Sunteți pe pagina 1din 24

Cãrþile pe care le cauþi!

Sã nu pomenim nimãnui
trecutul din care s-a ridicat
Prin pocãinþã adevãratã, cu lacrimi, rugãciune ºi cu fapte bune, pânã
ºi cel mai întinat suflet se poate curãþi ºi schimba. De aceea, trebuie sã
fim cu bãgare de seamã ºi sã nu aducem niciodatã aminte cu rãutate
cuiva de pãcatele lui cele din trecut, odatã ce el ºi le-a plâns ºi le plânge
pururea cu amar; ci, mai curând, sã mulþumim lui Dumnezeu ºi sã ne
uimim de cum se preface întunericul în luminã, iar mlaºtina în apã
cristalinã ºi curgãtoare. Faraonul Egiptului, Amases, era de origine
plebeie. De aceea, atunci când a ajuns faraon peste tot Egiptul, poporul
îl respecta prea puþin, amintindu-ºi de originea lui cea lipsitã de cinste.
Pentru aceasta, ca sã-ºi umileascã supuºii ºi sã îi facã sã-l respecte, el a
luat un lighean mare de fier în care, potrivit obiceiului, îºi spãlau
oaspeþii picioarele. El a poruncit sã se topeascã acest lighean ºi din
metal sã se toarne asemãnarea unui oarecare idol, pe care l-a aºezat la
un loc în care sã se poatã închina mulþi trecãtori. Vãzând idolul,
poporul a început sã i se închine ºi sã îl cinsteascã dupã tipicul
idolatriei egiptene. Atunci Faraonul a descoperit poporului din ce a fost
fãcut acel idol. Poporul a înþeles ºi s-a ruºinat: ei au vãzut cum a reuºit
faraonul ca sã îi determine sã nu-l mai priveascã dupã ceea ce a fost el
odatã, ci dupã ceea ce este el acum. Aºa a început poporul sã cinsteascã
demnitatea imperialã a lui Amases, Faraonul Egiptului.
Sfântul Nicolae Velimirovici
Forgiveness Art Print by Thierry Ona

GRUPAREA REVISTEI
Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie
Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu,
Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu,
Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu,
Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu,
Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea,
Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã.

2 Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul
luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.
Editorial
Oare când mi-ai spus ultima oarã cã mã iubeºti?
Întorcându-te acasã într-una din zile, dacã mama ta îþi va pune
aceastã întrebare, vei ºtii ce sã-i rãspunzi?! Nu i-ai spus-o de
mult timp, de când erai mic... Acum eºti mare. Nu-þi prea vine
s-o mai spui, þi-e jenã, deºi prietenei cu care eºti de câteva
sãptãmâni nu mai pridideºti sã-i mãrturiseºti asta. ªtii foarte
bine cã a spune „te iubesc” nu-i o simplã informaþie, de aceea
i-o tot repeþi.
De fapt, tu îþi iubeºti mama!! Deºi nu te prea gândeºti la
asta, în sufletul tãu ºtii cã înseamnã foarte mult pentru tine.
Ea te-a crescut, ea te-a îngrijit ºi te îngrijeºte, ea a vegheat la
capul tãu de câte ori ai fost bolnav, ea îþi dã, în plus, bani de
Net sau pentru vreun CD. Nu ascultã ea Linkin Park sau Limp
Bizkit, n-a auzit de 50 Cent sau Christina Aguilera ºi nici de
alþi idoli ai tãi, nu te prea înþelege, stã cu frica-n sân ºi te
boscorodeºte când pleci cu rolele sau când te întorci
dimineaþa de la vreun chef… Deºi nu eºti tu mereu pe aceeaºi
lungime de undã cu ea, totuºi apreciezi tot ce face pentru tine.
Parcã într-o zi a trecut pe lângã tine când erai prin Centru, dar
te-ai fãcut cã nu o vezi. Îþi era puþin jenã. Dar a venit ea, te-a
îmbrãþiºat ºi tu te-ai înroºit ca racul gândindu-te ce bâzã vor
face tovarãºii tãi pe chestia asta. ªtii cã ºi ea are sentimente…
Mai ºtii, de asemenea, cã suferã mult când aude de la tine un
Laurenþiu Dumitru
cuvânt nepotrivit, o vorbã rãstitã, o atitudine de
desconsideraþie. ªtii cât însemni pentru ea… N-ar strica sã-i mamã vede reuºita ºi eºecul prin ochii copilului. Dacã va avea
spui mãcar acum, în luna lui Marte, cã o iubeºti. Crezi cã o cel puþin respectul ºi dragostea ta va simþi cã e împlinitã. Va
ºtie ºi nu are rost, dar ºi prietena ta o ºtie ºi i-o spui mereu. Ia- spune în inima ei: „Nu l-am pierdut definitiv, aºa cum am
þi inima în dinþi ºi spune-i! Cred cã ar fi cel mai frumos crezut; ºi n-am trãit degeaba”. Încearcã doar! Fii tu însuþi, nu
cadou. Fã-i aceastã bucurie, spune-i un cuvânt cald, fã-o sã se te mai lua dupã gaºcã! ªi ei sunt sensibili, dar nu o aratã…
simtã valoroasã, importantã, iar dacã ai necãjit-o, cereþi Eu aºa am fãcut, cândva. ªi roagã-te lui Dumnezeu pentru ea
iertare! ºi pentru toþi ai casei, cã ºi ea se roagã pentru tine! ªtiu pe
Spune-i cã o iubeºti! Are nevoie de asta. ªi ºtii ce mai cineva de vârsta ta care se roagã pentru mama sa ºi ar vrea din
cred? Cã va plânge de bucurie. Instantaneu sau mai târziu tot sufletul sã-i spunã te iubesc, dar a pierdut-o…
puþin, în tainã. Aºtept sã-mi spui cã am avut dreptate. O Tu cred cã o ai aproape de tine, bucurã-te!

3
MÃRTURIE Gheorgaki din Tibet
ºi Pãrintele Paisie Aghioritul
Odatã a venit în Sfântul Munte ºi împotriva lui ºi l-au aruncat cu putere în colo. Dupã aceea a sãrit în sus ºi a vrut sã mã
umbla pe la mãnãstiri un tânãr în cealaltã parte a râului. Stareþul a mers ºi l-a loveascã cu piciorul, dar piciorul lui s-a oprit
vârstã de ºaisprezece-ºaptesprezece gãsit într-o stare jalnicã. lângã faþa mea, ca ºi cum ar fi întâlnit o
ani, pe care îl chema Gheorgaki. La Altãdatã, povestea Stareþul, în timp ce piedicã nevãzutã. M-a pãzit Dumnezeu.
vârsta de trei ani fusese dus de discutam cu el, s-a ridicat deodatã, mi-a prins În acea noapte l-am oprit ºi l-am pus sã
pãrinþii lui la o mãnãstire budistã din mâinile ºi mi le-a întors la spate. „Sã vinã doarmã în chilia mea. Dar diavolii l-au luat ºi
Tibet, înaintase mult în yoga ºi acum sã te scape Hagi-efendi, dacã poate”, mi- l-au târât pânã jos în pârâu, unde l-au bãtut
ajunsese un vrãjitor desãvârºit, putând a spus. Am simþit aceasta ca pe o hulã. Atunci pentru nereuºita lui.
sã cheme pe oricare diavol voia. Purta centura mi-am tras puþin mâinile ºi l-am aruncat cât Dimineaþa a venit într-o stare jalnicã, rãnit,
neagra ºi ºtia foarte bine karate. Cu puterea plin de spini ºi pãmânt ºi mi-a mãrturisit: „M-
satanei, fãcea tot felul de demonstraþii, care a bãtut satana pentru cã nu am putut sã te
pricinuiau uimire. Lovea cu mâna pietre mari biruiesc”.
ºi le sfãrâma ca pe niºte nuci. Putea sã citeascã Stareþul l-a convins pe Gheorgaki sa-i
ºi cãrþi închise. Spãrgea alune în palmã, arunca aducã toate cãrþile lui de vrãjitorie ºi le-a ars.
cojile, iar miezul rãmânea lipit de mânã. Apoi l-a þinut puþinã vreme lângã el ºi l-a
Niºte monahi l-au adus pe Gheorgaki la ajutat cât timp acela a fãcut ascultare. Dupã
„Panaguda”, ca sã fie ajutat de Stareþ (de aceea Stareþul, interesându-se sã afle dacã
Cuviosul Paisie, n.n.). Când a ajuns acolo, l-a Gheorgaki este botezat, a aflat chiar ºi biserica
întrebat pe Stareþ ce puteri are ºi ce minuni în care s-a sãvârºit botezul lui. Gheorgaki,
poate face. Atunci Stareþul i-a rãspuns cã cutremurat de puterea si harul Stareþului, voia
însuºi nu are nici o putere ºi cã toatã puterea sã devinã monah, dar nu a putut.
este a lui Dumnezeu. Stareþul folosea cazul lui Gheorgaki ca sã
Gheorgaki, vrând sã-ºi arate puterea, ºi-a arate cât de mare este înºelarea celor ce cred
concentrat privirea spre o piatrã mare care era cã toate religiile sunt egale, cã toate cred în
la distanþã ºi a fãcut-o bucãþi. Atunci Stareþul a acelaºi Dumnezeu ºi cã nu existã nici o
fãcut semnul crucii pe o piatrã micã ºi i-a spus
sã o spargã ºi pe aceea. El s-a concentrat, ºi-a diferenþã între monahii tibetani ºi cei
fãcut vrãjile lui, dar nu a reuºit sã o spargã. ortodocºi.
Vãzând aceasta, a început sã tremure, iar (Fragment din Viaþa Cuviosului Paisie
puterile demonice pe care credea cã le Aghioritul de Ieromonah Isaac,
stãpânea, neputând sparge piatra, s-au întors Ed. Evaghelismos)

oameni ºi a dãinuit prin jertfa oamenilor

Capul plecat, pentru Dumnezeu. Sufletul veºnic e mai de


preþ decât viaþa trecãtoare ºi tocmai de aceea
stã scris: „Nu vã temeþi de cei ce vã pot
nimici trupurile, dar de sufletele voastre nu se

sabia nu-l taie pot atinge. Ci mai degrabã sã vã temeþi de cel


ce are putere ca ºi sufletul ºi trupul sã le
piardã în gheena!”.
Dacã þi-ai trãdat credinþa, dacã þi-ai
Iatã un vechi proverb pãgân, care reflectã, câne-nlãnþuit!… pierdut demnitatea, dacã þi-ai vândut sufletul,
în conºtiinþa multor popoare (ºi nu în ultimul Dacã ºi-ar fi plecat capul ºi s-ar fi renegat ce mângâiere mai poate fi simplul fapt de a
rând a poporului român) o anume tendinþã pe sine, desigur cã nici Hristos n-ar fi fost mai face degeaba umbrã pãmântului?!
generalã a omului cãzut de „a-ºi scãpa rãstignit, nici Sfântul ªtefan lapidat (ucis cu Adevãrata mãsurã a umanului n-o dã
pielea” cu orice preþ, de a se înrobi celui mai pietre), nici Sfântul Apostol Pavel decapitat, capul plecat, ci fruntea þinutã sus, cu privirea
tare, de a-ºi sacrifica libertatea ºi nici mucenicii uciºi în cele mai îngrozitoare îndreptatã încrezãtor spre cer, spre Domnul
demnitatea, pentru a-ºi pãstra o viaþã chinuri, pentru credinþa lor nestrãmutatã. Dar Vieþii ºi al Învierii, Care „cu moartea pre
oricât de nenorocitã, din pur instinct atunci nici creºtinismul n-ar mai fi biruit ºi n- moarte a cãlcat”, fãcându-ne pe toþi pãrtaºi la
animalic. Cât de altfel gândea un ar mai fi transfigurat lumea, nici omul n-ar taina Crucii Lui, de care toatã sabia se frânge
George Coºbuc, la rãscrucea mai fi ajuns vreodatã sã aibã ceva cu adevãrat ºi întru care toatã suferinþa se preface în
dintre dacism ºi creºtinism: sfânt. Aceastã pseudo-filosofie a bucurie („Fericiþi cei prigoniþi pentru
De-am fi din cer supravieþuirii cu orice preþ, a omului gata sã dreptate, cã a lor este împãrãþia cerurilor”).
scoborâtori, / cu-o moarte devinã vierme, este tot ce poate fi mai opus
tot suntem datori, / dar atitudinii jertfelnice a religiei creºtine, care s-
nu-i totuna leu sã a nãscut din jertfa lui Dumnezeu pentru Rãzvan Codrescu
4 mori / ori
Niciodatã ceea ce te þine în picioare în

MÃRTURIE
vrãjitorie. Mã simþeam
invincibil. Greºeam!

