Sunteți pe pagina 1din 11

DREPTURILE DE GARANTIE Dreptul de garantie fie determina o multiplicare a dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, fie ofera preferinta

si urmarirea asupra anumitor bunuri din patrimoniul debitorului. DREPTUL DE GAJ GENERAL Acest drept implica si principiul egalitatii creditorilor. Aceasta egalitate poate fi privita sub dublu aspect: a) egalitatea creditorilor chirografari in situatia in care creantele acestora nu pot fi satisfacute integral de catre debitor, ele vor fi acoperite proportional ideea egalitatii creditorilor; b) acei creditori care au garantii reale sau mai exact au acelasi tip de garantie reala asupra anumitor bunuri din patrimoniul debitorului egalitatea presupune ca daca acele bunuri afectate garantiei nu sunt suficiente realizarii integrale a creantelor creditorilor respectivi se aplica regula proportionalitatii. Principiul egalitatii creditorilor sub ambele aspecte, poate fi inlaturat: Sub primul aspect inlaturarea egalitatii creditorilor se produce prin instituirea unor cauze de preferinta, dintre care unele imbraca chiar forma drepturilor reale de garantie. Asadar, orice drept real de garantie este si o cauza de preferinta. Reciproca nu este valabila. Sunt cauze de preferinta cu valoare generala care se structureaza in adevarate ordine de preferinta intre creditori pentru urmarirea bunurilor debitorului. Exista o asemenea ordine de preferinta in art.408 C.proc.civ. Aceste ordini de preferinta instituie un fel de clasament al creditorilor in functie de natura creantei lor. Deci creditorii vor fi satisfacuti in ordine, asa cum ei figureaza in acest clasament. Daca sunt mai multi creditori care fac parte din aceeasi categorie aflata pe o anumita pozitie in ordinea de preferinta, iar bunurile debitorului nu sunt suficiente pentru a le satisface integral creanta, se aplica acest principiu al proportionalitatii. Ne intereseaza acele cauze de preferinta care sunt in acelasi timp si drepturi reale de garantie: privilegiile speciale, privilegiile generale asura bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, ipoteca imobiliara sau mobiliara , gajul si dreptul de retentie. Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari poate fi restrans printr-o conventie intre creditor si debitor (2325 doar pt bunurile care nu sunt ipotecate). De asemenea nu pot fi urmarite bunurile care formeaza obiectul unei clauze de inalienabilitate (orice bun inalienabil este si insesizabil in acelasi timp 2329 (2) ). Exista insa si clauze de insesizabilitate acestea urmeaza regimul juridic al clauzelor de inalienabilitate inclusiv sub aspectul conditiilor de valabilitate si publicitate. Efectul clauzelor de insesizabilitate este mai restrans decat efectul clauzelor de inalienabilitate. Un bun insesizabil, desi nu poate fi urmarit, poate fi instrainat. Atunci cand exista garantii reale asupra unui bun, iar bunul respectiv fie piere fie este deteriorat, garantia reala se stramuta de drept asupra indemnizatiei de asigurare sau asupra despagubirii primite.

PRIVILEGIILE Au o dubla vocatie: - fie sunt simple cauze de preferinta fara a avea valoare de drepturi reale de garantie cum se intampla in cazul asa numitelor privilegii generale asupra tuturor bunurilor imobile si mobile ale debitorului. In realitate aceste privilegii nu poarta asupra unor bunuri determinate sau determinabile, ci poarta asupra intregului patrimoniu al debitorului sub latura sa activa sau asupra unei mase patrimoniale sub latura ei activa. Deci astfel de privilegii nu sunt altceva decat ordine de preferinta care sunt reglementate fie in C.proc.civ, fie in legea insolventei. - pentru a fi drepturi reale de garantie, privilegiile trebuie sa apese asupra unor bunuri determinate sau determinabile din patrimoniul debitorului sau eventual asupra unei universalitati de fapt. S-ar mai putea vorbi de un privilegiu ca un drept real de garantie, daca are ca obiect o masa patrimoniala, dar numai daca aceasta este apropiabila. In NCC sunt doua privilegii speciale care au ca obiect bunuri mobile si care au valoarea unor drepturi reale de garantie.

