Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2009
DE CE?
Steyn Venter
Titlul în original: Why?
Tema 1
Alcătuieşte o listă cu toţi tinerii care au participat la grupele de
tineret şi verifică cine mai vine şi cine nu. Dacă nu este posibil să obţii
o listă completă, scrie numele celor pe care îi cunoşti şi roagă-i pe
tinerii din biserică să îţi spună numele şi adresele prietenilor lor care
obişnuiau să vină la biserică. Numeşte pe cineva care să lucreze cu
aceste persoane după ce luaţi legătura cu ele.
Tema 2
Organizează un Program Anual de Revedere, care să dureze trei
luni şi care să culmineze cu o sărbătoare specială, într-o zi de Sabat.
Începe să alcătuieşti o listă cu toţi tinerii inactivi.
Tema 3
Sună-i pe tinerii care nu participă şi invită-i la diferite activităţi so-
ciale. Acordă-le timp suficient ca să se decidă. Dacă i-ai sunat o dată,
de două ori sau chiar de trei ori, şi totuşi ei nu răspund, nu te descura-
ja, ci mai încearcă o dată.
6 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009
Tema 4
Începe să-i vizitezi pe tinerii care nu vin la biserică. Pastorul şi pri-
etenii acestor tineri au un rol important în câştigarea lor. Invită-i pe
prietenii tânărului/tinerei să te însoţească în vizitele pe care le faci.
Tema 5
Organizează un Sabat special, dedicat întoarcerii tinerilor la Dum-
nezeu. Dacă este posibil, organizează acest eveniment împreună cu
toate bisericile din Conferinţă/Diviziune.
Tema 6
Iniţiază programul Mentori pentru tineri. Tinerii care se întorc la
biserică să fie puşi în legătură cu un mentor, adică un membru stabil
al bisericii. Pregătiţi un manual pentru aceşti mentori.
Tema 7
Instruieşte-i pe membrii bisericii să fie prietenoşi cu tinerii care se
întorc. Încurajează-i pe tineri să crească şi să îşi dezvolte experienţa
creştină.
Tema 8
Ajută-i pe tinerii care se întorc să se implice în viaţa bisericii. Dacă
este posibil, să fie introduşi într-o grupă mică de tineret.
DE CE?
SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI 2009
OBIECTIVUL
Tinerii să fie provocaţi să trăiască o viaţă creştină,
o viaţă care să îi determine pe oameni să îi întrebe:
„De ce?”. Astfel, prin mărturia lor vie, se vor deschide
multe oportunităţi pentru misiune.
Despre autor
Steyn Venter este pastorul a două biserici din Bloemfontein, Africa de
Sud. În prezent, studiază pentru obţinerea masteratului în Teologie Pas-
torală. El este unul dintre primii care studiază la Universitatea Adventistă din
Africa, o iniţiativă a Conferinţei Generale. Steyn este căsătorit cu Sheryl şi au
împreună trei copii.
CE VEZI?
Referinţa biblică: Fapte 8,4-8; 9,36
Cum privim?
Privim îndureraţi prin vălul de lacrimi?
Privirea noastră nu reuşeşte să răzbată dincolo de bezna
persecuţiei?
Privirea noastră se loveşte de un munte de prejudecăţi?
Privim la neprihănirea personală?
Ne judecăm pe noi înşine?
10 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009
În prezenţa Lui
La fel ca leprosul, omul paralizat (slăbănogul) din Marcu 2 îşi pier-
duse orice speranţă de vindecare.
Boala lui era consecinţa unei vieţi de păcat. Remuşcările şi
amărăciunea îi intensificau suferinţa. Era cu totul neputincios. Nu
putea spera la ajutor de nicăieri şi s-a lăsat cuprins de deznădejde.
Atunci a auzit despre minunile pe care le făcea Isus. A aflat că şi alţi
oameni, la fel de păcătoşi şi de bolnavi ca şi el, au fost vindecaţi. Chiar
şi leproşii fuseseră vindecaţi.
Şi prietenii l-au încurajat să meargă la Isus. I-au promis că îl vor
purta pe braţe până la El. Dar curajul i-a slăbit când şi-a amintit cum
s-a îmbolnăvit. A început să se teamă că Medicul acela desăvârşit nu
avea să-l primească în apropierea Sa. Dar ceea ce îşi dorea el foarte
12 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009
Doamne, scapă-mă!
