Sunteți pe pagina 1din 511

Teme si probleme pentru concursurile

internat ionale student esti de matematica


Cornel Baet ica, Monica Burlica, Mihai Ispas, Gabriel Mincu,
Mircea Olteanu, Ariadna Pletea, Vasile Pop, Dorian Popa,
Liliana Popa, Marcel Roman, Radu Strugariu
Lucrarea a fost elaborata dupa cum urmeaza:
Capitolul 1. Cornel Baet ica
Capitolul 2. Gabriel Mincu
Capitolul 3. Vasile Pop, Ariadna Pletea
Capitolul 4. Vasile Pop
Capitolul 5. Vasile Pop, Ariadna Pletea
Capitolul 6. Vasile Pop, Marcel Roman
Capitolul 7. Vasile Pop, Mircea Olteanu
Capitolul 8. Liliana Popa
Capitolul 9. Dorian Popa, Vasile Pop
Capitolul 10. Dorian Popa
Capitolul 11. Mircea Olteanu, Radu Strugariu
Capitolul 12. Liliana Popa
Capitolul 13. Monica Burlica, Mihai Ispas
Capitolul 14. Gabriel Mincu
Cuprins
Introducere 2
I. Algebra si Geometrie 3
1 Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 4
2 Polinoame 43
3 Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 84
4 Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 145
5 Spat ii euclidiene si operatori liniari 170
6 Geometrie vectoriala si analitica 203
II. Analiza matematica 242
7 Siruri si serii numerice 243
8 Calcul diferent ial pentru funct ii de o variabila reala 287
9 Calcul integral pentru funct ii de o variabila reala 308
10 Funct ii de mai multe variabile reale 341
11 Siruri si serii de funct ii: serii Taylor, serii Fourier 372
12 Funct ii complexe 422
III. Matematici discrete 448
13 Combinatorica si grafuri 449
14 Aritmetica si teoria numerelor 489
1
Introducere
Concursurile de matematica, nat ionale si internat ionale pentru elevi au o tradit ie
ndelungata, primul concurs internat ional ind organizat la init iativa Romaniei, n
Romania n anul 1959 (Olimpiada Internat ionala de Matematica).

In tot i acesti ani, la
nivelul matematicii preuniversitare s-a ajuns la o programa de concurs comuna, unanim
acceptata de toate t arile participante la OIM (n prezent peste 120 de t ari) iar concur-
sul reprezinta pentru mult i dintre participant i cel mai important test de vericare al
nivelului pregatirii matematice si n acelasi timp un barometru pentru nivelul matematicii
competit ionale al t arii din care provin.
Este de dorit ca si la nivel universitar competit iile internat ionale sa urmeze modelul
OIM, n special ca forma de organizare si ca programa de concurs general acceptata si
cunoscuta.
La nivel universitar concursurile de matematica s-au desfasurat foarte mult timp doar
la nivel nat ional n diverse t ari si n multe cazuri sporadic. Cea mai veche competit ie
nat ionala cu desfasurare nentrerupta este concursul Putnam, organizat n Statele Unite
ale Americii ncepand cu anul 1938.

In Romania, Concursul Nat ional Student esc Traian
Lalescu s-a desfasurat la mai multe discipline, s-a ntrerupt n perioada 1992-2006 si a
fost reluat din 2007 la matematica.
Cea mai importanta competit ie internat ionala de matematica pentru student i este
IMC (International Mathematics Competition for University Students) care se organizeaza
itinerant din 1994 ind echivalentul Olimpiadei Internat ionale de Matematica la nivel
universitar.

In ultimii ani la aceasta competit ie participa peste 300 de student i din peste 70
de universitat i si peste 30 de t ari. Competit ia este individuala iar ecare echipa reprezinta o
universitate (nu o t ara). Dicultatea problemelor date n concurs este deosebit de ridicata,
iar rezultatul este edicator: concursul se desfasoara pe durata a doua zile si se dau 5 sau
6 probleme n ecare zi.

Incepand din 2007 se desfasoara Concursul Internat ional Student esc SEEMOUS (South
Eastern European Mathematical Olympiad for University Students), analogul Olimpiadei
Balcanice de Matematica pentru elevi, la care au participat n ecare an student i de la
universitat i din Romania (Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi, Timisoara).
Aceasta culegere de probleme a fost gandita pentru a pune la dispozit ia student ilor
din Romania un material necesar pentru o buna pregatire matematica n vederea ridicarii
nivelului pregatirii obisnuite la nivel competit ional (nat ional sau internat ional). La
elaborarea cart ii au fost implicat i profesori cu experient a la concursurile nat ionale si
internat ionale student esti.

In elaborarea programei care st a la baza culegerii am decis, dupa discut ii cu


reprezentant i ai majoritat ii universitat ilor din t ara, sa folosim curricula concursurilor
internat ionale de matematica la care student ii de la universitat ile din Romania participa
cel mai frecvent.
Problemele au fost mpart ite pe teme n 14 capitole:
2
Introducere 3
Algebra - capitolele 1 si 2,
Algebra liniara - capitolele 3, 4, 5,
Geometrie analitica - capitolul 6,
Analiza reala (funct ii de o variabila) - capitolele 7, 8, 9,
Analiza matematica (funct ii de mai multe variabile) - capitolul 10,
Siruri si serii de funct ii - capitolul 11,
Funct ii complexe - capitolul 12,
Matematici discrete - capitolele 13 si 14.
Fiecare capitol ncepe cu o prezentare a not iunilor si rezultatelor necesare rezolvarii
problemelor, urmata de un numar sucient de probleme rezolvate, unele clasice, dar sem-
nicative, altele pentru antrenament si altele selectate din concursurile internat ionale sau
nat ionale ale altor t ari ca: Rusia, Frant a, Iran, S.U.A., Ungaria, Cehia, Israel.
Culegerea cont ine peste 600 de probleme cu rezolvari complete, o lista de peste 50 de
titluri bibliograce (cart i editate n t ara sau n strainatate), precum si o lista de adrese
de Internet ale diverselor concursuri internat ionale student esti. Dupa cunostint a autorilor
aceasta culegere este prima n lume care trateaza o astfel de tematica la modul general,
neind dedicata doar unui anumit concurs.
Fiecare capitol al culegerii a fost elaborat de unul sau doi dintre cei 11 autori si ecare
a putut contribui cu probleme la orice alt capitol. De coordonarea ntregii culegeri si
nalizarea ei s-au ocupat conf. dr. Vasile Pop de la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca
si conf. dr. Cornel Baet ica de la Universitatea din Bucuresti.
Capitolul 1
Structuri algebrice: monoizi,
grupuri, inele, corpuri
Denit ii si rezultate
Legi de compozit ie. Semigrupuri. Monoizi
Fie M o mult ime nevida. O funct ie : M M M se numeste lege de compozit ie
pe M. Daca nu ment ionam altfel, legea de compozit ie va notata multiplicativ, adica
(x, y) = xy. Daca legea de compozit ie este asociativa, adica (xy)z = x(yz) pentru orice
x, y, z M, atunci (M, ) se numeste semigrup. Daca n plus exista un element neutru
e M, adica xe = ex = x pentru orice x M, atunci semigrupul M se numeste monoid.
Daca nu exista nici un pericol de confuzie, n loc de (M, ) vom scrie simplu M.
Daca M este monoid, atunci mult imea U(M) = x M [ x este simetrizabil este grup
cu legea de compozit ie indusa din cea a lui M si se numeste grupul unitat ilor lui M.
Fie M un monoid si M
t
o submult ime nevida a sa. Daca M
t
este monoid n raport cu
legea indusa (echivalent, xy M
t
pentru orice x, y M
t
si elementul identitate al lui M
se aa n M
t
), atunci M
t
se numeste submonoid al lui M.
Daca S, S
t
sunt semigrupuri si f : S S
t
o funct ie cu proprietatea ca f(xy) = f(x)f(y)
pentru orice x, y S, atunci f se numeste morsm de semigrupuri. Daca M, M
t
sunt
monoizi, iar f : M M
t
este o funct ie cu proprietatea ca f(xy) = f(x)f(y) pentru orice
x, y M si f(e) = e
t
, unde e, e
t
sunt elementele identitate ale celor doi monoizi, atunci f
se numeste morsm de monoizi.
Grupuri
Daca G este un grup multiplicativ, atunci, daca nu se precizeaza altfel, elementul neutru
se noteaza cu e (sau cu 1).
Ordinul unui element g al unui grup se noteaza ord(g) si este cel mai mic numar natural
nenul n cu proprietatea ca g
n
= e.
Daca G este grup nit, atunci ord(g) [ [G[.
Fie G grup si H G, H ,= . Atunci H se numeste subgrup al lui G daca pentru orice
x, y H avem ca xy
1
H.
Scriem ca H este un subgrup al lui G astfel: H G.
Un subgrup H al lui G se numeste propriu daca H ,= G.
Daca X este o submult ime a unui grup G, atunci intersect ia tuturor subgrupurilor lui
G care cont in pe X se numeste subgrupul generat de X si se noteaza cu X.
Fie G un grup si H G. Doua elemente x, y G se numesc congruente modulo H la
4
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 5
stanga (respectiv, la dreapta) daca x
1
y H (respectiv, xy
1
H). Ambele relat ii de
congruent a modulo H sunt relat ii de echivalent a.
Notam cu (G/H)
s
(respectiv, (G/H)
d
) mult imea claselor de resturi pentru relat ia de
congruent a la stanga (respectiv, la dreapta) modulo H si avem ca [(G/H)
s
[ = [(G/H)
d
[.
Fie [G : H] = [(G/H)
s
[ = [(G/H)
d
[; [G : H] se numeste indicele lui H n G.
Teorema lui Lagrange. Fie H K G. Atunci [G : H] = [G : K][K : H].
Lema lui Poincare. Fie H, K G. Atunci [G : H K] [G : H][G : K]. Daca
[G : H] < si [G : K] < , atunci [G : H K] = [G : H][G : K] daca si numai daca
G = HK.
Fie H G. Daca xHx
1
= H pentru orice x G sau echivalent, (G/H)
s
= (G/H)
d
,
atunci H se numeste subgrup normal.
Scriem ca H este subgrup normal al lui G astfel: H G.

In acest caz, pe mult imea G/H = (G/H)


s
= (G/H)
d
se deneste o structura de grup.
G/H se numeste grupul factor al lui G prin subgrupul normal H.
Fie H G. Aplicat ia p : G G/H, p(a) = a pentru orice a G, este morsm de
grupuri si se numeste proiect ia canonica.
Grupurile factor au urmatoarea proprietate de universalitate: e G, G
t
doua grupuri, H
subgrup normal al lui G si f : G G
t
morsm de grupuri cu proprietatea ca H Ker f.
Atunci exista si este unic un morsm de grupuri f : G/H G
t
care satisface condit ia
fp = f, unde p : G G/H este proiect ia canonica.
Un subgrup propriu H al lui G se numeste subgrup maximal daca pentru orice K G
cu H K, rezulta ca K = H sau K = G.
Fie Z(G) = x G [ xg = gx pentru orice g G. Mult imea Z(G) se numeste centrul
grupului G si este subgrup normal al lui G.
Daca H G, atunci C
G
(H) = x G [ xh = hx pentru orice h H se numeste
centralizatorul lui H n G. Pentru un element g G, mult imea C
G
(g) = x G [ xg = gx
se numeste centralizatorul elementului g. Sa observam ca C
G
(g) si C
G
(H) sunt subgrupuri
ale lui G.
Un grup G se numeste simplu daca singurele sale subgrupuri normale sunt G si e.
Fie G un grup, H G si H
G
=

xG
xHx
1
. H
G
se numeste interiorul normal al lui H
n G si este cel mai mare subgrup normal al lui G cont inut n H.

In particular, H G
daca si numai daca H
G
= H.
Fie G un grup, H G si N
G
(H) = x G : xHx
1
= H. N
G
(H) se numeste
normalizatorul lui H n G si N
G
(H) este cel mai mare subgrup al lui G n care H este
normal.

In particular, H G daca si numai daca N
G
(H) = G.
Daca H G, atunci C
G
(H) N
G
(H) si N
G
(H)/C
G
(H) este izomorf cu un subgrup al
lui Aut(H).
Fie G un grup si x, y G. Denim comutatorul lui x cu y ca ind elementul
[x, y] = x
1
y
1
xy. Elementele lui G de forma [x, y] se numesc comutatori.

In general,
produsul a doi (sau mai mult i) comutatori nu este neaparat un comutator. Denim
subgrupul comutator al lui G ca ind subgrupul generat de tot i comutatorii lui G si l vom
nota cu G
t
(se mai noteaza si cu [G, G]). Sa observam ca G/G
t
este un grup comutativ,
numit abelianizatul lui G. Mai mult, daca H G, atunci G/H este abelian daca si numai
daca G
t
H.
Daca X este o mult ime nevida, mult imea biject iilor de la X la X este grup cu
compunerea funct iilor. Acest grup se numeste grupul simetric al mult imii X si se noteaza
cu S(X). Elementele lui S(X) se numesc permutari. Daca X = 1, . . . , n, atunci S(X)
se noteaza cu S
n
. Subgrupul lui S
n
care consta din toate permutarile pare se noteaza cu
6
A
n
si se numeste grupul altern de grad n.
Un grup nit G se numeste p-grup, unde p este numar prim, daca [G[ = p
n
, n N

.

In
acest caz, Z(G) ,= e.
Fie G un grup nit si p un numar prim cu proprietatea ca p [ [G[.
Un subgrup H al lui G cu [H[ = p
m
, m N

, se numeste p-subgrup.

In cazul n care
(p, [G : H]) = 1, H se numeste p-subgrup Sylow.
Mult imea p-subgrupurilor Sylow ale lui G se noteaza Syl
p
(G).
Teoremele lui Sylow. Fie G un grup nit si p un numar prim cu proprietatea ca p [ [G[.
(i) G cont ine un p-subgrup Sylow.
(ii) Orice doua p-subgrupuri Sylow sunt conjugate, adica daca P
1
si P
2
sunt p-subgrupuri
Sylow, atunci exista x G astfel ncat P
2
= xP
1
x
1
.
(iii) Daca n
p
este numarul p-subgrupurilor Sylow ale lui G, atunci n
p
1 (mod p),
n
p
= [G : N
G
(P)] si n
p
[ [G : P] pentru orice p-subgrup Sylow P.
Inele
Prin inel vom nt elege o mult ime R nzestrata cu doua legi de compozit ie: adunarea
+ si nmult irea , astfel ncat (R, +) este grup abelian, iar nmult irea este asociativa
si distributiva la stanga si la dreapta fat a de adunare. Daca, n plus, exista un element
neutru pentru nmult ire (notat de obicei cu 1), atunci (R, +, ) se numeste inel unitar.
Daca R si S sunt inele, un morsm de inele f : R S este o funct ie pentru care
f(a + b) = f(a) + f(b) si f(ab) = f(a)f(b) pentru orice a, b R. Daca R si S sunt
inele unitare si morsmul de inele f : R S verica si f(1
R
) = 1
S
(unde 1
R
si 1
S
sunt
elementele identitate la nmult ire pentru R si S), atunci f se numeste morsm unitar de
inele. Daca R si S sunt inele unitare, atunci, daca nu precizam altfel, prin morsm de inele
de la R la S se nt elege morsm unitar.
Pentru orice submult ime nevida A a unui inel R se noteaza C
R
(A) = r R [ ra = ar
pentru orice a A si se numeste centralizatorul lui An R.

In particular, C
R
(R), care se
noteaza cu Z(R) (sau C(R)), se numeste centrul lui R.
Fie R un inel unitar. Un element x R se numeste inversabil la stanga (respectiv la
dreapta) daca exista y R astfel ncat yx = 1 (respectiv xy = 1). Elementul y se numeste
invers la stanga (respectiv la dreapta) al lui x. Daca x este inversabil la stanga si la dreapta,
atunci se numeste element inversabil.
Fie R un inel. Un element a R se numeste divizor al lui zero la stanga (respectiv la
dreapta) daca exista b R, b ,= 0, astfel ncat ab = 0 (respectiv ba = 0). Daca a este divizor
al lui zero la stanga si la dreapta, atunci se numeste divizor al lui zero. (De exemplu, 0
este divizor al lui zero.) Un element care nu este divizor al lui zero nici la stanga si nici
la dreapta se numeste nondivizor al lui zero sau element regulat. Un inel fara divizori ai
lui zero la stanga si la dreapta (diferit i de 0) se numeste inel integru. (Echivalent, daca
ab = 0, atunci a = 0 sau b = 0.) Un inel integru comutativ (cu 0 ,= 1) se numeste domeniu
de integritate.
Fie R un inel si x R. x se numeste nilpotent daca exista un n N astfel ncat
x
n
= 0. Cel mai mic n cu proprietatea ca x
n
= 0 se numeste indicele de nilpotent a al lui
x. Elementul x se numeste idempotent daca x
2
= x.
Fie R un inel si I R, I ,= . I se numeste ideal stang (respectiv ideal drept) al lui R
daca xy I pentru orice x, y I si ax I (respectiv xa I) pentru orice a R, x I.
Daca I este si ideal stang si ideal drept, atunci se numeste ideal bilateral. Daca R este inel
comutativ, atunci cele trei denit ii de mai sus coincid si spunem ca I este ideal.
Daca I este ideal bilateral n inelul R, notam cu R/I inelul factor. Aplicat ia p : R R/I,
p(a) = a pentru orice a R, este morsm de inele si se numeste proiect ia canonica.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 7
Inelele factor au urmatoarea proprietate de universalitate: e R, R
t
doua inele, I ideal
bilateral al lui R si f : R R
t
morsm de inele cu proprietatea ca I Ker f. Atunci
exista si este unic un morsm de inele f : R/I R
t
care satisface condit ia fp = f, unde
p : R R/I este proiect ia canonica.
Daca R este un inel si I J doua ideale bilaterale ale sale, atunci exista un izomorsm
canonic
R/I
J/I
R/J.
Fie R un inel comutativ si P R un ideal.
P se numeste ideal prim daca P ,= R si ab P implica a P sau b P, unde a, b R.
Echivalent, R/P este domeniu de integritate.
P se numeste ideal maximal daca P ,= R si nu exista un alt ideal propriu al lui R care sa
cont ina strict pe P. Echivalent, R/P este corp.
Pentru un inel R se vor folosi urmatoarele notat ii:
U(R) = mult imea elementelor inversabile din R,
D(R) = mult imea divizorilor lui zero din R,
N(R) = mult imea elementelor nilpotente din R,
Idemp(R) = mult imea elementelor idempotente din R,
Spec(R) = mult imea idealelor prime ale lui R,
Max(R) = mult imea idealelor maximale ale lui R.
Daca I si J sunt ideale (stangi, drepte, bilaterale) n inelul R, notam cu IJ mult imea
elementelor lui R de forma x
1
y
1
+. . .+x
n
y
n
, cu n N

, x
1
, . . . , x
n
I si y
1
, . . . , y
n
J, iar
cu I +J mult imea elementelor lui R de forma x+y, cu x I si y J. Atunci IJ, respectiv
I + J, este ideal (stang, drept, bilateral) al lui R si se numeste produsul, respectiv suma,
idealelor I si J. Puterile I
n
ale idealului I se denesc recurent prin I
1
= I si I
n
= II
n1
pentru n 2.
Un ideal (stang, drept, bilateral) al lui R se numeste ideal nilpotent daca exista n N

cu proprietatea ca I
n
= 0.
Prin R[X] vom nota inelul polinoamelor n nedeterminata X cu coecient i ntr-un inel
R. Inelele de polinoame au urmatoarea proprietate de universalitate: pentru orice morsm
de inele f : R S si pentru orice s S, exista si este unic un morsm f : R[X] S
astfel ncat f = f (unde : R R[X], (a) = a pentru orice a R, este morsmul
canonic) si f(X) = s.
Daca f R[X], atunci prin grad(f) notam gradul lui f.
Daca I este ideal (stang, drept, bilateral) al lui R, atunci prin I[X] notam mult imea
polinoamelor din R[X] cu tot i coecient ii n I. Se observa ca I[X] este ideal (stang, drept,
bilateral) al inelului R[X].
Prin M
n
(R), n N

, notam inelul matricelor patratice de ordin n cu coecient i ntr-un


inel R.
Daca I este un ideal (stang, drept, bilateral) al lui R, atunci se noteaza cu M
n
(I) mult imea
matricelor cu toate elementele n I. Se observa ca M
n
(I) este ideal (stang, drept, bilateral)
al lui M
n
(R).
Are loc si o reciproca: orice ideal bilateral al lui M
n
(R) este de forma M
n
(I), cu I ideal
bilateral al lui R.
Fie R un inel comutativ si unitar. Prin R[[X]] vom nota inelul de serii formale n
nedeterminata X cu coecient i n R. Daca f = a
0
+a
1
X+ este o serie formala nenula,
atunci ordinul lui f se noteaza cu ord(f) si este cel mai mic n cu proprietatea ca a
n
,= 0.
8
Probleme
Problema 1.1 Fie (M, ) un semigrup nit. Sa se arate ca exista un sir de numere naturale
n
1
< n
2
< . . . < n
k
< . . . astfel ncat pentru orice x M are loc x
n
1
= x
n
2
= . . . = x
n
k
=
. . ..
Solut ie.

Incepem prin a observa c a daca n semigrupul nit M consideram un element


x, iar (k
n
) este un sir strict crescator de numere naturale, atunci putem alege un subsir
(k
n
i
) al sau astfel ncat elementele x
kn
i
, i 1, sa ia toate aceeasi valoare. Aceasta este
evident, deoarece elementele sirului x
kn
pot lua doar un numar nit de valori. Fie M =
x
1
, . . . , x
r
. Aplicam observat ia de mai sus elementului x
1
si sirului tuturor numerelor
naturale. Obt inem un sir (n
i
)
i1
de numere naturale pentru care toate puterile x
n
i
1
sunt
egale. Aplicam acum observat ia de mai sus elementului x
2
si sirului (n
i
)
i1
. Renotand,
obt inem un sir (n
i
)
i1
pentru care tot i x
n
i
1
iau aceeasi valoare si tot i x
n
i
2
sunt egali.
Continuand procedeul obt inem dupa r pasi sirul cautat.
Problema 1.2 Fie (M, +) un submonoid al lui (N, +). Sa se arate ca exista o submult ime
nita A a lui N si d, n
0
N astfel ncat M = A nd [ n n
0
.
Solut ie. Vom demonstra mai ntai urmatoarea
Lema. Fie n 2 un numar natural si a
1
, . . . , a
n
N

cu proprietatea ca (a
1
, . . . , a
n
) = 1.
Atunci exista n
0
N

cu proprietatea ca pentru orice x N, x n


0
, exista k
1
, . . . , k
n
N
astfel ncat x = k
1
a
1
+ +k
n
a
n
.
Demonstrat ie. Induct ie dupa n. Daca n = 2, alegem n
0
= a
1
a
2
si consideram sirul de
numere 0 a
2
, 1 a
2
, . . . , (a
1
1) a
2
. S a observam ca termenii sirului dau resturi distincte
la mpart irea cu a
1
si indn numar de a
1
vor aparea toate resturile posibile. Daca x n
0
,
scriem x = qa
1
+r cu 0 r < a
1
. Din cele de mai sus rezulta ca exista l 0, . . . , a
1
1
astfel ncat la
2
= q
t
a
1
+ r. Deci x la
2
= (q q
t
)a
1
. Daca q q
t
< 0, atunci x < la
2
si
rezulta a
1
a
2
< la
2
, adica a
1
< l, fals. Rezulta ca q q
t
0 si r = la
2
+ (q q
t
)a
1
.
Daca n > 2, notam b = (a
1
, . . . , a
n1
) si c = a
n
. Atunci (b, c) = 1 si din cele de mai sus
rezulta ca exista n
1
N cu proprietatea ca pentru orice x N, x n
1
, exista k, l N
astfel nct x = kb + lc. Dar (a
1
/b, . . . , a
n1
/b) = 1 si din ipoteza de induct ie rezulta ca
exista n
2
N cu proprietatea ca pentru orice y N, y n
2
, exista l
1
, . . . , l
n1
N
astfel nct y = l
1
a
1
/b + + l
n1
a
n1
/b by = l
1
a
1
+ + l
n1
a
n1
pentru y n
2
.
Consideram n
0
= n
2
b(1 + c) + n
1
si aratam ca pentru orice x n
0
exista k
1
, . . . , k
n
N
astfel ca x = k
1
a
1
+ +k
n
a
n
.
Cum n
0
> n
1
, exista k, l N astfel ca x = kb + lc. Putem presupune ca k n
2
, altfel
k < n
2
n
2
b(1 + c) < x = kb + lc < n
2
b + lc n
2
bc < lc n
2
b < l x =
(k + n
2
c)b + (l n
2
b)c, scriere n care coecient ii lui b si c sunt numere naturale iar
coecientul lui b este mai mare sau egal decat n
2
. Deci bk = l
1
a
1
+ + l
n1
a
n1
, unde
l
1
, . . . , l
n1
N.

In concluzie, x = kb +lc = l
1
a
1
+ +l
n1
a
n1
+lc si nu avem decat sa
alegem k
1
= l
1
, . . . , k
n1
= l
n1
, k
n
= l pentru a obt ine scrierea dorita.
Sa trecem acum la rezolvarea problemei. Fie d cel mai mare divizor comun al ele-
mentelor mult imii M 0. Atunci (1/d)M N este submonoid, deci putem presupune
de la nceput ca d = 1. Scriem M 0 = a
1
, . . . , a
n
, . . . si notam q
n
= (a
1
, . . . , a
n
)
. . . [ q
n
[ q
n1
[ . . . [ q
2
[ q
1
. . . q
n
q
n1
. . . q
2
q
1
, deci exista t N
astfel ncat q
n
= q
n+1
pentru orice n t. Notam q = q
n
si cum q[a
n
pentru orice n N

,
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 9
avem ca q = 1. Deci (a
1
, . . . , a
n
) = 1, unde n t este xat exista n
0
N

(conform
lemei) cu proprietatea ca pentru orice x N, x n
0
, exista k
1
, . . . , k
n
N astfel ncat
x = k
1
a
1
+ + k
n
a
n
x N [ x n
0
M, deci M = A x N [ x n
0
, unde
A = x M [ x < n
0
este n mod evident o mult ime nita.
Observat ie. Din demonstrat ie rezulta ca elementele mult imii A sunt si ele multipli de
d.
Problema 1.3 (i) Sa se arate ca monoidul (N

, ) este izomorf cu monoidul (M


2
, ), unde
M
2
= 2n + 1 [ n 0.
(ii) Fie M
3
= 3n + 1 [ n 0 si M
5
= 5n + 1 [ n 0. Sa se arate ca (M
3
, ) si (M
5
, )
sunt monoizi si ca oricare doi dintre monoizii (N

, ), (M
3
, ) si (M
5
, ) sunt neizomor.
Solut ie. (i) Denim f : N

M
2
astfel: daca n = 2
k
m, k N si m impar, atunci
f(2
k
m) = m. Este usor de vazut ca f este izomorsm de monoizi.
(ii) Este imediat ca M
3
si M
5
sunt monoizi n raport cu operat ia de nmult ire. Sa pre-
supunem ca ar exista un izomorsm f : N

M
3
. Fie p N

un numar prim de forma


3k 1. Atunci p
2
M
3
si deci exista x N

astfel ncat f(x) = p


2
. Avem ca x este numar
prim, altfel x ar reductibil, deci ar exista y, z N

1 astfel ncat x = yz. De aici


rezulta f(x) = f(yz) = f(y)f(z), adica f(y) = f(z) = p (deoarece f(a) = 1 a = 1).

In
consecint a, p M
3
, contradict ie.
Fie acum q N

nca un numar prim de forma 3k 1, q ,= p. Rezulta ca exista y, z N

numere prime astfel ncat f(y) = q


2
si f(z) = pq. Obt inem f(x)f(y) = f(z)
2
si t inand
seama ca f este izomorsm de monoizi rezulta ca xy = z
2
. T inand cont ca x, y, z sunt
numere prime, deducem ca x = y = z, contradict ie. Deci monoizii N

si M
3
nu sunt
izomor.
Analog se poate arata ca monoizii N

si M
5
nu sunt izomor, considerand numere
prime de forma 5k 1.
Presupunem acum ca exista un izomorsm f : M
3
M
5
. Sa aratam mai ntai ca daca
x M
3
si x este ireductibil n M
3
, atunci x este numar prim sau x = p
1
p
2
cu p
1
, p
2
numere
prime de forma 3k 1. Presupunem ca x nu este numar prim, deci exista a, b N, a, b > 1
astfel ncat x = ab. Rezulta ca a, b sunt de forma 3k 1 (altfel ar trebui sa e de forma
3k +1, ceea ce ar nsemna ca x este reductibil n M
3
). Daca a nu este numar prim, atunci
a = uv cu u, v N, u, v > 1. Atunci u este de forma 3k + 1 si v este de forma 3k 1 (sau
invers), deci x = u(vb) cu u, vb M
3
x reductibil in M
3
, contradict ie. Deci a si b sunt
numere prime.
Fie acum q
1
, q
2
, q
3
, q
4
N numere prime distincte de forma 5k + 2. Atunci (q
1
q
2
)
2
,
(q
1
q
3
)
2
, (q
2
q
4
)
2
, (q
3
q
4
)
2
, q
1
q
2
q
3
q
4
M
5
si exista x, y
1
, y
2
, z
1
, z
2
M
3
distincte si ire-
ductibile astfel nct f(x) = q
1
q
2
q
3
q
4
, f(y
1
) = (q
1
q
2
)
2
, f(y
2
) = (q
3
q
4
)
2
, f(z
1
) = (q
1
q
3
)
2
,
f(z
2
) = (q
2
q
4
)
2
. De aici obt inem ca f(x)
2
= f(y
1
)f(y
2
) = f(z
1
)f(z
2
) f(x
2
) = f(y
1
y
2
) =
f(z
1
z
2
) x
2
= y
1
y
2
= z
1
z
2
, deci n monoidul M
3
elementul x
2
are trei descompuneri dis-
tincte n factori ireductibili, ceea ce este usor de vericat ca nu este posibil (t inand cont
de descrierea elementelor ireductibile din M
3
).
Problema 1.4 Fie A o mult ime nevida si f : A
3
A o funct ie cu proprietat ile:
(a) f(x, y, y) = x = f(y, y, x) pentru orice x, y A;
10
(b) f(f(x
1
, x
2
, x
3
), f(y
1
, y
2
, y
3
), f(z
1
, z
2
, z
3
)) =
= f(f(x
1
, y
1
, z
1
), f(x
2
, y
2
, z
2
), f(x
3
, y
3
, z
3
))
pentru orice x
1
, x
2
, x
3
, y
1
, y
2
, y
3
, z
1
, z
2
, z
3
A.
Aratat i ca pentru un a A xat operat ia x +y = f(x, a, y) deneste pe A o structura de
grup abelian.
Vojtech Jarnik, 2005
Solut ie. (1) Element neutru.
Fie e = a. Atunci e +x = a +x = f(a, a, x) = x = f(x, a, a) = x +a = x +e.
(2) Orice element este simetrizabil.
Fie x A xat si denim x
t
= f(a, x, a). Avem x+x
t
= x+f(a, x, a) = f(x, a, f(a, x, a)) =
f(f(a, a, x), f(a, x, x), f(a, x, a)) = f(f(a, a, a), f(a, x, x), f(x, x, a)) = f(a, a, a) = a = e.
Analog se arata ca x
t
+x = e.
(3) Asociativitatea.
(x + y) + z = f(x, a, y) + z = f(f(x, a, y), a, z) = f(f(x, a, y), f(a, a, a), f(a, a, z)) =
f(f(x, a, a), f(a, a, a), f(y, a, z)) = f(x, a, f(y, a, z) = x +f(y, a, z) = x + (y +z).
(4) Comutativitatea.
x+y = f(x, a, y) = f(f(x, a, a), f(x, x, a), f(y, x, x)) = f(f(x, x, y), f(a, x, x), f(a, a, x)) =
f(y, a, x) = y +x.
Problema 1.5 Fie G un grup cu proprietatea ca elementele lui G
t
(subgrupul comutator
al lui G) sunt de ordin nit. Sa se arate ca mult imea elementelor de ordin nit ale lui G
formeaza un subgrup.
Iran, 2006
Solut ie. Este sucient sa aratam ca produsul a doua elemente de ordin nit este tot
un element de ordin nit.
Fie g, h G cu ord(g) < si ord(h) < .

In grupul factor G/G
t
, elementele g si

h au
ordinele nite, si cum acest grup este comutativ rezulta ca si produsul lor

gh are ordinul
nit. Asadar exista un numar natural n 1 cu proprietatea ca

gh
n
= e. De aici obt inem
ca (gh)
n
G
t
. Cum elementele lui G
t
au ordinul nit, vom avea ca (gh)
n
are ordinul nit.

In particular obt inem ca gh are ordinul nit, ceea ce trebuia demonstrat.


Problema 1.6 Fie a, b, c elemente de ordin nit ntr-un grup. Aratat i ca daca a
1
ba = b
2
,
b
2
cb
2
= c
2
si c
3
ac
3
= c
2
, atunci a = b = c = e, unde e este elementul neutru al grupului.
Vojtech Jarnik, 2011
Solut ie. Presupunem contrariul si e p cel mai mic numar prim cu proprietatea ca
p [ ord(a) ord(b) ord(c). Fara a pierde generalitatea, putem presupune ca p [ ord(b). Fie
k 1 astfel ncat ord(b) = pk si e d = b
k
. Atunci ord(d) = p si pentru orice m 1 avem
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 11
a
m
da
m
= d
2
m
.
Din mica teorema a lui Fermat stim ca 2
p
2 (mod p), de unde rezulta ca a
p
da
p
=
d
2
p
= d
2
= a
1
da. De aici deducem imediat ca
a
l(p1)
da
l(p1)
= d (1.1)
pentru orice l Z.
Pentru ca (ord(a), p 1) = 1 exista u, v Z cu proprietatea ca uord(a) +v(p 1) = 1.

Inlocuind acum pe l cu v n relat ia (1.1) obt inem d = a


v(p1)
da
v(p1)
= a
1
da = d
2
care
implica d = e, contradict ie.
Problema 1.7 Fie p un numar prim si G un grup nit care are exact n elemente de ordin
p. Sa se arate ca n = 0 sau p [ n + 1.
Putnam, 2007
Solut ie. Sa presupunem ca n 1. Din teorema lui Lagrange pentru grupuri rezulta
ca p [ [G[.
Fie o mult imea tuturor submult imilor lui G cu p elemente. Consideram act iunea lui G pe
o prin multiplicare la stanga.
Vom arata ca pentru aceasta act iune, numarul de elemente al oricarei orbite este [G[ sau
[G[/p. Mai mult, n acest ultim caz, orbita cont ine un unic subgrup de ordin p.
Fie X o. Notam cu O
X
orbita lui X si cu H
X
stabilizatorul lui X. Evident, O
X
=
gX : g G si H
X
= g G : gX = X. Stim ca [O
X
[ = [G : H
X
]. Pe de alta parte,
X =
_
hH
X
hX =
_
xX
H
X
x,
deci X este o reuniune de clase la dreapta modulo H
X
, de unde rezulta ca [H
X
[ [ [X[.

In
concluzie, [H
X
[ [ p, ceea ce demonstreaza prima parte a armat iei de mai sus.
Daca [H
X
[ = p, atunci stabilizatorul oricarei mult imi din O
X
va avea tot p elemente; n
particular, o submult ime Z O
X
cont ine elementul neutru al lui G, si pentru aceasta
avem H
Z
Z. Cum [H
Z
[ = [Z[ rezulta ca Z = H
Z
, ceea ce arata ca O
X
cont ine un
subgrup de ordin p. Unicitatea acestuia rezulta din faptul ca orice alta submult ime din
O
X
este o clasa modulo H
X
.
Acum e [G[ = pm si sa presupunem ca sunt k orbite cu pm elemente si l orbite cu m
elemente. Din ecuat ia claselor avem ca [o[ = kpm + lm; dar [o[ =
_
pm
p
_
si cum
(
pm
p
)
m
1
(mod p) obt inem l 1 (mod p).
Dar cele l orbite cont in ecare cate un subgrup cu p elemente, deci numarul elementelor
de ordin p este n = l(p 1) 1 (mod p), ceea ce era de demonstrat.
Problema 1.8 Exista un grup abelian nit G pentru care produsul ordinelor tuturor
elementelor sale sa e 2
2009
?
Putnam, 2009
Solut ie. Raspunsul este nu.
Din teorema de structura a grupurilor abeliene nite stim ca G este izomorf cu un produs
12
direct (nit) de grupuri ciclice. Evident, niciunul dintre aceste grupuri ciclice nu poate
avea ordin impar, altfel G ar cont ine un element de ordin impar, ceea ce este imposibil.

In
fapt, G este un 2-grup. Pentru un astfel de grup produsul ordinelor elementelor sale este
de forma 2
i(G)
.
Tot din teorema de structura putem scrie acum ca G

k=1
(Z
2
k)
e
k
, unde e
k
sunt numere
naturale aproape toate nule.
Pentru orice numar natural m, elementele lui G de ordin cel mult 2
m
formeaza un subgrup
izomorf cu

k=1
(Z
2
min(k,m) )
e
k
si care are 2
sm
elemente, unde s
m
=

k=1
min(k, m)e
k
.
Asadar i(G) =

k=1
k(2
s
k
2
s
k1
). Deoarece s
1
s
2
. . . , i(G) +1 va divizibil cu 2
s
1
.
Cum i(G) = 2009, rezulta s
1
1. Aceasta se ntampla n doua cazuri: ori e
k
= 0 pentru
tot i k, ceea ce duce la i(G) = 0, ori e
k
= 1 pentru un k si e
j
= 0 pentru orice j ,= k, caz
n care i(G) = (k 1)2
k
+ 1. Dar se vede imediat ca ecuat ia (k 1)2
k
+ 1 = 2009 nu are
solut ii, ceea ce demonstreaza armat ia.
Problema 1.9 Fie G un grup nit de ordin n. Aratat i ca orice element al lui G este
patrat perfect daca si numai daca n este impar.
Vojtech Jarnik, 2006
Solut ie. Daca orice element al lui G este patrat perfect, atunci funct ia f : G G
denita prin f(a) = a
2
este surjectiva, deci si injectiva.

In particular, daca a
2
= e, atunci
a = e, ceea ce arata ca grupul G nu poate avea elemente de ordin 2.

In consecint a, ordinul
lui G este impar.
Reciproc, daca n este impar l vom scrie sub forma n = 2k 1. Fie x G. Atunci x
n
= e,
de unde rezulta ca (x
k
)
2
= x, deci x este patrat perfect.
Problema 1.10 Aat i ntregii pozitivi n pentru care exista o familie T formata din
submult imi cu trei elemente ale mult imii S = 1, . . . , n si care satisface urmatoarele
condit ii:
(i) pentru oricare doua elemente distincte a, b S exista o unica mult ime A T care
le cont ine;
(ii) daca a, b, c, x, y, z S au proprietatea ca a, b, x, a, c, y, b, c, z T, atunci
x, y, z T.
IMC, 2003
Solut ie. Condit ia (i) ne permite s a denim pe S o operat ie algebrica astfel:
a b = c daca si numai daca a, b, c T, pentru orice a ,= b.
Evident, operat ia nu este complet denita, ramanand de denit si a a.
Pentru moment nsa vom studia proprietat ile sale asa cum a fost denita. Pentru a ,= b,
din proprietatea (i), rezulta imediat c a operat ia satisface urmatoarele trei proprietat i:
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 13
(a) a b ,= a si a b ,= b;
(b) a b = b a;
(c) a (a b) = b.
Pentru x, a, c S disticte oricare doua, din condit ia (ii) obt inem:
(d) (x a) c = b c = z = x y = x (a c),
deci operat ia este asociativa n cazul n care cele trei elemente sunt diferite.
Acum putem completa operat ia n asa fel ncat aceasta sa ramana asociativa si n cazul n
care elementele nu sunt neaparat diferite. (De exemplu, va trebui sa avem b = a (a b) =
(a a) b.) Pentru aceasta i vom adauga lui S un element nou, sa-i zicem 0, si vom deni
(e) a a = 0 si a 0 = 0 a = a, pentru orice a S 0.
Este usor de vericat acum ca proprietat ile (a), (b), (c) au loc pentru orice a, b, c S0.
Mai mult, vom avea si ca
(f) (a b) c = a (b c),
pentru orice a, b, c S 0.

In concluzie, (S 0, ) are o structura de grup abelian n care orice element diferit de 0


are ordinul doi, deci [S 0[ = 2
r
pentru un r 1, de unde rezulta ca n = 2
r
1.
Reciproc, daca n = 2
r
1 pentru un r 1, vom construi o familie de submult imi ale lui
S cu proprietat ile (i) si (ii). Pentru a face aceasta vom folosi tot o operat ie algebrica. Mai
precis, daca a = a
0
+2a
1
+ +2
r1
a
r1
si b = b
0
+2b
1
+ +2
r1
a
r1
, unde a
i
, b
i
sunt
0 sau 1, denim
a b = [a
0
b
0
[ + 2[a
1
b
1
[ + + 2
r1
[a
r1
b
r1
[.
Este usor de vericat ca aceasta operat ie sasface (a), (b), (c), (d). Daca T va familia
formata din tripletele a, b, a b, cu a, b S distincte, atunci condit ia (i) va rezulta din
(a), (b), (c), iar condit ia (ii) din (d).

In concluzie, raspunsul este n = 2


r
1.
Problema 1.11 Pentru un grup G si un numar ntreg m 1 denim G(m) ca ind
subgrupul lui G generat de g
m
, g G. Aratat i ca daca G(m) si G(n) sunt comutative,
atunci si G((m, n)) este comutativ. (Am notat cu (m, n) cel mai mare divizor comun al
lui m si n.)
IMC, 2005
Solut ie. Fie d = (m, n). Este imediat ca G(m), G(n) = G(d), deci va sucient sa
aratam ca orice doua elemente de forma a
m
, b
n
comuta.
Sa consideram c = [a
m
, b
n
], adica c = a
m
b
n
a
m
b
n
. Rescriem pe c astfel:
c = (a
m
ba
m
)
n
b
n
= a
m
(b
n
ab
n
)
m
.
Aceste scrieri arata ca c G(m) G(n).

In particular, obt inem ca c Z(G(d)).
Acum, din relat ia a
m
b
n
= b
n
a
m
c, rezulta prin induct ie ca a
mr
b
nr
= b
nr
a
mr
c
r
2
, pentru
orice r 1. Pentru r = m/d, respectiv r = n/d, folosind ca G(m), respectiv G(n) sunt
comutative, obt inem ca c
(m/d)
2
= c
(n/d)
2
= e, de unde rezulta c = e.
14
Problema 1.12 Pentru un grup abelian G e m
G
cel mai mic n N

cu proprietatea
ca orice functie f : Z
n
G are o restrict ie a carei suma a valorilor este zero. Aat i
max
[G[=2010
m
G
.
SEEMOUS Shortlist, 2010
Solut ie. Sa consideram funct iile f
k
: Z
k
Z
2010
, f
k
( x) = 1, cu k 1, 2, . . . , 2009.
Pentru orice astfel de k si orice , = M Z
k
, avem

aM
f
k
(a) = [M[ , = 0. Deci
m
Z
2010
2010.
Pe de alta parte, e G un grup abelian cu [G[ = 2010, f : Z
2010
G si g :
0, 1, . . . , 2009 Z
2010
, g(m) =
m

k=0
f(k). Funct ia g este sau bijectiva sau neinjectiva.

In
primul caz, exista un m 0, 1, . . . , 2009 astfel ncat
m

k=0
f(k) = 0, iar n al doilea obt inem
m
1
< m
2
astfel ncat
m
1

k=0
f(k) =
m
2

k=0
f(k). Aceasta relat ie duce la
m
2

k=m
1
+1
f(k) = 0.
Ambele cazuri dau o restrict ie a lui f ale carei valori au suma zero. Deci m
G
2010.
Concluzia este ca max
[G[=2010
m
G
= 2010.
Problema 1.13 Fie m N, m > 2 si G un grup nit cu proprietatea ca ord(x) > m,
oricare ar x G e. Aratat i ca G nu se poate scrie ca reuniune de m subgrupuri
proprii.
Solut ie. Sa presupunem ca G = H
1
. . . H
m
, unde H
1
, . . . , H
m
sunt subgrupuri
proprii ale lui G, i = 1, . . . , m. Deoarece exista x
i
H
i
cu ord(x
i
) > m, rezulta ca [H
i
[ > m
pentru orice i = 1, . . . , m. Fie t
i
= [G : H
i
]. Avem t
i
> 1 pentru orice i = 1, . . . , m. Pe de
alta parte, [G[ < [H
1
[ + +[H
m
[ (deoarece H
i
H
j
,= oricare ar i, j 1, . . . , m).
Fie t = mint
1
, . . . , t
m
. Rezulta ca t > 1 si e p un divizor prim al lui t p [ [G[
exista g G cu ord(g) = p (din teorema lui Chauchy) p > m t
i
> m, pentru orice
i = 1, . . . , m 1 >
1
t
1
+ +
1
tm
=
1
[G[
([H
1
[ + +[H
m
[) > 1, contradict ie.
Problema 1.14 Fie G un grup cu proprietatea ca x
2
= e pentru orice x G. Sa se arate
ca:
(i) G este grup abelian;
(ii) Daca G este nit, atunci exista n N astfel ncat [G[ = 2
n
. Mai mult, n acest caz
G Z
2
Z
2
,
produsul direct cont inand n factori.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 15
Solut ie. (i) Fie x, y G. Atunci (xy)
2
= e, deci xyxy = e.

Inmult ind cu x
1
la stanga
si cu y
1
la dreapta si t inand cont ca x
2
= y
2
= e, obt inem yx = xy.
(ii) Observam ca grupul abelian (G, ) se poate nzestra cu o structura de Z
2
-spat iu vec-
torial, nmult irea cu scalari ind denita astfel:

0 x = e si

1 x = x pentru orice x G.
Vericarea este imediata, observandu-se ca este esent iala condit ia x
2
= e pentru orice
x G (trebuie, de exemplu, ca (

1 +

1)x = (

1x)(

1x) ceea ce este echivalent cu x


2
= e).
Cum G este grup nit, va avea dimensiune nita. Fie aceasta n. Atunci G este izomorf,
ca Z
2
-spat iu vectorial, cu Z
2
Z
2
(produs de n factori).

In particular, acesta este si
izomorsm de grupuri, deci G are 2
n
elemente.
Problema 1.15 Fie G un grup. Aratat i ca urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) toate subgrupurile lui G sunt normale;
(ii) oricare ar a, b G exista m Z cu proprietatea ca (ab)
m
= ba.
Iran, 2009
Solut ie. (i) (ii) Fie a, b G. Atunci ab este subgrup normal, deci b(ab)b
1
ab.

In consecint a, exista m Z cu proprietatea ca (ab)


m
= ba.
(ii) (i) Fie H G si e h H, g G. Atunci exista m Z cu proprietatea ca
((hg
1
)g)
m
= ghg
1
, de unde rezulta ca ghg
1
= h
m
H, deci H G.
Problema 1.16 Fie G un grup nit si H subgrup al lui G de ordin impar cu [G : H] = 2
n
,
n 1. Aratat i ca toate elementele lui G de ordin impar sunt n H daca si numai daca H
este subgrup normal.
Iran, 2010
Solut ie. Fie x H si g G. Atunci ord(x) [ [H[, deci ord(x) este impar. Cum
ord(gxg
1
) = ord(x), rezulta ca gxg
1
H, ceea ce arata ca H G.
Reciproc, daca H G, atunci e x G un element de ordin impar. Scriem ord(x) =
2r + 1.

In grupul factor G/H avem ca x
2r+1
= e, deci ord( x) [ 2r + 1. Pe de alta parte,
ord( x) [ [G/H[ = 2
n
.

In consecint a, ord( x) = 1, adica x = e, ceea ce nseamna ca x H.
Problema 1.17 Fie G un grup innit care are doar un numar nit de subgrupuri ce nu
sunt normale. Daca H G cu [H[ = , sa se arate ca H G.
Solut ie. Sa observam mai ntai ca daca K H si H K este mult ime nita, atunci
K = H.
Deoarece HK este mult ime nita si H este grup innit, avem ca subgrupul K este innit.
Daca K ,= H, atunci [H : K] > 1 si de aici rezulta ca H K este o reuniune de clase (la
stanga, de exemplu) de forma xK, x H K. Dar [xK[ = [K[, deci H K este mult ime
innita, contradict ie.
Revenind la rezolvarea problemei, presupunem prin reducere la absurd ca H nu este sub-
grup normal. Atunci exista g G astfel ncat H _ gHg
1
.
16
Notam K = H gHg
1
si e x H K. Daca g
1
xg = x, atunci g
1
xg x H,
deci x K, fals. Asadar g
1
xg ,= x, ceea ce arata ca x nu este subgrup normal al lui
G.
Pe de alta parte, numarul de elemente din H K care genereaza acelasi subgrup ca si x
este nit, deoarece x are un numar nit de generatori.

In consecint a, mult imea H K este nita. Atunci, conform celor de mai sus, K = H, deci
H gHg
1
, contradict ie.
Problema 1.18 Fie G un grup cu G
t
= G si H un subgrup al sau. Aratat i ca daca H
este ciclic si H G, atunci H Z(G).
Iran, 2005
Solut ie. Deoarece HG avem ca N
G
(H) = G. Se stie ca N
G
(H)/C
G
(H) este izomorf
cu un subgrup al lui Aut(H). Cum H este ciclic, Aut(H) va abelian, deci si G/C
G
(H)
este abelian. De aici obt inem ca G
t
C
G
(H), deci C
G
(H) = G, ceea ce implica H Z(G).
Problema 1.19 Fie G un grup cu proprietatea ca G
t
(subgrupul comutator al lui G) este
abelian si orice subgrup normal si abelian al lui G este nit. Aratat i ca G este nit.
Iran, 2009
Solut ie. Folosind lema lui Zorn putem alege un subgrup N al lui G care sa e maximal
abelian si normal ce cont ine pe G
t
. Din ipoteza, N va nit. Deoarece N este abelian
avem ca N C
G
(N), unde C
G
(N) este centralizatorul lui N n G.
Daca N = G, am terminat.
Daca N ,= G, consideram un element x C
G
(N). Deoarece G/N este abelian, subgrupul
x, N este normal si pentru ca xl centralizeaza pe N, x, N este subgrup abelian normal.
Pentru ca N este maximal, x, N = N, si de aici rezulta ca x N, deci N = C
G
(N),
adica N este propriul sau centralizator.
Denim acum un morsm de grupuri : G Aut(N), (g) =
g
, unde
g
Aut(N)
este un automorsm interior, adica
g
(h) = ghg
1
pentru orice h N. Rezulta imediat ca
Ker = N si din teorema fundamentala de izomorsm, G/N este izomorf cu un subgrup
al grupului Aut(N). Cum N este nit, Aut(N) este nit, deci G/N este nit. Cum si N
este nit, din teorema lui Lagrange rezulta ca G este grup nit.
Problema 1.20 Presupunem ca exista un grup G care are exact n subgrupuri de indice
2. Sa se arate ca exista un grup abelian nit care are exact n subgrupuri de indice 2.
Iran, 2007
Solut ie. Fie H
1
, . . . , H
n
cele n subgrupuri de indice 2 ale lui G. Evident, H
i
G pentru
orice i = 1, . . . , n si de aici rezulta ca H =

n
i=1
H
i
G. Mai mult, G/H este izomorf cu un
subgrup al lui G/H
1
G/H
n
, deci G/H este grup abelian nit, deoarece G/H
i
Z
2
pentru orice i = 1, . . . , n.
Ramne sa aratam ca G/H are exact n subgrupuri de indice 2. Evident, H/H
i
este subgrup
de indice 2 al lui G/H pentru orice i = 1, . . . , n. Daca K/H ar subgrup de indice 2 al lui
G/H, atunci, deoarece
G/H
K/H
G/K, K va subgrup de indice 2 al lui G, deci va coincide
cu unul dintre subgrupurile H
1
, . . . , H
n
.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 17
Problema 1.21 Fie p un numar prim si G un grup care nu este ciclic cu [G[ = p
n
, n 2.
Sa se arate ca G are cel put in p + 3 subgrupuri distincte.
Iran, 2007
Solut ie. Procedam prin induct ie dupa n.
Daca n = 2, atunci G este izomorf cu Z
p
Z
p
. Subgrupurile netriviale ale lui Z
p
Z
p
coincid cu Z
p
-subspat iile vectoriale de dimensiune 1, iar numarul acestora este p + 1,
deoarece exista p
2
1 vectori liniari independent i si ecare p 1 dintre acestia genereaza
acelasi subspat iu.

In concluzie, n acest caz G are exact p + 3 subgrupuri.
Sa presupunem acum ca n > 2. Deoarece G este p-grup, centrul sau Z(G) este netrivial,
deci [G/Z(G)[ < [G[. Evident, G/Z(G) este un p-grup.
Daca G/Z(G) nu este grup ciclic, din ipoteza de induct ie va avea cel put in p+3 subgrupuri
distincte, deci G are cel put in p + 3 subgrupuri distincte.
Daca G/Z(G) este grup ciclic, atunci G este abelian, deci este izomorf cu un produs direct
de grupuri ciclice de forma Z
p
k, k 1. Mai mult, G neind ciclic, produsul direct are cel
put in doi factori de forma de mai sus.

Insa un grup de forma Z
p
k are un subgrup izomorf
cu Z
p
, deci produsul direct va cont ine un subgrup izomorf cu Z
p
Z
p
si putem aplica
acum cazul n = 2.
Problema 1.22 Fie G un grup netrivial cu proprietatea ca orice subgrup normal al sau
este nit generat. Aratat i ca nu exista N G, N ,= e, astfel ncat G sa e izomorf cu
G/N.
Iran, 2008
Solut ie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista N G, N ,= e, astfel ncat
G G/N. Exista astfel un morsm surjectiv de grupuri f : G G cu Ker f = N.
Vom construi acum un subgrup normal al lui G care nu este nit generat, obt inand o
contradict ie.
Fie f
n
= f f, n 1, unde compunerea se face de n ori. Denim K
n
= Ker f
n
si K =
n1
K
n
. K
n
sunt subgrupuri normale n G si K
n
K
n+1
, oricare ar n 1.
Evident, K G.
Sa aratam ca K nu este nit generat. Daca K este nit generat, atunci exista j 1 astfel
ncat K = K
j
si de aici deducem ca K
j
= K
j+1
= . . . .

Insa egalitatea K
j
= K
j+1
este
imposibila, altminteri f f
j
(x) = e implica f
j
(x) = e si cum f
j
este morsm surjectiv
rezulta ca Ker f = e, ceea ce este fals.
Problema 1.23 Fie G un grup nit cu proprietatea ca pentru orice H G exista un
morsm f
H
: G H astfel ncat f
H
(h) = h pentru orice h H. Aratat i ca G este izomorf
cu un produs direct de grupuri ciclice cu ordinele numere prime.
Iran, 2008
Solut ia 1. Procedam prin induct ie dupa n, numarul numerelor prime (nu neaparat
distincte) care apar n descompunerea lui [G[ n factori primi.
18
Daca n = 1 nu este nimic de demonstrat.
Daca n > 1, atunci scriem [G[ = p
1
p
n
si consideram H G cu [H[ = p
n
elemente (un
astfel de H exista din teorema lui Cauchy). Din ipoteza exista f
H
: G H astfel ncat
f
H
(h) = h pentru orice h H.
Fie K = Ker f
H
. Din teorema fundamentala de izomorsm pentru grupuri avem ca
G/K H, deci [K[ = p
1
p
n1
. Din ipoteza de induct ie, K este izomorf cu un produs
direct de grupuri ciclice cu ordinele numere prime.
Pe de alta parte, exista, de asemenea, un morsm f
K
: G K astfel ncat f
K
(k) = k
pentru orice k K.
Fie L = Ker f
K
. Evident, K, L sunt subgrupuri normale si K L = e. Mai mult, vom
arata ca G = KL.
Fie g G. Scriem g = f
K
(g)(f
K
(g)
1
g), unde f
K
(g) K si f
K
(g)
1
g L deoarece
f
K
(f
K
(g)
1
g) = f
K
(g)
1
f
K
(g) = e, deci G = KL.
Acum rezulta imediat ca G K L. Dar G/L K implica [L[ = p
n
, deci L este grup
ciclic.

In concluzie, G este izomorf cu un produs direct de grupuri ciclice cu ordinele numere


prime.
Solut ia 2. Fie P un p-subgrup Sylow al lui G, unde p este un numar prim care divide
[G[. Stim ca exista un morsm f
P
: G P cu proprietatea ca f
P
(x) = x pentru orice
x P.
Fie K = Ker f
P
. Atunci G/K P si exista un morsm f
K
: G K astfel ncat f
K
(k) = k
pentru orice k K.
Fie L = Ker f
K
. Cum G/L K avem ca [G/L[ = [K[. Dar [G/K[ = [P[ si de aici deducem
ca [P[ = [L[, deci L este p-subgrup Sylow normal al lui G. Cum orice doua p-subgrupuri
Sylow sunt conjugate, va trebui ca P = L.
Asadar orice p-subgrup Sylow al lui G este normal, deci G este grup nilpotent. Dar orice
grup nilpotent este produsul direct al subgrupurilor sale Sylow, deci G este izomorf cu un
produs direct de p-grupuri.
Deoarece proprietatea din enunt se transfera la subgrupuri, va sucient sa consideram
cazul n care G este p-grup. Fie [G[ = p
n
, n 1. Vom face induct ie dupa n.
Daca n = 1, atunci G este grup ciclic.
Daca n > 1, atunci avem doua posibilitat i: Z(G) = G sau Z(G) ,= G.

In cazul n care Z(G) = G obt inem c a G este abelian si atunci ord(x) = p pentru orice
x G, x ,= e, altminteri ar exista un grup ciclic cu p
m
elemente, m > 1, si care are
proprietatea din enunt , ceea ce este fals. Asadar, n acest caz, G este Z
p
-spat iu vectorial
de dimensiune n, deci este izomorf cu produsul direct Z
p
Z
p
(n care Z
p
apare de
n ori).

In cazul n care Z(G) ,= G consideram un morsm f : G Z(G) ca n enunt si aratam


ca G Z(G) Ker f (folosim faptul ca Z(G) si Ker f sunt subgrupuri normale ale
lui G, Z(G)Ker f = G si Z(G) Ker f = e). Cum 1 < [Z(G)[ < [G[ si implicit
1 < [Ker f[ < [G[, din ipoteza de induct ie rezulta ca G este izomorf cu un produs direct
de grupuri ciclice cu p elemente.
Problema 1.24 Fie p un numar prim, G un p-grup nit, x, y G si z = [x, y]. Pre-
supunem ca x se aa n orice subgrup normal al lui G care l cont ine pe z. Sa se arate ca
x = e.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 19
Iran, 2009
Solut ie. Vom face induct ie dupa [G[.
Daca [G[ = p, atunci G este ciclic, deci z = e. Rezulta imediat ca x = e, deoarece e este
subgrup normal n G.
Sa presupunem acum ca [G[ > p.
Fie g Z(G) cu ord(g) = p si denim subgrupul normal N = g. Fie G = G/N si
z = [x, y] G. Evident G este p-grup si satisface condit ia din enunt cu privire la elementele
x, y si z. Din ipoteza de induct ie obt inem ca x = e, adica x N. Cum nsa N Z(G)
rezulta ca x Z(G), deci z = e si de aici x = e.
Problema 1.25 Fie G un grup si N un subgrup normal si nit al lui G cu proprietatea
ca G/N este grup abelian nit generat. Demonstrat i ca:
(i) orice subgrup al lui G este nit generat;
(ii) C = C
G
(N) este subgrup normal si [G : C] este nit;
(iii) G/Z(G) este grup nit.
Iran, 2009
Solut ie. (i) Fie H G. Atunci HN G si HN/N G/N. Cum orice subgrup al
unui grup abelian nit generat este la randul sau nit generat, rezulta ca HN/N este nit
generat. Fie x
1
, . . . , x
r
HN/N un sistem de generatori pentru HN/N cu x
i
H pentru
orice i = 1, . . . , r. Se arata usor ca H este generat de x
1
, . . . , x
r
si HN. Cum HN N,
avem ca H N este o mult ime nita, deci H este nit generat.
(ii) Se stie ca C
G
(N) N
G
(N). Dar N G implica N
G
(N) = G, deci C G.
Mai stim ca N
G
(N)/C
G
(N) este izomorf cu un subgrup al lui Aut(N), deci G/C este grup
nit.
(iii) Pentru nceput observam ca G
t
N, deoarece G/N este abelian. Rezulta ca G
t
este
grup nit.
Din (i) obt inem, n particular, ca G este nit generat si e g
1
, . . . , g
m
un sistem de gener-
atori pentru G.
Cum G
t
este grup nit, mult imea conjugat ilor lui g
i
nu poate decat nita, altminteri am
avea o innitate de comutatori distinct i. De aici rezulta ca [G : C
G
(g
i
)] < pentru orice
i = 1, . . . , m.
Dar Z(G) =

m
i=1
C
G
(g
i
). De aici rezulta imediat ca [G : Z(G)] < , ceea ce era de
demonstrat.
Observat ie. Nu este ntamplator faptul ca n rezolvarea punctului (iii) am folosit ca
G
t
este grup nit. Exista o teorema a lui Schur care spune ca daca G/Z(G) este grup nit,
atunci G
t
este grup nit.
Problema 1.26 (i) Sa se arate ca pentru orice n N

, grupul (C

, ) are exact un subgrup


cu n elemente si anume U
n
= z C

[ z
n
= 1.
(ii) Daca p este un numar prim, aratat i ca C
p
=

n0
U
p
n este un subgrup al lui (C

, )
20
care nu este nit generat.
(iii) Aratat i ca daca H este un subgrup propriu al lui C
p
, atunci exista n N

cu
H = U
p
n.
(iv) Daca G este un subgrup innit al lui (C

, ) cu proprietatea ca orice subgrup propriu


al sau este nit, atunci exista p numar prim astfel ncat G = C
p
.
Olimpiada Nat ionala de Matematica, Romania, 1998
Solut ie. (i) U
n
= z C [ z
n
= 1 este subgrup al lui (C

, ), deoarece pentru
x, y U
n
avem (xy
1
)
n
= x
n
y
n
= 1, deci xy
1
U
n
. Daca H este un subgrup cu n
elemente al lui (C

, ), din teorema lui Lagrange rezulta ca z


n
= 1 pentru orice z H,
deci H U
n
. Cum H si U
n
au acelasi numar de elemente rezulta ca H = U
n
.
(ii)

In grupul (C

, ) consideram subgrupurile U
p
n cu n N. Avem U
p
n U
p
n+1, deoarece
z
p
n
= 1 implica z
p
n+1
= 1 si incluziunea este stricta, cele doua subgrupuri avand cardinale
diferite. Rezulta usor acum ca C
p
nu este nit generat.
(iii) Fie H un subgrup al lui C
p
. Atunci orice element al lui H are ordinul de forma p
m
,
m N. Avem doua posibilitat i: mult imea m N [ exista x H cu ord(x) = p
m
este
marginita sau nemarginita.
Daca mult imea m N [ exista x H cu ord(x) = p
m
este nemarginita, atunci vom
avea H = C
p
. Fie g C
p
, ord(g) = p
n
. < g > este un subgrup cu p
n
elemente al lui
C
p
si din (i) rezulta ca < g > = U
p
n. Pe de alta parte, exista m N, m > n si x H cu
ord(x) = p
m
. Atunci, ca mai sus, < x > = U
p
m U
p
n, deci g < x > H.
Daca mult imea m N [ exista x H cu ord(x) = p
m
este marginita, atunci e n cel
mai mare element al sau si x H cu ord(x) = p
n
. Vom arata ca n acest caz H = U
p
n.

Intr-adevar, daca g H, atunci ord(g) = p


m
cu m n si < g > = U
p
m U
p
n, deci
H U
p
n. Pe de alta parte, H < x > = U
p
n si de aici rezulta egalitatea dorita.
(iv) G nu este grup ciclic, altfel G ar izomorf cu Z si nu are proprietatea din enunt . Mai
mult, rezulta ca ord(x) < pentru orice x G, deoarece < x > este un subgrup ciclic al
lui G si din aceleasi motive ca mai sus nu poate innit.
Aratam acum ca exista un unic numar prim p > 0 cu proprietatea ca ord(x) este o
putere a lui p pentru orice x G. Sa presupunem ca exista x
1
, x
2
G cu ord(x
1
) = p
a
1
1
si
ord(x
2
) = p
a
2
2
, unde p
1
, p
2
sunt numere prime distincte. (Sa observam cantotdeauna exista
elemente n grupul G care au ordinul o putere a unui numar prim: daca ord(x) = q
b
1
1
q
br
r
,
q
i
numere prime distincte, atunci ord(x
q
b
2
2
q
br
r
) = q
b
1
1
.) Alegem a
1
, a
2
maxime. (Daca ar
exista un numar prim p astfel ncat mult imea k N [ exista x G cu ord(x) = p
k
sa
e innita, atunci C
p
G, deci C
p
este un subgrup innit al lui G, deci C
p
= G.)
Fie x
3
G < x
1
, x
2
> (exista un astfel de element, deoarece < x
1
, x
2
> este subgrup
nit al lui G). Daca ord(x
3
) = p
k
1
1
p
k
2
2
, atunci k
1
a
1
si k
2
a
2
(deoarece ord(x
p
k
2
2
3
) = p
k
1
1
si ord(x
p
k
1
1
3
) = p
k
2
2
). Rezulta ca x
p
k
2
2
3
< x
1
> = U
p
a
1
1
si x
p
k
1
1
3
< x
2
> = U
p
a
2
2
, deci
x
p
k
2
2
3
< x
1
, x
2
> si x
p
k
1
1
3
< x
1
, x
2
>.

In particular, obt inem x
3
< x
1
, x
2
> (deoarece
(p
k
1
1
, p
k
2
2
) = 1), contradict ie. Rezulta ca exista un numar prim p
3
, diferit de p
1
, p
2
, astfel
ncat p
3
[ ord(x
3
). Deci exista n G elemente de ordin o putere a lui p
3
. Notam tot cu x
3
un
element de ordin p
a
3
3
cu a
3
maxim.

In acest fel se obt ine un sir (x
n
) de elemente din G, un
sir de numere prime distincte (p
n
) si un sir de numere naturale nenule (a
n
) cu proprietatea
ca ord(x
n
) = p
an
n
pentru orice n 1.

In mod clar < x
2
, . . . , x
n
, . . . > este subgrup innit
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 21
al lui G si diferit de G (innit, deoarece ord(x
2
x
n
) = p
a
2
2
p
an
n
pentru orice n 2 si
diferit de G, deoarece x
1
/ < x
2
, . . . , x
n
, . . . >), contradict ie.
Deci exista un unic numar prim p cu proprietatea ca ord(x) este o putere a lui p pentru
orice x G. Daca mult imea k N [ exista x G cu ord(x) = p
k
ar nita, e
k
0
maximul sau. Rezulta ca G U
p
k
0
, fals. Deci mult imea este innita si n acest caz
obt inem ca G = C
p
.
Problema 1.27 Fie G un grup care are un automorsm de ordin doi fara puncte xe
netriviale (adica (x) = x implica x = e).
(i) Daca G este grup nit, atunci G este abelian;
(ii) Daca oricare ar x G exista un unic element y G astfel ncat x = y
2
, atunci G
este abelian.
Iran, 2003
Solut ie. (i) Denim o funct ie f : G G prin f(x) = x
1
(x), oricare ar x G.
Sa aratam ca f este injectiva: f(x) = f(y) x
1
(x) = y
1
(y) (xy
1
) = xy
1

xy
1
= e x = y.
Deoarece G este grup nit rezulta ca f este funct ie bijectiva, deci orice element al lui G
se scrie sub forma x
1
(x) pentru un x G.
Dar (x
1
(x)) = (x
1
)((x)) = (x)
1
x = (x
1
(x))
1
, deci (y) = y
1
pentru orice
y G si folosind ca este morsm de grupuri rezulta imediat ca G este abelian.
(ii) Fie x G. Atunci exista un unic element y G cu proprietatea ca x
1
(x) = y
2
.
Deducem ca (x
1
(x)) = (y
2
) (x)
1
((x)) = (y)
2
(x)
1
x = (y)
2

((x)
1
x)
1
= ((y)
2
)
1
x
1
(x) = (y
1
)
2
.
Din ipoteza rezulta acum ca (y
1
) = y (y) = y
1
.
Calculam (xy) = (x)(y) = xy
2
y
1
= xy si obt inem ca xy = e y = x
1

x
1
(x) = x
2
(x) = x
1
, deci G este abelian.
Observat ie.

In cazul (i) se poate arata usor ca [G[ este impar.
Problema 1.28 Aratat i ca urmatoarea armat ie are loc pentru n = 3, 5 si nu are loc
pentru n = 4: ,,Pentru orice
1
S
n
,
1
,= e, exista
2
S
n
cu proprietatea ca
1
,
2
=
S
n
.
IMC, 1998
Solut ie. Cazul n = 3 este imediat.
Daca
1
este o transpozit ie, sa zicem ca
1
= (12), atunci putem considera
2
= (123).
Daca
1
este un ciclu de lungime 3, sa zicem ca
1
= (123), atunci putem considera

2
= (12).
Cazul n = 5.
(i) Daca
1
este o transpozit ie, sa zicem ca
1
= (12), atunci putem considera
2
=
(12345).
(ii) Daca
1
este un ciclu de lungime 3, sa zicem ca
1
= (123), atunci putem considera
22

2
= (124)(35). Avem
4
2
= (124) si
3
2

3
2
= (125), deci (123), (124), (125)
1
,
2
.
Stim nsa ca A
5
= (123), (124), (125), deci A
5

1
,
2
. Cum [S
5
: A
5
] = 2, iar
2
este
permutare impara, rezulta
1
,
2
= S
5
.
(iii) Daca
1
este produsul dintre un ciclu de lungime 3 si o transpozit ie (disjuncte, de-
sigur), sa zicem ca
1
= (123)(45). Atunci, ca n cazul precedent, putem alege
2
= (124).
(iv) Daca
1
este un ciclu de lungime 4, sa zicem ca
1
= (1234), atunci putem consid-
era
2
= (12345). Avem (
2

1
)
3
= (24),
2
1
(24) = (13) si
2
2
= (13524). Din faptul ca
(13), (13524)
1
,
2
obt inem imediat ca
1
,
2
= S
5
.
(v) Daca
1
este produsul a doua transpozit ii disjuncte, sa zicem ca
1
= (12)(34), atunci
vom considera
2
= (1354). Avem
2
2

1
= (125) si
3
2

1
= (124)(35). Din (iii) rezulta
acum ca
1
,
2
= S
5
.
(vi) Daca
1
este un ciclu de lungime 5, sa zicem ca
1
= (12345), atunci putem considera

2
= (12).
Cazul n = 4.
Fie
1
= (12)(34) si presupunem ca exista
2
S
4
cu
1
,
2
= S
4
. Consideram
K = e, (12)(34), (13)(24), (14)(23). Stim ca K este subgrup normal al lui S
4
si din
cele de mai sus avem ca grupul factor S
4
/K este ciclic, generat de clasa lui
2
. Pe de alta
parte, [S
4
/K[ = 6, deci acest grup factor cont ine un element de ordin 6. Dar pentru orice
S
4
, ord() 1, 2, 3, 4, ceea ce contrazice existent a unui element de ordin 6 n S
4
/K.
Observat ie. Armat ia din problema are loc pentru orice n ,= 4 si a fost demonstrata
n lucrarea S. Piccard, Sur les bases du groupe symetrique et du groupe alternant, Com-
mentarii Mathematici Helvetici, vol. 11, 1938.
Problema 1.29 Fie G un subgrup al lui S
n
, n 2, cu proprietatea ca pentru orice
G e exista un unic k 1, . . . , n pentru care (k) = k. Aratat i ca acest k este
acelasi pentru orice G e.
IMC, 2010
Solut ia 1. Consideram act iunea canonica a lui G pe mult imea X = 1, . . . , n data
prin (, x) (x). Pentru x X denim Stab(x) = g G : g(x) = x si Gx = g(x) :
g G, stabilizatorul si respectiv orbita lui x relativ la act iunea data. Din enunt avem ca
G =
_
xX
Stab(x) (1.2)
si
Stab(x) Stab(y) = e (1.3)
pentru x ,= y.
Vom demonstra ca exista x X cu proprietatea ca Stab(x) = G, ceea ce rezolva problema.
Fie Gx
1
, . . . , Gx
r
orbitele distincte ale act iunii. Stim ca acestea formeaza o partit ie a lui
X, deci putem scrie
G =
r
_
i=1
_
xGx
i
Stab(x). (1.4)
Mai stim ca [Gx[ = [G[/[ Stab(x)[. Daca y Gx, atunci Gy = Gx si de aici rezulta ca
[ Stab(y)[ = [ Stab(x)[.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 23
Din relat ia (1.4) obt inem
[G[ 1 = [G e[ = [
r
_
i=1
_
xGx
i
Stab(x) e[ =
r

i=1
[G[
[Gx
i
[
([Gx
i
[ 1),
de unde rezulta
1
1
[G[
=
r

i=1
(1
1
[Gx
i
[
). (1.5)
Faptul ca exista x X cu proprietatea ca Stab(x) = G este echivalent cu existent a unei
orbite triviale.
Daca toate orbitele sunt netriviale si sunt cel put in doua, atunci din relat ia (1.5) vom avea
ca
1
1
[G[
=
r

i=1
(1
1
[Gx
i
[
) (1
1
2
) + (1
1
2
) = 1,
contradict ie.
Daca exista o singura orbita si aceea este netriviala, atunci din (1.2) si (1.3) rezulta ca
[G[ 1 =

xX
([ Stab(x)[ 1) = n
[G[
n
n = [G[ n, contradict ie.

In concluzie, exista cel put in o orbita triviala, deci un punct x comun tuturor
permutarilor din G.
Solut ia 2. Vom folosi aceleasi notat ii ca n solut ia precedenta.
Pentru un element g G denim Fix(g) = x X : gx = x. Evident, [Fix(g)[ = 1 pentru
orice g ,= e si [Fix(e)[ = n.
Vom folosi acum lema lui Burnside care spune ca numarul de orbite N =
1
[G[

gG
[Fix(g)[.
Asadar N =
1
[G[
([G[ 1 +n), de unde rezulta ca [G[ divide pe n 1.
Pe de alta parte, din ecuat ia claselor avem ca n = m
1
+ + m
N
, unde m
i
= [Gx
i
[,
elementele x
1
, . . . , x
N
reprezentand un sistem complet si independent de reprezentant i
pentru relat ia de echivalent a determinata de act iunea canonica a lui G pe X. Din relat ia
orbita-stabilizator deducem ca m
i
[ [G[ pentru orice i = 1, . . . , N.
Daca N = 1, atunci n [ n 1, fals.
Daca N > 1, atunci vom avea N 1 elemente dintre m
1
, . . . , m
N
egale cu [G[, altminteri
n (N2)[G[+[G[ = (N1)[G[ = n1, contradict ie.

In concluzie, n = (N1)[G[+m
i
=
n 1 +m
i
, deci m
i
= 1 ceea ce nseamna ca exista o orbita triviala.
Problema 1.30 Fie G un subgrup al lui S
n
, n 2, cu proprietatea ca pentru orice
i, j 1, . . . , n exista G astfel ncat (i) = j. Aratat i ca pentru orice k 1, . . . , n
avem G
k
Z(G) = e, unde G
k
= G : (k) = k.
Iran, 2004
Solut ie. Consideram act iunea lui G pe mult imea 1, . . . , n data prin (, i) (i).
Pentru k 1, . . . , n avem ca Stab(k) = G : (k) = k, deci Stab(k) = G
k
.
Este imediat din enunt ca Gk = 1, . . . , n, unde Gk este orbita lui k, adica Gk = (k) :
G.
Din formula orbita-stabilizator obt inem ca n = [Gk[ = [G : G
k
]. Asadar exista

1
, . . . ,
n1
G cu proprietatea ca G = G
k

1
G
k
. . .
n1
G
k
(reuniune disjuncta).
24
Fie G
k
Z(G). Avem ca
j
=
j
pentru orice j 1, . . . , n 1 si de aici deducem
ca (
j
(k)) =
j
(k) pentru orice j 1, . . . , n 1.
Aratam acum ca k,
1
(k), . . . ,
n1
(k) = 1, . . . , n si de aici rezulta, n mod evident, ca
= e. Sa presupunem prin absurd ca
i
(k) =
j
(k), i ,= j. Atunci
1
j

i
(k) = k, echivalent

1
j

i
G
k
, deci
i
G
k
=
j
G
k
, contradict ie.
Problema 1.31 (i) Daca G este un subgrup al lui S
n
care nu este cont inut n A
n
, atunci
G cont ine un subgrup de indice 2.
(ii) Daca G este grup nit si [G[ = 4n + 2, atunci G cont ine un unic subgrup de indice 2.
Solut ie. (i) Fie G S
n
astfel ncat G nu este inclus n A
n
. Rezulta imediat ca
[G : G A
n
] [S
n
: A
n
] = 2. Dar G ,= G A
n
, deci [G : G A
n
] > 1. Am obt inut ca
[G : G A
n
] = 2 si deci G A
n
este subgrup de indice 2 n G.
Se poate argumenta chiar mai simplu: deoarece G ,= G A
n
, G cont ine o permutare
impara, sa o notam cu . Rezulta ca G A
n
si (G A
n
) formeaza o partit ie a lui A
n
.
Daca G, atunci poate para, caz n care G A
n
, sau poate impara, caz n
care
1
G A
n
(G A
n
).
(ii) Cum [G[ = 4n + 2, din teorema lui Cauchy rezulta ca G are un element g de ordin
2. Din teorema lui Cayley stim ca exista un morsm injectiv de grupuri f : G S(G)
denit prin f(x)(y) = xy pentru orice x, y G. (Prin S(G) am notat grupul simetric al
mult imii G, care n acest caz este izomorf cu S
4n+2
). Sa observam ca permutarea f(g) nu
are puncte xe, deoarece g ,= e, si ca (f(g))
2
= Id
G
. Rezulta ca descompunerea lui f(g)
n produs de cicli disjunct i consta n produsul a 2n + 1 transpozit ii. Asadar f(g) este o
permutare impara si aplicand (i) pentru grupul Im(f) obt inem ca Im(f) are un subgrup
de indice 2. Dar f este morsm injectiv, deci G Im(f), de unde rezulta ca G are un
subgrup de indice 2.
Presupunem acum ca exista doua subgrupuri distincte H
1
, H
2
de indice 2 n G. Acestea
sunt subgrupuri normale si deci H
1
H
2
/H
1
H
2
/H
1
H
2
. Deoarece H
1
este subgrup
propriu al lui H
1
H
2
, rezulta ca H
1
H
2
= G, deci [H
1
H
2
/H
1
[ = 2 = [H
2
/H
1
H
2
[, ceea ce
nseamna ca H
1
H
2
are
[H
2
[
2
=
2n+1
2
elemente, ceea ce este absurd.
Problema 1.32 Sa se arate ca grupurile GL(2, Z) si GL(3, Z) nu sunt izomorfe.
Solut ie. Sa presupunem ca grupurile GL(2, Z) si GL(3, Z) sunt izomorfe. Vom deni
acum un morsm injectiv de grupuri f : GL(2, Z) 1 GL(3, Z) prin f(A, 1) =
_
A 0
0 1
_
. Deoarece grupul (1, ) este izomorf cu Z
2
si GL(2, Z) este izomorf cu
GL(3, Z), rezulta ca avem un morsm injectiv de la GL(2, Z) Z
2
la GL(2, Z). Iterand
obt inem ca exista un morsm injectiv de la GL(2, Z)Z
2
Z
2
(n produs se considera
n copii ale lui Z
2
) la GL(2, Z).

In particular, aceasta nseamna ca pentru orice n N

exista A
1
, . . . , A
n
GL(2, Z) cu proprietatea ca ord(A
i
) = 2 si A
i
A
j
= A
j
A
i
, oricare ar
i, j 1, . . . , n.
Elementele de ordin 2 din GL(2, Z) sunt matricele I
2
si
_
a b
c a
_
, cu bc = 1 a
2
. Sa
consideram doua matrice de aceasta forma si sa vedem n ce condit ii acestea comuta: e
A =
_
a b
c a
_
si A
t
=
_
a
t
b
t
c
t
a
t
_
astfel ncat AA
t
= A
t
A. Din calcule se obt ine ca
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 25
ab
t
= a
t
b, ac
t
= a
t
c, bc
t
= b
t
c. T inand cont de faptul ca bc = 1 a
2
si b
t
c
t
= 1 a
t2
, rezulta
ca singurele matrice de ordin 2 cu care A comuta sunt A si I
2
, contradict ie.
Observat ie. Solut ia data se bazeaz a pe faptul ca grupul Z
3
2
nu se scufundan GL(2, Z),
dar se scufunda n GL(3, Z). Aceasta observat ie se poate generaliza ducand la concluzia
ca grupurile GL(m, Z) si GL(n, Z) nu sunt izomorfe pentru m ,= n.
Problema 1.33 Fie G un grup nit, p cel mai mic divizor prim al lui [G[ si H un subgrup
normal. Sa se arate ca daca [H[ = p, atunci H este cont inut n Z(G).
Iran, 1990 si Iran, 2011
Solut ia 1. Presupunem ca H , Z(G). Atunci rezulta ca HZ(G) = e. Consideram
acum act iunea prin conjugare a lui G pe H si scriem ecuat ia claselor pentru aceasta
act iune. Vom avea [H[ = [H Z(G)[ +

[G : C
G
(x)], unde C
G
(x) este centralizatorul
elementului x H, n acest caz cu C
G
(x) ,= G. Deoarece [G : C
G
(x)] divide [G[ si
p este cel mai mic numar prim care divide [G[, rezulta ca [G : C
G
(x)] p, de unde
p = [H[ = 1 +

[G : C
G
(x)] 1 +p, contradict ie.
Solut ia 2. Act iunea prin conjugare a lui G pe H deneste un morsm : G
Aut(H). Cum H Z
p
, avem ca Aut(H) Aut(Z
p
). Stim nsa ca Aut(Z
p
) Z

p
, iar Z

p
este grup ciclic cu p 1 elemente. Fiindca p este cel mai mic divizor prim al lui [G[, avem
ca ([G[, p 1) = 1 si astfel morsmul este trivial. Deci gxg
1
= x pentru orice g G si
orice x H, ceea ce nseamna ca H Z(G).
Observat ie. Se observa ca putem nlocui condit ia din enunt asupra lui H cu
([G[, [ Aut(H)[) = 1.
Problema 1.34 Fie G un grup nit si H
1
, H
2
, H
3
trei subgrupuri abeliene. Daca ([G :
H
i
], [G : H
j
]) = 1 pentru orice i, j 1, 2, 3, i ,= j, atunci G este grup abelian.
Solut ie. Fie p un numar prim cu proprietatea ca p [ [G[. Atunci vor exista i, j
1, 2, 3, i ,= j, astfel ncat p [ [G : H
i
] si p [ [G : H
j
].
Deoarece ([G : H
i
], [G : H
j
]) = 1, avem G = H
i
H
j
si de aici deducem ca [G : H
i
H
j
] =
[G : H
i
][G : H
j
].

In particular, obt inem ca p [ [G : H
i
H
j
] si aceasta conduce imediat la
existent a unui p-subgrup Sylow al lui G cont inut n H
i
H
j
.
Fie P p-subgrup Sylow al lui G, P H
i
H
j
. Cum H
i
, H
j
sunt abeliene avem ca H
i

N
G
(P), respectiv H
j
N
G
(P).

In consecint a, G = H
i
H
j
N
G
(P), deci G = N
G
(P),
ceea ce nseamna ca P G.
Am obt inut astfel ca pentru orice p [ [G[ exista un unic p-subgrup Sylow n G si acesta
este abelian. Dar n aceste condit ii G este produsul direct al subgrupurilor sale Sylow, deci
G este abelian.
Observat ie. Acest rezultat apare n lucrarea lui lui K. Doerk, Minimal nicht ube-
rauosbare, endlicher Gruppen, Math. Z., 91 (1966), 198-205, si este valabil si pentru alte
tipuri de subgrupuri, cum ar cele nilpotente sau cele rezolubile.
Problema 1.35 Fie G un grup nit simplu si neabelian si H un subgrup propriu. Aratat i
ca pentru orice divizor prim p al lui [H[ mult imea p-subgrupurilor Sylow ale lui H nu poate
egala cu mult imea p-subgrupurilor Sylow ale lui G.
26
Iran, 2003
Solut ie. Presupunem prin absurd ca Syl
p
(H) = Syl
p
(G).

In particular, orice p-subgrup


Sylow al lui G este cont inut n H.
Fie P Syl
p
(G) si g G. Atunci g
1
Pg Syl
p
(G), deci g
1
Pg Syl
p
(H). De aici
rezulta ca g
1
Pg H, deci P gHg
1
. Cum g a fost ales arbitrar n G, obt inem ca
P

gG
gHg
1
.
Dar

gG
gHg
1
= H
G
G si cum G este simplu avem ca H
G
= e sau H
G
= G.
Dar P H
G
, deci H
G
,= e.
Daca H
G
= G, atunci H G, fals.
Asadar am obt inut o contradict ie.
Problema 1.36 Fie G un grup nit cu exact 50 de 7-subgrupuri Sylow. Fie P un 7-
subgrup Sylow al lui G si N = N
G
(P).
(i) Aratat i ca N este subgrup maximal al lui G;
(ii) Daca N are un 5-subgrup Sylow Q si QN, atunci QG.
Iran, 2007
Solut ie. (i) Din a doua teorema a lui Sylow stim ca [G : N] = 50. Fie acum H G
cu N H. Atunci P este, de asemenea, 7-subgrup Sylow al lui H si N = N
H
(P), deci
[H : N] 1 (mod 7). Din teorema lui Lagrange avem ca [H : N] divide pe [G : N] si se
verica usor ca singurele posibilitat i sunt [H : N] = 1 sau [H : N] = 50. Astfel H = N
sau H = G, deci N este maximal.
(ii) Fie R un 5-subgrup Sylow al lui G care l cont ine pe Q.

In mod evident R N = Q.
Daca Q = R, atunci N
G
(Q) = N
G
(R) si cum N N
G
(Q) rezulta ca [G : N] este
divizibil prin [G : N
G
(Q)]. Deoarece [G : N
G
(R)] 1 (mod 5), exista k N astfel ncat
[G : N
G
(R)] = 5k + 1 si 5k + 1 [ 50. Pentru k 1 este fals, iar pentru k = 0 se obt ine ca
N
G
(Q) = G, deci QG.
Sa consideram acum ca Q ,= R. Deoarece R este un 5-grup, N
R
(Q) l cont ine strict pe Q.
(Aceasta este o proprietate valabila n orice p-grup nit: daca Q = N
R
(Q), atunci Z(R)
Q si n grupul factor R/Z(R) avem ca subgrupul Q/Z(R) coincide cu normalizatorul
sau. Cum nsa [R/Z(R)[ < [R[, ajungem imediat la o contradict ie.) Asadar N
R
(Q) , N,
altminteri N
R
(Q) ar cont inut n N R = Q, fals. Astfel, N
R
(Q), N l cont ine strict
pe N si cum acesta este maximal (din (i)) avem N
R
(Q), N = G. Deoarece Q N
R
(Q)
si QN, rezulta QG.
Problema 1.37 Fie G un grup nit si N un subgrup maximal al lui G. Presupunem ca
N este abelian, [G : N] = p
n
cu p prim si n 1, si N nu cont ine nici un subgrup normal
netrivial al lui G. Aratat i ca p nu divide [N[.
Iran, 2010
Solut ie. Presupunem prin reducere la absurd ca p [ [N[ si e x N cu ord(x) = p.
Exista P un p-subgrup Sylow al lui G cu proprietatea ca x P.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 27
Cum P N este subgrup al lui N si N este abelian rezulta ca P N este subgrup normal
al lui N. Asadar N N
G
(P N).
Dar N este subgrup maximal, deci trebuie ca N
G
(P N) = N sau N
G
(P N) = G.
Cazul N
G
(P N) = G este imposibil, pentru ca am avea P N subgrup normal n G,
netrivial si cont inut n N.
Ramane ca N
G
(P N) = N. De aici obt inem ca N
P
(P N) = P N.

Insa P N P
si P p-grup, iar conform celor aratate n solut ia problemei 1.36, daca P N ,= P, trebuie
sa avem P N ,= N
G
(P N).

In consecint a, P N = P ceea ce implica p [ [G : N],
contradict ie.
Problema 1.38 Sa se determine numarul structurilor neizomorfe de inel care pot def-
inite pe o mult ime cu p elemente, unde p este un numar prim.
Solut ie. Deoarece orice grup cu p elemente este izomorf cu (Z
p
, +), este sucient sa
determinam structurile de inel al caror grup abelian subiacent este (Z
p
, +).
Cum acest grup este generat de

1, nmult irea din inel este complet determinata de

1.

Intr-adevar, daca

1

1 = a, atunci n m = nma pentru orice n, m Z


p
. Pe de alta
parte, o vericare simpla arata ca pentru orice a Z
p
nmult irea n m = nma deneste
o structura de inel (Z
p
, +, ).
Daca a ,=

0, atunci inelul (Z
p
, +, ) este izomorf cu inelul (Z
p
, +, ) al claselor de resturi
modulo p, un izomorsm ind f : (Z
p
, +, ) (Z
p
, +, ), f( n) = na.
Daca a =

0, atunci (Z
p
, +, ) este inelul nul, n care n m =

0 pentru orice n, m Z
p
, si
acesta este evident neizomorf cu (Z
p
, +, ).
Prin urmare exista exact doua structuri de inel neizomorfe pe o mult ime cu p elemente, si
anume inelul nul si inelul (Z
p
, +, ) care este chiar corp comutativ.
Problema 1.39 Fie R un inel cu grupul (R, +) ciclic. Sa se arate ca R este inel comutativ.
Solut ie. Daca grupul (R, +) subiacent inelului este ciclic, e a un generator al acestui
grup si r, s R doua elemente arbitrare. Atunci exista m, p N

cu r = ma si s = pa.
Rezulta rs = (ma)(pa) = mpa
2
= pma
2
= (pa)(ma) = sr si deci R este comutativ.
Problema 1.40 (i) Sa se arate ca orice inel unitar cu p
2
elemente este comutativ, unde
p este un numar prim.
(ii) Sa se arate ca exista inele neunitare cu p
2
elemente care nu sunt comutative.
Iran, 2010
Solut ie. (i) Fie R un inel unitar cu p
2
elemente. Daca 1 = 1
R
are ordinul p
2
n (R, +),
atunci (R, +) este ciclic si din problema 1.39 rezulta ca R este comutativ.
Daca 1 are ordinul p, e K subinelul lui R generat de 1. Atunci K are p elemente, deci
este corp comutativ (vezi rezolvarea problemei 1.38). Mai mult, exista a R astfel ncat
1, a este o baza a K-spat iului vectorial R si K = n 1
R
[ n N

este inclus n centrul


lui R. Daca r, s R, atunci exista , , , n K astfel ncat r = + a si s = + a.
Efectuand nmult irile obt inem rs = sr.
(ii) Fie R = Z
p
Z
p
cu adunarea pe componente si nmult irea data de (a, b)(c, d) =
28
(ac +bc, ad +bd) pentru orice a, b, c, d Z
p
.
Se arata prin calcul ca sunt satisfacute axiomele inelului.
Avem (1, 1)(1, 0) = (2, 0) si (1, 0)(1, 1) = (1, 1), deci R nu este comutativ.

