Sunteți pe pagina 1din 12

1.

Definitie
Pedeapsa cu moartea este uciderea prevzut prin lege a unui om ca pedeaps pentru o crim, pentru care a fost gsit vinovat. De obicei este precedat de un proces judiciar, care se termin cu o sentin cu moartea. Aceasta este pus n aplicare prin execuie. Din punctul de vedere istoric, executarea infractorilor sau a adversarilor politici a fost o practic comun aproape tuturor societilor. Acum, pedeapsa capital are o arie de folosire mai izolat, dar mai este nc practicat. n unele ri, celor gsii vinovai de crim, spionaj sau trdare li se aplic aceast pedeaps. Curile mariale dau cel mai des aceast sentin, fiind comun n dreptul militar.n alte societi pedeapsa cu moartea este folosit i pentru actele de viol, adulter, incest, homosexualitate sau trafic de stupefiante.

2.Metode de executare a condamnatilor


n decursul istoriei, s-au folosit diverse metode de executare a condamnailor la moarte:

Ardere pe rug Decapitare Execuie cu ajutorul unui elefant Execuia prin tierea cu ferstrul Ghilotin Lapidare Scaun electric Spnzurare Tragere pe roat Trasul n eap

3.Pedeapsa cu moartea de-a lungul timpului: 3.1.Comuna primitiva


In trecut, studiile privind istoria dreptului, inclusiv istoria dreptului penal, nu s-au ocupat , in general, de oranduirea comunei primitive. Istoriografiei burgheze i-a fost convenabil sa inceapa cu antichitatea, cu sclavagismul, deci cu prima oranduire sociala impartita in clase antagoniste , pentru a lasa sa se inteleaga ca lumea a fost dintotdeauna astfel impartita si ca asa va fi mereu. In oranduirea comunei primitive n-au existat clase sociale, si, in consecinta, nici stat si drept. Neexistand stat si drept, nu se poate vorbii de reglementari juridice in aceasta oranduire. Multa vreme ,

instinctele , superstitiile si bunul plac au fost singurii factori hotaratori in reprimarea actiunilor sociale socotite neconvenabile de colectivitatile primitive. Cutuma a dominat viata primelor forme ale comunitatii omenesti, fie ca aceasta a fost hoarda, ginta sau tribul. In viata tribului si a gintii, crima este o amenintare resimtita profund de instinctele de conservare ale membrilor lor. Razbunarea sangelui (vendetta) are , in general , un caracter privat iar forma ei de manifestare si realizare implica uneori procedee dintre cele mai crude. Dar nu aceasta este caracteristica dominanta a reactiei impotriva inconduitei. In crimele intrafamiliale, ca omorul si furtul comise de un membru al unei familii impotriva altui membru din aceeasi familie , reactia colectiva consta intr-o desconsiderare profunda a faptuitorului , in ridiculizarea lui, efectul asupra acestuia avand un accentuat caracter umilitor. Nici paricidul nu era altfel pedepsit , deoarece familia nu putea , fara a slabi, sa condamne la moarte pe unul din membrii sai. In alte cazuri , colectivitatea putea sta deoparte si sa priveasca mai mult sau mai putin nepasatoare , ca de exemplu in cazul luptei cu cantece(cand cel care canta mai frumos era considerat ca avand dreptate) si al trantei la eschimosi ; si cand era vorba de omor , colectivitatea lasa razbunarea sangelui in seama partilor interesate. Obstea tribului intervine insa intotdeauna cand era vorba de infractiuni tribale si sacre cum sunt : tradarea, vrajitoria, sacrilegiul, otravirea. Istoria dreptului penal suedez si a altor popoare nordice arata ca cea mai veche procedura pentru aplicarea unei condamnari la moarte pare sa fi fost urmatoarea : cel recunoscut vinovat de comiterea unei crime contra ordinii sociale sau contra unui particular era declarat mai intai fredlos(fara pace) de catre adunarea publica si putea fi apoi omorat de catre primul venit, fara ca acesta sa fie pedepsit. In acelasi fel se petreceau lucrurile si la germani , la care adevarata putere o avea adunarea poporului. Regele sau conducatorul tribului prezida adunarea; poporul hotara: nu prin murmure ; daprin aclamatii si zanganit de arme. Ea era totodata si adunare judecatoreasca. Cand se omora un copil insemna ca tocmai moartea unui copil se cerea a fi razbunata . Sentimentul rasunderii colective era atat de dezvoltat, incat copii de 7-8 ani, auzind ca s-a savarsit un omor se informau daca ei apartineau tribului amenintat pentru a-si lua masuri de aparare. In exercitarea vendettei, unele triburi executau nu intotdeauna pe autorul faptei reprobate, ci pe primul venit. In Filipine , acest mod de razbunare consta in ceea ce se numea vanatoarea capetelor: era omorat oricine , cu exceptia membrilor grupului caruia apartineau razbunatorii si ai triburilor aliate. In astfel de cazuri, hazardul intalnirii orienta vendetta. Catre sfarsitul oranduirii comunei primitive apar elemente apartinand altei oranduiri sociale, promovate de un nou mod de productie care isi cladeste o suprastructura proprie. Prinsii in razboaie nu mai sunt omorati, ci devin sclavi.

