Sunteți pe pagina 1din 302

Conceptul de prevenire a incendiilor pag.5 1.Argumentarea conceptului de prevenire a incendiilor pag.5 2.Formele muncii de prevenire a incendiilor ` pag.

6 Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pag.8

1.Continut,scop,obiective si elemente componente pag.8 2.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor intr-o unitate pag.8 3.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca

pag.8

Unitati de masura,greutati volumetrice,formule matematice si specifice activitatilor de prevenire si stingere a incendiilor pag.9 1.Marimi si unitati de masura pag.9 2.Greutati volumetrice specifice pag.10 3.Arii si volume pag.12 4.Valorile unor marimi din caldura,mecanica,electricitate,chimie si hidraulica,folositoare pompierilor pag.13 Procese de oxidare si arderi pag.21

1.Oxidarea pag.21 2.Arderea pag.22 3.Aprinderea pag.23 4.Autoaprinderea pag.23 5.Inflamarea pag.24 6.Autoinflamarea pag.25 7.Explozia pag.26 8.Rabufnirea pag.26 9.Substante cu actiune reciproca Incendiul si dezvoltarea lui

pag.26

pag.27

1.Viteza de arderepag.27 2.Evolutia si temperatura incendiului.Produsele de ardere pag.28 3.Propagarea incendiului,schimbul de gaze si ventilarea spatiilor incendiate Aprecierea pericolului de incediu pag.32

pag.30

1.Pericolul de incendiu pag.32 2.Parametrii pericolului de incendiu pag.33 3.Punctele vitale vulnerabile la incendiu pag.34 4.Clasificarea materialelor si substantelor depozitate dupa clasa de periculozitate pag.35 Gaze industriale cu pericol de incendiu pag.37

1.Hidrogenul pag.37 2.Oxigenul pag.37 3.Metanul pag.38 4.Acetilena pag.38 5.Amoniacul pag.38 6.Clorul pag.39 7.Gaze petroliere lichefiate

pag.39

Pericolul de incendiu si explozie al principalelor prafuri combustibilepag.40 1.Factori care influenteaza aprinderea prafurilor si pulberilor combustibile pag.40 2.Praful si pulberea de carbine pag.44 3.Praful de lemn pag.45 4. Praful de zahar pag.45 5.Praful de cereale si faina pag.46 6.Praful de amidon pag.46 7.Praful de materiale plastice pag.46 8.Praful de textile pag.47 9.Negrul de fum pag.47 10.Praful de sulf pag.47 11.Prafuri si pulberi combustibile folosite in industria chimica si farmaceutica pag.48 12.Combaterea exploziilor de prafuri combustibile pag.48 Principalele pulberi (prafuri) de metale combustibile pag.48 1.Combustibilitatea metalelor pag.48 2.Pericolul de incendiu si explozie a pulberilor metalice pag.50 3.Pulberea (praful) de aluminiu pag.51 4.Pulberea (praful) de magneziu pag.52 5.Pulberea (praful) de titan pag.53 6.Pulberea (praful) de zirconium pag.53 7.Pulberea (praful) de zinc pag.53 8.Pulberea (praful) de nichel pag.54 9.Pulberea (praful) de fier pag.54 10.Pulberea (praful) de uranium pag.54 11.Pulberea (praful) de cupru pag.54 12.Pulberea (praful) de tantal pag.54 13.Stingerea incendiilor de pulberi metalice pag.54 Procese chimice cu pericol de incendiu pag.55

1.Procese de descompunere termica pag.56 2.Procese de oxidare pag.56 3.Procese de hidrogenare pag.56 4.Procese de hidroformilare pag.57 5.Procese de clorurare pag.57 6.Procese de polimerizare pag.57 7.Procese de dezalchilare pag.57 8.Procese de aditie la acetilenapag.57

9.Procese de nitrare pag.58 10.Procese de sulfonare pag.58 Amplasarea instalatiilor electrice in functie de categoriile de medii si protectia echipamentelor electrice pag.58 1.Categoriile de medii in functie de pericolul de incendiu (P. 118/1983) pag.58 2.Categoriile de incaperi,spatii sau zone in functie de mediu mediu normal (I.7) pag.59 3.Categoriile de medii cu pericol de explozie (I.D 17) pag.59 4.Categoriile de medii in functie de pericolul de electrocutare (STAS 8275-87) pag.59 5.Protectia antiexploziva pag.60 Instalatii automate de semnalizare a incendiilor pag.63 pag.66

1.Detectoare de incendiu pag.63 2.Alegerea si amplasarea detectoarelor de incendiu 3.Centrale de semnalizare a incendiilor pag.67 4.Butoane de semnalizare pag.68

Instalatii de protectie a constructiilor contra trasnetului pag.68 1.Factorii atmosferici care influenteaza incendiul pag.68 2.Pericolul de incendiu si explozie creat de trasnet pag.70 3.Criterii de prevedere si amplasare a instalatiilor contra trasnetului pag.71 4.Compunerea instalatiilor de paratrasnete pag.71 5.Instalatii de protectie montate pe constructii contra efectelor directe ale trasnetului pag.72 6.Instalatii de protectie montate independent de constructii contra efectelor directe ale trasnetului pag.73 7.Instalatii de protectie contra efectelor secundare ale trasnetului pag.73 8.Protectia contra descarcarilor laterale pag.74 9.Protectia contra descarcarilor electrice atmosferice in mediul rural pag.74 10.Calculul zonei de protectie contra indendiilor pag.75 11.Prizele de pamint pag.75 Rezistenta la foc a materialelor de constructii si a cladirilor pag.76

1.Notiuni privind principalele proprietati fizico-mecanice ale materialelor,conexe modului de comportare la foc pag.76 2.Combustibilitatea si rezistenta la foc a materialelor si elementelor de constructie.Determinarea gradului de rezistenta la foc al constructiilor pag.83 3.Elemente de compartimentare a constructiilor impotriva incendiilor pag.84 4.Metode pentru determinarea incombustibilitatii,combustibilitatii,propagarii flacarilor,puterii calorice si rezistentei la foc a materialelor si elementelor de constructii pag.87 5.Ignifugarea materialelor combustibile din lemn si textile utilizate in constructii pag.90

Combustibilitatea materialelor plastice

pag.93

1.Parametrii pericolului de incendiu pag.93 2.Caracteristicile de ardere a principalelor materiale plastice pag.93 Instalatii speciale de stingere pag.94 pag.94

1.Clasificarea instalatiilor de stingere a incendiilor 2.Instalatii de hidranti pag.95 3.Instalatii de sprinklere pag.96 4.Instalatii de drencere pag.97 5.Instalatii de apa pulverizata pag.98 6.Instalatii de spuma pag.98 7.Instalatii de gaze inerte pag.101 8.Instalatii cu pulberi stingatoare pag.102 9.Instalatii cu abur pag.102 10.Instalatii cu haloni pag.102 Cauzele tehnice ale incendiilor pag.102 Reguli generale de prevenire si stingere a incendiilor

pag.106

1.Reglementarea folosirii focului deschis si fumatului pag.106 2.Reguli privind lucrarile de sudare si taiere a metalelor pag.107 3.Reguli privind instalatii electrice pag.108 4.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire pag.109 5.Reguli privind efectuarea unor lucrari cu lichide combustibile la vopsire pag.110 6.Reguli privind depozitarea materialelor si substantelor combustibile pag.111 7.Reguli privind evacuarea in caz de incendiu.Limitarea si stingerea incendiilor pag.112 Controlul pentru asigurarea prevenirii si stingerii incendiilor a instalatiilor din constructii pag.113 1.Controlul instalatiilor electrice interioare pag.113 2.Controlul motoarelor electrice pag.115 3.Controlul iluminatului de sigurantapag.116 4.Controlul iluminatului de panica pag.116 5.Controlul iluminatului de avarie pag.116 6.Controlul in vederea inlaturarii electricitatii statice pag.116 7.Controlul instalatiilor de detectare automata a instalatiilor pag.117 8.Controlul unei instalatii de protectie contra trasnetuluipag.118 9.Controlul instalatiilor si mijloacelor de incalzire pag.118 10.Controlul instalatiilor de ventilatie pag.119 11.Controlul instalatiilor si mijloacelor de stingere a incendiilor pag.119 Clasificarea,cercetarea,evidenta si raportarea incendiilor pag.121

1.Clasificarea incendiilor pag.121 2.Cercetarea cauzelor incendiilor pag.122 3.Evidenta si raportarea incendiilor pag.127 Propagarea si evacuarea fumului si gazelor din cladiri 1.Pericolul prezentat de fum pag.127 2.Mecanismul de propagare a fumului in cladiri pag.127 3.Evacuarea fumului si gazelor fierbinti pag.128 Evacuarea si salvarea persoanelor din cladiri 1.Evacuarea persoanelor 2.Salvarea persoanelor pag.129 pag.130 pag.131 pag.131 pag.129 pag.127

Alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor

1.Notiuni de hidrostatica si de miscare a lichidelor in conducte 2.Inaltimea de aspiratie pag.133 3.Lovitura de berbec (socul hidraulic) pag.134 4.Jeturi de apa.Forta de reactie a tevilor pag.135 5.Retele exterioare de distributie pag.136

