Sunteți pe pagina 1din 7

ASPECTE TEORETICE DESPRE COMUNICARE SI PERCEPTIA VIZUALA

Hegemonia vizualului trebuie contestata si caracterul vizualului ce predomina in lumea de azi, trebuie examinat indeaproape . (David Michael Levin) In sensul academic obisnuit al cuvantului, comunicarea nu este un subiect, ci o arie de studii interdisciplinare, deci presupune o multitudine de astfel de abordri. Astfel, orice comunicare implic semne si coduri. Semnele sunt artefacte sau acte care se refer la altceva decat la sine, adic sunt niste constructii cu semnificatii. Codurile sunt sistemele in care sunt organizate semnele si care determin modul in care se leag unele de altele. Semnele si codurile sunt transmise sau fcute disponibile pentru ceilalti, transmiterea lor fiind o practic social. Comunicarea este esential pentru viata cultural, deci studiul comunicrii implic si studiul culturii in care este aceasta integrat. In acest sens putem da o definitie general a comunicrii ca interactiune social prin intermediul mesajelor. Comunicarea intrapersonal este un dialog interior al fiecrui individ. Ea implic ganduri, sentimente, reflectii asupra modului in care suntem perceputi de ceilalti si se petrece in interiorul nostru. Fiind o intalnire a fiecrui om cu sinele, in cazul acestui tip de comunicare individul este atat emittor cat si receptor. Acest tip de comunicare ne preocup datorit faptului c de felul in care ne formulm gandurile sau ne comportm cand nu suntem vzuti de nimeni depinde cum ne vom exprima si ce vom face in prezenta altora. Astfel comunicarea intrapersonal poate contribui la formarea imaginii noastre. Comunicarea interpersonal este procesul de comunicare dintre doi indivizi, dar poate implica si alte persoane. Este vorba de comunicarea intre membri unei familii, intre cei cativa membri din conducerea unei institutii. Comunicarea interpersonal implic intalnirea fat in fat intre doi participanti, exclude orice tip de comunicare mediat, cum ar fi convorbirea telefonic. De asemenea, acest tip de comunicare implic dou persoane cu roluri variabile si in relatie una cu cealalt, in scopul dezvoltrii relatiilor personale. Comunicarea interpersonal implic un grad ridicat de incredere, preocupare si legtur mutual intre participanti, discutarea deschis a propriilor sentimente si triri. Comunicarea interpersonal se produce in ambele sensuri si impune claritate, eliminarea ambiguittilor, deci sporirea gradului de verosimilitate, mai ales in comunicarea cotidian. In realitate schimbul de mesaje presupune crearea de simboluri, schimbul de semnificatii, care pot fi interpretate in diferite feluri, potrivit logicii simbolului care este valorizat pozitiv si negativ, care poate avea semnificatii contrare in diferite areale geografice sau diferite culturi. Coerenta de semnificatie a mesajelor transmise interpersonal se obtine in timp, luand in considerare istoria relatiei intre indivizii care comunic, atitudinea lor anterior