3.2.Evul Mediu
Arderea pe rug a fost o pedeaps aplicat, n special n Evul Mediu, celor acuzai de vrjitorie sau erezie. Execuia celor condamnai la moarte consta prin arderea lor de vii pe rug constituit dintr-o grmad de lemne. Aceast metod de execuie la moarte a fost aplicat din Evul Mediu timpuriu pn n ultima perioad a acestei ere (secolul al XV-leasecolul al

XVI-lea). Sentina era dat de inchiziie, fiind astfel executai cei nvinuii de vrjitorie sau erezie.Vrjitoarele erau arse pe rug pentru ca sufletul lor s ajung n rai. Inchizi ia este o form a procesului penal din epoca Evului Mediu trziu, form diferit de cea a dreptului roman, n vigoare n Europa Occidental pn n sec. al XIII-lea. ntr-un proces intentat de inchiziie (ex officio) erau prezentate metodele (procedurile) ca servind interesele obteti i salvrii sufletului acuzatului. O form special a inchiziiei era cea a bisericii catolice, care se ocupa cu procesele ereticilor din Evul Mediu cu nlturarea i combaterea altor nvturi care nu corespundeau intereselor i ideilor bisericii romano-catolice i care erau condamnate ca idei eretice.

Persoane cunoscute arse pe rug:


Giordano Bruno (1548- 1600, Roma)-teolog i filosof umanist italian din epoca Rena terii. Ioana d'Arc (Joan of Arc sau Jeanne d'Arc) (1412 1431) este una din figurile emblematice ale Franei i sfnt a Bisericii Catolice. Jan Hus (1369 -1415) teolog reformator ceh, nscut la Husinec, Boemia, ars pe rug pentru ideile sale anti-papale. Jan Hus a contribuit la dezvoltarea limbii literare cehe prin scrierile sale. Girolamo Savonarola (1452-1498) clugr dominican italian, predicator, critic i reformator al moravurilor religioase i sociale catolice. Quirinus Kuhlmann , (1651- 1689) scriitor german i propagator al misticismului, care a fost din ordinul patriarhului, schingiuit i ars pe rug ca eretic.