îngenuncheat
Într-o noapte, m-am trezit
în urma unei apãsãri puternice
a vezicii urinare. Stãteam în
pat ºi mã uitam de la uºã la
ceas, ºi iar la uºã, încercând
sã mã hotãrãsc dacã o sã mã
pot þine pânã dimineaþã fãrã
sã ud patul. Am hotãrât sã mã
scol ºi sã merg la baie. În
clipa aceea, mi-am dat seama
cã tot trupul îmi era înþepenit
de la gât în jos. În Wicca nu existã
droguri sau alcool. Dacã erai prins
folosind aºa ceva, erai izgonit din
cercul de vrãjitoare. ªtiam cã nu
luasem nimic care sã determine
paralizia. Singura explicaþie pe care
am putut-o gãsi a fost cã mã atacase
ceva de naturã spiritualã. Mi-am
pãrãsit trupul ºi m-am aºezat în aer
„Odatã, într-o dimineaþã obiºnuitã, un plãsmuitã de mine. Cam în aceastã perioadã deasupra lui. Ceea ce am vãzut m-a buimãcit
bãiat obiºnuit s-a nãscut pentru a doua oarã. am pãrãsit lumea tãntãlãilor ºi am intrat în cea cu totul. Împrejurul meu, þintuindu-mã de pat,
Îngenuncheat înaintea altarului, a ºoptit o a punkiºtilor. Aceºtia erau singurii oameni se gãseau vreo cincisprezece draci, care
rugãciune pe care o ascunsese în lãuntrul care mã tratau cu respect ºi nu mã puneau pe râdeau isteric. Unul dintre ei s-a întors spre
sãu. A avut o viziune, a vãzut nevãzutul, o fugã. Am trecut de la tricourile polo la creastã mine, m-a privit ºi mi-a vorbit. Mi-a zis cã
sutã de zei mici pe o roatã poleitã. «Aceºtia albastrã ºi bocanci de piele. Anul era 1986, eram cel mai mare idiot pe care îl întâlnise de
poftesc sã-þi ia locul, însã, Tatã, cu harul Tãu, într-un orãºel de vãcari din Oregon. De atunci bunã bucatã de vreme. Mi-a zis cã fusesem
nicicând nu-mi voi pleca genunchii înaintea au început sã mã chinuie toþi. Fratele meu învãþat ce e bine, dar am mers pe o cale
lor».” (Steve Taylor, vocalist Aerosmith) fusese înlocuit. Din pricina individualitãþii greºitã, ºi acum cã eram atât de cãzut, urma sã
mele, s-a tras în mine, am fost înjunghiat ºi ajung în iad ºi nu era cale de întoarcere. S-a
Din pãcate, eu mi-am plecat genunchii. bãtut. Odatã, un prieten m-a invitat la o apucat apoi sã facã un târg cu mine. Doi
Am crescut într-o familie foarte obiºnuitã, petrecere. Petrecerea consta din câþiva prieteni dintre ei au venit la „corpul meu astral” ºi m-
asemenea celei din serialul de comedie ai mei de la ºcoalã ºi douã doamne ceva mai au întors. Când m-au întors, m-am aflat în iad.
„Brady Bunch”, difuzat în SUA la începutul în vârstã. Mi s-a spus cã vom sta de vorbã, Nu pot zugrãvi ceea ce am vãzut, am simþit ºi
anilor ’70. Mama ne avea pe mine ºi pe sora vom bea sucuri, vom mânca cipsuri ºi vom am mirosit. N-o voi uita niciodatã. Chipurile
mea, iar tata îi avea pe sora ºi fratele meu mai juca cãrþi ºi alte jocuri. acelea! M-au adus înapoi în camerã ºi mi-au
mare. Am fost foarte entuziasmat sã am un De fapt, cele douã femei mai în vârstã erau dat un ultimatum. Mã pot sinucide ºi deveni
nou tatã (tatãl meu biologic murise pe când vrãjitoare, iar „petrecerea” era o întrunire a unul ca ei, care sã chinuie în loc sã fie chinuit,
aveam 3 ani, din pricina unui atac de cord pe lor. Am fost atunci iniþiat în practicile Wicca. sau pot muri ºi mã voi duce oricum în iad.
fond alcoolic), o nouã sorã ºi un nou frate. Nu Dacã nu ºtiþi, Wicca este o strãveche formã de Am ales sinuciderea.
am convieþuit niciodatã în pace. Fratele meu, magie druidicã, condusã de femei. De aceea, Chiar înainte sã mã lase sã mã întorc la
gelos ºi supãrat dupã despãrþirea pãrinþilor sãi, am primit titlul de „vrãjitoare”, ºi nu cel de trupul meu, am spus cu rãsuflarea tãiatã:
s-a hotãrât sã îi pedepseascã pe toþi ceilalþi „vrãjitor”. Am progresat relativ repede, „Iisuse, dacã eºti acolo, ajutã-mã!”. A
pentru asta, dupã ce a ajuns într-o nouã ajungând sã practic vrãjile. Mintea mi s-a urmat o strãfulgerare orbitoare de luminã, iar
familie. A început sã mã chinuie în orice chip cufundat într-un soi de delir dement. Mi-era dracii au pierit. M-am ridicat ºi am început sã-
îi stãtea în putinþã. M-a abuzat emoþional ºi limpede cã nebunia era experienþa finalã. l ocãrãsc pe Dumnezeu. Pentru ce mã lãsase
fizic pânã când am împlinit 13 ani. Dacã mori, totul s-a sfârºit. Dacã înnebuneºti, sã trec prin aºa ceva? L-am ocãrât mai bine de
Devenisem un adolescent nesigur ºi speriat de vei trece prin moarte fãrã sã mori. Asta era o orã, cât timp am curãþat voma pe care o
moarte. Trãiam cu închipuirile mele, în alte filosofia mea de viaþã. M-am luptat din greu slobozisem în cursul experienþei avute.
lumi pe care mi le fãuream. Acolo nu mã pentru ea, zi ºi noapte. Practicarea vrãjitoriei Atunci, pentru întâia datã, am auzit glasul lui
putea rãni. Mergeam la bisericã în fiecare m-a purtat în multe locuri noi, îndeobºte prin Dumnezeu. A rostit o simplã propoziþie,
Duminicã ºi în marea parte a zilelor de „cãlãtorii astrale”. Eram atotputernic ºi care m-a fãcut sã stau în loc: „Tot ce am
miercuri. Cântam ºi ascultam, dar nu auzeam priveam de sus la toate cele din aceastã lume vrut de la tine era sã ceri”.
nimic, chiar ºi acolo rãmâneam în realitatea pe care o plãsmuisem. Sentimentul puterii e
Death to the World este un fanzin american creºtin ortodox, iniþiat în 1994 de niºte
Collin Ivy
monahi (foºti punkeri) ai Mãnãstirii Sfântului Gherman al Alaskãi din Platina, Portland, Oregon
California, ca o modalitate de propovãduire cãtre tinerii punk. Revista a avut un succes (Apãrut în „Death to the
neaºteptat, atingând la un moment dat un tiraj de 50.000 de exemplare. Din 2003, World”)
editarea publicaþiei a fost preluatã de un grup de tineri adunaþi în jurul bisericii
ortodoxe antiohiene a Sfântului Varnava din Costa Mesa, California.
5
GRAFFITI ORTHODOXE Dãrâmarea miturilor darwiniste
„Balaurii” din Biblie –
dinozaurii paleontologiei?
„tannim”, probabil balauri mici.
Mulþi balauri, pe de altã parte, au fost monºtrii uriaºi (Facere 1, 21).
Versiunea King James traduce aici tannim prin „balene” ºi majoritatea
celorlalte versiuni utilizeazã „monºtrii marini” sau „fãpturi marine”, dar
cuvântul este de fapt „balauri”, iar accentul cade pe „balauri mari”.
Din nefericire, din cauza ezitãrii traducãtorilor moderni de a extrage din
Scripturã învãþãtura articulatã, în opoziþie cu existenþa pur miticã a vietãþilor
cercetate, versiunile moderne traduc îndeobºte tannim prin „ºacali” sau
„ºerpi sau „monºtrii marini”, în funcþie de contextul fiecãrui pasaj. Dar cum
poate acelaºi cuvânt ebraic sã fie purtãtorul unei atât de mari ºi chiar
contradictorii diversitãþi de sensuri? Ideea prezintã o mãrturie frapantã
despre raþionalismul unora dintre traducãtorii moderni. Supuºi atât de mult
punctului de vedere uniformist asupra istoriei pãmântului, ei pierd din
Arhanghelul Mihail ucigând dragonul, Bourgogne, Muzeul Louvre vedere faptul evident cã tannim nu erau decât animale dispãrute, cunoscute
în perioadele de început ale istoriei umane, pãstrate astãzi în principal, în
Chiar dacã Scriptura nu menþioneazã fosilele ca atare, ea conþine arhiva fosilierã.
referinþe la diverse animale care s-ar pãrea cã nu existã în lumea modernã. În fond, dacã se traduce „tannim” simplu prin „dinozauri”, fiecare din
Cele mai cunoscute sunt balaurul ºi inorogul, dar sunt amintite ºi alte cele peste 21 de utilizãri ale cuvântului devine adecvatã ºi clarã. Tezaurul
animale exotice precum leviatanul, satirul, ibisul ºi basiliscul. Majoritatea fosilier dezvãluie atât dinozauri tereºtri, cât ºi marini, dinozauri mari ºi
comentariilor liberale le-au considerat drept simple animale legendare, în mici, dinozauri cu trãsãturi diverse, vieþuind în medii diferite, unul sau altul
timp ce tâlcuitorii conservatori le-au prezentat ca descrieri pitoreºti ale încadrându-se perfect în contextul unde este folosit termenul „tannim”.
unor vietãþi care au existat: balaurul ar fi ºacalul, balena sau ºarpele, iar Singura problemã cu o astfel de traducere este ipoteza dispariþiei
inorogul - bivolul sãlbatic sau zimbrul, leviatanul - dinozaurilor cu aproximativ 70 de milioane de ani
crocodilul, satirul – capra sãlbaticã, ibisul – bufniþa, iar înaintea apariþiei omului, potrivit cronologiei
basiliscul – vipera. În unele cazuri însã, descrierile biblice evoluþioniste standard. Fosilele de dinozauri au fost
ale straniilor animale nu corespund deloc animalelor vii cu dezgropate pentru prima oarã cu mai puþin de 200 de
care au fost asociate. Sã coborâm în adâncurile cercetãrii… ani în urmã ºi un contemporan al lui Darwin, Sir
ªtim cã multe animale au dispãrut în vremurile istorice Richard Owen, a fost cel care le-a inventat numele
(inclusiv ibisul egiptean). Milioane de alte vieþuitoare (1841), însemnând „reptile grozave”. Chiar dacã
dispãrute sunt cunoscute acum dupã vestigiile fosiliere. cronologia evoluþionistã este incompatibilã cu datele
Conform viziunii uniformiste (evoluþioniste), întreg tezaurul Bibliei, nu existã nici un motiv sã punem sub semnul
fosilier antedateazã cu mult evoluþia omului, astfel încât întrebãrii contemporaneitatea oamenilor cu dinozaurii
autorilor biblici nu le puteau fi familiare animalele în epocile de început ale istoriei umane. Balaurii din
reprezentate în fosile. Dupã creaþioniºti, aceste fosile Scripturã pot fi prea bine dinozaurii paleontologiei.
reprezintã animale care au pierit în potop, astfel cã au fost Este semnificativ cã nu numai în Biblie, ci ºi în
cunoscute primelor generaþii de oameni. Ele au fost incluse documentele ºi în tradiþiile cele mai vechi ale
în fauna de pe arca lui Noe, pentru ca ulterior sã disparã, la majoritãþii popoarelor lumii, abundã poveºti cu balauri.
puþinã vreme dupã Diluviu. În consecinþã, pare posibil ca animalele exotice În însemnãrile sale, Sfântul rus Varsanufie de la Optina (1845-1913) nota:
amintite sã fie identificabile în registrul fosilier. „Poveºtile chinezilor ºi japonezilor despre existenþa dragonilor nu sunt
Balaurii, de exemplu, (tannim în ebraicã) sunt menþionaþi de cel puþin 21 defel nãscociri sau fabule, deºi învãþaþii naturaliºti europeni, ºi ai noºtri
de ori în Vechiul Testament. Într-o variantã, cuvântul este folosit sinonim împreunã cu ei, tãgãduiesc existenþa acestor monºtri. Dar, la urma urmei,
cu „Leviatanul, ºarpele inelat”, fiind numit „balaurul de lângã mare”(Isaia orice poate fi tãgãduit, prin simplul fapt cã întrece putinþa înþelegerii
27, 1), alteori tannim sunt asimilaþi cu „ºacalii din pustie” sau cu noastre”.
„crocodilul mare”. Alte referinþe indicã deopotrivã cã au existat balauri Un asemenea fenomen universal trebuie sã aibã o explicaþie universalã:
ai deºerturilor, precum ºi balauri acvatici. Sunt consemnate ºi toate vechile popoare au consemnat experienþe legate de dinozauri. Un
atribute fiziologice ale balaurilor: scoteau un fel de bocet, studiu detaliat al diverselor „tradiþii” cu balauri a scos în evidenþã cã au
„trãgeau aer” ºi, se pare, aveau colþi veninoºi (Deuteronom 32, existat clar multe tipuri diferite de balauri ºi cã ele corespund, mai mult sau
33). Unii par sã fi fost destul de mici. În timp ce toiagul lui mai puþin, diverselor tipuri cunoscute de dinozauri.
Moise se transformase în ºarpe (în ebraicã nahash – Ieºire Alãturi de mãrturiile biblice ºi etnologice, solide dovezi geologice atestã
4, 3 ºi 7, 15), toiegele vrãjitorilor egipteni au devenit coexistenþa oamenilor ºi a dinozaurilor.

6 Diacon Cornel Dragoº


exemplu, Sfântul Filaret al Moscovei

GRAFFITI ORTHODOXE
spunea: „Decât, stând drept, sã te
gândeºti la picioare, mai bine, ºezând,
sã te gândeºti la Dumnezeu”. Aceeaºi
replicã o repetã ºi marele ascet al
secolului trecut, Sfântul Teofan
Zãvorâtul. Iar în Patericul Egiptean
(sec. IV-V), gãsim o întâmplare
extraordinarã în acest sens. Se zice cã
odatã au venit fraþii la avva Isaia ºi l-
au întrebat: „avvo, dacã îl vãd pe
fratele meu cã dormiteazã în bisericã,
Obosealã ºi ce sã fac, sã-l las sau sã-l trezesc la
rugãciune?”. ªi Sfântul a zis:
„Adevãrat vã zic, fraþilor, cã eu, dacã

dragoste îl vãd pe fratele meu cã dormiteazã, pun


genunchiul meu sub capul fratelui ºi-l
odihnesc”. Acesta este sensul vieþii creºtine,
aºa cum o înþeleg ortodocºii ºi cum au înþeles-
Nu este adevãrat cã între ortodocºi ºi aºteptare, dar ºi o venire, în cel mai adevãrat o apostolii, sã-L aºtepþi pe Hristos. În Grãdina
romano-catolici existã numai neînþelegeri. Cel sens, a lui Hristos. În cele ºapte laude existente Ghetsimani, ucenicii au adormit de trei ori, dar
puþin, existã un amãnunt simpatic, pentru care în Biserica Ortodoxã, se imitã, dar se ºi nu s-au dus de acolo. A oferi lui Dumnezeu
aceºtia ar fi gata sã se uneascã. Ortodocºilor le reactualizeazã istoria universului ºi a omului, douãzeci de minute pe sãptãmânã, cât dureazã
place la romano-catolici faptul cã aceºtia la de la creare ºi pânã la restabilirea armoniei o messã romano-catolicã, ºi acelea cu pretenþii,
slujbã stau pe scaun, iar preoþii romano- veºnice. De aceea, pe parcursul lor, existã este un rezultat firesc al societãþii consumiste
catolici îi invidiazã pe cei ortodocºi, pentru cã momente de rugãciune, de catehezã, adicã apusene. În Apus, soþii umblã fiecare cu
aceºtia au voie sã se cãsãtoreascã. ªi asta educare (când se citeºte din Vechiul maºina sa ºi nu îndrãzneºte unul sã se
dureazã de multã vreme. Am vrut astfel sã Testament, din Apostol sau din canoane, care foloseascã de lucrurile celuilalt. E normal cã
pãtrund mai direct în sfera unor discuþii, de înfãþiºeazã fapte ºi învãþãturi ale Sfinþilor). fiecare are ºi timpul sãu, pe care ºi-l
multe ori încrâncenate, despre viaþa religioasã. Pentru ca oboseala sã nu îngreuneze repartizeazã cum voieºte. ªi dacã s-a întâmplat
De exemplu, tot mai des poþi auzi replici de rugãciunea, existã momente când credincioºii ca, din acest timp, o parte infimã sã-I fie
genul: „slujbele atât de lungi ale ortodocºilor pot sã se aºeze, acestea sunt „Apostolul” ºi oferitã lui Dumnezeu, aceasta se face ca un fel
n-au nici o logicã!”. Desigur, toate aceste „catismele”, cuvânt care, din greacã, aºa se ºi de împrumut. Dar ºi ortodocºii au voie sã-ºi
discuþii sunt superficiale, amuzante ºi vin de la traduce – „a ºedea”. Iar când este slujba cu împartã timpul cum vor. ªi cine vrea sã-i
oameni care, de regulã, nu umblã la bisericã, priveghere, se sfinþeºte „litia”, pâine cu vin, acuze pentru faptul cã Îi acordã prea mult din
dar ele preocupã pe mulþi. care se împarte credincioºilor spre mâncare, ca timpul lor lui Dumnezeu? Dacã doi
Chiar dintru început trebuie sã spunem cã sã nu se istoveascã. îndrãgostiþi pot sã stea la vorbã ore întregi,
Liturghia este centrul vieþii creºtine. Liturghia Într-un cuvânt, nu sunt chiar atât de uneori pe frig sau pe ploaie, sprijinind
este Hristos. Acesta este modul desãvârºit în inumane slujbele ortodocºilor. ªi-apoi, dacã gardurile, de ce ne mirã niºte oameni care stau
care Dumnezeu se dãruieºte oamenilor, în depãºim cu îngãduinþã „teologia” bãbuþelor la un loc cu Dumnezeul lor, pe care Îl iubesc ºi
Euharistie (Împãrtãºanie). Lungimea slujbelor noastre, putem ajunge la Sfinþii Pãrinþi. De care îi iubeºte? Vin clipe, când dragostea
ortodoxe se datoreazã ºi convingerii primilor învinge oboseala.
creºtini cã a doua venire a lui Hristos va fi
imediatã – „parusia”. Slujbele erau ºi sunt o Ieromonah Savatie Baºtovoi
De ce? Pentru cã Dumnezeu cinsteºte pe cei

Fac icoanele minuni?


Pentru a pune aceastã întrebare într-o 19, 12)?
ce Îl cinstesc (I Samuel 2, 30), pentru cã îºi
gãseºte plãcerea în a face minuni prin sfinþii
Lui, chiar ºi pe aceste cãi indirecte. Faptul cã
Dumnezeu poate sfinþi lucruri materiale nu
trebuie sã surprindã pe cei ce cunosc
perspectivã corectã, sã încercãm mai întâi sã Rãspunsul la aceste întrebãri este DA, Scriptura. De exemplu, nu numai altarul
rãspundem la câteva întrebãri: Fãcea chivotul într-un anumit fel. Totuºi, ca sã fim mai templului era sfânt, ci tot ce îl atingea
legãmântului minuni (vezi Iosua 3, 15; I corecþi, Dumnezeu a fost Cel care a ales sã (Ieºirea 29, 37). A respinge adevãrul cã
Samuel 4, 6)? Vindeca ºarpele de aramã pe facã minuni prin aceste obiecte. În cazul Dumnezeu lucreazã prin lucruri
cei muºcaþi de ºerpi (Numeri 21, 9)? Au chivotului ºi a ºarpelui de aramã, avem de-a materiale înseamnã a cãdea în
înviat oasele profetului Elisei pe un om (II face cu imagini prin care s-au fãcut minuni. gnosticism. Prin urmare, da, într-un
Regi 13, 21)? A vindecat umbra lui Petru pe Dumnezeu a fãcut minuni prin rãmãºiþele sens larg icoanele pot face
bolnavi (Fapte 5, 15)? Au vindecat hainele lui profetului Elisei, prin umbra unui sfânt ºi prin minuni, deoarece El cinsteºte
Pavel pe cei bolnavi ºi au scos draci (Fapte lucruri care au fost doar atinse de un sfânt. pe cei ce-L cinstesc.

