CURSUL NR.

GENERALITĂTI

DEFINIŢIE Anatomia reprezintă una din ramurile biologiei, fără de care nu poate fi
conceput studiul corpului uman. Una din metodele sale de studiu este reprezentată de
disecţie. (ana=prin, tomnein= a tăia, a diseca).
Disecţia este operaţiunea anatomică prin care se pun in evidenţă diferitele componente
ale unei regiuni precum şi raporturile dintre ele. Datele obţinute în sălile de disecţie dau
anatomiei un caracter descriptiv sau sistematic.
Convenţional studiul corpului uman poate fi subdivizat într-un studiu macroscopic
(anatomie macroscopică) şi unul microscopic (anatomie microscopică).
Din anatomia microscopică derivă: citologia, histologia şi organologia ce studiază
celulele, ţesuturile şi organele.
Nu se poate face un studiu anatomic serios fără a studia şi datele oferite de embriologie,
care se ocupă de aspectele dezvoltării organismului.
Osteologia are ca obiect studiul oaselor, artrologia pe cel al articulaţiilor, în timp ce
miologia se ocupă cu studiul muşchilor şi al tuturor formaţiunilor anexate lor.
Angiologia studiază vasele, splanhnologia viscerele, iar neuroanatomia se ocupă cu
studiul sistemului nervos.
Anatomia umană foloseşte pentru îmbogăţirea cunoştintelor sale şi studiul comparativ
al morfologiei diverselor specii de animale (anatomia comparată).
Sub influenţa chirurgilor se dezvoltă anatomia topografică, ce studiază corpul omenesc
pe regiuni topografice, stratigrafic plan cu plan.
Anatomia ar rămâne însă o ştiinţă moartă dacă nu ar studia şi formele vii. (anatomia pe
viu). Anatomia pe viu sau anatomia plastică a fost recunoscută ca deosebit de valoroasă
relativ târziu. Din ea se desprinde anatomia clinică fără de care actul medical nu are
astăzi valoare. Dezvoltarea tehnologică extraordinară din ultima perioadă aduce în prim
planul investigaţiilor medicale imagistica computerizată care presupune cunostiinţe
anatomice deosebite, îndeosebi de anatomie topografică.
Corpul omenesc este compus din 3 mari segmente: capul, trunchiul şi membrele
(numite şi extremităţi).
Poziţia de referinţă pentru studiul anatomic este aceea în care corpul este în poziţie
verticală, cu palmele situate anterior (în supinaţie).
Orientarea se face cu ajutorul planurilor, din care unele străbat corpul, iar altele sunt
tangente la suprafaţa lui.
Planurile tangente sunt: superior, inferior, lateral drept, lateral stâng, anterior şi
posterior.
Planurile principale ce străbat corpul sunt: planul mediosagital, planul frontal principal
şi planul transversal principal. (FIG.1)
Planul mediosagital este un plan vertical, îndreptat dinainte înapoi, care împarte corpul
în două jumătăţi egale, dreaptă şi stângă.
Planul frontal principal este vertical şi perpendicular pe precedentul. El împarte corpul
într-o jumătate anterioară şi alta posterioară de asemenea egale.

1
 Planul transversal principal este orizontal şi perpendicular pe planurile precedente. El
împarte corpul în două jumătăţi egale, superioară şi inferioară.
Putem astfel afirma de exemplu, că un organ are o faţă anterioară şi alta posterioară
(dacă ne raportăm la planul frontal), că are o margine inferioară şi alta superioară (dacă
ne raportăm la planul transversal) sau că este situat în partea dreaptă a corpului (dacă ne
referim la planul mediosagital).
Pentru o localizare cât mai precisă a elementelor anatomice se utilizează următorii
termeni:
- median, medial şi lateral
Un element anatomic este median dacă este situat pe linia mediană, medial dacă este
mai apropiat de linia mediană şi lateral dacă este mai îndepărtat de această linie.
Principial termenului de medial îi corespunde noţiunea de intern, iar celui de lateral
noţiunea de extern.
- proximal şi distal
Sunt folosite în cadrul studiului membrelor. Proximal înseamnă apropiat de rădăcina
membrului, iar distal îndepărtat de rădăcina membrului.
- dorsal şi ventral (sinonime= posterior şi anterior)
- superficial şi profund
- cranial şi caudal
Cranial se referă la poziţia unui organ faţă de craniu (sinonim=superior), iar caudal=
care ţine de coadă (în limba latină cauda=coadă, sinonim=superior).

2
 INTRODUCERE

DEFINIŢIE , GENERALITĂŢI

Osteologia are ca obiect studiul oaselor. Totalitatea oaselor constituie scheletul.

Scheletul unui animal (şi în particular al omului) poate fi natural sau artificial.
Scheletul uman natural este format din diferite oase legate între ele prin articulaţii şi
ligamente.
Scheletele artificiale se obţin prin prelucrarea oaselor de la cadavre, care sunt unite
între ele prin elemente de înlocuire (sârmă sau tablă) sau sunt reprezentate de mulaje.
Un schelet uman conţine în medie 206 oase la adult şi se împarte într-o porţiune axială
şi una apendiculară (schelet al membrelor) Porţiunea axială este formată din craniu,
coloana vertebrală, coaste şi stern.

CLASIFICAREA OASELOR

Oasele scheletului uman au diferite forme descriindu-li-se 3 dimensiuni: lungimea,

lăţimea şi grosimea În funcţie de raportul dintre aceste 3 dimensiuni oasele se împart în:
a) oase lungi, la care predomină lungimea şi care se întâlnesc mai ales la nivelul
membrelor;
b) oase late, la care lungimea şi lăţimea sunt aproape egale între ele, depăşind
grosimea. Se întâlnesc la nivelul cavităţilor de protecţie (de exempu craniul) şi
sunt formate din două lame de os compact care conţin între ele un strat de ţesut
osos spongios numit diploe;
c) oase scurte, la care cele 3 dimensiuni sunt aproape egale. Se găsesc la nivelul
coloanei vertebrale, carpului şi tarsului şi sunt formate dintr-o porţiune centrală de
ţesut osos spongios învelit cu o lamă osoasă compactă periferică.
După alte criterii de clasificare se mai descriu şi alte 3 tipuri de oase:
d) oase sesamoide, ce se dezvoltă în apropierea unor articulaţii sau chiar în
tendoanele unor muşchi;
e) oase pneumatice, care au în interiorul lor cavităţi pline cu aer. (de exemplu osul
frontal)
f) oase suturale ce se pot dezvolta la nivelul suturilor craniului sau la nivelul
fontanelelor. Sunt mici şi inconstante.

DETALII MORFOLOGICE

La nivelul oaselor întâlnim: cavităţi, găuri, canale şi proeminenţe.

a) Cavităţile pot fi articulare sau nearticulare.

3
- Cavităţile articulare iau parte la formarea articulaţiilor.
- Cavităţile nearticulare servesc pentru inserţia tendoanelor sau ligamentelor sau
pentru adăpostirea unor elemente anatomice.
b) Găurile şi canalele de trecere sunt diferit numite în funcţie de forma lor. Astfel:
1. incizură= scobitură;
2. duct=canal;
3. sulcus=şanţ
4. foramen=gaură
c) Proeminenţele pot fi articulare sau nearticulare.
- Proeminenţele articulare intră în alcătuirea articulaţiilor.
- Proeminenţele nearticulare sunt determinate de tracţiunea exercitată de muşchi
asupra oaselor. Ele se pot numi: eminenţe, tuberculi, spine, apofize, tuberozităţi
etc., în funcţie de caracteristicile lor.

4
 NEUROCRANIUL

Neurocraniul sau craniul cerebral adăposteşte creierul constituind porţiunea

posterosuperioară a craniului.
Este format din calvaria (bolta craniului) şi baza craniului despărţite printr-un plan
convenţional ce trece prin glabelă, (o formaţiune situată în regiunea frontală a
neurocraniului) deasupra marginilor superioare ale orbitei şi prin protuberanţa occipitală
externă situată posterior. Deasupra acestui plan se găseşte bolta craniană, iar dedesubt
baza craniului.
Atât bolta craniană cât şi baza craniană prezintă o suprafaţă externă şi una internă.
Neurocraniul este alcătuit din 8 oase, din care 4 sunt neperechi şi mediane şi 4 sunt
perechi şi laterale.
Cele 4 oase neperechi sunt (enumerate dinspre anterior spre posterior): frontalul,
etmoidul, sfenoidul şi occipitalul.
Cele 4 oase perechi sunt: parietalele (drept şi stâng) şi oasele temporale (drept şi stâng)
.
FRONTALUL este un os median şi nepereche, pneumatic, situat în partea anterioară a
craniului. Are formă lăţită, neregulată şi este format dintr-o porţiune verticală şi una
orizontală.
- Porţiunea verticală se mai numeşte şi solzul frontalului (sau porţiunea solzoasă) şi
formează fruntea. Prezintă o faţă exocraniană şi una endocraniană. Contribuie la
alcătuirea calotei craniene (bolta craniană). Solzul frontalului se articulează posterior prin
sutura coronară cu cele două oase parietale. De o parte şi de cealaltă înaintea suturii
frontalul prezintă câte o proeminenţă numită bosă frontală.
La limita dintre porţiunea verticală şi porţiunea orizontală se găsesc de o parte şi de
cealaltă pornind de la rădăcina nasului arcurile supraciliare, iar dedesubtul lor
sprâncenele. Între cele două arcuri se află de multe ori sutura metopică (sutură
interfrontală pe linia mediană între cele 2 oase de membrană ce alcătuiesc frontalul,
observabile la noul născut şi care se contopesc în primii 2 ani de viaţă). Deasupra suturii
frontalul este neted, porţiunea aceasta purtând numele de glabelă. Procesul zigomatic se
află în prelungirea laterală a marginii supraorbitale pentru sutura cu osul zigomatic.
- Porţiunea orizontală ia parte la formarea etajului anterior a bazei craniului. Acestei
porţiuni i se descriu 3 zone: o zonă nazală mediană şi două zone laterale orbitale.
a) Zona nazală este situată între porţiunile orbitale. Se articulează cu cele două oase
nazale (anterior) şi cu lama perpendiculară a etmoidului (posterior).
b) Zonele orbitale (dreaptă şi stângă) iau parte prin feţele lor inferioare la formarea
bolţilor orbitelor. În partea cea mai laterală a acestor zone, pe faţa lor inferioară există
câte o mică depresiune numită fosa glandei lacrimale care adăposteşte glanda lacrimală.
Cele 2 părţi orbitale sunt separate prin incizura (scobitura) etmoidală în care se aşează
lama orizontală a osului etmoid.
Frontalul adăposteşte în interiorul său două cavităţi pneumatice, neregulate numite
sinusuri frontale, despărţite printr-un sept. Sinusurile sunt tapetate cu o mucoasă care
comunică cu mucoasa cavităţilor nazale.

5
ETMOIDUL este un os median şi nepereche, pneumatic, situat în scobitura etmoidală a
frontalului. Ia parte la formarea porţiunii anteromediane a bazei craniului, a cavităţilor
nazale precum şi a orbitelor.
Are o formă de balanţă şi prezintă : o lamă verticală (perpendiculară), o lamă orizontală
(lama ciuruită; lamina cribrosa) precum şi două mase laterale.
a) Lama verticală este mediană şi foarte subţire şi este formată dintr-o porţiune situată
deasupra lamei orizontale numită crista galli (de formă triunghiulară pe care se inseră
dura mater) şi una situată dedesubtul ei care ia parte la formarea septului nazal.
b) Lama orizontală este dispusă orizontal în scobitura etmoidală a frontalului. Separă
cutia craniană de fosele nazale.Constituie tavanul cavităţii nazale. Posterior se articulează
cu corpul sfenoidului. Lama orizontală se mai numeşte şi lama ciuruită deoarece este
străbătută de filetele nervului olfactiv.
c) Masele laterale sau labirintele etmoidale atârnă de marginile lamei orizontale. Au
formă cubică şi conţin o serie de cavităţi pline cu aer. (celule etmoidale anterioare,
mijlocii şi posterioare)
Cornetul nazal superior este o lamă osoasă subţire, îngustă care porneşte din peretele
medial al masei laterale a etmoidului. Sub el se găseşte meatul nazal superior, care este
un jgheab îndreptat dinainte înapoi, în care se deschid celulele etmoidale
posterosuperioare.
Cornetul nazal mijlociu este de asemenea o lamă osoasă subţire cu suprafaţă aspră, uşor
răsucită. Sub el se găseşte meatul nazal mijlociu în care se deschid celulele etmoidale
anterioare şi mijlocii, sinusul frontal şi sinusul maxilar.

SFENOIDUL este un os median şi nepereche, parţial pneumatizat situat pe linia mediană

a bazei craniului, anterior de oasele temporale şi de porţiunea bazilară a occipitalului.
A fost comparat cu o viespe în zbor şi prezintă un corp şi 3 perechi de prelungiri: aripile
mici, aripile mari şi procesele pterigoidiene.
Corpul are formă cubică găzduind în interiorul său sinusul sfenoidal. Pe faţa sa
superioară se găseşte fosa hipofizară ce adăposteşte glanda hipofiză. Anterior de această
fosă se găseşte şanţul chiasmatic ce conţine chiasma optică.
Faţa anterioară a corpului se articulează cu lama orizontală a etmoidului şi ia parte la
formarea foselor nazale. Prezintă creasta sfenoidală ce se articulează cu lama
perpendiculară a etmoidului.
Faţa posterioară se sudează cu porţiunea bazilară a occipitalului.
De pe feţele laterale se desprind anterosuperior aripile mici, iar posteroinferior aripile
mari ale sfenoidului.
În sfârşit de pe faţa inferioară a corpului se desprind procesele pterigoidiene.
Aripile mici sunt lame triunghiulare simetrice, aşezate în plan orizontal
Aripile mari sunt alcătuite din 5 feţe delimitate de tot atâtea margini
Procesele pterigoidiene sunt orientate vertical şi se desprind de pe faţa inferioară a
corpului şi a aripilor mari. Prezintă o lamă laterală şi una verticală între care se
delimitează fosa pterigoidiană (dreaptă respectiv stângă).
Între aripa mare şi aripa mică (atât în dreapta cât şi în stânga) se găseşte fisura orbitară
superioară care face comunicarea între orbită şi cavitatea cutiei craniene.

6
OCCIPITALUL este un os median şi nepereche, lat situat pe linia mediană a porţiunii
posteroinferioare a craniului. Este dispus între sfenoid, parietale şi temporale.
Prezintă o gaură mare numită gaura occipitală în jurul căreia se grupează părţile
componente ale osului: porţiunea bazilară, solzul occipitalului şi cele două porţiuni
laterale.
a) Porţiunea bazilară este situată anterior de gaura occipitală şi se articulează anterior cu
lama patrulateră a sfenoidului.
b) Solzul (scuama) occipitalului este situat posterior de gaura occipitală.
Prezintă pe faţa sa externă protuberanţa occipitală externă, de la care coboară spre
gaura occipitală creasta occipitală externă De la protuberanţa occipitală externă pleacă
simetric şi lateral linia nucală superioară, în timp ce linia nucală supremă şi linia nucală
inferioară se găsesc superior, respectiv inferior de protuberanţa occipitală externă.
Faţa internă a solzului este concavă şi divizată de eminenţa cruciformă în 4 fose. În
centrul suprafeţei se găseşte protuberanţa occipitală internă.
c) Porţiunile laterale completează gaura occipitală. Prezintă pe faţa lor exocraniană câte
un condil ce serveşte la articularea cu atlasul. Posterior de condili se găsesc fosele
condiliene (dreaptă respectiv stângă).
d) Gaura occipitală face legătura între canalul vertebral şi cavitatea cutiei craniene.
Occipitalul prezintă o faţă convexă exocraniană, una concavă endocraniană, 4 margini
şi 4 unghiuri. Faţa endocraniană prezintă anterior de gaura occipitală o suprafaţă oblică
anterosuperior numită clivus în raport cu bulbul rahidian şi puntea. Marginile temporale
sau mastoidiene sunt situate anteroinferior şi se articulează cu stânca temporalului şi cu
mastoida. Marginile parietale sau lambdoide sunt situate posterosuperior şi se articulează
cu oasele parietale formând sutura lambdoidă.
Unghiurile occipitalului sunt superior,anterior (inferior) şi laterale (drept respectiv
stâng).

PARIETALUL este un os lat şi pereche de formă patrulateră aparţinând calvariei.

Parietalele se articulează între ele pe linia mediană formând sutura sagitală. Sunt aşezate
posterior de frontal, (cu care se articulează prin sutura coronară) anterior de occipital (cu
care se articulează prin sutura lambdoidă) şi deasupra temporalelor. (cu care se
articulează prin sutura scuamoasă)
Parietalul prezintă 2 feţe, 4 margini şi 4 unghiuri.
Faţa externă este convexă, iar cea internă concavă. Faţa externă prezintă aproape în
mijlocul său o proeminenţă numită tuber parietal. Sub acest tuber, în apropierea marginii
sale inferioare se află linia temporală superioară pe care se prinde fascia muşchiului
temporal. Dedesubtul acestei linii se găseşte o altă linie semicirculară, linia temporală
inferioară determinată de originea muşchiului temporal.
Faţa internă, cerebrală este concavă prezentând de-a lungul suturii sagitale şanţul
sinusului sagital, care împreună cu cel de pe osul parietal din partea opusă adăposteşte
sinusul sagital.
Marginea superioară se articulează cu cea de partea opusă.
Marginea inferioară este concavă inferior şi se articulează cu solzul temporalului, aripa
mare a sfenoidului şi mastoida.
Marginea anterioară se articulează cu solzul frontalului şi formează sutura coronară.

7
 Marginea posterioară sau occipitală se articulează cu solzul occipitalului şi formează
sutura lambdoidă.
Unghiurile parietalului sunt: anterosuperior (frontal), posterosuperior (occipital),
anteroinferior (sfenoidal) şi posteroinferior (mastoidian)

TEMPORALUL este un os pereche, neregulat situat pe laturile craniului între occipital,

parietal şi sfenoid. Prezintă 5 porţiuni: porţiunea solzoasă, porţiunea mastoidiană,
porţiunea pietroasă (stânca temporalului), porţiunea timpanică şi apofiza stiloidă.
În temporal sunt săpate o serie de canale şi cavităţi, cea mai mare parte a acestora fiind
legate de organul vestibulocohlear.
a) Porţiunea solzoasă prezintă o faţă laterală (temporală) şi o faţă medială (sau cerebrală).
Procesul zigomatic formează în partea inferioară a scuamei împreună cu procesul
temporal al osului zigomatic arcul zigomatic (arcada). Procesul prezintă o rădăcină
anterioară ce se termină la tuberculul articular şi o rădăcină posterioară ce se prelungeşte
posterior de meatul acustic extern.
Tuberculul articular reprezintă o eminenţă rotundă aflată medial de rădăcina anterioară.
Prin intermediul circumferinţei solzul temporalului se articulează anterior cu aripa
mare a sfenoidului şi posterior cu parietalul.
b) Porţiunea pietroasă sau stânca temporalului are forma unei piramide triunghiulare cu
vârful situate anteromedial şi baza posterolateral.Prezintă 3 feţe , 3 margini şi un vârf.
Faţa sa anterioară contribuie la formarea zonei mijlocii a endobazei,( prezentând
impresiunea trigeminală=depresiunea ganglionului trigeminal, eminenţa arcuată
determinată de canalul semicircular suiperior şi tegmen tympani ce corespunde peretelui
superior al cavităţii timpanice.)
Faţa sa posterioară face parte din fosa posterioară prezentând în mijlocul suprafeţei
porul acustic intern continuat de meatul acustic intern. Superior şi lateral de meatul
acustic intern se găseşte fosa subarcuată.
Faţa sa inferioară se găseşte pe faţa externă a bazei craniului şi prezintă în mijlocul său
fosa jugulară în care se găseşte porţiunea superioară a venei jugulare.În partea laterală a
feţei inferioare se găseşte gaura stilomastoidiană, gaură ce corespunde orificiului extern
al canalului facialului.
Marginea superioară, care separă faţa anterioară de cea posterioară este străbătută de
şanţul sinusului pietros superior.
Marginea anterioară delimitează împreună cu aripa mare a sfenoidului fisura
sfenopietroasă.
Marginea posterioară adăposteşte şanţul sinusului pietros inferior.
Vârful delimitează cu rădăcina mare a osului sphenoid gaura ruptă (gaura ruptă
anterioară).
c) Porţiunea mastoidiană apare în jurul vârstei de 3 ani. Este situată posterior de meatul
acustic extern şi conţine cavităţi pneumatice (celulele mastoidiene) care comunică cu
cavitatea timpanică prin antrul mastoidian.
d) Porţiunea timpanică formează ce mai mare parte din meatul acustic extern. Este
situată inferior de porţiunea scuamoasă şi anterior de porţiunea mastoidiană.
e) Procesul stiloidian se găseşte la nivelul feţei inferioare a stâncii lângă gaura
stilomastoidiană.

8
SUPRAFAŢA EXTERIOARĂ A NEUROCRANIULUI

1.BOLTA CRANIULUI (CALVARIA) este alcătuită din:

- solzul frontalului
- oasele parietale
- aripile mari ale sfenoidului (faţa temporală)
- solzul temporalului drept şi stâng
- suturile dintre ele.

2.BAZA CRANIULUI(EXOBAZA)
Două linii teoretice, una anterioară ce uneşte tuberculii articulari ai temporalelor şi una
posterioară ce uneşte vârful mastoidelor o împarte în 3 zone:
a)zona anterioară, care este acoperită de viscerocraniu
b)zona mijlocie (jugulară), situată între cele două linii convenţionale, alcătuită la rândul
ei din:
-pe linia mediană:porţiunea bazilară a occipitalului
-pe părţile laterale:-orificiul acustic extern
-procesul stiloidian
-aripa mare a sfenoidului
-faţa inferioară a stâncii
c)zona posterioară formată din:
-pe linia mediană:gaura occipitală
-pe părţile laterale condilii occipitalului.

SUPRAFAŢA INTERIOARĂ A NEUROCRANIULUI

1.BOLTA CRANIULUI (CALVARIA) este alcătuită din:

- solzul frontalului
- oasele parietale
. solzul occipitalului

2.BAZA CRANIULUI(ENDOBAZA)
Este constituită prin asamblarea unor părţi ale oaselor: frontal,etmoid, sfenoid,
occipitale şi oasele temporale.Formează planşeul cavităţii craniene şi susţine encefalul.
Reprezintă un teritoriu de pasaj între cutia craniană şi teritoriile subiacente. Este împărţită
în 3 etaje (fose) anterior, mijlociu şi posterior. Liumita între etajul anterior şi mijlociu este
dată de marginile posterioare ale aripilor mici ale sfenoidului, iar cea între etajul mijlociu
şi posterior de marginile superioare ale stâncilor temporale şi lama patrulateră a
sfenoidului.
a)Fosa craniană anterioară este alcătuită din:
-lama ciuruită a etmoidului
-segmentul orbital al fronztalului
-aripile mici ale sfenoidului
-o porţiune din faţa superioară a corpului sfenoidului
b)Fosa craniană mijlocie este alcătuită din:
-corpul sfenoidului

9
-aripile mari ale sfenoidului
-feţele anterioare ale stâncilor
-solzul temporalului drept şi stâng
c)Fosa craniană posterioară este alcătuită din:
-faţa posterioară a stâncilor temporalelor
-faţa posterioară a lamei patrulatere
-scuama occipitală

TABELUL 1 OASELE NEUROCRANIULUI

PORŢIUNEA PĂRŢI CARACTE- PARTICIPĂ

COMPONENTE RISTICI LA
FORMAREA
FRONTALUL Solzoasă Faţa externă Pneumatic Cavităţilor
Faţă internă median nazale,orbitelor,
Margine liberă nepereche fosei craniene
anterioare, su-
Orizontală Zona nazală prafeţei ext. şi
Zonele orbitale interne a calva-
riei, zonei
anterioare a
exobazei
ETMOIDUL- Lama verticală Porţiunea sup, şi Pneumatic Zonei anterioa-
inferioară median re a exobazei
nepereche fosei craniene
Lama anterioare
orizontală cavităţii nazale
orbitei
Masele laterale Feţe:anterioară,
posterioară, su-
perioară,infe-
rioară,medială,
laterală
SFENOIDUL Corpul Feţe:ant.,post. Parţial Zonei ant. şi
sfenoidului sup.,inferioară, pneumatic mijlocii a exo-
laterală,medială median bazei
nepereche Fosei craniene

10
 Aripi mici Faţă superioară formă de ant. şi mijlocii
Faţa inferioară viespe cavit. Nazale
Marginile anter.
şi posterioară

Aripi mari Bază

Vârf
Feţe: cerebrală,
orbitală, tempo-
rală,infratempo-
rală,sfenomaxi-
lară
Marg. frontală,
scuamoasă, pa-
pietală, pie-
Procesele pte- troasă şi zigo-
Rigoide matică
Lama medială
Lama laterală
OCCIPITALUL Bazilară Faţa exocraniană Median şi Zona mijlocie
şi endocraniană nepereche şi posterioară
a exobazei
Solzul occipital Faţa exocraniană Fosa craniană
şi endocraniană posterioară
Suprafaţa ext
Porţiunile Idem şi internă a
laterale calvariei

Gaura
occipitală
PARIETALUL Faţa externă Lateral şi Suprafaţa
Faţa internă pereche externă şi
Margini: sup, internă a
inferioară,ant. calvariei
şi posterioară
Unghiuri:
AS,AI,PS,PI
TEMPORALUL Solzoasă Faţa exo şi endo Os neregulat şi Suprafaţa ext.
craniană pereche a calvariei
Circumferinţa Zona mijlocie
şi posterioară
Timpanică Faţa posterosup. a exobazei
şi anteroinfer. Fosa craniană
mijlocie şi pos-
Pietroasă Faţa anterosup. terioară
Faţa posterosup.

11
 Faţa inferioară
Marginea ant.
Marginea sup.
Marginea post

Mastoidiană Faţa exocran. şi

endocraniană.
Circumferinţa

Stiloidiană

12
 VISCEROCRANIUL

Este alcătuit din 14 oase la care se adaugă şi osul hioid. (Deşi este situat în partea
anterosuperioară a gâtului este studiat împreună cu viscerocraniul ţinând cont de originea
sa embriologică comună.) Dintre acestea 12 sunt perechi: maxilarul, zigomaticul, nazalul,
lacrimalul, palatinul şi cornetul inferior. Vomerul, mandibula şi hioidul sunt oase
nepereche.

MAXILA este un os pereche şi neregulat situat în centrul feţei. Celelalte oase ale feţei
sunt grupate în jurul maxilarelor cu care se articulează. Are un corp de forma unei
piramide triunghiulare şi 4 procese: palatin, frontal, zigomatic (prin care se articulează cu
oasele cu acelaşi nume) şi procesul alveolar care prezintă alveolele destinate rădăcinilor
dentare de pe arcada superioară. Prin întâlnirea în plan median a celor 2 procese palatine
(drept şi stâng) se formează palatal dur.
În interiorul corpului său se găseşte sinusul maxilar, ce comunică cu meatul mijlociu al
nasului.

MANDIBULA singurul os mobil al craniului este un os median şi nepereche. Prezintă un

corp şi 2 ramuri. Corpul în formă de potcoavă este alcătuit din 2 porţiuni sudate, baza
mandibulei şi porţiunea alveolară. Porţiunea alveolară prezintă alveolele dentare ce
adăpostesc rădăcinile dinţilor de pe arcada inferioară.
Ramurile sunt 2 lame patrulatere îndreptate oblic în sus şi înapoi, formând cu corpul un
unghi de 120 de grade la adult.

ZIGOMATICUL (MALARUL) este un os lat şi pereche situat pe părţile laterale ale feţei
unde formează pomeţii. Prezintă 2 feţe, 4 margini, 3 procese, prin care se articulează cu
oasele vecine şi 4 unghiuri.

NAZALUL este un os pereche mic şi lat care participă la alcătuirea scheletului osos al
piramidei nazale.

LACRIMALUL este un os pereche, mic şi lat, de formă patrulateră, situat deasupra

maxilei şi inferior de frontal, ce ia parte la formarea peretelui medial al orbitei şi al
peretelui lateral al fosei nazale.

PALATINUL este un os pereche situat în porţiunea posterioară a feţei. Are o formă

caracteristică, fiind format dintr-o lamă orizontală şi una verticală unite între ele în unghi
drept. Prezintă de asemenea 3 mici procese. Participă la formarea palatului osos, a
cavităţilor nazale şi a orbitei.

CORNETUL INFERIOR este un os pereche, răsucit ca şi un cornet de hârtie, situat pe

peretele lateral al fosei nazale. Delimitează meatul mijlociu de cel inferior.

13
VOMERUL este un os nepereche, lat cu forma unui fier de plug, situat median. Ia parte la
formarea septului nasal prezentând 2 feţe şi 4 margini.

HIOIDUL este un os median şi nepereche situat în partea anterosuperioară a gâtului,

deasupra laringelui. Are forma literei U. Prezintă un corp şi 4 prelungiri numite coarne
din care 2 coarne mari şi 2 mici. Este legat prin inserţii musculare de limbă, mandibulă,
faringe şi laringe.

CAVITĂŢILE NEUROCRANIULUI ŞI VISCEROCRANIULUI

ORBITELE sunt 2 cavităţi de forma unei piramide patrulatere, dispuse de o parte şi de

cealaltă a foselor nazale. Adăpostesc globii oculari şi anexele lor. Comunică prin canalele
optice şi fisura orbitară superioară cu neurocraniul şi prin canalul nazolacrimal cu
cavitatea nazală.

CAVITĂŢILE NAZALE sunt 2 conducte situate în centrul feţei, cu o poziţie

anteroposterioară, ce prezintă 4 pereţi şi 2 orificii. Peretele medial (septul osos al nasului)
separă cele 2 cavităţi nazale. Pe peretele lateral se găsesc cornetul nazal superior, mijlociu
şi inferior.
Cavităţile nazale comunică cu orbita prin canalul nazolacrimal, cu exteriorul prin
apertura piriformă şi cu faringele prin choane.

FOSA INFRATEMPORALĂ este situată sub fosa temporală având ca anexă fosa
pterigopalatină.

TABELUL NR.2 CALVARIA ŞI BAZA CRANIULUI

SUPRAFAŢA SUPRAFAŢA EXOBAZA ENDOBAZA

EXTERNĂ A INTERNĂ A
CALVARIEI CALVARIEI
FRONTALUL Solzul fronta- Solzul fronta- ZONA FOSA
Lului Lului ANTERIOARĂ CRANIANĂ
Părţile orbitareANTERIOARĂ
şi nazale Segment retro-
Orbitar
ETMOIDUL ZONA FOSA
ANTERIOARĂ CRANIANĂ
Lama ciuruită ANTERIOARĂ
Lama ciuruită
SFENOIDUL Aripile mari ZONA FOSA
(faţa MIJLOCIE CRANIANĂ
temporală) Faţa inferioară ANTERIOARĂ

14
 a corpului Aripile mici
Procesele pte- Faţa superioară
rigoidiene A corpului
FOSA
CRANIANĂ
MIJLOCIE
Aripile mari
Corpul sfenoi
Dului
OCCIPITALUL Solzul Solzul ZONA MIJLO- FOSA
occipita- occipita- CIE A EXO- CRANIANĂ
Lului lului BAZEI POSTERIOARĂ
Porţiunea ba- Scuama occipi-
zilară şi părţile Talului
laterale
ZONA POSTE-
RIOARĂ
Scuama occipi-
talului
PARIETALUL Faţa externă Faţa internă
TEMPORALUL Solzul tempo- ZONA FOSA CRANI-
Ralului MIJLOCIE ANĂ
Porţiunea scua- MIJLOCIE
moasă Faţa anterosu-
Faţa inferioară perioară a
a stâncii stâncii
ZONA POSTE- Solzul temporal
RIOARĂ Faţa posterioară
Porţiunea mas- a stâncilor
toidiană a tem-
poralului

TABELUL NR.3 OASELE VISCEROCRANIULUI

PORŢIUNEA PĂRŢI CARACTE- PARTICIPĂ

COMPONENTE RISTICI LA
FORMAREA
CORNETUL Faţa medială Os pereche Peretelui late-
INFERIOR Faţa laterală Lamă răsucită ral al cavităţii
Marginea ca un cornet nazale
superioară de hârtie
Marginea
Inferioară
LACRIMALUL Faţa laterală Creasta lacrima- Os pereche Peretelui me-
lă posterioară Patrulater dial al orbitei
Cavităţii

15
 Faţa medială nazale
Marginea sup.
Marginea inf.
Marginea post.
Marginea ant.
NAZALUL Faţa anterioară Şanţ etmoidal Os mic,pere- Scheletului
Faţa posterioară che, patrulater Nasului
Marginea inf.
Marginea sup.
Marginea lat.
Marginea med.
VOMERUL Faţa dreaptă Os median şi Peretelui
Faţa stângă Nepereche medial al ca-
Marginea ant. Formă de plug vităţilor nazale
Marginea post. de fier
Marginea sup.
Marginea inf.
Unghiuri:AI,AS
PI,PS.
PALATINUL Lama Faţa superioară Os lat şi Masivului
orizontală Faţa inferioară pereche facial
Marginea:ant. Forma literei 1/3posterioare
post,lat,medială L a bolţii pala-
tine
Lama perpen- Faţa medială şi Peretelui la-
diculară laterală teral al fose-
Marginea:ant., lor nazale
post,infer,super. Peretelui in-
Procesul orbital ferior al orbi-
Procesul sfenoi- tei
dal
Procesul pira-
Midal
ZIGOMATICUL Faţa laterală Orificiul zigo- Os lat şi pe- Părţii laterale
maticofacial reche a feţei
Faţa medială Orificiul zigo- Formă patru- Orbitei
maticotemporal lateră Fosei zigoma-
Marginea ante- tice
rosuperioară Fosei
Marginea pos- temporale
terosuperioară
Marginea ante-
roinferioară
Marginea pos-
teroinferioară
MAXILA Corp Baza Os pereche Cavităţilor

16
 Faţa anterioară Voluminos nazale
Faţa posterioară Orbitelor
Faţa superioară Bolţii palatine
Vârf Fosei infra-
Margini anteri- temporale
oară,posterioa- Fosei pterigo-
ră, inferioară Palatine

Proces palatin Faţa superioară

Faţa inferioară
Margini:medială
laterală,anteri-
oară,posterioară
Proces
zigomatic
Proces alveolar
Proces frontal
MANDIBULA Corp Faţa anterioară Os median şi Cavităţii
Faţa posterioară nepereche bucale
Margine infer. Formă de pot-
Margine super. coavă
Singurul os
Ramuri Faţa laterală mobil al cra-
Faţa medială niului
Margini:ant.,
post. sup. infer.
HIOIDUL Corp Faţa anterioară Os nepereche
Faţa posterioară median
Marginea sup. Formă de U
Marginea inf.