Metodologia controlului tehnic de specialitate al activitatilor de prevenire si stingere a incendiilor pag.137 1.Pregatirea controlului pag.137 2.Executarea controluluipag.137 3.Finalizarea controlului tehnic

pag.140 pag.141

Procedee de intrerupere a procesului de ardere Substante de stingere pag.141

1.Substante de stingere prin racire pag.141 2.Substante de stingere prin izolare pag.143 3.Substante folosite la reducerea continutului maxim de oxigen 4.Substante de stingere prin inhibitie chimica pag.145 Pompe si aparate folosite la stingerea incendiilor pag.145 1.Pompe cu piston pag.145 2.Pompe centrifuge pag.146 3.Pompe de vid pag.147 4.Ejectoare pag.147 5.Hidrofoare pag.145

pag.144

Manometre,barometre si debimetre 1.Manometre 2.Barometre 3.Debimetre pag.148 pag.148 pag.149

pag.148

Stingatoare de incendiu pag.149 1.Stingatoare de incendiu portative cu pulbere (P)pag.149 2.Stingatoare de incendiu portative cu dioxid de carbon (G) pag.149 3.Stingatoare de incendiu portative cu spuma chimica (SC) si apa pulverizata (AP) pag.150 4.Stingatoare de incendiu transportabile cu pulbere (P), cu spuma chimica (SC) si apa pulverizata (AP) pag.150 5.Domeniul de utilizare al stingatoarelor in raport cu clasele de incendiu si culorile de marcare pe etichetele stingatoarelor pag.151 6.Ariile maxime protejate si distantele maxime de amplasare a stingatoarelor in raport cu pericolul de incendiu pag.151 7.Determinarea capacitatii de stingere a stingatoarelor pe focare tip (STAS 11959/3-83) pag.151 8.Verificare si intretinerea stingatoarelor pag.153 Masini si utilaje de stingere a incendiilor pag.155

1.Simboluri utilizate pentru denumirea masinilor si utilajelor de stingere a incendiilor pag.155 2.Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagul Rosu SR 101,104,104/211 si 132 pag.155 3.Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagul Rosu SR 114 pag.156 4.Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip ROMAN pag.157 5.Autospeciale de stingere a incendiilor cu praf si azot pag.159 6.Autospeciale de stingere a incendiilor cu jet de gaze pag.160 7.Autospeciale pentru evacuarea fumului si gazelor la incendii si iluminat pag.161 8.Autoscari mecanice pag.162 9.Nave maritime si fluviale de stins incendii pag.162 10.Trenuri de stins incendii pag.163 11.Motopompe pentru stingerea incendiilor pag.163 12.Generatoare de spuma usoara pag.164 13.Tunuri de apa si spuma pag.164 14.Masini usoare si alte utilaje pentru interventii la incendii pag.165 Alimentarea cu apa a masinilor de incendiu 1.Alimentarea directa cu apa pag.165 2.Alimentarea in releu cu apa pag.165 3.Alimentarea in naveta cu apa pag.166 pag.165

4.Alimentarea mixta cu apa

pag.166 pag.166

Dotarea cu mijloace de prevenire si stingere a incendiilor

1.Criterii generale de dotare pag.166 2.Instalatii pentru alarmare,avertizare,semnalizare si stingere a incendiilor pag.167 3.Instalatii de stingere a incendiilor pag.168 4.Masini de stingere a incendiilor pag.170 5.Mijloace de protectie si salvare pag.171 Organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor 1.Cerinte si masuri tehnico-organizatorice pag.172 2.Stabilirea conceptiei de interventie la incendii pag.173 3.Organizarea interventiei la calamitati naturale pag.174 1.Conceptul de prevenire a incendiilor 1.ARGUMENTAREA CONCEPTULUI DE PREVENIRE A INCENDIILOR 1.1.FENOMENUL ASUPRA CARUIA SE ACTIONEAZA INCENDIUL este procesul care intruneste concomitent urmatoarele trei conditii: - este o combustie (ardere) rapida ce se dezvolta (propaga) fara control in timp si spatiu; - pune in pericol viata oamenilor si animalelor si/sau distruge bunuri materiale; - implica actionarea prin metode,procedee,mijloace si substante de stingere adecvate in vederea intreruperii procesului de ardere si pentru lichidarea consecintelor acestuia. 1.2.SCOPURI Scopurile prevenirii incendiilor sunt: 1)Fundamental.PREVENIREA INCENDIILOR,care se realizeaza printr-un complex de actiuni si masuri organizatorice,tehnice,de informare,instruire si educare,precum si de asigurare materiala destinate sa preintimpine izbucnirea si propagarea incendiilor,sa creeze conditii pentru salvarea operativa a oamenilor si bunurilor,semnalizarea,anuntarea si stingerea eficienta a incendiilor. 2) Prioritar.PREVENIREA SI INLATURAREA STARILOR DE PERICOL SI A CAUZELOR POTENTIALE DE INCENDIU,actionind asupra urmatoarelor elemente: - sursele de aprindere (energie); - mijloace care produc surse de aprindere; - substantele si materialele combustibile care se pot aprinde; - imprejurarile determinate si favorizate; - conditiile generatoare de explozii,avarii,accidente si ale elemente care pot fi urmate de incendii. 3)Tranzitoriu.REDUCEREA PERICOLULUI DE INCENDIU PRIN pag.172

- diminuarea surselor potenstiale de aprindere; - reducerea cantitatilor de substante si materiale combustibile,indeosebi a celor cu combustibilitate si periculozitate ridicate; - eliminarea unor imprejurari care concura la izbucnirea incendiilor; - imbunatatirea conditiilor de evacuare in caz de incendiu a persoanelor,animalelor si bunurilor; - restringerea posibilitatilot de propagare si dezvoltare a incendiilor; - suplimentarea cantitativa a mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor sau sporirea eficientei acestora; - intensificarea informarii si instruirii specifice a personalului; - intarirea controlului si autocontrolului. 1.3.SFERA DE ACTIVITATE Sfera de activitate cuprinde intreg teritoriul tarii: personalul incadrat (angajat) in munca,tineretul,copii si ceilalti cetateni,unitatile economice (industriale,agricole,comerciale,de mica productie,de transport,silvice etc.) si unitatile social-culturale (proprietatile de stat,cooperatista,participative,particulara,mixta,gospodariile populatiei si celelalte bunuri ale cetatenilor). 1.4.FORTELE PRINCIPALE PARTICIPANTE In functie de urgenta aceste forte pot fi: - conducerile administrative ale unitatilor economice si social culturale si unele comisii pe domenii de pe linga acestea; - primariile si unele comisii pe domenii de pe linga acestea; - compartimentele de prevenire si stingere a incendiilor din unitatile economice si social-culturale si din localitate,avind ca organisme specializate: comisiile de aparare impotriva incendiilor,formatiile civile de pompieri ,cadrele tehnice special incadrate (angajate) ori desemnate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingere a incendiilor; - unitatile militare de pompieri; - asociatiile pompierilor; - mijloace de informare in masa: televiziunea,radioul,presa,filmul,etc.; - institutiile de invatamint si cultura; - organizatiile de masa si obstesti (sindicate,tineret,femei etc.); - organizatiile ecologistice si de protectie a mediului; - organele cu competente legale si in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (procuratura,justitia,politia etc.); - inspectiile de stat specializate care desfasoara activitati conexe prevenirii si stingerii incendiilor; - unitatile armatei si altor forte de aparare cu care se coopereaza in situatiile prevazute de lege. 1.5. ESENTA CONCEPTULUI Aceasta consta in urmatoarele:

- evidentiaza importanta activitatii de prevenire a incendiilor ca o componenta a conceptului general de aparare a vietii,avutiei poporului si bunurile personale; - subliniaza prioritatea masurilor de prevenire a incendiilor,care pot avea consecinte negative grave; - cere utilizarea de forme,cai si metode specifice de lucru cu character democratic; - implica folosirea judicioasa si eficienta a fortelor,fondurilor si mijloacelor; - imbina interesele generale ale poporului,ale colectivelor si grupurilor cu cele individuale ale fiecarui cetatean; - impune respectarea legilor tarii; 1.6.PRINCIPIILE DE LUCRU DE BAZA Principiile de lucru de baza sunt urmatoarele: - de drept (legalitatii); - autoapararii; - prioritati immediate si de perspectiva; - conlucrarii,cooperarii si dialogului deschis cu toate fortele interesate. 1.7.DIRECTII SI MODALITATI PRINCIPALE DE ACTIUNE,ADAPTATE CONTINUU IN RAPORT CU PRIORITATILE IMEDIATE SI DE PERSPECTIVA Acestea sunt: - cunoasterea si indeplinirea indatoririlor si obligatiile legale referitoare la prevenirea is stingerea incendiilor; - cunoasterea conditiilor generatoare de incendii si a masurilor de preintimpinare a acestora; - aplicarea principiului autoapararii impotriva incendiilor,tinind seama de specificul unitatilor economice si social-culturale,localitatilor,precum si de formele de proprietate; - cuprinderea in munca de prevenire a incendiilor,prin forme si modalitati adecvate,a tuturor sectoarelor,ramurilor,unitatilor; - sprijinirea conducerilor administrative in organizarea si desfasurarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor; - cresterea nivelului de professionalism si a capacitatii de actiune a organismelor specializate din compartimentul P.S.I. (comisii de aparare impotriva incendiilor,formatii civile de pompieri,cadre tehnice P.S.I. etc); - intarirea asociatiilor pompierilor si sporirea aportului acestora in apararea impotriva incendiilor; - perfectionarea cadrului juridic,normelor si prescriptiilor tehnice de specialitate; - diversificarea si perfectionarea formelor,cailor si modalitatilor de organizare,desfasurare si coordonare a activitatii de prevenire si stingere a incendiilor; - cresterea competentei profesionale si a responsabilitatii cadrelor de pompieri in munca de prevenire si stingere a incendiilor. 2.FORMELE MUNCII DE PREVENIRE A INCENDIILOR 2.1.PRINCIPALELE FORME ALE MUNCII DE PREVENIRE A INCENDIILOR