Pr. John Whiteford 7


MÃRTURIE
Piercing-uri,
tatuaje
sau cum cã fericirea
vine din altã parte
„Numãrul mare de clienþi la tatuaje ºi al în acele zile din Sãptãmâna Patimilor ºi alþi aratã cei ce au celor ce nu au.
celor care se ocupã cu aºa ceva a fãcut ca adolescenþi ºmecheruþi ºi îmbrãcaþi extravagant Cultura MTV ºi Bravo a fãcut ca fenomenul
Ministerul Muncii sã ia hotãrârea, pe 25 ieºind cu ochii înlãcrimaþi, semn vãdit cã inimile body-piercing & tatoo sã ia amploare. Mulþi
ianuarie 2005, sã introducã în nomenclatorul lor tinere erau încã vii ºi cãutau cu sinceritate tineri liceeni sunt prinºi în mreaja acestui trend.
oficial al meseriilor ºi pe cele de tatuator ºi Calea. M-am încredinþat pe veci cã greºim ªi cum sã nu fie, când idolii lor se întrec în a
montator de bijuterii pe corp. Urmeazã ca aceste flagrant când etichetãm oamenii dupã prima susþine aceastã modã? E cunoscut faptul cã idolii
meserii sã intre ºi în nomenclatorul de impresie, dupã nebuniile ºi vanitãþile de moment. influenþeazã alegerile fanilor. Nu degeaba
calificãri” (Libertatea, 8 februarie 2005) *** vedetele sunt plãtite fabulos pentru apariþiile în
Pe când stãteam oarecând în altar, ajutând la Obiceiul de a purta cercei în diferite locuri de reclame.
diverse trebuºoare un pãrinte piteºtean, în pe corp (body-piercing-ul) ºi pictarea pielii Dacã Mutu, Beckham, Eminem sau Angelina
vremea babiloniei ce se instaureazã în bisericile (tatuajul) sunt vechi de când lumea ºi, în timp, au Jolie au tatuaje, de ce sã fii mai prejos? Dacã
noastre odatã cu îmbulzeala din Sãptãmâna avut diverse conotaþii. Le întâlnim la popoarele bãieþii de la The Rasmus sau Linkin Park, dacã
Mare, am vãzut la rând la spovadã un elev de-al arhaice, dar ºi la unele triburi din zilele noastre. Pink sau Christina Aguilera au piercing-uri, de
meu, ce avea douã piercing-uri într-o La poporul evreu, spre exemplu, cerceii în urechi ce sã nu-þi faci ºi tu? Iatã de ce, oricât de mult
sprânceanã. Ies din altar ºi îi spun discret cã ar fi erau o marcã a sclaviei (v. Deuteronom 15, 17). am vorbi despre deºertãciunea unor astfel de
bine sã le scoatã înainte de a da ochii cu Cum se face cã întâlnim astfel de elemente mode, e greu sã stai împotriva curentului. Chiar
pãrintele. Se scuzã sincer cã nu le poate scoate „ornamentale” în plin progres, în plinã ºi copiii sunt virusaþi. Ei cautã mai nou gume „cu
pe loc, fiind o ranã proaspãtã. În fine, mi-a dat o civilizaþie? Pentru omul postmodern au ele tatuaj”, iar la petrecerile aniversare de la
explicaþie plauzibilã din câte îmi amintesc, însã aceeaºi valoare ca ºi pentru omul arhaic? Ce McDonald’s sunt pictaþi pe mâini ºi pe faþã
urma sã ajungã în faþa duhovnicului ºi mã mesaj vor sã transmitã aceºti oameni? Sunt ele („Doar McDonald’s te distreazã ºi pe faþã te
temeam, în necredinþa mea, cã pãrintele, iute la fond sau doar forme? Departe de mine gândul de picteazã” sunã un slogan).
mânie uneori, îl va respinge fãrã drept de apel ºi- a aborda subiectul din perspectivã istorico- Existã o tendinþã la tinerii din vremurile
i va cere sã vinã altã datã, când ºi-o veni în fire. sociologicã. Trebuie însã spus cã în vremurile noastre de a nesocoti valoarea trupului, considerã
Aºa cã am aºteptat momentul prielnic, între douã din urmã piercing-ul ºi tatuajul s-au „reinventat”, bunãoarã cã pot face orice cu el, dacã îþi produce
spovedanii, ºi l-am rugat pe pãrintele sã nu-l au reapãrut în comunitãþile hippie (anii ’60) ºi s- plãcere. Scriptura spune însã cã trupul nostru nu-
respingã pe elevul meu, precizându-i cã este un au dezvoltat în epoca punk (mijlocul anilor ’70) i de fapt al nostru, ci e templu al Duhului Sfânt
bãiat deosebit ºi foarte deschis faþã de cele sfinte, ºi a rockului metalic (anii ’80). Într-o vreme, (cf. I Corinteni 3, 16) ºi cã nu se cade a-l face
o dovadã fiind ºi faptul cã era acolo în bisericã în body-piercing-ul a fost semn de identificare pãrtaº necurãþiei, desfrânãrii. Pentru cã fraþii
acel moment. Pãrintele m-a încredinþat cã nu-l va pentru perverºii sado-maso. noºtri mai mici pentru care Hristos a murit
respinge. Elevul meu a ieºit cu ochii în lacrimi Astãzi însã dacã vrei sã fii cool, sã fii trendy, gãsesc cã toate acestea aduc plãcere, aº vrea sã
de la spovedanie ºi mi-a mãrturisit cã pluteºte trebuie sã ai musai piercing sau tatuaj. Tinerii rãmânem puþin pe acest tãrâm, al plãcerii…
de fericire. Mi-a spus cã pãrintele i-a vorbit sunt învãþaþi sã trãiascã dupã modã, indiferent Piercing-urile se pun în buze, în sprâncene, în
cu multã rãbdare ºi dragoste, „ca un dacã promoveazã ceva bun sau ceva rãu. Rar li nas („bobiþã”), în limbã („barã”), în cartilagiile
adevãrat pãrinte”, chiar dacã moda se spune sã fie cu luare aminte ºi cu urechii, în buric, în zona genitalã!… Puþini ºtiu
piercing-urilor a catalogat-o ferm discernãmânt, cã nu tot ce zboarã se mãnâncã. În cã de cele mai multe ori zona se infecteazã ºi
ca fiind un moft, o deºertãciune mediul liceal spre exemplu, dacã n-ai mobil, mai puroiazã. E valabil ºi-n cazul tatuajelor. Dacã
ºi i-a recomandat, în ales cu camerã foto ºi sonerie polifonicã ori „operaþiunea” nu s-a efectuat într-un mediu
consecinþã, sã reflecteze iPOD eºti… varzã, eºti un nimeni. Multe aseptic, cu instrumente sterilizate, te poþi cãpãtui
asupra acestui aspect. suferinþe adolescentine vin din aceste „lipsuri”, cu virusul hepatitei B sau C sau chiar cu HIV.
8 Aveam sã observ de fapt mai mult din desconsiderarea pe care le-o Puþini ºtiu, spre exemplu, cã dupã gaura fãcutã în
limbã 2-3 sãptãmâni trebuie sã bei iaurt sau supã, mai ales cei necuraþi, iar câþi se atingeau se vãzut întâia oarã mãsura cea înaltã a
cã abia poþi vorbi ºi cã riºti oricând sã înghiþi bila vindecau (Matei 14, 36). dragostei, a rãbdãrii ºi nejudecarea cu
din capãtul bãrii. Sper ca mãcar unul din riscurile Iatã cã ºi noi, creºtinii de astãzi ne petrecem niciun chip a vreunui om, virtute care,

MÃRTURIE
acestea sã-i þinã departe pe doritori. E ºi aceasta viaþa printre oameni cu diverse apucãturi, aveam sã înþeleg în timp, schimbã în
o treaptã, o mãsurã ºi, tainic, o lucrare a Duhului. mentalitãþi ºi idei revoluþionare. De cele mai chip tainic pânã ºi inimile cele mai
Am spus mai sus cã nu poþi sta „împotriva multe ori ei primesc de la noi o privire acrã, o îndãrãtnice.
curentului”. Trebuie fãcutã însã o precizare. vorbã tãioasã, durã. Teama mea, în ce-l privea pe Aºadar venise vremea sã-mi vãd
Hristos, care ieri ºi azi ºi în veci, e acelaºi (Evrei elevul cercelat de care pomeneam mai sus, era bunica. Aflase deja cã port cercei, dar
13, 8), stã împotriva curentului. El e cel care întru totul justificatã, pentru cã, personal, nu ºtiam cum a reacþionat la aflarea
schimbã inimile, El cheamã la pocãinþã, la odinioarã, am simþit pe propria-mi piele veºtii. M-am dus în bucãtãria unde
îndreptarea vieþii. Mântuitorul nu se ruºineazã sã atitudinea aceasta aproape de desconsiderare. stãtea de obicei sã-ºi încãlzeascã
deschidã uºa unui tânãr tatuat sau plin de În anii liceului, mi-am pus doi cercei în picioarele la cãldura cuptorului ºi i-am
piercing-uri, dacã acesta bate, dacã acesta Îl urechea stângã, de altfel tot piercing se cheamã spus: „Mamaie, cred cã ai aflat deja, e
cautã cu sinceritate. Când El va deschide uºa, (tatuaj nu am apucat sã-mi fac, pânã sã mã adevãrat, da, mi-am pus doi cercei în
instantaneu tânãrul se va ruºina (ca ºi Christina hotãrãsc ce anume sã-mi desenez, am ajuns la ureche!”. „Apoi, maicã, sã-i porþi
Aquilera care s-a ruºinat când a fost detectatã Hristos ºi nu mi-a mai trebuit nimic de acest fel). sãnãtos!” mi-a spus dânsa zâmbind cald.
într-o vamã cu un piercing în zona genitalã) ºi Imediat dupã 1990, a purta cercei ca bãrbat era ªocul a fost aºa tare încât am rãmas fãrã glas
toate acestea le va lepãda de la el ca fiind de sinonim cu rãzvrãtirea, revolta, extravaganþa ori minute în ºir. Întru sfârºit m-a întrebat: „Te face
prisos. trufia, cum ar spune teologul. Cerceii erau atunci fericit?”. Deºi, dupã cum spuneam, eram fericit
Nãdãjduim cã aceste funny-things nu vor þine pentru mine modul de exprimare a frondei cã alegerile mele nãºteau polemici, am realizat
o veºnicie, deºi semnele „de bunã purtare” vor adolescentine. Cum nu erau încã prea mulþi cã totul era un moft, o fiþã… „Cred cã nu”, i-am
rãmâne în cele mai multe dintre cazuri pânã la amatori, pentru cã nu era încã un trend, erai rãspuns. S-a uitat cu dragoste spre mine ºi dând
mormânt. De obicei gãurile nu se acoperã, o imediat observat cã eºti altfel ºi majoritatea uºor în cap a încredinþare mi-a zis: „Fericirea
spun ca un pãþit, iar tatuajele se scot extrem de oamenilor strâmba din nas neascunzându-ºi în vine din altã parte!”. N-am întrebat din ce parte
greu. E cunoscut faptul cã multe vedete merg sã nici un fel dezgustul pentru o aºa opþiune vine fericirea, am aflat asta ceva mai târziu, dar
ºteargã mesajele tatuate pe piele „pentru scandaloasã. În familie lucrurile nu au stat altfel. în ziua aceea am ºtiut cã nebunia asta nu avea sã
veºnicie” (vezi Angelina Jolie care ºi-a tatuat Consiliu de familie… „bãiatul nostru a luat-o pe mã mai þinã mult.
numele soþului, Billy Bob Thorthon, de care între miriºte, ascultã rock, iar acum poartã cercei în Ce frondã, ce revoltã? Iaca, bunica deja mã
timp a divorþat sau cazul ureche”. Pãrinþii mi-au înþelegea! Ce n-au reuºit pãrinþii cu ameninþãri ºi
lui Johnny Depp care-ºi spus sã-i scot interdicþii, a izbutit bunica printr-un gând bun,
tatuase pe braþ „Winona neapãrat, pentru cã fac printr-o vorbã aparent simplã. ªi mai era ºi acel
(Ryder, n.n.) forever”, familia de râs, eu însã tainic „fericirea e în altã parte”… Într-adevãr,
numai cã „forever-ul” a îi purtam în ascuns. nebunia cu cerceii nu m-a mai þinut mult… Într-
durat doar câþiva ani, iar Revolta mea creºtea una din zile, la recomandarea unui prieten, am
tatuajul a trebuit, fireºte, din zi în zi. Eram sunat o doamnã profesoarã de filosofie în
ºters). fericit cã alegerile speranþa cã îmi va da câteva ore de meditaþie ca
Victimã a modei, mele provocau sã-mi lãmuresc câteva concepte pe care nu le
posesorul de tatuaje sau polemici, deºi evitam stãpâneam prea bine. Aveam nevoie pentru
plin de piercing-uri nu e mai mereu discuþiile admitere. Dumneaei mi-a dat întâlnire la o
doar un tip sau o tipã logice. Nu puteam bisericã, dupã terminarea Liturghiei urmând sã
cool, o persoanã explica pertinent ne cunoaºtem ºi sã stabilim în linii mari un
excentricã, ci, din ce am observat în jur, este de motivul pentru care-i port. Sã le spun cã vreau sã program de lucru. Am ajuns la întâlnire mai
cele mai multe ori o persoanã nefericitã, mã deosebesc de mulþime? Cã vreau sã par devreme ºi m-am gândit sã intru ºi la slujbã.
neîmplinitã. Golul din suflet cautã sã-l ascundã interesant? Acestea nu erau argumente, ºi asta Stãteam în spate ascultând. Într-un moment
cu artificii de acest gen. El pare cã s-a eliberat de ºtiam prea bine. liturgic, probabil al Heruvicului, mi-am dat
„prejudecãþile lumii”, însã totodatã vrea sã spunã *** seama cã preotul va trece tãmâind pe lângã mine
tuturor cã nu-i un om împãcat. Pe aceºti cãutãtori Dacã vã întrebaþi cum s-a sfârºit povestea ºi negreºit îmi observa cerceii. Atunci, de ruºine,
ai adevãrului, pe aceºti nemulþumiþi de starea cerceilor din urechea stângã, pot spune cã printr-un gest rapid i-am scos ºi cred cã din ziua
lumii îi pescuieºte Hristos. hotãrâtoare a fost întâlnirea cu bunica din partea aceea nu i-am mai pus în ureche.
Hristos nu a pus bariere dragostei, aºa cum tatãlui, pe care o întâlneam destul de rar, o ***
punem noi - pânã aici, pe gay îi detest, pe femeie cu viaþã sfântã pe care o iubeam mult ºi Pentru cã nu mulþi au avut ºansa sã aleagã
Columbeanu îl dispreþuiesc, pe Andreea Marin de care îmi era de fel o ruºine teribilã. între bine ºi rãu, ci mai ales între douã sau mai
nu o sufãr, pe Gigi Becali îl urãsc -. Mântuitorul Bunica aceasta, vãduvã în ultimii 30 de ani ai multe rele, pentru cã unii abia acum sunt „pe
ne îndeamnã sã-i cercetãm pe cei bolnavi, vieþii, a crescut cu multã trudã ºapte copii. La 96 drumul Damascului” (v. Faptele Apostolilor 9),
precum ºi pe cei din închisori. Cei întemniþaþi, cu de ani ºi-a încheiat menirea pe pãmânt ºi s-a dus pentru cã ºi pentru ei – mai ales pentru ei – a
siguranþã, nu-s icoane de-nchinat. Pot fi ucigaºi, la ceruri cu un zâmbet larg pe chip. La murit Hristos, sã ne rugãm ca tinerii sã
violatori, tâlhari la drumul mare etc. Dacã avem înmormântarea ei am plâns mai mult de bucurie, înþeleagã deºertãciunea piercing-urilor ºi sã
alergie la rockeri, cercelaþi, tatuaþi e semn cã nu decât de jale. Aveam încredinþarea cã s-a întâlnit le ocoleascã… cãci e „dureros” sã te rogi
ne asemãnãm cu Cel pe care spunem cã-L cu Hristos, Cel pe care-L iubise întreaga viaþã, lui Hristos cu o barã în limbã! Iar cei
urmãm. Hristos n-a avut nicio alergie în iar acum El o aºeza în locaºul drepþilor pe care-l vor cu ardoare un tatuaj sã ajungã
întâlnirea cu cei cãzuþi. A stat aproape în toatã gãtise cu mult înainte ca ea sã se nascã. ªtiam cã ziua sã-ºi doreascã „tatuatã” voia
vremea printre desfrânate ºi oameni obosiþi de de acum întreg neamul nostru va avea un lui Dumnezeu pe inima lor.
atâta pãcat. De El s-au atins nu doar cei curaþi, ci mãrturisitor la scaunul Stãpânului. La bunica am

