Centrul de studii Stefan cel Mare si Sfant

Referate

Profesor coordonator: Elena Mazureac

Elevi: - Gheata Andrei -Ivan Alin

ENDOCRINOLOGIE

Examene de laborator functionale si paraclinice in bolile endocrine

1.Explorarea glandei hipofize 2.Explorarea glandei tiroide

1.Hipofiza

Hipofiza este o glanda endocrina care indeplineste functia de reglare a actiunii celorlalte glande endocrine. La randul ei, hipofiza este comandata de hipotalamusregiune centrala a creierului, care regleaza atat secretia hipofizara cat si activitatea sistemului nervos.

Hipofiza este o gland mica (500 mg), situat median la baza creierului ntr-o cavitate a osului sfenoid denumit aua turceasc, posterior de chiasma optic. Are trei lobi: lobul anterior (75% din masa glandei),intermediar (2%) i posterior (23%). Lobul anterior mpreun cu cel intermediar alctuiesc Adenohipofiza,iar cel posterior Neurohipofiza.

A. Lobul anterior este constituit din cordoane celulare, care formeaz epiteliul secretor al glandei. Adenohipofiza secret hormonul somatotrop i hormonii glandulari tropi . 1. Hormonul somatotrop (STH),de cretere, are ca aciune principal stimularea creterii armonioase a ntregului organism.D e a s e me n e a intervine n dezvoltarea celulelor, activeaz transportul aminoacizilor n celule i stimuleaz sinteza tisular a proteinelor, cu efect asupra creterii oaselor, muchilor i viscerelor. Intensific oxidarea lipidelor, asigurnd energia necesar sintezei proteice.Are efect de cruare a glucidelor i, deci, rol hiperglicemiant.Stimuleaz secreia glandelor mamare. Hipersecreia de STH, nainte de pubertate determin gigantismul (cretereexagerat n nlime, talie peste 2 m) iar dup pubertate produce acromegalia (creterea exagerat a extremitilor membrelor, oaselor feei, buzelor, limbii i a unor viscere). Hiposecreia de STH determin la copii nanismul hipofizar ( p i t i c i s m c u dezvoltare fizic proporionat i intelect normal) iar l a a d u l i caexie hipofizar, caracterizat prin atrofii ale organelor, cderea prului, a dinilor i unghiilor, regresia organelor genitale i sterilitate i n final moarte.Secreia de STH este stimulat de hipoglicemie i de diverse solicitri ale organismului n special de strile de stres.

Fr hormonii sintetizai de hipofiz, glande precum tiroida,suprarenalele,ovarele, testiculele nu se pot dezvolta i nu pot avea funcie normal. Aciunea hormonilor hipofizari : * Hormonul tireotrop are rol trofic asupra tiroidei i este implicat n sintezahormonilor tiroidieni, fiind indispensabil pentru secreia tiroidiana. * Hormonii luteinizant i foliculostimulant se mai numesc i gonadotropi i au roln reglarea ciclului menstrual la femei i n spermatogeneza la barbai. Secreia anormalaa acestora duce la infertilitate. *Hormonul adrenocorticotrop este trofic al corticosuprarenalei, cu efectemetabolice adaptative. Hipersecreia de hormon adrenocorticotrop duce la apariia bolii Cushing care are printre manifestari obezitate, hiperglicemie, hipertensiune. * Prolactina mpreuna cu estrogenii i steroizii suprarenali sunt hormoni eseniali pentru dezvoltarea normala a glandei mamare. Este absolut necesar pentru lactogeneza(producia de lapte). Secreia lui n exces duce la galactoree, amenoree (lipsa ciclului menstrual), infertilitate, hirsutism.

* Hormonul de cretere are un rol esenial n dezvoltarea normal, n special ascheletului i a esuturilor moi. De asemenea, acesta intervine n reglarea metabolismului general.Absena lui la copil i adolescent duce la nanism hipofizar - copilul nu crete n nlime, dar are o dezvoltare armonios n raport cu nlimea lui i un intelectnormal. Excesul lui duce la acromegalie sau la gigantism, ceea ce reprezint creterea accentuata a scheletului i viscerelor. Secretia lui este influenat de exerciiu fizic, somn,glicemie, alimentaie i unele medicamente.

Afectiuni patologice ale hipofizei Adenomul Cromofob Constituie tipul cel mai obinuit de tumoare hipofizar. La nceput, tumoarea se dezvolt n hipofiz, iar pe msur ce se mrete distruge pereii eii turceti, diafragmuleii i crete n sus, invadnd larg hipotalamusul i centrii nervoi nvecinai. Procesul infil-trativ e invadant i caracteristic tumorilor maligne. D eoarece manifestrile clinice sunt reduse n adenomul cromofob, diagnosticul se bazeaz n primul rnd pe examenul radiologie al eii turceti - care aratmrirea de volum a glandei - i n al doilea rnd pe modificrile oculare.Tratamentul este radiologie i chirurgical. Se practic fie rontgenterapia regiuniihipofizare, fie exereza chirurgical (hipofizectomie). De dat recent este procedeul dedistrugere a tumorii hipofizare cu substane radioactive (aur sau itriu), intervenie denumit i hipofzoliz.

Craniofaringiomul

Craniofaringiomul este o tumoare situat deasupra eii turceti. Evolueaz ca iadenomul cromofob, provocnd fenomene de compresiune: tulburri de vedere, diabetinsipid, hipogonadism.Tratamentul este chirurgical i const n extirparea tumorii. ACROMEGALIA. Prin acromegalie se nelege un sindrom clinic caracterizat prin creterea deformant n grosime i lime a oaselor i a esuturilor moi. Modificrile sunt mai accentuate la fa i la extremiti. Afeciunea este provocat de un adenom hipofizar acidofil care secret cantiti excesive de hormon somatotrop sau hormon de cretere. n afara hormonului de cretere, tumoarea poate secreta n exces i ali hormoni hipofizari.Simptomele sunt diferite, dup cum tulburarea endocrin survine nainte de nchidereacartilajelor de cretere (gigantism) sau mai trziu, la vrsta adult (acromegalie).

Gigantismul Gigantismul se caracterizeaz prin creterea exagerat n nlime, depind cu cel puin 20% media statural. Ca i n cazul acromegaliei, boala este provocat de o tumoarehipofizar acidofil, care secret n exces hormon somatotrop. Gigantismul afecteaz ntreg organismul, interesnd diferite sisteme i organe (muchi i viscere). nlimea gigantului depete 2 m. Craniul este mare, dei proporionat fa de restul corpului.Membrele cresc mult n lungime, pstrnd ns proporiile normale. Datorit creterii excesive se produc modificri ale scheletului, ca cifoscolioz i osteoporoz. Viscerele sunt mari, dar corespunztoare nlimii. Dac tumoarea devine voluminoas, apar tulburri neurologice i fenomene de compresiune.Patogenie: gigantismul este consecina hipersecreiei de hormon somatotrop, acrui aciune se exercit nainte de nchiderea cartilajelor epifizare determinnd creterean lungime a oaselor. Nanism hipofizar Nanismul sau nedezvoltarea statural este de obicei consecina secreiei insuficiente de hormon somatotrop. Deficitul de hormon de cretere este determinat de leziuni tumo-rale sau netumorale. Din prima categorie fac parte chisturi sau tumorisituate n hipofiz sau n afara ei, cum este cazul craniofaringiomului, care nsoete frecvent nanismul. Tumorile hipofizare perturbeaz creterea, dar pot produce i alte manifestri: diabet insipid,

