Cãrþile pe care le cauþi!

Sã nu pomenim nimãnui
trecutul din care s-a ridicat
Prin pocãinþã adevãratã, cu lacrimi, rugãciune ºi cu fapte bune, pânã
ºi cel mai întinat suflet se poate curãþi ºi schimba. De aceea, trebuie sã
fim cu bãgare de seamã ºi sã nu aducem niciodatã aminte cu rãutate
cuiva de pãcatele lui cele din trecut, odatã ce el ºi le-a plâns ºi le plânge
pururea cu amar; ci, mai curând, sã mulþumim lui Dumnezeu ºi sã ne
uimim de cum se preface întunericul în luminã, iar mlaºtina în apã
cristalinã ºi curgãtoare. Faraonul Egiptului, Amases, era de origine
plebeie. De aceea, atunci când a ajuns faraon peste tot Egiptul, poporul
îl respecta prea puþin, amintindu-ºi de originea lui cea lipsitã de cinste.
Pentru aceasta, ca sã-ºi umileascã supuºii ºi sã îi facã sã-l respecte, el a
luat un lighean mare de fier în care, potrivit obiceiului, îºi spãlau
oaspeþii picioarele. El a poruncit sã se topeascã acest lighean ºi din
metal sã se toarne asemãnarea unui oarecare idol, pe care l-a aºezat la
un loc în care sã se poatã închina mulþi trecãtori. Vãzând idolul,
poporul a început sã i se închine ºi sã îl cinsteascã dupã tipicul
idolatriei egiptene. Atunci Faraonul a descoperit poporului din ce a fost
fãcut acel idol. Poporul a înþeles ºi s-a ruºinat: ei au vãzut cum a reuºit
faraonul ca sã îi determine sã nu-l mai priveascã dupã ceea ce a fost el
odatã, ci dupã ceea ce este el acum. Aºa a început poporul sã cinsteascã
demnitatea imperialã a lui Amases, Faraonul Egiptului.
Sfântul Nicolae Velimirovici
Forgiveness Art Print by Thierry Ona

GRUPAREA REVISTEI
Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie
Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu,
Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu,
Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu,
Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu,
Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea,
Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã.

2 Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul
luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.
 Editorial
Oare când mi-ai spus ultima oarã cã mã iubeºti?
Întorcându-te acasã într-una din zile, dacã mama ta îþi va pune
aceastã întrebare, vei ºtii ce sã-i rãspunzi?! Nu i-ai spus-o de
mult timp, de când erai mic... Acum eºti mare. Nu-þi prea vine
s-o mai spui, þi-e jenã, deºi prietenei cu care eºti de câteva
sãptãmâni nu mai pridideºti sã-i mãrturiseºti asta. ªtii foarte
bine cã a spune „te iubesc” nu-i o simplã informaþie, de aceea
i-o tot repeþi.
De fapt, tu îþi iubeºti mama!! Deºi nu te prea gândeºti la
asta, în sufletul tãu ºtii cã înseamnã foarte mult pentru tine.
Ea te-a crescut, ea te-a îngrijit ºi te îngrijeºte, ea a vegheat la
capul tãu de câte ori ai fost bolnav, ea îþi dã, în plus, bani de
Net sau pentru vreun CD. Nu ascultã ea Linkin Park sau Limp
Bizkit, n-a auzit de 50 Cent sau Christina Aguilera ºi nici de
alþi idoli ai tãi, nu te prea înþelege, stã cu frica-n sân ºi te
boscorodeºte când pleci cu rolele sau când te întorci
dimineaþa de la vreun chef… Deºi nu eºti tu mereu pe aceeaºi
lungime de undã cu ea, totuºi apreciezi tot ce face pentru tine.
Parcã într-o zi a trecut pe lângã tine când erai prin Centru, dar
te-ai fãcut cã nu o vezi. Îþi era puþin jenã. Dar a venit ea, te-a
îmbrãþiºat ºi tu te-ai înroºit ca racul gândindu-te ce bâzã vor
face tovarãºii tãi pe chestia asta. ªtii cã ºi ea are sentimente…
Mai ºtii, de asemenea, cã suferã mult când aude de la tine un
Laurenþiu Dumitru
cuvânt nepotrivit, o vorbã rãstitã, o atitudine de
desconsideraþie. ªtii cât însemni pentru ea… N-ar strica sã-i mamã vede reuºita ºi eºecul prin ochii copilului. Dacã va avea
spui mãcar acum, în luna lui Marte, cã o iubeºti. Crezi cã o cel puþin respectul ºi dragostea ta va simþi cã e împlinitã. Va
ºtie ºi nu are rost, dar ºi prietena ta o ºtie ºi i-o spui mereu. Ia- spune în inima ei: „Nu l-am pierdut definitiv, aºa cum am
þi inima în dinþi ºi spune-i! Cred cã ar fi cel mai frumos crezut; ºi n-am trãit degeaba”. Încearcã doar! Fii tu însuþi, nu
cadou. Fã-i aceastã bucurie, spune-i un cuvânt cald, fã-o sã se te mai lua dupã gaºcã! ªi ei sunt sensibili, dar nu o aratã…
simtã valoroasã, importantã, iar dacã ai necãjit-o, cereþi Eu aºa am fãcut, cândva. ªi roagã-te lui Dumnezeu pentru ea
iertare! ºi pentru toþi ai casei, cã ºi ea se roagã pentru tine! ªtiu pe
Spune-i cã o iubeºti! Are nevoie de asta. ªi ºtii ce mai cineva de vârsta ta care se roagã pentru mama sa ºi ar vrea din
cred? Cã va plânge de bucurie. Instantaneu sau mai târziu tot sufletul sã-i spunã te iubesc, dar a pierdut-o…
puþin, în tainã. Aºtept sã-mi spui cã am avut dreptate. O Tu cred cã o ai aproape de tine, bucurã-te!

3
 MÃRTURIE Gheorgaki din Tibet
ºi Pãrintele Paisie Aghioritul
Odatã a venit în Sfântul Munte ºi
umbla pe la mãnãstiri un tânãr în
vârstã de ºaisprezece-ºaptesprezece
ani, pe care îl chema Gheorgaki. La
vârsta de trei ani fusese dus de
pãrinþii lui la o mãnãstire budistã din
Tibet, înaintase mult în yoga ºi
ajunsese un vrãjitor desãvârºit, putând
sã cheme pe oricare diavol voia. Purta centura
neagra ºi ºtia foarte bine karate. Cu puterea
satanei, fãcea tot felul de demonstraþii, care
pricinuiau uimire. Lovea cu mâna pietre mari
ºi le sfãrâma ca pe niºte nuci. Putea sã citeascã
ºi cãrþi închise. Spãrgea alune în palmã, arunca
cojile, iar miezul rãmânea lipit de mânã.
Niºte monahi l-au adus pe Gheorgaki la
„Panaguda”, ca sã fie ajutat de Stareþ (de
Cuviosul Paisie, n.n.). Când a ajuns acolo, l-a
întrebat pe Stareþ ce puteri are ºi ce minuni
poate face. Atunci Stareþul i-a rãspuns cã
însuºi nu are nici o putere ºi cã toatã puterea
este a lui Dumnezeu.
Gheorgaki, vrând sã-ºi arate puterea, ºi-a
concentrat privirea spre o piatrã mare care era
la distanþã ºi a fãcut-o bucãþi. Atunci Stareþul a
fãcut semnul crucii pe o piatrã micã ºi i-a spus
sã o spargã ºi pe aceea. El s-a concentrat, ºi-a
fãcut vrãjile lui, dar nu a reuºit sã o spargã.
Vãzând aceasta, a început sã tremure, iar
puterile demonice pe care credea cã le
stãpânea, neputând sparge piatra, s-au întors
Capul plecat,
sabia nu-l taie
Iatã un vechi proverb pãgân, care reflectã,
în conºtiinþa multor popoare (ºi nu în ultimul
rând a poporului român) o anume tendinþã
generalã a omului cãzut de „a-ºi scãpa
pielea” cu orice preþ, de a se înrobi celui mai
tare, de a-ºi sacrifica libertatea ºi
demnitatea, pentru a-ºi pãstra o viaþã
oricât de nenorocitã, din pur instinct
animalic. Cât de altfel gândea un
George Coºbuc, la rãscrucea
dintre dacism ºi creºtinism:
De-am fi din cer
scoborâtori, / cu-o moarte
tot suntem datori, / dar
nu-i totuna leu sã
4 mori / ori
împotriva lui ºi l-au aruncat cu putere în
cealaltã parte a râului. Stareþul a mers ºi l-a
gãsit într-o stare jalnicã.
Altãdatã, povestea Stareþul, în timp ce
discutam cu el, s-a ridicat deodatã, mi-a prins
mâinile ºi mi le-a întors la spate. „Sã vinã
acum sã te scape Hagi-efendi, dacã poate”, mi-
a spus. Am simþit aceasta ca pe o hulã. Atunci
mi-am tras puþin mâinile ºi l-am aruncat cât
câne-nlãnþuit!…
Dacã ºi-ar fi plecat capul ºi s-ar fi renegat
pe sine, desigur cã nici Hristos n-ar fi fost
rãstignit, nici Sfântul ªtefan lapidat (ucis cu
pietre), nici Sfântul Apostol Pavel decapitat,
nici mucenicii uciºi în cele mai îngrozitoare
chinuri, pentru credinþa lor nestrãmutatã. Dar
atunci nici creºtinismul n-ar mai fi biruit ºi n-
ar mai fi transfigurat lumea, nici omul n-ar
mai fi ajuns vreodatã sã aibã ceva cu adevãrat
sfânt. Aceastã pseudo-filosofie
supravieþuirii cu orice preþ, a omului gata sã
devinã vierme, este tot ce poate fi mai opus
atitudinii jertfelnice a religiei creºtine, care s-
a nãscut din jertfa lui Dumnezeu pentru
colo. Dupã aceea a sãrit în sus ºi a vrut sã mã
loveascã cu piciorul, dar piciorul lui s-a oprit
lângã faþa mea, ca ºi cum ar fi întâlnit o
piedicã nevãzutã. M-a pãzit Dumnezeu.
În acea noapte l-am oprit ºi l-am pus sã
doarmã în chilia mea. Dar diavolii l-au luat ºi
l-au târât pânã jos în pârâu, unde l-au bãtut
pentru nereuºita lui.
Dimineaþa a venit într-o stare jalnicã, rãnit,
plin de spini ºi pãmânt ºi mi-a mãrturisit: „M-
a bãtut satana pentru cã nu am putut sã te
biruiesc”.
Stareþul l-a convins pe Gheorgaki sa-i
aducã toate cãrþile lui de vrãjitorie ºi le-a ars.
Apoi l-a þinut puþinã vreme lângã el ºi l-a
ajutat cât timp acela a fãcut ascultare. Dupã
aceea Stareþul, interesându-se sã afle dacã
Gheorgaki este botezat, a aflat chiar ºi biserica
în care s-a sãvârºit botezul lui. Gheorgaki,
cutremurat de puterea si harul Stareþului, voia
sã devinã monah, dar nu a putut.
Stareþul folosea cazul lui Gheorgaki ca sã
arate cât de mare este înºelarea celor ce cred
cã toate religiile sunt egale, cã toate cred în
acelaºi Dumnezeu ºi cã nu existã nici o
diferenþã între monahii tibetani ºi cei
ortodocºi.
(Fragment din Viaþa Cuviosului Paisie
Aghioritul de Ieromonah Isaac,
Ed. Evaghelismos)
oameni ºi a dãinuit prin jertfa oamenilor
pentru Dumnezeu. Sufletul veºnic e mai de
preþ decât viaþa trecãtoare ºi tocmai de aceea
stã scris: „Nu vã temeþi de cei ce vã pot
nimici trupurile, dar de sufletele voastre nu se
pot atinge. Ci mai degrabã sã vã temeþi de cel
ce are putere ca ºi sufletul ºi trupul sã le
piardã în gheena!”.
Dacã þi-ai trãdat credinþa, dacã þi-ai
pierdut demnitatea, dacã þi-ai vândut sufletul,
ce mângâiere mai poate fi simplul fapt de a
mai face degeaba umbrã pãmântului?!
Adevãrata mãsurã a umanului n-o dã
capul plecat, ci fruntea þinutã sus, cu privirea
îndreptatã încrezãtor spre cer, spre Domnul
Vieþii ºi al Învierii, Care „cu moartea pre
moarte a cãlcat”, fãcându-ne pe toþi pãrtaºi la
taina Crucii Lui, de care toatã sabia se frânge
ºi întru care toatã suferinþa se preface în
a bucurie („Fericiþi cei prigoniþi pentru
dreptate, cã a lor este împãrãþia cerurilor”).
Rãzvan Codrescu
 Niciodatã
îngenuncheat
„Odatã, într-o dimineaþã obiºnuitã, un
bãiat obiºnuit s-a nãscut pentru a doua oarã.
Îngenuncheat înaintea altarului, a ºoptit o
rugãciune pe care o ascunsese în lãuntrul
sãu. A avut o viziune, a vãzut nevãzutul, o
sutã de zei mici pe o roatã poleitã. «Aceºtia
poftesc sã-þi ia locul, însã, Tatã, cu harul Tãu,
nicicând nu-mi voi pleca genunchii înaintea
lor».” (Steve Taylor, vocalist Aerosmith)
Din pãcate, eu mi-am plecat genunchii.
Am crescut într-o familie foarte obiºnuitã,
asemenea celei din serialul de comedie
„Brady Bunch”, difuzat în SUA la începutul
anilor ’70. Mama ne avea pe mine ºi pe sora
mea, iar tata îi avea pe sora ºi fratele meu mai
mare. Am fost foarte entuziasmat sã am un
nou tatã (tatãl meu biologic murise pe când
aveam 3 ani, din pricina unui atac de cord pe
fond alcoolic), o nouã sorã ºi un nou frate. Nu
am convieþuit niciodatã în pace. Fratele meu,
gelos ºi supãrat dupã despãrþirea pãrinþilor sãi,
s-a hotãrât sã îi pedepseascã pe toþi ceilalþi
pentru asta, dupã ce a ajuns într-o nouã
familie. A început sã mã chinuie în orice chip
îi stãtea în putinþã. M-a abuzat emoþional ºi
fizic pânã când am împlinit 13 ani.
Devenisem un adolescent nesigur ºi speriat de
moarte. Trãiam cu închipuirile mele, în alte
lumi pe care mi le fãuream. Acolo nu mã
putea rãni. Mergeam la bisericã în fiecare
Duminicã ºi în marea parte a zilelor de
miercuri. Cântam ºi ascultam, dar nu auzeam
nimic, chiar ºi acolo rãmâneam în realitatea
Death to the World este un fanzin american creºtin ortodox, iniþiat în 1994 de niºte
monahi (foºti punkeri) ai Mãnãstirii Sfântului Gherman al Alaskãi din Platina,
California, ca o modalitate de propovãduire cãtre tinerii punk. Revista a avut un succes
neaºteptat, atingând la un moment dat un tiraj de 50.000 de exemplare. Din 2003,
editarea publicaþiei a fost preluatã de un grup de tineri adunaþi în jurul bisericii
ortodoxe antiohiene a Sfântului Varnava din Costa Mesa, California.
plãsmuitã de mine. Cam în aceastã perioadã
am pãrãsit lumea tãntãlãilor ºi am intrat în cea
a punkiºtilor. Aceºtia erau singurii oameni
care mã tratau cu respect ºi nu mã puneau pe
fugã. Am trecut de la tricourile polo la creastã
albastrã ºi bocanci de piele. Anul era 1986,
într-un orãºel de vãcari din Oregon. De atunci
au început sã mã chinuie toþi. Fratele meu
fusese înlocuit. Din pricina individualitãþii
mele, s-a tras în mine, am fost înjunghiat ºi
bãtut. Odatã, un prieten m-a invitat la o
petrecere. Petrecerea consta din câþiva prieteni
ai mei de la ºcoalã ºi douã doamne ceva mai
în vârstã. Mi s-a spus cã vom sta de vorbã,
vom bea sucuri, vom mânca cipsuri ºi vom
juca cãrþi ºi alte jocuri.
De fapt, cele douã femei mai în vârstã erau
vrãjitoare, iar „petrecerea” era o întrunire a
lor. Am fost atunci iniþiat în practicile Wicca.
Dacã nu ºtiþi, Wicca este o strãveche formã de
magie druidicã, condusã de femei. De aceea,
am primit titlul de „vrãjitoare”, ºi nu cel de
„vrãjitor”. Am progresat relativ repede,
ajungând sã practic vrãjile. Mintea mi s-a
cufundat într-un soi de delir dement. Mi-era
limpede cã nebunia era experienþa finalã.
Dacã mori, totul s-a sfârºit. Dacã înnebuneºti,
vei trece prin moarte fãrã sã mori. Asta era
filosofia mea de viaþã. M-am luptat din greu
pentru ea, zi ºi noapte. Practicarea vrãjitoriei
m-a purtat în multe locuri noi, îndeobºte prin
„cãlãtorii astrale”. Eram atotputernic ºi
priveam de sus la toate cele din aceastã lume
pe care o plãsmuisem. Sentimentul puterii e
ceea ce te þine în picioare în
MÃRTURIE
vrãjitorie. Mã simþeam
invincibil. Greºeam!