Trasul n eap reprezenta o metod de tortur foarte sadic i


execuie de mare efect asupra populaiei n timpul Evului Mediu. Condamnaii la o astfel de pedeaps erau strpuni cu epe i apoi agai de obicei pe zidurile cetilor pentru a crea o stare de team i a impune autoritatea domnului. Dei era foarte dur, metoda a dat roade n timpul lui Vlad epe , atacurile turce ti, respectiv tlhriile diminundu-se. Scopul era de a rstigni omul n aa fel, nct moartea s nu urmeze ndat, s nu fie imediat, ca atunci cnd se taie capul cu spada sau securea, ci

omul s sufere dureri cumplite timp de ore ntregi sau chiar zile, pn i ddea sufletul. Se pregtea un ru mare, mai lung dect statura unui om, care se va fixa n pmnt (mai rar, se tia i cura un pom subire), vrful fiind ascuit ca un cui i uns cu seu, ca s alunece. Omul putea fi nfipt n acea eap prin mijloc (burt sau spinare, capul i membrele atrnnd spre pmnt), dar era riscul de a strpunge un organ vital, i omul murea prea repede. Aadar, n metoda cea mai rspndit la clii lui epe, victimei culcate la pmnt, cu braele legate la spate, i se nfigea eapa prin anus, trgnd apoi de amndou picioarele legate cu frnghii la glezne. Apoi, se btea i cu un ciocan de lemn n cellalt capt al epei, cu bgare de seam, pentru a nu strpunge cele dou organe de care se tia c provoac moartea imediat: ficatul i inima. Omul sttea astfel rstignit, n chinuri cumplite, dar cu organele vitale funcionnd. Murea cu ncetul de suferin, de sete, de foame i de atacul corbilor care veneau atrai de miros.

3.3.Epoca moderna
n urm cu sute de ani, execuiile prin fierbere, nfometare, deshidratare, tierea unor pri din corp, strivire nu impresionau pe nimeni, n afara condamnailor. Totui, din secolul XVIII, majoritatea rilor au nceput s treac la metode mai puin dureroase. Frana a inventat ghilotina, iar alte popoare au nlocuit spnzurarea clasic cu spnzurarea prin aruncare de la nlime, care rupea gtul condamnatului.

4.Conceptii preburgheze si burgheze privind pedeapsa capitala 4.1. Pana la Beccaria


In antichitate , unii ganditori au justificat exploatarea sclavagista si inegalitatea dintre oameni ca fiind in firea lucrurilor , iar represiunea ca fiind un instrument al statului pentru mentinerea acestor stari. In Roma antica, Aulus Gellius, Caton, Cicero se pronuntau pentru pedeapsa cu moartea . Tot in aceasta perioada insa, apar si persoane cum ar fi: Carrara si Civoli care au o tendinta de a indulci pedepsele. Ganditorul umanist Thomas Morus , ale carui idei au exercitat o influenta considerabila asupra teoriilor socialiste premarxiste , a sesizat, de asemenea , inegalitatea pedepselor in raport cu gravitatea infractiunilor savarsite. Montesquieu, Voltaire, Rousseau nu contestau legimitatea pedepsei cu moartea , desi aveau unele retineri in ce priveste prea larga ei folosire. In Despre spiritul legilor Montesquieu s-a pronuntat pentru restrangerea cazurilor de aplicare a pedepsei capitale. Fara a se ridica impotriva pedepsei cu moartea , Voltaire s-a limitat la afirmarea ideii ca ar fi de preferat pedeapsa privativa de libertate insotita de munca fortata:un om spanzurat nu este

bun la nimic spunea el. Rousseau a facut totusi un pas mai departe intrebandu-se daca suveranul depaseste oare limitele puterii sale in special atunci cand ia viata unuia dintre supusii sai. Intre toate aceste conceptii , majoritatea lor fundamentate pe consideratii de ordin filozofic, moral sau religios , se remarca opinia iluministului austriac Joseph von Sonnenfels care , in 1746 ,, declarandu-se impotriva pedepsei cu moartea , a adus poate pentru prima data un argument juridic in sustinerea tezei sale si care avea sa fie reluat de Beccaria :pedeapsa cu moartea-spunea profesorul vienez-se afla in contrazicere cu scopul final al pedepselor; numai muncile grele publice , de lunga durata , corespund mai bine acestui scop si fac ca pedepsirea infractorului sa fie folositoare statului.