Şi Matei s-a dus să vadă. Din acel moment, vameşul cel dispreţuit
a devenit unul dintre cei mai devotaţi misionari. Petru îşi dorea atât
de fierbinte să meargă la Învăţătorul lui, când L-a văzut venind la ei pe
mare! Cu ochii ţintă la Isus, el a păşit sigur pe apă. Dar când şi-a luat
privirea de la Isus şi a observat ce era în jurul lui – vuietul vântului, va-
lurile mari care se îndreptau spre el – a început să se teamă. Şi-a întors
privirea la Isus, dar între El şi Învăţătorul s-a interpus un val. Credinţa
i-a dispărut, a început să şovăie şi a început să se afunde.
„Doamne, scapă-mă!” (Matei 14,30)
CE VEZI? 13
Noapte bună!
Doctorul Landale din New York a povestit odată despre un om de
afaceri creştin care a suferit un accident. A fost dus la spital şi, după
ce a fost examinat, cadrele medicale şi-au dat seama că omul nu mai
avea multe ore de trăit. Fiind conştient de aceasta, omul şi-a chemat
familia.
Mai întâi, i s-a adresat soţiei lui:
– Draga mea, eşti cea mai bună soţie din lume. Ai rămas alături de
mine în toţi aceşti ani. M-ai încurajat de multe ori. Am văzut pe faţa
ta strălucirea Duhului lui Dumnezeu. Te iubesc mai mult decât te-am
iubit în ziua nunţii, dar trebuie să îţi spun noapte bună. Ne vedem
mâine dimineaţă.
Apoi s-a întors spre fiica lui cea mai mare, Mary, şi, în timp ce o
ţinea de mână, i-a zis:
– Mary, tu eşti cea mai mare. Mi-ai adus multă bucurie când te-ai
născut. Sunt atât de bucuros că eşti creştină. Nu uita că te iubesc
foarte mult, dar trebuie să-ţi spun noapte bună. Noapte bună, Mary.
Apoi, s-a întors către Peter:
– Sunt mândru de tine, băiatul meu. Acum eşti bărbat. Rămâi la fel
de bun şi curat. Noapte bună, fiule.
Apoi urma Carl, dar el se lăsase influenţat de nişte prieteni răi. Tatăl
şi mama lui erau foarte dezamăgiţi de el. Tatăl a trecut mai departe, ca
să vorbească cu Hettie:
CE VEZI? 15
Testul
Poporul lui Dumnezeu L-a uitat pe Dumnezeu. Acum traversa, îm-
pleticindu-se, 1500 km de teren arid ca să ajungă în Babilon, ţara în
care copiii lui Israel fuseseră luaţi ca robi.
18 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009
TU VEZI?
Referinţa biblică: Matei 25,31-46; Apocalipsa 3,15-18
ajuns la urechile lui Numele lui Isus şi, în inima lui, s-a născut scânteia
speranţei. Când a auzit că Isus trece pe acolo, ceva s-a întâmplat în
sufletul lui şi a început să strige încrezător: „Fiul lui David, ai milă de
mine!” (Marcu 10,47)
Incredibil! Iată un orb ale cărui mişcări sunt limitate de dizabili-
tatea lui. Nu L-a auzit niciodată pe Isus vorbind, nu putea să-L vadă,
dar pentru el au fost suficiente vorbele pe care le auzise. Într-un salt al
credinţei, a început să-L strige pe „Fiul lui David” (un alt nume pentru
Mesia)!
În jurul lui Isus roiau tot timpul oameni sănătoşi, care puteau să-L
vadă şi să-L audă. Însă pentru ei, Domnul era numai un făcător de
minuni, un om care putea să le dea să mănânce pâine şi peşte, un om
care putea să-i vindece de o răceală, un om cu care era interesant să-ţi
petreci timpul liber, dar nicidecum Mesia.
S-ar putea să fie o binecuvântare pentru tine faptul că eşti orb.
Dacă ai putea vedea, probabil că te-ai mulţumi doar cu pâinea şi
peştele şi nu L-ai recunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu. Este important să
ne recunoaştem nevoile.
Tu vezi?
