Căile motorii voluntare

La sinapsa neuromusculară sosesc terminaţiile cilindraxului motoneuronului alfa, cu

sediul în coarnele anterioare medulare.
Neuronul motor alfa 1 -motoneuron alfa fazic-celulă mare cu axon gros, conducere
rapidă (60-100m/s), ce determină contracţia fazică şi dă terminaţii la fasciculele musculare
fazice (albe)
Neuronul motor alfa 2-motoneuronul alfa tonic- este o celulă mică, cu axon
subţire, conducere lentă, care trimite terminaţii spre fasciculele musculare roşii, tonice.
La neuronul motor medular şi sinapsa neuromusculară, denumită de Sherrington
„calea finală comună”, ajung fibrele terminale din căile descendente din cortex, diencefal,
trunchi cerebral, cerebel: calea piramidală, extrapiramidală, căile cerebeloase descendente.
Cilindraxul motoneuronului alfa contribuie la formarea nervului spinal (rahidian)
Nervul spinal este format din rădăcini, trunchi şi ramuri terminale. Axonii motoneuronilor
din cornul anterior formează rădăcina anterioară, cu fibre eferente de diferite tipuri:
-fibrele mielinice groase (8-14μ) axonii motoneuronilor alfa şi mijlocii (3-8μ) axonii
motoneuronilor gama ce asigură inervaţia fusului neuromuscular
-fibre mielinice subţiri(sub 3μ)-fibre vegetative preganglionare
Rădăcina posterioară este senzitivă, formată din fibre aferente. Pe traseul ei se află
ganglionul spinal ce conţine protoneuronul senzitiv.
Rădăcina posterioară are fibre mielinice şi amielinice:
1. fibre mielinice groase (tip I) 12-20μ cu conducere rapidă, responsabile de transmiterea
proprioceptivă
2. fibre mielinice mijlocii (tip II) 12-5μ cu conducere mai puţin rapidă, responsabile de
transmiterea proprioceptivă şi tactilă
3. fibre mielinice subţiri (tip III) 2-5μ cu conducere lentă, responsabile de sensibilitatea
somatică tactilă şi termică.
4. fibre amielinice subţiri (tip IV) 0,3-1,3μ responsabile de sensibilitatea dureroasă
viscerală

Clasificarea fibrelor nervoase în funcţie de viteza de conducere:

1. Fibre A cu axoni mielinizaţi, diametrul cel mai mare. Are 4 subgrupe:
-alfa (v=60-120 m/s)-fibre motorii şi proprioceptive;
-beta (v=30-70 m/s)-fibre ale sensibilităţii tactile şi ale musculaturii netede;
-gama (v=15-40 m/s)- fibre ale fusurilor musculare;
-delta (v=5-20 m/s)-fibre rapide ale sensibilităţii dureroase.
2. Fibre B (v=3-15 m/s), cu axoni mielinizaţi şi cu un diametru sub 3μ- fibre vegetative
preganglionare şi vegetative aferente.
3. Fibre C (v=0,5-2m/s), amielinice, cu diametru de 0,5-1 μ, fibre cu conducere lentă a
durerii, care se găsesc şi în fibrele vegetative postganglionare.

Rădăcina anterioară formează împreună cu cea posterioară trunchiul nervului, nervul

spinal devenind de la acest nivel un nerv mixt. La ieşirea din gaura de conjugare se desprinde
o ramură recurentă, care pătrunde în canal, numită ramura spinovertebrală Luschka.
Trunchiul nervului spinal se împarte apoi în două ramuri, de asemenea mixte:
 • ramura anterioară care inervează regiunile anterioară şi laterale ale trunchiului,
abdomenului, precum şi membrele
• ramura dorsală care se distribuie musculaturii şi pielii spatelui
Motoneuronul alfa reprezintă deci unica legătură între musculatura voluntară şi centrii
de comandă ai mişcării, fie prin arcul spinal reflex simplu, fie prin releele superioare.

Căile motorii involuntare ale activităţii tonice

Structurile anatomice implicate în activitatea musculară sunt:

A. Celulele din cornul anterior:
1. Motoneuronii alfa, descrişi anterior
2. Motoneuronii gama de la care pornesc fibre tip A gama pentru fusul muscular. Ei
sunt de două feluri: gama dinamici, ai căror axoni se opresc în zona polară a fibrei
intrafusale şi gama statici, cu axoni care ajung în zona ecuatorială a fibrei intrafusale,
chiar pe sacul şi lanţul nuclear al fibrei.
3. Celulele Renshow (ale sistemului inhibitor) sunt de fapt neuroni intercalari
specializaţi, care determină fenomene inhibitorii pentru toţi neuronii din vecinătate,
dar mai ales pentru motoneuronii alfa.
4. Neuronii intercalari ce fac legătura între neuronii motori, cât şi între terminaţiile
tracturilor nervoase cerebromedulare şi motoneuroni.
5. Neuronii cordonali homolaterali şi heterolaterali ce fac legătura între etajele
medulare.

