Homeopatia

Homeopatia

Alaturi de medicina clasica, cea care se preda la facultati si care a beneficiat din plin de progresele tehnologiei, ajungnd sa mnuiasca mijloace impresionant de puternice, a persistat de peste 170 de ani si o medicina mai blnda, care abordeaza problema tratamentului bolilor de pe alte pozitii si care trebuie privita ca o completare a medicinii clasice.

Este acceptat de ambele scoli ca boala este rezultatul actiunii unei cauze (a unui factor sau mai multi) asupra unui substrat (o fiinta vie: planta, animal sau om). Medicina clasica s-a orientat n ultimul secol si jumatate, mai ales de la descoperirea microbilor de catre Pasteur, n primul rnd spre combaterea cauzelor bolilor si - mai ales n ultima vreme - spre corectarea mecanismelor fiziologice dereglate prin medicamente, hormoni sau alte substante care suplinesc deficitele sau combat excesele. In schimb, medicina homeopatica si-a concentrat toata atentia asupra substratului sau ceea ce se obisnuieste sa fie denumit ^teren". Tot timpul homeopatii au actionat n spiritul ideii ca terenul (adica organismul) trebuie ajutat sa devina capabil sa nvinga boala prin propriile lui mijloace. Nici medicina clasica n-a neglijat acest aspect, dar pentru homeopati el este singurul pe care-1 au n vedere. Cel care este la originea cautarii cauzei bolilor n agentii externi, la originea freneticei "vnatori de microbi", care a animat lumea medicala n secolul care i-a urmat, Pasteur, a fost si cel care a crezut cel mai mult n necesitatea stimularii fortelor de aparare ale organismului prin vaccinare, adica prin provocarea unei boli atenuate, de care subiectul se vindeca cu usurinta, dar dobndeste cu aceasta ocazie o rezistenta marita fata de boala naturala.

Acesta este si principiul pe care Samuel Hahnemann ntemeietorul homeopatiei 1-a asezat la baza conceptiei sale terapeutice, dar nu limitat la bolile transmisibile, ci ca un principiu mult mai general, ntr-adevar el a gndit ca bolile pot fi vindecate daca se determina o boala mult mai usoara (sau altfel spus, daca se provoaca aceleasi manifestari, dar mult mai atenuate), ceea ce va determina din partea organismului o reactie salutara care va duce la vindecarea si a bolii reale. Chiar daca acest rationament poate parea cam fragil n lumina exigentelor critice foarte severe ale nivelului stiintific actual, aplicarea lui n practica s-a soldat si continua sa se soldeze cu succese terapeutice. Principiul este lapidar exprimat n lozinca "SIMILIA S1MILIBUS CUREN-adica ceva asemanator vindeca ceva asemanator, si el constituie baza conceptuala a homeopatici (homoios = acelasi; pathos = suferinta, boala).

Si n medicina clasica denumita si alopatie, nca cu un secol n urma, s-a demonstrat inversarea efectului o data cu variatia dozei administrata dintr-o anumita substanta. Foarte

1/5

Homeopatia

multe substante care actioneaza stimulnd o functie organica atunci cnd sunt administrate n doze mici, inhiba sau chiar paralizeaza aceeasi functie cnd sunt administrate n doze mari. Aceasta asa-numita "lege a inversarii efectului n raport cu doza" se suprapune aproape exact pe primul principiu al homeopatiei. Deosebirea sta nsa n faptul ca homeopatii utilizeaza pentru tratamentele lor doze extrem de mici, infinitezimale.

Acesta este al doilea principiu al homeopatici si este cauza nencrederii alopatilor, datorita gradului extrem de mare al dilutiilor ntrebuintate. In schimb homeopatii aduc contraargumentul practic si anume ca - independent de posibilitatea de a da astazi o explicatie stiintifica - cu tratamentul homeopatic corect ales si mai ales n cazul afectiunilor care se preteaza, se obtin rezultate bune.

Tratamentul homeopatic cstiga teren si la public, ca si la corpul medical. De ce? Pentru ca se dovedeste din ce n ce mai mult ca din medicamentele alopatice, multe sunt capabile sa determine asa-zise "reactii adverse" sau "reactii secundare" si asta cu att mai frecvent, cu cit medicamentele sunt mai puternice. Uneori pot sa determine adevarate boli.