Acestea sunt: - actiuni preventive de sprijin,indrumare si asistenta tehnica de specialitate; - control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor; - activitatea de informare,instruire si educare privind prevenirea si stingerea incendiilor; - aplicarea masurilor coercitive pentru incalcarile prevederilor legale din domeniul prevenirii si stingerii incendiilor; - avizarea si autorizarea PSI. 2.2.CONTROLUL TEHNIC DE SPECIALITATE AL ACTIVITATII DE PREVENIRE SI STINGERE A INCENDIILOR 2.2.1.Obiectivele controlului Acestea sunt: - preintimpinarea aparitiei starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu - depistarea si inlaturarea operative a starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu,precum si a altor neajunsuri in respectarea normelor; - asigurarea masurilor pentru stingerea prompta a inceputurilor de incendiu si a incendiilor; limitarea consecintelor negative ale acestor evenimente si calamitati naturale; - stabilirea masurilor specifice de siguranta pe timpul inlaturarii efectelor incendiilor,exploziilor,avariilor,calamitatilor naturale,precum si la reluarea activitatilor economico-sociale perturbate de aceste evenimente. 2.2.2.Activitatile principale care se desfasoara pe timpul controlului Acestea sunt: - informarea asupra masurilor luate de conducerile administrative si verificarea indeplinirii acestora; - verificarea modului de organizare si functionare a compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor (comisia de aparare impotriva incendiilor,formatia civila,cadrele tehnice P.S.I. etc),indrumarea si sprijinirea acestuia in indeplinirea atributiilor si sarcinilor specifice; - controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor si stabilirea de masuri pentru inlaturarea starilor de pericol,cauzelor potentiale de incendiu si altor neajunsuri constatate,precum si pentru imbunatatirea muncii de prevenire si stingere a incendiilor; - sprijinirea activitatii de informare,instruire si educare privind prevenirea si stingerea incendiilor; - acordarea asistentei tehnice de specialitate; - finalizarea controlului tehnic de specialitate. 2.2.3. Principii in organizarea si executarea controlului Acestea sunt: - principiul consensului si unitati de actiune;

- principiul prioritatii in desfasurarea controlului; - principiul flexibilitatii; - principiul economiei de personal; - principiul dialogului deschis si asigurarii unui climat psihologic normal. 2.2.4.Metode de control Acestea sunt: - controale complexe; - controale commune sau mixte; - controale colective individuale de fond; - controale tematice,de verificare,operative si prin sondaj; - controale statistico-matematice. 2.2.5. Tehnici de control Acestea sunt: - controlul sau inspectia la fata locului; - verificari; - observatii; - investigatii; - analiza si compararea unor date; - sondaje; - rapoarte sau informari. 2.2.6.Forme si cai de finalizare a controlului termic Acestea sunt: - inlaturarea operative a starilor de pericol,cauzelor potentiale de incendiu si a altor nereguli constatate; - dezbaterea constatarilor si concluziilor; - informari,rapoarte sau sesizari asupra rezultatelor controlului; - valorificarea constatarilor in cadrul actiunilor de informare,instruire si educare; - intocmirea documentelor de control tehnic de specialitate (proces-verbale,note de control,sinteze,informari,rapoate etc.) si prezentarea acestora in drept. 2.3.ACTIVITATEA DE INFORMARE,INSTRUIRE SI EDUCARE PRIVIND PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR Se utilizeaza o gama larga de forme si mijloace,cu tematica adecvata,cum sunt: - emisiuni la televiziune,radio si statii de radioamplificare; - recomandari,anunturi,anchete si alte materiale la organele de presa centrale si locale si publicatii de specialitate; - proiectii de filme,inregistrari video,diafime,dispozitive,benzi de magnetofon si casetofon; - afise,afisete,pliante,indrumatoare,manuale,caiete documentare,literature tehnica de specialitate;

- convorbiri,dezbateri,consultatii si alte forme de dialog; - consfatuiri,schimburi de experienta,mese rotunde,analize si vizite documentare; - cursuri,convocari si instructaje; - expozitii,fotogazete,fotomontaje,gazette de perete si de strada,panouri; - exercitii si aplicatii practice de antrenament sau demonstrative,concursuri profesionale,antrenamente pe standuri si simulatoare.

2.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor 1.CONTINUT,SCOP,OBIECTIVE SI ELEMENTE COMPONENTE Autoapararea,ca principiu de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingere a incendiilor,presupune ca fiecare unitate economica si social-culturala,fiecare localitate,fiecare colectiv sau grup de oameni sa participle active cu fortele si mijloacele proprii la apararea vietii si bunurilor impotriva incendiilor,exploziilor,avariilor si efectelor negative ale calamitatilor naturale. Scopul principal al aplicarii principiului autoapararii este asigurarea unui nivel corespunzator de protectie impotriva incendiilor a vietii,a proprietatii obstesti si bunurilor cetatenilor,prin unirea si valorificarea potentialului uman,tehnic,stiintific si material de care dispune fiecare unitate sau localitate. Obiectivele autoapararii sunt: - cunoasterea si aprecierea fenomeniului de incendiu si a implicatiilor economice si sociale ale acestuia; - preintimpinarea aparitiei starilor de pericol si cauzele potentiale de incendiu,precum si a altor aspecte negative care ar putea diminua securitatea la incendiu a vietii,avutiei poporului si bunurilor cetatenilor; - depistarea si inlaturarea operativa a starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu,explozie si alte accidente tehnice care pot genera incendii; - stingerea prompta a inceputurilor de incendiu si a incendiilor,limitarea consecintelor negative care acestea le pot crea asupra oamenilor si bunurilor,precum si desfasurarea normala a activitatii economice-sociale; - inlaturarea operativa a urmarilor incendiilor,exploziilor,calamitatilor naturale si a altor evenimente negative; - reluarea in cel mai scurt timp si in conditii de siguranta a activitatilor economicesociale perturbate de incendii,explozii,avarii sau calamitati naturale. Elementele componente ale conceptiei de autoaparare sunt: - organizarea si pregatirea din punct de vedere al prevenirii si stingereii incendiilor a fortelor proprii,unitatilor economice si social-culturale,precum si a celor cu care se coopereaza; - amenajarea,exploatarea si intretinerea constructiilor,instalatiilor,masinilor,utilajelor,agregatelor si a teritoriului din punct de vedere al prevenirii si stingerii incendiilor; - echiparea si inzestrarea cu masini,instalatii,utilaje si alte mijloace specifice de prevenire si stingere a incendiilor;

- coordonarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor. 2.ORGANIZAREA AUTOAPARARII IMPOTRIVA INCENDIILOR INTR-O UNITATE Aceasta consta in principal,in: - constituirea compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor,stabilirea obligatiilor care revin acestuia si a modului de lucru,avind in componenta,dupa caz: comisia de aparare impotriva incendiilor; formatia civila de pompieri; echipe speciale de interventie si salvare; cadre tehnice special angajate sau desemnate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire; - intocmirea planului de autoaparare impotriva incendiilor,in care se stabilesc in principal masurile de autoaparare si actiunile ce se vor intreprinde,precum si conceptia de interventie in caz de incendiu. - organizarea activitatii de informare si instruire a personalului pe linia prevenirii si stingerii incendiilor; - dotarea unitatii cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,echipament de protectie si substante chimice pentru prevenirea si stingerea incendiilor si de asigurarea intretinerii in stare de functionare a acestora; - organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca; - organizarea controlului si autocontrolului privind indeplinirea obligatiilor legale,respectarea normelor si realizarea masurilor de autoaparare impotriva incendiilor. 3.ORGANIZAREA AUTOAPARARII IMPOTRIVA INCENDIILOR PE LOCURILE DE MUNCA Autoapararea impotriva incendiilor pe locurile de munca se organizeaza diferentiat,in raport cu pericolul de incendiu si explozie existent si cu complexitatea instalatiilor,masinilor,utilajelor si proceselor tehnologice care se desfasoara pe locurile de munca respective. In principiu,organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca cuprinde: - obligatia si sarcinile personalului incadrat in munca,rezultate din prevederile legale; - regulile si masurile de autoaparare impotriva incendiilor specifice locului de munca; - mijloace de alarmare si anuntare a fortelor stabilite sa participe la stingerea incendiilor; - dotarea locului de munca cu mjiloace de prevenire si stingere a incendiilor; - organizarea evacuarii persoanelor si bunurilor in caz de incendiu; - organizarea interventiei,precizind sarcinile si raspunderile care revin echipei de prevenire si stingere a incendiilor,precum si operariile ce trebuie executate (in ordine cronologica); - schita (schema) locului de munca pe care se marcheaza modul de amplasare a utilajelor si bunurilor,traseele de evacuare,dispozitivul de interventie in caz de incendiu cu mijloacele din dotare.

La instalatiile tehnologice complexe cu grad ridicat de pericol de incendiu si explozie se intocmesc,de regula,si instructiuni de prevenire si stingere a incendiilor. Pentru salile aglomerate si a cladirilor cu aglomerari de persoane se intocmesc planuri de evacuare in caz de incendiu,in mod diferentiat,functie de tipul si destinatia constructiei,numarul maxim de persoane care se pot afla in aceasta si de posibilitatile de evacuare.Planurile se afiseaza in locurile vizibile pe caile de acces. Pregatirea personalului incadrat in munca se asigura prin instructajul de prevenire si stingere a incendiilor,cu caracter practic-aplicativ,care cuprinde urmatoarele forme (faze): - instructajul introductiv general (executat de cabinetele P.S.I. sau la sediul formatiei civile de pompieri); - instructajul periodic si testari; - instructajul la intrarea in schimbul de lucru; - instructajul special pentru lucrari periculoase. Pe locurile de munca se afiseaza inscriptii,afise,panouri,fotomontaje si alte mijloace vizuale de popularizare a regulilor si masurilor de prevenire si stingere a incendiilor,combaterea cauzelor de incendiu. In cadrul autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca se reglemeteaza predarea si primirea schimbului,se organizeaza corespuzator lucrul,se asigura supravegherea,controlul si autocontrolul si se iau masuri pentru intarirea ordinii si disciplinei in munca. 3.Unitati de masura,greutati volumetrice,formule matematice si specifice activitatilor de prevenire si stingere a incendiilor7 1.MARIMI SI UNITATI DE MASURA 1.1.UNITATI FUNDAMENTALE s Marimea Lungime Denumirea Metru Simbolul m Transformarile vizuale 1m=10dm=100cm=1 000mm 1tol=0,0254m=25,4 mm 1km=1000m 1kg=10hg=100dag= 1000g 1g=10dg=100cg=10 00mg 1t=1000kg;1chintal= 100kg 1h=60min=3600s 1s=1000 ms 1 A=1000mA