4.2. Beccaria. Beccarianismul


Incepand cu Beccaria, pedeapsa cu moartea devine o problema, el punand in mod ascutit chestiunea legitimitatii acestei pedepse , prin intrebarea formulata in chiar introducerea lucrarii: moartea este oare o pedeapsa cu adevarat utila si necesara pentru siguranta si buna ordine a societatii?. Concluzia lui Beccaria este : pedeapsa cu moartea nu este deci un drept...ci un razboi al natiunii impotriva unui cetatean , ea considerand necesara si utila distrugerea fiintei lui; dar daca voi demonstra ca moartea nu este nici utila, nici ncesara , cauza umanitatii va invinge. Pentru a-si sustine rationamentul, Beccaria a privit pedeapsa cu moartea din toate punctele de vedere- juridic, filosofic,social,moral-, ajungand invariabil la concluzia nelegimitatii ei, dedusa mai ales din injustetea ei. Ideile novatoare ale lui Beccaria , controversele pe care le-au provocat, precum si pozitiile unor ganditori de seama ai vremii , in special cele ale enciclopedistilor francezi, au creat in problema pedepsei cu moartea premisele dezvoltarii a noi opinii, conceptii si curente.

4.3. Scoala clasica penala


Dupa Beccaria, considerat promotorul scolii clasice penale, cei care abordeaza problema pedepsei cu moartea s-au impartit in legitimsti si nelegitimisti sau, cu alte cuvinte , in antiabolisti si abolisti. Scoala clasica penala a militat , in general, pentru desfiintarea pedepselor infamante, precum si pentru indulcirea tuturor sanctiunilor , pentru asigurarea unor garantii infractorului, atat in timpul judecarii procesului, cat si in timpul executarii pedepsei. Unii teoreticieni ai scolii clasice penale s-au pronuntat pentru abolirea pedepsei cu moartea, in timp ce altii au afirmat o pozitie mai moderata , iar in unele tari chiar legitimista. In Italia , scoala clasica penala a ajuns la apogeu cu Fr. Carrara care , dezvoltand ideile lui Beccaria , a impus in teoria si practica dreptului penal cerinta ca pedeapsa sa fie strict gradata in raport cu gravitatea infractiunii. In Franta, Brrisot de Warville a sustinut in Teoria legilor penale abolirea pedepsei cu moartea fara nicio exceptie. In Anglia, filozoful J Bentham a fost un legitimist convins, fiind partizanul pedepsei cu moartea mai ales in materie politica , pentru conducatorii rascoalelor populare. In Theorie des peines et des recompenses, el a consacrat un capitol examinarii pedepsei capitale careia ii gaseste o prima calitate in faptul ca ridica infractorului puterea de a vatama.

4.4 Scoala pozitivista italiana


In a doua jumatate a secolului XIX-lea, conditiile privind pedeapsa cu moartea incep sa reflecte o noua pozitie a burgheziei, care are nevoie in politica represiva de o justificare a masurilor crude, eliminatorii , dictate impotriva elementelor care aduc atingere intereselor sale de clasa cele mai esentiale. Astfel a luat nastere, ca o reactie impotriva beccarianismului si scolii penale clasice, carora li s-a reprosat ca ar fi periclitat apararea sociala , scoala penala pozitivista italiana , al carui curent mai radical a fost cel antropologic . Initiat de Cesare Lombroso si expus in Luomo delinquente , curentul antropologic vedea in infractiune un fenomen biologic, in infractor o fiinta anormala , un criminal innascut, ceea ce justifica, in interesul apararii sociale , masurile represive cele mai eficace, inclusiv pedeapsa cu moartea, pentru a-l face inofensiv, sau unele masuri de izolare, chiar daca nu s-a savarsit inca vreo infractiune. Un alt pozitivist, R. Garafalo , era de asemenea partizanul pedepsei cu moartea , el observand ca munca zilnica pe viata nu infricoseaza suficient criminalii din clasele de jos pentru care viata intreaga este o munca zilnica.