Apocalipsa 3,17 ne spune: „Pentru că zici: ’Sunt bogat, m-am
îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic’ şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit,
sărac, orb şi gol.” Ce situaţie teribilă! Nu eşti conştient de nevoile tale
şi nu îţi recunoşti limitele şi neputinţele.
Crezi că vezi şi te consideri bogat, dar umbli gol, pentru că în reali-
tate eşti atât de sărac, încât nu ai cu ce să-ţi cumperi haine, şi eşti atât
de orb, încât nu vezi nici măcar că eşti gol.
Eşti atât de inconştient de starea teribilă în care te afli, încât nu-ţi
dai seama că ai nevoie de Dumnezeu.
Ioan 9,41 ne spune: „Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum
ziceţi: ’Vedem.’ Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.”
Bartimeu a auzit destul, ca să îşi dea seama că pe acolo trecea Me-
sia, Fiul lui Dumnezeu. Atunci a început să strige la Isus, ca la singura
persoană care putea să-i împlinească nevoile: „Ai milă de mine!”
22 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009
Ai milă de mine!
Când diavolul te aruncă în groapa întunecoasă a disperării şi
descurajării, când credinţa îţi slăbeşte şi simţi că Dumnezeu nu te mai
poate ajuta, strigă: „Isuse, ai milă de mine!”
„Dumnezeu locuieşte oriunde; El aude orice cuvânt rostit şi ascultă
orice rugăciune, cunoaşte durerile şi dezamăgirile oricărui suflet,
vede cum sunt trataţi tatăl, mama, sora, prietenul şi aproapele. Lui
Îi pasă de nevoile noastre, iar dragostea, mila şi harul Său se revarsă
necurmat, ca să ne împlinească nevoile… Putem să ne odihnim fără
teamă – El ne are în grija Sa. (Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, pag. 163)
Dumnezeul nostru este puternic!
Marcu 10,48: „Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: ’Fiul lui
David, ai milă de mine!’”
Taci! Nu vezi că noi umblăm cu Isus? Faci gălăgie. Nu ştii cum să te
porţi printre oamenii civilizaţi! Noi mergem cu Isus, iar tu ne deranjezi.
Taci! Oamenii umblau cu Isus, dar când apăreau situaţii neprevăzute,
încercau să le rezolve singuri. Umblau cu Isus, dar nu suportau nimic
care să îi deranjeze. Şi nu făceau nicio schimbare! Deşi aveau intenţii
bune, ei pierduseră ordinea priorităţilor. Mulţi copii ai lui Dumnezeu
şi-au pierdut ţinta din cauza altor oameni care strigau – dar nu Bar-
timeu! El s-a uitat numai la Isus şi a strigat tot mai tare.
Nu lăsa pe nimeni şi nimic să-ţi distragă atenţia! Înşelătorul urzeşte
multe subterfugii, chiar şi din lucruri bune, ca să ne distragă atenţia.
El ia lucrurile mărunte, le face mari cât un balon cu aer cald şi le aşază
apoi între noi şi Isus. Iar noi privim fermecaţi la culorile balonului şi
uităm de Isus! Uităm esenţialul. Într-o zi, balonul se va sparge şi vom
constata cu stupoare că nu Îl mai recunoaştem pe Isus. Nu lăsa ca
nimeni şi nimic să devină mai important decât Isus.
Marcu 10,49 ne spune: „Isus S-a oprit şi a zis: ’Chemaţi-l!’ Au che-
mat pe orb şi i-au zis: ’Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.’”
Isus aude chemarea celor în nevoie. El nu este niciodată prea ocu-
pat sau prea grăbit, ca să nu-Şi ia timp pentru tine.
Isus le-a spus oamenilor care Îl înconjurau să îl cheme pe Bar-
timeu. Observă cum se schimbă mesajul oamenilor datorită lui Isus.
Până atunci, oamenii, stăpâni pe situaţie şi dornici să-şi transmită me-
TU VEZI? 23
Răspunsul
„Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.”
Apoi, Marcu 10,50 continuă: „Orbul şi-a aruncat haina; a sărit şi a
venit la Isus.”
Mesajul lui Dumnezeu cere un răspuns. Orbul şi-a aruncat haina,
a sărit şi a venit la Isus. El avea nevoie de o experienţă personală cu
Isus. Nu este suficient să ştim despre Isus. Isus trebuie să fie motivaţia
tuturor acţiunilor noastre.