momentului comunicrii, mesajele pe care le-a transmis inainte, referitor la tema comunicrii. In comunicarea interpersonal interpretarea mesajului este afectat de trecut sau de perspectiva viitorului. Comunicarea n grupuri mici are ca scop rezolvarea unei probleme care intereseaz in egal msur sau nu pe membri grupului, dar fr a argumenta in contradictoriu. Toti participantii trebuie s interactioneze participand la discutie, altfel grupul se va divide natural in grupuri mai mici. In sedintele de consiliu, birouri executive, conduceri operative se foloseste tocmai acest tip de comunicare in scopul acumulrii cantitative de idei, sugestii, retinerea lor indiferent dac par judicioase sau nu si asocierea liber a ideilor enuntate de colegi fr accente critice la adresa acestora. Comunicarea public presupune transmiterea mesajului unei audiente destul de numeroase deci exist un singur emittor si mai multi receptori. In prezent, comunicarea public, mass-media cunoaste o dezvoltare masiv si se detaseaz de alte forme de comunicare prin posibilittile de informare de care dispune si prin cele de manipulare la care poate apela. Comunicarea prin imagine se realizeaz cu ajutorul diverselor instrumente de comunicare, cum ar fi : televizor, video, calculator, videoproiector, diapozitive Dezvoltarea acestui tip de comunicare se datoreaz nevoii moderne de a insoti orice transmitere de mesaje cu imagini care pot prezenta produsul ca atare, fotografia lui, schema de functionare, prti componente, hrti, grafice, fotografii Termenul imagine provine din latinescul Imago si poate fi definit ca ansamblul perceptiilor pe care un individ le are fat de un obiect. Dar perceptia noastr asupra lumii nu este suma perceptiei unor prti componente, ci o perceptie global care cuprinde totalitatea asteptrilor, ideilor si sentimentelor pe care le are o persoan fat de un obiect. Imaginea este portretul subiectiv, impregnat psihologic si cultural al realittii. Putem spune c imaginea este un mediu prin care se comunic o informatie vizual, atat prin form, cat si prin continut. Pornind de la etimologia greac, imaginea, cu sensul de eikon (reprezentri mentale imaginea unui lucru, viziunea intr-un vis si reprezentri materiale ale unor realitti fizice portret, statuie), este o notiune legat de experienta vizual, care ne ofer lumea intr-un mod spatial, desfsurat dup cele trei dimensiuni si colorat. Dar nu numai ochiul, ca organ si vzul, ca functie biologic a fiintei vii are contributie la formarea imaginilor. Astfel, putem afirma faptul ca toate simturile, totalitatea corpului particip la producerea de semne si imagini, pentru sine sau pentru ceilalti. Perceptia este un proces senzorial complex si constituie o imagine primar care contine toate informatiile despre insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor percepute. In msura in care perceptia vizual este rspunsul persoanei la un stimul vizual, putem distinge urmtoarele caracteristici: - Perceptia vizual are la baz factori biologici si culturali, cum ar fi rspunsul sexual, autoconservarea, agresivitatea, prietenia, semnifictia unei notiuni intr-o cultur sau alta. - Perceptia suscit atentia si provoac sentimente, deci comunic repede si solicit o serie de rspunsuri. - Perceptia este strans legat de memorie. Ea mobilizeaz ambele emisfere ale creierului, desi emisfera dreapt este asociat cu vederea. Stimulul vizual suscit memoria, legtura cu aceasta fiind mai srans decat in cazul cuvintelor, atat in ce