obezitate, tulburri vizuale. In cea de-a doua categorie sunt cuprinse leziunile netumorale, inflamatorii, ale hipofizei (encefalite, meningoencefalite)i bolile degenerative ale sistemului nervos. In afara categoriilor menionate, mai exist un al treilea grup -acela al nanismelor idiopatice, denumite astfel deaorece mijloacele de investigare nu reuesc s descopere cauza. Sindromul Adipozo-Genital (sindromul Babinski-Frohlich) Sindromul, care a fost descris n 1901, are ca semne caracteristice obezitatea i infantilismul genital, care apar la copiii de ambele sexe. Afeciunea este provocat de o tumoare sau de un proces inflamator cu sediul n regiunea hipotalamohipofizar. Infuncie de localizarea i ntinderea leziunii apar diverse simptome nervoase i endocrine.Simptomatologie hipotalamic: obezitatea este o dovad a suferinei hipotalamusului. La copii, grsimea are o distribuie particular, cuprinznd snii,abdomenul, regiuna pubian, rdcinile membrelor, oldurile i coapsele. Aceast repartizare a grsimii d bieilor un aspect feminin. Se mai semnaleaz ameeli,insomnii, dureri de cap, apatie, transpiraii abundente i diabet insipid. Insuficienta Hipofizara (sindromul Sheehan) (necroza sii infarctul postpartum) Sindromul Sheehan este provocat de distrugerea glandei hipofizare n cursul unei nateri complicate cu hipertensiune, oc i hemoragie. Distrugerea sau necroza glandei reprezint consecina hemoragiei din timpul sarcinii, care produce scderea irigaiei n hipotalamus i hipofiz. In ultimul timp, incidena necrozei post-partum a sczut, datorit ameliorrii practicilor obstetricale. Insuficiena hipofizar poate exista i la brbat.Leziunile inflamatorii vasculare sau degenerative (diabet, tuberculoz, sifilis, micoze, brucelo -ze etc.), tumorile hipofizare pot distruge hipofiz, producnd la pacienii de ambele sexe fenomene de hipopituitarism parial sau total (panhipopituitarism). Diabetul Insipid Manifestarea principal a bolii const n eliminarea unor mari cantiti de urin.Poliuria se instaleaz brusc i dramatic. Bolnavul constat la un moment dat c elimin 51 i chiar 20 1 de urin pe zi. Urina este diluat, incolor, iar densitatea ei nu depete 1005. Ca o consecin a poliuriei, apare setea intens (polidipsie), chinuitoare, ziua inoaptea. Pierderea masiv de lichide din organism antreneaz

stri de oboseal, ameeli,uscciunea gurii i a pielii, constipaie.Etiopatogenie: Orice leziune organic - traumatic, inflamatorie, tumoral sau degenerativ localizat la nivelul hipofizei posterioare sau la nivelul nucleilor din hipotalamus care sintetizeaz vasopresina poate declana apariia diabetului insipid, datorit deficitului de hormon antidiuretic. O cauz frecvent n zilele noastre o constituie loviturile la cap i interveniile chirurgicale pe hipofiz, fcute n cazul tumorilor hipofizare.Diagnosticul afeciunii se bazeaz pe cele dou simptome majore: poliuria i polidipsia. Intruct manifestri similare pot exista i n alte afeciuni, nainte de a ncepe tratamentul este necesar s se stabileasc natura acestor tulburri.

2. Glanda tiroida

Glanda tiroid este cea mai mare gland a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g la nou-nscut, atingnd o greutate de 15-18 g la adult (este mai mare la femei dect la brbai) i este situat n regiunea antero-lateral a gtului. Glanda tiroid (glandula thyroidea) este un organ nepereche de culoare glbuieroz, cu o consisten moale, cntrind 18-30 gr, avnd doi lobi de form oval, ce se dispun de o parte i de alta a laringelui i traheii, unii printr-un istm; n 50-60% din cazuri, o prelungire, lobul piramidal, se ntinde nspre osul hioid. Are o capsul proprie ce trimite prelungiri n interiorul glandei. Ea este nvelit ntr -o dedublare a fasciei cervicale mijlocii, aderent de trahee, teaca vasculonervoas n care se afl artera carotid, vena jugular i nervul vag. Anterior, glanda vine n raport cu muchii subhioidieni. ntre capsula proprie i capsula fibroas, dependent a fasciei cervicale mijlocii, se afl posterior, glandele paratiroide. Irigaia arterial este asigurat de arterele tiroidiene superioar i inferioar; venele se deschid n venele jugulare i trunchiul venos brahiocefalic stng. Limfaticele merg n ganglionii cervicali profunzi i pretraheali. Inervaia este dat de ramuri din nervii laringieni superior i inferior i din cei trei ganglioni simpatici cervicali.

Explorarea glandei tiroide

Metode de explorare directa 1.Dozari hormonale Hormonii tiroidieni totali T3 (triiodtironina); T4 (tiroxina) - T3 total (TT3): 77 135 ng/dl; - T4 total (TT4): 5,4- 11,7 g/dl; n plasm: T3 = triiodotironina (7%) dar este de 4 x mai activ T4 = tiroxina (93%) dar IC: T4 T3;

Hormonii tiroidieni liberi - FT3: 2,4 4,2 pg/ml;

- FT4: 0,8 1,7 ng/dl.

Iodul plasmatic = 6 g/dl 90% = sub form organic; 10% = sub form liber. Iodul legat de proteine (PBI) = 4 - 8 g/dl Este cel mai utilizat test pentru diagnosticul de hipo- i hipertiroidism.

2. Teste de iodocaptare tiroidian Se administreaz 10-30 Ci I131 i se msoar captarea tiroidian la 2-6-24h. Captarea tiroidian a iodului radioactiv este de 50 -70% dup 24 de ore de la administrare. Urmtoarele grafice prezint distribuia iodului radioactiv n plasm i n esutul tiroidian, la subiecii sntoi, hiper- sau hipotiroidieni (fig.3).
A.
Percent of ingested dose

75

EUTHYROID

50

Thyroid

25

Plasma

12

24

Time (hours)

B.

Percent of ingested dose

HYPERTHYROID 75 Thyroid 50 Plasma

25

12

24

Time (hours)

C.

Percent of ingested dose

75

HYPOTHYROID

50 Plasma Thyroid 0 2 4 6 8 12 24

25

Time (hours)

Fig. 3. Distribuia iodului radioactiv n plasm i n esutul tiroidian 3. Teste care investigheaz axul hipotalamo-hipofizar a.Probe statice

Dozarea TSH. Valori normale: 0,34 - 4,25 UI/ml; b.Probe dinamice Teste de stimulare cu TSH este indicat pentru diagnosticul diferenial al mixedemului (primar, secundar). Proba normal este pozitiv (+) i const n

creterea TT4 i a iodocaptrii. Dac proba este negativ (-) mixedem primar. Dac proba este intens pozitiv (++) mixedem secundar. Teste de stimulare cu TRH normal determin scderea T4 i a iodocaptrii. Teste de inhibiie cu T3 - normal determin creterea T4 i a iodocaptrii. Probele normale sunt pozitive (+), iar probele patologice sunt negative (-) i sunt specifice pentru autonomia hiperfuncional din hipertiroidism. 4. Explorarea imagistic a glandei tiroide , pentru diagnosticul hipertrofiei glandei tiroide (gua tiroidian). Radiografia simpl a gtului. Este util n cercetarea tulburrilor datorate compresiunii, a calcificrilor; Ecografia tiroidian. Permite msurarea volumului tiroidian; studiul raportului tiroidei cu structurile anatomice cervicale; modificrile nodulare tiroidiene; aprecierea strii funcionale tiroidiene; Scintigrafia tiroidian. Se administreaz iod radioactiv n doz de 50 Ci i se nregistreaz radiaiile emise de tiroid. Scintigrafia d indicaii asupra dimensiunii i localizrii glandei; arat fixarea uniform sau neuniform a iodului radioactiv n tiroid; existena unei captri intense (zone calde) sau lipsa de captare (zone reci). Tomografia computerizat. Aceste metode permit diagnosticul morfologic i funcional al guei. Morfologic, gua poate fi nodular sau difuz i poate avea trei grade (1,2, 3). Din punct de vedere funcional, gua este asociat cu eutiroid ie, hipotiroidie (ecogenitate sczut i zon rece scintigrafic) sau hipertiroidie (ecodensitate crescut i zon cald scintigrafic). 5. Explorarea imunologic Dozarea tiroglobulinei (Tg). Valoare normal: 0,5-53 ng/ml. Are valoare crescut n cancerul tiroidian; Markerii autoimunitii tiroidiene. Se pot doza autoanticorpii antitireoglobulin, antitiroperoxidaz i antireceptor TSH, care apar n bolile autoimune tiroidiene (tiroidita Hashimoto).