4.5 Opiniile unor eclectici


Unele opinii, formulate ca reactii impotriva scolii clasice penale si scolii pozitiviste italiene sau ca incercari de conciliere a acestora, au aparut conceptii eclectice afirmate fie pe pozitii independente , fie in cadrul unor organizatii specializate ale penalistilor. (Uniunea internationala de drept penal) E.B Ortolan pornind de la afirmatia ca moartea nu este raul suprem pe care societatea poate sa-l faca unui om si ca mai mult, ea nu este un rau, Ortolan considera moartea drept termenul fatal al existentei noastre pe care nu ne este permis a-l grabi nici pentru noi insine, nici pentru semenii nostri. R. Garraud , considerat in mod obisnuit un eclectic, n-a avut in principiu nimic de obiectat impotriva pedepsei cu moartea daca ea satisfacea dubla conditie: de a fi justa, de a fi necesara, adica numai ea sa fie proprie a garanta apararea societatii .

4.6 Karl Marx despre pedeapsa capitala


K. Marx nu ataca problema pedepsei cu moartea in sine, ca pe o simpla chestiune teoretica, ci inscrie pozitia sa in preocuparile constante legate de analiza critica a unor fapte concrete si realitati ale societatii capitaliste , dand in vileag viciile organice ale acesteia. In expunerea opiniei sale fata de pedeapsa cu moartea , K Marx pleaca de la conceptia sa privind necesitatea schimbarii oranduirii sociale capitaliste nedrepte si exploatatoare. Analiza pozitiei de ansamblu a lui K. Marx fata de pedeapsa cu moartea nu poate fi desprinsa de analiza conditiilor economice , sociale si politice ale timpului si societatii in care ea a fost afirmata. Marx dezvaluie caracterul barbar al sistemului capitalist de a recurge la pedepse crude si critica toriile filozofice si juridice burgheze care apara si justifica acest sistem. K. Marx arata ca mijlocul radical de lupta impotriva criminalitatii nu consta in cruzimea pedepselor aplicate , ci in lichidarea societatii burgheze insasi, ea fiind aceea care genereaza in mod inevitabil crimele. In lumina celor expuse , apare de necombatut concluzia potrivit careia , in esenta, conceptia lui Marx privind desfiintarea pedepsei cu moartea este o componenta a problemei esentiale si prealabile: schimbarea oranduirii sociale capitaliste insasi.

5.Pedeapsa cu moartea in Romania in perioada comunista

Multe din execuiile la care a fost martor ara noastr au avut cauze politice. Printre trdtorii i dezertorii condamnai au fost Horea, Cloca i Crian, Emil Rebreanu i Lucreiu Ptrcanu. Desigur, sunt doar cele mai faimoase cazuri, pentru c de fapt au existat sute de execuii. Regulile execuiei n camera neagr.Pe durata ateptrii execuiei, condamnatul era legat la mini i la picioare. Condamnaii la moarte aveau dreptul de a fi scoi la plimbare n curtea interioar, dar nu mai mult de 10 minute ntr-o lun. naintea execuiei, persoana condamnat era mutat n camera neagr", o camer fr niciun fel de lumin. Cnd era scos pentru execuie, condamnatul era att de dezorientat din cauza luminii, nct nu vedea mare lucru din ceea ce se ntmpl n jurul lui. Cei alei s fac parte din plutonul de execuie erau selecionai, din timp, pe baza unui profil psihologic bine conturat i obligai s semneze o declaraie de confidenialitate. n cazul n care ar fi divulgat vreun secret, acetia erau aspru sancionai, exclui din sistem sau chiar arestai. La Penitenciarul Rahova, execuiile se fceau ntr-un poligon subteran, distrus la mijlocul anilor 1980.

