Fracturile Schetelul uman cuprinde totalitatea oaselor corpului, numarul total al acestora fiind 210.

Cuprinde scheletul axial format din craniu si coloana vertebrala, scheletul truncal format din centurile pelvina si pectorala si scheletul membrelor superioare si inferioare. Cuvantul fractura isi are originea in limba latina si inseamna spargere; provine de la 'frangere'', care insemna a frange, a rupe. Fractura este o intrerupere a continuitatii unui os rezultata in urma unui traumatism sau a unei suprasolicitari. Dintre fracturile scheletului, fracturile oaselor membrelor sunt cele mai frecvente si dintre acestea pe primul loc se afla fracturile gambei. Survin cu precadere la barbati la varsta adulta. La batrani, fracturile apar mai frecvent la femei din cauza osteoporozei de cauza endocrina (postmenopauza) care apare mai precoce si este mai intensa la femei decat la barbati. La copii, fracturile apar mai rar, datorita elasticitatii mai mari a osului.

Cauzele cele mai frecvente de producere a fracturilor

Pentru a intrerupe continuitatea unui os, e nevoie ca asupra lui sa actioneze o forta cu intensitate mare. ori ca osul sa nu fie foarte sanatos si atunci sa se fractureze foarte usor. Cele mai frecvente cauze de producere a fracturilor sunt: - traumatismele survenite in urma caderii de la inaltime, accidentelor rutiere; - osteoporoza postmenopauza; - infectia cronica a osului, chistul osos solitar; - tumori maligne primare (osteosarcomul, tumora Ewing); - tumori maligne secundare (metastaze); - fracturi de oboseala; - osteogeneza imperfecta este o boala congenitala in care oasele sunt foarte fragile, se fractureaza usor si se vindeca greu.

Semnele si simptomele prezente in fractura unui os

In intreruperea continuitatii unui os sunt afectati si muschii din zona respective si, nu in ultimul rand, tegumenetele. Cele mai importante semne si simptome prezente in cazul unei fracturi sunt: - durerea spontana, acuta, care este foarte puternica initial, se diminueaza in urmatoarele ore, insa nu dispare; - impotenta functionala cu imposibilitatea de a realiza miscari; - deformarea regiunii produsa de deplasarea fragmentelor, de hematomul fracturar si de edemul muschilor; - scurtarea membrului afectat prezent in fracturile cu deplasare ale membrelor superioare sau inferioare; - echimoza (vanataie)apare la 1-2 zile de la producerea fracturii la distanta de aceasta.

Diagnosticul de fractura
Prezenta durerii spontane si imposibilitatea realizarii miscarilor aparute in urma unui accident mai mult sau mai putin grav orienteaza diagnosticul de fractura. Pentru confirmarea acestui diagnostic si pentru tratament corespunzator este indicat un examen ortopedic. La examenul clinic local realizat de catre medic se constata mobilitatea anormala, prezenta de crepitatie osoasa (este o senzatie tactila si auditiva care se percepe atunci

cand o suprafata osoasa se freaca pe cealalta in focarul de fractura), netransmisibilitatea miscarii si intreruperea continuitatii osoase. Examenele paraclinice necesare pentru stabilirea diagnosticului de fractura includ: examenul radiografic , iar cand fractura nu poate fi evidentiata pe radiografie, pot fi utilizate computer tomografia si rezonanta magnetic nucleara, in special in leziunile coloanei vertebrale sau in fracturile condililor tibiali.

Tratamentul fracturilor
Scopul tratamentului fracturii este de a restabili cat mai repede functia si in al doilea rand forma, asa incat persoana afectata sa-si poata relua activitatea in cel mai scurt timp. Primul jutor in cazul unei fracturi presupune: imobilizarea provizorie corecta a regiunii afectate, calmarea durerii prin administrarea unui antialgic, pansarea in caz de fractura deschisa. Tratamentul fracturilor presupune tratament conservator si tratament chirurgical. Exista mai multe variante de tratament conservator: - metoda ortopedica pura, cea mai frecvent folosita, prin care fractura este redusa de catre medicul ortoped si apoi este imobilizata cu ajutorul aparatului gipsat; dupa scoaterea aparatului gipsat este indicata kinetoterapia; - metoda extensiei continue si - metoda tratamentului functional utilizata adesea la varstinici. Tratamentul chirurgical in fracturi vizeaza restabilirea continuitatii osului fracturat prin fixare cu ajutorul unor implante metalice (material de osteosinteza). Materialele de osteosinteza sunt de diferite tipuri in functie de osul fracturat, tipul de fractura si pot fi: suruburi si placi insurubate, tije centromedulare, lame placi, fixator extern.