Este vorba mai intai de privilegiul care insoteste creanta vanzatorului unui bun mobil instrainat unei persoane fizice daca nu a fost platit pretul de catre cumparator creanta cu privire la plata pretului. Vanzatorul are un privilegiu special asupra bunului vandut care se afla deja in patrimoniul cumparatorului. Un asemenea privilegiu nu functioneaza daca bunul a fost dobandit de cumparator pentru serviciul sau exploatarea unei intreprinderi. Al doilea privilegiu special este cel care insoteste creanta persoanei care exercita un drept de retentie asupra unui anumit bun mobil cat timp exista drept de retentie asupra acelui bun, creditorul retentor ale un privilegiu special asupra acelui bun pentru satisfacerea creantei sale. In ambele cazuri desi este vorba de un drept real de garantie, totusi el nu confera decat drept de preferinta creditorului, iar nu si drept de urmarire. Ca o consecinta, daca bunul mobil care formeaza obiectul privilegiului este instrainat de debitor, privilegiul se stinge. Exista o exceptie de la aceasta regula numai cand instrainarea imbraca forma vanzarii, caz in care al doilea cumparator va fi tinut in continuare de privilegiul creditorului initial, altfel spus, desi este vorba de o dubla vanzarecumparare si avem doua privilegii, respectiv privilegiul primului vanzator si privilegiul primului cumparator care devine si vanzator; ele nu sunt egale, ci sunt ierarhizate. Este preferat primul vanzator, iar privilegiul primului cumparator care devine si vanzator mai poate fi utilizat numai daca mai ramane ceva din valoarea bunului care formeaza obiectul celor doua privilegii. Daca este vorba de o altfel de instrainare decat vanzarea-cumpararea, prin instrainare privilegiul se stinge Se mai stinge privilegiul special si atunci cand bunul este transferat sau piere in intregime. Desigur ca privilegiul se stinge si atunci cand se stinge si obligatia care este garantata. Acest mod de stingere a a privilegiului este prevazut in art. 2337. Ca drept real de garantie, privilegiul special are un caracter accesoriu in raport cu creanta garantata. Daca exista un concurs intre cele doua privilegii reglementate in art. 2339, primul privilegiu are forta juridica mai mare decat privilegiul retentorului. De asemenea daca exista concurs intre mai multe privilegii sau intre privilegii si ipoteci, vor fi satisfacute mai intai creantele privilegiate asupra unor bunuri mobile (2339), iar apoi creantele garantate cu ipoteca sau gaj. Dar in acest ultim caz, daca este vorba de o ipoteca mobiliara perfecta, creditorul privilegiat va fi preferat numai daca si-a inscris privilegiul asupra unui bun mobil in arhiva electronica de garantii inainte ca ipoteca sa fi devenit prefecta. Chiar daca nu discutam despre ipoteca mobiliara spunem doar ca o ipoteca mobiliara devine perfecta, numai dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate. Acest principiu opereaza si daca este vorba de o ipoteca imobiliara, privilegiul fiind preferabil ipotecii imobiliare numai daca el a fost inscris in cartea funciara inaintea de inscrierea ipotecii.

DREPTUL DE RETENTIE Spre deosebire de vcc, ncc cuprinde o reglementare speciala a dreptului de retentie in art. 2495-2499. Sub imperiul vcc figura juridica a fost conturata in jurisprudenta si doctrina fie pornind de la anumite aplicatii particulare care erau reglementate in vcc fie de la precedente judiciare prin care au fost extinse sferele de aplicare ale acelor cazuri particulare. Pe aceasta baza, in ncc s-a dat o reglementare cu valoare generala a dreptului de retentie. Dreptului de retentie este in momentul de fata un drept real de garantie care se naste in doua situatii: fie este vorba de un raport de drept cu un continut sinalagamatic; fie este vorba de cel care detine un bun al altei persoane si efectueaza cheltuieli necesare si utile in legatura cu acel bun. NB: - in ce priveste prima ipoteza nu este obligatoriu ca raportul juridic cu continut sinalagmatic sa se nasca dintr-un contract sinalagmatic ( in materia accesiunii imobiliare artificiale: cand autorul lucrarii este obligat sa predea lucrarea proprietarului terenului iar acesta are obligatia de despagubire fata de autorul lucrarii, autorul lucrarii poate retine lucrarea daca este de buna credinta pana i se plateste

despagubirea intr-o asemenea situatie raportul juridic dintre parti are continut sinalagmatic, desi nu este nascut dintr-un contract) . - cat priveste a doua ipoteza ea are aplicatii particulare multiple: in materia contractului de depozit, depozitarul poate retine bunul primit in depozit pana cand deponentul in restituie cheltuielile necesare si ultile facute cu bunul. Comodatarul are aceeasi posibilitate. Vanzatorul unui bun care pastreaza detentia precara a bunului, poate cere de la cumparator, cheltuielile necesare si ultile. De altfel, in art. 2496(2) se prevede cu valoare generala ca posesorul de rea credinta nu poate invoca dreptul de retentie decat daca legea in mod expres prevede acest lucru. De asemenea, dreptul de retentie nu poate fi invocat, in siuatia in care detinerea bunului are ca izvor o fapta ilicita