In particular,
din prima parte a problemei rezulta c a R nu este unitar.
Problema 1.41 Fie R un inel nit cu urmatoarea proprietate: pentru orice a, b R
exista c R (depinzand de a si b) astfel ncat a
2
+b
2
= c
2
.
Sa se arate ca pentru orice a, b, c R exista d R cu proprietatea ca 2abc = d
2
.
Vojtech Jarnik, 2005
Solut ie. Denim R
(2)
= x
2
: x R si observam ca proprietatea lui R data n enunt
se poate rescrie ca R
(2)
+R
(2)
R
(2)
.
Pentru un element y R
(2)
xat, funct ia f : R
(2)
R
(2)
denita prin f(x) = x + y este
injectiva si cum R
(2)
este o mult ime nita rezulta ca f este bijectiva. Asadar R
(2)
este
nchisa si la scadere, deci R
(2)
este subgrup al lui (R, +).
Fie acum doua elemente x, y R. Deoarece xy + yx = (x + y)
2
x
2
y
2
, rezulta ca
xy +yx R
2
. Pentru
x = a si y = bc, obt inem ca abc +bca R
2
,
x = c si y = ab, obt inem ca cab +abc R
(2)
,
x = ca si y = b, obt inem ca cab +bca R
(2)
.
Acum, daca adunam primele doua relat ii si o scadem pe cea de-a treia, obt inem ca 2abc
R
(2)
.
Problema 1.42 Fie R un inel unitar care are un numar nit, strict mai mare decat 1, de
divizori ai lui zero la stanga sau la dreapta. Sa se arate ca R este nit.
Mai mult, daca [R[ = n, atunci [U(R)[ n [

n].
Solut ie. Fie D = a
1
, . . . , a
n
mult imea divizorilor lui zero la stanga sau la dreapta
din R. Presupunem prin absurd ca R este innit. Fie a D 0 un divizor al lui zero
la dreapta (se rat ioneaza analog pentru un divizor al lui zero la stanga). Daca x R D,
atunci ax este un element nenul din D. Cum D este nita, rezulta ca exista o mult ime
innita de elemente din R, e acestea r
1
, . . . , r
n
, . . ., astfel ncat ar
1
= . . . = ar
n
= . . ..
Rezulta ca r
i
r
j
D pentru orice i, j N

, deci r
i
r
1
D pentru orice i N

ceea ce
contrazice nitudinea lui D. Prin urmare, R este nit.
Fie x R 0 un divizor al lui zero la dreapta si : R xR denita prin (a) = xa.
Avem ca este morsm surjectiv de grupuri, deci R/Ker xR, de unde obt inem
[R[ = [Ker [[xR[. Cum mult imile Ker si xR sunt formate din divizori ai lui zero la
dreapta, rezulta [D[
2
n, deci [D[

n [

n] (se poate rat iona analog pentru un divizor


al lui zero la stanga, luand Rx n loc de xR). Cum ntr-un inel nit avem U(R) = R D,
rezulta ca [U(R)[ n [

n].
Problema 1.43 Fie R un inel cu urmatoarele proprietat i:
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 29
(i) (ab)
2
= a
2
b
2
pentru orice a, b R;
(ii) x
3
= 0 implica x = 0.
Aratat i ca R este inel comutativ.
Iran, 2007
Solut ie. Fie u, v R si x = uv, y = vu. Din relat ia (vu)
2
= v
2
u
2
rezulta ca x
3
= xyx,
iar din relat ia (uv)
2
= u
2
v
2
rezulta y
3
= yxy. Un calcul simplu arata ca (x y)
3
=
xy
2
x
2
y +y
2
x yx
2
. Daca x = 0, atunci (y)
3
= 0, si din (ii) avem ca y = 0.
Asadar uv = 0 implica vu = 0.
Din (i) obt inem ca a(ba ab)b = 0 si din cele de mai sus rezulta ca ba(ba ab) = 0.
Schimband pe a cu b obt inem ca ab(ab ba) = 0. Adunand ultimele doua relat ii avem ca
(abba)
2
= 0. De aici obt inem ca (abba)
3
= 0, deci ab = ba, ceea ce trebuia demonstrat.
Problema 1.44 Fie R un inel oarecare. Sa se arate ca daca x
2
Z(R) pentru orice
x R, atunci (xy)
2
= (yx)
2
pentru orice x, y R.
Iran, 2008
Solut ie. Fie x, y R. Atunci (xy+x)
2
(xy)
2
x
2
= xyx+x
2
y Z(R).

In particular,
avem ca y(xyx + x
2
y) = (xyx + x
2
y)y (yx)
2
+ yx
2
y = (xy)
2
+ x
2
y
2
. Cum x
2
Z(R)
rezulta ca yx
2
y = x
2
y
2
, deci (yx)
2
= (xy)
2
, ceea ce trebuia demonstrat.
Problema 1.45 Fie R un inel unitar. Aratat i ca:
(i) daca orice element inversabil este central, atunci orice element nilpotent este central;
(ii) daca orice element nilpotent este central, atunci orice element idempotent este cen-
tral.
Iran, 2007
Solut ie. (i) Fie a R element nilpotent. Atunci exista n N, n 1, astfel ncat
a
n
= 0. Deoarece 1 = 1 a
n
= (1 a)(1 + a + + a
n1
) = (1 + a + + a
n1
)(1 a),
rezulta ca 1 a este element inversabil, deci central, de unde rezulta ca a este central.
(ii) Fie e R un element idempotent si x R un element oarecare. Avem ca (exeex)
2
= 0
si (exe xe)
2
= 0. Din ipoteza, elementele exe ex, exe xe sunt centrale.

In particular,
e(exe ex) = (exe ex)e si e(exe xe) = (exe xe)e. De aici obt inem ca ex = exe,
respectiv xe = exe.

In concluzie, ex = xe, deci e este element central.
Problema 1.46 Fie R un inel unitar. Stim ca orice element al lui R se poate scrie ca
produs de elemente idempotente. Sa se arate ca R este inel comutativ.
Iran, 2009
30
Solut ie. Este sucient sa aratam ca orice element idempotent este central.
Sa presupunem mai ntai ca avem dou a elemente x, y R cu proprietatea ca xy = 1. Vom
arata ca x = y = 1. Daca x ,= 1, atunci scriem x = e
1
e
n
, cu e
i
elemente idempotente
si e
1
,= 1. Fie z = e
2
e
n
y. Avem e
1
z = 1 si de aici rezulta ca 1 e
1
= (1 e
1
)e
1
z = 0,
fals.
Sa presupunem acum ca avem un element a R cu proprietatea ca a
2
= 0. Atunci
1 a
2
= 1, de unde (1 a)(1 +a) = 1 si folosind observat ia de mai sus obt inem a = 0.
Fie e R un element idempotent si x R arbitrar. Atunci (exexe)
2
= 0 si (xeexe)
2
=
0, de unde rezulta ca ex = exe = xe, deci orice element idempotent este central.
Problema 1.47 Fie R un inel comutativ unitar. Sa se arate ca:
(i) Idemp(R) are o structura de grup n raport cu legea de compozit ie denita prin:
e f = e +f 2ef pentru orice e, f Idemp(R).
(ii) Daca R are un numar nit de idempotent i, atunci exista n N

astfel ncat
[ Idemp(R)[ = 2
n
.
Solut ie. (i) Fie e, f Idemp(R). Atunci
(e +f 2ef)
2
= e
2
+f
2
+ 4e
2
f
2
+ 2ef 4e
2
f 4ef
2
= e +f + 4ef + 2ef 4ef 4ef
= e +f 2ef,
deci e +f 2ef este idempotent. Rezulta ca Idemp(R) este parte stabila n raport cu .
Pentru orice e, f, g Idemp(R) avem
(e f) g = (e +f 2ef) g
= (e +f 2ef) +g 2(e +f 2ef)g
= e +f +g 2ef 2eg 2fg + 4efg
si
e (f g) = e + (f +g 2fg) 2e(f +g 2fg)
= e +f +g 2fg 2ef 2eg + 4efg,
deci este asociativa.
Pentru orice e Idemp(R) avem e 0 = 0e = e, deci 0 este element neutru pentru .
Orice idempotent e are un invers e (1 e) = (1 e) e = e.
Prin urmare (Idemp(R), ) este grup.
(ii) Observam ca e e = 0 pentru orice e Idemp(R), deci n acest grup orice element
este de ordin 2.

In ipoteza ca Idemp(R) este grup nit putem aplica rezultatul problemei
1.14(ii) si obt inem ca exista n N

astfel ncat [ Idemp(R)[ = 2


n
.
Problema 1.48 Fie R un inel de caracteristica zero si e, f, g R elemente idempotente
care satisfac relat ia e +f +g = 0. Sa se arate ca e = f = g = 0.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 31
IMC, 2000
Solut ie. Avem g = g
2
= (ef)
2
= e+(ef +fe)+f = (ef +fe)g, deci 2g = ef +fe.
Comutatorul aditiv [e, f] = ef fe se poate scrie astfel: [e, f] = [e, ef + fe] = 2[e, g] =
2[e, e f] = 2[e, f], de unde rezult a ca [e, f] = 0. Din aceasta relat ie si din faptul ca
2g = ef +fe obt inem g = ef.
Acum relat ia e +f +g = 0 devine e +f +ef = 0 si prin nmult ire la stanga cu e vom avea
e + 2ef = 0. Analog f + 2ef = 0. Din aceste ultime doua relat ii deducem ca e = f.
Similar se obt ine ca e = g, deci e = f = g si din e +f +g = 0 rezulta e = f = g = 0.
Problema 1.49 Fie R un inel si un numar ntreg n > 2. Presupunem ca x
n
= x, pentru
orice x R. Sa se arate ca xy
n1
= y
n1
x oricare ar x, y R.
Vojtech Jarnik, 2001
Solut ie. Vom arata mai ntai ca ntr-un inel fara nilpotent i netriviali ele-mentele
idempotente sunt centrale. Fie e R un element idempotent si x R arbitrar. Atunci
(ex exe)
2
= 0 si (xe exe)
2
= 0, de unde rezulta ca ex = exe = xe.
Acum este lesne de observat ca R nu are nilpotent i netriviali si ca y
n1
este idempotent,
pentru orice y R.
Problema 1.50 Sa se arate ca nu exista inele unitare cu exact cinci elemente inversabile.
Solut ia 1. Presupunem ca exista un inel unitar R cu exact cinci elemente inversabile.
Asadar [U(R)[ = 5 si cum 1 U(R), rezulta ca (1)
5
= 1, deci 1 + 1 = 0.
Mai mult, grupul U(R) avand ordinul 5 este grup ciclic. Fie a un generator al lui U(R). Ev-
ident a ,= 1. Atunci (1+a+a
2
)
2
= 1+a
2
+a
4
, deci (1+a+a
2
)
3
= (1+a
2
+a
4
)(1+a+a
2
) = a
3
.

Insa ecuat ia x
3
= a
3
are o singura solut ie, si anume x = a, deoarece x trebuie sa e
inversabil si vericam pe rand valorile 1, a, a
2
, a
3
, a
4
.
Dar 1 +a +a
2
= a duce la a
2
= 1, ceea ce este absurd.
Solut ia 2.

Incepem exact ca la solut ia precedenta si obt inem ca 1+1 = 0. Consideram


un element a U(R) care genereaza acest grup.
Denim acum un morsm de inele unitare
a
: F
2
[X] R cu proprietatea ca
a
(X) = a.
Deoarece a
5
= 1, Ker
a
va cont ine polinomul X
5
1 = (X 1)(X
4
+X
3
+X
2
+X +1).
Fie o radacina a lui X
4
+ X
3
+ X
2
+ X + 1 (n nchiderea algebrica a lui F
2
). Atunci
F
2
() este un corp cu 2
n
elemente, unde 1 n 4. Din teorema lui Lagrange rezulta ca
5 = ord() divide pe [F

2
n[ = 2
n
1, ceea ce implica n = 4 si ca X
4
+ X
3
+ X
2
+ X + 1
este polinomul minimal al lui peste F
2
.
Fie S = Im(
a
). S este un subinel al lui R care are ca si R exact cinci elemente inversabile.
Dar S este izomorf cu un inel factor al lui F
2
[X]/(X
5
1). Din teorema chineza a resturilor
obt inem ca
F
2
[X]/(X
5
1) F
2
[X]/(X 1) F
2
[X]/(X
4
+X
3
+X
2
+X + 1) F
2
F
16
,
deci S este izomorf cu 0 sau cu F
2
sau cu F
16
sau cu F
2
F
16
, deci are 1 sau 15 unitat i,
contradict ie.
Problema 1.51 Sa se arate ca nu exista inele cu exact cinci elemente regulate.
32
Iran, 2008
Solut ie. Presupunem ca exista un inel R cu exact cinci elemente regulate.
Fie G mult imea elementelor regulate ale lui R. Observam ca G este nchisa la nmult ire.
Mai mult, nmult irea la stanga (dreapta) pe G cu elemente din G este injectiva, deci si
surjectiva. Asadar ecuat iile ax = b si ya = b au solut ii n G pentru orice a, b G. Deducem
de aici ca G este grup n raport cu operat ia de nmult ire din R. Cum [G[ = 5, rezulta ca
G este grup ciclic si notam cu 1 elementul sau neutru.
Evident 1, 1 este subgrup al lui G, deci neaparat 1 = 1.
Apoi, pentru a G 1 xat, denim un morsm canonic de inele
a
: Z
2
[X] R cu
urmatoarele proprietat i:
a
(

1) = 1 si
a
(X) = a.
Fie S = Im(
a
). S este subinel al lui R cu elementul unitate 1 si pentru ca G = a S
obt inem ca orice element regulat al lui R este element inversabil n S.
Reciproc, orice element c U(S) este element regulat n R. Altminteri ar exista un element
x R, x ,= 0, cu (sa zicem) xc = 0. Fie b S cu cb = 1. Atunci x1 = x(cb) = (xc)b = 0,
ceea ce contrazice faptul ca elementul 1 G este regulat n R.
Deci S este un inel unitar cu [U(S)[ = 5, contradict ie cu problema 1.50.
Problema 1.52 Fie R un inel unitar si a R cu a
3
a 1 = 0. Aratat i ca daca I este
un ideal bilateral al lui R cu proprietatea ca [R/I[ 4, atunci I = R.
Iran, 2006
Solut ie. Sa presupunem ca I ,= R. Consideram urmatoarele elemente ale lui R/I:

0,

1,
a, a
2
si a
3
. Din ipoteza rezulta ca cel put in doua dintre aceste elemente sunt egale. Asadar
avem zece cazuri:

0 =

1,

0 = a,

0 = a
2
,

0 = a
3
,

1 = a,

1 = a
2
,

1 = a
3
, a = a
2
, a = a
3
sau
a
2
= a
3
. Aceasta nsemna ca cel put in unul dintre urmatoarele elemente este n I: 1, a,
a
2
, a
3
, a 1, a
2
1, a
3
1, a
2
a, a
3
a sau a
3
a
2
.
Din relat ia a
3
a 1 = 0 rescrisa sub forma a(a 1)(a + 1) = 1 rezulta ca cele zece
elemente de mai sus sunt toate inversabile, deci cu necesitate vom avea I = R.
Problema 1.53 Fie R un inel unitar si I un ideal bilateral cu proprietatea ca I N(R).
Atunci orice idempotent din R/I se ridica la un idempotent n R (adica pentru orice
f R/I cu f
2
= f, exista e R cu e
2
= e astfel ncat f = e).
Solut ie. Cum f R/I, exista x R astfel ncat f = x. Din

x
2
= x rezulta a =
x
2
x I N(R), deci exista n N

astfel ncat a
n
= 0. Obt inem
0 = (x
2
x)
n
=
n

k=0
(1)
k
C
k
n
x
2k
x
nk
=
n

k=0
(1)
k
C
k
n
x
n+k
= x
n
x
n+1
n

k=1
(1)
k1
C
k
n
x
k1
.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 33
Notand t =
n

k=1
(1)
k1
C
k
n
x
k1
, avem ca x
n
= x
n+1
t si xt = tx. Fie e = x
n
t
n
. Aratam ca
e este idempotent si ca f = e. Avem e = x
n
t
n
= (x
n+1
t)t
n
= x
n+1
t
n+1
= (x
n+2
t)t
n+1
=
x
n+2
t
n+2
= . . . = x
2n
t
2n
= (x
n
t
n
)
2
= e
2
. De asemenea, e = ( x

t)
n
si cum x =

x
n+1
se
obt ine x

t =

x
n+1

t =

x
n+1
t =

x
n
, deci e = (

x
n
)
n
= x
n
2
= x = f, ceea ce era de demonstrat.
Problema 1.54 Fie R un inel comutativ si unitar, P un ideal prim al sau si I idealul
generat de elementele idempotente din P. Sa se arate ca R/I nu are idempotent i netriviali
(adica diferit i de 0 si 1).
Solut ie. Fie x R/I cu x
2
= x. Rezulta x
2
x I, deci x
2
x = a
1
e
1
+ . . . + a
n
e
n
cu a
i
R si e
i
P, e
2
i
= e
i
pentru orice 1 i n. Avem (1 e
1
) (1 e
n
)(x
2
x) = 0,
deoarece pentru ecare i = 1, . . . , n, termenul a
i
e
i
este anulat de 1 e
i
. Acum o induct ie
simpla dupa n ne conduce la concluzia ca (1e
1
) (1e
n
) = 1e pentru un e P, e
2
= e
(pentru aceasta se observa ca (1 e
1
)(1 e
2
) = 1 e pentru e = e
1
+e
2
e
1
e
2
cu e
2
= e).
Deci (1 e)(x
2
x) = 0. Pe de alta parte, x
2
x I P x P sau 1 x P.
Daca x P, atunci xex = x
2
(ex)
2
= (xex)
2
xex este un element idempotent
al lui P x ex I x = e x =

0.
Daca 1x P, atunci se verica usor ca (1x)e(1x) P este un element idempotent

1 x = e(

1 x) =

0 x =

1.
Problema 1.55 Fie R un inel oarecare (nu neaparat unitar) care nu are ideale bilaterale
nilpotente nenule. Aratat i ca orice ideal stang nenul al lui R are un element al carui patrat
este nenul.
Iran, 2005
Solut ie. Presupunem prin reducere la absurd ca R are un ideal stang I ,= 0 ale carui
elemente au patratele nule.
Rezulta ca (x +y)
2
= 0 pentru orice x, y I, deci xy = yx pentru orice x, y I.
Asadar (Ix)(Ix) = 0 pentru orice x I, de unde rezulta ca (IxR)(IxR) (Ix)I(xR) =
(Ix)(Ix)R = 0 pentru orice x I. Deci idealul bilateral IxR este nilpotent, ceea ce, n
virtutea ipotezei, duce la IxR = 0 pentru orice x I.

In consecint a, Ix lann
R
(R), unde prin lann
R
(R) am notat anulatorul la stanga al lui R
n R.
Este usor de probat ca lann
R
(R) este ideal bilateral si ca (lann
R
(R))
2
= 0, deci, conform
ipotezei, lann
R
(R) = 0. De aici avem si ca Ix = 0 pentru orice x I.

In consecint a,
I
2
= 0.
Idealul bilateral IR are proprietatea ca (IR)(IR) I
2
R = 0, deci este nilpotent si conform
ipotezei IR = 0. Aceasta nseamna ca I lann
R
(R), deci I = 0, contradict ie.
Problema 1.56 Fie R un inel unitar. Aratat i ca urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) orice ideal propriu al lui R este prim;
34
(ii) orice ideal I al lui R satisface I
2
= I si oricare ar doua ideale I, J avem I J sau
J I.
Iran, 2009
Solut ie. (i) (ii) Fie I un ideal al lui R. Daca I = R, atunci I
2
= I. Daca I ,= R,
atunci I
2
,= R, deci I
2
este ideal prim. Fie a I. Cum a
2
I
2
si I
2
este ideal prim,
rezulta ca a I
2
. Asadar I I
2
, deci egalitate.
Fie acum I, J ideale ale lui R si presupunem ca I ,= R, J ,= R. Idealul IJ este propriu,
deci prim si cum IJ IJ rezulta ca I IJ sau J IJ, deci I J sau J I.
(ii) (i) Fie P un ideal propriu al lui R si I, J ideale cu proprietatea ca IJ P. Vrem
sa aratam ca I P sau J P.
Sa presupunem ca I J. Atunci I
2
IJ si cum I
2
= I rezulta I P, deci P este ideal
prim.
Problema 1.57 Fie R un inel comutativ unitar. Daca R/N(R) este corp, atunci R este
inel local, adica are un singur ideal maximal.
Iran, 2003
Solut ie. Sa aratam mai ntai ca R este inel local daca si numai daca oricare ar x R
avem x U(R) sau 1 x U(R).
Daca R este inel local, e m idealul sau maximal. Evident, U(R) Rm. Fie x Rm.
Daca x nu este inversabil, atunci xR ,= Rsi xR va cont inut n m, fals. Deci Rm = U(R)
si de aici rezulta imediat ca x U(R) sau 1 x U(R).
Reciproc, e m un ideal maximal al lui R. Vom arata din nou ca R m = U(R). Fie
x R m. Atunci m + xR = R, deci exista y m si a R astfel ncat y + xa = 1.
Cum y m, el nu poate inversabil. Din ipoteza rezulta 1 y U(R) si de aici avem ca
x U(R).

In concluzie, singurul ideal maximal al lui R este R U(R).
Fie acum x R.
Daca x =

0 (n inelul factor R/N(R)), atunci x N(R) si deci 1 x U(R).


Daca x ,=

0, atunci x este inversabil, deci exista y R/N(R) cu proprietatea ca x y =

1.
De aici rezulta ca 1 xy N(R), deci xy = 1 (1 xy) U(R).

In concluzie, x U(R).
Observat ie. Se poate arata ca daca R/N(R) este corp, atunci R are un singur ideal
prim.
Problema 1.58 Fie R un inel unitar. R se numeste inel Boole daca x
2
= x pentru orice
x R. Sa se arate ca:
(i) Daca R este inel Boole, atunci R este comutativ si 2x = 0 pentru orice x R.
(ii) Spec(R) = Max(R).
(iii) Daca X este o mult ime, atunci (T(X), , ) este inel Boole.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 35
(iv) Daca R este inel Boole nit, atunci exista o mult ime nita X cu proprietatea ca
R este izomorf cu (T(X), , ).

In particular, un inel Boole nit are 2
r
elemente,
r N.
(v) Pe orice mult ime innita X se poate deni o structura de inel Boole.
Olimpiada Nat ionala de Matematica, Romania, 1998
Solut ie. (i) Vom arata mai ntai ca n inelul R avem 1 + 1 = 0.

Intr-adevar, (1)
2
=
1 1 = 1 1 + 1 = 0. Deci 2x = 0 pentru orice x R. Fie x, y R. Atunci
(x +y)
2
= x +y x
2
+xy +yx +y
2
= x +y xy +yx = 0 xy = yx xy = yx.
(ii) Fie P Spec(R). Exista M Max(R) astfel ncat P M. Daca P ,= M atunci exista
x M P. Dar x
2
= x x(1 x) = 0 P 1 x P 1 x M 1 M,
contradict ie. Deci P = M Max(R).
(iii) Pentru o mult ime X se verica prin calcul ca mult imea part ilor sale T(X) are o
structura de inel n raport cu diferent a simetrica AB = (A B) (B A) (care joaca
rolul adunarii n T(X)) si intersect ia mult imilor (care joaca rolul nmult irii n T(X)).
Elementul nul al acestui inel este mult imea vida, iar elementul unitate este X. Mai mult,
A A = A pentru orice A T(X), deci (T(X), , ) este inel Boole.
(iv) Fie R un inel Boole nit. Atunci (R, +) este grup nit si 2x = 0 pentru orice x R.
Aplicand problema 1.14(ii) rezulta ca exista n N astfel ncat [R[ = 2
n
. Daca n = 0 sau
n = 1, atunci este clar.
Daca n 2 vom arata prin induct ie dupa n ca exista elementele a
1
, . . . , a
n
R 0, 1 cu
proprietatea ca a
i
a
j
= 0 pentru orice i ,= j.
Pentru n = 2 exista e R 0, 1 si alegem a
1
= e, a
2
= 1 e. Pentru n > 2 se considera
e R 0, 1 si se scrie R = Re +R(1 e). Re si R(1 e) sunt inele Boole cu elementul
unitate e, respectiv 1e, iar R ReR(1e) deoarece ReR(1e) = 0. Dar [Re[ = 2
r
si R(1 e) = 2
s
cu r +s = n, iar din ipoteza de induct ie rezulta ca exista b
1
, . . . , b
r
Re
astfel ncat b
i
b
j
= 0 pentru orice i ,= j si c
1
, . . . , c
s
R(1 e) astfel ncat c
k
c
l
= 0 pentru
orice k ,= l. Fie acum a
1
= b
1
, . . . , a
r
= b
r
, a
r+1
= c
1
, . . . , a
n
= c
n
si cum e(1 e) = 0 vom
avea a
i
a
j
= 0 pentru orice i ,= j.
Aratam acum ca mult imea tuturor sumelor a
i
1
+ . . . + a
i
k
, cu 1 i
1
< . . . < i
k
n, are
2
n
elemente, deci coincide cu R, de unde rezulta ca pentru orice x R exista si sunt unice
1 i
1
< . . . < i
s
n cu proprietatea ca x = a
i
1
+ . . . + a
is
. Este sucient sa aratam
ca daca avem 1 j
1
< . . . < j
s
n si 1 k
1
< . . . < k
t
n, atunci a
j
1
+ . . . + a
js
=
a
k
1
+ . . . + a
kt
s = t si j
1
= k
1
, . . . , j
s
= k
s
. Aceasta se demonstreaza aratand ca
j
1
, . . . , j
s
k
1
, . . . , k
t
si k
1
, . . . , k
t
j
1
, . . . , j
s
. Daca, de exemplu, j
1
/ k
1
, . . . , k
t
,
atunci din a
j
1
(a
j
1
+ . . . + a
js
) = a
j
1
(a
k
1
+ . . . + a
kt
) rezulta ca a
2
j
1
+ . . . + a
j
1
a
js
=
a
j
1
a
k
1
+. . . +a
j
1
a
kt
a
j
1
= 0, contradict ie.
Va sucient sa consideram acum aplicat ia f : R (T(1, . . . , n), , ) denita prin
f(x) = i
1
, . . . , i
s
, unde x = a
i
1
+. . . +a
is
, care este izomorsm.
(v) Fie T
f
(X) mult imea part ilor nite ale lui X si T
cf
(X) mult imea part ilor lui X care
au complementara nita. Este usor de vericat ca T
f
(X) T
cf
(X) este subinel unitar
al inelului Boole (T(X), , ). Se stie nsa ca [T
f
(X)[ = [X[. Este clar ca aplicat ia care
duce o mult ime n complementara ei deneste o biject ie ntre T
f
(X) si T
cf
(X), de unde
[T
cf
(X)[ = [T
f
(X)[. Atunci [T
f
(X) T
cf
(X)[ = [T
cf
(X)[ + [T
f
(X)[ = [X[ + [X[ = [X[.
Rezulta ca exista o biject ie ntre T
f
(X) T
cf
(X) si X. Transportand structura de inel
36
Boole a lui T
f
(X) T
cf
(X) prin aceasta biject ie, obt inem ca exista o structura de inel
Boole pe X.
Problema 1.59 Fie R un inel unitar de caracteristica 2 cu proprietatea ca pentru orice
x ,= 1 si y ,= 1 avem xy = xy
2
. Aratat i ca R este inel comutativ.
Iran, 1988
Solut ie. Cum orice inel Boole este comutativ (vezi problema 1.58(i)), va sucient
sa aratam ca R este inel Boole.
Fie x R cu x ,= 0, 1. Deoarece caracteristica lui R este 2, exista un element x
1
R,
x
1
,= 0, 1, cu proprietatea ca x = 1 + x
1
. Din ipoteza (1 + x
1
)y = (1 + x
1
)y
2
pentru orice
y R. Dar x
1
y = x
1
y
2
, deci y = y
2
pentru orice y R, ceea ce nseamna ca R este inel
Boole.
Problema 1.60 Fie R un inel unitar cu proprietatea ca orice ideal al sau este principal.
Aratat i ca orice morsm surjectiv f : R R este izomorsm.
Iran, 1988
Solut ie. Vom demonstra ca Ker f = 0, ceea ce rezolva problema.
Avem urmatorul sir crescator de ideale: Ker f Ker f
2
. . . . Se arata imediat ca
proprietatea lui R ca orice ideal al sau este principal conduce la faptul ca un astfel de sir
de ideale este neaparat stat ionar, adica exista un n N, n 1, astfel ncat Ker f
n
=
Ker f
n+1
= . Asadar f
n+1
(x) = 0 implica f
n
(x) = 0 sau, echivalent, f(f
n
(x)) = 0
implica f
n
(x) = 0. Dar f
n
este un morsm surjectiv, deci f(y) = 0 implica y = 0, ceea ce
nseamna ca Ker f = 0.
Observat ie. Un rat ionament asemanator apare n rezolvarea problemei 1.22.
Problema 1.61 Fie A
1
, . . . , A
m
, B
1
, . . . , B
n
inele comutative unitare care nu au
idempotent i netriviali (adica diferit i de 0 si 1). Atunci A
1
A
m
B
1
B
n
daca
si numai daca m = n si exista S
n
astfel ncat A
i
B
(i)
pentru orice 1 i n.
Solut ie. Notam A = A
1
A
m
si B = B
1
B
n
. Sa observam ca x =
(x
1
, . . . , x
m
) Idemp(A) x
i
Idemp(A
i
) pentru orice i = 1, . . . , m x
i
= 0 sau
x
i
= 1 pentru orice i = 1, . . . , m.
Presupunem A B. Atunci [ Idemp(A)[ = [ Idemp(B)[ 2
m
= 2
n
m = n.
Fie acum f : A B izomorsm de inele. Pentru ecare i = 1, . . . , n e e
i
A (respectiv
f
i
B) elementul care are 1 (elementul unitate al inelului A
i
, respectiv B
i
) pe pozit ia i
si 0 n rest. Observam ca e
i
Idemp(A) si e
i
e
j
= 0 pentru orice i ,= j. Rezulta ca f(e
i
)
Idemp(B)0 si f(e
i
)f(e
j
) = 0 pentru orice i ,= j. Deci f(e
i
) are pe ecare componenta 0
sau 1. Atunci f(e
i
)f(e
j
) = 0 supp(f(e
i
))supp(f(e
j
)) = , unde prin supp(x) s-a notat
suportul elementului x = (x
1
, . . . , x
n
), denit ca supp(x) = i [ 1 i n, x
i
,= 0. Avem
[supp(f(e
i
))[ 1 pentru orice i = 1, . . . , n. Rezulta [
n

i=1
supp(f(e
i
))[ =
n

i=1
[supp(f(e
i
))[
n. Dar
n

i=1
supp(f(e
i
)) 1, . . . , n implica [
n

i=1
supp(f(e
i
))[ n. Deci [supp(f(e
i
))[ = 1
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 37
pentru orice i = 1, . . . , n. Rezulta ca exista S
n
astfel ncat f(e
i
) = f
(i)
pentru orice
i = 1, . . . , n. Dar e
i
A A
i
iar f
(i)
B B
(i)
si cum f(e
i
A) = f
(i)
B rezulta ca A
i
B
(i)
pentru orice i = 1, . . . , n.
Problema 1.62 Fie C = f [ f : [0, 1] 1, f funct ie continua cu structura de inel
unitar data de adunarea si nmult irea funct iilor. Daca t [0, 1] notam cu
t
: C 1
aplicat ia data de
t
(f) = f(t). Sa se arate ca:
(i)
t
este morsm de inele.
(ii) Orice morsm de inele : C 1 este de forma
t
pentru un t [0, 1].
Solut ie. (i) Avem
t
(f + g) = (f + g)(t) = f(t) + g(t) =
t
(f) +
t
(g) si
t
(fg) =
(fg)(t) = f(t)g(t) =
t
(f)
t
(g). Elementul identitate la nmult ire n inelul C este u :
[0, 1] 1, u(t) = 1 pentru orice t [0, 1]. Atunci
t
(u) = u(t) = 1. Rezulta ca
t
este
morsm de inele.
(ii) Fie : C 1 un morsm unitar de inele. Presupunem prin absurd ca ,=
t
pentru
orice t. Atunci, pentru orice t [0, 1], exista f
t
C cu (f
t
) ,=
t
(f
t
), deci (f
t
) ,= f
t
(t).
Fie g
t
= f
t
(f
t
)u. Avem g
t
C, (g
t
) = 0 si g
t
(t) ,= 0. Cum g
t
este continua, exista o
vecinatate V
t
a lui t astfel ncat g
t
(x) ,= 0 pentru orice x V
t
[0, 1]. Dar [0, 1]

t[0,1]
V
t
si cum [0,1] este compact, rezulta ca exista t
1
, . . . , t
n
astfel ncat [0, 1] V
t
1
. . . V
tn
.
Atunci avem
n

i=1
g
2
t
i
(x) ,= 0 pentru orice x [0, 1], deoarece x apart ine unui V
t
i
. Rezulta
ca g =
n

i=1
g
2
t
i
este inversabila n C. Dar (g) = 0, contradict ie.
Problema 1.63 Daca R este un inel comutativ unitar integru innit cu [U(R)[ < , sa
se arate ca R are o innitate de ideale maximale.
Iran, 1984 si Iran, 2011
Solut ie. Presupunem ca [ Max(R)[ < . Rezulta ca intersect ia tuturor idealelor max-
imale, notata J(R), este diferita de 0, deoarece idealele maximale ale lui R sunt nenule
(pentru ca R nu este corp) si produsul acestora (care este cont inut n J(R)) este nenul
pentru ca R este inel integru.
Fie acum x J(R), x ,= 0 si denim f : R U(R) prin f(a) = 1 ax pentru orice a R.
Este clar ca f este bine denita, deoarece x J(R) 1 ax U(R) pentru orice a R.
Aratam ca f este injectiva. Pentru a, b R avem f(a) = f(b) 1 ax = 1 bx
(a b)x = 0 a = b. Deci [R[ [U(R)[ [R[ , contradict ie.
Problema 1.64 Daca R este un inel comutativ unitar, sa se arate ca inelul de polinoame
R[X] are o innitate de ideale maximale.
Iran, 2007
38
Solut ie. Mai ntai aratam ca dac a K este corp, atunci K[X] cont ine o innitate de
polinoame ireductibile.
Aceasta se arata folosind un argument similar celui descoperit de Euclid pentru demon-
strarea innitat ii numerelor prime. Asadar sa presupunem ca exista un numar nit de
polinoame ireductibile n K[X] si e acestea f
1
, . . . , f
n
. Dar polinomul 1 + f
1
f
n
tre-
buie sa aiba un divizor ireductibil, deci un polinom f
j
, 1 j n, trebuie sa divida pe
1 +f
1
f
n
, ceea ce este o contradict ie.
Sa observam acum ca un polinom ireductibil f K[X] genereaza un ideal maximal. Pen-
tru aceasta este sucient sa aratam ca inelul factor K[X]/(f) este corp. Fie g K[X]/(f),
g ,=

0. Prin mpart irea cu rest a lui g la f putem presupune ca grad(g) < grad(f) si de
aici rezulta ca (g, f) = 1. Din algoritmul lui Euclid deducem ca exista u, v K[X] cu
proprietatea ca uf +vg = 1 si trecand relat ia la clase modulo idealul (f) obt inem v g =

1,
deci g este element inversabil.
Revenind la problema, vom considera acum un m Max(R) si cu ajutorul sau construim
idealele mR[X] + fR[X], unde f R[X] cu proprietatea ca f (R/m)[X] este polinom
ireductibil. Stim din cele de mai sus ca exista o innitate de astfel de polinoame si ramane
sa mai aratam ca idealele mR[X] + fR[X] sunt maximale n R[X]. Aceasta rezulta din
urmatorul izomorsm:
R[X]
mR[X] +fR[X]

(R/m)[X]
(f)
.
Problema 1.65 Fie K un corp comutativ si consideram inelul neunitar R = XK[[X]].
(i) Fie I un ideal al lui R si n cel mai mic ordin al unei serii formale nenule din I.
Denim
G
I
= a K [ exista f I cu f = aX
n
+
n+1
X
n+1
+ .
Sa se arate ca G
I
este subgrup al grupului abelian (K, +). Mai mult, daca I este
ideal maximal n R, atunci sa se arate ca G
I
este subgrup maximal n (K, +).
(ii) Fie G un subgrup al lui (K, +). Sa se arate ca
I
G
= f R [ exista a G cu f = aX +
2
X
2
+
este ideal n R. Mai mult, sa se arate ca daca G este subgrup maximal al lui (K, +),
atunci I
G
este ideal maximal al lui R.
(iii) Deducet i ca R are ideale maximale daca si numai daca grupul (K, +) are subgrupuri
maximale.
Solut ie. (i) Este clar ca G
I
,= , deoarece 0 G
I
. De asemenea, daca a, b G
I
,
atunci exista f, g I, f = aX
n
+
n+1
X
n+1
+ , g = bX
n
+
n+1
X
n+1
+ , si cum
f g = (a b)X
n
+ (
n+1

n+1
)X
n+1
+ rezulta ca a b G
I
, ceea ce arata ca G
I
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 39
este subgrup n (K, +).
Presupunem ca I este ideal maximal al lui R. Fie atunci G
I
G (K, +) cu G ,= K.
Denim
J = f R [ () G cu f = X
n
+
2
X
n+1
+ .
Este imediat ca J este ideal al lui R si I J.

In plus J ,= R, altfel am avea n = 1 si
G = K. Cum I este ideal maximal, rezulta ca J = I. Atunci daca a G, avem aX
n
J,
deci aX
n
I, de unde a G
I
. Am obt inut ca G
I
= G, ceea ce arata ca G
I
este subgrup
maximal.
(ii) Evident I
G
,= , deoarece 0 I
G
. De asemenea, daca f, g I
G
, f = aX +
2
X
2
+ ,
g = bX+
2
X
2
+ cu a, b G, atunci fg = (ab)X+ I
G
, si qf = q
1
aX
2
+ I
G
pentru orice q = q
1
X +. . . R, deci I
G
este ideal al lui R.
Presupunem acum ca G este subgrup maximal n (K, +). Fie J un ideal al lui R cu I
G
J
si J ,= R. Atunci
G H = a R [ ()f J cu f = aX + ,
deoarece daca a G, atunci aX I
G
, deci aX J, de unde a H. Este clar ca H este
subgrup n (K, +).
Aratam ca H ,= K.

Intr-adevar, daca H = K avem 1 H, deci exista f = X + a
2
X
2
+
J. Atunci f = Xu, unde u este un element inversabil n inelul seriilor formale
K[[X]]. Atunci pentru orice g R de forma g = b
2
X
2
+ avem g = X
2
q pentru un
q K[[X]], de unde g = XuXu
1
q J, pentru ca Xu = f J si Xu
1
q R. Fie acum
h = c
1
X + c
2
X
2
+ R. Atunci g = c
2
X
2
+ J. Pe de alta parte c
1
K = H,
deci exista p = c
1
X +d
2
X
2
+ J. Cum d
2
X
2
+ J, obt inem ca c
1
X J. Atunci
h = c
1
X +g J, ceea ce nseamna ca J = R, contradict ie. Prin urmare H ,= K.
Obt inem H = G, deoarece G este maximal. Daca f = aX+. . . J, atunci avem ca a H,
deci a G, si deci f I
G
. Obt inem J = I
G
, ceea ce arata ca I
G
este maximal.
(iii) Rezulta direct din (i) si (ii).
Problema 1.66 Sa se arate ca nu exista un morsm de inele f : M
2
(1) M
3
(1) care
sa e surjectiv.
Iran, 2008
Solut ie. Ker f este ideal bilateral al lui M
2
(1), deci avem doua posibilitat i: Ker f =
M
2
(1) sau Ker f = (0).
Primul caz este n mod evident imposibil.

In al doilea caz, din teorema fundamentala de izomorsm pentru inele obt inem ca M
3
(1)
M
2
(1). Dar acest lucru nu este posibil, deoarece n M
2
(1) orice matrice A cu proprietatea
ca A
3
= 0 va avea si A
2
= 0, pe cand n M
3
(1) exista o matrice B cu B
3
= 0 si B
2
,= 0.
De exemplu, putem lua B ca ind matricea
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
.
Observat ie. Un morsm surjectiv de inele f : M
2
(1) M
3
(1) este neaparat unitar:
din surjectivitate exista o matrice X M
2
(1) cu f(X) = I
3
si de aici avem ca I
3
=
f(X) = f(XI
2
) = f(X)f(I
2
) = I
3
f(I
2
) = f(I
2
).
40
Ne punem acum ntrebarea pentru ce numere naturale m, n 2 exista morsme unitare
f : M
m
(1) M
n
(1)? Lasam cititorului sa arate ca aceasta se ntampla numai pentru
m [ n.
Problema 1.67 (a) Fie R un inel. Sa se arate ca Z(M
n
(R)) = aI
n
[ a R si ca
Z(M
n
(R)) R.
(b) Fie K si L corpuri comutative. Sa se arate ca M
m
(K) M
n
(L) daca si numai daca
K L si m = n.
Solut ie. (a) Pentru orice 1 i, j n notam cu e
ij
matricea nn care are 1 pe pozit ia
(i, j) si 0 n rest. Atunci e
ij
e
pq
=
jp
e
iq
pentru orice i, j, p, q, unde
jp
este simbolul lui
Kronecker. Fie A = (a
ij
)
1i,jn
. Atunci A =

1i,jn
a
ij
e
ij
si avem Ae
pq
=

1in
a
ip
e
iq
si
e
pq
A =

1jn
a
qj
e
pj
. De aici obt inem ca Ae
pq
= e
pq
A daca si numai daca a
ip
= a
qj
= 0
pentru orice i ,= p si j ,= q, si a
pp
= a
qq
. Rezulta ca daca A Z(M
n
(R)), deci Ae
pq
= e
pq
A
pentru orice p, q, atunci avem a
uv
= 0 pentru orice u ,= v si a
11
= a
22
= . . . = a
nn
, adica
A = aI
n
pentru un a R. Reciproc, daca A = aI
n
, atunci este evident ca A comuta cu
orice matrice din M
n
(R).
Este clar ca aplicat ia f : R Z(M
n
(R)), f(a) = aI
n
, este izomorsm de inele.
(b) Este usor de vericat ca daca f : A B este un izomorsm de inele si Z(A) este corp,
atunci Z(B) este un corp izomorf cu Z(A), iar Z(A)-spat iul vectorial A si Z(B)-spat iul
vectorial B au aceeasi dimensiune.

Intr-adevar, prima parte se probeaza printr-un calcul
direct, iar pentru a doua se arata ca daca (e
i
)
iI
este o baza n Z(A)-spat iul vectorial A,
atunci (f(a
i
))
iI
este o baza n Z(B)-spat iul vectorial B.

In cazul particular n care A = M


m
(K) si B = M
n
(L), din (a) avem ca Z(A) K, rezulta
ca K Z(M
m
(K)) Z(M
n
(L)) L si ca dim
K
(A) = dim
L
(B), deci m
2
= n
2
, de unde
m = n.
Problema 1.68 Fie D un corp. Se numeste comutator aditiv n D un element de forma
xa ax cu x, a D. Sa se arate ca daca un element y D comuta cu tot i comutatorii
aditivi ai lui D, atunci y Z(D).
Solut ie. Presupunem prin absurd ca y / Z(D). Atunci exista x D cu yx ,= xy. Are
loc relat ia x(xy) (xy)x = x(xy yx) si cum xy yx este nenul, el este inversabil si
x = [x(xy) (xy)x](xy yx)
1
. Fie C
R
(y) = r R [ ry = yr. Cum y comuta cu tot i
comutatorii aditivi obt inem ca x(xy)(xy)x, xyyx C
R
(y), de unde (xyyx)
1
C
R
(y)
si deci x C
R
(y), contradict ie.
Problema 1.69 Fie D un corp. Pentru orice a D e aplicat ia
a
: D D denita prin

a
(x) = ax xa. Sa se arate ca:
(i)
a
(x +y) =
a
(x) +
a
(y) si
a
(xy) = x
a
(y) +
a
(x)y pentru orice a, x, y D.
(ii) Daca D are caracteristica diferit a de 2 si K este un subcorp al lui D pentru care

a
(K) K pentru orice a D, atunci K Z(D).
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 41
Solut ie. (i) Rezulta imediat prin calcul.
(ii) Fie b K. Aratam ca b comuta cu toate elementele lui D. Fie a D K. Din relat iile

2
a
(b) = a
2
b 2aba + ba
2
K si
a
2(b) = a
2
b ba
2
K se obt ine prin adunare ca
2(a
2
b aba) = 2a
a
(b) K. Daca
a
(b) ,= 0 rezulta 2
a
(b) K

si se obt ine a K,
contradict ie. Deci
a
(b) = 0, adica b comuta cu elementele din D K.
Fie acum c K

. Atunci a si ac se gasesc n D K, deci din cele de mai sus ele comuta


cu b. Obt inem (ac)b = b(ac) = (ba)c = abc si nmult ind cu a
1
rezulta ca cb = bc, deci b
comuta si cu elementele din K. Rezult a b Z(D), deci K Z(D).
Problema 1.70 Fie D un corp. Se numeste comutator multiplicativ n D un element de
forma a
1
bab
1
, cu a, b D 0. Sa se arate ca daca un element c D comuta cu tot i
comutatorii multiplicativi din D, atunci c Z(D).
Solut ie. Fie c D un element care comuta cu tot i comutatorii multiplicativi din D.
Presupunem prin absurd ca exista a D cu ac ,= ca (echivalent, a
1
cac
1
,= 1). Fie
b = a 1 D

. Atunci bc cb = ac ca ,= 0, deci b
1
cbc
1
,= 1. Avem
a(a
1
cac
1
b
1
cbc
1
) = cac
1
ab
1
cbc
1
= [c(b + 1) (b + 1)b
1
cb]c
1
= (c b
1
cb)c
1
= 1 b
1
cbc
1
,= 0.
Din ipoteza c comuta cu a
1
cac
1
si cu b
1
cbc
1
, de unde, folosind ultima relat ie, rezulta
ca c comuta si cu a, contradict ie.
Problema 1.71 Fie D un corp si K un subcorp al lui D pentru care xKx
1
K oricare
ar x D. Atunci K Z(D).
Solut ie. Fie c K. Aratam ca c comuta cu toate elementele lui D (putem considera
c K

). Fie a DK. Presupunem prin absurd ca ac ,= ca, atunci notand b = a1 D

avem bc cb = ac ca ,= 0 ( c ,= b
1
cb). Avem a(a
1
ca b
1
cb) = ca ab
1
cb =
c(b + 1) (b + 1)b
1
cb = c b
1
cb ,= 0 si cum a
1
ca, b
1
cb K

rezulta ca si a K

,
ceea ce este o contradict ie. Deci c comuta cu orice element a D K.
Fie acum c
t
K

. Atunci a, ac
t
D K, deci c comuta cu ele. Rezulta ca c comuta si cu
a
1
ac
t
= c
t
. Prin urmare, c Z(D), deci K Z(D).
Problema 1.72 Sa se arate ca un corp K nu se poate scrie ca reuniune nita de subcor-
puri proprii.
Solut ie. Presupunem K = K
1
. . . K
n
, unde K
1
, . . . , K
n
sunt subcorpuri proprii ale
lui K, n 2.
Daca corpul K este nit, atunci (K

, ) este grup ciclic, deci exista x K

astfel ncat
K

= < x >, de unde rezulta ca exista 1 i n astfel ncat K = K


i
, fals.
Deci putem presupune ca corpul K este innit. Vom arata ca [
n

i=1
K
i
[ n. Presupunem
42
prin absurd ca [
n

i=1
K
i
[ > n. Atunci, considerand x K
1


i,=1
K
i
si y K
2


i,=2
K
i
arbitrar
xate, mult imea x + ay [ a
n

i=1
K
i
, a ,= 0 K are cel put in n elemente, deci exista
1 i n si a, b
n

i=1
K
i
, a ,= b, astfel ncat x + ay, x + by K
i
. Rezulta (a b)y K
i
,
deci y K
i
, ceea ce nseamna ca i = 2, deci x + ay K
2
, de unde obt inem x K
2
,
contradict ie cu alegerea lui x. Asadar, [
n

i=1
K
i
[ n.
Pe de alta parte, vom arata ca [
n

i=1
K
i
[ = . Deoarece K este innit, cel put in unul
dintre corpurile K
1
, . . . , K
n
este innit, sa presupunem (printr-o eventuala renumerotare)
ca corpul K
1
este innit. Fie sirul (a
n
)
n1
K
1
si e K K
1
, atunci + a
n
/ K
1
pentru orice n N

. Rezulta ca exista 2 i n astfel ncat K


i
cont ine o innitate de
termeni ai sirului ( + a
n
)
n1
. Sa presupunem i = 2, deci K
2
are aceasta proprietate.
Deci exista un subsir (a
n
k
)
k1
al sirului (a
n
)
n1
cu proprietatea ca a
n
k
a
n
1
K
1
K
2
(deoarece a
n
k
a
n
1
= (a
n
k
+) (a
n
1
+) K
2
) pentru orice k N

. Renotand, rezulta
ca exista un sir (b
n
)
n1
cu proprietatea ca b
n
K
1
K
2
pentru orice n N

. Acum vom
considera K (K
1
K
2
) +b
n
/ K
1
K
2
pentru orice n N

exista 3 i n
astfel ncat K
i
cont ine o innitate de termeni ai sirului ( + b
n
)
n1
. Sa presupunem ca
i = 3, deci K
3
are aceasta proprietate. Obt inem acum un sir (c
n
)
n1
cu proprietatea ca
c
n
K
1
K
2
K
3
pentru orice n N

. Procedand ca mai sus vom gasi n nal un sir


care are tot i termenii n K
1
. . . K
n
, deci [K
1
. . . K
n
[ = .
Astfel am obt inut o contradict ie.
Problema 1.73 Fie K un corp nit de caracteristica 3. Aratat i ca exista x, y K cu
proprietatea ca x
2
+y
2
,= a
2
pentru orice a K.
Traian Lalescu, 1984
Solut ie. Sa presupunem, prin absurd, ca pentru orice x, y K exista a K astfel
ncat x
2
+ y
2
= a
2
si sa consideram L = x
2
[ x K K. Se observa ca L este
subcorp al lui K deoarece x
2
y
2
= x
2
+ 2y
2
= x
2
+ a
2
y
2
= x
2
+ (ay)
2
L, unde
a K astfel ncat 2 = a
2
. Deoarece K este corp nit de caracteristica 3, atunci exista
n N

si x K

cu proprietatea ca [K[ = 3
n
si K

= < x >. Cum ord(x) = 3


n
1
rezulta ca ord(x
2
) = (3
n
1)/(2, 3
n
1) = (3
n
1)/2. Este imediat ca L ,= K (deoarece
aplicat ia : K K, (x) = x
2
pentru orice x K, nu este injectiva, deci nu poate
nici surjectiva). Apoi, cum x
2
= y
2
x = y sau x = y rezulta ca [K

: L

] = 2. Deci
[K

[ = 2[L

[ si cum L este si el corp nit de caracteristica 3, exista r N

astfel ncat
[L[ = 3
r
, deci [L

[ = 3
r
1. Obt inem ca 3
n
1 = 2(3
r
1), de unde 3
n
+ 1 = 2 3
r
, deci
3[3
n
+ 1, contradict ie.
Capitolul 2
Polinoame
Denit ii si rezultate

In cele ce urmeaza, n lipsa vreunei alte ment iuni, R va desemna un inel comutativ si
unitar. Pe mult imea o a sirurilor (a
0
, a
1
, . . .) de elemente din R pentru care exista n N
astfel ncat a
n
= a
n+1
= = 0 introducem operat iile
(a
0
, a
1
, . . .) + (b
0
, b
1
, . . .) = (a
0
+b
0
, a
1
+b
1
, . . . , a
n
+b
n
, . . .)
(a
0
, a
1
, . . .) (b
0
, b
1
, . . .) = (a
0
b
0
, a
0
b
1
+a
1
b
0
, . . . ,

i+j=n
a
i
b
j
, . . .).
o are n raport cu aceste operat ii o structura de inel comutativ si unitar; notand
X = (0, 1, 0, 0, . . .) o, X
0
= 1, si identicand R cu (R), unde este mor-
smul injectiv de inele de la R la o dat prin a (a, 0, 0, . . .), constatam ca
(a
0
, a
1
, . . . , a
n
, 0, 0, . . .) =

n
i=0
a
i
X
i
. Aceasta construct ie justica urmatoarele:
Denit ie. Numim polinom n nedeterminata X cu coecient i n R orice expresie de
forma

n
i=0
a
i
X
i
, unde a
i
R pentru orice i 1, 2, . . . , n.
Mult imea polinoamelor cu coecient i n R are n raport cu operat iile
m

i=0
a
i
X
i
+
n

j=0
b
j
X
j
=
max m,n

k=0
(a
k
+b
k
)X
k
si
_
m

i=0
a
i
X
i
_
_
_
n

j=0
b
j
X
j
_
_
=
m+n

k=0
_
_

i+j=k
a
i
b
j
_
_
X
k
(unde, n lumina celor prezentate mai sus, a
m+1
= a
m+2
= = 0 si
b
n+1
= b
n+2
= = 0) o structura de inel comutativ si unitar. Vom nota acest
inel cu R[X] (renunt and din acest moment la notat ia provizorie o).
Denit ie. Dat ind polinomul f =

n
i=0
a
i
X
i
R[X], a
0
se numeste termenul liber
al lui f, iar a
n
se numeste coecientul dominant al lui f. Daca a
n
= 1, polinomul f se
43
44
numeste monic.
Observat ie. Doua polinoame f =

m
i=0
a
i
X
i
, g =

n
j=0
b
j
X
j
R[X] sunt egale daca
si numai daca a
0
= b
0
, a
1
= b
1
, . . . , a
maxm,n
= b
maxm,n
.
Denit ie. Prin gradul polinomului nenul f =

n
i=0
a
i
X
i
R[X] nt elegem numarul
natural maxj N[a
j
,= 0. Convenim ca gradul polinomului nul este .
Vom nota gradul polinomului f R[X] cu grad f.
Propozit ie. Daca f, g R[X], atunci
a) grad(f +g) maxgrad f, grad g
b) grad(fg) grad f+ grad g.
Daca, n plus, R este domeniu de integritate, atunci
b) grad(fg) = grad f+ grad g.
Denit ie. Prin ordinul polinomului nenul f =

n
i=0
a
i
X
i
R[X] nt elegem cel mai
mic numar natural j pentru care a
j
,= 0. Convenim ca ordinul polinomului nul este +.
Vom nota ordinul polinomului f R[X] cu ord f.
Propozit ie. Daca f, g R[X], atunci
a) ord(f +g) minord f, ord g
b) ord(fg) ord f+ ord g.
Daca, n plus, R este domeniu de integritate, atunci
b) ord(fg) = ord f+ ord g.
Denit ie. Prin valoarea polinomului f =

n
i=0
a
i
X
i
R[X] n elementul r R
nt elegem elementul

n
i=0
a
i
r
i
R. Vom nota acest element cu f(r).
Denit ie. Prin funct ia polinomial a asociata polinomului f R[X] nt elegem funct ia

f : R R,

f(x) = f(x).
Observat ie. La polinoame egale corespund funct ii polinomiale egale. Reciproca nu
este numaidecat adevarata.
Teorema mpart irii cu rest. Fie f, g R[X] cu coecientul dominant al lui g
inversabil. Atunci, exista si sunt unice q, r R[X] cu proprietat ile f = gq +r si grad r <
grad g.
Denit ie. Elementul a R se numeste radacina a lui f R[X] daca f(a) = 0.
Denit ie. Fie S un domeniu de integritate si a, b S. Spunem ca a divide b (si
scriem a[b) n S daca exista c S astfel ncat b = ac.
Denit ie. Fie S un domeniu de integritate si a, b S. Spunem ca d S este un cel
mai mare divizor comun pentru a si b daca:
(i) d[a si d[b.
(ii) Daca d
t
S divide a si b, atunci d
t
[d.
Polinoame 45
Observat ie. Denit iile anterioare se aplica n particular daca S = R[X], cu R
domeniu de integritate.
Teorema (Bezout). Fie R un domeniu de integritate si f R[X]. Atunci, a R
este radacina a lui f daca si numai daca X a[f.
Denit ie. Fie R un domeniu de integritate, f R[X] 0 si a o radacina a lui
f. Numarul k N cu proprietat ile (X a)
k
[f si (X a)
k+1
[ f se numeste ordinul de
multiplicitate al lui a.
Denit ie. Prin derivata polinomului f =

n
i=0
a
i
X
i
R[X] nt elegem polinomul
f
t
=

n
i=1
ia
i
X
i1
R[X]. Considerand denita derivata de ordin n (notata f
(n)
) a lui
f, prin derivata de ordin n + 1 a lui f nt elegem polinomul (f
(n)
)
t
.
Teorema. Fie K un corp comutativ, f K[X] 0, n N

si a K.
a) Daca a este radacina cu ordin de multiplicitate n pentru f, atunci f(a) = f
t
(a) =
= f
(n1)
(a) = 0.
b) Presupunand caracteristica lui K egala cu zero, daca f(a) = f
t
(a) = = f
(n1)
(a) = 0
si f
(n)
(a) ,= 0, atunci ordinul de multiplicitate al radacinii a a lui f este n.
Propozit ie. Fie R un domeniu de integritate, f R[X] un polinom nenul,
a
1
,a
2
, . . . , a
k
R radacini distincte ale lui f, iar pentru ecare i 1, 2, . . . , k e m
i
ordinul de multiplicitate al lui a
i
. Atunci, exista g R[X] astfel ncat
f = (X a
1
)
m
1
(X a
2
)
m
2
(X a
k
)
m
k
g.
Corolar. Daca R este un domeniu de integritate, iar f R[X] este un polinom nenul
de grad n, atunci f are cel mult n rad acini n R.
Propozit ie. Fie R un domeniu de integritate si f = a
0
+ a
1
X + + a
n
X
n
R[X],
a
n
,= 0. Presupunem ca f are n radacini x
1
,x
2
, . . . , x
n
n R. Atunci, f = a
n
(X x
1
)(X
x
2
) (X x
n
) si au loc relat iile ntre radacini si coecient i (relat iile lui Vi`ete):
a
n
(x
1
+x
2
+ +x
n
) = a
n1
,
a
n
(x
1
x
2
+x
1
x
2
+ +x
1
x
n
+ +x
n1
x
n
) = a
n2
,
........................................................................................
a
n
(x
1
x
2
. . . x
k
+ +x
nk+1
x
nk+2
. . . x
n
) = (1)
k
a
nk
,
........................................................................................
a
n
(x
1
x
2
. . . x
n
) = (1)
n
a
0
.
Denit ie. Inelul de polinoame n mai multe variabile se deneste inductiv astfel:
R[X
1
, X
2
, . . . , X
n+1
] = R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
][X
n+1
].
Observat ie. Elementele lui R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
] se scriu n mod unic sub forma
r
1

i
1
=0
r
2

i
2
=0

rn

in=0
a
i
1
,i
2
,...,in
X
i
1
1
X
i
2
2
. . . X
in
n
,
cu r
1
, r
2
, . . . r
n
N si a
i
1
,i
2
,...,in
R.
46
Observat ie. Vom nota polinoamele din R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
] e prescurtat (de exemplu,
f), e punand n evident a variabilele (de exemplu, f(X
1
, X
2
, . . . , X
n
)), n funct ie de
necesitat ile de moment.
Denit ie. Prin valoarea polinomului
f =
r
1

i
1
=0
r
2

i
2
=0

rn

in=0
a
i
1
,i
2
,...,in
X
i
1
1
X
i
2
2
. . . X
in
n
n (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R
n
nt elegem elementul (notat f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
))
r
1

i
1
=0
r
2

i
2
=0

rn

in=0
a
i
1
,i
2
,...,in
x
i
1
1
x
i
2
2
. . . x
in
n
R.
Denit ie. Prin funct ia polinomiala asociat a lui f R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
] nt elegem
funct ia

f : R
n
R,

f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Denit ie. Polinomul f R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
] se numeste simetric daca pentru orice
S
n
avem
f(X
(1)
, X
(2)
, . . . , X
(n)
) = f(X
1
, X
2
, . . . , X
n
).
Propozit ie. Urmatoarele polinoame din R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
] sunt simetrice:
s
1
= X
1
+X
2
+ +X
n
,
s
2
= X
1
X
2
+X
1
X
2
+ +X
1
X
n
+ +X
n1
X
n
,
........................................................................................
s
k
= X
1
X
2
. . . X
k
+X
1
X
2
. . . X
k1
X
k+1
+X
nk+1
X
nk+2
. . . X
n
,
........................................................................................
s
n
= X
1
X
2
. . . X
n
.
Denit ie. Polinoamele din propozit ia anterioara se numesc polinoamele simetrice
fundamentale n nedeterminatele X
1
, X
2
, . . . , X
n
.
Teorema fundamentala a polinoamelor simetrice. Pentru orice polinom
simetric f R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
] exista si este unic g R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
] astfel ncat
f = g(s
1
, s
2
, . . . , s
n
), unde s
1
, s
2
, . . . , s
n
sunt polinoamele simetrice fundamentale n
variabilele X
1
, X
2
, . . . , X
n
.
Observat ie. Daca S este domeniu de integritate, R este subinel al lui S, iar
f R[X] 0 de gradul n are (toate) radacinile x
1
, x
2
, . . . , x
n
n S, atunci pentru orice
polinom simetric g R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
] avem g(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R.
Teorema. Fie K un corp comutativ si f K[X] 0 de grad n. Atunci, exista un
corp L K n care f are n radacini.
Teorema fundamentala a algebrei. Orice polinom neconstant cu coecient i
complecsi are cel put in o radacina complexa.
Denit ie. Fie R un domeniu de integritate. f R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
] se numeste ire-
ductibil daca nu se poate scrie ca produs de doi factori neinversabili din R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
].
Polinoame 47
Teorema. Fie K un corp comutativ. Orice polinom f K[X
1
, X
2
, . . . , X
n
] se scrie
n mod unic (abstract ie facand de ordinea factorilor si de asocierea n divizibilitate) ca
produs de polinoame ireductibile.
Observat ie. a) Sigurele polinoame ireductibile din C[X] sunt cele de gradul I.
b) Singurele polinoame ireductibile din 1[X] sunt cele de gradul I si cele de gradul II cu
< 0.
Denit ie. Daca R este un domeniu cu proprietatea ca orice doua elemente ale sale
admit un c.m.m.d.c., iar f R[X], denim c(f) ca ind c.m.m.d.c al coecient ilor lui f.
f R[X] se numeste primitiv daca c(f) = 1.
Propozit ie. Daca R este un domeniu cu proprietatea ca orice doua elemente ale sale
admit un c.m.m.d.c., iar f, g R[X], atunci c(fg) = c(f)c(g).
Denit ie. Dat ind un corp comutativ K si n N

, vom nota cu K(X


1
, X
2
, . . . , X
n
)
corpul de fract ii al inelului K[X
1
, X
2
, . . . , X
n
]. K(X
1
, X
2
, . . . , X
n
) se numeste corpul de
fract ii rat ionale n nedeterminatele X
1
, X
2
, . . . , X
n
cu coecient i n K.
Propozit ie. Daca R este un inel factorial cu corpul de fract ii Q, atunci pentru
f R[X] sunt echivalente armat iile:
(i) f este ireductibil.
(ii) f este primitiv si ireductibil n Q[X].
Criteriul lui Eisenstein. Fie R un inel factorial cu corpul de fract ii Q,
f = a
0
+a
1
X + +a
n
X
n
R[X] si p un element prim al lui R cu proprietat ile:
(i) p[a
0
, p[a
1
, . . . , p[a
n1
.
(ii) p [ a
n
.
(iii) p
2
[ a
0
.
Atunci f este ireductibil n Q[X].
Criteriul reducerii. Fie R un inel factorial cu corpul de fract ii Q, S un domeniu,
u : R S un morsm unitar de inele si u : R[X] S[X] extinsul acestuia (adica
u(a
0
+a
1
X+ +a
n
X
n
) = u(a
0
) +u(a
1
)X+ +u(a
n
)X
n
). Daca pentru f R[X] avem
ca u(f) este ireductibil n S[X] si grad u(f) = grad f, atunci f este ireductibil n Q[X].
Probleme
Problema 2.1 Pentru P = a
0
+ a
1
X + + a
m
X
m
1[X] denim (P) = a
2
0
+ a
2
1
+
+a
2
m
. Fie f = 3X
2
+ 7X + 2. Gasit i g 1[X] cu proprietat ile:
a) g(0) = 1, si
b) (f
n
) = (g
n
) pentru orice n N

.
Putnam, 1985
Solut ie. Pentru P 1[X] denim (P) = P(X)P(X
1
). Observam ca (P) este
48
coecientul lui X
0
din (P). Sa notam g = 6X
2
+ 5X + 1.
Cum (X + 2) = (X + 2)(X
1
+ 2) = (1 + 2X
1
)(1 + 2X) = (1 + 2X), iar este
multiplicativa, obt inem
(f
n
) = ((3X + 1)
n
)((X + 2)
n
) = ((3X + 1)
n
)((1 + 2X)
n
) = (g
n
). Atunci, si
coecient ii lui X
0
din (f
n
) si (g
n
) vor egali, deci (f
n
) = (g
n
).

In plus, este evident
ca g(0) = 1.
Observat ie. Solut ia nu este unica: de exemplu, pentru orice k N

, polinoamele
g = (3X
k
+ 1)(2X
k
+ 1) si g = (3X
k
1)(2X
k
1) au si ele proprietat ile cerute.
Problema 2.2 Fie r, s N

si a
0
, a
1
, . . . , a
r1
, b
0
, b
1
, . . . , b
s1
1
+
cu proprietatea ca
(a
0
+a
1
X + +a
r1
X
r1
+X
r
)(b
0
+b
1
X + +b
s1
X
s1
+X
s
) =
= 1 +X +X
2
+ +X
r+s
. (2.1)
Aratat i ca toate numerele a
i
, i 0, 1, . . . r 1, si b
j
, j 0, 1, . . . s 1, sunt egale cu
0 sau cu 1.
IMC, 2001
Solut ie. Considerand coecient ii lui X
s+i
, respectiv X
r+j
din cei doi membri ai relat iei
(2.1), obt inem relat iile:
a
i
+a
i+1
b
s1
+ = 1 si (2.2)
b
j
+a
r1
b
j+1
+ = 1. (2.3)
Cum tot i coecient ii sunt pozitivi, din aceste relat ii obt inem a
i
1, i 0, 1, . . . r 1,
si b
j
1, j 0, 1, . . . s 1. De aici si din a
0
b
0
= 1 rezulta ca a
0
= b
0
= 1.
Consideram acum urmatoarele cazuri particulare ale relat iilor (2.2) si (2.3):
a
0
+a
1
b
s1
+ = 1 si (2.4)
b
0
+a
r1
b
1
+ = 1. (2.5)
Cum a
0
= b
0
= 1, din (2.4) si (2.5) rezulta ca
a
k
b
sk
= a
rk
b
k
= 0 pentru orice k 1, 2, . . . , minr, s. (2.6)
Din relat iile a
1
+ b
1
= a
0
b
1
+ a
1
b
0
= 1, a
r1
+ b
s1
= 1 si a
1
b
s1
= a
r1
b
1
= 0 obt inem
e a
1
= a
r1
= 1 si b
1
= b
s1
= 0, e a
1
= a
r1
= 0 si b
1
= b
s1
= 1. Sa presupunem
pentru a xa ideile ca avem r s. Fie k 2, 3, . . . , r. Presupunem ca a
j
= a
rj
0, 1
si b
j
= b
sj
0, 1 pentru orice j 1, 2 . . . , k 1. Considerand coecient ii lui X
k
,
respectiv X
r+sk
din cei doi membri ai relat iei (2.1), obt inem
a
k
+a
k1
b
1
+ +a
1
b
k1
+b
k
= 1 si (2.7)
a
rk
+a
rk+1
b
1
+ +a
r1
b
sk+1
+b
sk
= 1. (2.8)
Folosind ipoteza de induct ie, constat am ca a
k1
b
1
+ + a
1
b
k1
= a
rk+1
b
1
+ +
a
r1
b
sk+1
N; de aici si din relat iile (2.7) si (2.8) se obt ine a
k
+b
k
= a
rk
+b
sk
0, 1.
Daca a
k
+ b
k
= 0, rezulta a
k
= a
rk
= b
k
= b
sk
= 0. Daca a
k
+ b
k
= 1, atunci
Polinoame 49
a
rk
+ b
sk
= 1. Conform (2.6), avem si a
k
b
sk
= a
rk
b
k
= 0. De aici obt inem e
a
k
= a
rk
= 1 si b
k
= b
sk
= 0, e a
k
= a
rk
= 0 si b
k
= b
sk
= 1, ceea ce ncheie
pasul de induct ie. Armat ia problemei este probata acum pentru a
i
, i 0, 1, . . . r 1,
si pentru b
j
, j 0, 1, . . . , r 2, r 1, s r, s r + 1, . . . s 1.
Daca r = s, demonstrat ia este ncheiata.
Daca r < s, din (2.3) deducem
b
sr1
+a
r1
b
sr
+ +a
0
b
s1
= 1.
De aici rezulta b
sr1
Z; cum b
sr1
[0, 1], obt inem b
sr1
0, 1.

In continuare,
demonstram inductiv, pe baza relat iei
b
sj
+a
r1
b
sj+1
+ +a
0
b
s+rj
= 1, j r + 2, r + 3 . . . , s r 1
(dedusa de asemenea din (2.3)), ca b
j
0, 1 pentru orice j r +1, r +2, . . . , s r 2.
Problema 2.3 Fie P = X
5
+X, Q = X
5
+X
2
C[X]. Aat i toate perechile de numere
complexe (z, w), z ,= w, pentru care P(z) = P(w) si Q(z) = Q(w).
IMC, 2000
Solut ie. Fie o pereche (z, w) ca n enunt . Atunci, z
5
w
5
= wz si z
5
w
5
= w
2
z
2
,
deci, cum z ,= w, (z +w) = z
4
+z
3
w +z
2
w
2
+zw
3
+w
4
= 1, de unde z +w = 1.
Atunci, z
3
w+zw
3
= zw(1 2zw) si z
4
+w
4
= (z
2
+w
2
)
2
2z
2
w
2
= (1 2zw)
2
2z
2
w
2
.

Inlocuind n z
4
+ z
3
w + z
2
w
2
+ zw
3
+ w
4
= 1, obt inem z
2
w
2
3zw + 2 = 0, deci zw
1, 2. Cum z +w = 1, obt inem perechile
_
1 i

3
2
,
1 i

3
2
_
,
_
1 i

7
2
,
1 i

7
2
_
. Se
constata usor ca aceste patru perechi au ntr-adevar proprietatea ceruta.
Problema 2.4 Vom numi un polinom P 1[X
1
, X
2
, . . . , X
k
] ,,bun daca exista matricile
A
1
, A
2
, . . . , A
k
/
2
(1) astfel ncat P(X
1
, . . . , X
k
) = det
_
k

i=1
X
i
A
i
_
. Determinat i toate
valorile k N

pentru care toate polinoamele omogene de grad 2 din 1[X] sunt bune.
IMC, 2007
Solut ie. Pentru k = 1, orice P ca n enunt este de forma aX
2
si putem alege
A =
_
1 0
0 a
_
.
Pentru k = 2, orice P ca n enunt este de forma aX
2
1
+ bX
2
2
+ cX
1
X
2
si putem alege
A
1
=
_
1 0
0 a
_
si A
2
=
_
0 b
1 c
_
.
Fie acum k 3 si P = X
2
1
+ + X
2
k
. Presupunem ca exista matricile A
1
, A
2
, . . . , A
k
ce verica relat ia din enunt . Cum primele coloane c
A
1
1
, c
A
2
1
, . . . , c
A
k
1
ale matricilor
A
1
, A
2
, . . . , A
k
sunt liniar dependente, exista
1
,
2
, . . . ,
k
1, nu tot i nuli, cu propri-
etatea
1
c
A
1
1
+
2
c
A
2
1
+ +
k
c
A
k
1
= 0. Rezulta ca prima coloana a combinat iei liniare

k
i=1

i
A
i
este nula. Prin urmare, det
_

k
i=1

i
A
i
_
= 0, n timp ce
2
1
+
2
2
+ +
2
k
,= 0.
50
De aici rezulta ca det
_
k

i=1
X
i
A
i
_
,= X
2
1
+X
2
2
+ +X
2
k
, deci P = X
2
1
+ +X
2
k
nu este
bun.
Prin urmare, valorile lui k cu proprietatea ceruta sunt 1 si 2.
Problema 2.5 Fie R un domeniu de integritate. Aratat i ca daca m, n N, atunci n
inelul R[X] are loc relat ia (X
m
1, X
n
1) = X
(m,n)
1.
Solut ie. Daca a, b N, k N

si a = kb, atunci are loc relat ia


X
a
1 = (X
b
1)(X
(k1)b
+X
(k2)b
+ +X
b
+ 1),
deci
X
b
1[X
a
1 (2.9)
(aceasta ultima relat ie ind adevarata si pentru k = 0).
Fie m, n N. Din relat ia (2.9) rezulta imediat ca X
(m,n)
1[X
m
1 si X
(m,n)
1[X
n
1.
Scriem algoritmul lui Euclid pentru m si n: m = nq
1
+ r
1
, n = r
1
q
2
+ r
2
, r
1
= r
2
q
3
+
r
3
, . . . , r
s1
= r
s
q
s+1
+r
s+1
, r
s
= r
s+1
q
s+2
. Avem, desigur, (m, n) = r
s+1
.
Fie acum f R[X] care divide X
m
1 si X
n
1.
Atunci, f[X
nq
1
+r
1
1 = X
r
1
(X
nq
1
1) +X
r
1
1. De aici si din f[X
n
1 rezulta, conform
relat iei (2.9), ca f[X
r
1
1. Folosind considerat ii similare, se arata inductiv ca f[X
r
k
1
pentru orice k 1, 2, . . . , s + 1. De aici rezulta ca f[X
(m,n)
1.
Problema 2.6 Fie R un inel comutativ si f = a
0
+a
1
X+. . . +a
n
X
n
R[X]. Sa se arate
ca:
(i) f este nilpotent daca si numai dac a a
i
este nilpotent pentru orice 0 i n.
(ii) f este inversabil daca si numai daca a
0
este inversabil si a
i
este nilpotent pentru orice
1 i n.
(iii) f este divizor al lui zero daca si numai daca exista a R, a ,= 0, cu af = 0.
(iv) f este idempotent daca si numai daca f = a
0
si a
2
0
= a
0
.
Solut ie. (i) Procedam prin induct ie dupa n = grad f. Pentru n = 0 este clar. Pre-
supunem armat ia adevarata pentru toate polinoamele de grad mai mic strict decat n.
Daca grad f = n, atunci din faptul ca f este nilpotent obt inem ca a
n
este nilpotent
(deoarece coecientul dominant al lui f
p
este a
p
n
). Atunci polinomul a
n
X
n
este nilpotent,
de unde f a
n
X
n
este nilpotent. Din ipoteza de induct ie rezulta acum ca a
0
, a
1
, . . . , a
n1
sunt nilpotent i. Reciproca este evidenta.
(ii) Avem ca a
0
este inversabil si a
1
X+. . .+a
n
X
n
este nilpotent (ca suma de elemente
nilpotente). De aici rezultaca f este inversabil, ind suma dintre un element inversabil si
un element nilpotent.
Procedam prin induct ie dupa grad f = n. Pentru n = 0 este clar. Presupunem
armat ia adevarata pentru toate polinoamele de grad mai mic strict decat n si e f cu
grad f = n. Fie g = b
0
+b
1
X +. . . +b
m
X
m
inversul lui f. Din fg = 1 rezulta ca
a
n
b
m
= 0, a
n
b
m1
+a
n1
b
m
= 0, . . . , a
0
b
0
= 1.
Polinoame 51
De aici rezulta ca a
0
si b
0
sunt inversabili.

Inmult ind a doua relat ie cu a


n
obt inem ca a
2
n
b
m1
= 0, si apoi prin recurent a rezulta
ca a
i
n
b
mi+1
= 0 pentru orice 1 i m + 1. Pentru i = m + 1 aceasta nseamna
ca a
m+1
n
b
0
= 0. Cum b
0
este inversabil rezulta ca a
m+1
n
= 0, deci a
n
este nilpotent.

In continuare g = f a
n
X
n
este nilpotent ca suma dintre un element inversabil si un
element nilpotent. Din ipoteza de induct ie rezulta acum ca si elementele a
1
, . . . , a
n1
sunt
nilpotente.
(iii) Evident.
Daca f este divizor al lui zero, exista g R[X], g ,= 0 cu fg = 0. Alegem g de grad
minim cu aceasta proprietate. Fie g(X) = b
0
+ b
1
X + . . . + b
m
X
m
. Din fg = 0 rezulta
ca a
n
b
m
= 0. Atunci a
n
g are gradul mai mic ca m si (a
n
g)f = 0, de unde obt inem ca
a
n
g = 0.

In particular a
n
b
m1
= 0 si atunci egaland cu zero coecientul lui X
m+n1
din
fg rezulta ca a
n1
b
m
= 0. Atunci a
n1
g are grad mai mic ca m si (a
n1
g)f = 0, de unde
a
n1
g = 0. Continuam recurent si obt inem ca a
i
g = 0 pentru orice 0 i n. Aceasta
implica a
i
b
m
= 0 pentru orice i, de unde b
m
f = 0, ceea ce ncheie demonstrat ia.
(iv) Daca f este idempotent, f
2
= f, atunci a
2
0
= a
0
, 2a
0
a
1
= a
1
, 2a
0
a
2
+ a
2
1
= a
2
, si asa
mai departe.

Inmult ind a doua relat ie cu a
0
si folosind-o pe prima obt inem 2a
0
a
1
= a
0
a
1
,
deci a
0
a
1
= 0. Rezulta ca si a
1
= 0. Apoi nmult ind a treia relat ie cu a
0
si folosind-o pe
prima, obt inem ca 2a
0
a
2
= a
0
a
2
, deci a
0
a
2
= 0, ceea ce arata ca si a
2
= 0. Continuand
recurent gasim a
i
= 0 pentru 1 i n, deci f = a
0
.
Observat ie. Se poate arata (de exemplu, prin induct ie dupa n) ca armat iile proble-
mei raman valabile si n inelul R[X
1
, X
2
, . . . , X
n
].
Problema 2.7 Fie a Z, n N

si f(X) = X
n
a Z[X]. Daca pentru orice m N,
m 2 polinomul

f Z
m
[X],

f(X) = X
n
a are o radacina n Z
m
, sa se arate ca f are o
radacina n Z.
Solut ie. Vom arata ca exponentul oricarui divizor prim al lui a este multiplu de n,
ceea ce garanteaza ca a este puterea a n-a a unui numar ntreg, deci f are o radacina
ntreaga.
Fie p un divizor prim al lui a, deci a = p
t
a
t
, t N

, a
t
Z si (a
t
, p) = 1. Daca t nu este
multiplu al lui n, atunci exista h N astfel ncat hn < t < (h + 1)n. Fie m = p
(h+1)n
.
Polinomul X
n
a are o radacina n Z
m
, deci exista x Z cu p
(h+1)n
[ x
n
a. Cum p [ a,
avem p [ x si e x = p
s
y, cu y Z si (p, y) = 1. Cum p
t
[ m, avem si p
t
[ x
n
a =
p
ns
y
n
p
t
a
t
, de unde p
t
[ p
ns
y
n
, ceea ce garanteaza ca t ns. Atunci avem si hn < ns,
de unde deducem ca h < s. Deci h+1 s. Dar p
ns
[ x
n
, deci si p
n(h+1)
[ x
n
, adica m [ x
n
.
Cum m [ x
n
a, obt inem ca m [ a, adica (h + 1)n < t, contradict ie. Asadar t trebuie sa
e multiplu de n.
Problema 2.8 a) Exista polinoame P 1[X] cu proprietatea P
_
1
k
_
=
k + 2
k
pentru
orice k N

?
b) Exista polinoame P 1[X] cu proprietatea P
_
1
k
_
=
1
2k + 1
pentru orice k N

?
Vojtech Jarnik, 2011
Solut ie. a) Da. Este sucient sa consideram polinomul P = 2X + 1.
b) Nu. Presupunem ca exista un astfel de polinom P. Denim polinomul Q = (X+2)PX.
52
Atunci, pentru orice k N

avem Q
_
1
k
_
=
_
1
k
+ 2
_
P
_
1
k
_

1
k
= 0. Prin urmare, Q
are o innitate de radacini, deci el este nul. Rezulta ca (X + 2)P = X, de unde 0 = 2,
contradict ie.
Problema 2.9 Fie P 1[X, Y, Z] si F : 1
2
1 cu proprietatat ile: P(ux, uy, uz) =
u
2
F(y x, z x) pentru orice x, y, z, u 1, P(1, 0, 0) = 4, P(0, 1, 0) = 5 si P(0, 0, 1) = 6.
Fie A, B, C C astfel ncat P(A, B, C) = 0 si [B A[ = 10. Determinat i [C A[.
Putnam, 1987
Solut ie. Facand u = 1 si x = 0, obt inem ca F(y, z) = P(0, y, z) este polinomiala.

In
plus, F(uy, uz) = P(0, uy, uz) = u
2
P(0, y, z) = u
2
F(y, z) pentru orice u, y, z 1, deci F
este omogena de grad 2. Prin urmare, exista a, b, c 1 astfel ncat
P(x, y, z) = F(y x, z x) = a(y x)
2
+b(y x)(z x) +c(z x)
2
.
Obt inem a = P(0, 1, 0) = 5, c = P(0, 0, 1) = 6 si a + b + c = P(1, 0, 0) = 4, deci b = 7.
Din
0 = P(A, B, C) = 5(B A)
2
7(B A)(C A) + 6(C A)
2
deducem ca numarul m =
CA
BA
este radacina a ecuat iei 6m
2
7m + 5 = 0. Radacinile
acestei ecuat ii sunt complexe conjugate si au produsul
5
6
, prin urmare modulul lor este
_
5
6
. Rezulta [C A[ = [B A[
_
5
6
=
5
3

30.
Problema 2.10 Fie R un domeniu de integritate innit si f R[X
1
, . . . , X
n
]. Daca
exista o submult ime A = A
1
A
n
a lui R
n
, astfel ncat A
i
este innita pentru orice
1 i n, cu proprietatea ca

f(a) = 0 pentru orice a A, atunci f = 0.
Solut ie. Procedam prin induct ie dupa n. Daca n = 1, se stie ca un polinom nenul
ntr-o nedeterminata peste un domeniu de integritate are un numar de radacini grad f,
deci funct ia polinomiala asociata are doar un numar nit de zerouri.
Presupunem adevarat pentru n 1 si demonstram pentru n. Scriem
f(X
1
, . . . , X
n
) =

0im
f
i
(X
1
, . . . , X
n1
)X
i
n
,
unde f
i
(X
1
, . . . , X
n1
) K[X
1
, . . . , X
n1
] pentru orice 0 i m. Rezulta ca pentru
orice a
1
A
1
, . . . , a
n1
A
n1
, funct ia polinomiala asociata polinomului
f(a
1
, . . . , a
n1
, X
n
) =

0im

f
i
(a
1
, . . . , a
n1
)X
i
n
R[X
n
]
se anuleaza pentru orice a
n
A
n
. Cum mult imea A
n
este innita, rezulta ca polinomul
f(a
1
, . . . , a
n1
, X
n
) este nul, deci

f
i
(a
1
, . . . , a
n1
) = 0 pentru orice 0 i m. Din ipoteza
de induct ie rezulta ca f
i
(X
1
, . . . , X
n1
) = 0 pentru orice 0 i m. Atunci evident f = 0.
Observat ie. Daca

f se anuleaza ntr-o mult ime innita care nu mai este de forma
A
1
. . . A
n
cu A
i
innite, atunci concluzia nu mai ramane adevarata. Pentru aceasta
Polinoame 53
consideram polinomul f(X, Y ) = XY Z[X, Y ]. Atunci

f(0, y) = 0 pentru orice y Z,
dar f ,= 0.
Daca R nu este inel comutativ, atunci rezultatul nu mai este adevarat. De exemplu, daca H
este corpul cuaternionilor, atunci polinomul nenul f(X) = X
2
+ 1 H[X] are o innitate
de radacini n H.
Problema 2.11 Fie K un corp comutativ, q N, q > 1 si f K[X
1
, . . . , X
n
]. Sa se arate
ca f se poate scrie astfel: f =

1in
(X
q
i
X
i
)g
i
+g
0
, cu g
i
K[X
1
, . . . , X
n
] pentru orice
0 i n, grad
X
i
(g
0
) < q pentru orice 1 i n, si grad g
0
grad f.
Solut ie. Este sucient sa demonstram armat ia n cazul n care f consta ntr-un
singur monom (prin sumare se obt ine apoi rezultatul pentru un polinom arbitrar). Fie
X
k
1
1
X
kn
n
un monom care apare n scrierea lui f. Pentru ecare 1 i n folosim
teorema dempart ire cu rest si obt inem X
k
i
i
= (X
q
i
X
i
)q
i
(X
i
)+r
i
(X
i
), unde q
i
, r
i
K[X
i
]
cu grad r
i
< q.

Inmult ind aceste relat ii obt inem f =

1in
(X
q
i
X
i
)g
i
+r
1
r
n
, si notand
g
0
= r
1
r
n
, toate condit iile dorite sunt satisfacute.
Problema 2.12 Fie K un corp nit, [K[ = q, si e g K[X
1
, . . . , X
n
] cu proprietatea ca
grad
X
i
(g) < q pentru orice 1 i n. Daca g = 0, sa se arate ca g = 0.
Solut ie. Procedam prin induct ie dupa n la fel ca la problema 2.10.
Problema 2.13 Fie K un corp nit, [K[ = q, si e g K[X
1
, . . . , X
n
]. Sa se arate ca
g = 0 daca si numai daca g (X
q
1
X
1
, . . . , X
q
n
X
n
).
Solut ie. Rezulta imediat din problemele 2.10 si 2.11 daca t inem cont de faptul ca
x
q
= x pentru orice x K.
Problema 2.14 Fie K un corp nit si n N

. Sa se arate ca orice funct ie : K


n
K
este polinomiala, adica exista f K[X
1
, . . . , X
n
] cu =

f.
Solut ia 1. Fie [K[ = q. Numarul funct iilor de la K
n
la K este q
q
n
. Pe de alta parte,
orice funct ie polinomiala este de forma

f, unde f este un polinom pentru care grad
X
i
(f) <
q pentru orice 1 i n, deoarece x
q
= x pentru orice x K.

In scrierea unui astfel de f
apar numai monoame de forma X
k
1
1
X
kn
n
, cu k
i
< q pentru orice 1 i n. Numarul
acestor monoame este q
n
si cu ele putem forma q
q
n
polinoame cu coecient i n K. Dar
funct iile polinomiale asociate acestor polinoame sunt distincte din problema 2.12, de unde
rezulta ca avem exact q
q
n
funct ii polinomiale de la K
n
la K. De aici rezulta ca orice funct ie
: K
n
K este polinomiala.
Solut ia 2. Notam K = x
1
, x
2
, . . . , x
q
. Procedam prin induct ie dupa n. Pentru n = 1,
consideram sistemul
(o) :
_

_
a
0
+a
1
x
1
+a
2
x
2
1
+ +a
q1
x
q1
1
= (x
1
)
a
0
+a
1
x
2
+a
2
x
2
2
+ +a
q1
x
q1
2
= (x
2
)
................................................... ..... ...........
a
0
+a
1
x
q
+a
2
x
2
q
+ +a
q1
x
q1
q
= (x
q
)
54
cu necunoscutele a
0
, a
1
, . . . , a
q1
. Determinantul sau ind Vandermonde, acest sistem
are solut ie unica. Prin urmare, exist a un unic polinom f K[X] de grad < q cu
proprietatea ca (x) = f(x) pentru orice x K. Presupunem acum ca orice funct ie
: K
n
K este polinomiala. Fie : K
n+1
K. Atunci, funct ia
x
: K
n
K,

x
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, x) este polinomiala pentru orice x K, sa zicem

x
= g
x
, g
x
K[X
1
, X
2
, . . . , X
n
]. Rezulta ca =

f, unde f =

xK
_
_

aK\x
X a
x a
_
_
g
x
.
Observat ie. Dat ind un corp comutativ K si x
1
, x
2
, . . . , x
n
K distincte
doua cate doua, se constata ca, pentru orice y
1
, y
2
, . . . , y
n
K, polinoamele l
i
=
(X x
1
) . . . (X x
i1
)(X x
i+1
) . . . (X x
n
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n
)
(numite polinoamele fundamentale de in-
terpolare Lagrange) au proprietat ile l
i
(x
i
) = 1 si l
i
(x
j
) = 0 pentru orice j ,= i. Prin urmare,
polinomul
f =
q

j=1
y
j
(X x
1
) . . . (X x
i1
)(X x
i+1
) . . . (X x
n
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n
)
(numit polinom de interpolare Lagrange) are proprietatea ca f(x
i
) = y
i
pentru orice i
1, 2, . . . , n. Polinomul ce se obt ine n urma rezolvarii sistemului (o) este de acest tip. Si
ideea din pasul de induct ie din solut ia 2 este data tot de forma polinoamelor de interpolare.
Problema 2.15 Fie K un corp nit, [K[ = q, si e f K[X
1
, . . . , X
n
] cu proprietat ile
grad f = d < n si f(0, . . . , 0) = 0. Sa se arate ca:
(i) Exista a K
n
, a ,= (0, . . . , 0), cu

f(a) = 0.
(ii) Daca [a K
n
[

f(a) = 0[ = N si p = char(K), atunci p[N.
Solut ie. (i) Presupunem ca

f(a) ,= 0 pentru orice a ,= (0, . . . , 0). Fie polinoamele
g = 1 f
q1
si h = (1 X
q1
1
) (1 X
q1
n
). Atunci, pentru orice a ,= (0, . . . , 0) avem

h(a) = 0 (deoarece x
q1
= 1 pentru orice x K, x ,= 0) si g(a) = 1 (

f(a))
q1
= 0
(deoarece

f(a) K0). Pentru a = (0, . . . , 0) avem g(a) =

h(a) = 1. Rezulta ca g =

h.

In plus, avem ca grad g = d(q 1) < n(q 1) = grad h.