6. Explorarea citologic i anatomo-patologic. Examenul citologic prin biopsie aspirativ reprezint metoda de diagnostic a leziunilor nodulare tiroidiene. Leziunile pot fi clasate n benigne, suspecte sau maligne. Interpretarea final ine cont de contextul clinic, ecografic i scintigrafic. Pentru diagnosticul cancerului tiroidian sunt foarte utile metodele imunohistochimice;

Metode de explorare indirecta

Sunt teste care analizeaz rspunsul esuturilor i structurilor receptoare la aciunea hormonilor tiroidieni. Metabolismul bazal. Apreciaz consumul de oxigen n unitatea de timp i se raporteaz la suprafaa corporal. Variaii fiziologice: -5%,+15%. Este crescut n hipertiroidism i sczut n hipotiroidism; Colesterolemia. Valori normale: 150-200 mg%. Este crescut n hipotiroidism i sczut n hipertiroidism; Glicemia. Valori normale: 70-110 mg%. Este crescut n hipertiroidism i sczut n hipotiroidism; Enzimele musculare: LDH (lacticodehidrogenaza), mioglobina. Prezint valori crescute n hipertiroidism; Determinri hematologice. Se descrie n hipertiroidism: policitemie, neutropenie, eozinofilie, trombocitopenie; Reflexograma achilian. Reprezint nregistrarea grafic a reflexului achilian. Se msoar distana de la artefactul de percuie pn la punctul de hemirelaxare, care se determin dup urmtoarea metod: se traseaz o perpendicular din punctul cel mai nalt al curbei pe linia de baz. Se msoar jumtatea acestei perpendiculare i se unete printr-o linie orizontal cu panta descendent a curbei. Distana obinut se transform n timp, cunoscnd viteza de derulare a hrtiei (60 mm/sec). Valoare normal: 260-340 msec. Durata reflexului achilian este scurtat n hipertiroidism i crescut n hipotiroidism; ECO cardiac. Timpii sistolici i funcia diastolic ventricular (evaluat prin timpul de relaxare izovolumetric) sunt scurtai n hipertiroidism i alungii n hipotiroidism;

 Dozarea calcitoninei. Rspunsul la administrarea de calciu este slab la subiectul normal i exagerat n cancerul celulelor parafoliculare; Examenul scheletului. n hipotiroidismul infantil se constat ntrzierea erupiei i calcificrii dentare i a maturrii osoase. La adultul hipotiroidian exist o hiperdensificare osoas. La copilul hipertiroidian exist o accelerare a maturrii osoase, iar la adultul hipertiroidian apare osteoporoza. EKG. La pacienii hipertiroidieni: tahicardie, extrasistole i alte forme de aritmii cardiace; la pacienii hipotiroidieni: bradicardie.

GASTROENTEROLOGIE

Aparatul digestiv

1.Anatomia aparatului digestiv 2.Semiologia aparatului digestiv 3.Evaluarea morfofunctionala a aparatului digestiv

ANATOMIA APARATULUI GIGESTIV

Aparatul Digestiv
Aparatul digestiv este format din tubul digestiv si glandele anexe. Tubul digestiv este format din: cavitatea bucala, faringe, esofag, stomac, intestinul subtire, intestinul gros, inlantuite sub forma unui tub continuu de lumen. Glandele anexe: glandele salivare, ficatul, caile biliare, pancreasul.

Gura si esofagul Procesul de digestie incepe in gura prin maruntirea hranei si amestecarea ei cu saliva. O enzima din saliva numita ptiaina incepe sa descompuna amidonul in zaharuri simple. Alimentele sunt apoi trimise catre fundul gurii si de acolo patrund in esofag; fiind antrenate mai departe cu ajutorul asa-numitului peristaltism - miscari ritmice de contractare si relaxare a peretelui muscular, cu rol de a impinge bolul alimentar de-a lungul tubului digestiv. Pentru a impiedica regurgitarea alimentelor, adica reintoarcerea lor in gura, si in acelasi timp pentru a permite eliberarea anumitor enzime necesare la un moment dat fiindca o enzima nu poate implini actiunea alteia - traiectul digestiv este echipat cu sfinctere situate in punctele importante de jonctiune. Stomacul Stomacul este cel mai incapator segment al traiectului digestiv, fiind asezat mai sus insa de cat se crede in general. El ocupa spatiul dintre coastele inferioare, deasupra taliei; este un "sac" flexibil, imbracat in muschi in continua miscare, schimbandu-si astfel fara incetare forma. Cu exceptia alcoolului, nici o substanta ca atare nu este absorbita prin peretii stomacului. Alimentele ingerate in mod obisnuit la o masa parasesc stomacul intr-un interval de trei pana la cinci ore. Materialele lichide, ca supele de exemplu, parasesc stomacul mult mai repede; grasimile insa raman un timp mai indelungat. Un meniu obisnuit, compus din carbohidrati, proteine si grasimi, este eliminat dintr-un stomac normal in trei pana la cinci ore. Glandele stomacului si anumite celule specializate secreta enzime, acid clorhidric, un mucus si un anumit factor capabil sa faciliteze dizolvarea vitaminei B12 si trecerea ei prin peretii intestinali in circuitul sanguin. Unui stomac normal ii este caracteristic mediul acid; aceasta aciditate este asigurata de catre sucul gastric. Pepsina:enzima predominanta in stomac; asigura digestia carnii si a altor proteine, fiind activa numai in mediu acid. Renina: produce coagularea laptelui. Acidul clorhidric:este produs ce celulele prezente in peretii stomacului si asigura mediul acid necesar digestiei. Stomacul nu este indispensabil digestiei. Cea mai mare parte a procesului de digestie

are in loc in afara stomacului. Intestinul subtire Aproape toate elementele nutritive sunt absorbite prin peretii intestinului subtire. In lungime de peste sapte metri, intestinul subtire este segmentul in care are loc savarsirea procesului de digestie cu absorbtia tuturor elementelor nutritive. Mediul prezent in interiorul lui este alcalin, determinat fiind de secretiile peretilor intestinali. Mediul alcalin este absolut necesar pentru finalizarea procesului de digestie si absorbtie. Intestinul subtire este structurat pe trei segmente: duodenul, care porneste chiar de la orificiul de iesire a stomacului, jejunul (de aproximativ trei metri lungime) si ileonul (pana la trei metri si jumatate lungime). Cand continutul lichid al intestinului subtire este antrenat inainte prin miscari peristaltice, se aud anumite zgomote caracteristice care in mod obisnuit ne referim spunand ca ne "ghiortaie" stomacul. De fapt, asa cum vazut, responsabil pentru aceste bolboroseli nu este stomacul, insa probabil ca expresia va persista ca atare. Intestinul gros ( Colonul) Pentru a parcurge intesinul gros, substantele ajunse aici le trebuie 1215 ore. Materialele care parasesc ileonul si patrund in cecum (prima portiune a intestinului gros) au o consistenta lichida. Reintoarcerea lor in intestinul subtire este impiedicata de un sfincter muscular aflat in punctul de jonctiune. Cu exceptia apei, prin peretii intestinului gros sunt absorbite putine substante. Functia primara a colonului este cea de stocare si deshidratare. Pe masura ce apa este absorbita, materialul lichid capata consistenta semisolida, fiindu-i necesare 12 pana la 15 ore pentru a realiza intreg circuitul intestinal. Spre deosebire de stomac, intestinul gros contine o bogata flora microbiana. O buna parte a materiilor fecale este constituita din bacterii, substante nedigerabile - in principa celuloza - si substante toxice eliminate din sange prin pereti intestinali. Ficatul Ficatul este principalul organ in care se depoziteaza vitaminele solubile in grasimi. Ficatul este cel mai mare organ masiv din corpul uman si cantareste aproximativ un kilogram si jumatate. Asemeni unei complexe uzine chimice, el poate modifica aproape orice structura sau compozitie chimica, distrugand si anihiland o serie intreaga de