Coarne mari
Coarne mici

TABELUL NR.4 ORBITA

BAZA Margine supraorbi- VÂRFUL Extremitatea media-

tală lă a fisurii orbitale
Margine infraorbi- superioare
Tală
Peretele superior Porţiunea orbitală Peretele lateral Procesul orbital
a frontalului zigomatic
Aripa mică a sfe- Aripa mare a sfe-
noidului noidului
Porţiunea orbitală a
Frontalului

17
Peretele medial Procesul frontal al Peretele inferior Faţa orbitală a maxi-
maxilei lei
Lacrimalul Procesul orbital al
Lama orbitală a la- osului zigomatic
birintului etmoidal Procesul orbital al
Faţa laterală a corpu Palatinului
lui sfrnoidului

TABELUL NR.5 CAVITĂŢILE NAZALE

ORIFICIUL Maxila ORIFICIUL Lama orizontală a

ANTERIOR Oasele nazale POSTERIOR palatinului
Corpul sfenoidului
Vomerul
Lama medială a pro-
cesului pterigoidian
PERETELE Procesul palatin al PERETELE Nazalul
INFERIOR maxilei SUPERIOR Spina nazală a fron-
Lama orizontală a talului
osului palatin Lama orizontală a
etmoidului
Faţa anteroinferioa-
ră a corpului sfeno-
idului
PERETELE Lama perpendicula- PERETELE Maxila
MEDIAL ră a etmoidului LATERAL Lacrimalul
Vomerul Etmoidul
Lama perpendicu-
lară a palatinului
Sfenoidul
Cornetul inferior

TABELUL NR.6 FOSA INFRATEMPORALĂ ŞI PTERIGOPALATINĂ

FOSA INFRATEMPORALĂ FOSA PTERIGOPALATINĂ

PERETELE Faţa medială a zigo- BAZA Faţa maxilară a
LATERAL maticului aripilor mari ale
Ramura mandibulei sfenoidului
Faţa inferioară a
corpului sfenoidului
PERETELE Faţa posterioară a VÂRFUL Proces pterigoid
ANTERIOR corpului maxilei Tuberozitatea maxi.
Lei
PERETELE Lama laterală a pro- PERETELE Tuberozitatea

18
MEDIAL cesului pterigoidian ANTERIOR maxilei
Tuberozitatea maxi-
lei
PERETELE Faţa infratemporală PERETELE Procesul pterigo-
SUPERIOR a aripilor mari ale POSTERIOR Idian
sfenoidului PERETELE Lama perpendicula-
MEDIAL ră a palatinului

19
 COLOANA VERTEBRALĂ (columna vertebralis)

DEFINIŢIE, GENERALITĂŢI

Coloana vertebrală face parte din scheletul axial al trunchiului fiind aşezată posterior şi
median. Se formează prin suprapunerea a 33-34 de piese osoase numite vertebre care se
găsesc la nivelul gâtului, toracelui, regiunii lombare şi a pelvisului. Măsoară în lungime
în medie 73 cm la bărbat şi 63 cm la femeie. Lăţimea sa variază find maximă, (în medie
11 cm) la baza sacrului. Prezintă curburi în plan sagital (anteroposterioare) orientate
alternativ fie cu convexitatea înainte când se numesc lordoze, curbura cervicală (lordosis
cervicis) şi lombară (lordosis lumbalis), fie cu convexitatea înapoi când se numesc cifoze,
curbura toracală (kyphosis thoracica) şi sacrată (kyphosis saqcralis) respectiv curburi în
plan frontal (curburi laterale, curbura toracală, curbura sacrococcigiană) mai puţin
pronunţate cu convexitatea situată alternativ dreapta stânga.
Curburile coloanei măresc rezistenţa acesteia la compresiunile axiale. Rezistenţa unei
coloane este egală cu pătratul numărului curburilor +1. Aşa de exemplu o coloană rectilinie
are o rezistenţă egală cu 1, o coloană cu o curbură are o rezistenţă egală cu 2, o coloană cu 2
curburi o rezistenţă egală cu 5, în fine o coloană cu 3 curburi o rezistenţă de 10.
Indicele rahidian DELMAS= L/h rahisului între S1 şi atlas= 95, cu extreme normale între
94 şi 96. El nu poate fi măsurat decât pe o piesă anatomică.
O coloană cu curburi accentuate posedă un indice DELMAS mai mic decât 94, din
contră o coloană rectilinie posedă un indice DELMAS mai mare decât 96. DELMAS
demonstrează că o coloană cu curburi accentuate este te tip funcţional dinamic, în timp ce
o coloană cu curburi şterse este de tip funcţional static.
La noul născut şi la sugar întâlnim o singură curbură la nivelul segmentului toracic.
Lordoza cervicală apare în lunile 3-5 de viaţă fiind rezultatul ridicării capului de către
sugar. În jurul vârstei de 2 ani apare şi lordoza lombară indispensabilă locomoţiei şi
ortostatismului (staţiunii verticale).
Coloana vertebrală are 2 proprietăţi opuse din punct de vedere mecanic: rigiditatea şi
elasticitatea. Coloana vertebrală se întinde până la nivelul capului având un suport important
situat în plan transversal reprezentat de centura scapulară. După TESTUT ea este scut de
protecţie şi punct de sprijin pentru un număr mare de viscere, în timp ce JUNGHANS o
consideră punctul central al staticii corpului. Vlad VOICULESCU consideră coloana
vertebrală axul de susţinere al întregului schelet al corpului, în timp ce BACIU o defineşte
drept cel mai important component al aparatului locomotor de care sunt legate toate celelalte
segmente ale corpului uman. La buna funcţionare a coloanei vertebrale îşi aduc aportul
echilibrul intrinsec şi cel extrinsec.
Echilibrul intrinsec=rezistenţa elastică la tensiune a ligamentelor/rezistenţa elastică la
presiune a discurilor.
Echilibrul extrinsec este dat de un număr mare de grupe musculare ce alcătuiesc corsetul
muscular.

20
Un alt suport transversal se găseşte la nivel lombar. În poziţie verticală simetrică forţele sunt
echilibrate, iar coloana este rectilinie. În poziţie de balans când corpul se sprijină pe un singur
membru inferior bazinul balansează în partea opusă, iar coloana este obligată să urmeze un
traiect sinuos: convexă în porţiunea lombară cu convexitatea către membrul în balans,
concavă în porţiunea sa dorsală şi din nou convexă. Pârghiile musculare îşi ajustează automat
tensiunea pentru a restabili echilibrul, datorită tonusului muscular determinat de muşchii de
postură, coordonaţi de sistemul extrapiramidal.
Coloana vertebrală formează pilonul central (pilierul central) al trunchiului. Dacă în
porţiunea sa toracală ea se apropie de planul posterior (1/ 4 din grosime), în regiunea
cervicală este la 1/3 din grosimea gâtului pentru ca în porţiunea lombară să fie situată central
( ½ din grosimea corpului).
În regiunea cervicală coloana suportă greutatea craniului trebuind să fie situată cât mai
aproape de centrul de gravitaţie al corpului. În regiunea toracală coloana este împinsă
posterior de organele mediastinului şi în particular de inimă. Din contră în regiunea lombară
unde suportă întreaga greutate a porţiunii superioare a trunchiului are o poziţie centrală având
o proeminenţă în cavitatea abdominală. În afară de funcţia de suport a trunchiului are rol de
protecţie a nevraxului. În situaţii patologice măduva spinării şi nervii spinali intră în conflict
cu învelişul protector.
Vertebrele poartă numele regiunilor din care fac parte.
Vertebrle cervicale răspund gâtului, sunt în număr de 7 şi formează împreună
coloana cervicală. Se notează de la C1 la C7.
Vertebrele toracale răspund toracelui şi formează împreună coloana toracală. Se
notează de la T1 la T12 Alcătuiesc cea mai lungă porţiune a coloanei.
Vertebrele lombare răspund regiunii lombare, sunt în număr de 5 şi formează
împreună coloana lombară. Se notează de la L1 la L5.
Vertebrele cervicale, toracale şi lombare sunt mobile şi independente. Din acest
motiv mai sunt denumite şi vertebre adevărate.
Vertebrele sacrate sunt în număr de 5. Prin unirea lor ia naştere sacrul.
Vertebrele coccigiene sunt în număr de 4-5. Prin unirea lor se formează coccigele,
un vestigiu al cozii.
Vertebrele sacrate şi coccigiene răspund pelvisului. Deoarece ele sunt sudate între
ele, deci imobile se mai numesc şi vertebre false.
Prin suprapunerea corpurilor vertebrale se formează faţa anterioară a coloanei, prin
cea a proceselor spinoase creasta spinală de pe faţa posterioară a coloanei, iar prin cea
a găurilor vertebrale canalul vertebral. De o parte şi de cealaltă a crestei spinale se
găsesc şanţurile vertebrale ce adăpostesc muşchii ce acţionează asupra coloanei
vertebrale.
Feţele laterale ale coloanei sunt formate de vârful proceselor transverse, pediculii
vertebrali, găurile intervertebrale şi porţiunile laterale ale corpilor vertebrali.

VERTEBRELE ADEVĂRATE

Cuprind vertebrele C1-L5. Prezintă caractere generale, regionale, iar unele din ele
prezintă şi caractere speciale (vezi atlasul şi axisul)

21
 a) Caracterele generale (vertebra tip)
Vertebra adevărată prezintă două porţiuni, corpul vertebrei (corpus vertebrae) şi
arcul vertebral (arcus vertebralis) unite între ele prin două mici punţi denumite pediculii
arcului vertebral (pediculus arcus vertebrae). Corpul, arcul şi pediculii vertebrali
delimitează gaura vertebrală (foramen vertebrale).
Corpul vertebrei (corpus vertebrae) este porţiunea cea mai voluminoasă a sa şi are o
formă aproximativ cilindrică. Formează peretele anterior al găurii vertebrale. I se descriu
două feţe, una superioară (cranială) şi una inferioară (caudală) şi o circumferinţă. Corpul
vertebral are o structură de os scurt ca o coajă de nucă, cu o corticală de os dens ce înconjoară
ţesutul spongios. Corticala de la nivelul feţei superioare şi inferioare a corpului vertebral se
numeşte platou vertebral. El este mai gros în centru unde se găseşte o porţiune cartilaginoasă.
Periferia formează un burelet sau fâşie marginală. Acesta derivă din punctele de osificare
epifizară având forma unui inel şi se sudează cu restul corpului vertebral în jurul vârstei de
14-15 ani. Tulburările de osificare ale acestui nucleu epifizar constituie epifizita vertebrală
sau maladia SCHEUERMANN. Pe o secţiune verticofrontală a corpului vertebral se disting
de fiecare parte îngroşări corticale nete. Superior şi inferior platourile vertebrale sunt dublate
de un strat cartilaginos, iar în centrul corpului vertebral travee de os spongios care se
repartizează urmând liniile de forţă. Aceste linii sunt verticale dacă unesc platoul superior cu
cel inferior, sau orizontale dacă unesc cele 2 corticale laterale, în fine oblice dacă unesc
platoul inferior cu corticalele laterale. Pe o secţiune sagitală se regăsesc traveele verticale, dar
mai există 2 sisteme de fibre oblice denumite şi fibre în evantai. Pe de o parte fibre în evantai
ce pleacă de la platoul superior pentru a se deschide în timp ce traversează cei 2 pediculi
către procesul articular superior de fiecare parte şi procesul spinos. Pe de altă parte un evantai
ce pleacă din platoul inferior pentru a se deschide traversând cei 2 pediculi către procesele
articulare inferioare şi procesul spinos. Încrucişarea acestor 3 sisteme trabeculare constituie
puncte de maximă rezistenţă, dar şi o zonă de minimă rezistenţă, în particular un triunghi cu
baza situată anterior în care nu există decât travee verticale.Acest fapt explică fractura
cuneiformă a corpului vertebral. La o compresiune axială de 600 de kilograme porţiunea
anterioară a corpului vertebral se zdrobeşte rezultând fractura tasare. Pentru zdrobirea
corpului vertebral în totalitate este necesară o compresiune axială de 800 de kilograme care
duce la cedarea peretelui posterior al corpului vertebral cu interesarea canalului vertebral.
Arcul vertebral (arcus vertebralis) formează peretele posterior al găurii vertebrale. Este
alcătuit din următoarele elemente:
1. Lamele vertebrale (lamina arcus vertebrae) , una dreaptă şi alta stângă, de formă
patrulateră, situate între pediculul vertebral şi baza apofizei spinoase.. Prezintă o
faţă anterioară ce participă la formarea suprafeţei interne a canalului vertebral, o
faţă posterioară ce priveşte în sus şi în afară, o margine superioară şi una
inferioară, o extremitate medială şi una laterală.
2. Procesul spinos (processus spinosus; apofiza spinoasă) continuă înapoi arcul
vertebral. Este situat în plan median şi posterior pornind de la locul de unire al
celor două lame vertebrale. Prezintă 2 feţe (dreaptă şi stângă), 2 margini, o bază şi
un vârf. Vârful se poate explora pe viu prin palpare fiind evidenţiabil sub piele.
3. Procesele transversare (processus transverses, apofizele transverse) În număr de
2,(dreaptă şi stângă) pleacă de pe părţile laterale ale arcului vertebral şi se
dirijează în afară şi puţin posterior. Intervin în stabilizarea laterală a coloanei
vertebrale.

22
 4. Procesele articulare (processus articularis; apofizele articulare) Sunt în număr de 4
(două superioare şi două inferioare). Procesele superioare (processus articularis
superior) ale unei vertebre se articulează cu procesele articulare inferioare
(processus articularis inferior) ale vertebrei supraiacente (de deasupra) în timp ce
procesele sale inferioare se articulează cu procesele articulare superioare ale
vertebrei subiacente (de dedesubt).
- Pediculul vertebral (pediculus arcus vertebrae) leagă arcul vertebral de corp.
Prezintă cranial şi caudal (pe marginea superioară şi marginea inferioară)
incizurile vertebrale, superioară şi inferioară (incisura vertebralis superior,
incisura vertebralis inferior). Prin suprapunerea vertebrelor incizurile a două
vertebre vecine delimitează găurile intervertebrale (sau de conjugare, foramen
intervertebrale).prin care trec nervii spinali corespunzători.
- Gaura vertebrală ( foramen vertebrale,orificiul vertebral) este spaţiul delimitat
anterior de faţa posterioară a corpului vertebral, posterior de arcul vertebral, iar
lateral de pediculii vertebrali. Dimensiunile orificiului vertebral diferă de la o
vertebră la alta. Din suprapunerea tuturor găurilor vertebrale ia naştere canalul
vertebral.(canalis vertebralis) Canalul are dimensiuni mari şi formă triunghiulară
pe secţiune în regiunile cervicală şi lombară şi diametru mai mic şi formă rotundă
în regiunea toracală.
b) Caracterele regionale vezi TABELUL 7

TABELUL7 CARACTERELE REGIONALE ALE VERTEBRELOR

CARACTERE VERTEBRE VERTEBRE VERTEBRE
REGIONALE CERVICALE TORACALE LOMBARE
CORP Mic şi alungit Uşor alungit Voluminos
transversal anteroposterior
PROCES SPINOS Scurt, cu vârful Prismatic Dreptunghiular cu
bifid triunghiular, oblic direcţie orizontală
înapoi şi în jos
PROCES Baza lor străbătută Prezintă o feţişoară Mici proeminenţe
TRANSVERS de gaura articulară ce se
transversală articulează cu
tuberculul coastei
corespunzătoare
PROCESE Orientate pe un Verticale şi dispuse Verticale şi dispuse
ARTICULARE plan aproape în plan frontal în plan sagital
orizontal
GAURA Largă şi Rotundă Triunghiulară
VERTEBRALĂ triunghiulară

I Vertebrele cervicale (vertebrae cervicalis)

1. Corpul vertebrei este mic şi alungit transversal. Are dimensiuni mai mici decât corpul
vertebrei toracale sau lombare.
2. Procesul spinos este scurt şi are vârful bifid. Este înclinat în jos şi înapoi.
3. Procesele transversare prezintă la baza lor gaura transversară prin care trec vasele şi
nervul vertebral.

23
4. Procesele articulare sunt orientate pe un plan aproape orizontal.
5. Gaura vertebrală este largă şi triunghiulară.
II Vertebrele toracale (vertebrae thoracicae)
1. Corpul vertebrei este uşor alungit anteroposterior. Este mai voluminos decât cel al
vertebrelor cervicale. Volumul corpului vertebral creşte de sus în jos de-a lungul coloanei
toracale. Prezintă 2 scobituri superioare (fovea costalis superior) şi 2 scobituri inferioare
(fovea costalis inferior) câte una de fiecare parte a corpului vertebral. Scobitura superioa-
ră a unei vertebre delimitează cu cea inferioară a vertebrei supraiacente un unghi diedru
în care pătrunde capul coastei corespunzătoare.
2. Procesul spinos este prismatic triunghiular fiind orientat oblic înapoi şi în jos.
3. Procesele transversare prezintă o suprafaţă de articulare cu tuberculul coastei
corespunzătoare.
4. Procesele articulare sunt verticale şi dispuse în plan frontal.
5. Gaura vertebrală este rotundă.

III Vertebrele lombare (vertebrae lumbales)

1. Corpul vertebral este cel mai voluminos. Diametrul său transversal depăşeşte net pe cel
anteroposterior.
2. Procesul spinos este o lamă osoasă groasă, dreptunghiulară cu direcţie orizontală.
3. Procesele transversare sunt mici proeminenţe. Se mai numesc şi procese accesorii.
(processus accessorius)
4. Procesele articulare au formă specifică de segment de cilindru plin sau gol. Sunt
dispuse în plan sagital şi au o direcţie verticală.
5. Gaura vertebrală este triunghiulară şi evident mai mică în raport cu dimensiunile
corpului vertebral.
c) Caracterele speciale Există vertebre cu caractere speciale atât în regiunea
cervicală cât şi în regiunea toracală şi lombară.

ATLASUL (atlas)

Reprezintă prima vertebră cervicală (C1). Prezintă o structură profund modificată atât
faţă de vertebra tip cât şi faţă de celelalte vertebre cervicale. Are forma unui inel osos.
Este format din 2 mase osoase numite mase laterale (massa lateralis atlantis) unite între
ele prin 2 arcuri osoase, din care unul este anterior (arcus anterior atlantis), iar celălalt
posterior (arcus posterior atlantis).
Masele laterale circumscriu împreună cu arcul anterior şi arcul posterior gaura
vertebrală (foramen vertebralae). Prezintă o cavitate articulară superioară (facies
articularis superior) pentru articularea cu condilul occipitalului, o faţă articulară
inferioară (facies articularis inferior) pentru articulaţia cu procesul articular superior al
axisului şi o faţă medială pe care se inseră ligamentul transversal (ligamentum
transversum atlantis).
Arcul anterior (arcus anterior atlantis) prezintă pe faţa sa anterioară un tubercul anterior
(tuberculum anterius) pe care se inseră ligamentul longitudinal anterior şi muşchiul
lungul gâtului , iar pe faţa sa posterioară o feţişoară articulară pentru dintele axisu-
lui (fovea dentis)

24
 Arcul posterior (arcus posterior atlantis) prezintă pe faţa sa posterioară tuberculul
posterior al atlasului (tuberculum posterius)
Atlasul nu are corp vertebral. Orificiul vertebral este larg la acest nivel. Extremitatea
posterioară a feţei articulare superioare delimitează împreună cu porţiunea iniţială a
arcului posterior un şanţ, şanţul arterei vertebrale (sulcus arteriae vertebralis) prin care
trec artera vertebrală şi primul nerv cervical. Ligamentul transvers al atlasului împarte
inelul osos al atlasului într-o porţiune anterioară ocupată de dintele axisului (dens axis) şi
o porţiune posterioară care corespunde orificiului vertebral al celorlalte vertebre şi
conţine măduva spinării şi meningele spinal.

AXISUL (axis)

Este cea de-a doua vertebră cervicală.(C2) Prezintă un corp vertebral cu 6 feţe, un
proces spinos, procese articulare şi transverse, lame vertebrale, pediculi precum şi un
orificiu vertebral. Caracteristica sa principală este dată de prezenţa pe faţa superioară a
corpului a unei proeminenţe verticale numită apofiza odontoidă.( dens axis, dintele) Pe
faţa anterioară a dintelui se găseşte o faţă articulară (facies articularis anterior) care vine
în contact cu ligamentul transvers al atlasului.

VERTEBRA CERVICALĂ 6

Tuberculul anterior al procesului transvers (tuberculul lui CHASSAIGNAC) este mai

proeminent şi se poate palpa fiind un reper important pentru explorarea arterei carotide
comune.

VERTEBRA CERVICALĂ 7

Este cunoscută şi sub numele de vertebră proeminentă deoarece prezintă un proces

spinos lung ce se evidenţiază sub piele (reper în numărarea vertebrelor)

VERTEBRELE TORACALE T11-T12

Prezintă o singură scobitură pe corp destinată capului costal corespunzător.

VERTEBRELE FALSE

SACRUL (os sacrum)

Este un os median şi nepereche ce ia naştere prin sudarea celor 5 vertebre sacrate. Este
situat în continuarea coloanei lombare şi are forma unei piramide cu baza în sus şi vârful
în jos. Participă împreună cu cele 2 oase coxale şi coccigele la alcătuirea pelvisului osos.
- Orientare 1. Se aşează înainte faţa concavă
2. Se aşează în sus baza osului
Prezintă:
- o faţă anterioară numită faţă pelvină (facies pelvica), ce este concavă şi priveşte în
jos şi înainte. Prezintă 4 linii transversale (lineae transversae) care indică locurile

25
 de sudură ale celor 5 vertebre. La extremităţile fiecărei linii transversale există
cite o gaură sacrală pelvină (foramina sacralia anteriora) prin care trec ramurile
ventrale ale nervilor sacrali.
- o faţă posterioară ( facies dorsalis,dorsală) convexă ce priveşte în sus şi înapoi;
- două feţe laterale ( pars lateralis; părţi laterale) care în partea lor inferioară au
aspect de margini. Feţele laterale prezintă fiecare în porţiunea lor superioară câte
o suprafaţă articulară (facies auricularis) prin intermediul căreia se articulează cu
osul coxal drept, respectiv stâng.
- o bază (basis ossis sacri) situată în sus ce se articulează cu faţa inferioară a ultimei
vertebre lombare. Anterior şi median prezintă o suprafaţă ovalară care este faţa
superioară a corpului primei vertebre sacrale. Lateral de suprafaţa ovalară se
găseşte câte o suprafaţă ovalară numită aripioara sacrului (ala ossis sacri).
Înapoia suprafeţei ovalare se găseşte orificiul superior al canalului sacral, iar
lateral de orificiu se găsesc două procese articulare (processus articularis superior)
pentru articularea cu procesele articulare inferioare ale ultimei vertebre lombare.
- un vârf (apex ossi sacri) situat în jos care se articulează cu coccigele.
Sacrul este străbătut de canalul sacrat (canalis sacralis) ce continuă canalul vertebral.
Din unirea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrate se formează pe linia mediană a
feţei dorsale creasta sacrală mediană (crista sacralis mediana). Lateral de creasta
sacrală mediană se găseşte de fiecare parte câte o creastă sacrală intermediară (crista
sacralis medialis) care corespunde proceselor articulare ale vertebrelor sacrale.Lateral
de crestele sacrale intermediare se găsesc 4 găuri sacrale (foramina sacralia
posteriora) pe unde trec ramurile dorsale ale nervilor sacrali Şi mai lateral se găsesc
câte o creastă sacrală laterală (crista sacralis lateralis) ce corespund proceselor
transverse ale vertebrelor sacrate. Toate aceste creste se găsesc situate pe faţa dorsală
a sacrului. La extremitatea inferioară a crestei sacrale mediane se găseşte un orificiu
în formă de V răsturnat, hiatul sacral (hiatus sacralis) delimitat de coarnele sacrale
(cornu sacralae)

COCCIGELE (os cocygis)

Este un os rudimentar şi nepereche format din unirea celor 4 sau 5 vertebre

cocigiene atrofiate. Este situat în continuarea sacrului fiind omologul scheletului cozii
de la mamifere. Împreună cu oasele coxale şi osul sacru formează pelvisul osos
(bazinul osos). Prezintă 2 feţe (anterioară, concavă şi posterioară, convexă), 2 margini
(dreaptă şi stângă ce converg spre vârf), o bază situată în sus şi un vârf ce priveşte în
jos. Baza prezintă o feţişoară eliptică pentru articularea cu vârful sacrului. Înapoia
acestei feţişoare se găsesc de o parte şi de cealaltă coarnele cocigelui (cornu
coccygeum), care se articulează cu coarnele sacrale contribuind la delimitarea
cornului sacral
.
A Inserţii musculare la nivelul coloanei

Pe atlas: Muşchiul lungul gâtului (porţiunea oblică superioară)

Muşchiul drept anterior al capului (pe faţa anterioară a maselor laterale)

26
 Muşchiul spleniul gâtului, oblic inferior al capului, oblic superior al capului
(vârful proceselor transverse ale atlasului)
Muşchiul micul drept posterior al capului (tuberculul posterior al atlasului)
Pe axis : Muşchiul spleniul gâtului (vârful proceselor transverse ale axisului),
semispinal cervical, marele drept posterior al capului, oblic inferior al capului
(procesul spinos )
Pe corpul vertebrelor cervicale: porţiunea verticală a muşchiului lung al gâtului (C5-
C7)
Pe procesele spinoase ale vertebrelor cervicale: muşchiul semispinal cervical (C3-C5)
porţiunea cervicală a muşchiului spinal, semispinal toracic (C6-C7) muşchiul
romboid , dinţat posterior şi superior, trapez, splenius (C7), rotatori, interspinoşi
cervicali
Pe procesele transverse ale vertebrelor cervicale.muşchiul ridicător al scapulei (C1-
C5), scalen mijlociu (C2-C7), scalen anterior, lung al capului, porţiunea oblică
superioară a muşchiului lung al gâtului (C3-C6), porţiunea cervicală a muşchiului
iliocostal, porţiunea cervicală a muşchiului longissimus, semispinal al capului (C3-
C7) porţiunea oblică inferioară a muşchiului lung al gâtului (C5-C6), scalen posterior
(C5-C7) porţiunea cefalică a muşchiului longissim (ultimele), muşchii multifizi,
rotatori, intertransversari cervicali
Pe corpul vertebrelor toracale: porţiunea verticală şi oblică inferioară a muşchiului
lung al capului (T1-T3), psoas mare, psoas mic (T12)
Pe procesele spinoase ale vertebrelor toracale:Muşchiul dinţat posterior şi superior
(T1-T3) romboid, semispinal toracic (T1-T4), splenius (T1-T5) porţiunea toracală a
muşchiului spinal (T1-T8), trapez (T1-T12), dorsal mare (T7-T12) dinţat posterior şi
inferior, porţiunea toracală a muşchiului spinal (T11-T12), rotatori
Pe procesele transverse ale vertebrelor toracale: porţiunea cervicală a muşchiului
longissim, semispinal cervical, semispinal al capului (T1-T5), semispinal toracic (T7-
T12) muşchii multifizi, rotatori
Pe corpul vertebrelor lombare: muşchiul psoas mic (L1) stâlpul stâng al diafragmei
(L1-L2), stâlpul drept aldiafragmei (L1-L3), muşchiul psoas mare (L1-L4)
Pe procesele spinoase ale vertebrelor lombare: Muşchiul dinţat posterior şi inferior,
porţiunea toracală a muşchiului spinal L1-L2) dorsal mare (L1-L5) masa comună
sacrolombară (ultimele vertebre lombare), rotatori, interspinoşi lombari
Pe procesele costiforme: porţiunea toracală a muşchiului longissim, muşchiul
transvers abdominal, muşchiul pătratul lombelor (fibrele iliotransversare şi costo-
transversare), muşchiul psoas mare
Pe procesele accesorii muşchii multifizi, rotatori, intertransversari lombari
Pe faţa anterioară a sacrului:muşchiul piriform, coccigian şi sacrococcigian ventral
Pe faţa dorsală a sacrului: muşchiul dorsal mare (creasta sacrală mediană), gluteu
mare, masa comună sacrolombară (pe creasta sacrală mediană)
Între găurile sacrale posterioare şi creasta sacrală laterală: muşchii transverşi spinali şi
gluteu mare (fesier mare)
Pe părţile laterale ale sacrului muşchii coccigian
Pe marginea părţii laterale a sacrului muşchiul gluteu mare
Pe aripa sacrului muşchiul psoas
În şanţurile sacrului: muşchii multifizi

27
Pe părţile laterale ale coccigelui:muşchiul coccigian, gluteu mare

B. Inserţii ligamentare la nivelul coloanei

-ligamentul apical al dintelui pe vârful dintelui axisului

-ligamentele alare, pe laturile dintelui axisului
-ligamentul nucal, pe procesele spinoase ale vertebrelor cervicale
-ligamentul lombocostal pe baza primelor 2 vertebre lombare
-ligamentul iliolombar, pe procesele transverse L4-L5
-ligamentele sacroiliace ventrale, pe aripioara sacrului ]i fa\a posterioar` a sacrului
([n afar`) şi primele 2 găuri sacrate (lateral)
-ligamentele sacroiliace dorsale, pe creasta sacrală laterală
-ligamentul sacroiliac interosos, pe tuberozitatea sacrată
-ligamentele sacrococcigiene laterale, pe unghiul inferior al sacrului şi procesele
transverse ale coccigelui
-ligamentul sacrotuberal, pe marginile laterale ale sacrului şi coccigelui p@nă la
vertebra coccigiană 3
- ligamentul sacrospinos, pe marginile laterale ale sacrului ]i coccigelui
-ligamentele interspinoase, pe procesele spinoase a 2 vertebre corespunzătoare
-ligamentele intertransversare, pe procesele transverse corespondente
-ligamentul costotransversar pe procesul transversar corespunzător
-ligamentul costotransversar lateral pe baza procesului transvers al vertebrei
supraiacente
-ligamentul costotransversar superior, pe procesul transvers al vertebrei supraiacente
-ligamentele galbene pe procesele articulare până la baza procesului spinos
-ligamentul vertebral longitudinal anterior, pe partea anterioară a corpurilor vertebrale
până la vertebra a 2-a sacrată
-ligamentul sacrococcigian ventral de la vârful sacrului la coccige
-ligamentul vertebral longitudinal posterior, pe faţa posterioară a corpurilor
vertebrale, în interiorul canalului rahidian, până la baza cocigelui
-ligametul supraspinos pe toată întinderea coloanei, pe vârful proceselor spinoase

C Repere osoase la nivelul coloanei

-procesele spinoase proemină posterior şi pot fi examinate în flexia puternică a

coloanei vertebrale. Cel mai proeminent este procesul spinos al vertebrei cervicale 7
(C7- vertebra proeminentă) de la care se începe numărătoarea vertebrelor.
- explorarea vertebrelor toracale şi lombare se face mai uşor când bolnavul este în
poziţie şezândă, cu mâinile pe genunchi şi cu bărbia atingând manubriul sternal.

D Repere vasculare

- artera vertebrală la nivelul şanţului arterei vertebrale a atlasului

- prin găurile transversale trece artera vertebrală înconjurată de un sinus venos

28
 - tuberculul anterior al procesului transvers al vertebrei C6 reper pentru explorarea
arterei carotide comune

E Rapoarte nervoase

- prin găurile transversale trece nervul vertebral

- prin găurile intervertebrale trec nervii spinali corespunzători
- canalul vertebral adăposteşte măduva spinării învelită de meningele spinal
- primul nerv cervical la nivelul şanţului arterei vertebrale
- ramurile ventrale ale nervilor sacrali trec prin găurile sacrale pelvine

F. Aplicaţii clinice

Traumatismele coloanei vertebrale se pot clasifica în fracturi, luxaţii şi fracturi- luxaţii.

În caz de accident curburile coloanei suple şi elastice permit atenuarea impactului, ceea
ce nu ar fi posibil la o coloană rigidă.
Fracturile sunt considerate grave întrucât pot interesa oricând măduva şi rădăcinile
nervoase. (fracturi amielice=fără interesarea măduvei; fracturi mielice=cu interesarea
măduvei).
Fracturile corpului vertebral pot şi parcelare, cu tasare simetrică sau asimetrică sau
cominutive. Corpul vertebral prezintă o reţea trabeculară dispusă în 2 fascicule oblice,
unul superior şi altul inferior, care se încrucişează pe peretele posterior constituind zidul
posterior. Anterior între cele 2 fascicule se găsesc doar trabecule verticale ce delimitează
o zonă fragilă, incapabilă să reziste la suprasolicitările mecanice şi în care fracturile se
produc mai uşor. La o compresiune axială de 600 de kilograme porţiunea anterioară a
corpului vertebral se zdrobeşte rezultând fractura tasare. Pentru zdrobirea corpului
vertebral în totalitate este necesară o compresiune axială de 800 de kilograme care duce
la cedarea peretelui posterior al corpului vertebral cu interesarea canalului vertebral.
Fracturile de arc posterior interesează procesele spinoase, transverse, articulare,
pediculii şi lamele vertebrale. Arcul vertebral posterior este mai rezistent fiind constituit
din fascicule trabeculare ce se condensează în special la nivelul pediculilor vertebrali,
proceselor articulare şi lamelor vertebrale.
Fracturile cu prognosticul cel mai sever sunt cele în care este interesat atât corpul cât şi
arcul posterior şi în care măduva spinării nu poate să scape fără leziuni.
Luxaţiile sunt anteroposterioare şi laterale în regiunea cervicală, cel mai adesea cu
prognostic foarte grav şi anteroposterioare în regiunea lombară.
Fracturile luxaţii se întâlnesc de obicei în regiunea cervicală având de asemenea un
prognostic foarte grav.
Funcţional fracturile se pot clasifica în stabile şi instabile (care se pot deplasa ulterior
accidentului). Stabilitatea depinde de conceptul celor 3 coloane (anterioară, mijlocie şi
posterioară)
Coloana anterioară cuprinde jumătatea anterioară a corpului vertebral, partea anterioară
a inelului fibros şi ligamentul longitudinal anterior,
Coloana mijlocie cuprinde jumătatea posterioară a corpului vertebral, partea posterioară
a inelului fibros şi ligamentul longitudinal posterior.

29
 Coloana posteriorară cuprinde sistemul ligamentar posterior, capsula şi articulaţiile
intervertebrale şi arcul neural posterior.
Dacă 2 din cele 3 coloane sunt afectate fractura este instabilă.
Vertebra C1
La nivelul atlasului se întâlnesc fracturi la nivelul maselor laterale şi a arcurilor.
Fracturile cu separarea maselor laterale ameninţă prin alunecarea acestora în afară
arterele vertebrale. Fiecare arc poate fi fracturat în una sau mai multe părţi. Fractura
arcului posterior poate afecta nervul ARNOLD.
Vertebra C2
Fractura odontoidei se poate asocia cu luxaţia anterioară a atlasului şi reprezintă de obicei
o leziune foarte gravă, având ca şi complicaţii tetraplegia şi afectarea centrilor respiratori.
Vertebrele C3-C7
Fracturile la acest nivel sunt de obicei instabile având maximum de frecvenţă la nivel C5-
C6. Se însoţesc de obicei de complicaţii nervoase severe. Mai frecvente sunt subluxaţiile
şi luxaţiile.
Vertebrele toracolombare
Fracturile sunt stabile fiind protejate la nivel toracal de cutia toracică. Fracturile de corp
vertebral prin compresiune devin instabile ameninţând canalul vertebral dacă înălţimea
corpului vertebral este comprimată peste 50%
Fracturile luxaţii ale coloanei toracolombare sunt frecvente la acest nivel şi apar după
un traumatism sever şi au o instabilitate mare, urmare a schimbării orientării feţelor
articulare şi a piederii suportului furnizat de coaste şi ligamentele de unire.
Fracturile la nivelul sacrului şi cocigelui vor fi prezentate la bazin. Este de remarcat că
la nivelul sacrului există zone de rezistenţă crescută, cum ar fi porţiunea mijlocie a
sacrului şi zone de rezistenţă scăzută ca de exemplu găurile sacrate.
.