Marcu 10,51: „Isus a luat cuvântul şi i-a zis: ’Ce vrei să-ţi fac?’ ’Rabu-
ni’, I-a răspuns orbul, ’să capăt vederea.’”
Sosise şansa vieţii lui. „Ce vrei să-ţi fac?” Cere-Mi orice. Bartimeu
ştia foarte bine ce dorea. Ştia care era nevoia lui cea mai mare şi, fără
să stea pe gânduri, a zis: „Rabuni, să capăt vederea.”
„Orbii bâjbâie în întuneric. Daţi-le lumină… Înălţaţi-vă mintea la
măreţia lucrării. Planurile voastre înguste, concepţiile voastre limi-
tate nu trebuie să fie incluse între metodele de lucru.” (Evanghelizare,
pag. 553)
Ce mult îmi doresc să văd! În Luca 19, citim că, imediat după acest
incident, Isus S-a întâlnit cu un alt om care dorea să vadă: Zacheu. În
versetul 3, citim că el „căuta să vadă care este Isus”.
Dar, la fel ca şi în cazul lui Bartimeu, oamenii îi stăteau în cale.
Zacheu nu putea să-L vadă pe Isus. Stai cumva în calea unei persoane
care vrea să-L vadă pe Isus? Împiedici cumva pe cineva să vină la El?
Dacă da, dă-te la o parte!
24 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009
STRIGĂTUL TĂCUT
Referinţa biblică: Matei 5,16; 1 Petru 2,12
(Studiu suplimentar: Psalmi 34,1-9.18)
dar, din nefericire, Îl pierd din vedere pe Isus. De multe ori suntem
atât de absorbiţi de activităţile religioase, încât uităm care este esenţa
Evangheliei. A sosit timpul să ne ocupăm de sufletul nostru şi să ne
aşezăm la picioarele lui Isus, alături de Maria. Acolo găsim mântu-
irea, acolo găsim speranţa – la picioarele lui Isus, ascultând cuvintele
dătătoare de viaţă, pe care le rosteşte.
O altă relatare din Biblie ne descoperă istoria captivantă a vieţii
acestei tinere. De data aceasta, o găsim cufundată într-o mare dispe-
rare: fratele ei, Lazăr, a murit.
Se pare că Isus Şi-a amânat sosirea în mod deliberat. Maria şi Mar-
ta sunt lăsate să sufere singure. În realitate însă, ele nu erau singure.
Harul lui Isus le susţinea şi El suferea împreună cu ele.
Prieteni, Isus nu ne va lăsa niciodată să suferim singuri. El este în-
totdeauna alături de noi, în situaţiile de criză. Când ne doare sufle-
tul, Îl doare şi pe El şi ne susţine şi ne încurajează cu compasiune şi
dragoste. Nu suntem niciodată singuri. Nici Isus nu mai poate îndura
suferinţa şi amărăciunea din lumea noastră. Şi El Îşi doreşte foarte
mult să vină să ne ia, dar încă nu suntem gata să-L primim. Când vom
începe să stăm de vorbă cu El? Cât va trebui să ne mai aştepte?
Maria era foarte îndurerată şi nu ştia că Isus venise. Marta a strigat-o
mai târziu, spunându-i aceste cuvinte frumoase: „A venit Învăţătorul
şi te cheamă.” (Ioan 11,28)
Isus este azi aici şi te cheamă. Nu mai zăbovi deloc. Să urmăm
exemplul Mariei: „Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El”
(versetul 29). „Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a arun-
cat la picioarele Lui” (versetul 32) întristată.
Aşa ar trebui să facem şi noi când avem probleme: să le aducem la
picioarele lui Isus. El ne înţelege. Lui Îi pasă de noi cu adevărat. Vedem
acest lucru clar în cuvintele frumoase şi mişcătoare din versetul 35:
„Isus plângea.”