Dei a fost unul dintre cele mai cunoscute cazuri de condamnare la moarte din epoca comunist, execuia lui Gheorghe tefnescu nu reprezint un moment singular.Deznodmntul anchetei n cazul Bachus" este, mai degrab, demonstraia perfect a modului n care regimul reaciona fa de persoanele considerate a fi responsabile de subminarea autoritii. Girate de celebrul cod penal comunist, inspirat din legislaia stalinist, execuiile la moarte erau, n general, asociate direct acuzaiilor de subminare a economiei naionale sau omorului n form grav. Un foarte bun exemplu despre infraciunile ce conduceau la dictarea sentinei de condamnare la moarte, dar i a modului n care aciunea penal se derula n epoca comunist o reprezint un caz mult mai puin cunoscut dect celebra poveste a lui "Bachus". n 27 iulie 1966, Alexandru Cinaru, n vrst de 29 de ani, din comuna Micuneti-Moar, raionul Urziceni, era condamnat la moarte pentru infraciunea prevzut de articolul 245 din Codul Penal. Concret, Cinaru era trimis la moarte pentru "prsirea de ctre personalul de conducere a trenului sau orice fapt din activitatea personalului ce asigur direct securitatea transporturilor pe cile ferate i care are drept urmare o catastrof". Ultimul civil condamnat la moarte n regimul Ceauescu a fost Ion Pistol, trimis n judecat pentru omor deosebit de grav. Procesul acestuia a avut loc la 9

aprilie 1986, n faa unui auditoriu de 500 de persoane. La acel moment, avocatul lui Pistol, Liviu Ardeia susinea n faa instanei c, dac i se va aplica pedeapsa capital, clientul su "nu va fi executat, ci ucis". Prin Sentina Penal numrul 6, pronunat n aceeai zi, Tribunalul Judeean Teleorman l-a condamnat pe Ion Pistol la pedeapsa cu moartea. Prin Decretul Prezidenial numrul 74, din 4 mai 1987, Nicolae Ceauescu respingea cererea de comutare a pedepsei cu moartea. La data de 12 mai 1987, condamnatul a fost executat, prin mpucare, n Penitenciarul Bucureti. Cazul Rceanu Mircea Rceanu, fost diplomat romn n perioada comunist, a fost ultimul condamnat la moarte al regimului Ceauescu. El a fost arestat din motive politice, fiind acuzat c a spionat pentru Statele Unite. Rceanu este fiul vitreg al lui Grigore Rceanu, membru marcant al Partidului Comunist n perioada stalinist i semnatar al Scrisorii celor ase" n martie 1989.Mircea Rceanu a fost arestat la 31 ianuarie 1989, pe strad, n timp ce mergea la la reedina ambasadorului Statelor Unite la Bucureti unde urma s vizioneze filmul Sprgtorul de nuci". n momentul arestrii, conducea Direcia America de Nord din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar asupra lui au fost gsite documente pe care inteniona s le predea americanilor. Cazul Rceanu a fost mediatizat de puterea comunist la mai bine de dou luni de la arestarea diplomatului. n ziarul Scnteia" din 14 martie 1989, la numai trei zile de la valurile fcute n Occident de scrisoarea celor ase, Mircea Rceanu era acuzat c s-a pus n slujba unei puteri strine". Mircea Rceanu a fost judecat i condamnat la moarte la 20 iulie 1989. Aceasta a fost ultima pedeaps capital pronunat n perioada comunist. Trei luni mai trziu, Nicolae Ceauescu i comuta pedeapsa la 20 de ani nchisoare. n afara condamnailor politic, au fost executai i criminali, cel mai cunoscut fiind Ion Rmaru, care a ucis i violat mai multe femei, n Bucureti, n 1970 i 1971. A ajuns n faa plutonului de execuie de la Jilava n 1971, dup ce condamnarea sa la moarte a facut sala de tribunal s izbucneasc n aplauze i urale. Ion Rmaru (1946 1971) a fost un asasin n serie romn executat dup ce a fost condamnat la moarte de instanele competente pentru asasinate, violuri i furturi. Criminalul in serie Ion Ramaru a tinut sub teroare Bucurestiul un an de zile - intre 1970 si 1971. Nu se numara printre criminalii cu un numar mare de victime, dar cu siguranta este unul dintre cei mai sangerosi. Si-a savarsit faptele cu violenta si sadism; obisnuia sa-si muste victimele si sa le suga sangele. Pe toate le-a violat, pe unele chiar si dupa ce au murit. n anul 1971 a