abuziva sau nelegala ori bunul nu este susceptibil de urmarire silita. In ultimul caz solutia se impune intrucat bunul nefiind urmaribil nu se justifica. Ncc rezolva o problema controversata: care sunt drepturile retentorului? Doctrina si jurisprudenta anterioare intrarii in vigoare a ncc au precizat ca retentorul nu este un posesor adevarat intrucat nu detine bunul pentru el, ci pentru cel caruia trebuie sa il remita sau sa il restituie. Consecinta este ca prin ipoteza nu se pune problema dobandirii fructelor de catre retentor. Aceasta idee conturata in practica judiciara si in doctrina a nascut o confuzie in legatura cu situatia in care retentorul , fara a inchiria bunul, fara a obtine deci fructe civile, a asigurat administrarea bunului. Uneori in prctica judiciara s-a apreciat ca o asemenea administrare pentru conservarea bunului echivaleaza cu o folosire a bunului, cu consecinta obligarii retentorului la contravaloarea acestei folosinte. Ncc precizeaza in art. 2497 ca retentorul are toate drepturile si obligatiile specifice administratorului in cazul administrarii simple a bunurilor altuia conform art. 795-799 ncc. Deci retentorul este asimilat unui administrator in ipoteza administrarii simple a bunurilor altuia. Cand este vorba de dreptul de retentie asupra unui bun mobil, el este opozabil tertilor fara nicio alta formalitate de publicitate. In mod normal aceasta este solutia si cand este vorba de dreptul de retentie asupra unui bun imobil. Totusi desi beneficiaza de drept de retentie, retentorul nu se poate opune urmaririi pornite de un alt creditor asupra bunului care il are in retentie, dar va fi indreptatit sa participe la distributia pretului. Art. 2498 (2) concluzia este ca in raport cu creditorii chirografari, retentorul va fi preferat. Cat priveste concursul cu un creditor care se bucura de garantii reale, in masura in care acestia au beneficiat de formalitati de publicitate inainte de nasterea dreptului de retentie, creditorul respectiv va fi preferat. Dreptul de retentie este un dr real de garantie cu caracter particular, intrucat nu ofera drept de urmarire. Mai inceteaza dreptul de retentie, fie atunci cand creanta retentorului este satisfacuta fie atunci cand persoana interesata sa obtina restituirea bunului ii ofera o garantie , respectiv fie o suma de bani, fie o alta garantie suficienta . DREPTUL DE GAJ Asupra bunurilor mobile se pot constitui doua tipuri distincte de garantii: Ipoteca mobiliara sau dreptul de gaj Spre deosebire de vcc care prin ipoteza reglementa ipotecile numai pentru bunurile imobile, ncc a preluat si a adaptat viziunea cuprinsa in legea 99/1999 care reglementa garantia mobiliara supusa formalitatilor de publicitate in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Din 1999 a aparut un concurs intre gajul reglementat in c civ si aceasta garantie mobiliara specifica. Diferenta principala dintre cele doua tipuri de garantii mobiliare a fost de la bun inceput aceea ca de regula gajul presupune deposedarea debitorului de bunul mobil care formeaza obiectul garantiei, in timp ce ipoteca mobiliara nu presupune ca regula deposedarea debitorului. Garantia mobiliara reglementata de legea 99/1999 a fost impusa de cerintele specifice economiei de piata. Mai exact, aceasta lege a reglementat un instrument de garantie in ipoteza in care in exercitiul activitatii unei intreprinderi, intreprinzatorul, din nevoi de creditare, trebuia sa aiba si posibilitatea de a oferi in garantie bunuri mobile de care sa nu fie deposedat. Deposedarea ar fi facut imposibila activitatea economica specifica acelui debitor. Daca de regula gajul din vcc ca si cel din ncc se refera la bunuri corporale sau la bunuri incorporale care se incorporeaza in titlul constatator, garantia mobiliara prevauta in legea 99/1999 avea o sfera de aplicare foarte larga, inclusiv in privinta

bunurilor incorporale, inclusiv in privinta bunurilor viitoare. Dar pentru a putea functiona garantia mobiliara care avea o asemenea sfera de aplicare, trebuie sa fie insotita de un regim de publicitate adecvat. Desi in cazul bunurilor mobile posesia simpla e si cea care indeplineste functia de publicitate, in acest caz, intrucat este vorba de o garantie fara deposedare, posesia nu mai putea avea o asemenea functie. S-a instituit deci un regim de publicitate special, AEGRM. Ori de cate ori se instituia printr-un contract o garantie mobiliara in favoarea creditorului pe temeiul legii respective, aceasta trebuia inscrisa in AEGRM. Partenerii debitorilor, prezenti si viitori, aveau posibilitate sa cunoasca tabloul corect al garantiilor deja instituite de debitor. Mecanismul de functionare al garantiilor mobiliare era si este dependent de un sistem specific de publicitate mobiliara, altul decat simpla posesie. Acest sistem de garantii mobiliare si acest sistem de publicitate au fost preluate in ncc a.i ncc face distinctie intre ipoteca mobiliara care este fosta garantie mobiliara reglementata in legea 99/1999 si dreptul de gaj, care a fost preluat din vcc. Dreptul de gaj Notiunea de gaj are o dubla semnificatie: mai intai este vorba de