Din problema 2.11 rezulta ca g =

1in
(X
q
i
X
i
)g
i
+ g
0
, cu g
i
K[X
1
, . . . , X
n
] pentru
orice 0 i n, grad
X
i
g
0
< q pentru orice 1 i n, si grad g
0
grad g = d(q 1).
Este clar ca g
0
= g, de unde g
0
=

h. Aplicand problema 2.12 (observam ca g
0
si h satisfac
condit iile impuse asupra gradelor, caci si grad
X
i
h < q), rezulta ca g
0
= h. Avemnsa grad
g
0
grad g <grad h, contradict ie. Asadar presupunerea facuta este falsa.
(ii) Am vazut n solut ia punctului (i) c a g(a) = 1 daca

f(a) = 0 iar g(a) = 0 daca

f(a) ,= 0.
Asadar N 1
K
=

aK
n
g(a). Dar g = g
0
si din solut ia problemei 2.11 stim ca g
0
= r
1
r
n
,
unde r
1
K[X
1
], . . . , r
n
K[X
n
], toate de grad mai mic decat q. Rezulta ca g
0
se poate
scrie sub forma
g
0
=

0i
1
,...,in<q
c
i
1
c
in
X
i
1
1
X
in
n
si de aici rezulta ca
N 1
K
=

(a
1
,...,an)K
n
(

0i
1
,...,in<q
c
i
1
c
in
a
i
1
1
a
in
n
)
=

0i
1
,...,in<q
c
i
1
c
in
(

(a
1
,...,an)K
n
a
i
1
1
a
in
n
).
Polinoame 55
Dar

(a
1
,...,an)K
n
a
i
1
1
a
in
n
= (

a
1
K
a
i
1
1
) (

anK
a
in
n
) si cum grad g
0
grad g = d(q 1) <
n(q 1), rezulta ca nu tot i indicii i
1
, . . . , i
n
sunt egali cu q 1. Pe de alta parte, daca
1 i < q 1, atunci

xK
x
i
= 0. Se stie ca (K

, ) este grup ciclic. Exista prin urmare


K astfel ncat K

= 1, ,
2
, . . . ,
q2
. Pentru orice 0 < i < q 1 avem
i
1 ,= 0
si

xK
x
i
=

0jq2

ij
= (
(q1)i
1)(
i
1)
1
= ((
(q1)
)
i
1)(
i
1)
1
= 0.
Rezulta ca

(a
1
,...,an)K
n
a
i
1
1
a
in
n
= 0 pentru orice i
1
, . . . , i
n
. Obt inem ca N 1
K
= 0, deci
p [ N.
Problema 2.16 Fie K un corp nit, [K[ = q, si e f(X) = a
0
+a
1
X +. . . +a
q2
X
q2

K[X] cu a
q2
,= 0. Atunci [a K

[

f(a) = 0[ = q 1 rang(A), unde A este matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
0
a
1
a
2
. . . a
q3
a
q2
a
1
a
2
a
3
. . . a
q2
a
0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
q2
a
0
a
1
. . . a
q4
a
q3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Solut ie. Fie K

= b
1
, . . . , b
q1
. Avem ca b
q1
i
= 1 pentru orice i. Consideram
matricea
B =
_
_
1 b
1
. . . b
q2
1
. . . . . . . . . . . .
1 b
q1
. . . b
q2
q1
_
_
M
q1
(K).
Atunci avem
BA =
_
_
_
f(b
1
) b
1
1
f(b
1
) . . . b
(q2)
1
f(b
1
)
. . . . . . . . . . . .
f(b
q1
) b
1
q1
f(b
q1
) . . . b
(q2)
q1
f(b
q1
)
_
_
_.
N = [a K

[

f(a) = 0[ este numarul de zerouri din sirul f(b
1
), . . . , f(b
q1
). Sa
presupunem de exemplu ca ultimii N termeni ai acestui sir sunt nuli. Atunci ultimele N
linii ale matricei BA sunt nule, de unde rang(BA) q 1 N. Pe de alta parte minorul
lui BA format de primele (q 1 N) linii si primele (q 1 N) coloane este nenul
(determinantul este un determinant de tip Vandermonde nmult it cu elementele nenule
f(b
1
), . . . , f(b
q1N
)), deci rang(BA) = q 1 N. Cum B este inversabila, rezulta ca
rang(A) = q 1 N. De aici obt inem ca N = q 1 rang(A).
Problema 2.17 Fie T = f 1[X][ grad f 3, [f(1)[ 1,

f
_

1
2
_

1.
Calculat i sup
f1
max
[x[1
[f
tt
(x)[ si determinat i toate polinoamele f pentru care se atinge acest
supremum.
56
IMC, 1998
Solut ie. Notam x
0
= 1, x
1
=
1
2
, x
2
=
1
2
, x
3
= 1, w =
3

i=0
(X x
i
),
w
k
=

i,=k
(X x
i
) si l
k
=
1
w
k
(x
k
)
w
k
, k 0, 1, 2, 3.
Gandindu-ne la forma polinoamelor de interpolare, constatam ca pentru orice f T si
x [1, 1] are loc f(x) =
3

k=0
l
k
(x)f(x
k
), de unde f
tt
(x) =
3

k=0
l
tt
k
(x)f(x
k
), deci [f
tt
(x)[
3

k=0
[l
tt
k
(x)[.
Cum f
tt
= aX + b, max
[x[1
[f
tt
(x)[ se atinge e n x = 1, e n x = 1. Daca punctul
pentru care se atinge maximumul este x = 1, atunci sup
f1
max
[x[1
[f
tt
(x)[ =
3

k=0
[l
tt
k
(1)[. Cum
f
tt
(x) =
3

k=0
l
tt
k
(x)f(x
k
), egalitatea se realizeaza e daca f(x
k
) = sgn l
tt
k
(1) pentru tot i
k 0, 1, 2, 3, e daca f(x
k
) = sgnl
tt
k
(1) pentru tot i k 0, 1, 2, 3. Calculand efectiv
l
tt
k
(1), k 0, 1, 2, 3, constatam ca semnele lor alterneaza. De aici rezulta ca polinoamele
f pentru care se realizeaza supremumul din enunt au proprietatea ca f(x
0
) = f(x
2
) = 1
si f(x
1
) = f(x
3
) = 1. Prin urmare, f = (4X
3
3X), iar supremumul cerut este egal
cu 24. Cazul n care punctul n care se realizeaza maximul este -1 conduce la aceleasi
polinoame f si la acelasi supremum.
Problema 2.18 Fie f : 1 1 cu proprietatea ca pentru orice n 2, 3, . . . funct ia
f
n
: 1 1, f
n
(x) = (f(x))
n
este polinomiala. Este f n mod necesar polinomiala?
IMC, 2005
Solut ia 1. Fie g, h 1[X] astfel ncat g = f
2
si

h = f
3
. Cum 1[X] este factorial,
putem scrie g = ap

1
1
p
r
r
si h = bq

1
1
q

s
s
, unde a, b 1, p
1
, . . . , p
r
, q
1
, . . . , q
s
1[X]
sunt polinoame ireductibile si monice, iar
1
, . . . ,
r
,
1
, . . . ,
s
N

. Cum g
3
= f
6
=

h
2
,
obt inem g
3
= h
2
. Din unicitatea descompunerii n factori primi n inelul 1[X] rezulta
ca a
3
= b
2
, r = s si, dupa o eventuala renumerotare a polinoamelor q
i
, i 1, . . . , s,
p
i
= q
i
si 3a
i
= 2b
i
pentru ecare i 1, . . . , s. Tot i exponent ii b
i
, i 1, . . . , s, sunt
deci divizibili prin 3. Consideram polinomul F =
3

b q

1
/3
1
. . . q

s
/3
s
. Trecand la funct ii
asociate, (

F(x))
3
=

h(x) = (f(x))
3
pentru orice x 1. Rezulta ca f(x) =

F(x) pentru
orice x 1, deci f este polinomiala.
Solut ia 2. Fie
p
q
forma ireductibila a fract iei rat ionale
h
g
1(X), cu g si h can solut ia
1. Atunci,
p
2
q
2
= f
2
, de unde p
2
= q
2
g. Daca q ar avea vreun factor ireductibil n 1[X], ar
rezulta din ultima relat ie ca acesta divide si p, contradict ie. Putem deci considera q = 1,
de unde
h
g
= p. Rezulta ca pentru orice x 1 x 1[ f(x) ,= 0 avem f(x) =
(f(x))
3
(f(x))
2
=

h(x)
g(x)
= p(x). Relat ia p
2
= q
2
f
2
implica si f(x) = p(x) pentru toate zerourile x ale lui f.
Prin urmare, f = p, deci f este polinomiala.
Observat ie. Rat ionamentele prezentate funct ioneaza folosind doar ipoteza ca x
(f(x))
2
si x (f(x))
3
sunt funct ii polinomiale.
Polinoame 57
Problema 2.19 Fie p un numar prim si Z
p
corpul claselor de resturi modulo p. Fie W
cea mai mica mult ime de polinoame din Z
p
[X] cu proprietat ile
(i) X + 1, X
p2
+X
p3
+ +X
2
+ 2X + 1 W,
(ii) Pentru orice h
1
, h
2
W, restul r al mpart irii lui h
1
h
2
la X
p
X este n W.
Cate elemente are W?
IMC, 2009
Solut ie. Precizam mai ntai ca acea condit ie de minimalitate impusa n enunt asupra
lui W este relativa la relat ia de incluziune.
Observam ca funct ia polinomiala asociata lui f = X + 1 este ciclul 0 1 2
(p 1) 0, iar cea asociata lui g = X
p2
+ X
p3
+ + X
2
+ 2X + 1 este transpozit ia
0 1. Cum aceste permutari genereaz a grupul S(Z
p
) al permutarilor lui Z
p
, pentru ecare
S(Z
p
) exista n W cel put in un polinom h cu =

h.
Rezulta ca funct ia : W S(Z
p
), (P) =

P este surjectiva. Pe de alta parte, daca
(P) = (Q), rezulta ca polinoamul P Q (de grad strict mai mic decat p) are p radacini
distincte, deci este nul. Rezulta ca P = Q, deci este bijectiva. Prin urmare, [W[ =
[S(Z
p
)[ = p!.
Problema 2.20 Fie K un corp si f : K K K cu proprietatea ca pentru orice
x
0
K funct ia f(x
0
, y) este polinomiala n y, iar pentru orice y
0
K funct ia f(x, y
0
) este
polinomiala n x.
Rezulta din aceste condit ii ca f este polinomiala daca:
a) K = ?
b) K este un corp nit?
Argumentat i raspunsurile!
SEEMOUS, 2007
Solut ie. a)

In cazul K = , nu rezulta ca f este polinomiala, dupa cum arata
urmatorul contraexemplu:
Scriem = a
0
, a
1
, a
2
, . . . (acest lucru este posibil, ind numarabila). Consideram
f : , f(a
i
, a
j
) =
m

k=0
k

l=0
[(a
i
a
l
)(a
j
a
l
)], unde m = mini, j.
Pentru a
i
arbitrar ales, f(a
i
, y) =
i

k=0
k

l=0
[(a
i
a
l
)(x a
l
)] pentru orice y ,
deci f(a
i
, y) este funct ie polinomiala de y, iar pentru a
j
arbitrar ales, f(x, a
j
) =
j

k=0
k

l=0
[(x a
l
)(a
j
a
l
)] pentru orice x , deci f(x, a
j
) este funct ie polinomiala de x.
Presupunem ca f este polinomiala si notam cu n gradul sau n raport cu x. Atunci, exista
b
0
, b
1
, . . . , b
n
[Y ] astfel ncat f(x, y) = b
0
(y)+b
1
(y)x+ +b
n
(y)x
n
pentru orice x, y
58
. De aici rezulta ca funct ia g : , g(x) = f(x, a
n+1
) =
n

k=0
k

l=0
[(x a
l
)(a
n+1
a
l
)],
este polinomiala de grad cel mult n, contradict ie.
b) Cum pentru orice corp nit K si orice n N

toate funct iile g : K


n
K sunt polinomi-
ale (a se vedea problema 2.14), rezulta ca funct ia f din enunt este polinomiala. Observam
ca n acest caz nici nu mai trebuie sa facem uz de proprietat ile date n ipoteza pentru f
(care sunt nsa vericate).
Observat ie. De fapt, pentru un corp comutativ K, sunt echivalente urmatoarele
armat ii :
1. Exista funct ii f ca n enunt care nu sunt polinomiale.
2. Corpul K este numarabil.
Pentru situat ia de numarabilitate, contraexemplul se poate construi exact ca n
demonstrat ia punctului a).
Pentru corpurile nite, chestiunea a fost transata la punctul b).
Daca corpul K este nenumarabil, iar f : K K K are proprietatea din enunt ,
notam A
r
= x K[ grad
y
f(x, y) = r si B
s
= y K[ grad
x
f(x, y) = s.
Cum K =

r0
A
r
=

s0
B
s
, iar K este nenumarabil, exista m, n N pentru care
A
m
si B
n
sunt innite (aici ar esua aceasta demonstrat ie n cazul n care K ar
cel mult numarabil). Conform ipotezei, exista funct iile a
0
, a
1
, . . . , a
n
: B
n
K ast-
fel ncat f(x, y) = a
0
(y) + a
1
(y)x + + a
n
(y)x
n
. Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
A
m
. Pen-
tru orice j 1, 2, . . . m + 1 exista constante b
0
(x
j
), b
1
(x
j
), . . . , b
m
(x
j
) astfel ncat
f(x
j
, y) = b
0
(x
j
) +b
1
(x
j
)y + +b
m
(x
j
)y
m
pentru orice y K. Consideram y B
n
arbi-
trar. Rezolvand sistemul a
0
(y) +a
1
(y)x
j
+ +a
n
(y)x
n
j
= f(x
j
, y), j 1, 2, . . . , m+1,
obt inem, n virtutea relat iilor de mai sus, ca a
k
(y), k 0, 1, . . . , n, sunt funct ii polino-
miale de y. Prin urmare, exista P K[X, Y ] astfel ncat f(x, y) = P(x, y) pentru orice
x K si y B
n
. Pe de alta parte, daca (x, y) K K este o pereche arbitrara, funct ia
polinomiala t f(x, t) coincide cu funct ia polinomiala t P(x, t) pe mult imea innita
B
n
, deci cele doua funct ii coincid, de unde obt inem f(x, y) = P(x, y), ceea ce ncheie
demonstrat ia.
Problema 2.21 Fie f 1(X). Presupunem ca f(n) Z pentru o innitate de valori
n Z. Aratat i ca f este polinom.
IMC, 2006
Solut ie. Fie o Z o mult ime innita cu proprietatea ca f(x) Z pentru orice x o.
Scriem f =
p
q
, p, q 1[X], q ,= 0. Notam T = o x o[ q(x) = 0. Privim relat iile
p(x) = q(x)f(x), x T , ca pe un sistem de ecuat ii liniare care are drept nedeterminate
coecient ii polinoamelor p si q. Observ am ca tot i coecient ii acestui sistem sunt ntregi, iar
sistemul este compatibil, deoarece chiar valorile coecient ilor lui p si q constituie o solut ie.
Aspectul coecient ilor aratansa ca putem gasi pentru acest sistem solut ii cu componentele
rat ionale. Prin urmare, exista p
t
, q
t
[X] cu proprietatea ca p
t
(x) = q
t
(x)f(x) pentru
orice x T . Cum p(x) = q(x)f(x), obt inem p
t
(x)q(x)f(x) = p(x)q
t
(x)f(x) pentru orice
x T . Obt inem de aici relat ia p
t
(x)q(x) = p(x)q
t
(x) pentru orice element x al mult imii
innite T x T [ f(x) = 0.

In consecint a, avem p
t
q = pq
t
, de unde
p

=
p
q
= f.
Prin urmare, f se poate scrie ca un cat de polinoame cu coecient i rat ionali. Amplicand
aceasta fract ie cu un numar ntreg potrivit, putem scrie f chiar ca un cat de polinoame
cu coecient i ntregi: f =
p

. Conform teoremei de mpart ire cu rest, exista s, r [X]


Polinoame 59
asa ncat p
tt
= q
tt
s +r si grad r < grad q
tt
. Se obt ine relat ia f = s +
r
q

. Exista nsa N N
astfel ncat Ns Z[X]. Are deci loc relat ia
Nr(x)
q

(x)
= Nf(x) Ns(x) Z pentru orice x
o x o[ q
tt
(x) ,= 0. Pe de alta parte, grad Nr < grad q
tt
, deci lim
n
Nr(x)
q

(x)
= 0. Rezulta
ca pentru x o x o[ q
tt
(x) ,= 0 cu [x[ sucient de mare avem Nf(x) Ns(x) = 0,
de unde r(x) = 0. Asadar, r are o innitate de radacini, deci este nul. Rezulta ca f = s,
deci f este polinom.
Observat ie. Din demonstrat ie rezulta chiar f [X].
Problema 2.22 a) Fie n N si P 1[X] un polinom de grad n. Daca P(a) Z pentru
n + 1 valori ntregi consecutive ale lui a, atunci P(a) Z pentru orice a Z.
b) Fie n N si P 1[X, Y ] un polinom de grad mai mic decat n. Daca P(a, b) Z pentru
orice valori a, b Z cu 0 a < b n, atunci P(a, b) Z pentru orice a, b Z.
Solut ie. a) Demonstram armat ia prin induct ie dupa n. Cazul n = 0 este evident.
Presupunem armat ia adevarata pentru polinoamele de grad n si e P 1[X] de grad n+1
cu proprietatea ca exista t Z astfel ncat P(a) Z pentru orice a t, t+1, . . . , t+n+1.
Consideram polinomul Q(X) = P(X+1)P(X). Q are gradul n, iar Q(a) Z pentru orice
a t, t+1, . . . , t+n. Conform ipotezei de induct ie, Q(a) Z pentru orice a Z. Pe baza
relat iilor P(a+1)P(a) = Q(a) Z, obt inem inductiv atat P(t+n+2), P(t+n+3), . . . Z,
cat si P(t 1), P(t 2), . . . Z.
b) Si aici vom face demonstrat ia prin induct ie dupa n. Daca n = 1, atunci P este constant,
de unde P = P(0, 1) Z, deci armat ia problemei este adevarata.
Fie acum n 2. Presupunem ca armat ia este adevarata pentru polinoamele de grad
mai mic decat n 1. Fie polinomul P 1[X, Y ] de grad mai mic decat n si care are
proprietatea P(a, b) Z pentru orice valori a, b Z cu 0 a < b n. Consideram
polinoamele
Q
1
(X, Y ) = P(X + 1, Y + 1) P(X, Y + 1) si (2.10)
Q
2
(X, Y ) = P(X, Y + 1) P(X, Y ). (2.11)
Daca 0 a < b n1, atunci numerele P(a, b), P(a, b +1) si P(a+1, b +1) sunt ntregi,
deci Q
1
(a, b) si Q
2
(a, b) sunt si ele ntregi.

In plus, polinoamele Q
1
si Q
2
au gradul mai
mic decat n1. Conform ipotezei de induct ie, Q
1
(a, b) si Q
2
(a, b) sunt ntregi pentru orice
a, b Z. T inand cont de proprietat ile lui P si de relat iile (2.10) si (2.11), obt inem
P(0, 1) Z, (2.12)
P(a, b) Z P(a + 1, b + 1) Z si (2.13)
P(a, b) Z P(a, b + 1) Z. (2.14)
Fie a, b Z. Aplicand (2.13) de [a[ ori si apoi (2.14) de [b a 1[ ori, obt inem:
P(a, b) Z P(0, b a) Z P(0, 1) Z.
De aici si din (2.12) rezulta ca P(a, b) Z.
60
Problema 2.23 Pentru k N

notam
_
_
_
X
k
_
_
_ =
X(X 1) . . . (X k + 1)
k!
[X]
(pentru k = 0, convenim sa notam
_
_
_
X
0
_
_
_ = 1).
a) Aratat i ca
_
_
_
X + 1
k + 1
_
_
_
_
_
_
X
k + 1
_
_
_ =
_
_
_
X
k
_
_
_ pentru orice k N.
b) Aratat i ca polinoamele
_
_
_
X
k
_
_
_, k N, iau valori ntregi n orice n Z.
c) Aratat i ca daca exista n Z astfel ncat polinomul P 1[X] de grad k ia valori ntregi
n n, n + 1, . . . , n +k, atunci exista numerele ntregi c
0
, c
1
, . . . , c
k
astfel ncat
P = c
k
_
_
_
X
k
_
_
_+c
k1
_
_
_
X
k 1
_
_
_+ +c
1
_
_
_
X
1
_
_
_+c
0
_
_
_
X
0
_
_
_.
Solut ie. a) Se obt ine prin calcul direct.
b) Induct ie dupa k: Pentru k 0, 1, armat ia este evidenta. Presupunem acum ca ea
este adevarata pentru k. Folosind n mod repetat relat ia de la a), constatam ca
_
m
k + 1
_

_
n
k + 1
_
Z pentru orice m, n Z. Demonstrat ia se ncheie constatand ca
_
0
k + 1
_
Z.
c) Cum polinomul
_
X
k
_
are gradul k, rezulta ca
_
X
0
_
,
_
X
1
_
, . . . ,
_
X
k
_
constituie o baza
a spat iului vectorial real P 1[X] [ grad P k. Prin urmare, pentru orice polinom
P 1[X] de grad cel mult k exista c
0
, c
1
, . . . , c
k
1 astfel ncat
P = c
k
_
X
k
_
+c
k1
_
X
k 1
_
+ +c
1
_
X
1
_
+c
0
_
X
0
_
.
Mai avem de aratat ca daca P are valori ntregi n n, n+1, . . . , n+k, atunci c
0
, c
1
, . . . , c
k

Z.
Procedam prin induct ie dupa k.
Pentru k = 0, daca un polinom P de grad 0 ia n n Z valoarea a Z, atunci P = a,
deci P(m) Z pentru orice m Z.
Presupunem acum armat ia adevarata pentru polinoamele de grad cel mult k. Sa pre-
supunem ca polinomul
P = c
k+1
_
X
k + 1
_
+c
k
_
X
k
_
+ +c
1
_
X
1
_
+c
0
_
X
0
_
ia valori ntregi n n, n + 1, . . . , n +k + 1. Atunci polinomul
P(X) = P(X + 1) P(X) = c
k+1
_
X
k
_
+c
k
_
X
k 1
_
+ +c
1
_
X
0
_
Polinoame 61
are gradul cel mult k si ia valori ntregi n n, n+1, . . . , n+k. Conform ipotezei de induct ie,
c
1
, c
2
, . . . , c
k+1
Z.

In plus,
c
0
= P(n) c
k+1
_
n
k + 1
_
c
k
_
n
k
_
c
1
_
n
1
_
Z,
ceea ce ncheie pasul de induct ie si demonstrat ia.
Problema 2.24 Fie f 1[X] de grad n. Presupunem ca
f(k) f(m)
k m
Z pentru orice
valori ntregi k, m cu 0 k < m n. Aratat i ca
f(a) f(b)
a b
Z pentru orice doua
numere ntregi a ,= b.
IMC, 2011
Solut ia 1. Demonstram armat ia prin induct ie dupa gradul n al polinomului f. Ea
este adevaratan mod evident pentru n = 1. Fie n 2; presupunem ca armat ia problemei
este adevarata pentru polinoamele de grad n1. Fie f 1[X] un polinom de grad n care
ndeplineste condit iile din ipoteza.
Polinomul g cu proprietatea f = Xg +f(0) are gradul n1; n plus, g(a) =
f(a)f(0)
a0
Z
pentru orice a 1, 2, . . . , n. Conform problemei 2.22 a), P(a) Z pentru orice a Z,
deci
f(a) f(0)
a 0
Z pentru orice a Z. (2.15)
Pe de alta parte, polinomul g(X) = f(X+1) f(X) are gradul n1, iar pentru k, m Z,
k ,= m, are loc relat ia
g(k) g(m)
k m
=
f(k + 1) f(m+ 1)
(k + 1) (m+ 1)

f(k) f(m)
k m
. (2.16)
Rezulta ca
g(k)g(m)
km
Z pentru orice valori ntregi k, m cu 0 k < m n 1. Conform
ipotezei de induct ie,
g(a)g(b)
ab
Z pentru orice doua numere ntregi a ,= b.
Fie acum doua valori ntregi a ,= b. Daca a > b > 0, t inand cont de (2.15) si (2.16),
obt inem
f(a) f(b)
a b
=
b

k=1
g(a k) g(b k)
(a k) (b k)
+
f(a b) f(0)
(a b) 0
Z.
Celelalte cazuri se trateaza analog.
Solut ia 2.
Lema Notam L(k) = [1, 2, . . . , k] si denim h
k
= L(k)
_
X
k
_
, k N

. Atunci, a b divide
h
k
(a) h
k
(b) pentru orice a, b Z, a ,= b.
Demonstrat ie: Presupunem mai nt ai k b < a. Comparand coecient ii lui X
k
din
(1 +X)
a
si (1 +X)
ab
(1 +X)
b
, constatam ca
_
a
k
_
=
k

j=0
_
a b
j
__
b
k j
_
. Prin urmare,
h
k
(a) h
k
(b) = L(k)
__
a
k
_

_
b
k
__
(2.17)
= L(k)
k

j=1
_
a b
j
__
b
k j
_
= (a b)
k

j=1
L(k)
j
_
a b 1
j 1
__
b
k j
_
.
62
Rezulta ca polinoamele P = L(k)
__
X
k
_

_
b
k
__
1[X] si Q = (X
b)
k

j=1
L(k)
j
_
b
k j
__
X b 1
j 1
_
1[X] au proprietatea P(a) = Q(a) pentru orice
a b + 1, b + 2, . . .. Rezulta ca P = Q, deci relat ia (2.17) are loc si pentru
a b. Prin urmare, polinoamele R = L(k)
__
X
k
_

_
Y
k
__
1[X, Y ] si S = (X
Y )
k

j=1
L(k)
j
_
X Y 1
j 1
__
Y
k j
_
1[X, Y ] au proprietatea ca R(a, b) = S(a, b) pentru
orice (a, b) N
k
N
k
, unde am notat N
k
= k, k + 1, . . .. Conform problemei 2.10 avem
R = S, de unde si concluzia lemei.
Polinomul f ind de grad n, l putem scrie sub forma
f = A
0
+A
1
_
X
1
_
+A
2
_
X
2
_
+ +A
n
_
X
n
_
, (2.18)
cu A
1
, . . . , A
n
1. Vom demonstra prin induct ie ca pentru orice m 1, 2, . . . , n exista
t
m
Z astfel ncat A
m
= t
m
L(m). Cum A
1
=
f(1)f(0)
10
Z, armat ia este adevarata
pentru m = 1. Presupunem ca pentru orice j 1, 2, . . . , m1 exista t
j
Z astfel ncat
A
j
= t
j
L(j). Dand n (2.18) lui X valorile m si k 0, 1, . . . , m1, obt inem
f(m) f(k)
mk
=
m1

j=1
A
j
L(j)
h
j
(m) h
j
(k)
mk
+
A
m
mk
.
Cum, conform lemei, tot i ceilalt i termeni ce apar n aceasta relat ie sunt ntregi, rezulta ca
Am
mk
este si el ntreg. Cum k 0, 1, . . . , m1 a fost ales arbitrar, rezulta ca A
m
Z si
L(m)[A
m
, ceea ce ncheie induct ia. Considerand acum a, b Z, a ,= b, avem
f(a) f(b)
a b
=
n

j=1
A
j
L(j)
h
j
(a) h
j
(b)
a b
.
Conform lemei, de aici obt inem
f(a) f(b)
a b
Z.
Solut ia 3. Armat ia problemei se obt ine aplicand rezultatul din problema 2.22 b)
polinomului g(X, Y ) =
f(X)f(Y )
XY
.
Problema 2.25 Fie P Z[X] si numerele ntregi a
1
< a
2
< . . . < a
n
.
a) Demonstrat i ca exista a Z cu proprietatea ca P(a
i
)[P(a) pentru orice i 1, 2 . . . , k.
b) Exista pentru orice P Z[X] un numar a Z astfel ncat P(a
1
)P(a
2
) P(a
k
)[ P(a)?
IMC, 2008
Solut ie. a) Daca exista vreo valoare i pentru care P(a
i
) = 0, armat ia problemei
este evidenta. Daca P(a
1
) = = P(a
k
), alegem a = a
1
si am terminat. Putem asadar
considera ca P(a
1
), . . . , P(a
k
) sunt nenule si (dupa eventuala eliminare a elementelor a
i
care produc repetit ii) distincte doua c ate doua.
Exista n mod evident numerele s, t prime ntre ele cu proprietat ile s[P(a
1
), t[P(a
2
) si
Polinoame 63
st = [P(a
1
), P(a
2
)]. Exista de asemenea m, n Z astfel ncat a
1
+ sm = a
2
+ tn; notam
b
2
= a
1
+sm. Cum s[P(a
1
+sm) P(a
1
) si t[P(a
2
+tn) P(a
2
), rezulta st[P(b
2
).
Cu calcule similare, construim inductiv numerele ntregi b
i
, i 3, . . . , k, cu proprietat ile
P(a
i
)[P(b
i
) si P(b
i1
)[P(b
i
). a = b
k
este numarul cerut.
b) Raspunsul la aceasta ntrebare este negativ: Daca P = 2X
2
+2, a
1
= 0 si a
2
= 1, atunci
pentru orice a Z avem P(a) 2 sau 4 (mod 8), deci 8 = P(a
1
)P(a
2
) [ P(a).
Problema 2.26 Fie f, g Z[X], neconstante, cu proprietatea g[f. Aratat i ca daca poli-
nomul f 2008 are cel put in 81 radacini ntregi distincte, atunci grad g > 5.
IMC, 2008
Solut ie. Fie h Z[X] astfel ncat f = gh. Consideram radacinile ntregi distincte
a
1
, . . . , a
81
ale lui f 2008. Atunci, g(a
i
)h(a
i
) = f(a
i
) = 2008, i 1, . . . , 81. Deci,
g(a
1
), . . . , g(a
81
) sunt divizori ai lui 2008.
Dar 2008 = 2
3
251, deci 2008 are exact 16 divizori ntregi. Conform principiului cutiei,
n lista g(a
1
), . . . , g(a
81
) gasim cel put in 6 numere egale, e ele g(a
i
1
), . . . , g(a
i
6
). Atunci,
polinomul g g(a
i
1
) are cel put in 6 radacini distincte, deci are gradul cel put in 6. De aici
rezulta ca avem si grad g 6.
Problema 2.27 Fie f Z[X]. Denim a
0
= 0 si a
n+1
= f(a
n
) pentru orice n N.
Aratat i ca daca exista m N

pentru care a
m
= 0, atunci a
1
a
2
= 0.
Putnam, 2000
Solut ia 1. Pentru orice m, n Z avem mn[f(m) f(n).

In particular, daca notam
b
n
= a
n+1
a
n
, obt inem ca b
n
[b
n+1
pentru orice n N.
Presupunem ca exista m N

pentru care a
m
= 0. Atunci, a
m
= a
0
, de unde a
m+1
= a
1
,
deci b
m
= b
0
. Daca b
0
= 0, atunci a
0
= a
1
= . . . = a
m
si am terminat. Daca b
0
,= 0,
din b
0
[b
1
[ . . . [b
m
si b
m
= b
0
deducem ca b
k
= b
0
pentru orice k 1, 2, . . . , m. Dar
b
0
+ b
1
+ + b
m1
= a
m
a
0
= 0, deci jumatate dintre numerele b
0
, b
1
, . . . , b
m1
sunt
pozitive, iar celelalte sunt negative. Rezulta ca exista k 1, 2, . . . , m 1 pentru care
b
k1
= b
k
. De aici, a
k+1
= a
k1
si apoi a
n+2
= a
n
pentru orice n k 1.

In particular,
a
m+2
= a
m
, de unde a
2
= f(f(a
0
)) = f(f(a
m
)) = a
m+2
= a
m
= 0.
Solut ia 2. Fie m N

minim pentru care a


m
= 0. Daca exista i, j 0, 1, . . . , m1,
i < j, astfel ncat a
i
= a
j
, atunci a
m(ji)
= a
m
= 0, contrazicand minimalitatea lui m.
Prin urmare, pentru i, j N arbitrari, vom avea a
i
= a
j
daca si numai daca m[j i.
Daca m = 1, demonstrat ia se ncheie.
Daca m > 1, e a
i
, respectiv a
j
, elementul maxim, respectiv minim, al mult imii
a
0
, a
1
, . . . , a
m1
. Cum a
i
a
j
[f(a
i
) f(a
j
) = a
i+1
a
j+1
, iar [a
i+1
a
j+1
[ a
i
a
j
,
rezulta ca [a
i+1
a
j+1
[ = a
i
a
j
. De aici, rezulta ca a
i+1
, a
j+1
= a
i
, a
j
. Daca a
i+1
= a
i
,
atunci m = 1. Altfel, a
i+1
= a
j
, de unde a
i+2
= a
j+1
= a
i
, deci m[2. Prin urmare,
m 1, 2, de unde si concluzia problemei.
Observat ie. Printr-o schimbare de varibila, rezulta ca daca f Z[X], a Z, iar sirul
a, f(a), f(f(a)), . . . este periodic, atunci perioada sa este cel mult 2.
Problema 2.28 Determinat i polinoamele P = a
n
X
n
+a
n1
X
n1
+ +a
0
, a
n
,= 0, care
ndeplinesc urmatoarele doua condit ii:
64
(i) (a
0
, a
1
, . . . , a
n
) este o permutare a sistemului (0, 1, . . . , n)
(ii) Toate radacinile lui P sunt rat ionale.
IMC, 2005
Solut ia 1. Cum P(x) > 0 pentru orice x > 0, P nu are radacini n 1

+
. Vom
reprezenta deci radacinile lui P sub forma
i
, i 1, 2, . . . , n, cu
i

+
pentru
ecare i 1, 2, . . . , n.
Daca a
0
,= 0, atunci exista k 1, 2, . . . , n 1 pentru care
k
= 0; folosind relat iile
lui Vi`ete, obt inem contradict ia 0 <
1

2
. . .
nk
+
1

2
. . .
nk1

nk+1
+ +

k+1

k+2
. . .
n
=
a
k
an
= 0. Ramane asadar ca a
0
= 0, deci una dintre radacinile lui
P este nula, e ea
n
. Presupunem ca n 3 si consideram polinomul Q = a
n
X
n1
+
a
n1
X
n2
+ + a
1
, care are radacinile
i
, i 1, 2 . . . , n 1. Conform relat iilor lui
Vi`ete,

2

n1
=
a
1
a
n
(2.19)

2

n2
+
1

2

n3

n1
+ +
2

3

n1
=
a
2
a
n
(2.20)

1
+
2
+ +
n1
=
a
n1
a
n
. (2.21)

Impart ind membru cu membru relat ia (2.20) la (2.19), obt inem


1

1
+
1

2
+ +
1

n1
=
a
2
a
1
. (2.22)
Din (2.21) si (2.22), folosind inegalitatea mediilor, obt inem
a
n1
(n 1)a
n
=

1
+
2
+ +
n1
n 1

n 1
1

1
+
1

2
+ +
1

n1
=
(n 1)a
1
a
2
,
de unde
a
2
a
n1
a
1
a
n
(n 1)
2
. Rezulta ca
n
2
2

a
2
a
n1
a
1
a
n
(n 1)
2
, de unde n 3. Asadar,
polinoamele care satisfac simultan (i) si (ii) au gradul cel mult 3. Calcule imediate ne arata
ca polinoamele cerute sunt X, X
2
+ 2X, 2X
2
+X, X
3
+ 3X
2
+ 2X si 2X
3
+ 3X
2
+X.
Solut ia 2. Cum P are toate radacinile rat ionale, el se poate scrie sub forma
P =
n

k=1
q
k
X +r
k
s
k
, (2.23)
unde q
k
, r
k
, s
k
Z si (q
k
, r
k
, s
k
) = 1, k 1, 2, . . . , n. Atunci, Ps
1
. . . s
n
=

n
k=1
(q
k
X +
r
k
), deci s
1
. . . s
n
[

n
k=1
c(q
k
X+r
k
), unde c(f) desemneaza, ca de obicei, cont inutul polino-
mului f. Rezulta ca putem simplica membrul drept din (2.23) pana la disparit ia completa
a numitorilor. Prin urmare, putem scrie P =

n
k=1
(b
k
X+c
k
), unde b
k
, c
k
Z pentru ecare
k 1, 2 . . . , n. Coecientul dominant al lui P ind pozitiv, putem presupune b
k
> 0,
k 1, 2 . . . , n. Radacinile lui P sunt negative, deci c
k
0, k 1, 2 . . . , n.

In plus,
cel put in n 1 dintre coecient ii c
k
sunt strict pozitivi, altminteri am obt ine contradict ia
a
0
= a
1
= 0. Se obt ine
n(n + 1)
2
= 0 + 1 + +n = a
n
+ +a
0
= P(1) =
n

k=1
(b
k
+c
k
) 2
n1
,
Polinoame 65
de unde n 4.

In plus, numarul
n(n+1)
2
se scrie ca produs de n 1 numere naturale mai
mari decat 1, ceea ce elimina cazul n = 4.
Pentru n = 1, singura solut ie este P = 1 X + 0.
Pentru n = 2, P(1) = 3 = 1 3, deci un factor trebuie sa e X, iar celalalt, X + 2 sau
2X + 1.
Pentru n = 3, P(1) = 6 = 1 2 3, deci doi dintre factori trebuie sa e X si X + 1, iar al
treilea poate unul dintre X + 2 si 2X + 1.
Se verica usor faptul ca polinoamele astfel obt inute satisfac ntr-adevar condit iile (i) si
(ii). Ele sunt, desigur, cele enumerate la nalul primei solut ii.
Problema 2.29 Fie a (0, 1), iar 0, a
1
a
2
a
3
. . . reprezentarea sa zecimala. Consideram
f
a
: (0, 1) 1, f
a
(x) =

n1
a
n
x
n
. Dovedit i ca a este rat ional daca si numai daca exista
P, Q Z[X] astfel ncat f
a
(x) =
P(x)
Q(x)
pentru orice x (0, 1).
SEEMOUS, 2007
Solut ie. Precizam ca seria de puteri

n1
a
n
x
n
are raza de convergent a cel put in 1. Prin
urmare, ea este convergenta pentru orice x (0, 1).
Daca a (0, 1) , atunci fract ia zecimala asociata lui este periodica, sa zicem a =
0, a
1
. . . , a
t
(a
t+1
. . . a
t+s
). Atunci, pentru orice x (0, 1) avem
f
a
(x) =
t

n=1
a
n
x
n
+x
t
s

j=1
a
t+j
x
j
(1 +x
s
+x
2s
+ ) =
=
t

n=1
a
n
x
n
+x
t
s

j=1
a
t+j
x
j
1 x
s
=
P(x)
Q(x)
,
unde P = (1 X
s
)

t
n=1
a
n
X
n
+X
t

s
j=1
a
t+j
X
j
Z[X] si Q = 1 X
s
Z[X].
Reciproc, daca f
a
e de tipul precizat, atunci a = f
a
_
1
10
_
=
P(
1
10
)
Q(
1
10
)
.
Problema 2.30 Fie n, k N

. Presupunem ca polinomul X
2k
X
k
+ 1 C[X] divide
X
2n
+X
n
+ 1. Aratat i ca si X
2k
+X
k
+ 1 divide X
2n
+X
n
+ 1.
IMC, 2008
Solut ie. Notam f = X
2n
+X
n
+ 1, g = X
2k
X
k
+ 1, h = X
2k
+X
k
+ 1.
Numarul complex z = cos

3k
+ i sin

3k
este radacina a lui g. Notam a =
n
3k
. Cum g[f,
f(z) = g(z) = 0. Prin urmare, 0 = z
2n
+z
n
+1 = (cos 2a+i sin 2a) +(cos a+i sin a) +1 =
(2 cos a + 1)(cos a +i sin a). De aici rezulta 2 cos a + 1 = 0, deci a =
2
3
+ 2c, c Z.
Fie w o radacina a lui h. Cum h =
X
3k
1
X
k
1
, w este de forma cos
2s
3k
+ i sin
2s
3k
, cu s =
3t 1, t Z. Este sucient sa probam ca f(w) = 0. Dar f(w) = w
2n
+ w
n
+ 1 =
(cos 4sa + i sin 4sa) + (cos 2sa + i sin 2sa) + 1 = (2 cos 2sa + 1)(cos 2sa + i sin 2sa). Cum
2 cos 2sa +1 = 2 cos(2s(
2
3
+2c)) +1 = 2 cos
4s
3
+1 = 2 cos
4(3t1)
3
+1 = 0, rezulta ca
f(w) = 0 si problema este rezolvata.
66
Problema 2.31 Consideram polinomul P = X
2
1 1[X]. Cate solut ii reale distincte
are ecuat ia P(P(. . . (P
. .
2004
(x)))) = 0?
IMC, 2004
Solut ie. Notam P
n
(X) = P(P(. . . (P
. .
n
(X)))), n N

. Pentru orice n 2 si orice x 1


avem P
n
(x) = P(P
n1
(x)) 1. Inegalitatea este evidenta si pentru n = 1. Prin urmare,
ecuat ia P
n
(x) = a, a < 1, nu are solut ii reale. Vom demonstra prin induct ie dupa n ca
ecuat ia P
n
(x) = a, a > 0, are exact doua radacini reale distincte. Pentru n = 1, armat ia
este evidenta. O presupunem adevarata pentru n; e a > 0. P
n+1
(x) = a se rescrie
P(P
n
(x)) = a; solut ia acestei ecuat ii este reuniunea solut iilor ecuat iilor P
n
(x) =

a + 1
si P
n
(x) =

a + 1. Dar

a + 1 > 0, deci prima dintre aceste ecuat ii are exact doua


solut ii reale distincte, n timp ce

a + 1 < 0, deci cea de-a doua ecuat ie nu are solut ii


reale. Prin urmare, P
n+1
(x) = a are exact doua solut ii reale distincte.
Vom demonstra acum prin induct ie faptul ca ecuat ia
P
n
(x) = 0 are exact n + 1 solut ii reale distincte. Daca n = 1, solut iile sunt
x = 1, iar daca n = 2, solut iile sunt 0 si

2, deci armat ia este adevarata n


aceste situat ii. Presupunem acum armat ia adevarata pentru n N

. Observam ca
P
n+2
(x) = P
2
(P
n
(x)) = P
2
n
(x)(P
2
n
(x)2), deci solut ia ecuat iei P
n+2
(x) = 0 este reuniunea
solut iilor ecuat iilor P
n
(x) = 0, P
n
(x) =

2 si P
n
(x) =

2. Conform ipotezei de induct ie,


ecuat ia P
n
(x) = 0 are exact n + 1 solut ii reale distincte; conform celor aratate mai sus,
ecuat ia P
n
(x) =

2 are doua solut ii reale distincte, pe cand ecuat ia P


n
(x) =

2 nu are
solut ii reale. Prin urmare, ecuat ia P
n+2
(x) = 0 are exact n +3 solut ii reale distincte, ceea
ce ncheie pasul de induct ie.

In concluzie, ecuat ia din enunt are exact 2005 solut ii reale distincte.
Problema 2.32 Fie k cel mai mic numar natural cu proprietatea:
,,Exista numere ntregi distincte m
1
, m
2
, m
3
, m
4
, m
5
cu proprietatea ca polinomul P =
(X m
1
)(X m
2
)(X m
3
)(X m
4
)(X m
5
) are exact k coecient i nenuli.
Determinat i k si o mult ime m
1
, m
2
, m
3
, m
4
, m
5
pentru care el se realizeaza.
Putnam, 1985
Solut ie. Daca am avea k = 1, atunci P ar X
5
, care nu are 5 radacini ntregi distincte.
Daca am avea k = 2, atunci P ar de forma X
5
+aX
r
, a Z

, 0 r 4. P ar avea deci
radacina dubla 0 pentru r 2 si cel put in o radacina nereala pentru r 0, 1. Asadar,
P nu ar verica condit iile din enunt .
Prin urmare, trebuie sa avem k 3. Cum X(X 1)(X + 1)(X 2)(X + 2) = X
5

5X
3
+4X, rezulta k = 3 si un exemplu de mult ime pentru care se realizeaza acest minim:
2, 1, 0, 1, 2.
Observat ie. Problema a fost data ca atare la concurs; ea se generalizeaza astfel:
Determinat i cel mai mic numar natural k cu proprietatea:
,,Exista numerele ntregi distincte m
1
, m
2
, . . . , m
n
cu proprietatea ca polinomul
P = (X m
1
)(X m
2
) (X m
n
) are exact k coecient i nenuli.
Varianta generalizata se poate rezolva cu ajutorul urmatoarei teoreme a lui Descartes:
Polinoame 67
Teorema. Daca P = a
1
X
r
1
+ a
2
X
r
2
+ + a
k
X
r
k
1[X], a
1
a
2
a
k
,= 0,
r
1
> r
2
> . . . > r
k
, atunci numarul radacinilor reale pozitive ale lui P (socotind
si ordinele de multiplicitate) este egal cu numarul de schimbari de semn din sirul
a
1
, a
2
, . . . , a
k
minus un numar natural par.
Solut ia variantei generalizate a problemei: Daca P are exact k coecient i nenuli, atunci
P are cel mult k 1 radacini mai mari decat 0. Aplicand teorema lui Descartes pentru
P(X), constatam ca P are cel mult k 1 radacini mai mici decat 0. Prin urmare, P are
cel mult 2k 1 radacini distincte. Asadar, n 2k 1, deci k
_
n+1
2

. Pe de alta parte,
daca n este par, iar k =
_
n+1
2

, atunci polinomul
P = (X 1)(X + 1)(X 2)(X + 2) (X (k 1))(X + (k 1))
are exact k coecient i nenuli. Daca n este impar, iar k =
_
n+1
2

, atunci polinomul
P = X(X 1)(X + 1)(X 2)(X + 2) (X (k 1))(X + (k 1))
are de asemenea exact k coecient i nenuli. Prin urmare, minimumul cerut este k =
_
n+1
2

.
Problema 2.33 Fie P 1[X] cu proprietatea ca P(x) 0 pentru orice x 1. Aratat i
ca exista k N

si polinoame f
1
, f
2
, . . . , f
k
1[X] astfel ncat P =

n
j=1
f
2
j
.
Putnam, 1999
Solut ia 1. Daca P = c 1
+
, luam k = 1 si f
1
=

c.
Daca grad P 1, descompunem P n produs de factori ireductibili n R[X].

In aceasta des-
compunere, factorii de gradul ntai trebuie sa apara la puteri pare, deoarece n caz contrar
am avea schimbare de semn pentru valorile lui P n radacina oricarui factor ,,recalcitrant.
Asadar, P va produsul dintre un patrat si un produs de polinoame monice si ireductibile
de gradul 2. Daca X
2
+aX +b este un astfel de factor, atunci el se poate scrie sub forma
_
X +
a
2
_
2
+
_
_
b
a
2
4
_
2
, deci este suma patratelor a doua polinoame. Este evident nsa
ca daca nmult im sume de patrate, rezultatul va o suma de patrate, deci problema este
rezolvata.
Solut ia 2. Demonstram armat ia problemei prin induct ie dupa gradul lui P. Daca P
are gradul 0, atunci P = c 1
+
, si luam k = 1 si f
1
=

c.
Daca grad P 1, observam, ca n solut ia 1, ca factorii liniari ai lui P trebuie sa apara
la puteri pare. Prin urmare, P se scrie sub forma Q
2
R, unde Q, R 1[X], iar R nu are
radacini reale.
Daca grad Q > 0, atunci, conform ipotezei de induct ie, R este suma de patrate, deci
aceeasi proprietate o are si P = Q
2
R.
Daca grad Q = 0, atunci, cum grad R este par, avem lim
x
= +, deci R va avea o
valoare minima, e ea a. Din proprietat ile lui R deducem ca a > 0. Atunci, R a are
radacina a si toate valorile n 1
+
, deci i putem aplica lui R a tratamentul din cazul
precedent. Obt inem faptul ca Ra este suma de patrate, deci si P = Q
2
(Ra) +(Q

a)
2
are aceeasi proprietate.
Observat ie. De fapt, orice polinom P 1[X] care are numai valori pozitive se poate
scrie ca suma de (cel mult) doua patrate de polinoame. Pentru a demonstra acest lucru,
este sucient sa completam solut ia 1 cu precizarea ca scrierea lui P ca produs de polinoame
68
care se scriu ca sume de cate doua patrate ne conduce (folosind inductiv observat ia ca daca
pentru doua elemente x, y ale unui inel comutativ A exista x
1
, x
2
, y
1
, y
2
A astfel ncat
x = x
2
1
+x
2
2
si y = y
2
1
+y
2
2
, atunci xy = (x
1
y
1
+x
2
y
2
)
2
+ (x
1
y
2
x
2
y
1
)
2
) la o scriere a lui
P ca suma de doua patrate de polinoame.
Problema 2.34 Polinomul P 1[X] de grad n N are proprietatea ca exista Q 1[X]
de gradul II astfel ncat P = QP
tt
. Aratat i ca daca P are doua radacini distincte, atunci
el are n radacini distincte.
Putnam, 1999
Solut ie. Daca n 0, 1, nu exist a polinoame P ca n enunt , deci armat ia problemei
este adevarata n mod trivial. Daca n = 2, concluzia este imediata. Fie acum n 3.
Presupunem ca P are doua radacini distincte, dar ca nu are n radacini distincte. Atunci, P
are cel put in o radacina cu ordin de multiplicitate k 2; putem presupune fara restrangere
de generalitate ca aceasta radacina este 0. Atunci, cea mai mare putere a lui X care divide
P
tt
este X
k2
. Cum P = QP
tt
, rezulta ca X
2
[Q. Cum Q este de gradul al doilea, rezulta
ca exista C 1 astfel ncat Q = CX
2
. Comparand coecient ii dominant i ai polinoamelor
P si QP
tt
, constatam ca C =
1
n(n1)
. Scriem P =

n
j=0
a
j
X
j
; din egalitatea P = CX
2
P
tt
,
obt inem a
j
= Cj(j 1)a
j
pentru orice j 0, 1, . . . , n. De aici rezulta ca a
j
= 0 pentru
orice j 0, 1, . . . , n1. Prin urmare, P = a
n
X
n
, deci P nu are doua radacini distincte,
contradict ie.
Problema 2.35 Exista siruri de numere reale nenule a
0
, a
1
, . . . astfel ncat pentru orice
n N

polinomul P
n
= a
0
+a
1
X + +a
n
X
n
sa aiba n radacini reale distincte?
Putnam, 1998
Vom arata ca raspunsul la ntrebarea problemei este armativ.
Solut ia 1. Punem a
0
= 1, a
1
= 1. Construim inductiv sirul (a
n
)
n
dupa cum urmeaza:
Presupunem construite numerele a
0
, a
1
, . . . , a
n
asa ncat P
n
sa aiba n radacini reale dis-
tincte x
1
< x
2
< < x
n
. Fie c
0
, c
1
, . . . , c
n
1 astfel ncat c
0
< x
1
< c
1
< < x
n
< c
n
.
Atunci, semnele numerelor P
n
(c
0
), P
n
(c
1
), . . . , P
n
(c
n
) alterneaza. Denim a
n+1
= sgn
(P
n
(c
n
)), unde este pozitiv si sucient de mic ncat, denind P
n+1
= P
n
+ a
n+1
X
n+1
,
sa avem sgn (P
n+1
(c
i
)) = sgn(P
n
(c
i
)) pentru orice i 0, 1, . . . , n. Cum funct ia asociata
lui P
n+1
este continua, ea are proprietatea lui Darboux. Prin urmare, P
n+1
va avea cate o
radacina ntre c
i
si c
i+1
pentru ecare i 0, 1, . . . , n1 si o radacina mai mare decat c
n
,
deoarece sgn (P
n+1
(c
n
)) ,= lim
x+
sgn (P
n+1
(x)). Prin urmare, P
n+1
are n +1 radacini
reale.
Solut ia 2. Denim a
n
= (1)
n
10
n
2
, n N. Daca P
n
= a
0
+ a
1
X + + a
n
X
n
,
atunci avem
(1)
k
10
k
2
P
n
(10
2k
) =
n

i=0
(1)
ik
10
(ik)
2
=
=
nk

j=k
(1)
j
10
j
2
> 1 2

j=1
10
j
2
> 0,
Polinoame 69
deci semnele numerelor P
n
(1)P
n
(10
2
), P
n
(10
4
), . . . , P
n
(10
2n
) alterneaza. Prin urmare,
folosind proprietatea lui Darboux a funct iei polinomiale asociate lui P
n
, rezulta ca P
n
are cel put in n radacini reale distincte. Cum nsa grad P = n, P va avea exact n radacini
reale distincte.
Problema 2.36 Polinomul P 1[X] de grad n are toate radacinile reale.
a) Aratat i ca pentru orice x 1 are loc inegalitatea
(n 1)(P
t
(x))
2
nP(x)P
tt
(x). (2.24)
b) Precizat i cazurile n care n relat ia (2.24) are loc egalitatea.
IMC, 1998
Solut ie. Observam ca daca n 1 ambii membri ai relat iei (2.24) sunt nuli, deci ea e
vericata cu egalitate. Presupunem acum n > 1. Notam cu x
1
, x
2
, . . . , x
n
radacinile lui P.
Relat ia (2.24) este evident vericata pentru x = x
i
, i 1, 2, . . . , n, iar egalitatea are loc
daca si numai daca P
t
(x
i
) = 0, deci daca si numai daca x
i
este radacina multipla pentru
P.
Sa presupunem acum ca x nu e radacina pentru P. Folosind relat iile
P
t
(x)
P(x)
=
n

i=1
1
x x
i
si
P
tt
(x)
P(x)
=
n

1i<jn
2
(x x
i
)(x x
j
)
,
obt inem
(n 1)
_
P
t
(x)
P(x)
_
2
n
P
tt
(x)
P(x)
=
n

i=1
n 1
(x x
i
)
2

n

1i<jn
2
(x x
i
)(x x
j
)
. (2.25)
Membrul drept al relat iei anterioare este nsa
n

1i<jn
_
1
(x x
i
)

1
(x x
j
)
_
2
0 (2.26)
si inegalitatea (2.24) este demonstrata. Din (2.26) deducem si ca daca n relat ia (2.24) are
loc egalitatea, atunci x
1
= x
2
= = x
n
. Pe de alta parte, vericarea directa arata ca
orice polinom P de forma c(X a)
n
, c, a 1, n N, verica relat ia (2.24).
Problema 2.37 Gasit i toate polinoamele P 1[X] de grad n 2 care au n radacini
reale distincte r
1
< r
2
< < r
n
si verica relat iile P
t
_
r
i
+r
i+1
2
_
= 0 pentru orice
i 1, 2, . . . , n 1.
Putnam, 1991
Solut ie. Daca P = aX
2
+ bX + c, atunci P
t
= 2a
_
X
r
1
+r
2
2
_
. Prin urmare, toate
polinoamele de gradul II cu radacini reale distincte au proprietat ile din enunt .
70
Sa presupunem acum ca polinomul P 1[X] de grad n > 2 are radacinile reale r
1
< r
2
<
< r
n
. Exista prin urmare a 1 astfel ncat P = a(Xr
1
)(Xr
2
) (Xr
n
). Notam
r =
r
n1
+rn
2
. Cum P(r) ,= 0, avem
P
t
(r)
P(r)
=
1
r r
1
+
1
r r
2
+ +
1
r r
n
.
Dar r r
n
= (r r
n1
), deci
P
t
(r)
P(r)
=
1
r r
1
+
1
r r
2
+ +
1
r r
n2
> 0,
de unde deducem ca P
t
(r) ,= 0. Prin urmare, niciun polinom de grad mai mare decat 2 nu
satisface proprietat ile din enunt .

In concluzie, polinoamele cu proprietatea data sunt exact cele de gradul II care au radacini
reale distincte.
Observat ie. Cazul polinoamelor de grad n > 2 putea abordat dupa cum urmeaza:
Notand Q = (X r
1
)(X r
2
) (X r
n2
), se obt ine
P
t
= 2a(X r)Q+a(X r
n1
)(X r
n
)Q
t
.
Conform teoremei lui Rolle, radacinile lui Q
t
sunt n intervalul (r
1
, r
n2
). Rezulta ca r nu
e radacina a lui Q
t
, deci nici a lui P. Ca urmare, P nu satisface condit iile din enunt .
Problema 2.38 Fie f ,= 0 un polinom cu coecient i reali. Denim sirul de polinoame
f
0
, f
1
, f
2
, . . . astfel: f
0
= f, iar f
n+1
= f
n
+ f
t
n
pentru orice n N. Demonstrat i ca exista
N N astfel ncat pentru orice n N polinomul f
n
sa aiba toate radacinile reale.
IMC, 2007
Solut ie. Pentru comoditatea scrierii, vom folosi aceeasi notat ie pentru polinoame si
pentru funct iile asociate. Pentru g 1[X] notam cu d(g) distant a minima dintre doua
radacini ale sale (daca g are mai put in de doua radacini reale, punem d(g) = +).
Lema 1. Fie g 1[X]. Presupunem ca g si g +g
t
sunt ambele de grad k 2 si au cate
k radacini distincte. Atunci, d(g +g
t
) d(g).
Demonstrat ie. Fie x
1
< x
2
< < x
k
radacinile lui g. Presupunem ca exista radacini
a, b ale lui g + g
t
pentru care 0 < b a < d(g). Atunci, a, b nu sunt radacini ale lui g si
au loc relat iile
g

(a)
g(a)
=
g

(b)
g(b)
= 1. Cum funct ia
g

g
este strict descrescatoare pe intervalele
dintre doua radacini consecutive ale lui g, trebuie sa existe j 1, 2, . . . , k astfel ncat
a < x
j
< b.
Pe de alta parte, pentru orice i 1, 2, . . . , k 1 avem x
i+1
x
i
> b a, de unde
a x
i
> b x
i+1
. Pentru i < j, ambii membri ai acestei inegalitat i sunt pozitivi; daca
i j, ei sunt negativi.

In oricare din cazuri,
1
ax
i
<
1
bx
i+1
. Prin urmare,
g
t
(a)
g(a)
=
k1

i=1
1
a x
i
+
1
a x
k
. .
<0
<
k1

i=1
1
b x
i+1
+
1
b x
1
. .
>0
=
g
t
(b)
g(b)
,
contradict ie. Aceasta ncheie demonstrat ia lemei 1.
Revenim la solut ia problemei. Notam m= grad f. Vom demonstra prin induct ie dupa m ca
Polinoame 71
pentru n sucient de mare f
n
are m radacini reale distincte. Cazurile m 0, 1 sunt trivi-
ale; vom presupune deci m 2. Putem, fara a restrange generalitatea, sa presupunem ca f
este monic. Conform ipotezei de induct ie, armat ia este adevarata pentru f
t
; ignorand acei
primi termeni care nu au proprietatea considerata, vom presupune ca f
t
n
are m1 radacini
distincte pentru orice n. Notam aceste radacini cu x
(n)
1
> x
(n)
2
> > x
(n)
m1
. Atunci, f
n
are
punctele de minim local x
(n)
1
, x
(n)
3
, . . . si punctele de maxim local x
(n)
2
, x
(n)
4
, . . .. Aplicand
teorema lui Rolle funct iei e
x
f
t
n
(x), constatam ca pentru orice n si i funct ia f
t
n+1
= f
t
n
+f
tt
n
are o radacina n intervalul (x
(n)
i+1
, x
(n)
i
). Folosind aceeasi funct ie, constatam ca f
t
n+1
are de
asemenea o radacina n intervalul (, x
(n)
m1
). Prin urmare, n ecare dintre aceste m1
intervale f
t
n+1
are exact o radacina. Avem deci
x
(n)
1
> x
(n+1)
1
> x
(n)
2
> x
(n+1)
2
> x
(n)
3
> x
(n+1)
3
> . . . (2.27)
Lema 2. Avem lim
n+
f
n
(x
(n)
j
) = pentru j impar, iar lim
n+
f
n
(x
(n)
j
) = + pentru j
par.
Demonstrat ie. Notamd = mind(f
t
), 1; conform lemei 1, d(f
t
n
) d pentru orice n N

.
Consideram o valoare para j 1, 2, . . . , m 1. Notam b = x
(n)
j
si alegem a 1 astfel
ncat d b a 1, iar f
t
n
nu are nicio radacina n intervalul (a, b). Fie 1 cu
proprietatea ca b =
1
m
(b a); evident, (a, b). Observam ca
f
tt
n
()
f
t
n
()
=
m1

i=1
1
x
(n)
i
=

i<j
1
x
(n)
i
. .
<
1
a
+
1
b
+

i>j
1
x
(n)
i
. .
<0
,
de unde
f
tt
n
()
f
t
n
()
< (m1)
1
a
+
1
b
= 0.
Cum f
t
n
este pozitiva pe (a, b), iar
f

n
f

n
este descrescatoare pe acest interval, rezulta ca f
tt
n
este negativa (deci, f
t
n
este descrescatoare) pe (, b). Prin urmare,
f
n
(b) f
n
() =
_
b

f
t
n
(t)dt
_
b

f
t
n
()dt = (b )f
t
n
().
De aici,
f
n
() +f
t
n
() f
n
(b) + (1 (b ))f
t
n
() =
= f
n
(b) + (1
1
m
(b a))f
t
n
() f
n
(b) +
_
1
1
m
_
f
t
n
().
Cum nsa f
t
n
() = [f
t
n
()[ = m
m1

i=1
[ x
(n)
i
[
. .
[b[
m[ b[
m1

d
m1
m
m2
, deducem ca
f
n
() + f
t
n
() f
n
(b) + , unde am notat =
(m1)d
m1
m
m1
. De aici si din (2.27) rezulta ca
f
n+1
(x
(n+1)
j
) f
n
(x
(n)
j
) + , ceea ce conduce imediat la lim
n+
f
n
(x
(n)
j
) = +. Cazul j
impar se trateaza analog. Lema 2 este asadar demonstrata.
Lema 2 arata ca, pentru n sucient de mare, maximele locale ale lui f
n
sunt strict pozitive,
iar minimele sale locale sunt strict negative. Prin urmare, f
n
are m radacini distincte, ceea
ce ncheie pasul de induct ie si demonstrat ia.
72
Problema 2.39 Gasit i radacinile complexe ale polinomului
P =
2008

n=1
(1004 [1004 n[)X
n
si ordinele lor de multiplicitate.
Vojtech Jarnik, 2008
Solut ie. Se observa ca P = X
_
1003

n=0
X
n
_
2
. Cum
1003

n=0
X
n
=
X
1004
1
X 1
, P are radacina
simpla 0 si radacinile cos
k
502
+i sin
k
502
, k 1, 2, . . . , 1003, ecare cu ordin de multiplici-
tate 2.
Problema 2.40 Polinomul P C[X] are gradul n si toate radacinile sale se aa pe cercul
unitate. Aratat i ca si polinomul 2XP
t
nP are toate radacinile pe cercul unitate.
IMC, 1995
Solut ie. Notam Q = 2XP
t
nP; e a
1
, a
2
, . . . , a
n
radacinile lui P. Avem Q = (X +
a
1
)(Xa
2
) (Xa
n
)+(Xa
1
)(X+a
2
) (Xa
n
)+ +(Xa
1
)(Xa
2
) (X+a
n
),
deci
Q
P
=
n

k=1
X +a
k
X a
k
. Cum pentru orice z, a C avem Re
z +a
z a
=
[z[
2
[a[
2
[z a[
2
, obt inem
Re
Q(z)
P(z)
=
n

k=1
[z[
2
1
[z a
k
[
2
pentru orice z Ca
1
, a
2
, . . . , a
n
. Prin urmare, Q(z) = 0
implica [z[ = 1.
Problema 2.41 Fie p C[X] de grad n 1. Aratat i ca exista cel put in n + 1 numere
complexe z pentru care p(z) 0, 1.
IMC, 2000
Solut ie. Pentru q C[X] si c C vom nota cu m(q, c) ordinul de multiplicitate al
radacinii c a lui q (daca q(c) ,= 0, consideram m(q, c) = 0). Notam cu S
j
= z C [ p(z) =
j, j 0, 1. S
0
S
1
cont ine toate radacinile polinoamelor p si p 1. Prin urmare,

cS
0
m(p, c) =

cS
1
m(p 1, c) = n. (2.28)
Polinomul p
t
are cel mult n 1 radacini (aici se foloseste ipoteza n 1), deci

cS
0
S
1
m(p
t
, c) n 1. (2.29)
Daca p(c) = 0 sau p(c) 1 = 0, atunci
m(p, c) m(p
t
, c) = 1, respectiv m(p 1, c) m(p
t
, c) = 1. (2.30)
Polinoame 73
Din (2.28), (2.29) si (2.30) obt inem
[S
0
[ +[S
1
[ =

cS
0
(m(p, c) m(p
t
, c)) +

cS
1
(m(p 1, c) m(p
t
, c)) =
=

cS
0
m(p, c) +

cS
1
m(p 1, c)

cS
0
S
1
m(p
t
, c) n +n (n 1) = n + 1.
Problema 2.42 (Formulele lui Newton) Fie K un corp comutativ. Pentru ecare i N,
i > 0, consideram polinoamele p
i
= X
i
1
+. . . +X
i
n
K[X
1
, . . . , X
n
]. Sa se arate ca:
(i) p
k
s
1
p
k1
+. . . + (1)
n
s
n
p
kn
= 0 pentru orice k > n.
(ii) p
k
s
1
p
k1
+. . . + (1)
k1
s
k1
p
1
+ (1)
k
ks
k
= 0 pentru orice 1 k n.
Solut ie. (i) Din relat iile X
n
i
s
1
X
n1
i
+ +(1)
n1
s
n1
X
i
+(1)
n
s
n
= 0, 1 i n,
obt inem ca X
k
i
s
1
X
k1
i
+ + (1)
n1
s
n1
X
kn+1
i
+ (1)
n
s
n
X
kn
i
= 0 pentru orice
k > n. Sumand aceste relat ii obt inem relat ia dorita.
(ii) Pentru k = n, formula se obt ine cu calculele de la punctul (i). Pentru k < n, aratam mai
ntai ca daca un polinom f K[X
1
, . . . , X
n
] este omogen de grad q < n si are proprietatea
ca atunci cand dam valoarea zero la oricare nq dintre nedeterminatele X
1
, . . . , X
n
, poli-
nomul (n celelalte q nedeterminate) care rezulta se anuleaza, atunci f = 0.

Intr-adevar,
daca f ar nenul, el s-ar scrie ca o suma de termeni nenuli de forma aX
k
1
i
1
X
ks
is
cu
k
j
1 pentru orice 1 j s si k
1
+ . . . + k
s
= q. De aici rezulta n particular ca s q.
Alegand un astfel de termen si facand X
i
zero pentru orice i / i
1
, . . . , i
s
, obt inem un
polinom nenul, contradict ie.
Consideram acum polinomul simetric f(X
1
, . . . , X
n
) = p
k
s
1
p
k1
+ +(1)
k1
s
k1
p
1
+
(1)
k
ks
k
pentru k < n. Avem ca f este polinom omogen de grad k. Dar
f(X
1
, . . . , X
k
, 0, . . . 0) = p
t
k
s
t
1
p
t
k1
+ + (1)
k1
s
t
k1
p
t
1
+ (1)
k
ks
t
k
, unde s
t
j
=
s
j
(X
1
, . . . , X
k
, 0, . . . 0) si p
t
j
= p
j
(X
1
, . . . , X
k
, 0, . . . 0). Cum s
t
1
, . . . , s
t
k
sunt polinoamele
simetrice fundamentale n nedeterminatele X
1
, . . . , X
k
, rezulta din cazul k = n considerat
la nceput ca avem f(X
1
, . . . , X
k
, 0, . . . 0) = 0. Cum f este polinom simetric, obt inem ca
polinomul care rezulta atunci cand dam valoarea zero la oricare n k dintre nedetermi-
natele X
1
, . . . , X
n
este nul. Aceasta arata ca f = 0.
Problema 2.43 Cat i coecient i nenuli poate avea un polinom P Z[X] daca [P(z)[ 2
pentru orice z C cu [z[ = 1?
IMC, 2007
Solut ie. Vom arata ca numarul coecient ilor nenuli nu poate decat 0, 1 sau 2. Cum
polinoamele P
0
= 0, P
1
= 1 si P
2
= 1 + X ndeplinesc condit iile din enunt , putem ntr-
adevar avea 0, 1, respectiv 2 coecient i nenuli.
Fie acum un polinom P = a
0
+ a
1
X + + a
n
X
n
ca n enunt . Presupunem ca P are
cel put in doi coecient i nenuli.

Inlocuind eventual P cu P si mpart ind prin X
ord P
(n
urma acestor operat ii, condit ia din enunt se pastreaza, iar numarul de coecient i nenuli
ramane acelasi), putem considera a
0
> 0.
Notam Q = a
1
X +a
2
X
2
+ +a
n1
X
n1
. Vom arata ca Q = 0:
74
Pentru k 0, 1, . . . , n consideram numerele complexe
w
k
=
_
e
2ki
n
, daca a
n
> 0
e
(2k+1)i
n
, daca a
n
< 0
.
Utilizand de pilda formulele lui Newton (vezi problema 2.42), constatam ca aceste numere
verica relat ia
n1

k=0
Q(w
k
) =
n1

k=0
Q(w
0
e
2ki
n
) =
n1

j=1
a
j
w
j
0
n1

k=0
(e
2ji
n
)
k
= 0,
de unde deducem
1
n
n1

k=0
P(w
k
) =
1
n
n1

k=0
(a
0
+Q(w
k
) +a
n
w
n
k
) = a
0
+[a
n
[.
Folosind inegalitatea din enunt , obt inem
2
1
n
n1

k=0
[P(w
k
)[ [
1
n
n1

k=0
P(w
k
)[ = a
0
+[a
n
[ 2.
De aici rezulta ca a
0
= [a
n
[ = 1 si [2+Q(w
k
)[ = [P(w
k
)[ = 2 pentru ecare k 1, . . . , n
1. Prin urmare, toate valorile Q(w
k
) sunt pe cercul [2 +z[ = 2, n timp ce suma lor este
0. De aici deducem Q(w
k
) = 0 pentru toate valorile k 1, . . . , n 1.

In concluzie, Q
are cel put in n radacini, iar gradul cel mult n 1. Rezulta ca polinomul Q este nul, deci
P = a
0
+a
n
X
n
are exact doi coecient i nenuli.
Problema 2.44 Fie k N

si P un polinom de gradul n cu coecient i n 1, 0, 1.


Presupunem ca (X 1)
k
[ P. Fie q un numar prim cu proprietatea
q
lnq
<
k
ln(n + 1)
.
Dovedit i ca radacinile complexe de ordin q ale unitat ii sunt radacini si pentru P.
IMC, 2001
Solut ie. Punem P = (X 1)
k
R, R Z[X], si
j
= e
2j
q
i
, j 1, 2, . . . q 1. Dupa
cum polinomul ciclotomic
q
= X
q1
+ X
q2
+ + 1 (care este ireductibil!) divide sau
nu R, avem e ca R are ca radacini toate numerele
1
, . . . ,
q1
, e ca R nu are drept
radacina niciunul dintre aceste numere.
Sa presupunem ca niciunul dintre numerele
1
, . . . ,
q1
nu este radacina pentru R. Atunci,
q1

j=1
R(
j
) este un polinom simetric de
1
, . . . ,
q1
, deci este un numar ntreg nenul.
Obt inem
(n + 1)
q1

q1

j=1
[P(
j
)[ =

q1

j=1
(1
j
)
k

q1

j=1
R(
j
)

q1

j=1
(1
j
)

k
= (1
q1
+ 1
q2
+ + 1)
k
= q
k
,
ceea ce conduce la contradict ia
q
lnq

k
ln(n + 1)
.
Ramane asadar ca toate numerele
1
, . . . ,
q1
sunt radacini pentru R, deci si pentru P.
Polinoame 75
Problema 2.45 Fie P, Q C[X] cu grad P > grad Q si f(z) =
P(z)
Q(z)
. Presupunem ca
toate radacinile lui P sunt n interiorul cercului unitate [z[ = 1, iar toate radacinile lui Q
sunt n exteriorul acestui cerc. Aratat i ca
max
[z[=1
[f
t
(z)[ >
grad P grad Q
2
max
[z[=1
[f(z)[.
Vojtech Jarnik, 2011
Solut ie. Putem presupune fara a restrange generalitatea ca valoarea max
[z[=1
[f(z)[ se
atinge pentru z = 1. Fie P = a
n
1

j=1
(X c
j
) si Q = b
n
2

k=1
(X d
k
), unde n
1
= grad P, iar
n
2
= grad Q. Atunci,
f
t
(z)
f(z)
=
n
1

j=1
1
z c
j

n
2

k=1
1
z d
k
.
Cum [c
j
[ < 1, rezulta ca Re
1
1 c
j
>
1
2
pentru orice j 1, 2, . . . , n
1
. Cum [d
k
[ > 1,
rezulta ca Re
1
1 d
k
<
1
2
pentru orice k 1, 2, . . . , n
2
.
Prin urmare,
[f
t
(1)[
[f(1)[
Re
f
t
(1)
f(1)
>
n
1
2

n
2
2
=
grad P grad Q
2
, deci
max
[z[=1
[f
t
(z)[ [f
t
(1)[ =
[f
t
(1)[
[f(1)[
[f(1)[
grad P grad Q
2
max
[z[=1
[f(z)[.
Problema 2.46 Demonstrat i ca exist a o constanta reala C astfel ncat pentru orice poli-
nom P 1[X] de grad 1999 sa aiba loc inegalitatea
[P(0)[ C
_
1
1
[P(x)[dx.
Putnam, 1999
Solut ia 1. Fie 1[X] mult imea polinoamelor de grad cel mult 1999. Identicam
cu 1
2000
via
: 1
2000
, (
1999

i=0
a
i
X
i
) = (a
0
, a
1
, . . . , a
1999
).
Fie
S =
_
1999

i=0
a
i
X
i
[ max
i=0,...,1999
[a
i
[ = 1
_
.
Atunci, S este compacta n 1
2000
, deoarece este nchisa si marginita. Funct ia 1
1, (P, x) [P(x)[ este continua. Prin urmare, si g : 1, g(P) =
_
1
1
[P(x)[dx este
continua; aceeasi proprietate o va avea deci si restrict ia lui g la S. Cu considerat ii similare,
obt inem faptul ca funct ia f : S 1, f(P) = [P(0)[ este continua. Cum g(P) ,= 0 pentru
76
orice P S, funct ia
f
g
: S 1 este continua. S ind compacta, exista C > 0 astfel ncat
f(P)
g(P)
< C pentru orice P S.
Fie acum P arbitrar. Exista a 1 si Q S astfel ncat P = aQ. Avem deci
f(P) = [a[f(Q) [a[Cg(Q) = Cg(P), si armat ia problemei este demonstrata.
Observat ie. Aceasta metoda foloseste la demonstrat ia rezultatului standard care
arma ca orice doua norme pe un spat iu vectorial real nit dimensional sunt echivalente.
De fapt, problema poate rezolvata aplicand acest rezultat normelor P sup
x[1,1]
[P(x)[
si P
_
1
1
[P(x)[dx denite pe 1-spat iul vectorial 1
2000
.
Solut ia 2. Este sucient sa demonstram armat ia pentru polinoame cu termenul
liber egal cu 1. Fie deci P 1[X] de grad 1999 si astfel ncat P(0) = 1. Scriem
P =

1999
i=1
(1
1
r
1
X), unde r
1
, r
2
, . . . , r
1999
sunt radacinile lui P. Fixam un <
1
3998
si consideram discurile nchise de raza centrate n r
1
, r
2
, . . . , r
1999
. Intersect ia reuniunii
acestor discuri cu segmentul
_

1
2
,
1
2
_
consta n cel mult 1999 intervale de lungime totala
cel mult 3998; complementara n raport cu
_

1
2
,
1
2
_
a acestei intersect ii consta n cel mult
2000 de intervale, de lungime totala cel put in 13998. Prin urmare, cel put in unul dintre
aceste intervale va avea lungimea cel put in =
13998
2000
> 0. Fie (c, d) un astfel de inter-
val. Daca x (c, d), pentru acele rad acini r
i
ale lui P cu proprietatea [r
i
[ 1 vom avea
[1
x
r
i
[ [x r
i
[ > , n timp ce pentru radacinile r
i
ale lui P cu proprietatea [r
i
[ 1
vom avea [1
x
r
i
[ 1 [
x
r
i
[ > . Prin urmare,
_
1
1
[P(x)[dx
_
d
c
1999

i=1

1
x
r
i

dx
1999
.
Punand C =
1

1999
, obt inem [P(0)[ C
_
1
1
[P(x)[dx.
Observat ie. A doua metoda da o valoare explicita pentru C. De exemplu, punand
=
1
4000
, obt inem C = 2
1999
2000
2001
.
Problema 2.47 Pentru f, g Z[X] si m Z spunem ca f g (mod m) daca tot i
coecient ii lui f g sunt multipli de m. Fie n, p N

, p prim. Aratat i ca daca pentru


f, g, h, r, s Z[X] au loc relat iile rf +sg 1 (mod p) si
fg h (mod p), atunci exista F, G Z[X] astfel ncat F f (mod p), G g (mod p) si
FG h (mod p
n
).
Putnam, 1986
Solut ie. Fie f, g, h, r, s Z[X] ca n enunt . Vom demonstra prin induct ie dupa k
faptul ca exista F
k
, G
k
Z[X] astfel ncat F
k
f (mod p), G
k
g (mod p) si F
k
G
k
h
(mod p
k
), iar cu aceasta problema va rezolvata.
Pentru k = 1, polinoamele F
1
= f si G
1
= g au n mod evident proprietat ile cerute.
Presupunem acum construite F
k
si G
k
. Vom cauta F
k+1
de forma F
k
+ p
k
S si G
k+1
de
forma G
k
+ p
k
R, unde R, S Z[X] vor alese mai tarziu. Cu alegeri de acest tip, avem
F
k+1
F
k
f (mod p), G
k+1
G
k
g (mod p) si F
k+1
G
k+1
= F
k
G
k
+ p
k
(RF
k
+
SG
k
) +p
2k
RS F
k
G
k
+p
k
(RF
k
+SG
k
) (mod p
k+1
).
Polinoame 77
Conform ipotezei de induct ie, exista t Z[X] cu proprietatea h F
k
G
k
= p
k
t. Alegand
R = tr si S = ts, obt inem RF
k
+ SG
k
trf + tsg t (mod p), de unde F
k+1
G
k+1

F
k
G
k
+ p
k
(RF
k
+ SG
k
) F
k
G
k
+ p
k
t = h (mod p
k+1
), ceea ce ncheie pasul de induct ie
si demonstrat ia.
Problema 2.48 Sa se arate ca urmatoarele polinoame sunt ireductibile:
(i) f [X], f = X
n
2;
(ii) f [X], f = X
p1
+. . . +X + 1, unde p N este numar prim;
(iii) f [X], f = X
p
n
+p 1, unde n, p N si p este numar prim;
(iv) f Z[X], f = X
p
X +a, unde a, p Z, p este numar prim si (a, p) = 1.
Solut ie. (i) f este ireductibil n [X] conform criteriului lui Eisenstein (aplicat pentru
inelul factorial Z si elementul prim p = 2). Cum n plus f este primitiv, rezulta ca el este
ireductibil si n Z[X].
(ii) Aplicat ia : Z[X] Z[X], (h) = h(X + 1) este evident un morsm de inele
unitare. Analog : Z[X] Z[X], (h) = h(X 1) este morsm de inele unitare si este
inversul lui , deci este izomorsm. Prin urmare, f este ireductibil daca si numai daca
(f) = f(X + 1) este ireductibil. Avem nsa
f(X + 1) =
(X + 1)
p
1
(X + 1) 1
=
p

k=1
C
k
p
X
k1
.
Din scrierea
C
j
p
=
p!
j!(p j)!
=
p(p 1) (p j + 1)
j(j 1) 1
,
se obt ine j(j 1) 1 C
j
p
= p(p 1) (p j + 1) si deci p divide unul din factorii
produsului din membrul stang al egalitat ii iar singurul posibil este C
j
p
.

In concluzie, p[C
j
p
pentru orice j 1, . . . , p 1. Prin urmare, f(X + 1) Z[X] verica condit iile pentru
aplicarea criteriului lui Eisenstein (n raport cu elementul prim p Z). Se obt ine ca
f(X + 1) este ireductibil peste . Fiind monic este si primitiv, deci este ireductibil peste
Z. Conform celor de mai sus, f Z[X] este la randul sau ireductibil.
(iii) Cu notat iile de la punctul (ii), (f) =
p
n

k=1
C
k
p
nX
k
+ p. Pentru j 1, 2, . . . , p
n
1
avem
C
j
p
n =
p
n
(p
n
1) (p
n
j + 1)
j!
=
p
n
j

p
n
1
1

p
n
2
2

p
n
(j 1)
j 1
.
Fiecare i 1, 2, . . . , j se poate reprezenta sub forma p
t
i
h
i
, unde t
i
N, t
i
< n iar h
i
nu
se divide cu p. Atunci
C
j
p
n =
p
n
j
j1

i=1
p
n
i
i
=
p
n
p
t
j
h
j
j1

i=1
p
nt
i
h
i
h
i
.
Membrul drept al relat iei de mai sus, ind egal cu C
j
p
n, trebuie sa e ntreg. Pe de alta
parte, singurele numere divizibile cu p care apar n el sunt p
n
si p
t
j
. Prin urmare, dupa
ce facem toate simplicarile posibile, obt inem un numar ntreg divizibil prin p
nt
j
. Cum
78
t
j
< n, tragem concluzia ca ecare coecient binomial C
j
p
n, j 1, . . . , p
n
1, este
divizibil cu p.

In consecint a, lui f(X + 1) Z[X] i se poate aplica criteriul lui Eisenstein
(n raport cu elementul prim p Z). Se deduce ca f(X+1) este ireductibil n [X]. Fiind
monic, este si primitiv, deci este ireductibil si peste Z. Rezulta asadar ca f Z[X] este la
randul sau ireductibil.
(iv) Aplicam criteriul reducerii. Consideram morsmul canonic : Z Z
p
, (x) = x si
extinsul sau : Z[X] Z
p
[X]. Este sucient sa demonstram ca polinomul f = (f),
f = X
p
X + a este ireductibil n Z
p
[X]. Fie K o extindere a lui Z
p
n care f are
o radacina si e K o radacina a lui f.

In grupul multiplicativ Z
p
0 (de ordin
p 1) orice element x are proprietatea x
p1
= 1, deci pentru orice

k Z
p
avem relat ia

k
p
=

k. De aici rezulta ca , +

1, . . . , +

p 1 sunt si ele radacini pentru f. Fiind
n numar de p, ele sunt de fapt toate radacinile polinomului f. Presupunem acum ca f
este reductibil n Z
p
[X]. Exista atunci doua polinoame neconstante g, h Z
p
[X] pentru
care f = gh. De aici obt inem (X )(X

1) (X

(p 1)) = gh, adica g
este de forma (X

k
1
)(X

k
2
) (X

k
s
), 1 s < p. Atunci elementul
(+

k
1
)+(+

k
2
)+ +(+

k
s
), care este coecientul lui X
s1
din scrierea lui g, apart ine
lui Z
p
. Urmeaza s Z
p
, de unde, cum p [ s, Z
p
. Acum, pe de o parte f() =

0, deci

p
+a =

0, iar pe de alta,
p
=

0. Rezulta a =

0, adica p[a, contradict ie.


Problema 2.49 Sa se arate ca urmatoarele polinoame sunt ireductibile:
(i) f [X], f = (X
4
+X
3
+ 1)
n
+ 4(X
4
+X
3
+ 1)
m
+ 2, unde m, n N, n > m;
(ii) f Z[X], f = X
4
+ 3X
3
+ 3X
2
5.
Solut ie. (i) Consideram morsmul canonic : Z Z
2
, (a) = a, si extinsul sau
: Z[X] Z
2
[X] (pentru orice h Z[X] vom nota (h) cu h). Atunci f = (X
4
+X
3
+1)
n
.
Daca presupunem ca f admite o descompunere relevanta peste Z, e ea f = gh, atunci
(cum gradul lui f nu scade cand i reducem coecient ii modulo 2 iar g si h nu pot
constante caci f este polinom primitiv) exista p, q N

cu p +q = n astfel ca g = (X
4
+
X
3
+1)
p
si h = (X
4
+X
3
+1)
q
. Rezulta ca f = [(X
4
+X
3
+1)
p
+2g
1
][(X
4
+X
3
+1)
q
+2h
1
].

Inmult im si obt inem (X


4
+ X
3
+ 1)
n
+ 4(X
4
+ X
3
+ 1)
m
+ 2 = (X
4
+ X
3
+ 1)
p+q
+
2(X
4
+ X
3
+ 1)
p
h
1
+ 2(X
4
+ X
3
+ 1)
q
g
1
+ 4g
1
h
1
, de unde 2(X
4
+ X
3
+ 1)
m
+ 1 =
(X
4
+ X
3
+ 1)
p
h
1
+ (X
4
+ X
3
+ 1)
q
g
1
+ 2g
1
h
1
. Aplicand din nou , obt inem n Z
2
[X]
relat ia contradictorie 1 = (X
4
+X
3
+1)
p
h
1
+(X
4
+X
3
+1)
q
g
1
. Ramane asadar ca f este
ireductibil peste Z (deci si peste ).
(ii) Polinomul f = X
4
+3X
3
+3X
2
5 nu are radacini rat ionale, deoarece nici unul dintre
divizorii lui 5 nu este radacina. Prin urmare, el ind si primitiv, singurul mod n care s-ar
putea descompune este ca produs de doua polinoame (ireductibile) de gradul al doilea.
Fie f = gh o astfel de descompunere a lui f n Z[X]. Reducem aceasta relat ie modulo
2 si obt inem n Z
2
[X] relat ia X
4
+ X
3
+ X
2
+ 1 = f = gh. Cum 4 = gradg + gradh
gradg + gradh = 4, obt inem gradg = gradh = 2. Pe de alta parte, n inelul euclidian
Z
2
[X] polinomul f are descompunerea unica n factori primi f = (X + 1)(X
3
+ X + 1),
contradict ie. Ramane deci ca f este ireductibil.
Problema 2.50 Fie p un numar prim. Vom spune ca numarul n N

este p-interesant
daca exista f, g Z[X] astfel ncat X
n
1 = (X
p
X + 1)f +pg.
Polinoame 79
a) Aratat i ca numarul p
p
1 este p-interesant.
b) Pentru care numere prime p este p
p
1 cel mai mic numar p-interesant?
IMC, 2011
Solut ie. Sa observam pentru nceput ca numarul n este p-interesant daca si numai
daca X
p
X+1 divide X
n
1 n Z
p
[X]. Toate congruent ele care vor aparea n continuare
sunt modulo X
p
X + 1 n inelul Z
p
[X].
a) Avem evident X
p
X 1. Apoi, X
p
2
(X 1)
p
= X
p
1 X 2. Inductiv,
X
p
k
Xk, k N. Rezulta ca X
p
p
X, adica X(X
p
p
1
1) 0. Cum X si (X
p
X+1)
sunt prime ntre ele n Z
p
[X], rezulta X
p
p
1
1 0, adica (X
p
X + 1)[X
p
p
1
1.
b) X
1+p+p
2
++p
p1
= X X
p
X
p
p
1
X(X 1) (X (p 1)) = X
p
X 1.
Prin urmare, X
2(1+p+p
2
++p
p1
)
1 0, deci numarul a = 2(1 +p +p
2
+ +p
p1
) este
p-interesant.
Daca p > 3, atunci a =
2
p1
(p
p
1) < p
p
1, deci avem numere p-interesante mai mici
decat p
p
1.
Vom arata ca pentru p = 2 si p = 3, p
p
1 este cel mai mic numar p-interesant. Sa
observam ca, deoarece (X
t
1, X
u
1) = X
(t,u)
1 (vezi problema 2.5), cel mai mare
divizor comun al unor numere p-interesante este si el un numar p-interesant.

In consecint a,
cel mai mic numar p-interesant divide toate numerele p-interesante.

In particular, cel mai
mic numar p-interesant divide p
p
1.
Daca p = 2, p
p
1 = 3, deci cel mai mic numar 2-interesant este 1 sau 3. Cum nsa
X
2
X + 1 nu divide X 1 n Z
2
[X], ramane ca 3 = 2
2
1 este cel mai mic numar
2-interesant.
Daca p = 3, p
p
1 = 26, care are divizorii 1, 2, 13 si 26. Evident, X
3
X +1 nu divide n
Z
3
[X] nici pe X 1, nici pe X
2
1. Pe de alta parte, X
13
= X
1+3+3
2
1 , 1. Asadar,
niciunul dintre numerele 1,2 si 13 nu este 3-interesant, deci cel mai mic numar 3-interesant
este 26 = 3
3
1.
Asadar, numerele cerute sunt 2 si 3.
Observat ie. Punctul a), precum si congruent a X
1+p+p
2
++p
p1
1 se pot obt ine
si astfel: Consideram extinderea de corpuri Z
p
K =
Zp[X]
(X
p
X+1)
(K este corp deoarece
X
p
X + 1 este ireductibil peste Z
p
). Gradul extinderii ind p, avem [K[ = p
p
. Cum
x =

X ,= 0, el este un element al grupului multiplicativ K 0. Prin urmare,

X
p
p
1
=
x
p
p
1
= 1 n K, adica X
p
X +1[X
p
p
1
1 n Z
p
[X].

In plus, polinomul X
p
X +1 are
n K radacinile x, x
p
, . . . , x
p
p1
. Produsul acestora va , conform relat iilor lui Vi`ete, egal
cu (1)
p
, de unde congruent a dorita.
Problema 2.51 Gasit i toate aplicat iile -liniare : [X] [X] cu proprietatea ca
pentru orice polinom ireductibil P [X] polinomul (P) este de asemenea ireductibil.
Vojtech Jarnik, 2011
Solut ie. Vom arata ca aplicat iile cerute sunt cele de forma : [X] [X], (P) =
aP(bX + c), unde a, b, c , ab ,= 0. Este clar ca orice astfel de aplicat ie pastreaza
ireductibilitatea polinoamelor. Demonstramn continuare ca orice aplicat ie cu proprietat ile
dorite este de aceasta forma.

Incepem cu:
80
Lema 1 Fie f, g [X] cu proprietatea ca pentru orice c polinomul f + cg este
ireductibil. Atunci, e g = 0, e f are gradul 1, iar g este o constant a nenula.
Demonstrat ie: Presupunem ca exist a x
0
pentru care g(x
0
) ,= 0. Pentru c =
f(x
0
)
g(x
0
)
avem (f + cg)(x
0
) = 0, deci exista

astfel ncat f + cg = (X x
0
). Fie x
1
,= x
0
pentru care g(x
1
) ,= 0. Cum f(x
1
) + cg(x
1
) = (x
1
x
0
) ,= 0, pentru c
1
=
f(x
1
)
g(x
1
)
avem
c
1
,= c. Ca mai sus, exista
1

pentru care f +c
1
g =
1
(X x
1
). Scazand cele doua
relat ii, obt inem informat ia ca gradul lui (c
1
c)g este cel mult 1; este imediat ca g si f
au aceeasi proprietate. Daca f = aX + b, iar g = a
1
X + b
1
, atunci din ireductibilitatea
lui f deducem a ,= 0. Daca a
1
,= 0, atunci polinomul f
a
a
1
g este constant, deci nu este
ireductibil, contradict ie. Ramane ca a
1
= 0 si lema este demonstrata.
Notam acum g
k
= (X
k
).
Lema 2 g
0
este o constanta nenula, iar g
1
are gradul 1.
Demonstrat ie: Cum polinomul X + c este ireductibil pentru orice c , rezulta ca
g
1
+ cg
0
are aceeasi proprietate. Conform lemei 1, e g
0
= 0, e g
0
este constant, iar
g
1
de gradul 1. Sa presupunem ca g
0
= 0. Fie c . Polinomul X
2
+ cX + c
2
[X]
ind ireductibil, rezulta ca g
2
+ cg
1
este ireductibil. Conform lemei 1, obt inem ca g
1
este
constant, deci nu este ireductibil, contradict ie. Ramane prin urmare ca g
0
,= 0, ceea ce
ncheie demonstrat ia lemei 2.
Notam g
0
= C, g
1
= AX + B.