Laurenþiu Dumitru 9
GRAFFITI ORTHODOXE

Sã nu judecãm
necredincioºii, ci sã
cãutãm a înþelege
motivele necredinþei
lor
Atunci când cineva spune: „Eu sunt
necredincios” sau „Dumnezeu nu existã!” - sã
nu-l judecãm întotdeauna din punct de vedere
filozofic, dar sã ne întrebãm de unde vine
aceastã atitudine? Dacã doriþi cu adevãrat sã
faceþi ceva pentru acest om, atunci ar trebui
sã-i puneþi întrebãri una dupã alta, ca sã-l
înþelegeþi; fãrã a înþelege, veþi þinti
întotdeauna orbeºte.
Într-un anume sens, ateismul este o eroare
ºtiinþificã, este refuzul de a studia realitatea în
ansamblu, este tot atât de neºtiinþific ca ºi
cum ai spune: „muzica nu este, pentru cã
pentru mine ea nu existã…”. Noi nu putem
prezenta astfel problema unui necredincios, te, când anume ai pierdut credinþa, când ai ºase ori bãnuþul, ºi-ar putea cumpãra cãluþul.
pentru cã existã multe posibilitãþi pentru el de avut nevoie ca Dumnezeu sã nu existe?” Zis ºi fãcut. A procedat astfel de patru ori, iar
a se justifica. Însã, în general, ateismul este Saºa a venit acasã ºi a cãzut pe gânduri. a cincea oarã s-a gândit: dacã ar fi sã iau de la
refuzul de a accepta mãrturia, cel puþin Era nedumerit de o astfel de prezentare a el un bãnuþ, voi cumpãra cu douã sãptãmâni
istoricã, a unor oameni consacraþi, care spun: problemei: se aºtepta la un discurs misionar mai devreme cãluþul. ªi a furat de la orb
„Eu ºtiu…”. Mulþi din aceºtia sunt oameni de sau la niºte instrucþiuni pentru consultarea bãnuþul. Dupã care, intrând în bisericã, a
ºtiinþã, spre exemplu Pavlov. unor tratate, iar în loc… Nu mai înþelegea simþit cã nu mai poate sta în faþã: dacã
nimic. ªi el, dupã cum spunea mai târziu, a Dumnezeu îl va observa? S-a dus ºi s-a
cãutat cauzele necredinþei sale, mai întâi în ascuns într-un colþ al bisericii. Dãdaca a venit
„Du-te acasã ºi întreabã-te cunoºtinþele dobândite la Facultatea de cu el acasã ºi a povestit totul pãrinþilor, care
când ai avut nevoie pentru Teologie din Paris, apoi în perioada au fost profund uimiþi: pânã acum era mic,
prima oarã ca Dumnezeu sã prerevoluþionarã de la Facultatea din Rusia, stãtea în faþa lui Dumnezeu, iar acum s-a
nu existe” apoi altundeva ºi nicidecum nu le putea gãsi. adâncit în sine, viaþa lui în Dumnezeu a
Uneori, omul devine necredincios pentru Pânã a ajuns la perioada când avea ºase ani. devenit mai interiorizatã, el cautã un loc
faptul cã acesta este unicul sãu scut împotriva Locuia într-un oraº din Rusia, era un bãieþel ascuns unde ar putea în tãcere ºi contemplare
conºtiinþei. Mi-a venit acum în minte drãguþ, mergea la bisericã în toatã duminica ºi sã fie cu Dumnezeu (era o mãmicã destul de
povestirea unui preot foarte inteligent, fin ºi era considerat a fi un copil evlavios: intra, optimistã!).
cultivat din Paris. Cândva, a fost „ateu”, adicã fãcea semnul crucii, se oprea în mijlocul Iar Saºa simþea cã situaþia se înrãutãþeºte ºi
trãia fãrã Dumnezeu ºi se considera prea bisericii, în faþã, ºi se ruga lui Dumnezeu. În cã trebuie sã se ascundã de Dumnezeu. ªi iatã
elevat ºi inteligent pentru a-ºi permite sã fiecare duminicã primea un bãnuþ, pe care era cã de la universitate a venit fratele sau mai
gândeascã despre convertirea la credinþã. A dator sã-l punã în cãciula cerºetorului orb. mare, încãrcat de cunoºtinþe ateiste, care s-a
discutat mai apoi cu un preot. Preotul fiind de Punea bãnuþul ºi mergea la bisericã cu apucat sã-i demonstreze cã, de fapt,
la þarã, fãrã cine ºtie ce studii deosebite, un sentimentul cã a sãvârºit o faptã bunã, de Dumnezeu nu existã. ªi Saºa mi-a spus: „M-
emigrant din Rusia, dupã ce l-a ascultat mult dragoste, i-a acordat orbului atenþie ºi poate am agãþat de aceastã idee. Dacã nu este
timp, i-a spus doar douã lucruri: „În sta acum liniºtit în faþa lui Dumnezeu. Dumnezeu, atunci nu are importanþã dacã am
primul rând, Saºa, nu este chiar atât de Odatã, în preajma sãrbãtorilor de Crãciun, furat bãnuþul ºi n-am pus în cãciulã pe ceilalþi
important faptul ca tu nu crezi în plimbându-se cu mama prin oraº, a descoperit cinci”. Acesta a fost începutul „ateismului”
Dumnezeu - Lui nu I se poate un magazin, unde a vãzut un minunat cãluþ de sãu: învãþãtura despre faptul cã Dumnezeu nu
întâmpla nimic de la asta, lemn, care costa ºase bãnuþi. A rugat-o pe existã copilul a primit-o ca pe un colac
minunat însã este cã mama sã i-l cumpere, ea l-a refuzat, iar el a salvator împotriva propriilor mustrãri de
Dumnezeu crede în tine”. ªi venit acasã foarte trist. Duminica urmãtoare, conºtiinþã.
altul: „Tu, însã, Saºa, pe când mergea la bisericã, ajungând în faþa
mergi acasã ºi gândeºte- cerºetorului, s-a gândit cã, dacã nu-i va da de
10
Creºtinismul este unicul ar vrea neapãrat sã ajungem la un Întâlnirea cu Hristos
materialism autentic compromis, dar care manifestã o oarecare Odatã, adolescent fiind, viitorul
Poþi convinge pe cineva cu argumente simpatie sau interes în atitudinile lor. mitropolitul Antonie a auzit un discurs
logice cã Dumnezeu existã, dar asta nu-i va despre creºtinism al unui teolog de seamã
da ºi experienþa vie a existenþei Lui. Cunosc care, se pare, nu ºtia sã vorbeascã bãieþilor
un tânãr foarte dotat care a fost educat în „Hristos pe cruce a trãit care preþuiau mai mult ca orice bãrbãþia ºi
ateism. Când a intrat la facultate, închiria o experienþa ateismului…” regimul militar. Iatã cum îºi aminteºte de
camerã în casa unui intelectual credincios. Mi se pare cã se poate afirma cã, pentru a aceastã întâmplare însuºi vlãdica:
Între ei s-au iscat interminabile discuþii. muri de moartea care ne este proprie, care El vorbea despre Hristos, Evanghelie,
Tânãrul era nepregãtit, fãrã experienþã, are pentru noi cele mai reale ºi însemnate creºtinism /…/, aducându-ne în conºtiinþã tot
stãpânul însa era deºtept ºi experimentat, fapt urmãri, Hristos a trebuit sã Se facã pãrtaº ce este „dulce” în Evanghelie, totul faþã de
pentru care l-a învins pe tânãr cu uºurinþã. singurei cauze care aduce moartea – care se poate simþi repulsie, ºi eu am simþit-
Bãiatul a dedus logic, din faptul cã a fost despãrþirea de Dumnezeu. Nu poþi muri, dacã o: blândeþea, smerenia, liniºtea – toate
dialectic învins: trebuie sã devin ºi eu nu-L pierzi pe Dumnezeu, iar strigãtul trãsãturile unui rob, pentru care suntem
credincios. Se prezenta ca atare, s-a botezat, Mântuitorului: „Dumnezeul Meu, mustraþi de la Nietzsche încoace. El m-a adus
a fãcut teologie, toatã lumea aºtepta de la el Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?” la starea când am decis /…/ sã merg acasã, sã
lucruri mari, dar, la un moment dat, a înþeles (Matei 15, 34) – este strigãtul Omului vãd dacã avem pe undeva vreo Evanghelie,
cã, de fapt, n-a trãit niciodatã vreo experienþã desãvârºit, care liber, din dragoste, S-a fãcut sã vãd ce-i cu ea ºi sã nu mai revin niciodatã
religioasã, cã tot ce a reuºit sã facã au fost pãrtaº principalei tragedii a omului: la la acest subiect. Mie nici prin cap nu-mi
deducþiile logice, în urma faptului cã cineva desfacerea de Dumnezeu, la faptul cã omul trecea cã eu nu o voi sfârºi aºa, pentru cã era
mai inteligent l-a învins într-o disputã logicã. L-a pierdut pe Dumnezeu. Dacã ar fi sã absolut evident cã el (teologul) îºi ºtia
Profesorul Franc, cred, în una din primim acest argument, atunci putem spune meseria /…/ Mama avea o Evanghelie, iar
recenziile sale a spus cã unicul materialism cã Hristos a trãit ateismul (nu vorbesc despre eu, închizându-mã în camera mea, am
autentic este creºtinismul, pentru cã noi ateismul ideologic, dar despre realitatea observat ca sunt de fapt patru Evanghelii ºi,
credem în materie, adicã noi credem cã acestuia), dez-îndumnezeirea, pe care nici un dacã-i aºa, atunci una din ele este mai scurtã
materia posedã o realitate absolutã ºi ateu din lume n-a trãit-o, ºi cã nu este om – decât celelalte. ªi, dacã tot nu mã aºteptam la
definitivã, credem în înviere, credem într- nimic bun de la nici una dintre ele, am decis
un cer ºi pãmânt nou, nu în sensul în care sã o citesc pe cea mai scurtã. Dar, iatã, aici
tot ce existã acum va fi distrus din temelie, am fost prins în cursã (de multe ori dupã
dar în sensul cã totul se va reînnoi. Ateistul aceea observam cât de ºiret poate fi
însã nu crede în soarta materiei, ea este un Dumnezeu atunci când îºi întinde mrejele
fenomen trecãtor pentru el. pentru a prinde peºtele), pentru cã, dacã aº fi
citit altã Evanghelie, aº fi avut probleme.
„Sunt multe subiecte Fiecare Evanghelie are un fond cultural
asupra cãrora am avea ce propriu. Marcu însã scria anume pentru tineri
discuta, în loc sã râdem sãlbatici ca mine – pentru tineretul roman.
unii de alþii ºi sã ne Eu nu ºtiam acest lucru, însã Dumnezeu ºtia
învinuim reciproc” ºi Marcu ºtia, probabil, atunci când a scris
Din pãcate, polemica între cel mai brut mai pe scurt decât ceilalþi. M-am aºezat sã
materialism ºi creºtinism are loc, nu existã citesc ºi, sper cã mã veþi crede pe cuvânt,
nici un fel de discuþie. Existã niºte oameni pentru cã acest lucru nu poate fi dovedit /…/
care scriu cãrþi, dar sunt puþine cazurile Citind, între începutul capitolelor unu ºi trei
când se întâlnesc ºi discutã între ei. Existã a Evangheliei dupã Marcu, pe care o citeam
multe teme în care ne-am putea întâlni, nu lent, pentru cã limbajul nu-mi era familiar,
în sensul de a fi de acord unii cu alþii, dar în am simþit deodatã cã, de cealaltã parte a
sensul de a vorbi despre aceleaºi lucruri. Sã mesei, stã Hristos. Acest sentiment era atât
zicem, primul punct de tangenþã ar fi omul. de puternic, încât a trebuit sã mã opresc din
Teoretic vorbind, anume omul este situat în citit ºi sã mã uit. Am privit îndelung: nu
centrul concepþiei despre lume a vedeam nimic, nu auzeam nimic ºi nu
materialismului, precum este ºi în creºtinism. ateu sau credincios – care ar fi în acest sens simþeam nimic. Dar chiar ºi atunci când mã
Dar tema dialogului ar fi urmãtoarea – ce fel în afara experienþei trãite de Hristos. Cãci uitam spre locul unde nu era nimeni, aveam
de om? Hristos cuprinde ºi credinciosul, ºi ateul, cu conºtiinþa deplinã cã aici, negreºit, stã
Sã luãm, de pildã, afirmaþia lui toate cã, fãrã îndoialã, ateul ideologic sau Hristos. Îmi amintesc cã atunci m-am lãsat
Feuerbach: „omul devine ceea ce mãnâncã”. omul despre care apostolul Pavel spune: pe spate ºi m-am gândit: dacã Hristos este
Noi credem cã, prin împãrtãºirea cu Sfintele “dumnezeul lor este pântecele” (Filipeni 3, viu ºi stã aici, atunci Acesta este
Taine, devenim ceea ce este Hristos. ªi aici 19) – trãieºte ateismul cu totul altfel decât Hristos Cel înviat, deci eu ºtiu din
este un subiect pe marginea cãruia am putea Hristos în momentul dat. El L-a „pierdut” pe propria experienþã cã Hristos a
discuta, în loc sã râdem unii de alþii sau sã ne Dumnezeu ca sã fie una cu noi, în unica ºi înviat ºi, deci, tot ceea ce se zice
învinuim reciproc. Se prea poate, sunt ºi alte ultima tragedie a omenirii. despre El este adevãrat.
subiecte asupra cãrora am gândit prea puþin.
Din pãcate, un astfel de dialog nu existã.
Existã însã atei care doresc un dialog, care n- Mitropolit Antonie Bloom
11
The Church of the
Savior on Spilled Blood
Sankt Petersburg, Russia
Biserica Învierii lui Hristos, cunoscutã atentatului - acestea sunt expuse chiar pe
sub denumirea de „The Church of the podeaua din faþa coºciugului.
Savior on Spilled Blood” este una din Din punct de vedere arhitectural,
marile biserici ortodoxe din Rusia - catedrala diferã de celelalte clãdiri din
Sankt Petersburg. Biserica mai este oraºul Sankt Petersburg. Arhitectura
cunoscutã ºi cu numele de Catedrala oraºului este, în cea mai mare parte, de
Învierii lui Hristos - numele ei oficial. facturã barocã ºi neoclasicã. Biserica
Numele acesteia, a sângelui vãrsat, face sângelui vãrsat se ancoreazã în stilul
referire la sângele lui Alexander II al medieval rus, în spiritul arhitecturii
Rusiei, care a fost asasinat, în acel loc, la romantice naþionale. Biserica a
data de 13 martie 1881. intenþionat sã reactualizeze imaginea
Ridicarea mãreþei biserici a început în bisericilor Yaroslavl din secolele XVII ºi
anul 1883, sub þarul Alexandru III, ca un a Catedralei Sfântul Vasile din Moscova.
omagiu adus amintirii tatãlui sãu. Biserica Învierii lui Hristos prezintã o
Lucrãrile au mers lent, fiind terminate suprafaþã de mozaic de mai mult de 7500
abia în anul 1907, în timpul domniei lui metri pãtraþi - conform celor spuse de
Nicolae II. Finanþãrile au fost îngrijite de restauratori - fiind biserica cu cea mai
familia regalã, alãturi de multe donaþii mare suprafaþã de mozaic din lume.
private ale localnicilor ºi nu numai. Interiorul a fost proiectat de unii dintre
Biserica este situatã într-un loc cei mai mari arhitecþi ruºi ai vremii -
deschis, ocupând unul din malurile printre ei se numãrã ºi Viktor Vasnetsov,
canalului Griboedov, care strãbate oraºul Mikhail Nesterov ºi Mikhail Vrubel -
Sankt Petersburg. În locul actual al însã cel care a condus întreaga echipã În amiaza revoluþiei ruse, biserica a
bisericii a avut loc evenimentul, ce a dus este maestrul arhitect Alfred avut mult de suferit, interiorul acesteia
ºi la primirea numelui de „Biserica de pe Alexandrovich Parland. fiind grav avariat. Guvernul sovietic a
sângele vãrsat” (The Church on Spilled Poate deloc surprinzãtor, biserica a închis biserica în anul 1930. În timpul
Blood). Aflãm astfel cã, în timp ce depãºit lejer suma alocatã iniþial, care era celui de al doilea Rãzboi Mondial,
trãsura þarului trecea pe marginea de 3.6 milioane de ruble, ajungând în biserica a fost folositã drept spaþiu pentru
canalului, o grenadã aruncatã de un cele din urmã la suma de peste 4.6 depozitarea legumelor, lucru ce a dus la
agresor a explodat. Þarul, zguduit, dar nu milioane de ruble. Pereþii interiori ºi numele ironic de „Mântuitorul de pe
rãnit, a ieºit din trãsurã ºi a început sã se cupolele sunt aºternute în întregime cu cartofi”.
certe cu presupusul agresor. Un alt Biserica a suferit multe neajunsuri ºi
conspirator a profitat de moment pentru în timpul asediului oraºului Leningrad.
a activa un alt sistem exploziv, lucru ce Dupã rãzboi, biserica a ajuns sã fie
a dus la moartea sa ºi la rãnirea gravã a folositã drept spaþiu de recuzitã pentru
þarului. Þarul, sângerând din teatrul de operetã din apropiere.
abundenþã, a fost dus mai apoi la În luna iulie a anului 1970, grija
Palatul de iarnã, unde, câteva ore mai bisericii a ajuns sã fie pusã în seama
târziu, a murit. Catedralei Sfântul Isaac (la acel moment
Un mormânt temporar a fost ridicat era cunoscutã drept un muzeu foarte
în acel loc al atacului, în timp ce profitabil) ajungându-se la multe acþiuni
proiectul ce avea în vedere ridicarea ºi planuri de renovare a acesteia.
unui monument memorial permanent Biserica Învierii lui Hristos din Sankt
era încã în lucru. A fost luatã decizia ca Petersburg a fost redeschisã în luna
locul în care a avut loc neplãcutul august a anului 1997, dupã o perioadã
eveniment sã fie închis între pereþii de 27 de ani de renovãri ºi restaurãri.
unei biserici. Acea porþiune a malului a Biserica nu a fost resfinþitã ºi în ea nu se
fost extinsã ºi în interiorul canalului, în þin slujbe.
aºa fel încât sã permitã viitoarei În momentul actual, aceasta
biserici sã îºi atingã scopul ridicãrii - funcþioneazã pe post de Muzeu al
încadrarea ºi adãpostirea mormântului Mozaicului. Nici chiar înainte de rãzboi
þarului. În exteriorul bisericii s-a biserica nu a funcþionat drept un locaº
amenajat un loc special pentru a aduce de cult public.
aminte de atentat. Fiind închinatã exclusiv memoriei
În interiorul bisericii, chiar pe locul þarului asasinat, în aceasta se realizau
în care a fost omorât þarul, a fost doar ceremoniile funerare. Astãzi
construit un coºciug impresionant, biserica constituie unul dintre
cãptuºit cu topaz ºi alte pietre preþioase mozaicuri - cea mai mare suprafaþã a lor punctele turistice cele mai de
ºi semipreþioase. Se poate observa este acoperitã cu scene biblice sau cu seamã ale oraºului Sankt
contrastul foarte puternic dintre bogãþia personaje ale vieþii creºtine - delimitate Petersburg.
ºi strãlucirea coºciugului ºi simplitatea ºi foarte atent de mici borduri ce
rigiditatea plãcilor de piatrã pe care s-a contureazã fiecare scenã ºi personaj în Sursã:
vãrsat sângele þarului, în momentul sine. CrestinOrtodox.ro
13
oamenii din lume. Si celãlalt o zis: Hai,
da’ eu nu mã ºtiu certa. ªi celalalt o zis:
Hai, cã te învãþ eu. ªi l-o învãþat. Zice:
Punem între noi o cãrãmidã ºi tu sã zici:
Cãrãmida asta-i a mea ºi eu o sã zic: Ba
nu, e a mea, ºi din asta se face început de
ceartã. Primul o zis: Cãrãmida asta-i a
mea. ªi celãlalt o zis: No, dacã-i a ta, ia-o
ºi te du cu ea! ªi n-o mai fost nici o ceartã.
Bineînþeles cã asta a fost, cum am zice noi
acuma, o ceartã artificialã, aºa ca o ceartã
de scenã, de teatru. Dar cei care se ceartã
nu fac scene de teatru, ci se ceartã aºa cum
le vine. Mi-aduc aminte cã, atunci când
eram copil, se spunea în familie cã ºi din
pricina sãrãciei, ºi din pricina necazurilor
vin certurile. ªi mi se întâmplã ºi acum sã-
mi spunã oamenii cã se ceartã pentru
lipsurile în care trãiesc. ªi eu zic
întotdeauna: Bine, dar dacã vã certaþi, le
rezolvaþi, treceþi de lipsuri prin ceartã? ªi