30
 TORACELE OSOS (thorax)

DEFINIŢIE. GENERALITĂŢI

Toracele osos este o cavitate formată din coloana vertebrală toracală, coaste cu
cartilajele costale şi stern. Aceste oase alcătuiesc o cuşcă elastică adaptată actului
respiraţiei. Cavitatea toracică adăposteşte viscere deosebit de importante, cum ar fi inima
şi plămânii. Are forma unui trunchi de con modificat. Dimensiunile şi forma lui se
diferenţiază în funcţie de sex, vârstă, constituţie, ocupaţie, stări patologice.
a) În funcţie de vârstă:
- La copii diametrul transversal al toracelui este mic datorită oblicităţii scăzute a
coastelor.
- La adulţi creşte diametrul transversal, urmare a dezvoltării plămânilor.
- La bătrâni toracele devine rotund şi rigid din cauza osificării cartilajelor costale.
b) În funcţie de sex:
- Toracele la femei este mai scurt şi are diametrul transversal mai mic decât la băr-
baţi.
c) În funcţie de constituţie:
- La tipul astenic (astenie=slăbiciune, istovire) toracele este lung şi îngust.
- La tipul hiperstenic (hiperstenie=funcţionare exagerată a unor ţesuturi şi organe)
toracele este scurt şi larg.
d) În funcţie de ocupaţie
- La cei cu muncă fizică grea toracele tinde spre tipul hiperstenic
e) În funcţie de stările patologice:

31
 - În scolioză (scolioză=deviaţie patologică laterală a coloanei vertebrale) cele două
jumătăţi laterale ale toracelui nu sunt simetrice.
- În cifoză (cifoză=curbură posterioară a coloanei) toracele este turtit transversal şi
alungit în plan transversal.
Toracele osos prezintă o suprafaţă exterioară (exotoracele), o suprafaţă interioară
(endotoracele) o bază (orificiul inferior) şi un vârf (orificiul superior).
Atât endo cât şi exotoracele prezintă :
- o faţă anterioară alcătuită din: stern, cartilajele costale, extremitatea anterioară
a coastelor, precum şi din articulaţiile dintre ele şi de spaţiile intercostale.
- două feţe laterale formate din corpul coastelor şi spaţiile intercostale.
- o faţă posterioară alcătuită din procesele spinoase ale vertebrelor toracale, şanţuri-
le vertebrale, procesele transverse şi extremitatea posterioară a coastelor şi a spa-
ţiilor intercostale în cazul exotoracelui, respectiv de corpul vertebrelor toracale şi
şanţurile pulmonare în cazul endotoracelui.
- Vârful (apertura thoracis inferior; orificiul superior) este delimitat anterior de
scobitura jugulară a sternului, posterior de corpului vertebral T1 şi lateral de
marginea medială a primei coaste (dreaptă respectiv stângă). Are formă ovală şi
permite trecerea organelor, vaselor şi nervilor de la gât spre torace şi invers.
- Baza (apertura thoracis inferior, orificiul inferior) este delimitată anterior de
procesul xifoidian, posterior de corpul vertebrei T12, iar lateral de coasta a XII-a,
de vârful coastei a XI-a şi de cartilajul coastelor X, IX, VIII şi VII. Anterior baza
prezintă o scobitură triunghiulară, unghiul substernal (angulus infrasternalis)
delimitată de cele două arcuri costale care urcă spre procesul xifoidian.
Vertebrele toracale sunt descrise la coloana vertebrală aşa încât în acest capitol vor fi
prezentate doar sternul şi coastele.

STERNUL (sternum)

Este un os lung, turtit anteroposterior, median şi nepereche situate în partea anterioară

a toracelui. Are o direcţie oblică de sus în jos şi dinapoi înainte. Este format din 3 părţi
componente:
- una superioară numită manubriu (manubrium sterni)
- una mijlocie numită corp (corpus sterni)
- una inferioară numită proces xifoidian (processus xiphoideus)
- Orientare 1. Se pune în sus baza
2. Se pune înainte faţa convexă.
Sternul are:
a) o faţă anterioară convexă prevăzută cu o proeminenţă, la unirea manubriului cu corpul
(unghiul sternal, unghiul lui LOUIS, angulus sterni) dedesubtul căruia se găsesc 3-4 linii
transversale rezultate din unirea sternebrelor
b) o faţă posterioară concavă pe care se întâlnesc aceleaşi linii transversale
c) 2 margini laterale (dreaptă respectiv stângă) care prezintă câte 7 scobituri costale
(incisurae costales) în care pătrund capetele primelor 7 cartilaje costale
d) o bază (situată cranial) ce prezintă pe linia mediană scobitura jugulară (incisura
jugularis) situată la limita dintre gât şi torace
e) un vârf (situat caudal) format din procesul xifoidian care este cartilaginos. La bă-

32
 trâni procesul xifoidian se osifică.
La nivelul sternului se efectuează puncţia sternală cu scopul studierii măduvei roşii
osoase hematogene.

COASTELE (costae)

Sunt arcuri osoase care se interpun între coloana vertebrală toracală şi stern.
Sunt în număr de 12 perechi numerotate de jos în sus. După raporturile lor cu sternul se
împart în coaste adevărate şi coaste false.
- Coastele adevărate ( costae verae, sternale) se articulează cu sternul prin
intermediul unor cartilaje articulare. Sunt reprezentate de primele 7 perechi de
coaste.
- Coastele false (costae spuriae) nu ajung până la stern fiind reprezentate de ultimile
5 perechi de coaste.
Perechile 8,9 şi 10 de coaste deşi nu ajung la stern se articulează prin extremitatea lor
anterioară cu cartilajul costal supraiacent.
Perechile 11 şi 12 numite şi coaste flotante au extremitatea anterioară nearticulară.
- Orientare 1. Lateral se pune faţa convexă
2 Posterior se aşează extremitatea ce prezintă o feţişoară articulară
3 În jos marginea prevăzută cu un şanţ
Fiecare coastă prezintă o porţiune osoasă şi un cartilaj costal.
Coastele sunt oase lungi şi arcuate ce prezintă 3 curburi: de-a lungul feţelor, de-a lungul
marginilor şi de-a lungul axului.
Cele mai lungi coaste se găsesc la nivelul perechii a 7-a de unde lungimea descreşte atât
în sus (spre coasta 1) cât şi în jos (spre coasta 12).
Porţiunea osoasă prezintă un corp şi 2 extremităţi.
a) Extremitatea posterioară se articulează cu coloana vertebrală prin intermediul capului
(caput costae) prevăzut cu 2 feţişoare articulare (facies articularis capitis costae). Între
cap şi tubercul se găseşte gâtul sau colul (collum costae) Tuberculul (tuberculum costae)
se articulează cu procesul transvers al vertebrei corespunzătoare prin intermediul unei
feţişoare articulare (facies articularis tuberculi costae)
b) Corpul (corpus costae) prezintă:
-o faţă externă convexă
-o faţă internă concavă
-o margine superioară
-o margine inferioară ce prezintă un şanţ (sulcus costae) prin care trec vena, artera şi
nervul intercostal
c) Extremitatea anterioară este scobită.În ea pătrunde cartilajul costal.
Cartilajul costal se găseşte în prelungirea porţiunii osoase. Primele 7 perechi de cartilaje
aparţin coastelor adevărate unind aceste coaste cu sternul. Următoarele 3 perechi de
cartilaje continuă coastele false şi se unesc cu cartilajul supraiacent. În fine ultimele 2
perechi de cartilaje continuă coastele flotante pierzându-se în musculatura. peretelui
abdominal
Există şi unele perechi de coaste care prezintă particularităţi.
Coasta I (costa prima) este scurtă şi orizontală şi ca atare prezintă o faţă superioară, una
inferioară, o margine laterală convexă şi una mediană concavă. Delimitează circumferinţa

33
superioară a toracelui (vezi mai sus). Faţa superioară prezintă în porţiunea mijlocie
tuberculul de inserţie (tuberculum musculi scaleni anterior) pentru muşchiul scalen
anterior ce separă şanţul venei subclavii situat anterior de şanţul arterei sublavii situat
posterior.
Coasta a II-a (costa secunda) nu prezintă şanţ costal.
Coasta XI şi XII prezintă o singură faţă articulară deoarece nu se articulează cu procesele
transverse.

A Inserţii musculare la nivelul toracelui

1. La nivelul sternului
Pe faţa anterioară a sternului
- muşchii sternocleidomastoidian pe manubriul sternal,
-muşchiul pectoral mare (fasciculul mijlociu),
- muşchiuldrept abdominal pe procesul xifoidian
-muşchii sternotiroidian, sternohioidian, diafragma,
Pe faţa posterioară a sternului
-muşchiul sternotiroidian pe faţa posterioară a manubriului sternal
-muşchiul transvers al toracelui pe faţa posterioară a sternului şi procesului xifoid
-muşchiul sternohioidian, pe faţa posterioară a articulaţiei sternoclaviculare
2. La nivelul coastelor
- muşchiul scalen anterior pe tuberculul de pe faţa superioară a primei coaste
-muşchiul subclavicular pe faţa superioară a primei coaste
-muşchiul sternotiroidian, pe marginea posterioară a cartilajului primei coaste
-muşchiul pectoral mare (fasciculul mijlociu) pe cartilajele primelor 6 coaste
-muşchiul dinţat anterior pe faţa externă a primelor 10 coaste (porţiunea superioară
pe primele 2 coaste, porţiunea mijlocie pe coastele 2-4, porţiunea inferioară pe
coastele 5-10)
-muşchii ridicători ai coastelor în spaţiul cuprins între tuberculul şi unghiul coastei
-muşchiul iliocostal pe cele 12 unghiuri ale coastelor
-muşchii intercostali externi pe buza externă a marginilor a 2 coaste vecine
-muşchii intercostali interni, pe buza internă a marginilor a 2 coaste vecine
- muşchiul dinţat anterior la mijlocul feţei laterale a coastei a 2-a
- muşchiul scalen posterior pe faţa superioară a coastei a 2-a
-muşchiul dinţat posterior şi superior, pe faţa externă a coastelor 2-5
-muşchiul transvers al toracelui pe marginile inferioare ale cartilajelor costale 2-6
-muşchiul pectoral mic pe feţele anterolaterale ale coastelor 3,4,5
-muşchiul drept abdominal pe cartilajele coastelor 5,6,7
-muşchiul oblic extern al abdomenului, pe faţa externă a coastelor 5-12
-muşchiul transvers abdominal, pe faţa medială a ultimelor 6 cartilaje costale
-muşchiul dinţat posterior şi inferior pe faţa externă a ultimelor 4 coaste
-muşchiul dorsal mare, pe faţa externă a ultimelor 3 sau 4 coaste
-muşchiul oblic intern (fasciculele posterioare) pe marginea inferioară a ultimelor 3
coaste
-muşchiul pătratul lombelor (fibrele iliocostale şi costotransversare) pe coasta a 12-a

34
B. Inserţii ligamentare la nivelul toracelui

1. La nivelul sternului
-ligamentul interclavicular, pe manubriul sternal
-ligamentul sternoclavicular anterior, pe faţa anterioară a manubriului sternal
-ligamentul sternocostal radiat, pe partea anterioară a sternului
-ligamentul sternocostal intraarticular pe fundul cavităţii sternale
2. La nivelul coastelor
-ligamentul lombocostal pe colul coastei a XII-a
-ligamentul costotransversar pe faţa posterioară a colului coastei
-ligamentul costotransversar lateral, pe faţa posterioară a colului coastei
-ligamentul costotransversar superior, pe creasta colului coastei
-ligamentul sternocostal intraarticular, pe creasta costală
-ligamentul sternocostal radiat, pe partea anterioară a cartilajului costal

C Repere osoase la nivelul toracelui

1.La nivelul sternului

- Sternul se palpează în întregime pe faţa sa anterioară
- la unirea manubriului cu corpul pe faţa anterioară a sternului se palpează unghiul
sternal (unghiul lui LOUIS) ce serveşte ca reper pentru coasta a 2-a
- Pe marginea cranială a manubriului sternal se palpează şi se vede incizura jugulară
- Apendicele xifoid se palpează destul de uşor exceptând extremitatea sa distală. Se
proiectează la nivelul discului intervertebral dintre vertebrele T9-T10
2. La nivelul coastelor
- Coasta I poate fi palpată la baza gâtului. Pe faţa sa superioară se găseşte tuberculul pe
care se inseră muşchiul scalen anterior (tuberculul LISFRANK) reper topografic
important deoarece desparte vena subclaviculară (anterior) de artera subclaviculară
(posterior)
- Coasta II se palpează din vârful axilei la unghiul lui LOUIS
-Coastele III şi IV se pot palpa de la unghiul costal posterior
-Coastele XI şi XII se palpează doar la nivelul peretelui dorsal al trunchiului
-Cartilajele costale se pot palpa atât la nivelul marginilor lor cât şi la nivelul
extremităţilor lor sternale şi costale.
Palparea coastelor decelează fracturi osoase (crepitaţii la acest nivel însoţite de durere)
sau tumori condrocostale.

D Repere vasculare

1. La nivelul sternului
Artera mamară internă (toracică internă) are un traiect paralel cu sternul
2. La nivelul coastelor
- vena subclavie trece prin şanţul venei subclavii situat pe faţa superioară a coastei I,
anterior de tuberculul de inserţie a scalenului anterior. Se puncţionează sub claviculă la
unirea treimii mijlocii cu cea internă tehnică importantţ în serviciile de anestezie terapie
intensivă.

35
- artera subclavie trece prin şanţul arterei subclavii situat pe faţa superioară a coastei I
posterior de tubercul
- artera şi nervul intercostal trec prin şanţul de la nivelul marginii inferioare

E Rapoarte nervoase

2. La nivelul coastelor
- nervul intercostal trece prin şanţul de la nivelul marginii inferioare. Aceşti nervi se
infiltrează în cazul unor nevralgii intercostale ,a unor fracturi costale sau a unor
traumatisme toracice.
- Mediodorsal la 4-5 cm de tuberculul de inserţie a scalenului anterior se găseşte plexul
brahial( reper important pentru anesteziile tronculare).

F. Aplicaţii clinice

25% din decesele prin traumatisme sunt datorate traumatismelor toracice, iar din totalul
politraumatismelor 50% prezintă leziuni toracice.
Fracturile de stern reprezintă traumatisme severe deoarece se pot asocia cu contuziile
miocardice. Cele fără deplasare nu necesită tratament specific în timp ce cele cu
deplasare au indicaţie de osteosinteză sternală.
Fracturile costale simple nu ridică probleme deosebite, dar este de luat în seamă durerea.
O atenţie specială trebuie însă acordată fracturilor însoţite de hemo- sau pneumotorax
precum şi fracturilor primelor 2 coaste care o probabilitate foarte mare de a se asocia cu
alte leziuni traumatice mult mai periculoase.

SCHELETUL MEMBRELOR SUPERIOARE (skeleton membri superioris)

36
 În alcătuirea scheletului membrului superior intră scheletul centurii scapulare şi
scheletul părţii libere a membrului superior propriuzis.(vezi tabelul 8).

Feţe Margini Unghiuri Extremităţi Particularităţi

CLAVICULA superioara Anterioară medială os alungit
inferioară posterioară laterală S orizontal
OMOPLAT anterioară Superioară superolateral os triunghiular
posterioară medială superomedial lat
laterală inferior
HUMERUS anterolaterală Anterioară de înclnaţie superioară uşor torsionat
anteromedială laterală 130 grade inferioară medial
posterioară medială
RADIUS anterioară Anterioară superioară corpul mai
posterioară posterioară inferioară voluminos la
laterală medială extremitatea
inferioară
ULNA anterioară Anterioară superioară aspect de S
posterioară posterioară inferioară italic în plan
medială laterală frontal
CARP anterioară Proximală scafoidul=cel 8 oase
posterioară distală mai lateral os cuboidale
proximală medială al rândului I aşezate pe 2
distală laterală osul cu rânduri
laterală cârlig=cel
medială mai medial
al rândului II
METACARP dorsală Laterală proximală 5 oase alungite
anteromedială medială distală
anterolaterală palmară
FALANGE dorsală Laterală proximală 2 pentru
palmară medială distală police şi 3
pentru degetele
II-V

SCHELETUL CENTURII SCAPULARE (cingulum membri superioris)

Asigură legătura între oasele membrului superior liber şi toracele osos.

37
 Centura scapulară este formată din scapulă şi din claviculă.

CLAVICULA (clavicula)

Este un os pereche şi alungit în forma literei S culcată orizontal, situat la limita dintre
torace şi gât, de o parte şi de cealaltă a sternului. Alcătuieşte porţiunea anterioară a
centurii scapulare. Fiind situată sub piele poate fi uşor explorată prin inspecţie şi palpare.
Prezintă un corp (cu 2 feţe şi 2 margini) şi 2 extremităţi
-.Orientare 1. Lateral extremitatea turtită
2. Anterior marginea concavă a acestei extremităţi
3. Inferior faţa osului prevăzută cu un şanţ
a) Faţa superioară este netedă în treimea mijlocie şi rugoasă înspre cele 2 capete pentru
inserţia muşchiului deltoid şi trapez (lateral) respectiv sternocleido-mastoidian (medial).
b) Faţa inferioară prezintă rugozităţi pentru inserţia unor muşchi şi ligamente.
Răspunde primei coaste. Prezintă în porţiunea ei mijlocie şanţul folosit pentru orientarea
osului pe care se inseră muşchiul subclavicular.În aria acestui şanţ se găseşte gaura
nutritivă a osului prin care pătrunde o ramură a arterei suprascapulare. Medial de şanţ se
găseşte impresiunea ligamentului costoclavicular (impression lig. costoclavicularis) pe
care se inseră ligamentul cu acelaşi nume. Lateral de şanţ se găsesc tuberculul conoidian
(tubercululm conoideum) şi linia trapezoidală (linea trapezoidea) situată anterolateral de
tubercul pe care se inseră ligamentul conoidian respectiv trapezoidian
c) Marginea anterioară este convexă şi mai groasă înspre extremitatea medială (unde dă
inserţie muşchiului pectoral mare) şi concavă şi mai subţire înspre extremitatea
laterală.(unde se inseră muşchiul deltoid).
c) Marginea posterioară are o configuraţie inversă: concavă înspre extremitatea
medială şi convexă înspre extremitatea laterală, unde se inseră muşchiul trapez. Prezintă
la nivelul porţiunii sale mijlocii rapoarte vasculare şi nervoase importante (trunchiurile
plexului brahial, artera şi vena subclavie) şi ca atare în fracturile la acest nivel
fragmentele dislocate ale claviculei pot leza sau comprima aceste elemente.
d) Extremitatea medială (extremitas sternalis,) se articulează cu manubriul sternului,
motiv pentru care se mai numeşte şi extremitate sternală. Prezintă o feţişoară destinată
articulării cu manubriul sternal şi cu primul cartilaj costal.
e) Extremitatea laterală (extremitas acromialis) se articulează cu acromionul scapulei,
motiv pentru care se mai numeşte şi extremitate acromială.

A. Inserţii musculare la nivelul claviculei

Pe faţa superioară
-muşchiul deltoid, anterior în 1/3 laterală
-muşchiul trapez, posterior în 1/3 laterală
-muşchiul pectoral mare, anterior în 1/3 medială
-muşchiul sternocleidomastoidian, posterior în 1/3 medială
Pe faţa inferioară
-muşchiul subclavicular în 1/3 mijlocie
Pe marginea anterioară
-muşchiul deltoid în 1/3 laterală

38
 -muşchiul pectoral mare în 2/3 mediale
Pe marginea posterioară
-muşchiul trapez în 1/3 laterală
-muşchiul sternohioidian în 1/3 medială

B. Inserţii ligamentare la nivelul claviculei

Pe faţa inferioară
-ligamentul costoclavicular, pe impresiunea costoclaviculară, medial de şanţ
-ligamentul trapezoid
-ligamentul conoid
Pe extremitatea medială
-ligamentul interclavicular
-ligamentul sternoclavicular anterior, pe faţa anterioară a extremităţii

C. Repere osoase la nivelul claviculei

-Uşor accesibilă la palpare. Se pot explora: marginea anterioară, faţa superioară,

extremitatea sternală şi extremitatea acromială.
-În luxaţia supraacromială când se apasă cu degetul pe extremitatea laterală a claviculei
aceasta coboară, iar la ridicarea degetului clavicula urcă (semnul clapei de pian)

D. Repere vasculare

-pe faţa inferioară în 1/3 mijlocie în aria şanţului subclavicular se găseşte gaura nutritivă
prin care pătrunde o ramură a arterei suprascapulare
- 1/3 medie a marginii posterioare în raport cu vasele subclaviculare

E. Rapoarte nervoase

-Faţa superioară în 1/3 mijlocie în raport cu ramurile superficiale senzitive

supraclaviculare şi supraacromiale din plexul cervical
-Marginea posterioară în 1/3 medie în raport cu trunchiul plexului brahial

F. Aplicaţii clinice

Fracturile treimii externe a claviculei au un procent de 20% fiind fără deplasare sau cu
deplasare cu coborârea fragmetului extern. Fractura este reductibilă la apăsare.
Fracturile din treimea medie sunt cele mai frecvente (datorită schimbării curburii
claviculei) având traiect transversal, spiroid, oblic sau cu fragment intermediar.
Fracturile din treimea internă se situează medial sau trec prin inserţia muşchiului
sternocleidomastoidian. Cele situate medial de muşchi duc la ascensionarea părţii externe
a claviculei prin contracţia acestui muşchi.
Fracturile cominutive produc leziuni vasculonervoase (cu atingerea vaselor
subclaviculare, a plexului brahial şi cervical) sau pleuropulmonare(domul pleural cu
tulburări respiratorii).

39
SCAPULA (scapula; omoplatul)

Este un os lat şi pereche de formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos situat pe
porţiunea posterosuperioară şi laterală a toracelui între coastele I şi VIII.
Alcătuieşte porţiunea posterioară a centurii scapulare şi prezintă 2 feţe, trei margini şi 3
unghiuri.
-Orientare 1.Lateral unghiul cel mai voluminos
2. Posterior faţa prevăzută cu o spină puternică
3. Superior marginea cea mai subţire
a) Faţa anterioară (facies costalis) este concavă şi aplicată pe peretele posterior al cutiei
toracice fiind în raport cu coastele II-VII. Se mai numeşte şi faţă costală Prezintă fosa
subscapulară (fossa subscapularis) străbătută de creste oblice pe care se inseră muşchiul
subscapular..
b) Faţa posterioară (facies posterior)este convexă. Prezintă o proeminenţă triunghiulară
care se desprinde transversal de pe ea şi o împarte în 2 porţiuni. Este spina scapulei (spina
scapulae), prevăzută cu 3 feţe şi 3 margini (Faţă superioară şi inferioară, margini
anterioară prin care aderă de faţa dorsală, laterală concavă şi dorsală groasă pentru
inserţia muşchiului trapez pe buza superioară şi deltoid pe buza inferioară), iar cele 2
porţiuni determinate de spină sunt fosa supraspinoasă (fossa supraspinata), situată
deasupra ei, pe care se inseră muşchiul supraspinos, respectiv fosa infraspinoasă (fossa
infraspinata) situată dedesubtul spinei pe care se inseră muşchii rotund mic şi mare şi
subspinos. Spina scapulei se continuă spre capătul ei lateral cu o prelungire liberă numită
acromion (acromion) prevăzut cu o suprafaţă articulară pentru claviculă. Acromionul
determină cu buza inferioară a spinei unghiul acromionului (angulus acromii)
c) Marginea superioară (margo superior) este subţire şi ascuţită. În treimea sa laterală
prezintă incizura scapulei (incisura scapulae) situată lângă procesul coracoidian prin care
trece nervul suprascapular. Marginea dă inserţie muşchiului dinţat anterior.
d) Marginea medială (margo medialis) se mai numeşte şi margine vertebrală şi este
vizibilă sub piele la indivizii slabi.
e) Marginea laterală (margo lateralis) este mai groasă şi se mai numeşte şi margine
axilară.
f) Unghiul superolateral (angulus lateralis) prezintă o cavitate articulară numită cavitate
glenoidă (cavitas glenoidalis) în care intră capul humerusului împreună cu care formează
articulaţia scapulohumerală, colul anatomic, procesul coracoidian şi colul chirurgical
-Cavitatea glenoidală este conturată de cadrul glenoidian şi prevăzută cu 2 proeminenţe
rugoase:
1. una superioară tuberculul supraglenoidian (tuberculum supraglenoidale) pe care se
inseră capul lung al muşchiului biceps brahial şi
2. una inferioară, tuberculul infraglenoidian (tuberculum infraglenoidale) pe care se
inseră capul lung al muşchiului triceps brahial.
- Colul anatomic (collum scapulae) leagă cavitatea glenoidală de restul scapulei
- Procesul coracoidian (processus coracoideus) prezintă o bază şi o porţiune liberă (cu o
faţă superioară pentru inserţia ligamentelor coracoclaviculare şi una inferioară, o margine
anteromedială pe care se inseră muşchiul pectoral mic şi o margine posterolaterală pe

40
care se fixează ligamentul coracoacromial precum şi un vârf pe care se inseră tendoanele
capului scurt al muşchiului biceps brahial şi tendonul muşchiului coracobrahial.
- Colul chirurgical separă unghiul lateral de corpul scapulei.
i) Unghiul superomedial (angulus superior) este rotunjit.
k)Unghiul inferior (angulus inferior) este uşor explorabil sub piele şi este cel mai ascuţit.
Reprezintă vârful scapulei şi este situat la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T 7.

A. Inserţii musculare la nivelul scapulei

Pe faţa anterioară
-muşchiul subscapular, muşchiul dinţat anterior
Pe faţa posterioară
-muşchiul supraspinos la nivelul fosei supraspinoase
-muşchiul trapez pe buza superioară a spinei scapulei
-muşchiul deltoid pe buza inferioară a spinei scapulei
-muşchiul deltoid pe marginea posterioară şi laterală a acromionului şi pe vârful
acromionului
-muşchiul trapez pe marginea posterioară a acromionului
muşchiul infraspinos, rotund mic, rotund mare, dorsal mare la nivelul fosei infraspinoase
Pe marginea superioară
-muşchiul omohioidian (medial de incizura scapulei)
Pe marginea medială
-muşchiul ridicător al scapulei (superior)
-muşchiul romboid mare (inferior)
-muşchiul dinţat anterior (porţiunea mijlocie)
Pe unghiul superior
-muşchiul ridicător al scapulei,
-muşchiul dinţat anterior (porţiunea superioară a muşchiului)
Pe unghiul inferior
-muşchiul subscapular şi porţiunea inferioară a muşchiului dinţat anterior (pe faţa
anterioară), subspinos şi dorsal mare (pe faţa inferioară)
-muşchiul rotund mare
Pe unghiul lateral
1. Pe cavitatea glenoidală
-capul lung al bicepsului brahial (pe tuberculul supraglenoidian), capul lung al tricepsului
brahial (pe tuberculul infraglenoidian)
2. Pe procesul coracoidian
-muşchiul pectoral mic (pe marginea anteromedială), tendonul capului scurt al bicepsului
brahial şi tendonul muşchiului coracobrahial (pe vârf)
B. Inserţii ligamentare
Pe faţa posterioară
-ligamentul coracoacromial, pe vârful acromionului
Pe marginea superioară
-ligamentul coracoidian, pe marginile scobiturii coracoide
Pe unghiul lateral

41
-ligamentele glenohumerale, pe cadrul glenoidal
-ligamentul coracoacromial, pe marginea laterală a procesului coracoid
-ligamentul coracohumeral pe baza şi pe marginea externă a procesului coracoid

C. Repere osoase

-Spina scapulei apare net la persoanele slabe.

-Marginea medială (vertebrală) se explorează cu uşurinţă
-Unghiul inferior accesibil la palpare.
-Se poate explora unghiul acromionului
-Vârful procesului coracoidian palpabil în şanţul deltopectoral, lucru esenţial în
deplasările capului humeral în luxaţiile anteromediale ale articulaţiei scapulohumerale.
-Vârful scapulei este vizibil sub piele în paraliziile dinţatului anterior

D. Repere vasculare

-Pe faţa anterioară către unghiul lateral se găseşte gaura nutritivă prin care pătrunde artera
nutritivă (ramură a arterei suprascapulare).
-Pe faţa posterioară către partea sa superioară se găseşte ramura posterioară a arterei
scapulare

E.Rapoarte nervoase

-La nivelul marginii superioare a scapulei prin incizura scapulei trece nervul
suprascapular

F.Aplicaţii clinice

Fracturile scapulei sunt fracturi rare (mai puţin de 1% din totalul fracturilor) datorită
formei sale plate, învelişului muscular şi mobilităţii sale. Cel mai adesea se asociază cu
fracturile costale.
Fracturile de corp se produc în urma unui traumatism direct prin acţiunea unui agent
contondent asupra scapulei.
Rapoartele sale cu humerusul şi clavicula explică varietatea leziunilor.

SCHELETUL PĂRŢII LIBERE A MEMBRULUI SUPERIOR

Este alcătuit din 3 segmnete: scheletul braţului, scheletul antebraţului şi scheletul mâinii.

SCHELETUL BRAŢULUI

Este format de humerus.

42
HUMERUSUL (humerus)

Este un os lung şi pereche uşor torsionat medial. Superior se articulează cu scapula

participând la formarea articulaţiei umărului (scapulohumerală), iar inferior cu oasele
antebraţului alcătuind articulaţia cotului.
Prezintă un corp (diafiză) şi 2 extremităţi (epifize) din care una este proximală, iar
cealaltă distală.
-Orientare 1. Superior extremitatea prevăzută cu un cap sferic
2. Medial suprafaţa articulară a capului
3. Anterior şanţul profund al extremităţii superioare
a) Extremitatea superioară (epifiza proximală) este mai voluminoasă decât extremitatea
inferioară (epifiza distală). Prezintă 3 proeminenţe:una articulară numită
- capul humeral (caput humeri), netedă, în raport cu cavitatea glenoidă de la nivelul
scapulei. Capul reprezintă 1/3 din suprafaţa unei sfere. Axul său formează cu axul diafizei
un unghi de 130 de grade. Capul este separat de restul epifizei printr-un şanţ circular
numit colul anatomic (collum anatomicum) şi două nearticulare numite
- tuberculul mare (tuberculum majus) prevăzut cu 3 feţişoare ovalare (pentru inserţia
muşchilor supraspinos, subspinos şi rotund mic) şi
- tuberculul mic (tuberculum minus) pe care se inseră muşchiul subscapular.
Pe faţa anterioară cei 2 tuberculi sunt separaţi de şanţul intertubercular (sulcus
intertubercularis) prin care alunecă tendonul capului lung al muşchiului biceps
brahial.(culisa bicipitală). Şanţul este limitat anterior de creasta tuberculului mare (pe
care se inseră muşchiul pectoral mare) şi posterior de creasta tuberculului mic (pe care se
inseră muşchiul rotund mare).
b) Corpul (diafiza) este de formă aproape cilindrică în 1/3 proximală şi prismatic
triunghiulară în 2/3 inferioară şi prezintă 3 feţe şi 3 margini. Feţele sunt: anterolaterală,
anteromedială şi posterioară, iar marginile anterioară, laterală şi medială.
- Faţa anterolaterală (facies anterior lateralis) prezintă cranial de mijlocul ei tuberozitatea
deltoidiană (tuberositas deltoidea) sau V-ul deltoidian (pe care se inseră muşchiul deltoid
pe buza superioară şi muşchiul brahial pe buza distală). Sub tuberozitate se găseşte şanţul
nervului radial (sulcus nervi radialis) prin care trece nervul radial însoţit de vasele
humerale profunde.
- Faţa anteromedială (facies anterior medialis) prezintă în porţiunea superioară şanţul
intertubercular (amintit la extremitatea proximală), o rugozitate în porţiunea mijlocie (pe
care se inseră muşchiul coracobrahial) şi sub ea gaura nutritivă în care pătrunde artera
nutritivă a osului (ramură a arterei brahiale)
- Faţa posterioară (facies posterior) este străbătută în porţiunea mijlocie de un şanţ cu
direcţie inferolaterală, şanţul nervului radial (sulcus nervi radialis) de care am pomenit şi
la faţa anterolaterală. Superolateral de acest şanţ se inseră capul lateral al tricepsului
brahial, în timp ce inferomedial se inseră capul medial al tricepsului brahial.
- Marginea anterioară (margo anterior) formează proximal buza anterioară a şanţului
bicipital. În porţiunea mijlocie se continuă cu ramura anterioară a V-ului deltoidian, în
timp ce în treimea distală se bifurcă delimitând fosa coronoidiană.
- Marginea laterală (margo lateralis) se termină la epicondilul lateral, fiind mult mai
pronunţată distal, unde devine o adevărată creastă.

43
- Marginea medială (margo medialis) se termină la epicondilul medial fiind şi ea mai
pronunţată distal, unde ia aspectul unei creste.
c) Extremitatea inferioară (epifiza distală) turtită ventrodorsal şi recurbată ventral
prezintă 2 elemente articulare:
- lateral capitul (capitulum humeri), o eminenţă mică şi rotunjită ce răspunde fosetei de
pe capul radiusului
- medial trohleea (trochlea humeri) ce se articulează cu ulna, în raport cu fosa coronoidă.
Trohleea este alcătuită dintr-o margine medială şi una laterală, două povârnişuri (medial
şi lateral) dispuse în plan oblic şi un şanţ care le separă (gâtul trohleei)
Trohleea şi condilul humeral sunt separate prin şanţul condilotrohleean
De o parte şi de cealaltă a suprafeţelor articulare se găsesc
- epicondilul medial (epicondylus medialis), în continuarea marginii mediale a diafizei,
de formă triunghiulară, situat în întregime extracapsular, în raport posterior cu nervul
ulnar, pe care se inseră muşchii rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung,
flexor ulnar al carpului şi flexor superficial comun al degetelor.
- epicondilul lateral (epicondylus lateralis) în continuarea marginii laterale a diafizei, mai
redus în dimensiuni, pe care se inseră muşchii extensor comun al degetelor, extensor
propriu al degetului mic, extensor ulnar al carpului, anconeu, scurt extensor radial al
carpului şi scurtul supinator.
Epifiza distală prezintă 3 fose:
- fosa olecraniană (fossa olecrani) situată dorsal deasupra trohleei, o depresiune mai
profundă în care pătrunde vârful olecranului în mişcarea de extensie a antebraţului
- fosa coronoidă (fossa coronoidea) situată anteromedial deasupra trohleei în care
pătrunde vârful procesului coronoidian în mişcarea de flexie a antebraţului şi
- fosa radială (fossa radialis) situată anterolateral, deasupra capitului , situată
intracapsular în care pătrunde marginea anterioară a capului radial în mişcarea de flexie a
antebraţului
.
A. Inserţii musculare la nivelul humerusului

Pe epifiza superioară
- muşchiul supraspinos (pe feţişoara superioară a tuberculului mare)
- muşchiul infraspinos (pe feţişoara mijlocie a tuberculului mare)
-muşchiul rotund mic (pe feţişoara inferioară a tuberculului mare)
- muuşchii subscapular şi rotund mare (pe tuberculul mic)
Pe faţa anterolaterală a diafizei
-muşchiul deltoid (pe buza superioară a V-ului deltoidian)
-muşchiul brahial (pe buza inferioară a V-ului deltoidian)
Pe faţa anteromedială a diafizei
-muşchiul coracobrahial (imediat deasupra porţiunii mijlocii)
-muşchiul brahial (în ½ inferioară)
Pe faţa posterioară a diafizei
-capul lateral al tricepsului brahial (deasupra şanţului nervului radial)
-capul medial al tricepsului brahial (inferomedial de şanţul nervului radial)
Pe marginea anterioară
-tendonul muşchiului pectoral mare (pe buza anterioară a şanţului intertubercular)

44
-muşchiul deltoid (în porţiunea mijlocie)
-muşchiul brahial (în ½ inferioară)
Pe marginea laterală
-muşchii brahioradial şi lung extensor radial al carpului
Pe epifiza inferioară
-muşchiul rotund pronator, flexor radial al carpului, flexor superficial al degetelor, flexor
ulnar al carpului, palmar lung (pe faţa anterioară a epicondilului medial)
-muşchiul extensor al degetelor, extensor al degetului mic, extensor ulnar al carpului,
muşchiul anconeu (pe epicondilul lateral)

B. Inserţii ligamentare

Pe epifiza proximală
-ligamentele glenohumerale, pe colul anatomic al humerusului
--ligamentul coracohumeral, pe tuberculul mare al humerusului
Pe epifiza distală
-ligamentul colateral ulnar, pe epicondilul medial
-ligamentul colateral ulnar, pe epicondilul lateral

C. Repere osoase

-Capul humerusului dă forma rotundă a umărului. În luxaţia scapulohumerală apare

umărul în epolet.
-Tuberculul mare se află sub vârful acromionului.
-Tuberculul mic se află sub articulaţia acromioclaviculară. Ambii tuberculi se explorează
cu membrul superior atârnând de-a lungul corpului.
-Extremitatea inferioară a marginii laterale a diafizei se palpează deasupra epicondilului
lateral.
-La nivelul epifizei distale se pot palpa epicondilul medial şi epicondilul lateral

D. Repere vasculare

-Pe tuberculul mare numeroase orificii vasculare

-Pe faţa anterolaterală sub porţiunea mijlocie se găseşte artera nutritivă a osului (ramură a
arterei brahiale)
-Pe faţa posterioară vasele brahiale profunde ce însoţesc nervul radial

E. Rapoarte nervoase

-Nervul axilar urmăreşte traiectul colului chirurgical.