contractul de gaj, apoi este vorba de drepturi reale de garantie care se nasc din contractul de gaj. Cat priveste contractul de gaj, el trebuie sa indeplineasca conditiile generale de valabilitate din materia contractului. In plus, cat priveste obiectul contractului, in art 2480 se precizeaza ca gajul se poate constitui numai asupra bunurilor mobile corporale sau asupra tituluilor negociate emise in forma materializata. Aceasta restrangere a obiectului dreptului de gaj este justificata sub dublu aspect: mai intai, gajul, asa cum este reglementat in c.civ presupune deposedarea de bun, ori stapanirea materiala nu se poate face decat asupra bunurilor corporale sau a celor incorporale care se incorporeaza in materialitatea titlului constatator (titluri negociate emise in forma materializata). Aceasta restrangere a sferei gajului este impusa si de distinsctia fata de ipoteca mobiliara; intr-adevar, fara a intra in detalii legate de aceasta, trebuie totusi evocat art. 2389 in care este data sfera bunurilor mobile care formeaza obiectul ipotecii mobiliare. Este vorba in primul rand de bunuri incorporale, iar cand e vorba de bunuri corporale ele sunt expres precizate in text, iar specificul lor este acela ca sunt legate de activitatea specifica unei intreprinderi. Contractul de gaj este un contract real. Altfel spus, pe langa elementul de vointa care este acordul partilor, mai este nevoie si de un fapt material. De obicei se spune remiterea bunului catre creditor. Art. 2481 este mai nuantat si are in vedere si ipoteza in care bunul mobil se afla deja la creditor inainte de realizarea acordului de vointa intre parti privind constituirea gajului. Este vorba aici de pastrarea bunului de catre creditor. Nu inseamna insa ca inceteaza caracterul real al contractului de gaj. In ambele cazuri, pe langa acordul de vointa este necesar un fapt material, fie ca e vorba de remiterea bunului, fie ca e vorba de pastrarea bunului de catre creditor. Cand este vorba de titluri nominative, alin.2 al art. 2481 precizeaza ca gajul se constiutie daca e vorba de titluri nominative prin remiterea lor de catre creditor, iar daca e vorba de titluri la ordin, prin andosare. Titlurile la ordin se caracterizeaza printr-un sistem specific de circulatie juridica (andosarea). Detinerea bunului poate fi facuta fie direct de catre creditorul gajist, fie de catre un tert in numele creditorului gajist. In primul caz ea trebuie sa fie publica si neechivoca; fata de tertii cu care nu se contureaza acest caracter precis si neechivoc, gajul nu poate fi opus. In al doilea caz, trebuie sa existe acordul expres al debitorului in acest sens. Cerinta este mentinuta in art. 2484. Pentru a se asigura opozabilitatea fata de terti, altii decat creditorul si cel care detine pentru el, este nevoie ca persoana care detine bunul sa primeasca si inscrisul constatator al creantei. Cat priveste publicitatea pentru opozabilitate, ea se realizeaza fie prin deposedarea debitorului (ceea ce inseamna ca exista posibilitatea in sens larg ca detinerea materiala a bunului sa aiba si functia de publicitate), fie prin inscrierea gajului la activ. Asadar, observam ca desi nu e vorba de ipoteca mobiliara ci de gaj, legiuitorul prevede posibilitatea ca publicitatea gajului sa se faca si prin inscrierea la AEGRM. Cand e vorba de sume de bani, publicitatea gajului se realizeaza numai prin detinerea efectiva. art 2482 Contractul de gaj si dreptul de gaj care se naste din el au caracter accesoriu. Contractul de gaj are caracter accesoriu fata de obligatia garantata: daca obligatia garantata nu e valabila, se desfiinteaza sau se stinge pe orice cale se desfiinteaza si contractul de gaj; la fel, daca creanta garantata se stinge pe

orice cale se stinge si dreptul de gaj. Caracterul accesoriu mai presupune ca dreptul de gaj garanteaza creanta cu toate accesoriile ei. Privit ca drept real, gajul este indivizibil. Acest caracter este explicat in art. 2493. Indivizibilitatea presupune ca daca debitorul decedeaza iar un mostenitor plateste o parte din datorie, nu poate sa pretinda ca s-a stins fie si partial dreptul de gaj. Bunul va putea fi restituit numai dupa ce datoria este stinsa in intregime. Daca decedeaza creditorul care beneficiaza de gaj, iar un mostenitor al sau primeste o parte din creanta, acesta nu poate sa restituie bunul dat in gaj pana nu au fost platiti si ceilalti mostenitori. Intrucat dreptul de gaj este un drept real de garantie cu caracter mobiliar, el confera cele doua atribute, dreptul de urmarire si dreptul de preferinta (procedural+substantial) In ce priveste urmarirea (2486) se precizeaza ca creditorul gajist are o actiune in restituitrea bunului de la orice persoana care il detine, cu exceptia cazurilor in care detinatorul ar putea invoca dobandirea bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta si a cazului in care bunul a fost preluat de un creditor care are o ipoteca mobiliara cu rang superior, sau in cazul in care bunul a fost preluat in cadrul unei proceduri de executare silita. Preferinta este exercitata in cadrul procedurii de executare a gajului. (comuna cu