Intrucat aplicat iile
,
: [X] [X],
,
(P) =
P(X + ) sunt automorsme de inel unitar, rezulta ca putem continua demonstrat ia
nlocuind cu aplicat ia
P C
1
(P(A
1
CX A
1
CB)).

In aceste condit ii, g


0
= 1, g
1
= X, iar noi dorim sa aratam ca g
n
= X
n
pentru orice
n N. Fie n 2. Presupunem ca g
k
= X
k
pentru orice k 0, 1, . . . , n 1. Notam
h = g
n
X
n
. Presupunem ca h ,= 0. Pentru orice polinom f monic, ireductibil si de grad
n, avem (f) = f + h, deci si f + h este ireductibil. Fie x
0
pentru care h(x
0
) ,= 0.
Scriem h(x
0
) =
u
v
, u Z

, v N

. Notam t = 6uv si consideram un divizor prim p al


numarului 1 6
n
u
n1
v
n+1
, 1, 0, 1.
Daca p
2
[ 1 6
n
u
n1
v
n+1
, consideram f = (X x
0
+t)
n
t
n
+
u
v
. Cum vf = v(X x
0
+
t)
n
+u(1 6
n
u
n1
v
n+1
), vf(X +x
0
t) este ireductibil conform criteriului lui Eisenstein,
deci si f este ireductibil.
Daca p
2
[ 16
n
u
n1
v
n+1
, consideram f = (Xx
0
+t)
n
+p(Xx
0
+t)t
n
pt+
u
v
. Atunci,
vf = v(X x
0
+ t)
n
+ vp(X x
0
+ t) + u(1 6
n
u
n1
v
n+1
) 6puv
2
. Cum (p, 6uv) = 1,
rezulta ca p
2
[ u(1 6
n
u
n1
v
n+1
) 6puv
2
. Prin urmare, vf(X + x
0
t) este ireductibil
conform criteriului lui Eisenstein, deci si f este ireductibil.
Am obt inut asadar un polinom monic, de grad n si ireductibil f [X] cu proprietatea
f(x
0
) = h(x
0
). Atunci, X x
0
[f + h. Condit ia de ireductibilitate ne duce la concluzia
ca grad(f +h) = 1.
Daca n 3, constatam, cu argumente similare celor de mai sus, ca macar unul dintre
polinoamele f +p(X x
0
+t)
2
pt
2
si f +2p(X x
0
+t)
2
2pt
2
este ireductibil; notam
cu g acest polinom. Avem ca g + h este ireductibil, de grad 2 si divizibil prin X x
0
,
contradict ie.
Daca n = 2, iar h = X
2
+ aX + b, alegem c astfel ca polinomul f = X
2
aX + c
sa e ireductibil, si constatam ca f + h (care trebuie sa e ireductibil!) este constant,
contradict ie.
Presupunerea ca h ,= 0 duce asadar la contradict ie n toate situat iile. Ramane ca h = 0,
deci g
n
= 0, ceea ce ncheie pasul de induct ie si demonstrat ia.
Polinoame 81
Problema 2.52 Fie K un corp. Sa se arate ca:
(i) polinomul X
r
+Y
s
, r, s N

, (r, s) = 1, este ireductibil n K[X, Y ];


(ii) polinomul X
r
+Y
s
+Z
t
, r, s, t N

cu r 1 (mod st), este ireductibil n K[X, Y, Z].


Solut ie. (i) Notam f = X
r
+ Y
s
. Sa presupunem ca f = gh cu g, h K[X, Y ] nein-
versabile. Scriem g = g
0
+g
1
X + +g
k
X
k
si h = h
0
+h
1
X + +h
l
X
l
, unde g
i
K[Y ]
pentru orice i 1, . . . , k, h
j
K[Y ] pentru orice j 1, . . . , l si constatam ca l =grad
X
(h) r si k = grad
X
(g) r. Cu considerat ii similare gasim m = grad
Y
(g) s si
n = grad
Y
(h) s. De fapt, inegalitat ile aparute sunt chiar stricte, caci daca, de exemplu
f = g(X)h(X, Y ), rezulta ca grad
Y
(h) = s si, daca notam coecientul dominant al lui
h K[X][Y ] cu h(X), g(X)h(X) = 1, ceea ce arata ca g(X) este inversabil, contradict ie.
Acum scriem g =

0ik,0jl
g
ij
X
i
Y
j
si h =

0im,0jn
h
ij
X
i
Y
j
, g
ij
, h
ij
K. Cum r
si s sunt prime ntre ele, unul dintre ele este impar, sa zicem s. Atunci, n inelul de poli-
noame K[U] avem relat ia g(U
s
, U
r
)h(U
s
, U
r
) = f(U
s
, U
r
) = 0. Pe de alta parte,
g(U
s
, U
r
) =

0ik,0jl
(1)
j
g
ij
U
is+jr
iar h(U
r
, U
s
) =

0im,0jn
(1)
j
h
ij
U
is+jr
.
Dar i
1
s + j
1
r = i
2
s + j
2
r (i
1
i
2
)s = (j
2
j
1
)r, de unde i
1
i
2
(mod r) si j
1
j
2
(mod s). Dar i
1
, i
2
0, 1, . . . , r 1 si j
1
, j
2
0, 1, . . . , s 1, deci n situat ia data
i
1
s +j
1
r = i
2
s +j
2
r i
1
= i
2
si j
1
= j
2
.

In concluzie, la termeni diferit i din g si h cores-
pund termeni diferit i n g(U
s
, U
r
) si h(U
s
, U
r
). Prin urmare, termenii din g, respectiv
h nu se pot reduce cand facem X = U
r
si Y = U
s
. Atunci g(U
s
, U
r
) ,= 0 ,= h(U
s
, U
r
),
contradict ie cu g(U
s
, U
r
)h(U
s
, U
r
) = f(U
s
, U
r
) = 0.
(ii) Notam f = X
r
+ Y
s
+ Z
t
. Aplicam criteriul reducerii: consideram : K[Y, Z]
K[Y ], (g) = g(Y, 0). Extindem pe la un morsm : K[Y, Z][X] K[Y ][X] cu propri-
etatea (X) = X si observam ca (f) = X
r
+Y
s
. Din r 1 (mod st) rezulta ca (r, s) = 1,
deci, conform (i), (f) K[Y ][X] este ireductibil.

In plus, grad
X
((f)) = r = grad
X
(f),
deci conform criteriului reducerii f este ireductibil n K(Y, Z)[X]. Cum f este n mod clar
primitiv, rezulta ca el este ireductibil n K[Y, Z][X] K[X, Y, Z].
Problema 2.53 Fie K un corp algebric nchis cu Char K ,= 2 si f K[X
1
, . . . , X
n
],
f = X
2
1
+. . . +X
2
n
. Sa se arate ca f este polinom ireductibil daca si numai daca n 3.
Solut ie. Daca n = 1, f = X
2
1
, care este n mod evident reductibil. Daca n = 2,
atunci f = (X
1
+ iX
2
)(X
1
iX
2
), deci este reductibil. Pentru n = 3, consideram
f K[X
1
, X
2
][X
3
] si, constatand ca f este primitiv, aplicam criteriul lui Eisenstein
cu p = X
2
+ iX
3
(care este prim n K[X
2
, X
3
] deoarece K[X
2
, X
3
]/(X
2
+ iX
3
)
K[X
3
][X
2
]/(X
2
+iX
3
) K[X
3
], care este inel integru).
Fie acum k 3. Sa presupunem ca X
2
1
+ + X
2
k
este ireductibil n K[X
1
, . . . , X
k
].
Atunci, lui X
2
1
+ + X
2
k+1
= X
2
k+1
+ (X
2
1
+ + X
2
k
) K[X
1
, X
2
, . . . , X
k+1
]
K[X
1
, X
2
, . . . , X
k
][X
k+1
], care constat am ca este primitiv deoarece este monic, i aplicam
criteriul lui Eisenstein cu p = X
2
1
+ +X
2
k
si constatam ca este ireductibil, ceea ce ncheie
pasul de induct ie si demonstrat ia.
82
Problema 2.54 Sa se arate ca polinomul f
n
Z[X
ij
[1 i, j n],
f
n
= det
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
X
11
X
12
. . . X
1n
X
21
X
22
. . . X
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
X
n1
X
n2
. . . X
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
este ireductibil.
Solut ie. Procedam prin induct ie dupa n. Pentru n = 1, f
1
= X
11
, care este n
mod evident ireductibil. Presupunem acum ca f
k
este ireductibil. Avem relat ia f
k+1
=
X
k+1,1
A
k+1,1
+ +X
k+1,k+1
A
k+1,k+1
, unde A
ij
desemneaza complementul algebric al lui
X
ij
din matricea
_
_
_
_
_
X
11
X
12
. . . X
1,k+1
X
21
X
22
. . . X
2,k+1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
X
k+1,1
X
k+1,2
. . . X
k+1,k+1
_
_
_
_
_
.
Sa observam ca A
k+1,k+1
= f
k
. Cum f
k+1
are gradul unu n X
k+1,k+1
, rezulta ca este
ireductibil n Q(Z[X
ij
[i, j 1, . . . , k + 1 X
k+1,k+1
])[X
k+1,k+1
]. Este sucient deci
sa aratam ca este primitiv n Z[X
ij
[i, j 1, . . . , k + 1 X
k+1,k+1
][X
k+1,k+1
]. Pre-
supunand ca nu este primitiv, rezult a (t inand cont ca f
k
este ireductibil din ipoteza
de induct ie) ca f
k
[X
k+1,1
A
k+1,1
+ + X
k+1,k
A
k+1,k
, ceea ce revine la f
k
[A
k+1,j
pen-
tru orice j 1, . . . , k. Dar aceste relat ii sunt contradictorii, deoarece daca facem
X
1j
= = X
kj
= 0, f
k
se anuleaza, iar A
k+1,j
nu se anuleaza. Ramane ca f
k+1
este
primi-tiv n Z[X
ij
[i, j 1, . . . , k + 1 X
k+1,k+1
][X
k+1,k+1
] si demonstrat ia este
ncheiata.
Problema 2.55 Fie b
1
, b
2
, . . . , b
n
Z distincte si a
1
, a
2
, . . . , a
n
1. Presupunem ca
exista f 1[X] care verica identitatea (1 X)
n
f = 1 +
n

i=1
a
i
X
b
i
. Aratat i ca f(1) =
b
1
b
2
b
n
n!
.
Putnam, 1986
Solut ia 1. Notam (b)
j
= b(b 1) (b j + 1), j 1. Pentru 0 j n, derivand
identitatea din enunt de j ori si dand apoi lui X valoarea 1, obt inem relat iile: 0 = 1 +
n

i=1
a
i
, 0 =
n

i=1
a
i
(b
i
)
j
, j 1, 2, . . . , n 1, si (1)
n
n!f(1) =
n

i=1
a
i
(b
i
)
n
. Aceste relat ii se
pot scrie sub forma Av = 0, unde
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 1
0 b
1
b
2
b
n
0 (b
1
)
2
(b
2
)
2
(b
n
)
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 (b
1
)
n1
(b
2
)
n1
(b
n
)
n1
(1)
n
n!f(1) (b
1
)
n
(b
2
)
n
(b
n
)
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, iar v =
_
_
_
_
_
_
_
1
a
1
a
2
.
.
.
a
n
_
_
_
_
_
_
_
.
Polinoame 83
Cum v ,= 0, avem det A = 0. Deoarece (b)
j
este polinom monic de grad j n b fara termen
liber, putem, pentru ecare k 2, 3, . . . , n, sa adunam la linia k +1 o combinat ie liniara
de liniile 2, 3, . . . , k astfel ncat sa obt inem matricea
A
t
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 1
0 b
1
b
2
b
n
0 b
2
1
b
2
2
b
2
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 b
n1
1
b
n1
2
b
n1
n
(1)
n
n!f(1) b
n
1
b
n
2
b
n
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Datorita modului n care am obt inut matricea A
t
, avem det A
t
= det A. Dezvoltand de-
terminantul lui A
t
dupa prima coloana, obt inem 0 = det A
t
= det V
t
+ n!f(1) det V ,
unde
V =
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1
b
1
b
2
b
n
b
2
1
b
2
2
b
2
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
b
n1
1
b
n1
2
b
n1
n
_
_
_
_
_
_
_
, iar V
t
=
_
_
_
_
_
_
_
b
1
b
2
b
n
b
2
1
b
2
2
b
2
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
b
n1
1
b
n1
2
b
n1
n
b
n
1
b
n
2
b
n
n
_
_
_
_
_
_
_
.
Obt inem (b
1
b
2
b
n
+n!f(1)) det V = 0. Cum b
i
sunt distincte, rezulta ca det V ,= 0,
deci f(1) =
b
1
b
2
b
n
n!
.
Solut ia 2. Scadem 1 din ambii membri ai identitat ii din enunt , nlocuim X cu e
t
si
dezvoltam membrul stang n serie. T inand cont de faptul ca 1 e
t
= t + ( termeni de
grad 2), obt inem
1 + (1)
n
f(1)t
n
+ ( termeni de grad > n) =
n

i=1
a
i
e
b
i
t
. (2.31)
Membrul drept F(t) al acestei relat ii verica ecuat ia
F
(n)
(t) (b
1
+b
2
+ +b
n
)F
(n1)
(t) + + (1)
n
b
1
b
2
b
n
F(t) = 0. (2.32)
Derivand n mod repetat relat ia (2.31), deducem ca F(0) = 1, F
(i)
(0) = 0 pentru tot i
i 1, 2, . . . , n 1, iar F
(n)
(0) = (1)
n
f(1)n!. Prin urmare, facand t = 0 n (2.32),
obt inem
(1)
n
f(1)n! 0 + 0 0 + + (1)
n
b
1
b
2
b
n
(1) = 0,
de unde f(1) =
b
1
b
2
b
n
n!
.
Capitolul 3
Matrice. Matrice cu blocuri.
Forme canonice
Notat ii
A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
=
_

_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_

_
- matrice de dimensiuni m n (m linii
si n coloane) cu elementele a
ij
A = [a
ij
]
i,j=1,n
=
_

_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
_

_
- matrice patratica de ordin n cu ele-
mentele a
ij
/
m,n
(K) - mult imea matricelor de dimensiuni m n si elemente din mult imea K
(n general (K, +, ) este inel sau corp)
/
n
(K) - mult imea matricelor p atratice de ordin n cu elemente din K
A
t
= [a
ji
]
j=1,n
i=1,m
/
n,m
(K) - transpusa matricei A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
/
m,n
(K)
A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
- conjugata matricei A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
/
m,n
(C)
A

= (A)
t
/
n,m
(C) - adjuncta (hermitiana) a matricei A /
m,n
(C)
I
n
=
_

_
1 0 . . . 0
0 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . . 1
_

_
- matricea unitate de ordin n
84
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 85
J

=
_

_
1 0 . . . 0 0
0 1 . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . 1
0 0 0 . . . 0
_

_
/
n
(C) - celula Jordan cu C
diag [a
1
, a
2
, . . . , a
n
] - matricea diagonala
_

_
a
1
0 0 . . . 0
0 a
2
0 . . . 0
0 0 a
3
. . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . . a
n
_

_
det A - determinantul matricei p atratice A
n
Tr (A) - urma matricei patratice A /
n
(K), Tr (A) =
n

i=1
a
ii
rang A - rangul matricei A /
m,n
(K)
A
1
- inversa matricei patratice A /
n
(K) (cu det A ,= 0)
GL
n
(K) - mult imea matricelor inversabile n /
n
(K)
f
A
K[X] - polinomul caracteristic al matricei A /
n
(K),
f
A
(X) = (1)
n
det(AXI
n
)
m
A
K[X] - polinomul minimal al matricei A /
n
(K)

A
C - valoare proprie pentru matricea A /
n
(C) (radacina a polinomului
caracteristic)
X
A
/
n,1
(C) - vector propriu pentru matricea A /
n
(C) corespunzator valorii
proprii
A
(AX
A
=
A
X
A
, X
A
,= 0)
Spec(A) - spectrul matricei A /
n
(C) (mult imea valorilor proprii ale lui A)

ij
- minorul complementar elementului a
ij
n matricea patratica A = [a
ij
]
i,j=1,n
(determinantul de ordin (n1) obt inut prin eliminarea din A a liniei i si coloanei j)
A
ij
= (1)
i+j

ij
- complementul algebric al elementului a
ij
A

= [A
ij
]
t
i,j=1,n
- reciproca matricei A /
n
(C)
Denit ii si rezultate

In cele ce urmeaza (K, +, ) este un corp comutativ.


Denit ie. Matricea A /
n
(K) se numeste:
- idempotenta, daca A
2
= A
- involutiva, daca A
2
= I
n
- nilpotenta, daca A
n
= 0.
86
Denit ie. Determinantul matricei patratice A /
n
(K) este
det A =

Sn
(sgn )a
1(1)
a
2(2)
a
n(n)
.
Teorema. det A =
n

j=1
a
ij
A
ij
(dezvoltarea dupa linia i)
det A =
n

i=1
a
ij
A
ij
(dezvoltarea dupa coloana j)
AA

= A

A = det A I
n
.
Denit ie. Matricea A /
n
(K) este inversabila daca exista matricea B /
n
(K)
astfel ca AB = BA = I
n
. (A este element inversabil n inelul (/
n
(K), +, )).
Teorema. Matricea A /
n
(K) este inversabila daca si numai daca det A ,= 0 si
inversa este
A
1
= (det A)
1
A

.
Teorema. Daca A, B /
n
(K) atunci det(AB) = det A det B.
Denit ie. Se numeste minor de ordin k minm, n, n matricea A /
m,n
(K), un
determinant n care se ret in elementele aate la intersect ia a k linii cu k coloane: m
i
1
,...,i
k
j
1
,...,j
k
.
Denit ie. Se numeste rangul matricei A /
m,n
(K) ordinul maxim al unui minor
nenul din matricea A.
Teorema. Rangul unei matrice A /
m,n
(K) nu se schimba daca o nmult im (n
dreapta sau n stanga) cu o matrice inversabila.
Denit ie. Matricele A, B /
m,n
(K) sunt echivalente daca exista matricele in-
versabile Q /
m
(K), P /
n
(K) astfel ca
B = QAP
si notam A B.
Teorema. Matricele A, B /
m,n
(K) sunt echivalente daca si numai daca ele au
acelasi rang.
Denit ie. O matrice de forma
_
I
k
0
0 0
_
/
m,n
(K), m k, n k se numeste forma
canonica a matricelor de rang k.
Denit ie. Matricele A, B /
n
(K) sunt asemenea daca exista o matrice inversabila
P GL
n
(K) astfel ca
B = P
1
AP.
Daca n plus P

= P
1
, se spune c a matricele sunt unitar asemenea.
Teorema. Orice matrice patratica A /
n
(C) este asemenea cu o matrice bloc-
diagonala de forma
J
A
=
_

_
J

1
0
.
.
.
0 J

k
_

_
,
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 87
n care matricele J

1
, . . . , J

k
sunt celule Jordan iar
1
, . . . ,
k
sunt valorile proprii ale
matricei A. Matricea J
A
se numeste forma canonica Jordan a matricei A.
Denit ie. Un element
A
K se numeste valoare proprie pentru matricea A
/
n
(K) daca exista un vector (matrice coloana) nenul x
A
K
n
= /
n,1
(K) astfel ca
Ax
A
=
A
x
A
; n acest caz vectorul x
A
se numeste vector propriu pentru matricea A
(corespunzator valorii proprii
A
).
Denit ie. Mult imea valorilor proprii pentru matricea A se numeste spectrul matricii
A si se noteaza cu Spec(A).
Denit ie. Pentru o matrice A /
n
(K) polinomul f
A
K[X],
f
A
(X) = (1)
n
det(AXI
n
)
se numeste polinomul caracteristic al matricei A.
Teorema. Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile polinomului caracteristic
(
A
Spec(A) f
A
(
A
) = 0).
Teorema. Polinomul caracteristic al matricei A este
f
A
(X) = X
n

1
X
n1
+
2
X
n2
. . . + (1)
n1

n1
X + (1)
n

n
,
unde
k
este suma minorilor diagonali (format i cu linii si coloane de aceiasi indici) din
matricea A.

In particular

1
= Tr A =
n

k=1

k
,
n
= det A =
n

k=1

k
,
unde
1
,
2
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei A.
Teorema. (Cayley-Hamilton). Orice matrice si anuleaza propriul polinom caracteristic:
f
A
(A) = 0.
Denit ie. Polinomul unitar de grad minim m
A
K[X] care anuleaza matricea A
/
n
(K) se numeste polinomul minimal al matricei A (m
A
(A) = 0).
Teorema. (Frobenius). Polinomul minimal al matricei A, m
A
, divide polinomul carac-
teristic, f
A
, iar polinoamele m
A
si f
A
au aceiasi factori ireductibili n inelul K[X].
Denit ie. Daca A /
n
(K) si Spec(A), atunci mult imea
V

= X K
n
[ AX = X
se numeste subspat iul propriu corespunzator valorii proprii .
Teorema. Daca
1
,
2
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei A /
n
(K) si
P K[X] este un polinom atunci P(
1
), P(
2
), . . . , P(
n
) sunt valorile proprii ale ma-
tricei P(A). Daca n plus matricea A este inversabil a atunci
1
,
2
, . . . ,
n
sunt nenule si

1
1
,
1
2
, . . . ,
1
n
sunt valorile proprii ale matricei A
1
.
Teorema. Doua matrice asemenea au acelasi polinom caracteristic, deci aceleasi valori
proprii.
Denit ie. Fie A /
m,n
(C), m 2, n 2. O succesiune de k linii consecutive din
matricea A (k m) se numeste banda orizontala de lat ime k si se pune n evident a
88
prin ncadrarea acestor linii ntre doua drepte orizontale (duse printre cate doua linii ale
matricei A).
O succesiune de k coloane consecutive din matricea A (k n) se numeste banda
verticala de lat ime k si se pune n evident a prin ncadrarea acestor coloane ntre doua
drepte verticale (duse printre cate dou a coloane ale matricei A).
Daca matricea A este partit ionata n p benzi orizontale si q benzi verticale, matricele
aate la intersect ia unei benzi orizontale cu o banda verticala se numeste bloc al matricei
A si daca notam blocurile cu A
ij
, 1 i p, 1 j q, atunci matricea A se reprezinta
ca matrice cu blocuri sub forma:
A =
_

_
A
11
A
12
A
1q
A
21
A
22
A
2q
A
p1
A
p2
A
pq
_

_
.
Observat ie.

In matricea cu blocuri A = [A
ij
]
i=1,p
j=1,q
toate matricele A
i1
, A
i2
, . . . , A
iq
au
acelasi numar de linii si toate matricele A
1j
, A
2j
, . . . , A
pj
au acelasi numar de coloane.
Blocurile de dimensiune (1, n) sunt linii ale matricei A, blocurile de dimensiune (m, 1)
sunt coloane ale matricei A, blocurile de dimensiune (1, 1) sunt elemente ale matricei A.
Adunarea matricelor cu blocuri
Daca matricele de acelasi tip A, B /
m,n
(C) sunt la fel partit ionate n blocuri:
A = [A
ij
]
i=1,p
j=1,q
, B = [B
ij
]
i=1,p
j=1,q
si blocurile A
ij
si B
ij
au aceeasi dimensiune (i = 1, p, j = 1, q) atunci adunarea ma-
tricelor A si B se face evident dupa formula
A+B = C = [C
ij
]
i=1,p
j=1,q
unde C
ij
= A
ij
+B
ij
, i = 1, p, j = 1, q.

Inmult irea matricelor cu blocuri


Fie A = [A
ik
]
i=1,p
k=1,q
, B = [B
kj
]
k=1,q
j=1,r
doua matrice pentru care se poate efectua produsul
AB.
Daca pentru orice i = 1, p, k = 1, q si j = 1, r produsele A
ik
B
kj
pot efectuate
(numarul coloanelor matricelor A
ik
este egal cu numarul liniilor matricelor B
kj
), atunci
produsul AB se face ca pentru matrice cu elemente:
AB = C = [C
ij
]
i=1,p
j=1,r
,
unde C
ij
=
q

k=1
A
ik
B
kj
(se poate verica prin calcul direct).
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 89
Transformari elementare n matrice cu blocuri
Analog cu transformarile elementare efectuate n matrice se pot deni transformari
elementare n matrice cu blocuri (care sunt de fapt compuneri de transformari elementare
normale).
Fie A = [A
ik
]
i=1,p
k=1,q
o matrice cu blocuri.
Denit ie. Urmatoarele transformari efectuate pe benzile matricei A se numesc trans-
formari elementare:
a
1
) schimbarea ntre ele a doua benzi orizontale
b
1
) nmult irea unei benzi orizontale la stanga cu o matrice patratica inversabila
c
1
) adunarea la o banda orizontala a unei alte benzi orizontale de aceeasi lat ime
nmult ita la stanga cu o matrice patratica
a
2
) schimbarea ntre ele a doua benzi verticale
b
2
) nmult irea unei benzi verticale, la dreapta, cu o matrice patratica inversabila
c
2
) adunarea la o banda verticala a unei alte benzi verticale de aceeasi lat ime, nmult ita
la dreapta cu o matrice patratica.
La fel ca n cazul transformarilor elementare clasice, efectuarea unei transformari el-
ementare pe benzile orizontale revine la nmult irea matricei A la stanga cu o matrice
inversabila (elementara pe blocuri) care este un produs de matrice elementare.
Efectuarea unei transformari elementare pe benzile verticale revine la nmult irea ma-
tricei A la dreapta cu o matrice inversabila (elementara pe blocuri).
Pentru schimbarea benzilor orizontale A
1
si A
2
de lat imi l
1
si l
2
n matricea
A =
_
_
A
1
A
2
A
3
_
_
se nmult este la stanga cu matricea
E
1
=
_
_
0 I
l
1
0
I
l
2
0 0
0 0 I
l
3
_
_
.
Obt inem:
E
1
A =
_
_
A
2
A
1
A
3
_
_
.
Pentru nmult irea n matricea
A =
_
A
1
A
2
_
a benzii A
1
de lat ime k cu matricea X /
k
(C) se nmult este la stanga cu matricea
E
2
=
_
X 0
0 I
_
si avem
E
2
A =
_
XA
1
A
2
_
.
90
Pentru adunarea n matricea
A =
_
_
A
1
A
2
A
3
_
_
a benzii A
1
de lat ime k la banda A
2
(de lat ime tot k) se nmult este la stanga cu matricea
E
3
=
_
_
I
k
0 0
I
k
I
k
0
0 0 I
_
_
si avem
E
3
A =
_
_
A
1
A
1
+A
2
A
3
_
_
.
Probleme
Problema 3.1 Fie A /
m,n
(C) si B /
n,m
(C). Sa se arate ca ntre polinoamele
caracteristice ale matricelor AB si BA exista relat ia
X
n
f
AB
(x) = X
m
f
BA
(x).
Solut ie. Se verica relat ia:
_
XI
m
AB A
0 XI
n
_ _
I
m
0
B I
n
_
=
_
I
m
0
B I
n
_ _
XI
m
A
0 XI
n
BA
_
si se trece la determinant i (matricele cu blocuri
_
AB 0
B 0
_
si
_
0 0
B AB
_
sunt matrice
asemenea).
Problema 3.2 Fie A, B /
n
(C). Sa se arate ca polinomul caracteristic al matricei
_

_
A B
B A
_

_ este egal cu produsul polinoamelor caracteristice ale matricelor A + iB si


AiB.
Solut ie. det(M I
2n
) = det
_
AI
n
B
B AI
n
_
=
= det
_
(AiB) I
n
B iA+iI
n
B AI
n
_
=
= det
_
(AiB) I
n
0
B (A+iB) I
n
_
=
= det[(AiB) I
n
] det[(A+iB) I
n
].

In particular, pentru = 0 si A, B /
n
(1) obt inem ca
det
_
A B
B A
_
0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 91
Problema 3.3 Fie A, B /
n
(C). Sa se arate ca polinomul caracteristic al matricei
M =
_

_
A B
B A
_

_ este egal cu produsul polinoamelor caracteristice ale matricelor A+B si


AB.
Solut ie. det(M XI
2n
) = det
_
AXI
n
B
B AXI
n
_
=
= det
_
AB XI
n
B AXI
n
B AXI
n
_
= det
_
(AB) XI
n
0
B (A+B) XI
n
_
= det[(AB) XI
n
] det[(A+B) XI
n
] = f
AB
(X)f
A+B
(X).
Problema 3.4 Fie A
1
, A
2
, . . . , A
k
/
n
(1). Sa se arate ca
det
_
k

i=1
A
t
i
A
i
_
0.
Solut ie. Consideram matricea cu blocuri
M =
_

_
A
1
A
2
.
.
.
A
k
_

_
si avem
det(M
t
M) 0 det
_
k

i=1
A
t
i
A
i
_
0.
Problema 3.5 Fie A /
n
(C) nesingulara si M /
k+n
(C),
M =
_

_
A B
C D
_

_.
Sa se arate ca det M = det Adet(D CA
1
B).
Solut ie. det M = det
_
I
n
0
CA
1
I
n
_ _
A B
0 D CA
1
B
_
.
Observat ie. Matricea DCA
1
B se numeste complementul Schur al matricei A.
Problema 3.6 Fie A, B, C, D /
n
(C). Sa se arate ca daca CD
t
= DC
t
, atunci
det
2
_

_
A B
C D
_

_ = det
2
(AD
t
BC
t
).
92
Solut ie. det
_
A B
C D
_
= det
_
A B
C D
_
t
= det
_
A
t
C
t
B
t
D
t
_
=
= det
_
D
t
B
t
C
t
A
t
_
= det
_
D
t
B
t
C
t
A
t
_
(s-a facut nmult irea cu 1 a liniilor n + 1, . . . , 2n si a coloanelor n + 1, . . . , 2n).
Rezulta
det
2
_
A B
C D
_
= det
_
A B
C D
_

_
D
t
B
t
C
t
A
t
_
=
= det
_
AD
t
BC
t
AB
t
+BA
t
0 CB
t
+DA
t
_
= det(AD
t
BC
t
) det(AD
t
BC
t
)
t
= det
2
(AD
t
BC
t
).
Problema 3.7 Daca A /
p,n
(C), B /
n,p
(C), p < n sunt doua matrice de rang p, sa
se arate ca det(BA) = 0 si ca:
det(AB) =

D 1,2,...,p
i
1
,i
2
,...,ip
i
1
,i
2
,...,ip
1,2,...,p
n care suma se face dupa tot i indicii i
1
, i
2
, . . . , i
p
cu 1 i
1
< i
2
< < i
p
n, D 1,2,...,p
i
1
,i
2
,...,ip
este minorul de ordin p al matricei A format cu coloanele i
1
, i
2
, . . . , i
p
, iar i
1
,i
2
,...,ip
1,2,...,p
este
minorul de ordin p al matricei B format cu liniile i
1
, i
2
, . . . , i
p
.
Solut ie. Consideram matricea cu blocuri
M =
_
O
p
A
B I
n
_
,
al carui determinant l calculam n doua moduri:
a) Adunam la linia 1 liniile p+1, p+2, . . . , p+nnmult ite respectiv cu a
11
, a
12
, . . . , a
1n
.
Adunam la linia 2 liniile p + 1, p + 2, . . . , p + n nmult ite respectiv cu a
21
, a
22
, . . . , a
2n
.
Adunam la linia p liniile p + 1, p + 2, . . . , p + n nmult ite respectiv cu a
p1
, a
p2
, . . . , a
pn
si
obt inem
det M = det
_
C O
B I
n
_
= (1)
n
det C
unde C = AB /
p
(C).
b) Dezvoltam det M dupa primele p linii (Laplace) si avem:
det M =

(1)
1+2++p+(p+i
1
)++(p+ip)
D 1,...,p
i
1
,...,ip

(1)
(p+1)+(p+2)++n+i
p+1
++in
i
1
,...,ip
1,...,p
=
=

(1)
2(1+2++p)+p(p1)+n
D 1,...,p
i
1
,...,ip
i
1
,...,ip
1,...,p
=
= (1)
n

D 1,...,p
i
1
,...,ip
i
1
,...,ip
1,...,p
.
Pentru matricea BA avem BA /
n
(C) si rang (BA) rang B = p, deci rang (BA) <
n. Rezulta det(BA) = 0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 93
Problema 3.8 Fie A, B, C, D /
n
(C) astfel ca AC = CA. Sa se arate ca
det
_

_
A B
C D
_

_ = det(AD CB).
Solut ie. Daca matricea A este inversabila avem:
_
A
1
0
CA
1
I
n
_ _
A B
C D
_
=
_
I
n
A
1
B
C D CA
1
B
_
,
deci
det A
1
det
_
A B
C D
_
= det(D CA
1
B)
det
_
A B
C D
_
= det(AD CAA
1
B) = det(AD CB).
Daca A este neinversabila luam matricea A
x
= AxI
n
si pentru det A
x
,= 0 avem:
det
_
A
x
B
C D
_
= det(A
x
D CB).
Ultima egalitate este o relat ie polinomiala n x care are loc pentru orice x care nu
este printre radacinile ecuat iei polinomiale det(AxI
n
) = 0 (care nu este valoare proprie
pentru A). Egalitatea de polinoame avand loc pe o mult ime innita de valori ale lui x, ea
este identitate si o putem aplica n x = 0.
Problema 3.9 Fie A = B +iC /
n
(C) o matrice inversabila cu B, C /
n
(1). Sa se
arate ca daca A
1
= D+iE, cu D, E /
n
(1), atunci inversa matricei
_

_
B C
C B
_

_ este
_

_
D E
E D
_

_.
Solut ie. Avem:
(B +iC)(D +iE) = I
n

_
BD CE = I
n
CD +BE = O
n
Dar
_
B C
C B
__
D E
E D
_
=
_
BD CE (CD +BE)
CD +BE BD CE
_
=
_
I
n
0
0 I
n
_
.
Problema 3.10 Fie X /
m,n
(C) si matricea cu blocuri A
A =
_

_
I
m
X
0 I
n
_

_,
I
m
, I
n
ind matrice unitate de ordin m respectiv n. Sa se determine A
1
.
94
Solut ie. A
1
=
_
I
m
X
0 I
n
_
.
Problema 3.11 Fie A /
n
(C) nesingulara,
X = [x
1
, . . . , x
n
], Y = [y
1
, . . . , y
n
] C
n
si a C. Formam matricea cu blocuri M /
n+1
(C)
M =
_

_
A Y
X a
_

_
Sa se determine condit ia ca M sa e inversabila si sa se exprime inversa ei.
Solut ie. Avem:
M =
_
I
n
0
XA
1
1
_ _
A Y
t
0 a XA
1
Y
t
_
det M ,= 0 c = a XA
1
Y
t
,= 0.
Fie M
1
=
_
B U
t
Z b
_
, Z, U /
1,n
(C), b C.
Din relat iile MM
1
= I
n+1
si M
1
M = I
n+1
obt inem sistemele:
_

_
AB +Y
t
Z = I
n
AU
t
+Y
t
b = 0
XB +aZ = 0
XU
t
+ab = 1
si
_

_
BA
t
+U
t
X = I
n
BY
t
+U
t
a = 0
ZA+bX = 0
ZY
t
+ab = 1
din care obt inem:
M
1
= c
1
_
(cI
n
A
1
Y
t
X)A
1
A
1
Y
t
XA
1
1
_
.
Problema 3.12 Fie A, B, C, D /
n
(C) matrice care comuta ntre ele. Sa se arate ca
matricea M =
_

_
A B
C D
_

_ este inversabila n /
2n
(C) daca si numai daca matricea AD
BC este inversabila n /
n
(C).
Solut ie.
_
A B
C D
_ _
D B
C A
_
=
_
AD BC 0
0 AD BC
_
,
det M det N = (det(AD BC))
2
.
Avem
M
1
=
_
D B
C A
_ _
E
1
0
0 E
1
_
unde E = AD BC.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 95
Problema 3.13 Fie A /
m,n
(C) o matrice de rang k minm, n. Sa se arate ca
exista doua matrice B /
n,k
(C) si C /
k,m
(C) astfel ca A = BC.
Solut ie. Daca rang A = k atunci
A
_
I
k
0
0 0
_
,
deci exista matricele inversabile P /
m
(C) si Q /
n
(C) astfel ca
A = P
_
I
k
0
0 0
_
Q.
Este usor de vericat egalitatea
_
I
k
0
_
_
I
k
0

=
_
I
k
0
0 0
_
si atunci
A = P
_
I
k
0
_
_
I
k
0

Q.
Notam
B = P
_
I
k
0
_
si C =
_
I
k
0

Q.
Problema 3.14 Fie A /
m,n
(C) o matrice de rang k minm, n. Sa se arate ca
exista matricele coloane C
1
, C
2
, . . . , C
k
si matricele linie L
1
, L
2
, . . . , L
k
astfel ca
A = C
1
L
1
+C
2
L
2
+ +C
k
L
k
.
Solut ie. Ca n problema precedenta, scriem matricea
_
I
k
0
0 0
_
sub forma C
t
1
L
t
1
+
C
t
2
L
t
2
+ + C
t
k
L
t
k
unde C
t
1
, C
t
2
, . . . , C
t
k
sunt primele k coloane ale matricei unitate I
m
si L
t
1
, L
t
2
, . . . , L
t
k
sunt primele k linii ale matricei unitate I
n
. Denim C
1
= PC
t
1
, C
2
=
PC
t
2
, . . . , C
k
= PC
t
k
si L
1
= L
t
1
Q, L
2
= L
t
2
Q, . . . , L
k
= L
t
k
Q.
Problema 3.15 Pentru orice matrice A /
m,n
(C), B /
p,n
(C) si C /
p,q
(C) sunt
vericate relat iile:
rang
_

_
A 0
B C
_

_ rang A+ rang C = rang


_

_
A 0
0 C
_

_.
Solut ie.

In matricea
M =
_
A 0
B C
_
96
prin transformari elementare pe primele m linii si pe primele n coloane matricea M se
transforma n matricea
N =
_
_
I
k
0
0 0
0
B
1
C
_
_
cu rang M = rang N.

In matricea N daca facem transformari elementare pe ultimele p
linii si ultimele q coloane, ea se transforma ntr-o matrice de forma
P =
_

_
I
k
0
0 0
0
B
2
I
p
0
0 0
_

_
unde k = rang A si p = rang C.
Minorul matricei P,
_
I
k
0
X I
p
_
, este triunghiular si are valoarea 1, deci
rang P = rang N = rang M k +p.
Daca matricea B este 0, atunci
P =
_

_
I
k
0
0 0
0
0
I
p
0
0 0
_

_
si prin schimbari de linii si coloane o aducem la forma
_
I
k+p
0
0 0
_
care are rangul k +p.
Problema 3.16 Daca A /
m,n
(C) si B /
n,p
(C), atunci are loc inegalitatea:
rang (AB) rang A+ rang B n. (Sylvester)
Solut ie. Fie
M =
_
I
m
A
0 I
n
_
, N =
_
A 0
I
n
B
_
,
P =
_
I
n
B
0 I
p
_
si Q =
_
0 AB
I
n
0
_
.
Se verica prin calcul direct relat ia MNP = Q. Matricele M si P sunt inversabile (au
determinantul 1) daca nu se schimba rangul lui N si atunci avem:
rang N = rang Q = rang
_
AB 0
0 I
n
_
= n + rang (AB).
Avem
rang Q = rang (AB) + rang I
n
= rang N rang A+ rang B,
deci
rang (AB) +n rang A+ rang B.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 97
Problema 3.17 Daca A /
m,n
(C), B /
q,p
(C), C /
n,q
(C), atunci
rang (ACB) + rang C rang (AC) + rang (CB). (Frobenius)
Solut ie. Folosim relat ia
_
I
m
A
0 I
n
_ _
AC 0
0 CB
_ _
I
q
B
0 I
p
_
=
_
0 ACB
C 0
_
si rezulta
rang
_
AC 0
0 CB
_
= rang
_
0 ABC
C 0
_
.
Primul rang este rang (AC) + rang (CB), iar al doilea este egal cu rang (ABC) +
rang C.
Observat ie. Daca n teorema lui Frobenius luam n = q si C = I
n
, obt inem teorema
lui Sylvester.
Problema 3.18 Daca A /
m,n
(C) si B /
n,p
(C), atunci
rang (AB) rang A si rang (AB) rang B.
Solut ie. Avem:
_
I
m
A
0 I
n
_ _
0 0
B 0
_
=
_
AB 0
B 0
_
si atunci
rang B = rang
_
0 0
B 0
_
= rang
_
AB 0
B 0
_
rang (AB).
Analog
_
0 0
A 0
_ _
I
n
B
0 I
p
_
=
_
0 0
A AB
_
.
Problema 3.19 Daca A, B /
m,n
(C), atunci:
rang (A+B) rang
_
A B
_
rang A+ rang B.
Solut ie.
rang
_
A B

= rang
_
A A+B

rang (A+B)
rang
_
A B

= rang
__
A 0

+
_
0 B
_
rang
_
A 0

+ rang
_
0 B

= rang A+ rang B.
(

In egalitatea rang
_
A B

= rang
_
A A+B

am adunat primele n coloane la


ultimele n, transformare elementara care nu schimba rangul.

In relat ia rang
_
A 0

=
rang A si rang
_
A A+B

rang (A+B) am folosit faptul ca rangul unui bloc dintr-o


matrice este mai mic sau egal cu rangul matricei.)
98
Problema 3.20 Daca A, B /
m,n
(C) atunci:
rang (AB) [rang Arang B[.
Solut ie. Avem
rang A = rang (A+B B) rang (A+B) + rang (B)
= rang (A+B) + rang B,
deci
rang (A+B) rang Arang B.
Schimband B cu A rezulta
rang (A+B) rang B rang A,
deci
rang (A+B) [rang Arang B[.
Schimband B n B obt inem rang (AB) [rang Arang B[.
Problema 3.21 Fie B /
n
(1) o matrice cu proprietatea:
n

i=1
n

j=1
b
ij
x
i
x
j
0, x
i
1, i = 1, n.
Sa se arate ca:
a) det(B +xI
n
) 0, x [0, );
b) det(A
t
A) 0, A /
n,m
(1), m N

.
Solut ie. a) Fie P(x) = det(B + xI
n
), P 1[x]. E sucient sa aratam ca P nu are
radacini strict pozitive.
Prin absurd, e x
0
> 0 o radacina a lui P det(B + x
0
I) = 0 sistemul (B +
x
0
I
n
)X = 0 are o solut ie nebanala X ,= 0 deci
BX = x
0
X X
t
BX = x
0
X
t
X

b
ij
x
i
x
j
= x
0
_

x
2
i
_
< 0.
b) Fie B = A
t
A. Avem
_

b
ij
x
i
x
j
_
= X
t
A
t
AX = (AX)
t
(AX) =
n

i=1
y
2
i
0
si din a) rezulta det(B + xI
n
) 0, x [0, ). Pentru x = 0 det B 0
det A
t
A 0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 99
Problema 3.22 Fie k N

, u
1
, u
2
, . . . , u
k
C

, z
1
, z
2
, . . . , z
k
C

distincte si
a
n
= u
1
z
n
1
+u
2
z
n
2
+ +u
k
z
n
k
, n N.
Sa se arate ca daca mult imea a
n
[ n N este nita, atunci exista d N

astfel ca
a
n
= a
n+d
, pentru orice n N.
Solut ie. Daca mult imea A = a
n
[ n N este nita, atunci si mult imea k-uplurilor:
B = (a
n
, a
n+1
, . . . , a
n+k1
) [ n N
este nita, deci exista p < q astfel ca:
(a
p
, a
p+1
, . . . , a
p+k1
) = (a
1
, a
q+1
, . . . , a
q+k1
)
a
p
= a
q
, a
p+1
= a
q+1
, . . . , a
p+k1
= a
q+k1

S :
_

_
z
p
1
(z
d
1
1)u
1
+z
p
2
(z
d
2
1)u
2
+ +z
p
k
(z
d
k
1)u
k
= 0
z
p+1
1
(z
d
1
1)u
1
+z
p+1
2
(z
d
2
1)u
2
+ +z
p+1
k
(z
d
k
1)u
k
= 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
z
p+k1
1
(z
d
1
1)u
1
+z
p+k1
2
(z
d
2
1)u
2
+ +z
p+k1
k
(z
d
k
1)u
k
= 0
unde d = q p ,= 0.
Notand x
1
= (z
d
1
1)u
1
, x
2
= (z
d
2
1)u
2
, . . . , x
k
= (z
d
k
1)u
k
privim relat iile S, ca
sistem de ecuat ii liniare, omogen cu necunoscutele x
1
, x
2
, . . . , x
k
.
Determinantul sistemului este:
=

z
p
1
z
p
2
. . . z
p
k
z
p+1
1
z
p+1
2
. . . z
p+1
k
. . . . . . . . . . . .
z
p+k1
1
z
p+k1
2
. . . z
p+k1
k

= z
p
1
z
p
2
. . . z
p
k
V (z
1
, z
2
, . . . , z
k
)
Din ,= 0 sistemul are doar solut ia banala
z
d
1
= z
d
2
= = z
d
k
= 1 a
n
= a
n+d
, n N.
Problema 3.23 Fie A /
n
(1), det A ,= 0 si f
A
: /
n
(1) 1,
f
A
(X) =
n

i,j=1
b
ij
x
ij
, unde B = AA
t
.
Sa se arate ca:
a) f
A
(XX
t
) = 0 X = 0,
b) [f
A
(XY )]
2
f
A
(XX
t
)f
A
(Y
t
Y ), X, Y /
n
(1).
Solut ie. a) XX
t
= Y = [y
ij
], y
ij
=
n

k=1
x
ik
x
jk
, b
ij
=
n

l=1
a
il
a
jl
f
A
(XX
t
) =
n

i,j=1
b
ij
y
ij
=

k,l
_
_

i,j
(x
ik
a
il
)(x
jk
a
jl
)
_
_
100
=
n

k,l=1
(a
1l
x
1k
+ +a
nl
x
nk
)
2
0
f
A
(XX
t
) = 0
n

i=1
a
il
x
ik
= 0, k, l = 1, n
n

i=1
a
t
li
x
ik
= 0, k, l = 1, n A
t
X = 0
det A
t
,= 0 A
t
X = 0 X = 0.
b) Avem
f
A
(aX +bY ) = af
A
(X) +bf
A
(Y )
si
f
A
(X
t
) = f
A
(X), f
A
(ZZ
t
) 0
si luam Z = X +zY
t
, z 1
f
A
(XX
t
+z(XY + (XY )
t
) +z
2
Y
t
Y )
= f
A
(XX
t
) + 2zf
A
(XY ) +z
2
f
A
(Y
t
Y ) 0, z 1
[f
A
(XY )]
2
f
A
(XX
t
)f
A
(Y
t
Y ) 0
Observat ii. 1)

In cazurile particulare A = I
n
si A =
_
1

n
_
se obt ine f
A
(X) = Tr X
si f
A
(X) = S(X) (suma tuturor elementelor matricei X) care deci verica b).
2) f
A
(X) =
n

i,j=1
c
2
ij
, C = A
t
X.
Problema 3.24 Fie a 1 si n N, n 2. Sa se arate ca pentru orice matrice inversabila
A /
n
(1) care are toate elementele unei linii egale cu a, suma elementelor matricei
inverse A
1
este aceeasi.
Solut ie. Din AA
1
= I
n
notand cu C
1
, C
2
, . . . , C
n
coloanele matricei A
1
si cu L
j
linia matricei A cu toate elementele egale cu a, avem:
L
k
C
1
= [0], L
k
C
2
= [0], . . . , L
k
C
k
= [1], . . . , L
k
C
k
= [0],
deci
n

i=1
L
k
C
i
= [1] L
k
n

i=1
C
i
= [1] a
n

i,j=1
b
ij
= 1,
unde A
1
= [b
ij
]
i,j=1,n
, adica
n

i,j=1
b
ij
=
1
a
.
Problema 3.25 Sa se determine toate funct iile surjective f : /
n
(C) 0, 1, . . . , n cu
proprietatea f(XY ) minf(X), f(Y ), pentru orice X, Y /
n
(C).
SEEMOUS, 2008
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 101
Solut ie. Funct ia f(X) = rang (X) verica condit ia. Vom arata ca ea este unica.
Avem: f(XI
n
) minf(X), f(I
n
)
f(X) minf(X), f(I
n
), deci f(X) f(I
n
), pentru orice X /
n
(C)
f(I
n
) = f(X X
1
) minf(X), f(X
1
) f(X), pentru orice matrice inversabila.
Deci daca X este inversabila (rang X = n) atunci f(X) = f(I
n
).
Daca X este inversabila si Y o matrice oarecare atunci
f(XY ) minf(X), f(Y ) f(Y )
si
f(Y ) = f(X
1
XY ) minf(X
1
), f(XY ) f(XY )
deci f(XY ) = f(Y ) pentru orice matrice inversabila X si orice matrice Y . Analog f(Y Z) =
f(Y ) daca Z este inversabila.
O matrice arbitrara Y , de rang k, prin transformari elementare poate adusa la
forma
Y =
_
I
k
0
0 0
_
,
deci exista matricele inversabile X si Z astfel ca
Y = XY Z.
Conform rat ionamentelor anterioare f(Y ) = f(Y ), deci este sucient sa denim f pe
matricele de forma
J
k
=
_
I
k
0
0 0
_
.
Deoarece J
k
J
k+1
= J
k
rezulta f(J
k
) f(J
k+1
). Din surjectivitate rezulta f(J
0
) = 0,
f(J
1
) = 1, . . . , f(J
n
) = n, deci f(Y ) = rang Y , pentru orice Y /
n
(C).
Problema 3.26 Fie A /
n
(C) o matrice cu proprietatea ca suma elementelor de pe
ecare linie este egala cu 1.
Sa se arate ca:
a) det(AI
n
) = 0.
b) Pentru orice k N suma elementelor de pe ecare linie a matricei A
k
este egala cu
1.
c) Daca A este inversabila, atunci suma elementelor de pe ecare linie a matricei A
1
este egala cu 1.
d) Pentru orice polinom P C[X] suma elementelor de pe ecare linie a matricei P(A)
este aceeasi.
Solut ie. Condit ia ca suma elementelor de pe ecare linie sa e egala cu 1 este AE = E,
unde E =
_

_
1
1
.
.
.
1
_

_
.
102
a) E este vector propriu pentru A si = 1 este valoare proprie, deci det(AI) = 0.
b) AE = E A
k
E = E.
c) AE = E A
1
E = E.
d) AE = E P(A)E = P(1)E suma elementelor de pe ecare linie a matricei
P(A) este P(1).
Observat ii.
Daca si suma elementelor de pe ecare coloana este 1 atunci E
t
A = E
t
si are loc a),
b), c), d).
Daca sumele pe linii si coloane sunt 1 atunci acelasi lucru se ntampla pentru A
k
si
A
1
, iar n P(A) sumele sunt P(1).
Daca sumele pe linii si coloane sunt 1 atunci suma tuturor elementelor matricei A
k
este n pentru orice k.
Problema 3.27 Se considera funct ia f : /
n,1
(1) [0, ),
f(X) =
n

k=1
[x
k
[,
pentru orice X /
n,1
(1).
Sa se arate ca exista un numar nit de matrice A /
n
(1) cu proprietatea f(AX) =
f(X) pentru orice X /
n,1
(1).
Solut ie. Fie E
1
, E
2
, . . . , E
n
coloanele matricei unitate. Din f(AE
j
) = f(E
j
) rezulta
(1)
n

i=1
[a
ij
[ = 1, j = 1, n
Daca luam X = E
1
E
2
rezulta:
(2)
n

i=1
[a
i1
+a
i2
[ =
n

i=1
[a
i1
a
i2
[ = 2
Avem:
2 =
n

i=1
[a
i1
+a
i2
[
n

i=1
([a
i1
[ +[a
i2
[) = 2,
deci
(3) [a
i1
+a
i2
[ = [a
i1
[ +[a
i2
[
2 =
n

i=1
[a
i1
a
i2
[
n

i=1
([a
i1
[ +[ a
i2
[) = 2,
deci
(4) [a
i1
a
i2
[ = [a
i1
[ +[ a
i2
[
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 103
Din (3) si (4) rezulta
(5) a
i1
= 0 sau a
i2
= 0
Din (1) rezulta ca pe ecare coloana avem un element nenul si din (5) rezulta ca daca
pe coloana 1 elementul nenul este a
i1
,= 0 atunci a
i2
= a
i3
= = a
in
= 0.

In concluzie
pe ecare linie si pe ecare coloana avem un singur element nenul si din (1) rezulta ca
modulul lui este 1. Deci pe ecare linie si coloana un singur element este nenul, egal cu 1
sau 1. Mult imea acestor matrice este nita si are 2
n
n! elemente.
Problema 3.28 Se considera matricea
A
n
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
2
1
3
. . .
1
n
1
2
1
3
1
4
. . .
1
n+1
. . . . . . . . . . . . . . .
1
n
1
n+1
1
n+2
. . .
1
2n1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
unde n este un numar natural nenul.
1) Aratat i ca det A
n
este nenul.
2) Aratat i ca suma elementelor matricei inverse A
1
n
este n
2
.
Solut ie. 1) A
n
=
_
1
i+j1
_
i,j=1,n
. Scadem ultima linie din celelalte linii, dam factor pe
linia i (i = 1, 2, . . . , n 1) pe n i iar pe coloana j (j = 1, 2, . . . , n) pe
1
n+j1
. Astfel,
det A
n
=
[(n 1)!]
2
(2n 1)!
det
_
_
_
_
_
_
1
1
2
1
3
. . .
1
n
1
2
1
3
1
4
. . .
1
n+1
. . . . . . . . . . . . . . .
1
n1
1
n
1
n+1
. . .
1
2n2
1 1 1 . . . 1
_
_
_
_
_
_
.
Scadem ultima coloana din celelalte coloane, dam factor comun pe linia i (i =
1, 2, . . . , n 1) pe
1
n+i1
iar pe coloana j (j = 1, 2, . . . , n 1) pe n j. Rezulta ca
det A
n
=
[(n 1)!]
4
(2n 2)!(2n 1)!
det A
n1
.
T inand cont ca det A
1
,= 0, rezulta conluzia. (Chiar mai mult, det A
n
=
[1!2!...(n1)!]
3
n!(n+1)!...(2n1)!
.)
2) Consideram sistemul liniar
A
n
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1
1
.
.
.
1
_
_
_
_
_
.
Atunci x
i
reprezinta suma elementelor de pe linia i a matricei A
1
n
, deci suma elementelor
lui A
1
n
este x
1
+x
2
+ +x
n
.
104
Consideram
f(x) =
x
1
x + 1
+
x
2
x + 2
+ +
x
n
x +n
=
P(x)
(x + 1)(x + 2) (x +n)
,
unde P va un polinom de grad cel mult n 1. Avem f(0) = f(1) = . . . = f(n 1) = 1,
deci radacinile polinomului (x+1)(x+2) (x+n) P(x) sunt 0, 1, . . ., n1.

Inseamna
ca (x + 1)(x + 2) (x + n) P(x) = x(x 1) (x (n 1)). Egaland coecient ii lui
x
n1
rezulta
n(n + 1)
2
(x
1
+x
2
+. . . +x
n
) =
(n 1)n
2
adica
x
1
+x
2
+. . . +x
n
= n
2
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Problema 3.29 Fie A /
n
(1) astfel ca det A = 0 si exista i 1, 2, . . . , n astfel ca
minorul
ii
sa e nenul. Sa se arate c a rang A
k
= n 1 pentru orice k N

.
Solut ie. Din condit iile problemei rezulta ca rang A = n 1, deci sistemul AX = 0 cu
X /
n,1
(1) are solut iile de forma X = X
0
cu 1, X
0
,= 0. Din AA

= det A I
n
= 0
rezulta ca coloanele matricei reciproce sunt proport ionale toate cu vectorul X
0
.
Vom arata ca sistemele AY = 0, A
2
Y = 0, . . . , A
k
Y = 0, . . . sunt echivalente si atunci
cum primul sistem are rangul n 1 rezulta ca toate au rangul n 1.
Daca A
2
Y = 0, atunci A(AY ) = 0, deci AY = X
0
care este un sistem neomogen
compatibil, deci determinantul sau caracteristic este nul. Daca
nn
este minorul nenul
din matricea A atunci determinantul caracteristic este
c
= det[A
1
, . . . , A
n1
, X
0
] si
cum X
0
= A
n
, ,= 0 unde A
1
, . . . , A
n1
, A
n
sunt coloanele matricei A si A
1
, . . . , A
n
coloanele matricei reciproce A

. Dezvoltand ultimul determinant dupa ultima coloana

c
= (
2
1n
+
2
2n
+ +
2
nn
), deci
c
= 0 = 0 AY = 0.
Analog din A
k+1
Y = 0 rezulta A
k
Y = 0, k N

.
Problema 3.30 Se considera funct ia f : /
n,1
(1) [0, ),
f(X) = max
k=1,n
[x
k
[, pentru orice X /
n,1
(1).
Sa se arate ca exista un numar nit de matrice A /
n
(1) cu proprietatea f(AX) =
f(X), pentru orice X /
n,1
(1).
Solut ie. Daca notam cu E
1
, E
2
, . . . , E
n
coloanele matricei unitate, din relat ia
f(AE
j
) = f(E
j
) rezulta max
i=1,n
[a
ij
[ = 1, j = 1, n si atunci matricea nu cont ine elemente
de modul mai mare ca 1, dar pe ecare coloana avem un element de modul 1. Daca pe
coloana j elementul nenul este a
ij
cu [a
ij
[ = 1 luam X = (L
i
)
t
(transpusa liniei i) si din
f(AX) = f(X) rezulta
n

i=1
a
ik
a
ik
1
n

k=1
[a
ik
[
2
1 [a
ij
[
2
+

j,=j
[a
ik
[
2
= 1
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 105
1 +

k,=j
[a
ik
[
2
= 1 a
ik
= 0, k ,= j.

In concluzie pe ecare linie exista exact un element nenul de modul 1 (si pe ecare
coloana). Numarul acestor matrice este nit N = 2
n
n!.
Problema 3.31 Fie A, B /
n
(C) si = cos
2
n
+i sin
2
n
. Sa se arate ca:
det(A+B) + det(A+B) + + det(A+
n1
B) = n[det A+ det B].
Solut ie. det(A+xB) = det(A) + +x
n
det B = P(x).
Avem
P(1) +P() + +P(
n1
) = n[det A+ det B]
deoarece sumele 1 +
k
+
2k
+ +
(n1)k
sunt 0, k = 1, n 1.
Problema 3.32 Sa se arate ca pentru orice matrice A /
n
(C) exista o innitate de
numere naturale k astfel ca matricea A
k
+I
n
sa e inversabila.
Solut ie. Daca
1
,
2
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei A atunci
k
1
+ 1,
k
2
+
1, . . . ,
k
n
+ 1 sunt valorile proprii ale matricei A
k
+I
n
. Pentru ca matricea A
k
+I
n
sa e
inversabila este sucient ca
k
1
+ 1 ,= 0,
k
2
+ 1 ,= 0, . . . ,
k
n
+ 1 ,= 0.
Pentru valorile proprii pentru care
k
i
+ 1 ,= 0 pentru orice k N nu avem probleme.
Daca nsa exista k
1
, k
2
, . . . , k
n
astfel ca

k
1
1
+ 1 = 0,
k
2
2
+ 1 = 0, . . . ,
kn
n
+ 1 = 0
atunci

2k
1
1
+ 1 ,= 0,
2k
2
2
+ 1 ,= 0, . . . ,
2kn
n
+ 1 ,= 0
si

2pk
1
1
+ 1 ,= 0,
2pk
2
2
+ 1 ,= 0, . . . ,
2pkn
n
+ 1 ,= 0, p N

.
Alegem k = 2k
1
k
2
k
n
.
Problema 3.33 Fie matricele A, B /
n
(C) cu proprietatea:
[ det(A+zB)[ 1 pentru orice z C cu [z[ = 1.
Sa se arate ca:
a) [ det A+z det B[ 1 pentru orice z C cu [z[ = 1.
b) Daca A, B /
n
(1) atunci (det A)
2
+ (det B)
2
1.
Solut ie. a) Fie u C astfel ncat u
n
= z ([u[ = 1)
det(A+zB) = det
_
A+
z
u
uB
_
= det(A+vC)
106
unde [v[ = 1 si C = uB
det(A+vC) = det A+v
1
+ +v
n
det C = P(v)
Avem:
n1

k=0
det(A+
k
C) = n(det A+ det C)
unde
k
, k = 0, n 1, sunt radacinile de ordin n ale unitat ii.
Problema 3.34 Fie A /
n
(1) o matrice cu elemente pozitive si cu proprietatea
n

k=1
a
ik
= 1, i = 1, n.
Sa se arate ca A nu poate avea valori proprii de modul mai mare ca 1.
Solut ie. Daca C este valoare proprie si X vector propriu avem:
AX = X, X ,= 0
n

k=1
a
ik
x
k
= x
i
, i = 1, n
[[ [x
i
[ =

k=1
a
ik
x
k

k=1
[a
ik
x
k
[ =
n

k=1
a
ik
(x
k
)

k=1
a
ik
max
k=1,n
[x
k
[ = max
k=1
[x
k
[
[[ max [x
k
[ max [x
k
[ [[ 1.
Observat ie. A[1] = [1], deci = 1 este valoare proprie si X = [1, . . . , 1]
t
este vector
propriu.
Problema 3.35 Fie matricele A, B, C /
n
(C) astfel ca C comuta cu A sau cu B. Sa
se arate ca:
det(AB +C) = det(BA+C).
Solut ie. Daca C este inversabila si comuta cu A atunci A comuta si cu C
1
si avem:
det(AB +C) = det C det(C
1
AB +I
n
) = det C det(AC
1
B +I
n
)
det(BA+C) = det(BAC
1
+I
n
) det C.
Luam X = AC
1
si Y = B si avem:
det(XY +I
n
) = det(Y X +I
n
).
Daca C este neinversabila consideram matricea C

= C I
n
si pentru orice C
care nu este valoare proprie pentru C, C

este inversabila si
P() = det(AB +C

) = det(BA+C

) = Q().
Deoarece P si Q sunt polinoame n , cu valori egale ntr-o innitate de valori C,
rezulta P = Q si n particular
P(0) = Q(0) det(AB +C) = det(BA+C).
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 107
Problema 3.36 Fie A /
n
() astfel ca det(A I
n
) = 0 si A
p
= I
n
, unde p este un
numar prim. Sa se arate ca p 1 [ n.
Solut ie. Polinomul P(x) = x
p
1 se anuleaza n A (adica P(A) = 0), deci valorile
proprii verica ecuat ia
p
1 = 0. Din det(AI
n
) ,= 0 rezulta ,= 1, deci ecare valoare
proprie este radacina a polinomului g(x) = x
p1
+x
p2
+ +x + 1 care este ireductibil
peste . Daca polinomul caracteristic are ca valoare proprie o radacina a lui g, le are pe
toate (cu acelasi ordin de multiplicitate), si nu mai are altele, deci f
A
(x) = (g(x))
k
, deci
n = k(p 1).
Problema 3.37 Fie S(X) suma tuturor elementelor matricei X.
Sa se arate ca daca A /
n
(C) si
a) S(A) = S(A
2
) = = S(A
n
) = n, atunci S(A
k
) = n, k N

.
b) S(A) = n
2
, S(A
2
) = n
3
, . . . , S(A
n
) = n
n+1
, atunci S(A
k
) = n
k+1
, k N

.
Solut ie. Din teorema Cayley-Hamilton:
A
n
+a
1
A
n1
+a
2
A
n2
+ +a
n1
A+a
n
I
n
= 0
si nmult ind cu A
k+1
:
A
n+k+1
+a
1
A
n+k
+ +a
n1
A
k+2
+a
n
A
k+1
= 0.
Aplicam funct ia S n cele doua relat ii si obt inem:
S(A
n
) +a
1
S(A
n1
) +a
2
S(A
n2
) + +a
n1
S(A) +a
n
S(I
n
) = 0
S(A
n+k+1
) +a
1
S(A
n+k
) + +a
n1
S(A
k+2
) +a
n
S(A
k
) = 0.
Prin induct ie, daca presupunem adevarate concluziile pentru orice p k+n, cele doua
relat ii dau:
a) n +a
1
n +a
2
n + +a
n
n = 0
S(A
n+k+1
) +a
1
n +a
2
n + +a
n
n = 0
Prin scaderea lor rezulta S(A
n+k+1
) = n.
b)
(1) n
n+1
+a
1
n
n
+ +a
n1
n
2
+a
n
n = 0
(2) S(A
n+k+1
) +a
1
n
n+k+1
+ +a
n1
n
k+2
+a
n
n
k+1
= 0
Scadem din (2) relat ia (1) nmult it a cu n
k+1
si obt inem:
S(A
n+k+1
) = n
n+k+2
.
Problema 3.38 Fie A /
n
(C) si Tr A =
n

i=1
a
ii
urma matricei A.
Sa se arate ca daca Tr (A
k
) = 0, k = 1, n, atunci
a) det A = 0
b) A
n
= 0.
108
Solut ie. Daca
1
,
2
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei A, atunci
2
1
,
2
2
, . . . ,
2
n
sunt valorile proprii ale matricei A
2
, . . . ,
n1
1
,
n1
2
, . . . ,
n1
n
sunt valorile proprii ale
matricei A
n1
si atunci condit iile devin:
_

1
+
2
+ +
n
= 0

2
1
+
2
2
+ +
2
n
= 0
. . .

n1
1
+
n1
2
+ +
n1
n
= 0.
Daca
1
,
2
, . . . ,
p
sunt valorile proprii distincte, de multiplicitat i
k
1
, k
2
, . . . , k
p
atunci primele p relat ii din sistem devin:
_

_
k
1

1
+k
2

2
+ +k
p

p
= 0
k
1

2
1
+k
2

2
2
+ +k
p

2
p
= 0
. . .
k
1

p
1
+k
2

p
2
+ +k
p

p
p
= 0
Relat iile arata ca (k
1

1
, k
2

2
, . . . , k
p

p
) este solut ie a unui sistem de ecuat ii liniare
omogen, al carui determinant este un determinant Vandermonde
V (
1
,
2
, . . . ,
p
) ,= 0,
deci k
1

1
= k
2

2
= = k
p

p
= 0 sau
1
=
2
= =
p
= 0.

In concluzie matricea A are toate valorile proprii nule. Polinomul caracteristic al ma-
tricei A este f
A
(x) = x
n
si din teorema Cayley-Hamilton rezulta A
n
= 0.
Problema 3.39 Fie A /
n
(C) o matrice. Sa se arate ca daca A
n
,= 0, atunci A
k
,= 0
pentru orice k N

.
Solut ie. Daca prin absurd ar exista k N

astfel ca A
k
= 0, atunci k > n si alegem
k minim cu aceasta proprietate, deci A
k1
,= 0.
Scriem teorema Cayley-Hamilton sub forma
a
0
I
n
+a
1
A+a
2
A
2
+ +a
n1
A
n1
+A
n
= 0 (1)

Inmult imd cu A
k1
si rezulta a
0
A
k1
= 0 cu A
k1
,= 0 deci a
0
= 0.

Inmult im cu A
k2
si rezulta a
1
A
k1
= 0 deci a
1
= 0.
Continuam nmult ind succesiv cu A
k3
, A
k4
, . . . , A
kn
si obt inem pe rand a
2
= 0,
a
3
= 0, . . . , a
n1
= 0. Recitind relat ia (1) rezulta A
n
= 0 (contradict ie).
Problema 3.40 Fie A /
n
(C) o matrice patratica de ordin n pentru care exista astfel
k N

ca A
k
= 0. Sa se arate ca:
a)
n

i=1
a
ii
= 0,
b)
n

i,j=1
a
ij
a
ji
= 0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 109
Solut ie. Daca A
k
= 0, matricea AxI
n
este inversabila pentru orice x ,= 0.

Intr-adevar
(AxI
n
)(A
k1
+xA
k2
+ +x
k
I
n
) = A
k
x
k
I
n
= x
k
I
n
deci
(AxI
n
)
1
=
1
(x)
k
(A
k
+xA
k1
+ +x
k
I
n
)
Atunci det(A+xI
n
) ,= 0, x ,= 0. Dar dezvoltand determinantul obt inem:
f(x) = det(A+xI
n
) = x
n
+
_
n

i=1
a
ii
_
x
n1
+

i<j

a
ij
a
ij
a
jj
a
jj

x
n1
+. . .
Dar singurul polinom de grad n cu singura radacina x = 0 este ax
n
, deci det(A+xI
n
) =
x
n
si identicand coecient ii obt inem
n

i=1
a
ii
= 0 si

i<j
(a
ii
a
jj
a
ij
a
ji
) = 0

i,=j
(a
ii
a
jj
a
ij
a
ji
) = 0

i,j
a
ii
a
jj
=

a
2
ii

i,=j
a
ij
a
ji
= 0
_

a
ii
_
2

i,j=1
a
ij
a
ji
= 0
n

i,j=1
a
ij
a
ji
= 0.
Problema 3.41 Fie A /
n
(Z) cu det A = 1 si m Z. Sa se arate ca exista k N

astfel ca matricea A
k
I
n
sa aiba toate elementele divizibile cu m.
Solut ie. Pentru a dovedi armat ia este sucient sa trecem n clasele de resturi Z
m
si
sa aratam ca daca A /
n
(Z
m
) exista k N astfel ca A
k
I
n
= O
n
(n Z
m
).
Dar /
n
(Z
m
) este nita (are m
n
2
matrice), deci n sirul A
k
I
n

kN
exista cel put in
doua matrice egale: A
k
1
I
n
= A
k
2
I
n
A
k
2
(A
k
I
n
) = 0 (unde k = k
1
k
2
), dar
cum det A = 1, det(A
k
2
) = 1, deci A
k
2
este inversabila si nmult ind cu (A
k
2
)
1
obt inem
A
k
I
n
= 0.
Problema 3.42 Fie A, B, C, D /
n
(C) cu A si C inversabile astfel ca A
k
B = C
k
D
pentru orice k N

. Sa se arate ca B = D.
Solut ie. Daca f si g sunt polinoamele minimale ale matricelor A si C atunci f(0) ,= 0,
g(0) ,= 0 (zero nu este valoare proprie pentru o matrice inversabila).
Notam h(x) = (fg)(x) = a
0
+
m

k=1
a
k
x
k
, a
0
,= 0. Avem h(A) = h(C) = 0 si atunci
h(A)B = h(C)D a
0
B = a
0
D B = D.
110
Problema 3.43 Fie n si k numere naturale mai mari sau egale cu 2. Sa se arate ca n
/
n
(C) ecuat ia matriceala
X
k
=
_

_
0 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
0 0
_

_
nu are solut ie pentru nici un k 2.
Solut ie. Daca notam
A =
_

_
0 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
0 0
_

_
atunci A
n1
,= 0, A
n
= 0. Daca ar exista X /
n
(C) cu X
k
= A, atunci X
kn
= A
n
= 0,
deci X este nilpotenta si atunci X
n
= 0. Din X
k
= A ,= 0 rezulta k < n.
Fie n = kp+r, k, p N, n k 1. Din n < k(p+1) rezulta X
k(p+1)
= 0 A
p+1
= 0
deci p + 1 n. Rezulta kp + r p + 1 (k 1)p + r 1 0. Deoarece k 1 1,
avem: r = 1 si p = 0 sau r = 0 si p = 0 sau r = 1 si p = 1.

In primele doua cazuri rezulta
n = 1 sau n = 0 (fals), iar n ultimul caz rezulta n = k + 1 si A
2
= 0, deci n = 2 si k = 1
(contradict ie cu k 2).
Problema 3.44 Fie A /
n
(C) o matrice cu proprietatea
Tr (A) = Tr (A
2
) = = Tr (A
n1
) = 0 si Tr (A
n
) = n.
Sa se arate ca A
n
= I
n
.
Solut ie. Condit iile date se scriu n funct ie de valorile proprii
1
, . . . ,
n
ale matricei
A, astfel:

1
+ +
n
= 0,
2
1
+ +
2
n
= 0, . . . ,
n1
1
+ +
n1
n
= 0
si

n
1
+ +
n
n
= 1,
sistem care datorita relat iilor lui Newton, determina unic valorile proprii. Se observa ca
radacinile de ordin n ale unitat ii
1
=
1
, . . . ,
n
=
n
verica sistemul, deci polinomul
caracteristic al matricei A este X
n
1 = 0. Datorita Teoremei Cayley-Hamilton avem
A
n
I
n
= 0.
Problema 3.45 Sa se arate ca daca A /
3
() verica relat ia A
8
= I
3
, atunci A
4
= I
3
.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 111
Solut ie. Polinomul minimal al matricei A divide polinomul P [x],
P(x) = x
8
1 = (x 1)(x + 1)(x
2
+ 1)(x
4
+ 1).
Daca A
4
,= I
3
, atunci polinomul caracteristic al matricei A ar avea ca radacina una din
radacinile ecuat iei x
4
+1 = 0. Dar polinomul x
4
+1 este ireductibil n [x], deci am avea
divizibilitatea x
4
+ 1 [ m
A
, ceea ce este imposibil caci grad m
A
3 si grad(x
4
+ 1) = 4.
Problema 3.46 Sa se arate ca daca exista matrice inversabile A /
n
() astfel ca
A
1
= A
2
+A, atunci n este divizibil cu 3.
Solut ie. Avem A
3
+ A
2
I = 0, deci polinomul minimal al matricei A este m
A
=
x
3
+ x
2
1, ireductibil n [x]. Din teorema lui Frobenius polinomul caracteristic are
aceiasi factori ireductibili, deci f
A
= m
k
A
si atunci n = 3k.
Observat ie. Un exemplu de matrice A /
3
() care verica relat ia este
A =
_
_
0 0 1
1 0 0
0 1 1
_
_
.
(

In /
n
(1) exista matrice A de orice dimensiuni care sa verice relat ia data: daca notam
cu a unica radacina reala a ecuat iei x
3
+ x
2
1 = 0, atunci matricea A = aI
n
verica
relat ia data.)
Problema 3.47 Fie

n=0
a
n
x
2n
, dezvoltarea n serie a funct iei f(x) =
1
cos x
. Numerele
e
n
=
1
(2n)!
a
n
se numesc numerele lui Euler. Sa se arate ca e
n
= (2n)!D
n
, unde
D
n
=

1
2!
1 0 0 . . . 0
1
4!
1
2!
1 0 . . . 0
1
6!
1
4!
1
2!
1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
1
(2n)!
1
(2n 2)!
1
(2n 4)!
1
(2n 6)!
. . .
1
2!

Solut ie. Avem:


cos x
1
cos x
= 1
_

n=0
(1)
n
x
2n
(2n)!
__

n=0
a
n
x
2n
_
= 1
112
si prin identicare obt inem sistemul:
_

_
a
1
=
1
2!
1
2!
a
1
a
2
=
1
4!
1
4!
a
1

1
2!
a
2
+a
3
=
1
6!
. . .
1
(2n 2)!
a
1

1
(2n 4)!
a
2
+ + (1)
n1
a
n
=
1
(2n)!
din care a
n
=

n

, = (1)
n(n1)
2
= (1)
n(n2)
2
D
n
, deci a
n
= D
n
sau e
n
= (2n)!D
n
.
Problema 3.48 Fie n 2, n N. Sa se determine toate polinoamele f C[X] cu
proprietatea f(Tr A) = Tr (f(A)) pentru orice A /
n
(C).
Solut ie. Fie A =
_

_
x
1
0
.
.
.
0 x
n
_

_. Avem:
f(x
1
+ +x
n
) = f(x
1
) + +f(x
n
)
Luand x
1
= = x
n
= 0, f(0) = 0.
Luand x
3
= = x
n
= 0, f(x
1
+x
2
) = f(x
1
) +f(x
2
), deci f(x) = ax, a C.
Problema 3.49 Fie n 2, n N. Sa se determine toate polinoamele f C[X] cu
proprietatea det(f(A)) = f(det A) pentru orice A /
n
(C).
Solut ie. f 0 verica relat ia. Daca exista a C astfel ca f(a) ,= 0, e:
A =
_

_
x
1
0
.
.
.
0 x
n
_

_
Avem:
det f(A) = f(x
1
)f(x
2
) f(x
n
) = f(det A) = f(x
1
x
2
x
n
)
Luand x
1
=
1
x
, x
2
= x, x
3
= = x
n
= a
f(a
n2
) = f
_
1
x
_
f(x)(f(a))
n2
Daca f(x) = a
0
+ a
1
x + + a
k
x
k
obt inem f(x) = a
k
x
k
si revenind la prima relat ie:
f(x) = x
k
,
n
= care verica:
det(A
k
) =
n
(det A)
k
= (det A)
k
.
Deci polinoamele au forma: f(x) = x
k
, cu
n
= .
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 113
Problema 3.50 Sa se determine num arul matricelor de tip (m, n) cu elemente a
ij
1
pentru care produsul elementelor ecarei linii si ecarei coloane este 1.
Solut ie. Se calculeaza produsul elementelor matricei An doua moduri:

i=1,m
j=1,n
a
ij
=

i=1,m
_
_

j=1,n
a
ij
_
_
=

i=1,m
(1) = (1)
m

i=1,m
j=1,n
a
ij
=

j=1,n
_
_

i=1,m
a
ij
_
_
=

i=1,m
(1) = (1)
n
rezulta (1)
m
= (1)
n
(1)
m+n
= 1 m+n este par.
Deci daca m+n este impar nu exista matrice cu proprietatea din enunt .
Daca m + n este par vom arata c a exista o biject ie ntre mult imea matricelor de tip
(m1, n 1) cu elemente din 1 si mult imea matricelor de tip (m, n) cu proprietatea
ceruta.
Fie B = [b
ij
]
i=1,m1
j=1,n1
, b
ij
1.
Denim matricea A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
astfel
a
ij
= b
ij
, pentru i = 1, m1, j = 1, n 1
a
in
=
n1

j=1
a
ij
, pentru i = 1, m1
a
mj
=
m1

i=1
a
ij
, pentru j = 1, n 1
a
mn
=

j=1,n1
a
mj
= (1)
n

i=1,m1
j=1,n1
a
ij
=

i=1,m1
a
in
= (1)
n

i=1,m1
j=1,n1
a
ij
care verica proprietatea ceruta.
Evident si invers, dintr-o matrice A de tip (m, n) cu proprietatea ceruta, prin eliminarea
unei linii si coloane obt inem o matrice A.
Deci numarul elementelor este 2
(m1)(n1)
(numarul funct iilor denite pe o mult ime
cu (m1)(n 1) elemente cu valori n mult imea 1 cu doua elemente).
Problema 3.51 Sa se determine numarul matricelor A /
m,n
(Z
p
), p prim, care au
suma elementelor de pe ecare linie si coloana egala cu r (r ,= 0).
Solut ie. Din

i=1,m
1,n
a
ij
=

i=1,m
r = mr si

i=1,m
j=1,n
a
ij
=

j=1,n
r = nr rezulta mr = nr
(mn)r = 0 p [ mn.
Deci daca mn nu este divizibil cu p nu exista matrice cu proprietatea ceruta.
Daca p [ mn aratam ca exista o biject ie ntre mult imea ceruta si M
m1,n1
(Z
p
).
Fie B /
m1,n1
(Z). Denim matricea A /
m,n
(Z
p
):
a
ij
= b
ij
, i = 1, m1, j = 1, n 1
a
in
= r
n1

j=1
a
ij
, i = 1, m1
114
a
mj
= r
m1

i=1
a
ij
, j = 1, n 1
a
m,n
= r
m1

i=1
a
in
=

i=1,m1
j=1,n1
a
ij
(n 2)r =

i=1,m1
j=1,n1
a
ij
(m2)r = r
n1

j=1
a
mj
Deci A are proprietatea ceruta.
Evident funct ia astfel denita (f(B) = A) este injectiva si inversa sa este funct ia care
asociaza matricei A, matricea obt inuta prin eliminarea ultimei linii si coloane.
Deci numarul matricelor este p
(m1)(n1)
(numarul funct iilor de la o mult ime cu (m
1)(n 1) elemente cu valori n Z
p
cu p elemente).
Problema 3.52 Fie A /
n
(1) astfel ca A
2
= I
n
. Sa se arate ca n este par si exista
o matrice P /
n
(1) astfel ca
P
1
AP =
_

_
0 I
k
I
k
0
_

_, n = 2k.
Solut ie. Forma Jordan verica aceeasi relat ie J
2
A
= I
n
, la fel si ecare celula Jordan.
Valorile proprii verica relat ia
2
= 1 deci i, i si polinomul caracteristic ind real,
ele se cupleaza n perechi, deci sunt n numar par. Daca forma Jordan nu ar diagonala
atunci J
2
A
,= I
n
, deci forma Jordan este
J
A
=
_
iI
k
0
0 iI
k
_
a carei forma reala este
J
(1)
A
=
_
0 I
k
I
k
0
_
.
Problema 3.53 Sa se arate ca daca A /
5
(1) si A
5
= I, atunci det(AI) = 0.
Solut ie. Daca prin absurd det(A I) ,= 0, atunci din A
5
I = 0 (A I)(A
4
+
A
3
+ A
2
+ A + I) = 0 rezulta A
4
+ A
3
+ A
2
+ A + I = 0. Daca este o valoare proprie
atunci ea verica ecuat ia x
4
+x
3
+x
2
+x + 1 = 0 care are doar radacini complexe x
1
, x
1
si x
2
, x
2
. Polinomul caracteristic ind cu coecient i reali de grad impar trebuie sa aiba cel
put in o radacina reala (aceasta nu poate decat = 1).
Problema 3.54 Fie A /
n
(C) o matrice cu valorile proprii distincte si
C(A) = B M
n
(C)[ AB = BA.
a) Sa se arate ca toate matricele din C(A) au aceeasi vectori proprii.
b) Sa se arate ca C(A) este un subspat iu vectorial n /
n
(C) de baza
I, A, A
2
, . . . , A
n1
.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 115
Solut ie. a) Fie
1
, . . . ,
n
valorile proprii distincte ale lui A si X
1
, . . . , X
n
vectorii
proprii corespunzatori. Subspat iile V
k
= X[ AX =
k
X = aX
k
[ a C sunt de
dimensiune 1. Daca B C(A) atunci A(BX
k
) = B(AX
k
) =
k
(BX
k
) deci BX
k
V
k
sau
BX
k
=
k
X
k
,
k
C, deci X
k
este vector propriu pentru B.
Observat ie.

In baza X
1
, . . . , X
n
matricele din C(A) au forma diagonala.
b) Din observat ia anterioara C(A) =
_

1
0
.
.
.
0
k
_

_,
k
C, deci C(A) este spat iu
vectorial de dimensiune n. E sucient sa aratam ca matricele I, A, . . . , A
n1
sunt liniar
independente.
Daca a
1
I + a
2
A + + a
n
A
n1
= 0 P(A) = 0, atunci P(A)X
k
= P(
k
)X
k
= 0,
deci P(
k
) = 0, k = 1, n
_

_
1
1
. . .
n1
1
1
2
. . .
n1
2
. . . . . . . . . . . .
1
n
. . .
n1
n
_

_
a
1
a
2
.
.
.
a
n
_

_
=
_

_
0
0
.
.
.
0
_

_
si cum matricea din dreapta este o matrice Vandermonde de numere distincte rezulta
a
1
= = a
n
= 0.
Problema 3.55 a) Sa se arate ca orice matrice este asemenea cu matricea obt inuta prin
simetrie fat a de centrul ei.
b) Sa se arate ca o matrice este asemenea cu transpusa ei.
Solut ie. a) Consideram matricea
J =
_

_
0 1
.
.
.
1 0
_

_, J = J
1
Daca nmult im cu J n stanga se rastoarna liniile, iar daca nmult im pe J n dreapta
se rastoarna coloanele.
b) Aducem A la forma canonica Jordan
A
_

_
J

1
.
.
.
J

k
_

_
Pentru o celula Jordan J

matricea obt inuta prin simetrie centrala este (J

) = J
t


J
A
J
t
A
prin
Q =
_

_
J
1
.
.
.
J
k
_

_
deci
A = PJ
A
P
1
, A
t
= P
t
J
t
A
(P
1
)
t
= P
t
QJ
A
Q
1
(P
1
) = (P
t
QP
1
)A(PQ
1
(P
1
)
t
)
A
t
A prin P
t
QP
1
.
116
Problema 3.56 Sa se arate ca orice matrice A /
n
(C) este asemenea cu o matrice
simetrica S
A
/
n
(C).
Solut ie. Este sucient sa demonstram pentru A celula Jordan, chiar mai particular
A = J
0
.
Consideram P =
1

2
(I +iJ), PP = I, unde
J =
_

_
0 1
.
.
.
1 0
_

_
Avem prin calcul direct
J
0
=
_

_
0 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
0 0
_

_
, J
0
J =
_

_
0 1 0
.
.
.
.
.
.
1
.
.
.
0 0
_

_
JJ
0
=
_

_
0 0
.
.
.
1
.
.
.
.
.
.
0 1 0
_

_
, JJ
0
J =
_

_
0 0
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 1 0
_

_
PJ
0
P
1
=
1
2
(I +iJ)J
0
(I iJ) =
1
2
(J
0
+JJ
0
J) +
i
2
(JJ
0
J
0
) =
=
1
2
_

_
0 1 0
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
0 1 0
_

_
+
i
2
_

_
0 1 0
.
.
.
.
.
.
1
1
.
.
.
.
.
.
0 1 0
_

_
care este simetrica.
Problema 3.57 Fie A /
n
(C). Sa se arate ca A are n valori proprii distincte daca si
numai daca singura matrice nilpotenta cu care comuta este matricea nula.
Solut ie. Daca A are valorile proprii distincte
1
,
2
, . . . ,
n
, atunci forma sa canonica
Jordan este
J
A
= P
1
AP = diag[
1
,
2
, . . . ,
n
].
Fie B /
n
(C) o matrice nilpotenta cu care A comuta. Din AB = BA rezulta
J
A
(P
1
BP) = (P
1
BP)J
A
din care rezulta ca matricea P
1
BP este diagonala si n plus nilpotenta, deci
P
1
BP = 0 B = 0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 117
Reciproc, vom arata ca daca A are o valoare proprie multipla, atunci exista o matrice
nilpotenta nenula B cu care A comuta. Fie J
A
= P
1
AP forma canonica Jordan a matricei
A,
J
A
= diag[J

1
, J

2
, . . . , J

k
]
n care blocul Jordan J

1
are dimensiunea 2. Consideram blocul Jordan B
1
de aceeasi
dimensiune cu J

1
, cu zero pe diagonala si construim matricea
B
t
= diag[B
1
, B
2
, . . . , B
k
]
n care B
2
= . . . = B
k
= 0. Observam ca
J
A
B
t
= B
t
J
A
P
1
APB
t
= B
t
P
1
AP
A (PB
t
P
1
) = (PB
t
P
1
)A
iar matricea B = PB
t
P
1
este nilpotenta si nenula.
Problema 3.58 Fie A, B, C, D /
n
(1) astfel ca matricele AB
t
si CD
t
sa e simetrice
si AD
t
BC
t
= I
n
. Sa se arate ca A
t
D C
t
B = I
n
.
Putnam
Solut ie. Din condit iile date prin transpunere obt inem:
AB
t
= BA
t
, CD
t
= DC
t
si DA
t
CB
t
= I
n
care pot scrise sub forma
_
A B
C D
_

_
D
t
B
t
C
t
A
t
_
=
_
I
n
0
0 I
n
_
= I
2n

MN = I
2n
NM = I
2n

_
D
t
B
t
C
t
A
t
_

_
A B
C D
_
=
_
I
n
0
0 I
n
_

C
t
B +A
t
D = I
n
.
Problema 3.59 Fie A, B, C, D /
n
(C) astfel ca matricea M =
_

_
A B
C D
_

_ sa e in-
versabila si notam M
1
=
_

_
E F
G H
_

_, cu E, F, G, H /
n
(C).
Sa se arate ca det M det H = det A.
IMC, 1997
Solut ie.

In egalitatea
_
A B
C D
_

_
I
n
F
0 H
_
=
_
A 0
C I
n
_
se trece la determinant i.
118
Problema 3.60 Fie A, B, C /
n
(C) cu A inversabila. Sa se arate ca
det
_

_
A B
B
t
C
_

_ = det A det(C B
t
A
1
B).
Concurs Rusia, 2004
Solut ie.

In egalitatea:
_
A B
B
t
C
_
=
_
I
n
0
B
t
A
1
I
n
_

_
A 0
0 C B
t
A
1
B
_

_
I
n
A
1
B
0 I
n
_
se trece la determinant i.
Problema 3.61 Fie A /
4,2
(1) si B /
2,4
(1) astfel ca
AB =
_

_
1 0 1 0
0 1 0 1
1 0 1 0
0 1 0 1
_

_
.
Sa se determine BA.
IMC, 2004
Solut ie. Fie A =
_
A
1
A
2
_
, B =
_
B
1
B
2

, cu A
1
, A
2
, B
1
, B
2
/
2
(1).
Avem
AB =
_
I
2
I
2
I
2
I
2
_
=
_
A
1
A
2
_
_
B
1
B
2

=
_
A
1
B
1
B
1
B
2
A
2
B
1
A
2
B
2
_
deci
A
1
B
1
= A
2
B
2
= I
2
si A
1
B
2
= A
2
B
1
= I
2
.
Astfel B
1
= A
1
1
, B
2
= A
1
2
si A
2
= B
1
2
= A
1
, deci
BA =
_
B
1
B
2

_
A
1
A
2
_
= B
1
A
1
+B
2
A
2
= 2I
2
=
_
2 0
0 2
_
.
Problema 3.62 Fie A, B /
2
(1) avand valorile proprii 1 si 3, respectiv 2 si 4. Pot
valorile proprii ale matricei A+B 5 si 6? Dar 1 si 9?
Concurs Rusia
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 119
Solut ie. Avem Tr A = 1 + 3 = 4, Tr B = 2 + 4 = 6 si Tr (A + B) = Tr A + Tr B
5 + 6 = 4 + 6 fals, deci n primul caz r aspunsul este negativ.