-Sub tuberozitatea deltoidiană se găseşte şanţul nervului radial
-Faţa posterioară este străbătută în porţiunea mijlocie de şanţul nervului radial în care
nervul este însoţit de vasele brahiale profunde
-Pe faţa posterioară lângă trohlee se găseşte şanţul nervului ulnar.
-Marginea laterală ştearsă în porţiunea mijlocie de trecerea nervului radial

45
-Urmare a acestor raporturi fracturile humerusului pot fi însoţite de lezarea nervilor
axilar, radial şi ulnar.

F. Aplicaţii clinice

Fracturile epifizei proximale reprezină 4-5% fiind localizate la nivelul colului anatomic,
colului chirurgical, tuberculului mare şi tuberculului mic. Se pot clasifica în fracturi fără
deplasare, cu deplasări izolate ale capului humeral (linie de fractură la nivelul colului
anatomic), ale segmentului diafizar (linie de fractură la nivelul colului chirurgical) şi ale
tuberculului mare şi tuberculului mic, sau cu deplasări a mai multor elemente.
Fracturile cu deplasare se pot însoţi de luxaţii anterioare sau posterioare.
Fracturile diafizei sunt cel mai frecvent întalnite în treimea medie şi au traiect oblic
transversal sau spiroid.
Fracturile fără deplasare sunt rare la nivelul diafizei.
Fracturile epifizei distale se pot împărţi în extraarticulare, parţial articulare sau articulare.
După o altă clasificare se împart în supra- şi intercondiliene, fracturi izolate ale condililor
intern şi extern, ale epicondilului medial (epitrohlee) şi lateral.

SCHELETUL ANTEBRAŢULUI

Este format din 2 oase: ulna situată în prelungirea degetului mic şi radiusul aflat în
prelungirea degetului mare (policelui)

RADIUSUL (radius)

Este un os lung şi pereche situat în partea laterală a antebraţului între capitulul humeral
şi masivul carpian.
Prezintă un corp (diafiza) uşor încurbat anterior şi median şi 2 epifize sau extremităţi
-Orientare. 1. Inferior extremitatea cea mai voluminoasă
2.Posterior faţa acesteia ce prezintă creste şi şanţuri
3.Lateral procesul descendent al acestei extremităţi
a) Extremitatea superioară (epifiza proximală) este mai puţin voluminoasă .Prezintă :
capul radiusului, colul şi tuberozitatea radiusului
-.Capul radiusului (caput radii) are o faţă superioară ca o cupă, numită fosa capului radial
(fovea capituli) ce se articulează cu capitulul humeral şi o circumferinţă (circumferential
articularis) ce se articulează cu incizura radială a ulnei.
- Colul radiusului (collum radi) face cu diafiza un unghi obtuz deschis lateral
- Tuberozitatea radiusului (tuberositas radii) este o proeminenţă ovoidă situată
anteromedial sub col pe care se prinde tendonul muşchiului biceps.
b) Corpul (diafiza, corpus radii), prismatic triunghiular are 3 feţe (anterioară, posterioară
şi laterală) şi 3 margini (anterioară, posterioară şi medială)
- Faţa anterioară (facies anterior) prezintă în 1/3 mijlocie gaura nutritivă a osului (prin
care pătrunde artera nutritivă a radiusului, ramură a arterei interosoase anterioare).
Deasupra acestei găuri, în 1/3 superioară se găseşte un şanţ longitudinal în care se inseră
muşchiul flexor lung al policelui, iar dedesubtul ei, în 1/3 inferioară se inseră muşchiul
pătrat pronator.

46
- Faţa posterioară (facies posterior) plană în porţiunea superioară şi uşor excavată în rest
dă inserţie muşchiului scurt supinator (proximal) abductorului lung şi extensorului scurt
al policelui (distal)
- Faţa laterală (facies lateralis), concavă şi rotunjită prezintă în 1/3 mijlocie o tuberozitate
pentru inserţia muşchiului rotund pronator. Proximal de rugozitate faţa este acoperită de
muşchiul supinator străbătut de ramura dorsală a nervului radial.
- Marginea anterioară (margo anterior) se întinde de la tuberozitatea radiusului până la
1/3 distală a osului ştergându-se treptat.
- Marginea posterioară (margo posterior) apare mai evidentă în 1/3 mijlocie. .
- Marginea medială se mai numeşte şi margine interosoasă (margo interossea). Subţire şi
ascuţită ea se bifurcă în 1/3 distală a osului delimitând o suprafaţă triunghiulară care
corespunde incizurii ulnare. Dă inserţie pe toată lungimea ei membranei interosoase
antebrahiale (membrane interossea antebrachii)..
c) Extremitatea inferioară (epifiza distală) este mult mai voluminoasă şi are formă de
piramidă patrulateră. Prezintă 4 feţe şi o bază.
- Faţa anterioară dă inserţie muşchiului pătrat pronator.
- Faţa posterioară prezintă mai multe creste verticale ce delimitează şanţuri prin care
alunecă tendoanele muşchilor extensori de pe faţa posterioară a antebraţului.
- Faţa medială prezintă incizura ulnară (incisura ulnaris) pentru articulaţia cu capul ulnei.
- Faţa laterală se continuă distal cu procesul stiloidian al radiusului (processus styloideus)
ce se poate palpa. Pe această faţă se găseşte un şanţ prin care trec tendoanele muşchilor
abductor lung şi şi extensor scurt al policelui.
- Baza este porţiunea prin care radiusul se articulează cu oasele carpului. Concavă în sens
anteroposterior cât şi în sens transversal este împărţită printr-o creastă osoasă antero-
posterioară în 2 câmpuri articulare. Porţiunea laterală de formă triunghiulară serveşte
pentru articulaţia cu scafoidul în timp ce porţiunea medială patrulateră pentru articularea
cu semilunarul.

A. Inserţii musculare pe radius

Pe faţa anterioară a diafizei

- muşchiul flexor lung al policelui
- muşchiul pătrat pronator
- muşchiul biceps brahial pe tuberozitatea radiusului
Pe faţa posterioară a diafizei
- muşchiul abductor lung al policelui, extensor scurt al policelui (în 1/3 mijlocie)
Pe faţa laterală a diafizei
- muşchiul rotund pronator (pe partea mijlocie)
Pe marginea anterioară a radiusului
- muşchiul flexor superficial al degetelor (capul radial al muşchiului)

B. Inserţii ligamentare

Pe epifiza proximală
-ligamentul inelar, pe extremitatea posterioară a capului radial
-ligamentul pătrat, pe faţa medială a colului radial

47
Pe epifiza distală
-ligamentul radiocarpian, pe marginea anterioară a procesului stiloidian
-ligamentul colateral radial al carpului, pe vârful procesului stiloid al radiusului
-ligamentul radiocarpian dorsal, pe baza radiusului

C. Repere osoase

- Poate fi explorat prin palpare numai la extremităţi.

- Capul radiusului se palpează sub epicondilul lateral al humerusului când se execută
mişcări de rotaţie ale antebraţului
- Marginea anterioară se simte doar în porţiunea inferioară.
- Procesul stiloidian se palpează cu indexul în partea laterală a gâtului mâinii prin mişcări
de lateralitate ale mâinii.

D. Repere vasculare

- Faţa anterioară a diafizei prezintă în porţiunea mijlocie gaura nutritivă prin care
pătrunde artera nutritivă a radiusului (ramură a arterei interosoase anterioare din artera
ulnară)
- Artera radială se găseşte în vecinătatea procesului stiloidian al radiusului.
- Vena cefalică a policelui trece la 2 cm sub procesul stiloidian al radiusului.

E. Rapoarte nervoase

- Faţa laterală a diafizei în raport cu ramura posterioară terminală a nervului radial.

F. Aplicaţii clinice
- Fracturile capului radial sunt mai frecvente la adult. Reprezintă 10% din fracturile
cotului.
-Fracturile de col radial sunt caracteristice copiilor, traiectul de fractură fiind situat între
capul radial şi tuberozitatea radiusului.
- Fractura diafizei radiale este frecvent asociată cu fractura diafizei ulnare.
-Fracturile epifizei distale a radiusului pot fi supraarticulare şi intraarticulare. Cele
articulare se asociază cel mai frecvent cu fracturile supraarticulare sau ale oaselor
carpiene. Din fracturile supraarticulare mult mai frecvente este de amintit fractura
POUTEAU-COLLES produsă printr-un mecanism indirecdt de cădere pe mţnă cu palma
în hiperextensie.

ULNA (cubitusul)

Este un os lung şi pereche cu aspect de S italic în plan frontal, aşezat în partea medială
a antebraţului. Superior se articulează cu trohleea humerusului şi cu capul radial.
Prezintă un corp (diafiza) prismatic triunghiular şi 2 extremităţi sau epifize.
- Orientare 1.Superior extremitatea mai voluminoasă
2 Anterior concavitatea acestei extremităţi
3. Lateral marginea cea mai ascuţită a corpului.

48
a) Extremitatea superioară (epifiza proximală) este mai voluminoasă şi formată din 2
proeminenţe osoase: una verticală olecranul, (olecranon, procesul olecranian) care
prelungeşte în sus corpul ulnei şi alta orizontală şi proiectată înainte numită procesul
coronoidian.(processus coronoideus).
Cele 2 proeminenţe circumscriu o cavitate articulară orientată anterior numită incizura
trohleară prin care ulna se articulează cu trohleea humerală.
- Olecranul (olecranon, procesul olecranian) ) prezintă:
1.o bază ce aderă de corpul osului şi 5 feţe:
2.faţa anterioară ce formează segmentul vertical al incizurii trohleare,
3. posterioară ,palpabilă sub piele,
4.faţa medială, pentru inserţia muşchiului flexor ulnar al carpului,
5.faţa laterală, pentru inserţia muşchiului anconeu
6.faţa superioară, pe care se inseră tendonul muşchiului triceps brahial
- Procesul coronoidian (processus coronoideus) are forma unei piramide patrulatere cu:
1. o bază orientată posterior,
2.un vârf uşor ascendent (ce pătrunde în fosa coronoidiană în mişcarea de flexie a
antebraţului) şi 4 feţe:
3.faţa superioarăsuperioară, orizontală, ce se articulează cu trohleea humerală,
4.faţa inferioară, pe care se inseră muşchiul rotund pronator, faţa
5.faţa medială, pe care se inseră ligamentul colateral ulnar şi
6.faţa laterală, care prezintă o suprafaţă articulară numită incizura radială a ulnei (incisura
radialis), prin care ulna se articulează cu circumferinţa capului radial. Distal de vârful
apofizei coronoide se află o rugozitate numită tuberozitatea ulnei (tuberositas ulnae) pe
care se inseră muşchiul brahial.
b) Corpul ulnei (diafiza) are 3 feţe:anterioară, posterioară şi medială şi 3 margini:
anterioară, posterioară şi laterală.
- Faţa anterioară (facies anterior) prezintă în porţiunea sa mijlocie gaura nutritivă prin
care trece artera nutritivă a ulnei (ramură a arterei interosoase anterioare, din artera
ulnară), iar în ¼ inferioară o rugozitate pentru inserţia muşchiului pătrat pronator.
- Faţa posterioară (facies posterior) prezintă în 1/3 superioară o linie oblică cu traiect
infero-medial ce delimitează deasupra sa o suprafaţă triunghiulară pe care se inseră
muşchiul anconeu. Cele 2/3 distale sunt împărţite printr-o linie verticală paralelă cu
marginile osului într-o suprafaţă medială (pe care se inseră muşchiul extensor ulnar al
carpului) şi o suprafaţă laterală (pe care se inseră muşchii scurt supinator, abductor lung
al policelui, extensor scurt al policelui, extensor lung al policelui şi extensor propriu al
indexului.).
- Faţa medială (facies medialis) dă inserţie în cele 2/3 superioare muşchiului flexor
profund al degetelor.
- Marginea anterioară (margo anterior) începe la procesul coronoid şi se termină la
procesul stiloidian. Dă inserţie muşchiului flexor profund al degetelor (în cele 2/3
superioare) şi muşchiului pătrat pronator (în 1/3 inferioară).
- Marginea posterioară (margo posterior) are aspectul unui S alungit şi proemină sub
piele. Cele 2/3 superioare servesc pentru inserţia muşchilor flexor ulnar al carpului,
extensor ulnar al carpului şi flexor profund al degetelor.
- Marginea laterală sau interosoasă (margo interossea) este ascuţită în treimea sa medie şi
se pierde în 1/3 distală a osului. Proximal se bifurcă la nivelul incizurii radiale a ulnei,

49
delimitând o suprafaţă pe care se inseră muşchiul scurt supinator. Pe marginea laterală se
inseră membrana interosoasă (membrana interossea antebrachii).
c) Extremitatea inferioară prezintă :
- capul ulnei (caput ulnae) ce prezintă pe faţa sa laterală o suprafaţă articulară
(circumferentia articularis) ce răspunde incizurii ulnare a radiusului şi
- procesul stiloidian (processus styloideus) ca o prelungire conică îndreptată dorsal şi
medial.

A. Inserţii musculare pe ulnă

Pe extremitatea superioară
- muşchiul flexor ulnar al carpului pe marginea medială a olecranului
- muşchiul triceps brahial pe faţa posterioară a olecranului
- muşchiul flexor superficial al degetelor (capul humeroulnar) pe marginea internă a
procesului coronoid
- muşchiul brahial pe baza procesului coronoid al ulnei
- muşchiul rotund pronator pe baza procesului coronoid al ulnei
Pe faţa anterioară a diafizei
- muşchiul pătrat pronator
- muşchiul flexor profund al degetelor în cele 2/3 proximale
Pe faţa posterioară a diafizei
- muşchiul anconeu (în 1/3 proximală)
- muşchiul extensor lung al policelui în 1/3 mijlocie
- muşchiul abductor lung al policelui, extensor scurt al policelui,extensor ulnar al
indexului, extensor al indexului
Pe faţa medială a ulnei
- muşchiul flexor profund al degetelor în cele 2/3 proximale
Pe marginea posterioară a ulnei
- muşchiul flexor ulnar al carpului (pe cele 2/3 superioare)
- muşchiul extensor ulnar al carpului

B. Inserţii ligamentare

Pe extremitatea superioară
-ligamentul colateral ulnar, pe marginea incizurii trohleare
-ligamentul colateral radial, pe incizura radială a ulnei
-ligamentul inelar, pe extremitatea anterioară a incizurii radiale
-ligamentul pătrat, pe marginea inferioară a incizurii radiale
Pe extremitatea inferioară
-ligamentul ulnocarpian, pe foseta ce separă capul de procesul stiloid ulnar
-ligamentul colateral ulnar al carpului pe procesul stiloid al ulnei

C. Repere osoase

- Faţa posterioară a olecranului poate fi explorată sub piele.

50
- Olecranul împreună cu epicondilul medial şi epicondilul lateral formează un triunghi în
flexie cu rol în aprecierea luxaţiilor şi fracturilor cotului.
- 1/3 inferioară a feţei mediale se palpează sub piele
- Marginea posterioară a diafizei proemină sub piele.
- La nivelul epifizei distale se explorează atât capul cât şi procesul stiloidian al ulnei (în
partea medială a feţei posterioare a gâtului mâinii)

D. Repere vasculare

- În porţiunea mijlocie a feţei anterioare se găseşte gaura nutritivă prin care pătrunde
artera nutritivă a ulnei (ramură a arterei interosoase anterioare din artera ulnară)

E. Rapoarte nervoase
- Nervul ulnar este situat în apropierea marginii mediale a olecranului.

F. Aplicaţii clinice
-Olecranul este vulnerabil la traumatismele directe fiind situat subcutanat. Fracturile
olecranului sunt fără deplasare sau cu deplasare (oblice, cominutive, fracturi luxaţii)
-Fracturile diafizei ulnare se însoţesc frecvent de fractura diafizei radiale. Deplasarea
poate fi prin încălecare, prin angulare sau prin decalaj rotator.

-Fracturile epifizei distale a ulnei sunt situate la 2 cm proximal de interlinia articulaţiei

radioulnare. Se deosebesc fracturi ale apofizei stiloide ale colului şi ale capului ulnei
având însă o frecvenţă rară şi asociindu-se cel mai adesea cu fracturile epifizei distale a
radiusului.
Fracturile oaselor antebraţului vicios consolidate blochează mişcările de pronaţie
supinaţie cu repercursiuni asupra mişcării la nivelul întregului membru superior.

SCHELETUL MÂINII

Cuprinde 27 de oase din care:

8 carpiene (situate proximal)
5 metacarpiene (în porţiunea mijlocie formând scheletul palmei)
14 falange (situate distal: formează scheletul degetelor)

CARPIENELE (ossa carpi)

În rîndul proximal dinspre lateral spre medial se găsesc următoarele 4 oase:

SCAFOID (NAVICULAR)-SEMILUNAR-PIRAMIDAL-PISIFORM

1.SCAFOIDUL (os naviculare)

Are formă de barcă şi prezintă 6 feţe

51
a) faţa superioară, convexă atît AP cît şi transversal se articulează cu faţeta articulară
laterală triunghiulară de pe faţa inferioară a extremităţii distale a radiusului
b) faţa inferioară, convexă în toate sensurile ce se articulează lateral cu trapezul şi medial
cu trapezoidul
c) faţa anterioară fără suprafeţe articulare
d) faţa posterioară fără suprafeţe articulare
e) faţa laterală ce prezintă un tubercul deasupra căruia se găseşte un şanţ prin care trece
artera radială
f) faţa medială ce se articulează superior cu semilunarul, respectiv inferior cu osul mare

2. SEMILUNARUL (os lunatum)

Îmbracă ca o bonetă capul osului mare şi prezintă 6 feţe:

a) faţa superioară ,convexă în toate sensurile se articulează cu faţeta articulară medială
patrulateră de pe faţa inferioară a epifizei distale a radiusului
b) faţa inferioară concavă AP se articulează cu capul osului mare, iar medial pe o
suprafaţă îngustă cu osul cu cîrlig
c) faţa anterioară este rugoasă şi nearticulară
d) faţa posterioară este rugoasă şi nearticulară
e) faţa laterală se articulează cu scafoidul
f) faţa medială se articulează cu piramidalul

3. PIRAMIDALUL (os triquetrum)

Are aspectul unui trunchi de piramidă, sau văzut din anterior aspect de gheată) Prezintă
6 feţe
a) faţa superioară se articulează cu ligamentul triunghiular ce este un fibrocartilaj situat
între faţa inferioară a extremităţii distale a ulnei şi faţa superioară a osului piramidal
b) faţa inferioară ce se articulează cu osul cu cărlig
c) faţa anterioară cu aspect ovalar ce se articulează cu pisiformul
d) faţa anterioară nearticulară
e) faţa medială nearticulară
f) faţa laterală ce se articulează cu semilunarul

5. PISIFORMUL ( os pisiformis,osul lenticular)

Este situat anterior de celelalte oase ale carpului. Pe faţa sa posterioară prezintă o
suprafaţă articulară concavă ce corespunde suprafeţei invers conformate de pe faţa
anterioară a piramidalului.
Este solidarizat puternic de tendonul muşchiului flexor ulnar al carpului.
Rîndul distal este alcătuit dinspre lateral spre medial de următoarele 4 oase;

52
TRAPEZ- TRAPEZOID- OSUL MARE (OSUL CAPITAT)- OSUL CU CÎRLIG

6. TRAPEZUL (os muntangulum majus)

Este un os neregulat ce prezintă 2 elemente de recunoaştere, tuberculul pe faţa

anterioară şi şaua de pe faţa inferioară.
a) Faţa superioară excavată se articulează cu scafoidul
b) Faţa inferioară în formă de şa se articulează cu baza metacarpianului I
c) Faţa anterioară este brăzdată de un şanţ oblic prin care trece tendonul muşchiului
flexor radial al carpului (palmar mare)
d) Faţa posterioară nearticulară
e) Faţa laterală nearticulară
f) Faţa medială se articulează cu trapezoidul, iar în porţiunea inferioară şi cu o porţiune
îngustă din baza metacarpianului II

6. TRAPEZOIDUL (os trapezoideum)

Este un os neregulat, mai mic decît trapezul cu aspect de cizmuliţă dacă este văzut din
profil.
a) Faţa superioară se articulează cu scafoidul
b) Faţa inferioară se articulează cu baza metacarpianului II
c) Faţa anterioară este nearticulară
d) Faţa posterioară este nearticulară
e) Faţa laterală se articulează cu trapezul
f) Faţa medială se articulează cu osul mare

7. OSUL MARE (os capitatum, capitat)

Este cel mai masiv os din masivul carpian. Seamănă cu un dop de şampanie.
a) Faţa superioară convexă în toate planurile se articulează cu concavitatea semilunarului
, iar spre lateral se articulează uşor cu scafoidul
b) Faţa inferioară se articulează cu baza metacarpianului II,III şi IV
c) Faţa anterioară prezintă un şanţ la nivelul colului
d) Faţa posterioară prezintă apofiza osului mare
e) Faţa laterală se articulează cu scafoidul şi trapezoidul
f) Faţa medială se articulează cu osul cu cîrlig

8. OSUL CU CÎRLIG (os hamatum)

Prezintă un cîrlig pe faţa anterioară a osului.

a) Faţa superioară prezintă o creastă ce se articulează cu semilunarul
b) Faţa inferioară se articulează cu baza metacarpienelor IV şi V
c) Faţa anterioară prezintă cîrligul (apofiza unciformă)
d) Faţa posterioară este nearticulară
e) Faţa medială este nearticulară
f) Faţa laterală se articulează cu osul mare

53
 Cîrligul este recurbat, avînd capul neted şi rotunjit. Pe vîrf se prinde ligamentul inelar
anterior al carpului. Superior şi aproape de baza de implantare se găseşte un şanţ prin care
trece ramul profund al nervului cubital (ulnar) şi artera cubitopalmară
Cele 8 oase ale carpului descriu în ansamblu un cerc cu convexitatea anterior formînd
şanţul carpian. Şanţul este mărginit lateral de tuberculul scafoidului şi de trapez, iar
medial de pisiform şi de apofiza unciformă. Cele 2 margini sunt legate prin ligamentul
inelar anterior al carpului ce transformă şanţul în canal prin care trec tendoanele muşchi-
lor flexori ai degetelor şi nervul median.

METACARPIENELE (ossa metacarpalia)

Sunt în număr de 5 şi se numără dinspre lateral (radial) spre medial (ulnar).

A) Caractere comune

Metacarpienele prezintă:
a) o extremitate proximală (carpiană, superioară), neregulată, cu formă caracteristică
pentru fiecare metacarpian în parte. În general această extremitate prezintă o formă
prismatic patrulateră cu:
- o faţă superioară articulară cu rândul distal de carpiene,
- o faţă anterioară uşor excavată, -
- o faţă posterioară ce prezintă 2 tuberculi şi un şanţ,
- o faţă laterală
- o faţă medială ce prezintă câte două suprafeţe articulare mici pentru baza
metacarpienelor adiacente.
b) un corp rotunjit în jumătatea superioară şi prismatic triunghiular în jumătatea
inferioară prevăzut cu 3 feţe:
- faţa laterală
- faţa medială
- faţa posterioară
Corpul este uşor recurbat cu concavitatea dispusă anterior.
c) o extremitate distală (inferioară,falangiană, capul metacarpianului) rotunjită, care se
articulează cu baza primei falange.

B) Caractere specifice

1. Metacarpianul I (metacarpale I) este cel mai scurt şi cel mai voluminos

2. Metacarpianul IV (metacarpale IV) este cel mai subţire
3. Metacarpienele II (metacarpale II), III (metacarpale III) şi V (metacarpale V) urmează
în ordine descrescândă.
4. Aspectul bazei metacarpienelor:
-în formă de şa pentru metacarpianul I
-în formă de furcă pentru metacarpianul II
-în formă de vârf pentru metacarpianul III
-rugos pentru metacarpianul IV
-unituberculos pentru metacarpianul V

54
FALANGELE (phalanges)

Formează scheletul degetelor.. Scheletul degetelor este alcătuit din 3 falange cu

excepţia degetului mare (policele) care are doar două falange. Falangele prezintă :
a) o bază (basis) ce se articulează cu capul metacarpianului corespunzător,
b) un corp (corpus) cu
- o faţa ventrală concavă
- o faţă dorsală convexă
c) un cap (trohlee distală, trochleea phalangis,caput phalangis)

FALANGA I (proximală)

Este în general cea mai puternică. Extremitatea proximală are formă de cavitate.

FALANGA II (mijlocie,falangină)

Este mai scurtă. Baza prezintă o suprafaţă acoperită de un cartilaj cu două povârnişuri,
despărţite printr-o creastă mediană, care se articulează cu trohleea falangei I.

FALANGA III (distală, unghială, falangetă)

Este prevăzută cu o extremitate distală având forma unei potcoave cu marginea distală
convexă numită tuberozitate unghială (tuberositas phalangis distalis) care serveşte ca
suport unghiei.

A. Inserţii musculare la nivelul mâinii

Pe carpiene
-muşchiul flexor ulnar al carpului, pe pisiform
Pe metacarpiene
-muşchiul abductor lung al policelui pe baza primului metacarpian
-muşchiul flexor radial al carpului pe baza metacarpianului al II-lea
-muşchiul extensor ulnar al carpului pe baza metacarpianului V
Pe falange
-muşchiul extensor al degetelor pe falanga proximală
-muşchiul extensor scurt al policelui
-muşchiul flexor superficial al degetelor pe partea mijlocie a falangei medii
-ramura aponevrotică mediană a muşchiului extensor al degetelor pe faţa dorsală a
falangei medii
-muşchiul flexor profund al degetelor pe baza falangelor distale
-ramurile aponevrotice ale muşchiului extensor al degetelor pe faţa dorsală a falangei
distale
-muşchiul flexor lung al policelui, muşchiul extensor lung al policelui pe baza falangei
distale a policelui
-muşchiul extensor al degetului mic pe ultimele 2 falange ale degetului mic

55
B.- Inserţii ligamentare

Pe carpiene
-ligamentul colateral radial pe scafoid
-ligamentul radiat al carpului pe scafoid, pyramidal şi osul mare
-ligamentul radiocarpian pe semilunar, piramidal şi osul mare
-ligamentul ulnocarpian, pe semilunar, piramidal şi osul mare
-ligamentul radiocarpian dorsal, pe faţa posterioară a piramidalului
-ligamentul colateral ulnar al carpului, pe piramidal şi pisiform
-ligamentul pisometacarpian, pe pisiform
-ligamentul pisohamat pe pisiform şi osul cu cârlig (pe cârlig)
-ligamentul interosos pe osul mare şi osul cu cârlig
Pe metacarpiene
-ligamentul metacarpian transvers profund, de la metacarpianul II la cel de al V-lea
-ligamentul interosos, pe extremitatea proximală a metacarpianului III
- ligamentul pisometacarpian, pe baza metacarpianului V
-ligamentele colaterale pe tuberozitatea de pe laturile capului metacarpianului
corespunzător
Pe falange
-ligamentele colaterale, pe tuberozităţile marginale ale falangelor
C. Repere osoase

Se palpează:
-scafoidul pe faţa anterioară a gâtului mâinii cu mâna în extensie deasupra eminenţei
tenare sau în porţiunea superioară a tabacherei anatomice cu mâna în adducţie.
-piramidalul sub procesul stiloidian al ulnei, pe faţa posterioară a gâtului mâinii.
-pisiformul sub capul ulnei, pe faţa posterioară a gâtului mâinii, deasupra eminenţei
hipotenare.
-trapezul în porţiunea inferioară a tabacherei anatomice
-osul capitat pe faţa dorsală a mâinii în flexie, urcând de-a lungul metacarpianului III se
întâlneşte o depresiune corespunzând colului, iar deasupra se află capul osului capitat
-cârligul osului cu cârlig la nivelul eminenţei hipotenare la aproximativ 1 cm sub osul
pisiform
-extremităţile distale ale metacarpienelor când degetele sunt în flexie
-capul falangei proximale şi mijlocii când degetele sunt în flexie

D. Repere vasculare

-artera radială în raport cu faţa dorsală a trapezului

-artera radială în raport cu faţa laterală a scafoidului
-artera ulnară în apropierea porţiunii laterale a pisiformului.

E. Rapoarte nervoase

-ramura terminală profundă a nervului ulnar în raport cu faţa laterală a osului cu cârlig.

56
F. Aplicaţii clinice

Fracturile mâinii reprezintă din punct de vedere statistic locul al doilea ca frecvenţă
după leziunile părţilor moi.
La nivelul carpului cea mai importantă ca şi frecvenţă şi consecinţe funcţionale este
fractura scafoidului, urmare a căderii pe mână cu palma în hiperextensie.
Fracturile metacarpienelor sunt cel mai frecvent localizate la nivelul corpului putând fi
cu sau fără deplasare.
Falangele sunt cel mai frecvent fracturate la nivelul corpului şi sunt însoţite de
deplasarea fragmentelor. Adesea fracturile sunt deschise sau asociate cu leziuni
vasculonervoase sau tendinoase care necesită un tratament de urgenţă.

SCHELETUL MEMBRELOR INFERIOARE

În alcătuirea scheletului membrelor inferioare intră scheletul centurii pelviene şi

scheletul părţii libere a membrelor inferioare propriuzise (tabelul 9)

CENTURA PELVIANĂ (cingulum membri inferioris)

Centura membrului inferior se compune din 2 oase coxale. Centura este formată din
oase prin care membrul inferior se prinde de scheletul axial al trunchiului (coloana
vertebrală). Cele 2 coxale sunt unite anterior prin simfiza pubiană, iar posterior cu sacrul
ce se înfige ca o pană între coxalul drept şi stâng.

COXALUL (os coxae)

Este un os lat şi pereche cu aspect de elice, de formă patrulateră care participă la

formarea pelvisului osos. Rezultă din contopirea a 3 oase:ilion, ischion şi pube care la
adult se sudează.
Ilionul (os ilium) este situat în partea superioară a coxalului limita sa inferioară fiind
dată de o linie convenţională ce trece prin treimea superioară a acetabulului. Prezintă o
porţiune superioară turtită numită aripa osului iliac (ala ossis ilii) şi un corp (corpus ossis
ilii) care participă la formarea acetabulului.
Ischionul (os ischii) înconjură posterior şi inferior gaura obturată. Este format din corp
(corpus ossi ischii) ce formează porţiunea posteroinferioară a acetabulului şi din ramura
ischionului (ramuss ossis ischii). La limita între corp şi ramură se situează tuberozitatea
ischiadică.

57
 Pubele (os pubis) reprezintă porţiunea anteroinferioară a osului. Prezintă un corp
(corpus ossis pubis) ce se continuă anterior cu ramura superioară. Aceasta la rândul său se
continuă cu ramura inferioară (ramus inferior ossis pubis) Corpul formează porţiunea
anteroinferioară a acetabulului. Ramura inferioară a pubelui formează împreună cu
ramura ischionului ramura ischiopubiană. La unirea ilionului cu pubele se situează
eminenţa iliopectinee (eminentia iliopectinea).
Prezintă două feţe, 4 margini şi 4 unghiuri.
5. Orientare 1. Posterior marginea care prezintă o mare scobitură
2. Lateral faţa prevăzută cu o cavitate emisferică
3. În jos scobitura acestei cavităţi.
a) Faţa laterală (externă) prezintă 3 zone care enumerate craniocaudal sunt:
-Faţa gluteală a aripii osului iliac , (facies glutea ossis ilii, suprafaţa gluteală) uşor
escavată în porţiunea ei mijlocie pe care se găseşte gaura nutritivă principală a osului.
Prezintă 3 linii semicirculare:
1.Linia gluteală anterioară (linea glutea anterior) care pleacă de la nivelul marii
scobituri ischiadice (situată pe marginea posterioară a osului) se îndreaptă în sus şi
înainte şi se termină pe marginea superioară a coxalului lângă spina iliacă
anterosuperioară.
2.Linia gluteală posterioară (linea glutea posterior) care pleacă tot de pe marea
scobitură ischiadică se îndreaptă în sus (aproape vertical) şi se termină pe marginea
superioară a osuli la unirea treimii posterioare cu cele 2/3 anterioare
3.Linia gluteală inferioară (linea glutea inferior) care se îndreaptă de la marea
scobitură ischiadică către marginea anterioară a osului.
Cele 3 linii delimitează 4 câmpuri: unul mic posterior situat între linia gluteală
posterioară şi marginea posterioară a osului (pe care se inseră muşchiul gluteu mare),
unul mijlociu situat între linia gluteală posterioară şi cea anterioară (pe care se inseră
muşchiul gluteu mijlociu), unul anterior (pe care se inseră muşchiul gluteu mic) şi
unul inferior (pe care se inseră muşchiul drept femural)
-Cavitatea acetabulară (acetabululm; cavitatea cotiloidiană) este o cavitate profundă
emisferică. Serveşte la articulaţia cu femurul.
Acetabulul prezintă o circumferinţă proeminentă şi ascuţită numită sprânceana
cotiloidă (supercilium acetabuli) care este întreruptă de 3 incizuri din care scobitura
sau incizura acetabulului (incizura acetabuli) este cea mai profundă. Scobitura
acetabulului este situată imediat deasupra găurii obturate şi transformată pe viu într-o
gaură datorită ligamentului transvers al acetabulului (o formaţiune
fibrocartilaginoasă).
Adâncimea acetabulului este în medie de 12 mm la un an, 16 mm la 5 ani şi 22-30
mm la adult Diametrul vertical are valori cuprinse între 50-60 mm, iar cel orizontal
între 45-60 mm.
Suprafaţa interioară a acetabulului prezintă suprafaţa semilunară (facies lunata) care
este articulară şi care încadrează fosa acetabulului (nearticulară, de formă
patrulateră).
-Gaura obturată (foramen obturatum) de formă aproximativ ovalară prezintă un cadru
osos alcătuit din pube şi ischion, fiind limitată în cea mai mare parte printr-o margine
ascuţită ca o creastă exceptând porţiunea superioară unde este înlocuită de un şanţ
numit şanţul obturator (sulcus obturatorius). La omul viu gaura obturată este acoperită

58
de membrane obturatoare, iar şanţul transformat în canal prin care trec vasele şi
nervul obturator.
b) Faţa medială prezintă:
-linia arcuată (linea arcuata) cu traiect oblic de sus în jos şi dinapoi-înainte ce
reprezintă limita între pelvisul mare (bazinul mare) şi pelvisul mic (bazinul mic).
Linia arcuată împarte faţa medială în 2 porţiuni, una superioară şi cealaltă inferioară
-Fosa iliacă (fossa iliaca) situată deasupra liniei arcuate dă inserţie muşchiului iliac şi
prezintă în partea ei posterioară una din găurile nutritive ale osului.
-Porţiunea inferioară situată sub linia arcuată prezintă la rândul său (în sens
posteroanterior şi inferior):
1.Suprafaţa sacropelvină (facies sacropelvina ossis ilii) alcătuită din tuberozitatea ili-
acă, o rugozitate puternică (destinată inserţiei ligamentelor sacroiliace) şi faţa auricu-
lară (facies auricularis), o suprafaţă asemănătoare cu pavilionul urechii care se articu-
lează cu o faţă asemănătoare de pe osul sacru cu care formează articulaţia sacroiliacă.