Prieteni, Isus ne înţelege cu adevărat pe fiecare dintre noi. El ştie
prin ce probleme treci tu şi Îi pasă de tine, pentru că te iubeşte foarte
mult. Niciun om nu este prea îndurerat pentru Tâmplarul din Naza-
ret. Inima Lui blândă şi miloasă este plină de simpatie pentru cei în
suferinţă. El plânge împreună cu cei ce plâng şi Se bucură împreună
28 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009
dalena a ajuns prima la mormânt şi, când a văzut că piatra este dată
la o parte, a plecat în fugă să îi anunţe pe ucenici.
Apoi, i-a urmat pe Petru şi pe Ioan la mormânt. Ei s-au întors la
Ierusalim, dar ea a rămas în urmă. A privit mâhnită mormântul gol şi a
văzut doi îngeri. „Femeie, pentru ce plângi?”, au întrebat-o ei. „Pentru
că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus” (Ioan 20,13), a
răspuns ea.
Maria s-a întors şi, printre lacrimi, a văzut pe altcineva. Omul i-a zis:
„Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?”
Crezând că este grădinarul, ea i-a spus: „Domnule, dacă L-ai luat,
spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau” (Ioan 20,15).
Apoi Omul a chemat-o cu vocea aceea plăcută: „Maria!”
Nu era un străin. S-a întors să-L vadă şi L-a recunoscut pe Hristos
cel înviat. S-a dus spre El, s-a aruncat la picioarele Lui şi i-a zis: „Rabuni!”
La scurt timp, s-a dus la ucenici să le dea vestea cea bună.
Cât de mulţi oameni plâng la fel ca Maria şi se întreabă unde este
Mântuitorul! Lor le putem adresa întrebarea pusă de Isus: „De ce
plângi? Pe cine cauţi?”
El este chiar lângă noi, dar nu-L putem vedea din cauza lacrimilor.
El ne vorbeşte, dar noi nu Îl înţelegem. Haideţi să ridicăm capul, să
deschidem ochii şi să-L privim, pentru ca urechile noastre să-L poată
auzi!
Isus ar fi putut stinge speranţa din inima Mariei, dar El nu a făcut
aşa, ci a ridicat-o din deznădejde şi ruină. De şapte ori L-a auzit ea
mustrând demonii care-i stăpâneau inima şi mintea. L-a auzit mijlo-
cind pentru ea înaintea Tatălui Lui şi, prin puterea Lui, a fost biruitoare.
Maria a fost cea care a stat la picioarele Lui şi care a învăţat de la El.
Maria a fost cea care I-a turnat mirul scump pe cap şi I-a spălat
picioarele cu lacrimile ei.
Maria a fost cea care a stat lângă cruce şi L-a urmat până la mor-
mânt.
Maria a fost cea care a sosit prima la mormânt, după învierea Lui.
Maria a fost cea care a anunţat prima învierea Lui.
Maria Magdalena a fost, poate, cea mai păcătoasă persoană pe
care a întâlnit-o Hristos în timpul lucrării Sale. Însă ea a rămas cel mai
aproape de Mântuitorul, când a fost răstignit.
30 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009
CHIAR CONTEAZĂ?
Referinţa biblică: Mat. 25,14-30; Apoc. 19,11-16
OCHI NEVĂZUŢI
Referinţa biblică: Apocalipsa 2,1-7
SIMPLU ŞI ADEVĂRAT
Referinţa biblică: 1 Corinteni 2,1.2; Proverbe 3,1-8.19
În fiecare zi, auzim veşti despre tineri slabi, despre tineri care cad
în capcana plăcerilor lumeşti şi care sunt striviţi de cleştele ispitei.
Să fie oare adevărat? Putem admite faptul că tineretul nostru
este slab? Eu refuz să accept ideea aceasta. Am încredere în tinerii
noştri. Dumnezeu are încredere în ei, fiindcă i-a ales pentru o sarcină
importantă, care trebuie îndeplinită în vremea aceasta. Tinerii slabi,
fără coloană vertebrală, reprezintă o minoritate nesemnificativă a ti-
neretului de pe glob. A venit timpul ca majoritatea să ia poziţie, pen-
tru ca lumea să observe că tinerii care au o legătură cu Dumnezeu nu
se vor da bătuţi în faţa atacurilor din partea puterilor întunericului.
Totuşi sunt atât de multe ispite! Cum pot tinerii să reziste? Să
analizăm viaţa câtorva tineri din Biblie şi să vedem cum au reuşit ei
să reziste.
