TEHNOLOGII IN INDUSTRIA ALIMENTAR SI NEALIMENTAR

CUPRINS CUVANT INAINTE _________________________________________ 9 CAPITOLUL 1 TEHNOLOGIE - NOIUNI GENERALE ______________________ 15 1.1. NOIUNI DEFINITORII PRIVIND TEHNOLOGIA _____________ 15 1.2. CONEXIUNEA TEHNOLOGIEI CU STIINELE ECONOMICE ___ 16 1.3. PROCESE TEHNOLOGICE. OPERAII TEHNOLOGICE________ 18 1.4. INDICATORI TEHNICO - ECONOMICI______________________ 29 CAPITOLUL 2 TEHNOLOGII IN INDUSTRIA ALIMENTAR ________________ 36 2.1. PROCESE TEHNOLOGICE IN INDUSTRIA PANIFICAIEI ___ 37 2.2. PROCESE TEHNOLOGICE IN INDUSTRIA BUTURILOR ALCOOLICE ____________________________ 41 2.3. PROCESE TEHNOLOGICE IN INDUSTRIA LAPTELUI ______ 63 2.4. TEHNOLOGII DE PRELUCRARE A PESTELUI_____________ 81 CAPITOLUL 3 TEHNOLOGII IN INDUSTRIA CHIMIC_____________________ 91 3.1. NOIUNI INTRODUCTIVE _____________________________ 91 3.2. APA IN INDUSTRIE ___________________________________ 94 3.3. PROCESE TEHNOLOGICE DE FABRICAIE A PRODUSELOR SODICE _____________________________ 101 3.4. PROCESE TEHNOLOGICE IN INDUSTRIA POLIMERILOR _ 111 CAPITOLUL 4 TEHNOLOGII DE FABRICARE A MATERIALELOR DE CONSTRUCII__________________________________ 120 4.1. CLASIFICAREA MATERIALELOR DE CONSTRUCII ______ 120 4.2. FABRICAREA CIMENTULUI, MORTARELOR SI BETOANELOR ____________________________________ 123 4.3. TEHNOLOGIA DE OBINERE A STICLEI ________________ 131 4.4. TEHNOLOGIA DE OBINERE A PRODUSELOR CERAMICE ______________________________________ 141 CAPITOLUL 5 PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBINERE A MRFURILOR METALICE _______________________________ 149 5.1. CLASIFICAREA METALELOR SI ALIAJELOR _____________ 149 5.2. PROPRIETILE METALELOR SI ALIAJELOR____________ 154 5.3. METODE DE OBINERE A MRFURILOR METALICE _____ 159 CAPITOLUL 6 TEHNOLOGIA DE OBINERE A PRODUSELOR DIN LEMN __________________________________________ 186 6.1. GENERALITI _____________________________________ 186 6.2. DEFECTELE LEMNULUI _____________________________ 192 6.3. PRODUSE OBINUTE DIN LEMN ______________________ 202 BIBLIOGRAFIE __________________________________________ 220

CAPITOLUL 1
TEHNOLOGIE - NOIUNI GENERALE 1.1. Noiuni definitorii privind tehnologia 1.2. Conexiunea tehnologiei cu stiinele economice 1.3. Procese tehnologice. Operaii tehnologice. 1.4. Indicatori tehnico - economici 1.1. NOIUNI DEFINITORII PRIVIND TEHNOLOGIA Dup cum se stie, dezvoltarea omenirii a fost posibil datorit capacitii oamenilor de a crea unelte si arme, de a inva s cultive plantele, de a construi locuine, masinrii felurite, mijloace de transport s.a. Dezvoltarea agriculturii si a mestesugurilor, intensificarea activitilor comerciale cu bunuri materiale au permis apariia marilor civilizaii. Desi timp de secole mestesugurile s-au extins cu greutate, odat cu revoluia industrial progresul tehnic a avut un impact rapid si hotrator asupra evoluiei socio-economice a civilizaiei umane. Astzi oamenii de stiin si inginerii conlucreaz pentru a perfeciona masinile deja existente, pentru a crea noi tehnologii, pentru a inventa noi produse utile oamenilor, pentru a asigura o dezvoltare durabil umanitii. Desi primele descrieri ale mrfurilor, cu prezentarea proceselor de obinere si a utilajelor implicate in fabricarea bunurilor respective dateaz inc din antichitate, tehnologia1 s-a impus ca stiin la sfarsitul Evului mediu. In secolele al X-lea si al XI-lea tehnologia, ca stiin a mestesugurilor, a devenit apanajul breslelor evoluand lent pan la marea revoluie industrial din secolul al XVIII-lea. De atunci pan in prezent tehnologia a cunoscut o evoluie dinamic, modalitile de abordare fiind multidirecionate. Tehnologia, ca stiin, cuprinde totalitatea cunostinelor despre metodele, mijloacele de fabricare si de prelucrare ale materialelor, de efectuare a proceselor de producie. Altfel spus, tehnologia prezint ansamblul de procese, metode, procedee, reguli si condiii tehnice aplicate in scopul obinerii sau transformrii unui anumit produs. Privit din aces t punct de vedere, tehnologia inglobeaz cunostinele tehnice si stiinifice necesare realizrii sau transformrii bunurilor. Conform definiiei date de comisia economic ONU, tehnologia const in aplicarea corect a cunostinelor stiinifice si tehnice in concepia, dezvoltarea si fabricarea unui produs2. Prin urmare, cadrul conceptual al tehnologiei a fost extins de la fabricaia propriu-zis a bunurilor materiale la totalitatea activitilor care presupun concepia, fabricarea si comercializarea mrfurilor. In acest context este vorba de o dezvoltare a stiinei pe dou direcii, care vizeaz lrgirea obiectului de studiu. Astfel, in afar de tehnologia de fabricaie au aprut si: tehnologia cercetrii, tehnologia conducerii, tehnologia organizrii, tehnologia comercializrii etc.; pe de alt parte s-a trecut de la studiul bunurilor materiale, la studiul tuturor bunurilor3 (v. tehnologia informaiilor). In continuare ne vom referi la tehnologia

de fabricaie a produselor. Obiectul de studiu al tehnologiei il constituie procesele, care stau la baza fabricrii produselor si instalaiile aferente. Cunostinele acumulate prin studiul proceselor tehnologice si a fluxurilor de fabricaie ale produselor permit valorificarea si gestionarea corespunztoare ale resurs elor materiale, energetice si umane in condiii de eficien economic. Pornind de la valoarea de utilizare a produselor care trebuie obinut, tehnologia este studiat in corelaie cu nivelul de calitate care trebuie asigurat produselor finite, inand cont de considerentele economice si impactul social. De aceea, concomitent cu evoluia societii, s-a impus optimizarea proceselor de producie in vederea asigurrii si imbuntirii calitii totale a produselor. Astfel au aprut noi tehnologii, cu grad de poluare din ce in ce mai redus, care necesit un consum energetic mai mic. De asemenea au aprut noi ramuri industriale, in care se aplic tehnologii de reciclare a materialelor si de valorificare a resurselor energetice. Rolul noilor tehnologii este evideniat si prin: diversificarea materialelor (crearea de materiale inteligente, mai eficiente decat cele tradiionale), transformarea informaiilor in resurs economic etc. 1.2. CONEXIUNEA TEHNOLOGIEI CU STIINELE ECONOMICE Se consider c dezvoltarea umanitii a fost condiionat de descoperirile si de inveniile care au contribuit la progresul tehnologic si au propulsat societatea uman sub aspect socio-economic. Pe aceste coordonate tehnologia a constituit una dintre premizele care au stat la baza d ezvoltrii societii, deoarece cunostinele tehnice au permis valorificarea eficient a resurselor materiale (inclusiv energetice) si umane. Imbuntirea permanent a tehnologiilor aplicate in prelucrarea materiilor prime si a materialelor, precum si apariia unor noi tehnologii au condus la cresterea productivitii si implicit al volumului de produse fabricate, la augmentarea nivelului de calitate al bunurilor si diversificarea sortimental, la reducerea costurilor s.a. In cadrul proceselor de producie, tehnologiile de fabricaie ale bunurilor materiale sunt aplicate, perfecionate etc. de ctre ingineri. La nivelul unui agent economic ins, procesele complexe care vizeaz producia bunurilor trebuie studiate si realizate atat din punct de vedere al cal itii produselor, cat si a cresterii eficienei tehnico-economice. Aceasta presupune o gestionare judicioas a tuturor resurselor (tehnologice, informaionale, umane etc.). Din acest punct de vedere o activitate economic presupune conlucrarea inginerilor si economistilor pentru producerea de bunuri si comercializarea lor in condiii profitabile, preocuparea economistilor vizand in principal cresterea eficienei economice. Pentru a defini domeniul de conlucrare inginer - economist si, implicit, pentru a trasa conexiunea existent intre tehnologie si stiinele economice se poate analiza fluxul mrfii, din momentul concepiei pan in momentul consumului. De obicei concepia si producerea bunurilor este dictat de cererea pieei la un moment dat. Aceast cerere este corelat cu cresterea nevoilor consumatorilor, exprimat printr-un comportament anume, care poate fi cercetat printr-un studiu de pia. Cresterea valorii de utilizare a bunurilor (nivel de calitate, sortiment, produs nou etc.) si reducerea costurilor sunt cateva dintre criteriile importante care se iau in considerare in stabilirea comandei sociale. Activitatea de producie const in parcurgerea mai multor etape, si anume: proiectarea, omologarea, standardizarea (unde este nevoie), fabricaia (inclusiv controlul), depozitarea. Activitatea de proiectare presupune: cercetarea produselor deja existente; cunoasterea realizrilor stiinifice si tehnice din domeniu; elaborarea unor proiecte tehnice privind caracteristicile produsului, a mijloacelor de execuie tehnic si a metodelor de control necesare; gsirea soluiilor tehnice pentru a usura prelucrarea si a mri eficiena tehnicoeconomic; stabilirea unor metode de reducere a polurii sau a consumurilor de utiliti etc. Toate aceste studii tehn ice sunt completate cu studii economice privind fezabilitatea, studiile de aprovizionare (materii prime, materiale, utiliti etc.) si de desfacere (produse finite, deseuri etc.) s.a. Dup proiectarea si omologarea produselor se alctuiesc specificaiile tehnice privind: calitatea produselor, procesele si procedeele de fabricaie, utilajele si echipamentele, condiiile de depozitare, metodele de ambalare si de marcare, metodologia de analiz si de control etc. Aceste norme sunt necesare, pentru conducerea corect a fabricaiei din punct de vedere tehnic si in condiii de eficien economic, pentru a produce bunuri cu nivel de calitate prestabilit. In timpul procesului de producie asigurarea calitii si cresterea eficienei tehnicoeconomice se pot realiza prin diverse metode. Metodele devenite clasice, pentru asigurarea calitii produselor se bazeaz pe control, aplicat fie produselor aflate in diverse faze de fabricaie, fie procesului tehnologic, prin urmrirea si conducerea judicioas a acestuia. In prezent asigurarea calitii se realizeaz si prin motivarea personalului (astfel incat s previn defectele: programul zero defecte) sau prin aplicarea conceptelor integratoare ale managementului calitii. Pentru a cpta statut de marf, bunurile produse trebuie vandute, ceea ce presupune contractarea si livrarea produselor. Vanzarea se realizeaz in termenii contractuali incheiai, la livrare executandu -se recepia cantitativcalitativ a mrfurilor respective. Pentru anumite bunuri materiale se asigur in plus: montaj, service etc. Prin diverse parghii economice calitatea tehnic a produselor poate fi mai bine evideniat. Pentru meninerea si promovarea calitii produselor in sfera comerului exist o serie de tehnici si de metode care se aplic cu privire la distribuia si la vanzarea mrfurilor, astfel incat s se asigure un grad mare de satisfacere in consum si s se obin profit. In concluzie, pornind de la marf, ca obiect de studiu, sfera de interes a stiinelor economice se extinde ctre tehnologie prin intermediul cunostinelor coroborate din domeniile merceologiei, calitologiei, marketingului, organizrii muncii si produciei, managementului, contabilitii s.a. Prin urmare, conlucrarea dintre ingineri si economisti este benefic in producia si distribuia de mrfuri, pentru o alocare optim a tuturor resurselor materiale si umane la nivelul agenilor economici. Pentru a facilita schimbul de informaii si decizii in activitile economice, este important ca si economistii s-si insuseasc un vocabular tehnic minim, asa cum si inginerii trebuie s se familiarizeze cu noiunile economice de baz. Insusirea unor noiuni tehnologice generale le permite economistilor (in special directorilor) s ineleag anumite fenomene si probleme care apar in procesele de producie si s aleag soluiile economice optime pentru consolidarea, dezvoltarea sau restrangerea activitii la un moment dat. 1.3. PROCESE TEHNOLOGICE. OPERAII TEHNOLOGICE Procesul tehnologic reprezint ansamblul ordonat de operaii, prin care se fabric sau se transform un produs. Procesul tehnologic este o component al procesului de producie, care permite valorificarea resurselor cu ajutorul mijloacelor de munc. In ceea ce priveste obiectul fabricaiei, produsele implicate intr-un proces tehnologic, in funcie de rolul tehnologic si de gradul de prelucrare, pot fi: materii prime, produse intermediare sau produse finite.

Materiile prime sunt produse obinute prin valorificarea unor resurse naturale sau produse (industriale) cu grad diferit de procesare, care sunt supuse unor transformri, in vederea obinerii altor produse. In funcie de rolul lor tehnologic, materiile prime pot fi: materii prime de baz sau materii auxiliare. Materiile prime de baz se regsesc transformate sub o form sau alta in componena produsului finit (de baz), in timp ce materiile auxiliare de obicei contribuie la obinerea produsului finit, in sensul c: usureaz procesarea, imbuntesc proprietile produsului finit s.a.m.d. Se numesc materiale acele materii prime care particip la procesul tehnologic fr a suporta modificri structurale (exemple: fibre textile, ciment s.a.). Bunurile materiale care rezult in urma desfsurrii procesului tehnologic, in funcie de stadiul de prelucrare, pot fi considerat e (in raport cu acel proces) produse intermediare sau produse finite. Produsele care rezult in etape diferite ale procesului tehnologic, prin transformri pariale ale materiilor prime sunt denumite produse intermediare. Din aceast categorie fac parte semifabricatele, care pot fi prelucrate in continuare in cadrul aceluiasi proces tehnologic in vederea obinerii produsului finit sau pot constitui materii prime in fabricaia altor produse. Produsele brute sunt produse intermediare care necesit prelucrri ulterioare. Produsele finite sunt produse cu valoare de utilizare stabilit, care sunt obinute in etapa final a procesului tehnologic. Produsele, care rezult in timpul desfsurrii unui proces tehnologic au fost clasificate, in funcie de scopul fabricaiei, in dou categorii: produse principale si produse secundare. Produsele principale sunt de fapt produsele finite, care se doresc a fi obinute prin aplicarea procesului tehnologic considerat. Produsele secundare apar in timpul procesrii alturi de produsul principal. In funcie de natura procesului tehnologic (domeniul industrial) si de destinaia ulterioar (posibilitile de valorificare), produsele secundare se mai numesc si: coproduse, subproduse, deseuri, reziduuri. De exemplu, pentru produsele secundare din industriile cu profil chimic se foloseste in special denumirea de coproduse, in timp ce in industriile cu profil mecanic se foloseste termenul de deseuri. Produsele secundare care, din considerente tehnice sau economice, nu sunt valorificate se numesc reziduuri. Majoritatea produselor secundare si rebuturile recuperabile sunt valorificate din punct de vedere tehnologic, pe de o parte pentru a mri baza de materii prime si de materiale, iar pe de alt parte pentru a creste eficiena economic a proceselor de producie. In concluzie, un produs cu un anumit grad de prelucrare, in funcie de destinaia sa, poate fi considerat pentru un anumit proces tehnologic fie materie prim, fie produs intermediar, fie produs finit. Conform definiiei, procesul tehnologic vizeaz atat obinerea, cat si repararea sau intreinerea unui produs (privit ca sistem tehnic). Se consider c in cadrul proceselor de producie, in funcie de scopul urmrit, procesele tehnologice pot fi grupate in urmtoarele clase: procese tehnologice de baz, procese tehnologice auxiliare si procese tehnologice de servire. Procesul tehnologic de baz permite valorificarea resurselor, prin transformarea efectiv a materiilor prime in produse cu ajutorul utilajelor si instalaiilor. Procesul tehnologic auxiliar asigur desfsurarea in condiii bune a procesului de baz, fiind alctuit din operaii care au drept scop alimentarea cu utiliti (ap, energie, abur tehnologic s.a.), automatizarea instalaiilor etc. Procesul tehnologic de servire c ontribuie la buna desfsurare a proceselor de baz si auxiliare, prin operaii de intreinere si reparare ale utilajelor, operaii de transport si de depozitare, activiti de msur si de control. Pentru realizarea si aplicarea unui proces tehnologic se pot recurge la diverse procedee tehnologice, bazate pe tehnologii difereniate. Procedeele tehnologice indic modalitile concrete de efectuare a operaiilor tehnologice, cu precizarea utilajelor si instalaiilor necesare. Dup modul de desfsurare al operaiilor sau al proceselor tehnologice in timp, acestea pot fi discontinui sau continui. Un proces tehnologic este discontinuu (periodic) atunci cand una sau mai multe dintre instalaiile aferente lucreaz in sarje. O instalaie cu regim de lucru discon tinuu este alimentat cu o cantitate prestabilit de material (sarj), care este prelucrat in condiii specifice, iar dup un anumit interval de timp, produsul obinut este evacuat, ciclul de incrcare-procesare-descrcare fiind reluat. Procesul tehnologic este continuu, atunci cand instalaiile aferente au un regim de lucru continuu, funcionarea instalaiilor fiind intrerupt doar pentru desfsurarea operaiilor de revizie si de reparaie. In acest caz instalaiile sunt alimentate continuu cu material, pe msura evacurii unei cantiti corespunztoare de material transformat. Instalaiile care lucreaz in regim continuu prezint avantaje in ceea ce priveste gradul de automatizare si de control, precum si cresterea eficienei tehnico-economice (reducerea pierderilor de materiale, cresterea productivitii instalaiei, cresterea calitii produselor), dar prezint dezavantaje in ceea ce priveste flexibilitatea desfsurrii operaiilor (cu referire la parametrii tehnologici,natura si calitatea materiilor ce urmeaz a fi prelucrate). inand cont de natura si tipul utilajelor si instalaiilor6, cu ajutorul crora se realizeaz un proces tehnologic, respectiv de gradul de dotare tehnic, procesele tehnologice au fost imprite in procese: manuale, mecanizate, automatizate, robotizate. Procesul tehnologic manual presupune efectuarea muncii de ctre om, in timp ce in procesul tehnologic mecanizat efortul este preluat de masini si utilaje, a cror funcionare ins este urmrit permanent de ctre operatorii umani, care transmit direct si continuu o serie de comenzi specifice. In cadrul procesului automatizat o parte dintre funciile operatorilor este preluat de instalaiile de automatizare; automatizarea unui proces tehnologic poate fi parial, complet (telemecanizare) sau complex (cibernetizare sau conducere prin calculator). Un caz particular al procesului automatizat este cel in care se folosesc roboi industriali, ca sisteme autonome, programabile, capabile s realizeze operaii simple sau complexe fr intervenia direct a omului. Roboii industriali pot inlocui operatorii umani in situaiile in care se lucreaz in condiii speciale (efort mare, mediu toxic, precizie deosebit etc.) sau in aplicaii cu un grad mare de repetabilitate, roboii avand capacitatea de a schimba informaii cu mediul exterior si de a lua decizii. In relaie cu regimul de lucru si dotarea tehnic coroborat cu gradul de automatizare al fluxului tehnologic, procesul tehnologic poate avea o anumit flexibilitate, in ceea ce priveste capacitatea de a se adapta la o modificarea a volumului de materiale ce trebuie procesate (flexibilitate de volum), capacitatea de a se adapta rapid la o innoire a produselor si diversificare sortimental (flexibilitate de adaptare) sau capacitatea de a ad apta mijloace de producie diferite la fabricarea aceluiasi produs (flexibilitate de proces). Din punct de vedere al flexibilitii, procesele tehnologice pot alctui sisteme cu flexibilitate natural, rigide sau cu flexibilitate artificial. In categoria proceselor cu flexibilitate natural sunt incluse procesele manuale

sau semimecanizate, in care masinile si utilajele pot fi folosite in funcie de cerine, in orice succesiune, pentru aplicarea unei tehnologii de prelucrare. Procesele rigide presupun parcurgerea unor faze tehnologice prestabilite, cu instalaii mecanizate sau automatizate; in acest caz schimbarea fabricaiei produsului sub aspect calitativ sau cantitativ presupune modificarea liniei tehnologice, redimensionarea utilajelor si a fluxului de materiale. Sistemele cu flexibilitate artificial se folosesc de obicei in tehnologiile de prelucrare-asamblare si se bazeaz pe utilizarea roboilor industriali si a masinilor unelte cu comand program. Durata necesar efecturii unui proces tehnologic, p ornind de la materii prime pan la obinerea produsului finit reprezint ciclul de fabricaie. In timpul unui proces tehnologic apar mai multe faze tehnologice sau faze de fabricaie. O faz tehnologic grupeaz mai multe operaii, care se efectueaz intr-o anumit succesiune. In general un proces tehnologic este alctuit din urmtoarele faze: _ pregtirea sau condiionarea materiilor prime si materialelor; _ procesarea propriu-zis, care include operaiile principale de obinere a semifabricatelor, a produselor brute sau a produselor finite; _ finisarea sau prelucrarea pentru comercializare; _ valorificarea/eliminarea produselor secundare (subproduse, deseuri etc.). Procesarea propriu-zis se bazeaz fie pe tehnologii de transformare, fie pe tehnologii de prelucrare-asamblare. Tehnologiile de transformare utilizeaz procedee bazate pe modificarea structurii materiei, prin transformri fizico-chimice, chimice s.a., asa cum se intalnesc in industriile: chimic, alimentar, farmaceutic, metalurgic etc. Tehno logiile de prelucrare-asamblare se refer in special la prelucrarea mecanic, fr modificarea structurii materiei, ci doar a formei, dimensiunilor, cu sau fr reunirea prilor intr-un intreg. Operaiile tehnologice sunt etape distincte ale unui proces tehnologic, prin care se realizeaz o anumit transformare. Operaiile tehnologice cu grad mare de generalitate, care se intalnesc in realizarea mai multor procese tehnologice distincte sau care se pot repeta chiar in cadrul aceluiasi proces tehnologic sunt denumite si operaii tip (unitare). De exemplu, cele mai multe dintre operaiile fizice sunt comune mai multor procese tehnologice, pentru obinerea de produse diferite sau similare. Operaiile tip, ca baz teoretic comun mai multor fabricaii, se realizeaz dup principii tehnologice identice, folosind utilaje asemntoare, diferenele constand in: condiiile de lucru si sistemele materiale proprii fiecrei fabricaii. Operaiile tehnologice au fost clasificate, in funcie de mai multe criterii de sistematizare: natura operaiilor, efectul tehnologic, principiul tehnologic s.a. Dup natura si principiul tehnologic care guverneaz desfsurarea lor, operaiile tehnologice au fost clasificate astfel: _ Operaii mecanice, care nu schimb starea material: operaiile de transport, dozarea, depozitarea; _ Operaii fizice si fizico-chimice, cu schimbarea strii materiale: _ operaii dinamice: mrunirea, separarea, sortarea, amestecarea etc., _ operaii termice: inclzirea, rcirea, pasteurizarea etc., _ operaii cu transfer de substan: uscarea, extracia etc.; _ Operaii chimice: neutralizarea, alchilarea, polimerizarea etc.; _ Operaii biologice: biochimice si microbiologice. Dup modul cum acioneaz asupra materialelor, operaiile tehnologice au fost grupate in urmtoarele clase: _ Operaii cu schimbarea strii fizice: topirea, solidificarea, evaporarea, condensarea, cristalizarea etc; _ Operaii cu schimbarea formei si locului materialelor (amestecare - separare si aglomerare divizare): brichetarea, malaxarea, aglomerarea, mrunirea, sortarea, sedimentarea etc.; _ Operaii chimice si biochimice: alchilarea, polimerizarea, oxidarea, fermentarea etc.; _ Operaii auxiliare: dozarea, msurarea, transportul, ambalarea etc. Cateva dintre operaiile fizice si fizico-chimice, bazate pe fenomene de transfer (de impuls, de cldur si de substan) sunt prezentate sub form tabelat in continuare. In tabelul 1.1, pentru fiecare operaie tip in parte sunt precizate urmtoarele: scopul operaiei si principiul tehn ologic; utilajele necesare; factorii care influeneaz operaia; indicatorii tehnico -economici. Dup cum reiese si din tabelul 1.1, in funcie de scopul urmrit, de dotarea tehnic existent si de natura materialelor supuse prelucrrii, o anumit transform are a materialelor se poate realiza in mai multe moduri. De exemplu, separarea unui material dintr-un amestec se poate efectua prin mai multe procedee, bazate pe principii tehnologice difereniate: sedimentare, filtrare, centrifugare, extracie, distilare etc. Procedeul aplicat pentru realizarea mai multor operaii poart numele de tehnic de lucru. Spre exemplu, tehnica centrifugrii este aplicabil pentru centrifugare, pentru filtrare, pentru desicare. S-a specificat anterior c pentru a realiza o anumit transformare a materialelor (produselor) sunt necesare anumite utilaje, aparate sau agregate. In literatur s-a adoptat urmtoarea terminologie: _ masin sistem tehnic cu organe principale in miscare, care efectueaz lucru mecanic sau care transform energie mecanic (primeste / cedeaz); exemple: pompe, masini electrice, masini de transport, masini de prelucrare (aschiere, laminare etc.), combine s.a. _ aparat - dispozitiv static, fr organe principale in miscare, care realizeaz o transformare intre dou forme de energie, diferit de cea mecanic; exemple: cazane de abur, acumulatoare electrice etc. _ agregat grup de masini cuplate intre ele, dintre care cel puin una este o masin de for (generatoare sau motoare) _ utilaj ansamblul masinilor, aparatelor, instrumentelor de msur etc., necesare pentru desfsurarea unei lucrri intr -o unitate industrial; exemple: reactoare s.a. _ instalaie ansamblul utilajelor necesare desfsurrii unei operaii, unei faze tehnologice sau unui proces.

7 termenul de amestecare este folosit pentru amestecarea solidelor; pentru amestecarea fluidelor sau a fluidelor cu corpuri solide se foloseste denumirea de agitare, iar pentru amestecuri consistente cea de malaxare sau de frmantare 8 sistemele eterogene disperse sunt formate din cel puin dou faze: faza dispers (solid, lichid) si faza dispersant (lichid, gaz); exemple de sisteme eterogene: S L (suspensie), L - L (emulsie), S - G (dispersie gazoas), L - G (aerosol) 9 Sedimentarea dirijat = separarea unor particule solide de alte particule solide cu ajutorul unui fluid (in miscare).

Fluidul utilizat impiedic sedimentarea anumitor particule si antreneaz altele. Uneori sedimentarea se realizeaz concomitent cu deplasarea fluidului.

Starea tehnic si respectarea modului de utilizare ale aparatelor, ale utilajelor, ale instalaiilor etc. condiioneaz cantitatea si calitatea materialelor transformate. Utilajul a crui caracteristici tehnico -funcionale dicteaz desfsurarea procesului tehnologic, in sensul c determin capacitatea de producie se numeste utilaj principal, iar operaia care se desfsoar in acel utilaj se numeste operaie conductoare. Pentru reprezentarea grafic a procesului tehnologic se utilizeaz schema tehnologic (schema tehnic) sau schema tehnologic de legturi (schema de operaii, schema de flux, schema bloc de fabricaie). Schema tehnologic red modul de desfsurare al procesului tehnologic, prin reprezentarea convenional a utilajelor si a fluxului tehnologic, iar schema tehnologic de legturi indic desfsurarea procesului tehnologic pe flux. Fluxul tehnologic reprezint succesiunea logic a tuturor operaiilor dintr -un proces tehnologic, cu evidenierea intrrilor/iesirilor de materiale pentru fiecare operaie in parte. Pentru exemplificare, in figura 1.1 este prezentat schema tehnologic de fabricare a painii, cu flux pe vertical, iar in figura 1.2 este redat schema de operaii corespunztoare. In schema tehnologic, din figura 1.1, sunt reprezentate convenional, prin simboluri, utilajele in succesiunea corespunztoare desfsurrii operaiilor din procesul tehnologic de fabricaie a painii. Dup cum se observ, intr -o schem tehnologic se pot indica si: amplasarea utilajelor in flux, traseele pe care le parcurg materialele (inclusiv utilitile) in timpul procesrii s.a. Desi schema tehnologic ofer mai multe detalii privind desfsurarea procesului tehnologic, uneori aceasta poate fi prea laborioas, fiind suficient pentru descrierea procesului tehnologic doar de o reprezentare sintetic a fluxului tehnologic; in acest caz se recurge la schema de operaii. In figura 1.2 este prezentat schema de operaii corespunztoare procesului tehnologic de fabricaie a painii (prin procedeul monofazic) , redat si prin schema tehnologic din figura 1.1. Intr-o schem de flux se indic materialele, care particip si, respectiv, care rezult din procesul tehnologic (materii prime, produse intermediare, produse finite) si operaiile tehnologice11, care sunt prezentate in ordinea desfsurrii lor in cadrul procesului tehnologic.

1.4. INDICATORI TEHNICO - ECONOMICI Intr-o economie de pia producia bunurilor materiale este privit atat din punct de vedere al performanelor tehnice, cat si din punct de vedere al eficienei economice. O firm productoare isi poate lansa si, respectiv, menine pe o pia concurenial produsele, atunci cand acestea prezint un anumit nivel de calitate (in raport cu valoarea lor de utilizare) si sunt comercializate la preuri rezonabile (raportat la anumite cerine). De aceea, in desfsurarea unei activiti de producie se urmreste s se implementeze procese tehnologice care s fie eficiente din punct de vedere economic. Varianta optim se alege inc din fazele de cercetareproiectare si de elaborare ale proceselor tehnologice, cu referire la: alegerea materiilor prime si materialelor, proiectarea si construcia utilajelor / instalaiilor in care urmeaz s se desfsoare operaiile, sta bilirea fluxului tehnologic etc. Sub aspect economic, elaborarea si exploatarea unui proces tehnologic implic costuri de cercetaredezvoltare, costuri de investiie si costuri de producie. Costurile de cercetare-dezvoltare reprezint cheltuielile efectuate pentru obinerea resurselor cu privire la cunostinele tehnologice si la procesele de know-how, pentru a proiecta si a conduce o instalaie, un proces etc., pentru a dezvolta procesele deja existente s.a.m.d. Costurile de investiie reprezint cheltuielile necesare pentru a construi instalaiile etc., cu referire la materiale, manoper, energie s.a. Costurile de producie reprezint suma costurilor legate de conducerea si exploatarea instalaiilor in timpul desfsurrii procesului tehnologic, cu referire la materii prime, manoper, utiliti s.a. S-a constatat c, pan la un anumit nivel, o dat cu cresterea costurilor de cercetare-dezvoltare, costurile de investiie si de producie scad. De aceea, pentru a produce bunuri in condiii de eficien economic, este preferabil ca s se gseasc raportul optim intre toate aceste categorii de costuri. Pentru aprecierea economic a unui proces tehnologic se utilizeaz diversi indicatori, cum ar fi: consumul de materii prime si de materiale, consumul de energie, randamentul procesului, calita tea produsului obinut, intensitatea procesului de producie, investiia specific, costurile de producie s.a. Acesti indicatori au fost clasificai in urmtoarele grupe: _ indicatori de baz ai activitii economice: producia global, producia net, producia fizic, producia marf, producia marf vandut si incasat; _ indicatori de eficien economic: productivitatea muncii, costurile de producie, rentabilitatea etc.; _ indicatori tehnico-economici: consumuri specifice, capacitatea de producie etc. Indicatorii tehnico-economici sunt mrimi scalare, care caracterizeaz o substan, un dispozitiv, un sistem tehnic, o operaie tehnologic, o faz sau un proces tehnologic atat din punct de vedere tehnic, cat si economic. Indicatorii tehnicoeconomici folosii pot fi incadrai in clase, dup cum urmeaz: _ indicatori de consum, _ indicatori de utilizare, _ indicatori de mecanizare /automatizare, _ indicatori de calitate. 1). Indicatorii de consum reflect intr-o form sau alta cantitile de materiale necesare sau folosite intr-o operaie tehnologic, intr-o faz de fabricaie sau intr-un proces tehnologic pentru obinerea produselor finite. Acesti indicatori permit exprimarea cantitativ a materialelor si produselor care se regsesc la un moment dat int r-un flux tehnologic, inand cont si de gradul lor de utilizare in timpul prelucrrii tehnologice. Prin urmare, indicatorii de consum caracterizeaz fluxul de materiale stabilit pentru o operaie, o faz sau un proces tehnologic. Din punct de vedere econom ic acesti indicatori se folosesc pentru a stabili cheltuielile materiale teoretice sau efective, care se regsesc in costurile de producie. In categoria indicatorilor de consum sunt inclusi: consumurile specifice, randamentul (in produs). Consumul specific (Cs) exprim cantitatea de materie prim, de material sau de utiliti necesar /folosit intr-un proces tehnologic pentru obinerea unei uniti de produs finit.

unde: Mi - cantitatea de materie prim / material / utiliti necesar / folosit intr-un proces tehnologic; Pf cantitatea de produs finit obinut. Prin urmare, in funcie de natura materialelor (dintr-un proces tehnologic) care se iau in calcul, exist consumuri specifice de materii prime, consumuri specifice de materiale auxiliare, consumuri specifice de utiliti (ap, aer tehnic, gaz inert, abur, energie etc.). In funcie de mrimile considerate, consumul specific se exprim in: t/t, kg/t, m3/m3, kWh/t s.a.m.d. In funcie de modul de calcul, consumul specific poate fi teoretic (Cs ), programat (Cs ) sau real (Cs ). Cs nu ine cont de pierderile de fabricaie si de posibilitatea formrii produselor secundare. Cs se stabileste inand cont de nivelul tehnologic la un moment dat12 si se recalculeaz periodic; Cs se mai numeste si norm tehnic de consum. Cs se calculeaz pe baza bilanurilor de materiale, fiind influenat de: calitatea materiei prime, nivelul tehnic al utilajelor s.a. In concluzie, consumurile specifice teoretice si, respectiv, programate reprezint limitele de consum minime si, respectiv, maxime admise pentru realizarea unui produs, in timp ce consumurile specifice reale reprezint consumurile realizate in urma desfsurrii activitii productive. In aceste condiii se consider c un proces tehnologic este aplicat in condiii de eficien economic (costuri de producie mai mici, beneficii mai mari)13 atunci cand: Consumurile specifice reale reflect in mare msur cheltuielile materiale necesare pentru fabricaia produsului finit. Astfel, variaia consumurilor specifice in timp ofer indicaii cu privire la conducerea si realizarea produciei. In scopul reducerii costurilor de producie se impune perfecionarea tehnologiilor, valorificarea judicioas a resurselor materiale si umane etc., pentru a reduce periodic normele tehnice de consum.

Randamentul in produs () reprezint raportul procentual intre cantitatea real de produs finit obinut (Pr) si cantitatea teoretic posibil (Pt). Pornind de la aceast relaie, in anumite situaii randamentul se poate calcula si ca raportul intre consumurile specifice teoretice si consumurile specifice reale:

Randamentul reflect gradul de utilizare al materiilor prime in timpul desfsurrii procesului tehnologic, cu referire la transformarea lor cantitativ in produse principale. Datorit pierderilor tehnologice si produselor secundare care apar in diferite faze de fabricaie, cantitatea de produs finit obinut prin aplicarea unui proces tehnologic este mai mic decat cantitatea de produs finit teoretic, ceea ce inseamn c randamentul real (r) este subunitar14. Dup cum se observ, pentru a creste eficiena economic a unui proces tehnologic este recomandat s se imbunteasc continuu tehnologiile de fabricaie, astfel incat s se utilizeze raional resursele materiale si s se reduc pierderile tehnologice: In cazul in care se calculeaz randamentul pe operaii sau pe faze tehnologice, randamentul global al procesului tehnologic se exprim ca produsul randamentelor pariale (pe operaii/ faze):

Pentru anumite tipuri de transformri, in funcie de particularitile proceselor tehnologice randamentul poate fi redat prin expresii proprii, dup cum este indicat in exemplele urmtoare: _ In industriile de prelucrare a materialelor, randamentul se exprim prin raportul intre cantitatea de materie prim necesar (teoretic) pentru obinerea produsului finit (Mt) si cantitatea de materie prim efectiv consumat in proces (Mr).

_ In industria chimic in cazul proceselor chimice reversibile care se produc prin reacii de forma MI Mt este definit conversia (C) ca raportul (exprimat procentual) intre cantitatea de materie prim transformat la o singur trecere prin zona de reacie Mt si materia prim introdus in sistem Mi.

_ Tot in industria chimic, in cazul in care dintr-un proces rezult simultan mai multe produse prin reacii consecutive sau paralele, dar numai unul dintre acestea prezint importan economic deosebit, randamentul in produsul principal se exprim prin selectivitatea (S) sistemului pentru produsul respectiv. Aceast mrime este dat de raportul intre cantitatea de produs finit (Pf) si cantitatea total a produselor obinute in procesul chimic considerat (Pt).

2). Indicatorii de utilizare caracterizeaz eficiena unui aparat, a unui utilaj sau a unei instalaii intr-un anumit interval de timp. Din punct de vedere economic acesti indicatori se folosesc pentru a calcula cheltuielile referitoare la construcia si montajul utilajelor, pentru a stabili costurile de investiie pentru un proces tehnologic si cotele de amortizare (ale utilajelor) din costul unitar al produselor. Indicatorii de utilizare sunt imprii in dou categorii: indicatori de utilizare intensiv: capacitatea de producie, producia specific, producia orar indicatori de utilizare extensiv Capacitatea de producie (Cp) reprezint cantitatea maxim de produs rezultat (Pf) sau de materie prim (Mp) prelucrat intr-un aparat, intr-un utilaj sau intr-o instalaie in condiii optime de exploatare intr -un anumit interval de timp (t) si se exprim in t/zi, t/an, m3/h etc:

Practic, Cp indic producia maxim realizat in utilajul (instalaia) folosit la parametrii optimi, raportat la o anumit durat. Producia efectiv realizat depinde de capacitatea de producie, dar este influenat si de gradul de utilizare a capacitii de producie a utilajului. Cunoasterea capacitii de producie a utilajelor este necesar pentru dimensionarea liniilor tehnologice, iar cresterea capacitii de producie prin folosirea intensiv a utilajelor influeneaz favorabil eficiena economic. Producia specific (Psp) reprezint capacitatea de producie raportat la unitatea dimensional a unui utilaj. In procesele tehnologice Psp este calculat ca fiind producia realizat (Preal) intr -o unitate de timp (tef) in funcie de dimensiunea caracteristic a utilajului (ki), unde dimensiunea caracteristic a utilajului reprezint unitatea de suprafa sau de volum al spaiului de lucru care ii defineste regimul de funcionare:

Practic, mrirea produciei specifice pentru aceeasi producie realizat se bazeaz pe reducerea dimensiunilor utilajelor, ceea ce inseamn o reducere a costurilor de investiii (cheltuieli de construcie, de montaj si de reparaii).

Ca expresie a gradului de utilizare al utilajului, in anumite situaii se calculeaz si randamentul utilajului sau producia orar, cu ajutorul relaiei:

unde: Ph producia orar a utilajului; Pa producia anual a seciei/ intreprinderii; Nu numrul de utilaje din spaiul de producie; td timp disponibil. Indicatorii de utilizare extensiv se refer la durata de folosire a utilajului in raport cu timpul calendaristic disponibil:

unde: Iue indicator de utilizare extensiv; tact - timpul de folosire a utilajului; tcalend timpul calendaristic disponibil. In practic, pentru stabilirea timpului de folosire a utilajului se ine cont de regimul de funcionare (continuu / discontinuu) si de organizarea produciei (in flux continuu, pe schimburi etc.). De aceea cresterea valorilor indicatorilor de utilizare extensiv, pentru a asigura productivitatea maxim a utilajelor se bazeaz fie pe reducerea timpului de inactivitate (pentru intreinere, pentru reparaii s.a.), fie pe reducerea timpului auxiliar (pentru incrcarea-descrcarea utilajului, pentru schimbarea regimului de lucru s.a.). Aceste modificri trebuie efectuate astfel incat s nu conduc la suprasolicitarea utilajului si la uzura fizic prematur. 3). Indicatorii de mecanizare/ automatizare reflect nivelul tehnic al procesului tehnologic, in relaie cu eficiena economic. De exemplu, gradul de mecanizare, care reprezint raportul (exprimat procentual) intre volumul lucrrilor executate mecanic si volumul total al lucrrilor executate, influeneaz pozitiv productivitatea muncii. 4). Indicatorii de calitate permit caracterizarea calitativ a produselor, in relaie cu gradul de satisfacere a necesitilor pentru care au fost obinute. Indicatorii de calitate sunt prevzui in fisele tehnologice si normele tehnice (standardele) de produse, fiind periodic revizuii, concomitent cu cresterea nivelului tehnologic si mrirea exigenelor consumatorilor. Evaluarea si estimarea calitii se realizeaz prin metode si procedee specifice, rezultatele obinute fiind exprimate, de cele mai multe ori, prin indicatori specifici (determinai prin metode statistico-matematice). Acesti indicatori sintetizeaz fie o anumit grup de caracteristici, fie totalitatea caracteristicilor unui produs. Indicatorii sintetici ai calitii pot fi stabilii in fiecare etap a fluxului logistic al produselor, fiind utilizai in oricare dintre urmtoarele situaii: evaluarea calitii produselor si proceselor, evaluarea calitii loturilor de produse si evaluarea calitii produciei la furnizor. Calimetria, prin indicatorii sintetici ai calitii sau indicatorii noncalitii, ofer informaiile necesare pentru: _ conducerea / optimizarea procesului tehnologic astfel incat s se ating in timpul procesrii nivelul de calitate prestabilit; _ stabilirea nivelului calitii medii a produciei la un moment dat; _ stabilirea costurilor calitii.

CAPITOLUL 2
TEHNOLOGII IN INDUSTRIA ALIMENTAR 2.1. Procese tehnologice in industria panificaiei 2.2. Procese tehnologice in industria buturilor alcoolice 2.3. Procese tehnologice in industria laptelui 2.4. Procese tehnologice in industria pestelui La nivel mondial este necesar a se rezolva problemele alimentare, inand cont de evoluia populaiei, valorificarea resurselor, precum si de ali factori socio-economici. De aceea, securitatea alimentar este legat conceptual de producia, distribuia si consumul de alimente. Prin urmare, in relaie cu securitatea alimentar, alimentele, ca mrfuri, au un rol bine definit sub aspect socio-economic. In Romania, producia de produse alimentare reprezint circa 20% din producia industriei prelucrtoare. inand cont de structura produciei industriale la nivel naional in perioada 1995-2000, putem afirma c producia industriei alimentare, raportat la producia industrial, a variat in aceast perioad intre 16,1% si 18,2% (excepie 13,9% in 1999)1. In ceea ce priveste procesarea industrial a alimentelor, aceasta a cunoscut o dinamic sub aspect conceptual, fiind influenat de progresul tehnic si de comportamentul consumatorilor. Practic, au aprut tehnologii noi, s-au imbuntit variantele tehnologice existente, s-au multiplicat procedeele tehnologice, precum si tehnicile si metodele de lucru sau /si de analiz ale proceselor. Procesarea industrial a alimentelor se bazeaz pe combinarea proceselor biologice, chimice si fizice, in funcie de natura materiilor prime si, respectiv, a produselor finite ce se doresc a se obine. Materiile prime folosite in industria alimentar sunt in principal materiale biologice, care prezint car acteristici neomogene si care variaz in timp, sub aspect calitativ, in limite mari; alte particulariti importante cu privire la materiile

prime sunt biodiversitatea materiilor agro-alimentare si sezonalitatea produciei agricole. Procesele tehnologice in industria alimentar sunt influenate de particularitile materiilor prime, de unde rezult si aspectele specifice cu privire la tehnologiile alimentare: - operaiile si procedeele tehnologice pot fi foarte variate (chiar si pentru obinerea aceluiasi p rodus); - procesele tehnologice sunt relativ flexibile, datorit modificrii continue a parametrilor tehnologici. In industria alimentar se folosesc o serie de metode si de procedee de conservare, care difer prin principiul de conservare si, respectiv, prin modalitile de realizare. In consecin, clasificarea tehnologiilor alimentare se face in funcie de natura materiilor prime sau a produselor finite, precum si de natura proceselor tehnologice aplicate: 1. Dup natura principalelor materii agroalimentare se disting: tehnologia valorificrii laptelui; tehnologia valorificrii animalelor pentru carne; tehnologia valorificrii pestilor si vieuitoarelor acvatice; tehnologia valorificrii cerealelor; tehnologia valorificrii sfeclei si trestiei de zahr; tehnologia valorificrii materiilor oleaginoase; tehnologia valorificrii materiilor alimentare neconvenionale (deseuri alimentare, biomas, materiale dirijate spre furaje etc.); tehnologia pentru fabricarea produselor alimentare complexe (catering,) s.a. 2. Dup natura produselor finite se disting: tehnologia laptelui si a produselor derivate; tehnologia crnii si a produselor din carne; tehnologia morritului; tehnologia panificaiei si a produselor finoase; tehnologia zahrului; tehnologia produselor zaharoase; tehnologia buturilor nealcoolice si a apelor minerale; tehnologia berii etc. 3. In funcie de natura proceselor care au loc, se disting: - tehnologii de prelucrare cu meninerea caracterului de produs netransformat (condiionarea cerealelor, condiionarea fructelor si legumelor proaspete); - tehnologii de prelucrare prin metode fizico-chimice (tehnologia morritului, tehnologia zahrului, tehnologia uleiului); - tehnologii de conservare a produselor alimentare perisabile (la obinerea produselor derivate din carne, din fructe etc.); - tehnologii de prelucrare prin metode biotehnologice (tehnologia berii, tehnologia produselor lactate acide etc.). 2.1. PROCESE TEHNOLOGICE N INDUSTRIA PANIFICAIEI Produsele de panificaie sunt produse fabricate in principal din aluaturi afanate biologic si coapte. In categoria produselor de panificaie sunt incluse painea, produsele de franzelrie si specialitile, precum si anumite sortimente de produse de simigerie. La fabricarea produselor de panificaie se folosesc in calitate de materii prime de baz urmtoarele: fin, ap, drojdie pentru panificaie si sare. Exist o mare diversitate de materii auxiliare, care se introduc in fabricaia produselor de panificaie si care contribuie fie la imbuntirea calitii produselor, fie la diversificarea gamei sortimentale: zahr, glucoz, sirop/extract de mal, fulgi de cartofi, gluten vital, ou, grsimi alimentare, lapte si subproduse obinute prin valorificarea acestuia, semine, substane condimentare, fibre alim entare, acidifiani (oet), conservani (propionai, sorbai s.a.), ageni oxidoreductori (acid ascorbic s.a.) etc. In industria panificaiei, in cadrul procesului de producie se disting urmtoarele faze de fabricaie: recepia cantitativ si calitativ, condiionarea/ pregtirea materiilor prime si auxiliare, prepararea aluatului, prelucrarea aluatului, coacerea si rcirea produselor, prelucrarea pentru comercializare (sortare, ambalare). Dup modul de desfsurare al operaiilor in timp, procesul tehnologic poate fi discontinuu sau continuu. Condiionarea materiilor prime se realizeaz printr-o suit de operaii, care difer in funcie de tipul materiei prime. De exemplu, pentru fin se aplic, dup caz, curarea cu magnet, cernerea, amestecarea si inc lzirea, in timp ce sarea poate fi dizolvat si soluia obinut filtrat. Prepararea aluatului const in frmantarea si fermentarea aluatului. In funcie de modul de preparare a aluatului, exist mai multe procedee de fabricaie: procedeul monofazic (direct) si procedeele polifazice (indirecte: bifazic si trifazic). Procedeul monofazic presupune introducerea simultan a tuturor materiilor prime (prevzute in reet) in operaia de frmantare pentru obinerea aluatului. In procedeele polifazice, prin frmantarea finii, cu ap si drojdie se prepar in prealabil, ca semifabricate, prosptura sau/si maiaua. Prosptura se obine prin amestecarea finii, cu ap si drojdie, cu sau fr adaos de bas. Basul reprezint o poriune dintr-o maia fermentat, care este utilizat in procesul tehnologic fie la prepararea prospturii, fie la prepararea maielei, fie la prepararea aluatului. Maiaua se prepar prin frmantarea finii cu ap si cu drojdie, la care se adaug prosptur fermentat sau bas. In funcie de consisten, maiaua poate fi fluid (polis) sau consistent. Aluatul se obine prin frmantarea maielei fermentate cu restul de fin si de ap prevzut in reet, impreun cu sarea si celelalte materii auxiliare. Cantitile de fin, de ap si de drojdie folosite in fiecare etap de preparare a semifabricatelor prin procedeele polifazice depind in principal de calitatea materiilor prime (fin, drojdie) si sortimentul dorit. Spre exemplificare, in Tabelul 2.1 este indicat reeta de baz pentru fabricarea painii semialbe de 1 kg, format lung, in care sunt prezentate materiile prime necesare fabricrii produsului respectiv, exprimate cantitativ, precum si parametrii tehnologici care trebuie respectai in conducerea procesului tehnologic. Procedeul monofazic prezint avantaje in ceea ce priveste simplificarea procesului tehnologic, scurtarea ciclului de fabricaie, reducerea pierderilor tehnologice in operaia de fermentare. Procedeul monofazic se preteaz pentru prelucrarea finurilor albe (cu grad de extracie mai mic). Comparativ, procedeele polifazice prezint flexibilitate tehnologic mai mare, utilizeaz cantiti mai reduse de drojdie pentru panificaie si permit obinerea unor produse de calitate superioar. Se recomand utilizarea procedeelor indirecte la procesarea finurilor cu grad de extracie mai mare si cu un nivel de calitate mai redus. In procedeele de preparare ale aluatului se pot folosi si alte metode: cu prefermeni, cu adaos de culturi starter de microrganisme s.a. Prefermenii sunt medii de prefermentare obinute din drojdie, ap, zaharuri fermentescibile, lapte praf, sruri s.a., care se folosesc in procedeele scurte de preparare a aluatului, pentru imbuntirea aromei painii. In ceea ce priveste culturile starter de bacterii lactice, acestea sunt folosite la prepararea unui semifabricat fluid, numit maia (plmad) acido-lactic; utilizarea maielei acido-lactice la prepararea aluatului permite accelerarea maturizrii aluatului si imbuntirea aromei painii.