2.O suprafaţă plană situată dedesubtul feţei auriculare ce răspunde acetabulului.

3.Gaura obturată care se găseşte înaintea feţei plane.
c)Marginea superioară sau creasta iliacă (crista iliaca) se întinde între spina iliacă
anterosuperioară şi spina iliacă posterosuperioară, fiind cea mai groasă margine.
Prezintă tuberculul fesierului mijlociu (tuberculul gluteal) situate la 5-6 cm dorsal de
spina iliacă anterosuperioară.
Are o buză externă (pe care se inseră muşchiul oblic extern şi muşchiul dorsal
mare), un interstiţiu (de pe care pleacă muşchiul oblic intern) şi o buză internă (pe
care se inseră muşchiul transvers şi pătrat al lombelor).
d)Marginea anterioară este situată între spina iliacă anterosuperioară şi simfiza
pubiană. Este formată dintr-o porţiune oblică ce aparţine ilionului şi o porţiune
orizontală ce aparţine pubelui.Prezintă următoarele elemente:
Pe latura iliacă:
1.Spina iliacă anterosuperioară (spina iliacă anterior superior) pe care se inseră
muşchiul croitor şi tensor al fasciei lata precum şi ligamentul inghinal Spina se
palpează sub piele.
2.Incizura iliacă anterioară (incisura iliaca anterior) prin care trece nervul cutanat
femural lateral
3.Spina iliacă anteroinferioară (spina iliaca anterior inferior) pe care se inseră
tendonul direct al muşchiului drept femoral
4.O scobitură (depresiune) prin care trece muşchiul iliopsoas
Pe latura pubiană:
5.Eminenţa iliopubiană pe care se inseră bandeleta iliopectinee şi tendonul
muşchiului psoas mic
6.Suprafaţa pectineală ce răspunde muşchiului pectineu şi vaselor femurale, mărginită
anterior de creasta obturatoare(crista obturatoria) şi posterior de creasta pectineală
(pectin ossis pubis)
7.Tuberculul pubian (tuberculum pubicum) ce se poate explora sub piele, situat la
vârful suprafeţei pectineale, pe care se inseră ligamentul inghinal
8.Creasta pubelui (crista pubica) situată medial de tubercul pe care se inseră muşchiul
drept abdominal şi piramidal al abdomenului.

59
 e)Marginea inferioară se întinde între unghiul pubelui şi tuberozitatea ischiadică.
Porţiunea sa verticală prezintă sub unghiul pubian o suprafaţă ovală, faţa pubiană
(facies symphysialis) care se articulează cu osul coxal de partea opusă, cu care
formează simfiza pubiană.
Porţiunea sa oblică uneşte marginea inferioară a simfizei pubiene cu tuberozitatea
ischiadică, dând inserţie muşchilor gracilis,adductor mare şi transvers profund al
perineului precum şi rădăcinii corpului cavernos al penisului şi fasciei perineale
mijlocii..
f)Marginea posterioară este cuprinsă între spina iliacă posterosuperioară şi
tuberozitatea ischiadică. La nivelul acestei margini se întâlnesc
1.spina iliacă posterosuperioară (spina iliaca posterior superior) pe care se inseră
ligamentele sacroiliac dorsal (lig. sacroiliaca dorsalia) şi sacrotuberal (lig.lig.
sacrotuberale), precum şi muşchiul gluteu mare
2.spina iliacă posteroinferioară (spina iliaca posterior inferior) pe care se inseră
ligamentul sacroiliac dorsal
3. marea scobitură sau scobitura ischiadică (incisura ischiadica major) Muşchiul
piriform împarte incizura într-un compartiment superior prin care trec vasele gluteale
superioare şi nervul gluteal şi un compartiment inferior prin care trec vasele ruşinoase
interne, vasele gluteale inferioare, nervul ischiadic, nervul gluteal inferior, nervul
ruşinos intern, nervul anal, nervul gemenului inferior şi pătratului femural.
4.Spina ischiadică (spina ischiadica) pe care se inseră muşchii gemen superior,
ridicător anal şi coccigian precum şi ligamentul sacrospinal.
5.Mica scobitură ischiadică (incisura ischiadica minor) prin care trec muşchiul
obturator intern, vasele şi nervul ruşinos intern
6.Tuberozitatea ischiadică prezentată mai sus.
g)Unghiul anterosuperior este format de spina iliacă anterosuperioară care este
palpabilă sub piele.
h)Unghiul anteroinferior este format de unghiul pubelui.
i)Unghiul posteroinferior este reprezentat de tuberozitatea ischiadică .
j)Unghiul posterosuperior este reprezentat de spina iliacă posterosuperioară.

A. Inserţii musculare

Pe faţa laterală
-muşchiul gluteu mare (pe faţa gluteală, înapoia liniei gluteale posterioare)
-muşchiul gluteu mijlociu (între linia gluteală anterioară şi posterioară)
-muşchiul gluteu mic (între linia gluteală anterioară şi inferioară)
-tendonul orizontal (reflectat) al dreptului femural (înapoia sprâncenei acetabulare)
-muşchiul obturator intern (pe periferia osoasă a găurii obturate)
-muşchiul obturator extern (pe faţa laterală a cadrului osos a găurii obturate)
Pe marginea superioară
-muşchiul gluteu mare
-muşchiul gluteu mijlociu
-muşchiul pătratul lombelor (fibrele iliocostale şi iliotransversare)
-muşchiul dorsal mare (pe 1/3 posterioară a buzei externe)
-masa comună sacrospinală

60
-muşchiul oblic extern al abdomenului (pe buza externă)
-muşchiul oblic extern (pe porţiunea anterioară a crestei iliace)
-muşchiul transvers abdominal (pe buza internă a crestei iliace, în jumătatea anterioară)
Pe marginea anterioară
-muşchiul oblic intern (pe spina iliacă anterosuperioară)
-muşchiul tensor al fasciei lata (pe spina iliacă anterosuperioară)
-muşchiul croitor (pe spina iliacă anterosuperioară)
-tendonul vertical (direct) al dreptului femural pe spina iliacă anteroinferioară
-muşchiul psoas mic (pe eminenţa iliopubiană)
-tendonul conjunct (pe faţa anterioară a simfizei pubiene, pe marginea superioară a
pubelui şi pe creasta pectineală)
-muşchiul drept abdominal (pe marginea superioară a simfizei pubiene între tuberculul
pubian şi linia mediană)
-muşchiul piramidal (la fel ca dreptul abdominal)
-muşchiul adductor lung (pe periferia unghiulară a pubelui sub tuberculul pubian)
-muşchiul pectineu (pe creasta pectineală)
Pe marginea inferioară
-muşchiul adductor mare (pe porţiunea sa oblică, pe tuberozitatea ischiadică))
-muşchiul gracilis (pe porţiunea sa oblică)
-muşchiul transvers profund al perineului (pe porţiunea sa oblică)
-porţiunea lungă a bicepsului femural (pe tuberozitatea ischiadică)
-muşchiul semitendinos (pe tuberozitatea ischiadică)
-muşchiul semimembranos (pe tuberozitatea ischiadică)
Pe marginea posterioară
-muşchiul gemen superior (pe spina ischiadică)
-muşchiul gemen inferior (pe tuberozitatea ischiadică)
-muşchiul pătrat femural (pe tuberozitatea ischiadică)
B. Inserţii ligamentare
Pe faţa laterală
-ligamentul sacrotuberal pe faţa cea mai posterioară a suprafeţei gluteale
--ligamentul capului femural, pe porţiunile învecinate sprâncenei acetabulare
-ligamentul ischiofemural, înapoia şi dedesubtul acetabulului
Pe faţa medială
-ligamentul iliolombar pe fosa iliacă
-ligamentul sacroiliac interosos pe tuberozitatea iliacă
-ligamentele sacroiliace ventrale, pe partea învecinată a liniei nenumite
Pe marginea superioară
-ligamentul iliolombar pe creasta sacrată
Pe marginea anterioară
-ligamentul iliofemural pe spina iliacă anteroinferioară
-ligamentul pubofemural pe eminenţa iliopubiană, creasta pectineală şi ramura superioară
a pubelui
-ligamentul pubian superior pe tuberculii pubieni
Pe marginea inferioară
-ligamentul pubian arcuat pe ramura descendentă a pubelui
Pe marginea posterioară

61
-ligamentele sacroiliace dorsale pe spina iliacă posterosuperioară
-ligamentul sacroischiadic pe spina ischiadică
-pe partea posteromedială a tuberozităţii ischiadice şi cele 2 spine posterioare
C. Repere osoase
-faţa internă a acetabulului se palpează prin tuşeu rectal
-creasta coxalului uşor de găsit la indivizii slabi.
-spina ilacă posterosuperioară se palpează ca un tubercul rotunjit
-la nivelul extremităţii anterioare a crestei se palpează spina iliacă anterosuperioară, reper
important pentru pelvimetria externă şi diagnosticul fracturilor de col femural şi a
luxaţiilor coxofemurale.
-sub spina iliacă anterosuperioară scobitura prin care trece nervul cutanat femural
-tuberculul fesierului mijlociu se palpează la ½ distanţei dintre spina iliacă
anterosuperioară şi spina iliacă posterosuperioară
-marginea inferioară a simfizei pubiene se palpează uşor pe linia mediană deasupra
organelor genitale prin tact vaginal
-tuberozitatea ischiadică la mijlocul liniei dintre trohanterul mare şi coccige cu bolnav în
poziţie perineală.
-în poziţie şezândă trunchiul se sprijină pe tuberozitatea ischiadică
D. Repere vasculare
E. Rapoarte nervoase
F. Aplicaţii clinice

BAZINUL OSOS

Este o formaţiune anatomică complexă care face legătura dintre coloana vertebrală şi
membrele inferioare. Osul sacru ce se continuă cu coccigele se articulează cu cele două
oase coxale care formează centura pelvină şi împreună alcătuiesc bazinul sau pelvisul
osos.
Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza mare în sus şi baza mică în jos. La noul
născut bazinul este foarte mic. La pubertate el se diferenţiază în funcţie de sex. La femeie
devine mai larg, dar mai puţin înalt, cu o simfiză pubiană mai îngustă şi cu o scobitură
sciatică mai deschisă.
La nivelul bazinului se produc mişcări minime ce sunt mai accentuate la tineri.
Mişcările de basculă ale sacrului efectuate în jurul unui ax transversal ce trece prin partea
sa superioară sunt numite mişcări de nutaţie şi contranutaţie.
Prezintă o circumferinţă superioară sau baza mare, o circumferinţă inferioară sau baza
mică şi două suprafeţe: una exterioară sau exopelvină şi alta interioară sau endopelvină.

1,CIRCUMFERINŢA SUPERIOARĂ (BAZA MARE) este formată din baza sacrului,

creasta iliacă, marginea anterioară a coxalului şi marginea superioară a simfizei pubiene.
La nivelul circumferinţei superioare se găsesc următoarele diametre:

62
- bispinos posterior ce uneşte spinele iliace posterosuperioare având valori normale
cuprinse între 8-10 cm;
- bispinos anterior ce uneşte spinele iliace anterosuperioare, având valori normale
cuprinse între 24-25 cm;
- bispinos inferior ce separă spinele iliace anteroinferioare, având valori normale de
aproximativ 20 cm;
- bispinopubian ce separă tuberculii pubieni, având valori normale de aproximativ 4 cm;
- bicret (transvers maxim) ce separă punctele cele mai îndepărtate ale crestei iliace, având
valori normale de aproximativ 29 cm;
- bitrohanterian, cu valori normale cuprinse între 31-32 cm.
Ansamblul de măsurători ce vizează aceste diametre se numeşte pelvimetrie externă.
Măsurarea acestor diametre face parte din practica obstetricienilor şi este foarte necesară
pentru a prognostica o desfăşurare normală a sarcinii.

2. CIRCUMFERINŢA INFERIOARĂ (BAZA MICĂ) mai este cunoscută şi sub numele

de strâmtoarea inferioară a bazinului. Este formată anterior de marginea inferioară a
simfizei pubiene, lateral de cele două tuberozităţi ischiadice şi posterior de vârful
coccigelui. Simfiza pubiană este legată de tuberozităţile ischiadice prin ramurile
ischiopubiene, în timp ce tuberozităţile ischiadice sunt legate de sacru şi coccige prin
ligamentele sacrotuberale şi sacrospinoase. Ramurile ischiopubiene alcătuiesc arcul
pubian.
Axul strâmtorii inferioare uneşte sacrul de la nivelul primei vertebre sacrate cu un punct
situat înaintea anusului.
Planul strâmtorii inferioare trece prin vârful cocigelui şi marginea inferioară a simfizei
pubiene. Formează cu orizontala un unghi de 10 grade, unghi ce se anulează în decubit
dorsal.
La nivelul circumferinţei inferioare se găsesc următoarele diametre:
- coccisubpubian (anteroposterior) ce uneşte vârful coccigelui cu marginea
inferioară a simfizei pubiene, cu valori normale de aproximativ 9,5 cm;
- biischiadic (transversal) ce uneşte feţele mediale ale celor două tuberozităţi
ischiadice;cu valori normale de aproximativ 11 cm;
- oblice, drept respectiv stâng, ce unesc mijlocul ligamentului sacrospinos cu
mijlocul ramurii ischiopubiene de partea opusă, cu valori normale cuprinse între
11-12 cm.

3 SUPRAFAŢA EXOPELVINĂ (EXTERIOARĂ) este formată anterior de faţa anterioară

a simfizei pubiene, unghiurile pubelui şi găurile obturate, lateral de feţele laterale ale
coxalelor (cu faţa gluteală, acetabulul şi tuberozitatea ischiadică de partea dreaptă
respective stângă) şi posterior de feţele dorsale ale sacrului şi cocigelui, marginile
posterioare ale oaselor coxale precum şi de scobiturile sacroischiadice.
4. SUPRAFAŢA ENDOPELVINĂ (INTERIOARĂ) conţine linia terminală ce
delimitează strâmtoarea superioară a pelvisului. Linia terminală este formată din
promontoriu, marginea anterioară a aripioarelor sacrului, liniile arcuate, crestele
pectineale, marginea superioară a simfizei pubiene.
Strâmtoarea superioară are forma unui as de cupă. La nivelul său se găsesc următoarele
diametre:

63
 - sagitale reprezentate de:
a) diametrul promontosuprapubian, cu valori normale de aproximativ 11 cm:
b) diametrul promontoretropubian, cu valori normale de aproximativ 10,5 cm:
c) diametrul promontosubpubian cu valori normale de 11,5 cm ce este măsurat cu
ajutorul tuşeului vaginal.
- transversale reprezentate de:
a) diametrul transversal maxim, cu valori normale de 13,5 cm;
b) diametrul transversal clinic (util) de aproximativ 12,5 cm:
c) diametrul transversal anterior cu valori normale de aproximativ 11,5 cm.
- oblice reprezentate de:
a) diametrul oblic drept cu valori normale de aproximativ 12,5 cm;
b) diametrul oblic stâng cu valori normale de aproximativ 12,5 cm.
Strâmtoarea superioară împarte suprafaţa endopelvină într-o porţiune situată deasupra
ei numită pelvisul mare şi una situată dedesubtul ei numită pelvisul mic.
Axul strâmtorii superioare este reprezentat de o perpendiculară ce cade în centrul
planului strâmtorii, oblic în jos şi înapoi, unind ombilicul cu coccigele.
Planul strâmtorii superioare este orientat dinapoi înainte şi de sus în jos trecând prin
promontoriu şi marginea superioară a simfizei pubiene. Promontoriu este situat la 9-10
cm deasupra simfizei pubiene. În staţiune verticală planul strâmtorii superioare formează
un unghi de 60 de grade cu orizontala ce trece prin marginea inferioară a simfizei pubiene
numit unghiul de înclinaţie a pelvisului. În decubit dorsal unghiul de înclinaţie se reduce
la 45 de grade.

PELVISUL MARE situat deasupra strâmtorii superioare este format din cele 2 fose iliace
şi de aripioarele sacrului. Este mărginit în sus de circumferinţa superioară.
Topografic pelvisul mare aparţine abdomenului.
PELVISUL MIC (EXCAVAŢIA PELVINĂ; CANALUL PELVIAN) este situat între
strâmtoarea superioară şi strâmtoarea inferioară.
Este format posterior de faţa anterioară a sacrului şi a coccigelui, lateral de suprafeţele
plane ce răspund acetabulului şi găurilor obturate din dreapta respectiv stânga şi anterior
din faţa posterioară a simfizei pubiene.
Prezintă relieful strâmtorii mijlocii.
Strâmtoarea mijlocie este formată posterior de o linie transversală ce trece între vertebrele
4 şi 5 ale sacrului, lateral de marginile superioare ale ligamentelor sacrospinoase şi
spinelor ischiadice din dreapta respectiv stânga şi anterior de o linie curbă ce se întinde
de la spinele ischiadice la 1/3 inferioară a feţei posterioare a simfizei pubiene.
Strâmtoarea mijlocie răspunde liniei de inserţie a diafragmei pelvine.
Axul pelvisului mic uneşte centrul planurilor strâmtorii superioare respectiv strâmtorii
inferioare la egală distanţă de pereţii excavaţiei. Axul este curb şi paralel, cu concavitatea
feţei anterioare a sacrului îmbrăţişând simfiza în concavitatea lui.
În staţiune verticală pelvisul mic apare foarte înclinat faţă de coloana vertebrală
deoarece planul strâmtorii superioare aşa cum am amintit anterior este orientat dinapoi
înainte şi de sus îm jos trecând prin promontoriu şi marginea superioară a simfizei
pubiene.
În mod normal pereţii pelvisului măsoară posterior aproximativ 16 cm, lateral 9-10 cm
şi anterior 4,5-5 cm.

64
F. Aplicaţii clinice
Distociile osoase se datorează:
- excesului de maleabilitate a scheletului
- deviaţiilor coloanei vertebrale
- leziunilor membrelor (luxaţii congenitale, amputaţii, genu valgum)
- anomaliilor de dezvoltare
- bazinelor obstruate (fracturi, tumori)
Traumatismele bazinului afectează în special tinerii şi adulţii expuşi accidentelor grave,
având o mortalitate mare în cazul politraumatismelor.
Se produc prin:
-compresiunea puternică anterioară a bazinului, când scade diametrul anteroposterior
-compresiune transversală când cedează zonele fragile anterioare rezultând o fractură la
nivelul pubelui sau separarea simfizei pubiene
-compresiune verticală asupra unui hemibazin prin cădere de la înâlţime pe un ischion
rezultând o fractură la nivelul ramurilor găurilor obturatorii sau fractura aripii iliace cu
ascensionarea hemibazinului
-compresiune în sens oblic prin lovire cu un corp dur ce fracturează o anumită zonă a
bazinului.
Fracturile bazinului se pot clasifica în:
-fracturi izolate ale bazinului întâlnite la nivelul aripii osului iliac, pubelui, ischionului,
secrului şi coccigelui
-fracturi la nivelul arcului pelvin anterior şi posterior
-fracturi articulare associate de obicei cu luxaţiile de şold
Deşi grevate de complicaţii severe şi letalitate ridicată prin asocierea lezională,
fracturile de bazin se consolidează bine, iar sechelele sunt rare.

SCHELETUL PĂRŢII LIBERE A MEMBRULUI INFERIOR

Este alcătuit din 3 segmente: scheletul coapsei, scheletul gambei şi scheletul piciorului
(tabelul 9).

Feţe Margini Unghiuri Extremităţi Particularităţi

COXAL laterală superioară anterosuperior os lat ca o
medială superioară posterosuperio elice
inferioară r
posterioară anteroinferior
posteroinferior
FEMUR anterioară laterală de înclinaţie superioară os lung
laterală medială de declinaţie inferioară

65
 medială posterioară
ROTULĂ anterioară laterală Bază os scurt
posterioară medială Vârf

TIBIE medială anterioată superioară os lung

laterală medială inferioară
posterioară laterală

PERONEU laterală anterioată superioară os lung, subţire

medială medială inferioară
posterioară laterală
TARS superioară rând med. astragal:de Râmd post. 7 oase scurte
inferioară talus, rotaţie, de astragal, aşezate pe 2
laterală navicular, înclinaţie şi de calcaneu rânduri
medială cuneiforme declinaţie rând ant.
anterioară rând lat. navicular,
posterioară calcaneu, cuboid,
cuboide cuneiforme
METATARS superioară medială anterioară 5 oase alungite
medială laterală posterioară
laterală inferioară
FALANGE plantară laterală posterioară 14 falange, 2
dorsală medială anterioară la haluce, 3 la
degetele II-V

SCHELETUL COAPSEI

Este format din femur căruia la nivelul genunchiului i se adaugă şi rotula (patela).

FEMURUL (femur)

Este un os lung şi pereche, fiind cel mai lung os din scheletul corpului. Este torsionat
în axul său vertical şi îndreptat oblic pe schelet de sus în jos şi lateromedial. Între cele 2
femure se formează un unghi de ecartare care măsoară în medie 16 grade la bărbat şi 20
de grade la femeie. Prezintă un corp (diafiză) şi două extremităţi: superioară (epifiza
superioară) şi inferioară (epifiza inferioară)
-Orientare 1.În sus extremitatea cotită
2.Medial suprafaţa sferică şi articulară a acestei extremităţi
3.Posterior marginea cea mai aspră a osului
a) Extremitatea proximală (epifiza superioară) prezintă un cap ce se articulează cu
cavitatea acetabulară a coxalului, un col (gât) şi 2 tuberculi denumiţi trohanterul mare şi
trohanterul mic.
- Capul femural (caput femoris) corespunde la 2/3 dintr-o sferă. Prezintă foseta capului
(fovea capitis femoris) pe care se inseră ligamentul capului femural.

66
-Colul femurului (collum femoris) este o coloană osoasă puternică turtită anteroposterior
ce uneşte capul cu restul osului. Axul colului formează cu axul diafizei unghiul de
înclinaţie (unghiul cervicodiafizar) care măsoară 125-130 de grade. Axul colului
formează cu axul transversal al extremităţii inferioare un alt unghi numit unghiul de
declinaţie, care măsoară în medie 12 grade. Mărirea unghiului de înclinaţie duce membrul
inferior în abducţie (coxa valga) în timp ce micşorarea lui duce membrul inferior în
adducţie (coxa vara). Mărirea unghiului de declinaţie pune membrul inferior în rotaţie
medială în timp ce micşorarea sau reducerea lui la zero duce membrul inferior în rotaţie
laterală.
Colul prezintă o faţă anterioară delimitată de linia intertrohanterică (linia
intertrochanterica) pe care se inseră capsula articulară şi o faţă posterioară limitată lateral
de creasta intertrohanterică (crista intertrochanterica) situată în întregime extracapsular.
În porţiunea sa mijlocie se găseşte o ridicătură osoasă pe care se inseră muşchiul pătrat
femural. Colul prezintă de asemenea o margine proximală ce leagă capul de marele
trohanter şi o margine distală care coboară la micul trohanter.
Colul reprezintă o componentă esenţială în transmiterea greutăţii corpului de la bazin la
membrul inferior ceea ce explică sistemul de bolţi trabeculare întâlnit la acest nivel. La
oamenii în vârstă acest sistem trabecular slăbeşte favorizând apariţia mai frecventă de
fracturi la acest nivel, agravate de formarea dificilă a calusului.
- Trohanterul mare (trochanter major) este o proeminenţă patrulateră ce prezintă 2 feţe,
laterală (pe care se inseră muşchiul fesier mijlociu) şi medială (pe care se găseşte fosa
trohanterică în fundul căreia se inseră muşchiul obturator extern) şi 4 margini, anterioară
(foarte lărgită pe care se inseră muşchiul gluteu mic), posterioară (proeminentă şi
rotunjită), superioară (pe care se inseră muşchiul piramidal al bazinului şi inferioară (ce
poate fi uşor palpată sub piele).
- Trohanterul mic .(trochanter minor) este o proeminenţă osoasă conică de circa 10 mm
înălţime care dă inserţie muşchiului psoas iliac.
b) Corpul (diafiza) este de formă prismatic triunghiulară şi are 3 feţe şi 3 margini. Feţele
sunt : anterioară, posterioară şi laterală, iar marginile laterală medială şi posterioară.
- Faţa anterioară este convexă şi netedă şi dă inserţie în cele ¾ proximale muşchiuluu vast
intermediar, iar în ¼ inferioară muşchiului articular al genunchiului sau tensor al
sinovialei genunchiului.
- Faţa laterală mai largă în porţiunea sa proximală dă inserţie muşchiului vast lateral.
- Faţa medială convexă în toate direcţiile nu dă inserţie nici unui muşchi.
- Marginea laterală este puţin pronunţată.
- Marginea medială este puţin mai pronunţată în jumătatea sa superioară.
- Marginea posterioară este însă proeminentă, uneori ca o adevărată coloană osoasă şi
constituie linia aspră a femurului (linea aspera sau creasta femurală.) Ea prezintă o buză
laterală (labium laterale) pe care se inseră muşchiul vast lateral, o buză medială (labium
mediale) pe care se inseră muşchiul vast medial şi un interstiţiu care le separă pe care se
inseră muşchii adductori (lung, scurt şi mare) precum şi capul scurt al bicepsului femural.
Proximal linia aspră se trifurcă într-o ramură laterală (numită şi creastă fesieră deoarece
pe ea se inseră muşchiul fesier mare), care se termină uneori printr-un adevărat tubercul
numit tuberculul gluteal sau trohanterul al treilea (trochanter tertius), o ramură mijlocie
(numită creasta pectineală, pe care se inseră muşchiul pectineu) şi o ramură medială (mai
puţin pronunţată, creasta vastului medial, pe care se inseră muşchiul cu acelaşi nume).

67
 Distal linia aspră se bifurcă delimitând între ramurile de bifurcaţie un spaţiu
triunghiular, faţa poplitee (facies poplitea). Ramurile de bifurcaţie se termină la cei doi
condili, medial şi lateral. Cam la mijlocul ramurii mediale de bifurcaţie trece artera
femurală.
c) Extremitatea distală (epifiza inferioară) este voluminoasă şi mai mare în sens
transversal. Prezintă:
- Trohleea (faţa patelară,facies patelaris) care serveşte la articulaţia cu rotula. Trohleea
prezuntă un şanţ anteroposterior ce separă 2 povârnişuri. Posterior şanţul se continuă cu
scobitura intercondilară, iar povârnişurile se continuă cu feţele articulare ale celor 2
condili femurali.
- Suprafaţa supratrohleară vine în raport cu extremitatea superioară a rotulei în mişcările
de extensie ale gambei pe coapsă. Este presărată cu orificii vasculare. Este situată anterior
deasupra trohleei.
- Condilii femurali, în număr de 2, unul medial (condylus medialis) şi celălalt lateral
(condylus lateralis). Condilul medial este mai îngust şi coboară mai jos decât condilul
lateral. Datorită acestui lucru coapsa formează cu gamba un unghi de 170-175 de grade
deschis în afară, unghi mai accentuat la femei decât la bărbaţi. Oblicitatea prea mare a
femurului, urmare a coborârii condilului medial duce la genu valgum, o deformare în care
genunchiul este proiectat medial şi unghiul lateral diminuă sub 145 de grade. În genu
varum lucrurile se petrec invers, unghiul dintre coapsă şi gambă fiind deschis medial.
Condilii diverg anteroposterior delimitând fosa intercondilară. Fiecare condil prezintă 3
feţe: articulară, intercondilară şi cutanată.
1. Feţele articulare sunt convexe în toate sensurile servind la articularea cu faţa articulară
superioară a epifizei proximale a tibiei. Descriu o curbă anteroposterioară cu raza
descrescândă de la 43 de mm în partea anterioară la 16 mm în partea posterioară.
2. Feţele intercondilare delimitează între ele fosa intercondilară (fossa intercondilaris). Pe
feţele intercondilare se inseră ligamentele încrucişate ale articulaţiei genunchiului.
(ligamentul încrucişat anterior pe condilul lateral şi ligamentul încrucişat posterior pe
condilul medial.)
3. Feţele cutanate sunt accidentate. Prezintă câte o proeminenţă, epicondilul medial
(epicondylus medialis) deasupra şi înapoia căruia se găseşte tuberculul adductorului
(tuberculum adductorium, pe care se inseră muşchiul adductor mare), respectiv
epicondilul lateral (epicondylus lateralis) pe care se inseră ligamentele colaterale ale
articulaţiei genunchiului. Faţa cutanată a condilului lateral dă inserţie capului lateral al
muşchiului gastrocnemian şi muşchiului popliteu.
Condilii şi epicondii se pot palpa de o parte şi de cealaltă a rotulei, în timp ce tuberculul
adductorului se palpează deasupra şi înapoia epicondilului medial.

A. Inserţii musculare

Pe epifiza proximală
-muşchiul pătrat femural (pe faţa posterioară a colului ,pe creasta intertrohanteriană)
-muşchiul gluteu mijlociu (pe trohanterul mare)
-muşchiul gluteu mic (pe trohanterul mare)
-muşchiul piriform (pe trohanterul mare)
-muşchiul obturator intern (pe trohanterul mare)

68
-muşchiul obturator extern (pe trohanterul mare, în fundul fosei trohanterice)
-muşchiul vast lateral (pe trohanterul mare)
-muşchiul psoas mare (pe trohanterul mic)
-muşchiul iliac (pe trohanterul mic)

Pe diafiză
Pe faţa anterioară a femurului
-muşchiul vast intermediar (în cele 2/3 superioare)
Pe faţa laterală a femurului
-muşchiul vast intermediar (în cele 2/3 superioare)
Pe marginea posterioară a diafizei
-muşchiul gluteu mare (pe tuberozitatea gluteală)
-muşchiul vast lateral (pe buza laterală a liniei aspre)
-muşchiul vast medial (pe toată întinderea liniei aspre)
-muşchiul adductor mare (pe toată lungimea liniei aspre
-muşchiul adductor scurt (pe interstiţiul liniei aspre în 1/3 superioară)
-muşchiul adductor lung (pe interstiţiul liniei aspre în 1/3 mijlocie)
-porţiunea scurtă a muşchiului biceps femural (pe interstiţiul liniei aspre în ½ inferioară)
-muşchiul pectineu (pe linia de tirfurcare mijlocie a liniei aspre)
Pe epifiza distală
-porţiunea medială a gastrocnemianului (pe faţa cutanată a condilului medial)
-muşchiul adductor mare (pe epicondilul medial al femurului, tuberculul adductorului)
-muşchiul popliteu (pe candilul lateral al femurului)
-muşchiul plantar (pe condilul lateral al femurului, în porţiunea lui superioară)
-porţiunea laterală a gastrocnemianului (pe faţa cutanată a condilului lateral)

B. Inserţii ligamentare
Pe epifiza proximală
-ligamnetul capului femural pe foseta capului femural
-ligamentul iliofemural, pe linia intertrohanterică
-ligamentul ischiofemural, la baza trohanterului mare
-ligamentul pubofemural, înaintea trohanterului mic
Pe epifiza distală
-ligamentul meniscofemural anterior, pe condilul medial
-ligamentul meniscofemural posterior, pe condilul medial
-ligamentul încrucişat posterior, pe faţa intercondiliană a condilului medial
-ligamentul colateral tibial, pe epicondilul medial
-ligamentul popliteu oblic, pe condilul lateral
-ligamentul popliteu arcuat, pe condilul lateral
-ligamentul încrucişat anterior, pe faţa intercondilară a condilului lateral
-ligamentul colateral fibular, pe epicondilul lateral

C. Repere osoase
-capul femural se palpează în abducţie forţată şi rotaţie laterală în triunghiul lui SCARPA
(între muşchii pectineu şi psoas iliac)

69
-trohanterul mare, util în examenul luxaţiilor coxofemurale şi fracturilor de col femural
situat lateral şi distal de spina iliacă anterosuperioară
-condilii femurali se palpează uşor deasupra interliniei articulaţiei genunchiului (o linie
ce trec prin vârful rotulei)
-condilii femurali se palpează cel mai bine când genunchiul este flectat.

D. Repere vasculare
-capătul distal al arterei femurale în raport cu tuberculul adductorului mare situat pe
marginea posterosuperioară a condilului medial
E. Rapoarte nervoase
F. Aplicaţii clinice
Fracturile extremităţii proximale a femurului se clasifică în fracturi ale capului şi
colului femural şi fracturi ale masivului trohanterian.
Fracturile capului asociate de obicei cu o luxaţie coxofemurală sunt rare.
Fracturile colului separă capul de masivul trohanterian şi apar îndeosebi la persoanele
în vârstă având un prognostic vital şi funcţional grav cu tratament şi consolidare dificile
şi frecvenţă mare de sechele.
Fracturile trohanteriene sunt de 4 ori mai frecvente decât cele de col şi se pot clasifica
în fracturi fără deplasare pertrohanteriene stabile, fracturi stabile cu deplasare
pertrohanteriene şi cu deformare în varus, fracturi cu deplasare ale trohanterului mare,
cominuţie posteromedială şi deformare în varus şi fracturi per şi subtrohanteriene cu
cominuţie posteromedială şi componentă subtrohanteriană.
Fracturile diafizei femurale se pot clasifica în fracturi ale 1/3 proximale, ale 1/3 medii şi
1/3 inferioare. La nivelul 1/3 superioare o importanţă deosebită o prezintă fracturile
subtrohanteriene apărute de obicei printr-un traumatism direct sau o torsiune violentă a
coapsei. La nivelul 1/3 medii şi 1/3 distale a diafizei fracturile pot fi spiroide, oblice,
transversale sau cominutive putând fi însoţite de alte leziuni şi având o incapacitate
funcţională prelungită dacă nu se practică un tratament corect.
Fracturile extremităţii distale a femurului se împart în fracturi supracondiliene, supra şi
intercondiliene şi fracturi ale unui singur condil şi apar de obicei prin accidente de
circulaţie sau căderi de la înălţime. Cele supra şi intercondiliene sunt în general greu de
tratat şi au un prognostic rezervat datorită implicării articulare. Fracturile izolate ale
condililor femurali nu sunt frecvente putând fi cu sau fără deplasarea unui condil,
bicondiliene, coronale cu deplasare şi combinate sagitale şi coronale.

PATELA (patella; rotula)

Este un os scurt şi pereche, turtit anteroposterior, de formă triunghiulară, cu baza în sus

şi vârful în jos, situată în porţiunea anterioară a genunchiului.
Prezintă 2 feţe: anterioară (palpabilă sub piele) şi posterioară (faţă articulară), două
margini : medială (tibială) şi laterală (fibulară), o bază (în sus) şi un vârf (în jos)
-Orientare 1.Se aşează superior baza
2.Posterior suprafaţa articulară
3.Lateral povârnişul sau faţa cea mai largă a acestei suprafeţe

70
a)Faţa anterioară este convexă în toate sensurile. Pe porţiunea sa superioară se inseră
muşchiul cvadriceps femural, iar pe cea inferioară ligamentul rotulian. În porţiunea sa
mijlocie prezintă numeroase orificii vasculare.
b)Faţa posterioară prezintă în cele ¾ superioare o creastă verticală ce corespunde şanţului
trohleei femurale care împarte faţa într-o porţiune laterală mai mare, în raport cu
versantul lateral al trohleei şi alta medială mai mică, în raport cu versantul medial al
trohleei. Aceste două porţiuni vin în raport în mişcările de flexie ale gambei pe coapsă cu
feţele articulare ale condililor femurali. În ¼ inferioară nearticulară se găsesc orificii
vasculare.
c)Marginea medială (tibială) este convexă, fiind verticală în 1/3 superioară şi oblică în
cea inferioară.
d)Marginea laterală (fibulară) are aceleaşi caracteristici.
Pe cele 2 margini se inseră capsula articulară a genunchiului, aripioarele patelei şi
expansiunea cvadricipitală.
e)Baza priveşte în sus şi dă inserţie pe versantul anterior tendonului muşchiului
cvadriceps femoral, iar pe versantul său posterior capsulei articulare a genunchiului.
e)Vârful priveşte în jos. Dă inserţie ligamentului rotulian.