priveste stocatul informatiei, cat si aducerea aminte. - Perceptia influenteaz modul in care ne intelegem pe noi insine, pe altii si lumea in care trim. A ne vedea intr-o imagine ste un mod de a ne cunoaste, iar specificul imaginilor despre lumea inconjurtoare, stereotipe sau nu, determin o predispozitie in a vedea Ca o urmare fireasc, perceptia influenteaz modul in care actionm. Dac imaginile vzute sunt violente, persuasive sau unilaterale vom fi predispusi sau tentati s vedem si sa actionm conform specificului acestor imagini. Reprezentrile vizuale sunt cele mai numeroase reprezentri in experienta indivizilor. Ele sunt prezente in numeroase activitti umane. Ele pregtesc si usureaz generalizrile in gandire. Reprezentrile vizuale au o functie important in cadrul procesului complex al imaginatiei reproductive si creatoare, intrucat actele imaginative const in combinarea si recombinarea imaginilor din experienta anterioar, ceea ce presupune c bogtia si varietatea reprezentrilor constituie o conditie favorabil pentru activitatea uman, in general. De altfel, s-a constatat c memoria nu reprezint conservarea imaginilor, ci reconstituirea lor. Memoria este deci o functie simbolic, amintirile depinzand de posibilitatea de a avea idei generale. Iar limba furnizeaz mijloacele de formulare a ideilor, membrii aceleaiasi societti folosesc cuvinte al cror sens il inteleg. Viata omului si a societtilor sunt legate de realitti palpabile si de imagini iconografice, artistice si mentale, dar nu exist imagini crora s nu le corespund cuvinte, asa cum nu exist cuvinte care s nu fie acompaniate de imagini. Ele sunt mijloacele pe care indivizii le folosesc in procesul comunicrii. In perceptia vizual, mintea elaboreaz o imagine analogic a datului exterior, traducand un anumit numr de stimuli in informatii neuronale, care vor induce in constiint o anumit viziune a obiectului. Aceasta are calitatea de conformitate cu mesajele externe si cea de autonomie. Prelucrarea de ctre creier a vizualului presupune o modelizare a datelor externe. Rezultatul modelizrii corespunde unui obiect fr a fi replica lui exact. Cu alte cuvinte, putem spune c imaginea presupune asemnare si neasemnare, este o duplicare a imaginii si o abatere de la model. Imaginile vizuale trebuie s indeplineasc anumite functii: - s atrag atentia prin elemente cum ar fi contrastul, culoarea, compozitia neobisnuit - s informeze, s joace rolul de mediator al unor triri - s constituie un instrument important in influentarea comportamentului uman Mai subliniem functia de orientare si functia de simplificare a realittii. Prin functia de orientare, imaginea inlesneste perspectivarea unui anumit segment al realittii. Functia de simplificare este legat de sentimentul de incredere, de nevoia fireasc a omului de a se misca pe un teritoriu cunoscut, cel oferit de creatorii de imagine. Necesitatea comunicrii vizuale este determinat de intraductibilitatea unor informatii vizuale in cuvinte. Functiile comunicrii vizuale sunt: -Stabilirea si definirea unor relatii contactul vizual determin tipul de interactiune care urmeaz s aib loc si felul in care aceasta va evolua prin privirea-adresare si privirea-rspuns; prin privire se pot cere informatii, se poate manifesta interesul fat de o persoan sau subiect de discutie -Canal de control informarea altei persoane c poate interveni in discutie, manifestarea puterii, manifestarea aversiunii

-manifestarea emotiilor expresivitatea privirii faciliteaz observarea emotiilor: bucurie, tristete, plcere sau aversiune fat de cele vzute -realizarea feedback-ului (Feedback-ul este reacia de rspuns a receptorului la mesajul primit de la emittor; este un mod de a ajuta pe cineva s inteleag efectele pe care le produce un anumit mesaj (actiune, atitudine, comportament) asupra celui cruia I-a fost adresat mesajul respectiv.) Avantajele comunicrii vizuale: - Impact vizual O imagine red instantaneu ceea ce se poate scrie in numeroase pagini. Beneficiaz de cele mai eficiente canale de comunicare interpersonal: dialogul cu auditorul si relevarea deosebit prin vizual. - Manevrabilitate deosebit Instrumentele vizuale pot fi folosite relativ usor si transport mesajul pentru a fi preluat de public. Diferente culturale si de gen n comunicarea vizual Diferentele culturale ies in evident mai ales in cazul interactiunii dintre indivizi provenind din culturi diferite. Contactul visual-ex: arabii, sud-americaniisi sud-europenii isi privesc direct interlocutorul intr-o discutie; asiaticii, indienii si nord-europenii au o privire periferic sau nu se uit la interlocutor. Durata privirii este de asemenea determinat cultural. Sud-europenii privesc mai indelung interlocutorul, japonezii privesc mai mult gatul. Femeile din America de Nord stabilesc mai multe contacte vizuale decat brbatii in timpul conversatiei, mai ales dac au o pozitie de subordonare. Pentru o mai bun intelegere a relatiei care se stabileste intre indivizi in timpul comunicrii propun un scurt excurs intr-un domeniu strans relationat cu comunicarea vizual : comunicare verbal versus comunicare nonverbal. Textele pot influenta interpretarea imaginilor, iar acestea permit o mai bun intelegere a textelor. Prin intermediul textelor pot fi exprimate enunturi logice, ginduri complexe, in schimb imaginile sugereaz ordinea spatial. Imaginile pot fi intelese dincolo de limbaj, de aceea este important combinarea optim a textului cu imaginea. Ne referim aici si la contrastul dintre culoarea textului si cea a fondului pe care este aplicat, dar si la aspectul general a textului. Cu alte cuvinte, si scrisul este o form de creare a imaginii. Folosirea unui scris de man sau de masin (computer) reprezint o distinctie important a modului de prezentare a textului. Scrisul de man este perceput mai apropiat de natura uman, deci mai personalizat, mai individualizat decat cel realizat cu mijloace mecanice sau electronice. In functie de alegerea fcut, diferite stiluri de scris de man sugereaz diferiti autori : se stie c scrisul rotunjit poate trda un tanr, iar unul ascutit un om in varst. Stim ins c exist modalitti mecanice de realizare a scrisului de man. In ceea ce priveste forma caracterelor avem diferite fonturi, diferite stiluri (italic, shadow) si mrimi, dar si caracterul bold. Putem folosi caractere mari sau mici, semne de punctuatie. Alt modalitate de prezentare si percepere a imaginii vizuale se refer la logica spatial a perceptiei. Pentru o machet de pres miscarea ochilor urmeaz un traseu in form de Z. Plasamentul machetelor de pres in ziare si reviste valorific impactul primei si a ultimei pagini care prezint o mai mare probabilitate de a fi percepute. In interior este preferat plasarea machetelor pe pagina din dreapta. Se apreciaz c distributia atentiei in perceperea machetelor de pres urmeaz urmtoarea imprtire a paginii: 61% in jumtatea superioar a paginii, care este imprtit 41% stanga