Operaia de fermentare a semifabricatelor (prosptur/ maia/ aluat) presupune desfsurarea unor procese biochimice, microbiologice, fizice si coloidale complexe, care s permit obinerea in final a unui aluat matur, cu proprieti reologice specifice. Fermentarea se realizeaz de obicei in cuve (t=2830oC), amplasate in camere de fermentare sau direct in sala de producie. Durata fermentrii este variabil, in funcie de: procedeul aplicat, temperatur, raportul dintre materiile prime. Sfarsitul fermentrii se apreciaz senzorial si prin determinarea aciditii semifabricatelor. In anumite situaii, pentru finurile de calitate foarte bun, in timpul fermentrii aluatului se execut una sau dou refrmantri. In funcie de regimul de frmantare - fermentare exist dou procedee de baz pentru fabricarea aluatului: procedeul clasic, cu frmantare lent ( =1020 min.) si fermentare lung (pan la 23 ore/ t=3032oC) si procedeul intensiv, cu frmantare intensiv ( = 23 min.) si fermentare scurt (pan la 2030 min./ t=3032oC). In practic, se aplic un regim de preparare a aluatului combinat, in funcie de natura produselor finite si calitatea materiilor prime (cu referire la fin). Prelucrarea aluatului const de obicei in: divizarea, premodelarea, modelarea si fermentarea final (dospirea). Uneori intre premodelare si modelare se realizeaz un repaus intermediar al aluatului sau o predospire. Prin divizare, cu ajutorul masinii de divizat, masa de aluat fermentat este porionat in buci, masa nominal a bucii de aluat fiind stabilit in funcie de masa produsului finit si de pierderile tehnologice care intervin la fermentare final, la coacere si la rcire. Premodelarea sau rotunjirea bucilor de aluat are drept scop imbuntirea structurii porozitii painii, in timp ce prin modelare se d bucilor de aluat forma dorit, prestabilit produsului finit. Fermentarea final este operaia prin care se urmreste acumularea gazelor de fermentare in bucile de aluat, in vederea obinerii unui produs afanat, cu form si volum corespunztor. De aceea conducerea corect a operaiei este hotratoare in obinerea caracteristicilor de calitate ale produselor de panificaie. Fermentarea final a bucilor de aluat se realizeaz in dospitoare (dulap, tunel, cu leagne etc.). Durata de dospi re este variabil (1070 min.), in funcie de: calitatea aluatului (natura si calitatea finii), sortimentul de produs finit, masa nominal a produsului. Coacerea este operaia prin care aluatul este transformat in produs finit, cu aport de energie termic. Produsele de panificaie se obin in urma unor transformri fizico-chimice si coloidale, microbiologice si biochimice Operaia de fermentare a semifabricatelor (prosptur/ maia/ aluat) presupune desfsurarea unor procese biochimice, microbiologice, fizice si coloidale complexe, care s permit obinerea in final a unui aluat matur, cu proprieti reologice specifice. Fermentarea se realizeaz de obicei in cuve (t=2830oC), amplasate in camere de fermentare sau direct in sala de producie. Durata fermentrii este variabil, in funcie de: procedeul aplicat, temperatur, raportul dintre materiile prime. Sfarsitul fermentrii se apreciaz senzorial si prin determinarea aciditii semifabricatelor. In anumite situaii, pentru finurile de calitate foarte bun, in timpul fermentrii aluatului se execut una sau dou refrmantri. In funcie de regimul de frmantare - fermentare exist dou procedee de baz pentru fabricarea aluatului: procedeul clasic, cu frmantare lent ( =1020 min.) si fermentare lung (pan la 23 ore/ t=3032oC) si procedeul intensiv, cu frmantare intensiv ( = 23 min.) si fermentare scurt (pan la 2030 min./ t=3032oC). In practic, se aplic un regim de preparare a aluatului combinat, in funcie de natura produselor finite si calitatea materiilor prime (cu referire la fin). Prelucrarea aluatului const de obicei in: divizarea, premodelarea, modelarea si fermentarea final (dospirea). Uneori intre premodelare si modelare se realizeaz un repaus intermediar al aluatului sau o predospire. Prin divizare, cu ajutorul masinii de divizat, masa de aluat fermentat este porionat in buci, masa nominal a bucii de aluat fiind stabilit in funcie de masa produsului finit si de pierderile tehnologice care intervin la fermentare final, la coacere si la rcire. Premodelarea sau rotunjirea bucilor de aluat are drept scop imbuntirea structurii porozitii painii, in timp ce prin modelare se d bucilor de aluat forma dorit, prestabilit produsului finit. Fermentarea final este operaia prin care se urmreste acumularea gazelor de fermentare in bucile de aluat, in vederea obinerii unui produs afanat, cu form si volum corespunztor. De aceea conducerea corect a operaiei este hotratoare in obinerea caracteristicilor de calitate ale produselor de panificaie. Fermentarea final a bucilor de aluat se realizeaz in dospitoare (dulap, tunel, cu leagne etc.). Durata de dospire este variabil (1070 min.), in funcie de: calitatea aluatului (natura si calitatea finii), sortim entul de produs finit, masa

nominal a produsului. Coacerea este operaia prin care aluatul este transformat in produs finit, cu aport de energie termic. Produsele de panificaie se obin in urma unor transformri fizico -chimice si coloidale, microbiologice7 si biochimice Vinul, de asemenea, butur alcoolic nedistilat are o concentraie alcoolic ce variaz intre 8-14% pentru vinurile naturale si poate ajunge pan la 18% la vinurile alcoolizate. Extractul vinului variaz in general intre 1,5-2g % pentru vinurile albe, 2-3g% pentru cele rosii, fiind mult mai mare la vinurile dulci sau licoroase. Extractul este compus din glucide, hexoze (fructoz, glucoz), 0,1-0,2g% pentoze (arabinoz, xiloz) 0,65-1,62g%; substane proteice 0,02-0,09g% (peptone, aminoacizi, urme de proteine); elemente minerale 0,15-0,30g% (K, Mg, Ca, Na, Fe si in cantiti mai mici Al, Cu, As, Zn, Si, Mn, Pb si uneori 24 Cl ,SO , F, Br, I), vitamine (PP, B1, B6, B2, acid pantotenic, biotin, mezoinozitol, acid paraaminobenzoic, acid ascorbic, ciancobalamin, acid pteroilglutamic). Buturile alcoolice distilate, cunoscute si sub denumirea de rachiuri (naturale sau industriale), au o compoziie mai puin complex. Concentraia alcoolic variaz in limite foarte largi, 20-50% si chiar mai mult. Extractul are valori foarte mici, in general sub 1g%, dar in cazul lichiorurilor poate depsi 4g%. A. Tehnologia de obinere a buturilor slab alcoolice Berea este o butur slab alcoolic, nedistilat, spumant cu gust si arom caracteristice. Sortimentele de bere se clasific in funcie de: culoare, materii prime folosite (mal, drojdie), particulariti tehnologice (pentru sortimentele speciale). Pentru fabricarea berii se folosesc urmtoarele materii prime si auxiliare: mal, inlocuitori de mal, ap, drojdie, hamei (preparate), preparate enzimatice. Utilizarea materiilor prime in fabricaia berii se face inand cont de urmtoarele criterii: instalaiile existente in fabric, natura si capacitatea depozitelor, tradiia (sortimentul dorit). Alegerea judicioas a materiilor prime sub aspect calitativ si cantitativ permite reducerea costurilor de producie si cresterea calitii produselor finite. Malul este principala materie prim si se obine prin germinarea dirijat a orzului si uscarea malului verde. Pentru fabricarea malului se foloseste orz de primvar (orzoaic) sau de toamn, soiul de orz influenand calitatea tehnologic a malului. Inlocuitorii de mal sunt produse a cror compoziie chimic permite folosirea lor in proporie variabil (1065%) in procesul tehnologic de fabricaie a berii, pentru a inlocui malul. In calitate de inlocuitori de mal pot fi folosite: ce reale nemalificate si produse derivate (orz, grisuri din porumb, brizur de orez, grisuri din grau, grisuri de sorg, cere ale expandate, fulgi de cereale s.a.), amidonuri modificate (de grau, de porumb, de cartofi), zahr (sirop sau cristalizat, zahr invertit), sirop din mal, sirop din cereale nemalificate (porumb, orz, grau). De obicei in procesele in care se folosesc inlocuitori de mal se obin beri de culoare mai deschis. Utilizarea inlocuitorilor este determinat in mare msur de avantajele economice (pre mai redus) si in mai mic msur de avantajele calitative. Alturi de mal, apa tehnologic10 constituie o materie prim de baz in procesul tehnologic de fabricaie al berii. Un indicator important care influeneaz calitatea berii este duritatea apei. In funcie de capacitatea de producie a fabricii si tehnologia aplicat, consumul de ap variaz intre 8,513,5 hl/hl bere. In fabricaia berii se folosesc culturi de drojdii din genul Sacharomyces, ca drojdii de fermentaie inferioar (S. uvarum) sau ca drojdii de fermentaie superioar (S. cerevisiae). Culturile starter de drojdii sunt multiplicate in laborator, iar cultura pur de laborator este multiplicat in instalaii industriale de culturi pure pentru a obine cultura de producie, care va fi utilizat in sarjele industriale, la fermentarea mustului. Hameiul se foloseste la fabricarea berii in vederea conferirii gustului amar, plcut si aromei caracteristice. Utilizarea hameiului contribuie si la limpezirea natural a berii in decursul procesului tehnologic si imbunteste stabilitatea berii. In funcie de proprietile tehnologice, varietile de hamei au fost imprite in dou clase: varieti de hamei pentru amreal si varieti de hamei pentru arom. In prezent varietile de hamei pentru arom, oferind berii o arom intens, plcut si un grad de amreal mai redus, sunt mai apreciate de ctre consumatori. In relaie cu cerinele in consum, preul produselor din hamei pentru arom este mai ridicat. In producie se folosesc conuri de hamei uscat, presate sub form de baloi sau produse din hamei. Produsele din hamei au aprut ca o soluie pentru inlturarea dezavantajelor tehnico-economice pe care le prezint utilizarea conurilor de hamei, in prezent ponderea acestor produse din hamei in producia de bere fiind de peste 90%. Dintre produsele din hamei folosite in industria berii amintim: mcinisuri normale sau imbogite, extracte, concentrate sau produse izomerizate, sub form de pulberi (pudre), de pelei (produse granulate) sau de preparate lichide. Preparatele enzimatice, simple sau sub form de mixturi sunt folosite ca materii auxiliare, pentru a usura brasajul malului, in special atunci cand se folosesc inlocuitori de mal. In funcie de dotarea tehnic si de sortimentul de bere dorit in fabricaie se pot folosi diferite procese tehnologice, folosind procedee tehnologice variate. Principalele faze de fabricaie in producerea berii sunt de obicei urmtoarele: _ condiionarea (pregtirea) materiilor prime; _ brasajul (plmdirea si zaharificarea plmezii); _ filtrarea plmezii; _ fierberea mustului cu hamei; _ separarea borhotului si trubului; _ fermentarea primar; _ fermentarea secundar (maturarea berii); _ condiionarea si ambalarea berii. Pentru sortimentele de bere special pot lipsi sau pot apare suplimentar anumite faze tehnologice, existand anumite particulariti in conducerea procesului tehnologic. Prezentarea procesului tehnologic de fabricaie a berii Malul condiionat (curat) este mcinat13 cu mori cu valuri sau cu ciocane. Condiionarea si mcinarea se aplic si inlocuitorilor de mal sub form solid (cereale nemalificate). Brasajul este faza tehnologic prin care se obine mustul de mal. Mcintura obinut prin prelucrarea in sarje a malului si a inlocuitorilor, este amestecat cu ap in cazane de plmdirezaharificare. Necesarul de ap la plmdire variaz cu compoziia mustului si cu tipul berii (tabelul 2.2).

Plmada obinut, creia i se adaug si preparatele enzimatice este supus unui tratament hidrotermic, prin care substanele utile din mcintur sunt solubilizate prin procese biochimice si fizico-chimice dirijate. Brasajul se poate realiza cu una sau mai multe plmezi, folosind unul dintre procedeele tehnologice: prin infuzie, prin decocie, mixt. Conducerea brasajului se face in funcie de diagrama de brasaj aleas (figura 2.1). Diagramele de brasaj, care indic regimul de lucru (temperatur-timp) difer in funcie de natura si cantitatea materiilor prime folosite si de sortimentul de bere dorit.

Filtrarea are drept scop separarea mustului de mal limpede de particule aflate in suspensie si de substane precipitate in timpul brasajului (borhotul de mal15). Aceasta se realizeaz folosind urmtoarele echipamente: cazane de filtrare, filtrepres, filtre-rotative sub vid s.a. Fierberea mustului cu hamei are loc in instalaii de fierbere, momentul introducerii hameiului in fluxul tehnologic fiind dependent de tipul produsului din hamei utilizat si de gradul de amreal/arom dorit. Prin fierberea mustului de mal cu hamei au loc o serie de procese fizico -chimice si biochimice. Regimul termic depinde de metodele de fierbere si utilajele folosite, dup cum urmeaz: min. /102-106oC; -122Oc (5 min./ 140 oC). Dup fierberea mustului are loc separarea trubului grosier (la cald), rcirea mustului si limpezirea la rece, pentru indeprtarea trubului fin. Mustul primitiv este aerat, cu aer steril, si apoi este insmanat cu drojdii (culturi de producie), cantitatea de cultur necesar fiind de 0,51 l crem dens de drojdie /hl must. Din punct de vedere tehnologic este urmrit, ca principal transformare in must, fermentaia alcoolic a glucidelor fermentescibile cu formare de alcool etilic si dioxid de carbon, ca produsi principali si aldehide, cetone s.a., ca produsi secundari de fermentaie. Procesul de fermentaie se desfsoar in dou etape: fermentarea primar si fermentarea secundar (maturarea). In urma desfsurrii fermentaiei primare rezult berea tanr, in aceast faz fiind eliminate din sistem si biomasa de drojdie epuizat16 si o parte din dioxidul de carbon. Berea brut sau matur rezult in urma fermentaiei secundare a berii tinere, etap

tehnologic in care se definitiveaz caracteristicile senzoriale ale berii. Fermentaia primar se realizeaz de obicei in linuri sau in tancuri de fermentare, operaia desfsurandu-se la rece (tmax. = 89oC) sau la cald (tmax. = 1015oC). Durata fermentrii primare este de 510 zile, depinzand de modul de conducere al procesului si de instalaiile aferente. Fermentaia secundar se realizeaz la temperaturi sub 4oC, durata operaiei fiind influenat de temperatur si de sortimentul dorit (de obicei de peste 15 zile pan la 90 zile). Pentru reducerea duratei totale de fermentare la 1720 zile in prezent se aplic metode de fermentare in tancuri cilindro-conice, fermentarea complet si maturarea putand fi realizate prin urmtoarele procedee: fermentare la rece si maturare la rece, fermentare la rece si maturare forat, fermentare la rece si maturare la cald, fermentare la cald si maturare la rece. Gradul de fermentare (GF) exprim procentul din extractul total al unui must care a fost fermentat:

unde: ep extractul mustului primitiv, %; et extractul in produs fermentat in momentul determinrii, %; Pentru conducerea procesului de fermentare a berii este important s se determine urmtoarele grade de fermentare: gradul final de fermentare, gradul de fermentare in berea tanr si gradul de fermentare al berii la vanzare (tabelul 2.3).

Berea brut este condiionat prin filtrare si stabilizare. In figura 2.2 este redat schema fluxului tehnologic de fabricaie a berii. Pentru cresterea duratei durabilitii minime a berii la vanzare, berea condiionat (filtrat) astfel obinut este supus unor tratamente de pasteurizare sau sterilizare la rece. In funcie de procedeul aplicat produsului (vrac sau preambalat) se poate realiza tratamentul termic urmat de ambalare (tragerea berii), sau ambalarea urmat de operaia de pasteurizare/sterilizare la rece. Berea finit, imbuteliat este supus operaiei de etichetare. Pentru meninerea calitii berii pan la expirarea termenului de valabilitate a produsului, trebuie asigurate condiiile de depozitare impuse de productori (tdepozit = 410oC).

B. Tehnologii de obinere a buturilor moderat alcoolice In funcie de diverse criterii (materie prim, operaii folosite s.a.) se deosebesc dou tehnologii de baz: de obinere a vinurilor albe (vinificaie in alb) si de producere a vinurilor rosii (vinificaie in rosu). In afara acestora sunt si altele care, ins particularizeaz una din cele dou tehnologii principale. I. Tehnologia de obinere a vinurilor albe. Vinurile albe ce dein ponderea in producia viticol se obin din struguri albi, dup o tehnologie ce ine seama de urmtoarele caracteristici: variaia mare a coninutului de zaharuri a strugurilor si musturilor; un echipament enzimatic (indeosebi oxidazic) mai bogat; fermentarea mustului in absena prilor solide ale boabelor etc. Culesul si transportul strugurilor trebuie efectuate astfel incat s se evite contactul fazei lichide cu prile solide ale boabelor prin spargerea acestora, iar folosirea SO2 pe struguri nu inltur ci, dimpotriv, accentueaz procesul de extracie. Recepia cantitativ si calitativ se poate realiza prin metode clasice, dar mai indicate sunt cele moderne. Zdrobitul si desciorchinatul sunt dou operaii obligatorii pentru obinerea vinurilor albe de calitate. Se efectueaz cu bune rezultate, cu ajutorul egrafulopompelor. Sulfitarea mustului cu doze de 60-80 mg/l (in condiii normale) si 120-200 mg/l (in cazul strugurilor mucegii), se realizeaz cel mai bine in flux continuu cu ajutorul unor pompe dozatoare. In unele cazuri (durata mare intre cules si prelucrare, temperatur ridicat), jumtate din cantitate se poate administra direct pe struguri. Separarea mustului ravac se poate efectua prin metode statice, dar mai ales dinamice: camer scurgtoare tip Blacher, scurgtor-compresor s.a. Presarea bostinei se realizeaz cu ajutorul preselor discontinue orizontale pneumatice (tip Willmes), cele continue fiind destinate obinerii vinurilor de consum curent.

Asamblarea const in omogenizarea diferitelor fraciuni de must. Obisnuit, se amestec mustul ravac cu cel de la presa discontinu sau cu mustul de la stuurile I si II, de la presa continu. Se efectueaz inainte sau dup limpezire, iar in unele cazuri (musturi foarte tulburi) in etapa postfermentati v. Limpezirea mustului urmat de deburbare se realizeaz, frecvent, prin decantare gravitaional timp de 6-18 ore, cu adaos in prealabil al unei cantiti de SO2 care s asigure un coninut de SO2 liber de 25 -30mg/l. Ameliorarea (corecia) compoziiei se face in conformitate cu legislaia in vigoare, cea actual permiand un adaos maxim de 30g/l zahr si 1,5g/l acid tartric. Fermentaia alcoolic se deruleaz in vase de natur si mrimi diferite, cele mai recomandate fiind cele din lemn si cele metalice, cu luarea unor msuri ca temperatura s se menin in anumite limite (18 -200C). Desi nu este obligatorie, folosirea maielelor de drojdii selecionate, in cantitate de 3 -5% aduce unele avantaje privind declansarea si desvarsirea fermentaiei alcoolice. Umplerea golurilor vaselor in care s-a desfsurat fermentaia alcoolic se face imediat dup terminarea fazei tumultoase, apoi la 4-5 zile si de cate ori este nevoie pan la tragerea vinului de pe drojdie. Aceast operaiune denumit si pritoc trebuie efectuat in concordan cu caracteristicile materiilor prime si ale produsului finit si cu utilitatea declansrii fermentaiei malo-lactice care, in cele mai multe cazuri, nu este util la vinurile albe. Schema tehnologiei de obinere a vinurilor albe este dat in figura 2.3. II. Tehnologia de obinere a vinurilor rosii. Vinurile rosii se difereniaz de cele albe prin anumite caracteristici: culoare, extractivitate, astringen s.a. La producerea lor in general, au loc aceleasi fenomene de baz ca la vinificaia in alb, dar sunt si unele deosebiri cauzate de operaia specific macerarea fermentarea. Schema de obinere a vinurilor rosii este descris in figura 2.4.

Exist mai multe variante tehnologice, determinate mai ales de modalitatea de extragere a compusilor fenolici: cel mai rspandit rmane procedeul clasic de macerare fermentare pe bostin, cu folosirea unor echipamente moderne care intensific procesul de vinificaie. Deoarece substanele colorante (antocianice) se acumuleaz in ulti ma perioad a procesului de maturare, strugurii se culeg la maturitatea deplin sau la cateva zile mai tarziu, fr a se intra prea mult in faza de supracoacere. Transportul, recepia si prelucrarea strugurilor se desfsoar in acelasi mod ca si la vinificaia in alb, sulfitarea efectuandu-se cu doze cuprinse intre 50-120 mg/l SO2. Macerarea fermentarea trebuie dirijat si urmrit cu atenie prin controlul temperaturii (25-280C) al densitii si al indicilor cromatici de 2-3 ori pe zi. Se realizeaz prin diverse procedee, in ultima perioad impunandu-se cisternele rotative metalice (cu sau fr termostatare). Se umplu cu mustuial, lsandu-se un gol de 15-20%, durata fiind de 24-36 ore si de 48-60 ore pentru cele netermostatate. Pentru omogenizarea mustului se rotesc de dou ori, cate 5 minute pe or, cu alternarea sensurilor. Tragerea vinului de pe bostin se face in momentul in care s -au atins parametrii fizico chimici si caracteristicile senzoriale dorite, dup 36-48 ore (d =1020-1040 Kg/m3), in cazul cisternelor rotative, si dup 4-7 zile la vasele statice de macerare fermentare (7-9% volume alcool). Presarea bostinei fermentate se poate efectua cu prese discontinue, dar cel mai adesea cu prese continue. Asamblarea diferitelor fraciuni de vin se face in funcie de categoria ce se urmreste s se obin; de regul, se asambleaz vinul ravac cu fraciunea de la presele discontinue sau cu cele de la stuul I (si II) de la presarea continu. Coreciile de compoziie se aplic mai rar la vinificaia in rosu. In continuare, vinurile se menin in vase pentru desvarsirea fermentaiei alcoolice si derularea fermentaiei malo lactice. In general, se caut s se stimuleze degradarea biologic a acidului malic printr-un regim termic corespunztor (18-220C), o sulfitare moderat, meninerea pe drojdie si chiar adaos de maiele de bacterii lactice in doze de 5-10%. Tehnologia de obinere a vinurilor rosii prin maceraie la cald, se utilizeaz atunci cand, din diverse cauze (condiii climatice nefavorabile, atac de mucegai s.a.), strugurii nu acumuleaz cantitatea suficient de pigmeni antocianici. Modalitile practice de aplicare sunt numeroase. S-a impus, ins, inclzirea mustuielii in totalitate sau parial scurs folosind ca agent de inclzire must sau aburul suprainclzit, la o temperatur de 700C si o durat de 25-30 minute. III. Tehnologia de obinere a vinurilor roze Atat din punct de vedere al culorii cat si in ceea ce priveste celelalte caracteristici, vinurile roze sunt considerate ca vinuri intermediare intre cele albe si rosii, de cele mai multe ori apropiinduse de ultimele. Se obin prin dou procedee: - fr maceraie prin vinificarea in alb a unor struguri colorai; - printr-o usoar maceraie, cca. 24 de ore, dup tehnologia de preparare a vinurilor rosii. IV. Tehnologia vinurilor speciale Vinurile speciale se caracterizeaz prin indici organoleptici si fizico chimici specifici determinai de particularitile materiilor prime si de procedeele ce se aplic la elaborarea lor. Din punct de vedere fermentativ biochimic, toate vinurile speciale au bilanul de alcool dezechilibrat, ceea ce le difereniaz net de vinurile de mas sau clasice. Clasificarea general a vinurilor speciale se face dup tehnologia de elaborare si compoziia lor chimic: vinuri de desert; vinuri spumante si vinuri aromatizate. Tehnologia vinurilor de desert Vinurile de desert sunt vinuri bogate in alcool, zahr si in caliti gustativ olfactive specifice, care sunt consumate in timpul sau dup servirea desertului. Ele sunt obinute din strugurii anumitor soiuri de vi de vie, cultivate in anumite podgorii, care la maturitatea tehnologic trebuie s acumuleze un coninut de zahr specific tipului de vin de desert. In principiu, vinurile de desert rezult in urma fermentrii incomplete a mustului de struguri, sistarea fermenilor obinandu-se pe cale artificial sau natural. Clasificarea se face dup tehnologia de elaborare, dup coninutul de alcool si zahr si in funcie de originea lor, astfel: vinuri de desert reductive: naturale (propriu-zise, indulcite, alcoolizate); vinuri de desert oxidative: (alcoolizate, alcoolizate si indulcite). Dup coninutul de zahr si conform legislaiei se obin urmtoarele sortimente: demiseci 4-12 g/l; demidulci 12-50 g/l; dulci 50-80 g/l si licoroase cu peste 80g/l. Vinuri de desert naturale se obin numai din musturi proaspete ca atare sau usor ameliorate in limitele indicilor specifici tipului de vin (fie prin adugarea de alcool si zahr, fie prin eliminarea parial a apei di n must prin congelare sau osmoz invers). Vinurile de calitate din aceast categorie se obin din struguri care acumuleaz la maturitate cel puin 200g/l zaharuri. In ara noastr cele mai reprezentative vinuri de desert naturale se obin in podgoriile: - vinuri albe: COTNARI Gras, Feteasc alb; PIETROASELE Gras; TARNAVE - Feteasc alb, Feteasc de Ardeal, Pinot gris, Sauvignon, Traminer; MURFATLAR Riesling italian, Sauvignon, Pinot gris, Chardonnay; - vinuri aromate: COTNARI; PIETROASELE Tmaioas; TARNAVE Muscat Ottonel; - vinuri rosii: MURFATLAR Pinot Noir, Feteasc neagr, Cabernet si Merlot. Vinificaia in dulce in general, se apropie foarte mult de vinificaia clasic; vinurile aromate se obin printr-o fermentare macerare de scurt durat (24-48 ore), dup care se elaboreaz conform principiilor vinificaiei in alb. Aceast vinificaie necesit rezolvarea in practic a dou probleme importante: sistarea fermentaiei mustului la un anumit coninut de alcool si zahr si asigurarea stabilitii biologice a vinului dulce. Vinurile de desert naturale se condiioneaz cat mai rapid dup sistarea fermentaiei (tratament complex, refrigerare, filtrare steril) si se matureaz la butoi cca. 2 ani, meninandu-se in permanen o doz de min. 40mg/l SO2 liber. Vinuri de desert naturale indulcite se obin din vinuri seci de calitate prin cupajare cu produse enologice ca: must tiat, must cu 3-4% volum alcool tiat, must concentrat dezacidifiat, vin dulce natural, zahr invertit de struguri. Vinuri de desert reductive alcoolizate. Se obin, in special, din soiuri aromate, strugurii fiind culesi la un coninut de cca. 240g/l zaharuri. Schema tehnologic de elaborare a acestor vinuri se aseamn cu vinificaia in dulce la care se adaug operaia de alcoolizare a mustului (mustuielii rosii) cu alcool etilic rafinat de cereale sau vin. Alcoolizarea se face, de regul, in 2-3 reprize pentru o mai bun asimilare a alcoolului in masa vinului si pentru dirijarea fermentaiei in vederea sistri acesteia. Vinurile sunt condiionate si maturizate in butoi, stabilitatea biologic fiind amplificat de coninutul ridicat de alcool (16% volum si cca. 100g/l zaharuri).

Vinuri de desert oxidative. Denumite si vinuri de lichior, vinurile de desert oxidative se prepar prin alcoolizare sau alcoolizare si indulcire, folosindu-se distilat de vin, must concentrat mai mult sau mai puin caramelizat si must alcoolizat. Dup tehnologia de preparare si maturare se deosebesc: vinuri oxidate biologic (Xeres) si vinuri oxidate chimic (Madera, Porto, Malaga, Marsala). Elaborarea acestor vinuri necesit o materie prim ajuns la usoar supracoacere, strugurii avand un coninut de zaharuri de 240-250g/l. Vinurile de Xeres (Jerez sau Sherey). Se produc in sudul Spaniei, in reg iunea Jerez de la Frontera, din soiurile de baz Palomino si Pedro Xymenes. Sunt vinuri cu un coninut de 16 -20% volum alcool, 10-40g/l zaharuri, de culoare galben pai pan la galben inchis, specific vinurilor oxidate, cu buchet pronunat caracteristic, complex si fin, generoase. Cele mai reprezentative sunt tipurile fino, amontillado, manzanilla (vinuri de inalt calitate), oloroso si rayas. Particularitile vinificaiei primare const in presarea strugurilor intregi sau usor zdrobii pentru a evita imbogirea vinurilor cu substane tanante. Dup limpezirea vinului, acesta se alcoolizeaz cu distilat de vin la 15,5% volum alcool si se depoziteaz in butoaie pe gol, in pivnie cu 18-200C. In timpul maturizri la butoi, la suprafaa vinului se dezvolt asa zisele drojdii de Jerez care produc o serie de transformri in componena vinului. Pentru asigurarea condiiilor optime de dezvoltare a drojdiilor pe o perioad de caiva ani si pentru obinerea anumitor tipuri de vinuri, se practic sistemul de cupajare Solera care, in principiu, este o cupajare fracionat secvenial si in cascad a vinurilor cu grade diferite de maturizare. Vinurile de Madera. Se prepar in insulele Madera, intr-o gam variat, cele mai reprezentative fiind Madera sec si Madera dulce. Madera sec este un vin de maceraie obinut prin alcoolizarea mustuielii fermentate cu distilat de vin invechit la trie de 19% volum alcool. Madera dulce se prepar fr maceraie, mustul se obine prin presarea strugurilor intregi, iar in timpul fermentaiei se alcoolizeaz la un coninut de cca. 20% volum alcool si cateva zeci g/l zaharuri. Operaia caracteristic in faza de maturare este cea de maderizare a vinurilor, care const in expunerea vinurilor unui tratament termic de cateva luni la 45-650C, in prezena aerului, dup care se maturizeaz la butoi caiva ani si se invecheste la sticle. Vinurile de Porto. Se obin din regiunea Duro Portugalia si sunt vinuri de maceraie: mustuiala integral se fermenteaz la 8% volum alcool, dup care urmeaz alcoolizarea la 18-20% volum alcool cu distilat de vin crud si macerare cateva sptmani. Alte tipuri de vinuri se obin prin alcoolizarea mustului dup fermentare macerare la 8% volum alcool. Vinurile de calitate se maturizeaz in butoaie pline, cca. 2 ani, dup care se invechesc la butelii mai muli ani. Vinurile de Malaga (Spania). Se prepar dintr-un vin alb sec sau demisec, obinut conform vinificaiei in alb, la care se adaug in diferite proporii: must alcoolizat, must concentrat la f oc direct, must concentrat caramelizat si must alcoolizat obinut din struguri stafidii. Vinurile de Marsala (Sicilia). Se prepar dintr-un vin de baz obinut dup schema vinurilor albe seci, la care se adaug in diferite proporii: must alcoolizat, must concentrat la foc direct si distilat de vin sau alcool rafinat. C. Tehnologia buturilor alcoolice distilate Buturile alcoolice distilate au un coninut variat de alcool etilic (22-50% vol. alcool) ce provine in butur in urma procesului de distilare a mediilor vegetale fermentate alcoolic. Datorit varietii mari a produselor vegetale fermentate si a tehnicilor diferite de obinere, buturile alcoolice distilate se intalnesc intr-o gam foarte variat de tipuri si sortimente cu caracteristici organoleptice specifice. Dup natura materiilor prime, tehnologia de obinere si originea alcoolului, buturile alcoolice distilate, denumite rachiuri, se clasific dup cum urmeaz: Rachiuri naturale la care alcoolul provine din materie prim: - rachiuri obinute din materii prime alcoolice: rachiuri de vin cu butura reprezentativ COGNAC; rachiuri din tescovina de struguri; rachiuri din drojdie de vin; - rachiuri din materii prime direct fermentescibile: rachiuri din fructe si sucuri de fructe de plantaie si de pdure (cidru Calvados, suc de curmale Arak); rachiuri din sucuri de plante (trestie de zahr si melas Rhum si Tafia, agave Tequila); - rachiuri din materii prime amidonoase (cereale): rachiuri de mas cu butura reprezentativ WHISKY; rachiuri din cereale parial malificate (Gin, Kornbranntwein, orez Sake). Rachiuri industriale la care alcoolul provine din spirtul rafinat alimentar: rachiuri aperitive (seci vodc, brandy); rachiuri desert lichioruri. 1. Rachiuri naturale a) Tehnologia cognac ului si a buturilor tip cognac. Cognac ul este butura alcoolic distilat, tare, obinut din distilat de vin invechit in vase de lemn de stejar, dup tehnologia tradiional de 350 ani, aprut in podgoriile din jurul orasului Cognac Frana. In ara noastr butura poart denumirea de vinars, comercializat sub diferite sortimente: Milcov, Dunrea, Tarnave, Doroban, Vasconi, Dacia, Vrancea Extra etc. produse de S.C. Vinalcool Zarea Bucuresti; Vrancea Focsani, Vaslui. Obinerea cognac ului cuprinde urmtoarele etape tehnologice: elaborarea vinurilor materie prim; distilarea vinurilor; invechirea distilatelor de vin; cupajarea si condiionarea distilatelor invechite. Elaborarea vinurilor materie prim pentru cognac. Cognac-ul de calitate se obine din vinuri care au o anumit compoziie chimic si indici organoleptici, ce sunt determinate de natura soiurilor si de condiiile pedoclimatice specifice. Vinurile materie prim trebuie s aib un grad alcoolic relativ mic (8-10% volume), aciditate ridicat (minimum 7g/l acid tartric), coninut minim de taninuri, cu fructuozitate pregnant, sntoase si neformate. In Frana, vinurile pentru cognac se obin din soiurile albe Folle Blanche si Saint Emilion, iar in ara noastr pentru vinars se folosesc urmtoarele soiuri: Plvaie, Galben, Clairette (Panciu, Odobesti), Zghihar de Husi, Crea si Majarc (Banat), Mustoas, Iordan si Saint Emilion (Sebes). Aceste soiuri cultivate in zone cu climat temperat, cu precipitaii suficiente si soluri calcaroase, se caracterizeaz prin acumularea unor cantiti mai mici de zaharuri, mai mare de acizi, arome plcute ce se innobileaz prin invechirea distilatelor. Schema tehnologic de obinere a vinurilor materie prim urmreste prelucrarea rapid a strugurilor, evitarea oxidrii si a macerrii, fermentarea total a zaharurilor la temperaturi relativ joase (sub 200C) si conservarea temporar a vinurilor pe drojdie. Dup fermentare, trebuie s se evite alterrile microbiene, declansarea fermentaiei malo lactice si oxidrile. Strugurii sunt culesi la un coninut de zaharuri de 130 -170g/l, eliminandu-se strugurii atinsi de mucegai. Mustul nedeburbat se dirijeaz in vasele de fermentare dotate cu echipamente de rcire, unde se formeaz spontan sau se

insmaneaz cu must in fermentaie. Nu se recomand sulfitarea si utilizarea de drojdie selecionate, deoarece drojdiile din microflora epifit dau distilate cu buchet mai complex si pregnant. Dup perfectarea fermentaiei, vinurile sunt trase de pe depozitul grosier de drojdie, astfel ca vinul ce se trimite la distilare s mai conin 3 - 5% drojdie. In cazul in care durata de contact se prelungeste, pot s apar mirosuri neplcute (hidrogen sulfurat), ca urmare a autolizei drojdiilor si declansrii unor boli (oeire, floare, fermentaie propionic, acrilic etc.). din aceast cauz distilarea vinurilor pentru cognac trebuie terminat pan la sfarsitul lunii februarie, vinurile fiind meninute pe plin si acidifiate cu acid tartric la aciditatea minim de 7g/l acid tartric. In cazul vinurilor ce urmeaz a fi distilate in lunile martie aprilie, se va proceda la tragerea lor pe drojdie in lunile ianuarie februarie. Aerarea vinului este admis numai cand vinul are miros de hidrogen sulfura t, cand se practic o sulfitare, cu cca. 1g/hl SO2. Distilarea vinului. Tehnologia de obinere a distilatului materia prim pentru cognac se caracterizeaz prin: instalaia de distilare, dubl distilare a vinului si tehnica de distilare. Distilarea vinului se desfsoar in dou etape succesive: in prima etap, distilarea vinului are loc pan cand la rcitor concentraia ajunge la 2% vol., cand se obine distilatul brut (cca. 25% din volumul vinului) cu o concentraie alcoolic de cca. 30% vol. Distilatul brut rezultat de la trei sarje de vin se supune redistilrii, cu scopul fracionrii distilatului de mijloc, ce constituie materia prim pentru cognac si, respectiv, a celor lalte distilate: fruni, distilat secund si cozi. Tehnica redistilrii si a fracionrii este prezentat schematic in tabelul 2.4. cand se obine distilatul de mijloc cu urmtoarea compoziie medie optim in impuritii (mg% ml AP): acizi volatili (8); aldehide (5), furfurol (2); esteri (75); alcooli superiori (250).

Pentru recuperarea unei pri din alcoolul coninut de distilatul secund sau de cozi si asigurarea unui coninut optim de impuriti distilatelor de mijloc ce urmeaz a fi obinute, in cognac, se practic trei procedee de distilare: secundul si cozile se adaug distilatului brut; vinul sau secundul se adaug distilatului brut si cozile vinului. Primul procedeu este mai des utilizat, ins aceste cupajri se fac cu mult grij, pentru a se evita cresterea coninutului de impuriti in distilatele de mijloc. Uneori cozile denumite si ape aromate se colecteaz separat fiind utilizate la prepararea buturilor curente. Invechirea distilatelor de vin. Inainte de invechirea propriu zis a distilatelor de vin, acestea se analizeaz chimic si organoleptic in vederea clasificrii. Cu aceast ocazie se depisteaz eventualele defecte si se procedeaz la remedierea lor. In general, defectele se elimin prin redistilare sau prin tratare chimic a distilatelor, ins se amplific costurile si se micsoreaz coninutul de substane de arom. Clasificarea dirijeaz distilatele de calitate medie pentru invechirea de scurt durat, iar cele de calitate superioar pentru invechirea de durat. Operaia de clasificare se repet pe toat durata evoluiei distilatelor, din 3 in 3 sau din 5 in 5 ani, astfel ca la invechire s rman distilatele cu insusirile cele mai fine. Perioada de pan la 5 ani, de maturizare a cognac-ului. Distilatul de vin cu trie de circa 70% vol. alcool plasat in butoaie noi extrage cu vitez mare taninurile din straturile superficiale ale lemnului. Aciditatea creste datorit taninurilor si acizilor volatili ce se formeaz si pH-ul scade brusc in primii doi ani. Acetalizarea face s dispar gustul de cazan. Cognac ul la sfarsitul acestei perioade, inc are mirosul distilatelor tinere, cu nuan de lemn aburit si o arom usoar de vanilie. Gustul prezint o anumit asprime datorit taninurilor neoxidate, iar culoarea este galben deschis. Perioada de la 5 la 10 ani de maturizare a cognac-ului. In aceast perioad extracia taninurilor se micsoreaz datorit epuizrii lor in straturile superficiale ale lemnului. Se produce o oxidare lent a taninurilor care fac s dispar post gustul neplcut si culoarea se intensific. Aciditatea continu s creasc, in special, a acizilor nevolatili extrasi din lemn. Buchetul cu miros de flori si vanilie incepe s se dezvolte datorit acumulrii aldehidei aromatice formate prin etanoliza si oxidarea ligninei. Perioada de la 10 la 30 ani, de invechire propriu zis a cognacului. Extracia taninurilor inceteaz, coninutul mrindu-se datorit concentrrii prin evaporarea apei si a alcoolului. Vascozitatea si densitatea se mresc, gustul se catifeleaz, devine usor dulce datorit micsorrii gradului alcoolic si formrii zaharurilor din hemiceluloze. La cognac-ul foarte vechi apare o nuan ranced si, in acelasi timp, bogat in arome fine si complexe. Culoarea se intensific cu nuan brun-rosie (acaju). Cupajarea si condiionarea cognac-urilor. Pentru prepararea oricrui tip de cognac apare necesitatea cupajrii distilatelor de aceeasi varst sau de vechimi diferite, iar pentru micsorarea gradului alcoolic trebuie s intervin diluarea cupajului. Cel mai bun procedeu const in diluarea cu distilate de vin diluate la 20% vol. alcoolic si invechite caiva ani. Pentru ameliorarea gustului si culorii se adaug sirop se zahr si caramel (1 -5g/l) preparat cu ap (1:1) si diluat cu distilat de vin la tria de 30% vol. alcool. Siropul astfel preparat se invecheste caiva ani la butoi. Dup prepararea cupajului se aplic urmtoarea schem de condiionare: cleire (clei de peste, gelatin, albus), filtrare, maturare (circa 1 an), refrigerare, filtrare final. Pentru a preveni imbogirea produsului cu metale (Fe, Cu, Ca) se utilizeaz instalaiile de turnare si armturi antiacide (inox, sticl) si materiale adecvate (mase filtrante fr Ca si Fe, ap demineralizat pentru cltirea sticlelor). b) Tehnologia rachiurilor de fructe Rachiurile de fructe poart denumirea fructului din care se obine, ponderea cea mai mare avand-o rachiul de prune, denumit si uic, in diferite sortimente: uic curent cu denumirea de origine (Pitesti,

Vleni, Muscel, Horezu, Ptarlagele, etc.), slibovi, uic de Tur. O pondere mai mic o au rachiurile de cirese, me re, pere, caise, dude etc., si fructe de pdure: cpsune, coacze, afine, etc. La obinerea rachiurilor de fructe se aplic dou tipuri de scheme: fermentarea fructelor zdrobite, si fermentarea numai a sucului de fructe. Ultima schem se aplic mai rar, deoarece obinerea sucului se face cu dificultate si conduce la mrirea costului. Schema general de obinere a rachiurilor de fructe cuprinde operaiile tehnologice urmtoare: recepia, zdrobirea (separarea samburilor), fermentarea, distilarea (redistilarea), condiionare, maturizare. Fructele trebuie culese la maturizarea deplin, fr impuriti, integre si prelucrate cat mai repede. Zdrobirea se realizeaz cu zdrobitoarea sau toctoarea de fructe intalnite in industria conservelor, iar eliminarea samburilor se face cu pasatricea. Fermentarea borhoturilor de fructe urmreste transformarea total a zaharurilor prin fermentaie alcoolic, cu randament mare in alcool si intr -un timp cat mai scurt si evitarea altor fermentaii (acetic, lactic, butiric, etc.). Pentru aceasta se vor adopta urmtoarele msuri tehnologice: corijarea pH-ului borhotului cu acizi minerali la valori cuprinse intre 3 si 4, insmanarea cu maia de drojdie (minim 5%), asigurarea temperaturii de fermentare (22-300C), imersarea cciulii, evitarea contactului cu aerul a borhotului fermentat, urmrirea perfectrii fermentaiei alcoolice prin determinarea zaharurilor. Datorit potenialului sczut de autoconservare (circa 6% vol. alcool, pH-ul relativ ridicat, lipsa antisepticelor) borhoturile fermentate trebuie dirijate cat mai rapid la distilare. Pentru distilarea borhoturilor, de regul, se utilizeaz instalaii cu blaze, cu preinclzitor de borhot, deflegmator si condensator rcitor. Concentraia alcoolic a rachiurilor este cuprins intre 28-34% vol. alcool. Unele tipuri de rachiuri mai tari (Slibovia) se obin prin redistilarea rachiului iniial cu separarea frunilor si cozilor. Cupajarea si condiionarea rachiurilor naturale se face dup schemele intalnite la buturi tip cognac. Exceptand rachiurile de prune care se invechesc circa 3 ani la butoi, celelalte rachiuri de fructe cu arom pronunat se maturizeaz o perioad de pan la 1 an. c) Tehnologia buturilor alcoolice distilate obinute din materii prime amidonoase. Prototipul acestor buturi il constituie whisky-ul, butur de origine anglo-saxon, ce se obine din maluri de orz sau de secar sau din cereale zaharificate cu mal de orz, grau si preparate enzimatice amilolitice. Se prepar dou categorii de whisky: ScotchWhisky, tip Scoian, cu arom fin de lemn afumat, ca urmare a utilizrii malurilor uscate la foc direct, obinute prin arderea diferitelor specii de lemn (turb sau amestec de turb cu lemn). IrishWhisky, tip Irlandez, care se obine din maluri neafumate. Tot in aceast categorie intr si buturile americane Bourbon Whisky, fabricate numai din porumb (Straight) si din amestecuri de cereale (Blended). Majoritatea tipurilor de whisky se obin prin distilarea plmezilor fermentate dup metoda pot still, asemntoare cu metoda sarantez, iar invechirea (circa 15 ani) distilatului de mijloc se realizeaz in butoaie de lemn de stejar ca atare sau in vase de lemn provenite de la maturarea unor vinuri sau buturi speciale (Sherry, Rhum, etc.). Ginul este o butur obinut din cereale, in special grau zaharizat si fermentat, plmezile fiind aromatizate cu fructe de ienupr inaintea distilrii. Fructele de ienupr imprim rachiului aroma caracteristic rsinii de brad. Romul se obine din distilarea plmezilor fermentate din melas de trestie de zahr in care s-au adugat plante aromatizante. Distilatul in concentraie alcoolic de 80-88% vol. si corectat pentru culoare cu caramel, este invechit timp de 3,5,7 ani in vase de stejar, dup care se aduce la tria de comercializare de 40-45% vol. Kornbranntwein este o butur specific rilor nordice si este preparat din cereale (secar), distilatele obinute din plmezile fermentate fiind mai mult sau mai puin purificate si invechite. Coninutul de alcool al acestor rachiuri variaz intre 35-45% vol. alcool. 2. Rachiuri industriale In obinerea acestor rachiuri se porneste de la alcool etilic rafinat, care se obine din materii prime bogate in amidon (porumb, cartofi, alte cereale) supuse unor operaii de zaharificare cu enzime sau acizi (clorhidric, sulfuric), fermentate alcoolic si distilate. Principalele operaiuni in obinerea rachiurilor industriale sunt redate in figura 2.5. Conform clasificrii, aceste buturi alcoolice se prepar din alcool etilic rafinat alimentar din cereale, cartofi si din alte materii prime alcoolice (vin in special). Rachiuri aperitiv seci se clasific in dou categorii: nearomatizate si aromatizate. Din prima categorie fac parte Vodca si Brandy clasice, iar in a doua categorie rachiurile seci aromatizate cu arome naturale, identic naturale sau sintetice (ananas, banane, lmaie, rom, izm, chimen, etc.).

Vodca este o butur cu trie 36-45% vol. alcool, preparat din spirt rafinat alimentar si ap. Pentru a-i imprima calitile gustativ-olfactive, prepararea vodcii se face dup urmtoarea schem: alcoolul rafinat obinut din materiile prime amidonoase se dilueaz cu apa dedurizat (maxim 40 germane) sau distilat la tria cerut de sortiment. La unele sortimente, amestecul se alcalinizeaz usor cu bicarbonat de sodiu si acetat de sodiu (cca. 5 cm3 HCl, 0,1 n /100 cm3), iar la altele se adaug zahr (glicerin) cateva grame la litru. Amestecul hidroalcoolic este supus in continuare tratamentului cu crbune activ prin metoda static (200g/hl) sau dinamic in coloane umplute cu crbune. Brandy-ul este o butur alcoolic preparat din spirt alimentar diluat, invechit in vase de stejar. Unele sortimente se prepar din cupaje de spirt cu distilate de vin, iar altele sunt aromatizate. Rachiurile aromatizate se prepar din urmtoarea schem general: diluarea alcoolului cu ap dedurizat, aromatizarea amestecului cu esene specifice, colorarea cu zahr caramel sau cu colorani sintetici alimentari, indulcirea cu zahr (3-10g/l), filtrare, maturizare circa 30 zile. Lichiorurile sunt buturi alcoolice preparate pe baz de alcool etilic rafinat, de fermentaie, zaharuri alimentare, sucuri de fructe, extracte si macerate din plante si fructe, arome si colorani alimentari. Ele se prepar ca lichioruri aperitiv, cu o concentraie alcoolic in jur de 35% vol. alcool si 10% zaharuri (ment, chimen, gin, coacze, etc.) si lichiorul desert cu 20 40% vol. alcool si 20-35% zaharuri. Schema tehnologic cuprinde urmtoarele operaii principale: obinere a sucului alcoolizat (macerate, esene, arome), prepararea siropului de zahr, amestecarea materiilor prime si auxiliare, maturarea, filtrarea si imbutelierea. Lichiorurile creme si extra au coninutul cel mai ridicat de zahr. 2.3. PROCESE TEHNOLOGICE N INDUSTRIA LAPTELUI In alimentaia omului laptele constituie alimentul primordial sangele alb sau elixirul vieii. Laptele este produsul de secreie al glandelor mamare ale femelelor mamifere, ce constituie hrana exclusiv a puilor. In general, prin la pte ca produs alimentar se inelege laptele de vac, iar in cazul cand se utilizeaz laptele altor animale, trebuie indicat specia de animal de la care provine (bivoli, capr, oaie, etc.). Prin compoziia chimic complex si echilibrat in trofine indispensabile organismului uman si animal, laptele este poziionat in grupa alimentelor naturale valoroase. Datorit acestei caliti, laptele in special cel de vac, dar si laptele de bivoli, capr si oaie, prezint o deosebit importan in alimentaia uman, atat in stare brut sau prelucrat, cat si sub forma unor produse prelucrate. Din punctul de vedere al coninutului de grsime, laptele de consum poate fi: lapte normalizat cu 3,6; 3,0 si 2% grsime si lapte degresat cu maximum 0,1% grsime. Din punct de vedere al tratamentului termic, laptele de consum poate fi pasteurizat sau sterilizat. Tehnologia de obinere a laptelui de consum pasteurizat cuprinde urmtoarele operaiuni: recepia calitativ si recepia cantitativ; Rcirea laptelui se face la 2-40C, iar depozitarea temporar se realizeaz in tancuri izoterme verticale sau orizontale pentru meninerea laptelui la temperatur sczut pan la efectuarea operaiei urmtoare (de obicei, laptele trece direct la prelucrare dup recepia calitativ/cantitativ). Curirea laptelui de impuriti se face prin filtrare, dar cel mai bine prin centrifugare; Normalizarea laptelui se face in scopul aducerii coninutului de grsime la o valoare constant in funcie de legislaia in vigoare. De regul, pentru normalizarea laptelui de consum se foloseste laptele smantanit care se obine prin separarea grsimii dintr-o cantitate de lapte integral care se amestec apoi cu lapte integral in proporii stabilite prin ptratul lui Pearson sau prin calculul de bilan. Omogenizarea laptelui se face in scopul stabilizrii emulsiei de grsime de la o medie > 3,5-5m pan la o medie de < 2 m. Omogenizarea se face intr-o singur treapt de presiune (100-200kgf/cm3), la temperaturi de 60-800C; Pasteurizarea laptelui trebuie s asigure distrugerea aproape in totalitate a microflorei banale si in totalitate a celei patogene. La pasteurizare trebuie s se aib in vedere ca relaia timp /temperatur s asigure, pe de o parte, distrugerea lui Mycobacterium tuberculosis (curba 1) si, pe de alt parte, s nu conduc la modificarea proprietilor senzoriale si fizico chimice ale laptelui (curba 2). Rezult c orice regim de pasteurizare ales, trebuie s se incadreze intre cele dou curbe (dreapta 3) ale diagramei Dahlberg.

In continuare urmeaz dezaerarea-dezodorizarea, rcirea, ambalarea, depozitarea laptelui. Produsele lactate dietetice acide se obin prin fermentarea culturilor lactice si, in unele cazuri, cu bacterii lactice asociate cu unele specii de drojdii (fermentaie mixt). Produsele lactate dietetice acide cuprind: grupa produselor obinute numai prin fermentaie lactic (iaurt, lapte btut, sana, lapte acidofil, biogurt); produse obinute prin fermentaie lactic si alcoolic (chefir, lapte acidofil cu drojdii). Produsele lactate dietetice acide pot fi obinute prin dou procedee: clasic, in care caz fermentarea se face in ambalaj de desfacere, fermentarea in rezervor (capacitate 1000l), urmat de ambalarea aseptic a produsului fermentat. Tehnologia de obinere dup procedeul clasic implic urmtoarele operaii din laptele recepionat si curit: normalizare pasteurizare rcire insmanare repartizare in ambalaje mici fermentare prercire depozitare. Iaurtul este un produs lactat dietetic acid care se fabric in principal din lapte de vac. Schema tehnologic de fabricare a iaurtului din lapte de vac este prezentat in figura 2.7.

Operaiile principale sunt descrise in continuare: Normalizarea. Pentru iaurtul obisnuit, laptele se normalizeaz la 2,8% grsime; pentru iaurtul slab se foloseste laptele degresat; pentru iaurtul extra, laptele se normalizeaz la un coninut de grsime care s asigure in produsul finit 4% grsime. Omogenizarea laptelui. Omogenizarea se face la presiunea de 150-200 bar. Pasteurizarea laptelui, se face la temperaturi ridicate (>850C), cu meninerea laptelui la aceast temperatur timp de 20-30 min. Concentrarea laptelui, este practicat numai in cazul fabricrii iaurtului extra. Concentrarea se face pan la 15% substan uscat (in produsul finit). La concentrare volumul iniial al laptelui se reduce cu 10 -20%.

Rcirea laptelui, se practic imediat dup pasteurizare sau concentrare, urmrindu-se ca temperatura laptelui s fie cu puin deasupra temperaturii de dezvoltare a culturii starter adugate. Rcirea se face in aceeasi van in care s-a fcut pasteurizarea sau meninerea laptelui si dureaz 10-15 minute pan se atinge temperatura de 45-480C. Insmanarea (inocularea) laptelui se face cu cultur starter de producie. In acest scop, cultura se omogenizeaz, se dilueaz cu lapte in raport 1:0,5, si se introduce in laptele destinat produciei de iaurt, care trebuie s fie agitat puternic, in vederea repartizrii cat mai uniforme a culturii. Se adaug 0,5-2% cultur starter de producie (cu un exces de 0,1-0,2% fa de necesarul stabilit teoretic). Repartizarea in recipiente de desfacere. Ambalajele folosite (sticl, plastic, carton parafinat) trebuie s fie bine igienizate. Repartizarea in ambalajul de desfacere se face in instalaii automate. In timpul turnrii, iaurtul din vana din care se preia trebuie s fie sub agitare. Termostatarea produselor ambalate si introduse in navete se face in camera termostat, la temperaturi de 42 450C, pentru o durat de 2,5 3 ore. Rcirea si depozitarea produsului. Rcirea se realizeaz in dou etape: - prercire la temperatura 200C, in timp de 2,5 3 ore, cu scopul de a se realiza intrirea coagulului si prevenirea separrii zerului; - rcirea propriu-zis la temperatura de 2 80C, in care caz coagulul devine mai compact, gustul si mirosul mai bine evideniate. Rcirea propriu-zis are loc 10 12 ore. In afar de iaurtul fabricat din lapte de vac, se mai pot fabrica urmtoarele tipuri de iaurt:

Iaurt din lapte de oaie. Se fabric dup aceeasi tehnologie ca si cel de vac, cu deosebirea c pasteurizarea se face la 650C, cu meninere 30 minute. Iaurt crem. Se prepar asemntor cu cel extra, dar are in compoziie un stabilizator. Dup fermentare, produsul se rceste la 150C/ 1-2 ore, dup care se omogenizeaz energic in vederea obinerii unei consistene de smantan. Iaurt cu coagul fluid. Se prepar din lapte normalizat la 3% grsime la care se adaug un hidrocoloid (complex fosfocazeinic), astfel ca substana uscat a amestecului s fie 13%. Amestecul se omogenizeaz la 200 bar., dup inclzire la 50-550C, apoi se pasteurizeaz in van la 900C/ 30 min. Dup rcire la 34-360C, amestecul se insmaneaz si se termostateaz la 34-360C, timp de 41/2 5 ore, pan cand aciditatea ajunge la 80-850T. Urmeaz rcirea la 20-240C concomitent cu agitarea pentru a obine coagul final. Acest coagul final se ambaleaz si se depoziteaz la 4-60C/24 ore. Iaurt cu arom de fructe. Se obine din lapte normalizat la 2,8% grsime la care se adaug lapte praf degresat si 6% zahr. Dup pasteurizarea amestecului la 90-950C/ 20 minute si rcire la 45-500C, in amestec se adaug coagulul si aromatizantul. Lactofruct. Se obine din lapte degresat pasteurizat cu adaos de 5% zahr, 0,4% gelatin. Amestecul se pasteurizeaz la 850C/ 20 min., dup care se rceste la 45-500C si se adaug sucurile de fructe cu arom puternic drept colorani si aromatizani (suc de zmeur, cpsuni, fragi). Se mai poate aduga vanilin ca aromatizant si zahr caramel drept colorant. Exist posibilitatea de a fabrica iaurt de bun calitate din lapte degresat cu adaos de 3,2% lapte integral si smantan (cu 40% grsime) 3%, astfel incat amestecul s aib 15-16% substan uscat. Laptele btut se obine din lapte de vac pasteurizat si rcit care se insmaneaz (inoculeaz) cu o cultur starter de producie format din streptococi, asemntoare culturii de unt. Schema tehnologic este prezentat in figura 2.8. Laptele acidofil se obine prin fermentarea laptelui cu o cultur starter de producie care conine numai Lactobacillus acidophilus. Schema tehnologic de fabricare a laptelui acidofil este prezentat in figura 2.9 cu urmtoarele precizri la unele operaii tehnologice: - normalizarea laptelui se face la 2,5% grsime; - pasteurizarea trebuie s fie sever: 85-950C/30 min. , iar dup, pasteurizare trebuie s fie pstrate cele mai stricte condiii de igien in toate verigile produciei tehnologice; - rcirea laptelui se face la 40-420C si se inoculeaz cu 3-5% Lactobacillus acidophilus, tulpini filante si nefilante. Adaosul se face in exces fa de cantitatea stabilit teoretic; - termostatarea pentru fermentare are loc la 37-400C, timp de 5-8 ore si se consider terminat cand aciditatea a ajuns la 900T. Rcirea se face in dou etape si anume la 18-200C si la 10-140C. Rcirea la 10-140C in a doua etap este necesar pentru a nu produce degenerarea lui Lactobacillus acidophilus, care este stabilit la temperaturi sczute. Depozitarea se face la 10-140C /max. 12 ore, atat pentru obinerea consistenei dorite cat si pentru evidenierea aromei.