molecule toxice. Ficatul constituie totodata un rezervor de sange si un depozit pentru inmagazinarea vitaminelor A si D, precum si a glicogenului (carbohidrat digerat) ce are rolul de a regla nivelul zaharului in sange. In ficat sunt prelucrate enzime, colesterol, proteine, vitamina A (din caroten) si factorii ce asigura coagularea sangelui. Una din principalele functii ale ficatului este aceea de a produce bila. Sarurile continute in bila contribuie la digerarea eficienta a grasimilor, ele actionand asemeni detergentilor, emulsionand materiile grase. Vezica biliara Chiar si simpla vedere a mancarii poate goli uneori vezica biliara. Vezica biliara este un organ cu rol de depozitare, lung de aproximativ 7 cm, care inmagazineaza bila, ii modifica structura chimica si o concetreaza putenic. Gustarea si uneori chiar simpla vedere a mancarii poate determina golirea ei. Anumiti constituenti fluizi ai vezicii biliare tind cateodata sa cristalizeze si sa formeze asa-numitii calculi biliari. Pancreasul Pancreasul este o glanda de aproximativ 15 cm lungime, situata in concavitatea formata din duoden. Celulele sale secreta insulina, un hormon cu rol in arderea accelerata a zaharurilor din corp. Insulina nu este varsata in traiectul digestiv, ci direct in circuitul sanguin. O functie importanta a pancreasului este fabricarea si secretia sucului pancreatic ce contine unele din enzimele de baza necesare in procesul de digestie: lipaza care descompune grasimile, tripsina - cu rol in descompunerea proteinelor - si amiliaza care hidrolizeaza amidonul.

SEMIOLOGIA APARATULUI GIGESTIV

Tubul digestiv ncepe la nivelul buzelor, fiind constituit din cavitate bucal, faringe, esofag, stomac, intestin subire, colon i rect. Se adaug organele anexe, la fel de importante: glande salivare, ficat i ci biliare, splin i pancreas. Anamneza n bolile tubului digestiv are o importan covritoare, determinnd luarea unor decizii de investigaii n vederea fixrii diagnosticului. Examenul clinic atent, efectuat cu rbdare poate fi de un real folos. Anamneza Ea trebuie efectuat atent, dnd importana cuvenit datelor pe care le relateaz pacientul. Ea cuprinde: Date personale: vrsta pacientului, poate uneori s fie corelat cu anumite boli digestive (ulcerul gastro-duodenal la 30- 40 ani, cancerul de colon n jur de 50 ani sau dup 65 ani); Sexul: ciroza biliar primitiv apare mai ales la femei(35-60 ani); ulcerul duodenal este mai frecvent la brbai; Profesia pacientului: mese neregulate, munci stresante, eforturi prelungite, fr repaus postprandial, expunerea la noxe; AHC: inciden crescut familial a litiazei biliare, a ulcerului gastroduodenal, sindroame ereditare prin deficit de glucurono-transferaz i creterea bilirubinei (sindrom Gilbert, Crigler-Najhar), polipoza colonic familial, etc. APF: pot avea uneori semnificaie la femei multipare prin dezvoltarea unor ptoze viscerale, colite,etc APP: infecia cu virus B sau C, intervenii chirurgicale, transfuzii pot avea importan pentru hepatite cronice, ciroze hepatice; gastrectomii sau colectomii cu efect tardiv prin malabsorbie; consum de medicamente pentru alte boli, care pot fi toxice hepatice;etc. Debutul bolii: este important de precizat modalitatea de debut, acut sau cronic, care au fost primele manifestri, dezgust fa de unele

alimente, inapetena, pirozis, grea, vrsturi postprandiale, eructaii, balonri postprandiale, dureri abdominale legate sau nu de alimentaie, felul de alimentaie,etc.

GURA i FARINGELE

Simptomatologie clinic a. Manifestri generale: Febra: apare frecvent n bolile digestive infecioase, fiind uneori nsoit de frisoane, cum ar fi: angiocolite, colecistite acute, enterocolite acute, apendicita acut; Subfebriliti: hepatitele acute, parazitoze intestinale, colecistite subacute sau cronice, hepatite cronice cu citoliz, perioade evolutive ale rectocolitei ulcerohemoragice (boala Crohn), etc. Stri septice febrile: abcese hepatice, subfrenice, neoplasm de colon, hepatom primitiv, etc. b. Facies modificarea lui n peritonite acute pn la cel hipocratic(obraji subi, nas ascuit, buze uscate, ochi nfundai n orbite); facies hepatitic sau cirotic, cu coloraie icteric, hiperemia sau telangiectazii ale obrajilor, buze i limb carminate, stelue vasculare, dispariia firelor de pr din treimea extern a sprncenelor; xantelasme n unghiul intern al ochilor la pacienii cu dislipidemie sau colestaze cronice, ciroza biliar primitiv, etc. c.Scderea ponderal: apare la pacieni cu neoplasme digestive comsumptive sau la cei cu stri febrile prelungite, vrsturi sau diare,

anorexie prelungit. La aceti bolnavi poate apare i deshidratarea (pliu cutanat persistent, limb prjit). Trebuie menionat c pacienii obeji pot asocia boli precum: steatoza hepatic, litiaza biliar, pancreatite cronice, etc. d. Starea general: este alterat n sindroame acute de tipul perforaiilor digestive, ocluzii intestinale, infarct mezenteric,etc. e. Poziia antalgic: specific n criza de ulcer (flexia ventral cu apsarea minii pe abdomen sau poziia ghemuit); poziia culcat, nemicat cu respiraii superficiale, n peritonite acute, etc. f. Paloarea: apare dup hemoragii digestive superioare fiind asociat cu anemii, hipotensiune, colaps; culoarea palid teros apare la cei cu neoplazii digestive (gastrice, pancreatice), etc. g. Icterul apare la pacienii cu hepatopatie cronic, ciroz hepatic, icter mecanic (diverse cauze: biliare, pancreatice, hepatice). h. Modificri ale fanerelor: hipotricoza axilar i pubian n ciroza hepatic

Manifestri funcionale 1.Tulburri ale apetitului Apetitul reprezint dorina de a ingera anumite alimente, reflex dobndit prin experiene anterioare, mai ales gustative. Reglarea nervoas a acestui reflex se realizeaz la nivelul hipotalamusului, unde exist centrul foamei i al saietii prin legturi funcionale cu centrii corticali ai sistemului limbic i amigdalian. Necesitatea de alimentare este condiionat de valoarea calitativ i cantitativ a alimentelor precum i prin stimuli cu punct de plecare la nivelul stomacului (depinde de starea mucoasei gastrice, secreia de acid clorhidric, tonusul parietal gastric i duodenal). Factorul psihic este decisiv n reglarea apetitului.