Într-o noapte, m-am trezit
în urma unei apãsãri puternice
a vezicii urinare. Stãteam în
pat ºi mã uitam de la uºã la
ceas, ºi iar la uºã, încercând
sã mã hotãrãsc dacã o sã mã
pot þine pânã dimineaþã fãrã
sã ud patul. Am hotãrât sã mã
scol ºi sã merg la baie. În
clipa aceea, mi-am dat seama
cã tot trupul îmi era înþepenit
de la gât în jos. În Wicca nu existã
droguri sau alcool. Dacã erai prins
folosind aºa ceva, erai izgonit din
cercul de vrãjitoare. ªtiam cã nu
luasem nimic care sã determine
paralizia. Singura explicaþie pe care
am putut-o gãsi a fost cã mã atacase
ceva de naturã spiritualã. Mi-am
pãrãsit trupul ºi m-am aºezat în aer
deasupra lui. Ceea ce am vãzut m-a buimãcit
cu totul. Împrejurul meu, þintuindu-mã de pat,
se gãseau vreo cincisprezece draci, care
râdeau isteric. Unul dintre ei s-a întors spre
mine, m-a privit ºi mi-a vorbit. Mi-a zis cã
eram cel mai mare idiot pe care îl întâlnise de
bunã bucatã de vreme. Mi-a zis cã fusesem
învãþat ce e bine, dar am mers pe o cale
greºitã, ºi acum cã eram atât de cãzut, urma sã
ajung în iad ºi nu era cale de întoarcere. S-a
apucat apoi sã facã un târg cu mine. Doi
dintre ei au venit la „corpul meu astral” ºi m-
au întors. Când m-au întors, m-am aflat în iad.
Nu pot zugrãvi ceea ce am vãzut, am simþit ºi
am mirosit. N-o voi uita niciodatã. Chipurile
acelea! M-au adus înapoi în camerã ºi mi-au
dat un ultimatum. Mã pot sinucide ºi deveni
unul ca ei, care sã chinuie în loc sã fie chinuit,
sau pot muri ºi mã voi duce oricum în iad.
Am ales sinuciderea.
Chiar înainte sã mã lase sã mã întorc la
trupul meu, am spus cu rãsuflarea tãiatã:
„Iisuse, dacã eºti acolo, ajutã-mã!”. A
urmat o strãfulgerare orbitoare de luminã, iar
dracii au pierit. M-am ridicat ºi am început sã-
l ocãrãsc pe Dumnezeu. Pentru ce mã lãsase
sã trec prin aºa ceva? L-am ocãrât mai bine de
o orã, cât timp am curãþat voma pe care o
slobozisem în cursul experienþei avute.
Atunci, pentru întâia datã, am auzit glasul lui
Dumnezeu. A rostit o simplã propoziþie,
care m-a fãcut sã stau în loc: „Tot ce am
vrut de la tine era sã ceri”.
Collin Ivy
Portland, Oregon
(Apãrut în „Death to the
World”)
5
 GRAFFITI ORTHODOXE Dãrâmarea miturilor darwiniste
„Balaurii” din Biblie –
dinozaurii paleontologiei?
Arhanghelul Mihail ucigând dragonul, Bourgogne, Muzeul Louvre
Chiar dacã Scriptura nu menþioneazã fosilele ca atare, ea conþine
referinþe la diverse animale care s-ar pãrea cã nu existã în lumea modernã.
Cele mai cunoscute sunt balaurul ºi inorogul, dar sunt amintite ºi alte
animale exotice precum leviatanul, satirul, ibisul ºi basiliscul. Majoritatea
comentariilor liberale le-au considerat drept simple animale legendare, în
timp ce tâlcuitorii conservatori le-au prezentat ca descrieri pitoreºti ale
unor vietãþi care au existat: balaurul ar fi ºacalul, balena sau ºarpele, iar
inorogul - bivolul sãlbatic sau zimbrul, leviatanul -
crocodilul, satirul – capra sãlbaticã, ibisul – bufniþa, iar
basiliscul – vipera. În unele cazuri însã, descrierile biblice
ale straniilor animale nu corespund deloc animalelor vii cu
care au fost asociate. Sã coborâm în adâncurile cercetãrii…
ªtim cã multe animale au dispãrut în vremurile istorice
(inclusiv ibisul egiptean). Milioane de alte vieþuitoare
dispãrute sunt cunoscute acum dupã vestigiile fosiliere.
Conform viziunii uniformiste (evoluþioniste), întreg tezaurul
fosilier antedateazã cu mult evoluþia omului, astfel încât
autorilor biblici nu le puteau fi familiare animalele
reprezentate în fosile. Dupã creaþioniºti, aceste fosile
reprezintã animale care au pierit în potop, astfel cã au fost
cunoscute primelor generaþii de oameni. Ele au fost incluse
în fauna de pe arca lui Noe, pentru ca ulterior sã disparã, la
puþinã vreme dupã Diluviu. În consecinþã, pare posibil ca animalele exotice
amintite sã fie identificabile în registrul fosilier.
Balaurii, de exemplu, (tannim în ebraicã) sunt menþionaþi de cel puþin 21
de ori în Vechiul Testament. Într-o variantã, cuvântul este folosit sinonim
cu „Leviatanul, ºarpele inelat”, fiind numit „balaurul de lângã mare”(Isaia
27, 1), alteori tannim sunt asimilaþi cu „ºacalii din pustie” sau cu
„crocodilul mare”. Alte referinþe indicã deopotrivã cã au existat balauri
ai deºerturilor, precum ºi balauri acvatici. Sunt consemnate ºi
atribute fiziologice ale balaurilor: scoteau un fel de bocet,
„trãgeau aer” ºi, se pare, aveau colþi veninoºi (Deuteronom 32,
33). Unii par sã fi fost destul de mici. În timp ce toiagul lui
Moise se transformase în ºarpe (în ebraicã nahash – Ieºire
4, 3 ºi 7, 15), toiegele vrãjitorilor egipteni au devenit
6 Diacon Cornel Dragoº
„tannim”, probabil balauri mici.
Mulþi balauri, pe de altã parte, au fost monºtrii uriaºi (Facere 1, 21).
Versiunea King James traduce aici tannim prin „balene” ºi majoritatea
celorlalte versiuni utilizeazã „monºtrii marini” sau „fãpturi marine”, dar
cuvântul este de fapt „balauri”, iar accentul cade pe „balauri mari”.
Din nefericire, din cauza ezitãrii traducãtorilor moderni de a extrage din
Scripturã învãþãtura articulatã, în opoziþie cu existenþa pur miticã a vietãþilor
cercetate, versiunile moderne traduc îndeobºte tannim prin „ºacali” sau
„ºerpi sau „monºtrii marini”, în funcþie de contextul fiecãrui pasaj. Dar cum
poate acelaºi cuvânt ebraic sã fie purtãtorul unei atât de mari ºi chiar
contradictorii diversitãþi de sensuri? Ideea prezintã o mãrturie frapantã
despre raþionalismul unora dintre traducãtorii moderni. Supuºi atât de mult
punctului de vedere uniformist asupra istoriei pãmântului, ei pierd din
vedere faptul evident cã tannim nu erau decât animale dispãrute, cunoscute
în perioadele de început ale istoriei umane, pãstrate astãzi în principal, în
arhiva fosilierã.
În fond, dacã se traduce „tannim” simplu prin „dinozauri”, fiecare din
cele peste 21 de utilizãri ale cuvântului devine adecvatã ºi clarã. Tezaurul
fosilier dezvãluie atât dinozauri tereºtri, cât ºi marini, dinozauri mari ºi
mici, dinozauri cu trãsãturi diverse, vieþuind în medii diferite, unul sau altul
încadrându-se perfect în contextul unde este folosit termenul „tannim”.
Singura problemã cu o astfel de traducere este ipoteza dispariþiei
dinozaurilor cu aproximativ 70 de milioane de ani
înaintea apariþiei omului, potrivit cronologiei
evoluþioniste standard. Fosilele de dinozauri au fost
dezgropate pentru prima oarã cu mai puþin de 200 de
ani în urmã ºi un contemporan al lui Darwin, Sir
Richard Owen, a fost cel care le-a inventat numele
(1841), însemnând „reptile grozave”. Chiar dacã
cronologia evoluþionistã este incompatibilã cu datele
Bibliei, nu existã nici un motiv sã punem sub semnul
întrebãrii contemporaneitatea oamenilor cu dinozaurii
în epocile de început ale istoriei umane. Balaurii din
Scripturã pot fi prea bine dinozaurii paleontologiei.
Este semnificativ cã nu numai în Biblie, ci ºi în
documentele ºi în tradiþiile cele mai vechi ale
majoritãþii popoarelor lumii, abundã poveºti cu balauri.
În însemnãrile sale, Sfântul rus Varsanufie de la Optina (1845-1913) nota:
„Poveºtile chinezilor ºi japonezilor despre existenþa dragonilor nu sunt
defel nãscociri sau fabule, deºi învãþaþii naturaliºti europeni, ºi ai noºtri
împreunã cu ei, tãgãduiesc existenþa acestor monºtri. Dar, la urma urmei,
orice poate fi tãgãduit, prin simplul fapt cã întrece putinþa înþelegerii
noastre”.
Un asemenea fenomen universal trebuie sã aibã o explicaþie universalã:
toate vechile popoare au consemnat experienþe legate de dinozauri. Un
studiu detaliat al diverselor „tradiþii” cu balauri a scos în evidenþã cã au
existat clar multe tipuri diferite de balauri ºi cã ele corespund, mai mult sau
mai puþin, diverselor tipuri cunoscute de dinozauri.
Alãturi de mãrturiile biblice ºi etnologice, solide dovezi geologice atestã
coexistenþa oamenilor ºi a dinozaurilor.

Obosealã ºi
dragoste
Nu este adevãrat cã între ortodocºi ºi
romano-catolici existã numai neînþelegeri. Cel
puþin, existã un amãnunt simpatic, pentru care
aceºtia ar fi gata sã se uneascã. Ortodocºilor le
place la romano-catolici faptul cã aceºtia la
slujbã stau pe scaun, iar preoþii romano-
catolici îi invidiazã pe cei ortodocºi, pentru cã
aceºtia au voie sã se cãsãtoreascã. ªi asta
dureazã de multã vreme. Am vrut astfel sã
pãtrund mai direct în sfera unor discuþii, de
multe ori încrâncenate, despre viaþa religioasã.
De exemplu, tot mai des poþi auzi replici de
genul: „slujbele atât de lungi ale ortodocºilor
n-au nici o logicã!”. Desigur, toate aceste
discuþii sunt superficiale, amuzante ºi vin de la
oameni care, de regulã, nu umblã la bisericã,
dar ele preocupã pe mulþi.
Chiar dintru început trebuie sã spunem cã
Liturghia este centrul vieþii creºtine. Liturghia
este Hristos. Acesta este modul desãvârºit în
care Dumnezeu se dãruieºte oamenilor, în
Euharistie (Împãrtãºanie). Lungimea slujbelor
ortodoxe se datoreazã ºi convingerii primilor
creºtini cã a doua venire a lui Hristos va fi
imediatã – „parusia”. Slujbele erau ºi sunt o
Fac icoanele minuni?
Pentru a pune aceastã întrebare într-o
perspectivã corectã, sã încercãm mai întâi sã
rãspundem la câteva întrebãri: Fãcea chivotul
legãmântului minuni (vezi Iosua 3, 15; I
Samuel 4, 6)? Vindeca ºarpele de aramã pe
cei muºcaþi de ºerpi (Numeri 21, 9)? Au
înviat oasele profetului Elisei pe un om (II
Regi 13, 21)? A vindecat umbra lui Petru pe
bolnavi (Fapte 5, 15)? Au vindecat hainele lui
Pavel pe cei bolnavi ºi au scos draci (Fapte
aºteptare, dar ºi o venire, în cel mai adevãrat
sens, a lui Hristos. În cele ºapte laude existente
în Biserica Ortodoxã, se imitã, dar se ºi
reactualizeazã istoria universului ºi a omului,
de la creare ºi pânã la restabilirea armoniei
veºnice. De aceea, pe parcursul lor, existã
momente de rugãciune, de catehezã, adicã
educare (când se citeºte din Vechiul
Testament, din Apostol sau din canoane, care
înfãþiºeazã fapte ºi învãþãturi ale Sfinþilor).
Pentru ca oboseala sã nu îngreuneze
rugãciunea, existã momente când credincioºii
pot sã se aºeze, acestea sunt „Apostolul” ºi
„catismele”, cuvânt care, din greacã, aºa se ºi
traduce – „a ºedea”. Iar când este slujba cu
priveghere, se sfinþeºte „litia”, pâine cu vin,
care se împarte credincioºilor spre mâncare, ca
sã nu se istoveascã.
Într-un cuvânt, nu sunt chiar atât de
inumane slujbele ortodocºilor. ªi-apoi, dacã
depãºim cu îngãduinþã „teologia” bãbuþelor
noastre, putem ajunge la Sfinþii Pãrinþi. De
Ieromonah Savatie Baºtovoi
19, 12)?
Rãspunsul la aceste întrebãri este DA,
într-un anumit fel. Totuºi, ca sã fim mai
corecþi, Dumnezeu a fost Cel care a ales sã
facã minuni prin aceste obiecte. În cazul
chivotului ºi a ºarpelui de aramã, avem de-a
face cu imagini prin care s-au fãcut minuni.
Dumnezeu a fãcut minuni prin rãmãºiþele
profetului Elisei, prin umbra unui sfânt ºi prin
lucruri care au fost doar atinse de un sfânt.
Pr. John Whiteford
exemplu, Sfântul Filaret al Moscovei
GRAFFITI ORTHODOXE
spunea: „Decât, stând drept, sã te
gândeºti la picioare, mai bine, ºezând,
sã te gândeºti la Dumnezeu”. Aceeaºi
replicã o repetã ºi marele ascet al
secolului trecut, Sfântul Teofan
Zãvorâtul. Iar în Patericul Egiptean
(sec. IV-V), gãsim o întâmplare
extraordinarã în acest sens. Se zice cã
odatã au venit fraþii la avva Isaia ºi l-
au întrebat: „avvo, dacã îl vãd pe
fratele meu cã dormiteazã în bisericã,
ce sã fac, sã-l las sau sã-l trezesc la
rugãciune?”. ªi Sfântul a zis:
„Adevãrat vã zic, fraþilor, cã eu, dacã
îl vãd pe fratele meu cã dormiteazã, pun
genunchiul meu sub capul fratelui ºi-l
odihnesc”. Acesta este sensul vieþii creºtine,
aºa cum o înþeleg ortodocºii ºi cum au înþeles-
o apostolii, sã-L aºtepþi pe Hristos. În Grãdina
Ghetsimani, ucenicii au adormit de trei ori, dar
nu s-au dus de acolo. A oferi lui Dumnezeu
douãzeci de minute pe sãptãmânã, cât dureazã
o messã romano-catolicã, ºi acelea cu pretenþii,
este un rezultat firesc al societãþii consumiste
apusene. În Apus, soþii umblã fiecare cu
maºina sa ºi nu îndrãzneºte unul sã se
foloseascã de lucrurile celuilalt. E normal cã
fiecare are ºi timpul sãu, pe care ºi-l
repartizeazã cum voieºte. ªi dacã s-a întâmplat
ca, din acest timp, o parte infimã sã-I fie
oferitã lui Dumnezeu, aceasta se face ca un fel
de împrumut. Dar ºi ortodocºii au voie sã-ºi
împartã timpul cum vor. ªi cine vrea sã-i
acuze pentru faptul cã Îi acordã prea mult din
timpul lor lui Dumnezeu? Dacã doi
îndrãgostiþi pot sã stea la vorbã ore întregi,
uneori pe frig sau pe ploaie, sprijinind
gardurile, de ce ne mirã niºte oameni care stau
la un loc cu Dumnezeul lor, pe care Îl iubesc ºi
care îi iubeºte? Vin clipe, când dragostea
învinge oboseala.
De ce? Pentru cã Dumnezeu cinsteºte pe cei
ce Îl cinstesc (I Samuel 2, 30), pentru cã îºi
gãseºte plãcerea în a face minuni prin sfinþii
Lui, chiar ºi pe aceste cãi indirecte. Faptul cã
Dumnezeu poate sfinþi lucruri materiale nu
trebuie sã surprindã pe cei ce cunosc
Scriptura. De exemplu, nu numai altarul
templului era sfânt, ci tot ce îl atingea
(Ieºirea 29, 37). A respinge adevãrul cã
Dumnezeu lucreazã prin lucruri
materiale înseamnã a cãdea în
gnosticism. Prin urmare, da, într-un
sens larg icoanele pot face
minuni, deoarece El cinsteºte
pe cei ce-L cinstesc.
7
 MÃRTURIE
Piercing-uri,
tatuaje
sau cum cã fericirea
vine din altã parte
„Numãrul mare de clienþi la tatuaje ºi al
celor care se ocupã cu aºa ceva a fãcut ca
Ministerul Muncii sã ia hotãrârea, pe 25
ianuarie 2005, sã introducã în nomenclatorul
oficial al meseriilor ºi pe cele de tatuator ºi
montator de bijuterii pe corp. Urmeazã ca aceste
meserii sã intre ºi în nomenclatorul de
calificãri” (Libertatea, 8 februarie 2005)
Pe când stãteam oarecând în altar, ajutând la
diverse trebuºoare un pãrinte piteºtean, în
vremea babiloniei ce se instaureazã în bisericile
noastre odatã cu îmbulzeala din Sãptãmâna
Mare, am vãzut la rând la spovadã un elev de-al
meu, ce avea douã piercing-uri într-o
sprânceanã. Ies din altar ºi îi spun discret cã ar fi
bine sã le scoatã înainte de a da ochii cu
pãrintele. Se scuzã sincer cã nu le poate scoate
pe loc, fiind o ranã proaspãtã. În fine, mi-a dat o
explicaþie plauzibilã din câte îmi amintesc, însã
urma sã ajungã în faþa duhovnicului ºi mã
temeam, în necredinþa mea, cã pãrintele, iute la
mânie uneori, îl va respinge fãrã drept de apel ºi-
i va cere sã vinã altã datã, când ºi-o veni în fire.