Masa

Kilogram

kg

Timp Intesitatea curentului electric

secunda Amper

s A

Temperatura termodinamica Intesitatea luminoasa

Kelvin Candela

K cd

1.2.UNITATI ALE MARIMILOR DE SPATIU SI TIMP Marimea 0 Arie Volum Denumirea 1 metru patrat metru cub Simbolul 2 m m3 Factorul dimensional Transformari uzuale 3 1m3=1000dm3=1000 000cm3 1m3=1000l=10hl=10 00decal. 3 1dm =1l=10decl=10 00 centilitri=1000ml m x s-1 s-1 x rad m x s-2 s-2 x rad

Viteza Viteza unghiulara Acceleratie Acceleratie unghiulara

metru pe secunda radian pe secunda metru pe secunda la patrat radian pe secunda la patrat

m/s rad/s m/s rad/s

1.3.UNITATI ALE ALTOR MARIMI UZUALE Marimea 0 Forta Energie Putere Unitatea de masura 1 Newton Kilogram forta Joul Watt Kilowatt cal putere kilogram forta metru pe secunda Newton pe metru patrat atmosfera fizica atmosfera tehnica bar metru coloana apa Simbolul (marime,unitate) 2 N Kgf J W kW CP N/m atm at (kgf/cm) bar m H2O Factorul dimensional (Relatii de transformare) 3 m x kg x s-2 1 N=1 x kgf 9,81 m x kg x s-2 1 J = 1 x 107 erg m x kg x s-2 1 kW=1000W 1 CP=0,736 kW kgfm/s=9,80665 W m-1kgs-2 1atm=101325N/m=103 32kgf/cm 1kgf/cm=0,9678atm=9 8066,5 N/m 1bar=105N/m=10197k gf/m

Presiune

milimetru coloana apa milimetru coloana mercur Entropie Entropie masica Conductivitatea termica Caldura Joul pe Kelvin Joul pe kilogram Kelvin Watt pe metru Kelvin erg calorie mica kilocalorie Joul calorie kilocalorie Joul Watt-ora Erg Joul kilogram forta metru lumen candela pe metru patrat Lux Columb Volt Volt pe metro Ohm Farad Volt Amper pe metro Amper Tesla Henry Hertz Curie Bq in SI

mm H2O mmHg

J/K J/1kgK W/mK erg cal kcal J cal kcal Wh Erg J kgfm lm cd/m lx C V V/m ,V/A F,C/A E;V A;A/m I,i T,Wb/m H,Wb/A Hz Ci Bq

1m H2O=0,981 N/cm 1mmH2O=9,81N/m=0, 98110-3N/cm 1mmHg=133,322 N/m=13,6mm H2O=0,00133 bar mkgs-2K-1 ms-K-1 mkgs-3K-1 1erg=10-7J 1cal=4,1855 J 1Mcal=106cal 1kcal=1000cal 1kcal=4,184 J 1kcal=4,1861010erg= =426,9kilogrammetri= = 4,184Joul=1,628Wh = 4186 1 erg=10-7J mkgs-2 1kgf=9,80665 J cdsr m-2cd m-2cdsr As mkgs-3A-1 mkgs-3A-1 mkgs-2A-2 m-2kg-1,s4A2 m-1A kgs-2A-1 mkgs-2A-2 s-1 1Ci=3,71010 dezintegrari/s 1mCi=10-3Ci 1Ci=10-6Ci

Echivalentul mecanic al caldurii

Lucru mecanic Flux luminos Luminanta Iluminare Sarcina electrica Tensiune electrica (diferenta de potential) Cimp electric Rezistenta electrica Capacitate electrica Tensiune(forta)electr omotoare Cimp magnetic Intensitatea curentului electric Inductie magnetica Inductanta Frecventa Activitatea sursei radioactive (radioactivitatea)

1Ci=3,71010Bq Doza de radiatii (doza de iradiere) Doza absorbita Doza biologica Doza de iradiere externa cu radiatii Rntgen-ul Rad-ul Gray-ul Rem-ul Sievert-ul (SI) D R Rad Gy Rem Sv Rad/h 1Rad=10010-4 J/kg 1Gy=100 Rad 1Rem=RadQF QF=factor de calitate pentru radiatiile , si x Q=1,iar pentru x QF=10 1 SV=GyQF D=0,56AE d A-activitatea sursei,in Ci E-energia radiatiilor in MeV d-distanta fata de sursa in m D=AE,inSI 6d

1.4.RELATII DE TRANSFORMARE INTRE VALORILE TEMPERATURILOR DE DIFERITE SCARI TERMOMETRICE U.M. [C] [R] [F] Scara Celsius t[C] 5 t [R] 4 5{t[F]-32} 9 Scara Raumur 4 t[C] 5 t [R] 4{t[F]-32} 9 Scara Fahrenheit 4 t[C]+32 5 9 t[R]+32 4 t [F]

1.5.MULTIPLII SI SUBMULTIPLII UNITATILOR DE MASURA CU PREFIXELE SI VALORILE LOR Multiplii Denum irea Simbol ul n 10 UM Submult Denum iplii irea Simbol ul deca da 101 deci d hecto h 102 centi c kilo k 103 mili m mega m 106 micro giga g 1012 nano n tera t 1015 pico p peta p femto f exa e 1018 atto a

10n UM

10-1

10-2

10-3

10-6

10-9

10-12

10-16

10-18

2.GREUTATI VOLUMETRICE SI SPECIFICE [km/m3] 2.1.PIETRE NATURALE Andezit,granit,sienit,calcar compact si cristalin (marmura) 2800 Tufuri vulcanice 1800 Bazalt,diorit 3000 Gresii 2600 Calcar poros,chochilifer 2300 Travertin 2400 2.2.LEMN Foioase uscate Foioase umede sau impregnate Rasinoase uscate Rasinoase umede 2.3.METALE Alama Aluminiu Arama laminate Bronz Cositor (laminat) Duraluminiu Fonta Otel Plumb Zinc 8500 2700 8900 8500 7400 2800 7250 7850 11400 7000 800 1000 750 800

2.4.ZIDARII,BETOANE SI PLACI PENTRU PERETI Beton armat 2600 Beton simplu Beton de tuf volcanic Beton poros 1100 Beton armat normal Beton celular poros Beton de zgura Beton de umplutura cu deseuri ceramice Caramizi gaurite Caramizi de zgura de carbuni Mortar de argila Mortar de ciment 2200 2000 2400 1100 1400 1800 1500 1400 1600 2100

Caramizi pline si caramizi de zgura de furnal 1800 Mortar de ipsos 1200 Mortar de var 1900 Placi de zgura cu ipsos 1200 Placi de pluta expandata 200 Placi din talas de lemn 500 Zidarie de caramida divn clincher si caramizi refractare 1900 2.5.DIFERITE MATERIALE DE CONSTRUCTII Argila,lut,pamint Asfalt Bitum Ciment in vrac Ciment in saci Moloz cu sfarimaturi de caramida Nisip uscat Nisip umed Piatra concasata Pietris umed Placi de sticla,geamuri Pietris uscat Var nestins in bulgari Vata de sticla Var pasta 2.6.COMBUSTIBILI Antracit brut,umed Antracit bulgari Benzina si petrol lampant Brichete stivuite Carbine brun bulgari Carbune de lemn (mangal) Huila bulgari Lemne de foc in gramada Lignit bulgari Motorina,pacura,titei,uleiuri minerale Turba Rumegus de lemn Talas afinat 1300 1000 800 1250 850 300 800 400 800 1000 500 200 150 1800 2200 1100 1250 1400 1400 1600 1800 1700 1900 2600 1700 1000 100 1400

2.7.DIVERSE MATERIALE COMBUSTIBILE Bumbac presat Carti stivuite Cauciuc 700 850 960

Carbid Faina in saci Hirtie stivuita Lina balotata Lina nepresata Paie si fin nepresat Piei uscate Sare bulgari Tutun balotat Turte de furaje Zahar

900 600 1100 1300 300 50 400 1300 350 1000 750

2.8.GREUTATI SPECIFICE ALE LICHIDELOR [kgf/m3] Acetona Acid acetic pur Acid azotic Acid clorhidric Acid carbonic Alcool metilic Acid sulfuric Benzen Benzina usoara Mercur Motorina Diesel Petrol brut Sulfura de carbon Eter Gudron Tetraclorura de carbon Toluen Uleiuri lubrefiante 791 10531 1502 908 9601 792 1834 878 670 1354 900 800 1263 655 1050 1595 866 930

3.ARII SI VOLUME 3.1.ARII Patrat Dreptunghi S=aa= S=ab Diagonala: D=a2 Perimetrul: 2(a+b) Perimetrul: p=4a Paralelogram S=ah Trapez S=a+b h 2 Perimetrul=suma laturilor Perimetrul: a+b+c Hexagon S=ab Elipsa Triunghi S=ah

Poligon oarecare S=S1+S2+S3 S=Pa

P=2(a+b)

S=ah1+ah2+ah3 S=0.866 l 2 P=suma laturilor P=suma laturilor

Cerc Cilindru drept Cilindru S=R=D=0,785D Aria laterala: S=2R Aria laterala: S= R (h1+h2) 4 Aria totala: S= 2R(R+h) Sector circular: S=arc ACBxR=Rx=lR 2 360 2 Cilindrul oblic Con x=numarul de grade al arcului ACB C-lungimea arcului sectiunii ortogonale Aria laterala:S=Rl= l=lungimea arcului = x R h=lungimea generatoarei =RR+h 180 Aria totala 3 Segment circular: S=R C (R-f) Trunchi de con S=R(h+l) 360 2 Aria laterala: S=l(R+r) = numarul de grade al arcului DEF l=h+(R-r) Sfera Aria sferei:S=4R=D Aria calotei sferei: S=2Rh 3.2.VOLUME Cub Prisma Cilindru baze paralele V=aaa=a V=Sh=abh V=Rh Piramida V=Sh=abh 3 3 Trunchi de con V=h(R+r+Rr) 3 3 Trunchi de piramida cu V=1h(S+s+Ss) Sector sferic Aria sectorului sferic: S=R(2h+a)