 Inapetena lipsa sau diminuarea dorinei de a mnca; ea trebuie difereniat de saietatea precoce care apare n rezecii gastrice, hipotonie gastric, gastrit atrofic, etc. Anorexia absena foamei sau apetitului i poate fi: selectiv (doar pentru anumite alimente, tipic fiind anorexia pentru carne n neoplasmele gastrice); total (pentru toate alimentele, frecvent psihic); progresiv, n cancerul gastric; fals, datorit fricii de a produce durere la ingestia alimentelor (ulcer gastric sau duodenal, odinofagie); psihic cu refuz total al alimentelor (psihoze, tumori cerebrale). Hiperorexia creterea apetitului, n perioade de convalescen dup unele boli, n eforturi mari, parazitoze intestinale, ulcer duodenal, hipertiroidism, diabet zaharat. Polifagia nevoia de ingerare a unor cantiti mari de alimente n dorina de obinere a saietii: n diabet zaharat, afeciuni infecioase ale hipotalamusului. Bulimia senzaia imperioas de a ingera cantiti mari de alimente care depesc nevoile organismulu: n psihoze, leziuni frontale Paraorexia reprezint pervertirea apetitului: pica (ingestia de produse nealimentare, ca varul la oligofreni); geofagia (foamea de pmnt), malacia (dorina de a ingera alimente acide) 2. Durerea abdominal Este unul din cele mai frecvente semne ale bolilor digestive fiind caracteristic aproape fiecrui organ. Ea poate fi de natur chimic-iritativ (perforaii) sau mecanic (volvulus, ocluzie). A. Durere de origine abdominal dat de organele cavitare digestive (esofag, stomac, duoden, intestin subire, colon, ci biliare, pancreas) - dat de afeciuni peritoneale - dat de boli vasculare: tromboza mezenteric, angor abdominal, anevrism de aort abdominal

- afeciuni care determin distensia capsulelor unor organe: ficat, splin B. Durere de cauze extraabdominale - toracic (pleurezie bazal, pericardit, IMA) - renourinar: litiaza renal, PNA i PNC - genital: metro-anexite, chist ovarian torsionat, sarcin extrauterin - de perete abdominal: miozite, zona zoster - iradiere de la procese ale coloanei vertebrale i ale mduvei spinrii - dureri n afeciuni metabolice: uremie, porfirie, DZ, tetanie Examene de laborator: A. B. C. D. E. F. Hemoleucograma Exudat faringian ASLO Proteina C reactiv Biopsie i examen histopatologic din formaiuni tumorale Teste imunologice

Examenul abdomenului Anamneza poate scoate n eviden suferinele abdominale care, nsoite sau nu de alte simptome, dar mai ales prin localizarea lor, pot s indice anumite organe incriminatorii.

Simptomatologia

1.Durerea abdominal Durerea de origine visceral are o proiecie la suprafaa abdomenului legat de sediul anatomic al organului respectiv. La descrierea durerii se iau n considerare urmtorii parametrii: modul de debut - brusc sau insidios, durata durerii - persistent, recurent sau intermitent localizarea durerii la debut i schimbarea topografiei n timp; dac este superficial sau profund caracterul durerii colicativ, junghi, arsur, jen iradierea are importan semiologic putnd indica organul cauzator; exemplu: durerea din colica biliar localizat n hipocondrul drept iradiaz la baza hemitoracelui drept i umrul drept; durerea din pancreatita acut este localizat n epigastru i periombilical i iradiaz n bar spre hipocondrul drept i stng intensitatea durerii, dei depinde de gradul de percepie al fiecrui individ poate fi durere colicativ insuportabil, atroce ca o lovitur de cuit din volvulus sau perforaii cauze de apariie sau intensificare a durerii consum de grsimi, maionez n colica biliar, grsimi i alcool n pancreatita acut, lichide acide i condimente n ulcerul gastroduodenal condiii de scdere a durerii sau dispariie durerea abdominal din ulcerul duodenal care cedeaz la alimentaie sau medicamente alcalinizante, colica biliar la antispastice i antalgice simptome de nsoire ale durerii pot ajuta n precizarea cauzei durerii; n colica biliar: greuri, vrsturi bilioase, balonri; febr sau icter n litiaza biliar, angiocolecistit; durerea nsoit de febr i scaune diareice n enterocolitele acute

Topografia abdominal

In vederea localizrii durerii i efecturii corelaiei cu organele abdominale se poate face o mprire topografic orientativ. Ca urmare rezult nou zone: superior hipocondrul drept i stng i epigastrul; flancul drept i stng i mezogastrul i fosa iliac dreapt i stng i hipogastrul. Corelaii anatomice prin plasarea organelor n cele nou regiuni: hipocondrul drept: lob drept hepatic, colecist, duoden, unghiul colic drept, glanda suprarenal dreapt, rinichiul drept epigastru: pilor, duoden, pancreas, lob hepatic stng, hipocondrul stng: stomac, splin, coada pancreasului, unghiul colic stng, rinichi stng, glanda suprarenal stng flancul drept: colon ascendent, rinichi drept, duoden, jejun mezogastru (periombilical): epiplon, mezenter, duoden, jejun, ileon, aorta abdominal flancul stng: colon descendent, jejun, ileon, rinichi stng fosa iliac dreapt: apendice i cec, poriunea terminal a ileonului, ureter drept, ovar drept, cordon spermatic drept hipogastru: ileon, vezic urinar, uter fosa iliac stng: colonul sigmoid, ureter stng, ovar stng, cordon spermatic stng

Corelnd zonele dureroase cu organele subiacente putem suspiciona ca i cauze ale durerii: 1. durere n zona hipocondrului drept: cauze abdominale: ulcer duodenal, colecistit, litiaz biliar, hepatite acute, ficat de staz, diverticuloz; cauze extraabdominale pneumonie bazal dreapt, colic renal dreapt 2. durere n zona hipocondrului stng:

 cauze abdominale: ruptur splenic, perisplenit, pancreatit cronic, perforaie de colon, colit spastic, anevrism aortic; cauze extraabdominale: pneumonie bazal stng, colic renal stng 3. durere n zona epigastric i mezogastric: gastrite acute i cronice, ulcer gastric, pancreatit acut i cronic, tromboz mezenteric, anevrism aortic, apendicit acut la debut 4. durere n zona fosei iliace drepte: cauze abdominale: apendicit, diverticulit Meckel, ileit regional, perforaie de cec; alte cauze: salpingite, anexit dreapt, ruptur de chist ovarian drept, sarcin ectopic rupt, litiaz renoureteral dreapt 5. durere n zona fosei iliace stngi: cauze abdominale: hernie strangulat, ileit regional, colit ulceroas, perforaie de colon, neoplasm de colon; alte cauze: anexit stng, salpingit stng, ruptur sau torsiune de chist ovarian stng, sarcin ectopic rupt, litiaz renoureteral stng Inspecia abdomenului 2. Ecografia i eco- Doppler este metoda prin care se confirm: Dimensiunea i forma organelor abdominale Prezena ascitei Prezena pneumoperitoneului Formaiuni solide ( sarcin, tumori, abcese); lichide (chiste, vezic urinar destins, colecist destins) Stenoza piloric Infarctul mezenteric Anevrism de aort Litiaza biliar Litiaza renal Ocluzia intestinal 3. Examenul radiologic Explorarea radiologic a abdomenului pe gol este deosebit de util n: n ocluzia intestinal, ansele intestinale dilatate dau imagini hidroaerice n cuiburi de rndunic sau tuburi de org n perforaia unui organ cavitar apare prezena aerului sub cupolele diafragmatice ca dou semilune n ortostatism sau dispuse periombilical n decubit dorsal

4. Tomografia computerizat i rezonana magnetic nuclear completeaz examenul radiologic i mai ales ecografia, putnd depista i preciza formaiuni abdominale care nu pot fi palpabile precum i metastazele de organ. 5. Laparoscopia este o metod invaziv prin care, cu ajutorul laparoscopului se poate vizualiza suprafaa unor organe mai ales n vederea punciilor bioptice dirijate. De asemenea prin laparoscopie pot fi efectuate intervenii chirurgicale de tipul colecistectomiei, splenectomiei, etc.