Aºa cã am aºteptat momentul prielnic, între douã
spovedanii, ºi l-am rugat pe pãrintele sã nu-l
respingã pe elevul meu, precizându-i cã este un
bãiat deosebit ºi foarte deschis faþã de cele sfinte,
o dovadã fiind ºi faptul cã era acolo în bisericã în
acel moment. Pãrintele m-a încredinþat cã nu-l va
respinge. Elevul meu a ieºit cu ochii în lacrimi
de la spovedanie ºi mi-a mãrturisit cã pluteºte
de fericire. Mi-a spus cã pãrintele i-a vorbit
cu multã rãbdare ºi dragoste, „ca un
adevãrat pãrinte”, chiar dacã moda
piercing-urilor a catalogat-o ferm
ca fiind un moft, o deºertãciune
ºi i-a recomandat, în
consecinþã, sã reflecteze
asupra acestui aspect.
8 Aveam sã observ
în acele zile din Sãptãmâna Patimilor ºi alþi
adolescenþi ºmecheruþi ºi îmbrãcaþi extravagant
ieºind cu ochii înlãcrimaþi, semn vãdit cã inimile
lor tinere erau încã vii ºi cãutau cu sinceritate
Calea. M-am încredinþat pe veci cã greºim
flagrant când etichetãm oamenii dupã prima
impresie, dupã nebuniile ºi vanitãþile de moment.
***
Obiceiul de a purta cercei în diferite locuri de
pe corp (body-piercing-ul) ºi pictarea pielii
(tatuajul) sunt vechi de când lumea ºi, în timp, au
avut diverse conotaþii. Le întâlnim la popoarele
arhaice, dar ºi la unele triburi din zilele noastre.
La poporul evreu, spre exemplu, cerceii în urechi
erau o marcã a sclaviei (v. Deuteronom 15, 17).
Cum se face cã întâlnim astfel de elemente
„ornamentale” în plin progres, în plinã
civilizaþie? Pentru omul postmodern au ele
aceeaºi valoare ca ºi pentru omul arhaic? Ce
mesaj vor sã transmitã aceºti oameni? Sunt ele
fond sau doar forme? Departe de mine gândul de
a aborda subiectul din perspectivã istorico-
sociologicã. Trebuie însã spus cã în vremurile
din urmã piercing-ul ºi tatuajul s-au „reinventat”,
au reapãrut în comunitãþile hippie (anii ’60) ºi s-
au dezvoltat în epoca punk (mijlocul anilor ’70)
ºi a rockului metalic (anii ’80). Într-o vreme,
body-piercing-ul a fost semn de identificare
pentru perverºii sado-maso.
Astãzi însã dacã vrei sã fii cool, sã fii trendy,
trebuie sã ai musai piercing sau tatuaj. Tinerii
sunt învãþaþi sã trãiascã dupã modã, indiferent
dacã promoveazã ceva bun sau ceva rãu. Rar li
se spune sã fie cu luare aminte ºi cu
discernãmânt, cã nu tot ce zboarã se mãnâncã. În
mediul liceal spre exemplu, dacã n-ai mobil, mai
ales cu camerã foto ºi sonerie polifonicã ori
iPOD eºti… varzã, eºti un nimeni. Multe
suferinþe adolescentine vin din aceste „lipsuri”,
de fapt mai mult din desconsiderarea pe care le-o
aratã cei ce au celor ce nu au.
Cultura MTV ºi Bravo a fãcut ca fenomenul
body-piercing & tatoo sã ia amploare. Mulþi
tineri liceeni sunt prinºi în mreaja acestui trend.
ªi cum sã nu fie, când idolii lor se întrec în a
susþine aceastã modã? E cunoscut faptul cã idolii
influenþeazã alegerile fanilor. Nu degeaba
vedetele sunt plãtite fabulos pentru apariþiile în
reclame.
Dacã Mutu, Beckham, Eminem sau Angelina
Jolie au tatuaje, de ce sã fii mai prejos? Dacã
bãieþii de la The Rasmus sau Linkin Park, dacã
Pink sau Christina Aguilera au piercing-uri, de
ce sã nu-þi faci ºi tu? Iatã de ce, oricât de mult
am vorbi despre deºertãciunea unor astfel de
mode, e greu sã stai împotriva curentului. Chiar
ºi copiii sunt virusaþi. Ei cautã mai nou gume „cu
tatuaj”, iar la petrecerile aniversare de la
McDonald’s sunt pictaþi pe mâini ºi pe faþã
(„Doar McDonald’s te distreazã ºi pe faþã te
picteazã” sunã un slogan).
Existã o tendinþã la tinerii din vremurile
noastre de a nesocoti valoarea trupului, considerã
bunãoarã cã pot face orice cu el, dacã îþi produce
plãcere. Scriptura spune însã cã trupul nostru nu-
i de fapt al nostru, ci e templu al Duhului Sfânt
(cf. I Corinteni 3, 16) ºi cã nu se cade a-l face
pãrtaº necurãþiei, desfrânãrii. Pentru cã fraþii
noºtri mai mici pentru care Hristos a murit
gãsesc cã toate acestea aduc plãcere, aº vrea sã
rãmânem puþin pe acest tãrâm, al plãcerii…
Piercing-urile se pun în buze, în sprâncene, în
nas („bobiþã”), în limbã („barã”), în cartilagiile
urechii, în buric, în zona genitalã!… Puþini ºtiu
cã de cele mai multe ori zona se infecteazã ºi
puroiazã. E valabil ºi-n cazul tatuajelor. Dacã
„operaþiunea” nu s-a efectuat într-un mediu
aseptic, cu instrumente sterilizate, te poþi cãpãtui
cu virusul hepatitei B sau C sau chiar cu HIV.
Puþini ºtiu, spre exemplu, cã dupã gaura fãcutã în
limbã 2-3 sãptãmâni trebuie sã bei iaurt sau supã,
cã abia poþi vorbi ºi cã riºti oricând sã înghiþi bila
din capãtul bãrii. Sper ca mãcar unul din riscurile
acestea sã-i þinã departe pe doritori. E ºi aceasta
o treaptã, o mãsurã ºi, tainic, o lucrare a Duhului.
Am spus mai sus cã nu poþi sta „împotriva
curentului”. Trebuie fãcutã însã o precizare.
Hristos, care ieri ºi azi ºi în veci, e acelaºi (Evrei
13, 8), stã împotriva curentului. El e cel care
schimbã inimile, El cheamã la pocãinþã, la
îndreptarea vieþii. Mântuitorul nu se ruºineazã sã
deschidã uºa unui tânãr tatuat sau plin de
piercing-uri, dacã acesta bate, dacã acesta Îl
cautã cu sinceritate. Când El va deschide uºa,
instantaneu tânãrul se va ruºina (ca ºi Christina
Aquilera care s-a ruºinat când a fost detectatã
într-o vamã cu un piercing în zona genitalã) ºi
toate acestea le va lepãda de la el ca fiind de
prisos.
Nãdãjduim cã aceste funny-things nu vor þine
o veºnicie, deºi semnele „de bunã purtare” vor
rãmâne în cele mai multe dintre cazuri pânã la
mormânt. De obicei gãurile nu se acoperã, o
spun ca un pãþit, iar tatuajele se scot extrem de
greu. E cunoscut faptul cã multe vedete merg sã
ºteargã mesajele tatuate pe piele „pentru
veºnicie” (vezi Angelina Jolie care ºi-a tatuat
numele soþului, Billy Bob Thorthon, de care între
timp a divorþat sau cazul
lui Johnny Depp care-ºi
tatuase pe braþ „Winona
(Ryder, n.n.) forever”,
numai cã „forever-ul” a
durat doar câþiva ani, iar
tatuajul a trebuit, fireºte,
ºters).
Victimã a modei,
posesorul de tatuaje sau
plin de piercing-uri nu e
doar un tip sau o tipã
cool, o persoanã
excentricã, ci, din ce am observat în jur, este de
cele mai multe ori o persoanã nefericitã,
neîmplinitã. Golul din suflet cautã sã-l ascundã
cu artificii de acest gen. El pare cã s-a eliberat de
„prejudecãþile lumii”, însã totodatã vrea sã spunã
tuturor cã nu-i un om împãcat. Pe aceºti cãutãtori
ai adevãrului, pe aceºti nemulþumiþi de starea
lumii îi pescuieºte Hristos.
Hristos nu a pus bariere dragostei, aºa cum
punem noi - pânã aici, pe gay îi detest, pe
Columbeanu îl dispreþuiesc, pe Andreea Marin
nu o sufãr, pe Gigi Becali îl urãsc -. Mântuitorul
ne îndeamnã sã-i cercetãm pe cei bolnavi,
precum ºi pe cei din închisori. Cei întemniþaþi, cu
siguranþã, nu-s icoane de-nchinat. Pot fi ucigaºi,
violatori, tâlhari la drumul mare etc. Dacã avem
alergie la rockeri, cercelaþi, tatuaþi e semn cã nu
ne asemãnãm cu Cel pe care spunem cã-L
urmãm. Hristos n-a avut nicio alergie în
întâlnirea cu cei cãzuþi. A stat aproape în toatã
vremea printre desfrânate ºi oameni obosiþi de
atâta pãcat. De El s-au atins nu doar cei curaþi, ci
mai ales cei necuraþi, iar câþi se atingeau se
vindecau (Matei 14, 36).
Iatã cã ºi noi, creºtinii de astãzi ne petrecem
viaþa printre oameni cu diverse apucãturi,
mentalitãþi ºi idei revoluþionare. De cele mai
multe ori ei primesc de la noi o privire acrã, o
vorbã tãioasã, durã. Teama mea, în ce-l privea pe
elevul cercelat de care pomeneam mai sus, era
întru totul justificatã, pentru cã, personal,
odinioarã, am simþit pe propria-mi piele
atitudinea aceasta aproape de desconsiderare.
În anii liceului, mi-am pus doi cercei în
urechea stângã, de altfel tot piercing se cheamã
(tatuaj nu am apucat sã-mi fac, pânã sã mã
hotãrãsc ce anume sã-mi desenez, am ajuns la
Hristos ºi nu mi-a mai trebuit nimic de acest fel).
Imediat dupã 1990, a purta cercei ca bãrbat era
sinonim cu rãzvrãtirea, revolta, extravaganþa ori
trufia, cum ar spune teologul. Cerceii erau atunci
pentru mine modul de exprimare a frondei
adolescentine. Cum nu erau încã prea mulþi
amatori, pentru cã nu era încã un trend, erai
imediat observat cã eºti altfel ºi majoritatea
oamenilor strâmba din nas neascunzându-ºi în
nici un fel dezgustul pentru o aºa opþiune
scandaloasã. În familie lucrurile nu au stat altfel.
Consiliu de familie… „bãiatul nostru a luat-o pe
miriºte, ascultã rock, iar acum poartã cercei în
ureche”. Pãrinþii mi-au
spus sã-i scot
neapãrat, pentru cã fac
familia de râs, eu însã
îi purtam în ascuns.
Revolta mea creºtea
din zi în zi. Eram
fericit cã alegerile
mele provocau
polemici, deºi evitam
mai mereu discuþiile
logice. Nu puteam
explica pertinent
motivul pentru care-i port. Sã le spun cã vreau sã
mã deosebesc de mulþime? Cã vreau sã par
interesant? Acestea nu erau argumente, ºi asta
ºtiam prea bine.
***
Dacã vã întrebaþi cum s-a sfârºit povestea
cerceilor din urechea stângã, pot spune cã
hotãrâtoare a fost întâlnirea cu bunica din partea
tatãlui, pe care o întâlneam destul de rar, o
femeie cu viaþã sfântã pe care o iubeam mult ºi
de care îmi era de fel o ruºine teribilã.
Bunica aceasta, vãduvã în ultimii 30 de ani ai
vieþii, a crescut cu multã trudã ºapte copii. La 96
de ani ºi-a încheiat menirea pe pãmânt ºi s-a dus
la ceruri cu un zâmbet larg pe chip. La
înmormântarea ei am plâns mai mult de bucurie,
decât de jale. Aveam încredinþarea cã s-a întâlnit
cu Hristos, Cel pe care-L iubise întreaga viaþã,
iar acum El o aºeza în locaºul drepþilor pe care-l
gãtise cu mult înainte ca ea sã se nascã. ªtiam cã
de acum întreg neamul nostru va avea un
mãrturisitor la scaunul Stãpânului. La bunica am
Laurenþiu Dumitru
vãzut întâia oarã mãsura cea înaltã a
dragostei, a rãbdãrii ºi nejudecarea cu
niciun chip a vreunui om, virtute care,
MÃRTURIE
aveam sã înþeleg în timp, schimbã în
chip tainic pânã ºi inimile cele mai
îndãrãtnice.
Aºadar venise vremea sã-mi vãd
bunica. Aflase deja cã port cercei, dar
nu ºtiam cum a reacþionat la aflarea
veºtii. M-am dus în bucãtãria unde
stãtea de obicei sã-ºi încãlzeascã
picioarele la cãldura cuptorului ºi i-am
spus: „Mamaie, cred cã ai aflat deja, e
adevãrat, da, mi-am pus doi cercei în
ureche!”. „Apoi, maicã, sã-i porþi
sãnãtos!” mi-a spus dânsa zâmbind cald.
ªocul a fost aºa tare încât am rãmas fãrã glas
minute în ºir. Întru sfârºit m-a întrebat: „Te face
fericit?”. Deºi, dupã cum spuneam, eram fericit
cã alegerile mele nãºteau polemici, am realizat
cã totul era un moft, o fiþã… „Cred cã nu”, i-am
rãspuns. S-a uitat cu dragoste spre mine ºi dând
uºor în cap a încredinþare mi-a zis: „Fericirea
vine din altã parte!”. N-am întrebat din ce parte
vine fericirea, am aflat asta ceva mai târziu, dar
în ziua aceea am ºtiut cã nebunia asta nu avea sã
mã mai þinã mult.
Ce frondã, ce revoltã? Iaca, bunica deja mã
înþelegea! Ce n-au reuºit pãrinþii cu ameninþãri ºi
interdicþii, a izbutit bunica printr-un gând bun,
printr-o vorbã aparent simplã. ªi mai era ºi acel
tainic „fericirea e în altã parte”… Într-adevãr,
nebunia cu cerceii nu m-a mai þinut mult… Într-
una din zile, la recomandarea unui prieten, am
sunat o doamnã profesoarã de filosofie în
speranþa cã îmi va da câteva ore de meditaþie ca
sã-mi lãmuresc câteva concepte pe care nu le
stãpâneam prea bine. Aveam nevoie pentru
admitere. Dumneaei mi-a dat întâlnire la o
bisericã, dupã terminarea Liturghiei urmând sã
ne cunoaºtem ºi sã stabilim în linii mari un
program de lucru. Am ajuns la întâlnire mai
devreme ºi m-am gândit sã intru ºi la slujbã.
Stãteam în spate ascultând. Într-un moment
liturgic, probabil al Heruvicului, mi-am dat
seama cã preotul va trece tãmâind pe lângã mine
ºi negreºit îmi observa cerceii. Atunci, de ruºine,
printr-un gest rapid i-am scos ºi cred cã din ziua
aceea nu i-am mai pus în ureche.
***
Pentru cã nu mulþi au avut ºansa sã aleagã
între bine ºi rãu, ci mai ales între douã sau mai
multe rele, pentru cã unii abia acum sunt „pe
drumul Damascului” (v. Faptele Apostolilor 9),
pentru cã ºi pentru ei – mai ales pentru ei – a
murit Hristos, sã ne rugãm ca tinerii sã
înþeleagã deºertãciunea piercing-urilor ºi sã
le ocoleascã… cãci e „dureros” sã te rogi
lui Hristos cu o barã în limbã! Iar cei
vor cu ardoare un tatuaj sã ajungã
ziua sã-ºi doreascã „tatuatã” voia
lui Dumnezeu pe inima lor.
9
 GRAFFITI ORTHODOXE
Sã nu judecãm
necredincioºii, ci sã
cãutãm a înþelege
motivele necredinþei
lor
Atunci când cineva spune: „Eu sunt
necredincios” sau „Dumnezeu nu existã!” - sã
nu-l judecãm întotdeauna din punct de vedere
filozofic, dar sã ne întrebãm de unde vine
aceastã atitudine? Dacã doriþi cu adevãrat sã
faceþi ceva pentru acest om, atunci ar trebui
sã-i puneþi întrebãri una dupã alta, ca sã-l
înþelegeþi; fãrã a înþelege, veþi þinti
întotdeauna orbeºte.