Iosif
În copilărie, Iosif a fost învăţat să Îl iubească pe Dumnezeu şi să se
teamă de El. El a reuşit să-L cunoască pe Dumnezeu prin intermediul
naturii şi a învăţat de la tatăl lui marile adevăruri. În mintea lui, princi-
piile s-au întipărit cu fermitate. Noul Testament subliniază importanţa
educaţiei primite în primii ani de viaţă. 2 Timotei 3,15: „Din pruncie
cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce
la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.”
Iosif avea numai şaptesprezece ani când a fost despărţit de fami-
lia lui şi dus de negustorii de sclavi într-o ţară păgână. Pe drum, şi-a
amintit lecţiile învăţate de la tatăl său şi a luat hotărârea ca Dumne-
48 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009
zeul părinţilor lui să fie şi Dumnezeul lui. S-a predat cu totul lui Dum-
nezeu şi s-a rugat ca Domnul să fie cu el. A luat hotărârea să-I rămână
credincios în toate.
Deşi muncea cu hărnicie ca să câştige aprecierea egiptenilor, Iosif
nu şi-a tăinuit principiile. Nu-i era ruşine cu religia lui şi nu a încer-
cat vreodată să ascundă faptul că se închina Dumnezeului celui viu.
Loialitatea faţă de Dumnezeu era ancora vieţii lui.
Deşi era înconjurat de viciile şi ispitele religiei păgâne (o religie
caracterizată de farmecul bogăţiei, al culturii şi al splendorii regeşti),
Iosif a rămas statornic.
Însă, într-o zi, s-a întâmplat ceva teribil. Tânăra şi frumoasa soţie a
stăpânului lui, pricepută în arta dragostei, a încercat să îl copleşească
cu frumuseţea ei şi să îl seducă.
Iosif a fost luat pe neaşteptate de această ispită seducătoare. Cum
putea să reziste? Evenimentul poate fi descris foarte bine în cuvin-
tele lui Solomon din Proverbe 7,15-19: „De aceea ţi-am ieşit înainte
să te caut şi te-am şi găsit. Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu
aşternut de pânzeturi din Egipt; mi-am stropit aşternutul cu smirnă,
aloe şi scorţişoară. Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţa,
să ne desfătăm cu dezmierdări! Căci bărbatul meu nu este acasă, a
plecat într-o călătorie lungă.”
Şoaptele femeii erau provocatoare. Iar ea era atât de frumoasă şi
de atrăgătoare! Avea un păr bogat şi cârlionţat care îi cădea pe umeri.
În mintea lui Iosif, gândurile şi sentimentele se învârteau ca nişte cai
sălbatici care galopează nebuneşte. Principiile, plăcerea şi credincioşia
faţă de Dumnezeu i se învârteau deodată în minte ca într-un vârtej.
Buzele ei cheamă flămânde… şi totuşi, loialitatea strigă şi ea. Ochii ei
încearcă să-l domine, dar din adâncul fiinţei lui simte, ca două săbii
înfocate, cele două opţiuni: pe de o parte, o relaţie ascunsă, favoruri,
recompense, experienţe incredibile; iar pe de altă parte, dispreţul, în-
chisoarea, probabil moartea.
Viaţa lui ulterioară depindea de decizia pe care urma să o ia. Înge-
rii urmăreau scena cu o teamă grozavă. În mintea lui Iosif au biruit
principiul şi dragostea faţă de Dumnezeu: „Cum aş putea să fac eu un
rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza
39,9)
NU TE DESCURAJA, MERGI ÎNAINTE! 49
Daniel
Un tânăr de optsprezece ani (Mărturii, vol. 4, pag. 570) a mers
împreună cu prietenii lui şi cu alţi oameni o mie cinci sute de kilometri
până în Babilon, unde au fost duşi ca robi. În Ierusalim, învăţaseră din
Cuvântul lui Dumnezeu şi deprinseseră obiceiuri bune. La încheierea
programului de instruire din Babilon, cu ocazia examinării lor, alături
de alţi candidaţi, pentru diferite poziţii de conducere în împărăţie, ni
se spune că „nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria”
(Daniel 1,19).