SINDROAME DIGESTIVE

1. Sindromul dispeptic Se refer la prezena unor simptome care descriu o digestie dificil. Acesta poate fi de tip: A) Hiperstenic: - dureri de tip ulceros - greuri - vrsturi - constipaie B) Hipostenic: - jen dureroas - vrsturi - greuri - saietate precoce - inapeten - eructaii - balonri postprandiale - regurgitri C) Organic (caracteristic fiecrui organ): - sindrom dispeptic esofagian - sindrom dispeptic ulceros - sindrom dispeptic colecistic (biliar)

D) Funcional: -

s. dispeptic de tip ulceros s. dispeptic de tip reflux gastro-esofagian s. de dismotilitate, de tip hipostenic s. dispeptic gazos: eructaii postprandiale, balonri s. dispeptic nespecific

EXPLORAREA MORFOFUNCTIONALA A APARATULUI APARATULUI GIGESTIV

Explorarea morfofunctionala a aparatului digestiv prin complexitatea acestuia si variatele segmente ale tubului consta in: -examenul clinic; -examenul radiologic; -explorarea ecografica; -metode endoscopice; -explorari functionale ale tubului digestiv; -biochimia secretiilor digestive; -examenul materiilor fecale.

Examenul clinic

-examenul clinic este precedat de culegerea de date pentru antecedentele personale fiziologice sau patologice si heredocolaterale care impreuna cu manifestarile, simptomele clinice si tulburarilefunctionale vor canaliza mai direct explorarile si stabilirea diagnosticului; -procedeele clinice de examinare pentru evaluarea functionala a organelor digestive sunt: palparea, inspectia, auscultatia. afectiuni ale gurii si ale faringelui: o culegerea de date/ anamneza, intereseaza descoperirea factorilor mecanici, chimici, termici, infectiosi si a afectiunilor generale agenti chimici: acizi si baze afectiuni generale: diabet zaharat, leucemie;

 boli infectioase: sifilis, tuberculoza, rujeola; o manifestari si simptome: gust neplacut, senzatie de arsura, dureri spontane, permanente sau ocazionale legate de alimentatie; examenul obiectiv consta in inspectia fetei, a buzelor, limbii, a gingiilor, boltii si valului palatin, a faringelui cu ajutorul unei spatule, astfel evidentiindu-se: o mirosul gurii si al aerului expirat, modificari de culoare, eruptii, ulceratii, limba incarcata/saburala (la febrili); limba rosie-vie (la hepatici); pete cafenii pe buze (la cei cu polipoza intestinala); o angine (catarala, pultacee, flegmonoasa, ulceroasa, necroticogangrenoasa) la nivelul faringelui; o tulburari de salivatie (ptialism in stomatite, in nevralgie de trigemen si xerotomie in deshidratari masive). -ptialism: hipersalivatie de cauza neurologica, nevrotica sau prin intoxicatii si leziuni ale mucoasei bucale; -xerotomie: uscaciunea gurii prin diminuarea sau absenta secretiei salivare, atrofia glandelor salivare, deshidratare.

afectiunile esofagului: o sindromul esofagian, simptome clinice: durere retrosternala aparuta in timpul meselor; disfagie (dificultatea de a inghiti); regurgitatie (refluxul alimentelor ajunse in esofag-varsaturi esofagiene); o obiectiv la inspectia generala se constata deshidratarea pacientilor cu stenoza esofagiana si scadere ponderala. afectiunile stomacului: o simptome: modificarea apetitului, senzatia de presiune sau meteorism, durere de intensitate variabila localizata sau cu iradiere, semitardiva, hipertardiva; eructatia: evacuarea pe gura a gazelor din stomac; o regurgitatia si varsatura; hematemeza. inspectia generala ofera informatii pentru tipul constitutional, starea de nutritie a pacientului, culoarea tegumentelor, modificari de volum, forma si ale aspectului peretelui abdominal;

o palparea abdomenului se efectueaza cu pacientul adoptand pozitia decubit dorsal cu gambele usor flectate pe coapse, iar coapsele pe bazin sau in ortostatism; zgomotul normal obtinut prin percutia abdomenului (zgomot sonor) este hipersonor la prezenta crescuta de aer in intestine (ocluzii, meteorism sau matitate si submatitate in acumulare de lichid, sarcina, tumori) matitate: sunet lipsit de rezonanta la percutia organelor pline; auscultatia abdominala are valoare in ocluziile intestinale, paralizia musculaturii intestinale sau ileus paralitic. afectiunile intestinului: o staza duodenala simptome: simptome dispeptice ca-varsaturi, greturi matinale, varsaturi intermitente, diaree, constipatie, scadere in greutate, dureri abdominale, anemie; o ulcerul duodenal este caracterizat de: sindromul jejunal: dominat de intoleranta alimentara pentru: lapte, dulciuri, supe, sosuri, alimente cu continut bogat in celuloza; enterocolapatiile: jena dureroasa in intreg abdomenul, borborisme, meteorism, diaree, constipatie; sindromul ileo-cecal (dispeptic cecla): jena dureroasa in fosa iliaca dreapta accentuata de efort la mers sau postalimentar noaptea (la 6-8 ore); afectiunile recto-sigmoidiene: tenesme, scaune cu mucus, puroi, sange; dispepsia interdigestiva simptomatologie combinata caracteristica nivelului de afectare: duodeno-biliar, bilioduodeno-intestino-pancreatic

Examenul radiologic

-ofera informatii morfologice si functionale ale organelor componente si orienteaza esential conduita terapeutica;

pregatirea pacientului: o se obtine consimtamantul pacientului pentru explorari;

o pregatim pacientul cu labilitate nervoasa; o educam pacientul ca in zilele premergatoare examinarii sa nu-si modifice alimentatia si preocuparile zilnice; o educam pacientul ca inaintea examinarii sa intrerupa cu cateva zile terapia medicamentoasa care contine substante ce pot parazita imaginile (bismut, iod, pe baza de calciu); o examenul radiologic se efectueaza dimineata cu pacientul jeun deoarecere secretia diferitelor glande este minima; o nu sunt recomandate explorari radiologice femeilor in perioada menstruala (foliculina creste tonusul gastroduodenal ceea ce duce la interpretari gresite ale rezultatului); o pacientul nu are voie sa fumeze sau sa ia medicamente in dimineata examenului; o radiologie, se executa un examen pe gol al abdomenului, fara substanta de contrast se administreaza pacientului: sulfat de bariu, titanat de bariu, gastrografin; o gradul de fluiditate al suspensiei de baziu variaza in functie de necesitatile examinarii, in genere se dizolva 150 g de sulfat de bariu in 300 ml apa; examenul radiologie al stomacului si duodenului cuprinde: o examenul radioscopic de ansamblu al toracelui; o examenul radioscopic al abdomenului, inainte de administrarea substantei opace; in conditiile de sangerare, Dellanoya are urmatoarele reguli: o examenul se efectueaza numai in spital o examenul se efectueaza in decubit, fiind interzis ca pacientul sa fie examinat in orostatism; o in caz de lipotomie pacientul se va aseza in pozitia Trendelemburg; o un astfel de pacient va ingera o cantitate mai mica de substanta decat un pacient obisnuit; examenul radilogie al colonului se executa dupa clisma baritata cu irigoscopie si irigografie; examenul de radiologie al intestinului subtire este indicat in fistule, tumori, boala lui Crohn si necesita deseori explorare cu dublu contrast (aer + bariu); angiografia arterelor viscerale este aplicata in majoritatea cazurilor selectiv, avand indicatii preoperator pentru reprezentarea hartii sanguine in suspiciune de stenoze, hemoragii, anevrisme sau tumori vasculare;

o este contraindicat a se efectua in hipertiroidie, insuficienta renala sau cardiaca, tulburari de coagulare, angiografia este de competenta medicului asistat de catre doua asistente medicale.

Explorarea ecografica

-reprezinta un examen efectuat rapid, atraumatic pentru pacient, fara contraindicatii, eficient pentru urmatoarele afectiuni digestive (afectiuni hepatice, afectiuni biliare, afectiuni pancreatice, ale splinei, afeciuni retroperitoneale, ascita, colectii, tumori in cavitatea abdominala).