Fabricarea chefirului se poate realiza dup dou procedee: procedeul tradiional (clasic) si procedeul in van, care poate fi cu granule de chefir si cu culturi starter. Procedeul tradiional (clasic) const in urmtoarele operaiuni: - standardizarea (normalizarea) la 1,2 sau 3,3 %grsime; - tratamentul termic la 85-870C/ 5-10 min. sau 92-950C/ 20-30 min. Se poate chiar dubla inclzire, adic se face o inclzire la 870C/ 5-10 min., o rcire la 770C cu meninere 30 min., apoi o inclzire la 870C/ 5 -10 min.; - rcirea la temperaturi de termostatare si anume: 10-200C vara si 21-230C iarna; - inocularea cu granule de chefir (cultur de producie) in proporie de 2-3% vara si 2-7% iarna (in tehnologia din Romania se adaug 5-10% si se recomand folosirea granulelor de chefir care au fost pstrate 24 ore la 10-130C); - amestecarea laptelui timp de 3-5 minute, pentru a se asigura o bun distribuie a granulelor de chefir in masa laptelui; - fermentarea in dou faze: faza I la 19-230C/ 12-14 ore si faza a II-a la 8-100C / 12 ore (in tehnologia din Romania sunt recomandai urmtorii parametrii: 18-200C/16-20 ore pentru faza I si 8-100C/ 1-2 zile pentru faza a II-a). O variant imbuntit a procedeului clasic in legtur cu fermentarea este urmtoarea: - faza I in van la 19-230C /6-8 ore, pan ce aciditatea ajunge la 0,85- 0,9% g acid lactic; - rcire la 140C si imbuteliere in butelii de plastic care se inchid ermetic; - faza a II-a la 8-100C /12-14 ore. Schema tehnologic este prezentat in figura 2.10. Din categoria produselor lactate concentrate se fabric: lapte concentrat fr zahr; lapte concentrat cu zahr; lapte concentrat degresat cu zahr; lapte concentrat degresat fr zahr si aromatizat; lapte concentrat degresat cu zahr; lapte bloc, lapte concentrat caramelizat; lapte concentrat fermentat. Schemele tehnologice de fermentare a primelor dou sortimente cuprind urmtoarele operaii enumerate si prezentate in figura 2.11. Operaiile tehnologice sunt descrise in continuare. Recepia cantitativ se face prin cantrire sau msurarea valorii. Laptele trebuie s fie de bun calitate. Clasificarea se face cu separatoare centrifugale iar rcirea la 40C se face cu ajutorul schimbtoarelor de cldur cu plci. Depozitarea se face in tancuri izoterme verticale sau orizontale la +40C. Prima standardizare are in vedere raportul grsime /substan uscat, negras, ce trebuie realizat in produsul finit. Tratamentul termic preliminar conduce la scderea nivelului de Ca si P solubili si se poate realiza in schimbtoare cu plci la 93 1000C / 25 10 min. sau la 115 1280C/ cateva secunde, pentru laptele concentrat cu zahr. Concentrarea se realizeaz cel mai bine in concentratoare cu plci sau in concentratoare tubulare cu film descendent, care sunt economice dac se foloseste in sistem de concentrare cu efect multiplu, pentru a scdea consumul de abur /kg ap evaporat care poate fi:1,2 kg /kg ap evaporat la un concentrator simplu; 0,6 kg /kg ap evaporat la un concentrator dublu efect; 0,4 kg /kg ap evaporat la un concentrator de triplu efect; 0,3 kg /kg ap evaporat la un concentrator cu patru efecte.

Diferena de temperatur dintre corpurile de evaporare trebuie s fie de 5-70C. Temperatura minim de concentrare trebuie s fie de > 450C. Pentru t = 50C , intre dou efecte, si pentru a avea o temperatur de fierbere de 700C, presiunea absolut din sistem trebuie s fie de aproximativ 230 mmHg. Omogenizarea se face numai pentru laptele concentrat fr zahr si are drept scop imbuntirea stabilitii emulsiei grsime din lapte prin micsorarea diametrului globulelor de la 3 5mla < 2m . Omogenizarea se face in dou trepte de presiune: 15 25 M Pa si 5 10 M Pa.

Standardizarea final se face in scopul stabilirii exacte a raportului grsime / substan uscat negras. Se realizeaz prin adiie de ap, lapte degresat, lapte degresat concentrat, smantan omogenizat. In normalizarea final se adaug si srurile de stabilizare care sunt carbonai si hidrocarbonai (Ca2+, K+, Na+), acid citric, citrai, fosfai. Efectul de stabilizare a srurilor adugate este in funcie de pHul laptelui. Sterilizarea cutiilor, dup inchiderea ermetic, se face la 100 1200C /10 15 minute. Se poate face o sterilizare in vrac, in sistemul UTH, la 1300C /3 secunde, urmat de ambalarea aseptic. Adaosul de zahr are loc in cazul laptelui concentrat cu zahr, in care caz conservabilitatea este asigurat fr a se face sterilizarea. Coninutul de zahr adugat trebuie s asigure o concentraie a acestuia in faza apoas de 62,5 64,5%. Acest parametru, denumit si indice de zahr, se calculeaz cu relaia19,

unde: S este coninutul in zaharoz in laptele concentrat cu zahr; W coninutul de ap in produs, in %. Adaosul de zahr se recomand s se fac dup concentrarea laptelui. Rcirea laptelui cu adaos de zahr se face in scopul cristalizrii lactozei. Pentru cristalizare, in laptele rcit la 30 320C se inoculeaz lactoza sub form de cristale pudr (0,5 kg /100 kg concentrat) sub agitare continu. Lactoza se adaug sub form de soluie. In continuare laptele este rcit la 100C. Laptele praf cu coninut standardizat de grsime si laptele praf degresat se obine dup urmtoarele operaii tehnologice:

- materia prim trebuie s fie de inalt calitate senzorial, fizico chimic si microbiologic (aciditatea trebuie s fie < 0,15%, exprimat ca acid lactic); - tratamentul termic este in funcie de produs, dar in orice caz mai ridicat decat la pasteurizare; - concentraia laptelui se face pan la maximum 33 35%, pentru laptele destinat uscrii pe valuri si pan la 40 50%, pentru laptele destinat uscrii prin pulverizare; - omogenizarea este aplicat numai pentru laptele care conine grsime. Omogenizarea se face fie dup o concentrare parial, fie dup concentrarea final; Scopul instantizrii este acela de a imbuntii viteza de reconstituire, fr modificare in ceea ce priveste solubilitatea laptelui praf. Caracteristicile de instant sunt realizate prin aglomerare, care conduce la o crestere a valorii de aer incorporat intre particulele de lapte aglomerate, aer care este inlocuit cu ap la reconstituire. Instantizarea se face prin dou procedee de baz : - prin reumezire, cand instantizarea se realizeaz dup ce s -a obinut laptele praf; - prin recirculare, cand instantizarea se realizeaz in timpul uscrii laptelui concentrat. La instantizarea laptelui praf cu grsime se practic si lecitinizarea cu soluie de 0,2% lecitin la 500C, care se pulverizeaz pe produse ce intr la rcire in pat fenidizat. Lecitinizarea conduce la imbuntirea proprietii de reconstituire. Untul este produsul obinut prin baterea smantanii din lapte si conine grsime, ap si substan uscat negras. Din punct de vedere fizic, untul este o emulsie de tipul ap in grsime (A/U). Procesul tehnologic de fabricare, conine dou etape de baz: obinerea untului din lapte si transferul smantanii in unt, aceast din urm operaie cuprinzand un numr de operaii din care cea mai important este baterea. Procesul clasic de fabricare a untului cuprinde operaiile prezentate in continuare. Smantanirea mecanic a laptelui se realizeaz pe cale centrifug, cand smantana dulce se prelucreaz in unt de bun calitate, factorii care influeneaz smantanirea sunt: mrimea globulelor de grsime, masa specific a grsimii si plasmei laptelui, vascozitatea laptelui care este funcie de temperatur, debitul de lapte din separator (care trebuie s fie cat mai mic), turaia tobei separatorului (la cresterea turaiei se mreste viteza de separare), raza tobei separatorului. Unii dintre factorii menionai sunt evideniai de relaia:

Vc viteza de separare in camp gravitaional, in m/s; d diametrul particulei de separat, in m; g masa specific a grsimii, in kg/m3 ( g = 0,925 la 200C); ls masa specific a laptelui smantanit, in kg/m3 ( ls = 1,034 la 200C); vascozitatea laptelui, in kg/m3.s; r turaia separatorului, in rot./min.; R raza tobei separatorului, in m. Normalizarea smantanii se face pan la un coninut de 30 35% grsime, iar pasteurizarea smantanii se face, de regul, la temperaturi de peste 900C (92 950C). Maturarea fizic are drept scop solidificarea grsimii si slbirea membranei globulelor de grsime, ceea ce favorizeaz aglomerarea globulelor. Durata maturrii fizice este in funcie de timp: 2 4 ore la 20C, 46 ore la 40C, 612 ore la 60C. Datele sunt valabile la rcirea rapid a smantanii, dup pasteurizare. Maturarea biologic. Cultura de bacterii lactice pentru fermentarea biochimic cuprinde bacterii lactice care produc aciditatea (Str. lactis, Str. cremolis) si care produc arom (Lenconostoc , citrovorum si Leuconostoc paracitrovorum). Se poate folosi si Str. diacetilactis, care este atat acidifiant cat si aromatizant. Substanele de arom care se formeaz de la acidul citric existent in smantan sunt acetoina (acetilmetilcarbinol) si diacetilul. Obinerea untului. Obinerea untului din smantan fermentat implic inversarea de faz (G/AA/G), cu eliminarea concomitent de zar. Inversarea de faz se poate realiza in trei moduri: prin aglomerare, prin concentrare sau prin combinare. In procedeul clasic (cu putinei), baterea smantanii este influenat de urmtorii factori: coninutul de grsime al smantanii (optim 30 35%), gradul de maturare al smantanii (optim 50 600C), gradul de umplere al putineiului (optim 30 50%), temperatura de batere (10 140C iarna si 7 100C vara), viteza de batere (optim 28 35 rot./min.), durata de batere (40 45 min.). Baterea smantanii implic igienizarea putineiului, introducerea smantanei, 35 min., baterea, aerisire, continuarea baterii inc 3545 min, eliminarea zarei. La o batere corect, zara conine 0,20,3% grsime. Splarea untului. Prin aceast operaie se urmreste indeprtarea zarei de la suprafaa boabelor de unt. Prin splare, bobul de unt capt consisten suficient de tare care previne aglomerarea boabelor si, deci, favorizeaz indeprtarea zarei si a apei de splare. Apa de splare se foloseste in cantiti 50 60% fa de cantitatea de smantan. Apa are temperaturi de 6 100C vara si 10 120C iarna. De regul se fac 2 3 splri, pan ce apa care se scurge din putinei este limpede, fr urme de zar. Malaxarea untului (frmantarea) are drept scop transferul intr-o mas compact si omogen a boabelor de unt, repartizarea uniform a apei si reglarea cantitii de ap. Turaia de malaxare este de 7 10 rotaii /minut, in reprize de mers si staionare pentru eliminarea apei. Durata malaxrii este de 20 40 minute. Reglarea coninutului de ap se face la sfarsitul malaxrii, necesarul de ap fiind calculat cu relaia:

unde:
W cantitatea de ap, in kg; Cu cantitatea de unt probabil (calc), in kg; Ad coninutul de ap dorit in unt, in %

Ae coninutul de ap existent in unt, in %. Pentru calcularea cantitii probabile de unt ce va rezulta, se foloseste relaia:

unde: S cantitatea de smantan folosit, in kg; Gs grsimea din smantan, in %; Gu grsimea din unt, in %; Gz - grsimea din zar, in %. Branzeturile sunt produse nefermentare sau fermentate alctuite in principal, din cazein care formeaz matricea proteic in care este inglobat grsimea, cantiti variabile de lactoz, sruri minerale, vitamine. Gama sortimental de branz este foarte mare, diferite sortimente deosebindu-se intre ele prin materia prim folosit si prin procedeul tehnic care determin caracteristicile senzoriale, fizico chimice si microbiologice. Tehnologia general de fabricaie a branzei include operaiile urmtoare (unele sunt specifice unor tipuri de branzeturi): Pregtirea laptelui pentru inchegare const in: recepia cantitativ; recepia calitativ a laptelui pe baza examenului senzorial, fizicochimic si microbiologic; curirea laptelui pe cale centrifug; normalizarea laptelui in funcie de substana uscat si de grsimea branzei ce urmeaz a se fabrica, folosind relaiile:

unde: GLN coninutul de grsime la care trebuie normalizat laptele; K factor constant: 3,4 pentru branzeturi moi, 3,8 pentru branzeturi semitari, 4 pentru branzeturi tari; GSU coninutul de grsime raportat la substana uscat a branzei; F factor: 2,07 pentru branzeturi cu 50% grsime in substan uscat a branzei; 1,98 pentru branzeturi cu 45% grsime in substan uscat a branzei; 1,86 pentru branzeturi cu 40% grsime in substan uscat a branzei; 1,54 pentru branzeturi cu 30% grsime in substan uscat a branzei. Dup stabilirea procentului de grsime pe care trebuie s-l aib laptele se trece la normalizarea acestuia la coninutul de grsime stabilit. Pasteurizarea laptelui se face la temperatur joas, 63-650C cu meninere 20 30 minute (aplicabil la fabricarea branzei svaier, Gruyere) sau la temperatur inalt, 750C/15 secunde (aplicat la majoritatea branzeturilor). La branzeturi cu past moale s-a propus si pasteurizarea la 83-850C/ 15-20 minute, pentru asigurarea securitii microbiologice. Pentru laptele de calitate igienic ireprosabil destinat fabric rii branzei Emmental se practic, in Frana, termizarea laptelui la 630C/20-30 secunde, pentru a nu distruge fosfataza alcalin care are rol de maturare. Laptele termizat, este apoi, trecut intr-un degerminator (bactofug) pentru indeprtarea bacteriilor butidice, responsabile de balonarea tarzie a branzeturilor. Maturarea laptelui pasteurizat si rcit se face prin adaos de culturi pure de bacterii lactice (specifice fiecrui sortiment) si se realizeaz la 2-30C /30- 45 minute, sau la 10-120C/10-12 ore, cu agitare constant a laptelui. In laptele maturizat se adaug si CaCl2 (10-30g/100ml) pentru restabilirea echilibrului de Ca2+solubil. Tot in laptele maturat se pot aduga diversi colorani pentru anumite tipuri de branzeturi (Olanda, Bel Paese) sau anumii decolorani in cazul laptelui de vac (cat este cerut de importatorii de branzeturi albe). Inchegarea laptelui (coagularea) se realizeaz cu ajutorul enzimelor coagulate de origine animal (cheag pepsin) sau microbiene (enzime coagulate de origine microbian). Coagularea laptelui are loc in dou faze: enzimatic, care nu modific aspectul laptelui si faza neenzimatic (coagularea propriuzis) care este insoit de modificarea strii coloidale a laptelui. Coagularea in ansamblu ei este influenat de: concentraia enzimei de coagulare, eterogenitatea genetic a cazeinei, concentraia proteinelor, tratamentul termic la laptelui inainte de coagulare, pH-ul laptelui, concentraia calciului ionizat, temperatura de coagulare, care este in general, 25 350C, in funcie de tipul de branz si de temperatura de coagulare. Cantitatea de cheag necesar coagulrii se calculeaz cu relaia:

unde: C cantitatea necesar de enzim lichid sau soluie de enzim praf, in l; L cantitatea de lapte care trebuie ingheat, in l; S timpul in care a avut loc coagularea, in sec.; T timpul in care va trebui s coaguleze laptele, in min. Prelucrarea coagulului. Aceast operaiune incepe dup stabilirea consistenei coagulului si const in tierea si mrunirea coagulului pentru a favoriza sinereza (eliminarea zerului) in timpul prelucrrii coagulului. Factorii care influeneaz sinereza sunt: coninutul de grsime, aciditatea masei de coagul, temperatura si viteza de inclzire a masei de coagul, mrimea bobului de coagul (la branzeturi tari, bobul de coagul are 2-5mm, iar la cele noi 10-30mm). Pentru a realiza un grad ridicat de deshidratare a coagulului la branzeturile semitari si tari, se realizeaz si inclzirea a doua (38 480C, la branzeturi semitari si 52 580C la branzeturi tari). Formarea branzeturilor. La terminarea fazei de prelucrare a coagulului, masa de particule trebuie s se uneasc si s formeze buci de diferite forme: cilindrice, paralelipipedice etc. specifice sortimentului de branz. Formarea poate fi realizat prin dou procedee: formarea in past si turnarea in forme.

Autopresarea /presarea. Autopresarea este practicat, in general, la branzeturi moi si mai puin la cele tari. La autopresare, branza se intoarce la inceput dup 10 30 min., iar mai tarziu dup 1-2 h. Autopresarea dureaz 10 24 ore la branzeturi moi si 8 10 ore la cele tari si se consider terminat cand zerul nu mai picur. Presarea se face la branzeturile semitari si tari la temperaturi de 20 250C, bucile de branz fiind acoperite cu sedil. Fora de presare este de 15 25 kgf/kg, timp de 2 4 ore (la branzeturi de format mic). In timpul presrii, branza se intoarce de cateva ori. Srarea branzei. Srarea branzei poate fi fcut: a) in bob cand sarea se amestec cu masa boabelor de coagul inainte de introducerea lor in form, astfel c se asigur 1,5 1,8% sare in produsul finit. Srarea in bob se aplic la branza Cedar, Bucegi, Tilsit, Roquefort; b) srarea uscat se face prin aplicarea srii la suprafaa branzei si frecare cu peria. Se aplic la Camembert, cascaval Dobrogea, Dalia; c) srarea in saramur se aplic la majoritatea branzeturilor, concentraia saramurii fiind de 20 24% pentru branzeturi tari, 16 20% pentru cele semitari si 13 18% pentru cele moi. Maturarea branzei are drept scop transformarea branzei crude in produs finit, in timpul maturrii modificandu-se compoziia chimic a pastei, aspectul si consistena si se formeaz aroma tipic caracteristic. Sub raport tehnologic, maturarea cuprinde trei faze: prematurarea (fermentarea preliminar); maturarea propriu zis (fermentarea principal), cand au loc transformrile cele mai profunde ale proteinelor si grsimilor; maturarea final, cand se continu cu o vitez foarte mic transformri biochimice si se definitiveaz aroma tipic branzeturilor. Maturarea branzeturilor se face la 15 200C (branzeturi de format mic) si la 20 - 260C (branzeturi cu format mare), iar definitivarea maturrii se face la 10 - 140C. Ingheata este un produs congelat printr-un procedeu special, in compoziia cruia intr unul sau mai multe din urmtoarele produse: - produsele lactate: laptele integral normalizat, smantana dulce, smantana plastic, unt, lapte degresat, lapte concentrat, cazeinat, coprecipitat, zer si zar praf, care aduc substana uscat negras si, respectiv, grsimea; - materii prime de indulcire: zahr, dextroz, sirop de porumb deshidratat, zahr invertit, izosirop, sirop de mal. Coninutul de zahr din ingheat variaz intre 12 si 20%; - substane emulgatoare: glbenus de ou (0,5% ca produs uscat), mono si digliceride (0,5%), lecitin (0,5), sucrogliceride (0,5%); - substane stabilizatoare: gelatina (0,3 0,4%), agar agar (0,3), alginat de sodiu (2 3%), cremodan (0,4 1,2%); - substane de arom: vanilin natural (0,05 0,15%), cacao praf (2 3%), ciocolat (46%), fructe, aromatizani sintetici: vanilin, acetat de etil, acetat de butil, aldehid benzoic, aldehid cinamic, etilvanilin (100mg/kg), valerianat de etil (200mg/kg); - colorani naturali si sintetici: tartrazin (40mg/kg), amarat (20mg/kg), eritrozin (30mg/kg), galben orange (20mg/kg), indigotin (50mg/kg). Tehnologia de fabricare a ingheatei comport urmtoarele operaii: pregtirea materiei prime, respectiv stabilirea reetei de fabricaie pentru fiecare tip de ingheat; pasteurizarea mixului; omogenizarea mixului. Rcirea la 3 50C si maturarea mixului timp de 3 4h la 0 40C au efecte benefice asupra structurii si consistenei ingheatei si asupra vitezei de topire. Freezerarea (congelarea parial) are drept scop congelarea a 50 60% din ap si inglobarea de aer in amestec, rolul inglobrii aerului fiind acela de a atenua senzaia de rece din timpul consumrii ingheatei, de a reduce dimensiunile cristalelor de ghea si de a conferi ingheatei o structur cat mai fin. La iesirea din freezer, ingheata trebuie s aib temperatura de -5,0, -6,50C. Clirea ingheatei (congelare profund) se realizeaz la temperaturi sczute (-20-260C), in timp de 30 min. 24 ore, in funcie de mrimea ambalajului cu ingheat. La clire se congeleaz 75 80% din apa coninut de ingheat. Depozitarea ingheatei clite. Depozitarea se face la temperatura aerului din depozit de -25 - 300C /4 6 luni. Depozitare trebuie s se fac fr variaii de temperatur ale aerului din depozit pentru a evita fenomenul de recristalizare. Dac in depozit exist fluctuaii de temperatur, atunci vor avea loc modificri ale mrimii cristalelor de ghea. Fluctuaiile de temperatur pot fi cauzate de: - introducerea si scoaterea produselor (inchiderii si deschiderii de usi); - introducerea in depozit a produselor cu temperaturi diferite. In condiiile in care temperatura din depozit creste, cantitatea de ghea scade ca rezultat al unei topiri pariale. Se t opesc mai repede cristalele mici de ghea (< 10m ) datorit faptului c punctul lor de topire este mai sczut decat al cristalelor mari, consecina efectului razei de curbur (figura 2.12).

Dac temperatura din depozit scade din nou, coninutul de ghea va creste din nou, dar avand in vedere c numrul de cristale este mai mic (ca rezultat al dispariiei cristalelor mici), va avea loc o crestere in dimensiune a cristalelor mari (maturare Ostwald), rezultatul fiind un produs cu textur aspr, grosier. Cu cat temperatura de depozitare este mai mare si fluctuaiile de temperatur sunt mai mari, cu atat fenomenul de recristalizare va fi mai evident. Rezult c, la depozitarea obisnuit, are loc o topire a gheii si o crestere a cristalelor de ghea. Aceste efecte pot fi anulate dac temperatura de depozitare ar fi apropiat de Tg, adic apropiat de temperatura de tranziie la faza de sticl (amorf), care corespunde concentraiei Cg a fazei necongelate. Vascozitatea fazei necongelate devine asa de mare incat nu mai poate avea loc cristalizarea apei din aceast soluie extrem de concentrat (figura 2.13).

Tipuri de ingheat In funcie de ingredientele folosite, ingheata poate fi: - de fructecare se caracterizeaz printr-un coninut mare de zahr, gust acrisor, lipsa produselor lactate din compoziie, sucul de fructe sau siropul de fructe reprezint 15-25% din amestec; - cu fructe, au inglobate in masa de ingheat dup freezerare un anumit fruct (fructe intregi sau sub form de piure); - de lapte, la care mixul este pe baz de produse lactate, dar coninutul de grsime este de numai 2-5%. Aromatizarea se face cu cacao, vanilie, fistic sau fructe; - de frisc, mixul este pe baz de produse lactate, dar coninutul de grsime este de numai 10-12%. Acest tip de ingheat poate conine cacao, nuci, stafide, alune, coji de fructe zaharisite (portocale); - parfait, care este ingheat pe baz de lapte si ou cu un coninut ridicat de grsime (> 12%), iar coninutul de substan uscat trebuie s ajung la aproximativ 40%; - casat, este o ingheat pe baz de produse lactate, obinute prin stratificarea diferitelor sortimente de ingheat, de regul colorate diferit; - spum, un produs pe baz de smantan dulce, btut cu zahr pan la textura de frisc, cu adaos de colorani si arome; - lacto, pe baz de zar, lapte fermentat sau iaurt, putand conine sucuri de fructe si zahr, cu o consisten mai puin fin, datorit inglobrii unei cantiti mai reduse de aer; - sufleu, tip de ingheat cu un coninut redus de de grsime (aprox. 3%), cu adaos de glbenusuri de ou sau melaj de ou; - Mellorine, este o ingheat la care grsimea din lapte a fost inlocuit cu grsime vegetal; - dietetic, la care zahrul este inlocuit cu un inlociutor nenutritiv, iar coninutul de grsime este redus (< 1%) sau mediu (aprox. 15%). 2.4. TEHNOLOGII DE PRELUCRARE A PESTELUI Pestele si produsele din peste sunt alimente deosebit de valoroase datorit coninutului in proteine complete (aminoacizi eseniali), grsimi cu acizi eseniali, sruri minerale (I, F, P, K, s.a.) si vitamine (A, D). Valoarea nutritiv a crnii de peste variaz in funcie de familie, specie si cu diferitele perioade ale vieii pestilor. In perioada de reproducere, cand pestii depun icrele, carnea de peste conine o cantitate mic de grsime si este mai puin gustoas. In schimb, dup depunerea icrelor, valoarea nutritiv se reechilibreaz si creste in valoare. Carnea pestilor conine o cantitate mult mai mic de esut conjunctiv decat carnea animalelor cu sange cald, ceea ce are ca efect cresterea digestibilitii si asimilarea ei. Direciile generale de prelucrare a pestelui sunt prezentate in figura 2.14.

In funcie de concentraia de sare incorporat in peste, produsul finit poate fi: - srat slab cu un procent de maxim 10% NaCl; - srat mediu - cu un procent de 10 -14% NaCl; - srat puternic cu un procent de peste 14% NaCl. Metodele de srare aplicate in industria pestelui sunt: Srarea uscat, aplicat la pestele slab si la pestele mrunt; la o astfel de srare se extrage din peste pan la 40% din cantitatea iniial de ap; Srarea umed, se aplic pentru pestele intreg sau prelucrat (decapitat, eviscerat, buci, felie). Srarea umed se aplic numai la obinerea pestelui slab srat, destinat pentru semiconserve sau pentru afumare la cald; Srarea mixt, se aplic, de regul, pentru pestele mediu si puternic srat. Se aplic in principal pentru pestii grasi si semigrasi. In funcie de temperatura la care se face srarea, aceasta poate fi: Srarea la cald, (folosit in anotimpurile rcoroase), care se aplic pentru pestii mruni (hamsie, stavrizi, kilk, sardele), imediat dup pescuire, procesul de srare durand 2-4 zile; Srare rcit, in care caz pestele se rceste la 0-50C, concomitent cu srarea. La fundul recipientului de srare se aseaz ghea, apoi se pun straturi alternative de peste, ghea si sare. Pentru acest tip de srare se folosesc 50% sare si 40-60% ghea fa de greutatea pestelui. Srarea rcit se aplic la pestele de ap dulce (scrumbie mic) si la pestii oceanici (hering, stavrid, macrou, hek), procesul de srare durand aproximativ 10 zile. Srarea rece, in care caz pestele se congeleaz concomitent cu srarea. Pentru acest tip de rsare, la fundul recipientului se aseaz un strat de ghea, apoi straturi alternative de peste, sare si ghea. Se utilizeaz 16 - 19 % sare si 80-100 % ghea fa de greutatea pestelui. Durata srrii este de 10-15 zile. Procedeul se aplic la srarea scrumbiei de Dunre, slab srat, materie prim destinat pentru afumare. De asemenea, aceast srare se aplic pentru srarea pestelui mare si gras (morun, nisetru, somn, scrumbie mare, somon) la care nu se exclude autoliza in profunzimea crnii, in vecintatea coloanei vertebrale, dac srarea s-ar face prin alte metode. In funcie de concentraia de sare ce trebuie atins in produsul finit, srarea poate fi: Srarea desvarsit, in care caz pestele se consider c este srat atunci cand concentraia srii in sucul celular este aproximativ egal cu cea a saramurii din recipientul de srare; Srare intrerupt, (uscat, umed), care permite obinerea produselor cu grade diferite de srare, in funcie de durata procesului si de concentraia saramurii. Neajunsul acestei metode const in faptul c sar ea nu este uniformizat in masa pestelui; Srarea saturat. In acest caz concentraia saramurii se menine la aproximativ 20% pe tot parcursul procesului (se aplic pentru produsele puternic srate si pentru pestele gras mediu srat); Srarea nesaturat, in care caz concentraia srii in sucul celular si din saramura inconjurtoare se menine in limitele de la 10-12%. Din punct de vedere termic, srarea se face: in bazine cu sau fr rcire (se aplic pentru srarea uscat, umed, mixt); in butoaie (pentru pestele mic si mediu srare uscat); in recipiente de material plastic (pentru pestele mic si mijlociu). Tehnologia general de conservare a pestelui prin srare include: pregtirea preliminar a pestelui; srarea propriu-zis; pregtirea produsului finit srat in vederea comercializrii. Pregtirea preliminar const in operaii preliminare, cu specificaia c pestele se sreaz intreg dac este mrunt si mijlociu sau dac este destinat zvantrii si afumrii (stavrid, rizeafc mic, hamsii, caras, caracud, biban, salu, pltic). Intensificarea procesului de srare (cresterea vitezei) se realizeaz prin aplicarea uneia din urmtoarele metode de tiere: decapitare si eviscerare fr secionarea abdomenului; decapitare si eviscerare cu tierea abdomenului; tiere in buci; tiere in fileuri; tiere tip batog; tiere tip semiplast; tiere plast cu cap; tiere klipp -fish; tiere in jumti; peste intreg semieviscerat; peste intreg cu branhii tiate impreun cu centura anterioar, cu sau fr indeprt area viscerelor, dar cu pstrarea icrelor si lapilor. Srarea propriu-zis. Trebuie s se aib in vedere factorii ce determin viteza srrii: concentraia in NaCl a saramurii; durata srrii (pielea pestelui intarzie penetrarea srii); gradul de agitare si temperatura saramurii. In funcie de nivelul de NaCl atins in esutul muscular, acesta devine mai mult sau mai puin ferm in textur, cptand o anumit arom si un grad de conservabilitate. Pregtirea pestelui srat in vederea comercializrii. La aceast faz trebuie avut in vedere urmtoarele: sortarea pestelui pe caliti; splarea pestelui srat cu o saramur (concentraia > 17%) pentru indeprtarea srii de la suprafa; zvantarea suprafeei pestelui; ambalarea pestelui srat. In timpul procesului de srare si la depozitarea ulterioar are loc si maturarea pestelui, maturare care afecteaz, in principal, substratul proteic al crnii de peste si consistena acestuia. Maturizarea pestelui se desvarseste in 2-6 luni, in funcie de specie si de modul de prelucrare al pestelui inainte de srare (intreg, eviscerat, fileuri), precum si de condiiile de srare si de maturare (in principal temperatura). De regul, se matureaz mai bine pestele intreg, pestele marin in comparaie cu cel de ap dulce, pestele cu mai mult carne rosie decat pestele cu mult carne alb, pestele cu un nivel mai mare de NaCl decat cel cu un nivel mai sczut deoarece, in primul caz, maturarea poate fi fcut la temperaturi pozitive, iar in cel de-al doilea caz la temperaturi negative. Prin afumare, pestele se conserv pentru o perioad mai mare (fumul are aciune bactericid, bacteriostatic si antioxidant), capt gust si miros mai plcute (particulare), iar culoarea devine maro-auriu atrgtoare. Afumarea se preteaz la toate speciile de peste (de ap dulce, marin si oceanic), dar mai ales la pestele gras, deoarece se obine un produs de o calitate superioar. Metodele de afumare sunt: la cald, la semicald sau la rece. Afumarea la cald este de fapt o coacere (hiuire) care are loc la temperaturi mai mari de 800C si dureaz 2-4 ore. Tehnologia cuprinde operaiile: recepie calitativ si cantitativ a materiei prime, inclusiv decongelarea (la pestele congelat); splarea pestelui, srarea, legarea pestelui sau insirarea lui pe sarm , sfoar, sipci, cutie, zvantarea, coacerea afumarea, rcirea, ambalarea si depozitarea. Decongelarea se face in aer la 200C, timp de 24-36 ore, in ap la 15-200C/1,5-4 ore, sau in saramur de 3-4% la 20-250C/1-4 ore. Srarea se face in saramur cu = 1,18-1,2g/cm3, folosind raportul

saramur peste 1:2 si dureaz 2-6 ore, pan ce pestele are un coninut de 2% sare (pierderile in greutate la srare sunt de 34%). Zvantarea se face la 50-800C/30-60 min. Coacerea se face la temperatura aerului de 90-1400C/30-60 minute (pierderile in greutate la srare sunt de 14 -40%). Afumarea propriu-zis se face la 80-1100C/1-3 ore iar rcirea pestelui are loc in aer cu circulaie natural, timp de 6-8 ore sau in aer cu circulaia forat, timp de 0,2-2 ore pan la temperatura pestelui de 15180C (pierderile sunt de 2-3%). Depozitarea se face la temperatura aerului de 0-20C. Afumarea la semicald se foloseste la pestele cu carnea fin. Temperatura fumului este de 60-800C, iar durata de 2-5 ore. Coninutul de sare in produsul finit este de 5-7%. Afumarea la rece se face la 25-400C/20 ore-14 zile. Se poate pleca de la peste proaspt sau de la peste srat, conform schemei prezentate in figura 2.15. Tierea pestelui se face sub form de trunchi decapitat pe spate, burt batog si mai rar trunchi desfcut. Se poate folosi si pestele intreg; Srarea se face pan la un nivel de sare in carne de 8-12%, iar ulterior pestele se desreaz la 6-8% sare in carne. Dac se pleac de la peste srat cu 12-14% sare, desrarea se face tot pan la 6-8% sare in carne. La desrare are loc o umflare a crnii de peste prin hidratare, cresterea in greutate fiind de 4-8%; Zvantarea pestelui are loc la 25-300C, pierderea de greutate fiind de 3-5% fa de masa pestelui intrat la zvantare. Afumarea la rece, la temperaturi de 25-400C, conduce la pierderi in greutate de 16-22%; Depozitarea are loc la 0-20C / maxim 2 luni. Semiconservele din peste sunt produse netratate termic, dup introducerea pestelui in recipient si inch iderea ermetic a acestuia, conservarea se realizeaz cu ajutorul oetului sau uleiului. Semiconservele fabricate in Romania pot fi: semiconservele in oet numite marinate nesterilizate care pot fi reci, fierte, prjite; semiconservele de peste in uleiuri vegetale.

FIG.2.15 a plecand de la pestele proaspt; b plecand de la peste srat

Marinatele reci se pot fabrica din peste srat, proaspt sau congelat. Dac pestele este srat, el se desreaz pan la 10% sare. Dac pestele este congelat, acesta se decongeleaz si se spal in ap curgtoare. Pestele este apoi decapitat, eviscerat, splat, porionat, fiind pregtit de marinare. Marinarea are loc intr-o baie de frgezire coninand 6% acid acetic (pentru pestele desrat pan la 10% sare), si intr -o baie care conine 5% acid acetic si 10% sare (pentru pestele proaspt sau congelat decongelat). Raportul dintre peste si soluia de marinare este de 2:3. Marinarea are loc la 150C/24 ore, pan ce carnea pierde aspectul de carne crud si capt culoarea alb pan la os. In cadrul marinatelor reci, sortimentele mai importante sunt: marinate de peste cu ceap pentru care se foloseste peste srat rizeafc, stavrid, scrumbie albastr, gingiric, hamsie. Proporia de peste este de 50%, restul pan la 100% fiind ceapa marinat care conine si 3% morcov marinat si condimente aproximativ 1%. Lichidul de acoperire este solu ie de cid acetic 4%; rolmops pregtit din fileuri de scrumbii de Dunre, scrumbii de mare, heringi marinate la care se adaug ceap si castravei murai precum si diferite condimente (coriandru, mustar, ienibahar, piper, foi de dafin, boia de ardei dulce) si un sos marinat (pe baz de oet), raportul peste/legume/sos fiind de 50/30/20; scrumbii marinate in sos picant, raportul peste/sos fiind 80/20; scrumbii umplute cu legume (ceap, morcovi) si condimente (coriandru, boabe de mustar, ardei iute) peste care se adaug sosul condimentat. Raportul peste/legume/sos este de 50/30/20. Marinatele fierte se fabric din peste proaspt, fiert si conservat prin acoperire cu o soluie de gelatin care conine oet. Operaiile tehnologice sunt: fierberea pestelui curat, eviscerat, splat, si uneori tiat in buci, intr -o soluie ce conine 6% NaCl si 4% acid acetic, timp de 4-15 min.; rcirea pestelui si asezarea in recipiente (cutii de tabl vernisat); conservarea prin turnarea soluiei calde (500C) care conine 4% gelatin, 3% acid acetic si 3% NaCl; depozitarea la temperaturi mai mici sau egale cu 50C. La marinatele fierte, bine preparate, gelatina trebuie s formeze un aspic rezistent. Marinatele prjite se prepar din specii ale familiei clupiede (in principal heringi), dar si din crap, salu, somn, morun, nisetru. Tehnologia include: pregtirea pestelui (decapitare, splare, tiere in buci, saramurare), infinare, pregtire, asezare in recipient, conservare prin turnare de soluii care conin 6% sare si 5% acid acetic. Semiconservele de peste in ulei se prepar din heringi, rizeafc, scrumbii de Dunre, srate. Se foloseste numai pestele intreg cu carnea fraged. Sardele S tip Lissa. Tehnologia de fabricaie include: splarea pestelui srat, decapitat, tiere aripioare, eviscerare, jupuire; desrare pan la 10-12% NaCl/2-3 ore si scurgere; marinare intr-o baie de acid acetic, condimentat/16-18 ore; ambalare cu condimente; turnare ulei de floareasoarelui (14,3% ulei); inchidere si depozitare. Baia de marinare pentru 100 kg produs finit conine: 5 kg NaCl, 2,5 kg zahr, 100 g ienibahar, 300 g coriandru, 50 g boia de ardei, 1,2 kg acid acetic si ap (condimentele se fierb in oet de 30 timp de 1 or si se adaug in baia de marinare). Amestecul de condimente folosit la ambalare a 100 kg produs finit este format din 300 g piper, 200 g mustar, 25 g foi dafin. Fileuri in ulei tip F. In acest caz, pestele se pregteste ca pentru tipul S, cu specificaia c, dup jupuire, pestele se porioneaz prin scoaterea atent a sirei spinrii si a coastelor. Celelalte operaii sunt ca la tipul S. Rulouri in ulei tip R. In acest caz, pestele se pregteste ca pentru tipul S, cu specificaia c la ambalare, fileurile de peste se ruleaz. Marinarea se face intr-o soluie de oet 30 aromatizat. Baia de marinare pentru 100 kg produs finit conine: 5 kg NaCl, 3 kg zahr, 1,2 kg acid acetic, 50 g scorisoar, 300 g coriandru, 30 g cuisoare, 200 g chimen, 100 g boia de ardei, 20 g ment. Amestecul de condimentare pentru ambalarea a 100 kg produs finit este format din: 300 g piper negru, 300 g mustar si 25 g foi de dafin. Lichidul de acoperire este uleiul de floarea soarelui care se foloseste in proporia de 18,2 kg/100 kg produs finit. La fabricarea conservelor de peste se folosesc, ca materie prim, aproape toate speciile de peste care se comercializeaz in stare proaspt (refrigerat sau congelat). Operaiile tehnologice se stabilesc in funcie de sortimentul ce urmeaz a fi produs. Conservele de peste pot fi: in suc propriu, in sos tomat, in ulei aromatizat cu diverse adaosuri aperitiv cu legume si zarzavaturi si cu sosuri de vin si mustar etc.; tip past. Tehnologia general de fabricare a conservelor implic operaiile prezentate in continuare (unele din ele fiind specifice numai unor tipuri de conserve): Recepia pestelui se face din punct de vedere calitativ si cantitativ, admiandu-se la prelucrare numai pestele proaspt (congelat sau refrigerat). Decongelarea se face prin una din metodele menionate la pestele afumat. Desolzirea, decapitarea, eviscerarea si indeprtarea aripioarelor . Sunt operaii care se aplic la toate speciile de peste. Desolzirea se face in masini speciale, iar celelalte operaii se execut mecanizat si manual. Splarea pestelui se face manual sau mecanizat si are drept scop indeprtarea mucusului, sangelui, resturilor de viscere si ale altor impuriti precum si reducerea gradului de infectare cu microorgan isme. Bucile de peste, inclusiv fileurile, trebuie splate rapid (2-3 minute) pentru a se evita umflarea esutului muscular si pentru a limita pierderile de substane solubile. Pierderile in greutate la splarea trunchiurilor de peste sunt de 1-3,2%, in funcie de specie. Porionarea pestelui. Se poate face manual sau mecanic, la dimensiuni care s poate intra in recipientul utilizat. Srarea pestelui. Se face intr-o soluie concentrat de 20% NaCl, timp de 2-15 minute, in funcie de mrimea bucilor, astfel incat in produsul finit coninutul de NaCl s fie de 1,5-2,5%. Infinarea pestelui. Se realizeaz numai pentru pestele ce urmeaz a fi prjit. Consumul de fin este de 2,5-4% din greutatea pestelui, iar fina umed reprezint 1,2-1,7%. Dup infinare, pestele infinat se las in repaus 2-3 minute. Infinarea se face manual sau mecanizat. Prelucrarea termic iniial. Aceast operaie poate consta in: prjire, aburire, fierbere (in ulei, saramur), afumare, in funcie de tipul de conserv ce se fabric. Prjirea se face in ulei de floarea soarelui, la temperaturi de 130- 1400C/3-8 min., la pestele destinat conservrii in sos tomat. Pierderile de mas la prjire sunt de 16-21%, din care pierderile de grsime din peste sunt de 3-6% din masa pestelui. Aburirea se realizeaz, de regul, la 95-1150C/5-25 min., in funcie de specie si de mrimea bucilor. Pierderile prin aburire sunt de 8-12% fa de masa iniial. Se aplic la sardin, heringi, scrumbii mici, macrou, cod etc. Inainte de blansare, pestele se sreaz si se usuc in curent de aer cu temperatura de 50-600C In timpul fierberii in ulei, coninutul de grsime din peste creste cu 15% la pestele slab, cu 10% la cel semigras si cu 5% la cel gras. Fierberea in saramur se realizeaz la 80-850C/10-15 min. (pentru pestele slab si cel semigras destinat semiconservelor), la 900C/5-10 min. pentru cel gras. Pestele destinat conservelor se blanseaz la 100 -1020C/3-4 min. Saramura folosit pentru fierbere are concentraia de 10%. Pierderile de mas sunt de 10-20% fa de masa materiei prime.

Oprirea legumelor se face la 85-980C/1-5 min., pierderile de substan uscat fiind de 5-30%, in funcie de tipul de legum, de gradul de maturizare, de divizare, etc. Afumarea care se face la pestele pentru conservele in ulei este o afumare usoar. Se poate folosi si lichid de afumare sau ulei aromatizat cu fum, caz in care nu se mai face afumarea pestelui. Umplerea recipientelor se poate face manual sau mecanic (cu dozatoare) in principal pentru partea lichid. Pentru a elimina aerul, sosul sau uleiul se toarn in stare fierbinte sau la operaia urmtoare iar inchiderea se face cu ajutorul masinilor de inchis sub vid. Sterilizarea (inclusiv rcirea) se realizeaz dup bareme de sterilizare determinate stiinific. Maturarea conservelor se realizeaz timp de 20-60 zile la 4-200C. In timpul maturrii, sosul sau uleiul din conserv difuzeaz in carnea pestelui, care devine mai onctuoas, cu gust mai plcut. Icrele srate din peste de ap dulce. Icrele provin de la pestii de ap dulce, crap, stiuc. Dup scoaterea ovarelor de peste, boabele de icre sunt eliberate de membrana esutului conjunctiv al ovarului si sunt conservate cu sare, fr adaos de ali conservani. Icrele tarama reprezint icrele care sunt extrase d in celelalte specii de peste de ap dulce (cu excepia icrelor de mrean si somn care nu sunt comestibile) precum si icrele de crap si stiuc nematurate. Aceste icre se sreaz cu aproximativ 10-14% sare in butoiase de lemn, timp de 3 zile, in primele 24 ore trebuind s existe posibilitatea de scurgere a saramurii formate (se slbesc cercurile de sus ale butoiasului si, prin spaiile dintre doage se scurge saramura. Butoiasele sunt apoi umplute cu icre de aceeasi calitate, sunt inchise si meninute timp de 5 zile in picioare, apoi sunt culcate pentru o perioad de 2-3 luni (primvara) si 5-6 luni (toamna). Icrele negre. Tehnologia obinerii icrelor negre const in urmtoarele: splarea pestelui pentru indeprtarea mucozitilor; tierea abdomenului fr a se leza intestinele; scoaterea ovarelor, secionarea si frecarea icrelor pe priboi (ciur) pentru a fi separate; srarea uscat sau umed; ambalarea in cutii de tabl cositorit vernisat si depozitare la 50C. Srarea uscat se face cu circa 20g sare /kg icre (vara) si 50-65g sare /icre (iarna). Sarea se toarn uniform peste icre cu ajutorul unei site dese si apoi se amestec bine. Timpul de srare este de aproximativ 5 minute. Dup srare, icrele se toarn pe o sit pentru a se scurge saramura. In acest sco p se apas usor icrele cu o lopic sau se scutur sita. Dup aproximativ 10 minute, icrele pot fi considerate scurse. Srarea umed se realizeaz cu o saramur saturat in care icrele se menin 2-3 minute. Dup srare, icrele sunt puse pe sit pentru a se scurge de saramur. Icrele negre tescuite. Materia prim in acest caz o constituie icrele cu bobul mic sau cu pielia slab. Aceste icre se sreaz intr-o saramur saturat cu temperatura de 30-400C/2-3 minute. Cantitatea de saramur trebuie s fie de 6-8 ori mai mare decat cea de icre. Dup srare, icrele se introduc in saci de panz si se preseaz pan cand nu se mai elimin lichid tulbure (lptos). Sacul cu icrele presate se rceste in camere frigorifice, apoi icrele sunt scoase si amestecate, dup care sunt ambalate. Salata de icre. Salata de icre se obine din icre srate de crap, stiuc, tarama, hering, cod si macrou in amestec cu ulei comestibil fr adaos de piper, gris, sifon, etc. Tehnologia implic urmtoarele operaii: cantrirea componentelor din reet; malaxarea icrelor pan la obinerea unei paste de culoare albicioas; adaos treptat de ulei precum si acid citric si gelatin (dizolvat in 200 g ap cald); malaxare pan la completa omogenizare; ambalare in recipiente de plastic (50, 100g) sau in borcane de sticl (150g). Salata de icre se pstreaz la 00C, termenul de garanie fiind de 3 zile de la data fabricaiei. Crem de icre si lapi. Tehnologia de obinere comport urmtoarele operaii: cantrirea componentelor din reet; frecarea lapilor si icrelor cu ulei pan la obinerea unei emulsii stabile; adugarea celorlalte componente (gelatin, piper, acid citric) si emulsionarea final; ambalare in cutii din material plastic de 100g; depozitarea la 2-80C maxim 48 ore de la data fabricaiei.

CAPITOLUL 3
TEHNOLOGII IN INDUSTRIA CHIMIC 3.1. Noiuni introductive 3.2. Apa in industrie 3.3. Procese tehnologice de fabricaie a produselor sodice 3.4. Procese tehnologice in industria polimerilor 3.1. NOIUNI INTRODUCTIVE Importana economic a industriei chimice este dat de multitudinea de produse chimice, cu aplicaii practice in celelalte ramuri industriale ale economiei. Industria chimic livreaz o gam sortimental divers de produse destinate agriculturii (erbicide, insecticide etc.), industriei constructoare de masini (rsini), industriei electronicii si electrotehnicii (bachelit , ebonit etc.), industriei de textile si de pielrie (fibre si fire artificiale si sintetice, blnuri si piei sintetice etc.), transporturilor (combustibili, uleiuri, etc.) s.a. Structura produciei industriale, pe activiti, cu referire la industria prelucrtoare si, respectiv, la industria chimic pentru perioada 1995-2000, in Romania, este redat grafic in figura 3.1.

Pornind de la ipoteza c industria chimic reprezint o ramur a industriei prelucrtoare, in tabelul 3.1. este indicat evoluia produciei chimice, exprimat procentual in raport cu producia industriei prelucrtoare, pentru aceeasi perioad. Se poate observa c dup 1996 volumul produciei chimice a sczut sub 10% din volumul total al produciei din industria prelucrtoare.

Evoluia produciei pentru principalele produse chimice, fabricate in perioada 1995-2000, este redat grafic in figura 3.2. Dup cum se poate observa din grafic, in ara noastr s-au inregistrat producii anuale peste 300 mii tone la fabricarea urmtoarelor produse chimice: amoniac de sintez, ingrsminte chimice, sod calcinat si sod caustic, produse macromoleculare de baz. Pentru aceeasi perioad, de remarcat es te scderea drastic a produciei de acid sulfuric. Tehnologia chimic se ocup cu studiul proceselor bazate pe reacii chimice, care modific compoziia si structura chimic a materiei. In consecin, procesele de baz in industria chimic sunt procesele chimice si, de aceea, procesele tehnologice in industria chimic sunt numite si procese tip sau procese unitare1, ele prezentand o termodinamic si o cinetic asemntoare. Prin urmare, procesele de inginerie chimic permit obinerea unor produse chimice cu caracteristici date. Pornind de la particularitile proceselor chimice organice in raport cu cele anorganice, tehnologiile aplicate in industria chimic se impart in tehnologii organice si anorganice, dup cum urmeaz: _ Tehnologii chimice organice: a) tehnologii care se bazeaz pe sinteze organice de baz (pentru obinerea produselor chimice de mare tonaj: acizi, baze, sruri etc.) b) tehnologii bazate pe sinteze organice fine (folosite la fabricarea produselor farmaceutice, antiduntorilor, reactivil or organici) c) tehnologia compusilor macromoleculari (materiale plastice, fibre sintetice, cauciuc sintetic etc.) d) tehnologia coloranilor _ Tehnologii chimice anorganice: a) tehnologii bazate pe procese anorganice de baz (pentru fabricarea acizilor, bazelor, srurilor minerale, ingrsmintelor) b) tehnologii bazate pe procese electrochimice (electroliz industrial, procese de oxidare si de reducere electrolitic). c) Dup unii autori2, in categoria tehnologiilor anorganice sunt incluse si: procesele metalurgice, procesele de fabricare a silicailor si a compusilor oxidici (pentru fabricarea materialelor de construcii, pe baz de siliciu, a produselor ceramice s.a.) Eficiena economic a proceselor tehnologice in industria chimic este determinat de utilizarea raional a materiilor prime si de prelucrarea complex a acestora3. Coninutul materiilor prime in componeni utili determin nivelul tehnologic de prelucrare si costurile de investiie si de producie. In tehnologia chimic organic se utilizeaz in mod preponderent materii prime organice, pe cand in tehnologia chimic anorganic se utilizeaz materii prime de natur mineral. Valoarea industrial a materiilor prime este apreciat dup: coninutul in substan activ, reactivitatea produsului, natura si cantitatea impuritilor si efectele lor din punct de vedere tehnologic. Materiile prime sunt materii prime naturale si sintetice. Materiile prime naturale se obin prin extracia si prelucrarea primar ale resurselor naturale: minerale (minereuri, roci,

combustibili), vegetale (lemn, biomas s.a.) si animale (grsimi etc.). Resursele naturale de materii prime sunt repartizate inegal pe zone si pe ri ale globului, ceea ce ridic probleme privind extracia, prelucrarea primar si transportul lor. Materiile prime sintetice sunt produse obinute prin procese industriale de sintez chimic. Se pot folosi ca materii prime si produsele secundare (coproduse, deseuri), provenite din industria chimic sau din alte industrii. Dup nivelul de cunoastere al rezervelor de materii prime, acestea pot fi considerate ca fiind sigure (pregtite pentru exploatare sau in exploatare), vizibile (aparente) si de perspectiv (probabile/ posibile). Valorificarea resurselor de materii prime nu se realizeaz in exclusivitate intr-o singur ramur industrial. Spre exemplificare, carbonatul de calciu (calcarul) constituie materie prim atat pentru industria materialelor de construcii, cat si pentru industria chimic5. Minereurile sulfuroase de cupru, de zinc s.a. sunt folosite atat pentru fabricarea acidului sulfuric in industria chimic, cat si pentru extracia metalelor respective in industria metalurgic. Petrolul si gazele naturale sunt utilizate pentru obinerea hidrocarburilor6, dar, in acelasi timp, reprezint si baza de materii prime pentru industria energetic. 3.2. APA N INDUSTRIE Rezervele de ap pe Pmant sunt imense, dar acestea sunt compuse in majoritate din ap srat, care nu poate fi folosit pentru consum sau irigaii. Cantitatea de ap dulce este si ea impresionant, dar distribuia sa nu este egal pe glob. Consumul de ap potabil variaz intr-un oras modern intre 100 si 500 litri pe zi si persoan. Dar apa este consumat si in industrie si agricultur (irigaii, cresterea animalelor), astfel c, necesarul de ap creste de 10-12 ori fa de cel menionat. Consumul de ap al omului modern din ri industrializate a crescut de la cca. 40 l/zi, pentru satisfacerea nevoilor vitale, la cca. 3000 l/zi, cifr reprezentand nevoile specifice aglomerrilor umane cu e chipamente igienico-sanitare moderne, nevoile agriculturii (irigaii, zootehnie) si ale industriei. Utilizrile apei in industrie sunt multiple: - in industria energetic, apa este folosit direct ca surs de energie in hidrocentrale sau pentru producerea aburului necesar funcionrii termocentralelor; - in procesele de fabricaie, apa este folosit ca agent hidraulic la transportul materialelor, pentru realizarea unor procese tehnologice de preparare a minereurilor, ca mediu de reacie in industria chimic sau ca materie prim, in industria alimentar; - in procesele de transfer termic , apa joac rol de agent de rcire sau inclzire pentru a asigura desfsurarea in condiii bune a unui proces tehnologic. Deoarece vine in contact cu materiile prime prelucrate sau reprezint o materie prim de baz pentru obinerea unor produse alimentare, apa utilizat in industria alimentar trebuie s corespund standardului de calitate pentru apa potabil. Tabelul 3.2 prezint principalii indicatori de calitate ai apei in concordan cu STAS 1342/91, cu meniunea c standardele care reglementeaz metodele de analiz sunt completate cu modificrile aprute pan in iulie 1997.