Care era secretul lor? Ei s-au rugat cu credinţă pentru înţelepciune şi
au trăit conform cu ceea ce îşi doreau să primească. Ei au adoptat ati-
tudinea potrivită pentru a putea primi binecuvântarea lui Dumnezeu.
Au umblat cu Dumnezeu la fel ca Enoh (Profeţi şi regi, pag. 486).
50 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009
Moise
Moise a rămas lângă familia sa şi în mijlocul poporului lui numai
doisprezece ani. În această perioadă, Iochebed l-a pus în legătură
cu Cerul. I-a sădit în inimă dragostea şi loialitatea. Educaţia pe care
a primit-o Moise în Egipt nu a fost suficientă pentru lucrarea pe care
o avea de îndeplinit. El a mai avut nevoie de încă patruzeci de ani de
păstorit oile şi de îngrijit mieluşeii gingaşi, ca să fie pregătit să devină
păstorul lui Israel. În timp ce păştea oile, Moise stătea de vorbă cu
Dumnezeu.
Pavel
Pavel era încă tânăr când a devenit membru de onoare al Sinedriu-
lui. Însă şi el avea nevoie să înveţe legea dragostei. Când s-a întâlnit
prima dată cu Dumnezeu, Pavel a rămas fără vedere. În zilele cât a fost
orb, Pavel a acumulat o experienţă pentru care alţii ar fi avut nevoie
de mai mulţi ani de zile. Dumnezeu l-a trimis în pustia Arabiei, ca să
studieze Scripturile şi să înveţe de la El.
NU TE DESCURAJA, MERGI ÎNAINTE! 51
Micii predicatori
Pe la anul 1800, mulţi predicatori din Ţările Scandinave au fost
aduşi la tăcere. Dumnezeu însă le-a încredinţat solia Sa copiilor,
pentru că ei nu aveau încă vârsta la care puteau fi judecaţi de stat.
Ei au fost lăsaţi să predice nestingheriţi. Unii dintre ei aveau numai
şase ani. Nu erau decât nişte copii, însă, când se ridicau să predice,
vocea şi gesturile li se schimbau şi predicau solia lui Dumnezeu cu
putere. Oamenii îi ascultau uimiţi. Copiii au realizat o lucrare atât de
remarcabilă, încât până şi slujitorii bisericii oficiale au fost nevoiţi să
admită că mâna Domnului era cu mişcarea aceasta.
Pionierii adventişti
La începuturile ei, mişcarea adventistă a fost în mare parte o
mişcare a tinerilor. În fruntea ei se aflau James White, care a început
să predice la douăzeci şi unu de ani, Ellen White, care a primit prima
viziune la şaptesprezece ani, şi John Laughborough, care a început să
predice la şaptesprezece ani. Nimeni nu îi instruise, dar ei slujeau şi
predicau adevărurile fascinante pe care le descoperiseră în Cuvântul
lui Dumnezeu. În 1879, Luther Warren, de paisprezece ani, şi Harry
Fenner, de şaptesprezece ani, au îngenuncheat sub un copac, ca să
Îi ceară lui Dumnezeu să îi ajute să-i câştige pe tineri pentru Hristos.
Inspiraţi de rugăciunea aceasta, cei doi au format prima grupă de ti-
neri misionari din biserică, grupă din care făceau parte nouă băieţi.
Experienţele tuturor acestor tineri ne arată ce vrea Dumnezeu să
facă prin intermediul tinerilor de azi. Aşa cum a lucrat prin copii la
prima Sa venire, Hristos va lucra prin ei, în acelaşi fel, ca să transmită
solia revenirii Sale. El caută tineri serioşi şi oneşti, care vor rămâne de
partea dreptăţii cu toată fiinţa lor, chiar dacă ar fi să se prăbuşească
cerul. De câte ori au trebuit să se confrunte cu puterea lumii întregi
cei care s-au încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu! Dragi tineri, Dumne-
zeu vă cheamă să intraţi în rândurile oştirii Sale. Mulţi tineri aşteaptă
să li se ofere ceva măreţ de făcut, în timp ce pierd ocaziile zilnice de
a-şi manifesta credincioşia faţă de Dumnezeu şi, astfel, viaţa trece pe
lângă ei. Războiul dintre lumină şi întuneric este crâncen. Dumnezeu
are nevoie de tineri neînfricaţi.
52 SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERETULUI – 2009