Medicamentele homeopatice sunt netoxice, n plus sunt foarte ieftine. In schimb, pentru medic nseamna un consum mare de timp, caci i cere sa faca un studiu foarte amanuntit al bolnavului, al ntregii sale personalitati, caci homeopatia este o medicina reactionala (care urmareste sa faca pe bolnav sa-si schimbe modul de a reactiona). Cum modul de a reactiona este o caracteristica pur personala, se ntelege ca mediul homeopat trebuie sa faca un efort considerabil pentru a ntelege particularitatile individuale ale pacientilor, pe care i trateaza totdeauna ca pe unicate umane.

Intr-adevar homeopatia trateaza bolnavi si nu boli. Pentru alegerea corecta a medicamentului homeopatic necesar ntr-o situatie anume, denumirea bolii are mult mai putina importanta dect modul particular de a reactiona al individului. Si, tocmai pentru ca se cauta identificarea modului personal de a reactiona al pacientului, pentru homeopat valoarea cea mai mare o au simptomele cele mai curioase, mai paradoxale, mai rar ntlnite, prezentate de bolnav. De aceea nu trebuie sa surprinda ca medicul homeopat se intereseaza de multe amanunte, cum ar fi faptul ca o amigdalita a nceput cu partea dreapta sau cu partea stinga si cauta simptome care n-au nimic comun cu boala. O boala se caracterizeaza printr-un manunchi de simptome, care permite gruparea tuturor cazurilor sub o eticheta comuna: cea a bolii n cauza. Se cauta deci simptomele care n-au nimic comun cu manunchiul care caracterizeaza boala. A doua consecinta a acestei conceptii este faptul ca bolnavul nu este tratat ca un ntreg. Se iau n considerare simptome care n-au nimic comun cu boala de care se plnge pacientul, simptomele altui organ dect cel care a determinat consultatia. Se ntelege din cele spuse ca tocmai aceste

2/5

Homeopatia

simptome sunt mai valoroase, pentru ca nu apartin bolii, ci bolnavului. Homeopatia a fost si ramne medicina omului total, a omului luat ca ntreg si nu separat pe organe, pe specialitati. Pentru homeopat, chiar daca bolnavul vine pentru constipatie sau hemoroizi, este importanta si pozitia pe care o ia n somn si cosmarurile pe care eventual le are etc. O mare importanta o dau homeopatii simptomelor psihice ale bolnavului, carora li se acorda o pondere mai mare dect celorlalte simptome n luarea deciziei asupra medicamentului ce trebuie administrat. Aceasta atitudine explica de ce homeopatii au recurs mult mai putin la experiente pe animale, caci pentru simptomele din sfera cea mai nalta - proprie omului - simptomele psihice, experientele pe animale nu pot fi utile (spre exemplu ca sa se consemneze melancolia, furia, gelozia si chiar insomniile etc.).

Se ntelege din cele expuse de ce tratamentele homeopatice sunt strict individualizate si se bazeaza pe alegerea medicamentului n functie de simptomele - cit mai particulare - ale bolnavului. In plus, se tine seama si de evenimentele din trecutul lui patologic, daca ajuta la conturarea mai precisa a modului personal de a reactiona.

Tocmai de aceea, n homeopatic, recomandari de tratamente facute pentru o afectiune sau alta nu pot sa duca dect la rezultate partiale, caci contravin principiului strictei individualizari a fiecarui tratament. Exista nsa cazuri n care modul particular de a reactiona al individului are mai putina importanta; de aceea pentru asemenea situatii se pot recomanda unele tratamente standardizate. Astfel, oricine primeste o lovitura puternica va face o vnataie sau un cucui, fara ca n acest proces sa intervina mult factorul individual. De asemenea, n cazul unei fracturi, daca forta care actioneaza este suficient de mare, toti cei supusi ei vor face fractura. In cazurile n care este consecinta rarefierii patologice a oaselor, fractura survine la o forta redusa, care este fara consecinte pentru alte persoane. Aici intervine factorul individual.