In cazul al doilea Teorema Cayley-Hamilton pentru A, B si A+B da:


A
2
4A+ 3I
2
= 0 (A2I
2
)
2
= I
2
B
2
6B + 8I
2
= 0 (A3I
2
)
2
= I
2
(A+B)
2
10(A+B) + 5I
2
= 0 (A+B 5I
2
)
2
= 16I
2
Notam A2I
2
= X, B 3I
2
= Y obt inem relat iile
X
2
= Y
2
= I
2
si (X +Y )
2
= 16I
2
X
2
+Y
2
+XY +Y X = 16I
2

XY +Y X = 14I
2
()

In () nmult im cu X la dreapta si obt inem


Y +XY X = 14X
nmult im cu Y la stanga si obt inem
X +XY X = 14Y
Prin scadere rezulta X = Y si atunci (X + Y )
2
= 4I
2
,= 16I
2
, deci nici acest caz nu
poate exista.
Problema 3.63 Fie A /
3
(C) cu det A = 1, Tr A = Tr A
1
= 0. Sa se arate ca A
3
= I
n
.
Iran
Solut ie. Fie
1
,
2
,
3
valorile proprii ale lui A. Avem:

3
= 1,
1
+
2
+
3
= 0,
1

1
+
1

2
+
1

3
= 0
S
1
= 0, S
2
= 0, S
3
= 1 f
A
(x) = x
3
1
si din Teorema Cayley-Hamilton rezulta A
3
= I
3
.
Problema 3.64 Fie A, B /
n
(C) astfel ca AB +A+B = 0. Sa se arate ca AB = BA.
IMC, 2003
Solut ie. Avem AB +A+B +I
n
= I
n

(A+I
n
)(B +I
n
) = I
n
(B +I
n
)(A+I
n
) = I
n

BA+A+B = 0 AB = BA.
Observat ie. Analog daca AB = A+B atunci AB = BA.
Problema 3.65 Fie A, B /
n
(1) astfel ca A
2
+ B
2
= AB si matricea AB BA este
inversabila. Sa se arate ca n este divizibil cu 3.
120
IMC, 1997
Solut ie. Fie =
1 +i

3
2
, radacina de ordin 3 a unitat ii (
3
= 1) si C = A + B.
Avem
CC = (A+B)(A+B) = A
2
+BA+AB +B
2
= AB +BA+AB = (BAAB).
Deoarece det(CC) = det C det C = [ det C[
2
0 si pe de alta parte
det(CC) =
n
det(BAAB),
rezulta ca det(BAAB) = 0 sau
n
1 n se divide cu 3.
Problema 3.66 Fie A, B, C /
n
(C) cu A inversabila si (AB)C = BA
1
. Sa se arate
ca C(AB) = A
1
B.
IMC, 2009
Solut ie. (AB)C = BA
1
AC BC BA
1
+AA
1
= I
n

(AB)(C +A
1
) = I
n
(C +A
1
)(AB) = I
n
C(AB) = A
1
B.
Problema 3.67 Fie A
1
, A
2
, . . . , A
k
/
n
(1) astfel ca
A
1
A
t
1
+A
2
A
t
2
+. . . +A
n
A
t
n
= 0.
Sa se arate ca A
1
= A
2
= . . . = A
n
= 0.
Solut ie. Consideram matricea cu blocuri
A =
_
A
1
A
2
. . . A
k

/
n,kn
(1)
si condit ia data se scrie sub forma
AA
t
= 0 Tr (AA
t
) = 0
n

i=1
kn

j=1
[a
ij
[
2
= 0
a
ij
= 0, i = 1, n, j = 1, kn, deci A = 0.
Problema 3.68 Fie A /
n
(C) o matrice cu proprietatea ca pentru orice X /
n,1
(C)
exista N
X
N

astfel ca A
N
X
X = 0. Sa se arate ca A
n
= 0.
Solut ie. Fie
E
1
=
_

_
1
0
.
.
.
0
_

_
, E
2
=
_

_
0
1
.
.
.
0
_

_
, . . . , E
n
=
_

_
0
0
.
.
.
1
_

_
baza canonica si N = maxN
E
1
, N
E
2
, . . . , N
En
.
Avem:
A
N
E
1
= A
N
E
2
= . . . = A
N
E
n
= 0 sau A
N
I
n
= 0,
deci A
N
= 0 si din Teorema Cayley-Hamilton rezulta A
n
= 0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 121
Problema 3.69 Fie A, B /
n
(C) astfel ca A
2
B +BA
2
= 2ABA. Sa se arate ca exista
un numar natural k astfel ca (AB BA)
k
= 0.
IMC, 2009
Solut ie. Daca notam C = ABBA atunci relat ia data se scrie sub forma ACCA =
0 AC = CA.
Avem:
C
m+1
= C
m
(AB BA) = A(C
m
B) (C
m
B)A,
deci Tr (C
m+1
) = 0, pentru orice m 0. Din Tr (C) = Tr (C
2
) = . . . = Tr (C
n
) = 0
rezulta ca toate valorile proprii ale matricei C sunt egale cu zero, polinomul caracteristic
este f
C
(x) = x
n
si din teorema Cayley-Hamilton rezulta C
n
= 0.
Problema 3.70 Fie A, B /
n
(1) astfel ca AB BA = aA, unde a ,= 0.
a) Sa se arate ca pentru orice k N

avem A
k
B BA
k
= akA
k
.
b) Sa se arate ca A
n
= 0.
IMC, 1994
Solut ie. a) Prin induct ie dupa k, daca n relat ia A
k
B BA
k
= akA
k
nmult im cu A
obt inem:
A
k+1
B ABA
k
= akA
k+1
.
Acum nlocuim AB cu BA+aA si obt inem:
A
k+1
B (BA+aA)A
k
= akA
k+1

A
k+1
B BA
k+1
= a(k + 1)A
k+1
.
b) Trecand la urme n relat ia de la a) obt inem:
Tr (akA
k
) = Tr (A
k
B) Tr (BA
k
) = 0,
deci Tr (A
k
) = 0. Din Tr A = Tr A
2
= . . . = Tr A
n
= 0 rezulta ca toate valorile proprii
ale matricei A sunt egale cu zero. Polinomul caracteristic este f
A
(x) = x
n
si din teorema
Cayley-Hamilton rezulta A
n
= 0.
Problema 3.71 Fie A, B /
n
(C) doua matrice pentru care exista numerele distincte
z
0
, z
1
, z
2
, . . . , z
n
C astfel ca matricele C
k
= A + z
k
B, k = 0, n sa e nilpotente. Sa se
arate ca matricele A si B sunt nilpotente.
IMC, 1995
Solut ie. O matrice X /
n
(C) este nilpotenta daca si numai daca
X
n
= 0.
122
Considerand matricea Z(z) = A+zB, avem ca
(A+zB)
n
= 0 pentru orice z z
0
, z
1
, . . . , z
n
.
Avem
(A+zB)
n
= A
n
+zD
1
+z
2
D
2
+. . . +z
n1
D
n1
+z
n
B
n
= 0
unde D
1
, D
2
, . . . , D
n1
/
n
(C). Deoarece pe ecare pozit ie (i, j) polinomul se anuleaza
n n + 1 numere distincte, el este identic nul, deci n A
n
si n B
n
elementele de pe orice
pozit ie (i, j) sunt egale cu zero. Deci A
n
= B
n
= 0.
Problema 3.72 Fie A /
n
(1) astfel ca 3A
3
= A
2
+ A + I
n
. Sa se arate ca sirul A
k
converge la o matrice idempotenta.
IMC, 2003
Solut ie. Polinomul minimal al matricei A este divizor al polinomului f(x) = 3x
3

x
2
x 1, care are trei radacini distincte. Rezulta ca matricea A este diagonalizabila.
Valorile proprii sunt
1
= 1 si
2,3
=
1 i

2
3
cu [
2,3
[ =

5
3
< 1. Astfel ca
lim
k
A
k
=
_
I
p
0
0 0
_
= B
unde p este numarul valorilor proprii egale cu 1. Evident B
2
= B.
Problema 3.73 Fie A, B /
2
(Z) astfel ca matricele A, A+B, A+2B, A+3B si A+4B
sa e inversabile si inversele lor sa e n /
2
(Z). Sa se arate ca A+ 5B este inversabila si
(A+ 5B)
1
/
2
(Z).
Putnam, 1994
Solut ie. Consideram polinomul de grad 2, f
A,B
(x) = det(A + xB) si observam ca
daca C /
2
(Z), atunci C
1
/
2
(Z) daca si numai daca det C 1, 1.
Din condit iile date avem: f
A,B
(0), f
A,B
(1), f
A,B
(2), f
A,B
(3) si f
A,B
(4) sunt ecare egale
cu 1 sau 1, cel put in trei din ele au aceeasi valoare. Din f
A,B
(i) = f
A,B
(j) = f
A,B
(k) si
gradf
A,B
2 rezulta ca f
A,B
este constant (egal cu 1 sau cu 1), deci si f
A,B
(5) 1, 1,
adica matricea A+ 5B este element inversabil n inelul /
2
(Z).
Problema 3.74 Fie A, B /
2
(1) astfel ca exista n 1 cu (AB BA)
n
= I
2
. Sa se
arate ca n este par si ca (AB BA)
4
= I
2
.
Putnam
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 123
Solut ie. Fie C = AB BA cu Tr (C) = 0 deci
C
2
= det C I
2
unde C =
_
a b
c a
_
.
Avem: C
2k
= (det C)
k
I
2
si C
2k+1
= (det C)
k
C ,= I
2
.
Ramane ca
(det C)
k
= 1 (a
2
+bc)
k
= 1 a
2
+bc 1, 1 C
4
= (1)
2
I
2
= I
2
.
Problema 3.75 Fie A, B, C, D /
2
(C) si notam [A, B] = AB BA. Sa se arate ca
exista C astfel ca
[A, B] [C, D] [C, D] [A, B] = I
2
.
Putnam
Solut ie. Avem Tr [A, B] = 0, deci exista C astfel ca
[A, B]
2
= I
2
( = det[A, B]).
Analog exista , C astfel ca
[C, D]
2
= I
2
si [A, B] + [C, D]
2
= I
2
.
Rezulta
[A, B] [C, D] + [C, D] [A, B] = ([A, B] + [C, D])
2
[A, B]
2
[C, D]
2
= ( )I
2
deci = .
Problema 3.76 Fie A /
3,2
(C), B /
2,3
(C) astfel ca
AB =
_

_
8 2 2
2 5 4
2 4 5
_

_
.
Sa se arate ca BA = 9I
2
.
Putnam
Solut ie. Prin calcul (AB)
2
= 9(AB) rang (AB)
2
= rang (AB) = 2
rang A(BA)B = 2 rang (BA) 2
si cum BA /
2
(C) rang (BA) = 2, deci BA este inversabila. Deci
(AB)
2
= 9AB B(AB)
2
A = 9BABA (BA)
3
= 9(BA)
2
BA = 9I
2
.
124
Problema 3.77 Fie A /
n
(1), A ,= 0 astfel ca a
ik
a
jk
= a
kk
a
ij
pentru orice i, j, k =
1, n. Sa se arate ca:
a) Tr A ,= 0.
b) A
t
= A.
c) f
A
(x) = x
n1
(x Tr A).
Iran
Solut ie. Fie B = AA
t
= [b
ij
], avem
b
ij
=
n

k=1
a
ik
a
jk
=
n

k=1
a
kk
a
ij
= a
ij
(Tr A)
B = (Tr A)A AA
t
= (Tr A)A ()
a) Daca prin absurd Tr A = 0 AA
t
= 0 Tr (AA
t
) = 0 A = 0.
b) Din () prin transpunere
(AA
t
)
t
= (Tr A)A
t
AA
t
= (Tr A)A
t
A = A
t
.
c) Este sucient sa aratam ca rang A = 1 deci ca coloanele sunt proport ionale. Din
Tr A ,= 0 rezulta ca exista a
kk
,= 0. Avem
C
j
=
a
jk
a
kk
C
k
.
Problema 3.78 Fie A, B /
n
(C) astfel ca rang (AB BA) = 1. Sa se arate ca (AB
BA)
2
= 0.
IMC, 2000
Solut ie. Matricea C = ABBA ind de rang 1 are cel mult o valoare proprie nenula
si daca o notam cu atunci Tr (C) = . Pe de alta parte Tr (C) = Tr (AB) Tr (BA) = 0,
deci = 0. Astfel ca toate valorile proprii ale matricei C sunt egale cu zero.

In plus n
forma canonica Jordan a matricei C exista un singur bloc de dimensiune 2 (n rest este
diagonala) si atunci J
2
C
= 0, deci C
2
= 0.
Problema 3.79 Fie A, B /
n
(1) astfel ca Tr (AA
t
+ BB
t
) = Tr (AB + A
t
B
t
). Sa se
arate ca A = B
t
.
Putnam
Solut ie. Tr (AA
t
+BB
t
) = Tr (AA
t
) + Tr (BB
t
)
= Tr (AA
t
) + Tr (B
t
B) = Tr (AA
t
+B
t
B)
Tr (AB +A
t
B
t
) = Tr (AB) + Tr (A
t
B
t
)
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 125
= Tr (AB) + Tr (B
t
A
t
) = Tr (AB +B
t
A
t
).
Relat ia data devine:
Tr (AA
t
+B
t
B) = Tr (AB +B
t
A
t
)
Tr (AA
t
+B
t
B AB B
t
A
t
) = 0 Tr ((AB
t
)(A
t
B)) = 0
Tr ((AB
t
)(AB
t
)
t
) = 0 AB
t
= 0 A = B
t
(din Tr (MM
t
) = 0 rezulta M = 0).
Problema 3.80 Fie A, B /
n
(C). Sa se arate ca Tr (AB)
1
2
Tr (AA

+BB

).
Solut ia 1. Avem
Tr (AB) = a
11
b
11
+a
12
b
21
+a
13
b
31
+. . . +a
1n
b
n1
+a
21
b
12
+a
22
b
22
+. . . +a
2n
b
n2
+. . . +a
n1
b
1n
+a
n2
b
2n
+. . . +a
nn
b
nn
(1)

_
[a
11
[
2
+[a
12
[
2
+. . . +[a
nn
[
2

_
[b
11
[
2
+[b
21
[
2
+. . . +[b
nn
[
2
=
_
Tr (AA

) Tr (BB

)
(2)

1
2
(Tr (AA

) + Tr (BB

)) =
1
2
Tr (AA

+BB

).

In (1) am aplicat inegalitatea Cauchy-Schwarz, iar n (2) am aplicat inegalitatea medi-


ilor.
Solut ia 2. Fie B = C

. Avem
Tr (AB) = Tr (AC

) = A, C |A| |C|
=
_
A, A
_
C

, C

=
_
Tr (AA

)
_
Tr (C

C)
=
_
Tr (AA

)
_
Tr (BB

)
1
2
(Tr (AA

) + Tr (BB

)).
Problema 3.81 Fie A /
n
(C) o matrice nesingulara cu coloanele A
1
, A
2
, . . . , A
n
si
e B /
n
(C) cu coloanele A
2
, A
3
, . . . , A
n
, 0. Sa se arate ca matricele C = BA
1
si
D = A
1
B au rangurile n 1 si toate valorile proprii sunt zero.
IMC, 1995
Solut ie. Fie
J
0
=
_

_
0 1 0 . . . 0
0 0 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . 1
0 0 0 . . . 0
_

_
celula Jordan cu = 0 pe diagonala.
Se verica relat ia B = AJ
0
J
0
= A
1
B = D si C = BA
1
= AJ
0
A
1
, deci
matricele C si J
0
sunt asemenea iar J
0
are rangul n 1 si toate valorile proprii egale cu
zero (la fel matricele C si D).
126
Problema 3.82 Fie m 2, n 2 numere naturale si a
1
, a
2
, . . . , a
m
, a
m+1
numere
reale. Sa se arate ca exista matricele A
1
, A
2
, . . . , A
m
/
n
(1) astfel ca det A
1
=
a
1
, . . . , det A
m
= a
m
si det(A
1
+. . . +A
m
) = a
m+1
.
Putnam
Solut ie. Luam
A
1
=
_

_
a
1
0
1 1 0
.
.
.
0 1
_

_
, A
2
=
_

_
a
2
b
0 1 0
.
.
.
0 1
_

_
,
A
i
=
_

_
a
i
1 0
.
.
.
0 1
_

_
, i = 3, m
si avem det A
i
= a
i
, i = 1, m
A
1
+A
2
+. . . +A
m
=
_

_
s b
1 m 0
.
.
.
0 m
_

_
, unde s = a
1
+a
2
+. . . +a
m
.
Dezvoltand cu regula lui Laplace dupa primele doua linii obt inem:
det(A
1
+A
2
+. . . +A
m
) = m
n2
(smb).
Din condit ia m
n2
(smb) = a
m+1
rezulta b = sma
m+1
m
2n
.
Problema 3.83 Fie A /
n
(1) astfel ca A
3
= A. Sa se arate ca
rang A+ rang (AI
n
) + rang (A+I
n
) = 2n.
Solut ie. Aratam mai ntai ca matricea A este diagonalizabila. Daca J

este unul
din blocurile diagonale din forma canonica Jordan avem J
3

= J

, ceea ce este fals daca


dimensiunea blocului J

este 2. Valorile proprii ale matricei A verica ecuat ia


3
=
deci 0, 1, 1 si atunci forma canonica Jordan este
J
A
=
_
_
0
n
I
p
I
q
_
_
si avem:
rang A = rang J
A
= p +q, rang (AI
n
) = r +q si rang (A+I
n
) = r +p,
deci rang A+ rang (AI
n
) + rang (A+I
n
) = 2(n +p +q) = 2n.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 127
Problema 3.84 Fie A /
n
(1, 1), n impar. Notam cu a
i
produsul elementelor de
pe linia i si cu b
j
produsul elementelor de pe coloana j. Sa se arate ca
n

i=1
a
i
+
n

j=1
b
j
,= 0.
Iran
Solut ie. Consideram matricea J
n
= [1] cu toate elementele egale cu 1 si avem
a
i
= b
j
= 1, i, j

a
i
+

b
j
= 2n = 4k + 2 (pentru n = 2k + 1).
Orice matrice A /
n
(1, 1) se obt ine nlocuind succesiv n J
n
cate un 1 cu cate
un 1. La ecare astfel de modicare se schimba cate un a
i
n a
i
si cate un b
j
n b
j
si astfel suma

a
i
se mareste sau se micsoreaza cu 2 si la fel

b
j
astfel ca suma
A +B =

a
i
+

b
j
creste cu 4 sau scade cu 4 sau ramane la fel. Pornind de la suma
4k + 2 n nal obt inem pentru orice A dat o suma de forma 4p + 2 ,= 0.
Observat ie. Pentru n par n = 2k (k impar) un contraexemplu este matricea
Hadamard
H
4k
=
_
J
k
J
k
J
k
J
k
_
cu a
1
= . . . = a
k
= 1, a
k+1
= . . . = a
2k
= 1, b
1
= . . . = b
k
= 1, b
k+1
= . . . = b
2k
= 1.
Problema 3.85 Fie A /
n
(C) astfel ca A
2
= I
n
si
n

j=1
a
ij
= s, i = 1, n. Sa se
determine valorile posibile ale lui s.
Iran
Solut ie. Notam A
2
= B = [b
ij
] si avem:
b
ij
=
n

k=1
a
ik
a
kj
.
Avem
n

i,j=1
b
ij
= n
n

i,j=1
_
n

k=1
a
ik
a
kj
_
= n
n

k=1
_
_
_
n

i,j=1
a
ik
..

i
a
kj
..

j
_
_
_ = n
n

k=1
(a
1k
+. . . +a
nk
)(a
k1
+. . . +a
kn
) = n
n

k=1
(a
1k
+. . . +a
nk
)s = n
__
n

k=1
a
1k
_
+. . . +
_
n

k=1
a
nk
__
s = n
ns
2
= n s
2
= 1, deci s 1, 1.
Observat ie. s = 1 pentru A = I
n
si s = 1 pentru A = I
n
.
128
Problema 3.86 Fie A /
n
(Z), det A ,= 0, astfel ca pentru orice k N

exista X
k

/
n
(Z) astfel ca X
k
k
= A. Sa se arate ca A = I
n
.
Solut ie. Pentru orice numar prim p care nu divide det A, matricea

X
k
este inversabila
n /
n
(Z
p
) si daca luam k = [GL
n
(Z
p
)[ avem din teorema lui Lagrange ca (

X
k
)
k
=

I
n
,
deci

A =

I
n
A I
n
(mod p). Rezulta ca toate elementele matricei A I
n
sunt
divizibile cu p. Deoarece aceasta are loc pentru toate numerele prime p care nu divid det A
(o innitate), rezulta AI
n
= 0, deci A = I
n
.
Problema 3.87 Fie A, B, C, D /
n
(C) astfel ca A
k
C = DB
k
, pentru orice k N

.
a) Sa se arate ca daca A si B sunt inversabile, atunci C = D.
b) Daca matricele A si B nu au valori proprii comune, sa se arate ca ecuat ia AX = XB
are doar solut ia X = 0 iar ecuat ia AY Y B = C are o singura solut ie, pentru orice
C /
n
(C).
Solut ie. a) Fie f
A
, f
B
polinoamele caracteristice ale matricelor A si B si
g = f
A
f
B
=
m

k=1
a
ik
x
k
+a
0
, cu a
0
= f
A
(0)f
B
(0) ,= 0.
Avem g(A) = g(B) = 0 deci
g(A)C = Dg(B)

A
k
C +a
0
C =

DB
k
+a
0
D C = D.
b) Fie X o solut ie a ecuat iei AX = XB (exista cel put in solut ia banala). Prin induct ie
A
k
X = XB
k
, k N

f
A
(A)X = Xf
A
(B) Xf
A
(B) = 0.
Daca valorile proprii ale lui A sunt
1
,
2
, . . . ,
n
atunci
f
A
(x) = (x
1
) . . . (x
n
), f
A
(B) = (B
1
I) . . . (B
n
I)
si det(B
i
I) ,= 0 f
A
(B) este inversabila si atunci X = 0.
Consideram ecuat ia AY Y B = C ca sistem de n
2
ecuat ii liniare cu n
2
necunoscute
(elementele matricei Y ). Matricea sistemului este aceeasi cu a sistemului AX XB = 0
care am vazut ca are doar solut ie unica. Atunci si sistemul neomogen are doar solut ie
unica.
Problema 3.88 Fie A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
o matrice cu elementele numere pozitive. Numim
transformare nlocuirea tuturor elementelor de pe o linie sau de pe o coloana cu inversele
lor. Sa se arate ca putem efectua o succesiune de transformari care modica matricea
A n matricea B cu proprietatea ca produsul tuturor elementelor de pe ecare linie si de
pe ecare coloana este cel put in 1.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 129
Solut ie. Daca C este o matrice obt inuta prin transformari din A, atunci c
ij
= a
ij
sau
c
ij
=
1
a
ij
, deci numarul matricelor ce pot obt inute din A este nit (maxim 2
mn
). Fie
B matricea pentru care produsul tuturor elementelor este maxim (dintre toate matricele
obt inute prin transformari succesive din A). Aratam ca B are proprietatea ceruta. Daca
de exemplu, prin absurd ar exista o linie sau coloana cu produsul elementelor mai mic ca
1, facemn ea transformarea care inverseaza elementele acestei linii sau coloane si obt inem
o matrice B
1
n care produsul elementelor este strict mai mare (contradict ie cu alegerea
matricei B).
Problema 3.89 Fie A /
n
(C) o matrice cu proprietatea
S(A) = S(A
2
) = = S(A
n
) = 0,
unde S(A
k
) este suma tuturor elementelor matricei A
k
, k = 1, n.
Sa se arate ca:
a) Determinantul matricei A este egal cu zero.
b) S(A
k
) = 0, pentru orice k N

.
c) Sa se dea exemplu de matrice nenula A cu proprietatea din enunt .
Solut ie. Din teorema Cayley-Hamilton scriem relat ia
A
n

1
A
n1
+
2
A
n2
+ (1)
n1

n1
A+ (1)
n
det A I
n
= 0 (1)
a) Aplicam n (2) funct ia S si obt inem
S(A
n
)
1
S(A
n1
) + + (1)
n1

n1
S(A) + (1)
n
det A n = 0
si din ipoteza rezulta det A = 0.
b)

Inmult im n (1) cu A si apoi aplicam S, obt inem S(A
n+1
) = 0.

Inmult im n (1) cu A
2
si apoi aplicam S, obt inem S(A
n+2
) = 0.
Prin induct ie rezulta S(A
n+k
) = 0, k N.
c) Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n
1 cu x
1
+x
2
+ +x
n
= 0 si
X =
_

_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_

_
,= 0.
Denim A = XX
t
si avem
S(A) = (x
1
+x
2
+ +x
n
)
2
= 0.
A
2
= XX
t
XX
t
= (x
2
1
+x
2
2
+ +x
2
n
)A, deci S(A
2
) = 0
A
k
= (x
2
1
+x
2
2
+ +x
2
n
)
k1
A, deci S(A
k
) = 0, k N

.
130
Problema 3.90 Fie U = z C [ [z[ = 1 si A, B /
n
(C) astfel ca det B ,= 0,
AB = BA si det(A+zB) U pentru orice z U. Sa se arate ca det B U si A
n
= 0.
Solut ie. Funct ia f(z) = det(A+zB) = a
0
+a
1
z +a
2
z
2
+ +a
n
z
n
este polinomiala
de grad n (a
n
= det B ,= 0).
Condit ia det(A + zB) U pentru orice z U se scrie f(z)(f(z)) = 1, pentru orice z
cu z =
1
z
. Avem
(a
0
+a
1
z +a
2
z
2
+ +a
n
z
n
)(a
0
+a
1
z +a
2
z
2
+ +a
n
z
n
) = 1
(a
0
+a
1
z +a
2
z
2
+ +a
n
z
n
)(a
0
z
n
+a
1
z
n1
+a
2
z
n2
+ +a
n
) = z
n
.
Ultima egalitate avand loc pentru o innitate de valori ale lui z, ea este identitate de
polinoame. Prin identicarea coecient ilor obt inem succesiv:
a
0
a
n
= 0, a
n
,= 0 a
0
= 0
a
1
a
n
= 0 a
1
= 0, a
2
a
n
= 0 a
2
= 0, . . . , a
n1
a
n
= 0 a
n1
= 0 si
a
n
a
n
= 1 [ det B[ = 1 det B U.

In concluzie
f(z) = a
n
z
n
det(A+zB) = det B z
n

det[B(B
1
A+zI
n
)] = det B z
n
det B det(B
1
A+zI
n
) = det B z
n

det(B
1
A+zI
n
) = z
n
h(z) = z
n
,
unde h este polinomul caracteristic al matricei C = B
1
A. Conform teoremei Cayley-
Hamilton
(B
1
A)
n
= 0 (B
1
A)
n
= 0 (B
1
)
n
A
n
= 0 A
n
= 0
Observat ie. Condit ia AB = BA este necesara dupa cum se vede din urmatorul exem-
plu:
A =
_

_
0 0
1
.
.
.
0 1
_

_
, B =
_

_
0 1
1
.
.
.
0
.
.
.
.
.
.
0 1 0
_

_
AB ,= BA
det(A+zB) = (1)
n+1
z
n
; [ det(A+zB)[ = 1, deci [z[ = 1 dar A
n
= A ,= 0.
Problema 3.91 Fie A o matrice de ordin 2n, n 1, cu elementele numere naturale si cu
proprietatea:
(P): pentru orice doua linii L
i
, L
j
cu i ,= j, suma lor L
i
+L
j
cont ine n elemente numere
pare si n elemente numere impare.
a) Sa se arate ca pentru orice doua coloane C
i
si C
i
cu i ,= j, suma lor C
i
+C
j
cont ine
n elemente numere pare si n elemente numere impare.
b) Sa se arate ca pentru orice k 1 exista matrice de ordin 2
k
cu proprietatea (P).
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 131
Solut ie. a) Asociem matricei A = [a
ij
], matricea B = [b
ij
] n care b
ij
= 1 daca a
ij
este numar par si b
ij
= 1 daca a
ij
este numar impar (b
ij
= (1)
a
ij
).
Observam ca matricea A are proprietatea (P) daca si numai daca produsul oricaror
doua linii L
t
i
si L
t
j
din matricea B cont ine n de 1 si n de 1, adica
2n

k=1
b
ik
b
jk
= 0.
Deoarece
2n

k=1
(b
ik
)
2
= 2n, i = 1, 2n rezulta ca A are proprietatea (P) daca si numai daca
B B
t
= 2n I
2n
. Evident avem si B
t
B = 2nI
2n
, relat ie care reinterpretata da aceleasi
condit ii asupra coloanelor matricei B, respectiv asupra coloanelor matricei A.
b) Denim
B
2
=
_
1 1
1 1
_
si B
2
k+1 =
_
B
2
k B
2
k
B
2
k B
2
k
_
, k 1,
respectiv
A
2
=
_
1 1
0 1
_
si A
2
k+1 =
_
A
2
k A
2
k
A
2
k A
2
k
_
, k 1,
unde [a
ij
] = [a
ij
] si 1 = 0, 0 = 1.
Observat ie. Se poate pune urmatoarea problema: care sunt numerele naturale n pen-
tru care exista A de dimensiune 2n cu proprietatea (P)?
Nu stim raspunsul, dar credem ca sunt numai numerele de forma n = 2
k
, k N.
Problema 3.92 Cu numerele reale a
1
, a
2
, . . . , a
n
; b
1
, b
2
, . . . , b
n
denim matricele patratice
de ordin n: A = [a
ij
], B = [b
ij
], unde a
ij
= a
i
b
j
si
b
ij
=
_

_
1 daca a
ij
0
0 daca a
ij
< 0
, i, j = 1, n.
Fie C = [c
ij
] o matrice cu elementele 0 sau 1 si cu proprietatea
n

j=1
b
ij
=
n

j=1
c
ij
, i = 1, n si
n

i=1
b
ij
=
n

i=1
c
ij
, j = 1, n.
a) Sa se arate ca
n

i,j=1
a
ij
(b
ij
c
ij
) = 0 si B = C.
b)

In ce condit ii matricea B este inversabila?
SEEMOUS, 2009
Solut ie. a)
n

i,j=1
a
ij
(b
ij
c
ij
) =
n

i=1
a
i
_
_
n

j=1
b
ij

n

j=1
c
ij
_
_

j=1
b
j
_
n

i=1
b
ij

n

i=1
c
ij
_
= 0
132
Analizam semnul termenului
a
ij
(b
ij
c
ij
) = (a
i
b
j
)(b
ij
c
ij
). (1)
Daca a
i
b
j
atunci a
ij
0, b
ij
= 1 si c
ij
0, 1, deci a
ij
(b
ij
c
ij
) 0.
Daca a
i
< b
j
atunci a
ij
> 0, b
ij
= 0 si c
ij
0, 1, deci a
ij
(b
ij
c
ij
) 0.
Din (1) si din a
ij
(b
ij
c
ij
) 0, i, j = 1, n rezulta a
ij
(b
ij
c
ij
) = 0, i, j = 1, n.
Daca a
ij
,= 0 b
ij
= c
ij
.
Daca b
ij
= 0 a
ij
< 0 (a
ij
,= 0) b
ij
= c
ij
= 0.
Deci b
ij
c
ij
, i, j = 1, n si din condit iile date
n

i,j=1
b
ij
=
n

i,j=1
c
ij
, rezulta b
ij
=
c
ij
, i, j = 1, n.
b) Putem considera ca numerele sunt ordonate a
1
a
2
a
n
si b
1
b
2
b
n
,
deoarece reordonarea numerelor a
1
, a
2
, . . . , a
n
revine la permutarea liniilor matricei B iar
reordonarea numerelor b
1
, b
2
, . . . , b
n
revine la permutarea coloanelor matricei B.
Daca exista a
i
si a
i+1
ntre care nu se aa nici un b
j
atunci liniile L
i
si L
i+1
sunt egale
(matricea B este neinversabila). Daca exista b
i
si b
i+1
ntre care nu se aa nici un a
j
atunci
coloanele c
i
si c
i+1
sunt egale.

In concluzie numerele b
1
, b
2
, . . . , b
n
separa numerele a
1
, a
2
, . . . , a
n
. Daca a
1
este cel mai
mic numar atunci prima linie are toate elementele zero. Deci cel mai mic este b
1
si avem
condit ia b
1
a
1
< b
2
a
2
< < b
n
a
n
pentru care matricea B este
B =
_

_
1 0 0 . . . 0
1 1 0 . . . 0
1 1 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
1 1 1 . . . 1
_

_
, inversabila.
Concluzie: b
i
1
a
j
1
< b
i
2
a
j
2
< < b
in
a
jn
, unde i
1
, . . . , i
n
si j
1
, . . . , j
n
sunt
permutari ale mult imii 1, 2, . . . , n.
Problema 3.93 Sa se determine rangul maxim si rangul minim al unei matrice A
/
n
(1) ale carei elemente sunt numerele 1, 2, . . . , n
2
.
IMC, 2007
Solut ie. Rangul maxim este n. Un exemplu este o matrice n care sub diagonala
toate numerele sunt pare, pe diagonala sunt numai numere impare iar deasupra diagonalei
celelalte elemente. Valoarea determinantului este impara (trecand n Z
2
), deci nenula.
Rangul minim este 2: putem rearanja liniile si coloanele astfel ca 1 = a
11
< a
12
< . . . <
a
1n
si a
11
< a
21
< . . . < a
n1
astfel ca a
1n
n si a
n1
n, cel put in una din inegalitat i ind
stricta. Minorul
=

a
11
a
1n
a
n1
a
nn

= a
11
a
nn
a
1n
a
n1
< 1 n
2
n
2
= 0
deci ,= 0.
Matricea A = [a
ij
]
i,j=1,n
cu a
ij
= n(i 1) +j are rangul 2, orice linie este o combinat ie
liniara a liniilor [1, 2, . . . , n] si [1, 1, . . . , 1].
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 133
Problema 3.94 a) Fie A /
n
(1), n 2 o matrice simetrica, inversabila, cu elemente
pozitive. Sa se arate ca numarul elementelor egale cu zero n matricea A
1
este cel mult
n
2
2n.
b) Sa se dea un exemplu de matrice A simetrica si inversabila pentru care matricea
inversa A
1
are n
2
2n elemente egale cu zero.
IMC, 1994
Solut ie. a) Fie B = A
1
= [b
ij
]
i,j=1,n
.
Din AB = I
n
obt inem
n

i=0
a
ik
b
kj
= 0, pentru orice i ,= j si cum matricea A are toate
elementele pozitive rezulta ca pentru orice i = 1, n xat, exista cel put in un b
kj
> 0 si un
b
k

j
< 0, deci pe orice coloana a matricei B avem cel put in doua elemente nenule.

In total
avem cel put in 2n elemente nenule n A
1
, deci cel mult n
2
2n elemente egale cu zero.
b) Luam
A =
_

_
1 1 1 . . . 1
1 2 2 . . . 2
1 2 1 . . . 1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 2 1
_

_
,
si prin transformari elementare n matricea
_
A I
n

obt inem ca A
1
= B cu elementele
nenule:
b
ij
=
_
_
_
2 pentru i = j = 1
(1)
n
pentru i = j = n
(1)
k
pentru i = k, j = k + 1 sau i = k + 1, j = k.

In total B are 2n 2 + 2 = 2n elemente nenule.


Problema 3.95 Fie A, B /
m,n
(C). Sa se arate ca rang B rang A daca si numai
daca exista matricele Q /
m
(C) inversabila si M /
n
(C) astfel ca
B = QAM.
Solut ie. Evident ca rang B = rang (QAM) rang A.
Ramane sa aratam ca orice matrice B de rang rang A se poate pune sub forma
B = QAM. Fie rang A = k si e B o matrice de rang p k. Consideram forma canonica
de rang a matricei B:
B =
_
I
p
0
0 0
_
si forma canonica a matricei A:
A =
_
I
k
0
0 0
_
si se verica relat ia B = AB.
134
Cum B = Q
1
BP
1
, A = Q
2
AP
2
, cu Q
1
, Q
2
GL
m
(C), P
1
, P
2
GL
n
(C) rezulta
Q
1
BP
1
= Q
2
AP
2
B
B = (Q
1
1
Q
2
)A(P
2
BP
1
1
) = QAM.
Problema 3.96 Fie G = A
1
, A
2
, . . . , A
k
/
n
(1) astfel ca (G, ) sa e un grup si
k

i=1
Tr (A
i
) = 0. Sa se arate ca
n

i=1
A
i
= 0.
Putnam
Solut ie. Pentru orice j = 1, k xat avem:
A
j
G = G A
j
A
1
, . . . , A
j
A
k
= A
1
, . . . , A
k
.
Sumam si notam S = A
1
+. . . +A
k
si obt inem
A
j
S = S, j = 1, k.
Sumam din nou si obt inem S
2
= kS.
Valorile proprii ale matricei S nu pot decat radacini ale polinomului x
2
= kx = 0
deci
S
0, k. Din condit ia Tr (S) = 0, suma acestor valori proprii trebuie sa e zero
deci toate valorile proprii sunt 0. Matricea S kI
n
are toate valorile proprii egale cu k,
deci nenule si atunci S kI
n
este inversabila. Din S(S kI
n
) = 0 rezulta S = 0.
Problema 3.97 Fie A GL
n
(C) astfel ca AA = I
n
. Sa se arate ca exista B GL
n
(C)
astfel ca A = B
1
B.
IMC, 2002
Solut ie. Vom cauta matricea B sub forma B = A+I
n
cu , C.
Avem:
A = B
1
B BA = B (A+I
n
)A = A+I
n

AA = A = A+I
n
I
n
+A = A+I
n
.
Daca luam = relat ia are loc, deci
B = A+I
n
, C.
Mai trebuie pusa condit ia det B ,= 0.
Avem
det B = det(A+I
n
) =
n
det
_
A+

I
n
_
.
Este sucient sa alegem un numar C diferit de
1
,
2
, . . . ,
n
, unde

1
,
2
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei A.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 135
Problema 3.98 Fie matricea A =
_

_
a
11
a
12
a
21
a
22
a
31
a
32
_

_
si b =
_

_
b
1
b
2
b
3
_

_
un vector coloana cu
proprietatea ca ecuat ia AX = b admite o solut ie. Sa se arate ca exista un vector coloana
c =
_

_
c
1
c
2
c
3
_

_
astfel ncat ecuat ia
_

_
a
11
a
12
b
1
a
21
a
22
b
2
a
31
a
32
b
3
_

_
Y = c (3.1)
sa nu aiba nici o solut ie.
First Internet Mathematics Olympiad Ariel, 2 ianuarie 2008
Solut ie. Varianta I. Se noteaza cu C
1
si C
2
coloanele matricei A, A = [C
1
C
2
] .
Faptul ca ecuat ia AX = b admite o solut ie este echivalent cu
[C
1
C
2
]
_
x
1
x
2
_
= b b = x
1
C
1
+x
2
C
2
b Span C
1
, C
2
.
Dar dim
1
Span C
1
, C
2
2 si rezulta ca exista c 1
3
Span C
1
, C
2
pentru care
sistemul
_
_
a
11
a
12
b
1
a
21
a
22
b
2
a
31
a
32
b
3
_
_
Y = c nu are solut ie.
Varianta II. Deoarece sistemul AX = b are solut ie, rezulta ca determinantul caracte-
ristic este nul, deci
rang
_
_
a
11
a
12
b
1
a
21
a
22
b
2
a
31
a
32
b
3
_
_
2.
Conform teoremei lui Kronecker-Cappelli sistemul (3.1) este compatibil daca si numai
daca rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse. Rezulta ca pentru ca
sistemul sa e incompatibil trebuie ca
rang
_
_
a
11
a
12
b
1
c
1
a
21
a
22
b
2
c
2
a
31
a
32
b
3
c
3
_
_
,= rang
_
_
a
11
a
12
b
1
a
21
a
22
b
2
a
31
a
32
b
3
_
_
.
Evident ca se poate gasi un vector c astfel ncat sa avem condit ia satisfacuta.
Problema 3.99 Fie matricele A, B M
n
(R) care satisfac condit iile:
A ,= B, AB = BA si A
2
= B
2
.
Sa se demonstreze ca matricea A+B este singulara.
First Internet Mathematics Olympiad Ariel, 2 ianuarie 2008
136
Solut ie. Datorita condit iei AB = BA se poate scrie A
2
B
2
= (AB) (A+B) = O
n
.
Daca A+B ar nesingulara, atunci exista (A+B)
1
.
Se nmult este relat ia A
2
B
2
= O
n
la dreapta cu (A+B)
1
.
Rezulta ca AB = O
n
A = B, n contradict ie cu ipoteza.
Problema 3.100 Fie A /
n
(1) si se deneste
sin A = A
1
3!
A
3
+
1
5!
A
5

1
7!
A
7
+
1
9!
A
9
(3.2)
(a) Sa se demonstreze ca daca A este o matrice simetrica, atunci toate elementele matricei
sin A apart in intervalului [1, 1].
(b) Este armat ia adevarata si pentru matrice nesimetrice?
Second Internet Mathematics Olympiad Ariel, 19 Mai 2008
Solut ie. Daca se considera o norma matriceala [ . [, are loc proprietatea

A
k

[A[
k
.
Dar

n=1
(1)
n1
(2n + 1)!
A
2n+1

n=1
(1)
n1
(2n + 1)!

A
2n+1

n=1
(1)
n1
(2n + 1)!
[A[
2n+1
care este o serie numerica convergenta. De aici rezulta convergent a seriei (3.2).
(a) Daca A este simetrica, atunci matricea este ortogonal asemenea cu o matrice diag-
onala.
Fie P /
n
(1), P
1
= P
t
, A = PDP
t
.
Atunci sin A = P
_
D
1
3!
D
3
+
1
5!
D
5

1
7!
D
7
+
1
9!
D
9
...
_
P
t
= P (sin D) P
t
,
sin D =
_
_
_
_
_
sin
1
0 0
sin
2
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 sin
n
_
_
_
_
_
,
unde
1
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei A. Pe diagonala lui sin D elementele sunt
mai mici sau egale cu 1. Daca un vector se nmult este cu o matrice ortogonala, lungimea
vectorului nu se modica.
Se presupune ca matricea sin A ar avea un element mai mare decat 1. Prin nmult ire
matricei cu un vector al bazei canonice convenabil ales se obt ine un vector de lungime mai
mare ca 1. Ceea ce este n contradict ie cu cele armate mai sus.
(b) Fie A =
_
0 1
1 0
_
nesimetrica. Atunci
A
2
=
_
0 1
1 0
__
0 1
1 0
_
=
_
1 0
0 1
_
= I
A
3
=
_
1 0
0 1
__
0 1
1 0
_
=
_
0 1
1 0
_
= A
A
5
= A
2
A
3
= A
Deci sin A = A
_
1 +
1
3!
+
1
5!
+
1
7!
+
1
9!
+...
_
care are elemente mai mari ca 1.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 137
Problema 3.101 Fie A /
2008
(1). Toate elementele matricei sunt 0 sau 1. Se pre-
supune ca orice doua linii difera ntre ele prin jumatate din pozit ii. Sa se demonstreze ca
orice doua coloane difera ntre ele prin jumatate din pozit ii.
Second Internet Mathematics Olympiad Ariel, 19 Mai 2008
Solut ie. Fara a schimba sensul problemei se poate presupune ca elementele matricei
A sunt 1 si 1. Se observa ca orice doua linii din matrice sunt ortogonale. Daca se mpart
elementele matricei prin

2008, atunci liniile matricei vor forma o baza ortonormata.


Rezulta ca matricea este ortogonala, deci si coloanele vor forma o baza ortonormata. Prin
urmare n matricea init iala orice doua coloane difera ntre ele prin jumatate din pozit ii.
Problema 3.102 Sa se demonstreze ca daca X /
n
(1) cu Tr X = 0, atunci exista
doua matrice A, B /
n
(1) astfel nc at X = AB BA.
Internet Mathematics Olympiad Individual Contest, 17 Noiembrie 2008
Solut ie. Varianta I.
Se poate considera forma Jordan a lui X. Structura lui X va : pe diagonala principala
si deasupra diagonalei principale, eventual, elemente diferite de zero si Tr X = 0.
Se considera matricea A ca ind matricea cu 1 deasupra diagonalei principale si 0 n
rest. Se observa ca pentru orice matrice B, produsul AB este matricea B din care s-a
taiat linia ntai si s-a adaugat o linie egala cu 0; produsul BA este matricea B n care s-a
introdus o coloana nula si s-a taiat ultima coloana.
Presupunem ca B are pe diagonala principala elementele b
1
, b
2
, . . . , b
n
si sub diagonala
principala c
1
, c
2
, . . . , c
n1
.
B =
_
_
_
_
_
_
b
1
0 0 0 0
c
1
b
2
0 0 0
0 c
2
b
3
0 0

0 0 0 c
n1
b
n
_
_
_
_
_
_
.
AB BA =
=
_
_
_
_
_
_
c
1
b
2
0 0 0
0 c
2
b
3
0 0

0 0 0 c
n1
b
n
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
_
0 b
1
0 0 0
0 c
1
b
2
0 0

0 0 0 c
n2
b
n1
0 0 0 0 c
n1
_
_
_
_
_
_
=
=
_
_
_
_
_
_
c
1
b
2
b
1
0 0 0
0 c
2
c
1
b
3
b
2
0 0

0 0 0 c
n1
c
n2
b
n
b
n1
0 0 0 0 c
n1
_
_
_
_
_
_
.
Se observa ca Tr (AB BA) = 0 iar determinarea lui (b
i
)
i=1,n
se reduce la un sistem
de n 1 ecuat ii cu n necunoscute care ntodeauna este compatibil (rangul matricei este
n 1).
138
Daca se considera o matrice oarecare, care admite o forma Jordan si daca P este
matricea modala se observa ca
PXP
1
= PABP
1
PBAP
1
=
_
PAP
1
_ _
PBP
1
_

_
PBP
1
_ _
PAP
1
_
,
de unde rezulta concluzia.
Varianta II.
Fie subspat iile vectoriale S = SpanAB BA : A, B /
n
(1), U = X /
n
(1) :
Tr (X) = 0.
Se demonstreaza ca S = U si de aici rezulta solut ia problemei propuse.
Se observa ca daca X S atunci exista (A
i
)
i=1,k
, (B
i
)
i=1,k
/
n
(1) , (c
i
)
i=1,k
1
astfel ncat X =
k

i=1
c
i
(A
i
B
i
B
i
A
i
). Rezulta, folosind proprietat ile urmei, ca
Tr (X) = Tr (
k

i=1
c
i
(A
i
B
i
B
i
A
i
)) =
k

i=1
c
i
Tr (A
i
B
i
B
i
A
i
) = 0.
Asadar S U.
Pentru a arata cealalta incluziune se deneste aplicat ia liniara Tr : /
n
(1) 1.
Din Teorema rangului avem ca dim/
n
(1) = dim(Ker Tr ) + dim(rang Tr ), deci
dim(Ker Tr ) = n
2
1.
Rezulta dimU = n
2
1 si dimS n
2
1.
Se demonstreaza ca dimS = n
2
1. Pentru aceasta se pune n evident a n S un sistem
de n
2
1 vectori liniar independent i.
Fie matricea E
ij
/
n
(1) cu elementul de pe pozit ia (i, j) egal cu 1 si zero n rest.
Pentru i ,= j, E
ij
= E
ik
E
kj
E
kj
E
ik
, deci E
ij
S. Pentru j > 1, E
11
E
jj
= E
j1
E
1j

E
1j
E
j1
, deci E
11
E
jj
S si se demonstreaza ca sistemul de n
2
1 vectori astfel construit
este liniar independent.
Problema 3.103 Sa se gaseasca toate numerele naturale n astfel ncat ecuat ia
(a
2
1
+a
2
2
+ +a
2
n
)(b
2
1
+b
2
2
+ +b
2
n
) (a
1
b
1
+a
2
b
2
+ +a
n
b
n
)
2
= n + 1
sa e satisfacuta pentru orice numere naturale a
1
, a
2
, . . . , a
n
, b
1
, b
2
, . . . , b
n
.
Third Internet Mathematics Olympiad for Students, 18 Decembrie 2008
Solut ie. Se observa ca
_
a
2
1
+a
2
2
+... +a
2
n
_ _
b
2
1
+b
2
2
+... +b
2
n
_
(a
1
b
1
+a
2
b
2
+... +a
n
b
n
)
2
=
=
n

i=1
n

j=1
a
2
i
b
2
j

n

i=1
a
2
i
b
2
i


1i<jn
2a
i
b
i
a
j
b
j
=

1i<jn
(a
i
b
j
a
j
b
i
)
2
.
Se considera vectorii v
i
=
_
a
i
b
i
_
, i = 1, n. Fiecare pereche de vectori nenuli, daca
vectorii sunt coliniari, nu contribuie la suma, iar daca vectorii nu sunt coliniari contribuie
printr-un numar natural pozitiv.
Daca tot i vectorii sunt coliniari, rezultatul este zero.
Se presupune ca nu tot i vectorii sunt coliniari. Se considera un vector v
0
si k vectori
coliniari cu v
0
iar n k vectori necoliniari cu v
0
. Fiecare pereche formata dintr-un vector
din cei k vectori si un vector din cei nk vectori contribuie la suma cu cel put in valoarea
1, deci suma totala va avea valoarea cel put in k(n k).
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 139
k(nk) poate privita ca ecuat ia unei parabole n k, valorile expresiei k(nk) trebuie
sa e pozitive, valoarea 0 este luata pentru k = 0 sau k = n. Valoarea minima trebuie sa
e mai mare strict decat zero, ea poate luata pentru k = 1 sau k = n1. Atunci valoare
minima este n 1.
Se considera cazurile:
a) k(n k) = n 1
Aceasta se ntampla daca k = 1 si respectiv k = n1. Fiecare pereche de vectori poate
inuent a suma cu valoarea 1, daca ar inuent a cu 4 sau mai mult, suma va creste cu 3 si
va deveni n+2. Astfel, deoarece raspunsul nu este n1 rezulta ca printre cei n1 vectori
trebuie sa existe vectori necoliniari. Atunci contribut ia celor n 1 vectori va cel put in
n 2 si astfel valoarea va macar 2n 3 n 1, deci n 4.
b) k(n k) ,= n 1
Se considera valori minime nenule, ele vor luate n k = 1 si respectiv k = n 1, care
contrazic k(n k) ,= n 1. Valorile acceptate vor k = 2 si k = n 2, valoarea minima
ind 2 (n 2) . Rezulta ca 2 (n 2) n 1, deci n 5.
Exemplu de 5 vectori, n = 5 :
_
1
1
_
,
_
1
1
_
,
_
1
1
_
,
_
1
2
_
,
_
1
2
_
.
Sunt trei vectori coliniari si alt i doi vectori coliniari, tot i cei cinci vectori neind col-
iniari, astfel ncat obt inem 6 perechi necoliniare.

1i<j5
(a
i
b
j
a
j
b
i
)
2
= 6.
Exemplu de 4 vectori, n = 4 :
_
1
1
_
,
_
1
2
_
,
_
2
3
_
,
_
2
3
_
.

1i<j4
(a
i
b
j
a
j
b
i
)
2
= 5.
Problema 3.104 Fie A, B /
n
(1) cu proprietatea ca ABA = BAB. Sa se demonstreze
ca una din urmatoarele condit ii este satisfacuta:
(a) una dintre matrice este singulara,
(b) matricele A si B au acelasi determinant.
Fourth Internet Mathematics Olympiad for Students, 14 Mai 2009
Solut ie. Se aplica determinantul ambilor membri si se obt ine
(det A)
2
det B = (det B)
2
det A (det A) (det B) (det Adet B) = 0,
de unde rezulta concluzia.
Problema 3.105 Fie A, B /
2
(C) doua matrice nenule. Sa se demonstreze ca exista o
matrice C /
2
(C) astfel ncat ACB ,= 0.
Fifth Internet Mathematics Olympiad for Students, 17 Decembrie 2009
Solut ie. Se stie ca oricarei matrice i corespunde o aplicat ie liniara. Daca matricea
este nenula, aplicat ia liniara nu este identic egala cu aplicat ia nula. De asemenea, daca
aplicat ia liniara nu este aplicat ia nula, exista cel put in un vector care nu apart ine nucleului
aplicat iei liniare si imaginea aplicat iei cont ine un vector nenul.
140
Se considera ca cele trei matrice sunt matricele (de exemplu, n baza canonica) a trei
a trei aplicat ii liniare, T, P si respectiv Q.
Se considera vectorul w / Ker T, T(w) ,= . Fie v ImQ. Rezulta ca exista u
astfel ncat Q(u) = v. Se deneste aplicat ia liniara P astfel ncat P(v) = w. Rezulta ca
(T P Q)(u) = T(P(Q(u)) = T(P(v)) = T(w) ,= .
Problema 3.106 Liniile unui determinant corespunzator unei matrice patratice de ordin
3 sunt cifrele consecutive a unor numere formate din trei cifre, toate divizibile prin 17.
Demonstrat i ca determinantul se divide prin 17.
Sixth Internet Mathematics Olympiad for Students, 20 Mai 2010
Solut ie. Se presupune ca n scrierea determinantului pe prima coloana este scrisa cifra
sutelor, pe a doua cifra zecilor si pe a treia a unitat ilor. Se nmult este prima coloana cu
100, a doua cu 10 si se aduna la ultima coloana. Valoarea determinantului nu se schimba
si elementele de pe ultima coloana sunt divizibile cu 17, deci determinantul se divide prin
17.
Problema 3.107 Cate matrice patratice de ordin doi satisfac urmatoarele condit ii:
(a) elementele matricelor iau valori n mult imea 1, 0, 1,
(b) ridicand matricea la puterea 2010! se obt ine matricea identitate.
Second Team Internet Mathematical Olympiad for Students, 14 Decembrie 2010
Solut ie. Polinomul caracteristic al matricei A este x
2
(Tr A)x + det A = 0.
Din condit ia b) rezulta ca det A = 1 si valorile proprii ale matricei A sunt radacinile
complexe ale lui 1. Se observa ca [Tr A[ 2, deoarece elementele matricei nu depasesc
valoarea 1.

In continuare se analizeaza separat toate valorile posibile ale lui Tr A si det A.


Cazul 1. [Tr A[ = 2.

In acest caz ambele valori proprii sunt sau 1 sau 1. Matricea este
diagonalizabila deoarece, n caz contrar daca se ridica matricea la puterea n n colt ul din
dreapta nu se poate obt ine niciodata zero. Rezulta ca A = I
2
.

In acest caz exista doua
matrice care satisfac condit iile problemei.
Cazul 2. Tr A = 0, det A = 1. Valorile proprii ale matricei sunt 1. Pe diagonala
principala a matricei se pot pune:
- doi de zero, iar pe diagonala secundara obligatoriu doi de 1 sau doi de 1.
A =
_
0 1
1 0
_
, A
2
=
_
1 0
0 1
_
, A =
_
0 1
1 0
_
, A
2
=
_
1 0
0 1
_
,
deci A la orice putere para este I
2
.

In acest caz sunt doua matrice care satisfac condit iile problemei.
- un 1 si un 1. Atunci pe diagonala secundara se pot pune un 1 si un 0, un 1 si un
0 sau doi de 0.
A =
_
1 1
0 1
_
, A =
_
1 0
1 1
_
, A =
_
1 1
0 1
_
, A =
_
1 0
1 1
_
, A =
_
1 0
0 1
_
.
La fel
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 141
A =
_
1 1
0 1
_
, A =
_
1 0
1 1
_
, A =
_
1 1
0 1
_
, A =
_
1 0
1 1
_
, A =
_
1 0
0 1
_
.

In toate situat iile de mai sus A la orice putere para este I


2
.

In acest caz sunt 12 matrice.


Cazul 3. Tr A = 0, det A = 1. Valorile proprii ale matricei sunt i.
Daca pe diagonala principala a matricei se pune 1 si 1, atunci produsul elementelor
de pe diagonala secundara trebuie sa e 2, ceea ce este imposibil, conform condit iei a).
Daca pe diagonala principala avem 0, atunci numerele de pe diagonala secundara
trebuie sa e 1 si 1.
A =
_
0 1
1 0
_
, A
4
=
_
1 0
0 1
_
; A =
_
0 1
1 0
_
, A
4
=
_
1 0
0 1
_
,
deci A la orice putere multiplu de 4 este I
2
.

In acest caz sunt doua matrice care satisfac condit iile problemei.
Cazul 4. Tr A = 1. Polinomul caracteristic este x
2
+x + det A = 0.
Daca det A = 1 x
2
+x1 = 0, x
1,2
=
1
2

5
1
2
,
1
2

5
1
2
deci cazul nu se accepta
conform observat iei ca valorile proprii ale matricei A sunt radacinile complexe ale lui 1.
Daca det A = 1 x
2
+x +1 = 0, x
1,2
=
1
2
i

3
1
2
,
1
2
i

3
1
2
.

In acest caz matricele
se pot lua de forma
A =
_
1 1
1 0
_
, A =
_
1 1
1 0
_
, A =
_
0 1
1 1
_
, A =
_
0 1
1 1
_
.

In toate aceste cazuri A


3
= I
2
. Deci sunt patru matrice.
Cazul 5. Tr A = 1. Condit iile sunt satisfacute de matricea A de la cazul 4.

In toate aceste cazuri A


6
= I
2
. Deci sunt patru matrice.

In total sunt 2 + 12 + 2 + 4 + 4 = 24 de matrice.


Problema 3.108 Fie matricele A, B /
n
(1) care satisfac condit iile B = [b
ij
]
i=1,m
j=1,n
si
b
ij
= 1 i = 1, n, j = 1, n, det A = det(A+B) = 1. Sa se calculeze det(A+ 2011B).
Seventh Internet Mathematics Olympiad for Students, 15 Mai 2011
Solut ie. Egalitatea
det(A+xB) =
=

Sn
sgn
n

i=1
(a
i(i)
+xb
i(i)
) =
= detA+x

Sn
sgn
_
a
2(2)
a
n(n)
+ +a
1(1)
a
2(2)
a
n1(n1)
_
rezulta din forma speciala a matricei B. (det(A + xB) se descompune ca o suma de
determinant i si tot i minorii de ordin mai mare sau egal cu doi format i cu elementele
matricei B sunt nuli.) Cum det A = det(A+B) = 1 rezulta ca

Sn
sgn
_
a
2(2)
a
n(n)
+ +a
1(1)
a
2(2)
a
n1(n1)
_
= 0.
De aici concluzia det(A+ 2011B) = 1.
Problema 3.109 Fie A /
n
(C). Daca
[a
ii
[ >
n

j=1,j,=i
[a
ij
[ , i = 1, n,
142
atunci sa se arate ca det A ,= 0.
Solut ie. Se presupune det A = 0. Rezulta ca o coloana este combinat ie liniara de
celelalte coloane. Se considera c
1
v
(1)
+ c
2
v
(2)
+ + c
n
v
(n)
= 0, unde v
(i)
sunt vectorii-
coloana ai matricei A si macar un coeficient este ,= 0. Fie [c
k
[ [c
i
[ pentru i = 1, n.
Avem
v
(k)
=
c
1
c
k
v
(1)

c
2
c
k
v
(2)

c
n
c
k
v
(n)
,
unde n dreapta, desigur, lipseste termenul cu v
(k)
.

In coloana k, pe linia k se afla termenul
a
kk
, pentru care avem
a
kk
=
c
1
c
k
a
k1

c
2
c
k
a
k2

c
n
c
k
a
kn
de unde rezulta
[a
kk
[

c
1
c
k

[a
k1
[ +

c
2
c
k

[a
k2
[ + +

c
n
c
k

[a
kn
[
adica
[a
kk
[ [a
k1
[ +[a
k2
[ + +[a
kn
[
unde, evident, n dreapta lipseste termenul [a
kk
[.
Contradict ie, deci detA ,= 0.
Problema 3.110 Fie A M
m,n
(1), b R
m
si X 1
n
. Dintre sistemele liniare
AX = b si (3.3)
A
t
u = 0, b
t
u = c (c ,= 0) (3.4)
unul si numai unul este compatibil.
Solut ie.

In sistemul (3.3), necunoscuta este X 1
n
, iar n (3.4) necunoscuta este
u 1
m
, 0 fiind vectorul nul din 1
n
.
Cazul: sistemul (3.3) este incompatibil. Conform teoremei lui Kronecker-Capelli,
rezulta rang (A) < rang (

A) unde

A este matricea (A[b), obt inuta din A prin adaugarea
coloanei b. Daca rang (A) = r (r min(m, n)), rezulta ca rang (

A) = r +1. Sistemul (3.4)
se scrie pe larg, astfel
_

_
a
11
u
1
+a
21
u
2
+ +a
m1
u
m
= 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
1n
u
1
+a
2n
u
2
+ +a
mn
u
m
= 0
b
1
u
1
+b
2
u
2
+ +b
m
u
m
= c
(3.5)
Matricea coeficient ilor acestui sistem se poate scrie n forma
_
A
t
b
t
_
t
si ea are rangul
r + 1, fiind transpusa matricei

A = (A[b). Matricea obt inuta prin adaugarea coloanei
termenilor liberi (matricea extinsa) se scrie n forma
_
A
t
0
b
t
c
_
. (3.6)
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 143
Evident, ultima ecuat ie n (3.5) nu este o consecint a a primelor n linii, deci matricea
(3.6) are rangul mai mare decat r, adica are rangul r+1. Deci sistemul (3.4) este compatibil.
Cazul: sistemul (3.3) este compatibil. Fie X o solut ie a sa, adica AX = b. Presupunem
ca si (3.4) este compatibil si fie u o solut ie a sa, adica A
t
u = 0, b
t
u = c (c ,= 0). Au loc
relat iile
b
t
u = (AX)
t
u = X
t
_
A
t
u
_
= X
t
0 = 0 (3.7)
care sunt n contradict ie cu b
t
u ,= 0. Rezulta ca daca sistemul (3.3) este compatibil, atunci
sistemul (3.4) este incompatibil.
Problema 3.111 Fie A /
n
(1) o matrice simetrica. Sa se arate ca suma patratelor
valorilor proprii este egala cu suma patratelor elementelor sale, adica
n

i=1

2
i
=
n

i=1
n

j=1
a
2
ij
.
Solut ie. Numerele reale
2
i
, i = 1, n, sunt valorile proprii ale matricei A
2
. Daca
se noteaza A
2
= B, rezulta
n

i=1

2
i
= Tr (B) =
n

i=1
b
ii
, unde B = [b
ij
]
i=1,m
j=1,n
. Dar
b
ii
=
n

j=1
a
ij
a
ji
=
n

j=1
a
2
ij
, deci
n

i=1

2
i
=
n

i=1
n

j=1
a
2
ij
.
Problema 3.112 Matricea A /
n
(1) are valorile proprii
i
,= 0, i = 1, n. Sa se arate
ca
det(A+A
1
) =
_

1
+
1

1
__

2
+
1

2
_

_

n
+
1

n
_
.
Solut ie. Deoarece A + A
1
= A
1
_
A
2
+I
n
_
rezulta ca det
_
A+A
1
_
=
detA
1
det
_
A
2
+I
n
_
. Se t ine seama ca A
2
+I
n
= f (A), unde f () =
2
+1. Dar valorile
proprii ale matricei A
2
+I
n
sunt
2
1
+ 1,
2
2
+ 1, . . . ,
2
n
+ 1.

In concluzie,
det
_
A+A
1
_
=
1

2

n
_

2
1
+ 1
_ _

2
2
+ 1
_

_

2
n
+ 1
_
=
=
_

1
+
1

1
__

2
+
1

2
_

_

n
+
1

n
_
.
Problema 3.113 Fie A /
n
(1). Sa se demonstreze echivalent a:
X
t
AX = 0, X 1
n
A
T
= A.
Solut ie. Din X
t
AX = 0 se obt ine prin transpunere ca si X
t
A
t
X = 0. Rezulta ca
X
t
_
A+A
t
_
X = 0, X 1
n
ceea ce implica A + A
t
= 0, deci A
t
= A. Reciproc,
n ipoteza ca A
t
= A, adica A este antisimetrica, se obt ine a
ii
= 0 pentru i = 1, n si
a
ij
= a
ji
, pentru i, j = 1, n. Dar atunci,
X
t
AX =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
=
n

i,j=1i,=j
a
ij
x
i
x
j
=
n

i,j=1i<j
(a
ij
+a
ji
) x
i
x
j
= 0, X 1
n
.
144
Problema 3.114 Fie A /
n
(C) o matrice avand proprietatea ca
n

j=1
[a
ij
[ < 1 pentru
i = 1, n. Sa se arate ca matricele I
n
+A si I
n
A sunt inversabile.
Solut ie. Matricea I
n
+ A are elementele 1 + a
ii
pe diagonala principala si respectiv
a
ij
pentru i ,= j. Pentru i xat, au loc inegalitat ile
[a
ii
[ +
n

i,j=1,j,=i
[a
ij
[ < 1
n

i,j=1j,=i
[a
ij
[ < 1 [a
ii
[ [1 +a
ii
[ ,
deci elementul de pe diagonala principala are modulul mai mare decat suma modulelor
celorlalte elemente de pe linia corespunzatoare. Conform problemei 3.109, aceasta condit ie
implica det(I
n
+A) ,= 0.

In mod analog, det(I


n
A) ,= 0, deci si det
_
I
n
A
2
_
,= 0.
Capitolul 4
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare
Notat ii
(V, K, ) - grupul (V, +) este spat iu vectorial peste corpul (K, +, ) cu nmult irea cu
scalari : K V V , (, x) = x, K, x V
/(X, Y ) - mult imea aplicat iilor liniare T : X Y , unde X, Y sunt spat ii vectoriale
peste acelasi corp
End(V ) - mult imea endomorsmelor spat iului vectorial V
(End(V ) = /(V, V ))
Aut(V ) - mult imea automorsmelor spat iului vectorial V (mult imea endomors-
melor bijective)
V
#
- dualul algebric al spat iului vectorial V (mult imea funct ionalelor liniare f :
V K)
Spec(T) - spectrul endomorsmului T
Span(S) - subspat iul vectorial generat n spat iul V de mult imea de vectori S
Im T - imaginea aplicat iei liniare T : X Y ,
Im T = T(x) [ x X
Ker T - nucleul aplicat iei liniare T : X Y ,
Ker T = x X [ T(x) = 0
[x]
e
- matricea coloana a coordonatelor vectorului x din spat iul de dimensiune nita
V , n raport cu baza (e) = e
1
, e
2
, . . . , e
n
,
x =
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
,
1
,
2
, . . . ,
n
K, [x]
e
=
_

2
.
.
.

n
_

_
145
146
dim
K
V - dimensiunea spat iului vectorial V peste corpul K
M
(f,e)
T
- matricea aplicat iei liniare T : X Y n perechea de baze (f, e), ((f) =
f
1
, . . . , f
m
baza n Y si (e) = e
1
, . . . , e
n
baza n X)
M
(e)
T
- matricea endomorsmului T : X X n baza (e) = e
1
, . . . , e
n

V
1
V - V
1
este subspat iu n V
V
1
+V
2
= x
1
+x
2
[ x
1
V
1
, x
2
V
2
- suma subspat iilor V
1
si V
2
V
1
V
2
- suma directa a subspat iilor V
1
si V
2
(V
1
V
2
= 0)
P
(e,e

)
- matricea de pasaj de la baza (e) la baza (e
t
) n spat iul vectorial V (de
dimensiune nita)
Denit ii si rezultate

In cele ce urmeaza (V, +) este un grup comutativ ale carui elemente le numim vectori
si (K, +, ) este un corp comutativ ale carui elemente le numim scalari.
Denit ie. Tripletul (V, K, ) este spat iu vectorial (V este spat iu vectorial peste K)
daca funct ia : K V V numita nmult ire cu scalari (a vectorilor) verica axiomele:
a) ( +, x) = (, x) +(, x)
b) (, x +y) = (, x) +(, y)
c) (, (, x)) = (, x)
d) (1, x) = x
pentru orice x, y V , , K.
De obicei se noteaza (, x) = x, K, x V .
Denit ie. O mult ime de vectori V
1
V formeaza un subspat iu n V daca (V
1
, +) este
subgrup n (V, +) si tripletul (V
1
, K, ) este spat iu vectorial. Se noteaza V
1
V .
Teorema. V
1
este subspat iu n V daca si numai daca pentru orice x, y V
1
si orice
, K avem: x +y V
1
.
Denit ie. Se numeste subspat iul generat de mult imea (nevida) de vectori S V ,
cel mai mic subspat iu al lui V care cont ine mult imea S. Acest subspat iu se noteaza cu
Span(S).
Teorema. Span(S) =
1
s
1
+ +
n
s
n
[ n 1,
1
, . . . ,
n
K, s
1
, . . . , s
n
S.
Denit ie. Daca V
1
si V
2
sunt subspat ii n V , atunci suma
V
1
+V
2
= x
1
+x
2
[ x
1
V
1
, x
2
V
2

formeaza un subspat iu n V numit suma subspat iilor V


1
si V
2
.
Denit ie. Spunem ca subspat iul V
3
este suma directa a subspat iilor V
1
si V
2
daca
V
3
= V
1
+V
2
si V
1
V
2
= 0. Notam V
3
= V
1
V
2
.
Teorema. Daca V
1
, V
2
, V
3
sunt subspat ii n V , atunci V
3
= V
1
V
2
daca si numai daca
pentru orice x
3
V
3
exista si sunt unici x
1
V
1
si x
2
V
2
astfel ca x
3
= x
1
+ x
2
. (x
1
se numeste componenta lui x
3
din subspat iul V
1
iar x
2
se numeste componenta lui x
3
din
subspat iul V
2
).
Denit ie. O mult ime de vectori (nita sau nu) S V se numeste mult ime libera
(vectorii din S sunt liniar independent i), daca pentru orice mult ime nita s
1
, s
2
, . . . , s
n
de vectori distinct i din S, din relat ia

1
s
1
+
2
s
2
+. . . +
n
s
n
= 0
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 147
cu
1
, . . . ,
n
K, rezulta
1
=
2
= . . . =
n
= 0.
Denit ie. O mult ime de vectori B V se numeste baza a spat iului vectorial V (peste
K) daca B este libera (vectorii bazei sunt liniar independent i) si Span(B) = V (vectorii
bazei genereaza tot spat iul V ).
Teorema. Orice spat iu vectorial admite baze si orice doua baze sunt cardinal echiva-
lente.
Denit ie. Daca B este o baza n spat iul vectorial V , atunci cardinalul mult imii B (nit
sau innit) se numeste dimensiunea spat iului V peste K si se noteaza dim
K
V .
Teorema. Daca V este un spat iu vectorial de dimensiune nita si
B = b
1
, b
2
, . . . , b
n

este o baza a sa, atunci pentru orice x V exista si sunt unici scalarii
1
,
2
, . . . ,
n
K
astfel ca
x =
1
b
1
+
2
b
2
+. . . +
n
b
n
.
Scalarii
1
,
2
, . . . ,
n
se numesc coordonatele vectorului x n baza B si vom folosi
notat ia
[x]
B
=
_

_
b
1
b
2
.
.
.
b
n
_

_
K
n
.
Teorema. Daca V
1
, V
2
sunt subspat ii n V , atunci
dim(V
1
+V
2
) = dim(V
1
) + dim(V
2
) dim(V
1
V
2
)
(teorema dimensiunii sumei).
Denit ie. Daca X si Y sunt spat ii vectoriale peste acelasi corp K atunci o funct ie
T : X Y se numeste aplicat ie liniara (transformare liniara, operator liniar) daca
T(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
T(x
1
) +
2
T(x
2
),
pentru orice
1
,
2
K si orice x
1
, x
2
X.
Mult imea aplicat iilor liniare de la X la Y se noteaza cu /(X, Y ).
Teorema. Daca T : X Y este o aplicat ie liniara atunci:
a) Ker T = x X [ T(x) = 0 este un subspat iu n X.
b) Im T = T(x) [ x X este un subspat iu n Y .
c) dimX = dim(Ker T) + dim(Im T).
(Se presupune ca dimX este nita).
148
Numarul dim(Ker T) se numeste defectul aplicat iei T, iar numarul dim(Im T) se
numeste rangul aplicat iei T. Aceasta teorema se mai numeste si teorema rang-defect.
Teorema. Daca X, Y, Z sunt spat ii vectoriale peste acelasi corp K, T
1
, T
2
/(X, Y ),
K si S /(Y, Z), atunci
T
1
+T
2
/(X, Y ), T
1
/(X, Y ),
S T
1
/(X, Z) si S (T
1
+T
2
) = S T
1
+S T
2
.
Teorema. Grupul (/(X, Y ), +) este spat iu vectorial peste K si
dim/(X, Y ) = dimX dimY.
/(X) se noteaza End(X) si se numeste mult imea endomorsmelor lui X. (End(X), +, )
formeaza o structura algebrica de inel unitar (inelul endomorsmelor lui X).
Denit ie. Fie (V, K, ) un spat iu vectorial si T : V V un endomorsm. Un scalar
K se numeste valoare proprie pentru T daca exista un vector nenul x V astfel ca
T(x) = x.

In acest caz vectorul x se numeste vector propriu pentru T (corespunzator valorii


proprii ).
Mult imea valorilor proprii pentru T se numeste spectrul endomorsmului T si se
noteaza cu Spec(T), iar pentru Spec(T), mult imea
V

= x V [ T(x) = x
formeaza un subspat iu numit subspat iu propriu (corespunzator valorii proprii ).
Denit ie. Daca X, Y sunt spat ii vectoriale de dimensiuni nite peste corpul K, T :
X Y o aplicat ie liniara si (e) = e
1
, . . . , e
n
este o baza n X, (f) = f
1
, . . . , f
n
o baza
n Y , este unic denita matricea A /
n,m
(K) prin relat ia:
_

_
T(e
1
)
.
.
.
T(e
n
)
_

_ = A
_

_
f
1
.
.
.
f
m
_

_.
Matricea A
t
/
m,n
(K) se numeste matricea aplicat iei T n perechea de baze (f, e)
si se noteaza cu M
(f,e)
T
.

In cazul X = Y si (e) = (f) matricea endomorsmului T se noteaza cu M


(e)
T
/
n
(K).
Teorema. Pentru orice x X avem:
[T(x)]
f
= M
(f,e)
T
[x]
e
.
Denit ie. Daca (e) = e
1
, . . . , e
n
si (e
t
) = e
t
1
, . . . , e
t
n
sunt baze n X, este unic
denita matricea B /
n
(K) prin relat ia
_

_
e
t
1
.
.
.
e
t
n
_

_ = B
_

_
e
1
.
.
.
e
n
_

_.
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 149
Matricea inversabila B
t
/
n
(K) se numeste matricea de pasaj de la baza (e) la
baza (e
t
) si se noteaza B
t
= P
(e,e

)
.
Teorema. Pentru orice x X avem:
[x]
e
= P
(e,e

)
[x]
e
.
Teorema. Daca T : X Y este o aplicat ie liniara, (e), (e
t
) sunt baze n X si (f), (f
t
)
sunt baze n Y , atunci:
M
(f

,e

)
T
= P
(f

,f)
M
(f,e)
T
P
(e,e

)
.
(Matricele A = M
(f,e)
T
, B = M
(f

,e

)
T
sunt echivalente:
B = QAP,
unde Q GL
m
(K), P GL
n
(K)).
Teorema. Daca T : X X este un endomorsm, (e), (e
t
) sunt doua baze n X, atunci:
M
(e

)
T
= P
(e

,e)
M
(e)
T
P
(e,e

)
B = P
1
AP.
(Matricele A si B sunt asemenea).
Teorema. Valorile proprii ale endomorsmului T : X X coincid cu valorile proprii
ale matricei atasate M
T
n orice baza.
Teorema. Daca
1
,
2
K, T
1
, T
2
/(X, Y ), S /(Y, Z), (e), (f), (g) sunt baze n
X, Y, Z, atunci:
M
(f,e)

1
T
1
+
2
T
2
=
1
M
(f,e)
T
1
+
2
M
(f,e)
T
2
M
(g,e)
ST
1
= M
(g,f)
S
M
(f,e)
T
1
Observat ie. Problemele legate de spat ii vectoriale de dimensiuni nite si aplicat ii
liniare ntre ele se reduc la calcul matricial.
Denit ie. Un endomorsm T : V V se numeste:
- proiect ie (proiector) daca T T = T
- simetrie (involut ie) daca T
1
= T.
Probleme
Problema 4.1 a) Sa se arate ca daca V
1
si V
2
sunt subspat ii ale unui subspat iu vectorial,
atunci V
1
V
2
este subspat iu daca si numai daca V
1
V
2
sau V
2
V
1
.
b) Sa se arate ca V
1
+V
2
= Span(V
1
V
2
).
150
Solut ie. Avem: x V
1
+V
2
x = x
1
+x
2
, x
1
V
1
, x
2
V
2
x Span(V
1
V
2
).
Daca x Span(V
1
V
2
) atunci x =

iI
x
i
, x
i
V
1
V
2
, i I. Separamn suma termenii din
V
1
, x
i
, i I
1
si din V
2
, x
i
, i I
2
si avem x =

iI
1
x
i
+

iI
2
x
i
= y
1
+y
2
cu y
1
=

iI
1
x
i
V
1
si y
2
=

iI
2
x
i
V
2
, deci x V
1
+V
2
.
Problema 4.2 Fie p un numar prim. Poate organizat grupul (Z, +) spat iu vectorial
peste corpul (Z
p
, +, )?
Solut ie. Sa aratam ca (Z, +) nu poate spat iu vectorial peste (Z
p
, +, ), unde p este
un numar prim. (Se cunoaste ca dac a p este prim (Z
p
, +, ) este corp.) Sa presupunem
ca se poate deni o operat ie externa astfel ca (Z, +) sa e spat iu vectorial. Aplicand
axiomele spat iului vectorial avem
p = 1 + 1 + + 1 = 1 1 + 1 1 + + 1 1 =
= (1 + 1 + + 1) 1 = p 1 = 0 1 = 0.
Deci am ajuns la contradict ie. (S-a notat x clasa de resturi modulo p a lui x Z.)
Problema 4.3 Sa se arate ca n spat iul vectorial C[0, 2] subspat iile
V
1
= Span1, cos x, cos
2
x, . . . , cos
n
x
si
V
2
= Span1, cos x, cos 2x, . . . , cos nx
coincid.
Solut ie. Vom arata ca ecare generator al subspat iului V
2
este n V
1
si invers. Avem
cos kx +i sin kx = (cos x +i sin x)
k
,
de unde rezulta
cos kx = C
0
k
cos
k
x C
2
k
cos
k2
xsin
2
x +C
4
k
cos
k4
xsin
4
x . . .
= C
0
k
cos
k
x C
2
k
cos
k2
x(1 cos
2
x) +C
4
k
cos
k4
x(1 cos
2
x)
2
. . .
= T
k
(cos x) V
1
unde T
k
este polinom de grad k (polinomul lui Cebasev).
Invers:
cos x =
(cos x +i sin x) + (cos x i sin x)
2
=
z +z
2
cos
k
x =
1
2
k
(z +z)
k
=
1
2
k
[C
0
k
(z
k
+z
k
) +C
1
k
(z
k1
z +z z
k1
) +C
2
k
(z
k2
z
2
+z
2
z
k2
) +. . . ]
=
1
2
k
[C
0
k
2 cos kx +C
1
k
2 cos(k 2)x +C
2
k
2 cos(k 4)x +. . . ] V
2
.
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 151
Problema 4.4 Fie T : V V un operator liniar pe spat iul vectorial V de dimensiune
n > 1 cu proprietatea T
n
= 0 si T
n1
,= 0. Sa se arate ca:
a) vectorii v
0
, T(v
0
), . . . , T
n1
(v
0
) sunt liniar independent i daca
T
n1
(v
0
) ,= 0 (formeaza o baza n V ).
b) nu exista un operator liniar S : V V cu proprietatea S
2
= T.
Solut ie. a) a
1
v
0
+a
2
T(v
0
) + +a
n
T
n1
(v
0
) = 0, a
i
K. Se aplica succesiv
T
n1
a
1
= 0
T
n2
a
2
= 0
. . .
T a
n1
= 0
a
n
= 0

In baza v
0
, T(v
0
), . . . , T
n1
(v
0
) matricea lui T este
M
T
=
_

_
0 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
0 0
_

_
b) Daca ar exista S cu S
2
= T, valorile proprii ale lui S sunt toate 0 (S este nilpo-
tent). Forma canonica Jordan a lui S este formata doar din blocuri Jordan de forma
_

_
0 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
0 0
_

_
. Daca J
S
nu este formata dintr-un singur bloc atunci J
n1
S
= 0
S
n1
= 0 S
2(n1)
= 0 T
n1
= 0 (contradict ie). Daca J
S
este formata dintr-un
singur bloc atunci J
2
S
=
_

_
0 0 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
.
.
.
0
0 0
_

_
si rang J
2
S
= rang S
2
= n 2 ,= n 1 =
rang T.
Problema 4.5 Daca P : X X este un operator de proiect ie, atunci:
0) Im P = Fix P, unde Im P = P(x)[ x X este subspat iul imagine a lui P iar
Fix P = x X[ P(x) = x este subspat iul punctelor xe ale lui P.
1) Subspat iul X este suma directa a subspat iilor Ker P si Im P adica X = Im P
Ker P.
152
2) Daca X
1
, X
2
sunt subspat ii complementare, X = X
1
X
2
, atunci exista si este
unic un operator de proiect ie P : X X pentru care Im P = X
1
si Ker P = X
2
(acest
operator se numeste operatorul de proiect ie pe subspat iul X
1
, paralel cu subspat iul X
2
).
3) Daca dimensiunea spat iului X este nita, atunci exista o baza n X n raport cu
care matricea operatorului P este:
M
P
=
_

_
I
k
0
0 0
_

_,
unde k = dim(Im P).
Solut ie. 0) Daca x Im P, atunci exista x
t
X astfel ca x = P(x
t
) si atunci
P(x) = P(P(x
t
)) = (P P)(x
t
) = P(x
t
) = x deci x Fix P. Reciproc, daca x Fix P,
atunci x = P(x) Im P.
1) Trebuie aratat ca pentru orice x X exista si sunt unice x
1
Fix P si x
2
Ker P
astfel ca x = x
1
+x
2
.
Daca ar exista x
1
, x
2
ei ar verica relat iile:
x = x
1
+x
2
, P(x
1
) = x
1
si P(x
2
) = 0.

In relat ia x = x
1
+x
2
aplicam endomorsmul P si obt inem
P(x) = P(x
1
) +P(x
2
) = x
1
+ 0,
deci din cele doua relat ii rezulta ca singurii candidat i posibili pentru x
1
si x
2
sunt x
1
=
P(x) si x
2
= x P(x). Aratam ca acestia verica toate condit iile:
P(x
1
) = P(P(x)) = P(x) = x
1
,
deci x
1
Fix P = Im P
P(x
2
) = P(x P(x)) = P(x) P(P(x)) = P(x) P(x) = 0,
deci x
2
Ker P si evident x
1
+x
2
= x.
2) Deoarece orice vector x X se scrie unic sub forma x = x
1
+x
2
cu x
1
X
1
, x
2
X
2
.
Daca ar exista un proiector P : X X, am avea P(x) = P(x
1
+x
2
) = P(x
1
) +P(x
2
) =
x
1
+0, deci unica denit ie posibila a operatorului P ar : P(x) = x
1
(componenta din X
1
a vectorului x).
Aratam ca aceasta denit ie este corecta, deci P este aplicat ie liniara,
P P = P, Fix P = X
1
si Ker P = X
2
.
Avem:
P(ax +by) = P(a(x
1
+x
2
) +b(y
1
+y
2
)) = P((ax
1
+by
1
) + (ax
2
+by
2
)) =
= ax
1
+by
1
= aP(x) +bP(y),
pentru orice a, b K, x = x
1
+x
2
, y = y
1
+y
2
X, x
1
, y
2
X
1
si x
2
, y
2
X
2
.
(P P)(x) = P(P(x)) = P(x
1
) = P(x
1
+ 0) = x
1
= P(x)
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 153
x Ker P P(x) = 0 x
1
= 0 x = x
1
+x
2
= x
2
X
2
x Fix P P(x) = x x
1
= x
1
+x
2
x
2
= 0 x = x
1
X
1
.
3) Deoarece subspat iile Im P = Fix P si Ker P sunt complementare, daca
alegem o baza e
1
, . . . , e
k
n Im P si e
k+1
, . . . , e
n
o baza n Ker P, rezulta ca
e
1
, . . . , e
k
, e
k+1
, . . . , e
n
este baza n X, pentru care avem relat iile
P(e
1
) = e
1
= 1 e
1
+ + 0 e
k
+ 0 e
k+1
+ + 0 e
n
. . .
P(e
k
) = e
k
= 0 e
1
+ + 1 e
k
+ 0 e
k+1
+ + 0 e
n
P(e
k+1
) = 0 = 0 e
1
+ + 0 e
k
+ 0 e
k+1
+ + 0 e
n
. . .
P(e
n
) = 0 = 0 e
1
+ + 0 e
k
+ 0 e
k+1
+ + 0 e
n
din care rezulta ca matricea lui P n aceasta baza este
M
(e)
P
=
_
I
k
0
0 0
_
.
Observat ie.
Daca P : X X este o proiect ie, atunci pentru orice k N

avem P
k
= P P =
P.
Daca X = X
1
X
2
, P
1
este operatorul de proiect ie pe X
1
paralel cu X
2
si P
2
este
operatorul de proiect ie pe X
2
paralel cu X
1
, atunci P
1
+ P
2
= I (relat ie numita
descompunerea unitat ii).
Daca X = C

(1) este spat iul vectorial real al funct iilor de clasa C

pe 1, operatorii
P
n
: X X, n N, denit i prin
P
n
(f)(x) = f(x
0
) +
1
1!
f
t
(x
0
)(x x
0
) + +
1
n!
f
(n)
(x
0
)(x x
0
)
n
sunt operatori de proiect ie care denesc polinoamele lui Taylor atasate funct iei f n
jurul punctului xat x
0
1.
Problema 4.6 Daca S : X X este un operator de simetrie, atunci:
1) X = Fix S Inv S, unde
Fix S = x X[ S(x) = x
si
Inv S = x X[ S(x) = x.
2) Pentru orice scindare a spat iului X sub forma X = X
1
X
2
, exista o unica simetrie
S : X X astfel ca X
1
= Fix S si X
2
= Inv S, numita simetrica fat a de subspat iul X
1
,
paralela cu subspat iul X
2
.
154
3) Daca dimensiunea spat iului X este nita, atunci exista o baza n X fat a de care
matricea simetriei S este
M
S
=
_

_
I
k
0
0 I
nk
_

_.
Solut ie. 1)

In relat ia x = x
1
+ x
2
cu x
1
Fix S, x
2
Inv S aplicam S si obt inem a
doua relat ie S(x) = S(x
1
)+S(x
2
) = x
1
x
2
si rezulta x
1
=
1
2
(x+S(x)), x
2
=
1
2
(xS(x)),
care verica condit iile S(x
1
) = x
1
si S(x
2
) = x
2
.
2) Daca x = x
1
+x
2
, x
1
X
1
, x
2
X
2
S(x) = S(x
1
) +S(x
2
) = x
1
x
2
,
deci singurul mod n care s-ar putea deni S este S(x
1
+ x
2
) = x
1
x
2
cu x
1
X
1
si
x
2
X
2
. Se arata ca S astfel denit este liniar, S S = I, Fix S = X
1
si Inv S = X
2
.
3) Alegem o baza e
1
, . . . , e
k
n Fix S si o baza e
k+1
, . . . , e
n
n Inv S si deoarece
X = Fix S Inv S, ele mpreuna formeaza o baza n X, e
1
, . . . , e
k
, e
k+1
, . . . , e
n
.

In
aceasta baza matricea lui S are forma data.
Problema 4.7 Sa se arate ca n spat iul vectorial real C[0, 2] funct iile 1, cos x, sin x,
cos 2x, sin 2x, . . . , cos nx, sin nx sunt liniar independente.
Solut ie.

In combinat ia liniara
n

k=0
a
k
cos kx +
n

k=1
b
k
sin kx = 0 (pentru orice x),
nmult im pe rand cu cos kx, k = 1, n si sin kx, k 1, n si integram relat ia obt inuta de
la 0 la 2. T inem cont de relat iile
_
2
0
cos kxcos px =
_
0, k ,= p
, k = p 1
_
2
0
sin kxsin pxdx =
_
0, k ,= p
, k = p 1
_
2
0
sin kxcos pxdx = 0, pentru k, p N.
Se obt ine pe rand a
k
= 0, k = 1, n, b
k
= 0, k = 1, n si apoi a
0
= 0.
Problema 4.8 Fie 1
4
[X] spat iul polinoamelor de grad 4 si funct ia
T : 1
4
[X] 1
4
[X], T(f)(x) = x
2
f
tt
(x) 6f
t
(x) + 12f(x).
Sa se arate ca T este endomorsm, sa se determine Ker T si Im T.
Solut ie. Avem
T(a
1
f
1
+a
2
f
2
) = a
1
T(f
1
) +a
2
T(f
2
), a
1
, a
2
1, f
1
, f
2
1
4
[X].
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 155
T(1) = 12, T(x) = 6x, T(x
2
) = 2x
2
, T(x
3
) = 0, T(x
4
) = 0.
Matricea lui T n baza canonica este
M
T
=
_

_
12 0 0 0 0
0 6 0 0 0
0 0 2 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
_

_
.
Im T = 1
2
[X], Ker T = f = ax
3
+bx
4
[ a, b 1.
Problema 4.9 Pentru ce valori ale lui n N, grupul (Z
n
, +) poate organizat ca spat iu
vectorial peste corpul Z
p
?
Solut ie. Daca (Z
p
, ) este spat iu vectorial, deci (Z
n
, +) este spat iu vectorial peste
corpul (Z
p
, +, ), notam clasele modulo n cu x si clasele modulo p cu y. Avem
p = (

1, p) = (

1, 1 + + 1) = (

1, 1) + +(

1, 1) =
= (

1 + +

1, 1) = ( p, 1) = (

0, 1) = 0,
deci p = 0 (mod n), adica p este divizibil cu n, ceea ce este posibil doar pentru p = n.
Problema 4.10 Fie V spat iul vectorial tridimensional al vectorilor liberi. Consideram
aplicat ia A : V V , A(u) = a u, u V , unde a este un vector xat.
a) Sa se arate ca A este o transformare liniara;
b) A pastreaza unghiul vectorilor ortogonali pe a;
c) A este o transformare ortogonal a a subspat iului vectorial perpendicular pe a;
d) Sa se arate ca exista o baza ortonormata n raport cu care A are matricea
M
A
=
_

_
0 0 0
0 0 1
0 1 0
_

_
.
Solut ie. a) Rezulta din proprietat ile produsului vectorial.
b) Fie u, v doi vectori ortogonali pe a. Avem
cos(A(u), A(v)) =
(a u) (a v)
|a u| |a v|
=
[(a u) a]v
a
2
uv
=
=
[a
2
u (a u)a]v
a
2
uv
=
u v
uv
= cos(u, v).
c) Daca u a atunci |A(u)| = |a u| = |u|.
d) Fie baza formata din e
1
, e
2
, e
3
. Trebuie sa avem a e
1
= 0 de unde rezulta ca e
1
este coliniar cu a. Luam e
1
= a. Mai trebuie sa avem a e
2
= e
3
, de unde rezulta ca e
2
este vector ortogonal pe a iar e
3
un vector ortogonal pe a si e
2
.
156
Problema 4.11 Fie P
n
spat iul vectorial al polinoamelor de o variabila, de grad n.
Denim T : P
n
P
n
, T(P)(t) = P(t +a) P(t).
a) Sa se arate ca T este o transformare liniara;
b) Sa se determine matricea lui T n baza 1, t, . . . , t
n
;
c) Sa se determine Ker T.
Solut ie. b) M
T
=
_

_
0 0 . . . 0 0
a 0 . . . 0 0
a
2
C
1
2a
. . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . .
a
n
C
1
n
a
n1
. . . C
n1
n
a 0
_

_
c) Ker T = a
0
[ a
0
1.
Problema 4.12

In spat iul polinoamelor de grad n sa se gaseasca matricea de trecere
la baza
1, x a, (x a)
2
, . . . , (x a)
n

la baza
1, x b, (x b)
2
, . . . , (x b)
n
.
Solut ie. P =
_

_
C
0
0
C
0
1
(a b) C
0
2
(a b)
2
. . . C
0
n
(a b)
n
0 C
1
1
C
1
2
(a b) . . . C
1
n
(a b)
n1
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . C
n
n
(1)
n
_

_
.
Problema 4.13 Sa se determine toate polinoamele f 1[x] cu proprietatea f(Z) Z.
Solut ie. Folosim scrierea unui polinom n baza
B =
_
1,
x
1!
,
x(x 1)
2!
, . . . ,
x(x 1) . . . (x n + 1)
n!
_
,
deci cautam polinoamele f de forma:
f(x) = a
0
+a
1
x
1!
+a
2
x(x 1)
2!
+ +a
n
x(x 1) . . . (x n + 1)
n!
.
Din condit iile f(0) Z, f(1) Z, . . . , f(n) Z rezulta a
0
, a
1
, . . . , a
n
Z (condit ie
necesara).
Condit ia este si sucienta deoarece produsul a k numere ntregi consecutive, se divide
cu k!.