executarea ipotecii mobiliare). Pana la stingerea gajului, creditorul gajist are calitatea de detentor precar. De altfel, in art. 2487 se specifica la fel ca in cazul dreptului de retentie, ca pe durata gajului creditorul are doar drepturile unui administrator in cazul administrarii simple, conform art. 795-799. Fiind un detentor precar, creditorul gajist nu poate culege fructele bunului, cat timp nu exista o stipulatie contrara. Fructele industriale si naturale trebuie sa fie restituite. Fructele civile nu sunt nici culese si nici restituite, ci pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor pe care le face creditorul cu bunul si pentru plata creantei, stingandu-se mai intai dobanzile si apoi capitalul. Este posibil ca creditorul sa inchirieze deci bunul, dar nu in nume propriu, ci pentru debitor, avantajul fiind ca fructele civile pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor creantei. Daca nu isi poate acoperi cheltuielile pe aceasta cale, creditorul gajist beneficiaza de un drept de retentie asupra bunului, suplimentar dreptului de gaj. Chiar daca se stinge obligatia principala, dar debitorul nu a restituit cheltuielile facute de creditor cu detinerea bunului, pentru aceasta creanta speciala, creditorul se bucura si de un drept de retentie. Din interpretarea sistematica a art. 2491-2492 rezulta ca si atunci cand s-a stins gajul fie pentru ca s-a stins obligatia principala fie pentru ca exista un abuz din partea creditorului in intretinerea bunului, daca creditorul are si o creanta distincta privind cheltuielile, dreptul de retentie il va indreptati sa nu restituie bunul, pana nu primeste aceste cheltuieli. Cat priveste indatoririle, creditorul are indatorirea sa conserve bunul si indatoririle care apartin administratorului simplu; daca din culpa sa bunul a fost deteriorat sau a pierit, el este obligat la despagubiri corespunzatoare. IPOTECA Este un drept real de garantie care se constiutie in conditiile codului civil atat asupra bunurilor imobile cat si asupra bunurilor mobile. Nu mai este un drept real imobiliar, este un drept real de garantie fie imobiliar, fie mobiliar. Doua caracteristici estentiale: are caracter accesoriu in raport cu obligatia garantata (2354 ); in al doilea rand ipoteca este indivizibila, chiar daca obligatia garantata este divizibila, sau daca obiectul ipotecii este divizibil, ipoteca profita in intregime creantei garantate si apasa in intregime asupra bunului dat in garantie. Ca urmare nu s-ar putea pretinde ca ipoteca sa fie executata numai cu o cota parte dintr-un bun sau sa garanteze numai o cota parte din drept. Ca si in cazul dreptului de gaj, dreptul de ipoteca se bucura de cele doua prerogative: urmarirea si preferinta, sub ambele aspecte. Urmarirea - asupra aceluiasi bun, pot fi instituite mai multe drepturi de ipoteca, in favoarea unor creditori diferiti. Principiul egalitatii creditorilor in a doua infatisare, ar presupune ca intr-o asemenea situatie toti creditorii ipotecari sa fie satisfacuti fie in totalitate, fie proportional, daca bunul este insuficient ca valoare. Daca ipotecile au ranguri diferite, principiul egalitatii este inlaturat, si vor fi satisfacuti creditorii care au rang superior. In legatura cu aceste drepturi de preferinta este pusa in lumina natura juridica a dreptului de ipoteca, valabila si pentru dreptul de gaj. Se spune ca dreptul de ipoteca este un drept real de garantie.

Obiectul acestei garantii este chiar bunul dat in garantie sau valoarea bunului? In realitate, obiectul dreptului real de garantie nu este bunul in materialitatea lui ci valoarea economica a acelui bun. Idee cu atat mai limpede cand este vorba de bunuri incorporale care sunt obiect al ipotecii. Pentru a putea fi opozabila, ipoteca trebuie sa fie inscrisa in registrele de publicitate. Ipoteca imobiliara in cartea funciara, ipoteca mobiliara in AEGRM. Din momentul inscrierii ipoteca devine opozabila, si in functie de momentul inscrierii dobandeste un anumit rang. Sunt situatii in care desi nu este vorba de o ipoteca propriu-zisa, anumite operatiuni juridice sunt asimilate ipotecii. Asemenea cazuri sunt evidentiate in art. 2347: - contracte, indiferent de natura sau denumirea lor, care au ca efect constituirea unui drept asupra unui bun pentru a asigura executarea unei obligatii si care nu sunt opozabile tertilor decat din momentul inscrierii in registrele de publicitate asemenea ipotecilor; - sunt asimilate ipotecilor si cesiunea de creanta incheiata in scop de garantie, clauza de rezerva a proprietatii si pactele de rascumparare (mai putin cesiunea de drepturi de proprietate intelectuala si cesiunea de drepturi succesorale carora nu le sunt aplicabile prevederile de la ipoteca si nu opereaza operatiunile asimilate). Din ce izvoraste ipoteca? Spre deosebire de fideiusiune este vorba efectiv de izvorul ipotecii si nu doar de o manifestare a libertatii de vointa in considerarea dreptului de ipoteca. Sunt ipoteci conventionale care se nasc din contracte sau ipoteci care se nasc direct din lege sau ca efect al legii in legatura cu anumite situatii pe care legiuitorul le