Cu toate acestea, in fiecare sector al industriei alimentare exist reglementri specifice referitoare la calitatea apei intrebuinate. De obicei, apa necesar industriei alimentare provine de la uzinele de ap, care asigur apa potabil. Acolo unde nu este posibil acest lucru, trebuie folosit fie ap subteran, fie de suprafa, care ins, trebuie verificat din punct de vedere sanitar si tratat inainte de utilizare. Pentru a satisface condiiile cerute de diferitele ramuri ale industriei, apele naturale trebuie s fie supuse tratrii in vederea imbuntirii proprietilor fizice, chimice si bacteriologice. Alegerea metodelor de tratare se face inand seama de natura, starea fizico-chimic si cantitatea substanelor coninute in apa brut si de limitele admise pentru aceste substane in apa tratat de ctre normele de calitate ale consumatorului. In general, succesiunea procedeelor de tratare este urmtoarea: clarificare (desnisipare), adaos de ageni de coagulare, decantare prin sedimentare, filtrare, dezinsecie (clorinare), dup care pot urma diferite procedee de tratare speciale. De menionat c nu este obligatorie parcurgerea tuturor acestor etape, alegerea fcandu -se in funcie de caracteristicile calitative ale sursei naturale si de indicatorii pe care trebuie s-i indeplineasc apa tratat. Clarificarea (desnisiparea) apei. Clarificarea se aplic numai apelor de suprafa si const in depunerea particulelor de nisip aflate in suspensie in ap de unde si denumirea de desnisipare. Se realizeaz in desnisipatoare care, dup direcia curentului, se impart in orizontale si verticale. Cele verticale se folosesc in deosebi cand spaiul de amplasare este redus. In acestea, curentul de ap strbate bazinul de sedimentare de jos in sus, apa desnisipat evacuandu-se printr-o rigol periferic. Decantarea apei este operaia prin care circa 80-95% din substanele aflate in suspensie in ap se reduc prin sedimentare. Sedimentarea se produce in camp de fore gravitaionale, adaosul de coagulant accelerand operaia. Pentru a avea loc procesul de sedimentare, viteza cu care circul apa trebuie s fie foarte mic, de numai (1-20) 10-3 m/s. Scopul coagulrii suspensiilor din ap este imbuntirea procesului de sedimentare prin indeprtarea materiilor coloidale coninute in apa brut. Tipul si doza de coagulat se aleg in funcie de apa care trebuie tratat. Pentru tratarea apelor de rau cel mai folosit coagulat este sulfatul de aluminiu (doze intre 25 si 80 mg/l). Coagulantul se poate doza dup dizolvare in ap la concentraie ridicat. (dozare umed), sau uscat (dozare in praf). Pentru corectarea pH-ului apei, astfel incat coagularea s se produc in bune condiii, se adaug mici doze de var Ca(OH)2, sau sod, Na2CO3. Filtrarea apei. In apa care prseste bazinele de decantare mai rman inc 8-15 mg/l materii in suspensie, care trebuie indeprtate pentru a obine ap cu caracteristici corespunztoare apei potabile, pentru scopuri tehnologie, etc. Aceast indeprtare se realizeaz prin filtrare, operaie care const in trecerea apei printr-un strat filtrant care reine suspensiile prin fenomenul de sit si adsorbie. Cel mai utilizat material filtrant este nisipul de cuar extras din rauri, splat si sortat. Dezinfecia apei. Procedeu de filtrare care reduce numrul de bacterii coninute in ap, fr ins a aduce apa in limitele de potabilitate din punct de vedere bacteriologic, in special in cazul filtrelor rapide. De asemenea, apa se poate infecta uneori si datorit unor mici neetanseiti, inerente in reeaua de distribuie a apei. Pentru preintampinarea acestora si meninerea apei la gradul de puritate cerut de normele igienico-sanitare, se efectueaz dezinfecia apei. Metodele folosite sunt: fizice (cldur, electricitate, raze ultraviolete); chimice (clorinare, ozonizare, tratare cu KMnO4); biologice (membrana filtrelor brute); oligodinamice (ionii metalelor grele, argint, cupru). Cea mai utilizat metod este clorinarea, deoarece prezint siguran mare, exploatarea este relativ simpl, iar preul de cost este sczut. Dezinfecia se poate realiza cu clor gazos, dioxid de clor, clorur de var, hipoclorii etc., si are la baz aciunea bactericid a clorului, manifestat si prin oxidarea substanelor organice cu ajutorul oxigenului in formare: Cl2+H2O HOCl + HCl

2HOCl 2 HCl + O2 deoarece acidul hipocloros este instabil si se descompune in acid clorhidric si oxigen. Doza de clor se stabileste in funcie de coninutul de substane organice al apei (tabelul 3.3)

Ozonizarea apei const in introducerea in ap a aerului ozonizat in concentraie de 2-3 g/m3. Pentru dezinfecia unui m3 de ap sunt necesare 0,5-2g de ozon. Procesul nu este generalizat datorit costurilor mari. Tratamentele speciale pentru corectarea proprietilor apei Tratamentele speciale aplicate apelor subterane mineralizate sau apelor de suprafa poluate prin descrcri industriale constau in eliminarea gustului, mirosului si culori apei, rcirea apei, deferizarea, demanganizarea, corectarea duriti apei (reducere sau mrire), eliminarea gazelor dizolvate (CO2 si uneori H2S), eliminarea siliciului, fluorizarea apei, reducerea elementelor retroactive, eliminarea uleiurilor si fenolilor, indeprtarea materialelor organice sau a algelor, etc. Eliminarea gustului, mirosului si culorii apei. Gustul neplcut si mirosul apei se datoreaz cel mai frecvent unor substane produse de ctre algele ce se dezvolt in ap, cat si de descompunerea in ap sau pmant a unor substane organice. Gustul mai poate fi dat si de compusi de Zn, Cu, Fe sau Mn dezvoltai in ap. In multe cazuri, gustul si mirosul apei se elimin odat cu tratarea pentru eliminarea Fe, Mn, H2S etc. coninute in ap. Metodele specifice folosite pentru eliminarea gustului si mirosului sunt arderea, clorinare in exces, urmat de declorinare, filtrare cu crbune activetc. Uneori gustul fa d al apei este cauzat de duritatea redus (0-40 germ.), remediindu-se prin reducerea acestuia folosind un adaos de 31 mg/l CaSO4 si 19 mg/l Na2CO3 pentru fiecare grad de duritate. Decolorarea apei se realizeaz pin tratare cu sulfat de cupru, sulfat de cupru cu var si permanganat de potasiu cu sulfat de fier. Rcirea apei se poate realiza in iazuri sau lacuri de rcire, bazine cu stropire sau turnuri de rcire avand la baz cedarea de cldur in atmosfer de ctre apa folosit in procesele tehnologice. Operaia este necesar atat pentru a aduce apa la temperatura dorit pentru utilizrile ulterioare, sau pentru reutilizare in procesele tehnologice, cat si pentru a preveni poluarea termic in cazul deversrii apei folosite. Deferizarea si demanganizarea. Eliminarea fierului si manganului din ap se realizeaz de obicei in aceleasi instalaii deoarece compusii de Fe si Mn se gsesc impreun in ap, iar procedeele de eliminare sunt similare. Dac pentru apele surselor naturale se admite un coninut de fier de 0,1 mg/l si in mod excepional 0,3 mg/l (STAS 1342 1991), apele tratate trebuie s fie deferizate complet (la sfarsitul filtrrii se obin maximum 0,03 0,05 mg/l Fe). Ca procedee de deferizare si demanganizare se folosesc aerarea si limpezirea, filtrarea dubl, oxidarea chimic, schimbul cationic si reiner ea biologic. Aerarea apelor feruginoase se realizeaz prin pulverizarea apei sau prin amestecarea aerului combinat cu apa. Scopul operaiei este oxidarea si descompunerea bicarbonailor sau sulfailor de fier solubili in ap in compusi insolubili in ap in care se rein apoi prin decantare sau filtrare. Oxidarea chimic urmreste precipitarea compusilor fierului folosind var in doze de 1g CaO la 1g fier, sau clor in doze de 1,6g Cl2 la 1g fier sau flocurarea compusilor manganului in mediu alcalin folosind KMnO4 si neutralizarea apelor acide. Eficiena deferizrii este ridicat in cazul schimbului cationic. Fibrele cu cationii se folosesc la deferizarea si demanganizarea apelor cu coninut redus de fier (2-3 mg/l) si mangan (1 mg/l), dat fiind capacitatea limitat de schimb a maselor cationice. Metoda biologic se bazeaz pe reinerea Fe si Mn de ctre bacteriile feruginoase si manganoase. Dedurizarea apei este un proces specific tratrii apei folosite industrial pentru evitarea formri de depuneri (piatr) pe pereii recipientelor, conductelor sau deprecierii unor produse, aplicandu-se foarte rar in cazul apelor potabile. Pentru realizarea dedurizrii se pot utiliza urmtoarele metode: Metoda termic. Aceast metod const in inclzirea apei peste 1000C, cand bicarbonaii de calciu si magneziu se descompun in carbonai insolubili care se depun. Este in general scump si se aplic doar la instalaii mici si mijlocii.

Metoda chimic cu reactivi se foloseste atunci cand se cere o reducere a duritii apelor de suprafa pan la 4-5 grade. Ca reactivi sunt utilizai: varul Ca(OH)2, soda (Na2CO3), soda caustic (NaOH), varul si soda in combinaie. Acestia reacioneaz cu compusii solubili ai Ca si Mg din ap formand carbonaii respectivi care sunt precipitate insolubile. Metoda cu mase cationice const in trecerea apei printr-un filtru rapid sub presiune prevzut cu o mas granular schimbtoare de ioni ca material filtrant care schimb cationiii Na+ sau H+ cu Ca2+ sau Mg2+ in compusii care dau duritatea apei. Apa se dedurizeaz aproape complet si isi mreste alcalinitatea in cazul cationiilor Na+ sau aciditatea in cazul cationiilor H+. Masa schimbtoare de ioni trebuie regenerat dup un anumit timp cu soluie de clorur de sodiu in cazul masei cationice Na+ sau cu soluie de acid sulfuric in cazul masei cationice H+. Se pot aplica trei sisteme de dedurizare a apei folosind filtre cu mase cationice (tabelul 3.4). Eliminarea gazelor din ap se realizeaz prin dezacidifiere (eliminarea CO2), desulfurizare (eliminarea hidrogenului sulfurat) si dezoxigenare (eliminarea oxigenului), fiind necesar pentru redarea caracterului agresiv al unor ape sau a mirosului si gustului lor neplcut. Desalinizarea apei se aplic atunci cand coninutul in cloruri sau sulfai depseste limita excepional de 400 mg/l prevzut de STAS 1342-91 sau pentru anumite necesiti tehnologice. Fiind costisitoare, desalinizarea apei este indispensabil doar atunci cand nu se poate obine ap corespunztoare in alt mod sau dintr-o alt surs. Operaia se realizeaz prin filtrarea apei prin mase schimbtoare de ioni succesive: apa trece intai peste o mas cationic ce fixeaz sodiul din clorura de sodiu, apoi peste o mas anionic, format din rsini aminice, care descompun acizii clorhidric sau sulfuric formai in ap dup prima filtrare. Regenerarea cationitului se face cu soluie de sod (concentraie 2 -3%). Desalinizarea se mai poate realiza si prin electrodializ, procedeu prin care srurile din apele cu o salinitate de pan la 5g/l sunt reduse prin concentrarea lor intre membrane cu permeabilitate preferenial fa de anioni sau cationi, dispuse alternativ intr-o cuv si supuse unui curent continuu. Dac sunt necesare cantiti mici de ap, aceasta este distilat, apoi amestecat in raportul dorit cu ap brut. Fluorizarea apei. Coninutul optim de fluor in ap este de circa 1 mg/l, acesta fiind important in profilaxia cariei dentare. Dozele mai mari de 1,5 mg/l sunt duntoare organismului provocand intoxicri usoare manifestate prin ptarea smalului dinilor (2-8 mg/l) sau cronice la doze mari. Fluorizarea apei se aplic apelor srace in fluor prin adaos de fluorsilicat de sodiu, acid fluorhidric sau fluorsilicic sau fluorura de calciu solubilizat cu soluie de aluminiu. Dozarea trebuie controlat riguros. Excesul de fluor din ap trebuie eliminat, operaie ce se realizeaz prin filtrarea apei pe crbune activ in mediu acid (pH<3), tratarea cu doze mari (150- 300 mg/l) de sulfat de aluminiu (pH<7,5) sau tratarea cu var in prezena unu i coninut suficient de Mg in ap (hidratul de Mg absoarbe fluorul). Dezactivarea apei. Aceast operaie este cerut de prezena elementelor radioactive in unele ape de adancime, ape minerale sau ape de suprafa impurificate de descrcri industriale. Operaia se poate realiza pe cale natural pentru unii izotopi radioactivi, prin staionarea apei in bazine, cand radioactivitatea scade datorit timpului de injumtire. Pentru alte elemente sunt necesare tratamente de dezactivare prin coagulare si filtrare sau tratarea apelor cu fosfai, pulberi de metal, argil, var si sod (la dedurizare). 3.3. PROCESE TEHNOLOGICE DE FABRICAIE A PRODUSELOR SODICE Produsele sodice fac parte din categoria produselor de baz ale industriei chimice, datorit volumului produciei si multiplelor intrebuinri. Produsele sodice sunt utilizate la prepararea srurilor minerale, la fabricarea sticlei, la producerea detergenilor si la procesarea grsimilor. In industria textil sunt folosite in calitate de ageni oxidani sau de splare. De asemenea isi gsesc aplicaii in: industria petrolier, industria metalurgic, industria farmaceutic, industria celulozei si hartiei, industria coloranilor, industria fotografic, industria alimentar s.a. Din categoria produselor sodice fac parte: carbonaii de sodiu (carbonatul de sodiu anhidru, decahidratul de sodiu, sescvicarbonatul de sodiu, bicarbonatul de sodiu), hidroxidul de sodiu, silicatul de sodiu etc. Carbonatul de sodiu anhidru (soda calcinat) este produsul principal fabricat in industria sodei. Soda calcinat se prezint ca o pulbere alb si conine 99% Na2CO3 si circa 0,5% NaCl. Carbonatul de sodiu formeaz cu apa cristalohidrai, care difer prin compoziie (cantitatea de ap legat), prin temperatura de cristalizare (din soluie) si prin sistemul de cristalizare: _ Decahidratul de sodiu (Na2CO3 10H2O) sau soda cristalizat; _ Monohidratul de sodiu (Na2CO3 H2O) sau carbonatul cristalizat; _ Bicarbonatul de sodiu (NaHCO3); _ Sescvicarbonatul de sodiu (Na2CO3 NaHCO3 2H2O) sau soda neutr. Carbonaii de sodiu au aplicaii difereniate, in funcie de proprietile lor: comportare in prezena apei, stabilitate s.a. De exemplu, soda cristalizat se foloseste in mare parte in gospodrii, deoarece se dizolv mai repede decat soda calcinat. Soda calcinat s-a fabricat iniial la nivel industrial prin topirea amestecului de sulfat de sodiu7 cu carbonat de calciu si crbune, urmat de purificarea si concentrarea sodei separat din topitur (procedeul Leblanc). In prezent in industrie este folosit pe scar larg procedeul amoniacal (Solvay). Pornind de la procedeul Solvay au fost elaborate dou procedee, mai eficiente din punct de vedere al consumurilor specifice in sare, dar mai costisitoare sub aspect energetic: _ procedeul DUAL, prin care se poate valorifica clorura de sodiu nereacionat; _ procedeul Solvay - ICI, prin care se recupereaz clorul coninut in clorura de amoniu. Materiile prime folosite in procesul tehnologic de fabricare a carbonatului de sodiu prin procedeul amoniacal sunt urmtoarele: sare (clorur de sodiu), amoniac gazos si calcar (carbonat de calciu). Pentru calcinarea calcarului se foloseste de obicei cocs (C). Principalele faze de fabricaie ale procesului tehnologic sunt: pregtirea materiilor prime; carbonatarea soluiei amoniacale cu dioxid de carbon; filtrarea si calcinarea bicarbonatului de sodiu precipitat; recuperarea amoniacului. In tehnologia de fabricaie a carbonatului de sodiu, desfsurarea proceselor chimice prin procedeul amoniacal se bazea z pe urmtoarele reacii chimice: (I) obinerea dioxidului de carbon, prin calcinarea calcarului si arderea cocsului: CaCO3 CaO + CO2 C + O2 CO2

(II) carbonatarea saramurii saturate cu amoniac; reacioneaz mai intai dioxidul de carbon cu amoniacul; carbonatul de amoniu in prezena excesului de dioxid de carbon se transform in bicarbonat, care reacioneaz cu clorura de sodiu: 2NH3 + H2O + CO2 (NH4)2CO3 (NH4)2CO3 + CO2 + H2O 2NH4HCO3 NaCl + NH4HCO3 NaHCO3 + NH4Cl In cadrul procesului de carbonatare apar o serie de reacii secundare: 2NH4HCO3 (NH4)2CO3 + CO2 + H2O (NH4)2CO3 + H2O NH4OH + CO2 NH4OH NH3 + H2O (III) calcinarea bicarbonatului de sodiu precipitat: 2NaHCO3 Na2CO3 + H2O + CO2 (IV) amoniacul este recuperat din lesii: CaO + H2O Ca(OH)2 2NH4Cl + Ca(OH)2 CaCl2 + 2NH3 + 2 H2O reacia global: 2NaCl + CaCO3 + NH3 Na2CO3 + CaCl2 + NH3 Pregtirea materiilor prime const in efectuarea mai multor operaii prin care se obine soluia amoniacal saturat. Intr-o prim etap se prepar soluia de sare, prin dizolvarea zcmintelor de sare. Apoi soluia saturat de sare este purificat, prin procedeul cu var si sod, pentru indeprtarea impuritilor de calciu si de magneziu. Calcarul este calcinat8 in cuptoare, pentru obinerea dioxidulu i de carbon. Pentru un randament de transformare al calcarului = 95%, dioxidul de carbon colectat provine in proporie de circa 66% din calcinarea calcarului si in proporie de circa 33% din arderea cocsului in cuptoare. Apoi dioxidul de carbon este supus operaiilor de rcire si de purificare, prin splare cu ap. Dioxidul de carbon purificat este dirijat ctre instalaia de carbonatare, iar oxidul de calciu stins cu ap (sub form de lapte de var) se va utiliza pentru recuperarea amoniacului. Saturarea soluiei de sare cu amoniac este necesar pentru absorbia dioxidului de carbon, care este insolubil in soluie concentrat de clorur de sodiu. In vederea preparrii soluiei amoniacale saturate, se realizeaz absorbia amoniacului in soluie de sare (308-310g/l NaCl). In coloanele de absorbie se introduc amoniacul rcit, recuperat din lesii prin distilare si amestecul gazos de amoniac si dioxid de carbon, eliminat din coloana de carbonatare si filtrat. Prin urmare, operaia de saturare a saramurii cu amoniac este insoit de operaia de precarbonatare. Carbonatarea este considerat faza principal a procesului de fabricare a sodei calcinate. In instalaia de carbonatare are loc carbonatarea saramurii amoniacale si precipitarea bicarbonatului de sodiu. La carbonatare se foloseste dioxid de carbon purificat, rezultat atat din calcinarea calcarului, cat si din calcinarea sodei. Randamentul in produs este cu atat mai mare cu cat concentraiile reactanilor in mediul de reacie vor fi mai mare si temperatura va fi mai sczut. In practic, pentru a se obine in procesul de producie bicarbonat de sodiu cu un randament de 65-75% se folosesc soluii ce conin 270g/l NaCl si cca. 90g/l NH3 (t32oC). Bicarbonatul de sodiu, mai puin solubil precipit, apoi este filtrat si splat, dup care este calcinat la 180- 200oC. Prin calcinarea bicarbonatului rezult carbonatul de sodiu. Dup separarea bicarbonatului, lesia filtrat10 conine clorur de amoniu, clorur de sodiu nereacionat, precum si excesul de amoniac si dioxid de carbon. Recuperarea amoniacului din lesie se realizeaz in dou etape: in prima etap se elimin amoniacul (si dioxidul de carbon)11 prin inclzirea soluiei la 70 -75oC, iar in a doua etap soluia decarbonatat este tratat cu lapte de var (Ca(OH)2), apoi este distilat. Amoniacul recuperat este rcit si ulterior recirculat in proces. Pierderile de amoniac sunt compensate prin introducerea in proces a unor soluii amoniacale (ape amoniacale de la cocserii, amoniac sintetic). In figura 3.3 este indicat schema de operaii pentru fabricarea sodei calcinate prin procedeul Solvay. In funcie de greutatea volumetric, se comercializeaz dou sortimente: sod usoar (550-600 kg/m3) si sod grea (1000-1200 kg/m3). Hidroxidul de sodiu tehnic (soda caustic) este un alt produs important obinut in industria sodei. Soda caustic este folosit la fabricarea mtsii artificiale, a spunurilor, a coloranilor organici, a hartiei s.a. Hidroxidul de sodiu poate fi obinut fie prin procedee chimice, fie prin procedee electrochimice. Procedeele electrochimice, indiferent de varianta tehnologic care se aplic, sunt mai simple si mai eficiente, comparativ cu procedeele chimice. In procedeele electrochimice gradul de utilizare al materiei prime este mai ridicat, iar produsele chimice obinute sunt superioare din punct de vedere calitativ (grad de puritate ridicat). Ins in procedeele electrochimice se consum cantiti mari de energie electric, utilizarea raional a energiei fiind controlat prin intermediul indicatorilor: randamentul de curent si randamentul energetic. In continuare sunt prezentate principial dou procedee de baz, aplicate in tehnologia produselor sodice, pentru obinerea hidroxidului de sodiu. Procedeele chimice industriale de fabricare a hidroxidului de sodiu sunt: procedeul cu var si procedeul cu ferit de sodiu. Procedeul cu var este mai rspandit si const in caustificarea carbonatului de sodiu, conform reaciei: Na2CO3 + Ca(OH)2 _ 2NaOH + CaCO3 Schema de operaii la fabricarea sodei caustice prin p rocedeul clasic, cu var este redat in figura 3.4. Soluia de sod calcinat (210-215g Na2CO3/dm3), obinut prin debicarbonatarea umed a bicarbonatului de sodiu, si varul (CaO) sunt introduse in caustificator in echicurent. Caustificarea carbonatului de sodiu are loc la temperatura de 85-95Oc si se desfsoar industrial in trei faze. Instalaia de caustificare include un caustificator orizontal, un caustificator vertical si un spltor - decantor, astfel incat s se asigure o crestere a randamentului de caustificare de la 78% (in faza I) la 92-95% (in faza a III-a). Reziduurile solide (nisip, bulgri de calcar, cocs) sunt eliminate din proces. Lesia parial caustificat se recircul prin instalaia de caustificare.

Lesia caustificat rezultat final este purificat prin decantare, pentru indeprtarea carbonatului de calciu precipitat. Nmolul de carbonat este apoi splat in spltorul decantor pentru recuperarea hidroxidul de sodiu antrenat in nmol. Lesia purificat este concentrat prin evaporare in trepte, pan la un coninut de 70-72% NaOH, concentrarea fiind insoit si de separarea srurilor. Concentrarea final a sodei caustice, pan la 96 -98% NaOH, se realizeaz prin topire. Prin topire soda este supus unor procese de deshidratare si de purificare. Topirea lesiei de sod caustic se poate efectua la presiune atmosferic (t = 500-550oC) sau sub vid (p = 600 mm Hg si t = 320-360oC). In procedeul de topire la presiunea atmosferic, in funcie de tipul instalaiilor folosite se poate aduga a zotat de sodiu, pentru evitarea coroziunii utilajelor si dioxid de sulf, pentru albirea sodei. Dup topire si rcire se obine soda caustic cu 96-98% NaOH. Hidroxidul de sodiu poate fi obinut si in urma procesului de electroliz a clorurii de sodiu. Pentru desfsurarea in bune condiii a procesului electrochimic intr-o prim etap se efectueaz operaia de purificare a saramurii, obinute prin dizolvarea zcmintelor de sare. Purificarea saramurii se realizeaz prin diferite metode, in funcie de procedeul de electroliz aplicat ulterior. De exemplu, se poate realiza fie evaporarea si cristalizarea clorurii de sodiu din soluia de sare, fie precipitarea srurilor de calciu si de magneziu din saramur, urmat de purificare (prin decantare, filtrare si separare prin schimbtori de ioni).

Procesul electrochimic se deosebeste de celelalte procese chimice prin faptul c, in procesul electrochimic apare ca parametru tehnologic de baz curentul electric continuu. Ionizarea electroliilor se realizeaz in faz lichid, iar electroliza se desfsoar in prezena unui potenial de electrod, dup cum este indicat in figura 3.5. Procesul electrochimic se deosebeste de celelalte procese chimice prin faptul c, in procesul electrochimic apare ca parametru tehnologic de baz curentul electric continuu. Ionizarea electroliilor se realizeaz in faz lichid, iar electroliza se desfsoar in prezena unui potenial de electrod, dup cum este indicat in figura 3.5.

In procedeul de electroliz a soluiei apoase de clorur de sodiu, succesiunea principalelor reacii electrochimice este urmtoarea:

Alturi de transformrile de baz, si anume formarea clorului, a hidrogenului si a hidroxidului de sodiu au loc si o serie de reacii chimice secundare, dependent de condiiile de lucru. Electroliza industrial a soluiilor de sare (clorur de sodiu) se poate realiza prin mai multe tehnici de lucru. In practic pentru electroliza clorurii alcaline se folosesc trei procedee: _ electroliza cu diafragm se folosesc anozi de grafit sau metalici si catozi de fier separai de o diafragm; _ electroliza cu catod de mercur si anozi de grafit sau metalici; _ electroliza cu membran se folosesc anozi metalici si catozi metalici, separai de membrane schimbtoare de ioni. De obicei pentru desfsurarea proceselor electrochimice se folosesc electrolizoare, care conin un numr variabil de celule de electroliz cu catod solid, cu catod de mercur sau cu membrane schimbtoare de ioni.

In procesul de electroliz a clorurii de sodiu cu catod de mercur, datorit polarizrii electrochimice (supratensiunii) mari a hidrogenului (v. tabelul 3.5.), pe catodul de mercur se pot descrca ionii de Na+ si se formeaz sodiu metalic, care se combin cu mercurul formand un amalgam (NaHgn), ca produs intermediar. Amalgamul de sodiu, care conine 0,2% Na se descompune cu ap cald, printr-un proces electrochimic13. Reacia global de descompunere a amalgamului este urmtoarea: 2NaHgn + 2H2O 2NaOH + H2 + 2nHg In figura 3.6. este redat schema unui electrolizor cu catod de mercur, in care se desfsoar electroliza soluiilor de clorur de sodiu. Instalaia este alctuit din dou utilaje care funcioneaz independent: electrolizorul 1, in care se desfsoar electroliza si aparatul de descompunere 2 in care se descompune amalgamul de sodiu. Electrizorul 1, de form paralelipipedic, este prevzut la partea superioar cu un dispozitiv in care sunt fixai anozii de grafit 3. La partea inferioar a electrizorului, usor inclinat, este conectat catodul 4. Bazinul este alimentat cu soluie saturat de clorur de sodiu (315g/l). Soluia epuizat de NaCl14 este evacuat continuu din electrizor, apoi este regenerat, fiind recirculat in celule, dup purificare si concentrare (saturare). Pe anozii de grafit se descarc ionii de clor, formandu-se clor gazos. Clorul format este evacuat din electrizor prin dispozitive amplasate la partea superioar a celulei. Pe catodul de mercur se descarc ionii de sodiu, care formeaz cu mercurul amalgam de sodiu. Hidrogenul obinut conine urme de vapori de mercur si trebuie purificat inainte de a fi utilizat.

Amalgamul de sodiu este alimentat in reactorul de descompunere 2. In reactor se introduce ap fierbinte. Prin descompunerea amalgamului se obine o soluie de hidroxid de sodiu cu o concentraie de 50% (chiar si 70%) NaOH, care este colectat la evacuarea din aparat. Mercurul se colecteaz la partea inferioar a aparatului, fiind eliminat si regenerat, dup care este reintrodus in electrizor. Procesul de electroliz a clorurii de sodiu cu membran schimbtoare de ioni este mai simplu de realizat si se desfsoar in condiii economice. La nivel industrial, avantajele electrolizei cu membran, comparativ cu electroliza cu catod de mercur sunt urmtoarele: _ reducerea consumului de energie electric,

_ reducerea costurilor de investiie si producie, datorit simplificrii constructive si in exploatare a celulelor de electroliz, _ obinerea lesiei de hidroxid de sodiu cu puritate ridicat, _ eliminarea polurii cu mercur sau cu azbest a mediului. In procesul de electroliz cu membran, membrana separ spaiul anodic de cel catodic, prezentand o permeabilitate selectiv pentru cationii Na+, fiind impermeabil pentru lichid si gaz. In electrolizor se introduce saramur inalt purificat. In timpul electrolizei, in cazul in care exist o cantitate suficient de anioni OH - in anolit, clorul generat in spaiul anodic este transformat in anioni hipoclorit (OCl-) si clorat (ClO3 -). Dup efectuarea procesului de elctroliz anolitul este declorurat, iar catolitul (cu NaOH 33%) este supus operaiei de concentrare. Prin evaporare simpl, lesia poate fi concentrat pan la 50% NaOH. Prin electroliz inafar de sod se obin si ali produsi importani, care sunt valorificai: clorul, acidul clorhidric si hipocloritul de sodiu. In concluzie, soluia de hidroxid de sodiu rezultat prin procedeul electrochimic, in funcie de varianta tehnologic folosit poate fi ulterior purificat si concentrat, in raport cu solicitrile clienilor. Procesul de electroliz este influenat de: valoarea diferenei de potenial dintre electrozii sursei externe de curent intre care este integrat reactorul electrochimic; intensitatea curentului care traverseaz electrolitul; natura substanelor supuse transformrilor electrochimice; calitatea solventului care formeaz electrolitul; temperatura si concentraia ionilor de hidrogen din soluie. Pentru a creste eficiena economic a proceselor tehnologice de fabricare a produselor clorosodice este necesar a se perfeciona procedeele tehnologice, astfel incat: s se obin un procent mai ridicat de componente utile in produse; s se valorifice integral coprodusele; s se recupereze energiile reziduale; s se optimizeze operaiile de aprovizionare cu materii prime si utiliti. 3.4. PROCESE TEHNOLOGICE N INDUSTRIA POLIMERILOR Polimerii sunt compusi macromoleculari naturali sau sintetici, formai prin inlnuirea unui numr variabil de substane chimice cu mas molecular mic (monomeri). Polimerii sintetici se produc in industria polimerilor, care a aprut ca o subramur a industriei chimice. Industria polimerilor s-a dezvoltat datorit aplicaiilor multiple pe care le au materialele plastice, elastomerii, fibrele sintetice, adezivii etc. In majoritatea ramurilor industriale. Aceste materiale sintetice sunt utilizate frecvent ca inlocuitori ai unor materiale naturale, datorit proprietilor lor specifice: greutate specific mai mic, proprieti electroizolante, rezisten mecanic deosebit, rezisten variabil la aciunea agenilor chimici si climatici. Deasemenea s-a constatat c produsele fabricate pe baz de polimeri sintetici, comparativ cu produsele convenionale obinute din materii prime naturale, pentru aceeasi valoare de utilizare a mrfurilor, sunt fabricate cu costuri de producie mai sczute. In continuare sunt prezentate cateva dintre principiile fundamentale care guverneaz chimia polimerilor si, implicit, tehnologia compusilor macromoleculari. Polimerii, ca substane macromoleculare, sunt obinu i industrial prin polimerizare. Polimerizarea reprezint procesul unitar, de obinere a unui compus cu mas molecular mare, prin reacia de unire a mai multe funcionalitatea monomerilor, procesul de polimerizare se desfsoar principial fie prin reacii de poliadiie, fie prin reacii de policondensare. In funcie de acest criteriu, polimerii obinui sunt clasificai in dou categorii: _ polimeri de adiie: polietilen, policlorur de vinil, poliacetat de vinil, polistiren, majoritatea cauciucurilor sintetice s.a. _ polimeri de condensare: poliester, policarbonat, poliuretan, poliamid, rsini fenol-formaldehidice, rsini amidice s.a. Luand in considerare si mecanismul reaciei de polimerizare, frecvent folosit este urmtoarea clasificare: polimerizarea prin cresterea lanului si polimerizarea in trepte. Polimerizarea prin cresterea lanului se foloseste in cazul monomerilor nesaturai (in special cei care conin legturi carbon-carbon duble), iar reacia poate fi prezentat schematic astfel: A - monomer nA_-[A]n-[A]n- polimer n - grad de polimerizare In funcie de mecanismul polimerizrii exist mai multe tipuri de polimerizare prin cresterea lanului: polimerizare prin radicali liberi, polimerizare ionic (cationic sau anionic), polimerizare coordinativ. Polimerizarea vinilic se desfsoar prin reacii in lan, in trei etape: iniierea lanului de reacie, propagarea lanului de reacie si intreruperea lanului de reacie. In funcie de modul de formare al lanurilor macromoleculare prin polimerizare vinilic, polimerii pot avea configuraie regulat (izotactic), alternant (sindiotactic) sau neregulat (atactic). Polimerizarea prin reacii in trepte (policondensarea) are loc prin intermediul mai multor reacii individuale, consecutive, intre grupele funcionale ale monomerilor. Aceste reacii se desfsoar in prezena acizilor tari (=catalizatori) si sunt reversibile. In funcie de mecanismul polimerizrii, policondensarea poate fi liniar sau tridimensional. Procesul de polimerizare trebuie condus astfel incat reaciile chimice s se desfsoare cu o vitez optim, iar randamentul in produs s fie acceptabil, pentru ca procesul s devin eficient din punct de vedere economic. In acest sens trebuie asigurate anumite condiii de desfsurare a polimerizrii (cu referire la mediul de reacie s.a.). In procesele de polimerizare se folosesc ca materii prime monomerii si agenii de polimerizare. Agenii de polimerizare sunt substane chimice care iniiaz, modific sau opresc desfsurarea procesului de polimerizare, pentru a conduce procesul de polimerizare in sensul obinerii unor produse cu proprieti programate. In categoria agenilor de polimerizare sunt inclusi: catalizatorii, inhibitorii, modificatorii de caten, solvenii. Catalizatorii sau iniiatorii reprezint substanele chimice care iniiaz procesele de polimerizare, fiind difereniai in funcie de mecanismul dup care se desfsoar polimerizarea. Frecvent utilizai in calitate de catalizatori ai proceselor de polimerizare radicalic sunt peroxizii organici si compusii diazo, in timp ce pentru procesele de polimerizare ionic se folosesc cloruri metalice (AlCl3, BF3, SnCl4 s.a.), metale alcaline, compusi organometalici ai metalelor alcaline sau alcalino pmantoase, oxizi ai metalelor tranziionale etc. Inhibitorii sunt substane care reacioneaz specific, pentru a forma produse care intarzie sau inhib complet reacia de polimerizare. Inhibitorii sunt folosii in industrie pentru a stabiliza monomerii impotriva polimerizrii spontane in timpul depozitrii; acestia sunt indeprtai din sistem, prin distilare simpl, inainte de a fi folosii in procesul de fabricaie a polimerilor. Dintre inhibitorii des intalnii amintim: chinonele (hidrochin ona), polifenolii, aminele, nitroderivaii aromatici, srurile unor acizi organici s.a. Modificatorii de caten sau intreruptorii de lan sunt substane care acioneaz astfel incat regleaz si uniformizeaz distribuia masei moleculare. Sunt folosii in calitate de modificatori de caten aldehidele, esterii acizilor alifatici, hidrocarburile, alcoolii, aminele s.a. Solvenii sunt substane chimice in care se dizolv monomerii (uneori insoii si de ali ageni de polimerizare). In anumite situaii solvenii pot aciona

si ca inhibitori sau ca modificatori de caten. Pentru a nu inhiba reacia de polimerizare, solvenii trebuie s aib un grad inalt de puritate. Apa constituie un mediu frecvent intalnit in practica p sistem se adaug diverse substane in ca litate de stabilizator de suspensie sau de coloid de protecie: alcool polivinilic, metilceluloz, sruri ale metalelor alcaline cu acizi organici alifatici superiori, spunuri etc. Eficiena tehnico-economic a procesului de polimerizare este determinat de procedeul de polimerizare, in sensul c mediul de reacie, in care se realizeaz acest proces influeneaz vitezele de reacie si calitatea produsului finit. Polimerizarea se poate realiza in mediul de monomer sau insoluii/sisteme disperse, \ formate dintr-un solvent in care se dizolv monomerul si catalizatorii. In practica industrial se aplic anumite procedee de polimerizare, in sisteme omogene sau eterogene, si anume: - polimerizarea in bloc (in mas, in volum sau in forme) se desfsoar intr-o singur faz16, monomerul nereacionat acionand ca un solvent pentru polimer; - polimerizarea in soluie polimerul este dizolvat intr-un lichid inert (hidrocarburi saturate s.a.) - polimerizarea in suspensie (in picturi, in perle) monomerul, suspendat in ap, este polimerizat in picturi (perle); - polimerizarea in emulsie monomerul, dispersat in ap, este polimerizat in emulsie. Polimerizarea in bloc se foloseste in special in cazul policondensrilor exoterme (atat timp cat vascozitatea amestecului este redus). In cazul monomerilor vinilici, desi polimerizarea in bloc este mai dificil17, procedeul este utilizat frecvent la fabricarea polistirenului, policlorurii de vinil, polimetilmetacrilatului etc. Polimerizarea in soluie, desi rezolv problema eliminrii cldurii (v. procedeul anterior), prezint inconveniente in ceea ce priveste eliminarea solventului dup terminarea polimerizrii. Din acest motiv, acest procedeu se aplic in special la fabricarea polimerilor care sunt utilizai in soluie, in domeniul peliculogenelor sau al adezivilor. Polimerizarea in suspensie presupune folosirea agenilor de suspensie18 si a iniiatorilor solubili in monomeri. Un alt dezavantaj al acestui procedeu const in faptul c polimerul obinut trebuie filtrat si usc at inainte de a fi livrat, ceea ce inseamn costuri suplimentare de producie. Cu toate acestea polimerizarea in suspensie este frecvent aplicat ca tehnic de polimerizare. Polimerizarea in emulsie este asemntoare cu polimerizarea in suspensie, dar mecanismul este diferit. In acest caz polimerizarea are loc in prezena unui agent activ de suprafa (emulgator), precum si a iniiatorilor (solubili in ap), darolimerizrii. In acest caz, atunci cand trebuie realizat dispersia in soluie apoas a monomerilor (insolubili in ap), in produsul obinut este un polimer stabil de tip latex. Dac polimerul este solicita t ca un solid, latexul este coagulat (prin adaos de acid), filtrat si uscat. Acest procedeu se aplic in special la fabricarea cauciucului sinteti c. O alt problem tehnologic, cu implicaii economice, care vizeaz polimerizarea ca proces se refer la calitatea polimerului obinut, in sensul c produsul fabricat trebuie s posede anumite proprieti (la un nivel optim). Dup forma macromolecular, polimerii pot fi: liniari (celuloz, polietilen, policlorura de vinil), ramificai (amidonul) si spaiali (bachelita, cauciucul sintetic). Polimerii ramificai, datorit structurii lor, prezint proprieti intermediare intre proprietile polimerilor liniari si spaiali (reticulai), in sensul c preiau proprietile polimerilor liniari atunci cand sunt slab ramificai si se apropie de proprietile polimerilor spaiali atunci cand gradul de ramificare creste. Polimerii liniari au rezisten mare la rupere si elasticitate ridicat, in timp ce polimerii ramificai au rezisten la rupere mai mic. Structura cristalin sau starea amorf care o prezint polimerii, influeneaz proprietile fizice si chimice ale compusilor macromoleculari. Din punct de vedere al proprietilor fizice polimerii pot fi: elastomeri, termoplastici sau termorigizi. Elastomerii si polimerii termoplastici se inmoaie la inclzire si revin la duritatea iniial dup rcire, ciclul de inclzire - rcire putand fi repetat de multe ori. Polimerii termorigizi devin insolubili dup prima inclzire si se descompun dup cresterea temperaturii peste o anumit limit. De obicei polimerii liniari sunt termoplastici, fuzibili si solubili in solveni uzuali, in timp ce polimerii spaiali sunt te rmorigizi, se gonfleaz in prezena solvenilor si formeaz geluri, dar nu se dizolv; la inclzire prelungit nu se inmoaie, ci se descompun. In urma studiului proprietilor polimerilor in relaie cu particularitile lor structurale s-au creat materiale noi (in special copolimeri), cu proprieti imbuntite, care se comport mai bine decat materialele folosite anterior. Ca un caz particular al proceselor tehnologice in industria polimerilor, in continuare este prezentat procesul tehnologic de fabrica ie a policlorurii de vinil. Sub aspect economic, acest polimer vinilic deine locul al doilea in producia de polimeri, dup polietilen. Policlorura de vinil este folosit pentru fabricarea: filmelor de acoperire, foliilor, ambalajelor, tapetelor pentru perei si covoarelor pentru pardoseli, produselor extrudate, vopselelor pe baz de plastisoli, inlocuitorilor de piele, fitingurilor, conductelor s.a. De asemenea sunt utilizate pentru izolarea cablurilor. Policlorura de vinil (PVC21) este un produs chimic, obinut prin polimerizarea clorurii de vinil prin cresterea lanului, prin radicali liberi:

Fabricarea policlorurii de vinil se realizeaz in dou etape si anume: intr-o prim etap se obine monomerul, iar in a doua etap are loc procesul de polimerizare. Deci materia prim de baz pentru fabricarea policlorurii de vinil o constituie clorura de vinil. Clorura de vinil se obine prin sintez chimic din eten si clor. Fazele procesului tehnologic de fabricare a clorurii de vinil sunt urmtoarele: clorurarea direct a etilenei, oxiclorurarea etilenei cu acid clorhidric si oxigen, purificarea dicloretanului, cracarea dicloretanului pur si purificarea clorurii de vinil. Dup condiionarea monomerului se realizeaz polimerizarea, prin unul dintre procedee amintite anterior. Polimerizarea in bloc sau in soluie se aplic pe scar limitat, datorit dezavantajelor de ordin tehnic care apar. Prin polimerizarea in emulsie se obine rsin vinilic, folosit in plastisoli si organosoli. Din considerente tehnice si economice, policlorura de vinil se obine de obicei prin procedeul de polimerizare in suspensie. Procesul de polimerizare a clorurii de vinil in suspensie este discontinuu. El se desfsoar in instalaii relativ simple si in condiii energetice economice. In figurile 4.8 si 4.9 sunt redate schema de flux si schema tehnologic de fabricare a policlorurii de vinil in suspensie. Dup cum s-a precizat anterior, monomerul inainte de polimerizare este supus unor operaii de purificare. Polimerizarea clorurii de vinil se realizeaz intr-un mediu apos, deoarece acesta asigur o bun preluare a cldurii de reacie22 si, in aceste condiii, se obin polimeri cu mase moleculare mari si apropiate ca valori. Fazele procesului tehnologic de obinere a policlorurii de vinil in suspensie sunt urmtoarele: condiionarea clorurii de vinil,

pregtirea mediului de reacie, polimerizarea clorurii de vinil, separarea si condiionarea policlorurii de vinil. Clorura de vinil lichefiat se inclzeste progresiv in preinclzitorul 2, apoi se introduce in autoclava 1 impreun cu soluia de iniiator dizolvat in monomer. Ca iniiator se foloseste in mod curent peroxidul organic. Concomitent se introduce in autoclava 1 si soluia apoas de coloid de protecie. Prin urmare, mediul de polimerizare este pregtit, prin suspendarea monomerului in ap, utilizand de obicei in calitate de coloid de protecie alcoolul polivinilic sau metil hidroxipropil celuloza. Se introduce in autoclav azot, pentru a crea o suprapresiune in timpul polimerizrii. Pentru meninerea unei temperaturi constante a mediului de reacie, autoclava este prevzut cu un sistem de agitare. Dup introducerea monomerului si a agenilor de polimerizare in autoclav, se pune in funciune agitatorul si se recircul, cu ajutorul unei pompe, ap de rcire prin mantaua autoclavei. Polimerizarea clorurii de vinil se desfsoar in mediu de gaz inert la temperaturi in jur de 55-70oC si la presiuni de 5-15 (9-10) atm, pentru a se menine monomerul in stare lichid. Agitarea sistemului in timpul polimerizrii are o influen pozitiv si asupra formrii perlelor de polimer. Dup 78 ore de polimerizare, cand presiunea in autoclav incepe s scad si temperatura creste, se consider terminat reacia de polimerizare. In urma polimerizrii clorurii de vinil in suspensie, rezult polimerul vinilic. Reacia de polimerizare se realizeaz la o conversie de max. 80%. Dup conversie urmeaz degazarea si vacuumarea, operaii prin care se antreneaz si clorura de vinil nereacionat23. Suspensia de polimer rezultat din autoclav este omogenizat, iar excesul de monomer este indeprtat prin demonomerizare24. In consecin, polimerul rezultat in autoclava 1 trece printr-un vas intermediar 3 la sistemul de separare 4 si apoi la spltorul 5. Suspensia este recirculat in scopul amestecrii/ omogenizrii loturilor de PVC. Polimerul condiionat este uscat, prin trecerea pastei obinute prin schimbtorul de cldur 6 (in echicurent cu aer cald) si apoi este separat prin filtrul 7. Deoarece policlorura de vinil este relativ instabil la cldur si la lumin, polimerului i se adaug stabilizatori, pentru a imbunti aceste proprieti. In calitate de stabilizatori sunt folosite srurile de plumb, de bariu, de zinc sau de cadmiu.

Masa molecular a policlorurii de vinil determin in mare msur proprietile fizice ale polimerului (inclusiv cele reologice) si compatibilitatea in raport cu plastifianii. In mod curent se produc dou sortimente de policlorur de vinil, care se deosebesc dup proprietile morfologice, si anume tipul compact normal si tipul amestec uscat: _ PVC compact normal este format din particule sferice, incolore, transparente, care adsorb plastifianii superficial. Acest sortiment prezint proprieti termice si mecanice foarte bune, dar se prelucreaz greu, fiind recomandat la fabricarea produselor rigide _ PVC ca amestec uscat este alctuit din particule aglomerate amorfe, care permite difuzia plastifianilor in masa particulelor. Acest sortiment se preteaz la prelucrarea prin plastifiere. Prin expandare chimic sau mecanic se pot obine si spume de PVC, care pot fi rigide sau flexibile. Se consider c prelucrarea policlorurii de vinil se face in form neplastifiat (PVC rigid), atunci cand conine pan la 15% plastifiani si in form plastifiat (PVC flexibil), atunci cand conine 20-50% plastifiani. Amestecurile de prelucrare mai conin, pe lang polimer si plastifiani, o serie de substane, dintre care amintim: stabilizatori, antioxidani, diluani, colorani, lubrifiani etc.

CAPITOLUL 4
TEHNOLOGII DE FABRICARE A MATERIALELOR DE CONSTRUCII 4.1. Clasificarea materialelor de construcii 4.2. Fabricarea cimentului, mortarelor si betoanelor 4.3. Tehnologia de obinere a sticlei 4.4. Tehnologia de obinere a produselor ceramice 4.1. CLASIFICAREA MATERIALELOR DE CONSTRUCII Materialele de construcii cu toate c prezint o mare varietate pot fi imprite in dou categorii: materiale naturale si materiale artificiale. Pentru a rezista cat mai bine la solicitrile la care sunt supuse in lucrare si agresiunilor mediului, materialele de construcii trebuie s prezinte proprieti de natur fizic, chimic si mecanic astfel: a) proprietile fizice sunt: densitatea, compactitatea, porozitatea, absorbia de ap, umiditatea, higroscopicitatea, permeabilitatea, rezistena la inghe-dezghe, durabilitatea si dilataia; b) din punct de vedere chimic, materialele de construcii trebuie s fie inerte. Odat puse in oper, nu trebuie s se dizolve in ap sau s se inmoaie in contact cu aceasta, s aib stabilitate la aciunea substanelor chimice aflate in mod natural in mediul in care sunt folosite; c) prin proprietile mecanice ale materialelor de construcii se inelege capacitatea lor de a se opune aciunii forelor mecanice exterioare. Rezistenele la care materialele de construcii trebuie s se opun la aceste solicitri se numesc dup caz, rezisten la: compresiune, traciune, incovoiere, soc. Principalele categorii de materiale de construcii sunt: Piatra natural (rocile naturale) pentru construcii se gsesc sub form de roci la suprafaa scoarei pmantului. Rocile sunt alctuite din unul sau mai multe minerale, de obicei unul este predominant ceea ce confer caracterul rocii respective. Dup natura lor, pietrele naturale pentru construcii se clasific in: magmatice (eruptive): granit, bazalt, sienit, diorit, porfirele, tufuri, cenuse vulcanice; sedimentare: gresiile, marnele, grohotisurile, nisipurile, pietrisul, calcarul, ghipsul, calcarele cochilifere, diatomitul; metamorfice provin din rocile magmatice sau sedimentare care au suferit transformri datorit presiunii si temperaturii ridicate: marmora, gnaisul, cuaritul, ardezia, etc. Lemnul de construcii se prezint sub form de produse brute, semibrute, semifabricate si produse finite din diverse specii lemnoase, astfel: lemn natural sau semirotund; lemn cioplit sau grinzi; cherestea ecarisat; semifabricate obinute prin valorificarea superioar a masei lemnoase; produse finite pentru tocrie, pardoseli; materiale de umplutur, izolare, schele, cofraje, etc. Lianii minerali sunt substane de natur mineral care mcinate fin si amestecate cu o anumit cantitate de ap dau o past care are proprietatea de a lega intre ele materialele de construcii aflate sub form de granule sau buci. Lianii minerali pot fi naturali (argile si pmanturile argiloase), artificiali (fabricai) sau organici (bituminosi). Lianii artificiali se intrebuineaz numai sub form de past care se intreste cu timpul si sunt de dou tipuri: - liani nehidraulici (argila, huma, varul, ipsosul) a cror past se intreste in aer si se degradeaz in contact cu apa; - liani hidraulici care pot fi unitari sau amestecai cu substane strine, se intresc in aer si in prezena apei. In aceast categorie sunt cuprinse varurile hidraulice, cimentul portland, cimenturile amestecate si varurile amestecate cu diverse adaosuri. Acesti liani se folosesc la fabricarea mortarelor si betoanelor. Piatra artificial nears. In aceast categorie sunt cuprinse produsele din beton greu (boiandrugi, stalpi prefabricai, panouri, garduri, etc), produse din beton usor (blocuri de beton mici), crmizi silicocalcare (pentru zidriile construciilor industriale), produse de azbociment (plci pentru invelitori, tuburi, etc.) Materiale metalice se utilizeaz sub form de profile laminate (ptrat, rotund, plat, L, T, I, tabl), profile extrudate (profile complexe din aluminiu sau PVC), profile trefilate (pentru instalaii electrice) organe de asamblare diverse, scule, unelte si dispozitive. Sortimentul de materiale metalice pentru construcii este divers, in funcie de domeniul de utilizare se folosesc toate tipurile de materiale feroase (fonte si oeluri), neferoase (aliaje de aluminiu, zinc, plumb, cupru). Materiale din polimeri sintetici. Polimerii sunt substane in alctuirea crora intr compusi macromoleculari, care pot fi de natur organic, anorganic sau mixt. Compusii macromoleculari folosii la fabricarea polimerilor pentru materiale de construcie au molecule componente foarte mari. Proprietile polimerilor pot fi modificate in raport cu anumite cerine, toate aceste modificri se realizeaz prin diferite adaosuri si anume: plastifiani, antioxidani, materiale de umplutur, pigmeni, materiale pentru armare. Materialele de construcii din polimeri sintetici, la punerea lor in oper se prelucreaz la fel si cu aceleasi unelte ca si lemnul sau metalele. Asamblarea se poate realiza prin sudare, lipire sau asamblare mecanic. Din polimeri sintetici se realizeaz: perei cu structur in straturi, aspect decorativ, greutate mic si izolare foarte bun; covoare sau plci PVC pentru pardoseli; plci ondulate pentru invelitori; burlane si jgheaburi pentru acoperis; evi pentru alimentare cu ap si canalizare; lacuri si vopsele; folii subiri impermeabile; protecia diverselor materiale impotriva coroziunii prin pulverizarea unui strat subire de polimer sintetic; prepararea spumelor poliuretanice izolatoare. Materiale hidroizolante si anticorozive. Aceste materiale se impart in dou categorii: anorganice si organice. Materialele anorganice pot fi: naturale (bazalt, cuar) sau fabricate (betoane antracite, crmizi, gresie, ceramic, faian, glazuri, emailuri). Materialele organice pot fi: polimeri, rsini, cleiuri, chituri sau amestecuri din bitumuri cu smoal, amestecuri din bitumuri cu cauciuc, etc. Materiale termo si fonoizolante, sunt acele materiale care izoleaz construciile impotriva aciunii cldurii, frigului si a zgomotului. Un material este cu atat mai termo si fonoizolant cu cat conine in masa lui mai multe goluri de aer, adic este mai poros, deoarece atat conductivitatea termic cat si undele sonore se propag mai incet. Dup natura lor, se impart in: materiale izolante organice: pluta, lemnul, celuloza, fibrele textile, cauciucul natural, bitumul, gudroanele, polimerii sintetici, paiele, etc;. materiale izolante anorganice: rocile poroase usoare si cele fibroase, argilele si rocile expandate, sticla poroas, vata de sticl, zgurele metalurgice, produsele ceramice, betoane poroase. Din sticl se fabric pentru construcii: geamuri de diferite feluri (trase, riglate, ornament, armate, termopane, sticl cristalizat); corpuri de sticl pentru plansee si perei luminosi (translucizi); igle pentru invelitori; materiale pentru izolatori termici si fonici (crmizi si plci din sticl spongioas, vat de sticl, etc.) Se numesc produse ceramice pentru construcii, produsele obinute prin fasonarea unei

paste argiloase preparate cu anumite adaosuri si in anumite condiii, apoi arse la temperaturi cuprinse intre 900 1400C, dup natura produsului. Produsele ceramice pentru construcii se impart in: 1. Produse de ceramic brut pentru construcii: crmid pentru zidrie (crmizile pline, crmizile cu goluri vertic ale sau orizontale, crmizi cu lamb si uluc, crizi pentru placaj); plci ceramice pentru placarea pereilor si pardoselilor; corp uri ceramice cu goluri pentru plansee si acoperisuri; produse ceramice pentru invelitori (igle si coame); tuburi de ceramic pentru canalele de fum si ventilaii; produse refractare (crmizi si betoane refractare); agregate ceramice (granulitul folo sit pentru prepararea betoanelor foarte usoare); 2. Produse din ceramic fin pentru construcii: piesele din teracot (piesele ceramice pentru sobe, ornamente arhitecturale, cmrizi de placaj, etc.); faiana (plci de faian pentru placarea pereilor); gresiile ceramice (clincherul de construcii, de pavaj, dale pentru pavaj, etc.). 4.2. FABRICAREA CIMENTULUI, MORTARELOR SI BETOANELOR Cimentul portland este liantul cel mai intrebuinat in construcii, pentru prepararea betonului. Cimentul portland este cunoscut de la inceputul secolului al XIX-lea, apariia lui marcand inceputul construciilor moderne. Cimentul portland este produsul obinut prin mcinarea fin a clincherului de ciment portland cu un adaos de ghips necesar pentru reglarea timpului de priz. Clincherul de ciment portland este produsul obinut dintr -un amestec de trei pri calcar si o parte argil, mcinate foarte fin, amestecate pe cale uscat sau pe cale umed si arse in cuptor la 1450C. Clincherul se prezint sub forma unor boabe de mrimea alunelor, de culoare cenusie inchis, si conine urmtorii constitueni mineralogici: silicat tricalcic C3S (3CaO SiO2); silicat dicalcic C2S (2CaO SiO2); aluminat tricalcic C3A (3CaO Al2O3); ferialuminat tetracalcic C4AF (4CaO Al2O3 Fe2O3) Materiile prime utilizate pentru fabricarea cimentului sunt: calcarul (CaCO3) in proporie de 75%; argila in proporie de 23%; adaosuri de corecie (bauxit, zguri metalurgice, cenus de pirit, diatomit) in proporie de 2%; ghips pentru reglarea timpului de priz. Fabricarea cimentului portland se bazeaz pe un ansamblu de transformri fizico-chimice care au loc in trei etape succesive: prepararea amestecului de materii prime; arderea amestecului brut pan la vitrifiere (topire, clincherizare); mcinarea clincherului rcit in prezen de ghips. Prepararea amestecului de materii prime const in sframarea materiilor prime urmat de omogenizarea si corectarea compoziiei. Sframarea materiilor prime are loc prin concasare si mcinare. Mcinarea poate avea loc in prezena sau absena apei, ceea ce a condus la elaborarea unor tehnologii diferite de fabricare a cimentului, respetiv procedeul umed si procedeul uscat, cu variantele semiumed si semiuscat. Tehnologia aleas determin consumurile energetice si alegerea cuptorului de clincherizare. Omogenizarea amestecului se face prin agitare mecanic si/sau insuflare de aer, iar corectarea compoziiei se realizeaz introducand suplimentar SiO2 (din diatomit), Al2O3 (din bauxit) si oxizi de fier (din cenus, zgur). In procedeul umed intervine operaia de deleiere, care const in obinerea unei paste de materii prime cu un coninut de 30 40% ap. In variantele semiumed si semiuscat se obine o past cu un coninut mult mai mic de ap, care se transform prin nodulizare in granule sau tiei. Arderea amestecului se mai numeste clincherizare. Se realizeaz intrun cuptor rotativ, in care materia prim se deplaseaz in contracurent cu gaze de ardere, parcurgand mai multe zone de temperatur, timp in care are loc evaporarea apei, descompunerea carbonailor de calciu si magneziu, reacii in faz solid intre oxizii prezeni in amestec (CaO, MgO, SiO2, Al2O3, Fe2O3) si formarea clincherului de ciment (la 1350 1450C). Cuptorul rotativ are form cilindric si urmtoarele caracteristici: lungime L = 50 150 m; diametru D = 2 3,5 m; inclinare 3; vitez de rotaie 1 2 rotaii/minut. In funcie de procedeu, se utilizeaz cuptoare lungi (L/D = 30 40), prevzute cu schimbtoare de cldur interne, sau cuptoare scurte (L/D = 1222), cu schimbtoare de cldur exterioare, care pot funciona ca recuperatoare pentru preinclzirea materiilor prime. In figura 4.1. este prezentat schema tehnologic de fabricare a cimentului prin procedeul uscat.