- 20% dreapta; 39% in partea inferioar a paginii, imprtit la randul ei in 25% stanga 14% dreapta1. Etapele necesare obtinerii unui ziar cu un aspect atrgtor trebuie s sustin o relatie strins, o puternic fidelitate intre cititor si marca aleas. Deasemenea trebuie s amintim si implicarea tot mai serioas a jurnalistilor in realizarea aspectului grafic al ziarelor, care este posibil datorit aparitiei calculatorului personal si a abilittilor de utilizare performant pe care le au aproape toti tinerii jurnalisti. Comunicarea prin mijloace vizuale este mai dificil deoarece presupune lucrul foarte eficient in echip (spre exemplu in televiziune). Comunicarea televizata Inc de la aparitie televiziunea a constituit un domeniu fascinant datorit posibilittii de a proiecta in oglind realitatea imediat. Efectul imediat al acestei calitti este instituirea unei relatii imediate cu lumea si tentatia telespectatorilor de a se identifica cu protagonistii. Trstura distinctiv a discursului televizual este faptul c demarcatia intre fictional si nonfictional este greu de trasat, telespectatorul se afl permanent intre real si imaginar. Domeniului nonfictional ii apartin diferite tipuri de actiuni mediate cum sunt stirile, reportajele TV, discursurile, interviurile, dezbaterile, discutiile televizate sau evenimentele mass-media. La inceput, televiziunea avea ca scop al comunicrii sarcina de a informa, educa si distra prin emisiuni de stiri, reportaje, documentare, concursuri de cultur general, muzic de calitate. Pe la mijlocul anilor 70 televiziunea devine comercial tinzand s micsoreze distanta dintre publicul receptor si instanta televizual. Raportul dintre emitent si destinatar este bidirectional, implic destinatarul in producerea mesajului, recupereaz interactiunea cu telespectatorul avid de autenticitate. Realitatea reflectat prin intermediul ecranului impune necesitatea unui animator, moderator capabil s sustin tensiunea discursului televizual. Dezvoltarea media a permis proliferarea preocuprilor referitoare la imagine prin tentatia de a aduce continutul emisiunilor sau ziarelor cat mai aproape de senzational. Totusi, publicul nu percepe imaginile separat de textul verbal care le insoteste, nici nu citeste textul verbal fr referire la imagini. In concluzie, se poate considera ca perceptia spatiului se bazeaza doar pe simtul vizual. Insa, in urma unui studiu atent, se observa ca acest asa-numit spatiu vizual este imbogatit la nivelul perceptiei prin semne ce se bazeaza pe experiente auditive, tactile, olfactive si gustative. In aceasta epoca moderna suntem coplesiti de omniprezenta imaginilor furnizate de mass-media. Utilizarea vasta a esteticii vizuale ca mijloc de comunicare in aceasta epoca tehnologica ne dezvaluie in ceea ce priveste perceptia, predominarea vederii fata de celelalte simturi. Dezvoltarea agresiva a vizualului a exercitat o puternica influenta asupra societatii, repertoriul imagistic devenind in mod inconstient singurul mijloc de comunicare. In arhitectura lucrurile sunt extrem de asemanatoare. Nici unul dintre aceste semne nu este perceput in mod independent; de fapt, dovezile experimentale arata ca aceste simturi se combina pentru a produce o experienta perceptual. In societatea contemporana, predominant vizuala, putine experiente spatiale stimuleaza intregul spectru al simturilor umane. Arhitectura, fiind singura forma de arta capabila de producerea spatiilor locuite, asigura limitele spatiale in care noi, ca fiinte umane, experimentam spatiul. Cu toate acestea, majoritatea experientelor asupra unui spatiu pot fi reduse la o singura experienta senzoriala, si anume cea vizuala. Juhani

