HIDROBIOLOGIE Curs 7 Ecosistemele lentice Apele curgatoare sunt ecosisteme acvatice, de regula cu caracter permanent, a caror apa se deplaseaza

continuu de la izvor pana la varsare, printr-o depresiune numita albie (pat, vad), sub influenta gravitatiei, ca urmare a diferentei de altitudine de la nivelul marii.. Cursul unui rau poate deveni subteran, pe anumite portiuni, in zonele cu substrat calcaros (exemplu: rul Grda Seac din P.N. Apuseni sau rul Comarnic din P.N. SemenicCheile Caraului). Sursa principala de apa: precipitatiile, formate in urma evaporarii apei din mari si oceane. Adancimea: variaza de la cativa cm (pruri) zeci de m (fluvii). Adancimea relativ mica a apelor curgatoare face ca presiunea hidrostatica, ca factor abiotic, sa nu intervina in mod determinant in distibuirea organismelor. Suprafata bazinului de drenaj de pe care isi colecteaza apele, este necesar sa fie de cativa km2 in cazul regiunilor impadurite si de cateva mii de km2 in cazul regiunilor de stepa.

Raul cu cele mai multe ordine de tributari este Amazonul (12) (care are si cel mai mare bazin de drenaj). Albia in profil transversal se caracterizeaza prin: - albia minora (am) - albia majora (aM): acoperita cu apa doar la viituri sau inundatii

Hidrobiologie Curs 7

In profil longitudinal, se disting urmatoarele cursuri: superior, mijlociu si inferior.

Cursul superior se caracterizeaza prin viteza mai mare a curentului, erodarea puternica a substratului si antrenarea spre aval a sedimentelor. In cursul mijlociu din zonele de campie, configuratia albiei se poate schimba datorita eroziunii malurilor, fapt care duce la aparitia meandrelor; uneori albia majora isi schimba cursul si astfel meandrele pierd legatura cu acesta, transformandu-se in brate moarte. Factorii abiotici care influeneaz hidrobionii din rauri sunt: 1. Debitul Debitul lichid global: depaseste de 2.5 ori volumul total de apa al Lacului Baical sau a Marilor Lacuri din America de Nord. Raurile deverseaza 1 milion m3 /sec, din care 1/10 revine Amazonului. Debitele variaza foarte mult in functie de zona geografica in care sunt amplasate: - in regiunea polara, debitele sunt mici, raurile curgand sub gheata - in regiunea temperata, raurile ingheata foarte rar, debitele fiind foarte variabile, in functie de sezon - in regiunea ecuatorial debitele sunt mari si constante, deoarece cantitatea de precipitatii este mare si constanta. Aici sunt raurile cu debitele cele mai mari de pe glob: Amazon, Congo, Mekong (SE Asiei), etc. 2

Hidrobiologie Curs 7 Odata cu masele de apa sunt antrenate cantitati insemnate de componente solide (particule de nisip, argila, etc), care formeaza debitul solid al raului. Cantitatea de hidrobionti pe care o transporta la vale o apa curgatoare formeaza biodebitul, iar cantitatea de substante minerale solvite constituie debitul substantelor solvite. 2. Regimul hidrologic Este determinat de sursa de alimentare cu apa si a oscilatiilor sezoniere ale debitului. In general, se cunosc doua tipuri: - ape curgatoare cu regim hidrologic simplu (anual, exista o alternanta dintre o perioada cu debite mici si una cu debite crescute) - ape curgatoare cu regim hidrologic complex. Sunt cele care sunt alimentate din precipitatii, surse subterane (izvoare) sau din topirea zapezilor, care se pot modifica in timp si spatiu, in functie de clima regiunii respective. Caracteristicile regimului hidrologic conditioneaza repartitia spatiala si sezoniera a plantelor si animalelor din ecosistemele lotice. Dupa sursele de alimentare, raurile din Romania se impart in 4 categorii: 1. Nivalmoderat cu alimentare subterana moderata. Sunt raurile din regiunea montala (Bucegi, Fagarasi, Retezat, Rodna) la care apa provine din topirea zapezii. 2. Nivopluvial cu alimentare subterana moderata. Au alimentare mixta (ploaie si zapada), predominanta fiind topirea zapezilor. Din aceasta categorie fac parte raurile mari: Oltul, Muresul 3. Nivopluvial cu alimentare subterana bogata. Sunt raurile din bazinul superior al Oltului, din depresiunile Ciuc, Gheorgheni, Brsei, etc. 4. Pluvionival cu alimentare subterana moderata. Au alimentare mixta, predominand apa din ploi. Aici sunt incadrate raurile din Romania care curg in zona montana si colinara la altitudini cuprinse intre 1.600 400 m. 3. Viteza curentului de apa Variaza foarte mult in: plan longitudinal, in plan transversal si in timp. Ea depinde de: - debitul apei si oscilatiile lui - inclinatia terenului - neregularitatile substratului - adancimea si latimea albiei - configuratia albiei In zona montana este de 5-6 m/s, mai crescuta in praguri si cascade. In zona de ses, viteza este de 1 m/s, mai crescuta in timpul viiturilor (1.5 2 m/s). Curentul de apa in rauri are un caracter turbulent si determina omogenizare apei sub aspect termic, salin si gazos.el determina distributia ecologica, forma anatomica a organismelor si adaptarile comportamentale. Viteza apei este maxima sub suprafata apei si minima in zona malurilor si la fundul albiei. In functie de compozitia substratului, curgerea poate fi: 1. turbulenta (torentii de munte cu substrat bolovanos). Are loc o mixare puternica a apei. In general, daca substratul are pietre mai mari de 8 mm, are loc o curgere turbulenta. 2. laminara (pe substrat uniform, nisipos, sau mlos). Miscare regulata si lina a maselor de apa, fara mixare. Se intalneste rar in natura, eventual in tevi sau pe portiunile cu nisip ale raurilor. 3. tranzitionala 3