A. Inserţii musculare

Pe marginile patelei
-tendonul muşchiului cvadriceps femural
Pe baza patelei
-tendonul muşchiului cvadriceps femural

B. Inserţii ligamentare
-ligamentul patelar pe vârful patelei

C. Repere osoase

-evidentă în decubit dorsal în poziţia “picior peste picior”

-revărsată de revărsatele lichidiene de la nivelul articulaţiei genunchiului
D.Repere vasculare
E.Rapoarte nervoase

F.Aplicaţii clinice
-reflexul rotulian pentru exmaenul obiectiv al rădăcinilor L2-L4 (prin percuţia tendonului
rotulian imediat sub vţrful rotulei în poziţia de flexie a genunchiului cu gamba liberă se
produce contracţia muşchiului cvadriceps cu extensia gambei
Fracturile patelei reprezintă 1% din totalul leziunilor osoase şi apar prin cîderea pe
genunchi sau prin flexia forţată a gambei. Fracturile transversale şi oblice sunt cele mai
frecvente fiind urmate de fracturile stelate şi de cele verticale.
SCHELETUL GAMBEI

71
 Se compune din 2 oase: tibia şi peroneul (fibula). Tibiei îi revine rolul primar în
susţinere.
.
TIBIA (tibia)

Este un os lung şi pereche, voluminos, situat în porţiunea anteromedială a gambei.

Prezintă un corp prismatic triunghiular şi 2 extremităţi: superioară (epifiza proximală)
şi inferioară (epifiza inferioară).
-Orientare 1.În jos extrtemitatea cea mai mică
2.Medial procesul descendent al acestei extremităţi
3.Anterior marginea cea mai ascuţită a osului
a)Extremitatea superioară (epifiza proximală) este voluminoasă şi alungită şi prezintă 2
condili:medial (condylus medialis) şi lateral(condylus lateralis). Fiecare condil prezintă o
faţă articulară superioară (cavitate glenoidă) şi o circumferinţă (margine infraglenoidală)
Cele 2 suprafeţe articulare sunt separate prin suprafaţa intercondilară cu care formează
împreună platoul tibial.
-Faţa articulară (facies articularis superior) prezintă o suprafaţă medială ovală şi mai
scobită şi una laterală triunghiulară lărgită în sens transversal.
-Suprafaţa intercondilară prezintă 3 porţiuni:
1.Eminenţa intercondilară (eminentia intercondylaris, spina tibiei) este o proeminenţă
osoasă ce separă cavităţile glenoide de la nivelul platoului tibial. Este formată dintr-un
tubercul intercondilar medial (tuberculum intercondylare mediale; spina tibială medială)
şi un tubercul intercondilar lateral (tuberculum intercondylare laterale; spina tibială
laterală) separaţi printr-o incizură anteroposterioară.
2.Aria intercondilară anterioară (area intercondylaris anterior; suprafaţa prespinală;
depresiunea intercondilară anterioară) situată anterior de eminenţa intercondilară dă
inserţie cornului anterior al meniscului medial, ligamentului încrucişat anterior şi
cornului anterior al meniscului lateral.
3.Aria intercondilară posterioară (area intercondylaris posterior; suprafaţa retrospinală;
depresiunea intercondilară posterioară) situată posterior de eminenţa intercondilară dă
inserţie cornului posterior al meniscului lateral, cornului posterior al meniscului medial şi
ligamentului încrucişat posterior.
-Circumferinţa (marginea infraglenoidală) reprezintă conturul platoului tibial. Are o
înălţime de 2 cm fiind întreruptă posterior de aria intercondilară posterioară. Pe porţiunea
anterioară a circumferinţei se găseşte o suprafaţă triunghiulară limitată de bifurcarea
marginii anterioare a corpului numită tuberozitatea tibiei pe care se inseră ligamentul
patelei. Lateral şi mai sus de tuberozitatea tibiei se află tuberculul tibialului anterior
(tuberculul lui GERDY) pe care se inseră muşchiul tibial anterior şi tractul iliotibial.
Pe porţiunea laterală a circumferinţei se află o feţişoară articulară (facies articularis
fibularis) pentru capul fibulei.
La nivelul epifizei proximale se pot explora prin palpare cei 2 condili, tuberozitatea
tibiei şi tuberculul tibialului anterior.
b)Corpul (diafiza) are 3 feţe: medială (palpabilă sub piele) laterală şi posterioară şi
3 margini:anterioară, medială şi laterală Corpul prezintă 2 curburi, una proximală cu
concavitatea laterală şi cealată distală cu concavitatea nedială.

72
-Faţa medială ( facies medialis; faţa tibială) este plană şi netedă. În porţiunea sa
superioară se inseră o formaţiune fibroasă denumită laba gâştii (pes anserinus) formată
din tendoanele muşchilor croitor, gracilis şi semitendinos. Faţa medială se poate palpa
sub piele nefiind acoperită de muşchi.
-Faţa laterală (facies lateralis; faţa fibulară) prezintă în porţiunea sa proximală un şanţ în
care se inseră muşchiul tibial anterior. Porţiunea sa distală a acestei feţe este convexă pe
ea alunecând tendoanele muşchilor extensori.
-Faţa posterioară (facies posterior) prezintă o linie oblică orientată în jos şi medial, linia
solearului (linia m. solei) pe care se inseră muşchiul solear. Deasupra liniei se inseră
muşchiul popliteu, iar dedesubtul ei muşchii flexor lung al degetelor şi tibial posterior.
-Marginea anterioară ( margo anterior; creasta tibiei) se termină proximal pe
tuberozitatea tibiei şi distal pe maleola medială. Este rotunjită la extremităţi şi foarte
ascuţită în porţiunea sa mijlocie. Dă inserţie fasciei gambiere şi este palpabilă sub piele
pe toată întinderea sa.
-Marginea medială (margo medialis; margine tibială) este puţin marcată proximal dar
devine evidentă în restul ei. Pe ea se inseră fascia gambieră.
-Marginea laterală (margo interossea; creasta interosoasă) dă inserţie membranei
interosoase. Se bifurcă pe epifiza inferioară delimitând incizura fibulară.
c)Extremitatea inferioară (epifiza distală este mai redusă în volum. Are forma unui
trunchi de piramidă patrulateră. căreia i se descriu:
-Faţa superioară care se continuă cu diafiza osului.
-Faţa inferioară (facies articularis inferior) ce prezintă o creastă anteroposterioară care o
împarte în 2 feţişoare.Atât creasta cât şi feţişoarele răspund trohleei talusului cu care se
articulează.
-Faţa anterioară este convexă şi netedă. Vine în raport cu tendoanele muşchilor extensori.
-Faţa posterioară prezintă un şanţ oblic prin care trece tendonul flexorului lung al
halucelui.
-Faţa laterală prezintă scobitura fibulară (incisura fibularis) care se articulează cu fibula.
-Faţa medială se prelungeşte în jos cu un proces voluminos numit maleola medială
(malleolus medialis) care se fracturează relativ uşor. Maleola este vizibilă sub piele şi se
poate fractura relativ uşor. Maleola prezintă o faţă articulară (facies articularis malleoli)
pentru talus şi posterior şanţul maleolar (sulcus malleolaris) prin care trec tendoanele
muşchilor flexor lung al degetelor şi tibial posterior.

A.Inserţii musculare

Pe extremitatea superioară
-tendonul orizontal al muşchiului semimembranos (pe partea anterioară a condilului
medial al tibiei)
- tendonul direct al muşchiului semimembranos (pe faţa posterioară a condilului medial al
tibiei)
-muşchiul tibial anterior (pe condilul lateral al tibiei)
-muşchiul extensor lung al degetelor (pe condilul lateral al tibiei)
-tendonul muşchiului cvadriceps femural (pe tuberozitatea tibiei)
Pe diafiză

73
Pe faţa medială
-muşchiul croitor
-muşchiul semitendinos
-muşchiul gracilis
Pe faţa laterală
-muşchiul tibial anterior
Pe faţa posterioară
-muşchiul popliteu (pe buza superioară a liniei solearului şi pe câmpul osos de deasupra)
-muşchiul solear (pe linia solearului)
-muşchiul flexor lung al degetelor ( în 1/3 mijlocie dedesubtul liniei solearului)
-muşchiul tibial posterior
Pe marginea medială
-muşchiul solear (în 1/3 mijlocie)

B. Inserţii ligamentare

Pe epifiza proximală
-ligamentul anterior al capului fibulei, pe condilul lateral al tibiei
-ligamentul posterior al capului fibulei, pe condilul lateral al tibiei
-ligamentul încrucişat anterior, pe aria intercondiliană anterioară
-ligamentul încrucişat posterior pe aria intercondiliană posterioară
-ligamentul patelar,. Pe partea inferioară a tuberozităţii tibiei
Pe diafiză
-ligamentul colateral tibial, pe faţa medială a tibiei
Pe epifiza distală
-ligamentele tibiofibulare inferioare pe incizura fibulară

C.Repere osoase
-condilii tibiali se palpează distal de interlinia articulară ce trece prin rotulă
-tuberozitatea anterioară, pe linia anterioară a gambei la 4-5 cm sub vârful rotulei
-marginea
-marginea anterioară şi faţa medială se palpează sub piele, fiind expuse în traumatisme
-maleola tibială sub piele mai sus decît maleola fibulară

D.Repere vasculare

E.Rapoarte nervoase

F. Aplicaţii clinice
Fracturile platoului tibial sunt intraarticulare şi sunt cel mai adesea produse printr-un
mecanism indirect. Dacă sunt însoţite de luxaţii ale genunchiului produc instabilitate la
nivelul genunchiului şi în ciuda unui tratament adecvat râmîn cu sechele.
Fracturile diafizei tibiale sunt cele mai frecvente la nivelul oaselor lungi şi sunt produse
fie printr-un mecanism direct ca în accidentele de circulaţie sau un mecanism indirect cu
torsiunea violentă a gambei ca în accidentele de schi. Asocierea lor cu fracturile
cominutive de fibulă indică gravitatea fracturii tibiale.

74
Fracturile extremităţii proximale include fracturile maleolare şi ale pilonului tibial şi au
consecinţe funcţionale asupra articulaţiei gleznei.

PERONEUL (fibula)

Este un os lung şi pereche, subţire, torsionat pe axul său, situat în porţiunea laterală a
gambei. Se articulează în sus cu tibia, iar în jos cu tibia şi astragalul. Prezintă un corp şi 2
extremităţi: superioară (epifiza superioară) şi inferioară (epifiza inferioară).
-Orientare 1.În jos epifiza turtită
2.Medial feţişoara articulară pe care această faţă o prezintă
3 Posterior marginea epifizei care prezintă o fosă.
a) Extremitatea superioară (epifiza proximală) prezintă :
-Capul fibulei (caput fibulae) ce poate fi uşor palpabil sub piele şi care prezintă:
1. O feţişoară ovalară articulară (facies articularis capitis fibulae) pentru articulaţia cu
tibia.
2.Vârful (apex capitis fibulae; apex) situat posterolateral de feţişoara articulară, pe care se
inseră muşchiul biceps femural şi ligamentul colateral fibular al articulaţiei genunchiului..
3.O amprentă semilunară (suprafaţă preapexiană; suprafaţă prestiliană) pe care se inseră
muşchiul biceps femural şi ligamentul colateral fibular al articulaţiei genunchiului.
-Colul, uşor turtit transversal vine în raport cu nervul peronier comun. Pe col se inseră
muşchii solear şi lung peronier lateral.
b) Corpul (diafiza) este prismatic triunghiular şi turtit transversal în 1/3 inferioară.
Prezintă 3 feţe: laterală, medială şi posterioară şi 3 margini: anterioară, medială şi
laterală.
- Faţa laterală (faţa fibulară) prezintă în ½ superioară un şanţ longitudinal în care se
inseră muşchiul lung peronier lateral. În ½ inferioară se inseră muşchiul scurt peronier
lateral. ¼ inferioară este împărţită de o creastă într-un versant anterior ce vine în raport cu
pielea şi altul posterior prin care alunecă tendoanele muşchilor peronieri laterali.
- Faţa medială (faţa tibială) este prevăzută cu o creastă interosoasă (crista interossea) ce
delimitează un câmp anterior (pe care se inseră muşchii extensor lung al degetelor,exten-
sor lung al halucelui şi peronierul al treilea) şi unul posterior (pe care se inseră muşchiul
tibial posterior) Creasta interosoasă dă inserţie membranei interosoase.
- Faţa posterioară priveşte posterior în cele 2/3 superioare şi medial în 1/3 inferioară. Dă
inserţie în 1/3 superioară muşchiului solear şi în 1/3 mijlocie muşchiului flexor lung al
halucelui. Prezintă gaura nutritivă a osului în 1/3 mijlocie.
- Marginea anterioară (margo anterior) este bine pronunţată în porţiunea mijlocie.
- Marginea medială (marginea tibială) este pronunţată în treimea sa mijlocie, dar dispare
în treimea inferioară.
- Marginea laterală (marginea fibulară) este mai evidentă în cele 2/3 distale unde participă
la formarea şanţului prin care trec tendoanele muşchilor fibulari.
c) Extremitatea inferioară (epifiza distală) este formată de o proeminenţă turtită în sens
transversal numită maleola laterală (malleolus lateralis), mai lungă şi mai voluminoasă
decât maleola medială. Poate fi uşor palpată sub piele. Maleolei i se descriu:

75
1. Faţa laterală, care prezintă un versant anterior (ce reprezintă faţa cutanată a maleolei
laterale) şi un versant posterior (cu un şanţ prin care alunecă tendoanele peronierilor
laterali)
2. Faţa medială ce prezintă o feţişoară articulară (facies articularis malleoli) pentru
articulaţia cu talusul (astragalul). Deasupra feţişoarei articulare faţa medială vine în
raport cu incizura fibulară a epifizei distale a tibiei. Sub feţişoara articulară se găseşte
fosa maleolei laterale.
3. Marginea anterioară se continuă în sus cu marginea anterioară a diafizei. Dă inserţie
ligamentelor tibiofibular anterior şi posterior, colateral fibular al articulaţiei gâtului
piciorului şi calcaneofibular.
4. Marginea posterioară se continuă în sus cu marginea laterală a diafizei. Dă inserţie
ligamentului tibiofibular posterior.
5. Baza este orientată în sus.
6. Vârful este orientat în jos şi posterior.

A.Inserţii musculare

Pe extremitatea superioară
-muşchiul extensor lung al degetelor (pe capul fibulei)
-muşchiul peronier lung (pe capul fibulei)
-muşchiul solear (pe capul fibulei)
Pe diafiză
-muşchiul peronier lung (pe faţa laterală)
-muşchiul peronier scurt (pe faţa laterală, în jumătatea ei inferioară)
-muşchiul extensor lung al halucelui (pe faţa medială în porţiunea mijlocie)
-muşchiul extensor lung al degetelor (pe faţa medială)
-muşchiul tibial posterior (pe faţa medială)
_muşchiul peronier al treilea (în jumătatea inferioară a feţei mediale)
-muşchiul solear (pe faţa posterioară)
-muşchiul flexor lung al halucelui (pe faţa posterioară în cele 2/3 inferioare)
-muşchiul extensor lung al degetelor (pe marginea medială)

B. Inserţii ligamentare

Pe extremitatea superioară
-ligamentul anterior al capulei fibulei pe partea anterioară a capului
-ligamentul colateral fibular, pe partea anterolaterală a capului înaintea vârfului
-ligamentul posterior al capului fibulei pe partea posterioară a capului
Pe extremitatea inferioară
-ligamentul tibiofibular anterior, pe maleola fibulară
-ligamentul tibiofibular posterior, pe partea posterioară a maleolei

C.Repere osoase

-capul uşor de palpat lateral de tuberculul lui GERDY

76
D.Repere vasculare

E.Rapoarte nervoase
-sub cap la nivelul colului trece nervul sciatic popliteu extern
F. Aplicaţii clinice
La nivelul extremităţii proximale pot să apară fracture la nivelul capului şi coplului
fibulei.
Fractura izolată a diafizei peroneului este mai rar întâlnită. Fractura cominutivă a diafizei
fibulare însoţită de fractura diafizei tibiei indică gravitatea acesteia din urmă.
Fractura maleolei fibulare se asociază adesea cu cea a maleolei tibiale.
SCHELETUL PICIORULUI

Format din 26 de oase dispuse în 3 grupe;

- Tarsul format din 7 oase
- Metatarsul format din 5 oase
- Oasele degetelor (falangele) în număr de 14

TARSUL Format din 7 oase dispuse pe 2 rânduri;

a) Posterior cu 2 oase suprapuse – Talusul (sus)
- Calcaneul (jos)
b) Anterior cu 5 oase – Navicularul (scafoidul)
- Cuboidul
- 3 Cuneiforme
Lateral sunt situate calcaneul şi cuboidul iar medial talusul, navicularul şi
cuneiformele.

TALUSUL (ASTRAGALUL)
Situat în vârful masivului tarsian. Interpus între oasele gambei (în sus) calcaneu (în jos)
şi navicular (anterior).
Este format din:
- corp (cele ¾ posterioare; segment posterior)
- cap (segment anterior)
- col (segment intermediar)
Orientare 1. Înainte capul
2. În sus trohleea
3. Lateral faţa articulară triunghiulară
Descriere
- Faţa superioară este articulară Prezintă:
a) Trohleea talusului convex concavă la nivelul căreia se disting un şanţ
anteroposterior, 2 povârnişuri şi 2 margini, cea laterală mai înaltă şi mai
pronunţată decât marginea medială. Trohleea este prelungită pe margini de
b) Feţişoara maleolară medială în formă de virgulă.
c) Feţişoara maleolară laterală de formă triunghiulară ce se sprijină pe o proeminenţă
osoasă numită procesul lateral al talusului ce pleacă de pe faţa laterală a osului.

77
 Înaintea trohleei faţa superioară a talusului este îngustată şi corespunde colului.
Faţa superioară a colului astragalian prezintă posterior un şanţ transversal, neregulat şi
rugos presărat cu orificii vasculare (în care pătrunde marginea anterioară a epifizei distale
a tibiei în mişcările de flexie) iar anterior în apropierea capului o linie transverslă de
rugozităţi numită colierul astragalian Farabeuf, ce separă colul de conturul capului.
- Faţa inferioară prezintă dinainte înapoi 3 feţişoare articulare pentru calcaneu:
a) faţa calcaneană anterioară
b) faţa calcaneană mijlocie
c) faţa calcaneană posterioară
Faţa calcaneană anterioară împreună cu faţa calcaneană mijlocie formează o fîşie
osoasă alungită, uşor convexă divizată de o discretă creastă transversală. Se articulează cu
feţişoara astragaliană anterioară a calcaneului.
Faţa calcaneană posterioară este ovalară, concavă şi se articulează cu feţişoara
astragaliană posterioară a calcaneului.
Faţa calcaneană mijlocie şi posterioară sunt separate de şanţul talusului, un şanţ
profund şi rugos, oblic dinapoi înainte şi dinauntru în afară. Şanţul se lărgeşte
anterolateral. În acest şanţ este adăpostit un tunel osos numit sinus tarsi . Ligamentul
talocalcanean se inseră pe buzele anterioare şi posterioare ale şanţului şi pe marginile
suprafeţelor articulare.
- Faţa laterală (externă, peronieră) are formă triunughiulară cu baza formată de
marginea semicirculară laterală a trohleei şi vârful de procesul lateral al talusului.
Pe procesul lateral al talusului se sprijină feţişoara maleolară laterală a osului.
Anterior şi posterior de feţişoara maleolară laterală se găsesc 2 fâşii osoase
rugoase pe care se inseră ligamente.
- Faţa medială (internă, tibială) este neregulată şi dă inserţie unor ligamente.
Superior prezintă feţişoara maleolară medială a osului în formă de virgulă ce se
articulează cu maleola tibială.
- Faţa anterioară prezintă capul talusului, o proeminenţă rotunjită ămpărţită în 2
câmpuri, unul superior scafoidian pentru articulaţia cu navicularul şi altul inferior
ligamentar în raport cu ligamentul calcaneoscafoidian. În jos se continuă cu
feţişoara calcaneană anterioară (descrisă la faţa inferioară a osului).
- Faţa posterioară prezintă procesul posterior al talusului alcătuit din 2 tuberculi
(lateral şi medial) între care există un şanţ oblic prin care alunecă tendonul
muşchiului flexor lung al halucelui.
Între axele capului şi corpului talusului se descriu următoarele unghiuri:
1) În plan orizontal colul şi capul deviate medial faţă de axul corpului formează
unghiul de declinaţie (valori normale 150-160 de grade)
2) În plan sagital între axul anteroposterior al corpului şi axul anteroposterior al
capului se formează unghiul de înclinaţie (valori normale 112-115 grade)
3) În plan frontal între axul transversal al corpului şi axul transversal al capului se
formează unghiul de rotaţie (valori normale 45 de grade)
Valoarea normală a unghiurilor determină poziţia normală a scheletului piciorului şi
construcţia acestuia. Deviaţiile de la valorile normale duc la apariţia piciorului strâmb.
a) Deviaţiile unghiului de înclinaţie (congenitale)
- dacă unghiul se micşorează= picior cav (scobit)
- dacă unghiul se măreşte= picior plat (platfus)

78
 b) Deviaţiile unghiului de declinaţie
- dacă unghiul se micşorează= rotaţie medială a piciorului
- dacă unghiul se măreşte= rotaţie laterală a piciorului
c) Deviaţia unghiului de rotaţie
- dacă unghiul scade=ridicare pe marginea laterală a piciorului
- dacă unghiul creşte=ridicare pe marginea medială a piciorului

CALCANEUL
Este cel mai voluminos os al tarsului. Are formă prismatic triunghiulară, fiind alungit
anteroposterior şi uşor turtit transversal. Este situate sub talus şi prezintă 6 feţe.
Orientare 1. În sus faţa prevăzută cu 3 feţişoare articulare
2. Posterior extremitatea cea mai voluminoasă
3. Medial faţa prevăzută cu un şanţ
Descriere
- Faţa superioară prezintă de studiat dinainte-înapoi 2 segmente:
1) segmental anterior pe care se disting faţa talară anterioară, mijlocie şi posterioară
precum şi şanţul calcaneului. Şanţul calcanean împreună cu şanţul astragalian
formează sinus tarsi (descris mai sus.)
2) Segmentul posterior situat înapoia suprafeţelor articulare, presărat cu orificii, ce
intră în contact cu o masă adipoasă situată înaintea tendonului lui Achile.
- Faţa inferioară neregulată prezintă 3 proeminenţe (tuberculi)
1) tuberculul anterior pe care se inseră ligamentul plantar lung
2) tuberculul posterolateral pr care se inseră muşchiul abductor al degetului mic
3) tuberculul posteromedial pe care se inseră muşchiul flexor scurt al degetului şi
muşchiul adductor al halucelui
Tuberculul posterolateral formează împreună cu tuberculul posteromedial
tuberozitatea calcaneană.
- Faţa laterală subcutanată prezintă o proeminenţă osoasă numită trohleea peronieră
care separă 2 şanţuri, unul superior prin care trece tendonul muşchiului scurt
peronier lateral şi unul inferior prin care alunecă tendonul muşchiului lung
peronier lateral.
- Faţa medială este prevăzută cu şanţul calcanean (intern sau medial) un şanţ larg,
adânc şi oblic pe unde trec de la gambă la plantă tendoane, vase şi nervi. Şanţul
calcanean este limitat posterior prin tuberozitatea calcaneană iar anterior printr-o
proeminenţă puternică numită sustentaculum tali (pe care se sprijină talusul)
alcătuit dintr-o:
a) Faţă superioară ce serveşte la articularea şi susţinerea talusului
b) Faţă inferioară pe unde trece muşchiul flexor lung al halucelui
c) Faţă medială liberă prin care alunecă tendonul muşchiului flexor lung al
degetelor.
- Faţa posterioară răspunde călcâiului, este palpabilă şi prezintă tuberozitatea
calcaneană. Este străbătută de o creastă transverslă ce o împarte într-un versant superior
şi un versant inferior pentru inserţia tendonului lui Achile şi inserţia distală a muşchiului
triceps sural

79
 - Faţa anterioară, concavă de sus în jos şi convexă transversal se articulează cu osul
cuboid.

NAVICULARUL
Este un os scurt, turtit anteroposterior, alungit transversal situat pe partea medială a
piciorului, cuprins între capul talusului, cuboid şi cele 3 cuneiforme. Prezintă 6 feţe.
- Faţa superioară (dorsală este convexă, neregulată şi rugoasă.
- Faţa inferioară (plantară) concavă şi neregulată prezintă medial lângă tuberculul
scafoidian un şanţ prin care alunecă tendonul muşchiului tibial posterior.
- Faţa laterală (extremitatea laterală sau externă) rugoasă şi convexă prezintă
anterointern o suprafaţă articulară pentru cuboid.
- Faţa medială (extremitatea medială sau internă) prezintă o proeminenţă rotunjită
îndreptată medial şi în jos numită tuberculul scafoidului tarsian pentru inserţia
muşchiului tibial posterior.
- Faţa posterioară ovalară şi concavă se articulează cu capul talusului.
- Faţa anterioară are 3 feţişoare articulare destinate articulaţiei cu cele 3
cuneiforme. Feţişoara medială convexă de aspect triunghiular se articulează cu
cuneiformul I. Feţisoara mijlocie plană şi trapezoidală se articulează cu
cuneiformul II. Feţişoara laterală îngustă plană şi patrulateră se articulează cu
cuneiformul III.

CUBOIDUL
Este un os scurt de formă neregulată, cuboidală aşezat pe partea laterală a piciorului
Prezintă 6 feţe.
- Faţa superioară (dorsală) este neregulată, rugoasă şi presărată cu orificii
- Faţa inferioară (plantară) prezintă transversal o proeminenţă rotunjită
(tuberozitatea cuboidului) prevăzută cu 2 versanţi. Pe versantul anterior excavat
se găseşte un şanţ profund excavat transformat printr-un ligament într-un canal
străbătut de tendonul muşchiului lung peronier lateral. Versantul posterior întins,
excavat, rugos, presărat cu orificii vasculare dă inserţie ligamentului
calcaneocuboidian.
- Faţa laterală (externă) redusă la dimensiunile unei margini, situată pe marginea
laterală a piciorului este îngustă şi palpabilă sub piele. Prezintă o scobitură prin
care trece tendonul muşchiului lung peronier lateral.
- Faţa medială (internă) prezintă suprafeţe articulare pentru cuneiformul lateral şi
scafoid.
- Faţa posterioară concavă se prelungeşte medial, în jos şi posterior cu o
proeminenţă numită procesul piramidal al cuboidului. Faţa posterioară se
articulează cu calcaneul.
- Faţa anterioară este divizată printr-o creastă verticală în 2 feţişoare ce se
articulează cu metatarsienii IV şi V.

OASELE CUNEIFORME
Sunt 3 oase de formă prismatic triunghiulară ce contribuie la formarea bolţii
transversale a piciorului. Prezintă 4 feţe, o bază şi margini.

80
1.Cuneiformul medial (cuneiformul I) este cel mai mare fiind situate pe partea medială
între scafoid şi metatarsianul I.
- Baza (faţa plantară) prezintă tuberculul plantar pentru inserţia muşchiului tibial
anterior.
- Faţa anterioară, convexă în formă de semilună verticală se articulează cu
metatarsianul I
- Faţa posterioară concavă, triunghiulară sau ovalară se articulează cu faţa medială
a scafoidului.
- Faţa medială rugoasă prezintă o impresiune pentru inserţia muşchiului tibial
anterior.
- Faţa laterală prezintă 2 suprafeţe articulare cu al 2-lea cuneiform respectiv al 2-lea
metatarsian precum şi rugozităţi pentru inserţii ligamentare.
- Marginea dorsală este situată pe faţa dorsală a piciorului
2. Cuneiformul intermediar (cuneiformul II) este cel mai mic fiind situat între primul şi al
3-lea cuneiform, posterior de scafoid şi anterior de al II-lea metatarsian
- Baza (faţa dorsală) este orientată superior şi prezintă rugozităţi pentru inserţii
ligamentare.
- Faţa anterioară este convexă şi se articulează cu al II-lea metatarsian.
- Faţa posterioară este concavă şi se articulează cu faţa mijlocie a scafoidului.
- Faţa medială este dreptunghiulară şi se articulează cu primul cuneiform.
- Faţa laterală este dreptunghiulară şi se articulează cu al III-lea cuneiform
- Marginea plantară este ascuţită şi rugoasă,
3. Cuneiformul lateral (cuneiformul III)
- Baza (faţa dorsală) plană este orientată superior şi dă inserţie ligamentelor.
- Faţa anterioară, plană, de formă triunghiulară se articulează cu cel de al III-lea
metatarsian.
- Faţa posterioară este concavă şi se articulează cu faţa laterală a scafoidului.
- Faţa medială se articulează cu metatarsianul II şu cuneiformul II.
- Faţa laterală se articulează cu cuboidul şi al IV-lea metatarsian.
- Marginea inferioară plantară este rotunjită.

METATARSUL
Format din 5 oase metatarsiene numerotate dinspre marginea mediala spre marginea
laterală a piciorului (de la I la V)
CARACTERE GENERALE
Sunt oase alungite, pereche, ce prezintă:
- un corp şi
- 2 extremităţi, una posterioară numită bază şi una anterioară numită cap
1.Corpul este prismatic triunghiular şi prezintă:
- 3 feţe:dorsală, plantară laterală şi plantară medială;
- 3 margini, una plantară şi două dorsale
2. Baza (extremitatea proximală sau posterioară) se articulează cu oasele tarsului şi
meratarsienii vecini.
3. Capul (extremitatea anterioară sau distală) este turtit transversal şi se articulează cu
baza falangei proximale
CARACTERE PROPRII

81
Metatarsianul I
- Este scurt şi gros.
- Baza prezintă pe faţa plantară 2 tuberculi, unul lateral pe care se inseră tendonul
muşchiului lung peronier lateral şi unul medial pe care se inseră muşchiul tibial
anterior.
Metatarsianul II
- Este mai lung.
- Posedă cele mai multe feţişoare articulare, pentru al II-lea şi al III-lea cuneiform,
primul şi al III-lea metatarsian.
Metatarsianul III
- Baza se articulează printr-o feţişoară triunghiulară cu al III-lea cuneiform.
- Se articulează de asemenea cu al II-lea şi al IV-lea metatarsian.
Metatarsianul IV
- Prezintă o suprafaţă dreptunghiulară articulară pentru cuboid.
- Se articulează de asemenea cu metatarsianul III şi V şi cuneiformul III.
Metatarsianul V
- Prezintă tuberculul celui de-al V-lea metatarsian pe care se inseră tendonul
muşchiului peronier lateral.
- Se articulează prin bază cu cuboidul şi metatarsianul IV

OASELE DEGETELOR
Degetele în număr de 5 sunt numerotate de la marginea medială a piciorului la cea
laterală (de la I la V) Degetul I sau degetul mare se numeşte haluce iar degetul V se
numete degetul mic.
Degetele sunt formate ca şi la mână din falange, în număr de 14, câte 3 pentru fiecare
deget cu excepţia halucelui care are doar două.
Falangele piciorului se aseamănă cu cele de la mână, dar sunt mai scurte.
Falanga proximală este turtită transversal, cea mijlocie este scurtă fiind formată aproape
numai din bază şi cap, iar falanga distală este mică, se termină în formă de potcoavă şi
răspunde unghiei.
Oasele sesamoide ale piciorului se aseamănă cu cele de la mână şi dacă există sunt situate
pe faţa plantară.

A.Inserţii musculare

Pe oasele tarsiene
-muşchiul extensor scurt al degetelor (pe faţa superioară a calcaneului)
-muşchiul extensor scurt al halucelui (aceeaşi inserţie)
-muşchiul plantar (pe calcaneu)
-muşchiul gastrocnemian (pe tuberozitatea calcaneului)
-muşchiul abductorul halucelui (pe tuberozitatea calcaneului)
-muşchiul abductor al degetului mic (pe tuberozitatea calcaneului)
-muşchiul flexor scurt al degetelor (pe tuberozitatea calcaneului)
-fasciculul medial al muşchiului pătratul plantei (pe faţa medială a calcaneului)
-fasciculul lateral al muşchiului pătratul plantei (pe faţa inferioară a calcaneului)
-muşchiul tibial posterior (pe tuberozitatea navicularului)

82
-muşchiul flexor scurt al halucelui (pe cuboid)
- fasciculul oblic al muşchiului adductor al halucelui (pe cuboid)
-muşchiul flexor scurt al halucelui (pe cuneiforme)
-muşchiul tibial anterior (pe primul cuneiform)
-muşchiul peronier lung (pe primul cuneiform)
-fasciculul oblic al muşchiului adductor al halucelui (pe cuneiformul III)
Pe metatarsiene
-muşchiul tibial anterior (pe baza primului metatarsian)
-muşchiul peronier lung (pe baza primului metatarsian)
-fasciculul oblic al muşchiului adductor al halucelui (pe baza metatarsienelor III şi IV)
-muşchii interosoşi plantari (pe partea medială a metatarsienilor III-V)
-muşchiul peronier al treilea (baza celui de-al V-lea metatarsian)
-muşchiul peronier scurt (pe tuberozitatea metatarsianului V)
-muşchiul flexor scurt al degetului mic (pe partea laterală a metatarsianului V)
-muşchii interosoşi dorsali (pe doi metatarsieni vecini)
-muşchiul extensor scurt al degetelor (la nivelul articulaţiei metatarsofalangiene a
degetelor II-IV)
-muşchiul extensor scurt al halucelui (la nivelul articulaţiei metatarsofalangiene a
halucelui)
Pe falange
-muşchiul flexor scurt al halucelui (pe baza primei falange a halucelui)
-muşchiul abductorul halucelui (pe baza primei falange a halucelui)
-muşchiul adductor al halucelui (pe baza primei falange)
-muşchii lombricali (pe baza primei falange a degetului corespunzător)
-muşchii interososi plantari (pe baza primei falange a degetului corespunzător)
-muşchii interosoşi dorsali (pe prima falangă a degetelor II-IV)
-muşchiul abductor al degetului mic (pe baza primei falange a degetului mic)
-muşchiul flexor scurt al degetului mic (pe prima falangă a degetului mic)
-muşchiul extensor lung al halucelui (pe a doua falangă a halucelui)
-muşchiul flexor lung al halucelui (falanga a 2-a a halucelui)
-fasciculul mijlociu al muşchiului extensor lung al degetelor (pe falanga a doua)
-muşchiul flexor scurt al degetelor (pe falanga a 2-a a degetelor II-IV)
-fasciculele marginale ale muşchiului extensor lung al degetelor (pe falanga a 3-a)
-muşchiul flexor lung al degetelor (pe falanga a 3-a a degetelor II-V)
B. Inserţii ligamentare

C.Repere osoase

D.Repere vasculare

E.Rapoarte nervoase

F. Aplicaţii clinice
Fracturile talusului sunt fracturi de mare gravitate ţinând cont de vascularizaţia precară a
talusului şi posibilitatea apariţiei complicaţiilor.
Fracturile calcaneului se produc cel mai adesea prin căderi de la înălţime

83
Fracturile naviculare sunt rare apărând dr obicei prin căderea unui obiect greu pe picior.
Fracturile cuboidului sunt de asemenea rare în timp ce fracturile cuneiformelor însoţesc
de regulă fracturile oaselor adiacente.
Fracturile metatarsienelor survin de obicei printr-un traumatism direct, interesând
extremitatea distală,colul, corpul şi baza metatarsienelor.
Fracturile falangelor afectează cu predilecţie falanga proximală. Orice fractură deschisă
la acest nivel impune o atenţie deosebită datorită riscului unei infecţii secundare ce duce
la pseudartroză sau osteită.