Sfera Sector sferic Con Butoi 3 3 V=4R =4,189R V=2Rh V=Rh V=l[2D+d] 3 3 3 12 V= l[2D+Dd+0,75d]

3.3.VALORI NUMERICE UZUALE raportul dintre lungimea cercului si diametrul lui; g acceleratia paminteasca; e baza logaritmilor naturali Marimea 3,141593 0,869604 Lgn 0,49715 0,99430 Marimea g 2g 3,132092 6,26418 Lgn 0,49583 0,79686

3 /3 /4 1 G g 1 g 1 2g

31,006277 1,570796 0,785398 1,772454 0,318310 9,81 96,2361 0,10194 0,5097

0,49145 0,19612 0,89509 0,24857 1,50825 0,99167 1,98334 1,00833 2,70730

1 g 1 2g g e 1 e 1 e e

0,31929 0,225763 1,003033 2,718282 0,367879 0,135335 1,648721

1,50419 1,35265 0,00122 0,43429 1,56571 1,13141 0,21715

4.VALORILE UNOR MARIMI DIN CALDURA,MECANICA,ELECTRICITATE,CHIMIE SI HIDRAULICA,FOLOSITOARE POMPIERILOR 4.1.CALDURA Sarcina termica: SQ=n QiMi [MJ]; i=1 Qi puterea calorica inferioara unui material [MJ/kg; pentru gaze in MJ/m3]; Mi masa materialelor combustibile de acelasi fel aflate in spatiu luat in considerare. Pentru un singur material combustibil: SQ=QM. Densitatea sarcinii termice qs se determina cu relatia: qs= SQ [MJ/m]; As As aria sectiunii orizontale a spatiului afectat (compatimentul de incendiu),[m]. Legea incalzirii gazelor sub volum constat (legea lui Charles): p-p0=t;p=p0(1+t) [at]; p0 p presiunea gazului sub influenta cresterii temperaturii [at]; p0 presiunea normala [at]; = 1 grd-1; 273,15

t diferenta dintre temperatura degajata prin incalzire si temperatura normala (15C),[C]. Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate,presiunea inferioara din butelia cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile. Din aceasta cauza,recipientele se incarca pina la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a butelii cu diferite gaze lichefiate.In tabelul III.4.4.1. sunt aratate valorile de limita de incarcare exprimate in kg gaze per litru de capacitate a buteliei. Tabelul III.4.4.1. Coeficientul de umplere N pentru butelii cu gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Dioxid de carbon Etan Monoclortrifluormetan (freon11) Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Dicloridluormetan Clorura de vinil Eter metilic Monoetilamina Fosgenx N [kg/l] 0,42 0,75 0,275 0,90 0,57 0,48 1,19 0,79 0,78 1,08 0,75 0,56 0,60 1,19 Denumirea gazului Acid fluorhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Butadien Izobutan Hidrongen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormet an Propan Propilena Tetraoxid de azot N [kg/l] 0,80 0,51 1,19 0,502 0,502 0,72 0,68 0,54 0,44 0,34 0,90 0,40 0,40 1,20

Ecuatia generala a gazelor perfecte: pV=p0V0 (1+xt); p presiunea la starea finala [N/m]; V volumul la starea finala [dm3]; p0 presiunea la starea initiala [N/m]; V0 volumul la starea initiala [dm3]; x 1 grd-1; t diferenta intre temperature la starea finala si temperature la starea initiala [C]. Cantitatea de caldura prin radiatia: Q[kcal/h]=cSt[T0]4; 100 c- constanta de radiatie a corpului negru [c=4,96 kcal/mh];

S suprafata de radiatie a flacarii [m]; T0 temperatura flacarii [K]; t timpul [min]. Caldura abosrbita prin radiatie: Q=cS[{T1)4-{T2}4] [kcal/h]; 100 100 c caldura de radiatie a corpurilor,care pentru corpul negru este de 4,96 kcal ; mgrd4 S suprafata prin care se primeste caldura radiate [m]; T1;T2 temperature absoluta a corpului care radiaza caldura si care primeste caldura [K]. Volumul de aer necesar arderii: 1)Pentru combustibili solizi: Lmin=1,01Hi + 0,5 [m3N/kg]. 1000 2)Pentru combustibilii lichizi: Lmin=0,85Hi+2 [m3N/kg]; 1000 Lmin cantitatea de aer teoretica minima [m3/kg]; Hi puterea calorica inferioara combustibilului [kcal/kg]. 4.2.NOTIUNI DE MECANICA Notatii: S spatial [m3]; G greutatea [kg]; h inaltimea [m]; m masa [kg]; v viteza [m/s]; F forta [N]; r raza [m]; Fc forta centrifuga; t timpul [s]; W energie cinetica [J]; a acceleratia [m/s]; g acceleratia paminteasca Formule generale: F=ma; G=mg; r Miscarea rectilinie uniforma: S=vt; v=S; Fc = mv; 2 t =S .

= 9,81 m/s

W= mv .

t a Miscarea rectilinie uniforma accelerate: S=at; v=at; S=v; v=2as. 2 2a Caderea libera a corpurilor: H=g; v=gt; h=v; 2 2g

v=2gh .

4.3.RELATII DE CALCUL ALE MARIMILOR ELECTRICE

Legea lui Ohm: U=RI;

R=U; I=R; I= E ; I I Re+ri U tensiunea electrica [V]; I intesitatea curentului electric [A]; Re rezistenta exterioara [ohm sau ]; ri rezistenta interioara [ohm sau ]; Rezistenta electrica R pentru un conductor: R=p1; s p rezistivtatea la 20C [m]; s- sectiunea conductorului [mm]; l lungimea conductorului [m]. Legea I a lui Kirchoff:
n

Ik = 0.
k=1

Legea a II a a lui Kirchoff:


n n

RkIk = Ek ;
k=1 k=1

Rk rezistenta pe latura k []; Ik suma curentilor Ik care se intilnesc intr-un nod [A]; Ek tensiunea electromotoare; RkIk caderea de tensiune pe latura k [V ]; Puterea electrica c.c.: P= RI; P=UI; U=tensiunea [V]; R - monofazat c.a: P=UI cos ; - trifazat c.a: P=3UI cos ; cos factorul de putere. Legea lui Joule Lenz: Q=RIt [J]; Q=0,24 RIt [cal]; Q=0,24 UIt [cal]; Q cantitatea de caldura [J]. 4.4.CHIMIE Calculul limitelor de explozie: L= 100 ; a + b+n P=U [W];

A B N L reprezinta concentratia [%]; a;b;c;dn continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat; A;BN limitele inferioare sau superioare de explozie ale componentelor din amestecul considerat. Calculul limitelor de explozie,in conditii cresterii temperaturii (peste cea normala): Linf t = Linf 20 Linf2010 t-20; 100 100 Lsup t = Lsup + Lsup 2015 t-20 ; 100 100 Linf t; Lsup t limitele inferioare si superioare la temperature t; Linf 20; Lsup limitele inferioare si superioare la temperatura de 20C; t - temperatura la care a ajuns amestecul,adica temperature data. Calculul limitelor de explozie in functie de presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei inferioare si superioare de explozie: Linf = P1100 ; Lsup = P2 100 ; P P Linf; Lsup limitele inferioare si superioare de explozie; P1; P2 presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei si superioare de temperatur [at]; P presiunea atmosferica [at]. Transformarea concentratiilor: Cvolum = Cg 6,236T ; Mp Cvolum concentratia in volum [%]; Cg concentratia [g/m3]; T temperatura absoluta [K]; M greutatea moleculara; P presiunea atmosferica [mm col Hg]; Cg = Cvolum Mp . 6,236T Formulele sunt valabile si cind concentratiile sunt exprimate in mg/m3,dat fiind ca 1g/m3 = 1 mg/l. Cresterea presiunii in raport cu cresterea temperaturii la butelii: Pt=Po (1+ i ); 273 Pt presiunea corespunzatoare incalzirii buteliei la tC [at]; Po presiunea la temperature de 0C [at]; t temperatura la care a fost incalzita butelia [C]; 273+t =Pt ; t=273 Pt 273. 273 P0 P0 Indicele de oxigen: I0=100 O2 ;

O2+N2 O2 concentratia volumetrica de oxigen; N2 concentratia volumetrica de azot in amestec gazos; Presiunea de explozie: Pex =P0Tex m ; To n Pex presiunea de explozie [N/m]; Po presiunea initiala [N/m]; Tex temperatura de explozie [K]; T0 temperatura intiala [K]; m numarul de volume molare dupa explozie; n numarul de volume molare inainte de explozie. Cantitatea de gaze rezultate din ardere: 1)Pentru combustibili solizi: Vgmin = 0,89 Hi + 1,65 [m3N/kg]. 1000 2)Pentru combustibili lichizi: Vgmin= 1,11 Hi [m3N/kg]. 1000 3)Pentru combustibili gazosi: Vgmin= 0,725 Hi +1[m3N/kg].; 1000 Hi puterea calorifica inferioara [kcal/m3N]. 4.5.HIDRAULICA Greutatea specifica si densitatea: = G [kgf/m3 sau N/m3]; = m [kgfsm-4] V V greutatea specifica [kgf/m3 sau N/m3]; G greutatea unitatii de volum; V volum [m3] densitatea [kg/m3]; m masa corpului [kg]. Debitul de apa: Q=AV=DV; 4 Q debitul de apa care trece prin conducta [l/s]; V viteza apei in conducta [m/s]; A sectiunea conductei [m]; D diametrul conductei [m]. Q=D2gH; 4

Q debitul [l/min]; D diametrul sectiunii [m]; g 9,81 m/s=acceleratia gravitatiei; H presiunea in sectiune [mH2O]; 0,98-1; Q=D2V (formula simpla); 2 Q debitul de apa [l/s]; D diametrul conductei sau furtunului [tol]; V viteza medie de curgere a apei [m/s]. Pierderea de sarcina a unei linii de furtun: hr=iL=aLq[mmH2O]; a rezistenta specifica a furtunului (0,0154-0,00077 pentru furtunuri necauciucate si cauciucate C,B); L lungimea furtunului [m]; q debitul de apa [l/s].