Certurile
toþi mãrturisesc cã nu. Deci, cearta nu e un
mijloc de înlãturare a rãului, ci e o
slãbiciune a celor care se angajeazã în
felul acesta, pentru cã nu câºtigi nici un
ban când te cerþi, nu realizezi nici un
avantaj când nu eºti în limitele bunei
cuviinþe. Aºa cã oamenii trebuie sã evite
tot ce nu aduce nimic pozitiv, ci aduce
Sã ºtiþi cã numai oamenii rãi se ceartã, altul. ªi unul dintre ei o zis: Hai sã ne multã nemulþumire ºi mult negativ în viaþa
oamenii buni nu se ceartã. Un bun ºi-un certãm si noi o datã cum se ceartã de toate zilele.
rãu nu se ceartã, cã cel bun cedeazã ºi
cearta-i gata. Zice cã erau într-o pustie doi
cãlugãri ºi tare bine se înþelegeau unul cu
Arhimandrit Teofil Pãrãian

Fabula crizei financiare


A fost odatã ca niciodatã un biet lustragiu acolo, probabil toþi la curent cu criza. „Poate nu curent cu criza financiarã. Noroc cu domnul cel
care îºi câºtiga existenþa, da, aþi ghicit, lustruind le pasã de tine sau poate n-au avut suflet sã îþi prietenos, care îi voia binele. Aºa cã lustragiul
pantofii domnilor care intrau ºi ieºeau dintr-o spunã, însã criza financiarã e pe drum ºi ne va a început sã ia mãsuri, încât sã nu fie luat pe
clãdire impozantã din centru. Niciodatã nu afecta absolut pe toþi, nu va scãpa nimeni, nici nepregãtite de criza financiarã. Pentru început,
ºtiuse exact ce clãdire este aceea în faþa cãreia mãcar tu, un biet lustragiu. Aºa cã, dacã ai un folosea mai puþinã cremã de pantofi ºi mai de
lucra de ani de zile, poate era o bancã, poate era dram de minte, îþi iei mãsuri din timp, ca sã nu proastã calitate.
o bursã, poate vreun minister important, însã fii luat pe nepregãtite. Aceasta e meseria mea, Apoi, a început sã aloce mai puþin timp
domnii bine îmbrãcaþi care intrau acolo opreau sunt expert, ºtiu ce vorbesc”. Dupã plecarea fiecãrui client, dupã cum se spune time is
adeseori la el, pentru a-ºi lustrui pantofii. domnului binevoitor, lustragiul nostru rãmase money. A început sã socializeze mai puþin cu
Lustragiul nostru era priceput în ceea ce pe gânduri. Poate cã, într-adevãr, niciunul dintre aceºtia, criza e crizã, nu mai e timp de
fãcea, folosea numai cremã de pantofi de cea clienþii lui nu îl considerase demn sã îl punã la smalltalk. Preocupat de criza financiarã,
mai bunã calitate ºi era vesel ºi optimist. Într-un devenise îngândurat, tãcut ºi îºi fãcea treaba de
cuvânt, era mulþumit cu munca lui, iar clienþii mântuialã. Aºa cã, încetul cu încetul, clienþii
lui, la fel, aºteptându-ºi rãbdãtori rândul la fideli, cãrora le plãceau veselia ºi calitatea
lustruit. muncii lustragiului, au început sã se rãreascã.
Într-o zi, însã, s-a oprit la el un client Iar lustragiul nostru, cu fiecare client pierdut,
nou, mai deosebit de ceilalþi, care l-a era mulþumit într-un fel ciudat cã domnul cel
întrebat prietenos: „Ce faci aici? Ce-i binevoitor a avut dreptate. „Ce m-aº fi fãcut,
cu tine aºa de vesel? Nu þi-a spus
nimeni de criza financiarã?”. Ce-i dacã expertul nu m-ar fi prevenit la timp?
drept, nu-i spusese nimeni, Acum aº fi fost probabil luat pe nepregãtite de
niciunul dintre domnii aceia criza financiarã”.
bine îmbrãcaþi care intrau Autor necunoscut
în bancã sau ce-o fi fost
14 FUNNY
Pânã nu-þi picã în braþe o studentã Rex fusese un
de 20-21 de ani, zâmbindu-þi gentleman faþã de

ATITUDINE
nedumeritã ºi împleticindu-se ca o prietenele mele, cãci, la
Cenuºãreasã rãmasã fãrã pantofior, nu numai câþiva paºi, ba
pricepi de ce campusurile din UK sunt ele însele, ba genþile ºi
pline de avertismente privind „violul la cãrþile lor ajungeau pe
întâlnire” (date rape). De parcã ar fi jos. Nu reuºeau sã
vreo materie de studiu, la fiecare câþiva meargã în linie dreaptã
metri, lângã anunþuri de programe nici susþinându-se una
doctorale sau de petreceri cool, hop ºi
un poster cu un pahar de bere plin ºi
unul rãsturnat din care se scurg
cuvintele... libertatea ta... reputaþia ta...
O duºcã pe cealaltã. Niciun
trecãtor nu pãrea
interesat sã-mi dea o
mânã de ajutor, dar nu

de viaþã
slujba ta.... viaþa ta.... cã englezii n-ar fi
Într-o searã din ajunul Valentine’s sãritori, ci pentru cã, pur
Day, aveam sã pricep ºi eu cã, de fapt, nici nu ºi simplu, sunt prea obiºnuiþi cu scene
sunt prea multe afiºele, la cât de mare nevoie ar similare. Cum-necum, cea mai treazã dintre ele
fi de ele. Însã rãmân complet inutile, cãci nici purta ºi o oarece conversaþie cu mine. Arãtându-

britanicã
mãcar vocea unui veºnic grijuliu Big Brother – mi cãrþile ei din geantã, una despre Don Juan ºi
care sã atenþioneze la fiecare 30 de secunde cã douã pentru ºcoalã, am aflat ºi cu ce se ocupa –
„Alcoolul dãuneazã grav sãnãtãþii” – nu ar fi studentã la filosofie în anul doi. Cea care nu mai
putut fi auzitã de cele trei britanice bete putea sã cearã o þigarã – studentã la istoria artei,
pulbere, alãturi de care am nimerit. Sosisem în iar „prietena mea” – studentã la limba ºi
UK cu gândul sã testez mitul „britanicelor cea de lângã mine îºi scotocea prin poºetã dupã literatura englezã. Aºadar, niciun pedigree de
grãsane care beau pânã cad prin ºanþuri” ºi a fost card, de parcã ar fi vrut sã-mi arate tot ce are pe „bagaboante” sau „panarame”, cum s-ar zice pe
un ºoc plãcut sã vãd cã nu era aºa! acolo. meleagurile româneºti.
Nu ºtiu la ce s-or uita alþii, dar eu numai zâne Mã minunam ce uºor aº fi putut sã-i iau orice Desigur cã am vrut, însã n-a fost sã fie, sã le
blonde sau nu tocmai blonde zãream în þara asta, din geantã, fãrã sã mã fi observat, ºi am înþeles mai întâlnesc prin campus în sãptãmânile
cu obrãjori roz, cu care sã-þi fie drag sã stai de în momentele acelea de ce sunt atâtea afiºe prin petrecute de mine în UK, sã vãd dacã ne-am mai
vorbã. Ei bine, în aceastã searã, mitul dezminþit campus, care te avertizeazã cã relaþiile sexuale fi recunoscut ºi ce s-ar mai fi ales de „prietenia
de mine era pus pe „contraatac” – m-am nimerit cu cineva beat pot fi (depinde cum îl convingi noastrã”. Orice ar zice unii ºi alþii – ºi parcã-l
lângã niºte fete toropite de bãuturã în holul din pe judecãtor) considerate viol. „Dacã faci sex cu vãd pe un posibil violator al brunetei cu ochi
faþa unui bar studenþesc. altã persoanã ºi acea persoanã verzi ce mi-a cãzut în braþe, justificându-se în
Ai zice cã sigur erau NU A SPUS DA – este viol ºi faþa unui judecãtor cu vorbele „ªi-a cãutat-o” –
nasoale rãu, genul celor poþi fi arestat, pus sub acuzare ºi fetele acestea chiar aveau nevoie de un prieten.
despre care, în liceu, trimis la închisoare”, zice Cum toþi care am bãut vreodatã „cu prietenii”,
auzeam sentinþa avertismentul Poliþiei din pânã n-am mai ºtiut de noi, nu ne-am dat seama
implacabilã, referitoare Sussex, afiºat în atâtea locuri. cât de singuri deveneam cu fiecare pahar ºi ce
la atractivitatea lor: ,,M- În practica instanþelor mare nevoie aveam de un Prieten.
aº plimba cu asta pe britanice, mai degrabã poþi sã fii Nici britanicele acestea nu au nevoie de
stradã doar dacã ar avea achitat, la fel cum zice posterul vreun Big Brother care sã le spunã cã „alcoolul
o pungã pe cap!”. cã poþi sã fii închis, pentru cã, de nu e bun”, în maniera impersonalã în care auzi
Nicidecum! Douã erau la caz la caz, când nici fãptaºul, la televiziunile româneºti cã „Excesul de sare,
mãcar „acceptabile”. Cea nici victima nu îºi amintesc zahãr ºi grãsimi dãuneazã grav sãnãtãþii!”. Ce
mai beatã era ºi cea mai împrejurãrile (ne)exprimãrii folos de sloganuri, cãci la mama în cãmarã ºtiu
frumuºicã ºi, consimþãmântului, judecãtorul unde are ºi zahãrul, ºi sarea, ºi oala cu unturã,
indiscutabil, cea mai pe cine sã creadã?! De-abia unul dar excesul chiar cã nu ºtiu unde-l þine?! O fatã
vulnerabilã. La nici 90 de din 13 astfel de „violuri la ca „prietena mea din UK” ar fi avut nevoie ca,
secunde dupã ce m-am întâlnire” din UK, dupã toatã mai mult de o datã în viaþã, cineva sã o þinã în
aºezat lângã ele, capul ruºinea presupusã de ajungerea braþe cum am þinut-o eu, care sã nu-i fi luat
acesteia din urmã era pe la proces, este soluþionat în favoarea „victimei”. nimic, nici dacã mi-ar fi oferit ea. Evident,
umãrul meu. În orice caz, în seara aceea vedeam pe viu cã nimeni nu se poate lãuda cã a dat dovadã de o
Am devenit repede curios de spectacolul în problema consimþãmântului nu mi-ar fi fost greu prietenie dezinteresatã de numai câteva
care ajunsesem instantaneu „prietenul lor”, dar de rezolvat, mai ales cã, la un moment dat, noua minute… Eu doar constat trist cã Hristos,
iniþial mã aºezasem pentru cã nu pricepeam nici mea „prietenã” m-a luat în braþe, ca pe cineva în singurul Prieten adevãrat pe Care L-ar putea
în ruptul capului ce mã întrebase una – voia, de care ar avea mare încredere. Le-am condus pânã avea aceºti tineri britanici este ºters din
fapt, o foiþã pentru a-ºi face o þigarã. Foarte la autobuz, sã mã asigur cã nu se urcã la volan inimile lor zi de zi ºi înlocuit cu acelaºi
multã lume fumeazã aºa prin UK, cã þigãrile la bete. Scurtul drum a fost mai dificil decât dumnezeu amorf, care þine predici ºi prin
pachet sunt prea scumpe. I-a mai întrebat pe trei preumblãrile mele pe plaja din Costineºti, când, România despre „excese” sau
alþii despre ceea ce îmi ceruse mie ºi toþi au eu însumi beat criþã, cãram potaia Rex în braþe „consimþãmânt”, însã care nu o sã ne
priceput greu, dovadã cã nu aveam eu probleme ºi-i vorbeam în puþina portughezã prinsã de la iubeascã niciodatã…
în a desluºi accentul unui vorbitor nativ, ci cã telenovele, de ciudã cã Franþa bãtuse Brazilia la * fotografiile aparþin autorului
biata fatã chiar nu mai era în stare sã vorbeascã Cupa Mondialã din ’98.
o englezã inteligibilã. O a treia, ceva mai treazã,
a început sã organizeze plecarea, timp în care
Bogdan MunteanUK 15
GRAFFITI ORTHODOXE PREÞUL ALIMENTELOR
DE POST,
o falsã problemã
Începând din Duminica Lãsatului sec de brânzã, în diferite ºedinþa din 27 februarie 1956, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
mass-media, jurnaliºti lipsiþi de subiecte vehiculeazã ideea cã Române hotãra urmãtoarele: copiii de pânã la 7 ani nu sunt obligaþi sã
Postul reprezintã un lux pentru buzunarele românilor. Se dã ca þinã Postul Mare, iar cei între 7 ºi 12 ani, precum ºi credincioºii bãtrâni
argument preþul ridicat al alimentelor care trebuie consumate în aceastã ºi cei bolnavi sunt obligaþi sã posteascã în zilele de miercuri ºi vineri, în
perioadã de urcuº duhovnicesc. Aceastã concepþie denotã puþina prima ºi ultima sãptãmânã a acestui post. În restul zilelor, ei pot
credinþã ºi o falsã reprezentare a semnificaþiei postului. Conform pr. consuma peºte, icre, ouã ºi produse lactate (Pr. prof. dr. Nicolae D.
prof. dr. Ion Bria (Dicþionar de Teologie Ortodoxã, p. 307), postul este Necula, Tradiþie ºi înnoire în slujirea liturgicã, pp. 101, 104). Aceste
definit ca „abþinerea de la mâncare ºi bãuturã, nu simpla înlocuire de reglementãri nu au caracter absolut, duhovnicul fiind cel care apreciazã
alimente (subl. n.), cu intenþia de a înfrâna firea”. Nu trebuie sã modul cum trebuie sã posteascã cel aflat într-o neputinþã trupeascã.
înlocuim hrana de origine animalã cu delicatese ale artei culinare Lamentându-ne asupra costurilor financiare ale postului, ajungem în
vegetariene. În acest caz nu poate fi vorba decât de o schimbare a situaþia de a posti precum fãþarnicii. Evreii îºi însoþeau postul alimentar
regimului alimentar. Or acest lucru îl pot face ºi necredincioºii. de manifestãri exterioare ca presãrarea cenuºii pe cap, plângerea,
Apartenenþa noastrã la Biserica lui Hristos se vãdeºte prin postul smolirea feþei, uneori îmbrãcarea în sac ºi sfâºierea veºmintelor
adevãrat: „Postul de bucate însã, chiar ºi ajunarea, nu au nici o valoare (Liturgica generalã, p. 247). Învrednicindu-ne a primi Patimile ºi
dacã nu sunt însoþite de postul sau înfrânarea de la alte pãcate trupeºti ºi Învierea, sã luãm aminte la cuvintele Mântuitorului: „Tu însã, când
spirituale ºi dacã nu este completat ºi împodobit cu fapte bune” posteºti, unge capul tãu ºi faþa ta o spalã, ca sã nu te arãþi oamenilor cã
(Dicþionar al Noului Testament, p. 412). posteºti, ci Tatãlui tãu Care este în ascuns, ºi Tatãl tãu, Care vede în
În ceea ce priveºte modul de postire în perioada Pãresimilor, ascuns, îþi va rãsplãti þie” (Matei 6, 17-18).
Biserica a instituit post aspru (xirofagie), în care se consumã numai
hranã uscatã: pâine, fructe uscate sau seminþe, legume ºi apã (practicat
ºi de Sfântul Ioan Botezãtorul – Matei 3, 4 ºi Marcu 1, 6). Dacã Postul
Mare ar fi þinut conform rânduielii, ar trebui sã facem economii ºi nu sã
Gabriela Safta
avem cheltuieli suplimentare.
Dar se pune întrebarea: câþi dintre creºtinii noºtri respectã întocmai
recomandãrile Bisericii legate de aceastã perioadã, a cãrei asprime
corespunde cu tristeþea ce ar trebui sã cuprindã sufletele tuturor pe
mãsurã ce ne apropiem de Sãptãmâna Patimilor? Dacã Pãrinþii Bisericii
au instituit acest mod de postire în Pãresimi înseamnã cã el era
respectat de cãtre creºtinii acelor timpuri. Cu ce ne deosebim noi astãzi
de ei? Suntem tot creºtini, iar credinþa nu trebuie negociatã. Acelaºi
Domn Iisus Hristos S-a rãstignit pentru pãcatele fiecãruia dintre noi. El
nu ne-a negociat mântuirea, nu a cerut sã pãtimeascã mai puþin. Iubirea
ºi Jertfa Lui sunt aceleaºi pentru orice om. De aceea noi trebuie sã Îl
întâmpinãm cum se cuvine, încercând dupã putinþã sã ne scoatem
trupurile din robia patimilor (prin post), pentru a ne ridica sufletele la
înãlþimea Jertfei Celui Care „a luat asuprã-ªi durerile noastre ºi cu
suferinþele noastre S-a împovãrat” (Isaia 53, 3). Iatã de ce suntem datori
a aduce ºi noi jertfã lui Dumnezeu, având în faþã cuvântul Domnului:
„Aºa ºi voi, când veþi face toate cele poruncite vouã, sã ziceþi: Suntem
slugi netrebnice, pentru cã am fãcut ceea ce eram datori sã facem”
(Luca 17, 10).
Chiar dacã mulþi creºtini consumã în acest post mâncãruri gãtite
folosind produse vegetale, inclusiv untdelemnul, aceleaºi alimente de
origine vegetalã le utilizeazã ºi la prepararea mâncãrurilor de carne,
deci oricum gospodinele cumpãrã legume în orice perioadã.
Acest lucru exclude orice efort financiar suplimentar în post.