B. Fusul neuromuscular
Este un organ receptor specializat, de aspect fusiform, cu lungimea de 0,7-4 mm şi
0,1-0,2 mm lăţime, dispus între fibrele musculare. Este învelit într-o capsulă, formată din
lamele celulare concentrice ( fibrocite alungite), între care există fibre de colagen orientate în
axul lung al fusului. În interiorul capsulei se află 3-10 fibre musculare, denumite intrafusale.
Fibra intrafusala prezintă trei regiuni:
-zona polară, la extremităţi, cu multe miofibrile sărace în sarcoplasmă
-miotubul ce face legătura între zona polară şi cea ecuatorială (centrală), bogat în
sarcoplasmă şi sărac în miofibrile
-zona centrală, cu nuclei voluminoşi, puţină sarcoplasmă, cu miofibrile spre periferia ei,
unde se află terminaţia anulospirală.
Fibrele intrafusale sunt de două feluri:
• Fibre cu sac nuclear, cu mulţi nuclei în zona ecuatorială
• Fibre cu lanţ nuclear, cu nucleii dispuşi „în lanţ”
a. Inervaţia senzitivă. În zona centrală a ambelor fibre intrafusale se găseşte terminaţia
anulospirală-receptorul primar-, alcătuită din fibre mielinizate ce înfăşoară, ca pe un mosor,
zona centrală a fibrelor intrafusale.
Spre periferia fibrei intrafusale, mai ales pe fibrele cu lanţ nuclear se găseşte un al
doilea receptor (receptor secundar), ca un buchet (eflorescenţa Ruffini), mai mic şi mai slab
mielinizat.
Fibrele care pleacă de la aceşti receptori sunt reprezentate de fibra AI (Ia) de la
receptorul anulospiral şi de fibra A II (IIa) de la formaţiunea Ruffini.
b. Inervaţia motorie. Căile eferente motorii principale către fusul muscular ajung la plăcile
terminale, care se găsesc în zona polară pentru fibrele de la neuronii gama dinamici şi în zona
juxtaecuatorială pentru fibrele de la neuronii gama statici. Se descriu şi eferenţe de la neuronii
beta sau scheletofuzimotori ai căror axoni inervează fibrele extrafusale, ca şi cele ale fusului
muscular (terminaţii pe placa motorie din zona polară).

C. Organul tendinos Golgi

Se găseşte în tendon, lângă joncţiunea acestuia cu muşchiul, având aspectul unui
corpuscul de 0,5 mm, fiind conectat cu câte 10-15 fibre musculare, a căror stare de tensiune îl
stimulează. De la organul tendinos Golgi, care este un proprioceptor, pornesc fibre mielinice
groase tip Ib spre motoneuronii alfa.

D. Căile nervoase de legătură pot fi aferente şi eferente.

1. Căile nervoase aferente pornesc de la receptorul musculotendinos-fusul muscular şi
organul Golgi. Acestea sunt:
a. Fibra Ia sau fibra aferentă AI primară care porneşte de la receptorul ecuatorial al
fibrei intrafusale de tip sac sau lanţ nuclear (formaţiunea anulospirală) . În cornul anterior face
sinapsă cu:
-motoneuronul alfa (agonist)
-neuronul intercalar facilitator, care apoi se va lega şi el de motoneuronul alfa (sinergist)
-neuronul intercalar inhibitor Renshow, prin care se va lega de motoneuronul alfa
(antagonist)
b. Fibra Ia sau fibra aferentă secundară AII porneşte de la formaţiunile Ruffini,
care sunt juxtaecuatoriale, în special în fibra intrafusală tip lanţ nuclear. În cornul anterior face
sinapsă cu neuronii intercalari şi, prin ei, cu motoneuronul alfa ca şi fibra Ia.
c. Fibra Ib pleacă de la organul tendinos Golgi, făcând sinapse cu neuronii intercalari
inhibitori Renshow sau facilitatori şi, prin ei, cu motoneuronii alfa ai agoniştilor, sinergiştilor
sau antagoniştilor.

2. Căile nervoase eferente care de la motoneuronii cornului anterior ajung în muşchi

prin:
a. Fibra A alfa reprezintă cilindraxul motoneuronului alfa, care ajunge la placa
motorie a fibrei musculare extrafusale
 b. Fibra A gama dinamic reprezintă cilindraxul motoneuronului gama dinamic, care
ajunge pe zona polară a fibrei intrafusale
c. Fibra A gama static reprezintă cilindraxul motoneuronului gama static care ajunge
în zona juxtaecuatorială a fibrei intrafusale, în vecinătatea corpusculilor Ruffini.
d. Fibre beta care pornesc de la motoneuronii cornului anterior şi ajung probabil, atât
la fibrele extrafusale, cât şi la fibrele intrafusale.
Conexiunile corn anterior medular-muşchi formează un sistem funcţional foarte bine
autoreglat. În cadrul acestui sistem bucla gama este cea mai bine cunoscută. Ea este formată
din: motoneuronul gama-fibra A gama-fibra intrafusală-terminaţia anulospirală-fibra Ia-
protoneuronul senzitiv spinal-motoneuronul alfa tonic.

Conexiunile cu centrii superiori

Centrii superiori sunt reprezentaţi de cortex, diencefal, trunchi cerebral, cerebel şi
modulează în permanenţă activitatea motoneuronilor alfa şi gama, având un rol activ atât în
mişcarea voluntară cât şi în ajustarea tonică posturală a mişcării.
Terminaţia secundară excitată transmite un număr de impulsuri în proporţie directă cu
gradul întinderii fusului, transmitere care se continuă mai multe minute. Acest efect este
denumit „răspuns static”, deoarece semnalul este transmis pe o perioadă mai lungă de timp.
Terminaţia primară are atât un „răspuns static”, cât unul „dinamic” , adică un răspuns
activ şi prompt la orice schimbare de lungime a fusului muscular.