Sunteți pe pagina 1din 2

Iubirea adevarata Iubirea imbraca multe forme in functie de cel caruia i se potriveste haina.

Gasim multe forme de iubire: unele sanatoase, altele toxice, dar cele mai multe sunt cele trecatoare. Cum putem numi acea stare in care un om inteligent, prezentabil, devine dintr-o data deprimat, trist si nebun de gelozie, ajungand sa se gandeasca chiar la sinucidere? Fiecare dintre noi am intalnit barbati indragostiti pana peste cap, care erau gata sa-si ia viata de dragul femeii visurilor lor, sau femei ajunse in prag de sinucidere pentru barbatul care le-a aprins calcaiele. Aceste tulburari sunt un simplu caz de depresiune? Sau o trecatoare tulburare adolescentina? Sau poate fi o dereglare de personalitate? Consider ca nu. In astfel de situatii avem de-a face cu o stare temporara de perturbari in dragoste. Similar cu psihoza maniaco-depresiva perturbarile in dragoste prezinta alternari de stari intens dureroase, cu altele de maxima inviorare. Omul are cand senzatia ca zboara cu parapanta, cand senzatia de prabusire in neant. Multi se intreaba daca aceasta stare este specific adolescentilor si tinerilor. Realitatea este ca perturbarile in dragoste ii poate chinui deopotriva pe tineri si pe varstnici, pe cei liberi sau casatoriti. Ajunsi parca in pragul nebuniei, reactia nevrotica ne face sa uitam tot ceea ce inainte a insemnat ceva important in viata noastra; uitam si de mancare, de somn, de munca. Din cauza unui puternic sentiment de dragoste putem fi nesabuiti sau dimpotriva, ne putem chinui amarnic. Suferinta este specifica, intensa si ar fi o mare pierdere pentru fiecare dintre noi daca n-am fi trecut macar prin apropierea unei experiente de dragoste patimasa, dar ar fi un pacat si mai mare daca nu ne-am desprinde, nu ne-am debarasa la timp pentru a ne pastra sanatatea. A deveni robul unei iubiri si a te debarasa apoi de ea este similar cu a te ingloda in datorii si a scapa de ele. Inceputul e usor, greul abia urmeaza. Cea mai frecventa cauza a esecului in casnicie sau in relatia de cuplu este atunci cand cei doi nu si-au gasit o oarecare satisfactie in relatia lor. Se ajunge la impas pentru ca cei mai multi dintre noi am fost invatati sa dam cat mai mult in dragoste, ni s-a spus ca, cu cat iubim mai mult pe cineva, cu atat mai mult vom fi si noi iubiti. Dar, pasivitatea excesiva, ca si iubirea excesiva, creeaza o stare de criza. Daca unul se sacrifica tot timpul si nu primeste nimic in schimb, atunci casnicia sau relatia de cuplu va fi expusa la mari pericole. Pentru o casnicie in deriva este util ca ambii parteneri si fiecare in parte sa invete sa obtina cat mai multe foloase de pe urma casatoriei. Nefericirea apare, de cele mai multe ori, din cauza ca unul dintre parteneri sau chiar amandoi, isi impun un sacrificiu prea mare. Cand nu luam in considerare propriile noastre dorinte si nevoi, facem un rau nu numai noua insine, ci si copiilor si partenerului nostru. Femeia a fost educata, in general, sa se supuna vointei barbatului si sa considere preocuparile sau hotararile acestuia prioritare fata de ale ei. Ca urmare, ea se subordoneaza intereselor barbatului, ceea ce in casnicie va atrage dupa sine aparitia inevitabila a unui conflict intre ea si el. Cel care pune pe primul plan, ca o obsesie, dorinta ca celalalt sa se simta bine, mai devreme sau mai tarziu va deveni posesiv si gelos. Orice relatie isi va pierde echilibrul si se va altera, daca unul dintre parteneri da prea mult, iar

celalalt primeste prea mult. Casnicia sau orice relatie de cuplu nu se poate baza pe sacrificiul total al unuia, ci numai pe sacrificiul mutual. Este singura abordare matura si sanatoasa a problemei pentru care nu trebuie sa existe nici un sentiment de vinovatie. Daca punem in balanta cat ofera unul si cat asteapta sa primeasca celalalt, importanta este nu cantitatea, ci modul in care se apreciaza si se evalueaza ceea ce se primeste. Ori, pentru cei care se deosebesc mult unul de celalalt in probleme fundamentale, o convietuire fericita va fi imposibila. Pana la urma, ne simtim bine cu persoane care, intr-o masura mai mare sau mai mica, sunt asemenea noua, gandesc asemanator cu noi, au aceleasi preferinte in privinta petrecerii timpului liber, in gastronomie, in politica s.a. De aceea, este extrem de important ca inainte de a te indragosti sau de a intra intr-o relatie de durata sa analizezi gradul de compatibilitate dintre tine si celalalt. Si acest lucru se poate realiza apeland la consilierea premaritala. In cazul incompatibilitatii esentiale, diferenta dintre parteneri este atat de evidenta, incat o coexistenta pasnica este aproape de neconceput. Aceasta incompatibilitate se refera la religie si religiozitate, la modul de educare a copiilor, cheltuirea sau economisirea banilor, frecventa actului sexual, si alte conceperi diferite a unor valori care genereaza in familie scene penibile si chiar profunde perturbari. Mediul familial de provenienta, mediul social si cultural are un rol decisiv in determinarea comportamentului si a modului de a gandi al unei persoane. Nu de putine ori suntem in relatia de cuplu asa cum au fost parintii nostri in relatia lor. Ne comportam ca si mama si cautam un partener ca si tata sau ne comportam ca si tata si cautam o partenera ca si mama. In cazurile unui mariaj nefericit al parintilor nostri cautam pe cineva care sa nu aiba acele trasaturi si avem parte exact de ce nu vrem sau avem parte de opusul lor care nu inseamna neaparat ca e de bine. Daca ne interesam cat de putin de mediul in care a crescut partenerul nostru sau viitorul sot, am putea prevedea cu destula exactitate cum se va comporta sau ce model de relatie maritala are. Cei logoditi ar avea multe de castigat daca si-ar petrece un timp comun in mijlocul familiei viitorului sot si a viitoarei sotii. Nu va amagiti cu gandul ca nu traiti cu parintii sau ca ii puteti schimba sau ca ei se vor adapta conditiilor pe care va pregatiti sa le propuneti. Nimeni nu ar trebui sa fie atat de naiv incat sa presupuna ca viitorul sot sau viitoarea sotie se va manifesta altfel decat erau obisnuiti in familie. Oamenii se poarta asa cum au crescut, asa cum au fost educati. Pe parcurs ei se pot schimba, dar aceasta implica dorinta, timp si bani in procese de psihoterapie. Spun adesea - atunci cand doi indragostiti se casatoresc, se unesc doua familii. Cu cat ele se aseamana mai bine dau speranta tinerilor casatoriti sa convietuiasca in pace pana la adanci batraneti. Si desigur, este valabil si opusul. Mai credeti in continuare ca este importanta si suficienta doar iubirea dintre doi oameni?! Eu cred ca nu!