Consecventi cu aceasta idee, nu vom da aici dect remediile homeopatice indicate n traumatismele minore. Este bine ca aceste medicamente sa se gaseasca n dulapul cu medicamente al fiecarei familii, putind sa constituie un ajutor imediat, pna la consultarea unui medic.

Pentru orice fel de traumatisme medicamentul homeopatic cel mai valoros este Arnica montana, n special cnd este vorba de parti moi zdrobite, de hematoame sau hemoragii. Este de asemenea un bun remediu pentru socul traumatic. Se administreaza n diluatia a 6-a C (centezimala), pe limba, la fiecare trei sau patru ore la nceput, apoi prizele se raresc.

3/5

Homeopatia

Pentru traumatisme pe sn cu formarea unui nodul dureros este indicata Bellis perennis n dilutia a 6-a C, n acelasi mod ca Amica.

Pentru traumatismul oaselor, al periostului sau la insertia tendoanelor pe oase: Ruta graveolens n dilutia a 6-a G. In caz de fractura este profitabila asocierea cu Simphitum officinale dilutia a 6-a C, care favorizeaza formarea calusului.

Pentru rani ntepate sau dilacerate ori zdrobire ale unor zone bogate n nervi (cum sunt buricele degetelor dar si sira spinarii) sau nteparea ori sectionarea de nervi: Hypericum perfoliatum In dilutia a 6-a C, util n orice rana, chiar foarte mica, daca se nsoteste de dureri acute mari.

Pentru elongatii musculare, luxatii, traumatisme ale capsulei articulare foarte indicat este Rhus toxicodendron, dilutia a 6-a C.

Pentru aplicatii externe, sub forma de comprese sau prisnite, se poate utiliza apa fiarta si racita n care se pun 10 picaturi de tinctura mama (TM sau 0) ori din dilutia 1D (decimala) de Amica montana la 1/2-3/4 litri de apa n cazui cnd nu exista rana deschisa. Cnd exista o rana se va utiliza Calendula Officinalis TM n aceeasi proportie (sau Hamamelis virginica TM).

Pentru arsuri sau opareli sunt indicate Cantharis vesicatoria 6 C si Unica urens 6 C sau Causticum 6 C, daca este vorba de o arsura chimica. Belladonna 6 C daca pare amenintator un erizipel cu punct de plecare o rana. Toate se administreaza pe limba, n cantitate de 3-4-5 granule. Extern se recomanda tot TM de Calendula sau/si TM de Unica urens (ori l D) n apa, n aceleasi proportii ca mai nainte. Pentru arsura sau opareala n gura, TM de Calendula n 1/2-3/4 l apa. Calendula n proportiile amintite este foarte utila pentru clatit gura dupa extractii dentare, deschideri de abcese la gingii si constituie o foarte buna apa de gura pentru stomatite si parodontite.

Daca rana, arsura sau opareala are puroi (supureaza) se va apela la Hepar sulfuris 6 C perorai, doua sau trei doze n interval de 48 de ore.

In caz de praf sau alt corp strain n ochi, se va spala ochiul cu apa fiarta si racita n care se

4/5

Homeopatia

va adauga Euphrasia offic. TM sau Calendula TM n proportiile indicate anterior (sau 2 picaturi la doua linguri de supa ori o picatura ntr-un paharel pentru bai de ochi). Desigur, daca este vorba de patrunderea unei aschii metalice n ochi, ranitul trebuie dirijat ct mai curnd la spital (pentru a i se extrage corpul strain cu magnetul).

Pentru traumatism al ochiului cu un obiect bont (spre exemplu cineva este culcat cu fata n sus si-i scapa din mna un ciocan care loveste ochiul cu coada) este indicata Ruta 6 C.

Repetam ca n toate cazurile - cu exceptia traumatismelor foarte usoare - trebuie sa se solicite sfatul medicului, tratamentele mentionate fiind utile pna la consultul acestuia.

In caz de anxietate, agitatie sau aprehensiune a celui traumatizat, pna la acordarea unei asistente calificate este util sa se administreze Aconitum napellus 6 C, cteva granule pe limba din ora n ora sau la doua ore, pna la linistirea pacientului.

5/5