prevede. Obiectul si intinderea ipotecii Bunurile pot fi mobile sau imobile, corporale sau incorporale, mai mult pot fi individual determinate sau determinabile sau pot fi universalitati. Sunt excluse de la ipoteca bunurile inalienabile sau insesizabile. Intinderea ipotecii Daca avem o ipoteca asupra unei nude proprietati, cand acea nuda proprietate se intregeste, ipoteca se extinde asupra intregului drept de proprietate; Daca este vorba de drepturi reale pe cote parti, iar ipoteca a fost constituita de la inceput numai pe o cota parte a dreptului respectiv, in urma partajului acelui drept, trebuie sa distingem intre solutiile date la partaj: in masura in care constituitorul pastreaza in urma partajului o parte materiala din bun sau tot bunul, ipoteca se intinde asupra acelei parti din bun sau asupra bunului tot. Ipoteca se intinde asupra capitalului, dobanzilor, comisioanelor, penalitatilor si cheltuielilor rezonabile facute cu recuperarea si conservarea bunului. In urma accesiunii, daca unul dintre bunurile care se unesc formeaza obiectul ipotecii, ipoteca se intinde asupra intregului bun nou format. Bunurile mobile care devin accesorii unui bun imobil dar isi pastreaza individualitatea pot fi ipotecate odata cu imobilul sau separat. Ipoteca mobiliara se pastreaza si daca bunul mobil devine accesoriu unui imobil cu conditia sa-si pastreze individualitatea; in caz contrar (ca in situatia materialelor de constructii) ipoteca se stinge pentru ca bunurile isi pierd individualitatea. Cesiunea ipotecii Ipoteca este un drept real accesoriu, dar numai prin natura ei ipoteca este accesorie. Altfel spus caracterul accesoriu nu tine de esenta dreptului de ipoteca. Este inovatia pe care o introduce NCC in legatura cu ipoteca. Ca urmare devine astfel posibila cesiunea ipotecii. Consecinta este ca dreptul de ipoteca constituie o valoare care poate fi negociata pe piata. Din punct de vedere economic se deschide calea pentru crearea unei piete a ipotecilor cu consecinte benefice mai ales in domeniul imobiliar. Dreptul de ipoteca inteles ca drept real desi este accesoriu creantei pe care o garanteaza ipoteca se poate desprinde de creanta garantata. Desi de regula ipoteca se transmite odata cu creanta garantata NCC reglementeaza cesiunea ipotecii separat de dreptul de creanta garantat.

Prin cesiune ipoteca va garanta un alt drept de creanta. Ipoteza este aceea a unui creditor a carui creanta e garantata prin ipoteca, creditor care isi transmite ipoteca catre un alt creditor a carui creanta va deveni astfel garantata. Dreptul de ipoteca sau rangul acesteia poate fi cedat separat de creanta pe care o garanteaza. Este posibila nu numai cesiunea dreptului de ipoteca ci si cesiunea rangului ipotecii. E posibil sa avem mai multi creditori ipotecari ale caror creante sunt garantate prin ipoteci de ranguri diferite asupra aceluiasi bun. Intr-o asemenea ipoteza apare interesul cedarii rangului ipotecii astfel incat un creditor ipotecar cu un rang inferior sa urce in ierarhia creditorilor ipotecari. In acelasi alineat se precizeaza ca cesiunea ipotecii sau a rangului ipotecii e conditionata de determinare prin actul constitutiv al ipotecii a sumei garantate. Mai rezulta ca daca este vorba de o obligatie care are un alt obiect decat o suma de bani cesiunea nu este posibila. Intotdeauna creanta trebuie sa fie lichida in sens strict in sensul ca suma e determinata nu doar determinabila. Cat priveste forma cesiunii ipotecii se aplica principiul simetriei. Daca ipoteca poarta asupra unui bun imobil cesiunea trebuie sa fie facuta in forma autentica si sa fie inscrisa in CF. Inscrierea in CF e ceruta deocamdata pentru opozabilitatea fata de terti - toate drepturile reale imobiliare inclusiv cele accesorii se inscriu in CF pentru asigurarea opozabilitatii fata de terti, caracterul constitutiv fiind amanat pana la finalizarea lucrarilor de cadastru. Daca este vorba de o ipoteca mobiliara cesiunea trebuie sa fie oricum incheiata in forma scrisa intre creditorul cedent si creditorul cesionar indiferent de natura ipotecii, cesiunea trebuie sa fie adusa la cunostinta debitorului. Efectele ipotecii fata de terti Aceste efecte decurg in primul rand din prerogativa urmaririi pe care o confera dreptul de ipoteca atat sub aspect procedural cat si sub aspect substantial. Creditorului ipotecar ii vor putea fi opuse numai drepturile reale constituite dupa inscrierea ipotecii sale. El poate urmari bunul in mainile oricui s-ar afla si fara a tine seama de drepturile reale constituite dupa inscrierea ipotecii sale. Transmiterea bunului ipotecat catre un tert dobanditor dobanditorul nu are o situatie mai buna sau mai rea decat situatia debitorul obligatiei ipotecare: el trebuie sa respecte si termenele de plata care trebuiau respectate de debitorul obligatiei ipotecare. Dobanditorul pentru a impiedica urmarirea va stinge creanta ipotecara. Regresul dobanditorului: intr-o asemenea situatie este vorba de o subrogatie personala in drepturile creditorului platit. Sunt 2 ipoteze : se plateste datoria de buna voie, sau e vorba de o plata silita. In ambele cazuri dobanditorul