1 usctor; 2 buncr; 3 moar; 4 separator; 5 cuptor rotativ ; 6 tob de rcire. Dup rcirea clincherului de la 1100C are loc mcinarea acestuia in prezena de gips, in proporie de 3 5% (pentru a mri timpul de priz), depozitarea cimentului in silozuri speciale, pentru aproximativ 7 zile pentru maturare, dup care urmeaz ambalarea in saci de 50 kg, sau in containere. Economia procedeelor de fabricare a cimentului este influenat de

calitatea materiilor prime si de consumurile energetice. Elementele de difereniere intre procedeele umed si uscat constau in: consumul de energie electric la mcinarea materiilor prime; consumul de energie termic pentru evaporarea apei; pierderile de cldur in gaze. Procedeul uscat se realizeaz cu consum de energie termic de 3000 5000 kJ/kg clincher fiind in general cu 20% mai mare decat in cazul procedeului umed. Comparand indicatorii tehnico-economici ai celor dou procedee, rezult c procedeul uscat are aplicaii pe scar mai larg, in condiii de recuperare a cldurii si diminuarea polurii cu ajutorul sistemelor de purificare a gazelor (filtre), integrate in instalaie. Cimentului i se impun anumite condiii de calitate in funcie de utilizri. Comportarea cimentului in timpul utilizrii va depinde de condiiile de fabricare, de compoziia chimic si mineralogic exprimat prin: a) gradul de saturare in oxid de calciu, Sk, definit prin raportul procentual dintre CaO existent in sistem si cel necesar saturrii celorlali oxizi; coninutul de CaO se limiteaz prin standard:

In funcie de MAl se pot formula ipoteze referitoare la sistemele de cristalizare si proprietile cimentului. Pentru caracterizarea cimentului si stabilirea domeniului de utilizare se determin priza si timpul de priz, rezistena mecanic, comportarea la tratamente termice, comportarea la aciunea mediului agresiv, costana volumului. Priza reprezint caracteristica specific lianilor de a se transforma dintr-un material plastic intr-un material rigid. Determinarea prizei are dou pri distincte: determinarea apei pentru pasta de consisten normal; determinarea propriuzis a prizei. Pasta de consisten normal se prepar luand 300 g de ciment care se amestec la inceput cu 25 30% ap. Amestecarea dureaz 3 minute, apoi pasta se introduce intr-o form tronconic si este incercat cu aparatul Vicat. Aparatul este acelasi ca si la ipsos, ins fr greutate adiional, in locul acului se foloseste sinda Tetmayer care este un cilindru de oel cu diametrul de 10 mm. Dac sonda nu ptrunde pan la fund, ci se opreste la o distan de 5 7 mm de placa de sticl, pasta se consider de consisten normal. Dac sonda se afund mai mult sau mai puin, inseamn c proba trebuie refcut, schimband proporia de ap. Pasta de consisten normal este o past care trebuie s fie mereu la fel de vartoas, indiferent de cimentul cu care se lucreaz. Determinarea propriu-zis a prizei se execut cu aparatul Vicat cu care se lucreaz in aceleasi condiii ca la ipsos. Priza este insoit de o degajare de cldur, numit cldur de priz. Timpul de priz reprezint timpul aferent acestei transformri. Se disting convenional dou mrimi timpul de inceput si timpul de sfarsit de priz. Pentru cimentul portland, inceputul de priz are loc la o or de la turnare, iar sfarsitul in maxim 10 ore, cu toate c procesul de rigidizare poate continua ani de zile. Dup timpul de priz deosebim: cimenturi cu intrire rapid (inceputul prizei la 45 minute si sfarsitul prizei la 10 ore); cimenturi speciale (respectiv cateva minute si 0,5 ore); cimenturi cu priz lent (respectiv 5-7 ore si >10 ore). Timpul de priz depinde de mai muli factori: compoziia mineralogic (aluminatul de calciu micsoreaz timpul de priz); temperatura de ardere (cresterea temperaturii accelereaz priza); cresterea fineei de mcinare si scderea raportului ap/ciment accelereaz priza. Rezistena mecanic reprezint principala caracteristic a cimentului. Se determin rezistena la compresiune si la incovoiere, solicitri frecvente ale betoanelor, la a cror preparare este utilizat cimentul. Ca urmare a importanei sale, rezistena la compresiune este folosit in standarde pentru clasificarea cimentului dup mrci. Rezistena de rupere la compresiune se determin pe cuburi cu latura de 7,07 cm, iar rezistena de rupere la traciune, pe brichete in form de opt, cu seciune de rupere de 5cm2. Epruvetele sunt confecionate dintr-un amestec numit mortar normal, care este compus din: o parte ciment, trei pri nisip normal si 8% ap. Amestecarea cimentului, nisipului si a apei, precum si indesarea amestecului in tipare, sub form de cuburi sau de brichete, se efectueaz mecanic. Se confecioneaz cate 18 cuburi si 18 brichete, care se incearc la 3, 7 si 28 de zile de la confecionare. Determinarea (pe cate 6 epruvete) pe mortare plastice se efectueaz in paralel cu cea pe mortare vascoase, rezultatul consemnandu-se in registrul de laborator. In caz de litigiu sunt valabile determinrile efectuate pe probe din mortare vartoase. Rezistena la intindere din incovoiere se determin pe prisme de 4x4x16 cm. Pe jumtile prismelor incercate se determin rezistena la compresiune. Rezistena la compresiune a cimentului determinat dup 28 de zile de la confecionare, pe cuburi cu latura de 7,07 cm confecionate din mortar normal vartos, in condiiile prevzute de standard, si exprimat in decanewtoni pe centimetru ptrat, reprezint marca cimentului. Comportarea la tratamente termice este deosebit de important in cazul utilizrii cimentului la obinerea prefabricatelor din beton, deoarece acestea se prelucreaz la temperatur inalt. Comportarea la aciunea substanelor agresive condiioneaz stabilitatea in timp a construciilor din beton amplasate in diferite medii. Rezistena depinde de compoziia mineralogic si de structura betonului. Structurile compacte confer rezisten superioar la coroziunea provocat de agenii corozivi. Constana volumului se determin lucrand pe turte confecionate din past de consisten normal. Pentru aceasta se iau 200 g ciment care se amestec cu apa necesar pentru a ajunge la pasta de consisten normal. Fiecare jumtate se aseaz pe o plac de sticl uns in pre alabil cu ulei mineral si, cu ajutorul lingurii, se fasoneaz o turt cu diametrul de 10 12 cm (fig. 4.2.) Turtele, impreun cu plcile de sticl pe care se afl, sunt introduse imediat la umezeal si lsate s stea 24 de ore, pentru ca s se intreasc. Dup acest interval se scot plcile, iar turtele se desprind cu atenie de pe placa de sticl si apoi se pun la fiert. Fierberea dureaz dou ore, in condiii bine stabilite, utilizand un vas cu ap rece, prevzut cu

un grtar distanat la 4 cm. de fund, pe care se aseaz turtele cu faa plat in sus; fierberea trebuie s inceap dup 30 minute. In timpul fierberii, vasul este acoperit cu un capac si nu se mai adaug ap. Dup ce fierb, turtele sunt lsate s se rceasc in vas pan cand apa ajunge la temperatura mediului inconjurtor, apoi sunt scoase si examinate imediat.

Dac turtele prezint crpturi subiri la centru si ingrosate spre margine (figura 4.3.) cimentul are volumul inconstant si aceast inconstan se datoreste umflrii. Celelalte feluri de crpturi (figura 4.4.) se datoresc micsorrii de volum a pastei sau contraciei. La un ciment cu volum inconstant se poate ajunge, cand calculul materiilor introduse in cuptor nu a fost bine fcut, dac arderea nu a fost bine supravegheat, sau dac la mcinarea clincherului s-a introdus ghips mai mult decat trebuie. Determinarea constantei de volum este deosebit de important pentru c standardul interzice folosirea pe santier a unui ciment care nu are un volum constant si la care se constat fenomenul de umflare a pastei.

Marca cimenturilor se exprim simbolic prin litere mari, ce redau compoziia mineralogic, sau unele proprieti specifice ale cimenturilor si prin numere, reprezentand rezistena minim la compresiune a cimenturilor determinat in condiii standard. De exemplu marca P400 reprezint un ciment portland a crui rezisten minim la compresiune este de 400 kgf/cm2, sau de 40N/mm2. Simbolul A se refer la un ciment aluminos, PZ simbolizeaz un ciment portland cu adaos de zgur, etc. In funcie de domeniul de utilizare se fabric: ciment portland, ciment aluminos si ciment mixt. Cimenturile mixte cu adaosuri active se obin prin mcinarea clincherului de ciment portland cu adaosuri, in proporie determinat si sulfat de calciu (ghips) necesar pentru reglarea timpului de priz. Principalele adaosuri folosite la fabricarea cimenturilor mixte sunt: zgura granulat de furnal, cenusa de termocentral si trasul, obinut prin mcinarea tufurilor vulcanice, materiale cu compoziie mineralogic similar clincherului. Adaosul este de 5%. Se fabric in mod curent marca Pa40, calitatea acestui ciment fiind similar cu P40. Cimenturile mixte au o comportare diferit la prelucrare, comparativ cu cimentul portland. Astfel: se hidrateaz cu vitez mai lent in primele zile de intrire, au o rezisten mecanic mai mic, dar prezint rezisten superioar la aciunea agenilor chimici agresivi, formeaz mortare i betoane mai compacte. Domeniile si condiiile de utilizare a cimenturilor sunt reglementate prin standarde si instruciuni de folosire, specializate pentru construcii civile, rutiere si industriale. Acestea au in vedere alegerea adecvat a sortimentului de ciment, structura sistemului in care se integreaz construcia, solicitrile in timpul exploatrii. Cimenturile simple si mixte se folosesc in industria construciilor pentru fabricarea mortarelor, a betoanelor normale si speciale, pentru prefabricate din beton, la realizarea structurilor de beton armat. Mortarele sunt conglomerate obinute din intrirea unor amestecuri fin omogenizate de liant, ap si agregat (nisip). Se utilizeaz pentru legarea crmizilor intre ele, la tencuirea pereilor, ca izolatoare fonice si impermeabile. Lianii pot fi varul si cimentul la care, dup caz, se pot aduga adaosuri adecvate (de exemplu substane organice). Betoanele sunt conglomerate artificiale obinute din intrirea unui amestec de liant, agregat mare (pietris, piatr spart) si ap. Alegerea si dozarea componenilor se face in funcie de marca betonul ui, simbolizat cu B, pentru a se asigura rezistena mecanic si stabilitatea in timp a construciei. Betoanele se folosesc pentru realizarea structurilor de rezisten, cum ar fi pereii portani, grinzi, picioare de pod, baraje. In funcie de compoziie si utilizri, se prepar o gam larg de sortimente: beton normal pe baz de ciment portland; beton aditivat, pe baz de amestec de ciment cu zgur de furnal sau cenus de termocentral in proporie de 20%; beton bituminos, cu coninut variabil de bitum sau gudroane. Betoanele sunt destinate unor lucrri de construcii civile, hidrocentrale sau speciale (in acest caz se folosesc betoane antiacide, termorezistente, rezistente la foc, etc) si difer prin densitate (1000 kg/m3 2500 kg/m3) si structur, care poate fi compact (normal), microporoas sau celular. Betonul intrit (produsul finit), trebuie s prezinte anumite caracteristici, de care depinde soliditatea construciilor, respectiv o anumit compactitate si elasticitate si o variaie de volum redus in stare solid, pentru a nu periclita stabilitatea construciilor. Prefabricatele din beton sunt elemente de construcie realizate inainte de punerea in oper si care sunt montate cu alte elemente prefabricate sau executate pe loc. Cele mai cunoscute prefabricate din beton sunt: panouri pentru perei sau plansee, dale pentru pavaje, tuburi pentru canalizri, grinzi si stalpi, chesoane, etc 4.3. TEHNOLOGIA DE OBINERE A STICLEI Sticla este un corp solid, cu structur amorf, obinut prin subrcirea unor topituri de compoziii chimice variabile, ce devin rigide la intervale diferite de temperatur, datorit cresterii treptate a vascozitii. Trecerea de la starea fluid starea rigid este reversibil. Datorit proprietilor sale impermeabilitatea la lichide si gaze, rezistena deosebit la agenii chimici si atmosferici, calitilor igienicosanitare si estetice, sticla are largi intrebuinri in tehnic, precum si in domeniul casnic. Dup rolul pe care il indeplinesc in cursul procesului tehnologic, materiile prime se clasific in: materii prime principale (de baz) si materii prime secundare (auxiliare). a. Materiile prime principale. Vitrifianii confer sticlei duritate, o bun transparen si o structur amorf. Cei mai importani sunt: bioxidul de siliciu (silicea), trioxidul de bor, boraxul si pentaoxidul de fosfor. Fondanii au rolul de a cobori temperatura de topire a silicei. Se folosesc in acest scop carbonatul de sodiu (soda de rufe) sau de potasiu (potasa). Stabilizanii confer sticlei rezisten chimic, mecanic si termic. Din aceast grup fac parte: calcarul (carbonatul de calciu), feldspatul, dolomitul, oxidul de zinc, carbonatul si sulfatul de bariu. b. Materiile secundare influeneaz procesul de topire si confer sticlei anumite proprieti, si anume: Afinanii au rol de a limpezi masa sticloas topit indeprtand bulele de gaze rezultate in procesul de topire, dand omogenitate sticlei. In acest scop se folosesc: trioxidul de arsen, azotatul de sodiu sau de potasiu (salpetru), sulfatul de sodiu sau de calcar si clorura de sodiu. Decoloranii au rolul de a indeprta nuana verzuie sau glbuie a sticlei, datorit impuritilor silicei. Se folosesc trioxidul de arsen, sulfatul sau azotatul de sodiu, bioxidul de seleniu, etc. Coloranii sunt compusi metalici (moleculari sau coloidali) cu rolul de a colora masa sticloas. Cei mai utilizai sunt: oxidul de fier pentru culoarea verde-albstrui sau galben-verzui; oxidul de cupru pentru culoarea albastr; oxizii nichelului pentru violet-brun; oxidul de cobalt pentru albastruviolet; oxizii cromului pentru culoarea galben sau verde; oxizii seleniului pentru rubiniu; sulfura de cadmiu pentru portocaliu; oxidul de mangan si fier pentru negru si coloranii coloidali (aurul si argintul coloidal) care coloreaz sticla in roz-rosu rubiniu si respectiv in galben. Opacizanii sunt substane care servesc la obinerea unei sticle netransparente care difuzeaz lumina. In acest scop sunt folosii compusii fluorului (fluorina), bioxidul de staniu, talcul, fosfai. Opacizanii au indici de refracie diferii de ai masei sticloase, producand astfel difuzia luminii in toate direciile si deci opacizarea sticlei. Obinerea masei sticloase si transformarea acesteia in produse finite comport urmtoarele faze: Obinerea masei sticloase. Materiile prime mcinate, omogenizate si dozate conform reetei de fabricaie sunt introduse in cuptoare cu creuzete si topite la temperaturi ridicate intre 1400 1570C si rcite pan la temperatura de 1180 1300C, cand se obine masa de sticl vascoas. Cuptoarele cu creuzet au funcionare discontinu, se utilizeaz pentru obinerea sticlei speciale si de calitate superioar. Cuptoarele cu van si funcionare continu se utilizeaz pentru obinerea sticlei obisnuite. Fasonarea masei vascoase de sticl in vederea obinerii articolelor din sticl se realizeaz prin urmtoarele procedee: Fasonarea prin presare se execut manual sau mecanic (masini pneumatice). La cea manual, topitura de sticl scoas

din cuptor cu o vergea de oel este adus deasupra matriei, tiat cu un foarfece special si lsat s cad in matri, iar sub apsarea manual a poansonului masa sticloas umple golul dintre poanson si matri, care are forma articolului din sticl (figura 4.5.). Prin presare se obin articole din sticl cu perei grosi, masive si cu adancimea mic (salatiere, solnie, pahare, vaze de flori).

Fasonarea prin suflare se execut cu ajutorul evii sticlarului. Bula de sticl prins de captul evii se sufl cu gura in interiorul unui tipar, rotind continuu. Se obin articole de sticl cu perei subiri si cu cavitate interioar in forme variate. Suflarea manual se practic pentru obinerea articolelor de serie mic, iar suflarea automat, pneumatic se foloseste pentru obinerea articolelor de menaj si de ambalaj in serie mare.

FIG. 4.6 a, b, c, d presarea in form; e suflarea in forma final; f scoaterea obiectuluI Suflarea-presarea: pictura (bula) de mas sticloas este introdus intr -o preform metalic si presat, dup care este trecut intr-o matri si suflat la dimensiunile finale ale articolului, operaiune ce se desfsoar semiautomat. Prin acest procedeu se obin articole din sticl cu gat larg (borcane, butelii) (figura 4.6.). Laminarea const in asezarea masei sticloase, vascoase, pe o suprafa plan peste care se rostogoleste un cilindru, sau prin introducerea masei sticloase printre doi cilindrii (valuri) care se rotesc in sens invers. Prin acest procedeu se obin plci si geamuri de grosimi variabile. Tragerea este procedeul de prelucrare a masei sticloase topite prin trecerea acesteia prin orificiile unei filiere ce au forma exterioar a produsului. Se obin fire, evi si diverse profiluri. Recoacerea. Dup fasonare, produsele din sticl se inclzesc in cuptoare tunel cu transportoare tip band rulant, la temperaturi intre 425 - 575C, operaie urmat de o rcire lent in vederea reducerii tensiunilor interne (remanente si temporare). Finisarea articolelor din sticl cuprinde operaii variate care au drept scop imbuntirea aspectului produselor. Acestea se pot grupa in: Operaiuni mecanice: slefuire, lustruire, gravare artistic, rodare, decorare care se poate realiza: la rece (slefuirea cu polizoare, matisarea cu jet de nisip); la cald (cu culori fuzibile prin pictare, pulverizare sau spriuire); pe cale chimic prin corodarea desenului de pe suprafaa articolului din sticl acoperit cu parafin, cu ajutorul acidului fluorhidric); in masa sticloas, prin topirea de sticle colorate obinandu-se sticla marmorat si filigranat; suprapunerea de sticl colorat pe forma de baz a sticlei albe (tip uberfang); imprimarea decorului cu ajutorul unor cilindri gravai de cupru sau aluminiu ce trec peste articolele din sticl usor inclzite; difuzarea ionilor de arg int sau de aur pe suprafaa sticlei obinandu-se o cimentare a acestora. Operaiunile de prelucrare ulterioar cuprind: tierea prilor suplimentare rezultate prin suflarea obiectelor din sticl, cu ajutorul unor roi abrazive sau termic la flacr; slefuire, realizat cu ajutorul dispozitivelor abrazive din electrocorindon si carbur de siliciu cu diferite profile, cu muchii ovale, liniare, circulare; rodarea, utilizat la articolele din sticl prevzute cu dop de sticl, in vederea asigurrii etanseiti i. Operaiunile de finisare menionate nu se efectueaz in totalitatea lor asupra aceluiasi obiect, ele fiind aplicate parial, in funcie de domeniul de utilizare, modelul si decorul ales. Calitatea materiilor prime principale si secundare influeneaz proprietile sticlei: luciu, transparena, culoarea, coeficientul de dilataie termic, absorbia si difuzia luminii, coeficientul de refracie, rezistena la aciuni mecanice (compresiune si incovoiere), duritatea, stabilitatea chimic, etc. De exemplu: o cantitate mai mare de stabilizatori decat doza prescris in reeta de fabricaie influeneaz negativ stabilitatea sticlei fa de lichide; duritatea sticlei si indicele de refracie sunt influenai direct de cantitatea si calitatea silicei; cand cantitat ea de sulfat de sodiu folosit ca afinant depseste 1,4% la suprafaa masei sticloase topite se formeaz o spum galben (gale) care stanjeneste procesul de prelucrare a sticlei; difuziunea sticlei creste prin adugarea unei cantiti mai mari de opacizani care ins influeneaz negativ fragilitatea; luciul sticlei este influenat pozitiv de cantitatea si calitatea oxidului de bariu folosit. Fazele procesului de fabricaie influeneaz calitatea produselor finite astfel; nerespectarea temperaturii de topire a materiilor

prime conform reetei de fabricaie duce la apariia unor defecte care afecteaz transparena si rezistena mecanic a sticlei; omogenizarea necorespunztoare a materiilor prime duce la apariia unor defecte, ca: ae, vine, striuri, noduri, datorit straturilor de sticl cu compoziie diferit; nerespectarea parametrilor tehnologici in faza de recoacere (temperatura, viteza de deplasare a benzii in cuptorul tunel) determin rcirea diferit in timp a straturilor superioare fa de cele inferioare ale sticlei producand tensiuni interne care influeneaz negativ rezistena la soc termic si mecanic; operaiunile de finisare (slefuire, lustruire, decorare artistic) dac nu sunt corect realizate duc la apariia unor defecte, ca: stirbituri, luciu incomplet, decorare inestetic. Valoarea de intrebuinare a obiectelor din sticl este determinat de propretile acesteia. a. Propretile sticlei in stare topit prezint importan deosebit pentru procesul de prelucrare si pentru calitatea produselor finite. Acestea sunt: Vascozitatea este influenat de temperatura ridicat (1200-1500C) si pe msur ce sticla se rceste vascozitatea creste treptat, pan la solidificare, ea fiind influenat si de compoziia chimic a sticlei (oxidul de bariu si de plumb reduc vascozitatea, iar anhidrida boric sau fosfatic contribuie la cresterea acesteia). Tensiunea superficial a sticlei reprezint fora de contracie ce acioneaz pe suprafaa fluidului prezentand importan in procesul de fasonare a sticlei. Capacitatea de cristalizare reprezint procesul de separare a unor cristale in masa sticloas in cazul rcirii lente a topiturii, fenomen negativ care influeneaz prelucrarea produselor finite. b. Proprietile sticlei in stare rigid prezint importan practic deoarece determin domeniul de utilizare a sticlei. Principalele proprieti ale sticlei rigide sunt: 1) Proprietile fizice se refer la: aspectul suprafeei sticlei (neted, lucios, mat, transparent, etc); masa specific 2,2 6,3 g/cm3; temperatura de topire 700-1570C; conductibilitatea termic si electric foarte sczut; indici de refracie (1,45-1,75); de reflexie 4%; de transmisie a luminii 70-80%. 2) Proprietile mecanice si tehnologice se refer la: rezistena la soc mecanic care este redus (fragilitate); rezistena la compresiune intre 60-160 kgf/cm2; duritate ridicat 4,5-7,5 pe scara Mohsl (se taie numai cu diamantul); se prelucreaz prin turnare (la geamuri pentru construcii), presare, suflare, laminare, tragere, gurire, slefuire, lustruire, etc. 3) Proprietile chimice: stabilitate ridicat fa de ap, alcalii si acizi. Singurul acid care o atac este acidul fluorhidric, formand fluorur de siliciu solubil in ap, iar cu bazele formeaz silicai. Aciunea prelungit a apei si a bazelor determin o pierdere a luciului, transparenei si ptarea sticlei datorit dizolvrii oxizilor alcalini din straturile superficiale. 4) Proprietile igienico-sanitare: nu este mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor, permiand astfel fabricarea de articole pentru menaj, sanitare, de ambalaj pentru medicamente si laboratoare. Dup compoziia chimic, procedeul de fabricaie si domeniul de utilizare, sticla se clasific in urmtoarele grupe: sticl comun si cristal pentru articole de menaj si ambalaje; sticl pentru construcii: tip obisnuit pentru geamuri (transparent, difuz, peliculizat); tip special (termofonoizolant si absorbant); tip elemente de zidrie (plci, crmizi, profile din sticl); sticla pentru laborator: tip chimic si termic rezistent, folosit la obinerea de eprubete, biurete cu sau fr robinet, pipete, palnii, exicatoare, vase de cultur, fiole, refrigerent, etc si sintetizat - cu un grad de porozitate folosit pentru filtrare; sticla optic: tip crown cu dispersie sczut; tip flint cu dispersie ridicat si sticl rezistent la radiaii ionizante folosit la microscoape si telescoape; sticla pentru articole electrotehnice folosite la obinerea lmpilor electrice, izolatoare electrice de joas si inalt tens iune; pentru sudur; sticla pentru corpuri de iluminat: pentru uz casnic incolor, mat, opac, colorat si pentru scopuri tehniceindustriale (de protecie, dispersoare, filtre pentru radiaii infrarosii si ultraviolete); sticla de protecie contra radiaiilor nucleare; sticla de siguran; clit tip securit, armat, stratificat (triplex auto); sticla fotosensibil tip obisnuit, cristalizabil (fotoceram) si fotocromic sau fototrop, sensibil la lumina excitant; sticla pentru fibre si fire A, C, E, O, S; sticla pentru acoperiri: pentru ceramic (glazur), pentru metal (smal), pentru sticl (email); sticla pentru industria electronic: ca element pasiv (dielectric), ca element activ (semiconductori); sticla solubil. O deosebit importan prezint sticla pentru ambalaje si articole de menaj din sticl. In cadrul acestei grupe se cuprind urmtoarele varieti: Sticla comun (sticla calcosodic, calcopotasic) este folosit la confecionarea ambalajelor sau a diferitelor articole de uz casnic prezentanduse astfel: sticla incolor - sticl cu factor de transmisie a luminii de minim 73%; sticla alb - cu factor de transmisie a luminii de minim 87%; sticla semialb - cu factor de transmisie a luminii de 75 87%; sticla cu stabilitate chimic superioar, care are in compoziie anumii oxizi metalici; sticla rezistent la foc care prezint un coeficient de dilatare mic si se utilizeaz la confecionarea articolelor de menaj rezistente la inclziri directe la foc; sticla clit (incasabil) suprafaa creia printr-un proces de rcire rapid a cptat o rezisten termic si mecanic superioar; sticla colorat - sticla comun, cu un coninut variat de diversi oxizi, colorani sau opacizani prezentandu-se sub dou forme: sticl transparent este colorat, dar cu factor de transmisie a luminii in domeniul vizibil, corelat cu oxidul colorant introdus in compoziie; sticla netransparent este colorat, cu adaosuri de substane opacizante si colorante oprind parial (sticla translucid) sau total (sticla opac) trecerea luminii. Sticla cristal este o sticl incolor, foarte transparent si foarte omogen, cu coninut redus de Fe2O3 (maximum 0,02%), dar cu un coninut variat si diferit de oxizi de plumb, de potasiu, de bariu sau de zinc care-i asigur valori sporite ale indicelui de refracie. Se foloseste la confecionarea articolelor de menaj de calitate superioar si a obiectelor de art si podoab. Se fabric in urmtoarele varieti: sticla grea sticl cristal, cu un coninut de PbO de minim 30% si cu un indice de refracie peste 1,545; sticla semigrea sticl cristal, cu un coninut de PbO de 18- 30% si cu un indice de refracie cuprins intre 1,540 si 1,545; sticl usoar - sticl cristal, cu un coninut de BaO, PbO si K2O de 9 -18% si cu un indice de refracie cuprins intre 1,530 si 1,540; sticla semicristal sticl cristal cu BaO, K2O sau ZnO si cu un indice de refracie cuprins intre 1,525 si 1,530. Geamurile sunt plci de sticl cu suprafee relativ mari si cu grosimea de 2-8 mm. Geamurile folosite in mod curent sunt geamuri trase. Geamurile trase se livreaz in grosimi de 2-8 mm (din mm in mm) si se sorteaz in cinci caliti, in funcie de urmtoarele defecte: culoare verde prea pronunat; fee neparalele sau neplane; voalare; bsicue; v ine; incluziuni de sticl cristalizat sau de corpuri strine; zgarieturi; stirbituri. Geamurile riglate au pe una din fee striuri paralele longitudinale si se folosesc pentru luminatoare sau ferestre de depozite si magazii. Cele laminate se fabric cu grosimea de 5 mm si cele turnate cu grosimea de 5,5 mm. Geamurile ornament au imprimate pe una din fee reliefuri ornamentale care fac s nu mai aib transparen, rmanand ins translucide. Se fabric in zece modele, cu grosimea de 4,7 mm. Geamurile

armate sunt prevzute in interior cu o plas din sarm de oel; au grosimea intre 5 si 10 mm si se livreaz in dou sorturi: incolore (netede sau ornamentate) si colorate (decorative, netede sau ornamentate si termoabsorbante). Se folosesc la ferestrele depozitelor de mrfuri, luminatoare, balustradele balcoanelor, fiind rezistente la lovituri si la aciunea focului. Geamurile armate profilate (profilit) au forma si dimensiunile din figura 4.7.. Se folosesc la realizarea pereilor translucizi la construciile industriale. Geamurile armate ondulate sunt folosite la invelitorile luminatoarelor. Geamurile armate profilate si cele ondulate sunt autoportante. Geamurile opaxit sunt plci groase de sticl opacizat, albe sau colorate, avand o fa neted si cealalt striat. Tiate in plci de dimensiuni corespunztoare inlocuiesc plcile de faian la placarea pereilor interiori; sunt mai ieftine ca plcile de faian. Geamurile izolatoare (termopane) sunt alctuite din dou foi de geam montate intro ram de aluminiu, astfel ca distana intre ele s fie de 1,5 cm (figura 4.8.). In spaiul dintre geamuri, care este perfect izolat de exterior, se face vid. Din aceste geamuri se execut perei si ferestre care asigur izolarea termic a incperilor respective. Consumul de energie necesar inclzirii se reduce cu aproximativ 45% iar zgomotele cu aproximativ 30Db (proprieti fonoizolante). Plcile de sticl cristalizat se fabric dintr-o materie prim special si sunt supuse unui tratament termic. Acest tratament provoac in masa sticlei o microcristalizare care face sticla opac. Aceast sticl are rezistene mecanice foarte mari si o foarte bun comportare la soc. Plcile din sticl cristalizat se folosesc la placarea pereilor fiind mult mai ieftine decat plcile din faian.

Geamurile se fabric de obicei din sticl obisnuit, calco-sodic, cu sau fr adaos de oxizi de aluminiu sau de magneziu. Pentru fabricarea geamurilor (de 2 10 mm grosime) se aplic diverse procedee care difer principial prin tehnica de lucr u aplicat, modul de evitare a apariiei defectelor si prin producie specific. Procedeele Fourcault, Pitsburg si Asahi aplic in principiu o tehnic de tragere pe vertical, din topitur, cu ajutorul unor masini de tras prevzute cu duze (Fourcault), respectiv corp ceramic (Pittsburg) sau rulouri ceramice (Asahi), care antreneaz topitura si o fasoneaz sub forma unei benzi continue de sticl, cu grosime impus. Procedeul Asahi permite o vitez de rcire mai mare concomitent cu eliminarea defectelor, ceea ce asigur calitatea superioar a geamurilor. Inconvenientul procesului de tragere pe vertical const in grosimea neuniform a folilor de geam, ceea ce genereaz valori diferite ale indicelui de refracie, imaginile aprand deformate. In vederea uniformizrii grosimii, plcile de geam cu grosimi de peste 5 mm pot fi prelucrate prin slefuire, pe ambele suprafee. Procedeul Pilkington-Float utilizeaz o tehnic de laminare continu pe orizontal, cu ajutorul unei masini de laminat. Schema de principiu a acestui procedeu este redat in figura 4.9.

In acest procedeu sticla topit este trecut cu ajutorul unei masini de laminat pe suprafaa unei bi de staniu topit, asigurandu-se grosimea dorit a stratului de sticl (cca. 7 mm). Stratul de sticl este preluat la captul opus al bii de un

val si condus la instalaia de rcire. Pe traseu are loc ingustarea benzii de sticl in direcia tragerii. Dup laminare sticla este slefuit termic pe ambele fee. Se obin geamuri de 2 4 mm grosime, de calitate superioar si care pot fi utilizate la fabricarea oglinzilor. Calitatea geamului (lime si grosime stabil, transparen, absena defectelor) depinde de meninerea regimului termic optim al bii de staniu si de absena atmosferei oxidante, cu condiia de a se lucra in atmosfer de gaz inert. Corpuri din sticl pentru plansee si perei luminosi (translucizi) Plcile presate din sticl pentru perei luminosi se fabric in patru tipuri: P, S, T, R. Plcile tip P (Solar) au forma si dimensiunile din figura 4.1 0. si se monteaz pe oel profilat. Plcile tip S (Nevada monoconcav) au forma si dimensiunile din figura 4.11. Muchiile sunt prevzute cu san si striuri pentru montarea armturii de oel.

Plcile tip R (Rotalit) din figura 4.12., au faa superioar antiderapant (cu striuri), faa inferioar scobit, iar suprafaa lateral adancit si striat, pentru a adera la betonul planseului in care se incorporeaz. iglele de sticl se folosesc la poriuni de invelitori prin care trebuie s treac lumina; de obicei la magazii si depozite. Se fabric sub form de igle-solzi cu masa de 1,8 kg si igle cu jgheab cu masa de 3 kg. Materiale din sticl termo si fonoizolante Prin degajarea de gaze in topitura de sticl, la rcire se obine sticla spongioas care are o structur poroas. Acest material are o densitate foarte mic (circa 200 kg/m3). Crmizile si plcile din sticl spongioas se obin prin turnare la dimensiunile si formele necesare; pot fi tiate cu ferstrul si servesc la izolarea termic si fonic a pereilor si planseelor. Sticla se poate obine si in fire foarte subiri. Vata de sticl serveste la confecionarea saltelelor pentru izolarea termic si fonic a pereilor si planseelor. Fibre si fire de sticl, obinute prin centrifugare (fibre) respect iv prin tragere prin diferite filiere (fire) se utilizeaz pentru confecionarea de esturi speciale sau ca material izolant termic si fonic.

4.4. TEHNOLOGIA DE OBINERE A PRODUSELOR CERAMICE

Ceramica se utilizeaz pe scar larg in industrie, in construcii cat si in obinerea articolelor de menaj si decorative. Produsele ceramice sunt articole fasonate din argil plastic in amestec cu alte substane ajuttoare (nisip, calcar, feldspat), arse la temperaturi ridicate 900 1600C, cu o structur policristalizat, cuprinzand particule ce au diametre de la caiva microni la caiva milimetri, unite intre ele ca urmare a fenomenelor ce au loc in timpul arderii, cum sunt sinterizarea si vitrifierea. Sinterizarea este operaiunea de transformare in conglomerat a unui amestec de materiale prin tratament termic la o temperatur inferioar temperaturii de topire. Vitrifierea este trecerea prin inclzire la temperaturi inalte a structurii cristaline a unor amestecuri de materiale, in structur compact, amorf si sticloas. In fabricarea produselor ceramice se folosesc materii prime utilizate pentru obinerea ciobului ceramic si materii prime utilizate pentru finisaj. Pentru obinerea produselor ceramice sunt folosite dou categorii de materii prime: caolinurile, materiale argiloase cu structur cristalin, de culoare alb, dar cu plasticitate redus. In funcie de destinaie (porelan de menaj, sanitar, electrotehnic, placaje ceramice) sunt clasificate in 6 sorturi, cu C1 C6. Materiile prime plastice trebuie s prezinte urmtoarele caracteristici: plasticitate, insusirea de a forma in amestec cu apa paste consistente care pot fi modelate, pstrandu-si forma prin uscare si ardere. Plasticitatea depinde de natura materiilor prime, de dimensiunea granulelor, de

compoziia chimic, ea putand fi mrit prin adaos de oxid de alumin, dextrin, acid tanic etc. sau micsorat prin adaos de degresani ca rumegus, praf de crbune, argil, argil ars, nisip; puterea liant, insusirea acestor materii prime de a forma cu apa paste, a cror rezisten mecanic variaz in funcie de coninutul in ap; higroscopicitatea, insusirea materialelor argiloase de a absorbi apa, formand pelicule apoase in jurul particulelor argiloase; contracia (comportarea la uscare si ardere), capacitatea materialelor argiloase de a-si micsora dimensiunile ca urmare a eliminrii apei, prin uscare si ardere, fr a influena negativ forma si integritatea produsului fasonat. Materii prime neplastice, care dup rolul si natura lor sunt: materii fondante, cu rol de a scdea temperatura de ardere. In aceast categorie intr: calcarul, dolomita, cenusa de oase, aluminosilicai, anhidri de sodiu; materiale degresante si refractare cu rol de a degresa pasta ceramic inainte de ardere, iar in timpul arderii s participe la formarea structurii ciobului ceramic. In aceast categorie intr nisipul cuaros, alumina, samota; materiale aglutinante, cum sunt varul, clorura de calciu si de magneziu pentru mrirea plasticitii. Pe lang materiile prime plastice si neplastice, industria ceramic mai foloseste si materii prime auxiliare cu rol de liani (bentonit, parafin), lubrifiani (motorin, olein, stearat de bariu), fluidifiani (carbonatul si silicatul de sodiu, lignina) care stabilizeaz barbotinele ceramice si us ureaz fasonarea. Pentru glazur se foloseste sticl usor fuzibil depus in strat subire pe suprafaa produselor ceramice pentru a le face impermeabile la lichide si de a le infrumusea. Se utilizeaz glazuri alcaline, transparente, colorate sau opace, folosite la faian, porelan si gresie, coninand oxid de staniu sau de zirconiu, fluorin, aplicate pe glazur si sub glazur; glazuri mixte alcalinopmantoase, folosite pentru porelan si gresie si glazuri plumbice folosite pentru olria comun. Pentru angob (strat mai gros decat glazura, aplicat prin barbotarea produselor din argil interioar pentru imbuntirea calitii) sunt utilizate caolinul, alumina, cuarul si unii oxizi metalici pentru culoare. Pentru decor sunt utilizai oxizi metalici in scopul obinerii diferitelor culori, de exemplu: oxidul de cobalt pentru albastru, oxidul de crom pentru verde. Calitatea materiilor prime, structura si compoziia chimic a acestora influeneaz proprietile mecanice, tehnologice si estetice ale produselor ceramice finite. Procesul tehnologic de obinere a produselor ceramice este redat in figura 4.13. si cuprinde urmtoarele operaii: a. Prepararea masei ceramice. Amestecul omogen de materii prime, conform reetei de fabricaie, se poate prezenta sub forma unei paste cu un coninut de 24% ap, sub forma unei barbotine ce conine 35% ap sau sub forma unei mase pulverulente uscate unde materiile prime plastice, neplastice si auxiliare sunt mcinate in valuri speciale pentru reducerea granulelor sub 10 mm. b. Fasonarea este operaia de transformare a masei ceramice in produse de forme si mrimi stabilite. Ea se poate realiza prin strunjire pe roata olarului, turnare (barbotina este turnat manual in forme de ipsos, sau semiautomat prin sistemul convaier) sau presarea materiilor pulverulente in matrie metalice. c. Uscarea urmreste trecerea masei ceramice fasonate din stare plastic in stare rigid, pentru ca produsele ceramice s capete rezisten si s nu se deformeze. Aceast operaie se realizeaz a sezand produsele ceramice pe rafturi sau in cuptoare prin care circul un curent de aer cald. Astfel se obine scderea umiditii la circa 4%. d. Arderea I. Aceast operaie se realizeaz in cuptoare unde au loc transformri de compactizare, sinterizare si vitrificare a constituienilor ceramici, cristalini, obinandu-se biscuitul ceramic. Arderea este cea mai important operaie deoarece masa ceramic elimin apa, isi modific culoarea si isi mreste compactitatea si rezistena mecanic. e. Glazurarea este operaia prin care produsul ceramic brut (biscuit) este acoperit cu un strat fin, sticlos, ce ptrunde in porii produsului fcandu-l impermeabil. Dup aspect, glazura poate fi: transparent, cu aspect de sticl; cristalizat sub form de flori de ghea; cracleuri o reea de fisuri fine de suprafa datorit diferenelor de temperatur ale glazurii si a ciobului ceramic; mat, pe baz de bioxid de zirconiu; colorat cu oxizi metalici (ca la sticl); tip venturin, prin arderea in condiii speciale a oxidului de fier sau crom in exces, formandu-se cristale strlucitoare sub forma unor fluturi metalici. Procesul de glazurare se poate realiza prin imersia produsului ceramic biscuit intr-o compoziie de glazur, prin stropire cu ajutorul aerografului sau prin pensulare. f. Arderea a II-a a produsului ceramic glazurat urmreste obinerea unui strat de glazur aderent, neted si uniform pe suprafaa produsului ceramic brut si se realizeaz in cuptoare la temperaturi inalte. g. Decorarea produselor ceramice are ca scop imbuntirea caracteristicilor de ordin estetic, utilizandu-se materiale de colorat (pigmeni metalici), pentru colorarea masei ceramice (past sau barbotin), pentru colorarea glazurilor si pentru decorurile aplicate sub sau peste glazur. Cele mai utilizate procedee de decorare a produselor ceramice sunt: pictare manual, cu pensule, pe produsul neglazurat sau glazurat; cu decalcomanii se realizeaz decoruri, in culori ceramice, depuse prin imprimare pe o hartie special si acoperite cu o pelicul suport de glisare ce permite transferarea si depunerea lor pe produsul ceramic (asemntor cu abibildurile); prin pulverizare cu aerografe pe sabloane fixate pe produsul ceramic; prin stampilare cu ajutorul unor stampile prevzute cu un strat subire d e cauciuc in care este reliefat decorul ce se aplic dup ce stampila a fost apsat in pasta de colorare; prin imprimare cu ajutorul unor plci sau cilindri de oel pe care se afl gravat desenul. In gravur se introduce pasta de colorat iar peste plac s au cilindru se trece o foaie de hartie de mtase amidonat care se preseaz pe cilindru cu un val de pasl. Decorul de pe hartie se aplic prin apsare pe obiectul ceramic; prin serigrafie, procedeu modern aplicat la produsele ceramice de serie mare (farfurii, cesti, vaze) folosindu-se masini de imprimat prin serigrafie cu site sablon; prin gravare se aplic incrustaii de aur pe produsele ceramice fine, folosindu-se aciunea acidului fluorhidric care produce denivelri pe glazur, prin care se aplic benzi, medalioane, apoi produsele se ard; procedeul fotoceramic const in reproducerea unor fotografii (peisaje, portrete, imagini diverse) cu culori vitrificabile pe suprafaa produselor ceramice fine. Se utilizeaz la decorarea vazelor, platourilor, farfuriilor, cnilor, etc; prin lustre, folosindu-se sruri ale acizilor rezinici cu metale ca aur, argint, crom, cupru, dizolvate in uleiuri eterice. Prin aplicarea lor pe produsele glazurate si arse la temperaturi inalte se formeaz incrustaii in culori irizant e ale spectrului solar; prin angob, adic acoperirea produselor ceramice cu un strat de bartonit colorat folosindu-se procedeul prin imersiune.

Fazele procesului de fabricaie nerealizate corect conduc la apariia unor defecte, astfel: strunjirea necorespunztoare a pastei ceramice pe roata olarului duce la neuniformitatea grosimii peretelui, deformarea produsului, fisuri marginale, etc. Nerespectarea diagramei de ardere, ca de exemplu inclzirea brusc, neuniform duce la apariia fisurilor, iar suba rderea micsoreaz rezistena mecanic a produsului, duce la lipsa luciului glazurii si a claritii sunetului in cazul lovirii produselor ceramice fine. Produsele ceramice se clasific astfel: a. Dup mrimea particulelor constituenilor: - clasa A produse ceramice brute caracterizate printr-o textur grosier de particule cu diametrul pan la 5 mm: crmizi, igle, olane, tuburi ceramice, plci; - clasa B produse ceramice semifine cu diametrul maxim al particulelor de pan la 1,5 mm: gresia semifin; - clasa C produse ceramice fine cu diametrul particulelor de pan la 0,06 mm: porelan, faian, majolic. b. Dup structura ciobului ceramic: - produse ceramice poroase: materiale de construcii, faian, olrie comun; - produse ceramice semivitrificate: semiporelanul, gresia, faiana; - produse vitrificate cu porii inchisi aproape in totalitate: porelanul. Articolele ceramice de uz casnic si decorative se obin din porelan si faian. Porelanul este un produs ceramic vitrificat, translucid, cu grosime sub 3 mm, de culoare alb-albstrui, impermeabil la ap si gaze; glazura face corp comun cu masa ceramic datorit arderii caolinului la temperaturi de 1300 1400C. Tipuri de porelan: porelanul moale, obinut la temperaturi in jur de 1300C, caracterizat prin transparen deosebit, glazur semidur ce poate fi zgariat cu un varf de oel. Aceasta dup fondantul folosit, poate fi: porelan fosfatic (englezesc) coninand fin de oase, caracterizat prin transluciditate si un grad ridicat de alb; porelanul feldspatic (seger) cu un coninut de 30 60% feldspat, culoarea ciobului alb-glbui; porelanul de frit (artificial), care prezint transparena unei sticle opace, utilizat la obiectele de art; porelanul tare, caracterizat prin glazura dur, o foarte bun transluciditate, rezisten ridicat la compresiune, folosit pentru produsele de uz casnic; acesta, dup fondantul folosit poate fi: porelan feldspatic (franuzesc) ce conine 50% caolin, 25% feldspat si 25% cuar, cu o bun stabilitate termic si chimic, iar sub 3 mm transmite si difuzeaz lumina, porelan magnetic, care are ca fondant steatitul, talcul; porelanul calcic (de Saxa) cu un coninut bogat in compusi ai calciului. Semiporelanul este o mas ceramic fin, cu caracteristici intermediare intre faian si porelan, aspectul lui apropiindu-l mai mult de faian. Se caracterizeaz prin: ciob alb-cenusiu sau gri, mai compact decat la faian; semivitrificat, absorbia de ap e de maximum 5%; rezisten mecanic mai ridicat ca la faian; arderea se face la 1230 1300 C; glazurarea cu glazuri transparente sau opace ce se ard la temperaturi mai sczute decat biscuitul; este utilizat pentru articole de menaj folosite in industria hotelier si de alimentaie public, articole sanitare si tehnico-sanitare. Faiana este un produs ceramic obinut din caolin, cuar, calcar si feldspat, la temperaturi de ardere 850 1250 C, caracterizat prin ciob poros de culoare alb-glbuie, permeabil la lichide si gaze, cu glazur opac, mat colorat, care nu face corp comun cu masa ceramic. Tipuri de faian: - dup compoziia chimic: faiane silicoase, cu un coninut de 85

95% silice, arse la temperaturi de circa 1000C, folosite la obinerea produselor ceramice arhitecturale; faiane argiloase, care dup fondanii folosii pot fi: calcaroas (5 - 20% calcar), feldspatic (2 10% feldspat) si mixt, utilizate la obinerea vaselor de menaj si in construcii la placarea interioar a pereilor, faiane tip majolic, obinute din materii refractare, cu glazura colorat cu oxizi metalici verzi, albastri, bruni sau albi, utilizate la confecionarea plcilor de teracot. In tabelul de mai jos sunt redate principalele caracteristici care deosebesc porelanul de faian:

Sortimentul comercial de articole ceramice de uz casnic si decorative cuprinde o gam foarte variat de produse ceramice difereniate intre ele din punct de vedere al materiei prime utilizate, al modelului, decorului, al destinaiei, pe mrci de fabric, etc. Se disting urmtoarele tipuri sortimentale: a. Produse ceramice de uz casnic, comercializate ca: - piese singulare (detasate) in urmtoarele sortimente: farfurii adanci (diametrul 21 23 cm, capacitate 300 cm3), farfurii pentru desert, dulcea, compot, peste; cni, cesti (lapte, cafea, ceai, sup); platouri de forme alungite pentru servirea preparatelor culinare de carne, peste, aperitive, paste finoase sau de forme rotunde pentru torturi, prjituri si fructe, supiere si sosiere cu capac, salatiere, solnie si mustariere, etc. - ansambluri de obiecte (servicii, garnituri) pentru 6, 12, 24 persoane, compuse din farfurii adanci, farfurii intinse, platouri, supiere, salatiere, solnie, mustariere, alctuind servicii de mas. Alte servicii sunt: de peste, pentru cafea, desert, pentru uic, lichior, pentru copii, aperitive, etc. Mai multe servicii la un loc formeaz o garnitur de mas(serviciu de mas, de peste, pentru desert, buturi). b. Produse ceramice cu rol decorativ sunt realizate din porelan, faian, alabastru si ceramic popular. Sortimentul comercial cuprinde articole decorative: din porelan (bomboniere, vaze de flori, bibelouri, scrumiere, platouri); din faian (cni, farfurii cu orificii de agat in perete, bibelouri, fructiere); din alabastru, o varietate de ghips asem ntor marmurei, figurine turnate neglazurate, decorate sau nu prin pictarea cu vopsea de ulei in culori pastel in 7 variante, precum si suporturi pentru fotografii, serveele, vaze de flori, scrumiere, serviciu de fumat, etc. c. Articole din ceramic popular, dup felul arderii in cuptor, se impart in dou grupe mari: ceramic rosie, smluit sau nesmluit, ornamentat prin desen sau prin zgarierea angobei si ceramic neagr, obinut printr-o ardere incomplet si cu suprafaa lustruit. Ceramica romaneasc este de tradiie roman (Muntenia, Oltenia, Dobrogea) iar ceramica neagr este de tradiie daco-getic (Moldova, Transilvania). Dup domeniul de utilizare, se clasific in: mrfuri ceramice pentru construcii: produse pentru zidrie: crmizi, igle, etc; placaje ceramice: faian, gresie, majolic, mase speciale; obiecte ceramice sanitare din: porelan, faian, gresie, semiporelan; tuburi din gresie ceramic; mrfuri ceramice pentru menaj din: porelan, faian, semiporelan, olrie comun; articole ceramice pentru decor: decorri ale construciilor; decorri ale spaiului de locuit (vaze, statuete, bibelouri); articole ceramice de uz industrial. Refractaritatea este proprietatea unui material de a rezista din punct de vedere mecanic, fizic si chimic la aciunea temperaturilor inalte; in contact cu gazele fierbini sau cu topituri cu temperaturi inalte (metale si zguri topite), un material refractar nu-si pierde forma sub aciunea greutii proprii si nu se degradeaz. Materialele refractare sunt oxizi sau combinaii de oxizi ai unor metale (Al2O3, SiO2, MgO, Cr2O3, etc.) care au proprietatea de a rezista la temperaturi de minimum 1580C. Materialele refractare se folosesc la inzidirea cuptoarelor de topire si de inclzire din industria metalurgic si din alte ramuri industriale, sub form de produse refractare fasonate sau granulate si pulverulente. Produsele refractare fasonate (crmizi, blocuri, tuburi) se obin prin turnarea si presarea in tipare, urmat de uscare si ardere la temperaturi inalte, a unor paste dormate prin amestecare unui material refractar granulat cu un liant. In funcie de materialul refractar de baz care intr in componena amestecului, produsele refractare se impart in: silico-aluminoase, produse silicioase, produse magneziene, produse cromitice si cromomagnezitice, etc. Produsele refractare silico-

aluminoase se obin din amestecuri de material refractar silico-aluminos (samot) sau aluminos (bauxit, diaspor, corund, caolin) si argil refractar ca liant. Samota se obine, la randul su, prin arderea argilei refractare la 1300C. Produsele pe baz de samot conin 30 45 % Al2O3 si rezist la temperaturi de 1580 1750 C, iar cele aluminoase cu 60 70 % Al2O3 si rezist pan la 1900 C; se folosesc la inzidirea vetrei, pereilor si canalelor cuptoarelor de inclzire si de topire. Produsele refractare silicioase sunt obinute prin arderea nisipului de cuarit care conine minimum 93% SiO2 ca material refractar de baz, in amestec cu laptele de var ca liant, re zist la 1710 1750 C, dar au marele dezavantaj c nu rezist la soc termic (inclziri si rciri repetate), fapt pentru care se folosesc numai la inzidirea cuptoarelor cu mers continuu. Produsele magneziene sunt de trei feluri, in funcie de materialul refractar de baz, si anume: produse magnezitice, pe baz de periclaz (oxid de magneziu MgO) rezistente la 18502000 C; produse forstertice, pe baz de silicat de magneziu natural (forsterit) si magnezit (MgCO3); produse dolomitice, rezultate din arderea dolomitei, care rezist pan la 1920C. Produsele cromitice si cromo-magnezitice pe baz de oxid de crom (Cr2O2) rezist pan la 1950 si au o mare rezisten la aciunea zgurilor topite, de aceea se folosesc in zona respectiv - a zgurii la cuptoarele pentru producerea oelului. In afar de materialele menionate, se mai folosesc materiale carborundice (pe baz de carbur de siliciu) cu rezistene termice, mecanice si chimice foarte mari; de asemenea, pentru creuzete in care se topesc metale si aliaje, se folosesc materiale pe baz de oxizi cu refractaritate mare, de zirconiu, toriu sau beriliu.