Într-un anume sens, ateismul este o eroare
ºtiinþificã, este refuzul de a studia realitatea în
ansamblu, este tot atât de neºtiinþific ca ºi
cum ai spune: „muzica nu este, pentru cã
pentru mine ea nu existã…”. Noi nu putem
prezenta astfel problema unui necredincios,
pentru cã existã multe posibilitãþi pentru el de
a se justifica. Însã, în general, ateismul este
refuzul de a accepta mãrturia, cel puþin
istoricã, a unor oameni consacraþi, care spun:
„Eu ºtiu…”. Mulþi din aceºtia sunt oameni de
ºtiinþã, spre exemplu Pavlov.
„Du-te acasã ºi întreabã-te
când ai avut nevoie pentru
prima oarã ca Dumnezeu sã
nu existe”
Uneori, omul devine necredincios pentru
faptul cã acesta este unicul sãu scut împotriva
conºtiinþei. Mi-a venit acum în minte
povestirea unui preot foarte inteligent, fin ºi
cultivat din Paris. Cândva, a fost „ateu”, adicã
trãia fãrã Dumnezeu ºi se considera prea
elevat ºi inteligent pentru a-ºi permite sã
gândeascã despre convertirea la credinþã. A
discutat mai apoi cu un preot. Preotul fiind de
la þarã, fãrã cine ºtie ce studii deosebite, un
emigrant din Rusia, dupã ce l-a ascultat mult
timp, i-a spus doar douã lucruri: „În
primul rând, Saºa, nu este chiar atât de
important faptul ca tu nu crezi în
Dumnezeu - Lui nu I se poate
întâmpla nimic de la asta,
minunat însã este cã
Dumnezeu crede în tine”. ªi
altul: „Tu, însã, Saºa,
mergi acasã ºi gândeºte-
10
te, când anume ai pierdut credinþa, când ai
avut nevoie ca Dumnezeu sã nu existe?”
Saºa a venit acasã ºi a cãzut pe gânduri.
Era nedumerit de o astfel de prezentare a
problemei: se aºtepta la un discurs misionar
sau la niºte instrucþiuni pentru consultarea
unor tratate, iar în loc… Nu mai înþelegea
nimic. ªi el, dupã cum spunea mai târziu, a
cãutat cauzele necredinþei sale, mai întâi în
cunoºtinþele dobândite la Facultatea de
Teologie din Paris, apoi în perioada
prerevoluþionarã de la Facultatea din Rusia,
apoi altundeva ºi nicidecum nu le putea gãsi.
Pânã a ajuns la perioada când avea ºase ani.
Locuia într-un oraº din Rusia, era un bãieþel
drãguþ, mergea la bisericã în toatã duminica ºi
era considerat a fi un copil evlavios: intra,
fãcea semnul crucii, se oprea în mijlocul
bisericii, în faþã, ºi se ruga lui Dumnezeu. În
fiecare duminicã primea un bãnuþ, pe care era
dator sã-l punã în cãciula cerºetorului orb.
Punea bãnuþul ºi mergea la bisericã cu
sentimentul cã a sãvârºit o faptã bunã, de
dragoste, i-a acordat orbului atenþie ºi poate
sta acum liniºtit în faþa lui Dumnezeu.
Odatã, în preajma sãrbãtorilor de Crãciun,
plimbându-se cu mama prin oraº, a descoperit
un magazin, unde a vãzut un minunat cãluþ de
lemn, care costa ºase bãnuþi. A rugat-o pe
mama sã i-l cumpere, ea l-a refuzat, iar el a
venit acasã foarte trist. Duminica urmãtoare,
pe când mergea la bisericã, ajungând în faþa
cerºetorului, s-a gândit cã, dacã nu-i va da de
ºase ori bãnuþul, ºi-ar putea cumpãra cãluþul.
Zis ºi fãcut. A procedat astfel de patru ori, iar
a cincea oarã s-a gândit: dacã ar fi sã iau de la
el un bãnuþ, voi cumpãra cu douã sãptãmâni
mai devreme cãluþul. ªi a furat de la orb
bãnuþul. Dupã care, intrând în bisericã, a
simþit cã nu mai poate sta în faþã: dacã
Dumnezeu îl va observa? S-a dus ºi s-a
ascuns într-un colþ al bisericii. Dãdaca a venit
cu el acasã ºi a povestit totul pãrinþilor, care
au fost profund uimiþi: pânã acum era mic,
stãtea în faþa lui Dumnezeu, iar acum s-a
adâncit în sine, viaþa lui în Dumnezeu a
devenit mai interiorizatã, el cautã un loc
ascuns unde ar putea în tãcere ºi contemplare
sã fie cu Dumnezeu (era o mãmicã destul de
optimistã!).
Iar Saºa simþea cã situaþia se înrãutãþeºte ºi
cã trebuie sã se ascundã de Dumnezeu. ªi iatã
cã de la universitate a venit fratele sau mai
mare, încãrcat de cunoºtinþe ateiste, care s-a
apucat sã-i demonstreze cã, de fapt,
Dumnezeu nu existã. ªi Saºa mi-a spus: „M-
am agãþat de aceastã idee. Dacã nu este
Dumnezeu, atunci nu are importanþã dacã am
furat bãnuþul ºi n-am pus în cãciulã pe ceilalþi
cinci”. Acesta a fost începutul „ateismului”
sãu: învãþãtura despre faptul cã Dumnezeu nu
existã copilul a primit-o ca pe un colac
salvator împotriva propriilor mustrãri de
conºtiinþã.
Creºtinismul este unicul
materialism autentic
Poþi convinge pe cineva cu argumente
logice cã Dumnezeu existã, dar asta nu-i va
da ºi experienþa vie a existenþei Lui. Cunosc
un tânãr foarte dotat care a fost educat în
ateism. Când a intrat la facultate, închiria o
camerã în casa unui intelectual credincios.
Între ei s-au iscat interminabile discuþii.
Tânãrul era nepregãtit, fãrã experienþã,
stãpânul însa era deºtept ºi experimentat, fapt
pentru care l-a învins pe tânãr cu uºurinþã.
Bãiatul a dedus logic, din faptul cã a fost
dialectic învins: trebuie sã devin ºi eu
credincios. Se prezenta ca atare, s-a botezat,
a fãcut teologie, toatã lumea aºtepta de la el
lucruri mari, dar, la un moment dat, a înþeles
cã, de fapt, n-a trãit niciodatã vreo experienþã
religioasã, cã tot ce a reuºit sã facã au fost
deducþiile logice, în urma faptului cã cineva
mai inteligent l-a învins într-o disputã logicã.
Profesorul Franc, cred, în una din
recenziile sale a spus cã unicul materialism
autentic este creºtinismul, pentru cã noi
credem în materie, adicã noi credem cã
materia posedã o realitate absolutã ºi
definitivã, credem în înviere, credem într-
un cer ºi pãmânt nou, nu în sensul în care
tot ce existã acum va fi distrus din temelie,
dar în sensul cã totul se va reînnoi. Ateistul
însã nu crede în soarta materiei, ea este un
fenomen trecãtor pentru el.
„Sunt multe subiecte
asupra cãrora am avea ce
discuta, în loc sã râdem
unii de alþii ºi sã ne
învinuim reciproc”
Din pãcate, polemica între cel mai brut
materialism ºi creºtinism are loc, nu existã
nici un fel de discuþie. Existã niºte oameni
care scriu cãrþi, dar sunt puþine cazurile
când se întâlnesc ºi discutã între ei. Existã
multe teme în care ne-am putea întâlni, nu
în sensul de a fi de acord unii cu alþii, dar în
sensul de a vorbi despre aceleaºi lucruri. Sã
zicem, primul punct de tangenþã ar fi omul.
Teoretic vorbind, anume omul este situat în
centrul concepþiei despre lume a
materialismului, precum este ºi în creºtinism.
Dar tema dialogului ar fi urmãtoarea – ce fel
de om?
Sã luãm, de pildã, afirmaþia lui
Feuerbach: „omul devine ceea ce mãnâncã”.
Noi credem cã, prin împãrtãºirea cu Sfintele
Taine, devenim ceea ce este Hristos. ªi aici
este un subiect pe marginea cãruia am putea
discuta, în loc sã râdem unii de alþii sau sã ne
învinuim reciproc. Se prea poate, sunt ºi alte
subiecte asupra cãrora am gândit prea puþin.
Din pãcate, un astfel de dialog nu existã.
Existã însã atei care doresc un dialog, care n-
ar vrea neapãrat sã ajungem la un
compromis, dar care manifestã o oarecare
simpatie sau interes în atitudinile lor.
„Hristos pe cruce a trãit
experienþa ateismului…”
Mi se pare cã se poate afirma cã, pentru a
muri de moartea care ne este proprie, care
are pentru noi cele mai reale ºi însemnate
urmãri, Hristos a trebuit sã Se facã pãrtaº
singurei cauze care aduce moartea –
despãrþirea de Dumnezeu. Nu poþi muri, dacã
nu-L pierzi pe Dumnezeu, iar strigãtul
Mântuitorului: „Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?”
(Matei 15, 34) – este strigãtul Omului
desãvârºit, care liber, din dragoste, S-a fãcut
pãrtaº principalei tragedii a omului: la
desfacerea de Dumnezeu, la faptul cã omul
L-a pierdut pe Dumnezeu. Dacã ar fi sã
primim acest argument, atunci putem spune
cã Hristos a trãit ateismul (nu vorbesc despre
ateismul ideologic, dar despre realitatea
acestuia), dez-îndumnezeirea, pe care nici un
ateu din lume n-a trãit-o, ºi cã nu este om –
ateu sau credincios – care ar fi în acest sens
în afara experienþei trãite de Hristos. Cãci
Hristos cuprinde ºi credinciosul, ºi ateul, cu
toate cã, fãrã îndoialã, ateul ideologic sau
omul despre care apostolul Pavel spune:
“dumnezeul lor este pântecele” (Filipeni 3,
19) – trãieºte ateismul cu totul altfel decât
Hristos în momentul dat. El L-a „pierdut” pe
Dumnezeu ca sã fie una cu noi, în unica ºi
ultima tragedie a omenirii.
Mitropolit Antonie Bloom
Întâlnirea cu Hristos
Odatã, adolescent fiind, viitorul
mitropolitul Antonie a auzit un discurs
despre creºtinism al unui teolog de seamã
care, se pare, nu ºtia sã vorbeascã bãieþilor
care preþuiau mai mult ca orice bãrbãþia ºi
regimul militar. Iatã cum îºi aminteºte de
aceastã întâmplare însuºi vlãdica:
El vorbea despre Hristos, Evanghelie,
creºtinism /…/, aducându-ne în conºtiinþã tot
ce este „dulce” în Evanghelie, totul faþã de
care se poate simþi repulsie, ºi eu am simþit-
o: blândeþea, smerenia, liniºtea – toate
trãsãturile unui rob, pentru care suntem
mustraþi de la Nietzsche încoace. El m-a adus
la starea când am decis /…/ sã merg acasã, sã
vãd dacã avem pe undeva vreo Evanghelie,
sã vãd ce-i cu ea ºi sã nu mai revin niciodatã
la acest subiect. Mie nici prin cap nu-mi
trecea cã eu nu o voi sfârºi aºa, pentru cã era
absolut evident cã el (teologul) îºi ºtia
meseria /…/ Mama avea o Evanghelie, iar
eu, închizându-mã în camera mea, am
observat ca sunt de fapt patru Evanghelii ºi,
dacã-i aºa, atunci una din ele este mai scurtã
decât celelalte. ªi, dacã tot nu mã aºteptam la
nimic bun de la nici una dintre ele, am decis
sã o citesc pe cea mai scurtã. Dar, iatã, aici
am fost prins în cursã (de multe ori dupã
aceea observam cât de ºiret poate fi
Dumnezeu atunci când îºi întinde mrejele
pentru a prinde peºtele), pentru cã, dacã aº fi
citit altã Evanghelie, aº fi avut probleme.
Fiecare Evanghelie are un fond cultural
propriu. Marcu însã scria anume pentru tineri
sãlbatici ca mine – pentru tineretul roman.
Eu nu ºtiam acest lucru, însã Dumnezeu ºtia
ºi Marcu ºtia, probabil, atunci când a scris
mai pe scurt decât ceilalþi. M-am aºezat sã
citesc ºi, sper cã mã veþi crede pe cuvânt,
pentru cã acest lucru nu poate fi dovedit /…/
Citind, între începutul capitolelor unu ºi trei
a Evangheliei dupã Marcu, pe care o citeam
lent, pentru cã limbajul nu-mi era familiar,
am simþit deodatã cã, de cealaltã parte a
mesei, stã Hristos. Acest sentiment era atât
de puternic, încât a trebuit sã mã opresc din
citit ºi sã mã uit. Am privit îndelung: nu
vedeam nimic, nu auzeam nimic ºi nu
simþeam nimic. Dar chiar ºi atunci când mã
uitam spre locul unde nu era nimeni, aveam
conºtiinþa deplinã cã aici, negreºit, stã
Hristos. Îmi amintesc cã atunci m-am lãsat
pe spate ºi m-am gândit: dacã Hristos este
viu ºi stã aici, atunci Acesta este
Hristos Cel înviat, deci eu ºtiu din
propria experienþã cã Hristos a
înviat ºi, deci, tot ceea ce se zice
despre El este adevãrat.
11
 The Church of the
Savior on Spilled Blood
Sankt Petersburg, Russia
 Biserica Învierii lui Hristos, cunoscutã
sub denumirea de „The Church of the
Savior on Spilled Blood” este una din
marile biserici ortodoxe din Rusia -
Sankt Petersburg. Biserica mai este
cunoscutã ºi cu numele de Catedrala
Învierii lui Hristos - numele ei oficial.
Numele acesteia, a sângelui vãrsat, face
referire la sângele lui Alexander II al
Rusiei, care a fost asasinat, în acel loc, la
data de 13 martie 1881.
Ridicarea mãreþei biserici a început în
anul 1883, sub þarul Alexandru III, ca un
omagiu adus amintirii tatãlui sãu.
Lucrãrile au mers lent, fiind terminate
abia în anul 1907, în timpul domniei lui
Nicolae II. Finanþãrile au fost îngrijite de
familia regalã, alãturi de multe donaþii
private ale localnicilor ºi nu numai.
Biserica este situatã într-un loc
deschis, ocupând unul din malurile
canalului Griboedov, care strãbate oraºul
Sankt Petersburg. În locul actual al
bisericii a avut loc evenimentul, ce a dus
ºi la primirea numelui de „Biserica de pe
sângele vãrsat” (The Church on Spilled
Blood). Aflãm astfel cã, în timp ce
trãsura þarului trecea pe marginea
canalului, o grenadã aruncatã de un
agresor a explodat. Þarul, zguduit, dar nu
rãnit, a ieºit din trãsurã ºi a început sã se
certe cu presupusul agresor. Un alt
conspirator a profitat de moment pentru
a activa un alt sistem exploziv, lucru ce
a dus la moartea sa ºi la rãnirea gravã a
þarului. Þarul, sângerând din
abundenþã, a fost dus mai apoi la
Palatul de iarnã, unde, câteva ore mai
târziu, a murit.
Un mormânt temporar a fost ridicat
în acel loc al atacului, în timp ce
proiectul ce avea în vedere ridicarea
unui monument memorial permanent
era încã în lucru. A fost luatã decizia ca
locul în care a avut loc neplãcutul
eveniment sã fie închis între pereþii
unei biserici. Acea porþiune a malului a
fost extinsã ºi în interiorul canalului, în
aºa fel încât sã permitã viitoarei
biserici sã îºi atingã scopul ridicãrii -
încadrarea ºi adãpostirea mormântului
þarului. În exteriorul bisericii s-a
amenajat un loc special pentru a aduce
aminte de atentat.
În interiorul bisericii, chiar pe locul
în care a fost omorât þarul, a fost
construit un coºciug impresionant,
cãptuºit cu topaz ºi alte pietre preþioase
ºi semipreþioase. Se poate observa
contrastul foarte puternic dintre bogãþia
ºi strãlucirea coºciugului ºi simplitatea ºi
rigiditatea plãcilor de piatrã pe care s-a
vãrsat sângele þarului, în momentul
atentatului - acestea sunt expuse chiar pe
podeaua din faþa coºciugului.
Din punct de vedere arhitectural,
catedrala diferã de celelalte clãdiri din
oraºul Sankt Petersburg. Arhitectura
oraºului este, în cea mai mare parte, de
facturã barocã ºi neoclasicã. Biserica
sângelui vãrsat se ancoreazã în stilul
medieval rus, în spiritul arhitecturii
romantice naþionale. Biserica a
intenþionat sã reactualizeze imaginea
bisericilor Yaroslavl din secolele XVII ºi
a Catedralei Sfântul Vasile din Moscova.
Biserica Învierii lui Hristos prezintã o
suprafaþã de mozaic de mai mult de 7500
metri pãtraþi - conform celor spuse de
restauratori - fiind biserica cu cea mai
mare suprafaþã de mozaic din lume.
Interiorul a fost proiectat de unii dintre
cei mai mari arhitecþi ruºi ai vremii -
printre ei se numãrã ºi Viktor Vasnetsov,
Mikhail Nesterov ºi Mikhail Vrubel -
însã cel care a condus întreaga echipã
este maestrul arhitect Alfred
Alexandrovich Parland.
Poate deloc surprinzãtor, biserica a
depãºit lejer suma alocatã iniþial, care era
de 3.6 milioane de ruble, ajungând în
cele din urmã la suma de peste 4.6
milioane de ruble. Pereþii interiori ºi
cupolele sunt aºternute în întregime cu
mozaicuri - cea mai mare suprafaþã a lor
este acoperitã cu scene biblice sau cu
personaje ale vieþii creºtine - delimitate
foarte atent de mici borduri ce
contureazã fiecare scenã ºi personaj în
sine.