are o actiune in regres impotriva constituitorului ipotecii. Daca tertul dobanditor avea drepturi reale principale constituite asupra bunului anterior ca creditorul ipotecar sa-si inscrie ipoteca, in cazul cand acesta din urma vinde bunul ipotecat, drepturile reale ale tertului renasc cu rangul lor originar. Daca pe langa actiunile reale intemeiate pe dreptul de ipoteca creditorul avea si actiuni personale atunci acestea se conservau. Ipoteca conventionala si ipoteca legala Regula este caracterul conventional al ipotecii. De regula dreptul de ipoteca se naste dintr-un contract de ipoteca. Ipoteca legala e o exceptie de la aceasta regula. In cazul ipotecii legale nu mai este nevoie de un acord de vointa intre constituitor si creditorul ipotecar, dar analizand cazurile de ipoteca legala reglementate vom vedea ca nu doar vointa legiuitorului e izvorul ipotecii. In cele mai multe cazuri e nevoie de un fapt juridic lato sensu de care legea leaga nasterea dreptului de ipoteca. Uneori

pe langa acest fapt juridic lato sensu mai este necesara si cererea de inscriere a ipotecii in sistemul de publicitate. Ipotecile legale privesc numai materia imobiliara. Ipoteci legale: Vanzatorul asupra bunului vandut pentru pretul datorat - legiuitorul asimileaza raporturile juridice nascute dintr-o promisiune de vanzare cumparare cu raporturile nascute chiar din contractul de vanzare cumparare si poate e mai bine sa vorbim de o promisiune de transmitere a dreptului de proprietate asupra unui imobil. Este insa nevoie ca acel imobil sa fie deja inscris in CF; daca e vorba de imobile neinscrise in CF promisiune de vanzare cumparare nu e suficienta pentru nasterea ipotecii legale. Dreptul de ipoteca garanteaza creanta care are ca obiect sumele platite pe temeiul promisiunii. Din considerente de echitate legiuitorul ii acorda imprumutatorului un drept de ipoteca legala cu conditia ca suma sa fi fost destinata achizitionarii unui imobil. Pentru a se naste dreptul de ipoteca legala trebuie sa se fi incheiat contractul. Nu e suficient sa se faca imprumutul ci imprumutul trebuie sa fie efectiv folosit pentru contractul de dobandire a imobilului. Dobanditorul va avea un drept grevat de ipoteca pana cand va restitui imprumutul Contractul de intretinere : o persoana transmite un bun iar in schimb dobanditorul va intretine transmitatorul. Daca e vorba de un bun imobiliar creditorul intretinerii va avea un drept de ipoteca. Obligatia de intretinere se transforma in renta daca dobanditorul nu va executa obligatia de intretinere. Renta va fi garantata cu ipoteca. Aici avem o cerinta importanta : inscrierea in CF a dreptului de proprietate odata cu aceasta ipoteca. In aceasta situatie avem o exceptie de la caracterul determinat al creantei ipotecare ipoteca se inscrie pentru o creanta cu un cuantum nedeterminat in momentul respectiv. Ipoteca se inscrie cu anticipatie. Arhitectii si antreprenorii care au conventit cu proprietarul sa construiasca sau sa repare un imobil, asupra imobilului au ipoteca pentru sumele datorate dar numai in limita sporului de valoare realizat ipoteca garanteaza nu valoarea lucrarilor ci numai sporul de valoare rezultat

Regulile ipotecii conventionale se aplica si ipotecii legale ! In ce priveste constituitorul se cere ca el sa fie titularul dreptului ce urmeaza sa fie ipotecat. Trebuie sa fie o persoana capabila. Constituitorul poate fi chiar debitorul sau sa fie o terta persoana (catiune reala) Cerintele speciale sunt valabile indiferent daca e debitorul sau o terta persoana. Obiectul ipotecii e vorba de un drept asupra bunului ce urmeaza a fi ipotecat. si alte drepturi pe langa dreptul de proprietate, drepturi reale daca sunt cesibile. Daca dreptul e anulabil sau conditional si ipoteca e la fel. Ipoteca poate sa aiba ca obiect un bun individual-determinat sau o universalitate. Cand e vorba de universalitati de bunuri mobile sau imobile, prezente sau viitoare, corporale sau incorporale, conventia de ipoteca nu se poate incheia decat cu privire la bunurile afectate activitatii unei intreprinderi. Daca e vorba de alte situatii nu se poate constitui prin conventie o ipoteca asupra unei alte universalitati. Cat priveste obligatia care este garantata in 2369 2372 : mai multe cerinte : Ipoteca conventionala poate garanta orice fel de obligatii Daca e vorba de o obligatie viitoare rangul nu se dobandeste din momentul nasterii obligatiei ci din momentul inscrierii ipotecii in registrul de publicitate. Practic este un rang constituit cu anticipatie. Obligatia se naste mai tarziu dar rangul preexista acestei obligatii. Avem conditia ca suma ramasa sa fie predata