Forta de reactie a tevii de refulare (reculul tevii): R=2Ap=D p=1,57 Dp; 4 R forta de reactie a tevii de refulare [kgf/cm]; A suprafata ajutajului [cm]; D diametrul ajutajului [cm]; p presiunea [mH2O]. Diametrul pompei cu piston: Q = Asn [m3/s]; 60 3 Q debitul [m /s]; A sectiunea pistonului [m]; n numarul de curse ale pistonului; s - cursa pistonului [m]. Debitul pompei cu actiune dubla: Q=2(A-A`)sn [m3/s]; 60 A` - sectiunea tijei pistonului,care,de regula,se ia egala cu 0,1 A. Puterea pompei centrifuge: P=QH [CP]; P=QH [kW]; 75 102 3 Q debitul pompei [m /s]; H inaltimea de refulare [m]; randamentul pompei ; greutatea specifica a apei [kgf/m3].

Pierderile de lichide prin orificii de suprafete necunoscute: G = A2gH [kg/s]; coeficientul de scurgere cu valoarea 0,60 0,75; A suprafata redusa a orificiului produs prin care are loc scurgerea [m]. greutatea specifica lichidului [kgf/m3] H presiunea in interiorul aparatului (conductei),[mmH2O]; G acceleratia gravitationala [m/s]. 4.6.RELATII DE CALCUL PENTRU ACTIVITATI SPECIFICE Numarul de fluxuri de evacuare: F=N ; C F numarul de fluxuri; N numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare; C capacitatea de evacuare a unui flux,definite ca numarul total de persoane care se evacueaza prin fluxul respectiv,pe toata durata operatiei de evacuare. Timpul limita admis pentru evacuare: tlim =Ktcr ; K un coeficient mai mic decit 1,in general K=0,8 tcr timpul critic de evacuare. Timpul de dezvoltare libera a incendiului: Tdl=Tobs+Ta+Tal+Tdpls+Tat [min]; Tobs timpul de dezvoltare a incendiului [min]; Ta timpul de anuntare [min]; Tal timpul de alarmare [min]; Tdpls timpul de deplasare [min]; Tat timpul de echipare si intrare in actiune a mijloacelor de prima interventie [min], sau: Tal=To+Ti [min]; To timpul scurs de la izbucnirea incendiului si pina la observarea lui [min]; Ti timpul scurs de la observarea incendiului si pina la intrarea in actiune [min]. Durata probabila de localizare a incendiului: 1)Pentru suprafata incendiata de forma circulara: Tloc=Tat [min]; kloc-1 kloc coeficientul de localizare a incendiului; la o forma rectangulara de propagare a incendiului kloc este cuprins intre 1 si 3,iar la o forma circulara sau unghiulara,intre 1,1 si G. 2)Pentru suprafata incendiata de forma rectangulara: Propagarea incendiului intr-o directie:

Tloc=2[a+V(Tdl+Tc)] [min]; V1kloc Propagarea incendiului in doua directii: Tloc=2[a+2V(Tdl+Tc)] [min]; V1kloc a latimea de front a propagarii incendiului [m]; V viteza liniara de propagare a arderii [m/min]; Tc timpul pentru concentrarea fortelor si mijloacelor [min]; V1 viteza de crestere a perimetrului incendiului [m/min]. Suprafata incendiata: 1)Propagare circulara: Ai=[V(Td1+Tloc] [m]; 2)Propagare unilaterala: Ai=aV(Td1+Tloc) [m]; 3)Propagare unghiulara Ai=0,5x (VTd1+Tloc) [m]; x unghiul sub care se propaga incendiul [rad]. Timpul de lichidare a incendiului: Tlic=AlocTnis + t [min]; qtn Aloc suprafata incendiata in momentul localizarii [m]; is intensitatea necesara de refulare a substantei de stingere [l/sm]; Tn timpul normat pentru stingengerea incendiului [min]; qt debitul unei tevi de refulare [l/s]; n numarul de tevi de refulare; t timpul pentru lucrari ulterioare [min]. Debitul de substanta necesara stingerii: Qts=AiisTn [l/min]. Durata teoretica de ardere (a incendiului): T=0,16 Ai q [min]; Afr n T durata incendiului raportata la regimul de temperature standard [min]; Ai suprafata incaperii incendiate [m]; q densitatea sarcinii termice [MJ/m]; n coeficientul in functie de viteza de ardere a materialului [kg/mh] (56kg/mh); Afr suprafata ferestrelor [m]. Raportul Ai/Afr are valoarea,de regula,in jur de 7. In cazul unei sarcini termice mari se poate folosi relatia: Tstg = Aiqspec Tn + t [min] ; Q Tstg durata incendiului,considerind ca se intervine la stingere in scurt timp (de ordinul minutelor),[min]; Ai suprafata compartimentului incendiat [m]; qspec debitul specific [l/mmin]; Tn durata normala de stingere a incendiului la debitul specific [min];

t timpul de la inceputul incendiului pina la punerea in functiune a mijloacelor de stingere [min]; Q debitul minim de apa folosit la stingere [l/min]. Durata teoretica a incendiului in cazul arderii libere: T=qAt [min]; 25Ah q - sarcina termica (densitatea),[Mcal/m]; At suprafata totala a partilor de cladire [m]; A suprafata pardoselii [m]; h inaltimea incaperii [m]; Relatii pentru calculul substantelor de stingere si de racire: 1)Pentru instalatii fixe de stingere cu spuma mecanica: Debitul de solutie spumanta: qs= isA [l/s]; qs = isL [l/s], pentru rezervoarele cu capac plutitor. Cantitatea de solutie spumanta pentru o operatie de stingere de 10 min=600s: Qs = qsTr = 600 qs [l]. Cantitatea de apa necesara pentru o operatie de stingere: Qa= 600 qs 100-c [l]; 100 - se considera ca spuma mecanica se obtine din 92% aer,6% apa si 2% spumant; c reprezinta 6% apa; qa=qs 100-c [l]. 100 Cantitatea de apa pentru stingere: Qa = 600 (qa+qr) [l]. 2)Pentru instalatii de stingere mobile (capete de debitare a spumei): Numarul de generatoare: Ng=qs . qgs Cantitatea de apa necesara racirii: Pentru rezervorul incendiat: Qrt=PqrT [l]. Pentru racirea rezervoarelor vecine: Qrv=P1+P2++Pn qrt. 2 Numarul de tevi pentru racire: Ntr=Qr . qt Notatii: qs debitul de solutie spumanta [l/s]; is intensitatea de stingere [l/sm]; A aria sectiunii orizontale incendiata [m];

L circumferinta rezervorului [m]; Tr timpul de functionare [min]; qa debitul de apa pentru stingere [l/s]; qr debitul de apa pentru racire [l/s]; Qa cantitatea de apa pentru stingerea unui incendiu [l]; Ng numarul de generatoare; qs debitul de apa (solutie spumanta),[l/s] qsg debitul de apa pentru un generator [l/s]; Qri cantitatea de apa necesara racirii [l] qr cantitatea de apa necesara racirii pe ml din circumferinta (0,5 l/s); T timpul calculat pentru stingere [min]; P1+P2++Pn jumatate din circumferinta rezervoarelor vecine celui incendiat; 2 qt debitul unei tevi [l/s]. Determinarea debitului necesar de pulbere: qnecp =k260Als [kg/15s]; k2 coeficientul de calcul pentru pulbere,egal cu 0,25; A suprafata incendiata [m]; Is intesitatea de stingere [kg/sm]. Cantitatea totala de pulbere necesara pentru stingere: Cp = 0,5 qref p Nop [kg]; Cp cantitatea totala de pulbere [kg]; qref p debitul de pulbere necesar [kg/15s]; Nop numarul operatiilor de stingere cu pulbere,care are valoarea in functie de suprafata incendiata (de exemplu pentru A=502000m, Nop=250). Alimentarea cu apa pentru incendiu cu masini de lupta,in functie de distanta maxima pina la care se poate face alimentarea in releu: Dmax=B1+B2++Bn+C1+C2+Cn -25m; n B1,B2Bn si C1,C2Cn lungimea de furtun de tip B1,respectiv C,existenta pe masini; n numarul de masini; 25 lungimea de furtun pentru coturi la o masina.

Alimentarea in naveta: Dmin= B1+B2+ C1+C2 50 [m]; 2 Dmax= tmax(n-1) 1 v [m]; 2 2D +t n=v+l;

tmax tmax timpul maxim de lucru pentru o masina in conditiile de debit si presiune cerute [min]; n numarul masinilor de lupta folosite pentru naveta; t timpul necesar de alimentare al unei masini de incendiu [min]; v viteza de circulatie a masinilor de incendiu [m/min]. Determinarea cantitatii de hidrogen care se degaja la incarcarea acumulatoarelor:
n

VH2 = 0,357 kcr Qnn10-3 [m3/h];


l

VH2 cantitatea de hidrogen degajata de acumulatoare [m3/h]; kcr coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii,in functie de numarul acumulatoarelor,in principiu fiind egal cu 1,2 la 1,8; Qnn produsul dintre capacitatea normala a acumulatorului si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Volumul de aer care trebuie exhaustat,pentru inlaturarea pericolului de incendiu Q=0,42x26 Ins = 11 Ins; Q debitul ventilatorului [l/h]; I curentul final de incarcare [A]; n numarul de elemente ale bateriei; s coeficientul de siguranta (la instalatii obisnuite s=5; la nave s = 10) 4.Procese de oxidare si arderi 1.OXIDAREA Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen.De exemplu,oxidarea carbonului la dioxid de carbon,a acidului azotos in acid azotic: C+O2=CO2; HNO2+1 O2 = HNO3 2 Reactiile de oxidare reducere se mai numesc reactii oxidante.Substanta in a carei compozitie intra un element care cedeaza electoni se cheama reductor.Toate moleculele substantelor care intra in reactie si cele rezultate sunt insa neuter din punct de vedere electric.De aceea,numarul total al electronilor alipiti catre oxidant.Tinand seama de cele mai sus,se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul,dar care el totusi,a pierdut unul sau mai multi electroni.De exemplu: 2CuCl+Cl2=2CuCl2 Practic se produc oxidari lente,oxidari biochimice,oxidari chimice si oxidari electrolitice.