Hidrobiologie Curs 7 Pentru organismele bentonice importanta este viteza apei la interfata substrat-apa. Adaptarile organismelor la curent: - secretii lipicioase, carlige, ventuze: la dipterele din fam. Blepharoceridae, exista pe fata ventrala o serie de parapode transformate in ventuze; transformarea traheobranhiilor intr-o ventuza la efemeropterele Rhithrogena semicolorata si Epeorus sylvicola

Larva de diptere din familia Blepharoceridae

Larva de efemeropter (Epeorus sylvicola), cu traheobranhiile transformate in ventuze pentru a rezista in curentul puternic din rauri. - turtirea dorsoventrala a corpului (Ephemeroptera: fam Heptageniidae); insa aceste forme pot aparea si la alte familii (Caenis sp., forme incete, de apa linistita), ca o adaptare la viata sub pietre (inotul are loc doar de jur imprejurul pietrelor). - adaptari extreme la curent foarte puternic: dipterele Simulium sp. (foto dreapta) au pseudopicioare prevazute cu carlige cu care larva se fixeaza si se deplaseaza; mai mult, larva este conectata de substrat printr-un fir de matase (pentru cazurile in care este dislocata de substrat). Matase produc si alte diptere, la fel ca si larvele de trichoptere (foto: stanga), care isi lipesc casuta de substrat. - Dreissena polimorpha se ataseaza de substrat prin bissussul foarte puternic. In Europa provoaca obturarea tevilor de apa din canalizare; in momentul de fata invadeaza apele dulci ale Americii de Nord, cu consecinte neprevazute pentru fauna nativa. - Adaptarile pestilor bentonici: turtire dorso-ventrala, plasarea dorsala a ochilor, inotatoare laterale, modificarea vezicii inotatoare (Cobitis taenia). - Microorganismele: speciile de curent sunt alungite si atasate de substrat sau plante printr-o valva a scheletului extern. Unele specii prezinta in ape linistite taxoni erecti si coloniali, iar in ape rapid curgatoare, forme culcate, lipite de substrat. - Cladophora glomerata: prezinta in apele linistite o crestere stufoasa, iar in ape repezi, forme lungi, dure, ca o funie. 4

Hidrobiologie Curs 7 4. Temperatura Regimul termic depinde de clima zonei pe care o strabate raul, existand o variatie sezoniera a temperaturii (in functie de anotimp) si o variatie circadiana de 8-10 0C pe cursul superior al raului si de 2-4 0C pe cursul inferior. Schimbarile sezoniere ale temperaturii apei din rauri urmeaza strans tendintele sezoniere ale temperaturii aerului; cu doua exceptii: iarna (cand temperatura apei nu coboara sub 00C) si primavara (cand aerul se incalzeste mai repede decat apa). Pentru temperaturile deasupra inghetului, media saptamanala a temperaturii apei se poate calcula destul de exact din temperatura aerului, utilizand o intarziere de 5-7 zile. Ex: temperatura apei dintr-un rau deranjat hidrologic (V. Iadului) si unul martor (V. Draganului). Vezi explicatiile pe la cursul predat !!!