În amiaza revoluþiei ruse, biserica a
avut mult de suferit, interiorul acesteia
fiind grav avariat. Guvernul sovietic a
închis biserica în anul 1930. În timpul
celui de al doilea Rãzboi Mondial,
biserica a fost folositã drept spaþiu pentru
depozitarea legumelor, lucru ce a dus la
numele ironic de „Mântuitorul de pe
cartofi”.
Biserica a suferit multe neajunsuri ºi
în timpul asediului oraºului Leningrad.
Dupã rãzboi, biserica a ajuns sã fie
folositã drept spaþiu de recuzitã pentru
teatrul de operetã din apropiere.
În luna iulie a anului 1970, grija
bisericii a ajuns sã fie pusã în seama
Catedralei Sfântul Isaac (la acel moment
era cunoscutã drept un muzeu foarte
profitabil) ajungându-se la multe acþiuni
ºi planuri de renovare a acesteia.
Biserica Învierii lui Hristos din Sankt
Petersburg a fost redeschisã în luna
august a anului 1997, dupã o perioadã
de 27 de ani de renovãri ºi restaurãri.
Biserica nu a fost resfinþitã ºi în ea nu se
þin slujbe.
În momentul actual, aceasta
funcþioneazã pe post de Muzeu al
Mozaicului. Nici chiar înainte de rãzboi
biserica nu a funcþionat drept un locaº
de cult public.
Fiind închinatã exclusiv memoriei
þarului asasinat, în aceasta se realizau
doar ceremoniile funerare. Astãzi
biserica constituie unul dintre
punctele turistice cele mai de
seamã ale oraºului Sankt
Petersburg.
Sursã:
CrestinOrtodox.ro
13

Certurile
Sã ºtiþi cã numai oamenii rãi se ceartã,
oamenii buni nu se ceartã. Un bun ºi-un
rãu nu se ceartã, cã cel bun cedeazã ºi
cearta-i gata. Zice cã erau într-o pustie doi
cãlugãri ºi tare bine se înþelegeau unul cu
Fabula crizei financiare
A fost odatã ca niciodatã un biet lustragiu
care îºi câºtiga existenþa, da, aþi ghicit, lustruind
pantofii domnilor care intrau ºi ieºeau dintr-o
clãdire impozantã din centru. Niciodatã nu
ºtiuse exact ce clãdire este aceea în faþa cãreia
lucra de ani de zile, poate era o bancã, poate era
o bursã, poate vreun minister important, însã
domnii bine îmbrãcaþi care intrau acolo opreau
adeseori la el, pentru a-ºi lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput în ceea ce
fãcea, folosea numai cremã de pantofi de cea
mai bunã calitate ºi era vesel ºi optimist. Într-un
cuvânt, era mulþumit cu munca lui, iar clienþii
lui, la fel, aºteptându-ºi rãbdãtori rândul la
lustruit.
Într-o zi, însã, s-a oprit la el un client
nou, mai deosebit de ceilalþi, care l-a
întrebat prietenos: „Ce faci aici? Ce-i
cu tine aºa de vesel? Nu þi-a spus
nimeni de criza financiarã?”. Ce-i
drept, nu-i spusese nimeni,
niciunul dintre domnii aceia
bine îmbrãcaþi care intrau
în bancã sau ce-o fi fost
14
altul. ªi unul dintre ei o zis: Hai sã ne
certãm si noi o datã cum se ceartã
Arhimandrit Teofil Pãrãian
acolo, probabil toþi la curent cu criza. „Poate nu
le pasã de tine sau poate n-au avut suflet sã îþi
spunã, însã criza financiarã e pe drum ºi ne va
afecta absolut pe toþi, nu va scãpa nimeni, nici
mãcar tu, un biet lustragiu. Aºa cã, dacã ai un
dram de minte, îþi iei mãsuri din timp, ca sã nu
fii luat pe nepregãtite. Aceasta e meseria mea,
sunt expert, ºtiu ce vorbesc”. Dupã plecarea
domnului binevoitor, lustragiul nostru rãmase
pe gânduri. Poate cã, într-adevãr, niciunul dintre
clienþii lui nu îl considerase demn sã îl punã la
oamenii din lume. Si celãlalt o zis: Hai,
da’ eu nu mã ºtiu certa. ªi celalalt o zis:
Hai, cã te învãþ eu. ªi l-o învãþat. Zice:
Punem între noi o cãrãmidã ºi tu sã zici:
Cãrãmida asta-i a mea ºi eu o sã zic: Ba
nu, e a mea, ºi din asta se face început de
ceartã. Primul o zis: Cãrãmida asta-i a
mea. ªi celãlalt o zis: No, dacã-i a ta, ia-o
ºi te du cu ea! ªi n-o mai fost nici o ceartã.
Bineînþeles cã asta a fost, cum am zice noi
acuma, o ceartã artificialã, aºa ca o ceartã
de scenã, de teatru. Dar cei care se ceartã
nu fac scene de teatru, ci se ceartã aºa cum
le vine. Mi-aduc aminte cã, atunci când
eram copil, se spunea în familie cã ºi din
pricina sãrãciei, ºi din pricina necazurilor
vin certurile. ªi mi se întâmplã ºi acum sã-
mi spunã oamenii cã se ceartã pentru
lipsurile în care trãiesc. ªi eu zic
întotdeauna: Bine, dar dacã vã certaþi, le
rezolvaþi, treceþi de lipsuri prin ceartã? ªi
toþi mãrturisesc cã nu. Deci, cearta nu e un
mijloc de înlãturare a rãului, ci e o
slãbiciune a celor care se angajeazã în
felul acesta, pentru cã nu câºtigi nici un
ban când te cerþi, nu realizezi nici un
avantaj când nu eºti în limitele bunei
cuviinþe. Aºa cã oamenii trebuie sã evite
tot ce nu aduce nimic pozitiv, ci aduce
multã nemulþumire ºi mult negativ în viaþa
de toate zilele.
curent cu criza financiarã. Noroc cu domnul cel
prietenos, care îi voia binele. Aºa cã lustragiul
a început sã ia mãsuri, încât sã nu fie luat pe
nepregãtite de criza financiarã. Pentru început,
folosea mai puþinã cremã de pantofi ºi mai de
proastã calitate.
Apoi, a început sã aloce mai puþin timp
fiecãrui client, dupã cum se spune time is
money. A început sã socializeze mai puþin cu
aceºtia, criza e crizã, nu mai e timp de
smalltalk. Preocupat de criza financiarã,
devenise îngândurat, tãcut ºi îºi fãcea treaba de
mântuialã. Aºa cã, încetul cu încetul, clienþii
fideli, cãrora le plãceau veselia ºi calitatea
muncii lustragiului, au început sã se rãreascã.
Iar lustragiul nostru, cu fiecare client pierdut,
era mulþumit într-un fel ciudat cã domnul cel
binevoitor a avut dreptate. „Ce m-aº fi fãcut,
dacã expertul nu m-ar fi prevenit la timp?
Acum aº fi fost probabil luat pe nepregãtite de
criza financiarã”.
Autor necunoscut
FUNNY
 Pânã nu-þi picã în braþe o studentã
de 20-21 de ani, zâmbindu-þi
nedumeritã ºi împleticindu-se ca o
Cenuºãreasã rãmasã fãrã pantofior, nu
pricepi de ce campusurile din UK sunt
pline de avertismente privind „violul la
întâlnire” (date rape). De parcã ar fi
vreo materie de studiu, la fiecare câþiva
metri, lângã anunþuri de programe
doctorale sau de petreceri cool, hop ºi
un poster cu un pahar de bere plin ºi
unul rãsturnat din care se scurg
cuvintele... libertatea ta... reputaþia ta...
slujba ta.... viaþa ta....
Într-o searã din ajunul Valentine’s
Day, aveam sã pricep ºi eu cã, de fapt, nici nu
sunt prea multe afiºele, la cât de mare nevoie ar
fi de ele. Însã rãmân complet inutile, cãci nici
mãcar vocea unui veºnic grijuliu Big Brother –
care sã atenþioneze la fiecare 30 de secunde cã
„Alcoolul dãuneazã grav sãnãtãþii” – nu ar fi
putut fi auzitã de cele trei britanice bete
pulbere, alãturi de care am nimerit. Sosisem în
UK cu gândul sã testez mitul „britanicelor
grãsane care beau pânã cad prin ºanþuri” ºi a fost
un ºoc plãcut sã vãd cã nu era aºa!
Nu ºtiu la ce s-or uita alþii, dar eu numai zâne
blonde sau nu tocmai blonde zãream în þara asta,
cu obrãjori roz, cu care sã-þi fie drag sã stai de
vorbã. Ei bine, în aceastã searã, mitul dezminþit
de mine era pus pe „contraatac” – m-am nimerit
lângã niºte fete toropite de bãuturã în holul din
faþa unui bar studenþesc.
Ai zice cã sigur erau
nasoale rãu, genul celor
despre care, în liceu,
auzeam sentinþa
implacabilã, referitoare
la atractivitatea lor: ,,M-
aº plimba cu asta pe
stradã doar dacã ar avea
o pungã pe cap!”.
Nicidecum! Douã erau
mãcar „acceptabile”. Cea
mai beatã era ºi cea mai
frumuºicã ºi,
indiscutabil, cea mai
vulnerabilã. La nici 90 de
secunde dupã ce m-am
aºezat lângã ele, capul
acesteia din urmã era pe
umãrul meu.
Am devenit repede curios de spectacolul în
care ajunsesem instantaneu „prietenul lor”, dar
iniþial mã aºezasem pentru cã nu pricepeam nici
în ruptul capului ce mã întrebase una – voia, de
fapt, o foiþã pentru a-ºi face o þigarã. Foarte
multã lume fumeazã aºa prin UK, cã þigãrile la
pachet sunt prea scumpe. I-a mai întrebat pe trei
alþii despre ceea ce îmi ceruse mie ºi toþi au
priceput greu, dovadã cã nu aveam eu probleme
în a desluºi accentul unui vorbitor nativ, ci cã
biata fatã chiar nu mai era în stare sã vorbeascã
o englezã inteligibilã. O a treia, ceva mai treazã,
a început sã organizeze plecarea, timp în care
O duºcã
de viaþã
britanicã
cea de lângã mine îºi scotocea prin poºetã dupã
card, de parcã ar fi vrut sã-mi arate tot ce are pe
acolo.
Mã minunam ce uºor aº fi putut sã-i iau orice
din geantã, fãrã sã mã fi observat, ºi am înþeles
în momentele acelea de ce sunt atâtea afiºe prin
campus, care te avertizeazã cã relaþiile sexuale
cu cineva beat pot fi (depinde cum îl convingi
pe judecãtor) considerate viol. „Dacã faci sex cu
altã persoanã ºi acea persoanã
NU A SPUS DA – este viol ºi
poþi fi arestat, pus sub acuzare ºi
trimis la închisoare”, zice
avertismentul Poliþiei din
Sussex, afiºat în atâtea locuri.
În practica instanþelor
britanice, mai degrabã poþi sã fii
achitat, la fel cum zice posterul
cã poþi sã fii închis, pentru cã, de
la caz la caz, când nici fãptaºul,
nici victima nu îºi amintesc
împrejurãrile (ne)exprimãrii
consimþãmântului, judecãtorul
pe cine sã creadã?! De-abia unul
din 13 astfel de „violuri la
întâlnire” din UK, dupã toatã
ruºinea presupusã de ajungerea
la proces, este soluþionat în favoarea „victimei”.
În orice caz, în seara aceea vedeam pe viu cã
problema consimþãmântului nu mi-ar fi fost greu
de rezolvat, mai ales cã, la un moment dat, noua
mea „prietenã” m-a luat în braþe, ca pe cineva în
care ar avea mare încredere. Le-am condus pânã
la autobuz, sã mã asigur cã nu se urcã la volan
bete. Scurtul drum a fost mai dificil decât
preumblãrile mele pe plaja din Costineºti, când,
eu însumi beat criþã, cãram potaia Rex în braþe
ºi-i vorbeam în puþina portughezã prinsã de la
telenovele, de ciudã cã Franþa bãtuse Brazilia la
Cupa Mondialã din ’98.
Bogdan MunteanUK
Rex fusese un
gentleman faþã de
ATITUDINE
prietenele mele, cãci, la
numai câþiva paºi, ba
ele însele, ba genþile ºi
cãrþile lor ajungeau pe
jos. Nu reuºeau sã
meargã în linie dreaptã
nici susþinându-se una
pe cealaltã. Niciun
trecãtor nu pãrea
interesat sã-mi dea o
mânã de ajutor, dar nu
cã englezii n-ar fi
sãritori, ci pentru cã, pur
ºi simplu, sunt prea obiºnuiþi cu scene
similare. Cum-necum, cea mai treazã dintre ele
purta ºi o oarece conversaþie cu mine. Arãtându-
mi cãrþile ei din geantã, una despre Don Juan ºi
douã pentru ºcoalã, am aflat ºi cu ce se ocupa –
studentã la filosofie în anul doi. Cea care nu mai
putea sã cearã o þigarã – studentã la istoria artei,
iar „prietena mea” – studentã la limba ºi
literatura englezã. Aºadar, niciun pedigree de
„bagaboante” sau „panarame”, cum s-ar zice pe
meleagurile româneºti.
Desigur cã am vrut, însã n-a fost sã fie, sã le
mai întâlnesc prin campus în sãptãmânile
petrecute de mine în UK, sã vãd dacã ne-am mai
fi recunoscut ºi ce s-ar mai fi ales de „prietenia
noastrã”. Orice ar zice unii ºi alþii – ºi parcã-l
vãd pe un posibil violator al brunetei cu ochi
verzi ce mi-a cãzut în braþe, justificându-se în
faþa unui judecãtor cu vorbele „ªi-a cãutat-o” –
fetele acestea chiar aveau nevoie de un prieten.
Cum toþi care am bãut vreodatã „cu prietenii”,
pânã n-am mai ºtiut de noi, nu ne-am dat seama
cât de singuri deveneam cu fiecare pahar ºi ce
mare nevoie aveam de un Prieten.
Nici britanicele acestea nu au nevoie de
vreun Big Brother care sã le spunã cã „alcoolul
nu e bun”, în maniera impersonalã în care auzi
la televiziunile româneºti cã „Excesul de sare,
zahãr ºi grãsimi dãuneazã grav sãnãtãþii!”. Ce
folos de sloganuri, cãci la mama în cãmarã ºtiu
unde are ºi zahãrul, ºi sarea, ºi oala cu unturã,
dar excesul chiar cã nu ºtiu unde-l þine?! O fatã
ca „prietena mea din UK” ar fi avut nevoie ca,
mai mult de o datã în viaþã, cineva sã o þinã în
braþe cum am þinut-o eu, care sã nu-i fi luat
nimic, nici dacã mi-ar fi oferit ea. Evident,
nimeni nu se poate lãuda cã a dat dovadã de o
prietenie dezinteresatã de numai câteva
minute… Eu doar constat trist cã Hristos,
singurul Prieten adevãrat pe Care L-ar putea
avea aceºti tineri britanici este ºters din
inimile lor zi de zi ºi înlocuit cu acelaºi
dumnezeu amorf, care þine predici ºi prin
România despre „excese” sau
„consimþãmânt”, însã care nu o sã ne
iubeascã niciodatã…
* fotografiile aparþin autorului
15
 GRAFFITI ORTHODOXE PREÞUL ALIMENTELOR
DE POST,
o falsã problemã
Începând din Duminica Lãsatului sec de brânzã, în diferite ºedinþa din 27 februarie 1956, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
mass-media, jurnaliºti lipsiþi de subiecte vehiculeazã ideea cã Române hotãra urmãtoarele: copiii de pânã la 7 ani nu sunt obligaþi sã
Postul reprezintã un lux pentru buzunarele românilor. Se dã ca þinã Postul Mare, iar cei între 7 ºi 12 ani, precum ºi credincioºii bãtrâni
argument preþul ridicat al alimentelor care trebuie consumate în aceastã ºi cei bolnavi sunt obligaþi sã posteascã în zilele de miercuri ºi vineri, în
perioadã de urcuº duhovnicesc. Aceastã concepþie denotã puþina prima ºi ultima sãptãmânã a acestui post. În restul zilelor, ei pot
credinþã ºi o falsã reprezentare a semnificaþiei postului. Conform pr. consuma peºte, icre, ouã ºi produse lactate (Pr. prof. dr. Nicolae D.
prof. dr. Ion Bria (Dicþionar de Teologie Ortodoxã, p. 307), postul este Necula, Tradiþie ºi înnoire în slujirea liturgicã, pp. 101, 104). Aceste
definit ca „abþinerea de la mâncare ºi bãuturã, nu simpla înlocuire de reglementãri nu au caracter absolut, duhovnicul fiind cel care apreciazã
alimente (subl. n.), cu intenþia de a înfrâna firea”. Nu trebuie sã modul cum trebuie sã posteascã cel aflat într-o neputinþã trupeascã.