Metode endoscopice

esofago-gastro-duodenoscopia: pe langa pregatirea generala a pacientului, acestuia i se administreaza premedicatie; o pacientul va adopta pozitie decubit lateral stang si dupa anestezia locala a faringeului (spray cu lidocaina) se introduce endoscopul pentru examinare si prelevare-biopsie la retragere; o pacientul nu va manca 1-2 ore si va fi supravegheat pentru a preveni eventuale complicatii: reactii secundare la premedicatie, pneumonie de aspiratie, hemoragie, perforatie; retroscopia/ proctoscopia: pentru aceasta examinare se utilizeaza endoscop rigid cu pacientul asezat in pozitie genupectorala sau in decubit lateral stang; coloscopia: o pregatirea pacientului consta in administrarea de laxative in preziua explorarii, seara va avea alimentatie lichida si in ziua examinarii pacientul va ingera solutie salina, 2-A l spalatura antrograda; o coloscopia permite pe langa investigatia propriu-zisa si eventuale posibilitati terapeutice: injectii sub polip, polipectomie, hemostaza locala.

Biochimia secretiilor gastrice

-explorarea secretiei gastrice pentru evaluarea debitului de acid gastric se efectueaza dupa suspendarea medicatiei antiacida si anticolinergica cu 24-48 ore anterior testului; pacientul jeun este condus intr-un salon izolat si i se introduce sonda Einhorn oral sau nazal pana la 55 cm (este recomandat, pentru a evita plasarea gresita a sondei, sa se execute control radiologie pentru a confirma ca oliva se afla in zona cea mai decliva a corpului gastric); pacientul este pozitionat in decubit lateral stang si se executa timp de 2 h extractia prin aspiratie cu seringa de 20 ml din 3 in 3 minute; aspiratia in prima ora se executa fara administrare de medicamente, in ora a douadupa stimularea maximala a secretiei acide datorita administrarii de histamina, subcutan 0,04 mg/kgc (intramuscular se adminisetraza antihistaminic de sinteza pentru a preveni fenomenele vasculare negative ale histaminei: Romegan 1 fiola) secretia acida se exprima astfel: o debit acid bazal: DAB; valori normale: 2,02,0 mEqH/h; o debit acid maxim: DAM; valori normale: 18,018,0 mEqH/h; valori crescute ale acidului gastric se obtin in: ulcerul duodenal si sindrom Zollenger-Ellison, si valori scazute in ulcer sau cancer gastric. -pentru tubajul duodenal examinare care permite analiza secretiei biliare se utilizeaza sonda Einhorn introdusa in prima etapa 45 cm (tehnica Mltzer-Lyon); pacientul dupa terminarea procedurii continua sa fie pozitionat in decubit lateral drept cateva minute , 30-60 de minute inghite incet sonda pana la 7075 cm; se recolteaza in trei timpi bila A,B si C; bila A este bila duodeno-coledociana care contine suc gastric pancreatic, bila si fiziologic este un lichid galben, clar fara flocoane si fara sange; bila B sau bila veziculara se obtine in faza a doua a recoltarii dupa stimularea vezicii biliare cu sulfat de magneziu sol 33%, 30 ml, solutie calduta introdusa pe sonda, are culoarea bruna clar, fara flocoane iar volumul este de 40-50 cm;

 bila C sau bila din caile biliare intrahepatice este un lichid clar auriu, fara flocoane si se obtine prin mentinerea sondei in duoden dupa prelevarea bilei B.

BOLI INFECTO-CONTAGIOASE

Profilaxia si combaterea bolilor infectioase

Profilaxia si combaterea bolilor infecto-contagioase

Factori epidemiologici : 1.Izvorul (sursa) de infectie 2.Caile de transmitere 3.Masa receptiva 1.Izvorul de infectie - il constituie organismele vii (om,animale,artropode) in care patrunde agentul patogen si se multiplica, eliminandu-se pe diferite cai. Eliminarea agentilor patogeni de la omul bolnav,convalescent,purtator cronic se face prin: -secretii nazofaringiene si sputa (in scarlatina,difterie,tuse convulsiva,rujeola) -varsaturi -materii fecale (hepatite de tip A si E; febra tifoida,dizenterie) -urina (febra tifoida) -secretii genitale,lichid seminal (boli venerice, SIDA) -sange (hepatita virala B,C si D,SIDA,malaria) -secretii purulente (piodermite) 2.Calea de transmitere - in bolile infectioase este de doua feluri: a)Directa si b)Indirecta a)Transmiterea directa se poate produce prin contact nemijlocit intre persoana receptiva si eliminatorul de germeni sau prin contact direct cu produsul infectios (infectii produse prin sange SIDA, HBV)

b)Transmiterea indirecta se poate produce prin intermediul unor elemente din mediul extern (apa,aer,sol,alimente,obiecte)sau prin agenti vectori (muste,gandaci,purici,paduchi,tantari,capuse) Calea de transmitere a fost folosita drept criteriu pentru clasificarea bolilor contagioase astfel: -boli transmise prin contact direct -boli aerogene -boli digestive -boli transmise prin vectori 3.Masa receptiva Prin masa receptiva se intelege totalitatea persoanelor dintr-o colectivitate care nu prezinta imunitate fata de o anumita boala infectioasa. O boala nu poate sa apara decat la receptivi. Opusul receptivitatii este starea de rezistenta fata de imbolnavire. Aceasta rezistenta este naturala sau artificiala (prin imunizari). Aceasta ne arata importanta practica pe care o prezinta mijloacele de combatere a bolilor contagioase prin imunizarea populatiei,adica modificarea artificiala a starii imunologice. Imunitatea organismului poate fi : -imunitate congenitala (prin nastere) -imunitate dobandita- care poate fi naturala (ca urmare a unei imbolnaviri)sau artificiala (creata prin vaccinare). Profilaxia si combaterea bolilor infecto-contagioase cuprinde totalitatea masurilor preventive si combative care trebuie aplicate asupra celor trei factori epidemiologici principali: 1.Masuri fata de sursele de infectie 2.Masuri fata de caile de transmitere 3.Masuri fata de masa receptiva

1.Masuri preventive fata de sursa de infectie Masurile fata de sursa de infectie reprezinta totalitatea masurilor luate fata de toate persoanele care ar putea sa transmita boala infecto-contagioasa (bolnavi,purtatori,suspecti,contacti) precum si masurile luate fata de animale. Masuri fata de persoane -depistarea si inregistrarea tuturor surselor de infectie (prin examinari periodice, prin triaj epidemiologic) -instruirea persoanelor (educatie pentru sanatate) -izolarea si tratarea bolnavilor, contactilor, suspectilor, in functie de boala si posibilitatile de izolare la domiciliu.Toti purtatorii cu infectii aerogene vor fi scosi din colectivitatile de copii. Purtatorii digestivi - daca nu se obtine sterilizarea lor - vor fi scosi din orice fel de functie unde se cere manipularea de alimente. Pentru contactii directi - carantina- izolarea contactului pe perioada maxima de incubatie a bolii . Carantina nu este obligatorie pentru toate bolile infecto-contagioase. In unele cazuri contactii pot fi protejati prin administrare de medicamente, antimicrobiene, antivirale prin seroprofilaxie, y-globuline, vaccinare. - anihilarea surselor de infectii ( se pot steriliza purtatorii de streptococ betahemolitic, de bacili difterici , de meningococ). Masuri fata de animale Fata de sursele de infectie reprezentate de animale, principalele masuri sunt luate de medicii veterinari in colaborare cu medicii umani. In cazul animalelor, atitudinea fata de sursa de infectie este diferita de la un caz la altul: - rozatoarele vor fi distruse - in cazul celorlalte animale - vaccinare, deparazitare sau sacrificarea animalului.