Sã nu ne pierdem aºadar în discuþii inutile despre


neputinþa de a posti din motive financiare. Nu facem
decât sã cernem rânduielile postului prin sita
necredinþei noastre. Sã lãsãm Biserica sã se
preocupe de neputinþele noastre. Astfel, în
16
GRAFFITI ORTHODOXE
Duminicile
din Postul Mare
Duminicile din Postul Mare sunt trepte fi tentaþi sã se ridice împotriva cinstirii Duminica a cincea.
duhovniceºti în urcuºul nostru cãtre Golgota, icoanelor.
aºa cum erau ele odinioarã pentru catehumeni, A doua duminicã Apoi
adicã aceia care se pregãteau sã fie botezaþi în este a Sf. ne vom pune
Legea lui Hristos. Numai astfel, urcând în Grigorie Palama întrebarea:
cunoaºterea jertfei lui Hristos ºi a (sec. al XIV-lea), Suntem pregãtiþi
semnificaþiilor mântuitoare ale Sfintelor pentru cã se sã-L primim pe
Patimi, pãtrundem taina Crucii ºi a Învierii, a cinsteºte biruinþa Mântuitorul
biruinþei asupra morþii. sa în lupta pentru nostru, în
E prima dimensiune a duminicilor din apãrarea dreptei Duminica
Postul Mare, în care se descoperã legãtura credinþe în ce Floriilor, cu
dintre botez ºi post (1), ca moarte ºi înviere cu priveºte energiile darurile
Hristos pentru restaurarea firii omeneºti. necreate. duhovniceºti ale
Întreaga organizare liturgicã a Postului Mare Postului Mare sau, dupã entuziasmul primirii
reflectã adevãrul din cuvintele Sf. Apostol Duminica Sfintei Sale cu flori de finic în Ierusalimul sufletului,
Pavel: „Oare nu ºtiþi cã toþi câþi în Hristos ne- Cruci, a treia, s-a ne vom întoarce ºi, peste doar câteva zile,
am botezat, întru moartea Lui ne-am rânduit ca sã îºi slabi în credinþã, versatili, influenþabili, vom
îmbrãcat? Aºadar, prin botez ne-am îngropat aducã aminte uita de toate ºi, când vom auzi „Rãstigneºte-L!
cu El în moarte pentru ca, aºa cum Hristos a creºtinii de Rãstigneºte-L! Rãstigneºte-L!”, vom tãcea ca
înviat din morþi prin slava Tatãlui, aºa ºi noi semnul biruinþei niºte laºi? Sã nu fie!
sã umblãm întru înnoirea vieþii; cãci dacã una asupra morþii, de În tot timpul Postului Mare, în tot locul ºi
cu El ne-am fãcut prin asemãnarea morþii Lui, „Pomul vieþii”, în tot timpul, sã avem în minte o rugãciune
atunci una vom fi ºi prin aceea a învierii de „arma specificã, rugãciunea Sfântului Efrem Sirul:
Lui…” (Romani 6, 3-5). împotriva „Doamne ºi Stãpânul vieþii mele, duhul
Cu timpul, s-a diavolului”, de trândãviei, al grijii de multe, al iubirii de
adãugat ºi o „semnul Fiului stãpânire ºi al grãirii în deºert nu mi-l da
dimensiune Omului”, care se va arãta pe cer la a doua mie.
istoricã, legatã, venire, într-un moment în care creºtinii se aflã Iar duhul curãþiei, al gândului smerit, al
cum spunea ºi la jumãtatea drumului lor duhovnicesc, adicã rãbdãrii ºi al dragostei, dãruieºte-l mie,
Alexander la jumãtatea Postului Mare, aºa cum Sf. Cruce robului Tãu.
Schmemann (2), se aflã la rãspântii de drum ºi îi încurajeazã pe Aºa, Doamne Împãrate, dãruieºte-mi sã-
de anumite cãlãtori sã meargã mai departe. mi vãd greºelile mele ºi sã nu osândesc pe
evenimente, Cu Duminica fratele meu, cã binecuvântat eºti în vecii
unele cu urmãtoare, a vecilor. Amin!”.
consecinþe foarte Sfântului Ioan Note:
importante Scãrarul (autorul 1. Aºa cum aratã Ieromonahul Makarios
asupra vieþii Bisericii. Prima Duminicã se cãrþii Scara), un Simonopetritul (Triodul explicat. Mistagogia
numeºte a Ortodoxiei pentru cã aduce aminte îndrumãtor timpului liturgic, Ed. Deisis, Sibiu, 2000),
de victoria împotriva iconoclaºtilor. Dupã neîntrecut al Postul Paºtilor este de inspiraþie baptismalã,
frãmântãri ce au þinut mai bine de un secol, vieþii ascetice, în sensul cã aceia care urmau sã se boteze
Sinodul de la Constantinopol din 11 martie suntem chemaþi posteau 40 de zile, pe lângã faptul cã urmau
843, întrunit la iniþiativa împãrãtesei Teodora sã luãm aminte la cuvenita catehizare. Timpul cel mai potrivit
ºi a patriarhului Metodie, a restabilit o datã nevoitorii din pentru botez era noaptea Învierii. A
pentru totdeauna cultul icoanelor, rostind pustie care au devenit apoi o practicã obiºnuitã
anatema împotriva tuturor iconoclaºtilor. ajuns la mãsura desãvârºirii. Ei ne aratã „calea postirea de 40 de zile înaintea Sf.
Decizia sinodalã prevedea ca în fiecare an sã cea strâmtã”, pe care putem merge, oricât de Paºti.
se citeascã hotãrârea respectivã în toate pãcãtoºi am fi, dacã vom fi tot atât de hotãrâþi 2. V. Postul cel Mare, Ed.
bisericile în prima duminicã din postul Sf. în a-L urma pe Hristos, cum s-a dovedit Doris, 1998.
Paºti, ca un avertisment pentru cei care ar mai cuvioasa Maria Egipteanca, pomenitã în

Pr. prof. univ. dr. Ovidiu Moceanu 17


GRAFFITI ORTHODOXE
Cum sã ne pregãtim pentru
Este necesar sã ne pregãtim pe ta. Nu te scârbi din pricina ruºinii ºi a fricii, lãuntricã de a nu le mai repeta, adu-þi
îndelete în vederea unei pentru cã sunt strâns legate de spovedanie, aminte cã stai înaintea Domnului Însuºi,
spovedanii mântuitoare. spre binele tãu. Arzând în ele, te vei întãri Care-þi primeºte mãrturisirea; ºi spune tot ce
● Ferm convins de necesitatea duhovniceºte. Te-ai lãmurit în cuptorul îþi împovãreazã conºtiinþa, fãrã a omite
acestei Sfinte Taine, mergi ºi te pocãinþei - mai cãleºte-te un pic! Atunci ai nimic. Dacã te-ai apropiat cu dorinþa de a te
spovedeºte, dar nu ca ºi când ar fi ars de unul singur mãrturisindu-te înaintea umple de ruºine, atunci cu siguranþã n-ai sã
ceva inedit în viaþa ta sau o simplã lui Dumnezeu ºi a conºtiinþei tale, acum te îndreptãþeºti, ci vei arãta cât mai clar
tradiþie, ci susþinut de credinþa treci ca prin foc înaintea unui martor rânduit toate josnicele înclinaþii ºi pofte pãcãtoase,
sincerã cã pentru tine, pãcãtosul, este de Dumnezeu, ca o dovadã a sinceritãþii hrãnindu-þi astfel inima ta cea umilitã. Sã fii
singura cale spre mântuire. ªovãiala te þine mãrturisirii celei dintâi ºi poate spre a o încredinþat cã fiecare pãcat mãrturisit este
încã printre cei osândiþi ºi lipsiþi de desãvârºi pe aceea. Va fi o judecatã, la care dezrãdãcinat din inimã, iar orice pãcat
milostivirea lui Dumnezeu. Dacã nu intri în ruºinea ºi frica aduse de ea vor fi fãrã nici o tãinuit ºi nespovedit rãmâne ascuns în ea,
acest spital, sufletul tãu nu-ºi va recãpãta nãdejde. Ruºinea ºi frica de la spovedanie le spre îndoita ta osândã, pentru cã ai venit cu
sãnãtatea ºi vei rãmâne aºa cum eºti: o ranã la Doctorul Care pe toate le
bolnav ºi tulburat. Nu vei intra în vindecã ºi-ai plecat netãmãduit.
împãrãþia cerurilor decât prin uºa Ascunzând pãcatul de duhovnic, ai
pocãinþei. închis rana cu forþã, fãrã pãrerea de rãu
● Încredinþarea aceasta lãuntricã cã îþi pãgubeºti ºi-þi chinui sufletul; în
naºte dorinþa de a merge la spovedanie. viaþa Fericitei Teodora, care a trecut
Fii încredinþat cã nu mergi la un abator, prin vãmile vãzduhului, este scris cã
ci la un izvor de tãmãduiri ºi întrebãtorii cei groaznici n-au mai aflat
binecuvântãri. Acela care-ºi zugrãveºte scrise în zapisurile lor pãcatele pe care
cât mai viu roadele pe care le aduce Fericita le mãrturisise la duhovnic -
spovedania, va arde de dorinþa unei cât îngerii i-au spus, dupã aceea, cã prin
mai dese mãrturisiri. Mergem la ea, spovedanie se ºterg nevãzut pãcatele
acoperiþi de rãnile pãcatului din cap din toate cãrþile ºi zapisurile unde au
pânã-n picioare, ºi ieºim de la ea fost scrise. Nu vom gãsi nicãieri
tãmãduiþi, cu toate mãdularele pãcatele mãrturisite curat, nici în
sãnãtoase, plini de viaþã, întãriþi, cu hrisoavele propriei conºtiinþe, nici în
simþãmântul cã de aici înainte nu ne cartea celor vii, nici în zapisurile
vom mai molipsi iar. Mergem viclenilor vrãjmaºi ai mântuirii, fiindcã
împovãraþi de jugul greu al tuturor spovedania le-a ºters pe toate. Aruncã
pãcatelor, care ne chinuie ºi ne lipseºte de la tine povara cea grea, fãrã sã
de pacea sufleteascã. Ne întoarcem tãinuieºti nimic.
bucuroºi, având parcã aripi, cu sufletul Un alt rost al mãrturisirii complete
împãcat ºi încredinþat cã am fost pe este ca pãrintele tãu duhovnicesc sã
deplin iertaþi. aibã o înþelegere cât mai limpede a
● Vor apãrea ruºinea ºi teama - nu celui pe care-l are la spovedit, sã te
te pierde cu firea! Pentru aceasta a fost vadã aºa cum eºti de fapt, ºi, rostind
instituitã Taina Pocãinþei, sã trezeascã Treptele Penitenþei, Muntele Sinai, Egipt cuvintele de dezlegare, sã te dezlege pe
în noi teama ºi ruºinea, ºi cu cât sunt mai tine ºi nu pe altcineva. Atunci când el
mari, cu atât sunt mai mântuitoare. Sã îndepãrteazã pe acelea de la judecatã. Dacã rosteºte: „Domnul ºi Dumnezeul nostru
doreºti a te spovedi înseamnã sã doreºti nu vrei sã le trãieºti pe acestea din urmã, lisus Hristos, cu harul ºi cu îndurãrile iubirii
ruºine multã ºi fricã mare, cãci cel ce atunci înghite paharul celor dintâi. Pe lângã Sale de oameni, sã te ierte pe tine, fiule, ºi
doreºte vindecarea nu ºtie oare cât de acest aspect, se întâmplã întotdeauna ca, sã-þi lase þie toate pãcatele” [Molitfelnic,
dureros este tratamentul? De bunã seamã cã potrivit cu intensitatea trãirii lãuntrice a 1992, pp. 67-68, n. tr. rom.], sã nu rãmânã
ºtie, însã o datã cu hotãrârea de a se celui ce se pocãieºte, sã se reverse peste el în tine nimic din cele la care se referã aceste
vindeca a luat-o ºi pe cea de a suporta mângâierea la spovedanie. Acum cuvinte. Procedeazã înþelept acela care,
durerile, în nãdejdea însãnãtoºirii. ªi Mântuitorul îºi îndeplineºte fãgãduinþa, dorind sã se spovedeascã dupã o îndelungã
tu, când ai fost ros de sentimentul arãtându-Se ca Cel ce mângâie ºi odihneºte zacere în noroiul pãcatului, gãseºte un prilej
pocãinþei, n-ai alergat oare la pe osteniþi ºi împovãraþi! Pocãindu-ne din de a vorbi cu pãrintele duhovnicesc ºi de a-i
Dumnezeu, spunându-I: „Sunt toatã inima ºi mãrturisindu-ne curat, inima istorisi întreaga sa viaþã dusã în pofte ºi
gata sã sufãr oricât, dar noastrã va afla adevãrul acestor cuvinte prin pãcate. Toþi trebuie sã ne îngrijim de o
miluieºte-mã ºi iartã- propria experienþã, nu numai prin credinþã. mãrturisire completã a pãcatelor, pentru cã
mã!?”. Ei bine, acum þi ● Þinând în minte toate pãcatele pe care Domnul Hristos a dat puterea de a se ierta
se întâmplã dupã voia le-ai sãvârºit ºi întãrindu-þi hotãrârea pãcatele, dar nu în mod necondiþionat, ci cu
18
o spovedanie adevãratã