In concluzie polinoamele cautate sunt cele care n baza B au coecient ii numere
ntregi.
Problema 4.14 Sa se determine toate funct iile f : 1 1 cu proprietatea f(x + y) =
f(x) +f(y), x, y 1. (Ecuat ia lui Cauchy)
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 157
Solut ie. Se deduce usor ca
f(nx) = nf(x), n N, x 1
f
_
1
n
x
_
=
1
n
f(x), n N

, x 1,
f(x) = f(x), x 1
si
f(qx) = qf(x), q , x 1,
deci
f(q
1
x
1
+q
2
x
2
) = q
1
f(x
1
) +q
2
f(x
2
)
pentru q
1
, q
2
si x
1
, x
2
1. Solut iile ecuat iei lui Cauchy sunt aplicat ii liniare (endo-
morsme) ale spat iului vectorial 1 peste corpul . Fie h
i
[ i I o baza a lui 1 peste .
Orice numar real nenul x se exprima n mod unic sub forma
x =
n

k=1
q
k
(x)h
i
k
, cu q
k
(x)

.
Daca denim n mod arbitrar f(h
i
) = y
i
obt inem
f(x) =
n

k=1
q
k
(x)y
i
k
.
Problema 4.15 a) Fie V
1
, V
2
doua subspat ii ale spat iului V nit dimensional, astfel ca
dimV
1
= dimV
2
. Sa se arate ca exista subspat iul V
3
al lui V astfel ca V = V
1
V
3
= V
2
V
3
.
b) Cate astfel de descompuneri exista pentru spat iul vectorial tridimensional 1
3
? Sa
se interpreteze geometric.
Solut ie. a) Fie V
1
V
2
= W, unde W poate si 0.
Consideram o baza a lui W, e
1
, e
2
, . . . , e
m
. Completam aceasta baza pana
la o baza a lui V
1
si obt inem e
1
, e
2
, . . . , e
m
, f
m+1
, . . . , f
n
si la o baza n V
2
e
1
, e
2
, . . . , e
m
, g
m+1
, . . . , g
n
. Prin urmare pentru V
1
+ V
2
avem sistemul de generatori
e
1
, e
2
, . . . , e
m
, f
m+1
, . . . , f
n
, g
m+1
, . . . , g
n
. Dimensiunea care formeaza o baza a spat iului
V
1
+ V
2
este 2n + m si daca este mai mica decat dimensiunea lui V
1
, extindem baza lui
V
1
+V
2
la o baza a lui V prin adaugarea vectorilor h
1
, h
2
, . . . , h
k
. Subspat iul V
3
este generat
de sistemul de vectori f
m+1
+g
m+1
, . . . , f
n
+g
n
, h
1
, h
2
, . . . , h
k
.
b) Deosebim doua cazuri:
i) dimV
1
= dimV
2
= 1, n acest caz V
1
V
2
= 0 si vectorii f
1
si g
1
care formeaza cate
o baza n V
1
respectiv V
2
nu sunt coliniari. Dimensiunea spat iului generat de V
1
si V
2
este
2 si f
1
, g
1
formeaza o baza a acestui subspat iu. Extindem aceasta baza a lui 1
3
adaugand
un vector h
1
necoplanar cu f
1
, g
1
. Subspat iul V
3
este un plan pentru care f
1
+g
1
si h
1
este
o baza.
ii) Daca dimV
1
= dimV
2
= 2, adica sunt doua plane, atunci V
1
V
2
,= 0 si W are
dimensiunea 1. Fie e o baza n W. Daca f
1
este un vector n V
1
necoliniar cu e atunci
e, f
1
este o baza n V
1
. Analog e, g
1
este o baza n V
2
. Subspat iul generat de V
1
si V
2
are dimensiunea 3 deci V
3
este unidimensional si f
1
+ g
1
este o baza a sa si reprezinta o
dreapta.
158
Problema 4.16 Fie V un spat iu vectorial n-dimensional peste Z
p
. Sa se determine
numarul endomorsmelor lui V .
Solut ie. Consideram o baza e
1
, . . . , e
n
n V si T o transformare liniara, atunci matricea
lui T, M
T
/
n
(Z
p
) determina unic pe T iar spat iul /
n
(Z
p
) are cardinalul p
n
2
.
Problema 4.17 Fie V spat iul vectorial al matricelor din /
n
(C) generat de matricele de
forma AB BA, A, B /
n
(C). Sa se arate ca dim
C
V = n
2
1.
Solut ie. Pentru orice matrice din V , urma este 0 si
W = M /
n
(C)[ Tr M = 0 = M /
n
(C)[ f(M) = 0
unde f : /
n
(C) C, f(M) = Tr M este o aplicat ie liniara, deci W = Ker f, dimW =
n
2
1 deci V W si dimV n
2
1.
Pentru a arata ca dimV = n
2
1 este sucient sa gasim n V , n
2
1 matrice inde-
pendente.
Daca E
ij

i,j=1,n
este baza canonica n spat iul matricelor avem
E
ij
E
kl
=
jk
E
il
.
Deci E
i1
E
1l
= E
il
, E
1l
E
i1
= 0 dac a i ,= l
E
i1
E
1l
E
1l
E
i1
= E
il
pentru i ,= l,
n total n
2
n matrice independente n V . Apoi
E
i1
E
1i
E
1i
E
i1
= E
ii
E
11
=
_

_
1 0
0
1
0 0
_

_
n total nca n 1 matrice independente n V .
Problema 4.18 Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n si V
1
, V
2
doua subspat ii de
dimensiune n
1
si n
2
astfel ca V = V
1
+V
2
.
Sa se arate ca mult imea endomorsmelor T : V V cu proprietatea T(V
1
) V
1
si
T(V
2
) V
2
formeaza un subspat iu n End(V ) si sa se determine dimensiunea sa.
Solut ie. Fie V
0
= V
1
V
2
.
e
1
, . . . , e
n
0
baza n V
0
e
1
, . . . , e
n
0
, f
n
0
+1
, . . . , f
n
1
baza n V
1
e
1
, . . . , e
n
0
, g
n
0
+1
, . . . , g
n
2
baza n V
2
atunci e
1
, . . . , e
n
0
, f
n
0
+1
, . . . , f
n
1
, g
n
0
+1
, . . . , g
n
2
este o baza n V .
dimV
0
= n
0
, dimV = n
1
+n
2
n
0
= n.
Avem: V = V
0
W
1
W
2
unde
W
1
= Spanf
n
0
+1
, . . . , f
n
1
, W
2
= Spang
n
0
+1
, . . . , g
n
2

Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 159


Din T(V
1
) V
1
si T(V
2
) V
2
T(V
0
) V
0
, atunci T[
V
0
: V
0
V
0
este endomorsm.
T[
W
1
: W
1
V
1
si T[
W
2
: W
2
V
2
A deni T revine la a deni T
0
, T
1
, T
2
dimT
0
[ T
0
End V
0
= n
2
0
dimT
1
[ T
1
Hom(W
1
, V
1
) = (n
1
n
0
)n
1
dimT
2
[ T
2
Hom(W
2
, V
2
) = (n
2
n
0
)n
2
Deci dimensiunea cautata este n
2
0
+ (n
1
n
0
)n
1
+ (n
2
n
0
)n
2
cu n
0
= n
1
+n
2
+n.
Problema 4.19

In spat iul vectorial real al sirurilor de numere reale
1

= (x
n
)
n
[ x
n
1
se considera subspat iul V
a,b
al sirurilor date prin recurent a
V
a,b
= (x
n
)
n
[ x
n+1
= (a +b)x
n
abx
n1
, n N

.
Sa se arate ca daca a ,= b atunci o baza n V
a,b
este formata din sirurile (a
n
)
n
, (b
n
)
n

cu a
n
= a
n
si b
n
= b
n
, n N, iar dac a a = b atunci o baza este (c
n
), (d
n
)
n
cu c
n
= a
n
si d
n
= na
n1
, n N.
Solut ie. Sirurile (e
n
)
n
cu e
0
= 1, e
1
= 0, e
n+1
= (a + b)e
n
abe
n+1
, n N

si (e
t
n
)
n
cu e
t
0
= 0, e
t
1
= 1, e
t
n+1
= (a +b)e
t
n
abe
t
n1
formeaza o baza n V
a,b
caci daca (x
n
)
n
este
un sir arbitrar din V
a,b
atunci (x
n
)
n
= x
0
(e
n
)
n
+ x
1
(x
t
n
)
n
(scriere unica). Spat iul V
a,b
are
dimensiune 2 si se verica usor ca sirurile (a
n
)
n
, (b
n
)
n
sunt liniar independente, la fel si
sirurile (e
n
)
n
, (d
n
)
n
ele ind n V
a,b
.
Problema 4.20 Fie X un spat iu vectorial de dimensiune n peste un corp K cu p elemente.
Sa se arate ca numarul bazelor lui X peste K este
N = (p
n
1)(p
n
p)(p
n
p
2
) . . . (p
n
p
n1
),
acelasi cu numarul matricelor patratice inversabile de ordin n din GL
n
(K).
Solut ie. Primul vector e
1
dintr-o baza poate ales arbitrar, diferit de 0, deci n p
n
1
moduri. Subspat iul general e
1
are p elemente, deci al doilea vector poate ales n p
n
p
moduri. Subspat iul e
1
, e
2
= a
1
e
1
+a
2
e
2
[ a
1
, a
2
K are p
2
elemente. Al treilea vector
se poate alege n p
n
p
2
moduri si asa mai departe.
Daca xam o baza e
1
, . . . , e
n
n X atunci orice alta baza e
t
1
, . . . , e
t
n
este unic
determinata de o matrice inversabila P
(e,e

)
GL
n
(K).
160
Problema 4.21 Sa se determine valorile proprii nenule si vectorii proprii corespunzatori
pentru endomorsmele T : C[0, 2] C[0, 2]
T(f)(x) =
_
2
0
sin(x +y)f(y)dy.
Solut ie. T(f)(x) = a
f
sin x + b
f
cos x, unde a
f
=
_
2
0
cos yf(y)dy si b
f
=
_
2
0
sin yf(y)dy, deci Im f sin, cos = V .
Pentru valori proprii nenule, vectorii sunt n Im T, deci putem sa ne restrangem la V
T : V V.
Avem T(sin) = cos, T(cos) = sin, deci matricea lui T n baza sin, cos este
M
T
=
_
0
0
_
.
Valorile proprii sunt
1
= ,
2
= iar vectorii proprii ai matricei M
T
sunt
_
1
1
_
,
_
1
1
_
, carora le corespund vectorii (funct iile)
f

(x) = a(sin x + cos x), a 1

si
f

(x) = a(sin x + cos x), a 1

.
Problema 4.22 Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru endomorsmele
T : C[1, 1] C[1, 1]
T(f)(x) =
_
1
1
(3xy + 5x
2
y
2
)f(y)dy.
Solut ie. Im T = Spanx, x
2
, = 2 este singura valoare proprie nenula si f(x) =
ax +bx
2
, a, b 1 sunt vectorii proprii.
Problema 4.23 Sa se arate ca polinoamele lui Legrendre
P
n
(x) =
1
2
n
n!
[(x
2
1)
n
]
(n)
sunt vectori proprii pentru operatorul T : C

[1, 1] C

[1, 1], denit prin relat ia:


T(f)(x) = [(x
2
1)f
t
(x)]
t
.
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 161
Solut ie. Notand f
n
(x) = (x
2
1)
n
avem: (x
2
1)f
t
n
(x) = 2nxf
n
(x). Derivand de
(n + 1) ori cu formula Leibniz-Newton:
(x
2
1)f
(n+2)
n
(x) + 2x(n + 1)f
(n+1)
n
(x) +n(n + 1)f
(n)
n(x) =
= 2nxf
(n+1)
n
(x) + 2n(n + 1)f
(n)
n
(x)
(x
2
1)f
(n+2)
n
(x) + 2xf
(n+1)
n
(x) = n(n + 1)f
(n)
n
(x)
(x
2
1)P
tt
n
+ 2xP
t
n
= n(n + 1)P
n
((x
2
1)P
t
n
)
t
= n(n + 1)P
n

T(P
n
) = n(n + 1)P
n
Deci
n
= n(n + 1) sunt valori proprii si P
n
vectori proprii.
Problema 4.24 Fie T : 1[X] 1[X], T(f)(x) = 2xf
t
(x) f
tt
(x).
a) Sa se arate ca subspat iile proprii au dimensiune 1;
b) Sa se arate ca
n
= 2n sunt valori proprii si polinoamele lui Hermite
H
n
(x) = (1)
n
e
x
2
(e
x
2
)
(n)
sunt vectori proprii.
Solut ie. a) Daca este valoare proprie pentru T si f, g vectorii proprii corespunzatori,
vom arata ca f si g sunt liniar dependent i.
Fie
W(x) =

f(x) g(x)
f
t
(x) g
t
(x)

, W
t
(x) =

f(x) g(x)
f
tt
(x) g
tt
(x)

=
=

f(x) g(x)
2xf
t
(x) f(x) 2xg
t
(x) g(x)

= 2xW(x).
Dar W 1[x], grad W
t
< grad 2xW, deci W = 0 fg
t
f
t
g = 0
_
f
g
_
t
= 0, unde
g(x) ,= 0 f(x) = cg(x) f, g sunt liniar dependente.
b) H
t
n
(x) = (1)
n
(2xe
x
2
(e
x
2
)
(n)
+e
x
2
(2xe
x
2
)
(n)
) =
= (1)
n
e
x
2
(2x(e
x
2
)
(n)
2(x(e
x
2
)
(n)
+n(e
x
2
)
(n1)
)) = 2nH
n1
(x)
H
tt
n
(x) = 2nH
t
n1
(x) = 2n 2(n 1)H
n2
(x)
H
n
(x) = (1)
n
e
x
2
(e
x
2
)
(n)
= (1)
n
e
x
2
(2xe
x
2
)
(n1)
=
= (1)
n
e
x
2
(2)(x(e
x
2
)
(n1)
+ (n 1)(e
x
2
)
(n2)
) =
= 2xH
n1
(x) 2(n 1)H
n2
(x)
Deci T(H
n
) = 2nH
n
.
Problema 4.25 Fie g : (a, b) 1 o funct ie de clasa C

(a, b) cu derivata g
t
(x) ,= 0,
x (a, b). Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii ai operatorului T : C

(a, b)
C

(a, b)
T(f)(x) =
f
t
(x)
g
t
(x)
, x (a, b).
162
Solut ie. Din relat ia T(f) = f cu 1 si f C

(a, b) rezulta ecuat ia diferent iala


f
t
(x)
g
t
(x)
= f(x) f
t
(x) g
t
(x)f(x) = 0
(f(x)e
g(x)
)
t
= 0 f(x)e
g(x)
= c
deci f(x) = ce
g(x)
.
Toate numerele reale sunt valori proprii iar funct iile f

(x) + ce
g(x)
, x (a, b) cu
c ,= 0 sunt vectori proprii corespunzatori.
Problema 4.26 Fie K : [0, 1] [0, 1] [0, 1]
K(x, y) =
_

_
x(1 y), 0 x y 1
y(1 x), 0 y < x 1
si operatorul T : C
0
[0, 1] C
0
[0, 1]
T(f)(x) =
_
1
0
K(x, y)f(y)dy.
Sa se arate ca funct iile f
n
(x) = sin(nx), n N

sunt vectori proprii.


Solut ie. T(f
n
)(x) =
_
1
0
K(x, y)f(y)dy =
=
_
x
0
y(1 x)f
n
(y)dy +
_
1
x
x(1 y)f
n
(y)dy =
=
_
x
0
y sin(ny)dy x
_
1
0
y sin(ny)dy +x
_
1
x
sin(ny)dy =
=
sin(nx)
(n)
2
=
1
(n)
2
f
n
(x)
Deci
n
=
1
(n)
2
sunt valori proprii, iar f
n
vectori proprii.
Problema 4.27 Sa se determine valorile si vectorii proprii ai endomorsmului T :
/
n
(C) /
n
(C) denit prin T(A) = B, unde B = [b
ij
]
i,j=1,n
si b
ij
= a
ij
+ s
ij
unde s
ij
este suma vecinilor lui a
ij
n A (un element din A are 3, 5 sau 8 vecini).
Solut ie. Observat ia esent iala este ca daca consideram matricea
C =
_

_
1 1 0
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
0 1 1
_

_
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 163
atunci T(A) = CAC.
Deoarece C este simetrica ea este diagonalizabila si notand cu D forma sa Jordan
(diagonala) avem C = PDP
1
. Daca C este valoare proprie pentru T si X /
n
(C),
X ,= 0 este vector propriu, atunci avem:
T(X) = X CXC = X
PDP
1
XPDP
1
= X D(P
1
XP)D = (P
1
XP)
DY D = Y, y ,= 0 d
ii
y
ij
d
jj
= y
ij
pentru orice i, j = 1, n, deci = d
ii
d
jj
sunt valori proprii. Dar d
jj
[ j = 1, n sunt valorile
proprii ale matricei D aceleasi ca ale matricei C care prin calcul se determina:
d
jj
= 1 2 cos
j
n + 1
, j = 1, n.
Valorile proprii ale lui T sunt

i,j
=
_
1 2 cos
i
n + 1
__
1 2 cos
j
n + 1
_
, i, j = 1, n
(n
2
valori proprii).
Observat ie. Se poate arata ca valorile proprii ale operatorului T
A,B
: /
n
(C)
/
n
(C), T
A,B
(X) = AXB unde A, B /
n
(C) sunt matrice xate, sunt
i,j
=
i

j
,
i, j = 1, n, unde
1
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei A iar
1
, . . . ,
n
sunt valorile
proprii ale matricei B.
Problema 4.28 Fie V un subspat iu vectorial n /
5,7
(1), care cont ine matrice de rang
1, 2, 4 si 5. Se poate ca V sa nu cont ina matrice de rang 3?
Putnam, 1981
Solut ie. Raspunsul este armativ.
Denim
V =
_

_
_

_
a c 0
b 0 0 c
b
0 b 0
b
_

_
; a, b, c 1
_

_
care formeaza subspat ii n V si cont ine matricele de rang 1 (a = 1, b = c = 0), 2 (c = 1,
a = b = 0), 4 (b = 1, a = c = 0), 5 (a = b = 1, c = 0), dar nu cont ine matrice de rang 3.
Problema 4.29 Fie T si S doua endomorsme ale spat iului vectorial de dimensiune nita
V , astfel ca V = Ker T + Ker S = Im T + Im S.
a) Sa se arate ca cele doua sume sunt sume directe.
b) Ramane rezultatul adevarat daca V are dimensiune innita?
Examen Frant a
164
Solut ie. Din teorema dimensiuni sumei avem:
dimV = dimKer T + dimKer S dim(Ker T Ker S) (1)
dimV = dimIm T + dimIm S dim(Im T Im S) (2)
Din teorema dimensiunii aplicat iilor liniare T si S avem:
dimV = dimKer T + dimIm T = dimKer S + dimIm S (3)
Din (1), (2) si (3) rezulta:
dim(Ker T Ker S) + dim(Im T Im S) = 0
deci
Ker T Ker S = Im T Im S = 0.
b) Armat ia nu ramane adevarata.
Luam V = (x
n
)
n1
: x
n
1, n N

spat iul sirurilor si denim


T(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, . . .) = (x
3
, x
4
, . . .)
S(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, . . .) = (x
1
, 0, 0, . . .)
Avem:
Im T = V si Ker T = (x, y, 0, 0, . . .) [ x, y 1
Im S = (x, 0, 0, . . .) [ x 1, Ker S = (0, x
2
, x
2
, . . .).
Evident ca V = Im T + Im S = Ker T + Ker S, dar
Im T Im S = Im S ,= 0, Ker T Ker S = (0, y, 0, . . .) [ y 1 , = 0.
Problema 4.30 Fie V un spat iu vectorial si T : V V un endomorsm. Sa se arate ca
dim(Ker T Im T) = dim(Im T) dim(Im T
2
).
Solut ie. Fie T = T[
Im T
: Im T Im T. Avem:
dim(Im T) = dimKer T + dimIm T
Im T = T(Im T) = T(T(V )) = T
2
(V )
Ker T =?, x Ker T T(x) = 0, x Im T
T(x) = 0 si x Im T x Ker T Im T
dim(Ker T Im T) = dim(Im T) dim(Im T
2
).
Problema 4.31 Sa se determine dimensiunea maxima a unui subspat iu V /
n
(1) cu
proprietatea ca
Tr (XY ) = 0, pentru orice X, Y V.
IMC, 2005
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 165
Solut ie. Din implicat ia Tr (XX
t
) = 0 X = 0, rezulta ca V nu cont ine nici o
matrice simetrica nenula, deci V o
n
= 0, unde o
n
este subspat iul matricelor simetrice
care are dimensiunea
n(n + 1)
2
. Astfel ca
dimV n
2

n(n + 1)
2
=
n(n 1)
2
.
Un exemplu de subspat iu V de dimensiune
n(n 1)
2
este subspat iul matricelor strict
superior triunghiulare.
Problema 4.32 Fie f : /
n
(1) 1 o aplicat ie liniara.
a) Sa se arate ca exista A /
n
(1) astfel ca f(X) = Tr (XA).
b) Daca n plus f(XY ) = f(Y X), pentru orice X, Y /
n
(1), atunci exista a 1
astfel ca f(X) = aTr (X).
Solut ie. a) Fie E
ij
baza canonica a spat iului /
n
(1). Denim matricea A = [a
ij
]
i,j=1,n
prin a
ij
= f(E
ji
).
b) Fie V subspat iul matricelor cu urma zero, care este un subspat iu de dimensiune
n
2
1. Matricele
E
ij
= E
ij
E
jj
E
jj
E
ij
, i ,= j
si
E
ii
E
nn
= E
in
E
ni
E
ni
E
in
, i = 1, n 1,
formeaza o baza n V , pe care funct ia f se anuleaza. Pe de alta parte matricea X
1
n
(Tr X)I
n
este din V , deci
f
_
X
1
n
(Tr X)I
n
_
= 0 f(X) =
1
n
f(I
n
)Tr X.
Problema 4.33 Fie A /
n
(C) o matrice diagonala avand polinomul caracteristic
f
A
(x) = (x a
1
)
n
1
(x a
2
)
n
2
. . . (x a
k
)
n
k
,
cu a
1
, a
2
, . . . , a
k
distincte si n
1
+n
2
+. . . +n
k
= n.
Sa se determine dimensiunea spat iului vectorial
C(A) = B /
n
(C) [ AB = BA.
IMC, 1994
Solut ie. Fie
A = [a
ij
]
i,j=1,n
, B = [b
ij
]
i,j=1,n
,
AB = [x
ij
]
i,j=1,n
si BA = [y
ij
]
i,j=1,n
.
166
Avem x
ij
= a
ii
b
ij
si y
ij
= a
jj
b
ij
, si din AB = BA rezulta
(a
ii
a
jj
)b
ij
= 0, i, j = 1, n.
Pentru a
ii
,= a
jj
rezulta b
ij
= 0, deci raman arbitrare n B doar elementele b
ij
pentru
care a
ii
= a
jj
.
Numarul perechilor (i, j) pentru care a
ii
= a
jj
= a
1
este n
2
1
. Obt inem ca
dimC(A) = n
2
1
+n
2
2
+ +n
2
k
.
Problema 4.34 Fie V un K-spat iu vectorial si T : V V un endomorsm cu propri-
etatea ca vectorii x si T(x) sunt coliniari pentru orice x V . Sa se arate ca exista K
astfel ca T(x) = x, pentru orice x V .
Examen Frant a
Solut ie. Din condit ia data pentru orice x V exista
x
K (care poate depinde de
x) astfel ca T(x) =
x
x.
Vom arata ca pentru orice x, y V avem
x
=
y
.
Fie T(x) =
x
x, T(y) =
y
y. Cum
T(x +y) = (x +y)
x
x +
y
y = (x +y) (
x
)x + (
y
)y = 0.
Daca x, y sunt liniar independent i rezulta
x
=
y
= .
Daca x, y sunt liniar dependent i, atunci
y = x T(y) = T(x) =
x
x =
x
x =
x
y, deci
x
=
y
.
Problema 4.35 Fie V spat iul vectorial al sirurilor de numere reale
V = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, . . .) [ x
1
, x
2
, . . . , x
n
, . . . 1
si T : V V aplicat ia liniara denita prin
T(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, . . .) = (x
2
, x
3
, . . . , x
n+1
, . . .).
Sa se arate ca T nu este o putere, adica nu exista nici o aplicat ie liniara S : V V si
nici un numar natural k 2 astfel ca S
k
= T.
Solut ie. Consideram subspat iul V
1
V ,
V
1
= (x
1
, x
2
, 0, . . . , 0, . . .) [ x
1
, x
2
1
care este un subspat iu de dimensiune 2 si observam ca V
1
= Ker (T T) (T
T(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, . . .) = (x
3
, x
4
, . . . , x
n+2
, . . .)). Mai mult T(V
1
) V
1
si S(V
1
) V
1
(daca
S
1
V
1
si S(S
1
) = S
1
, V
1
T
2
(S(S
1
)) ,= 0 S(T
2
(S
1
)) ,= 0 S(0) ,= 0 fals).
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 167
Consideram restrict iile T, S : V
1
V
1
si va trebui sa avem S
k
= T. Baza canonica a
spat iului V
1
este formata din sirurile (1, 0, 0, . . .) si (0, 1, 0, . . .) si n aceasta baza matricea
lui T este
M
T
=
_
0 1
0 0
_
.
Notam cu M
S
matricea lui S n aceasta baza si daca (M
S
)
k
= M
T
(M
S
)
2k
=
(M
T
)
2
= 0 (M
S
)
2
= 0 (M
S
)
k
= 0 (k 0), fals.
Problema 4.36 Se considera spat iul vectorial real V = C

(1) si D : V V operatorul
de derivare (D(f) = f
t
). Sa se arate ca nu exista un operator liniar T : V V astfel ca
T T = D.
Examen Frant a
Solut ie. Fie
V
1
= Ker (D D) = f C

(1) [ f
tt
= 0 = f [ f(x) = a +bx, a, b 1
(polinoamele de grad 1).
Daca ar exista T astfel ca T T = D atunci T
3
= T D = DT deci D si T comuta.

In
plus V
1
este invariant pentru D deci este invariant si pentru T. Notam cu T si D restrict iile
lui T si D la V
1
, deci T : V
1
V
1
, D : V
1
V
1
. Avem D D = 0 T
4
= 0, deci T este
nilpotent si cum dimV
1
= 2 rezulta T
2
= 0 D = 0, ceea ce este fals.
Problema 4.37 Fie P
1
, P
2
: V V doua proiect ii n spat iul V astfel ca
Im P
1
Ker P
2
(P
2
P
1
= 0).
Sa se arate ca aplicat ia P = P
1
+P
2
P
1
P
2
este o proiect ie si ca
Ker P = Ker P
1
Ker P
2
, Im P = Im P
1
Im P
2
.
Examen Frant a
Solut ie. Avem
P
2
= (P
1
+P
2
P
1
P
2
)
2
= P
2
1
+P
2
2
+ (P
1
P
2
)
2
+P
1
P
2
+P
2
P
1
P
2
1
P
2
P
1
P
2
P
2
P
2
P
1
P
2
P
1
P
2
2
= P
1
+P
2
+P
1
P
2
P
1
P
2
+P
1
P
2
+ 0 P
1
P
2
0 0 P
1
P
2
= P
1
+P
2
+ 0 P
1
P
2
= P.
Avem
P
1
P = P
2
1
= P
1
Ker P Ker P
1
,
P
2
P = P
2
2
= P
2
Ker P Ker P
2
deci Ker P Ker P
1
Ker P
2
si evident Ker P
1
Ker P
2
Ker P.
Avem evident Im P Im P
1
+ Im P
2
.
168
Invers: e x Im P
1
+ Im P
2
, x = x
1
+x
2
.
Avem P
2
(x) = P
2
(x
1
) +P
2
(x
2
) = 0 +x
2
= x
2
si
P(x) = P
1
(x) +P
2
(x) P
1
P
2
(x) = x
1
+P
1
(x
2
) +x
2
P
1
(x
2
) = x
1
+x
2
= x
deci x Im P. Acum deoarece Im P
1
Im P
2
Ker P
2
Im P
2
= 0 rezulta ca Im P =
Im P
1
Im P
2
.
Problema 4.38 Fie V un spat iu vectorial de dimensiune nita si T : V V un endo-
morsm. Sa se arate ca armat iile urmatoare sunt echivalente:
a) Ker T = Ker T
2
b) Im T = Im T
2
c) V = Ker T Im T.
Examen Frant a
Solut ie. Evident avem Ker T Ker T
2
si Im T
2
Im T. Din
dim(V ) = dim(Ker T) + dim(Im T) = dim(Ker T
2
) + dim(Im T
2
)
rezulta ca a) si b) sunt echivalente.
Aratam a) c): Fie x Ker T Im T T(x) = 0 si x = T(y), deci T
2
(y) = 0
a)

T(y) = 0 x = 0, deci Ker T Im T = 0 si atunci suma subspat iilor Ker T si Im T


este suma directa.

In plus dimV = dim(Ker T) + dim(Im T), deci V = Ker T Im T.
Aratam implicat ia c) b): Fie x Im T, x = T(y), y V . Scriem pe y conform
sumei directe y = y
1
+ y
2
, cu y
1
Ker T, y
2
Im T si atunci x = T(y
1
) + T(y
2
) =
0 +T(T(z
2
)) Im T
2
, deci Im T Im T
2
Im T = Im T
2
.
Problema 4.39 Fie m, n numere naturale cu m > n > 1, A o mult ime cu n elemente si
A
1
, A
2
, . . . , A
m
submult imi nevide, distincte ale lui A.
Sa se arate ca exista indici distinct i i
1
, i
2
, . . . , i
k
1, 2, . . . , m astfel ca
A
i
1
A
i
2
. . . A
i
k
= ,
unde am notat cu XY = (X Y ) (X Y ), diferent a simetrica a mult imilor X si Y .
Solut ie. Fie A = a
1
, a
2
, . . . , a
n
si pentru ecare submult ime A
i
denim vectorul sau
caracteristic v
i
= (x
i1
, x
i2
, . . . , x
in
), unde x
ij
= 1 daca a
j
A
i
si x
ij
= 0 daca a
j
, A
i
,
i = 1, m, j = 1, n. Observam ca vectorul caracteristic al mult imii A
i
1
A
i
2
este suma
modulo 2 a vectorilor V
i
1
si V
i
2
.
Consideram numerele 0 si 1 ca elemente ale corpului Z
2
renotate

0 si

1 iar vectorii v
i
ca elemente ale spat iului vectorial Z
n
2
, care este spat iu vectorial de dimensiune n peste
corpul Z
2
. Problema astfel reformulata cere sa aratam ca exista vectorii caracteristici
v
i
1
, v
i
2
, . . . , v
i
k
cu suma zero:
v
i
1
+ v
i
2
+ + v
i
k
= (

0,

0, . . . ,

0).
Spat ii vectoriale si aplicat ii liniare 169
Avand m > n vectori (caracteristici) ntr-un spat iu vectorial de dimensiune n (Z
n
2
)
rezulta ca ei sunt liniar dependent i. Exista deci scalarii
1
,
2
, . . . ,
m

0,

1 astfel ca

1
v
1
+
2
v
2
+ +
m
v
m
= (

0,

0, . . . ,

0).
Daca n relat ia de mai sus nu mai scriem coecient ii

0 si raman doar coecient ii egali
cu

1,
i
1
=
i
2
= =
i
k
=

1 obt inem:
v
i
1
+ v
i
2
+ + v
i
k
= (

0,

0, . . . ,

0),
adica
A
i
1
A
i
2
. . . A
i
k
= .
Capitolul 5
Spat ii euclidiene si operatori
liniari
Notat ii

In cele ce urmeaza V este un spat iu vectorial real sau complex (corpul scalarilor este
1 sau C).
x, y - produsul scalar al vectorilor x si y
|x| - norma euclidiana a vectorului x, |x| =
_
x, x
d(x, y) - distant a (euclidiana) dintre vectorii x si y,
d(x, y) = |x y|


(x, y) - unghiul dintre vectorii nenuli x si y (ntr-un spat iu euclidian real)

(x, y) = arccos
x, y
|x| |y|
x y - vectorii x si y sunt ortogonali (x, y = 0)
V

1
- complementul ortogonal al subspat iului V
1
V ,
V

1
= y V [ y x, x V
1

d(x, V
1
) - distant a de la vectorul x la subspat iul V
1
d(x, V
1
) = inf
x
1
V
1
d(x, x
1
)
T

- adjunctul operatorului T : X Y
(T(x), y = x, T

(y), x X, y Y )
170
Spat ii euclidiene si operatori liniari 171
G(v
1
, v
2
, . . . , v
n
) - determinantul Gram al vectorilor v
1
, v
2
, . . . , v
n
:
G(v
1
, v
2
, . . . , v
n
) =

v
1
, v
1
v
1
, v
2
. . . v
1
, v
n

v
2
, v
1
v
2
, v
2
. . . v
2
, v
n

. . . . . . . . . . . .
v
k
, v
1
v
k
, v
2
. . . v
k
, v
n

Denit ii si rezultate

In cele ce urmeaza (V, K, ) este un spat iu vectorial n care corpul K este 1 sau C.
Denit ie. O funct ie de doua variabile , : V V K se numeste produs scalar pe
V daca verica axiomele:
a) x +y, z = x, z +y, z
b) x, y = x, y
c) y, x = x, y
d) x, x = 0 si x, x = 0 x = 0
pentru orice x, y, z V si orice K (1 sau C).
Denit ie. O pereche (V, , ) n care V este un spat iu vectorial real sau complex si ,
un produs scalar pe V se numeste spat iu euclidian (real sau complex).
Denit ie. O familie de vectori nenuli v
i
[ i I se numeste:
- ortogonala daca v
i
, v
j
= 0, pentru orice i ,= j
- ortonormata daca v
i
, v
j
=
ij
=
_
1, i = j
0, i ,= j
Teorema. (Gram-Schmidt) Din orice mult ime de vectori liniar independent i
v
1
, v
2
, . . . , v
n
se poate obt ine o familie ortogonal a v
t
1
, v
t
2
, . . . , v
t
n
si apoi o familie
ortonormata e
1
, e
2
, . . . , e
n
:
v
t
1
= v
1
, v
t
2
= v
2

v
2
, v
t
1

v
t
1
, v
t
1

v
t
1
, . . . , v
t
n
= v
n

n1

k=1
v
n
, v
t
k

v
t
k
, v
t
k

v
t
k
e
1
=
v
t
1
|v
1
|
, . . . , e
n
=
v
t
n
|v
n
|
.
Teorema. Orice spat iu euclidian admite baze ortonormate si n raport cu o astfel de
baza e
1
, e
2
, . . . , e
n
produsul scalar are expresia:
_
n

i=1

i
e
i
,
n

j=1

j
e
j
_
=
n

i=1

j
.
Denit ie. Se spune ca subspat iile V
1
si V
2
sunt ortogonale daca
x
1
, x
2
= 0,
pentru orice x
1
V
1
si x
2
V
2
si se noteaza V
1
V
2
.
Teorema. Daca V
1
este un subspat iu n V , atunci mult imea
V

1
= y V [ y, x
1
= 0, x
1
V
1

172
formeaza un subspat iu n V numit complementul ortogonal al subspat iului V
1
.

In plus,
daca V are dimensiune nita, atunci V = V
1
V

1
. (Orice vector x V se descompune
unic sub forma x = x
1
+ x

1
cu x
1
V
1
, x

1
V

1
.) Vectorul x
1
se numeste proiect ia
ortogonala a lui x pe subspat iul V
1
, iar vectorul x

1
se numeste componenta ortogonala
a lui x relativa la subspat iul V
1
.
Teorema. Daca v
1
, v
2
, . . . , v
n
sunt vectori liniar independent i si v
t
1
, v
t
2
, . . . , v
t
n
vectorii
ortogonalizat i prin procedeul Gram-Schmidt, atunci
G(v
1
, v
2
, . . . , v
n
) = G(v
t
1
, v
t
2
, . . . , v
t
n
) = |v
t
1
|
2
|v
t
2
|
2
|v
t
n
|
2
.
Teorema. Distant a de la un vector x la un subspat iu V
1
este:
d(x, V
1
) = |x

1
| =

G(v
1
, . . . , v
k
, x)
G(v
1
, . . . , v
k
)
,
unde x
1
este componenta ortogonala a lui x relativa la V
1
iar v
1
, . . . , v
k
este o baza a
subspat iului V
1
.
Denit ie. Daca (X, ,
X
), (Y, ,
Y
) sunt spat ii euclidiene de acelasi tip (ambele reale
sau ambele complexe) si T : X Y este o aplicat ie liniara (operator liniar), atunci daca
exista aplicat ia liniara T

: Y X astfel ca
T(x), y
Y
= x, T

(y)
X
, x X, y Y,
aceasta se numeste adjuncta aplicat iei T.
Denit ie. Un endomorsm T : X X se numeste:
- normal daca T T

= T

T
- autoadjunct (hermitian) daca T

= T
- antiautoadjunct (antihermitian) daca T

= T
- unitar (ortogonal) daca T

= T
1
.
Teorema. Matricea unui operator liniar ntr-o baza ortonormata este de acelasi tip cu
operatorul (M
T
= (M
T
)

).
Teorema. Daca (X, , ) este un spat iu euclidian si T : X X un operator normal (n
particular autoadjunct, antiautoadjunct, unitar), atunci n X exista o baza ortonormala
formata din vectori proprii pentru T. (

In particular matricea lui T este diagonalizabila


printr-o matrice de pasaj unitara).
Teorema. Valorile proprii ale unui operator autoadjunct sunt numere reale.
Teorema. Valorile proprii ale unui operator antiautoadjunct sunt numere imaginare
(complexe cu partea real a zero).
Teorema. Valorile proprii ale unui operator unitar au modulul 1.
Se face convent ia ca sa se foloseasca n loc de /
n,1
(K) notat ia K
n
, unde K este 1
sau C.
Denit ie. Fie V un spat iu vectorial real. O funct ie |.| : V 1 este o norma pe V
daca satisface urmatoarele axiome:
1

|X| 0, X V si |X| = 0 X = 0 (elementul nul din V ),


2

|X| = [[ |X|, K si X V ,
3

|X +Y | |X| +|Y |, X, Y V .
Denit ie. Un spat iu vectorial real V pe care este denita o norma se numeste spat iu
vectorial normat.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 173
Norma vectoriala || este o norma denita pe 1
n
1
+
. Pentru a deosebi normele,
atunci cand se lucreaza cu mai multe norme pe acelasi spat iu, se asociaza cate un indice,
de exemplu ||
1
, ||
2
, etc.
Denit ie. Norma vectoriala maxim (sau norma l

) este denita prin relat ia ||

:
1
n
1
+
, |X|

= max
i
[x
i
[.
Denit ie. Norma vectoriala suma (sau norma l
1
) este denita prin relat ia ||
1
: 1
n

1
+
, |X|
1
=
n

i=1
[x
i
[.
Denit ie. Norma vectoriala euclidiana (sau norma l
2
) este denita prin relat ia ||
2
:
1
n
1
+
, |X|
2
=
_
x
2
1
+x
2
2
+ +x
2
n
.
Aceasta este o particularizare a normei
||
p
: 1
n
1
+
, |X|
p
=
_
n

i=1
x
p
i
_
1/p
Observat ie. Daca || este o norma vectoriala pe 1
n
si A /
n
(1) este o matrice
nesingulara, atunci (X) = |AX| pentru orice X 1
n
defineste o noua norma vectoriala.
(Se verifica usor cele trei axiome).
Prin acest procedeu se pot defini o innitate de norme pe 1
n
, deoarece exista o inni-
tate de matrice nesingulare.
Denit ie. O funct ie [[ : /
n
(1) 1 se numeste norma matriceala daca pentru
orice A, B /
n
(1) satisface urmatoarele axiome:
1

[A[ 0, A /
n
(1) si [A[ = 0 A = 0,
2

[A[ = [[ [A[, 1 si A /
n
(1) ,
3

[A+B[ [A[ +[B[, A, B /


n
(1) ,
4

[AB[ [A[ [B[, A, B /


n
(1) .
Se observa ca axiomele 1-3 sunt identice cu axiomele de la norma vectoriala. Ultima
axioma nu are corespondent n cazul normei vectoriale.
Proprietat i ale normei matriceale:
1. A, B /
n
(1) :

A
k

[A[
k
, k N,
2. [I
n
[ 1, deoarece [I
n
[ =

I
2
n

[I
n
[
2
,
3. A /
n
(1) : 1 [A[

A
1

,
4. A /
n
(1) : [A[ < 1 I
n
A GL
n
(1) .
Denit ie. Se numeste norma spectrala a matricei A, norma data de formula
[A[
s
= sup
_
|AX|
2
|X|
2
; X ,= 0, X 1
n
_
.
174
Probleme
Problema 5.1 Sa se arate ca n spat iul euclidian C[1, 1] cu produsul scalar
f, g =
_
1
1
f(x)g(x)dx,
pornind de la baza canonica a subspat iului polinoamelor 1, x, x
2
, . . . , x
n
, . . . , prin ortogo-
nalizare Gram-Schmidt obt inem polinoamele lui Legendre
L
0
, L
1
, L
2
, . . . , L
n
, . . . unde L
n
(x) =
n!
(2n)!
[(x
2
1)
n
]
(n)
.
Solut ie. E sucient sa aratam ca L
n
este polinom monic de grad n si ca L
n
, L
m
= 0
pentru m ,= n. Avem
(x
2
1)
n
= x
2n
+. . .
si
[(x
2
1)
n
]
(n)
= (2n)(2n 1) . . . (n + 1)x
n
+ =
(2n)!
n!
x
n
+. . .
deci
n!
(2n)!
[(x
2
1)
n
]
(n)
= x
n
+. . .
L
n
, L
m
=
_
1
1
L
n
(x)L
m
(x)dx =
n
_
1
1
L
m
(x)[(x
2
1)
n
]
(n)
dx =
=
n
(L
m
(x)[(x
2
1)
n
]
(n1)

1
1

_
1
1
L
t
m
(x)[(x
2
1)
n
]
(n1)
dx) =
=
n
_
1
1
L
t
m
(x)[(x
2
1)
n
]
(n1)
dx,
deoarece polinomul (x
2
1)
n
are de n ori radacina pe 1 si pe 1, deci derivatele lui pana
la ordinul (n 1) se anuleaza n 1 si 1. Integram n continuare prin part i de n ori si
obt inem

n
_
1
1
L
(n)
m
(x)(x
2
1)
n
dx
care daca m < n este egala cu 0 (L
(n)
m
= 0).
Problema 5.2

In spat iul vectorial C[0, ) se considera subspat iul polinoamelor 1[x] pe
care se deneste produsul scalar
f, g =
_

0
e
x
f(x)g(x)dx.
Sa se arate ca pornind de la baza canonica 1, x, x
2
, . . . , x
n
, . . . prin procedeul Gram-
Schmidt obt inem baza L
0
, L
1
, L
2
, . . . , L
n
, . . . , unde
L
n
(x) = (1)
n
e
x
[x
n
e
x
]
(n)
, n N.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 175
Solut ie. Este sucient sa aratam ca L
n
este un polinom unitar de grad n,
L
n
(x) = x
n
+
n1

i=0

i
x
i
si ca sistemul L
0
, L
1
, . . . , L
n
, . . . este ortogonal.
Avem
[x
n
e
x
]
(n)
= x
n
(e
x
)
(n)
+C
1
n
(x
n
)
t
(e
x
)
(n1)
+C
2
n
(x
n
)
tt
(e
x
)
(n2)
+ =
= x
n
(1)
n
e
x
+
n1
x
n1
+. . .
Deci L
n
(x) = x
n
+. . .
Pentru ortogonalitate calculam pentru n ,= k,
L
n
, L
k
=
_

0
e
x
L
k
(x) (1)
n
e
x
(x
n
e
x
)
(n)
dx =
= (1)
n
_

0
L
k
(x)(x
n
e
x
)
(n)
dx
Integram prin part i si avem:
L
n
, L
k
= (1)
n
L
k
(x)(x
n
e
x
)
(n1)

0
(1)
n
_

0
L
t
k
(x)(x
n
e
x
)
(n1)
dx
dar (x
n
e
x
)
(n1)
= e
x
P
n
(x) unde P
n
este un polinom care se anuleaza n x = 0 (ultimul
termen din derivarea produsului (x
n
e
x
) este C
n1
n1
(x
n
)
(n1)
e
x
= (n1)!xe
x
. Produsul
L
k
(x)P
n
(x) este un polinom si lim
x
e
x
L
k
(x)P
n
(x) = 0 si la fel L
k
(0) P
n
(0) = 0, deci
L
n
, L
k
= (1)
n1
_

0
L
t
k
(x)(x
n
e
x
)
(n1)
dx
Aplicam succesiv integrarea prin part i si obt inem dupa n pasi
L
k
, L
n
= (1)
nk
_

0
L
(n)
k
(x)(x
n
e
x
)dx
si daca n > k atunci (L
k
)
(n)
= 0 (L
k
este polinom de grad k), deci L
n
, L
k
= 0.
Problema 5.3 Sa se determine minimul funct iei f : 1
n
1
f(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) =
_
2
0
(cos
n
x +a
1
cos
n1
x + +a
n1
cos x +a
n
)
2
dx.
Solut ie. Consideram spat iul euclidian C[0, 2] cu produsul scalar
f, g =
_
2
0
f(x)g(x)dx
si avem:
f(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) = d
2
(cos
n
x, Span1, cos x, . . . , cos
n1
x)
176
Dar Span1, cos x, . . . , cos
n1
x = Span1, cos x, . . . , cos(n 1)x si
cos
n
x =
_
1
2
(z +z)
_
n
=
1
2
n
(C
0
n
(z
n
+z
n
) +C
1
n
(z
n1
z +z z
n1
) +. . . ) =
=
1
2
n
(C
0
n
2 cos nx +C
1
n
2 cos(n 2)x +. . . ),
unde z = cos x +i sin x.
Avem
d
2
(cos
n
x, Span1, cos x, . . . , cos
n1
x) =
= d
2
_
1
2
n1
cos nx, Span1, cos x, . . . , cos(n 1)x
_
=
=
G
_
1, cos x, . . . , cos(n 1)x,
1
2
n1
cos nx
_
G(1, cos x, . . . , cos(n 1)x)
=
2
n

1
2
2(n1)

2
n
=

4
n1
.
Problema 5.4 Sa se determine A(n, k) = inf
g
k
1
k
[x]
_
1
0
(x
n
g
k
(x))
2
dx, k < n.
Solut ie. Considerand spat iul euclidian C[0, 1], inmumul cautat este patratul distant ei
de la polinomul x
n
la subspat iul polinoamelor de grad k, 1
k
[x].
Avem:
d
2
(x
n
, 1
k
[x]) =
G(1, x, . . . , x
k
, x
n
)
G(1, x, . . . , x
k
)
,
n care produsul scalar este
x
p
, x
q
=
_
1
0
x
p
x
q
dx =
1
p +q + 1
.
Determinant ii ce apar sunt determinant i Cauchy
G(1, x, . . . , x
k
, x
n
) = det[a
ij
]
i,j=1,k+2
unde
a
ij
=
1
a
i
+b
j
iar
a
1
= 0, a
2
= 1, . . . , a
k+1
= k, a
k+2
= n,
b
1
= 1, b
2
= 2, . . . , b
k+1
= k + 1, b
k+2
= n + 1
si valoarea lui este
=
V (0, 1, . . . , k, n)V (1, 2, . . . , k + 1, n + 1)
k+2

i,j=1
(a
i
+b
j
)
=
=
[n(n 1) . . . (n k)]
2
V
2
(0, 1, . . . , k)
k+2

i,j=1
(a
i
+b
j
)
.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 177
Determinantul de la numitor are valoarea
V
2
(0, 1, . . . , k)
k+1

i,j=1
(a
i
+b
j
)
.

In concluzie
A(n, k) =
_
n(n 1) . . . (n k)
(n + 1)(n + 2) . . . (n +k + 1)
_
2

1
2n + 1
.
Problema 5.5 Sa se arate ca valoarea minima a integralei
_
1
1
(f(x))
2
dx, unde f 1[x]
este polinom monic de grad n, este
2
2n+1
(n!)
4
(2n + 1)(2n!)
2
.
Solut ie. Minimul cautat este patratul distant ei de la polinomul x
n
la 1
n1
[x] n spat iul
euclidian C[1, 1] cu produsul scalar
f, g =
_
1
1
f(x)g(x)dx.
Pentru calculul determinant ilor Gram din formula distant ei, folosim polinoamele ortogo-
nale (baza ortogonala) Legendre. Avem x
n
= L
n
(x) +g(x) cu grad g n 1 si atunci:
d
2
(x
n
, 1
n1
[x]) = d
2
(L
n
(x), SpanL
0
, L
1
, . . . , L
n1
) =
=
G(L
0
, L
1
, . . . , L
n1
, L
n
)
G(L
0
, L
1
, . . . , L
n1
)
=
|L
0
|
2
|L
1
|
2
. . . |L
n1
|
2
|L
n
|
2
|L
0
|
2
|L
1
|
2
. . . |L
n1
|
2
= |L
n
|
2
unde L
n
(x) =
n!
(2n)!
[(x
2
1)
n
]
(n)
si atunci
|L
n
|
2
=
n!
2
(2n)!
2
_
1
1
[(x
2
1)
n
]
(n)
[(x
2
1)
n
]
(n)
dx.
Integram prin part i si obt inem:
|L
n
|
2
=
(n!)
2
(1)
n
((2n)!)
2
_
1
1
(x
2
1)
n
[(x
2
1)
n
]
(2n)
dx =
=
(n!)
2
(2n)!
(1)
n
_
1
1
(x 1)
n
(x + 1)
n
dx.
Dupa integrare prin part i de n ori obt inem
|L
n
|
2
=
(n!)
2
(2n)!

(n!)
2
(2n)!
_
1
1
(x + 1)
2n
dx =
2
2n+1
(n!)
4
((2n)!)
2
(2n + 1)
.
Problema 5.6 Sa se arate ca daca A = [a
ij
]
i,j=1,n
/
n
(1) este o matrice simetrica si
a
ii
>
n

j=1
j=i
[a
ij
[, atunci funct ia f : 1
n
1
n
1
f(X, Y ) =
n

i,j=1
a
ij
x
i
y
j
este un produs scalar pe 1
n
.
178
Solut ie. Se verica usor relat iile f(X, Y ) = f(X, Y ), f(X, Y ) = f(Y, X) si
f(X +Y, Z) = f(X, Z) +f(Y, Z).
Singura problema o ridica proprietatea f(X, X) > 0, pentru X ,= 0. Avem
f(X, X) =
n

i,j=1
a
ij
x
i
x
j
=
n

i=1
a
ii
x
2
i
+ 2

i<j
a
ij
x
i
x
j
>
>
n

i=1
_
_

j,=i
[a
ij
[
_
_
x
2
i
+ 2

i<j
a
ij
x
i
x
j
=
=

i<j
[a
ij
[(x
2
i
+x
2
j
) + 2

i<j
a
ij
x
i
x
j

i<j
[a
ij
[ 2[x
i
[[x
j
[ + 2

i<j
a
ij
x
i
x
j
=
= 2

i<j
([a
ij
[[x
i
[[x
j
[ +a
ij
x
i
x
j
) 0
deoarece [x[ x, x 1.
Observat ie. Daca A /
n
(1) este matrice simetrica pozitiv denita, atunci funct ia
f : 1
n
1
n
1,
f(X, Y ) =
n

i,j=1
a
ij
x
i
y
j
determina pe 1
n
o structura de spat iu euclidian real.
Problema 5.7 Sa se determine toate aplicat iile liniare T : 1
2
1
2
si S : 1
3
1
3
care
transforma orice vector v ntr-un vector ortogonal. Sa se determine n aceste cazuri Ker T,
Im T, Ker S, Im S.
Solut ie. T(x, y) = (x
t
, y
t
)
_
x
t
y
t
_
= M
T
_
x
y
_
=
_
a b
c d
_

_
x
y
_
T(x, y) (x, y) (x, y), (x
t
, y
t
) = 0
(ax +by)x + (cx +dy)y = 0, x, y 1
x = 0 d = 0, y = 0 a = 0, x = y = 1 c = b
T(x, y) = b(y, x)
_
M
T
= b
_
0 1
1 0
__
Daca b = 0 Ker T = 1
2
, Im T = (0, 0).
Daca b ,= 0 Ker T = (0, 0), Im T = 1
2
.
S(x, y, z) = (x
t
, y
t
, z
t
), M
S
=
_
_
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
a
3
b
3
c
3
_
_
M
S
=
_
_
0
3

2

3
0
1

2

1
0
_
_
T(v = a v
Spat ii euclidiene si operatori liniari 179
unde a =
1
i +
2
j +
3
k.
Daca a = 0 atunci S = 0.
Daca a ,= 0 atunci Im S = planul perpendicular pe a, Ker S = dreapta determinata
de a.
Problema 5.8 Sa se arate ca daca e
1
, . . . , e
k
, f
1
, . . . , f
p
sunt vectori independent i ntr-un
spat iu euclidian, ntre determinant ii Gram exista relat ia
G(e
1
, . . . , e
k
, f
1
, . . . , f
p
) G(e
1
, . . . , e
k
)G(f
1
, . . . , f
p
).
Solut ie. Daca Spane
1
, . . . , e
k
Spanf
1
, . . . , f
k
atunci matricea
G[e
1
, . . . , e
k
, f
1
, . . . , f
p
] =
_
G[e
1
, . . . , e
k
] 0
0 G[f
1
, . . . , f
p
]
_
deci G(e
1
, . . . , e
k
, f
1
, . . . , f
p
) = G(e
1
, . . . , e
k
)G(f
1
, . . . , f
p
).

In general facem induct ie dupa numarul de vectori. Este sucient sa aratam ca


G(e
1
, . . . , e
k
, f) G(e
1
, . . . , e
k
)G(f).
Notam V
k
= Spane
1
, . . . , e
k
si descompunem f sub forma f = e
k+1
+g
k+1
cu g
k+1

V
k
si e
k+1
V

k
.
Avem:
G(e
1
, . . . , e
k
, f) = G(e
1
, . . . , e
k
, e
k+1
) = G(e
1
, . . . , e
k
)G(e
k+1
) =
= G(e
1
, . . . , e
k
) |e
k+1
|
2
G(e
1
, . . . , e
k
) |f|
2
= G(e
1
, . . . , e
k
)G(f).
Observat ie. G(e
1
, . . . , e
k
) |e
1
|
2
|e
k
|
2
.
Problema 5.9 Sa se arate ca daca n spat iul vectorial normat (V, | |), norma provine
dintr-un produs scalar atunci pentru orice x, y V avem inegalitatea:
|x +y| |x y| |x|
2
+|y|
2
.

In ce caz are loc egalitatea? Are loc inegalitatea pentru toate normele vectoriale?
Solut ie. Daca norma provine dintr-un produs scalar atunci
|x +y|
2
+|x y|
2
= 2(|x|
2
+|y|
2
).

Inmult ind cu 2 inegalitatea data obt inem


2|x +y| |x y| |x +y|
2
+|x y|
2
sau
(|x +y| |x y|)
2
0,
inegalitate adevarata.
Egalitatea are loc daca si numai daca
|x +y| = |x y|
180
|x|
2
+x, y +y, x +|y|
2
= |x|
2
x, y y, x +|y|
2

x, y +y, x = 0 x, y +x, y = 0
Re x, y = 0
(ntr-un spat iu vectorial real condit ia este x y).

In general inegalitatea nu are loc daca norma nu provine dintr-un produs scalar: n 1
2
luam norma |(x, y)| = [x[ +[y[ si consideram vectorii x = (1, 0), y = (0, 1), x+y = (1, 1),
x y = (1, 1) si
|x +y| = 2, |x y| = 2, |x| = 1, |y| = 1
si
|x +y| |x y| = 4 > 2 = |x|
2
+|y|
2
.
Problema 5.10 Sa se demonstreze c a polinomul minimal al unei matrice A /
n
(C)
poate determinat astfel (fara a gasi polinomul caracteristic si valorile proprii): sistemului
de matrice I
n
, A, A
2
, . . . , A
n
(liniar dependent) i se aplica procedeul de ortogonalizare
Gram-Schmidt, utilizand produsul scalar n /
n
(C), X, Y =
n

i,j=1
x
ij
y
ij
(cu X = [x
ij
]
si Y = [y
ij
]). Daca n sistemul ortogonalizat, la pasul k obt inem matricea 0, atunci avem
0 = A
k
+ (a
0
I
n
+ a
1
A + + a
k1
A
k1
). Polinomul minimal al matricei A este m
A
=
x
k
+a
k1
x
k1
+ +a
1
A+a
0
I
n
.
Solut ie. Daca vectorii v
0
, v
1
, . . . , v
k1
sunt liniar independent i iar vectorul v
k
este
liniar dependent de v
0
, v
1
, . . . , v
k1
, atunci prin ortogonalizare Gram-Schmidt obt inem
vectorii ortogonali nenuli w
0
, w
1
, . . . , w
k1
si din w
k
= v
k
+
k1

i=0
b
i
w
i
rezulta w
k

Spanv
0
, v
1
, . . . , v
k1
= V
1
si w
k
(Spanv
0
, v
1
, . . . , v
k1
)

= V

1
deci w
k
V
1
V

1
=
0 adica w
k
= 0.
Deoarece
k=1

i=0
b
i
w
i
=
k=1

i=0
a
i
v
i
rezult a v
k
+
k1

i=0
a
i
v
i
= 0. Polinomul minimal este polino-
mul de grad k, minim cu proprietatea ca matricele I
n
, A, A
2
, . . . , A
k
sunt liniar dependente
(deci matricele I
n
, A, A
2
, . . . , A
k1
sunt liniar independente).
Problema 5.11

In spat iul vectorial 1[x] se considera produsul scalar
f, g =
_

e
x
2
f(x)g(x)dx.
Sa se arate ca prin ortogonalizarea bazei canonice 1, x, x
2
, . . . prin procedeul Gram-
Schmidt obt inem baza ortogonala H
0
, H
1
, H
2
, . . . , unde
H
n
(x) =
(1)
n
2
n
e
x
2
(e
x
2
)
(n)
, n N.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 181
Solut ie. Avem
H
n
(x) =
(1)
n
2
n
e
x
2
(2xe
x
2
)
(n1)
=
=
(1)
n
2
n
e
x
2
(2x(e
x
2
)
(n1)
+C
1
n1
(2)(e
x
2
)
n2
) =
=
(1)
n1
2
n1
e
x
2
(e
x
2
)
(n1)
x
(1)
n2
2
n2
e
x
2
(e
x
2
)
(n2)
2(n 1) =
= xH
n1
(x) 2(n 1)H
n2
(x).
Prin induct ie se arata ca H
n
este polinom unitar de grad n.
Ramane de aratat ca H
n
, H
k
= 0, pentru orice n ,= k.
Avem:
H
n
, H
k
=
_

e
x
2
H
k
(x)
(1)
n
2
n
e
x
2
(e
x
2
)
n
dx =
=
n
_

H
k
(x)(e
x
2
)
(n)
dx.
Integram prin part i si obt inem
H
k
, H
n
=
n
H
k
(x)(e
x
2
)
(n1)

n
_

H
t
k
(x)(e
x
2
)
(n1)
dx =
=
n
H
k
(x)e
x
2
(e
x
2
)
(n1)
e
x
2

n
_

H
t
k
(x)(e
x
2
)
(n1)
dx
Dar (e
x
2
)(e
x
2
)
(n1)
este polinom (de grad (n 1)) si atunci
lim
x

k
H
k
(x)(e
x
2
(e
x
2
)
(n1)
)e
x
2
= 0
si atunci
H
k
, H
n
=
n
_

H
t
k
(x)(e
x
2
)
(n1)
dx
Daca continuam sa integram prin part i, dupa n pasi obt inem
H
k
, H
n
= (1)
n

n
_

H
(n)
k
(x)e
x
2
dx
si pentru k < n avem H
(n)
k
= 0 deci H
k
, H
n
= 0.
Problema 5.12 Se considera n discuri D
1
, D
2
, . . . , D
n
n plan si notam ariile (D
i
D
j
) =
a
ij
. Sa se arate ca det[a
ij
]
i,j=1,n
0.
Solut ie. Daca D =
n
_
i=1
D
i
si notam cu
i
: D 0, 1 funct ia caracteristica a mult imii
D
i
, i = 1, n, atunci
a
ij
=
_
D

D
i
D
j
(x)dx =
_
D

i
(x)
j
(x)dx =
i
,
j
,
deci
det[a
ij
] = G(
1
,
2
, . . . ,
n
) 0,
ind un determinant Gram.
182
Problema 5.13 Sa se arate ca:
a) Ker (T T

) = Ker T

b) Im (T

T) = Im T

.
Solut ie. a) x Ker (T T

) (T T

)(x) = 0 x, T T

(x) = 0
T

(x), T

(x) = 0 T

(x) = 0 x Ker T

.
Daca x Ker T

(x) = 0 (T T

)(x) = 0 x Ker (T T

).
b) Im (T T

) = [Ker (T T

)]

= (Ker T

= ((Im T)

= Im T.
Problema 5.14 Sa se arate ca pentru un operator liniar T : V V urmatoarele armat ii
sunt echivalente:
a) T este un operator unitar (T T

= T

T = I).
b) T(x), T(y) = x, y, x, y V .
c) |T(x)| = |x|, x V .
Solut ie. T(x), T(y) = x, y x, (T

T)(y) = x, y T

T = I deci a b.
Punand n b) y = x obt inem c). R amane sa aratam ca c) b):
T(x +y), T(x +y) = x +y, x +y
T(x), T(x) +T(x), T(y) +T(y), T(x) +T(y), T(y) =
= x, x +x, y +y, x +y, y
T(x), T(y) +T(x), T(y) = x, y +x, y
Daca n relat ia de mai sus nlocuim y cu iy obt inem:
T(x), T(y) T(x), T(y) = x, y x, y
din care prin adunare obt inem
T(x), T(y) = x, y.
Problema 5.15 Pe spat iul vectorial
V = C

(0, 1) = f : (0, 1) 1 [ exista f


(n)
, n N
se considera endomorsmele T, S : V V denite prin:
T(f)(x) = f
t
(x) si S(f)(x) = xf(x).
a) Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru T si S.
b) Sa se arate ca pentru orice n 1
T
n
S S T
n
= n T
n1
.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 183
c) Daca V este un spat iu de dimensiune nita peste 1, sa se arate ca nu exista endo-
morsme A, B : V V cu proprietatea
A B B A = I.
Solut ie. a
1
) T(f) = f f
t
f = 0 (f(x)e
x
)
t
= 0 f(x) = ce
x
. Orice numar
real este valoare proprie pentru T si orice funct ie exponent iala f

(x) = ce
x
, c ,= 0 este
vector propriu corespunzator.
a
2
) S(f) = f xf(x) f(x) = 0 (x )f(x) = 0, x (0, 1) f(x) = 0,
pentru orice x ,= si f continua rezulta f = 0. Deci S nu are valori si vectori proprii.
b) Facem induct ie dupa n. Pentru n = 1, trebuie aratat ca
(T S S T)(f) = f (xf(x))
t
xf
t
(x) = f(x)
f(x) +xf
t
(x) xf
t
(x) = f(x) adevarata.
Compunem n P(n) la stanga si apoi la dreapta cu T
T
n+1
S T S T
n
= nT
n
T
n
S T S T
n1
= nT
n
Adunam
(T
n+1
S S T
n+1
) +T (T
n1
S S T
n1
) T = 2nT
n

T
n+1
S S T
n+1
+T (n 1)T
n2
T = 2nT
n

T
n+1
S S T
n+1
= (n + 1)T
n
(am demonstrat P(n + 1)).
c) Daca V are dimensiune nita A si B pot considerate matrice reale. Sa aratam ca
egalitatea ABBA = I
n
nu este posibila. Avem Tr (AB) = Tr (BA) deci Tr (ABBA) =
0 ,= n = Tr (I
n
).
Problema 5.16 Sa se arate ca daca S : V V este un operator de simetrie, atunci
Fix S

= (Inv S)

si Inv S

= (Fix S)

, unde Inv T = x[ T(x) = x.


Solut ie. a) y Fix S

(y) = y x, S

(y) = x, y, x V S(x), y =
x, y S(x) x, y = 0 y S(x) x, x V y Im (S I). Aratam
ca Im (S I) = Inv S: z Im (S I) z = S(x) x S(z) = S
2
(x) S(x) =
x S(x) = z, z Inv S.
b) y Inv S

(y) = y x, S

(y) = x, y, x V S(x), y = x, y,
x V S(x) +x, y = 0, x V y [Im (S +I)]

. Aratam ca Im (S +I) = Fix S,


x Fix S S(x) = x
x =
1
2
(x +S(x)) x = (I +S)
_
1
2
x
_
x Im (S +I)
Daca x Im (S +I), x = S(y) +y S(x) = S
2
(y) +S(y) = y +S(y) = x,
184
Problema 5.17 Sa se arate ca un operator de proiect ie P este autoadjunct daca si numai
daca Ker P Im P.
Solut ie. Daca P
2
= P si P = P

trebuie aratat ca oricare ar y cu P(y) = 0 si


oricare ar x avem:
P(x), y = 0 x, P

(y) = 0 x, P(y) = 0 x, 0 = 0.
Problema 5.18 Sa se arate ca daca T : X X este un operator normal, atunci Ker T

=
Ker T si Im T

= Im T.
Solut ie. Un operator normal verica relat ia
T(x), T(x) = T

(x), T

(x) pentru orice x X.


Avem x Ker T T(x) = 0 T(x), T(x) = 0 T

(x), T

(x) = 0
T

(x) = 0 x Ker T

.
Se stie ca Im T = (Ker T

si Im T

= (Ker T)

.
Problema 5.19 Fie S : V V un operator de simetrie (S
2
= I). Sa se arate ca
urmatoarele armat ii sunt echivalente:
a) S este autoadjunct.
b) S este unitar.
c) Fix S Inv S.
Solut ie. a) b) S = S

, S S = I, S

= I S S

= S

S = I S
unitar.
b) c) S unitar x, y = S(x), S(y).
Daca x Fix S, y Inv S S(x) = x, S(y) = y, deci
x, y = x, y = x, y x, y = 0.
c) a) Daca S este simetrie Fix S = Im (S +I) si Inv S = Im (S I). Trebuie aratat
ca daca S(x) +x, S(y) y = 0, x, y V atunci S = S

. Din relat ia anterioara obt inem:


(S +I)

(S I) = 0 si (S I)

(S +I) = 0
S

S S

+S I = 0 si S

S +S

S I = 0
care prin scadere dau S

= S.
Problema 5.20 Fie T : C
n
C
n
o aplicat ie liniara cu proprietatea
x, y = 0 T(x), T(y) = 0.
Sa se arate ca exista un operator unitar S : C
n
C
n
si un scalar a C astfel ca
T = aS.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 185
Solut ie. Fie z = x|y|
2
x, yy. Avem
z, y = x, y|y|
2
x, y|y|
2
= 0 T(z), T(y) = 0
T(x), T(y)|y|
2
x, y|T(y)|
2
= 0
T(x), T(y)|y|
2
= x, y|T(y)|
2
(1)
Schimband x cu y rezulta
T(y), T(x)|x|
2
= y, x|T(x)|
2

T(x), T(y)|x|
2
= x, y|T(x)|
2
(2)
Din (1) si (2) pentru x, y , = 0 rezulta
|T(x)|
|x|
=
|T(y)|
|y|
.
Pentru x, y = 0 luam x
k
= a
k
y + y

, y ,= 0 cu (a
k
)
k
un sir cu lim
k
a
k
= 0, a
k
,= 0,
k N.
Avem x
k
, y = a
k
y, y , = 0.
Deci
|T(x
k
)|
|x
k
|
=
|T(y)|
|y|
si trecand la limita
|T(x)|
|x|
=
|T(y)|
|y|
.
Deci relat ia
|T(x)|
|x|
=
|T(y)|
|y|
= a [0, ) este ndeplinita pentru orice x, y (C
n
)

.
Revenind n (1) T(x), T(y) = a
2
x, y, x, y C
n
.
Daca a = 0 luam S = 0 si daca a ,= 0 luam S =
1
a
T.
Problema 5.21 Sa se arate ca o forma patratica f =
n

i,j=1
a
ij
x
i
x
j
cu a
ij
= a
ji
si a
ii
>

j,=i
[a
ij
[ (diagonal dominanta) este pozitiv denita.
Solut ie. Pentru (x
1
, . . . , x
n
) ,= (0, . . . , 0) avem
n

i=1
a
ii
x
2
i
>
n

i=1
_
_

j,=i
[a
ij
[
_
_
x
2
i
= ([a
12
[ +[a
13
[ + +[a
1n
[)x
2
1
+
+([a
21
[ +[a
23
[ + +[a
2n
[)x
2
2
+ + ([a
n1
[ +[a
n2
[ + +[a
nn1
[)x
2
n
=
= [a
12
[(x
2
1
+x
2
2
) +[a
13
[(x
2
1
+x
2
3
) + +[a
1n
[(x
2
1
+x
2
n
)+
+[a
23
[(x
2
2
+x
2
3
) +[a
24
[(x
2
2
+x
2
4
) + +[a
2n
[(x
2
2
+x
2
n
) + +
+[a
n1,n
[(x
2
n1
+x
2
n
) 2[a
12
[[x
1
[[x
2
[ + 2[a
13
[[x
1
[[x
3
[ + +
+2[a
1n
[[x
1
[[x
n
[ + +[a
n1,n
[[x
n1
[[x
n
[ =
= 2

i<j
[a
ij
[[x
i
[[x
j
[ =

i,=j
[a
ij
[[x
i
[[x
j
[

i,=j
(a
ij
)x
i
x
j
.
Am obt inut
n

i=1
a
ii
x
2
i
>

i,=j
(a
ij
)x
i
x
j
186
sau
n

i=1
a
ii
x
2
i
+

i,=j
a
ij
x
i
x
j
> 0
sau
n

i,j=1
a
ij
x
i
x
j
> 0.
Problema 5.22 Se considera pe axa reala intervalele A
1
, A
2
, . . . , A
n
si se noteaza cu a
ij
lungimea intervalului A
i
A
j
, i, j = 1, n. Sa se arate ca forma patratica:
f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) =
n

i,j=1
a
ij
x
i
x
j
este pozitiv semidenita.
Solut ie. Notam cu A =
n
_
i=1
A
i
si pentru B A consideram funct ia caracteristica a
mult imii B,
B
: A 0, 1

B
(x) =
_
1 daca x B
0 daca x , B
Daca B este interval atunci lungimea lui
l(B) =
_
A

B
(x)dx =
_
A
(
B
(x))
2
dx.

In plus
A
i
A
j
=
A
i

A
j
si atunci
a
ij
=
_
A

A
i
(x)
A
j
(x)dx.
Avem:
n

i,j=1
a
ij
x
i
x
j
=
_
A
_
_
n

i,j=1

A
i
(x)
A
j
(x)x
i
x
j
_
_
dx
=
_
A
(
A
1
(x)x
1
+
A
2
(x)x
2
+ +
An
(x)x
n
)
2
dx 0.
Problema 5.23 Sa se arate ca daca o matrice simetrica A = [a
ij
]
i,j=1,n
este pozitiv
denita, atunci a
ii
a
jj
> a
2
ij
, pentru orice i ,= j.
Solut ie. Submatricea principala
_
a
ii
a
ij
a
ji
a
jj
_
este pozitiv denita, deci determinantul
ei este strict pozitiv.
Problema 5.24 Sa se arate ca daca matricea A /
n
(1) este antisimetrica, atunci
matricele I
n
+ A si I
n
A sunt inversabile iar matricea B = (I
n
A)(I
n
+ A)
1
este
ortogonala si B +I
n
este inversabila.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 187
Solut ie. Daca A + I
n
ar neinversabila ar exista un vector real nenul astfel ca
AX = X X
t
AX = X
t
X si transpunand relat ia avem: X
t
(A)X = X
t
X pe
care adunandu-le obt inem:
0 = X
t
X sau 0 =
n

i=1
x
2
i
adica X = 0.
Pentru a arata ca matricea B este ortogonala trebuie aratat ca B
t
B = I
n

(I A
1
)(I +A)(I A)(I +A)
1
= I
n

(I +A)(I A) = (I A)(I +A) I A
2
= I A
2
.
Avem:
B +I
n
= (I A)(I +A)
1
+ (I +A)(I +A)
1
= 2(I +A)
1
care este inversabila si (B +I
n
)
1
=
1
2
(A+I
n
).
Problema 5.25 Fie A, B /
n
(1) doua matrice ortogonale (AA
t
= I
n
si BB
t
= I
n
).
Sa se arate ca daca det A+ det B = 0, atunci det(A+B) = 0.
Solut ie. det A det(A+B) = det A det(A
t
+B
t
) = det(I
n
+AB
t
)
= det(I
n
+BA
t
) = det B det(A
t
+B
t
) = det B det(A+B)
=det A det(A+B)
2 det A det(A+B) = 0 det(A+B) = 0
(det A ,= 0, = 1).
Problema 5.26 Fie A = [a
ij
]
i,j=1,n
/
n
(1) o matrice ortogonala.
Sa se arate ca
n

i,j=1
[a
ij
[ n

n si

i,j=1
a
ij

n.
Solut ie. Avem:
n

i,j=1
[a
ij
[ =
n

i,j=1
1 [a
ij
[
si aplicam inegalitatea Cauchy-Schwarz:
_
_
n

i,j=1
[a
ij
[
_
_
2

i,j=1
1
n

i,j=1
[a
ij
[
2
= n
2
n

i=1
_
_
n

j=1
[a
ij
[
2
_
_
= n
2
n

i=1
1 = n
2
n = n
3
.
188
Pentru a doua inegalitate, observam ca daca notam cu [1] matricea coloana cu toate
elementele egale cu 1 atunci
n

i,j=1
a
ij
= [1], A[1],
produsul scalar ind cel obisnuit n 1
n
. Folosind aceeasi inegalitate:
[[1], A[1][ |[1]| |A[1]| =

n |[1]| =

n = n
(A ind ortogonala avem |AX| = |X|).
Problema 5.27 Fie A /
n
(1) o matrice simetrica pentru care exista k natural astfel
ca A
k
= I
n
. Sa se arate ca A
2
= I
n
.
Solut ie. A ind simetrica este diagonalizabila si are valorile proprii reale. Din A
k
= I
n
,
pentru orice valoare proprie
A
avem
k
A
= 1 si din
A
1 rezulta
A
= 1. Forma Jordan
a matricei A va
J
A
=
_
I
p
I
np
_
si din A = P J
A
P
1
rezulta A
2
= P J
2
A
P
1
= P I
n
P
1
= I
n
.
Problema 5.28 Fie A /
n
(1) astfel ca A+A
t
= I
n
. Sa se arate ca det A > 0.
Concurs Rusia
Solut ie. Scriem relat ia sub forma
_
A
1
2
I
n
_
+
_
A
1
2
I
n
_
t
= 0,
deci matricea B = A
1
2
I
n
este antisimetrica (reala) si are valorile proprii imaginare sau
zero. Daca
B
= bi, b ,= 0 atunci B are valoare proprie si pe
B
= ib (de acelasi ordin
de multiplicitate). Valorile proprii ale matricei A sunt
A
=
1
2
+
B
, deci
A
=
1
2
sau

A
=
1
2
+ib si
A
=
1
2
ib.
Determinantul matricei A este produsul valorilor proprii deci
det A =
_
1
2
_
k

_
1
2
+ib
__
1
2
ib
_
=
_
1
2
_
k

_
1
4
+b
2
_
> 0.
Problema 5.29 Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n si V
1
, V
2
, V
3
subspat ii n V .
Sa se arate ca dimV
1
+ dimV
2
+ dimV
3
dim(V
1
V
2
V
3
) 2n.
Solut ie. Consideram aplicat ia liniara T : V
1
V
2
V
3
V V
T(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
x
3
, x
2
x
3
)
si avem
Ker T = (x, x, x) [ x V
1
V
2
V
3

Spat ii euclidiene si operatori liniari 189


deci dimKer T = dim(V
1
V
2
V
3
).
Din teorema dimensiunii pentru aplicat ia T avem:
dim(V
1
V
2
V
3
) = dim(Ker T) + dim(Im T).
Dar dim(V
1
V
2
V
3
) = dimV
1
+ dimV
2
+ dimV
3
si
dim(Im T) dimV + dimV = 2n
si astfel avem:
dimV
1
+ dimV
2
+ dimV
3
dim(V
1
V
2
V
3
) + 2n.
Problema 5.30 Fie (X, , ) un spat iu euclidian de dimensiune nita si T : X X un
endomorsm care conserva ortogonalitatea (x y T(x) T(y)). Sa se arate ca exista
a 0 astfel ca
|T(x)| = a|x|, pentru orice x X.
Solut ie. Fie e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza ortonormata n X. Vectorii e
i
e
j
si e
i
+ e
j
sunt
ortogonali pentru orice i ,= j
(e
i
e
j
, e
i
+e
j
= |e
i
|
2
+e
i
, e
j
e
j
, e
i
|e
j
|
2
= 1 + 0 0 1 = 0)
si atunci
T(e
i
e
j
), T(e
i
+e
j
) = 0 |T(e
i
)|
2
|T(e
j
)|
2
= 0,
deci
|T(e
1
)| = |T(e
2
)| = . . . = |T(e
n
)| = a 0.
Pentru x =
n

i=1

i
e
i
avem
|T(x)|
2
=
_
_
_
_
_
n

i=1

i
T(e
i
)
_
_
_
_
_
2
=
_
n

i=1

i
T(e
i
),
n

j=1

j
T(e
j
)
_
=
n

i=1
n

j=1

j
T(e
i
), T(e
j
) =
n

i=1

2
i
|T(e
i
)|
2
=
n

i=1

2
i
a
2
= a
2
n

i=1

2
i
=
2
|x|
2
,
deci
|T(x)| = a|x|, x X.
Problema 5.31 Fie (X, , ) un spat iu euclidian de dimensiune nita si P : X X un
operator de proiect ie cu proprietatea ca
|P(x)| |x|, pentru orice x X.
Sa se arate ca P este autoadjunct.
190
Solut ie. Vom arata mai ntai ca Im P Ker P.
Fie x = P(z) Im P si y Ker P.
Avem:
|P(ax +y)|
2
|ax +y|
2
|aP(x) +P(y)|
2
|ax +y|
2

a
2
|P(x)|
2
a
2
|x|
2
+ 2ax, y +|y|
2
pentru orice a 1
a
2
|P(z)|
2
a
2
|P(z)|
2
+ 2ax, y +|y|
2

2ax, y +|y|
2
0 pentru orice a 1.
Rezulta x, y = 0.
Din X = Ker P Im P rezulta ca Ker P = (Im P)

si Im P = (Ker P)

.
Pe de alta parte pentru orice endomorsm avem: Ker P

= (Im P)

si Im P

=
(Ker P)

, astfel ca Ker P = Ker P

= V
2
si Im P = Im P

= V
1
, deci P si P

sunt egali
(proiect ia pe V
1
paralela cu V
2
cu V
1
V
2
deci o proiect ie ortogonala).
Problema 5.32 Fie (X, , ) un spat iu euclidian si f : X X o funct ie cu proprietatea
f(x), y = x, f(y), pentru orice x, y X.
Sa se arate ca f este un operator autoadjunct.
Solut ie. Aratam ca f este aplicat ie liniara.
Avem:
f(ax +by), z = ax +by, f(z) = ax, f(z) +by, f(z)
= af(x), z +bf(y), z = af(x) +bf(y), z pentru orice x, y, z X.
Rezulta f(ax+by) = af(x) +bf(y), pentru orice x, y X, deci f este aplicat ie liniara.
Din f(x), y = x, f(y) si f(x), y = x, f

(y) rezulta
x, f(y) = x, f

(y), x, y X x, f(y) f

(y) = 0
si luand x = f(y) f

(y) rezulta
|f(y) f

(y)|
2
= 0
deci
f(y) = f

(y), y X f = f

,
deci f este autoadjuncta.
Problema 5.33 Fie (X, , ) un spat iu euclidian real si f : X X o funct ie cu propri-
etatea f(0) = 0 si |f(x) f(y)| = |x y| pentru orice x, y X.
Sa se arate ca f este o aplicat ie liniara ortogonala.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 191
Solut ie. Luand y = 0 n relat ia data obt inem |f(x)| = |x|. Avem:
|f(x) f(y)|
2
= |x y|
2
f(x) f(y), f(x) f(y) = x y, x y
f(x), f(x) f(x), f(y) f(y), f(x) +f(y), f(y)
= x, x x, y y, x +y, y
2f(x), f(y) = 2x, y f(x), f(y) = x, y,
deci f conserva produsul scalar.
Vom arata ca f(ax + by) = af(x) + bf(y), pentru orice x, y X si orice a, b 1.
Pentru aceasta aratam ca |f(ax +by) af(x) bf(y)| = 0. Avem:
|f(ax +by) af(x) bf(y)|
2
= |f(ax +by)|
2
+a
2
|f(x)|
2
+b
2
|f(y)|
2
2af(ax +by), f(x) 2bf(ax +by), f(y) + 2abf(x) +f(y)
= |ax +by|
2
+a
2
|x|
2
+b
2
|y|
2
2aax +by, x 2bax +by, y + 2abx, y
= |ax +by|
2
+a
2
|x|
2
+b
2
|y|
2
2a
2
|x|
2
2aby, x 2bax, y 2b
2
|y|
2
+2abx, y = |ax +by|
2
a
2
|x|
2
b
2
|y|
2
2abx, y = 0.
Din f liniara si f(x), f(y) = x, y x, f

f(y) = x, y
x, f

f(y) y = 0, pentru orice x, y X,


luand x = f

f(y) y, rezulta
|f

f(y) y|
2
= 0 deci f

f(y) = y, y X
f

f = I f

= f
1
,
deci f este aplicat ie ortogonala.
Problema 5.34 Fie V un spat iu euclidian real de dimensiune n si v
1
, v
2
, . . . , v
n
, v
n+1
vectori din V cu proprietatea |v
i
+v
j
| pentru orice i, j = 1, n + 1.
Sa se arate ca acesti vectori sunt liniar dependent i peste .
IMC, 2006
Solut ie. Daca Spanv
1
, v
2
, . . . , v
n
, v
n+1
,= V ne reducem de la n la n 1 (induct ie).
Presupunem ca v
1
, v
2
, . . . , v
n
sunt liniar independent i peste 1 si e
v
n+1
=
1
v
1
+
2
v
2
+. . . +
n
v
n
,
scrierea lui v
n+1
n baza v
1
, v
2
, . . . , v
n
.
Din |v
i
+ v
j
|
2
= |v
i
|
2
+ |v
j
|
2
+ 2v
i
, v
j
si din |v
i
+ v
j
| , |v
i
| , |v
j
|
rezulta v
i
, v
j
.

Inmult ind scalar pe v
n+1
pe rand cu v
1
, v
2
, . . . , v
n
obt inem relat iile
v
1
, v
n+1
=
1
v
1
, v
1
+
2
v
1
, v
2
+. . . +
n
v
1
, v
n

v
2
, v
n+1
=
1
v
2
, v
1
+
2
v
2
, v
2
+. . . +
n
v
2
, v
n

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
v
n
, v
n+1
=
1
v
n
, v
1
+
2
v
n
, v
2
+. . . +
n
v
n
, v
n

relat ii pe care le interpretam ca sistem de ecuat ii cu necunoscutele


1
,
2
, . . . ,
n
si
coecient ii din . Determinantul sistemului este determinantul Gram G(v
1
, v
2
, . . . , v
n
)
care este nenul (vectorii v
1
, v
2
, . . . , v
n
erau liniar independent i). Sistemul are solut ie unica

1
,
2
, . . . ,
n
.
192
Problema 5.35 Fie A, B /
n
(C) matrice unitare. Sa se arate ca [ det(A+B)[ 2
n
.
Solut ie. O matrice unitara este inversabila si are toate valorile proprii de modul 1.
Avem:
det(A+B) = det A(I
n
+A
1
B) = det A det(I
n
+A
1
B).
Aratam ca matricea A
1
B este ortogonala:
(A
1
B)
1
= B
1
A,
(A
1
B)

= B

(A
1
)

= B

(A

= B

A = B
1
A.
Daca
1
,
2
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei A
1
B atunci
1 +
1
, 1 +
2
, . . . , 1 +
n
sunt valorile proprii ale matricei I
n
+A
1
B si atunci
[ det(I
n
+A
1
B)[ = [1 +
1
[ [1 +
2
[ . . . [1 +
n
[ 2 2 . . . 2 = 2
n
,
iar [ det A[ = 1. Obt inem [ det(A+B)[ 2
n
.
Problema 5.36 Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n si v
1
, v
2
, v
3
subspat ii astfel ca
dim(V
1
) + dim(V
2
) + dim(V
3
) > 2n.
Sa se arate ca V
1
V
2
V
3
,= 0.
Examen Frant a
Solut ie. Consideram aplicat ia liniara T : V
1
V
2
V
3
V V
T(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
x
3
, x
2
x
3
)
si avem
Ker T = (x, x, x) [ x V
1
V
2
V
3
.
Aplicam teorema dimensiunii pentru aplicat ia T si avem:
dim(V
1
V
2
V
3
) = dim(Ker T) + dim(Im T).
Avem
dim(V
1
V
2
V
3
) = dimV
1
+ dimV
2
+ dimV
3
> 2n
si
dim(Im T) dim(V V ) = 2n.
Ramane ca dim(Ker T) > 0 deci Ker T ,= 0 V
1
V
2
V
3
,= 0.
Problema 5.37 Daca || este o norma pe 1
n
si A /
n
(1), exista un numar M > 0
astfel ncat |AX| M|X|, X 1
n
.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 193
Solut ie. Mult imea S = X : X 1
n
cu |X| = 1 este o mult ime compacta n 1
n
(marginita si nchisa). Orice norma pe 1
n
este o funct ie continua de cele n variabile
independente x
i
si deci este marginita pe S (teorema lui Weierstrass). Deci avem |AX|
M pentru orice X S. Daca X 1
n
este un vector oarecare diferit de vectorul nul, avem
|A(X/ [|X|[)| M si deci |AX| M|X|. Altfel spus, avem |AX| / |X| M pentru
orice X ,= 0 din 1
n
.
Problema 5.38 Fie o norma vectoriala denita pe 1
n
notata ||.
Se deneste [[ : /
n
(1) 1
+
prin
[A[ = sup
_
|AX|
|X|
; X ,= 0, X 1
n
_
. (5.1)
Sa se arate ca aplicat ia astfel denita este o norma matriceala. (Aceasta se numeste norma
matriceala generata de norma vectoriala ||.)
Solut ie. Definit ia (5.1) este corect a, deoarece acest supremum nu poate fi (conform
Problemei 5.37). Prima axioma este evident satisfacuta. Pentru cea de a doua, se scrie
[A[ = sup
_
|(A) X|
|X|
; X ,= 0, X 1
n
_
=
= sup
_
[[ |AX|
|X|
; X ,= 0
_
=
= [[ sup
_
|AX|
|X|
; X ,= 0, X 1
n
_
=
= [[ [A[ , 1 si A /
n
(1) .
(5.2)
Pentru a verifica axioma a treia, se scrie
[A+B[ = sup
_
|(A+B) X|
|X|
; X ,= 0, X 1
n
_
=
= sup
_
|AX +BX|
|X|
; X ,= 0, X 1
n
_

sup
_
|AX| +|BX|
|X|
; X ,= 0, X 1
n
_

sup
_
|AX|
|X|
; X ,= 0, X 1
n
_
+
+ sup
_
|BX|
|X|
; X ,= 0, X 1
n
_
= |A| +|B| , A, B /
n
(1) .
(5.3)
Pentru ultima axioma, se observa ca
[AB[ = sup
_
|(AB) X|
|X|
; X ,= 0
_
=
= sup
_
|A(BX)|
|X|
; X ,= 0
_

sup
_
[A[ |BX|
|X|
; X ,= 0
_
=
= [A[ sup
_
|BX|
|X|
; X ,= 0
_
= [A[ [B[
(5.4)
194
oricare ar fi A, B /
n
(1). S-a folosit majorarea |AX| [A[ |X| pentru orice vector
X 1
n
, care rezulta din definit ia (5.1).

In concluzie, formula (5.1) defineste n adevar o norma pe /


n
(1), care n acest fel
devine un spat iu vectorial normat real.
Problema 5.39 Fie norma matriceal a generata de norma vectoriala maxim
[A[

= sup
_
|AX|

|X|

; X ,= 0, X 1
n
_
. (5.5)
Sa se demonstreze ca pentru orice matrice A M
n
(1), aceasta norma este data de
formula
[A[

= max
i
n

j=1
[a
ij
[ . (5.6)
Solut ie. Se noteaza AX = Y si deci |AX|

= |Y |

= max
i
[y
i
[. Dar y
i
=
n

j=1
a
ij
x
j
si [x
j
[ |x|

rezulta ca [y
i
[ |X|
1

n

j=1
[a
ij
[. Se noteaza cu M = max
i
n

j=1
[a
ij
[ si se
presupune ca acest maxim este atins pentru valoarea k a indicelui de linie i. Din [y
i
[
M|X|

, i = 1, n rezulta |AX|
1
M|X|
1
pentru orice X 1
n
. Toate rapoartele
mult imii din (5.5) sunt marginite superior de M, care este un majorant pentru aceasta
mult ime. Daca se gaseste un vector

X ,= 0, pentru care raportul
_
_
_A

X
_
_
_

/
_
_
_

X
_
_
_

are
valoarea M (echivalent
_
_
_A

X
_
_
_

= M
_
_
_

X
_
_
_

), rezulta ca M este marginea superioara a


mult imii de rapoarte. Acest vector este

X, denit prin

X = (sgn a
k1
, sgn a
k2
, . . . , sgn a
kn
)
T
,
are elementul de pe linia k, x
k
=
n

j=1
[a
kj
[ = M si norma [X[

= 1. Deci el satisface
egalitatea
_
_
_A

X
_
_
_

= M
_
_
_

X
_
_
_

si atunci formula (5.5) este demonstrata.