înlocuim hrana de origine animalã cu delicatese ale artei culinare Lamentându-ne asupra costurilor financiare ale postului, ajungem în
vegetariene. În acest caz nu poate fi vorba decât de o schimbare a situaþia de a posti precum fãþarnicii. Evreii îºi însoþeau postul alimentar
regimului alimentar. Or acest lucru îl pot face ºi necredincioºii. de manifestãri exterioare ca presãrarea cenuºii pe cap, plângerea,
Apartenenþa noastrã la Biserica lui Hristos se vãdeºte prin postul smolirea feþei, uneori îmbrãcarea în sac ºi sfâºierea veºmintelor
adevãrat: „Postul de bucate însã, chiar ºi ajunarea, nu au nici o valoare (Liturgica generalã, p. 247). Învrednicindu-ne a primi Patimile ºi
dacã nu sunt însoþite de postul sau înfrânarea de la alte pãcate trupeºti ºi Învierea, sã luãm aminte la cuvintele Mântuitorului: „Tu însã, când
spirituale ºi dacã nu este completat ºi împodobit cu fapte bune” posteºti, unge capul tãu ºi faþa ta o spalã, ca sã nu te arãþi oamenilor cã
(Dicþionar al Noului Testament, p. 412). posteºti, ci Tatãlui tãu Care este în ascuns, ºi Tatãl tãu, Care vede în
În ceea ce priveºte modul de postire în perioada Pãresimilor, ascuns, îþi va rãsplãti þie” (Matei 6, 17-18).
Biserica a instituit post aspru (xirofagie), în care se consumã numai
hranã uscatã: pâine, fructe uscate sau seminþe, legume ºi apã (practicat
ºi de Sfântul Ioan Botezãtorul – Matei 3, 4 ºi Marcu 1, 6). Dacã Postul
Mare ar fi þinut conform rânduielii, ar trebui sã facem economii ºi nu sã
Gabriela Safta
avem cheltuieli suplimentare.
Dar se pune întrebarea: câþi dintre creºtinii noºtri respectã întocmai
recomandãrile Bisericii legate de aceastã perioadã, a cãrei asprime
corespunde cu tristeþea ce ar trebui sã cuprindã sufletele tuturor pe
mãsurã ce ne apropiem de Sãptãmâna Patimilor? Dacã Pãrinþii Bisericii
au instituit acest mod de postire în Pãresimi înseamnã cã el era
respectat de cãtre creºtinii acelor timpuri. Cu ce ne deosebim noi astãzi
de ei? Suntem tot creºtini, iar credinþa nu trebuie negociatã. Acelaºi
Domn Iisus Hristos S-a rãstignit pentru pãcatele fiecãruia dintre noi. El
nu ne-a negociat mântuirea, nu a cerut sã pãtimeascã mai puþin. Iubirea
ºi Jertfa Lui sunt aceleaºi pentru orice om. De aceea noi trebuie sã Îl
întâmpinãm cum se cuvine, încercând dupã putinþã sã ne scoatem
trupurile din robia patimilor (prin post), pentru a ne ridica sufletele la
înãlþimea Jertfei Celui Care „a luat asuprã-ªi durerile noastre ºi cu
suferinþele noastre S-a împovãrat” (Isaia 53, 3). Iatã de ce suntem datori
a aduce ºi noi jertfã lui Dumnezeu, având în faþã cuvântul Domnului:
„Aºa ºi voi, când veþi face toate cele poruncite vouã, sã ziceþi: Suntem
slugi netrebnice, pentru cã am fãcut ceea ce eram datori sã facem”
(Luca 17, 10).
Chiar dacã mulþi creºtini consumã în acest post mâncãruri gãtite
folosind produse vegetale, inclusiv untdelemnul, aceleaºi alimente de
origine vegetalã le utilizeazã ºi la prepararea mâncãrurilor de carne,
deci oricum gospodinele cumpãrã legume în orice perioadã.
Acest lucru exclude orice efort financiar suplimentar în post.

Sã nu ne pierdem aºadar în discuþii inutile despre

neputinþa de a posti din motive financiare. Nu facem
decât sã cernem rânduielile postului prin sita
necredinþei noastre. Sã lãsãm Biserica sã se
preocupe de neputinþele noastre. Astfel, în
16
 GRAFFITI ORTHODOXE
Duminicile
din Postul Mare
Duminicile din Postul Mare sunt trepte fi tentaþi sã se ridice împotriva cinstirii Duminica a cincea.
duhovniceºti în urcuºul nostru cãtre Golgota, icoanelor.
aºa cum erau ele odinioarã pentru catehumeni, A doua duminicã Apoi
adicã aceia care se pregãteau sã fie botezaþi în este a Sf. ne vom pune
Legea lui Hristos. Numai astfel, urcând în Grigorie Palama întrebarea:
cunoaºterea jertfei lui Hristos ºi a (sec. al XIV-lea), Suntem pregãtiþi
semnificaþiilor mântuitoare ale Sfintelor pentru cã se sã-L primim pe
Patimi, pãtrundem taina Crucii ºi a Învierii, a cinsteºte biruinþa Mântuitorul
biruinþei asupra morþii. sa în lupta pentru nostru, în
E prima dimensiune a duminicilor din apãrarea dreptei Duminica
Postul Mare, în care se descoperã legãtura credinþe în ce Floriilor, cu
dintre botez ºi post (1), ca moarte ºi înviere cu priveºte energiile darurile
Hristos pentru restaurarea firii omeneºti. necreate. duhovniceºti ale
Întreaga organizare liturgicã a Postului Mare Postului Mare sau, dupã entuziasmul primirii
reflectã adevãrul din cuvintele Sf. Apostol Duminica Sfintei Sale cu flori de finic în Ierusalimul sufletului,
Pavel: „Oare nu ºtiþi cã toþi câþi în Hristos ne- Cruci, a treia, s-a ne vom întoarce ºi, peste doar câteva zile,
am botezat, întru moartea Lui ne-am rânduit ca sã îºi slabi în credinþã, versatili, influenþabili, vom
îmbrãcat? Aºadar, prin botez ne-am îngropat aducã aminte uita de toate ºi, când vom auzi „Rãstigneºte-L!
cu El în moarte pentru ca, aºa cum Hristos a creºtinii de Rãstigneºte-L! Rãstigneºte-L!”, vom tãcea ca
înviat din morþi prin slava Tatãlui, aºa ºi noi semnul biruinþei niºte laºi? Sã nu fie!
sã umblãm întru înnoirea vieþii; cãci dacã una asupra morþii, de În tot timpul Postului Mare, în tot locul ºi
cu El ne-am fãcut prin asemãnarea morþii Lui, „Pomul vieþii”, în tot timpul, sã avem în minte o rugãciune
atunci una vom fi ºi prin aceea a învierii de „arma specificã, rugãciunea Sfântului Efrem Sirul:
Lui…” (Romani 6, 3-5). împotriva „Doamne ºi Stãpânul vieþii mele, duhul
Cu timpul, s-a diavolului”, de trândãviei, al grijii de multe, al iubirii de
adãugat ºi o „semnul Fiului stãpânire ºi al grãirii în deºert nu mi-l da
dimensiune Omului”, care se va arãta pe cer la a doua mie.
istoricã, legatã, venire, într-un moment în care creºtinii se aflã Iar duhul curãþiei, al gândului smerit, al
cum spunea ºi la jumãtatea drumului lor duhovnicesc, adicã rãbdãrii ºi al dragostei, dãruieºte-l mie,
Alexander la jumãtatea Postului Mare, aºa cum Sf. Cruce robului Tãu.
Schmemann (2), se aflã la rãspântii de drum ºi îi încurajeazã pe Aºa, Doamne Împãrate, dãruieºte-mi sã-
de anumite cãlãtori sã meargã mai departe. mi vãd greºelile mele ºi sã nu osândesc pe
evenimente, Cu Duminica fratele meu, cã binecuvântat eºti în vecii
unele cu urmãtoare, a vecilor. Amin!”.
consecinþe foarte Sfântului Ioan Note:
importante Scãrarul (autorul 1. Aºa cum aratã Ieromonahul Makarios
asupra vieþii Bisericii. Prima Duminicã se cãrþii Scara), un Simonopetritul (Triodul explicat. Mistagogia
numeºte a Ortodoxiei pentru cã aduce aminte îndrumãtor timpului liturgic, Ed. Deisis, Sibiu, 2000),
de victoria împotriva iconoclaºtilor. Dupã neîntrecut al Postul Paºtilor este de inspiraþie baptismalã,
frãmântãri ce au þinut mai bine de un secol, vieþii ascetice, în sensul cã aceia care urmau sã se boteze
Sinodul de la Constantinopol din 11 martie suntem chemaþi posteau 40 de zile, pe lângã faptul cã urmau
843, întrunit la iniþiativa împãrãtesei Teodora sã luãm aminte la cuvenita catehizare. Timpul cel mai potrivit
ºi a patriarhului Metodie, a restabilit o datã nevoitorii din pentru botez era noaptea Învierii. A
pentru totdeauna cultul icoanelor, rostind pustie care au devenit apoi o practicã obiºnuitã
anatema împotriva tuturor iconoclaºtilor. ajuns la mãsura desãvârºirii. Ei ne aratã „calea postirea de 40 de zile înaintea Sf.
Decizia sinodalã prevedea ca în fiecare an sã cea strâmtã”, pe care putem merge, oricât de Paºti.
se citeascã hotãrârea respectivã în toate pãcãtoºi am fi, dacã vom fi tot atât de hotãrâþi 2. V. Postul cel Mare, Ed.
bisericile în prima duminicã din postul Sf. în a-L urma pe Hristos, cum s-a dovedit Doris, 1998.
Paºti, ca un avertisment pentru cei care ar mai cuvioasa Maria Egipteanca, pomenitã în

Pr. prof. univ. dr. Ovidiu Moceanu 17

 GRAFFITI ORTHODOXE
Cum sã ne pregãtim pentru
Este necesar sã ne pregãtim pe
îndelete în vederea unei
spovedanii mântuitoare.
● Ferm convins de necesitatea
acestei Sfinte Taine, mergi ºi te
spovedeºte, dar nu ca ºi când ar fi
ceva inedit în viaþa ta sau o simplã
tradiþie, ci susþinut de credinþa
sincerã cã pentru tine, pãcãtosul, este
singura cale spre mântuire. ªovãiala te þine
încã printre cei osândiþi ºi lipsiþi de
milostivirea lui Dumnezeu. Dacã nu intri în
acest spital, sufletul tãu nu-ºi va recãpãta
sãnãtatea ºi vei rãmâne aºa cum eºti:
bolnav ºi tulburat. Nu vei intra în
împãrãþia cerurilor decât prin uºa
pocãinþei.
● Încredinþarea aceasta lãuntricã
naºte dorinþa de a merge la spovedanie.
Fii încredinþat cã nu mergi la un abator,
ci la un izvor de tãmãduiri ºi
binecuvântãri. Acela care-ºi zugrãveºte
cât mai viu roadele pe care le aduce
spovedania, va arde de dorinþa unei cât
mai dese mãrturisiri. Mergem la ea,
acoperiþi de rãnile pãcatului din cap
pânã-n picioare, ºi ieºim de la ea
tãmãduiþi, cu toate mãdularele
sãnãtoase, plini de viaþã, întãriþi, cu
simþãmântul cã de aici înainte nu ne
vom mai molipsi iar. Mergem
împovãraþi de jugul greu al tuturor
pãcatelor, care ne chinuie ºi ne lipseºte
de pacea sufleteascã. Ne întoarcem
bucuroºi, având parcã aripi, cu sufletul
împãcat ºi încredinþat cã am fost pe
deplin iertaþi.
● Vor apãrea ruºinea ºi teama - nu
te pierde cu firea! Pentru aceasta a fost
instituitã Taina Pocãinþei, sã trezeascã
în noi teama ºi ruºinea, ºi cu cât sunt mai
mari, cu atât sunt mai mântuitoare. Sã
doreºti a te spovedi înseamnã sã doreºti
ruºine multã ºi fricã mare, cãci cel ce
doreºte vindecarea nu ºtie oare cât de
dureros este tratamentul? De bunã seamã cã
ºtie, însã o datã cu hotãrârea de a se
vindeca a luat-o ºi pe cea de a suporta
durerile, în nãdejdea însãnãtoºirii. ªi
tu, când ai fost ros de sentimentul
pocãinþei, n-ai alergat oare la
Dumnezeu, spunându-I: „Sunt
gata sã sufãr oricât, dar
miluieºte-mã ºi iartã-
mã!?”. Ei bine, acum þi
se întâmplã dupã voia
18
ta. Nu te scârbi din pricina ruºinii ºi a fricii,
pentru cã sunt strâns legate de spovedanie,
spre binele tãu. Arzând în ele, te vei întãri
duhovniceºte. Te-ai lãmurit în cuptorul
pocãinþei - mai cãleºte-te un pic! Atunci ai
ars de unul singur mãrturisindu-te înaintea
lui Dumnezeu ºi a conºtiinþei tale, acum
treci ca prin foc înaintea unui martor rânduit
de Dumnezeu, ca o dovadã a sinceritãþii
mãrturisirii celei dintâi ºi poate spre a o
desãvârºi pe aceea. Va fi o judecatã, la care
ruºinea ºi frica aduse de ea vor fi fãrã nici o
nãdejde. Ruºinea ºi frica de la spovedanie le
Treptele Penitenþei, Muntele Sinai, Egipt
îndepãrteazã pe acelea de la judecatã. Dacã
nu vrei sã le trãieºti pe acestea din urmã,
atunci înghite paharul celor dintâi. Pe lângã
acest aspect, se întâmplã întotdeauna ca,
potrivit cu intensitatea trãirii lãuntrice a
celui ce se pocãieºte, sã se reverse peste el
mângâierea la spovedanie. Acum
Mântuitorul îºi îndeplineºte fãgãduinþa,
arãtându-Se ca Cel ce mângâie ºi odihneºte
pe osteniþi ºi împovãraþi! Pocãindu-ne din
toatã inima ºi mãrturisindu-ne curat, inima
noastrã va afla adevãrul acestor cuvinte prin
propria experienþã, nu numai prin credinþã.
● Þinând în minte toate pãcatele pe care
le-ai sãvârºit ºi întãrindu-þi hotãrârea
lãuntricã de a nu le mai repeta, adu-þi
aminte cã stai înaintea Domnului Însuºi,
Care-þi primeºte mãrturisirea; ºi spune tot ce
îþi împovãreazã conºtiinþa, fãrã a omite
nimic. Dacã te-ai apropiat cu dorinþa de a te
umple de ruºine, atunci cu siguranþã n-ai sã
te îndreptãþeºti, ci vei arãta cât mai clar
toate josnicele înclinaþii ºi pofte pãcãtoase,
hrãnindu-þi astfel inima ta cea umilitã. Sã fii
încredinþat cã fiecare pãcat mãrturisit este
dezrãdãcinat din inimã, iar orice pãcat
tãinuit ºi nespovedit rãmâne ascuns în ea,
spre îndoita ta osândã, pentru cã ai venit cu
o ranã la Doctorul Care pe toate le
vindecã ºi-ai plecat netãmãduit.
Ascunzând pãcatul de duhovnic, ai
închis rana cu forþã, fãrã pãrerea de rãu
cã îþi pãgubeºti ºi-þi chinui sufletul; în
viaþa Fericitei Teodora, care a trecut
prin vãmile vãzduhului, este scris cã
întrebãtorii cei groaznici n-au mai aflat
scrise în zapisurile lor pãcatele pe care
Fericita le mãrturisise la duhovnic -
îngerii i-au spus, dupã aceea, cã prin
spovedanie se ºterg nevãzut pãcatele
din toate cãrþile ºi zapisurile unde au
fost scrise. Nu vom gãsi nicãieri
pãcatele mãrturisite curat, nici în
hrisoavele propriei conºtiinþe, nici în
cartea celor vii, nici în zapisurile
viclenilor vrãjmaºi ai mântuirii, fiindcã
spovedania le-a ºters pe toate. Aruncã
de la tine povara cea grea, fãrã sã
tãinuieºti nimic.
Un alt rost al mãrturisirii complete
este ca pãrintele tãu duhovnicesc sã
aibã o înþelegere cât mai limpede a
celui pe care-l are la spovedit, sã te
vadã aºa cum eºti de fapt, ºi, rostind
cuvintele de dezlegare, sã te dezlege pe
tine ºi nu pe altcineva. Atunci când el
rosteºte: „Domnul ºi Dumnezeul nostru
lisus Hristos, cu harul ºi cu îndurãrile iubirii
Sale de oameni, sã te ierte pe tine, fiule, ºi
sã-þi lase þie toate pãcatele” [Molitfelnic,
1992, pp. 67-68, n. tr. rom.], sã nu rãmânã
în tine nimic din cele la care se referã aceste
cuvinte. Procedeazã înþelept acela care,
dorind sã se spovedeascã dupã o îndelungã
zacere în noroiul pãcatului, gãseºte un prilej
de a vorbi cu pãrintele duhovnicesc ºi de a-i
istorisi întreaga sa viaþã dusã în pofte ºi
pãcate. Toþi trebuie sã ne îngrijim de o
mãrturisire completã a pãcatelor, pentru cã
Domnul Hristos a dat puterea de a se ierta
pãcatele, dar nu în mod necondiþionat, ci cu
o spovedanie adevãratã
condiþia sã se facã pocãinþã pentru ele ºi sã
fie mãrturisite. Dacã acestea nu te însoþesc
în drumul tãu la duhovnic, atunci este
posibil ca pãrintele sã rosteascã: „ªi eu,
nevrednicul preot ºi duhovnic, cu puterea
ce-mi este datã, te iert ºi te dezleg de toate
pãcatele tale”, iar Dumnezeu sã spunã: „Eu
te osândesc”.