CAPITOLUL 5
PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBINERE A MRFURILOR METALICE 5.1. Clasificarea metalelor si aliajelor 5.2 Proprietile metalelor si aliajelor 5.3. Metode de obinere a mrfurilor metalice 5.1. CLASIFICAREA METALELOR SI ALIAJELOR Dintre metalele si aliajele folosite la obinerea produselor metalice, aliajele fierului cu carbonul (fonta si oelul) ocup ponderea cea mai mare. Fierul ca atare (fierul pur) nu prezint importan practic decat in electrotehnic datorit proprietilor sale magnetice, celelalte proprieti, exceptand alungirea, sunt inferioare. Fierul este considerat in prezent cel mai important metal util stand la baza obinerii aliajelor sale: fonta si oelul. Fonta este aliajul fierului cu carbonul, in care acesta din urm intr in proporie de 1,7 6,67%. Fonta se obine intr-un cuptor inalt, numit furnal, din materii prime ca: minereuri, fondani si combustibili. In afara produsului principal fonta, din furnal se mai obin zgurele si gazele de furnal (ce conin CO, CO2, N2, H2, CH4). Fontele obinute sunt de dou mari categorii, si anume: fonte brute (numite si fonte de prim fuziune) si fonte de turntorie (fonte de a doua fuziune) Fontele brute, la randul lor, in funcie de coninutul lor in mangan si siliciu, sunt: nealiate (Mn, Si sub 5%) si aliate (Mn si Si peste 5%). Fontele brute nealiate pot fi: fonte obisnuite de turntorie, pe baz de cocs FK; fonte speciale FX; fonte pentru afanare, pe baz de cocs FAK. Simbolul acestor fonte se completeaz cu un numr alctuit din trei cifre cu urmtoarea semnificaie: prima cifr semnific coninutul de mangan, in procente; a doua cifr, coninutul de fosfor, in zecimi de procente; a treia cifr, coninutul de sulf, in sutimi de procente. Exemplu: o font FK123 este o font obisnuit de turntorie, pe baz de cocs, cu 1% Mangan, 0,2% P si 0,03% S. Manganul mreste rezistena fontelor in timp ce fosforul si sulful sunt elemente nedorite (influeneaz negativ proprietile mecanice) in fonte si de aceea prezena lor este strict controlat. Fontele brute aliate au proprieti imbuntite (rezisten deosebit la coroziune, se toarn foarte bine, etc). Astfel, siliciul mreste fluiditatea fontei topite (se toarn mai bine), existand: fonte silicioase FS (9 -15% Si; 3% Mn); fonte oglind (manganoase) FOg cu 10-25% Mn si max 2% Si; fonte silicoase oglind FSOg avand 9-13%Si si 18-24%Mn. Fontele de turntorie sunt utilizate la obinerea unor produs e prin turnare. Fonta rezultat din furnal, coninand impuriti, nu este omogen si nu se toarn bine. Din aceste motive, ea este retopit in cuptoare speciale (cubilouri) si de aceea este numit font de a doua fuziune. Prin maleabilizare si eventual introducerea de mici cantiti de magneziu se poate obine font cu proprieti mecanice superioare. Fontele de turntorie pot fi: fonte cenusii Fc, care se clasific in: ordinare, normale, superioare, speciale; fonte maleabile Fm, care pot fi: albe (Fma), negre (Fmn), perlitice (Fmp); fonte cu grafit nodular (Fgn); fonte refractare FrSi. Oelul este aliajul fierului cu carbonul, in care acesta din urm ajunge la max 1,7%. Materia prim de baz pentru obinerea oelului o constituie fonta. Circa 80% din cantitatea total de font, cuprinzand in special fonta brut nealiat, pentru afanare este folosit pentru fabricarea oelurilor. Alturi de aceast font, se utilizeaz pe scar larg si deseurile si fierul vechi colectat. Elaborarea oelului const in oxidarea carbonului si a impuritilor (Si, Mn, P, etc), precum si introducerea unor elemente care confer aliajului proprieti fizico-mecanice, chimice si magnetice superioare. Oelul se poate obine prin mai multe procedee, si anume: procedeul convertizorului cu aer (Bessemer si Thomas); procedeul convertizorului cu oxigen; procedeul cuptorului Martin; procedeul electric; procedeul creuzetului. Acestea se difereniaz prin natura materiilor prime si auxiliare folosite, tehnologia aplicat, prezentand avantaje si dezavantaje, iar calitatea oelurilor difer in funcie de procedeul folosit. In compoziia oelurilor pot intra diferite elemente, in special metale, care influeneaz calitatea acestora si deci domeniul utilizrii lor. Ca elemente componente ale oelului (care se gsesc sau se pot introduce in compoziia chimic a acestuia, in limitele prescrise de tehnologia de fabricaie), se pot enumera: carbonul, manganul, siliciul, cromul, nichelul, wolframul, vanadiul, aluminiul, toate influeneaz pozitiv c alitatea, deci confer anumite proprieti diferitelor mrci de oeluri. Dintre elementele care nu se vor dorite in compoziia chimic a oelului, ele dunand proprietilor acestuia, se enumer sulful si fosforul. Acestea provoac fragilitatea oelurilor si de aceea, in elaborarea oelurilor, sunt controlate cu strictee neadmiandu-se decat in proporii foarte mici. Oelurile se pot clasifica din mai multe puncte de vedere, si anume: compoziie chimic, prelucrare si domeniu de utilizare. Criteriul cel ma i important de clasificare a oelurilor il reprezint compoziia lor chimic, dup care, oelurile se grupeaz in: Oeluri carbon in compoziia crora intr fierul si carbonul si unele elemente ca Mn, Si, etc. care le fac s se prelucreze mai usor prin turnare si prin aschiere. In acest caz, prezena sulfului, a fosforului, este justificat. La randul lor, oelurile carbon pot fi: oeluri carbon de uz general (netratate termic, utilizate in construcii metalice, construcii de masini, ca oel-

beton, etc); oeluri carbon de calitate (tratate termic sau termo -chimic si utilizate in construciile de masini care au garantate de ctre productor atat caracteristicile chimice cat si cele mecanice); oelurile carbon superioare (in plus, le sunt garantate structura si coninutul maxim de impuriti: S, P, incluziunile nemetalice). Oelurile slab aliate sunt acele oeluri obinute prin introducerea unor elemente de aliere care imbuntesc proprietile fizice sau mecanice. Oelurile aliate (mediu si inalt aliate) grupa cea mai important este alctuit din: oeluri aliate obisnuite (conin elemente de aliere in procente mai mari si ca atare au proprieti superioare oelurilor slab aliate); oeluri aliate superioare (cu limite de admisibilitate pentru S si P extrem de reduse si supuse in prealabil tratamentelor termice si termochimice pentru a fi folosite). Din punctul de vedere al prelucrrii, oelul se prezint turnat, forjat si laminat. In ceea ce priveste utilizarea se deosebesc oeluri pentru construcii si oeluri pentru scule. Pentru identificarea fontelor si oelurilor, acestea se marcheaz prin diferite procedee: poansonare, vopsire, turnare, etichetare (plcue metalice) etc, cu tus, creion electric. Se folosesc diferite culori si nuane, dup coduri speciale in cazul marcrii prin vopsire ca cel mai utilizat procedeu sau se aplic un punct negru si metalul se scrie cu negru. In afar de font si oel, la obinerea mrfurilor metalice sunt utilizate o serie de metale si aliaje neferoase, ca: aluminiul, cuprul, zincul, staniul, nichelul, etc. Aluminiul este utilizat in cele mai diverse ramuri ale industriei: construcii de avioane, de masini, electrotehnic, ambalaje, bunuri de larg consum, etc. datorit proprietilor sale deosebite. Metal usor (masa volumetric = 2,70 g/cm3), de culoare alb-argintie, se prelucreaz bine prin turnare datorit punctului su de topire sczut (660C), posed o foarte bun conductibilitate termic si electric. Este foarte maleabil, permiand laminarea sa in folii foarte subiri care sunt complet impermeabile la razele luminoase, la lichide sau gaze. Este utilizat, datorit acestor caracteristici, ca ambalaj in industria alimentar. In aer se acoper cu un strat compact si aderent de aliminiu anhidr, care il apr de coroziune, fapt pentru care este considerat un metal rezistent din acest punct de vedere. Aluminiul nu este toxic; apa, benzina, uleiurile, laptele, untul, etc nu acioneaz asupra lui. Aceste proprieti au determinat utilizarea lui nu numai ca ambalaj ci si pentru fabricarea veselei si a ustensilelor de buctrie. Prin alierea aluminiului cu siliciul, cuprul, magneziul si zincul se obin foarte multe tipuri de aliaje cu proprieti fizice, mecanice, tehnologice superioare si cu mare rezisten la coroziune. Aliajele aluminiului sunt: aliaje pentru turntorie, care grupeaz aliajele in Al-Si, Al-Mg, Al-Cu si Al-Zn. Pentru a fi mai dure ele sufer tratamente termice. Siluminurile sunt aliaje ale aluminiului cu 2-18% Si si eventual Mg, Cu, Mn, Ni, Fe; aliajele deformabile grupeaz aliajele aluminiului care pot fi prelucrate la cald sau la rece prin laminare, tragere, extrudare, trefilare, matriare sau forjare. Acestea se obin prin alierea aluminiului cu Mg, Cu, Si, Mn, Zn, Ni, nefiind durificate prin tratamente termice. Duraluminiul face parte din aceast grup si este alctuit din Al, Cu, Mg iar ca impuriti Si si Fe. Acest aliaj prezint rezisten ridicat la traciune si coroziune. El este utilizat sub form de semifabricate ca table, bare, sarme, etc. Cuprul sau arama este un metal greu (masa volumetric = 8,94 g/cm3), are culoarea rosiatic iar in ceea ce priveste conductibilitatea termic si electric ocup locul doi dup argint. Este maleabil, ductil si prezint rezisten la coroziune (in prezena umiditii si a bioxidului de carbon din aer formeaz un carbonat bazic verde cocleal, care-l apr de oxidare in adancime). In contact cu acizii din alimente, cu oetul si cu grsimile, cocleste. Pentru prevenirea formrii acestei substane otrvitoare, vasele din cupru destinate preparrii alimentelor se cositoresc. Caracteristicile sale mecanice, in special rezistena la traciune, se pot imbunti prin ecruisare sau prin aliere. Aliajele cuprului, dup compoziia lor chimic, sunt de trei categorii si anume: alamele, rezultate in urma alierii cu zincul; bronzurile aliaje ale cuprului cu staniul sau alte elemente; alpacaua aliaje ale cuprului cu nicelul si zincul. Alamele sunt aliaje ale cuprului cu zincul, al cror coninut de cupru este de minim 55%. Aliajele care conin peste 70% cupru se numesc tombacuri. Zincul are rolul de a mri rezistena, plasticitatea si capacitatea de turnare. Culoarea alamelor este cu atat mai galben cu cat conin mai mult zinc. Tombacul are o culoare roscat. Se fabric alame laminabile si alame de turntorie. Bronzurile se impart in: bronzuri propriu-zise (aliaje de cupru si staniu) care conin maxim 14% Sn; sunt foarte rezistente la coroziune, au caracteristici mecanice bune si excepionale caliti antifriciu ne; bronzurile speciale (aliaje de cupru plus aluminiu, cupru plus plumb sau cupru plus beriliu, etc.) Bronzurile cu aluminiu conin 5-10% aluminiu, iar restul cupru si se folosesc pentru bare, profiluri, lagre, roi dinate, armturi, conductoare electrice, monede, etc. Bronzurile cu plumb sunt aliaje cu 10-40% Pb si se utilizeaz numai pentru turnare de lagre sau piese speciale. Bronzurile cu beriliu sunt aliaje ale cuprului cu beriliu, in care coninutul de beriliu variaz intre 1,6-2% iar uneori, pe lang beriliu, se mai adaug 0,18-0,30% cobalt. Aceste bronzuri speciale posed o inalt rezisten de rupere la traciune, similar oelurilor speciale, o elasticitate ridicat si o remarcabil rezisten la oboseal. Ele sunt folosite la fabricarea diferitelor tipuri de resorturi (destinate masinilor de calculat, instrumentelor barometrice, regulatoarelor de presiune, etc), membranelor metalice sau pentru producerea sculelor antiscanteie (ciocane, chei, clesti, burghie) utilizate in mine sau in medii explozive. Alpacaua este aliajul cupru-nichel-zinc, constituenii putand intra in diferite procente. Se intrebuineaz pentru tacamuri, obiecte de art, etc, avand un aspect plcut si rezisten foarte bun la coroziune. Zincul metal de culoare alb-albstruie, cu masa volumetric de 7,14 g/cm3 si punct de topire 419C este mai puin conductor de cldur si electricitate decat cuprul si aluminiul. - zincul este rezistent la coroziune deoarece se oxideaz la suprafa formand o pelicul protectoare; - este fragil la temperatura ordinar, dar maleabil la temperaturi intre 100 150C cand se poate lamina si forja; - in general zincul are proprieti mecanice mijlocii. Se intrebuineaz: pentru acoperiri de protecie contra coroziunii (peste 40% ca metal de aliere in foarte multe aliaje importante in tehnic: alam, alpaca, etc); in construcii sub form de table, sarme, evi, bare, burlane, jgheaburi, etc; la fabricarea elementelor galvanice (tuburile care constituie polii negativi sunt de zinc); la obinerea unor pigmeni cu largi utilizri (oxidul alb de zinc, galben de zinc, etc). Staniul (cositorul) este un metal, cu un cost mai ridicat si are culoare alb-argintiu, mas volumetric de 7,3 g/cm3, punctul de topire 232C, fiind cel mai fuzibil dintre metalele uzuale. Rezistent la coroziune, nu este atacat si nu atac alimentele. Fiind un metal moale si foarte plastic se poate prelucra prin laminare si forjare. Staniul se intrebuineaz pentru acoperiri contra coroziunii (peste 1/3 din producia de staniu este destinat acestui scop) obinand tabl alb (cositorit) din care

rezult numeroase mrfuri de uz casnic; ca metal de aliere in diferite aliaje industriale (bronz, aliaje de lipit, aliaje antifriciune, etc); in industria alimentar, sub form de foi foarte subire (staniol) pentru ambalarea mrfurilor (branzeturi, ciocolat, etc). Nichelul este un metal de culoare argintie, cu masa volumetric de 8,9 g/cm3, si punctul de topire 1.452C. Este maleabil, ductil, tenace, avand o rezisten mecanic mare; stabil la oxidare, acizii il atac greu. Datorit proprietilor, are largi intrebuinri ca: metal de aliere la obinerea oelurilor aliate, altor aliaje rezistente la coroziune; metal de aliere la obinerea unor aliaje de mare rezisten electric (nic helina 32% Ni + Cu; constantanul 42-45% Ni + Cu, etc); metal de protecie a pieselor impotriva coroziunii, obinandu-se piese nichelate cu aspect foarte frumos (piese auto, masini electrice de clcat, manere pentru usi, ceainice, ibrice electrice, instrumente chirurgicale, etc). Cromul are culoarea alb-albstruie spre cenusiu, cu masa volumetric de 7,1 g/cm3, rezisten deosebit la uzur si coroziune. Cromul se foloseste la obinerea oelurilor speciale si inoxidabile, a aliajelor pentru rezistene electrice (nicrom, fecral) precum si la cromarea pieselor de oel care sunt rezistente la uzur si coroziune (tacamuri, etc). Celelalte metale neferoase ca: Pb, Mn, Co, Mg, Cd, W, V, Ag, Au, etc, prezint importan deosebit in alte domenii. 5.2. PROPRIETILE METALELOR SI ALIAJELOR In timpul utilizrii, mrfurile metalice sunt solicitate la aciunea diferiilor factori fizico-chimici si mecanici. Cunoasterea temeinic a proprietilor metalelor si a aliajelor acestora confer posibilitatea alegerii lor optime ca materii prime, corespunztoare destinaiilor date, explicrii stiinifice argumentate a condiiilor de calitate precum si realizrii efectelor dorite in timpul utilizrii si pstrrii lor. Starea de agregare. La temperatura mediului ambiant toate metalele, cu excepia mercurului, se gsesc in stare solid. Culoarea metalelor depinde de reflectarea total sau parial a razelor luminoase ce cad pe ele. Majoritatea metalelor apar in culoare alb-cenusie cu diferite nuane pentru c reflect toate gamele de lungimi de und luminoase. Alte metale pot fi intens colorate, de exemplu, aurul in galben sau curpul in rosu armiu. Avand in vedere culoarea lor, clasificarea metalelor se face astfel: metale negre (metalele feroase, adic fierul si aliajele sale); metale colorate (metalele si aliajele neferoase). Prelucrrile la care se supun metalele si aliajele, starea lor, influeneaz culoarea. De exemplu: aurul prelucrat in foi subiri are culoare verde, iar argintul albastr foarte deschis. Aceast nou culoare care difer de cea iniial este culoarea complementar celei reflectate. Sub form de pulbere coloidal, toate metalele au culoarea neagr deoarece in aceast stare absorb in intregime razele luminoase. In funcie de culoarea specific putem recunoaste ce fel de metal s-a folosit la obinerea articolelor metalice. Luciul metalic apare evident pe o suprafa proaspt curat a metalului. Oxizii, sulfurile ce se formeaz in mod natural pe suprafaa unui metal, ca urmare a fenomenului de coroziune ii inltur luciul. In definirea unui metal luciul caracteristic prezint importan, deosebindu-l de metaloizi. Metalele au proprietatea de a cristaliza la solidificarea prin rcire. Majoritatea metalelor cristalizeaz in sistemul cubic Al, Ag, Au, Cu, Pb, V, W, etc; metale ca; Be, Cd, Mg, Zn cristalizeaz in sistemul hexagonal, iar Sb, Bi cristalizeaz in sistemul romboedric. Unele metale sunt polimorfe, adic se pot prezenta sub mai multe forme cristaline. Cel mai evident exemplu de polimorfism il prezin t fierul pur. Acesta se gseste in mai multe stri alotropice. Structura unui metal sau aliaj este caracterizat de forma, mrimea si compoziia cristalelor, si de inlnuirea acestora in masa metalului. Exist structuri fine, date de microcristale si structuri grosiere date de macrocristale. Metalele cu structur fin posed proprieti mecanice mai bune comparativ cu cele cu structur grosier. Structura fin indic totodat si un grad de puritate mai ridicat al metalului. Masa volumetric sau densitatea, reprezint raportul dintre masa volumic a metalului si masa volumic a unui corp de referin, care este, de regul, apa la 20C. Se exprim in g/cm3. Din acest punct de vedere, clasificarea metalelor este urmtoarea: metale usoare, cele cu masa volumic pan a 5 g/cm3, ca de exemplu Mg (1,74), Al (2,70); metale grele, cele cu masa volumic cuprins intre 5 si 10 g/cm3, ca de exemplu Zn (7,13), Cu (8,95); metale foarte grele, ca de exemplu Pb (11,34), Au (19,2), W (19,35). Temperatura de topire este temperatura la care metalul sau aliajul metalic trece din starea solid in starea lichid la presiune normal. Metalele au puncte de topire proprii. Cunoasterea acestei temperaturi prezint importan pentru alegerea corect a metalelor, in funcie de regimul de lucru la care vor fi utilizate produsele. Astfel, pentru metale din care se confecioneaz sigurane fuzibile se cer temperaturi de topire sczute, in timp ce pentru metalele din care se obin piese pentru prelucrarea prin aschiere sau a filamentelor pentru lmpile electrice sunt necesare temperaturi de topire mai ridicate. Dintre metalele uzuale cele mai sczute temperaturi de topire le au staniul (235C) si plumbul (327C) iar cea mai ridicat temperatur de topire o inregisteraz wolframul (3380C). Temperatura de fierbere are importan in cazul utilizrii metalelor in stare de vapori, la lmpile cu vapori de mercur sau in procesul purificrii metalelor. Temperatura de fierbere este, de asemenea, proprie fiecrui metal: mercurul (360C), aurul (2800C), wolframul (3740C). Dilatabilitatea reprezint mrirea volumului sau numai a lungimii unui produs metalic prin inclzire si se exprim prin intermediul coeficientului de dilataie cubic, respectiv a celui de dilataie linear (numrul de mm cu care se lungeste o bar metalic de 1 mm lungime la cresterea temperaturii cu 1 grad). Cunoasterea coeficienilor de dilataie are importan in utilizarea metalelor si aliajelor in construcia echipamentelor de precizie, a masinilor, a sinelor de cale ferat, etc. Astfel, la cronometre se utilizeaz aliaje cu un coeficient de dilataie cat mai mic posibil sau practic nul (de exemplu, aliajul invar un oel aliat cu 35-37% Ni, 0,5% Cr, 0,5% Mn). Conductibilitatea termic (conductivitatea termic) este proprietatea metalelor de a lsa s treac cldura prin ele. Aceasta depinde de temperatur, compoziia aliajelor, structura lor. Transmiterea cldurii prin metale se poate face prin conducie (cldura trece de la o particul la alta in toat masa corpului metalic), prin convecie (transmiterea cldurii dintr -un loc in altul impreun cu particulele de material, sub form de cldur inmagazinat in aceste particule) sau prin radiaie (cldura se transform in energie de iradiaie si transmiterea ei are loc pe aceast cale). Cele mai bune conductoare de cldur sunt argintul, cuprul, aurul, aluminiul. Conductibilitatea electric sau conductana este proprietate metalelor de a conduce curentul electric. Aceast proprietate, ca si rezistena electric - rezistivitatea (proprietatea de a se opune trecerii curentului electric) prezint importan pentru

metalele si aliajele folosite in industria electrotehnic (conductori electrici, rezistene electrice, contacte electrice, etc). Metalele bune conductoare de cldur sunt si bune conductoare de electricitate. Proprietile magnetice sunt necesare a fi cunoscute in cazul construciei aparatelor electrice si electrotehnice; cand se vor studia aceste aparate se vor expune mai pe larg si aceste proprieti. Produsele metalice, in timpul utilizrii lor, pot suferi deformri sau distrugeri sub influena forelor exterioare. Deformrile pe care le pot suferi produsele metalice sunt de dou categorii: elastice si plastice. Elasticitatea este proprietatea metalelor de a reveni mai mult sau mai puin la forma si dimensiunile iniiale, dup incetarea aciunii forelor ce au produs deformarea. Plasticitatea reprezint proprietatea metalelor de a-si modifica forma sub aciunea sarcinilor si de a rmane deformate chiar si dup ce sarcinile de deformare au incetat s acioneze. Aceast proprietate este influenat de temperatur (se mreste o dat cu cresterea temperaturii) si are importan pentru prelucrarea metalelor prin forjare si laminare. Tenacitatea indic proprietatea metalelor de a se rupe sub aciunea sarcinilor dup ce, in prealabil, au suferit deformaii plastice permanente ce apar ca alungiri, contracii sau gatuiri. Fragilitatea este proprietatea metalelor de a se rupe brusc (spre deosebire de tenacitate) sub aciunea sarcinilor fr a prezenta vreo deformare plastic vizibil. Fragilitatea produselor metalice clite se explic prin existena unor tensiuni interne. Prin recoacere, fragilitatea descreste. Rezistena la traciune (intindere) este cea mai important dintre rezistenele metalelor la deformrile plastice. Aceast proprietate se refer la modul de comportare al unui metal sau aliaj metalic fa de forele de intindere. Dup atingerea forei maxime la care rezist, metalul se mai poate alungi puin apoi se rupe. Valoarea rezistenei la rupere este exprimat in daN/mm2 si este dat de raportul dintre sarcina maxim suportat de metal si seciunea lui iniial (R=Fmax/S). Rezistena la compresiune evideniaz rezistena pe care o opune produsul metalic fa de forele care tind s-l comprime, forele acionand invers ca la traciune, provoac o scurtare, respectiv o umflare a produsului metalic. Rezistena la incovoiere este rezistena opus de o pies metalic sub form de bar, asezat pe dou reazeme, fa de o for care acioneaz la mijloc, perpendicular pe axa piesei. Rezistena la rsucire (torsiune) este rezistena opus de o pies metalic unui cuplu de for care acioneaz asupra celor dou capete ale piesei, in sens contrar. Rezistena la forfecare reprezint rezistena opus de piesele metalice fa de dou sarcini egale ca valoare si de sens contrar care, acionand perpendicular pe axa piesei, tind s-o foarfece (s-o taie). Rezistena la oboseal este proprietatea metalelor si a aliajelor de a rezista fenomenului de distrugere sub influena solicitrilor ciclice ce pot fi statice sau dinamice. Duritatea metalelor denumeste proprietatea acestora de a rezista sarcinilor ce tind s le deformeze superficial suprafaa, produsul metalic putand fi solicitat static sau dinamic. Se exprim prin HB daN/mm2 (HB simbolul duritii Brinell). Principalele proprieti tehnologice ale metalelor care definesc modul de comportare al lor in procesul prelucrrii mecanice sunt: maleabilitatea, ductibilitatea, forjabilitatea, sudabilitatea, etc. Maleabilitatea este proprietatea unor metale de a putea fi prelucrate in foi, fr fisurare, fiind determinat de factori ca: sistemul de cristalizare a metalului, temperatur, vitez de rcire, tratamente termice, termochimice, etc. Cele mai maleabile metale sunt: aurul, staniul, plumbul, aluminiul. Ductibilitatea reprezint capacitatea unor metale si aliaje de a putea fi trase in fire. Aceasta depinde de maleabilitate si tenacitate. Au aceast proprietate aurul, argintul, cuprul, aluminiul care sunt, in acelasi timp, maleabile si tenace. Oelul clit este tenace, dar nefiind maleabil nu este nici ductil. Rezult c numai metalele sau aliajele care intrunesc ambele proprieti (maleabilitate si tenacitate) sunt ductile. Forjabilitatea este proprietatea unor metale si aliaje de a putea fi prelucrate prin batere. Cel mai forjabil metal este cuprul. Sudabilitatea este proprietatea unor buci de metale sau aliaje de a se lsa imbinate intr-un tot rezistent cu ajutorul inclzirii si al realizrii unui contact strans cu sau fr participarea altor materiale. Proprietile chimice ale metalelor definesc modul de comportare a metalelor si aliajelor la aciunea substanelor chimice (acizi, baze, sruri) si a agenilor atmosferici. Dintre proprietile chimice care intereseaz in cazul metalelor si aliajelor utilizate in obinerea mrfurilor metalice, mai importante sunt cele legate de capacitatea acestor materiale de a rezista la aciunea agenilor corozivi, deci rezistena la coroziune. Coroziunea const in degradarea chimic, lent si progresiv a unui metal, ca urmare a unor fenomene chimice sau electrochimice care au loc in metal si agenii mediului inconjurtor (ageni atmosferici ap si vapori, diferii aprodusi chimici). In accepiunea modern, coroziunea este considerat un fenomen natural provocat de tendina metalelor utilizate, aflate in stare instabil, de a reveni cu ajutorul unor ageni corozivi (oxigen, ap) la starea lor iniial, de combinaii metalice. Coroziunea incepe la suprafaa metalului si inainteaz in interior pan la transformarea chimic complet a acestuia. Majoritatea metalelor in contact cu oxigenul din aer sunt supuse fenomenului de coroziune si cu timpul, distrugerii. Sunt ins si metale la care coroziunea este incetinit datorit unei pelicule ce se formeaz la suprafaa lor, fcandu-le pasive fa de mediul ambiant. Cert este ins c nu exist metal sau aliaj inert, toate metalele si aliajele sunt supuse mai mult sau mai puin corodrii. Chiar si metalele nobile ca aurul si platina se corodeaz, ins intr -un ritm foarte lent (viteza de coroziune a acestor metale este apreciat la circa 0,002 mm/an). Coroziunea se manifest in mai multe moduri, si anume: coroziunea uniform sau superficial, cand ea apare pe intreaga suprafa in mod simultan si uniform si merge in adancime in acelasi mod de atac; coroziunea local apare pe o poriune foarte restrans pe suprafaa metalului, progreseaz rapid in adancime sau pe spaiu mai mare. Ca urmare a acestui fenomen, metalele isi pierd luciul metalic, isi schimb culoarea, apar pete de rugin, ciupituri, iar efectele se reflect nefavorabil asupra proprietilor. Pagubele produse de coroziune fiind foarte mari, msurile de diminuare a efectului acestui proces sunt multiple. 5.3. METODE DE OBINERE A MRFURILOR METALICE Cele mai utilizate metode (procedee) de obinere a mrfurilor din metale si aliaje sunt: prelucrarea metalelor si aliajelor prin turnare; prelucrarea metalelor si aliajelor prin deformare plastic; preluc rarea metalelor si aliajelor prin aschiere; prelucrarea materialelor metalice prin tehnologii neconvenionale.

Turnarea const in introducerea metalului topit intr-o form a crei interior produce piesa. Dup solidificarea metalului prin rcire, rezult piesa turnat. Prin acest procedeu se obin piese cu profil complicat care nu necesit o alt prelucrare, fie piese care necesit a fi definitivate prin alte operaii. Cel mai bine se toarn fonta, oelul, alama si aliajele aluminiului. Mrfurile obinute astfel trebuie s aib o structur omogen si s nu prezinte sufluri (goluri). Forma de turnare este un sansamblu metalic, sau nemetalic, ce cuprinde cavitatea ce urmeaz s se umple cu metalul topit. Formele pot fi umede sau crude, in cazul turnrii de piese mici, semiude si uscate, pentru piese mari. Dup numrul de turnri ce se pot realiza intr-o form se deosebesc: forme temporare, utilizate pentru o singur turnare; forme semipermanente, utilizate pentru 10 20 de turnri; forme permanente, pentru un numr mare de turnri, 5.000 80.000. Procedeele de turnare sunt diferite, dup natura metalului sau aliajului, masa pieselor, numrul de piese. Se deosebesc: turnarea in forme temporare din amestec de formare; procedee speciale: in forme metalice (cochilie), sub presiune, in coji de bachelit, in coji usor fuzibile, in forme ceramice, in forme intrite cu CO2, in forme vidate, centrifug. Necesit instalaii adecvate pentru formare si turnare. Amestecul de formare sau pmantul de turntorie conine nisip cuaros, argil, ap, adaosuri. Prezint urmtoarele proprieti: refractaritate mare, pentru a rezista la aciunea metalului topit, plasticitate pentru a se modela usor, rezisten mecanic, permeabilitate pentru a evacua aerul si gazele. Amestecul de formare poate fi amestec pentru forme si pentru miez. Amestecul pentru forme conine amestec proaspt (de model), ce vine in contact direct cu modelul si apoi, amestec de umplere, realizat din amestec regenerat. Amestecurile se prepar prin mrunirea, clasarea materiilor prime si regenerarea amestecurilor uzate. Se mai pot utiliza vopsele si pudre, care se aplic pe suprafaa formelor pentru evitarea aderrii amestecului de formare la suprafaa piesei. Procesul tehnologic prin care se obin formele se num este formare. Turnarea cu cele mai multe utilizri este cu formarea manual in dou rame, care cuprinde urmtoarele operaii: confecionarea modelelor si a cutiilor de miez; confecionarea miezurilor; elaborarea metalelor si aliajelor in vederea turnrii; turnarea propriu-zis; dezbaterea; controlul calitativ al piesei turnate. Modelul este piesa cu ajutorul creia se obine cavitatea in form, prin reproducerea aproximativ a piesei de turnat. Poate fi compus dintr -o bucat, dou buci sau mai multe buci (numite semimodele). Dimensiunile sunt mai mari decat ale piesei de turnat, pentru a ine seama de contracia metalului prin solidificare si de adaosul de prelucrare necesitat de prelucrarea ulterioar prin aschiere. Confecionarea modelelor si a cutiilor de miez depinde de volumul produciei, dimensiunile piesei si natura metalului. Se pot confeciona din lemn, ipsos, mase plastice si aliaje nemetalice. Golurile piesei se obin cu ajutorul miezurilor, care se aseaz in cavitatea formei in locasuri speciale. Miezurile se confecioneaz separat din amestec de miez, cu sau fr armtur metalic, care se introduce in cutia de miez ce conin o cavitate de forma miezului. Forma de turnare se realizeaz in urmtoarele utilaje: dou rame, placa de baz, cutia de miez, amestecuri de formare. Operaiile ce se efectueaz pentru confecionarea formei sunt: se aseaz o ram pe placa de baz; se aseaz semimodelul inferior in centrul plcii de baz; se presar pudr de izolaie, apoi amestec de model in jurul modelului; se umple golul ramei cu ameste de umplere; se dau canale de aerisire; se intoarce rama cu 180; se aseaz rama superioar deasupra pe sistemul de ghidare; se asambleaz semimodelul inferior cu cel superior; se introduc modelele reelei de turnare; se introduce amestecul de formare si se taseaz; se scot modele reelei de turnare; se execut palnia de turnare; se separ ramele, se scot semimodelele; se aseaz miezul in rama inferioar; se reasambleaz ramele; uscarea formei.

Dup realizarea formei de turnare si asigurarea acesteia, se procedeaz la turnarea prorpiu-zis. Din agregatul de elaborare se evacueaz metalul (aliajul) topit intr-o oal de turnare si se toarn in forma de turnare prin palnia de turnare. Dezbaterea piesei turnate are loc, dup solidificarea si rcirea aliajului turnat, prin indeprtarea amestecului de formare. Pentru a putea cura piesa turnat se indeprteaz reeaua de turnare, bavurile, adaosurile tehnologice, etc. Controlul calitii urmreste verificarea dimensional, incercri mecanice de rezisten, analize chimice, metalografice si defectoscopice. Defectele interne pot fi de tip pori, fisuri, incluziuni. Se stabilesc si defecte exterioare, cum sunt crpturile, abaterile de form. Defectele majore pot duce la repetarea turnrii. Aliajele feroase se obin din minereuri de fier, care conin fierul sub form de oxizi sau carbonai: hematitul si limonitul (Fe2O3), magnetitul (Fe3O4) si sideritul (FeCO3). Coninutul de fier in aceste minereuri este de 30 60%, iar sterilul lor este silicios (SiO2) sau silicoaluminos (SiO2, Al2O3). Procedeul de baz in obinerea aliajelor il reprezint reducerea oxizilor de fier din minereu cu ajutorul cocsului si al oxidului de carbon, la temperaturi foarte inalte, intr-un cuptor inalt de tip special, numit furnal. In furnal se introduc: minereu (care conine fier); cocs (care indeplineste mai multe roluri: este combustibilul necesar obinerii temperaturilor inalte, contribuie la formarea oxidului de carbon care este agentul reductor

de baz al oxizilor de fier, reduce direct o parte din oxizi si carbureaz fierul topit transformandu -l in font topit); fondai (materiale auxiliare necesare pentru a usura topirea sterilului si a-l indeprta sub form de zgur; pentru sterilul silicios se foloseste calcarul, iar pentru cel silicoaluminos calcarul si dolomita); aer inclzit in instalaii speciale numite caupere (necesar pentru arderea cocsului combustibil). In urma reaciilor ce au loc in furnal intre materialele incrcate, rezult urmtoarele produse: font topit (numit si font brut sau font de prim fuziune, care este produsul principal al furnalului); zgur topit; gaze de furnal (care se folosesc parial pentru preinclzirea aerului in caupere, parial in alte scopuri in cadrul combinatului siderurgic). In figura 5.2. este prezentat schema obinerii diferitelor produse din oel si font, precum si a utilizrilor lor in cadrul unui combinat siderurgic si al unei intreprinderi constructoare de masini.

Fonta brut lichid este utilizat in continuare in cadrul combinatelor siderurgice, la elaborarea oelului in cuptoare Siemens-Martin sau in convertizoare. Din agregatele de elaborare, oelul se toarn in forme metalice speciale (lingotiere), din care dup solidificare se obin lingourile. O parte din fonta brut se toarn in calupuri mici, care sunt expediate la intreprinderile constructoare de masini (sau chiar in cadrul combinatului siderurgic) pentru a fi utilizate prin retopire la elaborarea fontei cenusii si a oelurilor destinate turnrii in piese. Lingourile de oel sunt expediate la seciile de laminare din combinatul siderurgic, unde se reinclzesc si se transform, prin deformare plastic la cald, in produse laminate.

1 blum; 2 sleb; 3 agl; 4 platin

Produsele obinute prin laminarea la cald sunt: blumurile, sleburile, aglele, platinele, profilele, tablele si evile. Primele patru produse sunt numite semifabricate (figura 5.3.) si sunt destinate relaminrii la cald sau forjrii, iar celelalte sunt numite produse laminate finite. Blumurile se obin prin laminarea la cald a lingourilor mari. Ele au seciune ptrat (a = 150 ... 400 mm) si sunt destinate laminrii sau forjrii. Sleburile (bramele) se obin prin laminarea lingourilor. Au seciunea dreptunghiular (a < 1800 mm; b > 70 mm) si se folosesc pentru relaminarea in table groase, platbenzi si platine. Tablele sunt produse cu seciunea ptrat (a = 40 ... 140 mm), dreptunghiular (a = 140 ... 280 mm; b = 35 ... 70 mm) sau rotund si se folosesc pentru relaminarea in bare, benzi sau evi pentru formare, iar platinele sunt produse cu seciunea dreptunghiular plat (a = 200 .... 280 mm; b = 6 ... 30 mm), care se folosesc exclusiv pentru relaminarea in table subiri. Profilele se clasific in profile simple sau bare si profile fasonate. Barele (figura 5.4.a.) au seciune de form simpl (rotund, ptrat, dreptunghiular, etc), iar profilele fasonate (figura 5.4.b.) au seciuni complexe (oel cornier, oel I, oel U, sine, etc).

Tablele pot fi table groase si platbande (grosime 4 40 mm) si table subiri (grosime 0,20 4 mm). evile laminate la cald au diametre cuprinse Intre 25 si 600 mm. Profilele simple (barele si tablele laminate la cald) se folosesc la fabricarea produselor laminate sau trase la rece sub form de bare cu seciuni simple, sarme, evi cu diametre mici si perei subiri, table subiri si benzi. Ele pot fi utilizate si ca atare in intreprinderile constructoare de masini, prin debitare si prelucrare mecanic ulterioar. De asemenea, pot fi supuse deformrii plastice prin forjare si, ulterior, prelucrrii in piese sau scule. Fontele brute au circa 3,5 4,5% C si se clasific in fonte brute nealiate (in care elementele permanente insoitoare siliciu si mangan nu depsesc 5% fiecare) si fonte brute aliate (in care, coninutul fiecruia dintre aceste elemente depseste 5%). De asemenea fontele brute mai conin circa 0,06%Si si 0,15 1,20% P. Fontele brute nealiate sunt folosite in dou scopuri principale: pentru obinerea oelului in cuptoare Siemens-Martin, in cuptoare electrice sau in convertizoare si, in acest caz, se numesc fonte de afinare, fiind simbolizate prin simbolul FAK; pentru retopire si turnare in piese (fonte brute de turntorie), simbolizate prin simbolul FK sau FX; fontele brute de turntorie se toarn in forme deschise sub form de calupuri care se marcheaz cu vopsea neagr (fontele FK) sau verde (fontele FX). Fontele turnate in piese sunt aliaje industriale care se obin prin retopirea fontelor brute la turntorie in cubilouri sau in cuptoare rotative si sunt destinate turnrii in piese. Ele conin intre 2,14 si 4,3% C, precum si proporii relativ mari de elemente insoitoare, respectiv: 0,5 3,5% Si; 0,3 1,5% Mn; < 0,15% S; < 0,5% P. In funcie de coninutul in elemente insoitoare si de condiiile de solidificare, fontele turnate sunt fonte albe, fonte pestrie si fonte cenusii. Fontele albe conin proporii mai mici de elemente insoitoare (in special siliciu) si au carbonul legat de fier sub form de cementit. Datorit acestui fapt, ele au culoare alb in sprtur si sunt dure (400 600 HB), fragile, nedeformabile si neprelucrabile prin aschiere. Datorit fragilitii si dificultilor de prelucrare, fontele albe se folosesc in stare brut turnat la fabricarea de piese care trebuie s reziste la uzur, de exemplu cilindri de laminor cu crust dur (din font alb) pentru laminarea tablelor, duze pentru instalaiile de sablaj cu nisip, piese pentru masini de sframat si mcinat. In cazurile citate, utilizarea fontelor albe este economic, datorit rezistenei mari la uzur si costului sczut. Un caz special de folosire a fontelor albe il constituie turnarea de piese care ulterior sunt supuse unui tratament termic de maleabilizare, pentru a se obine fonte maleabile. Fontele pestrie au carbonul atat legat, sub form de cementit, cat si liber, sub form de grafit. Nu au utilizri specifice. Se formeaz in straturile intermediare ale pieselor cu crust dur din font alb si miez de font cenusie (de exemplu, in cilindri de laminor). Fontele cenusii conin proporii mai mari de siliciu (peste 1,5% Si); carbonul in intregime sau in cea mai mare parte, este sub form de grafit si poate fi lamelar sau nodular (fig. 5.5.). Datorit prezenei grafitului, fontele au culoarea cenusie in sprtur. Fontele cu grafit lamelar se numesc fonte cenusii obisnuite, deoarece se obin prin retopirea simpl a fontei de prim fuziune.

Fontele cu grafit nodular se obin prin retopirea fontei de prim fuziune, urmat de tratarea fontei lichide cu cantiti foarte mici de magneziu. Microstructura unei fonte cenusii este format dintr-o mas metalic de baz a crei structur este asemntoare cu aceea a unui oel hipoeutectoid sau eutectoid in care sunt prinse lamelele sau nodulele de grafit. Structura masei metalice de baz d si denumirea fontei cenusii: feritic, ferito-perlitic sau perlitic (figura 5.6.)

Proprietile mecanice ale fontelor cenusii depind de microstructura masei de baz si de forma, mrimea si distribuia grafitului. Cea mai bun rezisten mecanic o au fontele perlitice, iar cea mai sczut, fontele feritice. Grafitul, acionand ca o incluziune nemetalic, reduce considerabil plasticitatea si reziliena masei de baz. Influena cea mai nefavorabil o are grafitul lamelar, care face ca fontele cenusii obisnuite s fie casante, atat la rece cat si la cald. Fontele cenusii obisnuite (cu grafit lamelar) sunt notate cu simboluri care indic rezistena minim la rupere. Simbolul unei fonte cenusii obisnuite este format din literele Fc (font cenusie), urmate de un grup de cifre, care indic rezistena minim la traciune, in N/mm2. De exemplu Fc100 este o font cu Rm>100 N/mm2 si are, de obicei, o mas de baz feritic. Fontele ferito-perlitice au rezistena cuprins intre 150 si 200 N/mm2 (Fc150, Fc200), iar cele perlitice intre 200 si 300 N/mm2. Rezistena fontelor cenusii obisnuite create in urma tratamentului de modificare, const in tratarea fontei lichide cu adaosuri mici de ferosiliciu, silicocalciu, aluminiu, etc. Proporia de adaosuri modificatoare este de 0,3- 0,8% din masa fontei lichide. Rezistena fontelor modificate (Fc35, Fc40) atinge valori de ordinul a 350-400 N/mm2. O utilizare mai bun a proprietilor masei de baz se obine in cazul fontelor cu grafit nodular. Forma rotunjit a grafitului asigur acestora o rezisten la traciune de 2 -3 ori mai mare decat a fontei cenusii cu grafit lamelar si cu aceeasi mas de baz. De asemenea, prezena feritei in structur imbunteste plasticitatea si asigur si o oarecare rezilien. Fontele cu grafit nodular se noteaz cu literele Fgn (font cu grafit nodular), urmate de dou numere, dintre care primul indic rezistena minim la traciune, iar cellalt, alungirea la rupere. De exemplu, Fgn 400- 10 inseamn o font cu grafit nodular cu Rm>400 N/mm2 si A>10%; aceast font are masa de baz feritic si reziliena de 30 J/cm2. Pe msura apariiei si cresterii proporiei de perlit in masa de baz creste rezistena fontei, ins scad alungirea si reziliena. Astfel fonta Fgn 450-5 este feritoperlitic si are reziliena 20 J/cm2 iar fonta Fgn 600-2 este perlitic si are reziliena de numai 15 J/cm2. Duritatea fontelor cenusii depinde, in cea mai mare msur, de structura masei de baz; fontele feritice au c ea mai mare duritate (110 120 HB), cele feritoperlitice au duriti intermediare (130 180 HB), iar cele perlitice duriti maxime (200 250 HB). O proprietate important a fontelor cenusii este capacitatea lor de a amortiza vibraiile. De asemenea, fontele cenusii perlitice sunt rezistente la uzur, datorit, pe de o parte, duritii mari a cementitei din perlit, iar pe de alt parte, efectului de autoungere pe care il asigur grafitul; ele sunt utilizate si ca fonte antifriciune. Proprietile fizice ale fontelor cenusii sunt determinate, ca si cele mecanice, de structura masei de baz si de prezena grafitului. Astfel, grafitul, care este foarte usor, reduce densitatea masei de baz, fontele cenusii feritice avand densitatea mai mic (6,6 6,8 g/cm3) decat cele perlitice (7,2 7,4 g/cm3). Grafitul reduce si coeficientul de dilatare liniar al fontelor cenusii, acesta variind in limitele 0,00001 0,000012 m/m.C. In schimb, grafitul mreste puin conductibilitatea termic si reduce foarte mult conductibilitatea electric a fontelor cenusii; rezistivitatea electric a acestor materiale este de aproximativ 70_.cm, adic de circa 7 ori mai mare decat a fierului si de circa 4 ori mai mare decat a oelului eutectoid. Fontele cenusii sunt feromagnetice, proprietate pe care o pierd prin inclzire la 770C, cand devin paramagnetice. Proprietie tehnologice ale fontelor cenusii sunt fuzibilitatea si fluiditatea foarte bune, permiand turnarea lor in piese cu perei destul de subiri. Fluiditatea fontelor creste cu cresterea coninutului de fosfor si este maxim la un coninut de carbon eutectic de 4,3%C.