2.Masuri fata de caile de transmitere Intreruperea, blocarea permanenta a cailor de transmitere a infectiilor se realizeaza prin: - metode de dezinfectie mecanica ( spalare, aspirare mecanica a prafului, filtrare, ultrasunete) - metode fizice si chimice de dezinfectie si sterilizare (caldura, antiseptice sau solutii dezinfectante) - prin dezinsectie si deratizare. Pentru bolile infectioase transmise pe cale directa nu exista masuri specifice.Masurile se rezuma la : - evitarea contactului - fie cu bolnavul, fie cu produsul infectios - masuri mecanice de dezinfectie imediata ,aplicari locale de dezinfectante, cauterizari, excizii chirurgicale, aplicari locale sau generale de antibiotice. Pentru bolile transmise pe cale indirecta, masurile luate vor fi in functie de fiecare cale. Masuri fata de calea aerogena Masuri ce pot sa fie aplicate fata de calea aerogena: - aerisirea repetata - metode de dezinfectie a aerului: - expunere la soare si lumina - raze ultraviolete - aerosoli cu diferite substante bactericide - dezinfectii periodice cu vapori de formol - masuri de impiedicare a ridicarii prafului in aer - impiedicarea contaminarii aerului prin picaturile lui Pflugge

- spalarea pardoselii, peretilor si mobilierului cu substante dezinfectante - masuri de antisepsie faringiana - respectarea circuitelor functionale. Masuri fata de calea digestiva Sunt indispensabile urmatoarele masuri: - igiena personala - in special spalarea mainilor - evitarea contaminarii apei - protectia si dezinfectia apei , canalizare corespunzatoare - interzicerea folosirii apei de rau - control bacteriologic periodic la personalul care lucreaza la instalatiile centrale de apa, in industrie sau in comertul alimentar, in institutiile de copii. - in caz de epidemii, se va bea numai apa fiarta si racita - colectarea si indepartarea corecta si igienica a resturilor alimentare, a excretelor.

3. Masuri fata de masa receptive Pentru protecia persoanelor rerceptive la infecii dispunem de msuri eficace, care au influeat profund i favorabil sntatea ntregii lumi, elibernd-o de ameninarea unor epidemii redutabile. I. Metode de profilaxie specific: vaccinuri i gammaglobuline. II. Chimioprofilaxie (anitbiotice i chimioterapice administrate preventiv, pentru mpiedicarea apariiei infeciei). III. Creterea rezistenei nespecifice. IV. Educaia sanitatr

I. Profilaxia specific (care se adreseaz unei anumite boli) se obine n dou feluri: 1. Prin imunizarea activ (vaccinuri i anatoxine); 2. Prin imunizarea pasiv;

1. Imunizarea activ cu vaccinuri i anatoxine constituie o metod de mare valoare profilactic, n acest mod, o boal infecioas ca variola a fost eradicat de pe ntregul glob, iar altele au fost practic eradicate, sau mult mai reduse din multe ri i regiuni: difteria, tetanosul, polimielita, rujeola, tusea convulsiv.ara noastr se nscrie printre rile cu cele mai mari succese profolactice fa de principalele boli contagioase.

Dispunem apoi de vaccinuri cu indicaii speciale, n anumite situaii, ca: vaccinarea antitifoidic, antigripal, antirubeolic, contra oreionului etc.. Alte vaccinuri snt n curs de dezvoltare ori de perfecionare i generalizare (contra hepeatitei virale B, contra meningitelor, antimalaric). Pe lng salvarea de viei i a pstrrii sntii, vaccinurile ofer i un mare avantaj economic, fiind puin costisitoare, fa de imensele avantaje pe care le ofer pentru protecia sntii i de evitarea unor cheltuieli considerabile pentru ngrijirea celor care s-ar fi putut mbolnvi. Un singur exemplu edificator: vaccinarea antitetanic cost extrem de puin (civa lei), n timp ce tratamentul bolii declarate a tetanosului este foarte costisitor (ct preul unui autoturism!) i fr s se poat evita omortalitate de 40%. Vaccinurile trebuie acceptate cu deplina nelegere i disciplin de populaie.Oricare renunare ori ezitare n vaccinri se soldeaz cu rscuri considerabile pentru individ (boala cu urmrile ei) i pentru colectivitate (epidemii). Din nefericire,n rile n curs de dezvoltare nu dispun de posibiliti suficiente pentru a vaccina toat populuia infantil i milioane de copii mor anual n lume din aceast cauz.

 Fiecare ar dispune de un program naional de vaccinri, cuprinznd vaccinrile strict necesare (obligatorii), ealonate n funcie de ani i vrst (calendarul vaccinrilor), n funcie de progresul tiinific i de situaii noi epidemiologice, programul de vaccinri se poate modifica ori amplifica. De reinut: n elaborarea calendarului se va ine cont de intervalele de timp necesare (fiziologice) ntre vaccinuri i rapelurile (repetrile) necesare pentru consolidarea imunitii. Pentru respectarea calendarului i asigurarea proteciei copiilor, pe msurea ce acetia se nasc, s-a prevzut sistemul continuu de vaccinuri (deci nu campanii de vaccinare). De evitat abuzul de contraindicaii i de urmrirea vaccinrii pentru a nu lsa copilul neprotejat.Contraindicaiile vor fi stabilite numai de medic i snt temporare (cu totul excepional de durat). Pentru gravidele care necesit o vaccinare va fi conssultat medicul infecionist de teritoriu. Oricare vaccinare este controlat de medic i orice reacii (efecte secundare) la vaccin trebuie anunate medicului de ctre familie. Profilaxia cu gammaglobuline se face numai n caz de strict necesitate, iar protecia are o durat trectoare (cteva sptmni).se folosete la copii contaci cu hepatita viral i n alte situaii stabilite de medic: copii receptivi contaci cu rujeola, copii cu imunodepresie, contaci de varicela sau de alte boli infecioase. 2. Imunizarea pasiva asigura protectie rapida impotriva unor patogeni, insa de scurta durata. Este utilizata atunci cand imunizarea activa nu este accesibila sau cand pacientul nu a fost vaccinat inainte de expunerea la boala. Imunizarea pasiva poate fi utilizata in cazul accidentelor soldate cu muscaturi de vipera (neutralizeaza toxinele din venin) sau pentru realizarea imunosupresiei (in cazul mamelor imunizate cu antigene apartinand sistemul Rh, de provenienta fetala; astfel este prevenita suferinta fetala, care ar putea sa apara ca urmare a lizei eritrocitelor fetale de catre anticorpii materni transmisi prin intermediul placentei). Pentru realizarea imunizarii pasive, se pot utiliza 3 tipuri de produse biologice: -imunoglobulina serica de origine umana, administrata parenteral sau

intramuscular. -imunoglobuline speciale, cu un continut crescut de anticorpi specifici (globulina anti-hepatita B). -seruri si antitoxine de origine animala. II. Chimioprofilaxia. Folosirea de antibiotice i chimioterapicen scop profilactic trebuie privit cu mult discernmnt i pruden, i aplicat numai dup indicaiile unui medic specialist. Cteva exemple de indicaii raionale: Chimioprofilaxia malariei (pentru cei ce cltoresc n regiuni cu malarie); Chimioprofilaxia cu hidrazid n tuberculoz; Profilaxia cu penicilin a infeciei streptococice i a meningitelor; Profilaxia endocarditelor (la cei cu leziuni oficiale la inima); Profilaxia tusei convulsive la copii mici (contaci) cu ampicilina ori cotrimoxazol; Profilaxia tetnosului (penicilina, tetraciclina); Profilaxia infeciei meningococice. Exist i alte indicaii ale profilaxiei chimioterapice, dar acestea trebuie stabilite de medic de la caz la caz. Abuzul de chimioterapice este frecvent n practic i poate avea efecte nedorite i adesea chiar grave.

III. Creterea rezistenei nespecifice. n acest capitol intr: Un stil de via igienic, cu echilibru ntre somn, odihn i activitate; O nutriie corespunztoare (bogat n proteine i vitamine), orar regulat ntre mese; Igiena personal; Clire fizic prin micare, exerciii fizice, sport, excursii, via n aer liber; Evitarea toxicelor (alcool, tutun) i a abuzurilor alimentare.

IV. Educaia sanitar. O cultur medical, n special de igien i profilaxie, ct mai bogat, ofer o solid protecie celor care o posed, fa de riscul infeciilor care ne nconjoar.