Sunteți pe pagina 1din 2

In gradina Ghetsimani Traditionalismul este un curent literar aparut in perioada literara,care avea ca principiu primordial afirmarea specificului national,respective

a trasaturilor care individualizeaza poporul roman. Ideologia traditionalismului se cristealizeaza in jurul revistei Gandirea,condusa de Nechifor Crainic,unde sunt cultivate folclorul,cultul strabuniilor,religia ortodoxa,toate valorile romanesti,exhilibrul si simplitatea expresiei artistice,precum si autohtonismul. Acest curent literar s-a opus vehement orientarii moderniste promovata de gruparea cenaclului si revistei Sburatorul,condusa de critical E.Lovinescu. Alaturi de cei mai importanti reprezentanti ai traditionalismului,precum Ion Pillat sau Nechifor Crainic,se numara si Vasile Voiculescu,poet si prozator a carui opera s-a indreptat ulterior spre teme religioase. Una dintre poeziile in care se regaseste aceasta tema este:In gradina Ghetsimani,aparuta pentru prima data in volumul Parga,in 1921. In ea,Vasile Voiculescu dezvolta unul dintre cele mai interesante motive biblice prezente in Evanghelia dupa Luca si care este regasibil in foarte multe opera de arta:momentul rugaciunii lui Isus din gradina Ghetsimani. Opera apartine genului lyric,fiind ca specie un psalm,insa fiindca este o poezie de inspiratie religioasa,ea apartine lirismului obiectiv,prin absenta marcilor lexicale ale prezentei eului lyric,iar gradarea intensitatii suferintei este marcata prin punctele de suspensie si propozitia exclamativa. Tema poeziei este reprezentata de relatia ce se stabileste intre Sacru si Profan,liantul intre acestea fiind Isus,iar atitudinea autorului face referire la faptul ca sacrul si profanul sunt doua lumi artistice diferite,concilierea dintre ele putandu-se realiza doar prin sacrificiu. Titlul psalmului nu fixeaza doar cadrul fizic al rugaciunii,ci denumeste spatiul sacru cu semnificatie in plan spiritual:locul purificarii lui Isus de patimi prin virtuti. Din punct de vedere compositional,poezia este alcatuita din 4 catrene,cu character descriptive,la nivelul carora se remarca existent a doua paradigme semantice:paradigma sacrului si cea a profanului,care surprind natura douala a lui Isus:fiinta trupeasca-fiinta spiritual,accentuand conflictul dintre originea sa divina si limitele conditiei umane. Sacrul este exprimat in poezie prin sintagme ca:lupta cu soarta,in slavi furtuna,sterlici de miere,mana neindurata sau batai de aripi. Metonimia soarta arata destinul prestabilit al lui Isus,ceea ce face referire la faptul ca divinitatea are ca si caracteristica esentiala puterea de a cunoaste totul(trecut,present,viitor). Furtunaeste o metafora pentru furia divinitatii declansata in momentul in care isi vede fiul suferind,iar in slavireprezinta un indice spatial pentru localizarea divinitatii.

Paradigma profanului se indentifica prin sintagme ca:infama bautura,cazut pe branci in iarba sau curgeau sudori de sange pe chipui-I alb ca varul. Epitetul cromaticCurgeau sudori de sange asociat comparatiei pe chipu-I alb ca varul indica profunzimea rugaciunii sale in timpul careia spiritual reuseste sa se desprinda de trup,iar inversiunea infama bautura face aluzie la pacatele omenirii pe care trebuia sa le ispaseasca Isus. Poezia lui Vasile Voiculescu se organizeaza in jurul elementelor care sublinieaza natura duala a lui Isus.Fiul omului si al lui D-zeu,Isus nu poate depasi limitele unui destin implacabil,fiind condamnat sa ispaseasca pacatele omenirii. Indoiala,nelinistea,teama de moarte sunt caracterisitce omului,iar depasirea momentelor de zbucium,de teama,tine de natura divina. Unul dintre aceste elemente il reprezinta si relatia de opozitie dintre sintagmele veninul groaznic si sterlici de miere,unde veninul sugereaza chinurile si suferintele lui Isus pentru izbavirea omenirii,iar mierea sugereaza fericirea ce va pogori asupra omenirii dupa mantuirea ei de pacate. Pe parcursul psalmului se remarca prezenta simbolurilor,ce evidentieaza de asemenea dualitatea fiintei lui Isus. Astfel,paharul devine symbol al pacatelor omenesti,fiind reluat ulterior in poezie ,prin sintagme ca:grozava cupa in care se afla infama bautura,iar sudorile de sange simbolizeaza suferinta umana. Din punct de vedere al limbajului,se observa prezenta unor regionalism ca:sterlici si a unor expresii populare ca pe branci sau fara tihna,care nuanteaza caraterul traditionalist al operei. De asemenea,este conservata prozodia clasica,masura silabelor fiind de 14 silabe,ritmul iambic,iar rima incrucisata. Poezia In gradina Ghetsimani se inscribe astfel in limitele traditionalismului ,la nivelul continutului prin apelul la sursa de inspiratie religioasa si prin motivele care sustin tema abordata:jertfa,conditia omului,relatia uman-divin,iar la nivel formal prin preferinta pentru sumbol,utilizarea unui limbaj arhaic,precum si prin versificatia canonica. In opinia mea,Ion Barbu reuseste sa surprinda prin tema religioasa abordata,aspecte importante existentiei individului,in special al individului traditionalist,intrucat credinta ortodoxa este elemental essential al sufletului taranesc.