GRAFFITI ORTHODOXE
condiþia sã se facã pocãinþã pentru ele ºi sã pecetluitã prin aceastã Sfântã Tainã ºi de cunoaºtem dacã cel ce se pocãieºte
fie mãrturisite. Dacã acestea nu te însoþesc aceea strãduinþa ta de a o împlini trebuie sã a ajuns la ura sincerã faþã de pãcat”
în drumul tãu la duhovnic, atunci este creascã ºi mai mult, ca sã nu cazi iar în (Nota 14, Lecturi creºtineºti, 1842,
posibil ca pãrintele sã rosteascã: „ªi eu, rândurile celor osândiþi, care au stins ºi vol. l, p. 244 - în limba rusã).
nevrednicul preot ºi duhovnic, cu puterea alungat, au risipit harul. Cel ce trece prin toatã aceastã
ce-mi este datã, te iert ºi te dezleg de toate ● Dacã duhovnicul tãu îþi rânduieºte ºcoalã de tãmãduire sufleteascã ºi -
pãcatele tale”, iar Dumnezeu sã spunã: „Eu vreun canon, primeºte sã-l împlineºti cu ceea ce este esenþial - îºi
te osândesc”. bucurie ºi cere-i tu sã-þi rânduiascã unul în mãrturiseºte pãcatele fãrã a ascunde
● Acum spovedania s-a terminat. caz cã el nu o face. Canonul îþi aprinde nimic, se întoarce din casa lui Dumnezeu în
Pãrintele duhovnicesc îºi ridicã epitrahilul ºi râvna trebuincioasã oricãrui cãlãtor pe calea acelaºi mod în care criminalii, care au
þinându-l în mâini þi-l aºeazã pe cap, rostind mântuirii ºi este totodatã scut ºi zid de primit, în loc de sentinþa pedepsei cu
dezlegarea de toate pãcatele ºi fãcând apãrare împotriva vrãjmaºului ce cautã sã moartea, graþierea ºi achitarea de toatã vina,
semnul crucii pe capul penitentului. Ce se surpe temelia noii tale vieþi. Iatã ce a se întorc de la tribunal. Se întoarce cu un
petrece în aceastã clipã în sufletul nostru rãspuns Patriarhul de Constantinopol adânc simþãmânt de mulþumire ºi
este binecunoscut celor ce s-au spovedit luteranilor: „Însoþim dezlegarea pãcatelor cu recunoºtinþã faþã de Mântuitorul sufletelor
curat. Harul inundã toatã fiinþa noastrã, rânduirea canonului din numeroase motive noastre, cu hotãrârea nestrãmutatã de a se
ºuvoaie revãrsându-se dinspre creºtet spre întemeiate ºi vrednice de crezare, în primul afierosi pe sine lui Dumnezeu ºi împlinirii
inimã ºi umplând-o de bucurie. Aceasta nu rând, printr-o pãtimire rea asumatã de
este rodul strãdaniilor omeneºti, nici ale bunãvoie, penitentul va scãpa aici de poruncilor Lui pentru tot restul vieþii, scârbit
penitentului, nici ale duhovnicului, ci este pedepsele înfricoºãtoare de acolo, din viaþa de toate relele pe care le-a lucrat pânã atunci
lucrarea tainicã a Mântuitorului Hristos, viitoare, pentru cã nimic nu înmoaie mai ºi arzând de dorinþa de a ºterge toate urmele
Tãmãduitorul ºi Mângâietorul sufletelor.
Unii aud rostindu-se în aceste clipe cuvinte
dumnezeieºti în inima lor, menite sã-i
întãreascã ºi sã-i lumineze pe mai departe în
nevoinþele lor. Aceasta este un fel de armã
duhovniceascã dãruitã de Mântuitorul
Hristos proaspãtului venit între oºtenii ce
luptã în numele Sãu. Cine a auzit un
asemenea cuvânt sã-l pãstreze bine, spre a
afla mângâiere ºi întãrire - mângâiere pentru
cã de bunã-seamã Domnul, cercetând astfel
sufletul robului sãu, i-a primit mãrturisirea;
întãrire pentru cã în ceasul ispitei trebuie
doar sã-ºi aminteascã cuvintele
dumnezeieºti ºi de undeva vine puterea de a
birui ispita! Din ce le sporeºte curajul
luptãtorilor pe câmpul bãtãliei? Dintr-un
cuvânt rostit de comandantul lor, care îi mult milostivirea lui Dumnezeu decât adânci lãsate de pãcatele sale. Cine a primit
îmbãrbãteazã. La fel este ºi în cazul suferinþa, dar mai ales cea de bunãvoie. De dezlegarea de pãcate, din încredinþare
spovedaniei. aceea spune Sfântul Grigorie cã dragostea lãuntricã simte cã viaþa lui are un rost, cã a
● Cu acestea totul ia sfârºit. Nu-þi lui Dumnezeu se dobândeºte prin lacrimi. În fost cercetat de o putere mai presus de fire.
rãmâne decât sã cazi la picioarele lui al doilea rând, canonul nimiceºte poftele
trupeºti, care odrãslesc atâtea pãcate, pentru Harul lui Dumnezeu, care pânã acum a
Dumnezeu, cu simþãmântul mulþumirii
pentru negrãita Lui milostivire, ºi sã sãruþi cã ºtim cã pornirile pãcãtoase se tãmãduiesc lucrat din afarã, ajutându-l în strãdaniile sale
Crucea ºi Evanghelia, ca semn al prin lucrarea celor opuse lor. În al treilea de a se birui pe sine însuºi, pãtrunde în
fãgãduinþei tale. Pãºeºte cu bãrbãþie pe calea rând, prin canon se pune frâu sufletului, fiinþa lui prin cuvintele „Te iert ºi te
arãtatã în Evanghelie, decis sã îi urmezi lui neîngãduindu-i a se nãrãvi iarãºi spre dezleg”, se uneºte cu duhul lui ºi
Hristos Mântuitorul; sã porþi jugul ºi povara patimile de care tocmai s-a curãþit, în al deºteaptã în el dorinþa arzãtoare, care
Lui pe umerii tãi. Mergi în pace, patrulea rând, prin canon îl obiºnuim pe îl însufleþeºte ºi-l îndeamnã sã iasã
deºteptându-þi râvna lãuntricã de a trãi dupã creºtin sã se nevoiascã ºi sã-ºi dobândeascã la lucrul sãu ºi la lucrarea sa pânã
fãgãduinþã ºi aducându-þi aminte cã de acum rãbdarea, cãci toatã virtutea este rodul în seara vieþii sale.
încolo vei fi judecat din cuvintele tale. Ai nevoinþelor în conlucrare cu Harul, în al (din lucrarea
fãcut o fãgãduinþã - þine-o! Ea a fost cincilea rând, prin canon vedem ºi „Calea spre mântuire”)

Sfântul Teofan Zãvorâtul 19


CRONICÃ FILM
„Into The Wild”
În cãutarea unei vieþi autentice
Acum, în primul rând, vã rog suficient de bãtrân ca sã nu se abatã din
mult sã nu vã supãraþi citind aceastã drumul sãu. Ajunge în Alaska, simþind
cronicã. Filmul „Into The Wild” cã, numai acolo, în sãlbãticie, va afla
este un film frumos, foarte deosebit, adevãrul suprem. ªi îl aflã, dar,
la prima vedere, de tot ce apare azi bineînþeles, mult prea târziu ºi cu un
în cinematografie. Mie mi-a plãcut, preþ mult prea mare (oare?). Sã nu
deºi mi-a lãsat în final un gust cam uitãm cã filmul a fost fãcut dupã un caz
sec (chiar dacã ºtiam cum se va termina real. America! America!
povestea). Poate vã voi miºca inimile, dacã Sã vedem prin ce exceleazã.
vã mãrturisesc cã am ºi lãcrimat, dar dupã ce Povestea în sine este minunatã. Faptul
s-a sfârºit filmul, ºi doar de mila eroului cã reconstituie o situaþie realã îi dã ºi
adevãrat, pentru cã scenariul este bazat pe o mai multã forþã. Imaginile sunt cu totul
poveste realã. ºi cu totul magnifice. Muzica, de
Aºadar, înainte de toate, este o excepþie.
recomandare cum grano salis. Unii l-au Cu toate astea, un subiect atât de
considerat un film creºtin, care te îndeamnã particular merita o regie mai
sã trãieºti o viaþã „mai presus de fire”. Dar îndrãzneaþã. Filmul se deruleazã
am propriile rezerve la o astfel de cuminte, în sistem de flash-back-uri ºi
interpretare. Forma, retragerea în pustiu, aºezat gospodãreºte în borcãnele (a se
poate trimite la un model de viaþã monahalã, citi capitole) cu etichetele la vedere. Acuz de sclipici hollywoodian adus unei poveºti,
dar fondul personajului este diferit. Mã acest film de ceea ce îºi acuza Chris/Alex care urlã pânã la sânge dupã autenticitate.
întreb, cu aceastã ocazie, de ce nu s-a gândit pãrinþii: o ipocrizie tipic hollywoodianã. Cred cã adevãratul Chris ar fi fugit ºi mai
nimeni la un film inspirat din Viaþa Pãrintelui Un film despre libertate, în care întâlnim departe dacã vedea filmul. Acolo unde
Serafim Rose? Ar fi fost mult mai palpitant. astfel de scene comerciale clasice, gen nimeni sã nu-i gãseascã jurnalul, ca sã i-l
Dar sã trecem odatã la subiect. Eroul „Titanic”, se depãrteazã cu paºi mari de ceea transforme într-un scenariu cu succes la
principal este un tânãr dintr-o familie ce ºi-a propus sã fie, ºi anume o reconstituire public.
respectabilã, dar ipocritã (aþi recunoscut tema a unei poveºti adevãrate. Tii, cât de diferit îl ªi pentru cã tot am vorbit de adevãratul
din „American Beauty”) care, sãtul de traiul vãd pe eroul din realitate! Mai ales pentru cã Chris… îl puteþi gãsi pe youtube, cãutând
prea bun ºi de societatea care impune un cod adevãratul Chris nu avea cum sã vadã „Chris McCandless – Alexander
de comportament prea civilizat, se hotãrãºte „Titanicul”, fiind mort deja la ora la care Supertramp”. Un om atât de simplu, chiar
sã plece pe urmele eroilor lui preferaþi (din filmul a fost turnat. Altfel, poate mai era o prostuþ un pic, care nu seamãnã cu Leonardo
romanele lui Jack London) ºi sã caute ºansã. Scene frumoase, care la un moment Di Caprio, helas! Numai vãzându-l pe
adevãrul, în sãlbãticie. Fuga de civilizaþie, dat eºueazã în cliºeisticã, sau, mai grav, în adevãratul Chris, îi puteþi înþelege
în cãutarea unei vieþi autentice, nu este, publicitate. adevãrata poveste. Fãrã farduri. Nebunã.
iarãºi, o noutate. Filmul cel mai profund, în Aºadar, singurul ºi cel mai grav minus al Aºa cum lui i-ar fi plãcut.
clasamentul personal, pe aceastã temã, este filmului este plusul de melodramã, de show,
„Zabriskie Point” (cãruia „Into The Wild”
nu-i ajunge pânã la gleznã). Bãiatul îºi
schimbã numele, îºi abandoneazã maºina,
dãruieºte toþi banii sãracilor ºi pleacã, fãcând
autostopul, prin lume.
În primul rând, este un personaj atipic: nu
este hippiot, din cauza abstinenþei sexuale,
nici nu aparþine Bisericii, pentru cã are o
problemã cu preoþii. Este liber de toate
îngrãdirile ºi este responsabil de asta.
Filmul sugereazã pe undeva un complex
al lui Oedip în plinã desfãºurare: îºi
urãºte tatãl ºi îºi iubeºte mama (dar
pe cea „adoptivã”). Este un copil
bãtrân, suficient de copil ca sã
nu-i pese de consecinþe, dar

20 Anca Stanciu
Moartea lui Ivan Ilici

RECENZIE CARTE
L EV N ICOLAEVICI T OLSTOI
Existã oameni care nu ajung niciodatã la intestinul gros, nici de rinichi; e vorba de
momentul clar al vieþii lor, în care sã vadã viaþã ºi de… moarte. Da, am avut viaþã în
bine drumul pe care ar fi trebuit sã meargã. mine ºi acum se duce, pleacã ºi n-o pot þine.
Existã oameni care nu ating niciodatã Da. De ce sã mã amãgesc?” (op. cit., p. 88).
sentimentul luciditãþii alegerii celui mai bun Boala evolueazã rapid, antrenând agonia
mijloc pentru un scop major – de altfel, nici omului luat prin surprindere tocmai în zenitul
nu ºi-l propun, din moment ce existenþei lui. Cu pupilele dilatate, slãbit ºi mai natural sentiment de milã
submediocritatea funcþioneazã la ei ca instinct nervos, Ivan Ilici îºi recapituleazã viaþa, creºtineascã. Prin sluga Gherasim descoperã
de conservare. Pe aceºti oameni i-a vãzut cãutând unde a greºit. Dar Ivan Ilici fãcuse tot boierul cã trãise aiurea, o ecuaþie existenþialã
Tolstoi trãind degeaba. Pentru aceºti oameni a ce trebuia fãcut, urmase drumul tuturor, nu se precarã în lumea lui mare ºi calpã. Lui Ivan
scris Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910) abãtuse nicidecum pe cãi aspre ºi periculoase. Ilici îi cresc alþi ochi: tot ce-l înconjura,
nuvela Moartea lui Ivan Ilici (1886), o A fost mereu un jovial, n-a cãutat cearta ºi, cu inclusiv familia, pe care o incomoda cu boala
povestire care contrabalanseazã estetic o toate cã a putut sã-i bage pe mulþi la rãcoare, lui ivitã din senin, era minciunã ºi ipocrizie.
întreagã literaturã. a iertat. „Exemplul de silogism pe care-l „Tot ce-a constituit ºi mai constituie viaþa ta
Prefaþând versiunea francezã din 1964, învãþase din cartea de logicã a lui Kizeveter – nu e decât minciunã, o înºelãtorie care nu-þi
Emil Cioran scria despre cei ce se Caius este un om, oamenii sunt muritori, deci îngãduie sã vezi nici viaþa, nici moartea” (p.
încãpãþâneazã sã uite cã sunt datori cu o Caius este muritor – i se pãruse toatã viaþa 131). Urmarã trei zile de urlet deznãdãjduit,
moarte: „Niciodatã un Tolstoi nu le va ierta „atât de înspãimântãtor, încât nu puteai sã-l
fericirea de a nu o cunoaºte, ºi el îi va asculþi nici chiar de dupã douã rânduri de
pedepsi, obligându-i sã o simtã, descriind-o uºi fãrã a te îngrozi” (p. 132).
cu o minuþie ce o transformã în ceva Ivan Ilici în ultimul ceas al vieþii, grijit ºi
respingãtor ºi totodatã caraghios. Arta lui va cuprins de fierbinþeala unui sânge nou: nu
consta în a face din orice agonie agonia mai ura, ci îi era milã. De toþi ºi de toate.
însãºi ºi în a-l sili pe cititor sã-ºi repete, „κi cãuta teama de moarte pe care o simþise
îngrozit ºi fascinat: Deci aºa se moare!” înainte ºi n-o mai gãsi. Unde e? Care
(Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, trad. C. moarte? Nu mai exista nici o teamã, pentru
Clejan, prefaþã Emil Cioran, Humanitas, cã nu mai exista moartea. În locul morþii era
2002, p. 6). Povestea este simplã prin epic, luminã – Va sã zicã asta e! – exclamã
cinicã prin dramatism: un judecãtor de 45 de deodatã cu glas tare. Ce bucurie!”. Tolstoi i-
ani perfect sãnãtos, cu o carierã strãlucitã, a acordat personajului sãu ocazia de a muri
cade de pe scarã, se loveºte ºi moare dupã împãcat. Însã acesta este numai un bonus
trei luni, dupã o cruntã suferinþã. Tolstoi pentru suferinþã, deoarece greutatea nuvelei
este corect, plimbându-ne ºi prin lumea se aflã în altã parte: „povestea tristã a unui
pãþitului înainte de accident: eternele ambiþii om care ºi-a pierdut sufletul trãind ca toþi
carieriste, eternele tinereþi cheflii, eterna ceilalþi, prefãcându-se a fi fericit” (Viktor
soþie care se îngraºã, eternii copii, ªklovski, Lev Tolstoi, Ed. Eminescu, 1986,
inevitabili, eterna complezenþã vizavi de p. 487). Existã însã ºi critici optimiºti, care
lumea de afarã, eternele certuri din propria accentueazã purificarea prin suferinþã a lui
ogradã. Însã Ivan Ilici nu este încremenit în Ivan Ilici, care i-a descoperit „dragostea ca
cutume: mereu pe valul modei, savureazã tot lege comunã vieþii ºi morþii, lege pe care
ce e nou, are cultul etichetei, trãieºte mãcar moartea, în ultima clipã a vieþii, se
europeneºte într-o Rusie de sec. XIX, cuvine sã i-o retransmitã, luminând-o. Prin
rãmasã tot medievalã. iubire moare însãºi moartea ºi viaþa renaºte,
Ivan Ilici este definiþia omului comun. The death of Ivan Illtich mãcar în ultima clipã, ca sã-i asigure
Tolstoi îl construise perfect pentru ce avea sã- ilustraþie de Diego Sierralta eternitatea” (Ion Ianoºi, Tolstoi – Romanul
i pregãteascã. Cel mai comun om posibil, care unei drame, Ed. Universitas, p. 215).
învãþase cuminte ºi cu unghiuþele tãiate la valabil numai în ceea ce-l privea pe Caius, dar Tolstoi a dedicat aceastã nuvelã,
ºcoala vieþii, fãrã întrebãri prea mari ºi nu ºi în ceea ce-l priveºte pe el” (op. cit., p. aproape perfectã estetic-literar, soþiei
incomode asupra sensului general al 92). sale, Sofia Andreevna, cu care avea
lucrurilor. Pânã când începe sã-ºi dea seama Dar Tolstoi este generos cu Ivan Ilici, un menaj imposibil. Ea era „dotatã
cã dupã cãzãturã rinichiul i s-a deplasat. trimiþându-i-l pe servitorul Gherasim, îngerul cu bun simþ, adicã cu o sumã de
Scriitorul noteazã rece spaimele omului care cel bun al acestei cãrþi triste. Mujic tânãr, prejudecãþi ale vremii sale”
începe sã se gândeascã la moarte. „Intestinul sãnãtos, smerit ºi înþelept ca toþi þãranii, (Viktor ªklovski, op. cit., p.
gros! Rinichiul! κi spuse. Nu-i vorba nici de Gherasim îºi ajutã stãpânul muribund, din cel 497).