SCHELETUL PICIORULUI ÎN TOTALITATE

Piciorul adaptat funcţiei bipede la om îndeplineşte două funcţii; de susţinere a corpului
(staţiune) şi de mişcare (locomoţie). Adaptarea la aceste funcţii se realizează printr-o
boltă plantară caracteristică.
Bolta plantară menţinută de ligamente tendoane şi muşchi prezintă 3 stâlpi uniţi prin 2
arcuri longitudinale. Stâlpul posterior este reprezentat de tuberozitatea calcaneului,
stâlpul anteromedial de capul metatarsienelor I, II şi III, iar stâlpul anterolateral de capul
metatarsienelor IV şi V.
Arcurile longitudinale sunt unite prin arcuri transversale înalte posterior şi turtite
anterior.
Arcul longitudinal medial este format din calcaneu, talus, cele 3 cuneiforme şi
metatarsienele I,II şi III. Este un arc mai înalt şi reprezintă arcul de mişcare al piciorului.
Arcul longitudinal lateral este format din calcaneu, cuboid şi metatarsienele IV şi V.
Este boltit reprezentând arcul de sprijin al piciorului.
Oasele tarsului formează în ansamblu scobitura plantară întrucât feţele dorsale ale
tarsului sunt mai largi decât feţele plantare.
Trabeculele osoase din substanţa spongioasă a tarsului sunt dispuse paralel cu arcurile
bolţii plantare întărind architectural bolta. Pornind de la trohleea talusului ( ce conţine
trabecule verticale, care exprimă liniile de forţă transmise de la oasele gambei) ele se
grupează în 2 grupe principale:
- un grup cu direcţie posteroinferioară ce se continuă în calcaneu şi care se sprijină
pe stâlpul posterior
- un alt grup cu direcţie anteroinferioară ce se continuă cu sistemul trabecular al
navicularului, cuneiformului medial şi metatarsianului I şi care se sprijină pe
stâlpul anteromedial.
De la nivelul calcaneului se mai desprinde un grup de trabecule care se continuă cu cele
din cuboid, metatarsianul IV şi Vşi care se sprijină pe stâlpul anterolateral.
Scheletul piciorului prezintă 2 interlinii articulare ce reprezintă spaţii ce despart 2 oase.
Aceste linii sunt folosite la amputaţii. Ele se numesc;
- interlinia mediotarsiană descrisă de CHOPART
- interlinia tarsometarsiană descrisă de LISFRANCK

84
 MIOLOGIE

DEFINIŢIE
Miologia este ramura anatomiei ce studiază muşchii şi formaţiunile anexate lor.
GENERALITĂŢI
Muşchii scheletici reprezintă componenta activă a aparatului locomotor. Împreună cu
scheletul şi tegumentul determină forma corpului.
Unui muşchi i se descriu:
- o origine situată mai aproape de trunchi sau de axul vertical (longitudinal al
acestuia);
- o inserţie, situată distal.
Inserţia unui muşchi se face cel mai adesea pe oase determinând creste, proeminenţe
sau depresiuni pe suprafaţa acestora. Ei se pot fixa însă şi pe piele (în cazul muşchilor
pieloşi) sau pe membrane fibroase.
Muşchii sunt formaţi dintr-un corp muscular (porţiunea contractilă) şi din tendoane
(care transmit oaselor forţa musculară).
Distingem următoarele tipuri de mişcări:
1. Flexia Este mişcarea prin care 2 segmente legate printr-o articulaţie se
apropie, micşorând unghiul dintre ele.
2. Extensia Este mişcarea inversă flexiei. Elementele se îndepărtează, iar
unghiul dintre ele tinde spre 180 de grade.
3. Abducţia Este mişcarea de îndepărtare a unui membru sau a unui segment
al său de corp sau de axul său longitudinal.
4. Adducţia Este mişcarea de apropiere a unui membru sau a unui segment al
său de trunchi sau de axul său longitudinal.

85
 5. Rotaţia internă (medială) Este mişcarea prin care un membru sau un
segment al său se roteşte înspre corp în jurul axului său longitudinal.
6. Rotaţia externă (laterală) Este mişcarea prin care un membru sau un
segment al său se roteşte în afară în jurul axului său longitudinal.
Nu există acţiuni izolate ale unui singur muşchi. Muşchii se asociază în grupuri
funcţionale în jurul unei singure articulaţii sau în lanţuri sau chingi musculare. Lanţurile
musculare se întind peste mai multe articulaţii într-o acţiune comună ce cuprinde mai
multe segmente corporale.
Contractilitatea reprezintă principala proprietate a ţesutului muscular striat.
Contracţia unui muşchi produce o activitate dinamică (contracţie izotonică) sau o
activitate statică (contracţie izometrică).
Contracţia izotonică duce la modificarea lungimii muşchiului şi la deplasarea
segmentelor corporale.
Contracţia izometrică determină modificări ale tonusului muscular, fără a produce
deplasări ale regiunilor corporale.
Muşchii striaţi reprezintă o sursă principală de căldură în organism.
Musculatura scheletică reprezintă 30-40% din greutatea corporală, în timp ce scheletul
doar 14 %. Aşa de exemplu un individ în greutate de 80 kg va avea aproximativ 24.-32 kg
de masă musculară şi 12 kg de oase.

CLASIFICAREA MUŞCHILOR SCHELETICI

Se poate face în funcţie de mai multe criterii.
a) După formă muşchii se clasifică în:
- muşchi lungi, predominanţi la membre,
- muşchi laţi situaţi la nivelul trunchiului;
- muşchi scurţi cu o poziţie de obicei mai profundă (muşchii profunzi ai spatelui);
- muşchi orbiculari (circulari) ce înconjură diferite orificii, având rol în închiderea
şi deschiderea lor.
b) După aşezare deosebim:
- muşchi superficiali (cutanaţi sau pieloşi) aşezaţi direct sub piele,
- muşchi profunzi.
c) După numărul capetelor de origine deosebim muşchi:
- cu un singur capăt de origine,
- cu două capete de origine (biceps),
- cu 3 capete de origine(triceps),
- cu 4 capete de origine (cvadriceps),
d) După numărul articulaţiilor peste care trec distingem muşchi:
- uniarticulari,
- biarticulari,
- poliarticulari,
e) După regiunile în care sunt dispuşi deosebim:
- muşchi ai capului,
- muşchi ai gâtului,
- muşchi ai membrelor,
- muşchi ai toracelui,
- muşchi ai abdomenului etc

86
 f) După acţiunea lor pot fi clasificaţi în:
- muşchi flexori,
- muşchi extensori,
- muşchi abductori,
- muşchi adductori etc.

ANEXELE MUŞCHILOR
Sunt formaţiuni anatomice ataşate muşchilor ce le facilitează acestora activitatea şi le
oferă în acelaşi timp protecţie. Sunt reprezentate de:
- Fasciile musculare. Sunt formaţiuni de natură conjunctivă care învelesc un
muşchi, un grup muscular sau totalitatea muşchilor dintr-un segment corporal.
- Bursele sinoviale Se formează în regiunile în care tendonul, muşchiul sau pielea
alunecă pe un plan dur, subiacent, având rol de protecţie. Distribuie presiunea
după principiul pernelor de apă. Se dezvoltă la nivelul tendoanelor având aspectul
unor saci conjunctivi.
- Tecile sinoviale Sunt formaţiuni anatomice situate la nivelul tendoanelor care
favorizează alunecarea acestora în interiorul canalelor osteofibroase.
- Trohleele musculare Reprezintă inele fibroase ce schimbă direcţia tendoanelor
care trec prin interiorul lor. Inelele pot fi complete sau incomplete.

MUŞCHII SPATELUI

Sunt situaţi în 5 planuri numerotate dinafară înauntru de la I la V.

MUŞCHII PLANULUI I
Cel mai superficial plan cuprinde 2 muşchi.
1. MUŞCHIUL TRAPEZ Ocupă împreună cu muşchiul trapez de partea opusă
regiunea cefei şi partea superioară a spatelui. Prezintă:
- fibre superioare (descendente)
- fibre mijlocii
- fibre inferioare (oblic ascendente).
Raporturi Este acoperit de piele. Faţa sa anterioară acoperă muşchii planurilor
următoare.
Acţiune Câmd ia punct fix pe inserţia sa medială ridică sau coboară umărul.
Când ia punctul fix pe scapulă înclină capul şi coloana de aceeaşi parte.
2. MUŞCHIUL DORSAL MARE ( LATISSIM) Este cel mai lat muşchi al corpului,
fiind situat în partea posteroinferioară a trunchiului.
Raporturi Faţa sa posterioară vine în raport cu pielea, în timp ce faţa sa anterioară
acoperă planurile următoare. Superior vine în raport cu muşchiul trapez. Împreună cu
muşchiul rotund mare formează peretele posterior al axilei.
Acţiune Când ia punct fix pe coloana vertebrală coboară braţul ridicat şi îl duce înapoi.
Când punctul fix este pe humerus ridică toracele, fiind muşchi inspirator.

MUŞCHII PLANULUI II

87
Planul II este format din 5 muşchi:
1. MUŞCHIUL RIDICĂTOR AL SCAPULEI
Raporturi Este un muşchi situat pe părţile laterale ale cefei.
Acţiune Ridică scapula.
2. MUŞCHIUL ROMBOID
Raporturi Este acoperit de trapez, fiind situat pe peretele posterior al toracelui.
Acţiune Are aceeaşi acţiune ca şi muşchiul ridicător al scapulei.
3. MUŞCHIUL DINŢAT POSTEROSUPERIOR Este un muşchi subţire de formă
patrulateră.
Raporturi Este acoperit de muşchiul romboid. Acoperă stratul următor şi muşchii
intercostali.
Acţiune Este un muşchi inspirator
4. MUŞCHIUL DINŢAT POSTEROINFERIOR Este de asemenea un muşchi
subţire de formă patrulateră.
Raporturi Este acoperit de muşchiul latissim. Acoperă muşchii stratului următor, coastele
şi muşchii intercostali.
Acţiune Este un muşchi expirator. Când acţionează împreună cu muşchiul dinţat
posterosuperior devine un muşchi inspirator.
5. MUŞCHIUL SPLENIUS Este un muşchi subţire şi lat.
Raporturi Esate întins din regiunea cefei în porţiunea superioară a spatelui.
Acţiune Acţionează asupra capului.

MUŞCHII PLANULUI III

Sunt reprezentaţi de un complex muscular ce este situat în şanţurile costovertebrale.
Fasciculele omplexului muscular leagă bazinul de torace şi de coloana vertebrală,
segmentele coloanei vertebrale între ele şi coloana de craniu.
Complexul eate format din coloane musculare dispuse astfel:
a) COLOANA LATERALĂ Leagă bazinul de coaste şi coastele între ele. Este
reprezentată de muşchiul iliocostal.
b) COLOANA MIJLOCIE Leagă bazinul de coaste şi de apofizele transverse. Este
reprezentată de muşchiul longissimus.
c) COLOANA MEDIALĂ Leagă bazinul de apofizele spinoase şi apofizele spinoase
între ele. Este reprezentată de muşchiul spinal.
Muşchii se contopesc în partea inferioară într-o masă comună sacrospinală.
Complexul muscular asigură extensia capului şi a trunchiului, precum şi menţinerea
staţiunii verticale în colaborare cu alţi muşchi.

MUŞCHII PLANULUI IV
Formează un dispozitiv asemănător cu frânghiile unui catarg.
Dispozitivul este reprezentat de două coloane musculare (formate din fascicule
musculare ce unesc procesul transvers al unei vertebre cu procesul spinos al vertebrei
supraiacente) situate de o parte şi de cealaltă a coloanei vertebrale.
Muşchii planului IV sunt reprezentaţi de:
1. MUŞCHIUL SEMISPINAL

88
 Ocupă planul cel mai superficial. Între punctul de origine şi cel de inserţie fasciculele
sale sar peste 4 vertebre. Prezintă o porţiune situată la nivelul capului cunoscută şi sub
numele de marele complex (ce uneşte apofizele transverse ale vertebrelor toracale T1-T5
şi C3-C7 cu o porţiune situată între cele două linii nucale de la nivelul osului occipital), o
porţiune cervicală (ce uneşte apofizele transverse ale vertebrelor T1-T5 cu apofizele
spinoase ale vertebrelor C2-C5) şi una toracală.(ce uneşte apofizele transverse ale
vertebrelor toracale T7-T12 cu apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale C6-C7 şi
vertebrelor T1-T4)
2. MUŞCHII MULTIFIZI
Sunt situaţi în şanţurile vertebrale şi se întind de la sacru la axis. Fibrele musculare,
având aceeaşi direcţie cu muşchiul semispinal sar 2 (multifidul scurt) respectiv 3
vertebre (multifidul lung) între originea lor de la nivelul şanţurilor sacrate, procesele
accesorii ale vertebrelor lombare şi apofizele transverse ale vertebrelor toracocervicale şi
inserţia de la nivelul apofizelor spinoase.
3. MUŞCHII ROTATORI
Sunt prezenţi pe întreaga coloană vertebrală, ocupând planul cel mai profund al
planului IV. Unesc apopfizele transverse cu rădăcina apofizelor spinoase sau lamele
arcurilor vertebrale supraiacente (rotatorii scurţi) sau cu 2 vertebre deasupra (rotatorii
lungi).
Acţiunea globală a muşchilor planului IV este de a menţine echilibrul corpului în
ortostatism..

MUŞCHII PLANULUI V
Acoperă în parte scheletul osteofibros axial. Se impart în:
1 MUŞCHI INTERSPINOŞI
Unesc două apofize spinoase vecine fiind prezenţi în zonele de maximă mobilitate a
coloanei. Se împart în interspinoşi cervicali şi lombari.
2 MUŞCHI INTERTRANSVERSARI
Unesc apofizele transverse între ele fiind cel mai bine dezvoltaţi în regiunea cervicală
şi lombară.
3. MUŞCHI ROTATORI AI CAPULUI
Sunt situaţi în partea superioară şi cea mai profundă a feţei. Sunt reprezentaţi de:
- Muşchiul marele drept posterior al capului
- Muşchiul micul drept posterior al capului ce împreună cu precedentul are rol în
extensia capului
- Muşchiul oblic inferior al capului, cel mai puternic rotator al capului
- Muşchiul oblic superior al capului ce roteşte capul ducând faţa de partea opusă
4. MUŞCHI RIDICĂTORI AI COASTELOR
Sunt 12 muşchi mici situaţi de fiecare parte ce unesc apofizele transverse cu coastele.
Acoperă intercostalii externi. Sunt muşchi inspiratori.

89
TABELUL 1 MUŞCHII PLANULUI I
RAPORTURI CARACTE- INSERŢII ACŢIUNE INERVA-
RISTICI ŢIE
MUŞCHIUL Ocupă reg. Are formă Medial Coboară şi ri- N.accesor
TRAPEZ cefei şi partea triunghiulară -linia nucală dică umărul Ramuri
superioară a superioară Înclină capul din plexul
spatelui -protuberan- şi cervical
Baza la coloa- ţa occipitală coloana de
na vertebrală externă partea
Vârful la -ligamentul respectivă
humerus nucal
Faţa post. Cu -proc.spin
pielea C7-T12
Faţa ant. Cu Lateral
muşchii planu- -sup:1/3 lat.
rilor a marg.
următoare posterioare
şi feţei sup.
a claviculei
-mijl.:marg.
post.a acro-
mionului şi
spina scap.
-inf.marg.
post a spinei

90
 scapulei
MUŞCHIUL În partea pos- Formă tri- Origine Coboară N. toraco-
LATISSIM teroinferioară unghiulară -Faţa ant a braţul dorsal din
a trunchiului Cel mai lat ultimelor 3- ridicat plexul
În reg, spatelui muşchi al 4 coaste Duce braţul brachial
-faţa post. Cu corpului .apofizele înapoi
pielea spinoase ale Ridică
-faţa ant Cu ultimelor 5- toracele
muşchii planu- 6 vertebre
lui următor toracale,ver-
-marginea lat. tebrele lom-
Cu oblicul ext. bare şi crea-
În axilă sta sacrală
-cu M.rotund mediană,1/3
mare cu care post.buză
formează ext. a crestei
pere- iliace
tele post.axilar Inserţie:şanţ
intertuberc.
humerus

TABELUL 2 MUŞCHII PLANULUI II

RAPORTURI CARAC- INSERŢI ACŢIUNE INERVA-
TERISTICI I ŢIE
MUŞCHIUL Situat pe părţi- Formă tri- Origine Ridică N. ridică-
RIDICĂTOR le lat. ale ce- unghiulară -primele4 scapula tor al scapulei
AL fei -5 în din plexul
SCAPULEI Acoperit de apofize totalitate cervical
sternocleido- transverse Înclină N.dorsal al
mastoidian şi ale coloa- scapu-
trapez vertebre- na lei din
Acoperă muş- lor vertebrală plexul brahial
chii planului cervicale de partea
următor Inserţie lui
-unghiul
superior
al
scapulei
MUŞCHIUL Pe peretele Uneori Apofizele Adductor N.muşchiului
ROMBOID posterior al divizat în 2 spinoase şi romboid din
toracelui porţiuni: C7-T1-T4 ridicător al plexul
Acoperit de m. micul şi Marginea umărului cervicalsN.dorsal
trapez marele medială a al
Acoperă dinţa- romboid scapulei scapulei din

91
 tul posterosup plexul brahial
spleniul şi
muşchii şanţu-
rilor verte-
brale
MUŞCHIUL Partea supe- Subţire Apofize Ridică Nervii
DINŢAT rioară a spa- Formă spinoase coastele intercostali 2-5
POSTERO- telui patrulateră C7-T1-T3
SUPERIOR Acoperit de Faţa ext.
romboid a
Acoperă pla- coastelor
nul III şi m. 2-5
intercostali
MUŞCHIUL Partea inf. a Subţire Apofize Coboară Nervii
DINŢAT spatelui Formă Spinoase coastele intercostali
POSTERO- Acoperit de patrulateră T11-T12 9-12
INFERIOR latissim şi L1-L2
Acoperă Feţele ext
planul ale
III,coastele şi ultimelor
muşchii 4 coaste
intercostali
MUŞCHIUL Regiunea cefei Subţire şi Origine Extensia
SPLENIUS şi por- Lat Apofize capului
ţiunea supe- spinoase Înclină
rioară a ale ulti- capul
spatelui melor de aceeaşi
Acoperit de vertebre parte
sternocleido- cervicale Rotaţie
mastoidian şi omo-
trapez,romboid primelor laterală
şi dinţat poste- 4-5
rosuperior toracale
Acoperă Inserţie
planul III Spleniul
capului
-1/2 lat.
a liniei
nucale
sup. şi
mastoidă
Spleniul
gâtului
-apofize
transverse
atlas şi

92
 axis

TABELUL 3 MUŞCHII PLANURILOR III, IV ŞI V

MUŞCHII PLANULUI III ACŢIUNE
MUŞCHIUL ILIOCOSTAL Extensia capului şi trunchiului
MUŞCHIUL LONGISSIMUS Menţin staţiunea verticală a corpului
MUŞCHIUL SPINAL
MUŞCHII PLANULUI IV
MUŞCHIUL SEMISPINAL Fixează coloana vertebrală în extensie
MUŞCHII MULTIFIZI
MUŞCHII ROTATORI
MUŞCHII PLANULUI V
MUŞCHII INTERSPINOŞI Unesc procesele spinoase
MUŞCHII INTERTRANSVERSARI Leagă procesele transverse
MUŞCHII ROTATORI AI CAPULUI Rotează capul
MUŞCHII RIDICĂTORI AI Ridică coastele
COASTELOR

MUŞCHII ABDOMENULUI

Se impart în muşchi ai regiunii anterolaterale, posterioare, superioare şi inferioare

(regiunea perineală).

MUŞCHII REGIUNII ANTEROLATERALE

Sunt reprezentaţi de muşchiul drept abdominal şi muşchiul piramidal situaţi în regiunea
anterioară a abdomenului şi de muşchii:oblic extern, oblic intern şi transvers abdominal
situaţi în regiunile laterale ale abdomenului
Peretele abdominal anterolateral este împărţit convenţional prin 2 linii orizontale şi
două linii verticale în 9 cadrane. Linia orizontală inferioară uneşte spina iliacă
anterosuperioară din dreapta cu cea din stânga. Linia orizontală superioară uneşte
rebordurile costale (extremităţile anerioare ale coastelor X ). Cele două linii verticale sunt
tangente la marginea laterală dreaptă respectiv stângă a tecii dreptului abdominal.
Cele 9 cadrane sunt reprezentate de hipocondrul drept, epigastru şi hipocondul stâng în
etajul superior, flancul drept, mezogastru (regiunea ombilicală) şi flancul stâng în etajul
mijlociu, fosa iliacă dreaptă, hipogastru şi fosa iliacă stângă în etajul inferior.

1.MUŞCHIUL DREPT ABDOMINAL

Este un muşchi lat, întins de la partea anteroinferioară a toracelui la pube. Cei 2 drepţi
abdominali sunt separaţi pe linia mediană printr-un rafeu tendinos numit linia albă..
Muşchiul drept abdominal este conţinut într-o teacă formată de aponevrozele anterioare
ale muşchilor largi ai abdomenului, respectiv muşchiul oblic extern, muşchiul oblic intern
şi muşchiul transvers abdominal El este întretăiat transversal de 3 inserţii tendinoase.

93
Urmare a faptului că inserţiile tendinoase aderă la lama anterioară a tecii dreptului
abdominal procesele patologice se comportă diferit: cele situate anterior muşchiului
rămân situate între interstiţiile aponevrotice în timp ce cele situate posterior de muşchi
pot difuza de-a lungul întregii teci a muşchiului.
Caracteristicile, rapoartele, inserţiile, inervaţia şi acţiunea muşchiului drept abdominal
(în funcţie de punctual fix de contracţie flectează toracele pe bazin sau bazinul pe torace)
sunt redate în tabel.
Tecii dreptului abdominal i se descriu o lamă anterioară şi una posterioară a căror
constituţie diferă în cele 2/3 superioare faţă de 1/3 inferioară.
În cele 2/3 superioare lama anterioară este formată din foiţa anterioară a aponevrozei
oblicului intern şi aponevroza oblicului extern, în timp ce lama posterioară este
reprezentată de foiţa posterioară a aponevrozei oblicului intern, aponevroza muşchiului
transvers şi fascia transversalis.
În 1/3 inferioară, toate cele 3 aponevroze ale muşchilor largi ai abdomenului, oblic
extern, oblic intern şi transvers trec înaintea muşchiului drept abdominal constituind lama
anterioară în timp ce lama posterioară apare formată doar din fascia transversalis
Limita între cele 2/3 superioare şi 1/3 inferioară este marcată de linia arcuată (arcada lui
Douglas) pe lama posterioară.
Limita mediană a tecii dreptului abdominal este dată de linia abdominală mediană
(interstiţiu aponevrotic format prin întâlnirea pe linia mediană a aponevrozelor anterioare
ale muşchilor largi ai abdomenului) iar limita laterală este reprezentată de linia albă
abdominală laterală (limită ce separă porţiunile musculare de porţiunile aponevrotice ale
muşchilor largi ai abdomenului.)
Muşchiul drept abdominal ocupă aproape în întregime teaca
.
2.MUŞCHIUL PIRAMIDAL
Este un muşchi nefuncţional conţinut în teaca muşchiului drept abdominal.(vezi şi
tabelul)

3. MUŞCHIUL OBLIC EXTERN

Cel mai superficial şi cel mai întins dintre muşchii laterali ai abdomenului este compus
dintr-o porţiune musculară şi una aponevrotică. Aponevroza se termină anterior pe linia
albă, iar inferior pe pube şi ligamentul inghinal. Între abdomen şi coapsă în aponevroză se
evidenţiază ligamentul inghinal (arcada femurală), ligament ce separă regiunea
abdominală de cea femurală. (vezi şi tabelul)

4.MUŞCHIUL OBLIC INTERN

Fibrele sale continuă traiectul fibrelor intercostalului intern, având direcţie inversă cu
cele ale muşchiului oblic extern, sub care este situat. Aponevroza oblicului intern se
dedublează în cele 2/3 superioare ale oblicului intern formând o teacă dreptului
abdominal în timp ce în 1/3 inferioară trece anterior de dreptul abdominal aşa cum s-a
pomenit mai sus. (vezi şi tabelul)

5.MUŞCHIUL TRANSVERS ABDOMINAL

Este situat sub precedentul fiind format dintr-o parte musculară şi două părţi
aponevrotice. Aşa cum am amintit anterior porţiunea superioară a aponevrozei

94
transversului trece posterior de dreptul abdominal, iar porţiunea sa inferioară trece
anterior de dreptul abdominal contribuind astfel la formarea lamei posterioare respectiv
anterioare a tecii dreptului abdominal. (vezi şi tabelul) Este cel mai important muşchi al
presei abdominale. (vezi şi tabelul)

6. MUŞCHIUL CREMASTER
Naşte dintr-un fascicul lateral ce ţine de oblicul intern şi transvers şi dintr-un fascicul
medial de pe tuberculul pubian. Înveleşte funiculul spermatic, apoi formează tunica
musculară a scrotului. (vezi şi tabelul).
Pe lângă acţiunea lor izolată aceşti muşchi acţionează şi împreună.
Acţiunea de totalitate a muşchilor abdominali se manifestă în două mari direcţii:
a) acţiunea asupra coloanei vertebrale ce duce la menţinerea în rectitudine a acesteia;
b) acţiunea de presă abdominală. Muşchii abdomenului formează o centură
contractilă ce contribuie la fixarea şi compresia organelor abdominale. Presa
abdominală intervine în toate actele fiziologice ce presupun o contracţie.
(micţiune,defecaţie,naştere)
.

TABELUL1 MUŞCHII REGIUNII ANTEROLATERALE A ABDOMENULUI

AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

RAPORTURI RISTICI
M. DREPT Imediat lat. Fibre longi- Origine Nervii Flexia to-
ABDOMINAL de linia me- Tudinale 3 fâşii pe intercostali racelui pe
diană cartilajele 7-12 bazin
Între pube şi coastelor N. iliohipo- Coboară
partea antero- 5,6,7, pro- gastric coastele
inferioară a cesul xifo- N. ilioinghi- Flexia ba-
abdomenului id şi ligam. Nal zinului pe
În teaca drep- costoxifoi- torace
Tului dian Rectitudinea
Inserţie coloanei
Marg. sup. Presa
a simfizei abdominală
pubiene
M. Conţinut în Formă tri- Nervii Nefuncţional
PIRAMIDAL teaca dreptu- Unghiulară intercostali
lui abdomin. 7-12
Baza la pube N. iliohipo-
Vârful la linia gastric
Albă N. ilioinghi-
nal
M. OBLIC Faţa sup. cu Cel mai su- Origine N. iliohipo- Rotaţia
EXTERN pielea, ţesut perficial şi Faţa ext.a gastric trunchiului

95
 subcutanat şi întins din
ultimelor N. ilioinghi- Muşchi
fascia înveliş muşchii la-
7-8 coaste nal expirator
Faţa profundă terali ai ab-
Inserţie N. intercos- Presa
Acoperă obli- domenului
Fasc de pe tali inferiori abdominală
cul intern,ul- Are o por-
ultimele 2 Flexia bazi-
timele 7-8 ţiune mus-
coaste pe nului pe
coaste şi m. culară şi
buza ext. torace
intercostali una apone-
a crestei
vroticăiliace
Restul se
continuă
cu apone-
vroza o-
blicului
M. OBLIC Acoperit an- Muşchi larg Origine N. intercos- Inversul o-
INTERN terolateral de Direcţie in- Fascia to- tali inferiori blicului ext.
oblicul ext. versă a fi- racolom- N. iliohipo- Flexia tora-
Faţa profundă brelor faţă bară gastric celui pe
în raport cu de oblicul Porţiunea N. ilioinghi- bazin
transversul extern ant. a Nal Flexia bazi-
crestei i- nului pe
liace torace
Spina ili- Acţiune de
acă totalitate cu
anterosup. ceilalţi
jumătatea muşchi
lat. a lig.
inghinal
Inserţie
Fascicul
post. Marg
inf a coas-
telor 10-12
Fascicul
mijlociu
Aponevroza
ant a obli-
cului intern
Fasc. ant
Faţa ant. a
simfizei
pube, creas-
ta pectin.
M. Acoperit su- Muşchi lat Origine N. interco- Cel mai im-
TRANSVERS perficial de Compus Faţa stali inf. portant
ABDOMINAL oblicul ext. dintr-o par- medială a N. iliohipo- muşchi al

96
 Profund prin te muscu- ultimelor 6 gastric presei abdo-
fascia trans- lară şi 2 por cartilaje N. ilioinghi- minale
versalis în ţiuni apo- costale nal Trage
raport cu pe- nevrotice Procese coastele spre
ritoneul costiforme linia me-
Buza int.a diană
crestei Coboară
iliace coastele
1/3 lat lig.
inghinal
Inserţie
Aponevroza
ant. a m.
transvers
M. Înconjură fu- Un fascicul Formează
CREMASTER niculul lateral şi tunica mus-
spermatic unul medial culară a
ce după ce scrotului
învelesc
funiculul se
răsfiră ca un
evantai în
testicul

MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE

Din această regiune fac parte muşchii pătratul lombelor,iliopsas şi psoas mic.

MUŞCHIUL PĂTRAT AL LOMBELOR

Închide spaţiul dintre coasta a XII-a şi creasta iliacă fiind situat pe părţile laterale ale
coloanei lombare. Este format din 3 feluri de fibre:
- iliocostale (verticale),
- iliotransversare (ambele situate pe un plan posterior) şi
- costotransversare (situate pe un plan anterior)
Este situat într-o lojă osteofibroasă prin intermediul căreia îşi stabileşte rapoartele (vezi
tabelul)
Contribuie la menţinerea trunchiului în rectitudine..

MUŞCHIUL ILIOPSOAS
Face parte din muşchii anteriori ai bazinului. Este alcătuit din muşchiul psoas mare şi
muşchiul iliac.
Muşchiul psoas mare ce înconjură anterior articulaţia coxofemurală şi marginea
anterioară a coxalului prezintă fascicule musculare aşezate într-un plan profund şi lateral
şi un alt plan superficial şi medial, între cele două planuri fiind situat plexul lombar.
Inserţiile sale pe coloana vertebrală realizează 4 inele osteofibroase de fiecare parte prin
care trec vasele lombare.

97
 Muşchiul iliac este lăţit şi căptuşeşte fosa iliacă. Este în raport anterior cu cecul la
dreapta şi cu colonul iliopelvian la stâmga.(vezi tabelul)

MUŞCHIUL PSOAS MIC

Face parte din muşchii anteriori ai bazinului. Este un muşchi rudimentar şi inconstant
aşezat înaintea psoasului mare.(vezi şi tabelul)

MUŞCHII REGIUNII SUPERIOARE

Sunt reprezentaţi de un singur muşchi:diafragma
.
DIAFRAGMA
Este principalul muşchi inspirator ce prin contracţia sa măreşte cele 3 diametre ale
toracelui. Desparte cavitatea toracică de cavitatea abdominală.. Faţa sa superioară
convexă formează baza cavităţii toracice. Faţa sa inferioară concavă formează plafonul
cavităţii abdominale.
Planul de orientare al diafragmei este oblic de sus în jos şi dinapoi înainte. Prezintă o
porţiune aponevrotică numită centru tendinos şi o componentă musculară periferică
alcătuită la rândul său dintr-o porţiune lombară, una costală şi una sternală. Diafragma
prezintă hiatul esofagian, hiatul aortic şi orificiul venei cave prin care trec esofagul, aorta
şi vena cavă inferioară.
Este principalul muşchi inspirator (vezi şi tabelul)
TABELUL 2 MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE ŞI SUPERIOARE
REG. POST. AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE
RAPORTURI RISTICI
M.PĂTRAT Pe părţile la- Formă pa- Origine N.subcostal Înclină
AL LOM- terale ale col trulateră Creasta ilia- N.lombari col.
BELOR lombare 3 feluri de că şi lig. L1-L4 ra- lombară
Între coasta fibre: iliolombar muri anteri- de
12 şi creasta a)iliocostale (a şi b) oare partea lui
iliacă b)iliotrans- Coasta a 12-a Înclină ba-
Prin interme- versare (pe (c) zinul de
diul lojei sale un plan pos- Inserţie partea sa
Ant: M.ilio- terior) Coasta a 12-a Menţine
psoas,rinichi, c)costotrans (a) trunchiul
colon ascend versare (pe Vârful pro- în rectitu-
şi descendent un plan ant) ceselor cos- dine
peritoneu tiforme L1-
Post:M.spinali L4 (b şi c)
M.ILIO- Izolat în pel- Alcătuit din Origine Ramuri scur- Flexia
PSOAS vis M.psoas Faţă lat. te colaterale coapsei pe
1.În abdomen mare(a) şi corp T12- din plexul bazin
Ant:M.psoas M. iliac (b) L4 lombar (acţiune
mic,rinichi,u- Lung şi fu- Procese Ramuri din principală)
reter,colon ziform costiforme N. femoral Indispen-
ascendant sau T12-L4 (L2,L3,L4) sabil în
descendent Discuri locomoţie

98
 Post:M.pătrat intervertebrale Stabiliza-
al lombelor coresp. (a) tor al rec-
2.La coapsă Fosa iliacă (b) titudinii
post.artic.coxo- Inserţie trunchiu-
femurală Trohanterul lui
mic (a şi b)

M, PSOAS Aşezat înaintea Rudimentar Origine Protejează

MIC M.psoas mare Inconstant Corp vertebral n. femoral
T12,L1 şi dis- de compri-
cul mare în
intervertebral contracţia
dintre ele psoasului
Inserţie mare
Fascia iliacă
Eminenţa ilio-
pubică
RERIUNEA
SUPERIOARĂ
DIAFRAGMA Faţa sup (con- Despărţi- a) porţiunea N. frenici Principalul
vexă) cu: toare mus- lombară Ultimii 6-7 muşchi
-pericardul culoapone- vertebrele n.intercostali inspirator
(central) vrotică lombare Barieră
-pleura şi baza Formă b) porţiunea între to-
plămânului (de boltită costală race şi
o parte şi cea- Componentă faţa medială abdomen
laltă) aponevrotică şi marginile
Faţa inf (con- cu 3 foliole superioare ale
cavă) Componentă ultimilor 6
-acoperită de musculară coaste
peritoneu Periferică c) porţiunea
-faţa convexă sternală
ficat faţa post. pro-
-fundul stoma- ces xifoidian
cului
-faţa lat a
splinei
-posterior cu
rinichii şi glan-
dele
suprarenale

99
 MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR

Se clasifică în muşchi ai umărului, braţului, antebraţului şi mâinii.

MUŞCHII UMĂRULUI
Formează o masă musculară care dă relief umărului. Acoperă articulaţia
scapulohumerală ca o manta descriind forma unui con cu baza la torace şi vârful la
humerus. Acţionează asupra acestei articulaţii determinând mişcări ample în jurul celor 3
axe ce trec prin centrul capului humeral.
Muşchii umărului sunt în număr de 6:deltoidul, supraspinosul, infraspinosul, rotundul
mare, rotundul mic şi subscapularul. (tabel)
1-Muşchiul deltoid este aşezat superficial şi dă forma umărului. Are 3 fascicule:
clavicular,acromial şi spinal care converg spre humerus unde se inseră pe tuberozitatea
deltoidiană.Efectuează abducţia braţului până la 90 de grade. Rotaţia internă este
efectuată separat de fasciculul clavicular, iar cea externă separat de fasciculul spinal.
2-Muşchiul supraspinos îşi are originea în fosa supraspinoasă a scapulei. Trece pe sub
acromion şi se inseră pe faţa superioară a tuberculului mare a humerusului. El face
abducţia braţului fără a putea suplini deltoidul.
3-Mşchiul infraspinos are originea în fosa infraspinoasă. Fibrele sale converg pentru a se
insera pe feţişoara mijlocie a tuberculului mare.. Are eficienţă mai mare în rotaţia în afară
a humerusului atunci când braţul a fost iniţial rotat înauntru.
4-Muşchiul rotund mic este situate lateral de muşchiul infraspinos. Trece înapoia
articulaţiei scapulohumerale de care aderă.
5-Muşchiul rotund mare este ceva mai dezvoltat decât muşchiul rotund mic. Este
adductor şi rotator înauntru al braţului când ia punct fix pe torace. Duce scapula în sus şi
înainte când ia punct fix pe humerus.