Hidrobiologie Curs 7 Alti factori care influenteaza temperatura apei: altitudinea, vegetatia din rau, acoperirea cu vegetatie ripariana a albiei, adausul de apa din freatic, etc. Temperatura apei freatice este cu un grad in jurul temperaturii medii anuale. La tropice, unde temperatura aerului e constanta si temperatura apei din rauri e constanta. Raul cu cea mai stabila temperatura a apei este Amazonul, in dreptul orasului Manaus. Durata perioadei de inghet a apei din rauri depinde de oscilatiile climei; pentru conditiile Romaniei aceasta perioada este de cateva luni pe an sau deloc. In cazul raurilor mari, temperatura apei nu este influentata de vegetatia ripariana. In raurile mici, umbrirea poate substantial influenta temperatura apei. Studii efectuate au demonstrat ca in timpul verii, temperatura apei dintr-un rau care curge pe un teren proaspat defrisat, poate creste cu pana la 15-21 0C !!! Si barajele influenteaza temperatura apei din rauri, in functie de tipul de deversare din lac: cele de suprafata cresc temperatura apei din rau, iar cele din profundal o scad (vara). Ex: efemeropterul Ephoron virgo, in conditiile climatice ale zonei dintre paralela 4050 0N, ouale au nevoie de o perioada de diapauza, asigurata de iarna lunga. In primavara, ele eclozeaza, iar larvele cresc rapid si sincron, parcurgand intreg ciclul evolutiv in decurs de cateva luni. Atunci cand au avut loc deversari din profundalul unui lac, temperatura apei din raul aflat in aval de acesta a ramas constanta in timpul iernii (4 0C, peste valoarea normala), eliminandu-se astfel perioada de diapauza. In cateva luni specia a disparut din rau, alaturi de alte 75 de specii de nevertebrate, ramanand doar cateva specii de chironomide. Stratificarea termica este posibila doar in raurile si fluviile cu adancime mare. In restul raurilor, exista o amestecare foarte accentuata a apei, care uniformizeaza temperatura. Totusi, importurile de apa din freatic pot scadea temperatura apei din profundalul raului. Consecinta: nevertebratele bentonice din sedimente traiesc la temperaturi mai mici decat cele de la suprafata sedimentului. Consecintele biologice ale regimului termic: Ciclul de viata la insecte este influentat de regula de temperatura apei, determinand existenta sezoanelor de crestere activa, consumul resurselor si expunerea la pradatori. In functie de acestea, nevertebratele au modele de cicluri de viata diferite, care inlatura competitia pentru aceleasi resurse de hrana si spatiu. Specii stenoterme / euriterme. Efectul inghetului asupra biotei este grav, mai ales atunci cand se formeaza ancore de gheata, la dezghet fiind afectat sedimentul. In aceste conditii se observa un declin puternic al bentosului la sfarsitul iernii. Din cauza ca speciile au temperaturi optime foarte diferite, se observa o schimbare graduala a faunei de-a lungul latitudinii si altitudinii. De aici rezulta existenta unui numar de zone distincte separate prin zone relativ abrupte de tranzitie. Studiile de zonare termica a nevertebratelor arata o scadere a speciilor din amonte spre aval (la pesti se observa o tendinta inversa). Exista specii euriterme, care se gasesc de-a lungul gradientului de temperatura; acestea isi schimba doar tipul de voltinism (numarul de generatii pe an). Astfek, in zonele reci din amonte, aceste specii sunt univoltine = o generatie /an, iar in zonele de es, devin bivoltine sau chiar multivoltine = 2- n generatii / an). 5. Transparenta si suspensiile Turbulenta apei din rau, contactul ei permanent cu substratul determina antrenarea in permanenta a sedimentelor, influentand transparenta apei. Factorii care influenteaza transparenta apei: - natura substratului bentonic: stancos (-), pietris, nisip, ml (+) - granulometria: bolovani (-), nmoluri (+) 6

Hidrobiologie Curs 7 viteza apei debitul densitatea organismelor planctonice gradul de acoperire al albiei cu vegetatie ripariana. In zonele defrisate, solul este spalat de ape direct in apa raului.