Prelucrabilitatea prin aschiere a fontelor este, de asemenea, foarte bun, deoarece grafitul usureaz ruperea aschiilor. Fontele sunt greu sudabile (numai la cald si asigurandu-se msuri speciale) si practic, neforjabile. Fontele cenusii se utilizeaz pe scar larg la turnare de piese cu configuraii simple sau complicate, in construcia de masini (batiuri de masini unelte, chiulase de motoare, rotoare de pom pe de ap, carcase de masini electrice, etc). Datorit rezistenei lor sporite, fontele modificate se utilizeaz la turnarea de piese mai importante: cilindrii pentru masini cu abur, cilindrii pentru motoare cu ardere intern, etc. Fontele cu grafit nodular, avand rezistena mrit si totodat si rezilien, se utilizeaz la turnarea pieselor cu importan in construcia de autovehicule (arbori cotii, axe cu came), in construcia de masini grele si de utilaj metalurgic (sabote de ciocane pentru forjare, traverse pentru prese, cilindri de laminoare, etc), in industria chimic (pompe, ventile). In ultimii 15 20 de ani, fonta cu grafit nodular a inlocuit oelul turnat (si chiar pe cel laminat) in construcia unor organe de masini, realizandu-se astfel importante economii. Fontele maleabile se obin din fonte albe prin tratamentul termic numit recoacere de maleabilizare. Tratamentul se bazeaz pe faptul c cementita din fontele albe fiind un constituient metastabil, prin inclzire la temperaturi inalte se descompune, formandu-se grafitul (constituient stabil), dup reacia urmtoare: Fe3C = 3 Fe + C (grafit de recoacere) Pentru a se obine piese din font maleabil, acestea se toarn mai intai din font alb hipoeutectic cu coninut redus de carbon si de siliciu; o compoziie tipic este urmtoarea: 2,5 3% C; 0,5 1,5% Si; 0,3 0,8% Mn; 0,05 0,10% S; 0,10 0,20% P. Piesele turnate din font alb se supun apoi unui tratament termic de durat mare (50 100 ore) numit recoacere de maleabilizare. Structura fontelor maleabile este constituit din grafit de recoacere (in cuiburi), inclus intr-o mas metalic de baz ce difer funcie de modul in care se realizeaz recoacerea. Dac se descompune toat cementita, fonta are o mas de baz complet feritic; in sprtur, aceast font are culoare neagr (datorit grafitului), fiind denumit si font maleabil neagr. Dac se descompune numai cementita primar, masa de baz a fontei este complet perlitic; in sprtur, aceast font are culoare alb argintie (din cauza perlitei), fiind denumit si font maleabil alb. In sfarsit, dac se descompune toat cementita primar si numai o parte din cea secundar, fonta are o mas de baz feritoperlitic cu o coloraie gri-cenusie in sprtur. Fontele maleabile se noteaz cu simbolul Fm (font maleabil) urmat de un numr constituit din 3 cifre, care reprezint rezistena minim la rupere prin traciune, si de o liter, care reprezint caracterul sprturii (n neagr; a alb; de exemplu Fm 300 n inseamn font maleabil cu Rm>300N/mm2 si cu sprtura neagr). Fontele maleabile au alungire satisfctoare (A=6...12%, pentru fontele feritice, si 2 6% pentru fontele perlitice), putandu-se indoi la rece pan la unghiuri de 30 45, fr s se rup. Fontele maleabile se folosesc la fabricarea pieselor care funcioneaz in condiii de socuri si vibraii (cartere de reductoare, flanse, mufe, saibe, carlige, cleme, bride, etc). Indicatori tehnico economici ai procesului de elaborare a fontei sunt: 1. Producia zilnic

unde: = durata trecerii incrcturii prin furnal, ore (7 8) Vu= volumul util al furnalului, m3 Vs= volumul specific al incrcturii, m3/t 2. Indicatorul de utilizare intensiv a volumului util al furnalului

Pentru furnale mari, Iu=1,7 2,5 t/(m3 zi) Valoare Iu creste prin micsorarea duratei de trecere a incrcturii si cresterea vitezei de desfsurare a proceselor din furnal. 3. Capacitatea de producie a seciei de furnale Cp = Pz x Td [t/an] unde: Td timp disponibil anual sau durata de funcionare in care este coeficientul de intrerupere (cca. 3%). 4. Indicatori de consum - consum specific de minereu (t minereu / t font) - consum specific de cocs (kg cocs / t font) este de 600 650 kg/t pentru fontele cenusii si de 450 600 kg/t pentru fontele albe. - consum specific de fondani (kg fondant / t font) - consum specific de aer (m3 aer / t font) Oelul este un aliaj fier-carbon cu un coninut de carbon de 0,03 2,1%. Oelul se obine din font prin micsorarea cantitii de carbon si a celorlalte elemente insoitoare Si, Mn, O, S, pan la limitele admise. Transformarea fontei in oel se numeste afinare si are loc prin oxidarea carbonului si a elementelor insoitoare, oxizii formai trecand in zgur sau gaze. Oelul se obine prin urmtoarele procedee: prin afinarea fontei in cuptoare Siemens-Martin; in convertizoare cu oxigen (LD); electrometalurgic, in cuptoare electrice cu arc sau cu inducie. Procesul tehnologic de elaborare a oelului este in general acelasi indiferent de procedeul folosit. Anumite deosebiri sunt datorate specificului fiecrui procedeu. In general, elaborarea oelului are urmtoarele etape: incrcarea agregatului, decarburarea, dezoxidarea, alierea si evacuarea oelului. Procesele fizico-chimice care au loc la elaborarea oelului sunt urmtoarele: Incrcarea, care trebuie s se fac rapid,

pentru a nu se pierde cldur prin usile de incrcare ale cuptorului. Oxidarea carbonului sau decarburarea este principala faz in elaborarea oelului si ea determin in general durata de elaborare si productivitatea agregatului. De obicei, decarburarea nu poate fi oprit la procentele dorite din care cauz se procedeaz la o recarburare prin adaos de cocs sau font. In convertizoarele cu oxigen, oxidarea se face pe baz de oxigen insuflat. In cele electrice si cu vatr, oxidarea se face in special pe seama oxizilor de fier din fierul vechi sau minereu. La inceput se oxideaz fierul, fiind in cantitatea cea mai mare, cu formare de oxid feros care acioneaz mai departe ca oxidant pentru elementele insoitoare, in funcie de afinitatea acestora fa de oxigen. Apoi se oxideaz Si, Mn si C. Monoxidul de carbon format prseste cuptorul sub form de gaz. Pentru a favoriza oxidarea carbonului se adaug minereu de fier, sau se insufl oxigen in baia metalic. Oxizii formai ai elementelor insoitoare trec in zgur. Desulfurarea se face dup oxidarea elementelor insoitoare. Sulful se gseste in special sub form de sulfur de fier, care trece in sulfur de calciu cu ajutorul fondanilor si se colecteaz in zgur. Dezoxidarea se realizeaz pentru indeprtarea oxidului feros, rmas in oel, deoarece acesta d fragilitate oelului. Pentru aceasta se adaug feroaliaje (FeMn, FeSi, SiMn, AlCaSi) sau metale pure cum este Al care transform oxidul feros in fier, iar oxizii rezultai trec in zgur. Alierea se aplic numai in cazul in care se cer oeluri aliate. Pentru aceasta se adaug diferite elemente de aliere Ni, Cr, Mo, W, V, etc, in diferite faze ale elaborrii oelului, in funcie de afinitatea acestora fa de oxigen. Evacuarea oelului se face prin basculare in oala de turnare, in care se face si o dezoxidare final, prin adugare de feroaliaje. Elaborarea oelului in convertizoare cu oxigen Convertizoarele cu oxigen prezint fa de cele clasice, avantaju l obinerii unui oel de calitate superioar. Folosirea oxigenului in locul aerului, duce la realizarea unor temperaturi mai inalte, ceea ce permite si utilizarea fierului vechi (30%) alturi de font (70)% in calitate de materie prim. Incrctura metalic mai conine fondani (var si fluorin), dezoxidani (minereuri de fier) si cocs de petrol pentru recarburare. Construcia acestor convertizoare este prezentat in fig. 5.7

Convertizorul este confecionat la exterior din tabl de oel si la interior din crmid refractar. La partea superioar este prevzut cu o gur de incrcare-descrcare, iar fundul este demontabil. Pentru incrcaredescrcare cuptorul se basculeaz. Dup incrcare, cuptorul este adus la poziia vertical si printr -o eav de oel numit lance, rcit la exterior cu ap si izolat termic se sufl oxigen cu presiune mare. In zona de contact a oxigenului cu incrctura, temperatura este de 2500 3000 C. In aceste condiii are loc oxidarea rapid a fierului cu formare de oxid feros (FeO ). Acesta trece rapid in restul bii, oxidand elementele insoitoare in ordinea afinitii lor fa de oxigen. Elaborarea oelului este dirijat prin reglarea presiunii oxigenului, care este intre 816 atm, a cantitii de oxigen care este mare (4045 Nm3/min), a distanei dintre lance si incrctur (normal 0,20,25 m). Durata de elaborare este de 3040 minute, indiferent de capacitatea convertizorului care poate fi intre 50 si 300 t/h. Dezoxidarea si alierea se realizeaz in afara convertizorului, in oala de turnare. Convertizoarele sunt folosite pentru obinerea de oeluri nealiate (cu coninut de carbon <0,1%), si slab aliate cu crom, mangan, siliciu. Avantajele elaborrii oelului in convertizoare cu oxigen sunt: producie orar mare, construcie relativ simpl, calitate superioar a oelului, costuri de producie mai mici decat in cazul cuptoarelor electrice, durata de elaborare mic de 4560 min, pentru o sarj indiferent de capacitatea convertizorului. Dezavantajul principal il constituie consumul mare de oxigen pur, obinerea acestuia necesitand o fabric de oxigen in cadrul combinatului siderurgic. Convertizorul se amplaseaz intr-o hal inalt, prevzut cu ventilaie puternic, pentru evacuarea gazelor toxice rezultate din procesul tehnologic. Elaborarea oelului in cuptoare electrice In acest procedeu, cldura necesar topirii metalelor se obine prin transformarea energiei electrice. Valoarea cldurii este dat de legea lui Joule: Relaia arat c pentru obinerea de temperaturi mari sunt necesa re intensiti mari ale curentului electric. De aceea, in circuitul electric al cuptoarelor electrice sunt montate transformatoare coboratoare de tensiune, care lucreaz la mai multe trepte de tensiune corespunztor diferitelor faze de elaborare a oelului. In acest procedeu, obinerea unor temperaturi ridicate permite obinerea unor oeluri aliate cu elemente greu fuzibile V, W, Mo. Cuptoarele electrice pot fi: cuptoare cu arc (cu aciune indirect, cand arcul electric se stabileste deasupra bii metalice sau cu aciune direct, cand arcul electric trece prin baia metalic) sau cuptoare cu inducie (de joas sau inalt frecven). In cuptoarele cu arc (figura 5.8.) cu aciune direct sursa de cldur o reprezint arcul electric format intre electrozi de grafit consumabili si incrctura metalic. Distana dintre electrozi si incrctur este meninut constant cu ajutorul unui sistem automat de coborare; aceast distan determin intensitatea arcului electric si deci atingerea temperaturii necesare elaborrii oelului. Incrctura cuptorului se compune din incrctur metalic (fier vechi aliat sau nealiat, font, feroaliaje, elemente de aliere), fondani (var, fluorin), decarburani (minereuri de fier) si dezoxidani (feroaliaje). Elaborarea oelului in cuptoarele cu arc electric prezint urmtoarele avantaje: oelul conine o cantitate mic de FeO, neexistand flacr oxidant; se pot folosi deseuri de oel in cantitate mare; defosforarea si desulfurarea sunt foarte avansate mai ales in cazul cuptoarelor cu

cptuseal bazic cand se obin oeluri de bun calitate; datorit temperaturilor ridicate se pot elabora oeluri aliate cu coninut mare de metale greu fuzibile (W, V, Mo).

Cuptoarele electrice cu inducie funcioneaz pe principiul transformatoarelor, respectiv la trecerea curentului electric alternativ printr-o bobin primar apar cureni de inducie intr-o bobin secundar. In cazul cuptoarelor electrice cu inducie, bobina primar este o serpentin din cupru, prin interiorul creia circul ap, care inconjoar un creuzet metalic (baia metalic). La trecerea curentului electric prin serpentina de cupru, in incrctura metalic apar cureni indusi, turbionari, care prin efectul Joule dezvolt cldura necesar topirii metalelor. In cuptoarele electrice se obin oeluri superioare fa de celelalte procedee, dar datorit consumului ridicat de energie electric (500 700 kWh/t oel carbon si 1000 kWh/t oel aliat), procedeele electrice sunt folosite in special pentru obinerea oelurilor aliate, cu coninut redus de sulf, de incluziuni metalice si gaze, oeluri rapide (de scule), de rulmeni, oeluri anticorozive si aliaje neferoase. In construciile de masini pe scar larg se folosesc piesele turnate din font cenusie. Cu toate acestea, piesele de la care se cere si o anumit plasticitate, tenacitate si rezilien se toarn din oeluri carbon sau aliate. Oelurile carbon turnate in piese sunt oeluri moi sau semidure. Ele se noteaz cu simbolul OT (oel turnat), urmat de un grup de dou numere, dintre care primul reprezint rezistena minim la rupere prin traciune, iar cellalt, grupa de calitate. La grupa 1 de calitate se garanteaz numai rezistena la rupere si alungire, la grupa 2 de calitate se garanteaz si limita de curgere, iar la grupa 3 de calitate se garanteaz in plus gatuirea si reziliena; de exemplu OT 450-1 inseamn oel turnat cu Rm>450 N/mm2 si As > 18%; OT 450-3 inseamn oel turnat cu Rm > 450 N/mm2, Rp02 > 24 daN/cm2, A5>21%, Z > 3 si KCU > 40 J/cm2. Din aceste oeluri se toarn roi, arbori, pistoane, cilindri si alte piese in miscare sau cu forme complicate, mai usor de realizat prin turnare decat prin alte procedee de prelucrare. Oelurile au proprieti de turnare inferioare celor ale fontelor. Punctele de topire inalte s i fluiditatea relativ redus fac dificil turnarea din oel a pieselor cu perei subiri. Spre deosebire de fonte, oelurile sunt forjabile; astfel, la cald toate oelurile se forjeaz bine in intervalul de temperaturi cuprins intre 1150 850C; la rece ins, capacitatea de deformare a oelurilor depinde foarte mult de compoziia chimic. Ambutisarea adanc si matriarea complex nu sunt posibile decat la oelurile cu mai puin de 0,08% C. La coninuturi de 0,15 0,30% C se poate executa numai o ambutisare redus si indoirea pe raze mari. Prelucrabilitatea prin aschiere a oelurilor depinde, in cea mai mare msur, de structur. Oelurile moi, cu mult ferit in structur, se aschiaz greu deoarece tisul sculei se lipeste de pies, aschia se detaseaz foa rte greu, suprafaa de prelucrare este rugoas. Odat cu apariia perlitei in structur, condiiile de aschiere se imbuntesc; aschia devine fragil si detasabil, suprafaa prelucrat este neted. Odat cu aceasta creste si uzura sculei aschietoare, astfel incat oelurile dure si extradure se aschiaz neeconomic. Pentru imbuntirea prelucrabilitii prin aschiere a acestor oeluri se aplic tratamente termice speciale, care transform perlita lamelar in perlit nodular. Sudabilitatea oelurilor este bun la coninuturi mici de carbon (sub 0,25%C). Oelurile semidure se sudeaz satisfctor, iar cele dure si extradure nu sunt, practic, sudabile. Oelurile carbon pentru construcii. Pentru construciile metalice se folosesc de obicei, oeluri moi, deoarece ele trebuie s fie sudabile si deformabile la rece prin indoire. Pentru construciile de masini (construcii mecanice), in afar de oelurile moi se utilizeaz si oeluri semidure. Oelurile pentru construcii sunt deci oeluri hipoeutectoide. In func ie de cerinele impuse, ele pot fi: oeluri de uz general si oeluri carbon de calitate. Oelurile de uz general pentru construcii se caracterizeaz prin aceea c se folosesc ca atare, sub form de produse laminate la cald, fr prelucrri prin aschiere. Caracteristica de baz a oelurilor carbon obisnuite este rezistena la rupere prin traciune (Rm) in stare de livrare. Datorit acestui fapt, aceste oeluri se noteaz prin simbolul OL (oel laminat la cald), urmat de un grup care indic rezistena minim la rupere (de exemplu OL37 reprezint un oel carbon obisnuit cu Rm > 370 N/mm2; OL50, oel carbon obisnuit cu Rm > 500 N/mm2. Oelurile carbon obisnuite cu coninut sczut de carbon (sub 0,25% C) se folosesc, in special, pentru construcii metalice sudate (mantale, capace, batiuri, tirani, oel beton) iar cele cu coninut mai mare de carbon, pentru piese de importan mai mic in construcia de masini (suruburi, piulie, antretoaze, rondele, bride, pene, etc). La oelurile carbon de calitate se garanteaz compoziia chimic si proprietile mecanice de baz (limit cu curgere, rezistena la rupere Rm, alungire A5, gatuirea Z si reziliena KCU), ins numai in stare de tratament termic, deoarece oelurile carbon de

calitate nu se utilizeaz in stare de livrare. Ele se noteaz prin simbolul OLC (oel laminat la cald de calitate) urmat de un grup de dou cifre, care, reprezint coninutul mediu de carbon, in sutimi de procent; de exemplu OLC 35 reprezint un oel carbon de calitate avand, in medie, un coninut de 0,35% C, OLC 60 cu 0,60% C, etc. Spre deosebire de oelurile carbon obisnuite, la oelurile carbon de calitate coninutul de impuriti nocive este limitat (atat sulful cat si fosforul sunt limitate la maxim 0,040% fiecare). Oelurile carbon de calitate se folosesc in construcii de masini la fabricarea pieselor supuse unor solicitri mecanice mici si mijlocii. Astfel, oelurile OLC 10 si OLC 15 se folosesc, la fabricarea pieselor care urmeaz a fi sudate sau matriate sau a pieselor care suport socuri in miez si frecare la suprafa (de exemplu, bolurile); pentru aceasta, ele se supun unor tratamente termice speciale. Oelurile OLC 25, OLC 35 si OLC 45 se folosesc pentru piese care necesit rezisten mai mare, ins si tenacitate bun (de exemplu, arb ori cotii, roi dinate, etc) iar oelul OLC 60, pentru piese cu unele proprieti elastice (de exemplu, arcuri, bucse extensibile) sau rezistente si la uzur (pene, excentrice, roi dinate, valuri, etc). In afara oelurilor obisnuite si de calitate, standardele in vigoare in ara noastr cuprind si unele oeluri nealiate cu destinaie special. Oelurile pentru prelucrare pe masini unelte automate sunt oeluri moi sau semidure, in care se prevede un coninut de sulf mai ridicat (0,08 0,30 % S), cu scopul de a se obine o aschie mai fragil, usor detasabil la prelucrarea prin aschiere. Ele sunt notate cu simbolul AUT, urmat de un grup de dou cifre care reprezint coninutul mediu de carbon, in sutimi de procent (de exemplu AUT 20 are 20% C). Intr-o categorie similar se incadreaz si oelul fosforos pentru piulie, destinat matririi la cald sau la rece. El are un coninut mare de fosfor (0,20 0,40% P) si se prelucreaz usor prin aschiere; se noteaz cu simbolul OLP (oel laminat la cald fosforos ). Oelurile pentru construcia cazanelor si recipientelor sub presiune notate cu R sau K sunt livrate sub form de table groase, din care se execut virole de cazane cu abur, tambure pentru recipiente sub presiune, etc, care se prelucreaz prin deformare la rece (indoire, bordurare) si prin sudare, intrucat sunt oeluri moi, avand coninutul de carbon cuprins intre 0,09 si 0,33% C. O parte dintre oelurile pentru evi laminate la cald sunt de asemenea oeluri carbon. Ele sunt notate cu simbolul OLT (oel l aminat la cald pentru evi) urmat de un numr care indic rezistena minim la traciune; de exemplu OLT 35 reprezint oel pentru evi cu Rm > 350 N/mm2. Oelurile carbon pentru scule sunt dure si extradure. Datorit coninutului mare de carbon (0,7 1,4% C) aceste oeluri pot fi aduse in condiii de rezisten mare la uzare prin frecare. Oelurile carbon pentru scule se noteaz cu simbolul OSC, urmat de un numr alctuit din una sau dou cifre care indic coninutul mediu de carbon, in zecimi de procent; de exemplu OSC 8 reprezint un oel pentru scule cu 0,8% C; OSC 12 oel pentru scule cu 1,2% C, etc. Deoarece si aceste oeluri se supun unor operaii de tratamente termice, compoziia lor chimic este garantat in anumite limite restranse, coninutul de elemente nocive fiind limitat la maxim 0,030% P, respectiv 0,025% S. Oelurile cu coninut sczut de carbon (OSC 7, OSC 8, OSC 9) se folosesc la fabricarea sculelor pentru prelucrarea prin aschiere a materialelor nemetalice (lemn, hartie) sau a metalelor si aliajelor neferoase, precum si a sculelor pentru prelucrarea prin presare, lovire si tiere la rece fr aschiere (poansoane, matrie, filiere, scule de indoire si rsucire, etc). Oelurile hipereutectice (OSC 10, OSC 12, OSC 13) se folosesc la fabricarea sculelor (cuite, burghie, freze) pentru aschierea materialelor cu duriti mici (alame, bronzuri, fonte cenusii, oeluri moi) a dlilor, etc. Oelurile cu destinaie special exist si in grupa oelurilor carbon pentru scule. Astfel, pentru fabricarea pilelor se folosesc oeluri semidure (pentru pilirea materialelor nemetalice) si oeluri dure si extradure (pentru pilirea materialelor metalice). Aceste oeluri se noteaz cu simbolul OSP (oel pentru pile), urmat de un numr care reprezint coninutul mediu de carbon in zecimi de procente (de exemplu OSP 6 cu 0,6% C, OSP 12 cu 1,2% C, etc). Pentru fabricarea cuitelor, a foarfecelor si altor obiecte destinate tierii materialelor nemetalice se folosesc oeluri carbon semidure sau dure; acestea se noteaz cu simbolul OSL, urmat de un numr care reprezint coninutul minim de carbon in zecimi de procent. Indicatori tehnico-economici ai elaborrii oelului sunt: 1. Producia specific orar care se calculeaz cu relaia:

unde: P = incrctura medie/sarj, t; Me = pierderi metal in timpul elaborrii, t% ts = durata sarjei, h Durata de elaborare a sarjei se calculeaz inand cont de energia electric necesar topirii incrcturii (340 kWh/t), puterea transformatorului si pierderile termice specifice operaiei de topire. 2. Capacitatea de producie a cuptorului

unde: TD = timp disponibil anual 3. Indicatori de consum: - consum specific de oxigen, Nm3O2/t oel la convertizoare; - consum specific de electrozi, kg electrozi/t oel la cuptoare electrice; - consum specific de energie electric, kWh/t oel la cuptoare electrice. Prelucrarea metalelor si aliajelor prin deformare plastic Prelucrarea prin deformare plastic a metalelor se bazeaz pe capacitatea de transformare (modificare) a formei la cald sau la rece, fr apariia fisurilor sau distrugerea materialului. Deformarea plastic a metalelor si aliajelor presupune deplasarea atomilor in poziii noi de echilibru ale reelei cristaline. La prelucrarea metalelor prin deformare plastic la rece au loc modificri importante ale proprietilor mecanice, fizice si chimice ale acestora. Proprietile fizice sunt influenate astfel: scad conductibilitatea electric, inducia remanent, inducia de saturaie, iar rezistena electric, campul coercitiv cresc cu cresterea gradului de deformare. Sunt influenate si proprietile chimice, constatandu-se o micsorare a rezistenei anticorozive a materialelor metalice, odat cu cresterea gradului de deformare. Ansamblul fenomenelor legate de

modificarea proprietilor mecanice, fizice si chimice ale metalelor in procesul de deformare plastic la rece poart denumirea de ecruisare (intrire). Procesul de ecruisare este posibil numai atunci cand temperatura de deformare este inferioar temperaturii de recristalizare (in cazul oelului 723 C). Pentru a impiedica apariia timpurie a acestei stri si pentru a usura procesul de deformare plastic in sensul reducerii consumului de energie electric se procedeaz la inclzirea materialelor. Mecanismul deformrii la cald are loc, ca si in cazul deformrii la rece, prin alunecare (alunecarea grunilor cristalini conform unor planuri de alunecare in raport cu forele care acioneaz) sau prin maclare (cand o parte din cristal se reorienteaz in raport cu restul cristalului, de -a lungul unui plan numit plan de maclare, sau cand reorientarea prezint simetria corespunztoare unei imagini in oglind in raport cu obiectul considerat). In timpul deformrii la cald au loc procese contrarii: ecruisare provocat de deformare si recristalizarea care inltur efectele ecruisrii. Deformarea la cald in care are loc si recristalizarea confer materialului o structur cu gruni fini si proprieti mecanice corespunztoare. Cresterea temperaturii provoac o schimbare esenial a caracteristicilor de rezisten ale materialelor si aliajelor, prin cresterea plasticitii. Prin vitez de deformare se inelege deformaia relativ care are loc in unitatea de timp. La viteze mari de deformare, cldura nu are timp s se transmit in mediul exterior, deci temperatura piesei creste sensibil, creste viteza de recristalizare si in consecin scade rezistena la deformare. Prin cresterea vitezei de deformare la o temperatur dat, creste viteza de ecruisare si de formare a microfisurilor. Prin inclzirea semifabricatelor pentru deformarea plastic se urmreste: micsorarea limitei de curgere a materialului la valori cat mai mici, obinerea structurii care s asigure o deformare usoar, reducerea impuritilor depuse la limita dintre cristale prin difuzia lor parial in masa metalic, reducerea tensiunilor interne si omogenizarea structurii. Valoarea superioar a temperaturilor de inclzire este limitat de apariia unei oxidri puternice, formarea unor gruni grosolani si parial, de apariia fisurilor si decarburrii. Limita inferioar se stabileste in funcie de natura materialului, iar pentru oel corespunde intotdeauna cel puin cu valoarea temperaturii de recristalizare. O inclzire corect se asigur prin scurtarea timpului de inclzire pan la atingerea temperaturii optime de inceput de deformare, asigurarea unei inclziri uniforme a piesei, reducerea arderii si decarburrii pieselor, evitarea structurii de suprainclzire si de ardere in adancime a pieselor, care duce la apariia micro si macrofisurilor in timpul deformrii. Cuptoarele de inclzire a semifabricatelor pot avea diferite forme constructive si se clasific dup urmtoarele criterii: dup sursa de cldur folosit: cuptoare cu combustibil lichid sau gazos, cuptoare cu inclzire electric (cu rezisten sau cu inducie); dup modul de funcionare: cu funcionare intermitent sau continu, cu vatr fix sau mobil; dup calitatea atmosferei in contact cu materialul inclzit: cu aer cu inclzire direct sau prin convecie; dup mrimea semifabricatelor pentru inclzit: normale, pentru piese mic si adanci, pentru lingouri. Din punct de vedere economic, efectul inclzirii se rsfrange asupra costului produselor deformate plastic la cald prin consumul specific de combustibil si energie, prin durata ciclului de inclzire si pierderi prin oxizi. Alegerea tipului de cuptor depinde de materialul, forma si mrimea semifabricatului sau a piesei de inclzit. Pentru piese mici de form complex se intrebuineaz cuptoare cu flacr cu sau fr mediu protector. Pentru piese mici de form simpl se prefer utilizarea cuptoarelor cu inducie de inalt frecven. Principalele procedee de deformare plastic (figura 5.9.) fr distrugerea materialului sunt: laminarea, tragerea (trefilarea), forjarea, extrudarea, matriarea, ambutisarea, stanarea.

Laminarea (figura 5.10.) este cel mai economic si mai rspandit procedeu de deformare plastic. Prin laminare, lingourile sau semifabricatele din m etal isi micsoreaz seciunea transversal, in timp ce lungimea creste, in funcie de forma dorit. Cilindrii cu care se execut deformarea plastic prin laminare se afl cuprinsi intr-o instalaie complex numit laminor. Suprafaa cilindrilor de lucru este neted sau profilat, iar deschiderea dintre ei (calibrul) fix sau reglabil. Laminarea poate fi longitudinal, transversal si transversal-elicoidal.

Laminarea se poate efectua intre cilindri netezi cand unghiul de prindere p este de 22 24, in cazul produselor plate, sau intre cilindri in care sunt practicate canale profile denumite calibre, cand p = 30 32 si se obin profile, iar cilindrii poart denumirea de cilindri calibrai (figura 5.11).

Cilindrii laminatoarelor se confecioneaz din font modificat, din oel carbon sau oel aliat, turnat sau forjat. Laminorul este un complex de utilaje, prin care, in afara laminrii se mai execut tierea, indreptarea si transportul semifabricatelor. Instalaia de laminare se compune din caja de lucru in care sunt montai cilindrii si lagrele lor, motorul de antrenare si mecanismele de transmisie. Un ansamblu de laminare este compus din mai multe caje de laminare, care prelucreaz succesiv materialul de la prima deformare de degros are (degrosisoare) pan la forma finit. Antrenarea laminoarelor se face prin intermediul motoarelor electrice de curent continuu si alternativ, in funcie de sistemul adoptat. Materialele care se lamineaz sunt lingourile de diferite forme si mrimi, sau alte semifabricate obinute fie prin forjare, sau laminare anterioar (brame, agle, platine etc). Prima operaie a procesului tehnologic de laminare const in alegerea si pregtirea semifabricatului. Lingourile se cur de retasuri (prin tierea captului care conine retasura), iar celelalte semifabricate se debiteaz la dimensiunile necesare obinerii produsului dorit. Dup operaia de inclzire la temperatura de deformare a materialului, in cuptoare destinate acestui scop, lingourile sau semifabricatele sunt transportate in stare cald, cu ajutorul unei macarale, la rsturntorul mobil telecomandat care le transport la calea cu role de primire a laminorului. Lingourile se lamineaz totdeauna cu captul mic inainte. Pentru laminarea profilelor mari se pleac de la blumuri, care, dup ce sunt inclzite in cuptoare se lamineaz intre 5 13 treceri. Calibrele sunt astfel alese, incat semifabricatul s se lamineze la forma final la o singur inclzire, respectandu-se domeniul optim al temperaturii de deformare (pentru oel 1050 ... 1250C). Dup faza de calibrare urmeaz tierea produsului la dimensiunile prescrise. Laminarea tablelor groase se face pornind de la lingouri, sau brame. Tehnologia modern se bazeaz mai ales pe folosirea bramelor, intrucat in aceast situaie se obine o calitate superioar a tablelor. Operaiile de completare curire, sortare, depozitare, urmate de cele de control tehnic de calitate, incheie fazele procesului de laminare la cald. Cea mai mare producie in procesul de laminare se obine prin folosirea laminoarelor continue, unde exist posiblitatea de a produce table si benzi late in grosimi de la 4 la 35 mm. Numrul de treceri variaz intre 1025. Producia unor astfel de laminoare variaz de la 1,5 la 4 milioane tone/an. Efectele laminrii sunt urmtoarele: reducerea liniar de inlime (absolut): h = H h; reducerea procentual (relativ): H%= 100*h/H; alungirea liniar (absolut) de la l la L: l = L l; alungirea relativ (lungirea procentual): l% = 100*l/L; lirea liniar (absolut): b = B b; lirea procentual (relativ): b% = 100*b/b; Procesul de laminare poate fi caracterizat prin coeficienii de deformare: coeficient de reducere: = H/h; coeficient de alungire: = L/l; coeficient de lire: = B/b Intre coeficienii de deformare exist urmtoarea relaie care subliniaz aplicarea legii volumului constant:

Cele mai frecvente laminoare au doi cilindri (duo) care pot fi acionai intr-un singur sens (duo ireversibil); se utilizeaz pentru profile mici, mijlocii, table subiri; duo reversibil (in ambele sensuri) utilizat pentru blumuri, profile grele, table groase, etc. La laminorul duo ireversibil (semifabricatul) se inapoiaz in faa cajei, antrenat de dispozitive de manevr (mese de ridicat) cu pierderi mari de timp si respectiv cu realizarea unei productiviti sczute.

Indicatori tehnico-economici in procesul de laminare Producia orar a laminorului (ph) se determin cu relaia:

in care: n numrul de lingouri (semifabricate), laminate pe or; G - greutatea unui lingou (laminat) in tone; coeficient de utilizare a timpului de lucru; = 2..3% reprezint opririle pentru reparaiile curente, revizii, schimbarea cilindrilor, etc; recuperarea de metal, coeficient de scoatere; - pierderi de metal sub form de arsur (under), sutaje, prelevri de probe, etc; Tm -suma timpilor masin pentru laminarea la toate cajele in s; Tp- suma timpilor pauz, in s, care includ timpii pentru transportul dintre caje, pentru reglarea cilindrilor, pentru ridicarea si coborarea meselor de lucru. Indicatorii de consum in procesul de laminare: Pentru a mri producia laminoarelor se impun urmtoarele msuri: cresterea vitezei de laminare, adoptarea sistemelor de laminare continue, in linie care necesit timpi auxiliari redusi, reducerea la maximum a timpilor de reglare si de manevrare a semifabricatelor, armonizarea capacitilor de producie a laminorului cu a celorlalte agregate si instalaii auxiliare (cuptoare de inclzire, masini de debitat, ci cu role, poduri rulante, dispozitive de rcire, de tiere).

Tragerea const in introducerea semifabricatului metalic cu un capt, care a fost turtit si adus la un diametru mai mic, in orificiul piesei, numit filier, pan iese liber in afara acesteia. Prin tragerea puternic cu un cleste montat la instalaie, materialul trecand prin filier isi micsoreaz seciunea corespunztor. Astfel se obin: profiluri, evi si mai ales sarme. In cazul sarmelor, procedeul se numeste trefilare. Extrudarea const in introducerea semifabricatului metalic intr-un spaiu liber, numit conteiner, presarea lui cu un piston (poanson) acionat de o pres si trecerea printr-un orificiu al unei matrie de forma piesei dorite. Sunt obinute astfel profiluri complexe si evi cu caracteristici mecanice superioare datorit gradului ridicat de deformare plastic. Forjarea const in deformarea la cald sau la rece a semifabricatului metalic, prin lovire cu mijloace manuale sau mecanice (ciocan sau pres) obinandu-se piese de cele mai diferite forme si mase, cu structur si proprieti mecanice imbuntite. Forjarea se realizeaz prin dou metode: forjare liber si forjare in matri. La forjarea liber deformarea (forma si dimensiunile) piesei este nestanjenit (liber), metalul se poate refula (intinde, li, indoi, gatui, rsuci, etc). La forjarea in matri (matriare) deformarea fiind dirijat cu o scul numit matri, se realizeaz o precizie dimensional si o netezime a suprafeei mai mare ca la forjarea liber. Ambutisarea transform semifabricatul plat intr-o pies cav. Pentru aceasta, materialul este strans intre o matri si placa de presiune, in timp ce poansonul coboar deformand materialul dandu-i forma dorit. Prin ambutisare se obin vase din tabl, de oel, de aluminiu. Stanarea este procedeul de tiere cu ajutorul unei stane a intregului contur al unei piese din tabl sau band metalic. Prelucrarea metalelor prin aschiere urmreste inlturarea treptat, sub form de aschii a surplusului de material de pe piesele brute pan la dimensiunile exacte, stabilite pieselor finite. Aschierea se realizeaz cu scule aschietoare, cum sunt: cuite, freze, burghie, filiere, alezoare, etc, montate pe masini speciale numite masini-unelte. Principalele procedee sunt: strunjirea, rabotarea, frezarea, rectificarea, gurirea, alezarea, filetarea (interioar, care se face cu ajutorul tarozilor, si \ exterioar care se face cu ajutorul filierelor) si polizarea cu discul unor roi din material abraziv (figura 5.15).

CAPITOLUL 6
TEHNOLOGIA DE OBINERE A PRODUSELOR DIN LEMN 6.1. Generaliti 6.2. Defectele lemnului 6.3. Produse obinute din lemn 6.1. GENERALITI Lemnul este produsul plantelor lemnoase. Acestea, spre deosebire de plantele nelemnoase, sunt formate din celule care conin lignina, au o via multianual si prezint o parte aerian persistent in tot timpul vieii. In funcie de inlimea si forma lor, plantele lemnoase sunt imprite convenional in arbori, arbusti, subarbusti si liane lemnoase. Dintre acestea, arborii prezint cea mai mare importan din punctul de vedere al produciei cantitative si calitative de lemn. Arborii sunt plante lemnoase care au in general o tulpina unic si ating, la maturitate, o inlime de cel puin 5 m, avand ca produse principale lemnul si coaja. Unii arbori ating inlimea de 50 100 m, diametrul de peste un metru si varsta de 150 200 ani, in unele cazuri chiar 1000 ani si mai mult. Arbustii sunt plante lemnoase care au mai multe tulpini, ating inlimi de pan la 7 m si nu au o coroana bine distinct. Subarbustii sunt plante lemnoase cu inlimi pan la un metru sau mai mult; caracteristic subarbustilor este ins faptul c partea lemnoas nu cuprinde intreaga inlime. Lianele lemnoase sunt plante agtoare, care au de obicei tulpina lung, rsucit si indoit dup suportul pe care se aga. Plantele lemnoase se deosebesc intre ele prin forma si mrimea frunzelor, mugurilor, florilor, fructelor, seminelor etc. Cele care au aceleasi caractere aparin unei specii, aceasta fiind considerat ca unitate biologic fundamental. Speciile se grupeaz in genuri, genurile in familii, acestea in ordine, clase si increngturi ale regnului vegetal. Majoritatea plantelor lemnoase din epoca actual fac parte din marea increngtur a spermatofitelor (plante cu smana), care se impart in dou subincrengturi: gimnosperme (rsinoase) si angiosperme (foioase). Arborele este format din dou pri principale: rdcina si tulpina (figura 6.1.). Rdcina este partea lemnoas subteran a arborelui si serveste la fixarea acestuia in pmant precum si la extragerea apei si a srurilor minerale (seva brut), care prin vasele lemnoase ajung in coroan, la frunze. La unele specii exotice (de exemplu, la specia Tectona grandis Teack), rdcina prezint frecvent pri situate deasupra solului. Rdcina este format din mai multe ramificaii si reprezint 5 25% din volumul arborelui in funcie de specia lemnoas si de ali factori. Rdcinile de dimensiuni mari din anumite specii, de exemplu nucul, se pot valorifica prin debitare in furnire estetice. De asemenea, din rdcinile unor specii se pot extrage si alte substan e chimice necesare industriei. Tulpina este partea aerian a arborelui. Ea este alctuit din trunchi si coroan. Poriunea de trecere intre rdcina si baza tulpinii, poart denumirea de colet. Trunchiul este partea tulpinii care se dezvolt intre rdcin si coroan si are rolul de a susine coronamentul si de a conduce atat seva brut absorbit de rdcini cat si seva elaborat de frunze. Trunchiul reprezint 5090% din volumul arborelui si constituie partea cea mai valoroas a arborelui, deoarece din ea se recolteaz lemnul, cu cele mai variate intrebuinri. Coroana este poriunea superioar a tulpinii arborelui, alctuit din ramuri (crengi), frunze, flori si fructe si reprezint 5 10% din volumul total al arborelui. Crengile se utilizeaz la fabricarea plcilor din fibre si plcilor din aschii de lemn sau pot fi valorificate ca lemn de foc, iar din frunze se pot obine unele uleiuri, substane chimice si farmaceutice, fina biostimulatoare pentru cresterea animalelor, etc. Lemnul din tulpina si rdcina arborilor este inconjurat de un esut protector coaja care reprezint intre 5 si 15% din volumul total, proporia fiind mai mare la arborii cu diametre mai mici. Proporia de coaj este mai mare la rsinoase, stejar, salcam etc. si mai redus la fag, paltin, mesteacn, carpen etc. Coaja este prelucrat industrial pentru obinerea unor plci din aschii fono si termoizolatoa re sau pentru extragerea substanelor tanante. Proprietile fizice In afara caracterelor de structur enumerate, lemnul prezint unele aspecte caracteristice fiecrei specii, cum sunt: culoarea, luciul, textura, desenul, mirosul si gustul, denumite caracteristici fizice. Acestea pot servi la identificarea rapid a unor specii lemnoase sau la clasificarea acestora in anumite grupe. Culoarea lemnului. Culoarea lemnului variaz de la o specie lemnoas la alta, de la alb pan la negru, si chiar la aceeasi specie, ins intre limite restranse, cu nuane apropiate de culoarea de baz caracteristic. Culoarea lemnului depinde si de varsta arborelui, de condiiile de vegetaie, de umiditate si de gradul de sntate. Ea poate fi modificat prin tratamente higroscopice si hidrotermice, prin expunere la aciunea razelor ultraviolete sau prin oxidarea straturilor superficiale de lemn. Culoarea se modific si sub aciunea ciupercilor, devenind albstruie sau rosiatic. Dup culoarea care apare pe seciunea transversal, lemnele se impart in dou grupe: unicolore cele fr duramen si bicolore cele cu alburn si duramen. Speciile cu lemnul tarziu de culoare diferit de cea a lemnului timpuriu se numesc lemne vrgate. Lemnele din zona temperat au culori mai puin pronunate, intre alb-galbui si negricios, pe cand cele din regiunile tropicale prezint culori mai variate (de la alb pan la negru), in general mai inchise si cu nuane mai aprinse, ceea ce le ridic valoarea decorativ. Lemnele se grupeaz in general dup urmtoarele culori de baz: alb, galben, rosie, cenusie, verde, violet si neagr. In funcie de aceste culori se poate face urmtoarea clasificare: lemn alb-glbui: brad, molid, paltin de camp, paltin de munte, jugastru, alburn de salcie alb; lemn alb-galbuirosiatic: pr, tei, alburn de ulm de munte; lemn alb-galbui-roz: alburn de cer

si frasin; lemn alb-rosiatic: fag, mesteacn, anin, alburn de cires, platan; lemn alb-cenusiu: carpen, plop tremurtor, alburn de nuc; lemn gbui-brun: merisor, duramen de pin negru; lemn brun-deschis: duramen de castan, frasin, ulm; lemn brungalbui: duramen de stejar, gorun; lemn brun-rosiatic: fag (inima rosie), duramen de larice, tis, mr; lemn brun-roz: duramen de duglas; lemn brun-verzui: duramen de salcam; lemn rosiatic-brun: duramen de pin, cires, platan, plop alb; lemn cenusiu, cenusiu-albicios: duramen de nuc si plop negru; lemn verde-brun: guaiac; lemn violet-rosiatic: palisandru, amarant; lemn negru: abanos. Luciul lemnului. Luciul este proprietatea lemnului de a reflecta lumina. El depinde de structura lemnului, de substanele de incrustare ce le conin, de planul in care lemnul este secionat, de gradul de netezire a suprafeei si de modul cum cade lumina pe suprafa. Luciul cel mai pronunat il prezint seciunea radial, datorit razelor medulare (a oglinzilor), care reflect bine lumina, cu excepia razelor medulare mate de carpen, anin si alun. Seciunea tangenial este mai puin lucioas, iar cea transversal are luciul cel mai slab. Felul luciului se exprim prin comparaie cu cel al altor materiale cunoscute, spre exemplu: luciu mtsos, argintiu, auriu etc. Dintre speciile mai cunoscute, paltinul este recunoscut ca un exemplu de lemn cu luciu pronunat. Luciul lemnului poate servi la identificarea anumitor specii. Astfel, lemnul de molid este mai lucios decat cel de brad, cu care in rest se aseamn foarte mult. Textura lemnului. Prin textur se inelege aspectul structurii lemnului, determinat de mrimea si asezarea elementelor anatomice sau a zonelor pe care le formeaz. In general, textura poart calificativele de fin (uniform) si grosier (neuniform). Textur fin prezint acele specii lemnoase la care nu se pot distinge elementele anatomice si esuturile componente, datorit dimensiunilor mici si dispunerii uniforme (mesteacn, tei, plop, merisor, pr, tis, ienupr de Virginia). Textur grosier au speciile la care elementele anatomice si esuturile se disting cu usurin, pe fiecare seciune a lemnului ele aprand intr-un fel diferit (stejar, gorun, ulm, frasin, salcam). Textura poate da indicaii asupra utilizrii lemnului in domeniile in care aspectul si gradul de finisare au o importan deosebit. Desenul lemnului. Desenul pe care-l prezint suprafeele tiate ale lemnului este determinat de combinaia liniilor de contur si a suprafeelor rezultate prin secionarea inelelor anuale si a celorlalte elemente anatomice si esuturi ale structurii lemnului (lemn timpuriu si lemn tarziu, pori, raze medulare, zone de fibre si zone de parenchim). Desene deosebite apar, la unele specii datorit prezenei nodurilor, coloraiilor, devierilor de la cresterile normale (fibra crea, galme, canelura, crestere excentric) etc. Desenul prezint aspecte diferite si in funcie de direcia planului de tie re in raport cu orientarea inelelor anuale si a fibrelor lemnului. Desene cu o estetic deosebit se obin prin derularea conic sau excentric a unor specii. De asemenea, desene tipice prezint cele dou seciuni longitudinale: radial si tangenial. Pe seciunea radial desenul este accentuat de aspectul razelor medulare, in special cand sunt numeroase. Desene pronunate, caracterizate prin suprafee cu contur regulat sau ondulat, rezultate prin secionarea limitei inelelor anuale si a zonelor de lemn timpuriu si tarziu, apar pe seciunea tangenial a lemnului de rsinoase si foioase cu pori dispusi inelar. Desenele mai apreciate si speciile la care se intalnesc sunt: desen ochi de pasare, la: paltin, mesteacn, anin, ulm, frasin; desen piele de sarpe, la platan; desen dungat, la: rsinoase, frasin, stejar, ulm; desen moarat (cu ape), la: pr, tei, castan porcesc; desen ondulat (cre), la: paltin, frasin, nuc. Desenul lemnului constituie un criteriu important in alegerea materialului pentru mobilier, obiecte de art si decoraiuni interioare. Mirosul lemnului. Mirosul lemnului se datoreaz componenilor chimici volatili pe care ii conine (rsini, uleiuri eterice, gume, substane tanante). Fiecare specie lemnoas are un miros caracteristic, mai intens la lemnul verde sau proaspt tiat, la unele ins acest miros este foarte slab si nu se poate simi. Unele specii lemnoase prezint miros persistent si plcut (ienuprul de Virginia, zimbrul, lemnul de santal, visinul turcesc), dar la cele mai multe acesta dispare dup uscarea lemnului. Lemnele mirositoare sunt apreciate in producia de mobila sau de casete si cutii pentru anumite produse, dar nu sunt admise la fabricarea ambalajelor pentru alimente (unt, peste, carne etc.) sau buturi. Mirosul natural al lemnului poate fi modificat de aciunea ciupercilor. De exemplu, lemnul de rsinoase atacat de ciuperca Trametes pini miroase a vanilie. Pentru indicarea mirosului lemnului se folosesc diverse expresii ca: miros aromat (lemnul de santal, ienupr, tuie), miros de rsin (pin, larice, molid), miros de tanani (stejar, castan), miros de trandafir, miros neplcut (salcam, oetar, amarant) etc. Gustul lemnului. In stare verde, lemnul unor specii are un gust caracteristic, datorit unor substane de incrustare solubile in ap. Lemnele care conin substane tanante au gust astringent, iar cele care conin substane zaharoase, gust dulceag. Lemnele exotice au gust mai pronunat decat cele din zona temperat. Masa volumetric este influenat de specie, porozitate, structur, umiditate, varst, condiii de clim. La speciile din ara noastr masa volumetric este cuprins intre 0,40 1,5 g/cm3, deosebindu-se sase clase: lemn foarte greu peste 0,80 g/cm3 (stejar, jugastru de Banat); lemn greu 0,71 0,80 g/cm3 (pin, cer, carpen, salcam, stejar); lemn semigreu 0,61 0,70 g/cm3 (tisa, gorun, frasin, paltin, mesteacn); lemn semiusor 0,51 0,60 g/cm3 (larice, nuc, castan, mslin, anin); lemn usor 0,41 0,50 g/cm3 (pin, brad, molid); lemn foarte usor sub 0,40 g/cm3 (plopul negru). Lemnele exotice au masa volumetric intre 0,140 g/cm3 (balsa) si 1,230 g/cm3 (quaiac). Umiditatea este cantitatea procentual de ap pe care o conine lemnul. Pentru condiiile climatice ale rii noastre, umiditatea relativ a lemnului verde este 45%, iar a lemnului uscat in aer liber 12 15%. Lemnul fiind higroscopic absoarbe apa pan la realizarea echilibrului higroscopic intre umiditatea lemnului si umiditatea relativ a aerului. Umiditatea lemnului influeneaz proprietile mecanice si tehnologice ale acestuia. Umflarea si contragerea lemnului sunt fenomene datorate higroscopicitii acestuia. Umflarea este proprietatea lemnului de a -si mari volumul prin absorbia apei. Contragerea este fenomenul invers si const in reducerea dimensiunilor unei buci de lemn prin pierderea apei. Cand lemnul se contrage si se umfl se spune c lucreaz. Sunt fenomene duntoare pentru lemnul intrebuinat la mobil, tamplrie, construcii deoarece se desface si crap. Conductibilitatea termic este redus, lemnul este ru conductor de cldur in stare uscat. Coeficientul de dilatare termic este redus. Puterea caloric are valori difereniate in funcie de specia lemnoas, variind intre 3100 5350 kcal/kg. Rigiditatea dielectric este proprietatea lemnului de a rezista tensiunii electrice (27 28 kw/mm). Rezistena electric. Lemnul in stare uscat se prezint ca un izolator: cu cat umiditatea lui creste, scad proprietile izolante. Imbuntirea proprietilor izolante se poate face prin acoperirea lemnului cu uleiuri, lacuri electroizolante, rsini bachelitice. Proprietile acustice se manifest prin fenomene de rezonan si de amortizare a

sunetelor de ctre lemn. Rezonana este insusirea de a conduce, amplifica si de a da un anumit timbru vibraiilor sonore. Aceast proprietate depinde de regularitatea, fineea, elasticitatea fibrelor, umiditatea si starea sntii lemnului. Lemn de rezonan prezint speciile: molid, pin, paltin, frasin, cires, mesteacn, abanos, mahon, pernambuc o, care sunt folosite la fabricarea instrumentelor muzicale. Proprietile mecanice variaz in limite foarte largi, chiar la aceeasi specie fiind influenate de structura, compoziia chimic, masa specific, umiditate, metodele de debitare. Datorit anizotropiei lemnului, valorile proprietilor mecanice variaz cu direcia solicitrilor. Duritatea static reprezint rezistena pe care lemnul o opune la aciunea solicitrilor unei fore exterioare. Lemnele pot fi foarte dure (corn, mesteacn, fag), dure (tisa, carpen, salcam, frasin), semidure (larice, stejar, nuc), moi (plop, tei, brad). In funcie de direcia solicitrii, lemnul poate fi rezistent la compresiune (stejarul), rezistent la incovoiere (nuc, fag, stejar), rezistent la despicare (corn, carpen, palmier, mslin). Durabilitatea este proprietatea lemnului de a-si pstra un timp, indelungat trinicia. Durabilitatea se exprim prin rezistena lemnului la solicitri dinamice (socuri, oboseal, traciune, uzur). Rezistena la uzur se apreciaz in special pentru parchete, tlpici la sanie, schiuri etc. in funcie de rezistena la uzur deosebim: lemn foarte rezistent (salcam), rezistent (nuc, fag, carpen, stejar), puin rezistent (pin, ulm, brad), foarte puin rezistent (plop, molid). Proprietile mecanice determin utilizarea si metodele de prelucrare a masei lemnoase. Proprietile tehnologice reprezint insusirile de comportare a materialului lemnos la prelucrare, in tehnologia obinerii diferitelor mrfuri din lemn. In acest scop lemnul poate fi prelucrat prin urmtoarele procedee: uscare, reducerea gradului de umiditate excesiv pentru stabilitatea dimensional a lemnului; aburire, in scopul consolidrii formei geometrice si a structurii esuturilor; curbare, pentru modificarea formei geometrice naturale a masei lemnoase, conform necesitilor de utilizare; slefuire, pentru a reliefa desenul rezultat din structura anatomic a masei lemnoase, accentuarea luciului, a culorii; corectare, a unor forme si dimensiuni naturale ce nu concord cu acelea care se cer la utilizarea lemnului. Se execut prin operaii mecanice. Ca proprieti tehnologice ce mai pot fi menionate: comportarea lemnului la aciunea indelungat a apei, rezistena la smulgerea cuielor, suruburilor, la forfecare, despicare etc. Proprietile tehnologice ale lemnului sunt determinate de structura, compoziia chimic, umiditate, durabilitate. Se pot imbunti prin tratamente speciale si metode de conservare a lemnului. 6.2. DEFECTELE LEMNULUI Prin defecte se ineleg abaterile de la cresterea normal a arborilor, de la structura, aspectul si compoziia chimic a lemnului si care au ca efect reducerea valorii de intrebuinare a acestuia. Defectele pe care le prezint lemnul sunt foarte variate, datorit, atat caracteristicilor speciei lemnoase cat si condiiilor de crestere si accidentelor care pot interveni in timpul vieii arborelui. Ele pot apare in lemn si in urma operaiilor de exploatare, transport, depozitare si prelucrare necorespunzatoare. Defecte de form a trunchiului Curbura este un defect intalnit la muli arbori si const in devierea curb a axei trunchiului de la linia dreapt. Curbura poate fi intr-un singur plan, pe toat lungimea trunchiului, mai multe curburi in acelasi plan sau curbur in plane diferite (fig. 6.2.). Mrimea curburii se exprim prin raportul dintre sgeata maxim S, in centimetri, si lungimea poriunii curbate L, in metri, rezultatul dandu -se in cm/m sau in procente. Curbura este unul dintre cele mai grave defecte de form, deoarece influeneaz posibilitile de utilizare a lemnului. Ea influeneaz negativ rezistenele lemnului rotund folosit in construcii, in special cand este solicitat la compresiune. La debitarea bustenilor in cherestea, curbura ingreuneaz debitarea, se obin piese cu dimensiuni reduse si se pierde mult material la tivire. De asemenea, din cauza neparalelismului fibrelor cu axa pieselor rezultate la debitare, piesele se deformeaz sau se crap mai usor in timpul uscrii. In cazul derulrii bustenilor cu curbur se inregistreaz pierderi mari pana la cilindrarea acestora.

Conicitatea anormal const in descresterea anormal continu a diametrului trunchiului de la baz spre varf. Se exprim in cm/m sau in procente si se calculeaz imprind diferena dintre cele dou diametre de capt, msurate in centimetri, la lungimea piesei, msurat in metri. In mod normal toi arborii au o anumit descrestere a diametrului de la baz spre varf,\ dar se consider anormal numai dac depseste 1 cm/m, respectiv 1%. Conicitatea reduce randamentu l la debitare si derulare si scade calitatea sortimentelor obinute. Lbrarea trunchiului este o ingrosare anormal, brusc si pronunat a bazei trunchiului (fig. 6.3.) Se msoar prin diferena dintre diametrul de la baza trunchiului si diametrul msurat la inlimea de un metru. Ea constituie un defect deoarece provoac pierderi de materia1 la doborare si prelucrare, iar prin debitare se obin piese cu fibr inclinat.

FIG.6.3

Lbrarea trunchiului
S-a constatat practic c la bustenii cu curbur mare, insbiere si lbrare, sortimentele debitate sunt de calitate mai slab si genereaz ulterior numeroase defecte. Ovalitatea const in abaterea de la forma circular a seciunii transversale a trunchiului (fig. 6.4.). Se msoar prin diferena dintre mrimea axelor seciunii transversale D d, imprit la mrimea axei mari D, rezultatul exprimandu-se in procente. Ovalitatea se consider defect cand este pronunat. Ea provoac pierderi de material la derulare, iar datorit inegalitii limii inelelor anuale, lemnul este neomogen si se comport diferit in utilizrile practice. Canelura este o deformaie caracterizat prin vlurarea suprafeei laterale a trunchiului, astfel c seciunea transversal a acestuia are un contur sinuos, forma sinuoas a conturului exterior transmiandu-se si inelelor anuale. Canelura este caracteristic lemnului de carpen, ins se intalneste, uneori, si la alte specii (fag, anin, tis, ienupr etc.). Ea constituie una din principalele dificulti la derularea carpenu lui, iar la debitarea bustenilor cu canelur rezult piese cu fibr inclinat. Infurcirea este un defect caracterizat prin desprirea trunchiului in dou sau mai multe ramificaii principale care se dezvolt apoi ca tulpini separate (fig. 6.5.) si se exprim prin distana, in metri, de la captul gros al trunchiului pan la locul infurcirii.

FIG.6.4

FIG.6.5

Ovalitatea trunchiului

nfurcirea trunchiului

In zona de infurcire, trunchiul prezint inimi concrescute si coaja infundat, iar lemnul are o structur neregulat. Defecte de structur a lemnului Neregularitatea limii inelelor anuale const in limea diferit a inelelor anuale de pe seciunea transversal a trunchiului. Este defectul cel mai des intalnit si apare datorit condiiilor de crestere inegale de la an la an. Cu cat inelele anuale sunt mai neuniforme ca lime cu atat lemnul este mai neomogen si are o comportare diferit. Fibra crea sau ondulat const in devierea elementelor anatomice ale lemnului dup linii ondulate destul de regulate (fig. 6.6.), si se intalneste frecvent la foioase, in special la paltin si frasin, apoi la nuc, mesteacn etc. Ea constituie un defect numai sub aspectul devierii de la cresterea normal, dreapt, a fibrelor. Anumite insusiri mecanice sunt in general mai bune, iar sub aspect estetic, fibra crea ridic valoarea calitativ a lemnului. Lemnul cu fibra crea, cum este paltinul cre, este foarte apreciat pentru producerea furnirelor estetice si a instrumentelor muzicale.

Fibra crea

FIG.6.6.

Fibra nclinat FIG.6.7.

Fibra inclinat se observ la piesele debitate si const in devierea intrun singur plan a fibrelor si inelelor anuale fa de axa longitudinal a piesei (fig. 6.7). Se msoar prin raportul dintre devierea fibrelor de la o linie paralel cu axa piesei h si lungimea de referin considerata l, rezultatul exprimandu-se in milimetri pe metru. Fibra inclinat rezult din debitarea bustenilor cu curbur, cu lbrare ori cu conicitate, sau poate apare prin tierea lemnului cu fibr normal dup un plan inclinat fa de direcia fibrelor. Ea micsoreaz rezistenele mecanice ale lemnului, iar prin secionarea fibrelor se obin suprafee aspre, mai greu de finisat. Fibra rsucit const in devierea elicoidal a fibrelor in jurul axei trunchiului, fibrele rmanand paralele intre ele. Direcia rsucirii fibrelor poate fi spre dreapta sau spre stanga privind de la baz spre varful trunchiului. Fibra rsucit se recunoaste la bustenii necojii dup direcia crpturilor cojii, iar la cei fr coaj dup direcia crpturilor superficiale ale lemnului. Lemnul cu fibr rsucit este de calitate inferioar, se despic si se prelucreaz greu, rezistenele mecanice sunt mai mici iar piesele debitate se deformeaz puternic.