● Acum spovedania s-a terminat.
Pãrintele duhovnicesc îºi ridicã epitrahilul ºi
þinându-l în mâini þi-l aºeazã pe cap, rostind
dezlegarea de toate pãcatele ºi fãcând
semnul crucii pe capul penitentului. Ce se
petrece în aceastã clipã în sufletul nostru
este binecunoscut celor ce s-au spovedit
curat. Harul inundã toatã fiinþa noastrã,
ºuvoaie revãrsându-se dinspre creºtet spre
inimã ºi umplând-o de bucurie. Aceasta nu
este rodul strãdaniilor omeneºti, nici ale
penitentului, nici ale duhovnicului, ci este
lucrarea tainicã a Mântuitorului Hristos,
Tãmãduitorul ºi Mângâietorul sufletelor.
Unii aud rostindu-se în aceste clipe cuvinte
dumnezeieºti în inima lor, menite sã-i
întãreascã ºi sã-i lumineze pe mai departe în
nevoinþele lor. Aceasta este un fel de armã
duhovniceascã dãruitã de Mântuitorul
Hristos proaspãtului venit între oºtenii ce
luptã în numele Sãu. Cine a auzit un
asemenea cuvânt sã-l pãstreze bine, spre a
afla mângâiere ºi întãrire - mângâiere pentru
cã de bunã-seamã Domnul, cercetând astfel
sufletul robului sãu, i-a primit mãrturisirea;
întãrire pentru cã în ceasul ispitei trebuie
doar sã-ºi aminteascã cuvintele
dumnezeieºti ºi de undeva vine puterea de a
birui ispita! Din ce le sporeºte curajul
luptãtorilor pe câmpul bãtãliei? Dintr-un
cuvânt rostit de comandantul lor, care îi
îmbãrbãteazã. La fel este ºi în cazul
spovedaniei.
● Cu acestea totul ia sfârºit. Nu-þi
rãmâne decât sã cazi la picioarele lui
Dumnezeu, cu simþãmântul mulþumirii
pentru negrãita Lui milostivire, ºi sã sãruþi
Crucea ºi Evanghelia, ca semn al
fãgãduinþei tale. Pãºeºte cu bãrbãþie pe calea
arãtatã în Evanghelie, decis sã îi urmezi lui
Hristos Mântuitorul; sã porþi jugul ºi povara
Lui pe umerii tãi. Mergi în pace,
deºteptându-þi râvna lãuntricã de a trãi dupã
fãgãduinþã ºi aducându-þi aminte cã de acum
încolo vei fi judecat din cuvintele tale. Ai
fãcut o fãgãduinþã - þine-o! Ea a fost
pecetluitã prin aceastã Sfântã Tainã ºi de
aceea strãduinþa ta de a o împlini trebuie sã
creascã ºi mai mult, ca sã nu cazi iar în
rândurile celor osândiþi, care au stins ºi
alungat, au risipit harul.
● Dacã duhovnicul tãu îþi rânduieºte
vreun canon, primeºte sã-l împlineºti cu
bucurie ºi cere-i tu sã-þi rânduiascã unul în
caz cã el nu o face. Canonul îþi aprinde
râvna trebuincioasã oricãrui cãlãtor pe calea
mântuirii ºi este totodatã scut ºi zid de
apãrare împotriva vrãjmaºului ce cautã sã
surpe temelia noii tale vieþi. Iatã ce a
rãspuns Patriarhul de Constantinopol
luteranilor: „Însoþim dezlegarea pãcatelor cu
rânduirea canonului din numeroase motive
întemeiate ºi vrednice de crezare, în primul
rând, printr-o pãtimire rea asumatã de
bunãvoie, penitentul va scãpa aici de
pedepsele înfricoºãtoare de acolo, din viaþa
viitoare, pentru cã nimic nu înmoaie mai
mult milostivirea lui Dumnezeu decât
suferinþa, dar mai ales cea de bunãvoie. De
aceea spune Sfântul Grigorie cã dragostea
lui Dumnezeu se dobândeºte prin lacrimi. În
al doilea rând, canonul nimiceºte poftele
trupeºti, care odrãslesc atâtea pãcate, pentru
cã ºtim cã pornirile pãcãtoase se tãmãduiesc
prin lucrarea celor opuse lor. În al treilea
rând, prin canon se pune frâu sufletului,
neîngãduindu-i a se nãrãvi iarãºi spre
patimile de care tocmai s-a curãþit, în al
patrulea rând, prin canon îl obiºnuim pe
creºtin sã se nevoiascã ºi sã-ºi dobândeascã
rãbdarea, cãci toatã virtutea este rodul
nevoinþelor în conlucrare cu Harul, în al
cincilea rând, prin canon vedem ºi
Sfântul Teofan Zãvorâtul
GRAFFITI ORTHODOXE
cunoaºtem dacã cel ce se pocãieºte
a ajuns la ura sincerã faþã de pãcat”
(Nota 14, Lecturi creºtineºti, 1842,
vol. l, p. 244 - în limba rusã).
Cel ce trece prin toatã aceastã
ºcoalã de tãmãduire sufleteascã ºi -
ceea ce este esenþial - îºi
mãrturiseºte pãcatele fãrã a ascunde
nimic, se întoarce din casa lui Dumnezeu în
acelaºi mod în care criminalii, care au
primit, în loc de sentinþa pedepsei cu
moartea, graþierea ºi achitarea de toatã vina,
se întorc de la tribunal. Se întoarce cu un
adânc simþãmânt de mulþumire ºi
recunoºtinþã faþã de Mântuitorul sufletelor
noastre, cu hotãrârea nestrãmutatã de a se
afierosi pe sine lui Dumnezeu ºi împlinirii
poruncilor Lui pentru tot restul vieþii, scârbit
de toate relele pe care le-a lucrat pânã atunci
ºi arzând de dorinþa de a ºterge toate urmele
adânci lãsate de pãcatele sale. Cine a primit
dezlegarea de pãcate, din încredinþare
lãuntricã simte cã viaþa lui are un rost, cã a
fost cercetat de o putere mai presus de fire.
Harul lui Dumnezeu, care pânã acum a
lucrat din afarã, ajutându-l în strãdaniile sale
de a se birui pe sine însuºi, pãtrunde în
fiinþa lui prin cuvintele „Te iert ºi te
dezleg”, se uneºte cu duhul lui ºi
deºteaptã în el dorinþa arzãtoare, care
îl însufleþeºte ºi-l îndeamnã sã iasã
la lucrul sãu ºi la lucrarea sa pânã
în seara vieþii sale.
(din lucrarea
„Calea spre mântuire”)
19
 CRONICÃ FILM
„Into The Wild”
În cãutarea unei vieþi autentice
Acum, în primul rând, vã rog
mult sã nu vã supãraþi citind aceastã
cronicã. Filmul „Into The Wild”
este un film frumos, foarte deosebit,
la prima vedere, de tot ce apare azi
în cinematografie. Mie mi-a plãcut,
deºi mi-a lãsat în final un gust cam
sec (chiar dacã ºtiam cum se va termina
povestea). Poate vã voi miºca inimile, dacã
vã mãrturisesc cã am ºi lãcrimat, dar dupã ce
s-a sfârºit filmul, ºi doar de mila eroului
adevãrat, pentru cã scenariul este bazat pe o
poveste realã.
Aºadar, înainte de toate, este o
recomandare cum grano salis. Unii l-au
considerat un film creºtin, care te îndeamnã
sã trãieºti o viaþã „mai presus de fire”. Dar
am propriile rezerve la o astfel de
interpretare. Forma, retragerea în pustiu,
poate trimite la un model de viaþã monahalã,
dar fondul personajului este diferit. Mã
întreb, cu aceastã ocazie, de ce nu s-a gândit
nimeni la un film inspirat din Viaþa Pãrintelui
Serafim Rose? Ar fi fost mult mai palpitant.
Dar sã trecem odatã la subiect. Eroul
principal este un tânãr dintr-o familie
respectabilã, dar ipocritã (aþi recunoscut tema
din „American Beauty”) care, sãtul de traiul
prea bun ºi de societatea care impune un cod
de comportament prea civilizat, se hotãrãºte
sã plece pe urmele eroilor lui preferaþi (din
romanele lui Jack London) ºi sã caute
adevãrul, în sãlbãticie. Fuga de civilizaþie,
în cãutarea unei vieþi autentice, nu este,
iarãºi, o noutate. Filmul cel mai profund, în
clasamentul personal, pe aceastã temã, este
„Zabriskie Point” (cãruia „Into The Wild”
nu-i ajunge pânã la gleznã). Bãiatul îºi
schimbã numele, îºi abandoneazã maºina,
dãruieºte toþi banii sãracilor ºi pleacã, fãcând
autostopul, prin lume.
În primul rând, este un personaj atipic: nu
este hippiot, din cauza abstinenþei sexuale,
nici nu aparþine Bisericii, pentru cã are o
problemã cu preoþii. Este liber de toate
îngrãdirile ºi este responsabil de asta.
Filmul sugereazã pe undeva un complex
al lui Oedip în plinã desfãºurare: îºi
urãºte tatãl ºi îºi iubeºte mama (dar
pe cea „adoptivã”). Este un copil
bãtrân, suficient de copil ca sã
nu-i pese de consecinþe, dar
20
suficient de bãtrân ca sã nu se abatã din
drumul sãu. Ajunge în Alaska, simþind
cã, numai acolo, în sãlbãticie, va afla
adevãrul suprem. ªi îl aflã, dar,
bineînþeles, mult prea târziu ºi cu un
preþ mult prea mare (oare?). Sã nu
uitãm cã filmul a fost fãcut dupã un caz
real. America! America!
Sã vedem prin ce exceleazã.
Povestea în sine este minunatã. Faptul
cã reconstituie o situaþie realã îi dã ºi
mai multã forþã. Imaginile sunt cu totul
ºi cu totul magnifice. Muzica, de
excepþie.
Cu toate astea, un subiect atât de
particular merita o regie mai
îndrãzneaþã. Filmul se deruleazã
cuminte, în sistem de flash-back-uri ºi
aºezat gospodãreºte în borcãnele (a se
citi capitole) cu etichetele la vedere. Acuz de sclipici hollywoodian adus unei poveºti,
acest film de ceea ce îºi acuza Chris/Alex care urlã pânã la sânge dupã autenticitate.
pãrinþii: o ipocrizie tipic hollywoodianã. Cred cã adevãratul Chris ar fi fugit ºi mai
Un film despre libertate, în care întâlnim departe dacã vedea filmul. Acolo unde
astfel de scene comerciale clasice, gen nimeni sã nu-i gãseascã jurnalul, ca sã i-l
„Titanic”, se depãrteazã cu paºi mari de ceea transforme într-un scenariu cu succes la
ce ºi-a propus sã fie, ºi anume o reconstituire public.
a unei poveºti adevãrate. Tii, cât de diferit îl ªi pentru cã tot am vorbit de adevãratul
vãd pe eroul din realitate! Mai ales pentru cã Chris… îl puteþi gãsi pe youtube, cãutând
adevãratul Chris nu avea cum sã vadã „Chris McCandless – Alexander
„Titanicul”, fiind mort deja la ora la care Supertramp”. Un om atât de simplu, chiar
filmul a fost turnat. Altfel, poate mai era o prostuþ un pic, care nu seamãnã cu Leonardo
ºansã. Scene frumoase, care la un moment Di Caprio, helas! Numai vãzându-l pe
dat eºueazã în cliºeisticã, sau, mai grav, în adevãratul Chris, îi puteþi înþelege
publicitate. adevãrata poveste. Fãrã farduri. Nebunã.
Aºadar, singurul ºi cel mai grav minus al Aºa cum lui i-ar fi plãcut.
filmului este plusul de melodramã, de show,
Anca Stanciu
Moartea lui Ivan Ilici
L EV N ICOLAEVICI T OLSTOI
Existã oameni care nu ajung niciodatã la
momentul clar al vieþii lor, în care sã vadã
bine drumul pe care ar fi trebuit sã meargã.
Existã oameni care nu ating niciodatã
sentimentul luciditãþii alegerii celui mai bun
mijloc pentru un scop major – de altfel, nici
nu ºi-l propun, din moment ce
submediocritatea funcþioneazã la ei ca instinct
de conservare. Pe aceºti oameni i-a vãzut
Tolstoi trãind degeaba. Pentru aceºti oameni a
scris Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910)
nuvela Moartea lui Ivan Ilici (1886), o
povestire care contrabalanseazã estetic o
întreagã literaturã.
Prefaþând versiunea francezã din 1964,
Emil Cioran scria despre cei ce se
încãpãþâneazã sã uite cã sunt datori cu o
moarte: „Niciodatã un Tolstoi nu le va ierta
fericirea de a nu o cunoaºte, ºi el îi va
pedepsi, obligându-i sã o simtã, descriind-o
cu o minuþie ce o transformã în ceva
respingãtor ºi totodatã caraghios. Arta lui va
consta în a face din orice agonie agonia
însãºi ºi în a-l sili pe cititor sã-ºi repete,
îngrozit ºi fascinat: Deci aºa se moare!”
(Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, trad. C.
Clejan, prefaþã Emil Cioran, Humanitas,
2002, p. 6). Povestea este simplã prin epic,
cinicã prin dramatism: un judecãtor de 45 de
ani perfect sãnãtos, cu o carierã strãlucitã,
cade de pe scarã, se loveºte ºi moare dupã
trei luni, dupã o cruntã suferinþã. Tolstoi
este corect, plimbându-ne ºi prin lumea
pãþitului înainte de accident: eternele ambiþii
carieriste, eternele tinereþi cheflii, eterna
soþie care se îngraºã, eternii copii,
inevitabili, eterna complezenþã vizavi de
lumea de afarã, eternele certuri din propria
ogradã. Însã Ivan Ilici nu este încremenit în
cutume: mereu pe valul modei, savureazã tot
ce e nou, are cultul etichetei, trãieºte
europeneºte într-o Rusie de sec. XIX,
rãmasã tot medievalã.
Ivan Ilici este definiþia omului comun.
Tolstoi îl construise perfect pentru ce avea sã-
i pregãteascã. Cel mai comun om posibil, care
învãþase cuminte ºi cu unghiuþele tãiate la
ºcoala vieþii, fãrã întrebãri prea mari ºi
incomode asupra sensului general al
lucrurilor. Pânã când începe sã-ºi dea seama
cã dupã cãzãturã rinichiul i s-a deplasat.
Scriitorul noteazã rece spaimele omului care
începe sã se gândeascã la moarte. „Intestinul
gros! Rinichiul! κi spuse. Nu-i vorba nici de
intestinul gros, nici de rinichi; e vorba de
viaþã ºi de… moarte. Da, am avut viaþã în
mine ºi acum se duce, pleacã ºi n-o pot þine.
Da. De ce sã mã amãgesc?” (op. cit., p. 88).
Boala evolueazã rapid, antrenând agonia
omului luat prin surprindere tocmai în zenitul
existenþei lui. Cu pupilele dilatate, slãbit ºi
nervos, Ivan Ilici îºi recapituleazã viaþa,
cãutând unde a greºit. Dar Ivan Ilici fãcuse tot
ce trebuia fãcut, urmase drumul tuturor, nu se
abãtuse nicidecum pe cãi aspre ºi periculoase.
A fost mereu un jovial, n-a cãutat cearta ºi, cu
toate cã a putut sã-i bage pe mulþi la rãcoare,
a iertat. „Exemplul de silogism pe care-l
învãþase din cartea de logicã a lui Kizeveter –
Caius este un om, oamenii sunt muritori, deci
Caius este muritor – i se pãruse toatã viaþa
The death of Ivan Illtich
ilustraþie de Diego Sierralta
valabil numai în ceea ce-l privea pe Caius, dar
nu ºi în ceea ce-l priveºte pe el” (op. cit., p.
92).
Dar Tolstoi este generos cu Ivan Ilici,
trimiþându-i-l pe servitorul Gherasim, îngerul
cel bun al acestei cãrþi triste. Mujic tânãr,
sãnãtos, smerit ºi înþelept ca toþi þãranii,
Gherasim îºi ajutã stãpânul muribund, din cel
Octavian Dãrmãnescu
RECENZIE CARTE
mai natural sentiment de milã
creºtineascã. Prin sluga Gherasim descoperã
boierul cã trãise aiurea, o ecuaþie existenþialã
precarã în lumea lui mare ºi calpã. Lui Ivan
Ilici îi cresc alþi ochi: tot ce-l înconjura,
inclusiv familia, pe care o incomoda cu boala
lui ivitã din senin, era minciunã ºi ipocrizie.
„Tot ce-a constituit ºi mai constituie viaþa ta
nu e decât minciunã, o înºelãtorie care nu-þi
îngãduie sã vezi nici viaþa, nici moartea” (p.
131). Urmarã trei zile de urlet deznãdãjduit,
„atât de înspãimântãtor, încât nu puteai sã-l
asculþi nici chiar de dupã douã rânduri de
uºi fãrã a te îngrozi” (p. 132).
Ivan Ilici în ultimul ceas al vieþii, grijit ºi
cuprins de fierbinþeala unui sânge nou: nu
mai ura, ci îi era milã. De toþi ºi de toate.