fost condamnat la moarte, a fost dus la Jilava, legat de un stlp i executat pentru crimele sale. Ulterior, un fapt socant a iesit la iveala: tatal lui Ion, Florea Ramaru, a fost si el criminal in serie, dar acest lucru nu s-a aflat decat dupa moartea acestuia. n anul 1944, patru femei au fost omorte de un individ rmas necunoscut decenii ntregi. Autorul acestor crime a fost identificat de criminalistul Constantin Turai ca fiind Florea Rmaru, tatl lui Ion Rmaru.Florea Rmaru a fost asasinat n 1972 de Securitate, la un an de la execuia fiului su, fiind aruncat dintr-un tren.

6.Revolutia romana din 1989: executarea sotilor Ceausescu


Revolu ia din decembrie 1989
Evenimentele sngeroase de la Timi oara i Bucure ti din decembrie 1989 au culminat cu cderea lui Ceauescu i a regimului comunist.
1. Distrugerea i avarierea unor cldiri, explozii n orae etc. 2. Subminarea economiei naionale. 3. ncercarea de a fugi din ar pe baza unor fonduri de peste un miliard de

dolari depuse la bnci n strintate. Acest acuzaii n-au fost dovedite, ci doar numite de acuzatori mpreun cu menionarea descrierilor fcute de pres ale unor infraciuni atribuite de jurnaliti Ceauetilor Avocaii impui cuplului i-au acuzat n loc s-i apere Nicolae Ceauescu a afirmat c nu recunoate tribunalul i se pare c avea dreptate n aceast privin, singura calitate oficial a celui care a semnat decretul era cea de a fi unul din liderii loviturii de stat. Nici pn azi nu a putut fi dovedit existena unor conturi secrete care ar fi coninut banii menionai de acuzatori. Acuzaia de genocid nu a fost probat nici pn acum.Sentina de condamnare la moarte a fost pronunat la ora 14:45 i dei verdictul admitea recurs, a fost executat cinci minute mai trziu, n curtea garnizoanei, lng cldirea corpului de gard. Unul din avocai motivase c din moment ce inculpaii nu recunosc tribunalul, nu mai exist cale de atac a sentinei, aa c decizia trebuia s devin definitiv.

7.Pedeapsa cu moartea in prezent

n 2011, 58 de ri din ntreaga lume folosesc nc pedeapsa cu moartea, 96 au abolit-o, n nou state, este permis n circumstane extraordinare, iar, n 34, nu a mai fost folosit de peste zece ani, arat un raport al organizaiei Amnesty International.

7.1.Romania
Pedeapsa cu moartea este interzis de legislaia UE, dar i de cea romneasc. Ultimii condamnai la moarte au fost Elena i Nicolae Ceauescu executai prin mpucare pe 25 decembrie 1989.

7.2.Alte state
Conform Amnesty International, n prezent exist 95 de ri care au interzis pedeapsa cu moartea, 9 ri care o folosesc doar n situaii deosebite, de pild n vreme de rzboi, 35 de ri unde este legal, dar nu se aplica i 58 de ri care folosesc n mod curent pedeapsa cu moartea. Printre acestea se numr SUA, una din puinele ri dezvoltate care au acceptat aceste pedepse, ele fiind legale ns n numai o parte din statele americane. n 2009, ara cu cele mai multe execuii a fost China, care a avut mai multe cazuri dect toate celelalte ri la un loc. Au urmat Iranul, cu peste 388 de cazuri, Irakul cu peste 120 de execuii i Arabia Saudit cu aproximativ 70. Tot n 2009, SUA a executat 52 de persoane. SUA a trecut de la spnzurare la scaunul electric i la gazare, iar astzi se folosete mai degrab injecia letal. nti condamnatul este anesteziat i adoarme. Apoi i se administreaz substane care i paralizeaz muchii, inclusiv pe cei necesari n respiraie. Ultima injecie conine un medicament care i oprete inima. Injecia letal are oponenii ei, care susin c este o metod dureroas, ns victima nu se poate manifesta din cauza paraliziei. Totui, cei mai muli condamnai la moarte sunt mpucai, aceasta fiind metoda preferat a chinezilor. Pe lng plutonul de execuie, care trage mai multe gloane, chinezii folosesc i metoda unui singur glon, tras n regiunea gtului, cu prizonierul ngenunchiat. Dac n SUA unii se opun injeciei letale, anumite ri permit nc execuia prin lapidare i spnzurarea clasic, ce duce la o moarte lent, prin asfixie. Se ntmpl n special n rile musulmane.

