Sunteți pe pagina 1din 1

43 Filosofia pragmatist Pragmatism (din l.gr. pragma - aciune) curent n filosofia contemporan, rspndit mai mult n SUA.

A fost ntemeiat n anii 70-80 al secolului trecut de Ch.Peirce (1839-1914) i dezvoltat de W.James (1842-1910) i J.Dewey (1859-1952). Ei au dezvoltat mai multe idei - o teorie a realitii, a cunoaterii, a silogismului, a semnificaiei. Ca i pozitivitii atenia principal o concentreaz asupra problemelor logicii i teoriei cunoaterii. Reprezentanii pragmatismului au ajuns la concluzia, c viaa este baza cunoaterii, cunoaterea este activitate, adevrul unei judeci depinde de reuita aciunii pe care o orientez. Cunoaterea presupune trecerea de la starea de ndoial la obinerea unei convingeri. Convingerea este o stare contient, duce la lichidarea ndoielii i formeaz un mod de comportament. Diferite convingeri se deosebesc prin felurile de comportament. Deci adevrul nu este o reflectare a realitii obiective, ci o convingere subiectiv care n rezultatul activitii aduce folos. O variant a pragmatismului este instrumentalismul - concepie filosofic dezvoltat de J.Dewey. El socotea c noiunile, categoriile, legile i teoriile tiinifice nu reflect realitatea, ci snt instrumente pentru efectuarea unor activiti i transformarea realitii