Daca suma de bani nu se plateste deloc : se desfiinteaza ipoteca Partial : se reduce ipoteca Contractul de ipoteca conventionala trebuie sa contina: - suma pentru care se constituie ipoteca sa reiasa din contract - numele constituitorului si creditorului ipotecar - cauza obligatiei garantate - o descriere suficient de precisa a bunului ipotecat (nu sub forma toate bunurile prezente si viitoare). Se consacra regula potrivit careia bunul ipotecat nu este indisponibilizat: cel care are bunul ipotecat poate sa il instraineze. Chiar daca s-ar prevedea in contractul de ipoteca o clauza prin care s-ar interzice instrainarea bunului ipotecar aceasta clauza se considera nescrisa. Daca in contractul de ipoteca s-ar inscrie o clauza prin care s-ar spune ca instrainarea bunului e echivalenta cu neindeplinirea obligatiei garantate -> e nescrisa. Acest lucru rezulta informal. Indatoririle celui care constituie ipoteca - deteriorarea sau distrugerea sunt admisibile doar daca rezulta din utilizarea normala a bunului. Ipoteca imobiliara Conditia de forma a ipotecii imobiliare ipoteca imobiliara conventionala trebuie incheiata in forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute. Daca vorbim de inovatia legiuitorului : incheiere in forma autentica de catre notarul public. Nu se confunda autentificarea ipotecii si modul de exprimare a intentiei a persoanei juridice prin care e imputernicita o persoana sa incheie actul de ipoteca. Procesul de deliberare trebuie sa tina seama de regulile din actul constitutiv. Aceasta solutie e rezultatul controverselor din practica juridiciara in legatura cu forma imputernicirii. Inscrierea in cartea funciara intrucat e amanat efectul constitutiv => desi e vorba de ipoteca imobiliara, inscrierea e ceruta numai pentru opozabilit fata de terti. Nu constituirea ipotecii ci opozabilitatea fata de terti se realizeaza atunci cand e vorba de o universalitate de bunuri imobile in masura in care ipoteca a fost inscrisa in CF in legatura cu fiecare imobil in parte. Obiectul ipotecii imobiliare : a) imobilele cu accesoriile lor; b) uzufructul acestor imobile si accesoriile; c) cote-parti din dreptul asupra imobilelor; d) dreptul de superficie. Extinderea ipotecii se face si asupra ameloratiunilor indiferent daca sunt facute anterior sau ulterior ipotecii (elemente accesorii imobilelor). Cand e vorba de fructe desi nu sunt accesorii imobilelor ne intereseaza situatia in care fructele au fost separate de bun - facem distinctie intre fructe naturale si industriale. Pentru ipoteza in care s-ar prevedea in contractul de ipoteca imobiliara clauze care impun plata cu anticipatie a creditului in situatia in care s-ar constitui o alta garantie asupra aceluiasi bun. Tot ca o garantie se prevede expres ca este considerata nescrisa clauza prin care creditorul ipotecar ar fi autorizat sa posede imobilul ipotecat sau sa ii culeaga fructele inainte de inceperea executarii. Altfel spus este o clauza de antihreza. CONCURSUL INTRE CREDITORII IPOTECARI Tipuri: -intre ipoteci mobiliare -imobiliare

-intre ipoteci mobiliare cu ipoteci imobiliare Intre ipoteci imobiliare si mobiliare : Cand e vorba de concurs intre ipoteci imobiliare, textul are in vedere doua sau mai multe ipoteci inscrise asupra aceluiasi bun imobil. Prioritatea depinde de rangul ipotecilor. Rangul e dat de inscrierea in CF. Va avea rang superior cel care s-a inscris mai intai in CF. Nu e vorba de inscrierea propriu zisa ci de data inscrierii. Concursul dintre ipotecile mobiliare si gaj : are prioritate cel care si-a inscris primul ipoteca in arhiva. Solutia e valabila si cand creditorul gajist ar fi preluat posesia inainte de inscrierea in arhiva. STINGEREA IPOTECILOR Ipoteca imobiliara se stinge prin radierea din CF sau prin pieirea totala a bunului. Ipoteca mobiliara se stinge iar cea imobiliara se poate radia pentru urmatoarele cauze: stingerea obligatiei principale; neindeplinirea evenimentului de care depinde nasterea obligatiei garantate sau indeplinirea evenimentului de care depinde stingerea ei; neindeplinirea evenimentului de care depinde nasterea ipotecii sau indeplinirea evenimentului de care depinde stingerea ei; dobandirea de creditor a bunului grevat; renuntarea expresa sau tacita a creditorului la ipoteca. EXECUTAREA IPOTECII Daca debitorul obligatiei garantate nu plateste: Cerinta principala este existenta unui titlu executoriu. Creanta certa lichida si exigibila Un contract de ipoteca incheiat cu respectarea prevederilor legale este titlu executoriu Nu e necesara pornirea unui proces pentru investirea cu titlu executoriu. Ce se intampla daca ipoteca se naste din lege? Vom avea nevoie de obtinerea unui titlu executoriu Avem o notiune speciala de pact comisoriu in 2433. Nu trebuie confundat cu cel de la rezolutiune/reziliere. Aici se refera la o clauza prin care in ipoteza in care debitorul nu plateste, iar creditorul poate prelua proprietatea bunului in mod direct si fara formalitatile de executare -> clauza respectiva se considera nescrisa Ordinea urmaririi, ipoteze: Un creditor ipotecar nu are dreptul de optiune intre urmarirea bunurilor ipotecate si neipotecate. El trebuie sa urmareasca mai intai bunurile ipotecate si daca nu sunt suficiente pentru satisfacerea creantei poate urmari celelalte bunuri. Daca e vorba de o cautiune reala creditorul va trebui sa urmareasca mai intai imobilul din patrimoniul constituitorului chiar daca acesta nu este debitorul. Daca imobilul nu e suficient: din patrimoniul debitorului. Cand insusi debitorul e constituitorul ipotecii : se urmaresc bunurile din patrimoniul debitorului .