Octavian Dãrmãnescu 21
SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS
Viaþa Sfântului Patrick,
apostolul Irlandei
Puþini sfinþi au o viaþã mai ajunsese în necaz ºi durere. „Din ce în ce mai Apoi, din nou un vis avea sã-i schimbe
miºcãtoare ºi mai plinã de mult dragostea ºi cinstirea mea pentru viaþa. A auzit în somn voci dinspre Irlanda,
îmbãrbãtare decât Sfântul Patrick, Dumnezeu creºteau. Credinþa mea s-a întãrit ºi care-i ziceau plângând: „Te rugãm, bãiete,
ocrotitorul ºi apostolul Irlandei. Cunoaºterea ei râvna mea a ajuns atât de mare, încât în timpul vino ºi umblã încã o datã printre noi!”.
o datorãm Mãrturisirilor scrise de Patrick unei singure zile ziceam câte o sutã de Întrebându-l pe Sfântul Gherman ce înseamnã
însuºi, una din rarele autobiografii ale unui rugãciuni ºi aproape tot atâtea ºi noaptea. aceasta, episcopul l-a îndemnat sã plece în
sfânt. Folosindu-ne de aceste Mãrturisiri, vom Stãteam prin pãduri ºi în munþi, ºi, chiar ºi Irlanda pentru a-L propovãdui pe Hristos. ªi
încerca ºi noi în continuare sã-l prezentãm pe când era zãpadã sau îngheþ sau ploaie, mã într-adevãr, în scurt timp, Gherman l-a
acest mare sfânt, atât de puþin cunoscut, însã, trezeam înainte de rãsãrit pentru a mã ruga. Iar hirotonit pe Patrick diacon, preot ºi episcop ºi,
în þara noastrã. în aceasta nu m-am simþit vreodatã bolnav sau în jurul anului 435, sfântul a pornit, însoþit de
Patrick s-a nãscut, se pare, într-un sat de pe leneº, pentru cã, dupã cum îmi dau acum câþiva tovarãºi, înspre Irlanda. Trecuserã mai
coastele de apus ale Marii Britanii, în jurul seama, eram plin de înflãcãrare”. Tocmai de bine de 20 de ani de când pãrãsise insula.
anului 381, din pãrinþi britano-romani (celþi aceea, întreaga sa viaþã, Patrick avea sã Nu vom insista asupra cãlãtoriilor lui,
romanizaþi). Se trãgea dintr-o familie pãstreze o mare smerenie ºi un adânc despre care de altfel se ºtiu puþine lucruri
preoþeascã: tatãl lui era diacon, iar bunicul sigure. Vom spune însã cã Dumnezeu a
sãu fusese preot. Însã în ciuda acestui fapt, rânduit sã nu primeascã nici un ajutor de la
încã de tânãr Patrick s-a îndepãrtat de fraþii sãi britani, care îl invidiau ºi nici nu
credinþa în Dumnezeu ºi de Bisericã. puteau pricepe cum de sfântul vroia sã-i
Apoi, când avea doar 16 ani, peste încreºtineze tocmai pe irlandezi, duºmanii
familia lui s-a abãtut nenorocirea. Piraþi lor de moarte, care uciseserã ºi familia lui
irlandezi pãgâni, cu care romanii erau în Patrick însuºi. Astfel, sfântul a fost nevoit sã
rãzboi, au nãvãlit pe coastele Britaniei, hirotoneascã încã de la început preoþi dintre
pustiind totul în cale. Întreaga familie a irlandezi, ºi prin aceasta credinþa creºtinã s-a
sfântului a fost ucisã sub ochii lui, iar el a rãspândit cu o repeziciune uluitoare în
fost dus rob în Irlanda. „Am fost vrednici de întreaga insulã. El însuºi cutreiera þara,
aceastã soartã”, avea sã spunã el mai târziu, propovãduind oamenilor cuvântul lui
„pentru cã ne îndepãrtasem de Dumnezeu; Dumnezeu, hirotonind preoþi ºi zidind peste
nici nu þineam poruncile Lui, nici nu-i tot biserici. „Sunt nespus de îndatorat lui
ascultam pe pãstorii noºtri care ne vorbeau Dumnezeu” - povesteºte el - „Care mi-a dat
despre mântuire”. Însã, cu toate acestea, atâta har, încât prin mine mulþi oameni au
robia avea sã-i schimbe hotãrâtor viaþa. A fost nãscuþi din nou ºi apoi unºi cu Sfântul
început pentru el o perioadã de mari greutãþi Mir, cãrora ºi preoþi le-au fost hirotoniþi
ºi lipsuri. Fusese vândut rob unui druid pretutindeni. ªi toate acestea pentru un
(preot pãgân irlandez), om foarte aspru, care popor nou venit la credinþã, pe care Domnul
l-a trimis pãstor la oi în munþi. „Încã din l-a luat chiar de la capãtul pãmântului, dupã
copilãrie nu am crezut în Dumnezeul cel cum fãgãduise cu mult timp înainte prin
viu”, aratã sfântul, „ci am rãmas în moarte ºi profeþii Sãi”. Patrick vorbea oamenilor
în necredinþã, pânã când am fost aspru simplu ºi din inimã, pe înþelesul tuturor. Se
pedepsit. Într-adevãr, am fost smerit cumplit simþãmânt al nevredniciei lui, însã ºi o spune, de pildã, cã, pentru a le tâlcui taina
de foame ºi de goliciune, precum ºi de faptul recunoºtinþã fãrã margini faþã de Dumnezeu, Sfintei Treimi, se folosea de un trifoi: dupã
cã, în fiecare zi cât am fost în Irlanda, a trebuit Care-l ridicase din pãcat ºi îl alesese tocmai pe cum trifoiul are o singurã tulpinã ºi trei frunze
sã umblu, împotriva voinþei mele, pânã el sã-I fie slujitor ºi apostol. – spunea el –, la fel ºi Dumnezeu este Unul în
cãdeam jos de istovire”. Dupã ºase ani petrecuþi în robie, în urma fiinþã, dar întreit în Persoane. Pânã astãzi,
Însã tocmai în aceste amare greutãþi I unui vis, sfântul a fugit de la stãpânul sãu ºi a acest trifoi reprezintã stema Irlandei ºi Patrick
s-a descoperit Dumnezeu alesului Sãu, reuºit sã ajungã cu bine, trecând marea, pe este pictat în icoane þinând unul în mânã.
iar ceea ce pãrea a-i fi o pedeapsã coastele Galiei. ªtim puþine despre urmãtoarea Pe lângã bisericile ce le-a zidit în întreaga
spre moarte, s-a dovedit a fi însuºi perioadã a vieþii lui, doar cã în cãlãtoriile sale þarã, sfântul a întemeiat ºi mulþime de
începutul vieþii sale de slujire a a vizitat multe din mãnãstirile Galiei, în care mãnãstiri, în care a aºezat rânduiala Sfântului
lui Hristos. Pe Cel pe Care-l Sfântul Ioan Casian aºezase rânduiala Ioan Casian din mãnãstirile Galiei. Iatã cum
pãrãsise când trãia lipsit de cãlugãreascã din pustiul Egiptului. Patrick a scrie – neascunzându-ºi mulþumirea – despre
griji, a început sã-L caute petrecut de asemenea mai mulþi ani ca ucenic irlandezele care lepãdaserã lumea pentru a se
22 cu lacrimi când al Sfântului Gherman, episcop de Auxerre. face mirese ale lui Hristos: „Pãrinþii lor nu le
îngãduie, aºa cã de multe ori pãtimesc familia lui fusese ucisã, Patrick îi scrie ªi într-adevãr, prin dragostea ºi

SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS


prigoanã ºi nedreptate din partea lor; însã cu compatriotului sãu în cuvinte tunãtoare, dãruirea lui, sfântul ºi-a vãzut
toate acestea numãrul lor creºte mereu, încât cerându-i sã-i elibereze de îndatã pe toþi pe împlinit dorul de a-i naºte pe irlandezi
nici nu se poate socoti câte sunt fecioarele care-i þinea robi. „Cu mâna mea am scris la Hristos. Deºi nu întreaga insulã a
dintre cei întorºi la credinþã”. aceste cuvinte, ca sã fie date ostaºilor lui fost încreºtinatã de el, ucenicii sãi
Bineînþeles, episcopul a întâmpinat ºi o Coroticus; nu spun: celor de un neam cu mine, aveau sã-i ducã la bun sfârºit munca.
mulþime de greutãþi ºi împotriviri, mai ales la nici: celor de un neam cu romanii, ci: celor de Iar aceastã lucrare nu a fost defel una
început ºi mai ales din partea druizilor, preoþii un neam cu dracii, din pricina faptelor lor rele. neînsemnatã, pentru cã Irlanda avea
irlandezi pãgâni. Cu vrãjile ºi descântecele lor, Asemenea duºmanilor noºtri, ei trãiesc în sã ajungã „insula sfinþilor”, unul
aceºtia au încercat în fel ºi chip sã moarte. Înmuiaþi în sânge, se bãlãcesc în dintre cele mai binecuvântate
zãdãrniceascã lucrarea apostolului. Vieþile mai sângele creºtinilor nevinovaþi, pe care eu i-am pãmânturi din Apus. Irlanda a nãscut
târzii ale lui Patrick ne prezintã ºi câteva astfel nãscut pentru Dumnezeu.” Atât de pãtruns sute de sfinþi, prin care dreapta
de lupte între el ºi druizi, ºi se pãstreazã pânã ajunsese sfântul de datoria pe care o primise credinþã a putut fi salvatã în Apus de
azi o minunatã rugãciune, numitã Platoºa, pe de la Însuºi Dumnezeu, încât, deºi aprins de nãvãlirile barbare. ªi toate acestea s-
care sfântul o rostea pentru a se apãra de dorul de þarã, nu ºi-a îngãduit nici mãcar sã au datorat ºi marii jertfe a Sfântului
aceste puteri vrãjmaºe. pãrãseascã Irlanda pânã la moartea sa: „Nu Patrick, despre care se spune cã, înainte de
Omul lui Dumnezeu dobândise ºi darul este folositor pentru mine sã mã gândesc sã-i moarte, a primit de la Dumnezeu darul de a
facerii de minuni, însã ceea ce-i miºca cel mai pãrãsesc pe irlandezi ºi sã mã duc în Britania. judeca la Înfricoºata Judecatã poporul
mult pe oameni ºi îi fãcea sã-l asculte ºi sã Cum nu mi-ar plãcea sã mã duc, ca un om irlandez. Prãznuirea sfântului se face la 17
creadã în Hristos era dragostea nemãsuratã pe mergând în þara sa ºi la rudeniile sale! Singur martie, însã despre locul morþii ºi despre
care o avea Patrick, blândeþea ºi bunãtatea lui. Dumnezeu ºtie cât am tânjit dupã aceasta, însã moaºtele lui nu se mai ºtie azi nimic.
Ajunsese sã se identifice în întregime cu fiii sunt legat de Duhul. El mi-a arãtat cã dacã aº
lui, sã simtã bucuriile ºi necazurile lor ca pe face asta m-ar socoti rãspunzãtor, ºi mi-e Pentru rugãciunile Sfântului Pãrintelui
ale lui proprii. Aceasta mai ales se poate teamã sã nu stric munca pe care am început-o. nostru Patrick, ocrotitorul ºi apostolul
limpede vedea dintr-o scurtã scrisoare ce ni s-a De fapt, nu eu am început-o, ci Hristos Irlandei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
pãstrat de la Patrick, adresatã unui general Domnul, Care mi-a spus sã vin aici ºi sã stau Dumnezeu, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe
romano-britan, Coroticus, care nãvãlise pe cu ei tot restul vieþii mele”. noi. Amin!
coastele Irlandei, pustiise insula ºi luase cu el
mulþime de robi creºtini. Deºi sfântul însuºi
fusese dus în robie de irlandezi în tinereþe ºi Ierodiacon Grigorie Benea
Cu frumuseþea focului, Împotriva legilor negre ale pãgânãtãþii,
Platoºa Cu scânteierea fulgerului,
Cu iuþimea vântului,
Împotriva legilor mincinoase ale ereziei,
Împotriva înºelãciunilor idolatriei,
Sfântului Patrick Cu adâncimea mãrii,
Cu trãinicia pãmântului,
Împotriva vrãjilor femeilor, fãurarilor sau
druizilor,
Cu tãria pietrelor. Împotriva oricãrei ºtiinþe care leagã sufletul
Mã leg astãzi omului!
Cu vârtutea cea tare a chemãrii Treimii: Mã leg astãzi
Cred în Treimea în Unime, Pentru ca Puterea lui Dumnezeu sã mã Hristoase, apãrã-mã astãzi
Fãcãtorul a toate. povãþuiascã, De toatã otrava, de foc,
Tãria lui Dumnezeu sã mã sprijineascã, De înec, de ranã de moarte,
Mã leg astãzi Înþelepciunea lui Dumnezeu sã mã înveþe, Ca sã pot primi rãsplatã bogatã!
Cu vârtutea Întrupãrii lui Hristos ºi a Ochiul lui Dumnezeu sã vegheze asupra mea,
Botezului Sãu, Urechea lui Dumnezeu sã mã audã, Hristos cu mine, Hristos în faþa mea,
Cu vârtutea Rãstignirii Sale ºi a Îngropãrii, Cuvântul lui Dumnezeu sã-mi dea grai, Hristos în spatele meu, Hristos înlãuntrul meu,
Cu vârtutea Învierii Sale ºi a Înãlþãrii, Mâna lui Dumnezeu sã mã povãþuiascã, Hristos dedesubtul meu, Hristos deasupra mea,
Cu vârtutea Venirii Sale în Ziua Judecãþii. Calea lui Dumnezeu sã rãmânã în faþa mea, Hristos la dreapta mea, Hristos la stânga mea,
Scutul lui Dumnezeu sã mã acopere, Hristos în cetate, Hristos în cãruþã, Hristos în
Mã leg astãzi Oastea lui Dumnezeu sã mã apere, corabie,
Cu vârtutea dragostei serafimilor, Hristos în inima tuturor celor care se gândesc
În ascultarea îngerilor, Împotriva curselor diavolilor, la mine,
În nãdejdea învierii spre rãsplatã, Împotriva ispitei patimilor, Hristos în gura tuturor celor ce vorbesc cu
În rugãciunile Patriarhilor, Împotriva poftelor firii, mine,
În prorociile Profeþilor, Împotriva tuturor celor ce gândesc sã mã Hristos în fiecare ochi care mã vede,
În propovãduirea Apostolilor, vatãme, Hristos în fiecare ureche care mã aude!
În credinþa Mãrturisitorilor, Fie ei aproape sau departe,
În nevinovãþia sfintelor fecioare, Fie ei mulþi sau puþini! Mã leg astãzi,
În faptele oamenilor drepþi. Cu vârtutea cea tare a chemãrii
Chem astãzi toate aceste vârtuþi Treimii:
Mã leg astãzi Împotriva oricãrei puteri vrãjmaºe ºi fãrã de Cred în Treimea în Unime,
Cu puterea Cerului, milã Fãcãtorul a toate!
Cu lumina soarelui, Care ar putea sã atace trupul ºi sufletul meu,
Cu strãlucirea lunii, Împotriva descântecelor proorocilor mincinoºi,
23
Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L.
ISSN 1844 - 9867

Adresa de corespondenþã:
Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº
orthograffiti@yahoo.com www.orthograffiti.ro

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru


Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini
www.laurentiudumitru.ro
Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu , Corecturã: Florentina Stoica