Norma [A[

se numeste uneori norma pe linii, deoarece se obt ine sumand valorile


absolute ale elementelor de pe fiecare linie si luand apoi cea mai mare suma gasita.
Problema 5.40 Fie norma matriceal a generata de norma vectoriala suma
[A[
1
= sup
_
[|AX|[
1
[|X|[
1
; X ,= 0, X 1
n
_
, (5.7)
Sa se demonstreze ca pentru orice matrice A /
n
(1), aceasta norma este data de
formula
[A[
1
= max
j
n

i=1
[a
ij
[ . (5.8)
Solut ie. Se noteaza AX = Y si rezulta ca |AX|
1
= |Y |
1
=
n

i=1
[y
i
[. Din y
i
=
n

j=1
a
ij
x
j
,
Spat ii euclidiene si operatori liniari 195
se obt ine [y
i
[
n

j=1
[a
ij
[ [x
j
[, i = 1, n si deci
|AX|
1

n

i=1
_
_
n

j=1
[a
ij
[ [x
j
[
_
_
=
n

j=1
_
n

i=1
[a
ij
[
_
[x
j
[ . (5.9)
Se noteaza M = max
j
n

i=1
[a
ij
[, si se scrie
|AX|
1
M
n

j=1
[x
j
[ = M|X|
1
, X /
n,1
(1) . (5.10)
Ca si n cazul precedent, daca se g aseste un vector

X pentru care
_
_
_A

X
_
_
_
1
= M
_
_
_

X
_
_
_
1
,
va rezulta ca M = [A[
1
si deci formula (5.8) este adevarata. Acest vector X se poate
determina astfel: daca se admite ca max
j
n

i=1
[a
ij
[ se realizeaza pentru valoarea k a indicelui
de coloana j, M =
n

i=1
[a
ik
[, se considera vectorul X ale carui elemente sunt egale cu zero,
n afara de cel de pe linia k, care este egal cu 1. El are proprietatea ca A

X coincide cu
coloana k a matricei A, deci
_
_
_A

X
_
_
_
1
= M si pe de alta parte
_
_
_

X
_
_
_
1
= 1. Prin urmare
_
_
_A

X
_
_
_
1
= M
_
_
_

X
_
_
_
1
.
Problema 5.41 Pentru A /
n
(1) se deneste funct ia [[
2
: /
n
(1) 1
+
, prin
[A[
2
=

_
n

i=1
n

j=1
a
2
ij
. (5.11)
Sa se arate ca este o norma matriceala, dar nu este o norma generata de o norma
vectoriala.
Solut ie. Primele trei axiome sunt n mod evident ndeplinite.
Demonstram ultima axioma:
[AB[
2
[A[
2
[B[
2
, A, B /
n
(1) . (5.12)
Se arata mai ntai ca |AX|
2
[A[
2
|X|
2
, X 1
n
.

In adevar, daca AX = Y , atunci
y
i
=
n

j=1
a
ij
x
j
si deci y
2
i
=
_
n

j=1
a
ij
x
j
_
2
. Din
y
2
i

_
_
n

j=1
a
2
ij
_
_
_
_
n

j=1
x
2
j
_
_
=
_
_
n

j=1
a
2
ij
_
_
|X|
2
2
, i =1, n. (5.13)
rezulta
|AX|
2
2
=
n

i=1
y
2
i

n

i=1
_
n

j=1
a
2
ij
_
|X|
2
2
=
=
_
n

i=1
n

j=1
a
2
ij
_
|X|
2
2
= [A[
2
2
|X|
2
2
(5.14)
196
adica |AX|
2
[A[
2
|X|
2
.

In cazul ultimei axiome, daca v


(1)
, v
(2)
, . . . , v
(n)
sunt coloanele matricei B, vectorii
Av
(1)
, Av
(2)
, . . . , Av
(n)
sunt coloanele matricei AB, adica
AB = col
_
Av
(1)
, Av
(2)
, . . . , Av
(n)

si
[AB[
2
2
=
_
_
Av
(1)
_
_
2
+
_
_
Av
(2)
_
_
2
+ +
_
_
Av
(n)
_
_
2

[A[
2
2
_
_
_
v
(1)
_
_
2
+ +
_
_
v
(n)
_
_
2
_
= [A[
2
2
[B[
2
2
(5.15)
deci (5.12) este adevarata. Funct ia astfel denita este o norma matriceala.
Demonstram ca aceasta norma matriceala nu este o norma generata de o norma vec-
toriala. Fie matricea unitate I
n
care are norma euclidiana egala cu

n. Daca ar exista o
norma vectoriala || care sa ne conduca la norma [[
2
pentru matrice, ar trebui sa avem
[I
n
[
2
= sup
|I
n
X|
|X|
= 1, ceea ce este evident imposibil. De aici rezulta ca exista norme
matriceale care nu sunt generate de norme vectoriale.
Problema 5.42 Se deneste funct ia : /
n
(1) 1
+
, prin (A) = max
i,j
[a
ij
[ , A
/
n
(1) , A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
. Sa se arate ca aceasta funct ie nu defineste o norma pe /
n
(1).
Solut ie. Fie A = B cu a
ij
= b
ij
= 1, i, j = 1, n. Matricea AB are toate elementele
egale cu n. Deci (A) = (B) = 1, iar (AB) = n si nu are loc inegalitatea (AB)
(A) (B).
Problema 5.43 Se deneste funct ia : /
n
(1) 1
+
, prin
(A) = n
_
max
i,j
[a
ij
[
_
, A /
n
(1) , A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
.
Sa se demonstreze ca este o norma matriceala.
Solut ie. Primele trei axiome se verifica imediat. Pentru a se verifica ultima axioma
se considera doua matrice oarecare A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
, B = [b
ij
]
i=1,m
j=1,n
si se noteaza C = AB.
Atunci c
ij
=
n

k=1
a
ik
b
kj
si
[c
ij
[
n

k=1
[a
ik
[ [b
kj
[

_
n

k=1
[a
ik
[
__
max
j,k=1,n
[b
kj
[
_

_
n max
i,k=1,n
[a
ik
[
__
max
j,k=1,n
[b
kj
[
_
(5.16)
deci
n[c
ij
[
_
n max
i,k=1,n
[a
ik
[
__
n max
j,k=1,n
[b
kj
[
_
, i, j = 1, n (5.17)
ceea ce implica (AB) (A) (B).
Problema 5.44 Fie A /
n
(1), A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
cu valorile proprii
1

2

n
.
Sa se arate ca

1
|X|
2
2
X
T
AX
n
|X|
2
2
, X 1
n
.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 197
Solut ie. Deoarece matricea A este simetrica, exista o baza ortonormatan 1
n
, formata
din vectori proprii
_
v
(i)
, i = 1, n
_
. Rezulta ca
X /
n,1
(1) : X =
n

i=1

X, v
(i)
_
v
(i)
,
AX =
n

i=1

X, v
(i)
_

i
v
(i)
, X
t
AX =
n

i=1

X, v
(i)
_
2
.
Dar
1
|X|
2

i=1

X, v
(i)
_
2

n
|X|
2
2
. Din ultimele doua relat ii, rezulta

1
|X|
2
2
X
T
AX
n
|X|
2
2
, X 1
n
.
Se mai poate scrie
_
min
i=1,n

i
_
|X|
2
2
X
T
AX
_
max
i=1,n

i
_
|X|
2
2
, X 1
n
unde
i
, i = 1, n sunt valorile proprii ale matricei simetrice A. Folosind majorarea obt inuta
si formula (5.1), putem obt ine norma matriceala pe /
n
(1), generata de norma euclidiana
a vectorilor n 1
n
.
Problema 5.45 Sa se demonstreze c a expresia normei spectrale este data de
[A[
s
=
_
max
i=1,n

i
,
n care
i
sunt valorile proprii matricei reale simetrice B = A
T
A.
Solut ie. Mai ntai, se observa ca X
T
BX 0, X 1
n
.

In adevar,
X
T
BX = X
T
_
A
T
A
_
X = (AX)
T
(AX) = |AX|
2
2
0.
Conform problemei 5.44
X
T
BX
_
max
i=1,n

i
_
|X|
2
2
, X 1
n
.
Dar avem si
i
0 pentru i = 1, n, daca se t ine seama de condit ia X
T
BX 0 pentru
orice X 1
n
. Din inegalitatea |AX|
2

max
i
|X|
2
, X 1
n
se deduce
|AX|
2
|X|
2

_
max
i=1,n

i
[A[
s

_
max
i=1,n

i
.
Pentru a termina demonstrat ia, ramane sa se determine un vector X ,= 0, pentru care
|Av|
2
|v|
2
=
_
max
i=1,n

i
. Acest vector va fi vectorul propriu al lui B, care satisface Bv = v,
unde = max
i=1,n

i
.

In adevar,
v
T
Bv = |Av|
2
2
si v
T
Bv = v
T
v = |v|
2
2
ceea ce implica
|Av|
2
|v|
2
=

.
Observat ie. De ret inut ca norma euclidiana pentru vectori nu genereaza norma eu-
clidiana pentru matrice. Evident, are loc inegalitatea [A[
s
[A[
2
.
198
Problema 5.46 Funct ia [[ : /
n
(1) 1
+
, prin
[A[ =
n

i=1
n

j=1
[a
ij
[ ,
defineste o norma matriceala pe mult imea /
n
(1) .
Solut ie. Este suficient sa se demonstreze numai ca
[AB[ [A[ [B[ , A, B /
n
(1) .
Se scrie
[AB[ =
n

i=1
n

j=1

k=1
a
ik
b
kj

i=1
n

j=1
_
n

k=1
[a
ik
[ [b
kj
[
_
si folosind majorarea evidenta [b
kj
[
n

m=1
[b
mj
[, se obt ine
n

k=1
[a
ik
[ [b
kj
[
n

k=1
[a
ik
[
_
n

m=1
[b
mj
[
_
=
n

k=1
n

m=1
[a
ik
[ [b
mj
[ ,
deci
[AB[
n

i=1
n

j=1
_
n

k=1
n

m=1
[a
ik
[ [b
mj
[
_
=
=
_
n

i=1
n

k=1
[a
ik
[
_
_
n

j=1
n

m=1
[b
mj
[
_
= [A[ [B[ .
Problema 5.47 Fie A /
n
(1). Daca este valoare proprie pentru A, rezulta [[ [A[,
oricare ar fi norma matriceala aleasa.
Solut ie. Fie AX = X si C = col [X, X, . . . , X] matricea cu toate coloanele X 1
n
(s-a presupus X ,= 0). Avem AX = X, caci fiecare coloana din AC coincide cu vectorul
X, la fel ca si fiecare coloana din matricea X. Deducem ca [C[ = [AC[ sau nca
[[ [C[ [A[ [C[. Simplificand cu [C[ , = 0, obt inem [[ [A[.
Problema 5.48 Fie A /
n
(C). Se noteaza
i
=
n

j=1j,=i
[a
ij
[, i = 1, n. Sa se arate ca
Spec (A)
n
_
i=1
z; [z a
ii
[
i
.
Solut ie. Mult imea D
i
= z; [z a
ii
[
i
reprezinta un disc din planul complex, cu
centrul n a
ii
si de raza
i
. Acestea se numesc discurile lui Gershgorin. Fie un numar
complex care nu face parte din mult imea
n

i=1
D
i
. Aceasta nseamna ca avem [ a
ii
[ >
i
pentru tot i i = 1, n. Dar a
ii
este elementul de pe diagonalela principala a deter-
minantului care da valoarea polinomului caracteristic P () = det (I A), iar condit iile
[ a
ii
[ >
i
pentru i = 1, n spun ca pe fiecare linie, elementul de pe diagonala principala
este mai mare n modul decat suma modulelor celorlalte elemente din linia sa. Conform
problemei 3.109, P () ,= 0, deci n afara mult imii
n

i=1
D
i
nu se afla nici o radacina a
polinomului P (), adica Spec (A)
n

i=1
D
i
.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 199
Problema 5.49 Fie A /
n
(C). Se noteaza (A) = max
i=1,n
[
i
[ si se numeste raza spectrala
a matricei A. Sa se demonstreze ca
(A) max
i=1,n
_
_
n

j=1
[a
ij
[
_
_
.
Solut ie. Fie Spec(A). Utilizand rezultatul problemei 5.48, exista i 1, 2, ..., n
astfel ncat [ a
ii
[
i
. Dar [[ [a
ii
[ [ a
ii
[
i
rezulta ca [[
n

j=1
[a
ij
[ [[
max
i=1,n
_
n

j=1
[a
ij
[
_
(A) max
i=1,n
_
n

j=1
[a
ij
[
_
.
Problema 5.50 Fie A, B /
n
(1) doua matrice simetrice cu valorile proprii
1

2


n
, respectiv
1

2

n
. Notam
i
, i = 1, n valorile proprii ale matricei
A+B. Sa se arate ca

1
+
1

i

n
+
m
, i = 1, n.
Seemous Shortlist, 2009
Solut ie. Din inegalitat ile
1
|X|
2
2
X
T
AX
n
|X|
2
2
si
1
|X|
2
2
X
T
BX

n
|X|
2
2
, valabile pentru orice X 1
n
, obt inem
(
1
+
1
) |X|
2
2
X
T
(A+B) X (
n
+
n
) |X|
2
2
.
Fie v un vector propriu al matricei A + B, corespunzator valorii proprii , adica
(A+B) v = v si v ,= . Luam n inegalitat ile precedente X = v, gasim
1
+
1


n
+
n
pentru orice valoare proprie a matricei A+B.
Problema 5.51 Fie A, B /
n
(1) doua matrice simetrice, avand valorile proprii nene-
gative. Sa se arate ca
det(A+B) det A+ det B.
Solut ie. Pastrand notat iile din problema precedenta, se obt ine
det(A+B) =
1

2

n
(
1
+
1
)(
2
+
2
) (
n
+
n
)

1

2

n
+
1

2

n
= det A+ det B.
Ipoteza ca valorile proprii
i
si
i
, i = 1, n sunt 0 a fost esent iala n deducerea
inegalitat ii enunt ate care, evident ca nu are loc n cazul matricelor oarecare.
Problema 5.52 Fie A, B /
n
(1). Se noteaza, n ordine crescatoare cu

i
, respectiv

i
, i = 1, n valorile proprii ale matricelor reale simetrice A
T
A sau B
T
B. Daca este o
valoare proprie reala a matricei AB, s a se arate ca

1

1

2

n

n
.
200
Solut ie. Forma patratica X
T
_
A
T
A
_
X = |AX|
2
2
0, deci toate valorile proprii

i
sunt 0. La fel, toate valorile proprii
i
sunt 0.

In plus, au loc si inegalitat ile

1
|X|
2
2
|AX|
2
2

n
|X|
2
2
,
1
|X|
2
2
|BX|
2
2

n
|X|
2
2
, X 1
n
.
Fie v un vector propriu pentru AB, corespunzator valorii proprii reale , adica
(AB) v = v, v ,= 0. Atunci
|(AB) v|
2
2
= |A(Bv)|
2
2

n
|Bv|
2
2

n

n
|v|
2
2
care implica
2
|v|
2

n

n
|v|
2
, deci
2

n

n
. Asemanator, se gaseste si inegalitatea

1

1

2
.
Problema 5.53 Fie A, B /
n
(1) doua matrice simetrice cu AB = BA si avand
valorile proprii
i
, respectiv
i
. Atunci rezulta
_
min
i=1,n

2
i
__
min
i=1,n

2
i
_

2
j

_
max
i=1,n

2
i
__
max
i=1,n

2
i
_
, j = 1, n
pentru toate valorile proprii
j
ale matricei AB.
Solut ie.

In adevar, n acest caz AB este simetrica, deci are toate valorile proprii
j
reale, A
T
A = A
2
, B
T
B = B
2
,

i
=
2
i
,
i
=
2
i
, i = 1, n. Dar

i
si
i
, i = 1, n nu mai
sunt, n general, numerotate n ordinea crescatoare. Putem scrie si altfel
_
min
i=1,n
[
i
[
__
min
i=1,n
[
i
[
_

_
max
i=1,n
[
i
[
__
max
i=1,n
[
i
[
_
, j = 1, n.
Problema 5.54 Fie A M
n
(1) o matrice care satisface condit ia X
t
AX 0, X R
n
.
Daca > 0, sa se arate ca A+I
n
este inversabila.
Solut ie. Condit ia X
t
AX 0 se mai scrie ca AX, X 0, X 1
n
. Fie
(A+I
n
) X = 0 (vectorul nul din 1
n
). Atunci
(A+I
n
) X, (A+I
n
) X = AX, AX + 2 AX, X +
2
X, X = 0.
Deoarece cei trei termeni sunt nenegativi si au suma zero, rezulta ca tot i sunt egali cu
zero. Din X, X = 0 X = 0, asa ncat sistemul algebric (A+I
n
) X = 0 are numai
solut ia banala X = 0 (x
1
= x
2
= = x
n
= 0), ceea ce implica det (A+I
n
) ,= 0, deci
matricea A+I
n
este inversabila.
Problema 5.55 Fie A M
n
(1) o matrice antisimetrica. Sa se arate ca
(a) I
n
+A si I
n
A sunt inversabile;
(b) B = (I
n
A) (I
n
+A)
1
este ortogonala si B +I
n
este inversabila .
Solut ie. (a) Varianta I.
Valorile proprii ale lui A, matrice antisimetrica, sunt de forma forma i, cu 1.
Valorile proprii ale matricelor I
n
A sunt de forma 1i ,= 0, deci I
n
A sunt inversabile.
Spat ii euclidiene si operatori liniari 201
Varianta II.
Daca I
n
+ A ar inversabila ar exista un vector nenul astfel ncat AX = X
X
t
AX = X
t
X si transpunand relat ia obt inem X
t
(A) X = X
t
X X
t
X = X
t
X pe
care adunandu-le obt inem
0 = X
t
X sau 0 =
n

i=1
x
2
i
X = 0.
(b) B
T
=
_
(I
n
+A)
1
_
t
(I
n
A)
t
= (I
n
A)
1
(I
n
+A), deci
B
T
B = (I
n
A)
1
(I
n
+A) (I
n
A) (I
n
+A)
1
=
= (I
n
A)
1
(I
n
A) (I
n
+A) (I
n
+A)
1
= I
n
,
adica B este ortogonala.
B +I
n
= (I
n
A) (I
n
+A)
1
+ (I
n
+A) (I
n
+A)
1
= 2 (I
n
+A)
1
care este inversabila. Rezulta ca
(B +I
n
)
1
=
1
2
(I
n
+A) .
Problema 5.56 Fie A/
n
(1), cu proprietat ile
(a) I
n
+A si I
n
A sunt inversabile;
(b) B = (I
n
A) (I
n
+A)
1
este ortogonala.
Sa se arate ca A este antisimetrica.
Solut ie. Fie un element u 1
n
si notam X = (I
n
+A) u, deci u = (I
n
+A)
1
X.
Atunci
BX = (I
n
A) (I
n
+A)
1
X = (I
n
A) u = u Au. Deoarece B este ortogonala,
avem BX, BX = X, X, x 1
n
. Deci, rezulta
u Au, u Au = u +Au, u +Au ,
sau echivalent
|u|
2
2 Au, u +|Au|
2
= |u|
2
+ 2 Au, u +|Au|
2
.

In concluzie, Au, u = u
t
Au = 0, u 1
n
si matricea A este antisimetrica (conform
problemei 3.113).
Problema 5.57 Fie A, D/
n
(1) , AD = DA si D = diag [
1
,
2
, . . . ,
n
] cu
i
,=
j
pentru i ,= j. Sa se arate ca A este o matrice diagonala.
Solut ie. Fie i ,= j o pereche de indici; n AD pe locul (i, j) avem elementul
n

k=1
a
ik
d
kj
=
a
ij
d
jj
=
j
a
ij
.

In DA, pe locul (i, j) avem elementul
n

k=1
d
ik
a
kj
= d
ii
a
ij
=
i
a
ij
. Din
(
j

i
) a
ij
= 0 a
ij
= 0 pentru i ,= j. Deci A este o matrice diagonala.
Problema 5.58 Fie A,B/
n
(1) doua matrice simetrice, cel put in una dintre ele avand
valorile proprii diferite ntre ele. Sa se arate echivalent a afirmat iilor
202
(a) AB = BA;
(b) exista o matrice ortogonala C, astfel ncat C
1
AC si C
1
BC sunt amandoua
matrice diagonale.
Solut ie. (a) (b) Se presupune ca AB = BA. Deoarece exista C matrice ortogonala,
astfel ncat. C
1
AC = diag [
1
,
2
, . . . ,
n
], n care
i
sunt valorile proprii ale matricei A,
distincte (
i
,=
j
daca i ,= j). Matricele C
1
AC si C
1
BC comuta ntre ele, caci
_
C
1
AC
_ _
C
1
BC
_
= C
1
(AB) C = C
1
(BA) C =
_
C
1
BC
_ _
C
1
AC
_
si prima este o matrice diagonala, cu elemente diferite pe diagonala principala. Rezulta ca
si a doua matrice este de tip diagonal (conform problemei 5.57).
Reciproc, daca are loc (b), matricele C
1
AC si C
1
BC sunt permutabile, ind
amandoua de tip diagonal. Avem
_
C
1
AC
_ _
C
1
BC
_
=
_
C
1
BC
_ _
C
1
AC
_
sau C
1
(AB) C = C
1
(BA) C,
de unde gasim AB = BA. Deci (b) (a).
Observat ie. Mai interesanta este implicat ia (a) (b). Aceasta spune ca este suficient
sa gasim o baza ortonormata formata din vectori proprii v
(i)
ai matricei cu valori proprii
distincte, pentru ca notand X = CY , unde am notat C = col
_
v
(1)
, v
(2)
, ..., v
(n)

sa aducem
simultan la forma canonica cele doua forme patratice f(X) = X
t
AX si g(X) = X
t
BX,
t inand seama si de condit ia C
1
= C
t
.
Problema 5.59 Fie A/
n
(C) o matrice cu valori diferite ntre ele si fie C o matrice
diagonalizabila. Sa se arate ca toate solut iile ecuat iei B
2
= A sunt date de formula
B = Cdiag
_

1
,
_

2
,
_

n
_
C
1
,
n care
i
, i = 1, n sunt valorile proprii ale matricei A.
Solut ie. Se noteaza A = Cdiag
_

1
,

2
, . . . ,

C
1
. Pentru orice matrice B de
forma data, are loc B
2
= Cdiag [
1
,
2
, . . . ,
n
] C
1
= A.
Reciproc: daca B
2
= A, matricele A si B comuta la nmult ire si atunci comuta si
C
1
AC cu C
1
BC. Dar C
1
AC este o matrice diagonala, cu elementele de pe diagonala
principala diferite ntre ele (
i
,=
j
pentru i ,= j) si atunci C
1
BC este tot o matrice
diagonala: C
1
BC = diag [
1
,
2
, . . . ,
n
]. De aici, rezulta
B = Cdiag [
1
,
2
, . . . ,
n
] C
1
si
B
2
= Cdiag
_

2
1
,
2
2
, . . . ,
2
n

C
1
= A,
de unde
2
1
=
1
,
2
2
=
2
, . . . ,
2
n
=
n
. Prin urmare, B este de forma enunt ata.
Capitolul 6
Geometrie vectoriala si analitica
Notat ii
1
2
- planul punctual euclidian


1
2
- planul vectorial euclidian
1
3
- spat iul punctual euclidian


1
3
- spat iul vectorial euclidian
A, B, C, . . . -puncte n 1
2
sau n 1
3
(AB) - dreapta determinata de punctele A si B
(D), (D
1
), . . . - drepte n 1
2
sau n 1
3
[A, B] - segment orientat
[AB[ - lungimea segmentului [AB]
AB, a - vector liber
[[a[[, [[AB[[, d(A, B) - lungimea (norma) unui vector
a
o
- versorul vectorului a

i,

j,

k este baza ortonormata canonica n



1
3
,

i,

j este baza ortonormata canonica n



1
2
O;

i,

j,

k este reperul cartezian canonic n



1
3
O;

i,

j este reperul cartezian canonic n



1
2
a, b sau a b - produsul scalar al vectorilor a si b
a b - produsul vectorial al vectorilor a si b
(a, b, c) -produsul mixt al vectorilor a, b si c
203
204
G =

( a, a) ( a,

b) ( a, c)
(

b, a) (

b,

b) (

b, c)
( c, c) ( c,

b) ( c, c)

- determinantul Gram al vectorilor a, b si c


Denit ii si rezultate
Geometrie vectoriala
Modelul algebric al geometriei euclidiene a planului si spat iului l reprezinta spat iile
vectoriale euclidiene.
Denit ie. Numim plan euclidian un spat iu euclidian real de dimensiune doi. Modelul
algebric al planului euclidian este 1
2
= (x, y)[ x 1, x 1 ca spat iu vectorial real n
care produsul scalar este (x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
) = x
1
x
2
+y
1
y
2
.
Baza E = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) este baza canonica care este ortonormata. Daca
notam vectorii e
1
=

i, e
2
=

j atunci obt inem modelul vectorial al planului euclidian

1
2
= v = x i +y j[ x 1, y 1, iar produsul scalar devine v
1
v
2
= x
1
x
2
+y
1
y
2
daca
v
1
= x
1
i + y
1
j, v
2
= x
2
i + y
2
j. Astfel vom privi planul euclidian n doua moduri:
1
2
= (x, y)[ x, y 1, elementele sale le numim puncte si notam M(x, y) (punctul M
de coordonate x si y) si

1
2
= x i +y j[ x, y 1, elementele sale le numim vectori pe
care i reprezentam prin saget i ce pornesc din origine.
Denit ie.

Intre 1
2
si

1
2
este evidenta biject ia
M(x, y) r
M
= x i +y j,
unde vectorul r
M
se numeste vectorul de pozit ie al punctului M. Invers,
v = x i +y j M
v
(x, y)
punctul M
v
l numim varful vectorului v.
Vectorii i, j formeaza o baza ortonormata n

1
2
.
Denit ie. Suma a doi vectori este denita algebric prin
v
1
+v
2
= (x
1
+x
2
) i + (y
1
+y
2
) j, daca v
1,2
= x
1,2
i +y
1,2
j,
operat ie care geometric revine la regula paralelogramului.
Denit ie. Numim segment orientat n planul 1
2
orice pereche de puncte si l notam cu
[A, B], se gureaza printr-o sageata de la A la B.
Oricarui segment orientat [A, B] i asociem vectorul AB denit prin
AB = r
B
r
A
.
Analog se deneste spat iul punctual euclidian 1
3
= (x, y, z)[ x, y, z 1 si spat iul
vectorial euclidian

1
3
= v = x i +y j +z k[ x, y, z 1.

In continuare vom lucra doar n spat iul 1


3
sau

1
3
, reducerea la plan ind evidenta.
Operat ii cu vectori
Denit ie. Adunarea vectorilor: Daca vectorii v
1
si v
2
sunt dat i de
v
1
= x
1
i +y
1
j +z
1
k, v
2
= x
2
i +y
2
j +z
2
k,
atunci suma celor doi vectori este
v
1
+v
2
= (x
1
+x
2
) i + (y
1
+y
2
) j + (z
1
+z
2
) k.
Geometrie vectoriala si analitica 205
Denit ie. Produsul vectorilor cu scalari:
Daca a 1 si v = x i +y j +z k

1
3
, atunci
a v = (a x) i + (a y) j + (a z) k

1
3
.
Observat ii.
Funct ia T
v
0
:

1
3


1
3
, T
v
0
= v
0
+v se numeste translat ie de vector v
0
(xat).
Funct ia O
a
:

1
3


1
3
, O
a
(v) = a v, unde a 1, a > 0 se numeste omotetie de
raport a.
Doi vectori nenuli v
1
si v
2
sunt coliniari (au aceeasi direct ie) daca exista t 1 astfel
ca v
1
= t v
2
. Daca t > 0 spunem ca vectorii au acelasi sens.
Denit ie. Produsul scalar: Daca vectorii v
1
si v
2
sunt dat i de
v
1
= x
1
i +y
1
j +z
1
k, v
2
= x
2
i +y
2
j +z
2
k,
atunci produsul scalar al celor doi vectori este
v
1
v
2
= x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
1.
Observat ie. Tripletul (

1
3
, 1, ) este spat iu euclidian real de dimensiune 3 cu baza
ortonormata i, j, k.
Denit ie. Norma unui vector: v = x i +y j +z k

1
3
|v| =

v v =
_
x
2
+y
2
+z
2
(reprezinta geometric lungimea unui vector, vectorii bazei au lungimea 1 (sunt versori)).
Denit ie. Unghiul dintre doi vectori nenuli: v
1
, v
2


1
3
, v
1
,= 0, v
2
,= 0
cos(

v
1
, v
2
) =
v
1
v
2
|v
1
| |v
2
|
sau (

v
1
, v
2
) = arccos
v
1
v
2
|v
1
| |v
2
|
Observat ie. Vectorii v
1
si v
2
sunt ortogonali daca si numai daca au produsul scalar
egal cu 0, deci v
1
v
2
v
1
v
2
= 0.
Denit ie. Produsul vectorial: Daca v
1
= x
1
i +y
1
j +z
1
k, v
2
= x
2
i +y
2
j +z
2
k
denim
v
1
v
2
=

i j k
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2

=
=

y
1
z
1
y
2
z
2

i +

z
1
x
1
z
2
x
2

j +

x
1
y
1
x
2
y
2

k =
= (y
1
z
2
z
1
y
2
) i + (z
1
x
2
+x
1
z
2
) j + (x
1
y
2
y
1
x
2
) k.
Observat ii.
Avem v
1
v
2
= 0 v
1
si v
2
sunt coliniari.
Daca v
1
, v
2
sunt necoliniari si v = v
1
v
2
atunci:
|v
1
v
2
| = |v
1
| |v
2
| sin(

v
1
, v
2
) = aria paralelogramului construit pe vectorii v
1
si
v
2
.

y
1
z
1
y
2
z
2

2
+

z
1
x
1
z
2
x
2

2
+

x
1
y
1
x
2
y
2

2
=
= (x
2
1
+y
2
1
+z
2
1
)(x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
) (x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
)
2
.
206
Folosind determinantul Gram avem:
G(v
1
, v
2
) =

v
1
v
1
v
1
v
2
v
2
v
1
v
2
v
2

= |v
1
|
2
|v
2
| (v
1
v
2
)
2
= |v
1
v
2
|
2
v v
1
, v v
2
(v este ortogonal pe planul vectorilor v
1
si v
2
).
Triedrul v
1
, v
2
, v are orientarea pozitiva (la fel ca triedrul i, j, k).
Denit ie. Produsul mixt (triplul produs scalar) Daca v
1
, v
2
, v
3
1
3
, atunci denim
produsul mixt al lor prin
(v
1
, v
2
, v
3
) = v
1
(v
2
v
3
) =

x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3

Observat ii.
Avem (v
1
, v
2
, v
3
) = 0 v
1
se aa n planul determinat de v
2
si v
3
v
1
, v
2
, v
3
sunt coplanari.
(v

1
, v

2
, v

3
) = (sgn )(v
1
, v
2
, v
3
), S
3
.
(a
1
v
1
, a
2
v
2
, a
3
v
3
) = (a
1
a
2
a
3
) (v
1
, v
2
, v
3
)
(v
1
+v
t
1
, v
2
, v
3
) = (v
1
, v
2
, v
3
) + (v
t
1
, v
2
, v
3
)
(v
1
, v
2
, v
3
)
2
=

x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3

x
1
x
2
x
3
y
1
y
2
y
3
z
1
z
2
z
3

=
=

v
1
v
1
v
1
v
2
v
1
v
3
v
2
v
1
v
2
v
2
v
2
v
3
v
3
v
1
v
3
v
2
v
3
v
3

= G(v
1
, v
2
, v
3
)
[(v
1
, v
2
, v
3
)[ = volumul paralelipipedului construit pe vectorii v
1
, v
2
, v
3
.
Denit ie. Dublul produs vectorial a trei vectori
v
1
(v
2
v
3
) =

v
2
v
3
v
1
v
2
v
1
v
3

= (v
1
v
3
) v
2
(v
1
v
2
) v
3
(formula lui Gibbs).
Dreapta n spat iu
Denit ie. Se numeste dreaptan spat iul 1
3
sau

1
3
, orice varietate liniara de dimensiune
1, din acest spat iu vectorial.
Ecuat ii ale dreptei
(D1) r = r
A
+t d, t 1
este ecuat ia vectoriala a dreptei ce trece prin punctul A si este paralela cu vectorul d ,= 0
numit vector director.
Geometrie vectoriala si analitica 207
(D2) r = (1 t)r
A
+tr
B
, t 1
este ecuat ia vectoriala a dreptei ce trece prin punctele A si B (vectorul director este
d = AB).
Observat ii.
Pentru ecare valoare atribuita parametrului t 1, obt inem cate un punct pe
dreapta AB. Pentru t = 0 obt inem punctul A, pentru t = 1 punctul B, iar pen-
tru t =
1
2
obt inem mijlocul segmentului [AB], pentru t (0, 1) obt inem puncte de
pe segmentul (A, B), pentru t > 1 puncte de pe semidreapta cu originea n B situata
de partea opusa punctului B iar pentru t < 0 obt inem punctele de pe semidreapta
cu originea n A situata de partea opusa punctului B.
Ecuat ia r = (1 t)r
A
+t r
B
, t 0 reprezinta ecuat ia traiectoriei unui punct ce se
misca rectiliniu si uniform pe dreapta AB cu viteza v = AB.
(D3)
x x
A

=
y y
A

=
z z
A

sunt ecuat iile dreptei ce trece prin A si are parametrii directori , , sub forma normala.
(Prin convent ie se admite ca unii din numitorii , sau sa e egali cu 0 dar nu tot i.

In
acest caz numaratorii corespunzatori sunt 0.)
(D4)
x x
A
x
B
x
A
=
y y
B
y
B
y
A
=
z z
A
z
B
z
A
sunt ecuat iile dreptei ce trece prin A si B, sub forma normala.
Planul n spat iu
Denit ie. Se numeste plan n spat iu 1
3
sau

1
3
orice varietate liniara de dimensiune 2,
din acest spat iu vectorial.
Ecuat ii ale planului
(P1) r = r
A
+t d
1
+s d
2
, t 1, s 1
este ecuat ia vectoriala a planului ce trece prin punctul A si este paralel cu vectorii necol-
iniari d
1
si d
2
(d
1
d
2
,= 0).
(P2) r = r
A
+t AB +s AC = r
A
+ r
B
+ r
C
, , , 1, + + = 1
este ecuat ia vectoriala a planului ce trece prin punctele necoliniare A, B, C n coordonate
barimetrice (, , ).
Observat ii.
Un punct M se aa n planul determinat de punctele A, B si C daca vectorul sau de
pozit ie r
M
este combinat ie ana a vectorilor de pozit ie r
A
, r
B
si r
C
.
208
Punctele M din interiorul triunghiului ABC sunt caracterizate prin
r
M
= r
A
+ r
B
+ r
C
cu + + = 1 si > 0, > 0, > 0 deci vectorul de pozit ie r
M
este combinat ie
convexa a vectorilor de pozit ie r
A
, r
B
si r
C
.
Daca M Int(ABC) si r
M
= r
A
+ r
B
+ r
C
atunci notand (ABC) aria
triunghiului ABC avem:

(MBC)
=

(MCA)
=

(MAB)
(P3) (r r
A
, d
1
, d
2
) = 0, d
1
d
2
,= 0
este ecuat ia planului ce trece prin A si este paralel cu vectorii d
1
si d
2
sub forma de produx
mixt.
(P4)

x x
A
y y
A
z z
A

1

1

1

2

2

2

= 0
este ecuat ia planului ce trece prin A si este paralel cu vectorii
d
1
=
1
i +
1
j +
1
k si d
2
=
2
i +
2
j +
2
k
(rang
_

1

1

1

1

2

2
_
= 2).
(P5)

x y z 1
x
A
y
A
z
A
1
x
B
y
B
z
B
1
x
C
y
C
z
C
1

= 0
este ecuat ia planului ce trece prin punctele A, B, C sub forma de determinant. (Condit ia
de necoliniaritate a punctelor A, B, C este AB AC ,= 0.)
(P6)
x

+
y

+
z

1 = 0
este ecuat ia planului prin taieturi (daca planul P nu este paralel cu nici unul din planele
de coordonate (cu nici una din axele de coordonate) atunci el taie cele trei axe n trei
puncte A(, 0, 0), B(0, , 0), C(0, 0, ), , , sunt numitorii din ecuat ia prin taieturi).
(P7) ax +by +cz +d = 0; a
2
+b
2
+c
2
,= 0
este ecuat ia generala a planului (ecuat ia implicita a planului) (vectorul n = ai+bj+ck ,=
0 este vectorul director al normalei la plan, a, b, c ind parametrii directori ai normalei la
plan).
Geometrie vectoriala si analitica 209
(P8) a(x x
A
) +b(y y
A
) +c(z z
A
) = 0, a
2
+b
2
+c
2
,= 0
este ecuat ia implicita a planului ce trece prin A si este perpendicular pe vectorul n =
a i +b j +c k.
(P9) (r r
A
) n = 0, n ,= 0
este ecuat ia planului ce trece prin A si este perpendicular pe n sub forma de produs scalar.
Dreapta ca intersect ie de plane
Daca L
1
si L
2
sunt varietat i liniare si L
1
L
2
,= atunci L
1
L
2
este varietate liniara
avand subspat iul director V
L
1
V
L
2
. Daca P
1
si P
2
sunt plane distincte, neparalele (vectorii
directori ai normalelor n
1
si n
2
sunt necoliniari, atunci P
1
P
2
este o dreapta D).
(D5)
_
a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0
a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0
rang
_
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
_
= 2
ecuat iile dreptei ca intersect ie de plane sau ecuat iile implicite ale dreptei.
Fascicule de plane
Denit ie. Mult imea tuturor planelor din spat iu, paralele cu un plan dat P : ax+by +
cz +d = 0 se numeste fasciculul de plane paralele (a
2
+b
2
+c
2
,= 0).
Fasciculul de plane paralele are ecuat ia
P

: ax +by +cz = , 1
(orice plan paralel cu P este unul din planele P

, 1).
Denit ie. Mult imea tuturor planelor care cont in o dreapta xata D se numeste fascicul
de plane ce trec prin axa D.
Daca scriem dreapta D (axa fasciculului)sub forma implicita
D :
_
p
1
: a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0
p
2
: a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0
fasciculul de plane are ecuat ia
P
,
: p
1
+p
2
= 0.
Observat ie.

In general se prefera folosirea unui singur parametru (de exemplu daca
,= 0 notam =

) si obt inem fasciculul:


P

: p
1
p
2
= 0,
care cont ine toate planele ce cont in dreapta D cu except ia planului p
2
.
210
Perpendiculara comuna pe doua drepte neparalele
Daca
D
1
: r = r
1
+t d
1
, t 1
si
D
2
: r = r
2
+s d
2
, s 1
sunt doua drepte neparalele (d
1
d
2
,= 0) atunci exista o unica dreapta D care se sprijina
pe D
1
si D
2
(D D
1
,= , D D
2
,= ) si este perpendiculara pe D
1
si D
2
(D D
1
,
D D
2
).
Dreptele D si D
1
determina un plan P
1
ce trece printr-un punct M
1
D
1
si este paralel
cu vectorii d
1
si d = d
1
d
2
. La fel D si D
2
determina un plan P
2
ce trece printr-un punct
M
2
D
2
si este paralel cu vectorii d
2
si d. Obt inem D = P
1
P
2
, deci
D :
_
(r r
1
, d
1
, d) = 0
(r r
2
, d
2
, d) = 0
care este ecuat ia implicita a perpendicularei comune.
Relat ii metrice
Denit ie. Distant a ntre doua puncte
d(A, B) = |AB| =
_
(x
A
x
B
)
2
+ (y
A
y
B
)
2
+ (z
B
z
A
)
2
Denit ie. Aria unui triunghi
(ABC) =
1
2
|AB AC| =
1
2
_
G(AB, AC)
Denit ie. Volumul unui tetraedru
1
ABCD
=
1
6
[(AB, AC, AD)[ =
1
6
_
G(AB, AC, AD) =
=
1
6
[

x
A
y
A
z
A
1
x
B
y
B
z
B
1
x
C
y
C
z
C
1
x
D
y
D
z
D
1

[
Denit ie. Distant a de la un punct la o dreapta
D : r = r
0
+td, t 1, M 1
3
d(M, D) =

G(r
M
r
0
, d)
G(d)
=
|(r
M
r
0
) d|
|d|
Denit ie. Distant a de la un punct la un plan
P : r = r
0
+td
1
+sd
2
, t 1, s 1, M 1
3
d(M, P) =

G(r
M
r
0
, d
1
, d
2
)
G(d
1
, d
2
)
=
[(r
M
r
0
, d
1
, d
2
)[
|d
1
d
2
|
Geometrie vectoriala si analitica 211
Daca P : ax +by +cz +d = 0 atunci
d(M, P) =
(ax
M
+by
M
+cz
M
+d)

a
2
+b
2
+c
2
Denit ie. Distant a dintre doua drepte
D
1
: r = r
1
+td
1
, D
2
: r = r
2
+sd
2
, t 1, s 1
Daca d
1
|d
2
atunci
d(D
1
, D
2
) =

G(r
2
r
1
, d
1
)
G(d
1
)
Daca d
1
d
2
,= 0
d(D
1
, D
2
) =

G(r
2
r
1
, d
1
, d
2
)
G(d
1
, d
2
)
=
[(r
2
r
1
, d
1
, d
2
)[
|d
1
d
2
|
Denit ie. Unghiul dintre un plan si o dreapta
D : r = r
0
+td, t 1
P : (r r
1
) n = 0

(D, P) =

2

(d, n)
sin

(D, P) =
d n
|d| |n|
Denit ie. Unghiul diedru dintre doua plane
P
1
: (r r
1
) n
1
= 0
P
2
: (r r
2
) n
2
= 0

P
1
, P
2
=

n
1
, n
2
cos

(P
1
, P
2
) =
n
1
n
2
|n
1
| |n
2
|
Probleme
Problema 6.1 Fie A si B doua puncte xe n plan si a, b doua numere reale a, b (0, 1).
Pentru ecare punct M din plan, nesituat pe dreapta AB, se considera punctele P [AM]
astfel ca
AP
AM
= a si N [BM] astfel ca
BN
BM
= b.
Sa se determine locul geometric al punctelor M pentru care AN = BP.
212
Solut ie
r
P
= (1 a)r
A
+ar
M
, r
N
= (1 b)r
B
+br
M
[AN[ = [BP[ [r
N
r
A
[ = [r
P
r
B
[
[(1 b)r
B
+br
M
r
A
[ = [(1 a)r
A
+ar
M
r
B
[

r
M

__
1
a

1
b
_
r
B
+
1
b
r
A
_

r
M

__
1
1
a
_
r
A
+
1
a
r
B
_

=
a
b

[r
M
r
A
[
[r
M
r
B
[
=
a
b

A
t
M
B
t
M
=
a
b
(1)
r
A
=
_
1
1
b
_
r
B
+
1
b
r
A
, A
t
AB,
A
t
B
AB
=
1
b
r
B
=
_
1
1
a
_
r
A
+
1
a
r
B
, B
t
AB,
AB
t
AB
=
1
a
Din (1) pentru a = b locul geometric este mediatoarea segmentului A
t
B
t
.
Pentru a ,= b locul geometric este un cerc (Apollonius).
Problema 6.2 Segmentele [X
1
, Y
1
] si [X
2
, Y
2
] aluneca respectiv pe dreptele d
1
si d
2
. Daca
P este mijlocul lui X
1
X
2
si Q mijlocul lui Y
1
Y
2
sa se arate ca:
a) Segmentul PQ are lungime constanta.
b) Daca cele doua segmente se misca cu viteze constante v
1
si v
2
atunci punctele P si
Q se misca cu viteze constante si egale.
Solut ie.
a) Fixam O un punct n plan ca origine a vectorilor si notam OX = r
X
. Avem:
r
P
=
1
2
(r
X
1
+r
X
2
), r
Q
=
1
2
(r
Y
1
+r
Y
2
)
PQ = r
Q
r
P
=
1
2
[(r
Y
1
r
X
1
) + (r
Y
2
r
X
2
)]
=
1
2
[X
1
Y
1
+X
2
Y
2
] = constant
(cand [X
1
, Y
1
] si [X
2
, Y
2
] aluneca vectorii X
1
Y
1
si X
2
Y
2
sunt constant i).
Din PQ = constant [PQ[ = constant.
b) Daca pozit ia init ia pentru [X
1
, Y
1
] este [A
1
, B
1
] si pentru [X
2
, Y
2
] este [A
2
, B
2
], dupa
timpul t pozit ia lui [A
1
, B
1
] este [X
1
, Y
1
] data de
r
X
1
= r
A
1
+tv
1
, r
Y
1
= r
B
1
+tv
1
iar pentru [X
2
, Y
2
]
r
X
2
= r
A
2
+tv
2
, r
Y
2
= r
B
2
+tv
2
Avem:
r
P
=
1
2
(r
A
1
+r
A
2
) +t
v
1
+v
2
2
Geometrie vectoriala si analitica 213
r
Q
=
1
2
(r
B
1
+r
B
2
) +t
v
1
+v
2
2
Punctele P si Q se deplaseaza cu viteza
v =
v
1
+v
2
2
Problema 6.3 Pe laturile AB si AC ale triunghiului ABC se iau punctele variabile M si
N astfel ca BM = CN. Sa se determine locurile geometrice ale mijlocului P al segmentului
MN n cazurile
a) M si N sunt de aceeasi parte a lui BC
b) M si N sunt n semiplane opuse fat a de BC.
Solut ie. Daca alegem originea reperului plan n A si notam AB = b si AC = c atunci
avem:
a) r
M
= b t
b
b
, r
N
= c t
c
c
(|b| = b, |c| = c) deci
r
P
=
b +c
2
t
_
b
b
+
c
c
_
, t 1
Cum
b
b
si
c
c
sunt vectori de marime 1 (egale) rezulta ca
b
b
+
c
c
da direct ia bisectoarei din
A (interioara). Locul geometric este dreapta ce trece prin mijlocul lui BC si este paralela
cu bisectoarea interioara a unghiului A.
b) r
M
= b t
b
b
, r
N
= c +t
c
c
r
P
=
b +c
2
t
_
b
b

c
c
_
, t 1
Locul geometric este dreapta ce trece prin mijlocul lui BC si e paralela cu bisectoarea
exterioara a unghiului A.
Problema 6.4 Fie ABC un triunghi de laturi BC = a, CA = b, AB = c. Pentru ecare
dreapta (d) notam cu d
A
, d
B
, d
C
distant ele de la A, B, C la (d) si consideram expresia
E(d) = ad
2
A
+bd
2
B
+cd
2
C
.
Sa se arate ca daca E(d) este minima atunci (d) trece prin centrul cercului nscris n
triunghi.
Solut ie. Notam cu A
1
, B
1
, C
1
, I
1
proiect iile lui A, B, C, I pe d si cu A
t
, B
t
, C
t
proiect iile
punctelor A, B, C pe (d
t
). Avem:
AA
2
1
AA
t2
= (AA
2
1
+I
1
A
2
1
) (AA
t2
+IA
t2
) = AI
2
1
AI
2
214
si analog pentru AB
1
, AC
1
si rezulta
E(d) = a AA
2
1
+b BB
2
1
+c CC
2
1
= a AA
t2
+b BB
t2
+c CC
t2
+(a I
1
A
2
+b I
1
B
2
+c I
1
C
2
) (a IA
2
+b IB
2
+c IC
2
) = E(d
t
) +S(I
1
) S(I),
unde S(M) = a MA
2
+b MB
2
+c MC
2
. Calculam
S(M) = a MA
2
+b MB
2
+c MC
2
= a(OAOM)
2
+b(OB OM)
2
+c(OC OM)
2
= a OA
2
+b OB
2
+c OC
2
+ (a +b +c)OM
2
2OM(a OA+b OM +c OC)
= (a +b +c)
_
OM
2
2OM
a OA+b OB +c OC
a +b +c
+OI
2
_
(a +b +c)OI
2
+a OA
2
+b OB
2
+c OC
2
,
unde
OI =
a OA+b OB +c OC
a +b +c
Luam O = I si rezulta
S(M) = (a +b +c)IM
2
+a IA
2
+b IB
2
+c IC
2
()

In () pentru M = I
1
, S(I
1
) = (a +b +c)I
1
I
2
+S(I), deci:
E(d) E(d
t
) = S(I
1
) S(I) = (a +b +c)I
1
I
2
0
cu egalitate pentru I = I
1
.
Observat ie. Esent ial am folosit relat ia
OI =
a OA+b OB +c OC
a +b +c
Pentru determinarea minimului luam O = I (ar
A
+br
B
+cr
c
= 0)
d : x +y = 0
E(d) = f() =
a(x
A
+y
A
)
2

2
+ 1
+
b(x
B
+y
B
)
2

2
+ 1
+
c(x
2
c
+y
2
c
)

2
+ 1
=
1

2
+ 1
[
2
(ax
2
A
+bx
2
B
+cx
2
C
) + 2(ax
A
y
A
+bx
B
y
B
+cx
c
y
c
) +ay
2
A
+by
2
B
+cy
2
C
]
E
min
=

4a
=
1

2
+ 1
[(ax
2
A
+bx
2
B
+cx
2
C
)(ay
2
A
+by
2
B
+cy
2
C
) (ax
A
y
A
+bx
B
y
B
+cx
C
+y
C
)
2
]
Problema 6.5 Fie ABCD un patrulater convex. Sa se determine locul geometric al
punctelor X din planul patrulaterului, care verica relat iile:
XA
2
+XB
2
+CD
2
= XB
2
+XC
2
+DA
2
= XC
2
+XD
2
+AB
2
= XD
2
+XA
2
+BC
2
.
Geometrie vectoriala si analitica 215
Solut ie.
CD
2
= CD
2
= (XD XC)
2
= XD
2
+XC
2
2XD XC
si analoagele pentru DA
2
, AB
2
, BC
2
.

Inlocuimn relat iile date si scadem suma XA


2
+XB
2
+XC
2
+XD
2
si obt inem relat iile
XC XD
(1)
= XD XA
(2)
= XA XB
(3)
= XB XC.
Din (1) rezulta
XD (XC XA) = 0 XD AC = 0 XD AC (4)
Din (3) rezulta
XB (XC XA) = 0 XB AC = 0 XB AC (5)
Din (2) rezulta
XA (XD XB) = 0 XA BD = 0 XA BD. (6)
Analog
XC XD = XB XC XC (XD XB) = 0 XC BD (7)
Din (4) si (5) rezulta BD AC si X BD.
Din (6) si (7) rezulta AC BD si X AC.

In concluzie daca diagonalele AC si BD nu sunt perpendiculare atunci nu exista puncte


X (mult imea lor este vida). Daca AC BD singurul punct care verica condit iile este
X = AC BD.
Problema 6.6 Pe laturile patrulaterului ABCD se considera punctele M
i
AB, N
i

DC, P
j
AD, Q
j
BC astfel ca
AM
i
AB
=
DN
i
DC
=
i
n
,
AP
j
AD
=
BQ
j
BC
=
j
m
, i = 0, n, j = 0, m
Notam cu X
ij
= M
i
N
i
P
j
Q
j
si cu S
ij
, aria patrulaterului cu varfurile X
i,j
, X
i+1,j
,
X
i+1,j+1
, X
i,j+1
. Sa se arate ca S
i+k,j+p
+S
ik,jp
= 2S
i,j
.
Solut ie.
Lema 1. Daca M AB, N CD, P AD, Q BC astfel ca
AM
AB
=
DN
DC
= x si
AP
AD
=
BQ
BC
= y,
atunci notand R = MN PQ, avem:
PR
PQ
= x si
MR
MN
= y.
216
Demonstrat ie. r
M
= (1 x)r
A
+ xr
B
, r
N
= (1 x)r
B
+ xr
C
, r
P
= (1 y)r
A
+ yr
D
,
r
Q
= (1 y)r
B
+yr
C
.
Punctul R
1
PQ pentru care
PR
1
PQ
= x are vectorul de pozit ie
r
R
1
= (1 x)r
P
+xr
Q
= (1 x)(1 y)r
A
+x(1 y)r
B
+xyr
C
+ (1 x)yr
D
.
Punctul R
2
MN pentru care
MR
MN
= y are vectorul de pozit ie
r
R
2
= (1 y)r
M
+yr
N
= (1 x)(1 y)r
A
+x(1 y)r
B
+xyr
C
+ (1 x)yr
D
= r
R
2
Deci R
1
= R
2
= R.
Lema 2. Daca M
1
, M
2
AB si N
1
, N
2
CD astfel ca
AM
1
= M
1
M
2
= M
2
B si DN
1
= N
1
N
2
= N
2
C,
atunci
aria(AM
1
N
1
D) +aria(M
2
BCN
2
) = 2aria(M
1
M
2
N
2
N
1
).
Demonstrat ie.
(AN
1
M
1
) = (M
1
M
2
N
1
), (N
1
N
2
M
2
) = (N
2
CM
2
)
(ADN
1
) =
1
3
(ADC), (M
2
CB) =
1
3
(ABC)
(AM
2
CN
1
) =
2
3
(ABCD), (M
1
M
2
N
2
N
1
) =
1
3
(ABCD)
Lema 3. Daca AM = MB, DN = NC, AP = PD si BQ = QC; R = MN PQ si
S
1
= aria(DPRM), S
2
= aria(NRQC), S
3
= aria(PAMR), S
4
= aria(MBQR), atunci
S
2
S
1
= S
4
S
3
si S
3
S
1
= S
4
S
2
.
Demonstrat ie. Patrulaterul MQNP este paralelogram.
S
2
S
1
= aria(NQC) aria(NDP) =
1
4
aria(BCD)
1
4
aria(ADC)
S
4
S
3
= aria(BQM) aria(APM) =
1
4
aria(ABC)
1
4
aria(ADB)
S
2
S
1
= S
4
S
3
aria(BCD) +aria(ADB) = aria(ABC) +aria(ADC)
aria(ABCD) = aria(ABCD)
Folosind cele trei leme facem urmatorul rat ionament.
Din lema 1 rezulta ca punctele X
i
0
,j
, j = 0, m sunt echidistante si la fel punctele X
i,j
0
,
i = 1, n. Din lema 2, rezulta ca ariile S
i
0
,j
, j = 0, m sunt n progresie aritmetica cu rat iile
r
j
. Din lema 3 rat iile r
j
sunt egale ntre ele, r
j
= r, j = 1, m.
Analog pe coloane ariile sunt n progresie aritmetica cu aceeasi rat ie r
t
, deci S
i,j
=
a + (i 1)r + (j 1)r
t
si relat ia din enunt se verica.
Geometrie vectoriala si analitica 217
Problema 6.7 Fie ABCDE un pentagon convex si O un punct interior astfel ca
OA DC = A
t
, BO DE = B
t
, CO AE = C
t
,
DO AB = D
t
si EO BC = E
t
.
Sa se arate ca daca A
t
, B
t
, C
t
, D
t
sunt mijloacele laturilor pe care se aa, atunci E
t
este mijlocul lui BC.
Solut ie. Notam OA = a, OB = b, OC = c, OD = d, OE = e. Vectorii
c +d
2
= OA
t
si a sunt coliniari deci:
a (c +d) = 0
si analog
b (d +e) = 0, c (e +a) = 0, d (a +b) = 0
din care ar trebui sa obt inem
(b +c) e = 0.
Avem:
a c +a d = 0 (1)
b d +b c = 0 (2)
c e +c a = 0 (3)
d a +d b = 0 (4)
si dorim sa rezulte
b e +c e = 0
(2,3)
b d +c a = 0
(1,4)
a d +d a = 0
care este evidenta.
Problema 6.8 Fie A
1
A
2
A
3
A
4
un tetraedru n spat iu. Pentru ecare permutare a
varfurilor A
(1)
, A
(2)
, A
(3)
, A
(4)
, ecarui punct M din spat iu i atasam punctul obt inut
prin simetrie succesiva fat a de A
(1)
, A
(2)
, A
(3)
, A
(4)
, notat cu M

. Sa se arate ca
pentru cele 24 de permutari se obt in doar sase puncte distincte, care formeaza 3 segmente
cu mijlocul M.
Solut ie. Compunerea a doua simetrii centrale este o translat ie.
S
A
1
S
A
2
= T
2A
2
A
1
,
compunerea a doua translat ii da o translat ie
T
v
1
T
v
2
= T
v
1
+v
2
.
Obt inem
r
M
= 2(r
(A
2
)
+r
(A
4
)
r
(A
1
)
r
(A
3
)
) +r
M
,
218
trebuie sa alegem doua semne + si doua din patru semne, ceea ce se poate face
n C
2
4
= 6 moduri. Cele sase puncte sunt date de
r
M
1
= 2(r
A
1
+r
A
2
r
A
3
r
A
4
) +r
M
r
M
2
= 2(r
A
3
+r
A
4
r
A
1
r
A
2
) +r
M
r
M
3
= 2(r
A
1
+r
A
3
r
A
2
r
A
4
) +r
M
r
M
4
= 2(r
A
2
+r
A
4
r
A
1
r
A
3
) +r
M
r
M
5
= 2(r
A
1
+r
A
4
r
A
2
r
A
3
) +r
M
r
M
6
= 2(r
A
2
+r
A
3
r
A
1
r
A
4
) +r
M
M
1
M
2
, M
3
M
4
, M
5
M
6
au mijlocul M.
Problema 6.9 Fie A
1
A
2
A
3
A
4
un tetraedru si M un punct n spat iu. Notam B
ij
mijlocul
laturii A
i
A
j
si M
ij
simetricul punctului M fat a de B
kl
(mijlocul laturii opuse laturii A
i
A
j
).
Sa se arate ca cele sase drepte A
ij
M
ij
sunt concurente.
Solut ie. Avem
r
B
ij
=
1
2
(r
A
i
+r
A
j
)
r
M
ij
= 2r
B
kl
r
M
= r
A
k
+r
A
l
r
M
Un punct de pe dreapta B
ij
M
ij
are vectorul de pozit ie de forma
r = (1 t)r
B
ij
+t r
M
ij
, t 1
sau
r = (1 t)
1
2
(r
A
i
+r
A
j
) +t[(r
A
k
+r
A
l
) r
M
],
pentru t =
1
3
obt inem punctul I dat de
r
I
=
1
3
(r
A
1
+r
A
2
r
A
3
r
A
4
)
1
3
r
M
=
4
3
r
G

1
3
r
M
care nu depinde de i si j.
G este centru de greutate dat de
r
G
=
1
4
(r
A
1
+r
A
2
+r
A
3
+r
A
4
).
Punctul de concurent a I se gaseste pe semidreapta MG si
MI
MG
=
4
3
.
Problema 6.10 Fie A
1
A
2
A
3
A
4
un tetraedru si M un punct n spat iu. Notam cu G
1
centrul de greutate al fet ei A
2
A
3
A
4
si analog se denesc G
2
, G
3
, G
4
. Daca M
i
este simetricul
lui M fat a de G
i
, i = 1, 4 sa se arate ca dreptele A
1
M
1
, A
2
M
2
, A
3
M
3
si A
4
M
4
sunt
concurente.
Geometrie vectoriala si analitica 219
Solut ie. Avem:
r
G
1
=
1
3
(r
A
2
+r
A
3
+r
A
4
)
r
M
1
= 2r
G
1
r
M
=
2
3
(r
A
2
+r
A
3
+r
A
4
) r
M
Un punct de pe dreapta M
1
A
1
are vectorul de pozit ie de forma
r = (1 t)r
M
1
+tr
A
1
, t 1.
Pentru t =
2
5
obt inem punctul I de vector de pozit ie:
r
I
=
2
5
(r
A
1
+r
A
2
+r
A
3
+r
A
4
)
3
5
r
M
=
8
5
r
G

3
5
r
M
.
Punctul de intersect ie se aa pe semidreapta MG si
IG
GM
=
3
5
.
Problema 6.11 Fie ABCDA
t
B
t
C
t
D
t
un paralelipiped si M un punct n spat iu.
Sa se arate ca:
a) Dreptele ce unesc varfurile cu simetricele lui M fat a de varfurile opuse, sunt con-
curente.
b) Dreptele ce unesc mijloacele muchiilor cu simetricele lui M fat a de mijloacele muchi-
ilor opuse, sunt concurente.
c) Dreptele ce unesc centrele fet elor cu simetricele lui M fat a de centrele fet elor opuse,
sunt concurente.
Solut ie. a) Simetricul lui M fat a de A este A
1
cu vectorul de pozit ie r
A
1
= 2r
A
r
M
.
Un punct de pe dreapta A
1
C
t
are vectorul de pozit ie de forma:
r = (1 t)r
C
+tr
A
1
= (1 t)r
C
+ 2tr
A
tr
A
1
, t 1.
Pentru t =
1
3
obt inem punctul I de vector de pozit ie:
r
I
=
2
3
(r
A
+r
C
)
1
3
r
M
=
4
3
r
O

1
3
r
M
unde O este centrul paralelipipedului (intersect ia diagonalelor)
r
O
=
r
A
+r
C

2
=
r
B
+r
B

2
=
r
C
+r
A

2
=
r
D
+r
B

2
.
Punctul I nu depinde de varfuri, deci este acelasi pentru orice alte perechi de varfuri
opuse.
I se gaseste pe semidreapta MO cu
IO
OM
=
1
3
.
220
b) Simetricul lui M fat a de mijlocul muchiei AB este P cu
r
P
= r
A
+r
B
r
M
,
mijlocul muchiei C
t
D
t
este Q cu vectorul de pozit ie
r
C
+r
D

2
. Un punct de pe dreapta
QP are vectorul de pozit ie de forma:
r = (1 t)
r
C
+r
D

2
+t(r
A
+r
B
r
M
).
Pentru t =
1
3
obt inem
r
J
=
1
3
(r
A
+r
B
+r
C
+r
D
)
1
3
r
M
=
2
3
_
r
A
+r
C

2
+
r
B
+r
B

2
_

1
3
r
M
=
4
3
r
O

1
3
r
M
Deci dreptele sunt concurente n acelasi punct ca cele de la punctul a) al problemei.
c) Centrul fet ei ABCD are vectorul de pozit ie
r
G
=
1
4
(r
A
+r
B
+r
C
+r
D
) =
1
2
(r
A
+r
C
) =
1
2
(r
B
+r
D
)
Simetricul lui M fat a de G este G
1
cu vectorul de pozit ie
r
G
1
= 2r
G
r
M
= r
A
+r
C
r
M
Un punct de pe dreapta G
t
G
1
(G
t
este centrul fet ei A
t
B
t
C
t
D
t
) este de forma:
r = (1 t)r
G
+tr
G
, t 1
Deci
r = (1 t)
r
A
+r
C

2
+t(r
A
+r
C
r
M
)
Pentru t =
1
3
obt inem punctul K de vector de pozit ie
r
K
=
1
3
(r
A
+r
C
+r
A
+r
C
)
1
3
r
M
=
2
3
_
r
A
+r
C

2
+
r
C
+r
A

2
_

1
3
r
M
=
4
3
r
O

1
3
r
M
.
Punctul K coincide cu punctele I si J de la a) si b).

In concluzie toate dreptele de la punctele a), b), c) sunt concurente n acelasi punct
avand vectorul de pozit ie
r
I
=
4
3
r
O

1
3
r
M
.
Punctul I se gaseste pe semidreapta (MO, dincolo de O si este precizat prin raportul
OI
OM
=
1
3
.
Geometrie vectoriala si analitica 221
Problema 6.12

In tetraedrul OABC notam BOC = , COA = and AOB = .
Fie unghiul diedru dintre planele (OAB) si (OAC), iar unghiul diedru dintre planele
(OBA) si (OBC). Sa se arate ca
> cos +cos .
IMC, 2002
Solut ie. Putem considera [OA[ = [OB[ = [OC[ = 1. Intersectand sfera unitate cen-
trata n O cu interioarele unghiurilor AOB, BOC si COA, obt inem sectoare de cerc

AOB,

BOC,

COA de arii
1
2
,
1
2
si respectiv,
1
2
.

In continuare, proiectam sectoarele

AOC si

COB pe planul (OAB). Notam cu C


t
proiect ia punctului C si cu A
t
si B
t
simetricele punctelor A si B fat a de centrul O. Fiind
proiect ie, [OC
t
[ < 1.
Proiect iile arcelor de cerc

AC si

BC sunt port iuni din elipsele ce au axa mare AA


t
,
respectiv BB
t
(elipsele sunt degenerate cand sau sunt unghiuri drepte). Cele doua
elipse se intersecteaza dupa 4 puncte.
Proiect iile sectoarelor de cerc

AOC si

COB au ariile
1
2
cos si respectiv,
1
2
cos .
Suma celor doua proiect ii este inclusa n sectorul de cerc

AOB si n consecint a, obt inem


inegalitatea ceruta.
Observat ie. Sunt trei cazuri diferite de discutat n funct ie de semnele lui cos si cos .
Problema 6.13 Fie V ABC un tetraedru. Prin centrul de greutate G al fet ei ABC ducem
un plan care taie muchiile V A, V B, V C n M, N, P. Sa se arate ca ntre volumele
tetraedrelor are loc inegalitatea:
1(V ABC) 1(V MNP).
Solut ie. Fie u
1
, u
2
, u
3
versorii vectorilor V A, V B, V C si
V A = a u
1
, V B = b u
2
, V C = c u
3
.
Volumul tetraedrului V ABC se exprima folosind produsul mixt
1(V ABC) =
1
6
[(a u
1
, b u
2
, c u
3
)[ =
1
6
abc[(u
1
, u
2
, u
3
)[.
Daca V M = u
1
, V N = u
2
, V P = u
3
, ecuat ia planului (MNP) este
x

+
y

+
z

= 1
si din G
_
a
3
,
b
3
,
c
3
_
(MNP) rezulta legatura
a

+
b

+
c

= 3
222
iar
1(V MNP) =
1
6
[(u
1
, u
2
, u
3
)[
Avem
1(V ABC)
1(V MNP)
=
abc

Trebuie aratat ca daca , , , a, b, c sunt pozitive si


a

+
b

+
c

= 3
atunci
abc

0
Din
3

+
b

+
c

3
= 1,
deci
abc

1.
Observat ie. Daca prin centrul de greutate al tetraedrului V ABC se duce un plan ce
taie muchiile V A
1
V B
1
V C n A
1
, B
1
, C
1
atunci
1(V A
1
B
1
C
1
)
27
64
1(V ABC).
Problema 6.14 Pe muchiile AB, AC si AD ale tetraedrului ABCD se iau punctele
M, N, P astfel ca:
BM
MA
+
CN
NA
+
DP
PA
= 1
Sa se arate ca planele (MNP) trec printr-un punct x.
Solut ie. Daca notam
AB = b, AC = c, AD = d,
AM = b, BM = c, CM = d
un punct din planul (MNP) are vectorul de pozit ie de forma:
r = xb +yc +zd cu x +y +z = 1.
Condit ia din enunt se scrie
1

+
1

+
1

= 1
1

+
1

+
1

= 4.
Daca luam x =
1
4
, y =
1
4
, z =
1
4
, x +y +z = 1 deci punctul de vector de pozit ie:
r =
b +c +d
4
se aa n planul (MNP). Punctul x este centrul de greutate al tetraedrului.
Geometrie vectoriala si analitica 223
Problema 6.15 Fie ABCD un tetraedru. Notam A
1
simetricul lui A fat a de B, B
1
simetricul lui B fat a de C, C
1
simetricul lui C fat a de D si cu D
1
simetricul lui D fat a de
A.
a) Sa se arate ca tetraedrele ABCD si A
1
B
1
C
1
D
1
au acelasi centru de greutate.
b) Sa se arate ca ntre volumele lor exista relat ia
1(A
1
B
1
C
1
D
1
) = 151(ABCD).
c) Daca se sterge toata gura si se ret in doar punctele A
1
, B
1
, C
1
, D
1
sa se determine
geometric punctele init iale A, B, C, D.
Solut ie. a) Daca notam cu r
A
, r
B
, r
C
, r
D
vectorii de pozit ie ai varfurilor avem:
r
A
1
= 2r
B
r
A
, r
B
1
= 2r
C
r
B
, r
C
1
= 2r
D
r
B
, r
D
1
= 2r
A
r
B
()
Avem:
r
G
=
1
4
(r
A
+r
B
+r
C
+r
D
)
si
r
G
1
=
1
4
(r
A
1
+r
B
1
+r
C
1
+r
D
1
) = r
G
,
deci G = G
1
.
b) Calculam volumele cu ajutorul produsului mixt:
1(A
1
B
1
C
1
D
1
) =
1
6
[(A
1
B
1
, A
1
C
1
, A
1
D
1
)[
=
1
6
[(2r
C
3r
B
+r
A
, 2r
D
2r
B
r
C
+r
A
, 3r
A
2r
B
r
D
)[
n care putem considera r
A
= 0 (alegem originea spat iului n A). Obt inem
1(A
1
B
1
C
1
D
1
) =
1
6
[(2r
C
, 2r
D
, 2r
B
) + (2r
C
, 2r
B
, r
D
) + (3r
B
, r
C
, r
D
)[
=
1
6
[ 8(r
B
, r
C
, r
D
) 4(r
B
, r
C
, r
D
) 3(r
B
, r
C
, r
D
)[
=
1
6
15[(r
B
, r
C
, r
D
)[ = 151(ABCD).
c) Din relat iile () obt inem:
r
A
=
1
15
(4r
A
1
+ 8r
B
1
+r
C
1
+ 2r
D
1
)
=
4
5
_
1
3
r
A
1
+
2
3
r
B
1
_
+
1
5
_
1
3
r
C
1
+
2
3
r
D
1
_
=
4
5
r
M
+
1
5
r
N
,
unde
r
M
=
1
3
r
A
1
+
2
3
r
B
1
, r
N
=
1
3
r
C
1
+
2
3
r
D
1
.
224
Punctul M se aa pe segmentul A
1
B
1
astfel ca
B
1
M
B
1
A
1
=
1
3
, punctul N se aa pe
segmentul C
1
D
1
astfel ca
D
1
N
D
1
C
1
=
1
3
, deci ele se determina din A
1
, B
1
, C
1
, D
1
. Punctul
A se aa pe segmentul MN astfel ca
AN
MN
=
1
5
, deci A se poate determina (construi
geometric). Analog se determina punctele B, C, D.
Problema 6.16 Se considera pentagonul convex ABCDE si se noteaza cu M, N, P, Q,
R mijloacele laturilor AB, BC, CD, DE si EA, iar cu A
1
, B
1
, C
1
, D
1
, E
1
mijloacele
segmentelor NQ, PR, QM, RN si MP.
Sa se arate ca:
a) AA
1
+BB
1
+CC
1
+DD
1
+EE
1
= 0;
b) raportul ariilor pentagoanelor A
1
B
1
C
1
D
1
E
1
si ABCDE este
1
16
;
c) dreptele AA
1
, BB
1
, CC
1
, DD
1
sunt concurente;
d) Daca se sterge toata gura si se ret in doar punctele A
1
, B
1
, C
1
, D
1
, E
1
sa se recon-
struiasca punctele A, B, C, D, E.
Solut ie. Notam cu r
X
vectorul de pozit ie al punctului X (r
X
= OX) si avem:
r
M
=
1
2
(r
A
+r
B
), r
M
=
1
2
(r
B
+r
C
),
r
P
=
1
2
(r
C
+r
D
), r
Q
=
1
2
(r
D
+r
A
),
r
R
=
1
2
(r
E
+r
A
)
r
A
1
=
1
2
(r
N
+r
Q
) =
1
4
(r
B
+r
C
+r
D
+r
E
)
r
B
1
=
1
2
(r
P
+r
R
) =
1
4
(r
C
+r
D
+r
E
+r
A
)
r
C
1
=
1
2
(r
Q
+r
M
) =
1
4
(r
D
+r
E
+r
A
+r
B
)
r
D
1
=
1
2
(r
R
+r
N
) =
1
4
(r
E
+r
A
+r
B
+r
C
)
r
E
1
=
1
2
(r
M
+r
P
) =
1
4
(r
A
+r
B
+r
C
+r
D
)
a) AA
1
= r
A
1
r
A
, . . . AA
1
+BB
1
+CC
1
+DD
1
+EE
1
= 0
r
A
1
+r
B
1
+r
C
1
+r
D
1
+r
E
1
= r
A
+r
B
+r
C
+r
D
+r
E
relat ie ce este vericata.
b) Avem
A
1
B
1
= r
B
1
r
A
1
=
1
4
(r
A
r
B
) =
1
4
BA,
Geometrie vectoriala si analitica 225
deci A
1
B
1
|AB si A
1
B
1
=
1
4
AB. Analog B
1
C
1
|BC, C
1
D
1
|CD, D
1
E
1
|DE, E
1
A
1
|AE si
B
1
C
1
=
1
4
BC, C
1
D
1
=
1
4
CD, D
1
E
1
=
1
4
DE, E
1
A
1
=
1
4
AE.
Pentagoanele ABCDE si A
1
B
1
C
1
D
1
E
1
sunt asemenea cu raportul laturilor
1
4
deci
raportul ariilor este
_
1
4
_
2
=
1
16
.
c) Patrulaterul ABA
1
B
1
este trapez cu raportul laturilor opuse
A
1
B
1
AB
=
1
4
. Daca
notam cu G intersect ia dreptelor AA
1
si BB
1
, avem ca
A
1
G
GA
=
B
1
G
GB
=
1
4
.
Folosind trapezele BCB
1
C
1
, CDC
1
D
1
, DED
1
E
1
, EAE
1
A
1
se arata ca si dreptele CC
1
,
DD
1
si EE
1
trec prin G.
d) Punctul G este centrul de greutate al pentagoanelor ABCDE si A
1
B
1
C
1
D
1
E
1
. El
se determina astfel: notam cu S mijlocul lui A
1
B
1
, cu T mijlocul segmentului D
1
E
1
si cu
X mijlocul lui ST. Punctul G se aa pe segmentul C
1
X determinat de raportul
GC
1
C
1
X
=
4
5
.
Dupa ce am determinat pe G folosind doar A
1
, B
1
, C
1
, D
1
, E
1
luam A pe dreapta GA
1
,
astfel ca
GA
1
GA
=
1
4
si analog determinam B, C, D, E.
Problema 6.17 Fie

1
3
=

v = x

i +y

j +z

k [ x, y, z 1 spat iul vectorial euclidian
si

a

1
3
un vector nenul xat. Denim T :

1
3


1
3
,
T(

v ) =

a

v ,

v

1
3
.
a) Sa se arate ca T este o aplicat ie liniara si sa se determine Ker T si Im T.
b) Sa se arate ca pentru orice

v
1
,

v
2
Im T avem:


v
1
,

v
2
=

T(

v
1
), T(

v
2
).
c) Sa se determine toate aplicat iile liniare S :

1
3


1
3
cu proprietatea S(

v )

v ,
pentru orice

v

1
3
.
Solut ie. a) T(
1

v
1
,
2

v
2
) =
1
T(

v
1
) +
2
T(

v
2
).
T(

v ) =

0

a si

v sunt coliniari, deci Ker T = t

a [ t 1 (dreapta suport a
vectorului

a ).
Aratam ca Im T =

a

(planul dus prin origine, perpendicular pe



a ).
226
Evident (

a

v )

a deci Im T

a

si pe de alta parte dimKer T = 1 si dimKer T =


3 1 = 2 = dim

a

deci Im T =

a

.
b) Aratam ca daca

v
1


a =

v
2


a = 0 atunci

v
1


v
2
|

v
1
| |

v
2
|
=
T(

v
1
) T(

v
2
)
|T(

v
1
)| |T(

v
2
)|
.
Avem:
T(

v
1
) T(

v
2
) = (

a

v
1
) (

a

v
2
) = (

a

v
1
,

a ,

v
2
)
= (

a ,

v
2
,

a

v
1
) =

a (

v
2
(

a

v
1
)) =

a


a

v
1

v
2


a

v
2


v
1

=

a ((

v
1


v
2
)

a ) = (

v
1


v
2
) |

a |
2
|T(

v
1
)| = |

a

v
1
| = |

a | |

v
1
| sin(


a ,

v
1
) = |

a | |

v
1
|
si atunci
T(

v
1
) T(

v
2
)
|T(

v
1
)| |T(

v
2
)|
=
(

v
1


v
2
) |

a |
2
|

v
1
| |

v
2
| |

a |
2
=

v
1


v
2
|

v
1
| |

v
2
|
.
c) Fie T(

v ) =

w, unde

v = x

i +y

j +z

k ,

w = x
t

i +y
t

j +z
t

k .
Daca matricea lui T n baza canonica

i ,

j ,

k este
M
T
=
_
_
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
a
3
b
3
c
3
_
_
/
3
(1)
avem:
x
t
= a
1
x +b
1
y +c
1
z, y
t
= a
2
x +b
2
y +c
2
z, z
t
= a
3
x +b
3
y +c
3
z
si condit ia T(

v )

v = 0 devine:
(a
1
x +b
1
y +c
1
z)x + (a
2
x +b
2
y +c
2
z)y + (a
3
x +b
3
y +c
3
z)z = 0, x, y, z 1
a
1
x
2
+b
2
y
2
+c
3
z
2
+ (b
1
+a
2
)xy + (c
1
+a
3
)xz + (c
2
+b
3
)yz = 0
deci a
1
= b
2
= c
3
= 0 si b
1
+a
2
= c
1
+a
3
= c
2
+b
3
= 0 deci matrica M
T
este de forma
M
T
=
_
_
0
3

2

3
0
1

2

1
0
_
_
si
T(x

i +y

j +z

k ) = (
2
y +
2
z)

i + (
3
x
1
z)

j + (
2
x +
1
y)

k =

a

v
unde

a =
1

i +
2

j +
3

k ,

v = x

i +y

j +z

k

a

v =


i

j

k

1

2

3
x y z

=

i (
2
z
3
y) +

j (
3
x
1
z) +

k (
1
y
2
x)
deci singurele astfel de aplicat ii liniare sunt de forma
T(

v ) =

a

v .
Geometrie vectoriala si analitica 227
Problema 6.18

In interiorul patratului de latura 1 construim cercuri avand suma
circumferint elor egala cu dublul perimetrului patratului. Sa se arate ca exista o inni-
tate de drepte care sa taie cel put in trei cercuri.
SEEMOUS, 2010
Solut ie. Notam n numarul de cercuri, cu r
i
si respectiv d
i
, raza si respectiv diametrul
cercului i. Din ipoteza avem condit ia
8 =
n

i=1
2r
i
=
n

i=1
d
i
unde d
i
este un diametru, care evident este mai mic decat 1. Urmeaza ca
8

=
n

i=1
d
i
n
deci n 2, 54.
Daca doua dintre cercuri sunt secante, rezulta ca unind de exemplu mijlocul coardei
comune cu centrul celui de al treilea cerc, avem o direct ie si totodata o innitate de drepte
paralele cu ea, care intersecteaza cele 3 cercuri.
Cazul cel mai general este al cercurilor care nu au puncte comune. Deoarece suma di-
ametrelelor este mai mare decat 2 proiectand diametrele pe o latura a patratului acoperim
de doua ori latura , iar restul diametrelor se proiecteaza pe segmente ce se vor suprapune
peste segmentele din cele doua siruri anterioare. Deci exista cel put in 3 diametre ale caror
proiect ii se suprapun si care dau solut ia problemei.
Problema 6.19 Pentru orice x [0, 1] si y [0, 1] consideram pe laturile AB, DC, BC
si AD punctele M(x), N(x), P(y), Q(y) astfel ca:
AM
AB
=
DN
DC
= x si
BP
BC
=
AQ
AD
= y.
a) Sa se arate ca dreptele MN si PQ sunt concurente.
b) Sa se arate ca dreptele M(x)N(x), x [0, 1] genereaza aceeasi suprafat a ca dreptele
P(y)Q(y), y [0, 1].
c) Daca notam
M
1
= M
_
1
3
_
, N
1
= N
_
1
3
_
, M
2
= M
_
2
3
_
, N
2
= N
_
2
3
_
,
P
1
= P
_
1
3
_
, Q
1
= Q
_
1
3
_
, P
2
= P
_
2
3
_
, Q
2
= Q
_
2
3
_
,
M
1
N
1
P
1
Q
1
= A
1
, M
2
N
2
P
1
Q
1
= B
1
,
M
2
N
2
P
2
Q
2
= C
1
, M
1
N
1
P
2
Q
2
= D
2
,
228
sa se arate ca
1(A
1
B
1
C
1
D
1
) =
1
81
1(ABCD).
Solut ie. a) r
M
= (1 x)r
A
+xr
B
, r
N
= (1 x)r
D
+xr
C
,
r
P
= (1 y)r
B
+yr
C
, r
Q
= (1 y)r
A
+yr
D
.
Punctul I
1
aat pe MN astfel ca
MI
1
MN
= y are vectorul de pozit ie
r
I
1
= (1 y)r
M
+yr
M
= (1 x)(1 y)r
A
+ (1 y)xr
B
+xyr
C
+y(1 x)r
D
.
Punctul I
2
aat pe PQ astfel ca
I
2
Q
QP
= x are vectorul de pozit ie
r
I
2
= (1 x)r
Q
+xr
P
= r
I
1
deci I
1
= I
2
= MN PQ.
b) Dreptele MN si PQ genereaza suprafat a pe care se aa punctul I = I
1
= I
1
, ecuat ia
ei este
S : r(x, y) = (1 x)(1 y)r
A
+x(1 y)r
B
+xyr
C
+ (1 x)yr
D
, x, y [0, 1].
c) Avem:
r
A
1
= r
_
1
3
,
1
3
_
=
1
9
(4r
A
+ 2r
B
+r
C
+ 2r
D
)
r
B
1
= r
_
2
3
,
1
3
_
=
1
9
(2r
A
+ 4r
B
+ 2r
C
+r
D
)
r
C
1
= r
_
2
3
,
2
3
_
=
1
9
(r
A
+ 2r
B
+ 4r
C
+ 2r
D
)
r
D
1
= r
_
1
3
,
2
3
_
=
1
9
(2r
A
+r
B
+ 2r
C
+ 4r
D
)
Calculam volumele folosind produse mixte si pentru simplicarea calculelor alegem
originea n A deci r
A
= 0.
Avem:
1(A
1
B
1
C
1
D
1
) =
1
6
[(A
1
B
1
, A
1
C
1
, A
1
D
1
)[
=
1
6
[(r
B
1
r
A
1
, r
C
1
r
A
1
, r
D
1
r
A
1
)[
=
1
9
3
6
[(2r
B
+r
C
r
D
, 3r
C
, r
B
+r
C
+ 2r
D
)[
=
1
9
3
6
[(12(r
B
, r
C
, r
D
) + 3(r
D
, r
C
, r
B
)[
=
1
9
3
6
9[(r
B
, r
C
, r
D
)[ =
1
81

1
6
[(r
B
, r
C
, r
D
)[ =
1
81
1(ABCD).
Problema 6.20 Fie [A
1
A
2
. . . A
2n
A
2n+1
] un poligon cu numar impar de laturi. Numim
nalt ime orice dreapta ce trece printr-un varf A
k
si este perpendiculara pe latura opusa
A
n+k
A
n+k+1
. Sa se arate ca daca 2n dintrenalt imi sunt concurente, atunci toatenalt imile
sunt concurente.
Geometrie vectoriala si analitica 229
Solut ie. Alegemn planul poligonului un reper cu originean H (intersect ianalt imilor
din A
1
, A
2
, . . . , A
2n
) si notam
HA
1
= a
1
, HA
2
= a
2
, . . . , HA
2n
= a
2n
si HA
2n+1
= a
2n+1
.
Condit ia HA
1
A
n+1
A
n+2
se scrie a
1
(a
n+2
a
n+1
) = 0 sau a
1
a
n+1
= a
1
a
n+2
.
Analog din HA
2
A
n+2
A
n+3
, . . . , HA
2n
A
n1
A
n
obt inem sistemul de relat ii:
(1) : a
1
a
n+1
= a
1
a
n+2
,
(2) : a
2
a
n+2
= a
2
a
n+2
, . . .
(n) : a
n
a
2n
= a
n
a
2n+1
,
(n + 1) : a
n+1
a
2n+1
= a
n+1
a
1
,
(n + 2) : a
n+2
a
1
= a
n+2
a
2
, . . . ,
(2n) : a
2n
a
n1
= a
2n
a
1
Daca adunam toate relat iile, termenii din stanga ai egalitat ilor (1), (2), . . . , (n) se reduc
cu termenii din dreapta ai relat iilor (n + 1), (n + 2), . . . , (2n), iar termenii din stanga ai
egalitat ilor (n + 2), . . . , (2n) se reduc la cei din dreapta din egalitat ile (1), . . . , (n 1).
Ramane n dreapta a
n+1
a
2n+1
din (n + 1) si n stanga ramane termenul a
n
a
2n+1
din
(n), deci a
n
a
2n+1
= a
n+1
a
2n+1
a
2n+1
(a
n+1
a
n
) = 0 HA
2n+1
A
n
A
n+1
.
Problema 6.21 Sa se arate ca daca ntr-un poligon [A
1
A
2
. . . A
2n
A
2n+1
], 2n dintre me-
diane sunt concurente, atunci toate medianele sunt concurente (numim mediana dreapta
ce uneste un varf A
k
cu mijlocul laturii opuse A
n+k
A
n+k+1
).
Solut ie. Alegem un reper cu originea n G, intersect ia medianelor din A
1
, A
2
, . . . , A
2n
si notam GA
1
= a
1
, GA
2
= a
2
, . . . , GA
2n
= a
2n
si GA
2n+1
= a
2n+1
si
cu B
1
, B
2
, . . . , B
2n
, B
2n+1
mijloacele laturilor opuse varfurilor A
1
, A
2
, . . . , A
2n
, A
2n+1
.
Condit ia ca punctele A
k
, G, B
k
sunt coliniare se scrie:
a
k

1
2
(a
n+k
+a
n+k+1
) = 0, k = 1, 2n.
Obt inem sistemul de relat ii:
(1) : a
1
(a
n+1
+a
n+2
) = 0,
(2) : a
2
(a
n+2
+a
n+3
) = 0, . . . ,
(n) : a
n
(a
2n
+a
2n+1
) = 0,
(n + 1) : a
n+1
(a
2n+1
+a
1
) = 0,
(n + 2) : a
n+2
(a
1
+a
2
) = 0, . . . ,
(2n) : a
2n
(a
n1
+a
n
) = 0.
Daca adunam toate aceste relat ii si reducem doi cate doi termeni ramane
a
n
a
2n+1
+a
n+1
a
2n+1
= 0 a
2n+1
(a
n
+a
n+1
) = 0,
deci punctele A
2n+1
, G si B
2n+1
sunt coliniare.
230
Problema 6.22 Fie 0 < < 1 si T
k
un poligon convex [A
1
A
2
A
n
]. Se considera
punctele B
1
, B
2
, . . . , B
n
pe laturile (A
1
A
2
), (A
2
A
3
), . . . si respectiv, (A
n
A
1
) astfel ncat
A
1
B
1
A
1
A
2
=
A
2
B
2
A
2
A
3
= =
A
n
B
n
A
n
A
1
= .
Vom nota cu T
k+1
poligonul astfel obt inut [B
1
, B
2
, , B
n
].
Dandu-se un poligon convex T
0
, se construieste n maniera de mai sus un sir de
poligoane T
0
, T
1
, T
2
, . . . .
Demonstrat i ca exista un singur punct n interiorul tuturor poligoanelor T
k
, pentru
orice k = 0, 1, 2, . . . .
SEEMOUS, 2008
Solut ie. Fie O centrul de greutate al poligonului [A
1
A
2
A
n
]. Cum

OB
1
+

OB
2
+ +

OB
n
=

OA
1
+

OA
2
+ +

OA
n
=

0,
O apart ine ecarui poligon T
0
, T
1
, T
2
, . . . .
Fie R = max[[

OA
1
[[, [[

OA
2
[[, . . . , [[

OA
n
[[ astfel ncat T
k
este nscris n discul de
raza R centrat n O. Fie C
1
, C
2
, . . . , C
n
varfurile poligonului T
k+n
. Este usor de aratat ca

OC
1
=
n

i=1

OA
i
unde
i
> 0 si
n

i=1

i
= 1.
Fie = min
i=1,2,..,n

i
.

Intrucat

OA
1
+

OA
2
+ +

OA
n
=

0, obt inem
[

OC
1
[ =

i=1
(
i
)

OA
i+1

n1

i=1
(
i
)[

OA
i+1
[ R
n

i=1
(
i
) = R(1 n).
Aceasta nseamna ca T
k+n
se aa nscris n discul de raza R(1 n) si centrat n O.
Continuand n acelasi mod deducem ca poligonul T
k+mn
este nscris n discul de raza
R(1 n)
m
si centrat n O, prin urmare O este unicul punct comun al poligoanelor T
0
,
T
1
, T
2
, . . . .
Observat ie. Pentru =
1
2
poligoanele interioare se construiesc cu varfurile n mi-
jloacele poligonului din exterior.
Problema 6.23 Fie A
1
, A
2
, . . . , A
n
puncte n spat iu si a
1
, a
2
, . . . , a
n
1 cu a
1
+ a
2
+
+ a
n
= 1. Daca notam cu r
1
, r
2
, . . . , r
n
vectorii de pozit ie ai punctelor A
1
, A
2
, . . . , A
n
si cu A
0
punctul cu vectorul de pozit ie
r
0
= a
1
r
1
+a
2
r
2
+ +a
n
r
n
sa se arate ca:
a)
n

k=1
a
k
(MA
2
k
r
2
k
) = MA
2
0
r
2
0
Geometrie vectoriala si analitica 231
b) Sa se ae locul geometric al punctelor M din spat iu pentru care
n

k=1
a
k
MA
2
k
= a
2
(constanta).
c) Sa se determine valoarea minima a sumei
S(M) =
n

k=1
a
k
MA
2
k
cand M parcurge spat iul.
Solut ie.
n

k=1
a
k
(MA
2
k
r
2
k
) =
n

k=1
a
k
((r
k
r)
2
r
2
k
)
=
n

k=1
a
k
(r
2
2r r
k
) = r
2
n

k=1
a
k
2r
n

k=1
a
k
r
k
= r
2
2r r
0
= (r r
0
)
2
r
2
0
= MA
2
0
r
2
0
.
b) Din a) rezulta
n

k=1
a
k
MA
2
k
=
n

k=1
a
k
r
2
k
r
2
0
+MA
2
0
= a
2
MA
2
0
= a
2

k=1
a
k
r
2
k
+r
2
0
= C = constant

In funct ie de marimea C locul geometric este:


sfera daca C > 0
punct daca C = 0
mult imea vida daca C < 0.
c) Minimul se atinge n M = A
0
si este
S
min
=
n

k=1
a
k
r
2
k
r
2
0
.
Problema 6.24 Fie D o dreapta si P un punct n spat iu astfel ca distant a de la P la D
este r > 0. Notam cu S mult imea punctelor X din spat iu pentru care d(X, D) 2d(X, P).
Sa se determine volumul corpului S.
IMC, 2009
Solut ie. Alegem un sistem de coordonate n spat iu astfel ca dreapta D sa e axa Oz
iar punctul P sa se ae pe axa Ox, P(r, 0, 0). Pentru un punct X(x, y, z) avem:
d(X, D) =
_
x
2
+y
2
si d(X, P) =
_
(x r)
2
+y
2
+z
2
.
Obt inem condit ia:
x
2
+y
2
4((x r)
2
+y
2
+z
2
)
232
3x
2
8rx + 4r
2
+ 3y
2
+ 4z
2
0 3
_
x
4
3
r
_
2
+ 3y
2
+ 4z
2

4
3
r
2

_
x
4
3
r
_
2
_
2
3
r
_
2
+
y
2
_
2
3
r
_
2
+
z
2
_
1

3
r
_
2
1
Astfel corpul S este un elipsoid cu semiaxele
a =
2
3
r, b =
2
3
r, c =
1

3
r
al carui volum este
4abc
3
=
16r
3
27

3
.
Problema 6.25 Se considera familia de plane:
P
t
: 2xcos t + 2y sin t z = 0, t [0, 2].
a) Sa se arate ca exista sfere care sunt tangente la toate planele din familie.
b) Sa se determine locul geometric al centrelor acestor sfere.
c) Sa se scrie ecuat ia conului cu varful n origine circumscris unei astfel de sfere.
Solut ie. a) Pentru a exista o astfel de sfera (de centru M(u, v, w) si raza > 0) va
trebui ca distant a de la M la ecare plan din familie sa e , deci
2ucos t + 2v sin t w

5
= , pentru orice t [0, 2)
2ucos t + 2v sin t + (w

5) = 0, pentru orice t [0, 2)


u = v = 0 si w = 5.
Deci o astfel de sfera este de exemplu de centru M
0
(0, 0, 5) si raza R
0
=

5.
b) Pentru [0, ) M Oz deci locul este axa Oz.
c) Fie sfera de la a)
: x
2
+y
2
+ (z

5)
2
=
2
si o dreapta ce trece prin origine si un punct de pe sfera, de ecuat ii
d :
_
_
_
x = tX
y = tY
z = tZ
cu d = 1 ecuat ia (tX)
2
+ (tY )
2
+ (tZ

5)
2
=
2
are o singura solut ie =
0 4X
2
+ 4Y
2
Z
2
= 0.
Geometrie vectoriala si analitica 233
Problema 6.26 Fie n 1 un numar natural si curba plana:
C
n
: [x[
n
+[y[
n
= 1.
Pentru ecare punct M C
n
notam cu X
M
si Y
M
proiect iile lui M pe axele Ox si Oy
si cu T
M
funct iile din interiorul si de pe laturile triunghiului OX
M
Y
M
. Sa se arate ca:
_
MCn
T
M
= (x, y) 1
2
[ [x[
n
n+1
+[y[
n
n+1
1.
Solut ia 1. Datorita simetriei curbei C
n
este sucient sa ne restrangem la primul cadran
(x 0, y 0). Pentru un punct M(, ) C
n
dreapta X
M
Y
M
are ecuat ia
d
,
:
x

+
y

1 = 0.
Un punct P(x, y)
_
MCn
T
M
daca si numai daca exista (, ) astfel ca:
x

+
y

1 0,
n
+
n
= 1.
Avem:
x

+
y

1 0 y
n

n
_
1
x

_
n
= (1
n
)
_
1
x

_
n
= f
x
().
Consideram funct ia
f
x
: [0, 1] 1, f
x
() = (1 )
_
1
x

_
n
si determinam valoarea maxima, ceea ce se poate face n doua moduri:
a) f
t
x
() = n
_
1
x

_
n1

2
(
n+1
x) care are n =
n+1

x un punct de maxim
n care se ia valoarea maxima
f
x,max
= (1
n+1

x
n
)
n+1
.
b) Folosim inegalitatea
n+1

_
n+1

i=1
(1 a
i
) 1
n+1

_
n+1

i=1
a
i
(care rezulta din inegalitatea mediilor) si o aplicam pentru a
1
=
n
, a
2
= . . . = a
n+1
=
1
x

si obt inem
f
x
() (1
n+1

x
n
)
n+1
.