„κi cãuta teama de moarte pe care o simþise
înainte ºi n-o mai gãsi. Unde e? Care
moarte? Nu mai exista nici o teamã, pentru
cã nu mai exista moartea. În locul morþii era
luminã – Va sã zicã asta e! – exclamã
deodatã cu glas tare. Ce bucurie!”. Tolstoi i-
a acordat personajului sãu ocazia de a muri
împãcat. Însã acesta este numai un bonus
pentru suferinþã, deoarece greutatea nuvelei
se aflã în altã parte: „povestea tristã a unui
om care ºi-a pierdut sufletul trãind ca toþi
ceilalþi, prefãcându-se a fi fericit” (Viktor
ªklovski, Lev Tolstoi, Ed. Eminescu, 1986,
p. 487). Existã însã ºi critici optimiºti, care
accentueazã purificarea prin suferinþã a lui
Ivan Ilici, care i-a descoperit „dragostea ca
lege comunã vieþii ºi morþii, lege pe care
mãcar moartea, în ultima clipã a vieþii, se
cuvine sã i-o retransmitã, luminând-o. Prin
iubire moare însãºi moartea ºi viaþa renaºte,
mãcar în ultima clipã, ca sã-i asigure
eternitatea” (Ion Ianoºi, Tolstoi – Romanul
unei drame, Ed. Universitas, p. 215).
Tolstoi a dedicat aceastã nuvelã,
aproape perfectã estetic-literar, soþiei
sale, Sofia Andreevna, cu care avea
un menaj imposibil. Ea era „dotatã
cu bun simþ, adicã cu o sumã de
prejudecãþi ale vremii sale”
(Viktor ªklovski, op. cit., p.
497).
21
 SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS
Viaþa Sfântului Patrick,
apostolul Irlandei
Puþini sfinþi au o viaþã mai
miºcãtoare ºi mai plinã de
îmbãrbãtare decât Sfântul Patrick,
ocrotitorul ºi apostolul Irlandei. Cunoaºterea ei
o datorãm Mãrturisirilor scrise de Patrick
însuºi, una din rarele autobiografii ale unui
sfânt. Folosindu-ne de aceste Mãrturisiri, vom
încerca ºi noi în continuare sã-l prezentãm pe
acest mare sfânt, atât de puþin cunoscut, însã,
în þara noastrã.
Patrick s-a nãscut, se pare, într-un sat de pe
coastele de apus ale Marii Britanii, în jurul
anului 381, din pãrinþi britano-romani (celþi
romanizaþi). Se trãgea dintr-o familie
preoþeascã: tatãl lui era diacon, iar bunicul
sãu fusese preot. Însã în ciuda acestui fapt,
încã de tânãr Patrick s-a îndepãrtat de
credinþa în Dumnezeu ºi de Bisericã.
Apoi, când avea doar 16 ani, peste
familia lui s-a abãtut nenorocirea. Piraþi
irlandezi pãgâni, cu care romanii erau în
rãzboi, au nãvãlit pe coastele Britaniei,
pustiind totul în cale. Întreaga familie a
sfântului a fost ucisã sub ochii lui, iar el a
fost dus rob în Irlanda. „Am fost vrednici de
aceastã soartã”, avea sã spunã el mai târziu,
„pentru cã ne îndepãrtasem de Dumnezeu;
nici nu þineam poruncile Lui, nici nu-i
ascultam pe pãstorii noºtri care ne vorbeau
despre mântuire”. Însã, cu toate acestea,
robia avea sã-i schimbe hotãrâtor viaþa. A
început pentru el o perioadã de mari greutãþi
ºi lipsuri. Fusese vândut rob unui druid
(preot pãgân irlandez), om foarte aspru, care
l-a trimis pãstor la oi în munþi. „Încã din
copilãrie nu am crezut în Dumnezeul cel
viu”, aratã sfântul, „ci am rãmas în moarte ºi
în necredinþã, pânã când am fost aspru
pedepsit. Într-adevãr, am fost smerit cumplit
de foame ºi de goliciune, precum ºi de faptul
cã, în fiecare zi cât am fost în Irlanda, a trebuit
sã umblu, împotriva voinþei mele, pânã
cãdeam jos de istovire”.
Însã tocmai în aceste amare greutãþi I
s-a descoperit Dumnezeu alesului Sãu,
iar ceea ce pãrea a-i fi o pedeapsã
spre moarte, s-a dovedit a fi însuºi
începutul vieþii sale de slujire a
lui Hristos. Pe Cel pe Care-l
pãrãsise când trãia lipsit de
griji, a început sã-L caute
22 cu lacrimi când
ajunsese în necaz ºi durere. „Din ce în ce mai
mult dragostea ºi cinstirea mea pentru
Dumnezeu creºteau. Credinþa mea s-a întãrit ºi
râvna mea a ajuns atât de mare, încât în timpul
unei singure zile ziceam câte o sutã de
rugãciuni ºi aproape tot atâtea ºi noaptea.
Stãteam prin pãduri ºi în munþi, ºi, chiar ºi
când era zãpadã sau îngheþ sau ploaie, mã
trezeam înainte de rãsãrit pentru a mã ruga. Iar
în aceasta nu m-am simþit vreodatã bolnav sau
leneº, pentru cã, dupã cum îmi dau acum
seama, eram plin de înflãcãrare”. Tocmai de
aceea, întreaga sa viaþã, Patrick avea sã
pãstreze o mare smerenie ºi un adânc
simþãmânt al nevredniciei lui, însã ºi o
recunoºtinþã fãrã margini faþã de Dumnezeu,
Care-l ridicase din pãcat ºi îl alesese tocmai pe
el sã-I fie slujitor ºi apostol.
Dupã ºase ani petrecuþi în robie, în urma
unui vis, sfântul a fugit de la stãpânul sãu ºi a
reuºit sã ajungã cu bine, trecând marea, pe
coastele Galiei. ªtim puþine despre urmãtoarea
perioadã a vieþii lui, doar cã în cãlãtoriile sale
a vizitat multe din mãnãstirile Galiei, în care
Sfântul Ioan Casian aºezase rânduiala
cãlugãreascã din pustiul Egiptului. Patrick a
petrecut de asemenea mai mulþi ani ca ucenic
al Sfântului Gherman, episcop de Auxerre.
Apoi, din nou un vis avea sã-i schimbe
viaþa. A auzit în somn voci dinspre Irlanda,
care-i ziceau plângând: „Te rugãm, bãiete,
vino ºi umblã încã o datã printre noi!”.
Întrebându-l pe Sfântul Gherman ce înseamnã
aceasta, episcopul l-a îndemnat sã plece în
Irlanda pentru a-L propovãdui pe Hristos. ªi
într-adevãr, în scurt timp, Gherman l-a
hirotonit pe Patrick diacon, preot ºi episcop ºi,
în jurul anului 435, sfântul a pornit, însoþit de
câþiva tovarãºi, înspre Irlanda. Trecuserã mai
bine de 20 de ani de când pãrãsise insula.
Nu vom insista asupra cãlãtoriilor lui,
despre care de altfel se ºtiu puþine lucruri
sigure. Vom spune însã cã Dumnezeu a
rânduit sã nu primeascã nici un ajutor de la
fraþii sãi britani, care îl invidiau ºi nici nu
puteau pricepe cum de sfântul vroia sã-i
încreºtineze tocmai pe irlandezi, duºmanii
lor de moarte, care uciseserã ºi familia lui
Patrick însuºi. Astfel, sfântul a fost nevoit sã
hirotoneascã încã de la început preoþi dintre
irlandezi, ºi prin aceasta credinþa creºtinã s-a
rãspândit cu o repeziciune uluitoare în
întreaga insulã. El însuºi cutreiera þara,
propovãduind oamenilor cuvântul lui
Dumnezeu, hirotonind preoþi ºi zidind peste
tot biserici. „Sunt nespus de îndatorat lui
Dumnezeu” - povesteºte el - „Care mi-a dat
atâta har, încât prin mine mulþi oameni au
fost nãscuþi din nou ºi apoi unºi cu Sfântul
Mir, cãrora ºi preoþi le-au fost hirotoniþi
pretutindeni. ªi toate acestea pentru un
popor nou venit la credinþã, pe care Domnul
l-a luat chiar de la capãtul pãmântului, dupã
cum fãgãduise cu mult timp înainte prin
profeþii Sãi”. Patrick vorbea oamenilor
simplu ºi din inimã, pe înþelesul tuturor. Se
spune, de pildã, cã, pentru a le tâlcui taina
Sfintei Treimi, se folosea de un trifoi: dupã
cum trifoiul are o singurã tulpinã ºi trei frunze
– spunea el –, la fel ºi Dumnezeu este Unul în
fiinþã, dar întreit în Persoane. Pânã astãzi,
acest trifoi reprezintã stema Irlandei ºi Patrick
este pictat în icoane þinând unul în mânã.
Pe lângã bisericile ce le-a zidit în întreaga
þarã, sfântul a întemeiat ºi mulþime de
mãnãstiri, în care a aºezat rânduiala Sfântului
Ioan Casian din mãnãstirile Galiei. Iatã cum
scrie – neascunzându-ºi mulþumirea – despre
irlandezele care lepãdaserã lumea pentru a se
face mirese ale lui Hristos: „Pãrinþii lor nu le
îngãduie, aºa cã de multe ori pãtimesc
prigoanã ºi nedreptate din partea lor; însã cu
toate acestea numãrul lor creºte mereu, încât
nici nu se poate socoti câte sunt fecioarele
dintre cei întorºi la credinþã”.
Bineînþeles, episcopul a întâmpinat ºi o
mulþime de greutãþi ºi împotriviri, mai ales la
început ºi mai ales din partea druizilor, preoþii
irlandezi pãgâni. Cu vrãjile ºi descântecele lor,
aceºtia au încercat în fel ºi chip sã
zãdãrniceascã lucrarea apostolului. Vieþile mai
târzii ale lui Patrick ne prezintã ºi câteva astfel
de lupte între el ºi druizi, ºi se pãstreazã pânã
azi o minunatã rugãciune, numitã Platoºa, pe
care sfântul o rostea pentru a se apãra de
aceste puteri vrãjmaºe.
Omul lui Dumnezeu dobândise ºi darul
facerii de minuni, însã ceea ce-i miºca cel mai
mult pe oameni ºi îi fãcea sã-l asculte ºi sã
creadã în Hristos era dragostea nemãsuratã pe
care o avea Patrick, blândeþea ºi bunãtatea lui.
Ajunsese sã se identifice în întregime cu fiii
lui, sã simtã bucuriile ºi necazurile lor ca pe
ale lui proprii. Aceasta mai ales se poate
limpede vedea dintr-o scurtã scrisoare ce ni s-a
pãstrat de la Patrick, adresatã unui general
romano-britan, Coroticus, care nãvãlise pe
coastele Irlandei, pustiise insula ºi luase cu el
mulþime de robi creºtini. Deºi sfântul însuºi
fusese dus în robie de irlandezi în tinereþe ºi
Platoºa
Sfântului Patrick
Mã leg astãzi
Cu vârtutea cea tare a chemãrii Treimii:
Cred în Treimea în Unime,
Fãcãtorul a toate.
Mã leg astãzi
Cu vârtutea Întrupãrii lui Hristos ºi a
Botezului Sãu,
Cu vârtutea Rãstignirii Sale ºi a Îngropãrii,
Cu vârtutea Învierii Sale ºi a Înãlþãrii,
Cu vârtutea Venirii Sale în Ziua Judecãþii.
Mã leg astãzi
Cu vârtutea dragostei serafimilor,
În ascultarea îngerilor,
În nãdejdea învierii spre rãsplatã,
În rugãciunile Patriarhilor,
În prorociile Profeþilor,
În propovãduirea Apostolilor,
În credinþa Mãrturisitorilor,
În nevinovãþia sfintelor fecioare,
În faptele oamenilor drepþi.
Mã leg astãzi
Cu puterea Cerului,
Cu lumina soarelui,
Cu strãlucirea lunii,
familia lui fusese ucisã, Patrick îi scrie
compatriotului sãu în cuvinte tunãtoare,
cerându-i sã-i elibereze de îndatã pe toþi pe
care-i þinea robi. „Cu mâna mea am scris
aceste cuvinte, ca sã fie date ostaºilor lui
Coroticus; nu spun: celor de un neam cu mine,
nici: celor de un neam cu romanii, ci: celor de
un neam cu dracii, din pricina faptelor lor rele.
Asemenea duºmanilor noºtri, ei trãiesc în
moarte. Înmuiaþi în sânge, se bãlãcesc în
sângele creºtinilor nevinovaþi, pe care eu i-am
nãscut pentru Dumnezeu.” Atât de pãtruns
ajunsese sfântul de datoria pe care o primise
de la Însuºi Dumnezeu, încât, deºi aprins de
dorul de þarã, nu ºi-a îngãduit nici mãcar sã
pãrãseascã Irlanda pânã la moartea sa: „Nu
este folositor pentru mine sã mã gândesc sã-i
pãrãsesc pe irlandezi ºi sã mã duc în Britania.
Cum nu mi-ar plãcea sã mã duc, ca un om
mergând în þara sa ºi la rudeniile sale! Singur
Dumnezeu ºtie cât am tânjit dupã aceasta, însã
sunt legat de Duhul. El mi-a arãtat cã dacã aº
face asta m-ar socoti rãspunzãtor, ºi mi-e
teamã sã nu stric munca pe care am început-o.
De fapt, nu eu am început-o, ci Hristos
Domnul, Care mi-a spus sã vin aici ºi sã stau
cu ei tot restul vieþii mele”.
Ierodiacon Grigorie Benea
Cu frumuseþea focului,
Cu scânteierea fulgerului,
Cu iuþimea vântului,
Cu adâncimea mãrii,
Cu trãinicia pãmântului,
Cu tãria pietrelor.
Mã leg astãzi
Pentru ca Puterea lui Dumnezeu sã mã
povãþuiascã,
Tãria lui Dumnezeu sã mã sprijineascã,
Înþelepciunea lui Dumnezeu sã mã înveþe,
Ochiul lui Dumnezeu sã vegheze asupra mea,
Urechea lui Dumnezeu sã mã audã,
Cuvântul lui Dumnezeu sã-mi dea grai,
Mâna lui Dumnezeu sã mã povãþuiascã,
Calea lui Dumnezeu sã rãmânã în faþa mea,
Scutul lui Dumnezeu sã mã acopere,
Oastea lui Dumnezeu sã mã apere,
Împotriva curselor diavolilor,
Împotriva ispitei patimilor,
Împotriva poftelor firii,
Împotriva tuturor celor ce gândesc sã mã
vatãme,
Fie ei aproape sau departe,
Fie ei mulþi sau puþini!
Chem astãzi toate aceste vârtuþi
Împotriva oricãrei puteri vrãjmaºe ºi fãrã de
milã
Care ar putea sã atace trupul ºi sufletul meu,
Împotriva descântecelor proorocilor mincinoºi,
ªi într-adevãr, prin dragostea ºi
SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS
dãruirea lui, sfântul ºi-a vãzut
împlinit dorul de a-i naºte pe irlandezi
la Hristos. Deºi nu întreaga insulã a
fost încreºtinatã de el, ucenicii sãi
aveau sã-i ducã la bun sfârºit munca.
Iar aceastã lucrare nu a fost defel una
neînsemnatã, pentru cã Irlanda avea
sã ajungã „insula sfinþilor”, unul
dintre cele mai binecuvântate
pãmânturi din Apus. Irlanda a nãscut
sute de sfinþi, prin care dreapta
credinþã a putut fi salvatã în Apus de
nãvãlirile barbare. ªi toate acestea s-
au datorat ºi marii jertfe a Sfântului
Patrick, despre care se spune cã, înainte de
moarte, a primit de la Dumnezeu darul de a
judeca la Înfricoºata Judecatã poporul
irlandez. Prãznuirea sfântului se face la 17
martie, însã despre locul morþii ºi despre
moaºtele lui nu se mai ºtie azi nimic.
Pentru rugãciunile Sfântului Pãrintelui
nostru Patrick, ocrotitorul ºi apostolul
Irlandei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe
noi. Amin!
Împotriva legilor negre ale pãgânãtãþii,
Împotriva legilor mincinoase ale ereziei,
Împotriva înºelãciunilor idolatriei,
Împotriva vrãjilor femeilor, fãurarilor sau
druizilor,
Împotriva oricãrei ºtiinþe care leagã sufletul
omului!
Hristoase, apãrã-mã astãzi
De toatã otrava, de foc,
De înec, de ranã de moarte,
Ca sã pot primi rãsplatã bogatã!
Hristos cu mine, Hristos în faþa mea,
Hristos în spatele meu, Hristos înlãuntrul meu,
Hristos dedesubtul meu, Hristos deasupra mea,
Hristos la dreapta mea, Hristos la stânga mea,
Hristos în cetate, Hristos în cãruþã, Hristos în
corabie,
Hristos în inima tuturor celor care se gândesc
la mine,
Hristos în gura tuturor celor ce vorbesc cu
mine,
Hristos în fiecare ochi care mã vede,
Hristos în fiecare ureche care mã aude!
Mã leg astãzi,
Cu vârtutea cea tare a chemãrii
Treimii:
Cred în Treimea în Unime,
Fãcãtorul a toate!
23
 Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L.
ISSN 1844 - 9867

Adresa de corespondenþã:
Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº
orthograffiti@yahoo.com www.orthograffiti.ro

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru

Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini
www.laurentiudumitru.ro
Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu , Corecturã: Florentina Stoica