Oxidarea lenta este o combinatie a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa,fara dezvoltare de lumina si apparent fara dezvoltare de caldura,aceasta din urma fiind cedata treptat mediului exterior,temperatura mentinindu-se practic constanta (de exemplu,ruginirea fierului sau oxidarea altor metale,putrezirea lemnului,respiratia fiintelor etc.). Oxidarea biochimica cuprinde oxidarea grasimilor,proteinelor si a hidratilor de carbon proveniti din alimente.Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. Oxidarea chimica are domeniul de aplicare la protectia fierulu,a magneziului,a cuprului si aliajelor lor.Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metale feroase si la cupru,si cele mai multe ori este o brunare. Oxidarea electrolitica se aplica de obiecei la protectia aluminiului si a aliajelor lui. 2.ARDEREA In conditii obisnuite arderea reprezinta un process de oxidare sau de asociere a substantelor combustibile cu oxigenul din aer insotit de caldura si lumina. Arderea este o reactie de oxidare rapida a unui substante in prezenta oxigenului din atmosfera cu dezvoltare de caldura,si in general,insotita de lumina. Se cunosc insa si substante care ard fara prezenta oxigenului din aer,ca de exemplu acetilena comprimata,clorura de azot,precum si alte substante compuse.In anumite conditii aceste substante pot exploda cu degajare de caldura si aparitie de flacari. Procesul este posibil numai daca sunt intrunite urmatoarele conditii: existenta substantelor si materialelor combustibile: prezenta substantelor care intretine arderea (oxigen,substanta care cedeaza oxigen); realizarea temperaturii de aprindere. Lichidele nu ard ci numai vaporii acestora,care se formeaza dup ace se depaseste temperature de inflamabilitate. Materialele combustibile solide se aprind si ard in general,mult mai greu decit lichidele si gazele combustibile,deoarece pentru aprinderea lor este nevoie de un aport mare de caldura din exterior,degajarea substantelor combustibile volatile prin distilare facindu-se mai incet. Cel mai important efect fizic produs in urma arderii este temperatura care creste pe masura ce arderea se intensifica.Deseori cresterea temperaturii substantelor combustibile determina schimbarea starii de agregare a acestora.Fara aceste schimbari nu este posibila arderea.De aceea,inainte de ardere corpurile solide se transforma in stare lichida si gazoasa sau numai gazoasa. Procesul de ardere pentru materialele si substantele combustibile,solide,lichide si gazoase se desfasoara la fel si se produce in trei faze: oxidarea aprinderea si arderea propriu-zisa. Datorita oxidarii gazelor si vaporilor,caldura se acumuleaza in mod continuu,fapt care conduce la marirea vitezei reactiilor,la aprinderea materialului si aparitia flacarilor. La baza concenptiilor actuale despre mecanismul reactiilor de ardere se afla teoria reactiilor in lant. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi,care in urma reactiei cu alte molecule formeaza radicali noi,ce reactioneaza la rindul lor cu moleculele neutre. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere al hidrogenului:

H2+O2=2OH H2+M*=2H+M O2+O2=O3+O OH+H2=H2O+H H+O2=OH+O O+H2=OH+H

} Nasterea lantului. Prelungirea lantului. } } Ramificatia lantului.

H+O2+M=H2O+MIntreruperea in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ. HO2+H2=H2O2+H } Prelungirea lantului prin radicalul HO2 putin activ. H2O+ H2O= H2O2+OH } Temperatura de ardere se poate defini prin temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid arde pina la epuizare. Temperatura teoretica de ardere corespunde unei arderi fara pierderi de caldura in exterior si este mai ridicata decit temperatura reala de ardere. Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor sunt direct influentate de puterea calorifica a materialului combustibil care arde,de cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat,precum si de modul cum se produce arderea. Viteza de ardere reprezinta cantitatea de combustibil care se consuma prin ardere,in unitatea de timp si suprafata. Din punct de vedere ar tipului de reactie se deosebesc arderi complete si incomplete.Astfel: Arderea completa se produce numai atunci cind substanta arde complet,existind o cantitate suficienta de oxigen pentru procesul de oxidare.Ca produsi de ardere rezulta dioxid de carbon,vapori de apa si bioxid de carbon. Arderea incompleta are loc cind substanta combustibila nu arde in intregime,deoarece nu are la dispozitie intreaga cantitate de oxigen.Ca produsi ai arderii rezulta oxid de carbon,alcool,vapori de apa si compusi organici complecsi. Din punct de vedere al posibilitatilor de percepere,arderea se poate clasifica in: 1)Ardere cu flacara,care este o combustie in faza gazoasa cu emisie de lumina cea mai des intilnita. 2)Ardere cu incandescenta combustia fara flacara a unui material combustibil,cu emisie de lumina vizibila la suprafata acestuia. 3)Arderea mocnita combustia unui material fara emisie de lumina vizibila,adesea pusa in evidenta de fum si de cresterea temperaturii. Din punct de vedere al propagarii flacarii,arderea poate fi: 1)Arderea uniforma (deflagratie),care se propaga cu viteza relativ redusa (de la citva centimetri ep secunda la 1m/s). Se caracterizeaza printr-o transmitere de caldura in mod uniform,de la stratul care arde la stratul care arde la stratul vecin.Arderile uniforme au loc,in general in spatii deschise,unde accesul oxigenului spre zona de ardere se face in mod constant. 2)Ardere rapida (detonatie),care are loc,in general in spatii inchise,unde se dezvolta cu viteze supersonice (1-4 km/s),propagarea flacarilor fiind insotia de o unda de compresiune care inainteaza,in functie de substanta care arde,cu aceeasi viteza pe o

distanta pina 1m,ca apoi datorita arderii si dilatarii produselor de ardere,propagarea sa se accelereze. 3.APRINDEREA Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cind substanta sau materialul combustibil vine in contact cu o sursa externa de aprindere in prezenta oxigenului din aer,fie datorita unei surse de caldura interna. Ca surse externe de aprindere se pot aminti: focul deschis,radiatia termica,scinteile mecanice si electrice,scurtcircuitele etc. Aprinderea unei substante combustibile se produce numai in faza gazoasa si cu atit mai usor,cu cit emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. Temperatura de aprindere este cea mai scazuta temperatura la care o substanta combustibila aflata in prezenta aerului sau oxigenului trebuie incalzita pentru ca arderea sa se continue de la sine,fara incalzire ulterioara. Aprinderea materialelor solide este in functie de sursa de aprindere,de compozitia chimica,de greutatea specifica,gradul de impurificare etc.(tabelul IV.3.1). Tabelul IV.3.1 Temperaturile de aprindere ale unor materiale combustibile Denumirea materialului (corpului) 0 Antracit Brad Brichete de carbune brun Bumbac Catran Carpen Carbune brun Celuloid Cinepa Cocs siderurgic Cocs pentru gaz Celuloza praf Colfoniu Cosuri de nuiele Dinamita Fag Faina de lemn Faina de pluta Temperatura de aprindere [C] 1 460 225 300 250-450 335 250 250 125-140 214-220 650 500 434 329 380 180-220 295 430 210 Denumirea materialului (corpului) 2 Matase viscoasa z Naftalina z Paie Pin Pirita (praf) Pluta (placi) Poliamide (fibre) Poliamide (praf) Polietilena Policlorura de vinil (praf) Poliester cu fibra de sticla Polimetacrilat Polivinil acetat Porumb boabe Praf pusca (granule fine) Praf pusca (granule mari) Temperatura de aprindere [C] 3 279 79-87,5 200-220 280 401 260 420 535 341 900 390 390 450 200 250 175 176 168-172

Fin Fosfor alb Fosfor rosu Frasin Funingine Fulminat de mercur Grafit Hirtie creponata Hirtie masina scris Hirtie de scris Hirtie ziar Huila Huila (praf) In Iuta Lignit Mangal Molid Matase artificiala

205-210 60 260 240 900 160-165 850 280 200 360 185 350 150 232 254 250 248 282 472

Polistiren (placi) Polistiren (spuma) Polistiren (spuma) Rumegus de fag Rumegus de molid Semicocs Stejar Sulf Taniu (pulbere) Trotil Turba Tutun Vata Zahar Zahar (praf)