100
6-Muşchiul subscapular De la originea sa din fosa subscapulară fibrele sale converg
pentru a se insera pe tuberculul mic al humerusului. Este antagonist al muşchiului
infraspinos şi al muşchiului rotund mic.
Încercând o privire de ansamblu asupra mişcărilor efectuate de cei 6 muşchi ai umărului
se poate spune că:
- deltoidul şi supraspinosul sunt abductori
- infraspinosul şi rotundul mic sunt rotatori în afară
- rotundul mare şi subscapularul sunt rotatori înauntru.

MUŞCHII BRAŢULUI
Sunt dispuşi în două regiuni, anterioară şi posterioară. Regiunile sunt separate prin
septe musculare.
A Regiunea anterioară este formată din 3 muşchi flexori. În plan superficial se găseşte
muşchiul biceps brachial, iar în cel profund muşchii coracobrahial şi brahial.
1-Muşchiul biceps brahial prezintă două capete de origine: lunga porţiune situată lateral
şi scurta porţiune ce ia naştere de pe procesul coracoid al scapulei. Cele două porţiuni
converg pentru a se insera distal printr-un tendon pe tuberozitatea radiusului. Este flexor
al antebraţului pe braţ şi supinator al antebraţului.
2-Muşchiul coracobrahial este situat medial faţă de capul scurt al bicepsului.Realizează
anteflexia şi adducţia braţului.
3-Muşchiul brahial este un muşchi lat ce dă lăţimea braţului în partea sa inferioară. Este
cel mai puternic flexor al antebraţului pe braţ.
B Regiunea posterioară cuprinde un singur muşchi, muşchiul triceps brachial. Cele 3
porţiuni ale sale, capul lung, capul lateral şi cel medial converg spre a se insera pe
marginile olecranului printr-un tendon comun. Este extensor al antebraţului şi adductor al
braţului.

MUŞCHII ANTEBRAŢULUI
Sunt grupaţi în 3 regiuni: anterioară, laterală şi posterioară.
A Regiunea anterioară cuprinde 8 muşchi dispuşi în 4 planuri.
- Primul plan este format din 4 muşchi. Enumeraţi dinspre lateral spre medial aceştia
sunt:muşchiul rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung şi flexor ulnar al
carpului.
-Planul al doilea cuprinde un singur muşchi, muşchiul flexor superficial al degetelor.
- Planul al treilea are în componenţa sa doi muşchi: flexor profound al degetelor situat
medial şi flexor lung al policelui situat lateral.
- Planul al patrulea este format din muşchiul pătrat pronator.
Toţi aceşti muşchi au acţiune de flexie şi de pronaţie.
B Regiunea posterioară este formată din 8 muşchi dispuşă în 2 planuri.
- Planul superficial este alcătuit din 4 muşchi: extensorul degetelor, extensorul degetului
mic, extensorul ulnar al carpului şi anconeul.
- Planul profound este format tot din 4 muşchi: lungul abductor al policelui, scurtul
extensor al policelui, lungul extensor al policelui şi extensorul indexului.
Toţi acesti muşchi sunt extensori.
C Regiunea laterală are 4 muşchi aşezaţi în 2 planuri:

101
-Planul superficial cuprinde muşchii: brahioradial, lung extensor radial al carpului şi scurt
extensor radial al carpului.
Muşchiul brahioradial este un puternic flexor al antebraţului pe braţ. Lungul şi scurtul
extensor radial al carpului sunt extensori şi abductori ai mâinii.
-Planul profund este format dintr-un singur muşchi, muşchiul supinator. El este cel mai
puternic şi cel mai constant supinator al antebraţului şi al mâinii.

MUŞCHII MÂINII
Mâna are 19 muşchi situaţi doar pe faţa palmară şi în spaţiile interosoase. Muşchii palmei
sunt grupaţi în 3 regiuni: regiunea eminenţei tenare, regiunea eminenţei hipotenare şi
regiunea mijlocie.
A-Muşchii eminenţei tenare sunt situaţi în regiunea laterală a palmei şi deservesc policele
(degetul mare). Sunt în număr de 4 aşezaţi în 3 planuri:
-Planul I este format de muşchiul scurt abductor al policelui.
-Planul al 2.lea este alcătuit din opozantul policelui aşezat lateral şi muşchiul flexor al
policelui aşezat medial.
-Planul la 3-lea este constituit din muşchiul adductor asl policelui.
B-Muşchii regiunii palmare mijlocii Regiunea palmară mijlocie conţine muşchii
lombricali, în număr de 4, ce se numerotează de la police spre degetul mic. Cuprinde de
asemenea muşchii interososi palmari în număr de 3 şi muşchii interosoşi dorsali în număr
de 4.
C-Muşchii eminenţei hipotenare deservesc degetul mic. Sunt în număr de 4 aşezaţi în 3
planuri:
-Planul I cuprinde muşchiul palmar scurt, care este un muşchi cutanat.
-Planul II cuprinde muşchiul flexor scurt al degetului mic, aşezat lateral şi muşchiul
abductor al degetului mic aşezat medial.
-Planul III conţine muşchiul opozant al degetului mic

MUŞCHII UMĂRULUI

AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

RAPORTURI RISTICI
DELTOID Superficial Formă Marg.ant. Nervul axilar Abducţia
Acoperă art. triun- claviculă braţului
scapulohume- ghiulară Marg. lat. Rotaţie in-
rală Voluminos acromion ternă şi ext
Marg.post. a braţului
a spinei Proiecţia
scapulei ant şi post
Tuberozita- a braţului
tea deltoi-
diană
humerus
SUPRASPI- Situat în fosa Fosa supra- Nervul supra Abducţia
NOS supraspinoasă spinoasă scapular braţului
Acoperă cap- tuberculul

102
 sula articula- mare al hu-
ră a umărului merusului
INFRASPI- În fosa infra- Fosa infra- Nervul supra Rotator în
NOS spinoasă spinoasă scapular afară al hu-
Acoperit de Tuberculul merusului
Deltoid mare al hu-
merusului
ROTUND Situat lateral Faţa post.a Ram colate- Rotator în
MIC De scapulei ral din ner- afară al
infraspinos Tuberculul vul axilar braţului
mare al hu-
merusului
ROTUND Faţa post. aco Alungit Unghiul inf Ram colat. Adductor şi
MARE perită de.m. Voluminos al scapulei din nervul rotator îna-
latissim şi de şi puternic Margine lat. axilar untru al bra
piele scapulă ţului
Tubercul Duce
mic scapula în
humerus sus şi îna-
inte
SUBSCAPU- Faţa post.aco- Formă Fosa Nervul sub- Adductor
LAR peră fosa sub- triun- subscapulară scapular şi rotator
scapulară ghiulară Tubercul înauntru al
mic humerusului
humerus

.MUŞCHII BRAŢULUI
REG.ANT. AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE
RAPORTURI RISTICI
M.BICEPS În plan super- Lung Procesul N.musculo- Flexor al
BRAHIAL ficial Fusiform coracoid cutanat antebraţului
Aşezat pe.m. Format din Tuberculul pe braţ.
Brachial 2 supragleno- Supinator
porţiuni idal al antebra-
Tuberozitatea ţului
radiusului
M.CORA- Medial de ca- Proces cora- N. musculo- Adductor
COBRAHI- pul scurt al coid scapulă cutanat Proiector
AL bicepsului Faţă medială înainte al
humerus braţului
M.BRAHIAL Partea antero Dă lăţimea Tuberozitatea N. musculo- Flexor al
Inferioară a braţului deltoidiană cutanat Antebraţu-
braţului Faţă lat. şi lui pe braţ
Posterior de medială Tensor al

103
 Biceps humerus capsulei
Proces coro- articulaţiei
noid ulnă cotului
REG.POST.
M.TRICEPS Acoperit post Voluminos Tubercul N.radial Extensor al
BRAHIAL De deltoid Format din infraglenoi- antebraţului
3 porţiuni dal Extensor şi
Faţă post adductor al
humerus braţului
Olecran

MUŞCHII ANTEBRAŢULUI REGIUNEA ANTERIOARĂ

PLANUL I AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE
RAPORTURI RISTICI
M.ROTUND Cel mai late- Epicondil N.median Pronator al
PRONATOR ral din plan medial mâinii
Proces coro Flexor al
noid ulnă antebraţului
Faţă pe braţ
lat.radius
M.FLEXOR Acoperă m. Epicondil N.median Flexor al
RADIAL AL flexor superf. medial mâinii pe
CARPULUI al degetelor şi Baza meta- antebraţ
flexor lung carpian II
police
M.PALMAR Medial de fle Corp muscu Epicondil N.median Slab flexor
LUNG xorul radial lar foarte medial al mâinii
al carpului scurt Aponevroză şi antebra-
Formă de palmară ţului
evantai
M.FLEXOR Cel mai me- Traiect para Epicondil N.ulnar Flexor şi
ULNAR AL dial din plan lel cu ulna medial adductor al
CARPULUI Margine mâinii
medială
ole-
Cran
PLANUL II
M.FLEXOR La antebraţ Singur în Epicondil N. median Flexia FII pe
SUPERFIC. pe flexorul planul II medial FI, mâinii pe
AL DEGE- profund al Margine ant antebraţ,ante
TELOR degetelor radius braţ pe braţ
Falangă
me-
Die
PLANUL III
M.FLEXOR Partea media- Faţa ant şi N.ulnar Flexor al

104
PROFUND lă a planului medială N.median FII şi FIII,
AL DEGE- III ulnă al mâinii pe
TELOR Acoperă pă- Baza falan- antebraţ
tratul prona- gelor dis- Adductor al
tor tale mâinii
M.FLEXOR Partea latera- Faţă ant N.median Flectează
LUNG AL lă a planului radius FII pe FI,de-
POLICELUI III Falangă dis get pe meta
tală police carpian, mâ
nă pe ante-
braţ
PLANUL IV
M.PĂTRAT Între porţiuni- Faţă ant ul- N.median Pronator al
PRONATOR le distale ale nă mâinii şi an-
ulnei şi ra- Faţă ant. tebraţului
diusului Radius

MUŞCHII ANTEBRAŢULUI REGIUNEA POSTERIOARĂ

PLANUL AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE
SUPERFICIAL RAPORTURI RISTICI
M.EXTENSOR Cel mai late- Epicondil N.radial Extensor al
AL ral din planul lateral FI/FII şi
DEGETELOR superficial Faţa dors. FII/FIII,al
FII şi FIII mâinii pe
antebraţ
M.EXTENSOR Medial de m. Epicondil N.radial Extensor
AL DEGETU- extensor al lateral al degetu-
LUI MIC degetelor Ultimele 2 lui mic
falange de
get mic
M.ANCONEU Acoperit de Mic, Epicondil N.radial Extensor
piele triunghiular lateral al antebra-
Profund în Faţa post. ţului
raport cu art. ulnă
Cotului
M.EXTENSOR Acoperit de Epicondil N. radial Extensor şi
ULNAR AL piele lateral adductor
CARPULUI Medial de ex- Margine al mâinii
tensorul de- post ulnă
getului mic Bază meta
carpian V
PLANUL
PROFUND
M.ABDUCTOR Cel mai late- Cel mai pu- Faţă post N.radial Abductor
LUNG AL ral din plan ternic din ulnă şi al police-

105
POLICELUI plan radius lui şi mâi-
Bază meta nii
carpian I
M.EXTENSOR Medial de Faţa post N.radial Extensor
SCURT AL abductorul ulnă şi ra- şi abductor
POLICELUI lung dius al
Falangă I policelui
police
M.EXTENSOR Medial de Faţa post N.radial Extinde
LUNG AL PO- extensorul ulnă falanga
LICELUI scurt Falangă distală a
distală policelui
police
M.EXTENSOR Cel mai me- Faţa post. N.radial Extensor al
AL INDEXU- dial din plan ulnă indexu-
LUI Index lui şi al
mâinii

MUŞCHII ANTEBRAŢULUI REGIUNEA LATERALĂ

PLANUL AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE
SUPERFICIAL RAPORTURI RISTICI
M.BRAHIO- Cel mai su- Cel mai pu- Marg.lat.humerus N.radial Flexor al
RADIAL Perficial ternic din Proces stiloid antebraţu-
grup radius lui pe braţ
M.LUNG EX- Acoperă ar- Marg.lat humerus N.radial Extensor
TENSOR RA- ticulaţia co- Baza metacarp II şi abduct-
DIAL AL tului tor al
CARPULUI Acoperit de mâinii
brahioradial Supinator
M.SCURT EX- Acoperit de Epicondil lat hu- N.radial Extensor
TENSOR RA- lungul exten- merus şi abduct-
DIAL AL sor Baza tor al
CARPULUI Acoperă metacarpian III mâinii
radiusul
PLANUL
PROFUND
M.SUPINATOR Profund faţă Scurt şi Ulnă N.radial Supinator
de muşchii de Gros Epicondil al antebra
mai sus humeral ţului şi
Faţă lat.radius mâinii

MUŞCHII MÂINII
MUŞCHII AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE
EMINENŢEI RAPORTURI RISTICI
TENARE
M.SCURT Planul I Retinaculul N.median Abductor

106
ABDUCTOR Sub planul I flexorilor al
AL POLICE- trece tendo- Scafoid policelui
LUI nul flexoru- Partea lat
lui lung al a bazei
policelui falangei
proximale
a policelui
M.OPOZANT În planul II Retinaculul N. median Opozant
AL POLICE- aşezat lateral flexorilor al
LUI Rândul dis policelui
tal oase
carpiene
Faţa palma
ră metacar
pian I
M.SCURT În planul II Retinaculul N. median Flexor
FLEXOR aşezat medial flexorilor N. ulnar al
AL POLICE- Rând distal policelui
LUI oase carpi-
ene
Partea lat
a bazei
falangei
proximale
a policelui
M.ADDUCTOR În planul III 2 capete de Oblic: pe N. ulnar Adductor
AL POLICE- Profund cu origine:oblic rândul al
LUI interosoşii şi transvers carpian policelui
primelor 2 distal
spaţii transvers:
pe metacar-
pianul III
partea me-
dială a ba-
zei falan-
gei prox.a
policelui
MUŞCHII
LOJEI
MIJLOCII
M.LOMBRI- Acoperiţi de Anexaţi Tendoanele N. median pt Flexori ai
CALI (4) tendoanele tendoanelor flexorului cei 2 lombri falangei
flexorului flexorului profound cali laterali proximale
superficial şi profund al Tendonul N. ulnar pt Extensori
arcada palma degetelor muşchiului cei 2 lombri ai celor-
ră superfic. În număr de extensor cali mediali lalte două

107
 Acoperă m. 4 destinat
adductor al degetului
policelui respectiv

M.INTERO- Faţa dorsală Ocupă jumă Faţa meta N. ulnar Adductori

SOŞI În raport cu tate din spa carpianului Flexia fa
PALMARI interosoşii ţiul ce priveşte langei pro
dorsali interosos axul mâinii ximale
Faţa palmară Sunt în Falanga Extensia
cu tendoane număr de 3 proximală falangelor
le flexorilor II şi III
şi lombricali-
lor
M.INTERO- Ocupă întreg Se inseră pe Ambele me N. ulnar Abductori
SOŞI spaţiul inter ambele me tacarpiene Flexia fa
DORSALI (4) osos dintre tacarpiene ale spaţiului langei pro
metacarpiene ce osos ximale
mărginesc Falanga Extensia
spaţiul proximală falangelor
tendonul II şi III
extensorului
MUŞCHII
EMINENŢEI
HIPOTENARE
M.PALMAR În ţesutul sub Muşchi Aponevroza N. ulnar Încreţeşte
SCURT cutanat Atrofiat palmară pielea
În planul I Faţa profun regiunii
Dă a pielii
M.ABDUCTOR În planul II Retinaculul N. ulnar Flexia fa
AL Aşezat flexorilor langei
DEGETULUI medial Osul proximale
MIC pisiform
Osul cu
cârlig
baza falan-
gei proxi-
male
M.FLEXOR În planul II Idem N. ulnar Flexia fa
SCURT AL Aşezat langei
DEGETULUI Lateral proximale
MIC
M.OPOZANT În planul III Retinaculul N. ulnar Mişcare de
AL Repauzează Flexorilor opoziţie
DEGETULUI pe interosoşii Osul
MIC ultimului pisiform
spaţiu Osul cu

108
 cârlig
Metacarpian
V

MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR

MUŞCHII BAZINULUI
Se întind de la bazin la extremitatea superioară a femurului. Se grupează în jurul
articulaţiei coxofemurale.
După aşezarea lor faţă de bazin şi faţă de articulaţia coxofemurală se împart în 2 grupe:
- un grup anterior situat în interiorul pelvisului mare, format din 2 muşchi
- un grup posterior situat pe suprafaţa exterioară a pelvisului alcătuit din 10 muşchi
Muşchii grupului anterior
-M. iliopsoas este un muşchi alcătuit din m. psoas mare şi m. iliac. Are o serie
de acţiuni printre care: flexia coapsei pe pelvis, balansarea pelvisului în plan
sagital, rol în locomoţie.
-M.psoas mic este un muşchi rudimentar aşezat înaintea m.psoas mare
Muşchii grupului posterior
-M.gluteu (fesier) mare este cel mai superficial şi cel mai voluminos muşchi al
regiunii. Acoperă muşchii pelvislului. Este acoperit de piele şi un strat
abundent de grăsime. Este extensor, rotator, adductor şi abductor al coapsei.
Acţionează în staţiune şi în locomoţie.
-M.gluteu (fesier) mijlociu este un muşchi de gormă triunghiulară acoperit de m.
gluteu mare. Acoperă gluteul mic. Are acţiune comună cu gluteu mic.
-M.gluteu mic este un muşchi de formă triunghiulară acoperit de m.gluteu mijlociu
împreună cu care intervine în extensia şi rotaţia coapsei în afară.
-M.tensor al fasciei lata este un muşchi de formă patrulateră situat la unirea părţii
laterale a fesei cu faţa anterioara a coapsei. Acţionează asupra articulaţiei
genunchiului şi asupra gambei.
-M.piriform are o porţiune intrapelvina şi o porţiune extrapelvină. Este rotator,
abductor în afară şi extensor al coapsei.
-M.obturator intern se întinde de la gaura obturată la trohanterul mare. Este rotator
în afară al coapsei.

109
-Muşchii gemen superior şi gemen inferior formează împreună cu muşchiul obturatot
intern o unitate. Acţionează împreună cu m. obturator intern.
-M.pătrat femural este situat transversal înapoia articulaţiei coxofemurale. Are acţiune
de rotaţie în afară.
-M. obturator extern este cel mai ascuns muşchi al corpului omenesc fiind acoperit de
m. pătrat femural. Este rotator în afară al coapsei.

MUŞCHII COAPSEI
Sunt grupaţi în jurul femurului şi se împart în 3 grupe: anterior, medial şi posteior.
Muşchii regiunii anterioare
Sunt în număr de 2: m. croitor şi m. cvadriceps femural.
-M.croitor este cel mai lung muşchi al corpului. Faţa lui superficială vine în raport cu
pielea, iar faţa profundă cu dreptul femural, vastul medial şi cu adductorii. Produce
prin contracţia sa flexia coapsei pe bazin şi flexia gambei pe coapsă.
-M.cvadriceps femural este cel mai puternic muşchi al corpului.este alcătuit din 4
porţiuni cu origini diferite: dreptul femural, vastul medial, vastul lateral şi vastul
intermediar. Cele 4 porţiuni se unesc în jos într-un singur tendon ce se inseră pe
tuberozitatea tibiei. Dreptul femural este înconjurat de cei 3 vaşti. Acţionează asupra
articulaţiei coxofemurale şi asupra articulaţiei geunchiului.
Muşchii regiunii mediale
Sunt muşchi adductori ce se grupează în 3 planuri.
Planul superficial este format din adductorul scurt.
Planul profund este alcătuit din m. adductor mare.
A) Planul superficial
-M.pectineu este cel mai superficial muşchi din grupul adductorilor. Se întinde de la
pube la extremitatea superioară a femurului. Este flexor, adductor şi rotator în afară al
coapsei.
-M.adductor lung este acoperit de piele şi încrucişat de m. croitor. Acoperă adductorul
scurt şi adductorul mare. Are o acţiune asemănătoare cu cea a m. pectineu.
-M. gracilis este o panglică musculară situată în partea medială a coapsei. Este
superficial putând fi palpat sub piele. Produce prin contracţie adducţia coapsei, flexia
şi rotaţia gambei.
B) Planul mijlociu
–M.adductor scurt este singurul muşchi din acest plan. Este adductor şi rotator în
afară.
C) Planul profund
-M.adductor mare formează singur al 3-lea plan al grupului adductorilor.este cel mai
puternic adductor al coapsei.
Muşchii regiunii posterioare
Regiunea posterioară a coapsei cuprinde 3 muşchi lungi: biceps femural,
semitendinos şi semimembranos.
-M.biceps femural este situat în regiunea posterolaterală a coapsei. Este format dintr-
o porţiune lungă şi una scurtă. Este acoperit în parte superioara de m. fesier mare iar
medial vine în raport cu m. semitendinos şi m. semimembranos. Produce flexia
genunchiului şi rotează în afară gamba flecată.

110
-M. semitendinos este acoperit în sus de m. fesier mare. Acoperă adductorul mare şi
semimembranosul. Acţionează asemănător cu bicepsul femural.
-M. semimembranos este situat mai profund decât semitendinosul. Este cel mai
puternic muşchi al grupului posterior având acţiuni asemănătoare cu cele ale
semitendinosului.

MUŞCHII GAMBEI
Se împart în 3 regiuni:
Grupul anterior cuprinde 4 muşchi: tibial anterior, extensor lung al halucelui, extensor
lung al degetelor şi peronierul al 3-lea.
Grupul lateral cuprinde muşchii lung şi scurt peronier.
Grupul posterior include muşchii: tibial posterior, flexor lung al halucelui, flexor lung
al degetelor, popliteu , triceps sural şi plantar aşezaţi în 2 planuri.
Grupul anterior
-M.tibial anterior este cel mai voluminos şi cel mai medial muşchi al regiunii.
Este acoperit de piele şi acoperă medial faţa laterală a tibiei. Este cel mai
puternic flexor dorsal al piciorului.
-M.extensor lung al halucelui este situat între muşchii tibial anterior şi extensor lung
al degetelor. Este extensor al falangelor halucelui.
-M.extensor lung al degetelor este un muşchi lung şi turtit situat lateral de m. tibial
anterior şi extensor lung al halucelui.este flexor dorsal al piciorului.
-M.peronier al 3-lea este o porţiune din extensorul lung al degetelor.produce flexia
dorsală a piciorului.
Grupul lateral
Este format din 2 muşchi.
-M.peronier lung este cel mai superficial. Răspunde în profunzime peroneului şi m.
scurt peronier.
-M.peronier scurt este situat pe faţa laterală a peroneului.
Tendonul său merge împreună cu cel al m. lung peronier pe faţa laterală a calcaneului.
Este un flexor plantar al piciorului.
Grupul posterior
Muşchii regiunii posterioare sunt dispuşi în 2 planuri.
a) planul superficial
este format din m.triceps sural şi plantar
-M.triceps sural cuprinde 2 componente diferite dupa structură şi funcţie. Solearul are
fibre scurte şi este uniarticular. Gastrocnemianul este biarticular şi are fibre mai lungi.
Este caracteristic pentru acţiunile de scurtă durată şi randament maxim. În ansamblu
tricepsul sural este flexor plantar şi supinator-adductor al piciorului.
-M.plantar este un muşchi subţire rudimentar.
b) panul profund
Cuprinde 4 muşchi.
-M.popliteu este un muşchi scurt de formă triunghiulară ce acoperă faţa posterioara a
articulaţiei genunchiului. Roteşte gamba flectată înăuntru.
-M.flexor lung al degetelor este muşchiul cel mai medial al planului profund. Acoperă
tibia şi este acoperit de m. solear. Este flexor planar şi supinator-adductor.

111
 -M.tibial posterior este situat profund între cei 2 flexori. Este adductor şi supinator al
piciorului.
-M.flexor lung al halucelui este cel mai lateral din muşchii profunzi. Are rol însemnat
în mers şi staţiune

MUŞCHII PICIORULUI
Se clasifică în muşchi ai plantei şi muşchi ai dosului piciorului.
Muşchii plantei se împart în 3 grupe:
a) grupul medial
Cuprinde muşchi destinaţi halucelui: abductorul halucelui, flexorul scurt al halucelui
şi adductorul piciorului.
b) grupul laterla
Este format din muşchi destinaţi degetului mic: abductorul degetului mic şi flexorul
scurt al degetului mic.
c) grupul mijlociu
Cuprinde flexorul scurt al degetelor, pătratul plantar, lombricalii în număr de patru şi
muşchii interosoşi ( 3 plantari şi 4 dorsali).
d) Muşchii regiunii dorsale sunt în număr de 2: m. extensor scurt al degetelor şi extensor
scurt al halucelui. Ei au acţiune de extensie asupra primelor 4 degete pe metatars.

TABELUL 13
MUŞCHII BAZINULUI - GRUPUL ANTERIOR
ACŢIUNE
M. iliopsas (m.iliopsoas) Flexia coapsei pe pelvis
Intervine în locomoţie
Balansarea pelvisului în plan sagital
M. psoas mic (m. psoas minor) Tracţiune asupra fasciei iliace

TABELUL 14
MUŞCHII BAZINULUI – GRUPUL POSTERIOR
M. fesier mare (m. gluteus maximus)
M. fesier mijlociu (m gluteus medius)
M. fesier mic (m. gluteus minimus)
M. tensor al fasciei lata (m. tensor fasciae
latae)
M. piriform (m. piriformis)
M. obturator intern (m. obturator internus)
ACŢIUNE
Extensor, rotator, adductor şi abductor al
coapsei
Acţionează în staţiune şi în locomoţie
Comună cu a fesierului mic
Extensia şi rotaţia coapsei în afară
Intervine în staţiune şi în mers
Asupra articulaţiei genunchiului şi asupra
Gambei
Rotator, extensor şi abductor în afară al
coapsei
Rotator în afară al coapsei

112
M. gemen superior (m. gemellus superior) Aceeaşi cu a obturatorului intern
M. gemen inferior (m. gemellus inferior) Aceeaşi cu a obturatorului intern
M. pătrat femural (m. quadratus femoris) Rotator în afară
M. obturator extern (m. obturator externus) Rotator în afară al coapsei

TABELUL 15
MUŞCHII COAPSEI – REGIUNEA ANTERIOARĂ
AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE
RAPORTURI RISTICI
M. croitor Străbate în Cel mai lung Spina iliacă Nervul femu- Flexia coap-
(m. diagonală re- muşchi al anterosupe- ral sei pe bazin
sartorius) giunea ant. a corpului rioară şi a gambei
coapsei Faţa medială pe coapsă
Acoperă cva- a tibiei
dricepsul şi
adductorii
M. cvadri- Înconjură Patru capete Spina iliacă Nervul Asupra ar-
ceps complet corpul de origine anteroinfe- femural ticulaţiei
femural femu- Cel mai pu- rioară coxofemurale
(m. quadri- Rului ternic Sprânceana şi a genun-
ceps muşchi al acetabulară chiului
femoris) corpului Trohanter
mare
Faţa laterală
femur
Tuberozitatea
tibiei

TABELUL 16
MUŞCHII COAPSEI – REGIUNEA MEDIALĂ
PLAN SU- AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE
PERFICIAL RAPORTURI RISTICI

113
M. pectineu Mai sus şi mai Formă de Creasta pec- N. femural Flexor al
(m. superfi- Panglică tineală N. obturator coapsei
pectineus) cial decât Linia pecti- Adducţie şi
restul adduc- neală a rotaţie în
torilor femurului afară
M. adductor Acoperit de Unghiul pu- N. obturator Adducţie
lung piele belui Flexie
(m. adductor Încrucişat de Linia aspră Rotaţie în
longus) m. croitor Femur afară
M. gracilis Partea medi- Panglică Ramură N. obturator Adductor al
(m. gracilis) ală a coapsei Musculară inferioară coapsei
pube Flexia şi ro-
Faţă medială taţia
Tibie gambei
PLAN
MIJLOCIU
M. adductor Acoperit de Ramura infe- N. obturator Adductor şi
scurt pectineu şi rioară pube rotator în
(m. adductor adductor lung Linia aspră afară
brevis)
PLAN
PROFUND
M. adductor Cel mai mare Tuberozitatea N. obturator Cel mai
mare şi mai poste- ischiadică N. ischiadic puternic
(m. adductor rior din muş- Ram ischipu- adductor al
magnus) chii regiunii Bian coapsei

TABELUL 17
MUŞCHII COAPSEI – REGIUNEA POSTERIOARĂ
AŞEZARE CARACTE- INSERŢII INERVA- ACŢIUNE
RAPORTURI RISTICI ŢIE
M. biceps Partea poste- Două capete Tuberozitatea N. ischiadic Extensor al
femural rolaterală a de origine ischiadică N. peronier coapsei pe
(m. biceps coapsei Linia aspră pelvis
femoris) Capul fibulei Flexor al
genunchiului
M. semiten- Superficial în Tuberozitatea N. tibial Extensor al
dinos partea ischiadică coapsei
(m.semiten- posteromedială Tibie Flexor al

114
dinosus) a coapsei genunchiului
M. semi- Pe un plan mai Tuberozitatea N. tibial Extensor al
membranos profund decât isciadică coapsei
(m. semitendinosul Tibie Flexor al
semimembra genunchiului
-sus)

TABELUL NR. 18
MUŞCHII GAMBEI REGIUNEA ANTERIOARĂ

Aşezare Caracteris- Inserţii Inervaţie Acţiune

Raporturi Tici
M. tibial an- Cel mai me- Cel mai vo- Faţă laterală N. peronier Cel mai pu-
terior (m. ti- dial muşchi Luminos tibie profund ternic flexor
bialis ante- al regiunii Cuneiform I dorsal al pi-
rior) Metatarsian ciorului
I
M. extensor Între m. tibi- Muşchi Faţa medială N. peronier Extensor al
lung al ha- al anterior şi penat a peroneului profund falangelor
lucelui (m. m. exten- Falangă II halucelui
extensor ha- sor lung al Haluce Flexie
llucis lon- degetelor dorsală a
gus) piciorului
M. extensor Lateral de Fibulă N. peronier Flexia dor-
lung al de- extensorul Tibie profund sală a pi-
getelor (m. lung al Degete II-V ciorului
extensor di- halucelui şi
gitorum lon- m.tibial ant.
gus)
M. peronier Partea inf. şi Faţă medială N. peronier Flexor dor-
al treilea laterală din fibulă profund sal al picio-
(m.peroneus m. extensor Membrana rului
tertius) lung al dege- interosoasă Pronator-
telor Bază meta- Adductor
Tarsian V

TABELUL NR 19

115
 MUŞCHII GAMBEI REGIUNEA LATERALĂ

Raporturi Caracteris- Inserţii Inervaţie Acţiune

Aşezare Tici
M. peronier Cel mai su- Capul pero- N. peronier Cel mai pu-
lung (m. pe- perficial din neului şi superficial ternic pro-
roneus lon- peronieri faţa sa late- nator al
gus) rală piciorului
Metatarsian Abducţie
I
Cuneiform I
M. peronier Acoperit de Faţă laterală N. peronier Flexor
scurt (m. pe- m. peronier peroneu superficial plantar
roneus lung Metatarsian Abductor al
brevis) V piciorului

TABELUL NR 20
MUŞCHII GAMBEI REGIUNEA POSTERIOARĂ
PLANUL SUPERFICIAL

Aşezare Caracteris- Inserţii Inervaţie Acţiune

Raporturi Tici
M. gastro- Formează Condili fe- N. tibial De scurtă
cnemian (m. împreună cu murali durată
gastrocnemi m. solear m. Tuberozitate Flexor plan-
us) triceps sural calcaneu tar
Supinator şi
adductor al
piciorului
M. solear Pe un plan Gros Tibie Nervul tibial De durată
(m. soleus) profund m. Peroneu Flexor plan-
gastrocne- Tuberozitate tar
mian calcaneu Supinator şi
adductor al
piciorului
M.plantar Acoperit de Fusiform Condil late- Nervul tibial Tensorul al
(m. m. Foarte ral al femu- capsulei ar-
plantaris) gastrocnemi- subţire rului ticulaţiei
an Calcaneu genunchiului

TABELUL NR 21
MUŞCHII GAMBEI REGIUNEA POSTERIOARĂ
PLANUL PROFUND

116
 Aşezare Caracteris- Inserţii Inervaţie Acţiune
Raporturi tici
M. popliteu Acoperă faţa Formă triun- Condil Nervul tibial Rotaţie îna-
(m.poplite- posterioară a ghiulară lateral femur untru a
Us) articulaţiei Faţă posteri- gambei flec-
genunchiului oară tibie tate
M. flexor Muşchiul cel Faţă poste- Nervul tibial Flexor
lung al de- mai medial rioară tibie plantar
getelor (m. al planului Falanga III Susţinerea
flexor digi- Degete II-V bolţii
torum plantare
longus)
M. tibial Profund Faţă post. Nervul tibial Adductor
Posterior (m. între cei 2 tibie Supinator al
tibialis pos- Flexori Faţa medială piciorului
terior) peroneu
Navicular

M. flexor Cel mai la- Faţa poste- Nervul tibial Flexor al

lung al halu- teral din rioară pe- halucelui
celui (m. muşchii pro- roneu Rol în mers
flexor hallu- funzi Falanga II şi în staţio-
cis longus) haluce nare

TABELUL NR. 22
MUŞCHII PLANTEI-GRUPUL MEDIAL

M. abductor al halucelui
(m. abductor hallucis)
M. flexor scurt al halucelui
(m.flexor hallucis brevis)
M. adductor al halucelui
(m. adductor hallucis)
Inervaţie
Nervul plantar medial
Nervul plantar medial
Nervul plantar lateral
Nervul plantar lateral
Acţiune
Abducţia şi flexia halucelui
Flexor al halucelui
Adducţia halucelui

TABELUL NR 23
MUŞCHII PLANTEI- GRUPUL LATERAL

Inervaţie Acţiune
M. abductor al degetului Nervul plantar lateral Abductor şi flexor al dege-
mic ( m. abductor digiti tului mic
minimi)

117
M. flexor scurt al degetului Nervul plantar lateral Flexia degetului mic
mic (m. flexor digiti minimi
brevis)

TABELUL NR 24
MUŞCHII PLANTEI GRUPUL MIJLOCIU

M. flexor scurt al degetelor
(m. flexor digitorum brevis)
M. pătratul plantei (m. qua-
dratus plantae)
M. lombricali (m. lombri-
cales)
M.interosoşi (m. interossei)
Plantari (3), dorsali (4)
Inervaţie Acţiune
Nervul plantar medial Menţinerea bolţii plantare
Nervul plantar medial Flexia degetelor II-IV
Nervul plantar medial Flexori ai primei falange
Nervul plantar lateral
Nervul plantar lateral Flexori ai primei falange

TABELUL NR 25
MUŞCHII REGIUNII DORSALE A PICIORULUI

M. extensor scurt al dege-
telor (m. extensor digito-
rum brevis)
M. extensor scurt al halu-
celui (m. extensor hallucis
brevis)
Inervaţie Acţiune
Nervul peronier profund Extensia primelor 4 degete
pe metatars
Nervul peronier profund Extensia primelor 4 degete
pe metatars.

118
119