In raurile cu albii de roci dure si sarace in plancton, trasparenta este maxima, in timp ce la campie transparenta este redusa si este variabila in functie de cantitatea de precipitatii din bazinul hidrografic al raului si de cantitatea de aluviuni transportata de pe versanti. 6. Substratul Nu este usor a clasifica substratul, pe o scala ca si temperatura sau viteza apei, deoartece el este format din muschi, pietre, copaci submersi, nisip, ml, de aceea nu se poate da o clasificare dupa diametrul particulelor. O clasificare corecta a substratului ar trebui sa tina cont de: - marimea pietrelor - spatiile interstiiale - suprafata lor - gradul de agregare al pietrelor Substratul anorganic. Pentru a caracteriza acest substrat se i-au in considerare: marimea particulelor, factorii care determina fragmentarea particulelor, textura suprafetei si persistenta temporara a substratului. Cummins a introdus o scala a marimii particulelor: bolovani, pietre (mari, mici), prundis (mic, mare), pietris (grosier, mediu, fin), nisip (foarte grosier, grosier, mediu, fin, foarte fin, ml). Substratul depinde in principal de natura rocii parentale, existand insa si tendinta descresterii granulometriei spre aval. Exista o heterogenitate a substratului pe verticala (deoarece materialul grosier protejeaza pe cel fin) si o variabilitate in timp (deoarece curentul apei are potential de sortare, transport si redepozitare a particulelor de sediment). Stabilitatea substratului. Este un aspect important, el depinzand in mare de frecventa evenimentelor hidrologice. Viiturile provoaca o rotire a elementelor substratului care determina disparitia peliculei de bioderma (care este hrana si adapost pt multe nevertebrate). Paturile de nisip sunt foarte active, miscandu-se continuu. Substratul organic. Particulele organice foarte mici (sub 1 mm) servesc ca hrana mai degraba decat ca substrat. Cele mari (busteni cazuti in albie, depozite de frunze toamna, etc), servesc ca substrat pentru multe specii de insecte si o suprafata ideala pentru dezvoltarea unei pelicule foarte fine de bioderma (alge). Agregarea substantei organice grosiere (toamna) determina cresterea abundentei si diversitatii grupelor din bentos. Un expertiment pentru a testa daca detritusul conteaza ca si hrana sau ca si substrat a fost efectuat de un cercetator care a comparat colonizarea nevertebratelor pe urmatoarele tipuri de substrate: - subtrat ce contine volum cunoscut de materie organica grosiera (frunze) - substrat mineral care continea aceeasi cantitate de detritus artificial, facut din particule fine de cauciuc dupa 17 zile a observat ca nevertebrate care au colonizat cele doua substraturi au prezentat diferente nesemnificative. Adaugandu-se insa substanta organica fina (ca hrana), numarul de insecte a crecut considerabil. 7. Substante chimice dizolvate. Chimismul raurilor este dat de: - carbonatii: sunt dominanti in rauri => 60 % - sulfatii: 10 % - cloruri: 5 % - alte saruri: 25 % 7

Hidrobiologie Curs 7 Dupa continutul de saruri solvite si dominanta unuia dintre ioni, raurile se impart in trei clase: carbonatate (C), sulfatate (S) sau clorurate (Cl). Cea mai mare parte a raurilor din Romania fac parte din grupa cu ape carbonatate. o Cele din zona montana inalta, cu roci eruptive, cristaline (din masivele muntoase Guti, ible, Rodna, Apuseni) au o mineralizare slaba o Cele din zona colinara si de campie din regiunile carstice si argiloase au in general o mineralizare moderata. o Cele din regiunile secetoase de campie si podis (Jijila, Brlad, Casimcea) au o mineralizare ridicat. In clasa raurilor cu ape sulfatate se incadreaza unele rauri din regiunile de campie (campia Jijila Bahlui, depresiunea Huedin); acestea au un grad de mineralizare mare in sectorul superior, apoi se dilueaza treptat, Ca si Mg fiind ionii dominanti. Raurile cu ape clorurate au un grad inalt de mineralizare si sunt raspandite in zonele cu zacaminte de sare (Trotu, Tazlu, Rmnicul Srat, Slnic). 8. Gazele dizolvate (CO2, O2) Cantitatea de gaze dizolvate in apa raurilor este in concentratii suficiente pentru desfasurarea in bune conditii a vietii hidrobiontilor. Conditii de hipoxie apar uneori in perioada de iarna, in care se formeaza pod de gheata peste rau, astfel fiind impiedicata difuzia oxigenului din atmosfera. Datorita continutului ridicat si relativ constant de oxigen din apa raurilor, organismele reobionte sunt sensibile la deficitul de oxigen si la poluarea cu substante organice, care este urmata de consum de oxigen pentru descompunerea bacteriana a acestor substante. CO2 este prezent in cantitati mici in apa raurilor in perioada de vara datorita cresterii temperaturii si consumului de catre producatorii primari in procesul de fotosinteza, dar creste iarna, in special in apele cu concentratii ridicate de substante organice.