Nevinovai condamnai la moarte


Dei pedeapsa cu moartea se aplic numai n cazurile unde nu exist ndoieli cu privire la vinovia acuzailor, de-a lungul timpului au existat i greeli care au dus la condamnarea unor oameni nevinovai. n anii 1950, un englez a primit pedeapsa capital pentru c i-ar fi ucis propria fiic. 16 ani mai trziu, s-a dovedit c vinovatul era colegul de camer al brbatului, un criminal n serie. n 2004, un american a fost executat pentru c, 13 ani mai devreme, ar fi provocat incendiul n care au murit cei trei copii ai si. Dup execuie, au aprut ndoieli cu privire la probele folosite n proces. Mai exact, pompierii au anunat c nu se gsise nicio substan care ar fi putut declana un incediu. Ali doi americani, executai n 1914 pentru uciderea unui tnr, au fost achitai 94 de ani mai trziu, cnd s-a descoperit c avuseser aceast soart pentru c nu i-au permis s plteasc un avocat competent care s-i scape de pedeaps. Aceste cazuri, i multe altele din toat lumea, reprezint unul din motivele pentru care multe persoane sunt mpotriva pedepsei capitale. Erorile judiciare pot aduce moartea unui nevinovat care nu mai poate fi nici despgubit, nici eliberat, iar achitarea lui nu ajut cu nimic familia care i duce dorul. Femei care au primit pedeapsa capital Dac n rile srace femeile cad cel mai adesea victime din cauza proceselor nedrepte, n SUA se consider c brbaii primesc mai uor pedeapsa capital, n timp ce femeile sunt pedepsite la nchisoare pe via pentru fapte asemntoare. De pild, o femeie care i-a ucis fiica i partenerul a fost mai nti condamnat la moarte, iar cu cteva ore nainte de execuie, guvernatorul statului Illinois, i-a transformat pedeapsa cu moartea n nchisoare pe via. Americanii sunt gata s pun pariu c un brbat aflat n aceeai situaie nu ar fi beneficiat de clemena guvernatorului. Totui au existat multe femei condamnate la moarte, majoritatea pentru c i-au ucis cu premeditare soii sau copiii. Dei nu mai executase nicio femeie din 2005, americanii au redeschis seria cu Teresa Lewis, o bunic de 41 de ani care a pltit un asasin ca s-i omoare soul i fiul vitreg. Dei avea un IQ foarte sczut, femeia a fost considerat n deplintatea facultilor mintale, aa c nu a avut parte de clemena judectorilor, i nici a guvernatorului, cruia i s-a cerut s opreasc execuia. n acest moment i ateapt execuia Blanche Taylor Moore, care a fost condamnat nc din 1991, dar a reuit s amne momentul prin recursuri la sentinele primite. Femeia este

acuzat c i-a ucis tatl, soacra, doi soi, cel puin un iubit i un preot, otrvindu-i cu arsenic. Se pare c soii i iubiii i aminteau de tatl care a abuzat-o n copilrie.Tot n ateptare este i Christa Pike, una dintre cele mai tinere femei condamnate la moarte, la vrst de 21 de ani. Ea a torturat i ucis o tnr de 19 ani pe care o bnuia c ar fi ndrgostit de prietenul ei. Crima i tortura au fost comise cu ajutorul unui cutter i al unor pietre.