In concluzie:
y
n
(1
n+1

x
n
)
n+1
x
n
n+1
+y
n
n+1
1.
234
Solut ia 2. Curba C : [x[
n
n+1
+[y[
n
n+1
= 1 ind concava n cadranul I, punctele situate
sub ea este reuniunea triunghiurilor determinate de axe si de tangentele la curba C. Tan-
genta n Q(
1
,
1
) C taie axele n X(
1
n+1
1
, 0) si Y (0,
1
n+1
1
) deci punctul M(
1
n+1
1
,
1
n+1
1
)
se aa pe curba
C
n
((
1
n+1
1
)
n
+ (
1
n+1
1
)
n
= 1)
si atunci X = X
M
, Y = Y
M
deci triunghiurile OXY si OX
M
Y
M
coincid.
Solut ia 3. Curba ce delimiteaza reuniunea
_
MCr
T
M
este nfasuratoarea familiei de
drepte
_
d
,
:
x

+
y

1 = 0

n
+
n
= 1
Daca notam
F(x, y, ) =
x

+
y

1
si consideram ca funct ie implicita de din relat ia
n
+
n
= 1, curba nfasuratoare
verica sistemul de relat ii:
_
_
_
F(x, y, ) = 0
F

(x, y, ) = 0
Avem:
_

_
x

+
y

1 = 0

2

y

2

t
= 0
n
n1
+n
n1

t
= 0

n
+
n
= 1
si obt inem:
x =
n+1
, y =
n+1
sau
=
n+1

x, =
n+1

y si 1 =
n
+
n
= x
n
n+1
+y
n
n+1
.
Problema 6.27 Fie d
1
si d
2
doua drepte n spat iu si notam cu T
1
si T
2
operatorii de
proiect ie ortogonala pe d
1
, respectiv d
2
. Pentru un punct arbitrar X 1
3
denim sirurile
(A
n
)
n1
, (B
n
)
n1
prin
A
n
= (T
1
T
2
)
n
(X) si B
n
= (T
2
T
1
)
n
(X), n 1.
Sa se arate ca sirurile sunt convergente si daca notam
A = lim
n
A
n
, B = lim
n
B
n
,
atunci distant a dintre dreptele d
1
si d
2
este distant a ntre punctele A si B.
Geometrie vectoriala si analitica 235
Solut ie. Daca dreptele d
1
si d
2
sunt paralele sau perpendiculare, sirurile sunt constante
si problema este evidenta.

In cazul general alegem un sistem de coordonate convenabil astfel ca


d
1
= Ox si d
2
:
_
z = d
y = mx
si atunci avem:
T
1
(x, y, z) = (x, 0, 0), pentru orice (x, y, z) 1
3
si pentru a gasi T
2
(x, y, z) = (X, Y, Z) intersect ia d
2
cu un plan perpendicular pe d
2
ce
trece prin (x, y, z), deci obt inem sistemul:
X x +m(Y y) = 0, Y = mX, Z = d
cu solut ia
X =
my +x
1 +m
2
, Y =
m
2
y +mx
1 +m
2
, Z = d.
Avem:
(T
1
T
2
)(a, b, c) =
_
a +mb
1 +m
2
, 0, 0
_
,
(T
1
T
2
)
n
(a, b, c) =
_
a
(1 +m
2
)
m
, 0, 0
_
, n 2
(T
2
T
1
)(a, b, c) =
_
a
1 +m
2
,
am
1 +m
2
, d
_
(T
2
T
1
)
n
(a, b, c) =
_
a
(1 +m
2
)
n
, a
_
m
1 +m
2
_
n
, d
_
, n 2.
Avem
lim
n
A
n
= (0, 0, 0) = A, lim
n
B
n
= (0, 0, d) = B
si perpendiculara comuna dreptelor d
1
si d
2
este chiar dreapta AB, deci
d(A, B) = d(d
1
, d
2
).
Problema 6.28 Numim parabola standard gracul polinomului de gradul al doilea
y = x
2
+ ax + b avand coecientul dominant egal cu 1. Trei parabole standard avand
varfurile V
1
, V
2
, V
3
se intersecteaza doua cate doua n punctele A
1
, A
2
, A
3
. Fie s(A) simet-
ricul punctului A fat a de axa Ox.
Aratat i ca parabolele standard cu varfurile n s(A
1
), s(A
2
), s(A
3
) se intersecteaza doua
cate doua n punctele s(V
1
), s(V
2
), s(V
3
).
IMC, 2002
236
Solut ie. Mai ntai aratam ca o parabola standard cu varful V cont ine punctul A daca
si numai daca parabola standard cu v arful n s(A) cont ine punctul s(V ).
Fie A(a, b) si V (v, w). Ecuat ia prabolei standard cu varful V (v, w) este y = (xv)
2
+w,
iar ea cont ine punctul A daca si numai daca b = (a v)
2
+ w. Analog, ecuat ia prabolei
standard cu varful n s(A) = (a, b) este y = (x a)
2
b. Aceasta cont ine punctul
s(V ) = (v, w) daca si numai daca w = (v a)
2
b. Cele doua condit ii sunt echivalente.
Sa presupunem ca parabolele standard cu varfurile n V
1
si V
2
, V
1
si V
3
si respectiv, V
2
si V
3
se intersecteaza n A
3
, A
2
si respectiv, A
1
. Atunci, n conformitate cu ce am aratat
mai sus, parabolele standard cu varfurile n s(A
1
) si s(A
2
), s(A
1
) si s(A
3
), respectiv s(A
2
)
si s(A
3
) se intersecteaza doua cate doua n punctele V
3
, V
2
si respectiv V
1
deoarece ele
cont in doua cate doua aceste puncte.
Problema 6.29 Se dau doua elipse diferite astfel ncat acestea au unul din focare comun.
Demonstrat i ca elipsele se intersecteaz a n cel mult doua puncte.
IMC, 2008
Solut ie. Folosim denit ia elipsei ca loc geometric al punctelor pentru care raportul
dintre distant a la un punct x (focar) si distant a la o dreapta xa (directoare) este sub-
unitar (e < 1).
Asadar, daca un punct M apart ine ambelor elipse, avand focarul comun F, excen-
tricitat ile e
1
, e
2
si directoarele l
1
, l
2
, atunci avem
e
1
d(M, l
1
) = [MF[ = e
2
d(M, l
2
).
Consideram M(x, y) si dreptele l
1
: a
1
X+b
1
Y +c
1
= 0 respectiv, l
2
: a
2
X+b
2
Y +c
2
=
0. Ecuat ia e
1
d(M, l
1
) = e
2
d(M, l
2
) devine atunci
e
1
[a
1
x +b
1
y +c
1
[
_
a
1
2
+b
1
2
= e
2
[a
2
x +b
2
y +c
2
[
_
a
2
2
+b
2
2
,
adica
Ax +By +C = 0,
unde
A =
e
1
a
1

a
1
2
+b
1
2

e
2
a
2

a
2
2
+b
2
2
B =
e
1
b
1

a
1
2
+b
1
2

e
2
b
2

a
2
2
+b
2
2
C =
e
1
c
1

a
1
2
+b
1
2

e
2
c
2

a
2
2
+b
2
2
.
Deci toate punctele M ce satisfac relat ia de mai sus sunt situate pe dreapta Ax+By +
C = 0. Cum intersect ia dintre o dreapta si o elipsa este data de cel mult doua puncte,
obt inem concluzia problemei.
Problema 6.30

In interiorul unei sfere de raza R si centru O se considera un punct x
A, iar pe sfera punctele variabile X, Y, Z astfel ca AX AY , AY AZ, AZ AX. Sa
se determine locul geometric al varfului M, opus lui An paralelipipedul cu muchiile AX,
AY , AZ.
Geometrie vectoriala si analitica 237
Solut ie. Aratam ca distant a OM este constanta. Avem:
OM = OA+AM = OA+AX +AY +AZ
OM
2
= OA
2
+ 2OA(AX +AY +AZ) +AX
2
+AY
2
+AZ
2
= OA
2
+ 2OA(OX OA+OY OA+OZ OA)
= (OX OA)
2
+ (OY OA
2
) + (OZ OA)
2
= OX +OY
2
2OA
2
= 3R
2
2OA
2
= constant.
Locul este o sfera cu centrul O.
Problema 6.31 Fie n 4 si M o mult ime nita cu n puncte din 1
3
, oricare 4 puncte
din mult ime ind necoplanare. Presupunem ca punctele sunt colorate n alb si negru asa
ncat orice sfera care intersecteaza mult imea M n cel put in 4 puncte are proprietatea ca
exact jumatate din punctele din intersect ia cu M sunt albe.
Aratat i ca toate punctele din mult imea M sunt situate pe o aceeasi sfera.
IMC, 2004
Solut ie. Denim funct ia
f : M 1, 1, f(X) =
_
1, daca X este alb
1, daca X este negru.
Condit ia din enunt devine

XS
f(X) = 0 pentru orice sfera S care trece prin cel put in 4
puncte ale lui M. Pentru oricare 3 puncte A, B, C din M, notam cu S(S, B, C) mult imea
tuturor sferelor ce trec prin A, B, C si prin cel put in un alt punct din M, iar [S(A, B, C)[
numarul acestor sfere.
Avem
0 =

SS(A,B,C)

XS
f(X) = ([S(A, B, C)[ 1)
_
f(A) +f(B) +f(C)
_
+

XM
f(X)
ntrucat valorile lui A, B, C apar de [S(A, B, C)[ ori ecare si celelalte valori apar numai
o data.
Daca avem 3 puncte A, B, C asa ncat [S(A, B, C)[ = 1, demonstrat ia este terminata.
Daca [S(A, B, C)[ > 1 pentru oricare puncte distincte A, B, C din M, vom arata mai
ntai ca

XM
f(X) = 0.
Presupunem ca

XM
f(X) > 0. Din relat ia de mai sus rezulta ca f(A) + f(B) +
f(C) < 0 si sumand dupa toate cele C
3
n
alegeri posibile ale tripletei (A, B, C), obt inem
C
3
n

XM
f(X) < 0, adica

XM
f(X) < 0 (contrazice presupunerea facuta). Acelasi
rat ionament se aplica n cazul cand presupunem

XM
f(X) < 0.
238
Acum, din

XM
f(X) = 0 si relat ia init iala, rezulta f(A)+f(B)+f(C) = 0 pentru orice
puncte distincte A, B, C din M. Considerand un alt punct D M, au loc urmatoarele
egalitat i:
f(A) +f(B) +f(C) = 0
f(A) +f(B) +f(D) = 0
f(A) +f(C) +f(D) = 0
f(B) +f(C) +f(D) = 0
ce conduc la f(A) = f(B) = f(C) = f(D) = 0, ceea ce contrazice denirea funct iei f.
Problema 6.32 Sa se determine numarul maxim de puncte de pe sfera de raza 1 din 1
n
astfel ncat distant a dintre oricare dou a puncte sa e strict mai mare decat

2.
IMC, 2001
Solut ie. Sfera unitate din 1
n
este denita de
S
n1
=
_
(x
1
, . . . , x
n
) 1
n
[
n

k=1
x
2
k
= 1
_
.
Distant a dintre punctele si Y (y
1
, . . . , y
n
) este data:
d
2
(X, Y ) =
n

k=1
(x
k
y
k
)
2
.
Avem
d(X, Y ) >

2 d
2
(X, Y ) > 2

k=1
x
2
k
+
n

k=1
y
2
k
+ 2
n

k=1
x
k
y
k
> 2

k=1
x
k
y
k
< 0.
T inand cont de simetria sferei, presupunem ca A
1
(1, 0, . . . , 0).
Pentru X = A
1
,
n

k=1
x
k
y
k
< 0 rezulta y
1
> 0, Y M
n
.
Fie X(x
1
,

X), Y (y
1
,

Y ) M
n
A
1
,

X,

Y 1
n1
.
Obt inem
n

k=1
x
k
y
k
< 0 =x
1
y
1
+
n1

k=1
x
k
y
k
< 0
n1

k=1
x
t
k
y
t
k
< 0,
unde
x
t
k
=
x
k
_
x
2
k
, y
t
k
=
y
k
_
y
2
k
.
Asadar
(x
t
1
, . . . , x
t
n1
), (y
t
1
, . . . , y
t
n1
) S
n2
si
n

k=1
x
k
y
k
< 0.
Geometrie vectoriala si analitica 239
Daca a
n
este numarul punctelor cautate n 1
n
avem ca a
n
1+a
n1
si a
1
= 2 implica
a
n
n + 1.
Aratam ca a
n
= n + 1, dand exemplu o mult ime M
n
cu n + 1 elemente satisfacand
condit iile problemei:
A
1
(1, 0, 0, 0, . . . , 0, 0)
A
2
(
1
n
, c
1
, 0, 0, . . . , 0, 0)
A
3
(
1
n
,
1
n1
c
1
, c
2
, 0, . . . , 0, 0)
A
4
(
1
n
,
1
n1
c
1
,
1
n2
c
2
, c
3
, . . . , 0, 0)

A
n1
(
1
n
,
1
n1
c
1
,
1
n2
c
2
,
1
n3
c
3
, . . . , c
n2
, 0)
A
n
(
1
n
,
1
n1
c
1
,
1
n2
c
2
,
1
n3
c
3
, . . . ,
1
2
c
n2
, c
n1
)
A
n+1
(
1
n
,
1
n1
c
1
,
1
n2
c
2
,
1
n3
c
3
, . . . ,
1
2
c
n2
, c
n1
)
unde
c
k
=

_
1 +
1
n
__
1 +
1
n k + 1
_
, k = 1, n 1.
Avem
n

k=1
x
k
y
k
=
1
n
< 0 si
n

k=1
x
2
k
= 1, X, Y A
1
, A
2
, . . . , A
n+1
.
Aceste puncte se aa pe sfera unitate din 1
n
si distant a dintre oricare doua puncte
este egala cu
d =

2
_
1 +
1
n
>

2.
Observat ie. Pentru n = 2, punctele formeaza un triunghi echilateral n cercul unitate;
pentru n = 3 cele 4 puncte sunt varfurile unui tetraedru regulat iar n 1
n
punctele formeaza
un simplex regulat n-dimensional.
Problema 6.33 Fie /, B, (, T patru sfere distincte n spat iu. Presupunem ca sferele / si
B se intersecteaza dupa un cerc ce este cont inut n planul P, sferele B si ( se intersecteaza
dupa un cerc ce este cont inut n planul Q, sferele ( si T se intersecteaza dupa un cerc ce
este cont inut n planul S iar sferele T si / se intersecteaza dupa un cerc ce este cont inut
n planul T. Demonstrat i ca planele P, Q, S si T sunt paralele cu o aceeasi dreapta sau
se intersecteaza toate ntr-un punct.
SEEMOUS Shortlist, 2008 si Ariel Internet Math. Olympiad, 2009
Solut ie. T inand cont de faptul ca n ecuat ia unei sfere termenii de gradul al doilea sunt
doar x
2
+y
2
+z
2
, ecuat iile celor 4 sfere difera doar prin partea lor liniara. Avem cele patru
ecuat ii:
/ : a(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0,
B : b(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0,
( : c(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+a
3
x +b
3
y +c
3
z +d
3
= 0,
T : d(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+a
4
x +b
4
y +c
4
z +d
4
= 0.
Prin urmare, diferent a a doua polinoame sferice de mai sus este liniara, deci reprezinta
ecuat ia unui plan, planul ce cont ine cercul de intersect ie al celor doua sfere. Deci planele
240
din enunt au ecuat iile:
P : (a
1
a
2
)x + (b
1
b
2
)y + (c
1
c
2
)z + (d
1
d
2
) = 0,
Q : (a
2
a
3
)x + (b
2
b
3
)y + (c
2
c
3
)z + (d
2
d
3
) = 0,
S : (a
3
a
4
)x + (b
3
b
4
)y + (c
3
c
4
)z + (d
3
d
4
) = 0,
T : (a
4
a
1
)x + (b
4
b
1
)y + (c
4
c
1
)z + (d
4
d
1
) = 0,
unde

N
P
((a
1
a
2
), (b
1
b
2
), (c
1
c
2
)),

N
Q
((a
2
a
3
), (b
2
b
3
), (c
2
c
3
)),

N
S
((a
3
a
4
), (b
3

b
4
), (c
3
c
4
)) si

N
T
((a
4
a
1
), (b
4
b
1
), (c
4
c
1
)) sunt normalele celor 4 plane.
Observam ca

N
P
+

N
Q
+

N
S
+

N
T
=

0.
Avem 2 cazuri:
Daca trei dintre normale sunt liniar dependente (coplanare), rezulta ca si cea de-a patra
este n acelasi plan cu ele (ind opusul sumei celor trei).

In acest caz toate normalele sunt
perpendiculare pe normala planului din care fac parte,

N.

In consecint a, cele 4 plane sunt
paralele cu

N.
Daca trei dintre normale sunt liniar independente (necoplanare), cele trei plane au un
punct comun. Coordonatele acestui punct verica sistemul liniar format cu ecuat iile celor
trei plane. Cum cel de-al patrulea plan are ecuat ia data de combinat ia liniara a primelor
3 plane, coordonatele punctului comun o verica si pe aceasta. Prin urmare, toate cele 4
plane se intersecteaza n acelasi punct.
Problema 6.34 Punctele mobile A, B, C se aa pe un elipsoid de centru O astfel ca
OA, OB, OC sunt doua cate doua perpendiculare. Fie H ortocentrul triunghiului ABC.
Sa se determine locul geometric al punctelor H.
Solut ie. Folosind Teorema celor trei perpendiculare n tetraedrul OABC rezulta ca
OH este perpendiculara pe planul (ABC). Ne raportam la reperul ortogonal OABC.
Ecuat ia prin taieturi a planului (ABC) este:
x
[OA[
+
y
[OB[
+
z
[OC[
1 = 0.
Notand m =
1
[OA[
, n =
1
[OB[
si p =
1
[OC[
rezulta
[OH[ =
1
_
m
2
+n
2
+p
2
.
Ecuat ia elipsoidului este data de
mx
2
+ny
2
+pz
2
+ 2axy + 2bxz + 2cyz = 1
iar matricea atasata formei patratice este
A =
_
_
m
2
a b
a n
2
c
b c p
2
_
_
.
Observam ca [OH[ =
1

Tr A
. Cum urma matricei A, Tr A este suma valorilor proprii
ale formei patratice care depinde numai de elipsoid (nu si de pozit ia reperului, Tr A ind
invariant ortogonal), obt inem ca [OH[ = constant = !. Cum OH parcurge toate direct iile
posibile prin rotirea reperului, rezult a ca locul geometric cautat este sfera centrata n
origine si de raza !.
Geometrie vectoriala si analitica 241
Problema 6.35 a) Sa se arate ca suprafat a S 1
3
, de ecuat ie
S : 4(x
2
+z
2
) y
2
10xz + 36 = 0
este o suprafat a riglata si o suprafat a de rotat ie.
b) Sa se determine toate suprafet ele care sunt n acelasi timp suprafet e riglate si
suprafet e de rotat ie.
Solut ie. a) S este o cuadrica. Matricea formei patratice este
A =
_
_
4 0 5
0 1 0
5 0 4
_
_
cu valorile proprii
1
=
2
= 1 si
3
= 9. Vectorii proprii sunt
X
1
=
1

2
_
_
1
0
1
_
_
, X
2
=
_
_
0
1
0
_
_
, X
3
=
1

2
_
_
1
0
1
_
_
.
Cu schimbarea de variabile
_
_
x
y
z
_
_
= P
_
_
u
v
w
_
_
=
1

2
_
_
1 0 1
0

2 0
1 0 1
_
_
_
_
u
v
w
_
_
obt inem suprafat a
S : u
2
+v
2
9w
2
36 = 0
care este hiperboloid cu o panza (suprafat a riglata).
Suprafat a se obt ine de exemplu rotind hiperbola
H : v
2
9w
2
36 = 0, u = 0
n jurul axei Oz
t
.
b) S ind suprafat a riglata, prin orice punct de pe S trece o dreapta inclusa n S.
S ind suprafat a de rotat ie, prin orice punct de pe S trece un cerc cu centrul pe axa
de rotat ie, perpendicular pe axa de rotat ie si situat n ntregime n S.
Luand toate cercurile ce trec prin punctele unei generatoare obt inem suprafat a obt inuta
prin rotat ia dreptei n jurul axei.

In concluzie suprafet ele sunt cele obt inute prin rotat ia
unei drepte n jurul altei drepte.
Putem obt ine:
1. Plan (daca D D
t
).
2. Cilindru (daca D|D
t
).
3. Con (daca D D
t
= un punct).
4. Hiperboloid cu o panza (daca D si D
t
sunt necoplanare si neperpendiculare).
Problema 6.36 Fie un elipsoid sau un hiperboloid si D o dreapta n spat iu. Notam cu
S suprafat a cilindrica cu generatoarea paralela cu D si tangenta la . Notam cu C curba
punctelor de tangent a dintre generatoare si . Sa se arate ca C este o curba plana.
242
Solut ie. Putem schimba sistemul de coordonate astfel ca ecuat ia elipsoidului sau hiper-
boloidului sa e sub forma redusa
S : ax
2
+by
2
+cz
2
= 1.
Un punct (x, y, z) este punct de pe curba de tangent a daca normala la suprafat a
n acest punct este perpendiculara pe generatoare, deci daca vectorii F si d sunt
perpendiculari, unde
F(x, y, z) = ax
2
+by
2
+cz
2
1 si d = i +j +k
este vectorul director al generatoarei (al dreptei D). Obt inem pentru curba de tangent a
ecuat iile implicite
C :
_
F(x, y, z) = 0
d V F = 0.
A doua ecuat ie este
2ax + 2by + 2cz = 0
care reprezinta ecuat ia unui plan (ce trece prin origine) si curba C se aa n acest plan.
Curba are originea ca centru de simetrie.
Problema 6.37 Fie un elipsoid sau hiperboloid si V un punct n spat iu. Notam cu S
suprafat a conica generata de dreptele ce trec prin V si care sunt tangente la S (daca exista
astfel de drepte) si cu C curba punctelor de tangent a ale generatoarelor cu suprafat a .
Sa se arate ca C este o curba plana.
Solut ie. Alegem n spat iu un sistem de coordonate n care suprafat a are ecuat ia
redusa
: ax
2
+by
2
+cz
2
= 1.
Un punct M(x, y, z) de pe suprafat a se aa pe curba C daca normala n M la
suprafat a este perpendiculara pe vectorul V M. Vectorul normal la n M este
F =
F
x
i +
F
y
j +
F
z
k
unde
F(x, y, z) = ax
2
+by
2
+cz
2
1
iar vectorul
V M = (x a)i + (y b)j + (z c)k,
unde a, b, c sunt coordonatele lui V . Astfel curba C are ecuat iile
C :
_

_
F(x, y, z) = 0
(x a)
F
x
+ (y b)
F
y
+ (z c)
F
z
= 0
sau
C :
_
ax
2
+by
2
+cz
2
1 = 0
(x a)2ax + (y b)2by + (z c)2cz = 0.
Daca din relat ia a doua scadem prima nmult ita cu 2 obt inem relat ia
a
2
x +b
2
y +c
2
z = 1
care este ecuat ia unui plan n care se gaseste curba C.
Capitolul 7
Siruri si serii numerice
Denit ii si rezultate
Teorema Stolz-Cesaro 1. Fie (a
n
)
n0
, (b
n
)
n0
doua siruri de numere reale cu pro-
prietat ile urmatoare:
1) (b
n
)
n0
este strict monoton si nemarginit;
2) exista lim
n
a
n+1
a
n
b
n+1
b
n
= l, l 1.
Atunci lim
n
a
n
b
n
= l.
Teorema Stolz-Cesaro 2. Fie (a
n
)
n0
, (b
n
)
n0
doua siruri de numere reale cu pro-
prietat ile urmatoare:
1) lim
n
a
n
= lim
n
b
n
= 0;
2) sirul (b
n
)
n0
este strict monoton;
3) exista lim
n
a
n+1
a
n
b
n+1
b
n
= l, l 1.
Atunci lim
n
a
n
b
n
= l.
Corolar. Fie (a
n
)
n0
un sir de numere pozitive cu proprietatea ca exista
lim
n
a
n+1
a
n
= l, l 1. Atunci lim
n
n

a
n
= l.
Teorema. Fie (a
n
)
n1
un sir de numere pozitive cu proprietatea ca exista lim
n
a
n+1
a
n
=
l. Atunci, daca l < 1 lim
n
a
n
= 0, iar dac a l > 1 lim
n
a
n
= .
Fie

n=1
a
n
o serie de numere reale. Sirul (s
n
)
n1
, unde s
n
=
n

k=1
a
k
, se numeste sirul
sumelor part iale ale seriei.
243
244
Daca exista limita sirului (s
n
)
n1
, atunci ea se numeste suma seriei.
Daca sirul sumelor part iale este convergent si lim
n
s
n
= s, atunci se spune ca seria

n=1
a
n
este convergenta si se scrie

n=1
a
n
= s.
Daca seria

n=1
[a
n
[ este convergenta se spune ca seria

n=1
a
n
este absolut conver-
genta.
O serie care este convergenta, dar nu este absolut convergenta se numeste serie
semiconvergenta.
Observat ii. a) Dintr-o serie data

n=1
a
n
se pot obt ine alte serii, prin schimbarea ordinei
termenilor (

n=1
a
(n)
, : N

bijectiva) sau prin asocierea unor termeni (

n=1
(a
f(n)+1
+
a
f(n)+2
+ + a
f(n+1)
), unde f : N

este o funct ie strict crescatoare).



In general,
aceste transformari pot schimba suma seriei si chiar natura seriilor.

In cazul seriilor absolut convergente avem:


Teorema. Daca ntr-o serie absolut convergenta schimbam ordinea termenilor sau asociem
secvent e de termeni, seria obt inuta are aceeasi suma cu seria init iala.

In cazul seriilor semiconvergente situat ia este complet diferita dupa cum arata
urmatoarea:
Teorema (Riemann).

Intr-o serie semiconvergenta se poate schimba ordinea termenilor
n asa fel ncat seria sa e divergenta sau sa e convergenta cu suma un numar real ar-
bitrar.
b) Pentru ecare numar natural m N

denim seria rest de ordin m prin R


m
=

n=m
a
n
.
Seria

n=1
a
n
are aceeasi natura cu orice serie rest a ei.
c) Daca seria

n=1
a
n
este convergenta, atunci sirul (a
n
)
n
este convergent la zero.
Un criteriu de divergent a este urmatorul:
C0. Daca sirul (a
n
)
n
nu converge la zero, atunci seria

n=1
a
n
este divergenta.
Seria geometrica
Daca q este un numar real, atunci seria

n=0
q
n
se numeste seria geometrica de rat ie q.
Pentru q (1, 1) seria geometrica este convergenta si suma ei este

n=0
q
n
=
1
1 q
.
Pentru q 1 seria este divergenta si are suma .
Pentru q 1 seria este divergent a si nu are suma.
Siruri si serii numerice 245
Seria armonica generalizata
Daca este un numar real, atunci seria

n=1
1
n

se numeste serie armonica generalizata


de exponent .
Pentru > 1 seria armonica

n=1
1
n

este convergenta si suma ei se noteaza

n=1
1
n

=
(). Funct ia : (1, ) 1 se numeste funct ia zeta a lui Riemann. Pentru 1 seria
armonica

n=1
1
n

este divergenta si are suma .


Criterii generale de convergent a
C1. (Criteriul general al lui Cauchy) Seria

n=1
a
n
este convergenta daca si numai
daca, pentru orice > 0 exista un rang N() N astfel ca pentru orice n N() si orice
p 1 sa avem:
[a
n+1
+a
n+2
+ +a
n+p
[ < .
C2. (Criteriul lui Abel-Dirichlet) Daca seria

n=1
a
n
are sirul sumelor part iale
marginit, iar sirul (b
n
)
n
este descrescator la zero, atunci seria

n=1
a
n
b
n
este convergenta.
C3. (Criteriul lui Abel) Daca seria

n=1
a
n
este convergenta iar sirul (b
n
)
n
este
monoton si marginit, atunci seria

n=1
a
n
b
n
este convergenta.
C4. (Criteriul lui Leibniz) Dac a sirul (b
n
)
n1
este monoton si convergent la zero,
atunci seria

n=1
(1)
n
b
n
este convergenta.
Criterii de convergent a pentru serii cu termeni pozitivi

In urmatoarele criterii (C4-C10) termenii seriilor care apar sunt strict pozitivi.
A. Criterii intrinseci
C4. Criteriul raportului (dAlembert)
a) Daca exista q (0, 1) si N N

astfel ca
a
n+1
a
n
q pentru orice n > N, atunci seria

n=1
a
n
este convergenta.
b) Daca exista N N

astfel ca
a
n+1
a
n
1 pentru orice n > N, atunci seria

n=1
a
n
este divergenta.
246
C4. Daca exista limita lim
n
a
n+1
a
n
= l atunci:
a) pentru l [0, 1) seria

n=1
a
n
este convergenta;
b) pentru l (1, ) seria

n1
a
n
este divergenta;
c) pentru l = 1 criteriul este inecient.
C5. Criteriul radicalului (Cauchy)
a) Daca exista q (0, 1) si N N

astfel ca
n

a
n
q pentru orice n > N, atunci seria

n=1
a
n
este convergenta.
b) Daca exista o innitate de termeni pentru care
n

a
n
1 atunci seria este divergenta.
C5. Daca exista lim
n
n

a
n
= l atunci:
a) pentru l [0, 1) seria

n=1
a
n
este convergenta;
b) pentru l (1, ) seria

n1
a
n
este divergenta;
c) pentru l = 1 criteriul este inecient.
C6. Criteriul Raabe-Duhamel
a) Daca exista un numar real c > 1 si un numar natural N N

astfel ca
n
_
a
n
a
n+1
1
_
c, pentru orice n N,
atunci seria

n=1
a
n
este convergenta.
b) Daca exista un numar natural N pentru care
n
_
a
n
a
n+1
1
_
1, pentru orice n N,
atunci seria

n1
a
n
este divergenta.
C6. Daca exista limita lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= l atunci:
a) pentru l > 1 seria

n=1
a
n
este convergenta;
b) pentru l < 1 seria

n1
a
n
este divergenta;
c) pentru l = 1 criteriul este inecient.
Observat ie.

In general criteriul Raabe-Duhamel se aplica la serii la care criteriul
raportului sau radicalului este inecient.
C7. Criteriul condensarii (Cauchy)
Siruri si serii numerice 247
Daca sirul (a
n
)
n
este descrescator, atunci seriile

n=1
a
n
si

n=1
2
n
a
2
n au aceeasi natura
(sunt simultan convergente sau divergente).
B. Criterii de comparat ie
C8. Daca exista N N

astfel ca 0 < a
n
b
n
pentru orice n > N, atunci:
a) Daca seria

n=1
a
n
este divergenta, atunci seria

n=1
b
n
este divergenta.
b) Daca seria

n=1
b
n
este convergenta, atunci seria

n=1
a
n
este convergenta.
C9. Daca exista N N

astfel ca
a
n+1
a
n

b
n+1
b
n
pentru orice n > N, atunci:
a) Daca seria

n=1
a
n
este divergenta, atunci seria

n=1
b
n
este divergenta.
b) Daca seria

n=1
b
n
este convergenta, atunci seria

n=1
a
n
este convergenta.
C10. Daca exista lim
n
a
n
b
n
= l atunci:
a) pentru l (0, ) seriile

n=1
a
n
si

n=1
b
n
au aceeasi natura;
b) pentru l = 0 avem implicat iile:

n=1
a
n
divergenta

n=1
b
n
divergenta;

n=1
b
n
convergenta

n=1
a
n
convergenta;
c) pentru l = avem implicat iile:

n=1
b
n
divergenta

n=1
a
n
divergenta;

n=1
a
n
convergenta

n=1
b
n
convergenta.
Observat ie.

In general pentru a decide natura unei serii

n=1
a
n
prin criteriul C10 se
folosesc pentru comparat ie serii armonice generalizate. Se obt ine criteriul 10.
C10. Daca exista 1 astfel ca
lim
n
n

a
n
= l (0, )
atunci:
a) pentru > 1 seria

n=1
a
n
este convergenta;
b) pentru 1 seria

n=1
a
n
este divergenta.
248
Produsul Cauchy a doua serii
Denit ie. Daca

n=1
a
n
si

n=1
b
n
sunt doua serii, atunci seria

n=1
c
n
cu termenul general
c
n
= a
1
b
n
+a
2
b
n1
+a
3
b
n2
+ +a
n
b
1
, n 1, se numeste produsul Cauchy al celor doua
serii.
Observat ie.

In general produsul Cauchy a doua serii convergente nu este neaparat o
serie convergenta (a
n
= b
n
=
(1)
n1

n
).
Teorema (Mertens). Daca seriile

n=1
a
n
si

n=1
b
n
sunt convergente, iar una din ele
este absolut convergenta, atunci produsul lor Cauchy

n=1
c
n
este o serie convergenta si
daca

n=1
a
n
= A,

n=1
b
n
= B, atunci

n=1
c
n
= AB.
Siruri. Probleme
Problema 7.1 Fie I 1 si f : I I. Denim sirul (a
n
)
n0
prin relat ia a
n+1
= f(a
n
),
n 0, a
0
I. Sa se arate ca:
1) Daca f este crescatoare, atunci (a
n
)
n0
este monoton;
2) Daca f este descrescatoare, atunci sirurile (a
2n
)
n0
, (a
2n+1
)
n0
sunt monotone si
au monotonii diferite.
Solut ie. 1) Daca a
0
a
1
rezulta ca f(a
0
) f(a
1
), adica a
1
a
2
si apoi prin induct ie
se arata ca a
n
a
n+1
pentru orice n 0. Daca a
0
a
1
rezulta analog ca sirul este
descrescator.
2) Avem
a
2n+1
= f(a
2n+1
) = (f f)(a
2n
), n 0
si
a
2n+2
= f(a
2n+1
) = (f f)(a
2n
), n 0.
Cum g = f f este crescatoare, din punctul 1) rezulta ca (a
2n
)
n0
si (a
2n+1
)
n0
sunt
siruri monotone. Daca presupunem c a (a
2n
)
n0
este crescator, din relat ia a
2n
a
2n+2
obt inem f(a
2n
) f(a
2n+1
) echivalent cu a
2n+1
a
2n+3
, n 0, ceea ce arata ca (a
2n+1
)
n0
este descrescator. Presupunerea ca (a
2n
)
n0
este descrescator conduce n mod analog la
faptul ca (a
2n+1
)
n0
este crescator. Deci sirurile (a
2n
)
n0
si (a
2n+1
)
n0
au monotonii
diferite.
Problema 7.2 a) Sa se arate ca lim
n
_
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n
_
= ln 2;
b) Sa se calculeze lim
n
n
_
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n
ln 2
_
.
Siruri si serii numerice 249
Solut ie. a) Fie c
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
ln n, n 0. Avem
x
n
=
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n
ln 2 = (c
2n
c
n
) + ln 2n ln n =
= c
2n
c
n
+ ln 2,
de unde obt inem lim
n
x
n
= ln 2.
b) Fie y
n
=
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n
ln 2
1
n
, n 1,
a
n
=
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n
ln 2, b
n
=
1
n
.
Condit iile celei de-a doua teoreme a lui Stolz-Cesaro sunt ndeplinite si avem
lim
n
a
n+1
a
n
b
n+1
b
n
lim
n

1
n + 1
+
1
2n + 1
+
1
2n + 2
1
n + 1

1
n
=
1
4
de unde rezulta ca lim
n
y
n
=
1
4
.
Problema 7.3 Fie f : [1, ) 1 o funct ie descrescatoare si marginita inferior. Sa se
arate ca sirul (a
n
)
n1
de termen general
a
n
= f(1) +f(2) + +f(n)
_
n
1
f(x)dx
este convergent.
Solut ie. Studiem monotonia lui (a
n
)
n1
. Avem
a
n+1
a
n
= f(n + 1)
_
n+1
1
f(x)dx +
_
n
1
f(x)dx =
= f(n + 1)
_
n+1
n
f(x)dx =
_
n+1
n
(f(n + 1) f(x))dx 0,
t inand seama ca f este descrescatoare. Rezulta ca sirul (a
n
)
n1
este descrescator. Demon-
stram ca sirul este marginit inferior. Avem
a
n
=
_
f(1)
_
2
1
f(x)dx
_
+
_
f(2)
_
3
2
f(x)dx
_
+ +
+
_
f(n 1)
_
n
n1
f(x)dx
_
+f(n) =
=
_
2
1
(f(1) f(x))dx +
_
3
2
(f(2) f(x))dx + +
250
+
_
n
n1
(f(n 1) f(x))dx +f(n),
de unde rezulta ca (a
n
)
n1
este marginit inferior, t inand seama de monotonia lui f si
de faptul ca f este marginita inferior. Prin urmare sirul (a
n
)
n1
este convergent, ind
monoton si marginit.
Observat ie. Pentru funct ia f : [1, ) 1, f(x) =
1
x
, rezulta imediat ca sirul (c
n
)
n1
,
c
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
ln n
este convergent.
Problema 7.4 Sa se calculeze lim
n
[(n + 1)
n+1

n + 1 n
n

n].
Solut ie. Consideram funct ia f : [n, n+1] 1, n N

, f(x) = x
1+
1
x
, careia i aplicam
teorema lui Lagrange. Rezulta ca exista c
n
(n, n + 1) astfel ca
f(n + 1) f(n) = c
1
cn
n
_
1
c
n
+ 1
ln c
n
c
n
_
.
Din c
n
> n rezulta ca lim
n
c
n
= si n continuare
lim
n
[f(n + 1) f(n)] = 1.
Problema 7.5 Demonstrat i ca daca sin x ,= 0, atunci sirul (sin nx)
n0
nu are limita.
Solut ie. Sa presupunem ca sirul (sin nx)
n0
este convergent. Din
cos nx =
sin(n + 1)x sin(n 1)x
2 sin x
rezulta ca lim
n
cos nx = 0.
T inand seama de relat ia
sin nx =
cos(n + 1)x cos(n 1)x
2 sin x
deducem ca lim
n
sin nx = 0, prin urmare lim
n
(sin
2
nx+cos
2
nx) = 0, contradict ie. Rezulta
ca sirul (sin nx)
n0
este divergent.
Problema 7.6 Sa se determine cel mai mic numar real pozitiv x pentru care sirul (a
n
)
n1
,
a
n
=
_
1 +
1
n
_
n+x
este descrescator.
Solut ie. Consideram funct ia f : [1, ) 1, f(t) = (t +x) ln
_
1 +
1
t
_
, t 1. Evident
a
n
= e
f(n)
, n 1. Avem
f
t
(t) = ln
_
1 +
1
t
_

t +x
t(1 +t)
,
Siruri si serii numerice 251
f
tt
(t) =
t(2x 1) +x
t
2
(1 +t)
2
.
Daca x
1
2
rezulta f
tt
(t) 0 pentru orice t 1, deci f
t
este strict crescatoare
pe [1, ). Cum lim
t
f
t
(t) = 0 rezulta f
t
(t) < 0, t 1, deci f este descrescatoare pe
[1, ). Rezulta ca (a
n
)
n1
este un sir descrescator pentru x
1
2
. Daca x <
1
2
, atunci
ecuat ia f
tt
(t) = 0 are radacina t
0
=
x
1 2x
si f
tt
(t) 0 pentru t t
0
. Rezulta ca f
t
este descrescatoare pe [t
0
, ) si cum lim
t
f
t
(t) = 0 avem f
t
(t) > 0 pentru t t
0
. Prin
urmare sirul (a
n
) este crescator pentru n > t
0
. Cel mai mic numar pentru care (a
n
)
n1
este descrescator este x =
1
2
.
Problema 7.7 Sa se arate ca daca lim
n
a
n
n
= a, lim
n
b
n
n
= b, a, b > 0, atunci pentru orice
p 0, q 0 cu p +q = 1, are loc relat ia
lim
n
(pa
n
+qb
n
)
n
= a
p
b
q
.
Solut ie. Aratam mai ntai ca lim
n
a
n
= 1 si lim
n
b
n
= 1. De aici deducem ca
lim
n
(pa
n
+qb
n
) = 1.
Apoi avem
lim
n
n(a
n
1) = ln a, lim
n
n(b
n
1) = ln b
si n continuare
lim
n
(pa
n
+qb
n
)
n
= e
lim
n
n(pan+qbn1)
=
= e
lim
n
[pn(an1)+qn(bn1)]
= e
p ln a+q ln b
= a
p
b
q
.
Problema 7.8 Sa se calculeze lim
n
_
e
1+
1
2
++
1
n+1
e
1+
1
2
++
1
n
_
.
Solut ie. Fie c
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
ln n. Avem
x
n
= e
1+
1
2
++
1
n+1
e
1+
1
2
++
1
n
= e
1+
1
2
++
1
n
_
e
1
n+1
1
_
=
= e
cn+ln n
_
e
1
n+1
1
_
= e
cn

n
n + 1

e
1
n+1
1
1
n + 1
.
Rezulta ca lim
n
x
n
= e
c
, unde c este constanta lui Euler.
Problema 7.9 Sa se arate ca urmatoarele siruri sunt convergente, folosind problema 7.3.
a) a
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
ln n;
b) a
n
=
1
2 ln 2
+
1
3 ln 3
+ +
1
nln n
ln(ln n);
c) a
n
= 1 +
1
2

+ +
1
n


1
1
n
1
, (0, 1);
d) a
n
= 1 +
1
2

+ +
1
n

, > 1.
252
Solut ie. a) Se ia f(x) =
1
x
;
b) f(x) =
1
xln x
;
c) f(x) =
1
x

;
d) f(x) =
1
x

.
Problema 7.10 Sa se calculeze limitele urmatoarelor siruri:
a) a
n
=
1
ln n
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
, n 2;
b) a
n
=
1
ln(ln n)
_
1
2 ln 2
+
1
3 ln 3
+ +
1
nln n
_
, n 3;
c) a
n
=
1
n
1
_
1 +
1
2

+ +
1
n

_
, (0, 1).
Solut ie. Se utilizeaza prima teorema a lui Stolz-Cesaro obt inandu-se:
a) lim
n
a
n
= 1;
b) lim
n
a
n
= 1;
c) lim
n
a
n
=
1
1
.
Problema 7.11 Daca notam cu a limitele sirurilor de la exercit iul 7.9 sa se calculeze
limitele urmatoare:
a) lim
n
n
_
1 +
1
2
+ +
1
n
ln n a
_
;
b) lim
n
nln n
_
1
2 ln 2
+
1
3 ln 3
+ +
1
nln n
ln(ln n) a
_
;
c) lim
n
n

_
1 +
1
2

+ +
1
n


1
1
n
1
a
_
, (0, 1);
d) lim
n
n
1
_
1 +
1
2

+ +
1
n

a
_
, > 1.
Solut ie. Se aplica a doua teorema a lui Stolz-Cesaro.
a) x
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
ln n a, y
n
=
1
n
, n 1. Avem
lim
n
x
n
y
n
= lim
n
x
n+1
x
n
y
n+1
y
n
= lim
n
1
n + 1
ln(n + 1) + ln n
1
n + 1

1
n
=
= lim
x
xR
1
x + 1
ln(x + 1) + ln x
1
x + 1

1
x
= lim
x
xR

1
(x + 1)
2

1
x + 1
+
1
x

1
(x + 1)
2
+
1
x
2
=
1
2
;
b) Se obt ine limita 1;
c) Aplicand teorema a doua a lui Cesaro-Stolz obt inem
lim
n
n

_
1 +
1
2

+ +
1
n


1
1
n
1
a
_
=
Siruri si serii numerice 253
= lim
n
1
(n + 1)


1
1
[(n + 1)
1
n
1
]
1
(n + 1)


1
n

=
= lim
n
1
_
(n + 1) n
_
n + 1
n
_

_
(1 )
n

(n + 1)

=
= lim
x0
xR
(1 )x (1 +x) + (1 +x)

x[1 (1 +x)

](1 )
=
1
2
aplicand regula lui lHospital de doua ori;
d) Se obt ine limita
1
1
.
Problema 7.12 Sa se arate ca daca p, q N

, p < q, au loc relat iile:


a) lim
n
qn

k=pn
1
k
= ln
q
p
;
b) lim
n
1
n
q
n

k=p
n
1
k
= ln
q
p
;
c) lim
n
1
ln n
n
q

k=n
p
1
k
= q p;
d) lim
n
q
n

k=p
n
1
k ln k
= ln
_
ln q
ln p
_
;
e) lim
n
n
q

k=n
p
1
k ln k
= ln
q
p
;
Solut ie. Fie (a
n
)
n1
un sir de numere reale, s
n
= a
1
+a
2
+ +a
n
, n 1 si (b
n
)
n1
un sir cu proprietatea ca sirul (s
n
b
n
)
n1
este convergent. Daca (p
n
)
n1
, (q
n
)
n1
sunt
doua siruri de numere naturale, p
n
q
n
pentru n 1, atunci
qn

k=pn
a
k
= s
qn
s
pn
+a
pn
= (s
qn
b
qn
) (s
pn
b
pn
) + (b
qn
b
pn
) +a
pn
.
De aici obt inem
lim
n
qn

k=pn
a
k
= lim
n
[(b
qn
b
pn
) +a
pn
]
n ipoteza ca limita din dreapta exista.
a) p
n
= pn, q
n
= qn, b
n
= ln n,
lim
n
_
ln qn ln pn +
1
pn
_
= ln
q
p
.
b) p
n
= p
n
, q
n
= q
n
, a
k
=
1
k
, b
n
= ln n.
Pentru c), d), e) procedam analog.
254
Problema 7.13 Fie (a
n
)
n1
si (b
n
)
n1
doua siruri de numere ntregi cu proprietatea
0 < a
n
b
n
, n 1. Sa se arate ca
lim
n
a
n
b
n
bn

k=an
e
1
k
= 1.
Solut ie. ln
_
_
a
n
b
n
bn

k=an
e
1
k
_
_
=
bn

k=an
1
k
+ ln a
n
ln b
n
=
=
_
bn

k=1
1
k
ln b
n
_

_
an

k=1
1
k
ln a
n
_
+
1
a
n
c c + 0 = 0.
Problema 7.14 Demonstrat i ca
lim
n
_
1000
_
1 +
_
2 + +

n
_
= 1757.
Solut ie. Consideram sirurile (a
n
)
n5
, (b
n
)
n5
,
a
n
=
_
1 +
_
2 + +

n, b
n
=

1 +
_
2 + +
_
n +

2n.
Se arata usor ca (a
n
) este crescator, iar (b
n
) este descrescator si a
n
< b
n
, n 5, prin
urmare
1, 7575 < a
6
< lim
n
a
n
< b
6
= 1, 7579,
deci
lim
n
_
1000
_
1 +
_
2 + +

n
_
= 1757.
Problema 7.15 Fie a, b > 0 si (x
n
)
n1
, (y
n
)
n1
doua siruri de numere reale cu pro-
prietat ile:
lim
n
x
n
n
a
= A, lim
n
y
n
n
b
= B, A, B 1.
Sa se calculeze
lim
n
(x
1
+x
2
+ +x
n
)(y
1
+y
2
+ +y
n
)
n(x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
)
.
Solut ie.
(x
1
+ +x
n
)(y
1
+ +y
n
)
n(x
1
y
1
+ +x
n
y
n
)
=
x
1
+ +x
n
n
a+1

y
1
+ +y
n
n
b+1
x
1
y
1
+ +x
n
y
n
n
a+b+1
si
lim
n
x
1
+ +x
n
n
a+1
= lim
n
x
n+1
(n + 1)
a+1
n
a+1
=
A
a + 1
,
lim
n
y
1
+ +y
n
n
b+1
=
B
b + 1
,
Siruri si serii numerice 255
lim
n
x
1
y
1
+ +x
n
y
n
n
a+b+1
= lim
n
x
n+1
y
n+1
(n + 1)
a+b+1
n
a+b+1
=
= lim
n
x
n+1
(n + 1)
a

y
n+1
(n + 1)
b
(n + 1)
a+b+1
n
a+b+1
(n + 1)
a+b
=
AB
a +b + 1
.
Limita ceruta este egala cu
a +b + 1
(a + 1)(b + 1)
.
Problema 7.16 (Transformarea Toeplitz) Fie c
n,k
: 1 k n, n 1 un sir dublu
de numere reale cu proprietat ile:
i) lim
n
c
n,k
= 0 pentru orice k N

;
ii) lim
n
n

k=1
c
n,k
= 1;
iii) exista c > 0 astfel ca
n

k=1
[c
n,k
[ c pentru orice n 1.
Atunci pentru orice sir convergent de numere reale (a
n
)
n1
, sirul (b
n
)
n1
denit prin
b
n
=
n

k=1
c
n,k
a
k
, n 1, este convergent si lim
n
b
n
= lim
n
a
n
.
Solut ie. Daca a
n
= a pentru orice n 1, atunci din ii) avem
lim
n
b
n
= a lim
n
n

k=1
c
n,k
= a.
Astfel este sucient sa consideram cazul cand sirul (a
n
)
n1
converge la zero. Pentru
m > 1 si n m avem
(1) [b
n
0[ =

k=1
c
n,k
a
k

m1

k=1
[c
n,k
[ [a
k
[ +
n

k=m
[c
n,k
[ [a
k
[
Fie > 0. Din lim
n
a
n
= 0 rezulta ca exista n
1
N astfel ca [a
n
[ <

2c
pentru n n
1
.
Sirul (a
n
)
n1
este marginit si presupunem ca [a
n
[ D, pentru orice n 1. Din i) rezulta
ca exista n
2
N astfel ca pentru n n
2
n
1
1

k=1
[c
n,k
[ <

2D
.
Punand m = n
1
n (1), obt inem
[b
n
[ D
n
1
1

k=1
[c
n,k
[ +

2c
n

k=n
1
[c
n,k
[ <

2
+

2
=
pentru n maxn
1
, n
2
. Prin urmare lim
n
b
n
= 0.
256
Problema 7.17 Sa se demonstreze c a daca n exercit iul precedent c
nk
> 0, 1 k
n, n 1, atunci pentru orice sir (x
n
) cu limita , rezulta ca si transformata sa Toeplitz,
(y
n
), are limita .
Solut ie. Fie (x
n
) cu x
n
; se poate presupune ca tot i termenii termenii sirului (x
n
)
sunt strict pozitivi. Fie C > 0; din condit ia lim
n
n

k=1
c
nk
= 1, rezulta ca exista N
1
N
astfel ncat:
n

k=1
c
nk
>
1
2
, n N
1
.
Sirul (x
n
) ind nemarginit, exista N
2
N astfel ncat x
n
2C, n N
2
. Fie N
3
=
maxN
1
, N
2
; atunci, pentru orice n N
3
, avem:
n

k=1
c
nk
x
k
=
N
3

k=1
c
nk
x
k
+
n

k=N
3
c
nk
x
k

N
3

k=1
c
nk
x
k
+C > C,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Problema 7.18 Demonstrat i ca daca lim
n
a
n
= a, a 1, atunci
lim
n
na
1
+ (n 1)a
2
+ +a
n
n
2
=
a
2
.
Solut ie. Se aplica teorema lui Toeplitz cu c
n,k
=
2(n k + 1)
n
2
sau se aplica teorema
Stolz-Cesaro de doua ori.
Problema 7.19 Daca lim
n
a
n
= a, lim
n
b
n
= b, a, b 1, atunci
lim
n
a
1
b
n
+a
2
b
n1
+ +a
n
b
1
n
= ab.
Solut ie. Daca b ,= 0, luam c
n,k
=
b
nk+1
nb
n teorema lui Toeplitz.
Daca b = 0, punand c
n,k
=
1 +b
nk+1
n
, avem
lim
n
a
1
(1 +b
n
) +a
2
(1 +b
n1
) + +a
n
(1 +b
1
)
n
= a
si t inand seama ca lim
n
a
1
+ +a
n
n
= a rezulta concluzia.
Problema 7.20 Presupunem ca lim
n
a
n
= a, a 1. Sa se calculeze:
a) lim
n
_
a
n
1
+
a
n1
2
+ +
a
1
2
n1
_
;
b) lim
n
_
a
1
1 2
+
a
2
2 3
+ +
a
m
n(n + 1)
_
;
c) lim
n
_
a
n
1

a
n1
2
+ + (1)
n1
a
1
2
n1
_
.
Siruri si serii numerice 257
Solut ie. Se obt in, aplicand teorema lui Toeplitz, rezultatele:
a) 2a; b) a; c)
2
3
a.
Problema 7.21 Determinat i mult imea punctelor limita ale sirului (a
n
)
n1
, unde:
a) a
n
=
[1 (1)
n
] 2
n
+ 1
2
n
+ 3
;
b) a
n
=
_
cos
n
3
_
n
;
c) a
n
=
2n
2
7

_
2n
2
7
_
.
Solut ie. a) a
2n
=
1
2
n
+ 3
, a
2n+1
=
2
n+1
+ 1
2
n
+ 3
. Avem lim
n
a
2n
= 0 si lim
n
a
2n+1
= 2,
deci L(a
n
) = 0, 2;
b) L(a
n
) = 1, 0, 1;
c) a
7k
= 0, a
7k+1
=
2
7
, . . . , a
7k+6
=
2
7
. Se obt ine
L(a
n
) =
_
0,
1
7
,
2
7
,
4
7
_
.
Problema 7.22 Fie (a
n
)
n1
un sir de numere reale cu proprietatea ca lim
n
(a
n+1
a
n
) =
0. Aratat i ca mult imea punctelor limit a ale lui (a
n
)
n1
este un interval nchis.
Solut ie. Fie a < b puncte limita ale sirului (a
n
)
n1
si c (a, b). Vom construi prin
recurent a un subsir (a
n
k
)
k1
avand limita c. Presupunand (a
n
k
)
k1
ales, e n
0
N astfel
ca [a
n+1
a
n
[ <
1
k
, pentru n n
0
. Din faptul ca a, b sunt puncte limita ale lui (a
n
)
n1
,
rezulta ca exista p, q N, p, q > maxn
0
, n
k
cu proprietatea ca a
p
< c < a
q
. Notam cu
n
k+1
cel mai mare indice cuprins ntre p si q astfel ca c < a
n
k+1
+ 1. Rezulta ca
[a
n
k+1
c[ [a
n
k+1
a
n
k+1
+1
[
1
k
.
Aceasta construct ie arata ca mult imea punctelor limita ale lui (a
n
)
n1
este un interval.
Fie a o extremitate a acestui interval. Exista deci un sir (x
n
)
n1
format din puncte limita
pentru sirul (a
n
)
n1
astfel ca lim
n
x
n
= a. Este sucient sa alegem un subsir (a
n
k
)
k1
astfel ca [a
n
k
x
k
[
1
k
. Avem lim
n
a
n
k
= a, ceea ce ncheie demonstrat ia.
Problema 7.23 Fie f : 1 1 o funct ie periodica cu perioada T > 0, continuan punctul
x 1. Fie (S
n
)
n1
un sir satisfacand condit iile:
(i) lim
n
S
n
= ;
(ii) lim
n
(S
n+1
S
n
) = 0.
Atunci f(x) este un punct limita al sirului (f(S
n
))
n1
.
Solut ie. Deoarece f este continua n x, exista
1
> 0 astfel ncat [t x[ <
1
implica
[f(t)f(x)[ < 1. Cum lim
n
(S
n+1
S
n
) = 0, exista N
1
N astfel ncat pentru orice n N
1
258
sa avem [S
n+1
S
n
[ <
1
. Fie k
1
N cu proprietatea ca x+k
1
T S
N
1
. Din (i) rezulta ca
exista n
1
N, n
1
N
1
, astfel ncat S
n
1
x+k
1
T < S
n
1
+1
. Avem ca [x+k
1
T S
n
1
[ <
1
si atunci [(S
n
1
k
1
T) x[ <
1
, de unde [f(S
n
1
) f(x)[ = [f(S
n
1
k
1
T) f(x)[ < 1.
Deoarece f este continua n x, exista
2
> 0 astfel ncat [t x[ <
2
implica [f(t)
f(x)[ <
1
2
. Cum lim
n
(S
n+1
S
n
) = 0, exista N
2
N astfel ncat pentru orice n N
2
sa avem [S
n+1
S
n
[ <
2
. Fie k
2
N cu proprietatea ca x + k
2
T S
max(N
2
,n
1
+1)
. Din
(i) rezulta ca exista n
2
N, n
2
max(N
2
, n
1
+ 1), astfel ncat S
n
2
x + k
2
T < S
n
2
+1
.
Avem ca [x +k
2
T S
n
2
[ <
1
si atunci [(S
n
2
k
2
T) x[ <
2
, de unde [f(S
n
2
) f(x)[ =
[f(S
n
2
k
2
T) f(x)[ <
1
2
.
Continuand procedeul de mai sus vom obt ine un sir strict crescator (n
p
)
p1
care are
proprietatea ca [f(S
np
) f(x)[ <
1
p
si trecand la limita obt inem lim
p
[f(S
np
) f(x)[ = 0,
deci sirul (f(S
np
))
p1
converge la f(x).
Problema 7.24 Fie E
n
= 1 +
1
1!
+
1
2!
+ +
1
n!
, n 1.
Demonstrat i ca:
a) 0 < e E
n
<
1
n n!
, n 1;
b) e , ;
c) lim
n
(n!e [n!e]) = 0.
Solut ie. a) E
m+n
E
n
=
1
(n + 1)!
+
1
(n +n)!
+ +
1
(n +m)!
<
<
1
(n + 1)!
_
1 +
1
n + 2
+
1
(n + 2)
2
+ +
1
(n + 2)
m1
_
<
1
(n + 1)!

n + 2
n + 1
Fixand n si facand m obt inem
e E
n

1
(n + 1)!

n + 2
n + 1
<
1
n n!
.
b) Sa presupunem ca e =
p
q
, p, q N, q ,= 0. Avem 0 < eE
q
<
1
q q!
si nmult ind
cu q! obt inem 0 < p(q 1)! q!E
q
<
1
q
, contradict ie, pentru ca (p(q 1)! q!E
q
) Z.
c) Din punctul a) rezulta ca pentru orice n 1 exista
n
]0, 1[ astfel ca
e = E
n
+

n
n n!
,
deci
[n!e] =
_
n!E
n
+

n
n
_
= n!E
n
,
deci
lim
n
(n!e [n!e]) = 0.
Problema 7.25 Sa se arate ca lim
n
nsin(2en!) = 2.
Siruri si serii numerice 259
Solut ie. Din problema 7.24 a) rezulta ca pentru orice n N exista
n+1
(0, 1) astfel
ca
e = E
n+1
+

n+1
(n + 1)(n + 1)!
.
Avem
x
n
= nsin(2en!) = nsin
_
2
_
E
n+1
+

n+1
(n + 1)(n + 1)!
_
n!
_
=
nsin
_
2
_
E
n
+
1
(n + 1)!
+

n+1
(n + 1)(n + 1)!
_
n!
_
= nsin
_
2E
n
n! +
1
n + 1
+

n+1
(n + 1)
2
_
si cum n!E
n
N obt inem
x
n
= nsin
_
2
_
1
(n + 1)!
+

n+1
(n + 1)
2
__
=
sin
_
2(
1
(n+1)!
+

n+1
(n+1)
2
)
_
2
_
1
(n+1)!
+

n+1
(n+1)
2
_
_
2
n
n + 1
+
n
n+1
(n + 1)
2
_
,
deci lim
n
= 2.
Problema 7.26 Fie (a
n
)
n1
un sir de numere reale cu proprietat ile: 0 < a
n
1 pentru
orice n 1 si lim
n
(a
1
+a
2
+ +a
n
) = .
a) Sa se arate ca pentru orice l [1, ) exista o funct ie strict crescatoare
L : N

astfel ca
lim
n
a
1
+a
2
+ +a
L(n+1)
a
1
+a
2
+ +a
L(n)
= l.
b) Sa se determine funct ia L pentru a
n
=
1

n
, n 1.
Solut ie. a) Fie s
k
= a
1
+ + a
k
, k 1. Intervalele [s
k
, s
k+1
), k 1, determina o
partit ie a intervalului [a
1
, ).
1. Daca l > 1, atunci pentru orice n 1 exista un unic k N

astfel ca l
n
[s
k
, s
k+1
)
si denim funct ia L(n) = k, deci l
n
[s
L(n)
, s
L(n)+1
). Cum l
n+1
l
n
> 1 > a
L(n)+1
rezulta
s
L(n+1)
s
L(n)+1
si atunci L(n + 1) > L(n), deci L este funct ie strict crescatoare.
Avem:
s
L(n)
l
n
< s
L(n)+1
= s
L(n)
+a
L(n)+1
< s
L(n)
+ 1
s
L(n+1)
l
n+1
< s
L(n+1)+1
din care deducem
l
n+1
l
n
<
s
L(n+1)
s
L(n)
<
l
n+1
l
n
1
,
de unde obt inem lim
n
s
L(n+1)
s
L(n)
= 1.
2. Daca l = 1, alegem L(n) = n si obt inem
lim
n
s
n+1
s
n
= 1 + lim
n
a
n+1
s
n
= 1.
3. Daca l = alegem L(n) astfel ca n
n
[s
L(n)
, s
L(n)+1
) si avem
s
L(n+1)
s
L(n)

(n + 1)
n+1
1
n
n
.
260
b) Sirul (a
n
)
n1
, a
n
= 1 +
1

2
+ +
1

n
2

n este convergent. Avem


s
L(n+1)
s
L(n)
=
a
L(n+1)
+ 2

a
L(n+1)
a
L(n)
+ 2

a
L(n)
,
lim
n
s
L(n+1)
s
L(n)
= lim
n

a
L(n+1)

a
L(n)
.
Pentru l = 1 alegem L(n) = n.
Pentru l > 1 alegem L(n) = [l
2n
].
Pentru l > 1 alegem L(n) = n
n
.
Problema 7.27 Fie a si b doua numere reale astfel ncat 0 < a < b. Denim sirurile:
a
1
=

ab, b
1
=
1
2
(a +b)
a
2
=
_
a
1
b
1
, b
2
=
1
2
(a
1
+b
1
)
. . . . . . . . .
a
n
=
_
a
n1
b
n1
, b
n
=
1
2
(a
n1
+b
n1
).
Sa se arate ca sirurile a
n
si b
n
sunt convergente si au aceeasi limita (numita media
aritmetico-geometrica a numerelor a si b).
Solut ie. Evident, din inegalitatea mediilor rezulta a
n
b
n
, n N si a < a
1
< b
1
< b.
Vom arata ca sirul (a
n
) este crescator, iar sirul b
n
este descrescator. Avem:
a
n+1
a
n
=
_
a
n
b
n
a
n
=
a
n
(b
n
a
n
)

a
n
b
n
+a
n
> 0, n N,
b
n+1
b
n
=
a
n
+b
n
2
b
n
=
a
n
b
n
2
< 0, n N.
Rezulta ca sirurile sunt convergente; daca notam L
1
= lim
n
a
n
si L
2
= lim
n
b
n
, atunci,
trecand la limita n relat ia a
n+1
=
1
2
(a
n
+b
n
), rezulta L
1
= L
2
.
Problema 7.28 Fie (x
n
) un sir de numere reale astfel ncat exista L 1 cu proprietatea:
lim
n
(2x
n+1
x
n
) = L
Sa se demonstreze ca lim
n
x
n
= L.
Solut ia 1. Fie > 0; din ipoteza, exista N() astfel ncat:
L < 2x
n+1
x
n
< L +, n N().
Siruri si serii numerice 261
Fie n N() xat si e k N; nsum and inegalitat ile:
L < 2x
n+1
x
n
< L +, n N().
2(L ) < 4x
n+2
2x
n+1
< 2(L +)
......................
2
k1
(L ) < 2
k
x
n+k
2
k1
x
n+k1
< 2
k1
(L +),
Obt inem:
(1 + 2 +... + 2
k1
)(L ) < 2
k
x
n+k
x
n
< (1 + 2 +... + 2
k1
)(L +),
sau, echivalent (mpuart ind la 2
k
):
_
1 2
k
_
(L ) < x
n+k
2
k
x
n
<
_
1 2
k
_
(L +).
Alegem acum k astfel ncat:
[2
k
x
n
[ < si [2
k
(L )[ < .
Atunci, pentru orice p n +k (alesi ca mai sus), rezulta:
L 3 < x
m
< L + 3,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Solut ia 2. Scriem
L = lim
n
(2x
n+1
x
n
) = lim
n
2
n+1
x
n+1
2
n
x
n
2
n+1
2
n
.
Din teorema Cesaro-Stolz
lim
n
2
n+1
x
n+1
2
n
x
n
2
n+1
2
n
= lim
n
2
n
x
n
2
n
= lim
n
x
n
,
deci lim
n
x
n
= L.
Problema 7.29 Fie a si b doua numere pozitive. Sa se calculeze limita sirului (x
n
) denit
de relat ia:
x
n+1
=
_
a +bx
n
, n 1, x
1
=

a.

In particular, sa se calculeze:
lim
n

1 +
_
1 +
_
1 + +

1, (n radicali).
Solut ie. Demonstram prin induct ie faptul ca (x
n
) este marginit, mai precis:
0 < x
n
<
b +

b
2
+ 4a
2
, n 1,
262
numarul
b+

b
2
+4a
2
ind solut ia pozitiva a ecuat iei x
2
bx a = 0. Evident, x
1
= a <
b+

b
2
+4a
2
; presupunand ca x
n
<
b+

b
2
+4a
2
, rezulta
x
n+1
=
_
a +bx
n
<

a +b
b +

b
2
+ 4a
2
=
b +

b
2
+ 4a
2
.
Demonstram ca x
n
este strict crescator; este evident ca:
x
2
=
_
a +b

a >

a = x
1
.
Relat ia x
n+1
> x
n
este echivalenta cu x
2
n
bx
n
a < 0. Ultima inegalitate este adevarata
deorece x
n
(0,
b+

b
2
+4a
2
).
Sirul (x
n
) este deci convergent si prin trecere la limita n relat ia de recurent a, rezulta
lim
n
x
n
=
b +

b
2
+ 4a
2
.
Problema 7.30 Sa se demonstreze formula lui Ramanujan:

1 + 2
_
1 + 3
_
1 + 4

1 +. . . = 3
Solut ie. Fie sirul de funct ii
f
1
(x) =

1 +x, f
2
(x) =
_
1 +x
_
1 + (x + 1), . . . ,
f
n
(x) =

1 +x
_
1 + (x + 1)
_
1 + + (x +n 2)
_
1 + (x +n 1) (n radicali)
Vom demonstra ca sirul (f
n
(x)) converge pentru orice x 1. Fie x 1, xat; evident,
(f
n
(x)) este crescator. Aratam n continuare ca este marginit. Evident:
f
n
(x)

x
_
x
_
. . .

x x
Pentru orice n N

si x 1, avem:
f
n
(x)

(x + 1)
_
(x + 2)
_
(x + 3) . . .
_
(x +n)

2x
_
3x
_
4x. . .
_
(n + 1)x

2x
_
4x
_
8x. . .

2
n
x =
= 2

n
k=1
k
2
k
x

n
k=1
1
2
k
4x.
Fie f(x) = lim
n
f
n
(x); din inegalitatea f(x) x, rezulta f(x) 2
1
(x + 1) si deci:
1
2
(x + 1) f(x) 4x, x 1.
Siruri si serii numerice 263

Inlocuind x cu x + 1, rezulta:
1
2
(x + 2) f(x + 1) 4(x + 1), x 1.
Trecand la limita n relat ia de recurent a si apoi ridicand la patrat, obt inem:
(f(x))
2
= 1 +xf(x + 1)
Din dubla inegalitate de mai sus rezulta
x
1
2
(x + 2) + 1 (f(x))
2
4x(x + 1) + 1
Dupa calcule simple, obt inem:
2

1
2
(x + 1) f(x) 2(x + 1)
Repetam procedeul anterior, i.e. scriem inegalitatea anterioara pentru x+1, apoi nmult im
cu x si adunam 1:
2

1
2
x(x + 2) + 1 (f(x))
2
2x(x + 2) + 1
si dupa calcule rezulta:
2

1
2
2
(x + 1) f(x) 2
1
2
(x + 1)
Iterand de n ori, rezulta:
2

1
2
n
(x + 1) f(x) 2
1
2
n1
(x + 1), n = 1, 2, 3 . . .
Trecand la limita (n ) obt inem f(x) = x + 1.

In particular, pentru x = 2, se obt ine
formula lui Ramanujan:
_
1 + 2
_
1 + 3
_
1 + 4

1 +. . . = 3.
Problema 7.31 Sa se calculeze limita sirului:
n

k=1
_
k ln
_
2k + 1
2k 1
_
1
_
.
Solut ie. Termenul general se scrie:
n

k=1
_
k ln
_
2k + 1
2k 1
_
1
_
= ln
(2n + 1)
n
1 3 5 (2n 1) e
n
=
= ln
_
2n + 1
2n
_
n
+ ln
(2n)
n
1 3 5 (2n 1) e
n
=
= ln
_
2n + 1
2n
_
n
+ ln
4
n
n
n
n!
(2n)! e
n
Primul termen tinde la
1
2
; n al doilea termen nlocuim n! si (2n)! cu expresiile core-
spunzatoare din formula lui Stirling.

In nal obt inem limita
1
2
ln

2.
264
Serii. Probleme
Sa se determine sumele seriilor:
Problema 7.32

n=1
(a + 1)(a + 2) . . . (a +n)
(b + 1)(b + 2) . . . (b +n)
, a > 0, b > a + 1.
Solut ie. Avem
a
n
=
(a + 1) . . . (a +n)
(b + 1) . . . (b +n)
= a
n1
a +n
b +n
,
din care rezulta
a
n1
(a +n) = a
n
(b +n)
sau
a
n1
(a +n) = a
n
[(a +n + 1) + (b a 1)],
deci
a
n1
(a +n) a
n
(a +n + 1) = (b a 1)a
n
.
Suma primilor termeni ai seriei este
S
n
=
n

k=1
a
k
=
1
b a 1
n

k=1
(f(n 1) f(n)) =
=
1
b a 1
(f(0) f(n)) =
1
b a 1
(a
0
a a
n
(a +n + 1)) =
=
1
b a 1
_
a
2
b
(a + 1)
(a + 2) . . . (a +n + 1)
(b + 1) . . . (b +n)
_
.
Deci
lim
n
S
n
=
a
2
b(b a 1)
(a + 1) lim
n
(a + 2) . . . (a +n + 1)
(b + 1) . . . (b +n)
.
Ultima limita o determinam astfel:
(a + 2) . . . (a +n + 1)
(b + 1) . . . (b +n)
=
=
1
_
1 +
b a 1
a + 2
__
1 +
b a 1
a + 2
_
. . .
_
1 +
b a 1
a +n + 1
_ <
<
1
b a 1
a + 2
+
b a 1
a + 3
+ +
b a 1
a +n + 1
=
=
1
b a 1

1
1
a + 2
+
1
a + 3
+ +
1
a +n + 1
care are limita zero caci seria

n=2
1
a +n
este divergenta (comparand-o cu seria armonica).
Deci

n=1
a
n
=
a
2
b(b a 1)
.
Siruri si serii numerice 265
Problema 7.33

n=1
1
n

k=1
k
3
.
Solut ie.
n

k=1
k
3
=
n
2
(n + 1)
2
4
. Avem S
n
=
n

p=1
4
p
2
(p + 1)
2
=
= 4
n

p=1
_
2
_
1
p

1
p 1
_
+
1
p
2
+
1
(p + 1)
2
_
=
= 8
_
1
1
n + 1
_
+ 4
_
1 +
1
(n + 1)
2
+ 2
_
1 +
1
2
2
+ +
1
n
2
__
lim
n
S
n
= 4 + 8 lim
n
_
1 +
1
2
2
+ +
1
n
2
_
= 4 +
4
3

2
(suma seriei

n=1
1
n
2
este

2
6
).
Problema 7.34

n=1
_
a + 2
n
2
n+1
_
, a 1.
Solut ie. Este cunoscuta identitatea:
_
a +
1
2
_
= [2a] [a], a 1.
Avem
a
n
=
_
a + 2
n
2
n+1
_
=
_
a
2
n
_

_
a
2
n+1
_
,
S
n
=
n

k=1
a
k
= [a]
_
a
2
n+1
_
si
S
n
=
_
[a], daca a 0
[a] + 1, daca a < 0.
Problema 7.35

n=1
1
2
n
tg
a
2
n
, a 1
_
2
n
_

2
+k
_
[ k, n Z
_
.
Solut ie. Avem identitatea tg x = ctg x 2ctg 2x si
a
n
=
1
2
n
tg
a
2
n
=
1
2
n
_
ctg
a
2
n
2ctg
a
2
n1
_
=
=
1
2
n
ctg
a
2
n

1
2
n1
ctg
a
2
n1
.
S
n
=
n

k=1
a
k
=
1
2
n
ctg
a
2
n
ctg a,
lim
n
S
n
= ctg a + lim
n
1
2
n
tg
a
2
n
= ctg a +
1
a
.
266
Problema 7.36

n=0
(1)
n
cos
3
3
n
a
3
n
, a 1.
Solut ie. Avem identitatea 4 cos
3
x = cos 3x + 3 cos x din care:
cos
3
3
n
a
3
n
=
1
4
_
cos 3
n+1
a
3
n
+
cos 3
n
a
3
n1
_
Suma primilor n termeni este
S
n
=
1
4
_
3 cos a + (1)
n
cos 3
n+1
a
3
n
_
si
lim
n
S
n
=
3
4
cos a,
care este suma seriei.
Problema 7.37

n=0
arctg
2
n
1 + 2
2n+1
.
Solut ie.
arctg 2x = arctg x + arctg
x
1 + 2x
2
,
din care
arctg
2
n
1 + 2
2n+1
= arctg 2
n+1
arctg 2
n
.
S
n
=
n

k=0
(arctg 2
k+1
arctg 2
k
) = arctg 2
n+1
arctg 1 = arctg 2
n+1
lim
n
S
n
=

2


4
=

4
.
Problema 7.38

n=3
arctg
3
n
2
n 1
.
Solut ie. Avem identitatea:
arctg a + arctg b =
_

_
arctg
a +b
1 ab
, daca ab < 1
+ arctg
a +b
1 ab
, daca ab > 1
a
n
= arctg
3
n
2
n 1
= arctg
3
1 +n
2
n 2
=
= arctg
(n + 1) (n 2)
1 + (n + 1)(n 2)
= arctg (n + 1) arctg (n 2).
S
n
=
n

k=3
(arctg (k + 1) arctg (k 2)) =
= arctg (n + 1) + arctg n + arctg (n 1) arctg 1 arctg 2 arctg 3.
lim
n
S
n
= 3

2


2
(arctg 2 + arctg 3) =
= 3

2


4

_
+ arctg
2 + 3
1 2 3
_
= 3

2


4
+

4
=

2
Siruri si serii numerice 267
Problema 7.39

n=1
(1)
n+1
n
.
Solut ie. S
2n
=
_
1 +
1
2
+ +
1
2n
_
2
_
1
2
+
1
4
+ +
1
2n
_
=
=
_
1 +
1
2
+ +
1
2n
ln 2n
_

_
1 +
1
2
+ +
1
n
ln n
_
+ ln 2n ln n =
= c
2n
c
n
+ ln 2,
unde c
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
. Sirul (c
n
)
n
este convergent la constanta lui Euler c si atunci
lim
n
S
2n
= c c + ln 2 = ln 2
Analog
S
2n+1
= S
2n
+
1
2n + 1
ln 2
deci

n=1
(1)
n+1
n
= ln 2.
Problema 7.40 1 +
1
3
+ +
1
2p 1

1
2

1
4

2
2q
+
1
2p + 1
+
+
1
2p + 3
+ +
1
4p 1

1
2q + 2

1
2q + 4

1
4q
+. . . ,
unde p, q N.
Solut ie. Notam cu S(p, q) suma seriei,
a
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
si c
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
ln n,
sirul (c
n
)
n
ind convergent la constanta lui Euler c. Suma primilor n(p + q) termeni ai
seriei este
S
n
(p +q) = 1 +
1
3
+ +
1
2p 1
+
1
2p + 1
+ +
2
2np 1

_
1
2
+
1
4
+ +
1
2q
+
1
2q + 2
+ +
1
2nq
_
=
= a
2np

_
1
2
+
1
4
+ +
1
2p
+ +
1
2np
_

1
2
_
1 +
1
2
+ +
1
q
+
1
q + 1
+ +
1
nq
_
=
= a
2np

1
2
a
np

1
2
a
nq
= c
2np
+ ln(2np)
1
2
(c
np
+ ln(np))
1
2
(c
nq
+ ln(nq)) =
= c
2np

1
2
c
np

1
2
c
nq
+
1
2
ln
4n
2
p
2
npnq
.
268
Trecand la limita obt inem:
S(p, q) = c
1
2
c
1
2
c +
1
2
ln
4p
q
=
1
2
ln
4p
q
Observat ie. 1) Daca q = 4p, atunci S(p, q) = 0, de exemplu
1
1
2

1
4

1
6

1
8
+
1
3

1
10

1
12

1
14

1
16
+ = 0.
Cum
4p
q
[ p, q N

+
, mult imea ln
4p
q
[ p, q N

este densa n 1, deci pentru


orice l 1 si pentru orice > 0 se poate alege p, q N

astfel ca l < S(p, q) < l +.


2)

In seria semiconvergenta

n1
(1)
n+1
n
s-a permutat ordinea termenilor astfel ncat s-a obt inut o serie convergenta, dar cu o alta
suma. Astfel s-a exemplicat teorema lui Riemann referitoare la serii semiconvergente.
Problema 7.41

n=1
(1)
n
ln n
n
.
Solut ie. Sirul cu termenul general
x
n
=
ln 2
2
+
ln 3
3
+ +
ln n
n

ln
2
n
2
este convergent si notam limita sa cu l. Avem:
S
2n
=
2n

k=1
(1)
k
ln k
k
=
=
ln 1
1
+
ln 2
2

ln 3
3
+
ln 4
4

ln(2n 1)
2n 1
+
ln 2n
2n
=
=
_
ln 1
1
+
ln 2
2
+
ln 3
3
+
ln 4
4
+ +
ln(2n 1)
2n 1
+
ln(2n)
2n
_
+
+2
_
ln 2
2
+
ln 4
4
+ +
ln(2n)
2n
_
=
= x
2n
+x
n
+ ln 2
_
1 +
1
2
+ +
1
n
ln n
_

(ln 2)
2
2
lim
n
S
2n
= l +l + ln 2 c
(ln 2)
2
2
= ln 2
_
c
ln 2
2
_
unde c = lim
n
_
1 +
1
2
+ +
1
n
ln n
_
este constanta lui Euler.
Problema 7.42

n=1
(1)
n1
1
n + 1
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
.
Siruri si serii numerice 269
Solut ie. Aratam ca seria

n=1
(1)
n1
2
n + 1
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
este produsul Cauchy
al seriei

n=1
(1)
n1
1
n
cu ea nsasi. Termenul general al produsului este
c
n
= (1)
n1
_
1
1 n
+
1
2(n 1)
+ +
1
n 1
_
dar
1
k(n + 1 k)
=
1
n + 1
_
1
k
+
1
n k + 1
_
,
deci
c
n
= (1)
n
2
n + 1
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
.
Deoarece seria produs este o serie alternanta iar sirul
1 +
1
2
+ +
1
n
n + 1
este descrescator
spre zero, conform criteriului lui Leibniz, seria produs este convergenta si atunci suma ei
este
S =
_

n=1
(1)
n1
1
n
_
2
= (ln 2)
2
.
Problema 7.43

n=0
(1)
n
F
n
F
n+1
, unde F
0
= F
1
= 1, F
n+1
= F
n
+ F
n1
, n 1 (sirul lui
Fibonacci).
Solut ie. Pentru matricea A =
_
1 1
1 0
_
,
A
n+1
= A
n
+A
n1
si A
n+1
=
_
F
n+1
F
n
F
n
F
n1
_
,
det(A
n+1
) = (det A)
n+1
,
deci
F
n1
F
n+1
F
2
n
= (1)
n+1
, n 1.
Suma primilor n termeni ai seriei este
S
n
=
n

k=0
(1)
k
F
k
F
k+1
= 1
n

k=1
F
k1
F
k+1
F
2
k
F
k
F
k+1
=
= 1
n

k=1
_
F
k1
F
k

F
k
F
k+1
_
= 1
F
0
F
1
+
F
n
F
n+1
=
F
n
F
n+1
din expresia lui F
n
=
1

5
_
_
_
1 +

5
2
_
n+1

_
1

5
2
_
n+1
_
_
rezulta
lim
n
S
n
=
2
1 +

5
=

5 1
2
.
270
Problema 7.44 Fie F
n
sirul lui Fibonacci: F
0
= F
1
= 1, F
n+1
= F
n
+F
n1
, n 1 si e

n
=

n
k=0
F
2
k
. Sa se calculeze suma seriei:

n0
(1)
n

n
.
Solut ie. Vom presupune cunoscute relat iile (se pot demonstra prin induct ie):
F
n
=
1

5
_
_
_
1 +

5
2
_
n+1

_
1

5
2
_
n+1
_
_
, n 0 (1)
F
n1
F
n+1
F
2
n
= (1)
n+1
, n 1. (2)
Din denit ia lui F
k
rezulta:
F
k+1
F
k
= F
2
k
+F
k1
F
k
, k 1.

Insumand egalitat ile de mai sus pentru k = 1, 2, . . . , n, obt inem

n
= F
n+1
F
n
, n 0. (3)
Din relat iile (2) si (3) obt inem:
S
n
=
n

k=0
(1)
k

k
=

k=0
n
(1)
k
F
k
F
k+1
= 1
n

k=1
F
k1
F
k+1
F
2
k
F
k
F
k+1
=
= 1
n

k=1
_
F
k1
F
k

F
k
F
k+1
_
=
F
n
F
n+1
.
Aplicand acum (1), obt inem suma seriei:

n0
(1)
n

n
=
2
1 +

5
.
Problema 7.45

n=1
arctg
1
F
2n
, unde (F
n
)
n
este sirul lui Fibonacci.
Solut ie. Din problema anterioara avem relat ia
F
n1
F
n+1
F
2
n
= (1)
n+1
n care nlocuim unul din F
n
cu F
n+1
F
n1
si obt inem:
F
n1
F
n+1
F
n
(F
n+1
F
n1
) = (1)
n+1
sau
F
n1
(F
n+1
+F
n
) F
n
F
n+1
= (1)
n+1
sau
F
n1
F
n+2
F
n
F
n+1
= (1)
n+1
Avem
arctg
1
F
2n+1
arctg
1
F
2n+2
= arctg
F
2n+2
F
2n+1
F
2n+1
F
2n+2
+ 1
=
Siruri si serii numerice 271
= arctg
F
2n
F
2n
F
2n+3
= arctg
1
F
2n+3
,
deci
arctg
1
F
2n+1
arctg
1
F
2n+3
= arctg
1
F
2n+2
Adunand relat iile de la n = 1 obt inem:
n+1

k=1
arctg
1
F
2k
= arctg
1
F
1
arctg
1
F
2n+3
Trecand la limita rezulta

n=1
arctg
1
F
2n
= arctg
1
F
1
=

4
.
Problema 7.46 Fie (x
n
)
n
un sir de numere reale astfel ncat exista P (0, ) cu
proprietatea:
lim
n
((x
1
+ 1)(x
2
+ 1) (x
n
+ 1)) = P.
Sa se calculeze suma seriei

n1
x
n
(x
1
+ 1)(x
2
+ 1) (x
n
+ 1)
.
Solut ie. Descompunem termenul general al seriei:
x
n
(x
1
+ 1)(x
2
+ 1) (x
n
+ 1)
=
x
n
+ 1 1
(x
1
+ 1)(x
2
+ 1) (x
n
+ 1)
=
=
1
(x
1
+ 1)(x
2
+ 1) (x
n1
+ 1)

1
(x
1
+ 1)(x
2
+ 1) (x
n
+ 1)
.
Rezulta pentru sirul sumelor part iale al seriei date formula:
S
n
= 1
1
(x
1
+ 1)(x
2
+ 1) (x
n
+ 1)
,
deci suma seriei este 1 P
1
(cu convent ia
1
= 0).
Problema 7.47 Sa se studieze convergent a seriei

n1
n!
_
a
n
_
n
, a > 0.
Solut ie. Se aplica criteriul raportului:
lim
n
x
n+1
x
n
= lim
n
a
_
n
n + 1
_
n
=
a
e
Daca a < e, atunci seria este convergenta; daca a > e, atunci seria este divergenta. Pentru
a = e, aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
= lim
n
n
__
n + 1
n
_
n
1
e
1
_
=
272
= n
__
1 +
1
n
_
n
1
e
1
_
=
1
e
lim
n
_
1 +
1
n
_
n
e
1
n
.
Ultima limita se calculeaza aplicand regula lui LHopital:
lim
x0
(1 +x)
1
x
e
x
= lim
x0
(1 +x)
1
x
1
[x (1 +x) ln(1 +x)]
x
2
=
e
2
;
rezulta ca seria este divergenta.
Problema 7.48 Sa se studieze convergent a seriei

n2
1
n
p
ln
q
n
, p > 0, q > 0.
Solut ie. Daca p > 1, se aplica criteriul comparat iei: seria converge pentru orice q > 0
deoarece
1
n
p
ln
q
n

1
n
p
.
Daca p = 1, se aplica criteriul integral: seria converge daca si numai daca q > 1.
Daca p < 1 se aplica criteriul de condensare: seria are aceeasi natura cu seria cu termenul
general
1
n
q
2
n(p1)
ln
q
2
, care este divergenta pentru orice q > 0 (se poate aplica criteriul
raportului).
Problema 7.49 Fie (a
n
)
n
un sir de numere reale si e, pentru orice x 1, seria

n1
an
n
x
.
Sa se demonstreze ca daca seria data converge pentru x = x
0
, atunci ea converge pentru
orice x x
0
.
Solut ie. Vom aplica criteriul lui Abel; seria data se scrie:

n1
a
n
n
x
=

n1
a
n
n
x
0

1
n
xx
0
Sirul
1
n
xx
0
este monoton (descrescator) si marginit, iar seria

n1
an
n
x
0
este convergenta.
Problema 7.50

In seria convergenta:

n1
(1)
n+1
n
= 1
1
2
+
1
3

1
4
+
sa se permute ordinea termenilor astfel ncat sa se obt ina o serie convergenta, dar cu o
alta suma.
Solut ie. Seria

n1
(1)
n+1
n
este convergenta si suma sa este ln 2. Fie deci:
1
1
2
+
1
3

1
4
+ = ln 2

Inmult ind egalitatea de mai sus cu


1
2
, rezulta:
1
2

1
4
+
1
6

1
8
+ =
1
2
ln 2
Siruri si serii numerice 273

Insumam acum cele doua egalitat i grupand termenii astfel:


1 +
_

1
2
+
1
2
_
+
1
3
+
_

1
4

1
4
_
+
1
5
+
_

1
6
+
1
6
_
+
1
7
+
+
_

1
8

1
8
_
+
1
9
+
_
1
10

1
10
_
+
1
11
+ =
3
2
ln 2.
Seria de mai sus este (dupa efectuarea calculelor din paranteze):
1 +
1
3

1
2
+
1
5
+
1
7

1
4
+
1
9
+
1
11
=
3
2
ln 2,
si este o permutare a seriei init iale.
Observat ie. Solut ia problemei se poate obt ine folosind cazul particular al problemei
7.40 pentru p = 2, q = 1.
Problema 7.51 Sa se precizeze natura seriilor:
a)

n=1
n
n2
e
n
n!
b)

n=1
n
n
e
n
n!
.
Solut ie. a)
a
n+1
a
n
=
_
1 +
1
n
_
n2
e
<
e
e
_
1 +
1
n
_
2
=
1
(n + 1)
2
1
n
2
=
b
n+1
b
n
Folosind criteriul de comparat ie C9 pentru seria convergenta

n=1
1
n
2
, rezulta ca seria
este convergenta.
b)
a
n+1
a
n
=
_
1 +
1
n
_
n
e
>
_
1 +
1
n
_
n
_
1 +
1
n
_
n+1
=
1
n + 1
1
n
.
Folosind criteriul de comparat ie C9 pentru seria divergenta

n=1
1
n
rezulta ca seria este
divergenta.
Problema 7.52 Fie

n=1
a
n
o serie convergenta cu termeni pozitivi. Sa se arate ca seria

n=1
n

a
1
a
2
. . . a
n
este convergenta si are loc inegalitatea:

n=1
n

a
1
a
2
. . . a
n
< e

n=1
a
n
(T. Carleman)
274
Solut ie. (G. Polya) Denim numerele c
1
, c
2
, . . . , c
n
, . . . prin relat iile c
1
c
2
. . . c
n
= (n+
1)
n
pentru orice n N

. Avem

n=1
n

a
1
a
2
. . . a
n
=

n=1
n

a
1
c
1
a
2
c
2
a
n
c
n
n + 1
()

n=1
a
1
c
1
+a
2