Fibra incalcit este un defect care const in devierea local neregulat a fibrelor si a celorlalte elemente anatomice ale lemnului si se intalneste in general la foioase: anin, mesteacn, cires, nuc etc. Ea se formeaz in poriunile unde apar umflturi (excrescene, galme) pe trunchi. Zonele de lemn cu fibr incalcit se prelucreaz greu, obinanduse suprafee aspre, chiar si prin rindeluire. Lemnul de compresiune (fig. 6.8.) este o formaiune anormal de lemn. Se formeaz in special la arborii de rsinoase (brad, molid, larice, pin silvestru) si const in ingrosarea accentuat a zonei de lemn tarziu din inelele anuale, care capt o culoare rosie-brun, mai inchis. Forma seciunii transversale a acestor arbori este in general oval, cu inima excentric. Structura, compoziia chimic si proprietile lemnului de compresiune sunt mult diferite de ale lemnului normal. Astfel, grosimea membranelor traheidelor este mai mare, conine mai mult lignin, se umfl si se contrage mai mult, este mai dur, mai fragil si mai puin rezistent la traciune. Piesele de cherestea cu lemn de compresiune se deformeaz puternic prin uscare si uneori crap.

Lemn de compresiune FIG.6.8

Excentricitate

FIG.6.9

Excentricitatea const in devierea lateral a mduvei fa de centrul geometric al seciunii transversale a trunchiului (fig. 6.9.). Ea este insoit in general de ovalitate si de inegalitatea inelelor anuale si cauzeaz neajunsuri atat sortimentelor rotunde intrebuinate ca atare, printr-o scdere a rezistenelor, cat si pieselor debitate, care se deformeaz sau crap, din cauza limii inegale a inelelor anuale. Inima concrescut const in cresterea impreun a dou sau mai multe tulpini, trunchiul avand din aceast cauz in seciunea transversal o form ovala neregulat (fig. 6.10.) sau trapezoidal. Acest defect poate fi intalnit la toate speciile. La arborii dezvoltai norma1 apare numai in zona de infurcire a tulpinii si prezint aproape intotdeauna defectul numit coaj infundat. Lemnul cu inim concrescut este neomogen, se prelucreaz greu si se deformeaz puternic.

Inim concrescut (inim dubl)

FIG.6.10

Nodurile sunt resturi de crci inglobate in masa lemnului si reprezint unul din defectele cele mai frecvente ale lemnului. Ele sunt considerate defecte deoarece lemnul lor are insusiri diferite de ale lemnului din jur, creeaz dificulti la prelucrare, micsoreaz unele rezistene mecanice si reduc valoarea si sfera de utilizare a lemnului. Numrul si mrimea nodurilor depind de specia lemnoas, de condiiile de vegetaie si de partea din tulpin unde sunt situate. Rsinoasele au in general mai multe noduri decat foioasele, ins de dimensiuni mai mici. Arborii crescui in masive prezint noduri mai puine si mai mici decat cei crescui izolat. Prin debitarea bustenilor in cherestea nodurile pot apare pe feele, canturile si muchiile pieselor si se clasific in mai multe tipuri, in funcie de anumite criterii. Dup gradul de aderen cu masa lemnului inconjurtor se deosebesc: noduri concrescute (fig. 6.11.a.), noduri parial concrescute, legate de masa lemnului prin inele anuale care continu total sau parial in nod, si noduri cztoare (fig. 6.11.b) provenite din crci uscate care nu sunt legate de masa lemnului.

Aderena nodurilor
a nod concrescut; b nod cztor FIG.6.11 Noduri musta

FIG.6.12

Dup forma seciunii nodurilor pe suprafaa piesei se disting: noduri rotunde, noduri ovale si noduri alungite.

Dup poziia nodurilor in pies, acestea se impart in: noduri pe fa, noduri pe cant, noduri pe muchie, noduri longitudinale, noduri transversale, noduri strpungtoare si noduri nestrpungtoare. Dup gruparea lor pe suprafaa piesei se deosebesc: noduri izolate, noduri grupate si noduri musta sau noduri duble (fig. 6.12.) Dup gradul de sntate, coloraie si integritate se impart in: noduri sntoase, noduri vicioase sau parial putrezite, noduri putrede, noduri normal colorate, noduri negre si noduri crpate. Mrimea nodului la sortimentele rotunde si de pe feele pieselor de cherestea se exprim prin distana, in milimetri, dintre tangentele la conturul nodului, duse paralel cu axa longitudinal a piesei. Crpturile sunt discontinuiti in masa lemnului, rezultate prin desprinderea longitudinal sau ruperea elementelor anatomice ale lemnului. Ele pot s apar la arborii in picioare sau la materialul doborat (busteni) si debitat. Crpturile mai importante care apar la arborii in picioare sunt gelivura si rulura. Gelivura sau crptura de ger este o crptura longitudinal, care uneori se intinde pe caiva metri din lungimea trunchiului. Este provocat de temperaturile foarte joase din timpul iernii si se intalneste mai des la foioase (stejar, frasin, nuc, ulm). Gelivura poate fi deschis sau inchis si prezint in general pe marginile exterioare niste umflturi in form de creste datorit cresterilor de cicatrizare (fig. 6.13.) Rulura sau crptura inelar const in desprinderea esuturilor lemnului dup limita unui inel anual, pe o anumit lungime din trunchi. Poate fi parial sau complet (fig. 6.14) si apare mai frecvent la molid, brad, ulm si castan.

FIG.6.13

Rulur FIG.6.14

Gelivur 1 deschis; 2 inchis

1 parial; 2 complet Crpturile existente in trunchiul arborilor se regsesc in bustenii rezultai dup doborarea si secionarea acestora. In plus, in busteni pot apare si alte crpturi, mai ales la capete, cauzate de tensiunile interne de crester e, de contragerea lemnului in urma uscrii sau ca urmare a unor manipulri brutale. La debitarea bustenilor cu asemenea defecte se inregistreaz insemnate pierderi de material si rezult sortimente de calitate inferioar. Guri si galerii de insecte. Lemnul fiind un material organic constituie un mediu nutritiv sau un adpost prielnic pentru un mare numr de insecte care, intr-un anumit stadiu al vieii lor, se dezvolt si triesc in interiorul lemnului. Asemenea insecte poart denumirea de insecte xilofage. Atacul insectelor poate avea loc atat asupra tulpinii arborilor in picioare, cat si asupra lemnului umed doborat si asupra lemnului uscat din construcii si mobilier. Distrugerea poate fi cauzat de larve, precum si de insecta adult si const din guri si galerii de mrimi si forme variate, cu diferite adancimi de ptrundere. Acestea intrerup continuitatea masei lemnoase, reducandu-i rezistena, ii depreciaz aspectul si constituie locurile de intrare a ciupercilor care distrug lemnul. Mrimea gurilor s i galeriilor se determin prin diametrul si adancimea de ptrundere, cum si prin numrul lor pe lungimea sau pe suprafaa piesei. Insectele care atac lemnul sunt foarte numeroase si cuprind mai multe categorii: gandaci, fluturi, viespi si furnici. Gandacii fac parte din mai multe familii: carii, croitori si ipide. Cariile lemnului sunt insecte mici (39 mm lungime), de form cilindric si culoare castanie. Larvele lor distrug de preferin lemnul din interiorul locuinelor (mobilier, parchete, obiecte de art), atat de rsinoase cat si de foioase in care produc galerii numeroase prin transformarea lemnului intr-o pulbere fin care se scurge prin gurile rotunde ce dau in exterior. Croitorii lemnului sunt gandaci cu lungimea intre 10 si 30 mm, uneori mai mare, care se recunosc usor dup antenele lungi in forma de fire. Gurile si galeriile fcute de larvele si insectele adulte din aceast familie sunt de dimensiuni mari, avand deschideri ovale pana la 40 mm si sunt pline cu rumegus mare. Ipidele sunt de doua feluri: gandaci de scoar si gandaci de lemn. Gandacii de scoar sunt duntori forestieri, petrecandu-si aproape toat viaa intre coaj si lemn. Gandacii de lemn sunt insecte mici si fac in lemn galerii de forme variate, atacul lor recunoscandu-se dup culoarea alb a finii de lemn care se scurge din galerii. Dintre fluturi numai larvele (omizile) speciilor Cossus cossus (sfredelitorul rosu al slciilor) si Zeuzera pirina (sfredelitorul punctat al frasinului) provoac degradarea lemnului, fcand in lemnul arborilor in picioare galerii cu diametrul pan la 15 mm care se menin permanent curate. Viespile lemnului. Din aceast grup de insecte mai important este Sirex gigas (viespea lemnului de rsinoase) care face in lemn galerii cilindrice umplute cu rumegus, cu diametrul pan la 20 mm. Viespile atac lemnul in picioare, de unde ies uneori numai dup debitarea cherestelei si folosirea lemnului in construcii. Furnicile sunt in general insecte folositoare pdurii. Exist ins unele, ca de exemplu, furnicile negre de pdure, care sunt duntoare. Acestea degradeaz in special lemnul de molid si brad, in picioare sau doborat, prin distrugerea lemnului timpuriu, fcand goluri pan la 7 8 m inlime. In regiunile tropicale si subtropicale sunt rspandite unele specii de furnici, denumite termite (furnici albe), care sunt deosebit de periculoase deoarece distrug complet lemnul, mai ales cel din construcii. Coloraii anormale. Sunt defecte caracterizate prin culoarea lemnului diferit fa de culoarea obisnuit, normal, a speciei respective, fr modificarea important a rezistenelor mecanice ale lemnului. Aceste defecte sunt provocate de

bacterii, ciuperci sau alte cauze si ele se pot rspandi in intreaga mas a lemnului sau numai zonal. Principalele coloraii anormale sunt albstreala, duramenul fals, incingerea si lunura. Albstreala este o coloraie anormal, albstruie cu nuane cenusii sau verzi, care apare frecvent, in timpul sezonului cald, in alburnul lemnului de rsinoase, in special la pin, ins se intalneste si la unele specii de foioase albe. Este provocat de aciunea unor ciuperci si apare la lemnul rotund sau debitat depozitat necorespunztor, supus unei uscri prea lente. Apariia ei este favorizat de alternana de expunere a lemnului la ploaie si soare. Pentru prevenirea albstririi lemnului se recomand ca in timpul verii bustenii s fie conservai prin imersie complet in ap, iar cheresteaua s fie uscat la aer sau tratat la suprafa cu substane fungicide. Duramenul fals este o coloraie anormal a zonei centrale a trunchiului, care apare la multe specii din cele care in mod normal nu au duramen. Din aceast grup fac parte: Inima rosie a fagului, cunoscut si sub denumirea de duramen fals, este o coloraie anormal rosiatic-brun, uneori cu nuane violacee sau cenusii a prii centrale a trunchiului, avand un contur neregulat. Coloraia poate fi uniform sau neuniform, dar prin aburire se coloreaza uniform si difer puin de culoarea lemnului alb aburit. Conine numeroase tile care astup vasele, astfel incat lemnul din inima rosie se impregneaz greu cu substane antiseptice, ceea ce este foarte important pentru lemnul utilizat la traverse. Acest defect apare la majoritatea arborilor de fag. Inima stelat a fagului este o coloraie anormal, brun-rosiatic pan la cenusiu-negricioas, cu contur stelat, uneori foarte bine delimitat prin linii de culoare inchis. Are caracterele inimii rosii a fagului dar prezint uneori un stadiu incipient de alterare. Inima de ger a fagului este o coloraie anormal, rosiatic-brun, a parii centrale a trunchiului, situat in jurul inimii rosii sau inglobat in aceasta, avand un contur format in general din linii frante. Se deosebeste de inima rosie prin faptul c este lipsit de tile si are umiditate mai mare. Formaii de duramen fals se intalnesc si la alte specii, ca: inima brun a frasinului, inima negricioas a paltinului, inima cenusie a plopul ui si teiului si inima rosiatic sau roseaa stejarului. Incinderea este o coloraie anormal sub form de pete sau benzi de culoare glbui-rosiatic, rosiatic pan la brun, brun-cenusie, care se produce dup doborarea arborilor si apare in general la capetele sortimentelor de lemn rotund, iar la piesele debitate si pe seciunile longitudinale. Este provocat de unele ciuperci si se produce frecvent la fag, anin, mesteacn, carpen, paltin, plop, salcie, tei, limba. Lunura este un defect care const din prezena unor inele anuale avand culoarea si proprietile alburnului in cuprinsul zonei de duramen. Apare mai ales la stejar si se consider defect deoarece provoac o neomogenitate in structura si proprietile duramenului. Coloraiile anormale se exprim cantitativ prin dimensiunile suprafeei pe care apar sau prin fraciuni din dimensiunile piesei. Alteraiile sunt defecte cauzate de ciuperci xilofage si se caracterizeaz prin schimbarea culorii si proprietilor lemnului. Cele mai frecvente alteraii ale lemnului sunt rscoacerea si putregaiul. Rscoacerea este o form de alterare a lemnului caracterizat prin apariia de zone albicioase, delimitate prin linii negricioase care dau lemnului un aspect marmorat , lemnul prezentand un inceput de putregai. Lemnul cu acest defect are proprietile fizico-mecanice reduse, iar cel de fag nu se coloreaz prin aburire. Rscoacerea apare in zonele afectate de incindere la lemnul de foioase, in special la fag, mesteacn, carpen, paltin, anin, salcie, tei si plop. Putregaiul reprezint o modificare insemnat a culorii, structurii, compoziiei chimice, consistenei si proprietilor fizice si mecanice ale lemnului sub aciunea ciupercilor xilofage. Fenomenul putrezirii lemnului const in faptul c ciupercile secret fermeni cu ajutorul crora dizolv treptat componen ii chimici principali ai pereilor celulari, transformandu-i in substane solubile cu care se hrnesc. Unele ciuperci dizolv celuloza si las lignina aproape neatins , producand putregaiul brun (putregai de distrucie), dup culoarea pe care o are. Alt grup de ciuperci distruge lignina, astfel c lemnul atacat devine alb si moale, putregaiul produs de acestea purtand denumirea de putregai alb sau de coroziune. Merulius lacrymans buretele de cas este ciuperca cea mai periculoas pentru lemnul din construcii interioare, depozite, mine, poduri, stalpi etc., atacul ei extinzandu-se asupra tuturor obiectelor care conin celuloz: cri, haine din bumbac, covoare etc. Buretele de casa produce o putrezire rapid, de culoare brun, lemnul putrezit prezentand crpturi longitudinale si transversale, astfel c se transform cu timpul in prisme mici sframicioase.

6.3. PRODUSE OBINUTE DIN LEMN

Cele mai utilizate sunt produsele semifabricate din lemn obisnuit si din lemn ameliorat, precum si produsele obinute prin prelucrarea mecanic a lemnului, respectiv, mobila. Semifabricate din lemn obisnuit Cheresteaua se obine prin prelucrarea lemnului in gatere sau cu fierstraie mecanice. Debitarea se poate face pe direcia longitudinal, radial, semiradial, tangenial, pentru a se asigura un anumit randament cantitativ si calitativ al bustenilor. Clasificarea cherestelei se face in funcie de: specia lemnoas, locul ocupat in bustean si modul de debitare, poziia pieselor de cherestea in seciunea transversal a busteanului, forma geometric a pieselor in seciunea transversal, gradul de prelucrare, dimensiuni, calitate, umiditate, tratamente specifice aplicate, destinaia produselor. Dup specia lemnoas, sortimentele de cherestea poart denumirea speciei din care au fost produse. Astfel se poate deosebi: cherestea de rsinoase; cherestea de fag si stejar; din alte specii tari (frasin, ulm, carpen, paltin etc.); cherestea din specii moi (plop, tei, mesteacn, salcie etc.) Dup locul ocupat in bustean si modul de debitare, se deosebesc urmtoarele tipuri de cherestea (fig. 6.15.): piese debitate radial, cand urmele inelelor anuale taie faa interioar sub unghiuri cuprinse intre 60 si 90 (fig. 6.15, a); piese debitate semiradial, cand unghiul feelor cu inelele anuale este cuprins intre 45 si 60 (fig. 6.15, b); piese debitate tangenial, cand planul feelor este tangent cu conturul inelelor anuale sau face cu acestea unghiuri cuprinse intre 0 si 45 (fig. 6.15). Dup poziia pieselor de cherestea in seciune transversal a busteanului, in special scandurile si dulapii poart urmtoarele denumiri: scanduri (dulapi) de inim, care cuprind inima si mduva lemnului in aceeasi pies, ale crei fee sunt paralele si simetrice cu planul axei longitudinale a busteanului (fig. 6.15, d) si se numesc axiale 1; scanduri (dulapi) cu inim despicat, pe ale cror fee interioare apare parial mduva lemnului (fig. 6.15, e) si se numesc piese centrale 2; scanduri laterale 3, obinute din poriunea cuprins intre piesele centrale si lturoaie (fig. 6.15, f).

Piesele de acest fel constituie majoritatea cantitii de cherestea produs prin debitarea bustenilor la gatere. Piesele de la extremiti cu o singur fa ferstruit se numesc margini sau lturoaie.

Denumirea cherestelei dup modul de debitare si poziia ocupat n bustean FIG.6.15

Dup forma geometric a pieselor in seciunea transversal se pot deosebi: lemn semirotund obinut din bustean prin spintecare dup axa longitudinal, cu o singur panz, in dou jumti (fig. 6.16, a); sferturi obinute in urma spintecrii in dou piese simetrice a lemnului semirotund printr-o tiere radial, perpendicular pe planul primei tieri (fig. 6.16, b); grinzi sau prisme cu 2, 3, 4 fee plane cu grosimi mai mari de 100 mm (fig. 6.16, c, d, e); margini sau lturoaie rezultate din flancurile extreme ale busteanului si care in seciunea transversal au forma unei calote (fig. 6.16, f).

Denumirea cherestelei dup forma seciunii Transversale FIG.6.16

Dup gradul de prelucrare a pieselor de cherestea deosebim: cherestea tivit, cand piesele obinute au canturile tiate la ferstru pe toat lungimea lor (fig. 6.17, a); cherestea netivit, cu canturi rotunde sau tiate de ferstru pe mai puin de jumatate din lungimea pieselor (fig. 6.17, b); cherestea semitivit, cu unul din canturi tiat la ferstru, celalalt rmanand rotund (fig. 6.17, c).

Denumirea cherestelei dupa gradul de prelucrare

FIG.6.17 Dup dimensiuni, o pies de cherestea este caracterizat prin lungime, lime, si grosime. Dup lungime, cheresteaua se clasific in: lung, cu lungimea 1,80 4 m din 10 in 10 cm pentru foioase si 3 6 m din 50 in 50 cm pentru rsinoase; scurt, cu lungimea 1,00 1,70 m din 10 in 10 cm pentru foioase si 1 2,75 m din 25 in 25 cm la rsinoase; subscurt, cu lungimea de 0,45 0,95 m din 5 in 5 cm, numai la cheresteaua de foioase. Dup grosime, cheresteaua poart denumirea de: scanduri (20 50 mm la foioase si 12 24 mm la rsinoase); dulapi (50 100 mm la foioase si 28 75 mm la rsinoase); rigle (piese prelucrate cu grosimi s imilare cu ale dulapilor, iar limile egale cu grosimea sau cel mult dublul grosimii); grinzi (sortiment cu seciune ptrat sau dreptunghiular, mai mare de 100/100 mm); sipci (piese cu seciune redus avand grosimi similare cu ale scandurilor, iar lim ile cel mult dublul grosimii); frize (piese cu grosimi 2025 mm si limi 4 12 cm). Piesele de cherestea de calitate superioar sunt acelea care intrunesc toate insusirile si caracteristicile tehnico-comerciale stabilite prin standard. Diferenierea apare datorit defectelor naturale sau din cauza prelucrrii necorespunztoare. In funcie de defectele pe care le prezint, cheresteaua se clasific in clase de calitate dup specii: cherestea de rsinoase: clasa A, B, C, D; cherestea de fag (aburit sau neaburit): scandurile si dulapii in trei clase, A, B si C; sipcile si riglele in dou clase, A si B; alte piese intr-o singur clas; cherestea de stejar: scandurile, dulapii si riglele in trei clase, A, B si C; sipcile in dou clase, A si B; alte piese intr-o singur clas; cherestea de cires, frasin, paltin, pr, anin, plop, salcie si tei in trei clase, A, B si C; cherestea de arar, carpen, jugastru, mesteacn si salcam in dou clase, A si B; cherestea din alte specii, intr-o singur clas Dup gradul de umiditate, cheresteaua de foioase poart denumirea: cherestea verde, care are umiditatea mai mare de 30%; cherestea zvantat, cu umiditatea cuprins intre 24 si 30%; cherestea semiuscat, cu umiditatea cuprins intre 18 si 24%; cherestea uscat, cu umiditatea mai mic de 18%. Cheresteaua de fag se supune unor tratamente specifice in vederea ameliorrii insusirilor fizice sau tehnologice prin aburire, antiseptizare sau ignifugare. In acest sens poart denumirea de: aburit, antiseptizat sau ignifugat. Dup destinaie cheresteaua poate fi pentru: mobilier curbat, lzi, suveici, traverse de cale ferat, doage pentru butoaie etc. Dimensiunile cherestelei sunt reglementate prin standarde a cror aplicare este obligatorie atat de ctre productor, cat si de beneficiar. La cererea beneficiarilor, pentru satisfacerea unor necesiti obiective, si cu acordul productorului, se pot produce si livra piese de cherestea si in alte dimensiuni decat cele prevzute in standarde, productorul putand cere preuri majorate, care s acopere cheltuielile suplimentare fcute.

 Furnirele sunt foi subiri de lemn cu grosimea de 0,2 6 mm, obinute din bustean prin tiere plan sau cilindric (derulare). Se prezint in urmtoarele sortimente: furnirul estetic (de fa), furnirul de baz si furnirul tehnic. Furnirul estetic (de fa) este o foaie de lemn care, dup specia lemnoas si destinaie, poate avea grosimea de 0,4 0,8 mm. Se obine, de regul, din specii exotice sau indigene preioase, cu ape frumoase. Serveste la placarea mobilierului de calitate, alctuit dintr-un schelet usor din lemn de brad, care revine mai ieftin decat dac ar fi lucrat din lemn masiv. Furnirul de baz sau blindul este o foaie din lemn de tei, fag, plop negru sau anin, de 2 4 mm grosime. Blindul serveste ca suport al furnirului de fa la piesele furniruite, deoarece acesta nu se lipeste niciodat direct pe feele de brad ale scheletului. La lipire atat blindul cat si furnirul de fa se aseaz cu fibrele incrucisate fa de fibrele suprafeei-suport. Furnirul de baz serveste si ca strat exterior la panele si plci celulare. Furnirul tehnic serveste la fabricarea placajelor, panelelor etc. Potrivit necesitilor, grosimea furnirului tehnic este de 0,2 6 mm. Parchetul se prezint sub form de lamele din lemn masiv cu diferite dimensiuni prevzute cu lamb si uluc. Se obine din stejar, nuc, fag, anin, arar, carpen, paltin, mesteacn. Parchetul se livreaz in trei clase de calitate: I, a II-a si a III-a. Panourile de parchet mozaicat se obin d in lamele de parchet constituite din ptrate elementare, dispuse in sah sau in alte modele, destinate a fi lipite direct pe sapa de beton. Panourile de parchet se livreaz in dou clase de calicate: I si a II-a. Lamelele si panourile de parchet se clasific dup specia lemnoas, dup dimensiuni, dup clasa de calitate. Alte semifabricate folosite in construcii sunt: dusumele cu lamb si uluc obinute din rsinoase; frize si sipci care au rolul de a face legtura intre pardoseal si tamplrie; tamplrie pentru binale (usi, ferestre). Se execut din lemn masiv si din plci celulare. Cele din lemn masiv sunt grunduite, iar cele din plci celulare furniruite. Se livreaz: pervazuri din lemn, ferestre simple cu deschidere exterioar (1, 2, 3, 4 canaturi), ferestre simple cu deschidere interioar (1, 2, 3, 4 canaturi), ferestre duble, glaf pentru ferestre, usi interioare (1, 2 canaturi), usi exterioare (1, 2 canaturi), usi batante. Semifabricate din lemn ameliorat Ameliorarea se face cu scopul de a obine un material lemnos de calitate superioar din specii mai slabe: plop, salcie, mesteacn etc., sau de a valorifica superior aschii, fibre, fin si rumegusul de lemn. In funcie de tratamentul aplicat, produsele din lemn ameliorat pot fi: semifabricate din lemn ameliorat fizico-mecanic si semifabricate din lemn ameliorat fizico-chimic. Semifabricate din lemn ameliorat fizico-mecanic. Din aceast grup de produse fac parte: placajul, panelul, plcile celulare, lemnul densificat, lemnul stratificat (fig. 6.18). Semifabricate din lemn ameliorat fizico-mecanic a placaj; b panel; c plci celulare; d lemn stratificat FIG.6.18

Placajul se obine dintr-un numr impar de foi de furnire suprapuse alternativ perpendicular pe direcia fibrelor si incleiate. Prile componente sunt: faa (1), miezul (2), dosul (3). Grosimea placajelor este de 3 10 mm. Clasificarea placajelor: dup specia lemnoas: foioase (tari, moi), rsinoase, specii exotice; dup structur: normal, stelat, omogen, de construcie echilibrat, mixt; dup starea suprafeei: fee prelucrate, melaminate, emailate, acoperite cu hartie, decorative, cu desen in relief; dup modul de combinare cu alte materiale: armat, blindat, azboplacaj; dup modul de tratare: antiseptizat, ignifugat; dup domeniul de utilizare: de uz general, placaj special, pentru lucrri de interior sau exterior, pentru vagoane, pentru aviaie etc.; dup defectele rezultate din procesul de prelucrare: tipurile A, B, C, D, E. Placajul este superior cherestelei, deoarece se deformeaz mai puin, nu crap, este rezistent, flexibil, este mai usor. Placajul are suprafaa mai uniform si prezint o rezisten mai mare la aciunea microorganismelor si a insecte1or. Se utilizeaz la: mobil, tamplrie, vagoane, aviaie etc. Panelul este format dintr-un miez de sipci sau miez bloc acoperit pe ambele fee cu cate un strat de furnir, asezat cu fibrele perpendicular pe direcia miezului si incleiat. Clasificarea panelurilor: dup specie: fag, anin, plop; dup grosime: 16, 19, 22, 25, 20, 25 si 40 mm; dup defecte: calitatea I si calitatea a II -a. Proprieti: panelul constituie un suport rezistent, nedeformabil, usor si ieftin. Nu crap la variaiile de umiditate si temperatur. Se utilizeaz la: mobilier, tamplrie. Plcile celulare sunt alctuite dintr-o ram de lemn, in interiorul creia se asez un miez cu goluri, apoi totul se acoper cu placaje sau plci din fibre de lemn. Clasificarea plcilor celulare: dup structura miezului: tip A (miez din elemente spirale), tip B (miez din fasii frante sau material fibrolemnos); dup natura feelor: fee placaj, furnir estetic, PFL, PAL,

melaminat, emailat. Plcile celulare sunt ieftine, au o mas foarte redus, rezistente la variaii de temperatur si umiditate. Se utilizeaz la: mobil, pentru binale (usi). Lemnul densificat se obine din buci masive de lemn supuse presrii in condiii speciale. Lemnul de fag se comport cel mai bine la densificare. Lemnul densificat devine mai compact, omogen, foarte rezistent la uzur si nu mai prezint fenomenul de contragere. Se utilizeazla: lemnul de fag densificat numit lignostone (tare ca piatra) se intrebuineaz pentru suveici, roi, lagre de masini etc. Lemnul stratificat (L.S.) se obine prin incleierea unui numr mare de furnire subiri din aceeasi specie de lemn. Asezarea se face dup o tehnic special iar incleierea, cu rsini sintetice. Clasificarea sortimentului: dup prelucrare: nedensificat si densificat; dup modul de alctuire a straturilor si caracteristicile de calitate: A, B, C, D; dup forma de prezentare: plci sau mulat (sptare de scaun, profile etc.). Lemnul diversificat prezint rezisten bun la ap, ageni chimici si uzur. Se utilizeaz la: fabricarea mobilei, tamplarie etc. Semifabricate din lemn ameliorat fizico-chimic Produsele din aceast grup sunt supuse aciunilor mecanice si chimice, iar materialul lemnos se poate utiliza sub form de fibre, aschii, fin. Produsele obinute prin ameliorare fizico-chimic permit valorificarea superioar a intregului material lemnos, chiar si a deseurilor de la prelucrarea lemnului rotund in cherestea, placaj, furnir. Se utilizeaz ca materie prim, in special lemnul de fag si mai puin salcia si plopul. Lemnul masiv se amelioreaz fizico-chimic prin impregnare cu rsini sintetice si apoi presare la cald. Se produc mai multe sortimente: lemn metalizat (L.M.), lemn bachelizat (L.B.), lemn stratificat si densificat (L.S.D.). Se utilizeaz in industria constructoare de masini, industria chimic, industria aeronautic si naval, electrotehnic, radiotehnic, la fabricarea articolelor sportive etc. Produse obinute din fibre si aschii de lemn - Plci din fibre de lemn sau fibrolemnoase (P.F.L.) Sunt semifabricate obinute prin incleierea si impaslirea fibrelor de lemn izolate prin desfibrare mecanic sau chimic cu rsini sintetice (fenolice) prin procedeul umed sau uscat. Plcile tratate termic sunt mai rezistente la incovoiere si uzur. Sortimentul de PFL se clasific dup cum urmeaz: dup procedeul de fabricaie: umed, uscat, semiuscat; dup gradul de densificare: nepresate (extramoi, moi), presate (semidure, dure, extradure); dup structura seciunii transversale: omogene, stratificate, perforate; dup natura liantului: fr liant, cu albumin, cu rsini fenolice, cu colofoniu, cu bitum; dup aspectul feelor: cu o fa neted, cu ambele fee netede, cu desen in relief, furniruite, innobilate (melaminate, emailate), riflate, canelate; dup tratamentul aplicat: standard, tratat termic, uleiate, impregnate, ignifugate, antiseptizate, texturate; dup domeniul de utilizare: de uz general, pentru utilizri speciale. Aceste plci au grosimea 2,5 6 mm, au rezisten bun la factorii fizici, mecanici si chimici, prezint avantajul unui cost redus si al intreinerii usoare. Se utilizeaz la: construcia mobilei pentru mese, scaune, pentru destinaii speciale, construcii. - Plci din aschii de lemn (PAL) Sunt semifabricate obinute prin aglomerare cu liani sintetici si presarea particulelor din lemn (aschii), a deseurilor de stuf sau de canep. Dup presare, plcile se finiseaz prin diferite procedee. Sortimentul de PAL se clasific astfel: dup forma aschiilor: aschii plane, mcinate, prelucrate; dup densitate: usoare; semigrele, grele; dup structura seciunii transversale: monostratificate; triplu-stratificate, extrudate; dup felul presrii: plci presate perpendicular pe fee, plci presate prin extrudare; dup felul finisrii: neslefuite, slefuite, furniruite, placate, innobil ate (melaminate, emailate, texturate, spcluite), hidrof ugate, iginifugate, antiseptizate; dup aspectul suprafeei: normale, cu fee fine; dup defecte: caliti A, B, C. Au rezistene mecanice superioare, capacitate ridicat de izolaie termic si fonic, sunt perfect plane, se pot curba prin mijloace simple, se pot finisa frumos si se pot combina cu alte materiale. Poate inlocui panelul la fabricarea mobilei pentru casete de radio, TV, usi, ambalaje, mobilier comercial, mobilier pentru laboratoare etc. Mobila este format din diferite piese, fabricate din lemn sau alte materiale, care servesc la satisfacerea unor necesiti si in acelasi timp la decorarea interioarelor, creand un spaiu confortant si plcut. In obinerea mobilei se folosesc materii prime de baz si auxiliare. Ca materii prime de baz se utilizeaz lemnul masiv sub form de cherestea si semifabricate din lemn: furnire, placaje, panele, PAL, PFL, lemn stratificat, folii PVC. Pentru obinerea mobilierului se utilizeaz cherestea de fag si de stejar clasele A si B si cherestea de rsinoase, clas a extra, tombant, clasa a III-a. Nu se admit defecte ca: putregai, inima dubl, coaja infundat, pungi de rsin, fibr crea etc. Un indice de calitate al cherestelei care influeneaz hotrator calitatea mobilei este umiditatea: se admite o umiditate maxim de 8% a cherestelei. Calitatea panelului este stabilit in funcie de defecte (putregaiuri, noduri, guri de insecte etc.). PAL-ul si PFL-ul nu trebuie s prezinte defecte ca: suprafee cu asperiti, coloraii neuniforme, densitate neuniform, umflturi, dezlipiri de miez. Furnirele si materialele noi care pot inlocui furnirele: furnirul lamelin, furnirul de fag innobilat, hartia texturat, hartia decorativ stratificat, foliile PVC, foliile de PVC matlasat, acestea trebuie s corespund din punctul de vedere al grosimii, umiditii 10 15% si s nu prezinte defecte de aspect. Ca materii prime auxiliare se utilizeaz cleiuri, baiuri, lacuri, accesorii metalice, materiale pentru tapiserie, oglinzi, sticl, cristale. Cleiurile materiile de baz pentru asamblare sunt substane naturale sau sintetice care aplicate intre dou suprafee creeaz o coeziune puternic. Cerina de calitate cea mai important este consistena si starea de prezentare pentru a putea forma un strat de grosime uniform si de a ptrunde superficial in porii lemnului. Baiurile sunt materiale cu ajutorul crora se coloreaz lemnul; ele trebuie s fie constituite din compusi solubili care dup uscarea lemnului s adere si s coloreze uniform. Se folosesc baiuri organice (colorani de anilin). Lacurile formeaz pe suprafaa mobilierului o pelicul solid, elastic, cu sau fr luciu. Lacurile poliesterice sunt produse noi de finisare; ele trebuie s prezinte rezisten la cldur, la aciunea apei si s confere luciu. Accesoriile metalice si din materiale plastice mrunte cuprind manere, broaste, balamale, zvoare, silduri, rozete, chei etc. Cerinele de calitate care se impun acestora sunt corecta funcionare si aspectul exterior corespunztor. Materialele pentru tapierie includ materiale pentru cptusirea interioar si pentru tapieria feelor. Pentru cptusirea interioar se folosesc: iarba de mare, talas de lemn, vat, pr de cal, panza de sac, in, doc, chingi; ca materiale pentru

tapiarea feelor se utilizeaz goblenuri, es turi jacard, esturi rips, plusuri, PVC pe suport textil etc. Materialele clasice de tapierie sunt inlocuite cu materiale noi avand structuri realizate din materiale plastice (poliuretan) sau spongioase (poroplast) care se aplic direct pe reeaua de chi ngi elastice, perne relaxa, cochilii din polistiren expandant. Principalele condiii de calitate ale acestor materiale sunt: s fie elastice; s aib rezisten bun la rupere; s aib rezisten la uzura prin frecare; rezistene sporite ale vopsirilor la frecare, la lumin. Alte materiale: cristale, sticl, oglinzi, care nu trebuie s prezinte defecte vizibile dar s fie bine slefuite. Mobilierul este executat din elemente (stinghii si frize) si din complexe (rame, panouri) care prin grupri si asamblri d iferite dau produsul finit. Procesul tehnologic cuprinde urmtoarele operatii. Obinerea elementelor masive: uscarea cherestelei, croirea brut a materiilor prime de baz, tivirea, rindeluirea, retezarea si frezarea; furniruirea; incleierea si asamblarea ramelor. Influena operaiilor de obinere a elementelor masive asupra calitii mobilierului const in urmtoarele: nerespectarea umiditii cherestelei face ca piesele din lemn s crape, s se desprind peliculele de lac; croirea nu trebuie facut din materiale cu defecte si trebuie s respecte strict dimensiunile prevzute pe piese; tivirea, rindeluirea la exactitatea dimensiunilor si usurarea asamblrii pieselor; furniruirea mreste valoarea estetic a mobilierului; incleierea si asamblarea trebuie s asigure imbinarea perfect a reperelor si s nu prezinte pete de clei pe suprafa. Montarea se realizeaz cu cepuri rotunde, incleiere si cu suruburi. Ea influeneaz direct stabilitatea si rezistena mobilierului. Finisarea cuprinde chituirea, slefuirea, biuirea, lcuirea, lustruirea. Influena operaiilor de finisare asupra calitii mobilierului: chituirea si slefuirea influeneaz aspectul prin corectarea denivelrilor si uniformizarea culorii; lcuirea influeneaz aspectul folosindu-se pelicule transparente, cu luciu si netezime superioar; lustruirea uniformizeaz peliculele de lac si confer aspect exterior plcut1. Procesul de transformare a bustenilor in piese de cherestea se desfsoar in hala de fabricaie si cuprinde: debitarea (tierea longitudinal a bustenilor), prin care se obine grosimea cherestelei la tierea pe plin si grosimea si laimea la tierea pe prism; prelucrarea cherestelei (retezare, secionare, tivire, spintecare), care are in vedere eliminarea unor defecte si obinerea lungimii si limii finale. Debitarea se execut cu: gatere verticale sau orizontale, ferstraiepanglic, ferstraie circulare care sunt considerate utilaje de baz. Prelucrarea se execut cu ferstraie circulare de retezat si ferstraie-panglic de spintecat. In hala de fabricaie, procesul tehnologic de debitare este alctuit din urmtoarele operaii: alimentarea cu busteni si recepia cantitativ; debitarea bustenilor in piese de cherestea brut; desenarea cherestelei (in special la fag); prelucrarea cherestelei; colectarea si evacuarea cherestelei; prelucrarea si evacuarea rmsielor de fabricaie. Bustenii sunt adusi in hala de fabricaie cu ajutorul transportoarelor longitudinale cu lan, asemntoare celor din depozitul de busteni. Transportorul longitudinal cu lan are la capt un scut opritor, care la atingerea de capatul busteanului declanseaz oprirea.Cu ajutorul unor brae descrctoare, acionate la comanda conductorului utilajului de debitare, bustenii se rostogolesc pe un transportor transversal (rampa de descrcare), de unde se alimenteaz utilajul de debitare. Pe transportorul de alimentare se face si recepia cantitativ a bustenilor de un recepioner; se msoar lungimea si diametrul la captul subire in cazul lemnului de rsinoase si la mijloc in cazul lemnului de foioase. Dimensiunile constatate se inscriu pe o fis de eviden, care st la baza determinrii volumului de busteni care se debiteaz in ziua respectiv. Pe lang dimensiunile bustenilor, in fisa de recepie se mai inregistreaz: clasa de calitate, modelul de tiere utilizat, numele echipei care deserveste linia tehnologic, schimbul si data. Volumul bustenilor se va stabili dup tabele de cubaj, in funcie de diametru si lungime. Gaterul vertical este utilajul de baz in industria de prelucrare a butenilor in cherestea. Cu ajutorul gaterului se execut spintecarea in lung a bustenilor sau prismelor, folosind drept scule tietoare panze de ferstru, sub form de benzi metalice dinate pe una din marginile longitudinale. In vederea realizrii tierii, panzele de ferstru sunt montate intr-o ram, care execut o miscare alternativ in plan vertical, in timp ce busteanul sau prisma execut o miscare de avans ctre panzele de ferstru.

Gaterul vertical FIG.6.19

Gaterul vertical (fig. 6.19.) se compune din urmtoarele ansambluri principale: placa de baz 2, ce se fixeaz pe o masiv fundaie de beton 1; batiul gaterului compus din montanii verticali 3, ce se fixeaz pe placa de baz si traversele inferioare si superioare 4, care creeaz impreun cu montanii verticali cadrul rigid al gaterului; mecanismul de tiere compus din arborele principal 8, volanii 9, bielele 10, care pun in miscare alternativ de ridicare si coborare rama gaterului 11, in care se monteaz panzele tietoare; mecanismul de avans, care asigur inaintarea busteanului prin gater, respectiv prin panzele tietoare, in vederea debitrii lui. El este compus din mecanismul propriu-zis si valurile de avans superioare si

inferioare; dispozitivele de comand ale gaterului; instalaia de ungere. Pentru colectarea si indeprtarea rumegusului rezultat in procesul de tiere, gaterul este prevzut cu un jgheab vibrator suspendat de montanii gaterului, care sorteaz rumegusul de aschii de lemn, si-l deverseaz in instalaia de transport (mecanic sau pneumatic) a rumegusului in afara halei de gatere. Placa de baz este o pies masiv din font pe care se sprijin si se fixeaz batiul gaterului si care preia toate solicitrile la care este supus gaterul in timpul funcionrii. Placa de baz este asezat pe fundaia gaterului, prin intermediul a 6 - 8 suruburi de ancorare. Pe placa de baz se monteaz lagrele arborelui principal ale gaterului. Montanii gaterului sunt identici din punct de vedere constructiv si dimen sional si se execut din font sau oel prin turnare, avand forma unor perei verticali cu nervuri de rigidizare. Pe montani se fixeaz toate mecanismele si dispozitivele gaterului. Traversele sunt elementele de legatur si de rigidizare ale montanilor, iar impreun cu placa de baz asigur rigiditatea intregului ansamblu al gaterului. Mecanismul de tiere asigur tierea in lung a busteanului prin miscarea alternativ a panzelor tietoare, fixate intr-un cadru metalic, denumit rama gaterului care este compus din traversa superioar 12, traversa inferioar 13 si montanii verticali 14. La captul traverselor sunt montate patinele 15 care asigur prin glisare o deplasare precis a ramei gaterului in timpul tierii, in lungul unor ghidaje montate in goluril e din montanii gaterului. La extremitatea traversei superioare se gsesc butonii traversei pe care se fixeaz, prin intermediul unor rulmeni, bielele 10. La cellalt capt, bielele se fixeaz, tot prin intermediul unor rulmeni, de butonii volanilor 9, amplasai excentric fa de axa volantului. Acest sistem, biel-manivel, realizeaz miscarea alternativ de du-te vino a ramei prin transformarea miscrii de rotaie a axului principal 8 si a volanilor 9. Axul principal al gaterului este acionat, la ran dul lui, de la un motor electric printr-o curea de transmisie prin intermediul roilor de acionare 6 si 7. Roata de acionare fix 6 serveste pentru antrenarea gaterului, fiind solidar cu axa gaterului, in timp ce roata liber 7 foloseste pentru trecerea pe ea a curelei de transmisie, atunci cand se urmreste oprirea gaterului, fr a opri si grupul de acionare. In acest caz, roata liber 7 se invarteste pe axul principal, fr a imprima acestuia miscarea de rotaie; in rama gaterului se monteaz panzele tietoare. Mecanismul de avans al gaterului 3 este format din dou valuri superioare 1 si dou inferioare 2, montate atat in fa, cat si in spatele gaterului. Valurile primesc o miscare de rotaie de la mecanismul de avans. In timpul debitrii, valurile preseaz busteanul si se rotesc, asigurand astfel inaintarea busteanului, fr ca acesta s se poata deplasa in plan vertical. Valurile inferioare sunt fixe si servesc la sprijinirea si antrenarea busteanului. Valurile superioare servesc, de asemenea, pentru antrenarea si fixarea busteanului si, in acelasi timp, pot fi reglate si deplasate in plan vertical, in funcie de diametrul busteanului si neregularitile ce apar pe acesta. Viteza de rotaie a valurilor este variabil, in funcie de mrimea avansului imprimat. Valurile au forma unor cilindri cu striaiuni in exterior pentru a putea asigura antrenarea bustenilor. La unele gatere, valurile sunt confecionate din mai multe discuri alturate, ce se pot inlocui in cazul uzurii inaintate a striaiunilor. Sistemul de acionare a valurilor de avans se realizeaz cu ajutorul unor mecanisme care, in funcie de miscarea imprimat busteanului spre panzele tietoare, se grupeaz in: mecanisme de avans intermitent, care imping busteanul inainte, la cursa ascendent sau la cea descendent a ramei gaterului; mecanisme cu avans continuu, care imprim o miscare de inaintare uniform, la ambele curse ale ramei gaterului. Mecanismul de avans continuu d posibilitatea obinerii unei mari game de mrimi ale avansului, schimbarea mrimii avansului in timpul mersului, precum si cuplarea sau decuplarea rapid a avansului. Dispozitivele de comand ale gaterului asigur operaiile de conducere ale gaterului, respectiv punerea in funciune sau oprirea acestuia, cuplarea si reglarea sistemului de avans, precum si ridicarea sau coborarea valurilor superioare de avans si de presiune. Toate aceste operaii se transmit prin sisteme de comanda montate pe pupitrul de comand al gaterului. Gaterul vertical este dotat cu o serie de utilaje si mecanisme care asigur, la parametrii cerui, alimentarea lui cu busteni si evacuarea cherestelei debitate. Cruciorul mecanic de prindere a busteanului (fig. 6.20) asigur preluarea busteanului de pe transportorul de alimentare, rotirea si deplasarea acestuia in jurul axei sale pentru a fi introdus in gater in poziia cea mai favorabil si meninerea rigid a busteanului in timpul debitrii.

Utilaje pentru deservirea gaterului FIG.6.20

Cruciorul se compune dintr-un batiu solid sprijinit pe roi care-i asigur deplasarea in timpul unei linii de rulare amplasat perpendicular pe deschiderea gaterului. Cruciorul este prevzut cu o volant 1 care acioneaz asupra a dou brae 2, ce prind busteanul ca intr-un cleste. Acest dispozitiv se poate deplasa lateral prin acionarea asupra volantei 3. De asemenea, cruciorul este dotat cu un dispozitiv care permite rotirea busteanului in jurul axei sale, dispozitive care permit introducerea busteanului in gater in poziia dorit in funcie de unele defecte majore, cum ar fi curbura, noduri mari, crpturi, zone de putregai etc. La gaterele moderne, deplasarea cruciorului spre gater si apoi retragerea lui se face mecanic. Tot in faa gaterului este prevzut un al doilea crucior auxiliar 5, de construcie mult mai simpl, care serveste pentru rezemarea celui de-al doilea capt al busteanului, inainte de introducerea lui in gater, intre cele dou randuri de valuri de avans. Cruciorul auxiliar din faa gaterului este compus din dou axe cu roi, ce se deplaseaz pe aceeasi linie de rulare pe care circul si cruciorul de prindere a busteanului. Pe partea pe care se sprijin captul busteanului, cruciorul are un suport care se poate deplasa lateral, pentru a permite centrarea busteanului la introducerea lui in gater. In momentul cand captul busteanului este introdus intre valurile gaterului, funcia acestui crucior auxiliar inceteaz. Aparatul de proiecie pentru centrarea bustenilor este dotat cu lmpi si ecrane cu linie trasoare, montate deasupra crucioarelor de prindere a busteanului, care indic cu dungi luminoase axa gaterului, permiand astfel s se asigure o corect introducere a bustenilor in gater. Cruciorul mecanic 7 pentru prinderea cherestelei, aflat in spatele gaterului, este asemntor cu cruciorul mecanic din faa gaterului. Cruciorul ruleaz pe o linie amplasat in spatele gaterului. Cu acest crucior, prin intermediul

braelor de prindere, captul busteanului debitat este strans puternic si este trecut in linie dreapt prin gater, reali zanduse o tiere corect. Cruciorul auxiliar din spatele gaterului asigur rezemarea busteanului debitat dup iesirea lui din valurile de avans si presiune si este asemntor celui din faa gaterului. La gaterele moderne cruciorul mecanic si auxiliar din spatele gaterului sunt inlocuite cu un dispozitiv pentru ghidarea cherestelei. Panzele de gater sunt scule tietoare folosite pentru tierea longitudinal a bustenilor. Sunt scule sub form de benzi cu un numr mare de dini tietori dispusi pe una din marginile longitudinale. In funcie de posibilitile de fixare a panzelor in rama gaterului, acestea sunt de dou feluri: panze pentru bigle fixe (tip A) si panze cu plcue (tip B) (fig. 6.21).

Pnzele tietoare ale gaterului FIG.6.21

Panzele de tip A se folosesc la gaterele care au avansul bustenilor la cursa de lucru, iar cele de tip B, la gaterele care au avansul continuu sau la cursa de ridicare a ramei. Panzele de gatere au lungimi de 1000 2200 mm, limi de 150 180 mm si grosimi de 1,4 2,4 mm din 0,2 in 0,2 mm. La grosimi mai mici se reduce consumul de putere si cantitatea de rumegus eliminat, iar cu cresterea grosimii creste rigiditatea si stabilitatea panzei. Lungimea panzelor de gater se stabileste in funcie de caracteristicile constructive ale gaterului si se determin cu relaia: L = Dmax + H + 300 mm, in care: Dmax reprezint inlimea medie de tiere, iar H cursa cadrului cu panze in mm. Fluxul tehnologic reprezint modul de amplasare a utilajelor pentru debitarea bustenilor, pentru prelucrarea cherestelei, a instalaiilor de transport interior si de evacuare a produciei rezultate. Fluxurile tehnologice au forme diferite de organizare, in funcie de: specia lemnoas care se debiteaz; utilajele de baz folosite la debitare; gradul de mecanizare; spaiul disponibil pentru amplasare; realizarea unei circulaii fr intoarceri si incrucisri a materialului care se prelucreaz; reducerea efortului fizic. Distana dintre utilaje va corespunde lungimii pieselor care se prelucreaz plus un spaiu de siguran, in vederea desfsurrii optime a procesului de producie. Din punct de vedere al amplasrii utilajelor, in fabricile de cherestea pentru debitare la gatere a fagului (fig. 6.22) se cunosc dou variante: gatere asezate pe un si ngur rand (fig. 6.22, a) si gatere asezate pe dou randuri (fig. 6.22, b). Cheresteaua lung, tivit la circularul 5, este evacuat cu transportorul 7 la rampa de sortare. Cheresteaua netivit este transportat la ferstrul circular 6 spre a fi retezat. Cheresteaua scurt este prelucrat in frize la ferstraiele circulare de tivit 8, de spintecat 9 si la cele de retezat 10. Piesele prelucrate sunt evacuate cu ajutorul transportorului cu banda 11. In varianta a doua (fig. 6.22, b) debitarea prismelor se face la gaterul I, asezat in randul al doilea. Aceast variant de amplasare a utilajului prezint dezavantajul c gaterele pentru prismuire 1 nu pot fi utilizate la capacitatea maxim. Eliminarea acestui inconvenient se face prin alimentarea separat cu busteni a gaterelor I, pentru debitarea lor pe plin in timpul cand ele nu sunt alimentate cu prisme, sau prin amplasarea unui singur gater de debitat prisme pentru ambele linii tehnologice. Organizarea activitii la gaterele care debiteaz busteni de foioase are in vedere faptul c aceste specii se debiteaz, in principal, pe plin si numai in anumite condiii se impune debitarea in alte sisteme (prism, slavon, sferturi etc.).

Amplasarea masinilor n cadrul liniei de fabricaie la fag FIG.6.22

Balana materiei prime in producia de cherestea la debitarea bustenilor de fag, cu ferstraie-panglic este urmtoarea: busteni ce se debiteaz .................................... 100%; producia rezultat: cherestea ................................................. 60% rumegus .................................................12.5% rmsie fabricaie ..................................20.5% margini, lturoaie .................................... 0.5%

 pierderi tehnologice .................................6.5% consum specific .................................. ......... 1,666 m3/m3. Balana materiei prime in producia de cherestea la debitarea bustenilor de stejar, cu ajutorul gaterelor este urmtoarea: busteni ce se debiteaz .................................... 100%; producia rezultat: cherestea ................................................ 51%; rmsie fabricaie ................................. 25%; rumegus ................................................. 15%; margini .................................................. 1%; pierderi tehnologice .............................. 8%; consum specific ......................................... 1,961 m3/m3. Balana materiei prime in producia de cherestea la debitarea bustenilor de diverse specii foioase, cu ajutorul gaterelor este urmtoarea: busteni ce se debiteaz ..................................... 100%;

producia rezultat:
cherestea ................................................ 66,5%; rmsie fabricaie ................................. 14,5%; rumegus ................................................. 12%; margini .....,............................................ 0,5%; pierderi tehnologice .............................. 6,5%; consum specific ......................................... 1,539 m3/m3. Productivitatea gaterelor reprezint cantitatea de busteni ce poate fi debitat intr-un timp dat, in funcie de diametrul bustenilor, de caracteristicile tehnice ale gaterelor si de formaia de lucru care deserveste linia de gatere. Productivitatea gaterelor se calculeaz cu formula:

in care: a este avansul busteanului in gater, in mm /rotaie; n numrul de rotaii ale gaterului pe minut; k coeficientul de utilizare al avansului gaterului, egal cu 0,85 0,92; t timpul de lucru pe schimb egal cu 480 minute; V volumul mediu al busteanului ce se debiteaz, intr-o repriz de lucru, in m3; L lungimea medie a busteanului ce se debiteaz, in m. Productivitatea ferstrului-panglic se determin cu relaia:

in care: A este viteza de avans a busteanului, in m /min.; t timpul pentru care se calculeaz productivitatea, in min.; K coeficientul de utilizare a timpului de lucru; q volumul mediu al unui bustean, in m3; Z numrul mediu de tieturi pe bustean; L lungimea medie a bustenilor, in m. Productivitatea ferstraielor circulare de tivit si spintecat este:

in care: Pv este productivitatea in volum, in m3/8 h; A avansul mediu, in m /min., se consider 10 12 m /min. La ferstraiele cu avans manual; 15 25 m /min. la cele cu avans mecanic pentru prelucrarea foioaselor tari si 20 50 m /min. la cele cu avans mecanic pentru rsinoase si foioase moi; K1 0,80,9, coeficient de utilizare a timpului de lucru; K2 coeficient de utilizare a utilajului; se consider 0,6 0,7 la avans mecanic si 0,3 0,4 la avans manual; q volumul mediu al unui m liniar de cherestea in m3/m; nt numrul de spintecri la aceeasi pies. Productivitatea ferstraielor circulare de retezat se calculeaz cu formula:

in care: Pv este productivitatea de retezare in volum (m3/8 h); ns numrul de seciuni ce se pot executa intr-un minut; se consider 10 12 la masini cu deservire manual si 16 20 la cele cu acionare hidraulic; t timpul de funcionare (de regul 480 minute); K coeficient de utilizare a masinii si a timpului de lucru (0,6 0,7); q volumul mediu al unei piese (m3); n numrul de secionri care se fac la o pies (1 2 la cherestea de rsinoase si 2 3 la cherestea de foioase).