Pallasmaa, a scris despre aceasta arhitectura contemporana predominant vizuala,si considera ca acest fapt a produs disparitia calitatilor senzoriale ale artelor si arhitecturii. Conform afirmatiilor lui Steven Holl, arhitectura este singura arta ce are capacitatea de a oferi o experienta multisenzoriala. Doar arhitectura poate stimula toate simturile umane in mod simultan si invoca sentimentul de apartenenta. Arhitectura are capacitatea de a oferi experiente interactive, implicand toate simturile, si in acelasi timp reuseste sa antreneze memoria si imaginatia. Concentrarea doar asupra impactului sau vizual inseamna subestimarea capacitatilor sale. In general, arhitectii contemporani pun accentul pe infatisarea vizuala a spatiului. In arhitectura ni se prezinta forme puternice si izbitoare, aceasta devenind mai mult o "arta a ochiului. Avand in vedere ca perceptia este multi-senzoriala, interactiunea intre sine si lume este reprimata de arhitectura moderna. Maurice Merleau-Ponty, filosof francez, reprezentant al fenomenologiei, afirma: Perceptia nu este suma datelor vizuale, tactile si auditive: spatiul il percep in totalitatea sa, prin intreaga fiinta: percep o structura unica a obiectului, o singura existenta, ce comunica tuturor simturilor in acelasi timp. Toate simturile trupului spectatorului sunt capabile de o perceptie simultana, in intregimea lor creand experienta spatiului. Asadar, teoria fenomenologiei ofera arhitectilor o provocare in sensul de a nu aborda arhitectura doar ca experienta vizuala, ci din perspectiva implicarii tuturor simturilor. Concluzionand, comunicare vizual este o perspectiv interdisciplinar, care propune o abordare neologistic asupra semnificaiei culturii, neleas ca proces social, i asupra unor noi posibiliti de creare a sensului n acest tip de comunicare. Se poate re-constitui limbajul vizual prin identificarea elementelor esentiale care l constituie: cadrul, compoziia imaginii, culoarea, textura i contrastul. Comunicare vizual este perspectiv interdisciplinar care semnalizeaz i puncteaz orientarea tot mai clar a societilor de tip postmodern spre simbolic i comunicare, fapt care nu face dect s grbeasc i s confirme faptul c tiinele comunicrii au devenit o zon epistemologic distinct, cu propriile teorii i metode.

BIBLIOGRAFIE: Anghel, Petre, Stiluri si metode de comunicare, Bucuresti, Aramis, 2003 Fiske, John, Introducere n stiinele comunicrii, Traducere de Monica Mitarc Iasi, Polirom, 2003. Habermas, Jurgen, Cunoastere si comunicare, Bucuresti, editura Politic, 1983. Elena Abrudan, Comunicare vizuala,Cluj-Napoca, editura Accent, 2008 Internet

NECULA LUIZA ANTONIA GRUPA 32B