345 340 310 396 445 395 349 250 512 240-300 230 175 320 410 327

4.AUTOAPRINDEREA Substantele care au tendinta spre autoaprindere trec mai intii prin procesul de autoincalzire,care se produce datorita unor procese chimce sau biologice care au loc in insasi masa substantelor respective.Deci caldura necesara autoincalzirii si autoaprinderii rezulta din reactiile chimice si biologice produse in masa substantelor combustibile respective. Autoaprinderea se defineste ca declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii,deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere; caldura care rezulta se datoreste reactiei chimice sau biologice care are loc in masa substantei respective. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce in substantele care au capacitatea de combinare cu oxigenul die aer,cu umiditatea atmosferica sau cu alte substante. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile,care,in afara procesului chimic sunt supuse si influentei unor factori de natura fizica cum ar fi de exemplu,suprafata specifica,evacuarea insuficienta a caldurii din interior si existenta unor impuritati. Autoaprinderea de natura biologica se produce la acele corpuri combustibile predispuse activitatii vitale a microorganesmelor.Caldura care se dezvolta se datoreste transformarilor de materie,actiunii microorganismelor,transformarilor chimice prin intermediul enzimelor (fermentilor). In prima faza se produce,sub actiunea microorganismelor,o degajare de dioxid de carbon si hidrogen,concomitent cu ridicarea temperaturii pina la 50 55C.Peste aceasta temperatura procesul biologic trebuie supravegheat,deoarece exista posibilitatea trecerii in autoaprindere.Pina la 500C are loc faza de carbonizare,de distrugere a celulelor,iar apa si produsele volatile incep sa se distileze.La 140-150C se produce innegrirea

corpurilor combustibile,procesul de autoaprindere se intensifica,in final producindu-se autoaprinderea. In tabelul IV.4.1 se arata principalele substante care au tendinta spre autoaprindere. Tabelul IV.4.1 Substante care au tendinta spre autoaprindere Substanta cu tendinta spre Conditiile de autoaprindere autoaprindere 1 2 IV.4.1.a. AUTOAPRINDERE DE NATURA CHIMICA Aluminiu Sub forma de pulbere in prezenta apei sau a uleiului Azotat de amoniu In contact cu uleiuri cu umezeala in substante organice Coloranti azoici de sulf In contact cu aerul Carburile metalelor alcaline In contact cu apa Fosforul alb si rosu In contact cu aerul Fierul Sub forma de pulbere imbibata in ulei Hidrogenul fosforat In contact cu aerul Magneziul Sub forma de pulbere,in contact cu aerul Negru de fum Depozitat in cantitati mari,umezeala si urme de Sodiu particule incandescente Sulf In contact cu apa Sulfuri de fier (FeS,Fe2S) In contact cu aerul Zincul sub forma de pulbere Sub forma de pulbere si in contact cu aerul In contact cu aerul IV.4.1.b. AUTOAPRINDEREA DE NATURA FIZICO-CHIMICA Brichete de carbune brun Umiditate si caldura Bumbacul Impregnat cu uleiuri (baloturi de cirpe) Carbune brun Umiditate si caldura Cafea boabe prajita,orz,pastai Umiditate si caldura de cafea Umiditate de caldura Cocs de carbune brun Imbibati in ulei Cilti Caldura,depozitate in cantitati mari Deseuri de cauciuc Sub forma de pelicula,in contact cu aerul Firnis Sub forma de pelicula,in contact cu aerul Grasimi (in special cele Imbibate in ulei; lina cruda,datorita sucului propriu,in vegetale) baloturi Lina Imbibate in ulei Materiale fibroase Imbibate in uleiuri vegetale Musamale In gramezi compacte,umezeala Piele Imbibat cu ulei,in gramezi Praf de piei Imbibati cu ulei Praf de pluta Imbibati cu ulei Saci de iuta Umiditate si caldura Turba In gramezi mari si pe timp indelungat Turte de floarea-soarelui Sub forma de pelicula,in contact indelungat cu aerul Uleiuri vegetale Umiditate si caldura

Zahar pudra ambalat in lazi IV.4.1.c. AUTOAPRINDERE DE NATURA BIOLOGICA Fin Umezeala si depozitate in cantitati mari Furaje tocate Umezeala si depozitate in cantitati mari Foi de varza Depozitat in cantitati mari si umezite Hamei Depozitat in cantitati mari si umezit Germeni de malt Depozitat in cantitati mari si umezit Pleava de cereale Depozitata in cantitati mari si umezita Paie de griu Depozitate in cantitati mari si umezite Rumegus de lemn (in special Depozitat in cantitati mari si umezit ramasite) Depozitata in cantitati mari si umezita Uruiala de porumb Depozitati in cantitati mari si umeziti Taitei de sfecla Pe timpul fermentarii Tutun 5.INFLAMAREA Inflamarea este arderea rapida a unui amestec de vapori proveniti dintr-un lichid combustibil. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze la suprafata lichidului de amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. Temperatura de inflamabilitate reprezinta temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul deasupra acestui lichid,un amestec de o anumita concentratie care se aprinde in contact cu o sursa de aprindere (flacara,corp incandescent,scintei electrice,scintei mecanice etc.). Temperatura de inflamabilitate creste in raport direct cu marirea temperaturii de fierbere si invers proportional cu presiunea vaporilor de lichid.In general,temperatura de inflamabilitate este mai scazuta decit cea de aprindere. Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de baza care poate fi folosit cu operativitate pentru indicarea cu aproximatie a conditiilor de temperatura in care o substanta combustibila prezinta pericol de incendiu.Aceasta temperatura se ia in considerare la clasificarea proceselor tehnologice,a incaperilor si instalatiilor dupa gradul de pericol de incendiu. In anexa 1 sunt date temperaturile de inflamabilitate a principalelor substante chimice cu pericol de incendiu si explozie. 6.AUTOINFLAMAREA Prin autoinflamare se intelege aprinderea vaporilor unui lichid combustibil,fara ca acestia sa vina in contact cu sursa de aprindere (foc deschis,scintei,corp incandescent etc.) insuficienta numai prezenta aerului. Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima pina la care este necesar sa se incalzeasca o substanta combustibila,pentru a se putea produce aprinderea amestecului de vapori-aer,fara a veni in contact cu o sursa de aprindere. 7.EXPLOZIA

Este un proces de ardere foarte rapida si violenta a amestecurilor explozive,care se produce in fractiuni de secunda,cu degajare de caldura,lumina si care genereaza presiuni mari. Se pot declansa: - explozii produse de energia eliberata in urma unei oxidari rapide (arderea unui amestec de vapori de substante combustibile cu aerul); - explozii produse datorita descompunerii rapide a unor compusi chimici (descompunerea azotatului de amoniu); - explozii rezultate din eliberarea brusca a energiei degajate prin fuziune,sau fisiune nucleara (bomba atomica si cu hidroger); - explozii produse datorita polimerizarii necontrolate cu eliberarea rapida de energie. In raport cu vitelezele de ardere (reactii) si de descompunere a amestecurilor explozive se deosebesc: 1) Deflagratia: reactiei chimica pe timpul careia viteza de ardere este de citva centimetrii pe secunda arderea se produce din aproape. 2) Explozia propri-zisa: se produce atunci cind amestecul de substanta combustibila aer existat intr-un spatiu inchis (incapere,recipient are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere,viteza de aprindere fiind de 10-100 m/s. 3) Detonatia: explozia produsa,in general,in tevi cu diametre si lungimi suficient de mari,la care viteza de propagare a flacarii,este cuprinsa intre 1000-4000 m/s,caracterizata si prin aparitia undei de soc. Limita inferioara de explozie (aprindere) este concentratia maxima a vaporilor,gazelor si prafurilor combustibile cu aerul, la care se poate produce explozia. Intervalul de explozie este zona dintre limita inferioara si superioara de explozie.El are un rol determinat in stabilitarea pericolelor de incendiu si de explozie ale lichidelor,gazelor si prafurilor combustibile.Sub limita inferioara,explozia nu poate avea loc din cauza excesului de aer,iar peste cea superioara din lipsa de aer,amestecul fiind prea bogat in substanta combustibila. 8.RABUFNIREA Poate fi considerata ca un efect limita al exploziei,adica constituie o ardere cu viteza de cel putin citva metri pe secunda. Presiunea care se formeaza la rabufnire nu este prea mare; ea dureaza in schimb ceva mai mult,dind posibilitatea reconstituirii locului exact al locului exact al initierii aprinderii. Rabufniri se pot produce si in focarele cazanelor si chiar in unele spatii in care se gasesc amestecuri explozive 9.SUBSTANTE CU ACTIUNE RECIPROCA In tabelul IV.9.1 se arata o serie de substante care la venirea in contact prezinta pericol de incendi si explozie. Tabelul IV.9.1

Substante chimice care venind in contact prezinta pericol de incendiu sau de explozie Substanta chimica Substanta chimica care determina aprinderea sau explozia (cu care reactioneaza) Oxigen,aer Clor,brom,cupru,fluor,argint,mercur Perhidrol,aer Acid cromic,acid azotic,etilenglicol,acid percloric,peroxizi,permanganti Acid acetic,anilina,acid cromic,acid cianhidric,hidrogen sulfurat,lichide si gaze combustibile,substante combustibile Acid azotic Acid acetic,naftalina,camfor,glicerina,terebentina,alcool,li chide combustibile,substante organice Mercur,argint Anhidrida acetica,bismut,alcool,hirtie,lemn Clorat de potasiu,perclorat de potasiu,permanganat,compusi de metale usoare Acid hipocloros Aer Peroxid de sodiu Oxigen,aer Mercur (de exemplu in manometru),clor,iod,brom,acid fluorhidric anhidru Acid azotic,apa oxigenata Cupru,crom,fier,numeroase metale sau saruri ale acestora,alcooli,acetona,substante organice,anilina,nitrometan,toate lichidele combustibile,substante combustibile Acetilena,acid fulminic,compusi amoniacali,acid oxalic,acid tartic Acizi,pulberi metalice,lichide combustibile,clorati,azotati,sulfuri,produse combustibile organice in stare de pulverizare Clorura de var Acid hipocloros,oxigen Alcool etilic si metilic,acid acetic,anhidrida acetica,baze,aldehide,sulfura de carbon,glicerina,etilenglicol,acetat de metil Aceleasi substante ca la clor Oxigen,aer Factori care influentea za Scintei Lumina solara Reactie Reactie Contact Contact Contact Reactie Contact Reactie Reactie Scintei Reactie Scintei Reactie Scintei Reactie Contact Reactie Reactie Reactie Reactie Contact Reactie Scintei

Acetat de amil Acetilena Acetona Acid acetic Acid azotic (concentrat) Acid cianhidric Acid cromic Acid oxalic Acid percloric Acid sulfuric Alcool etilic Alcool metilic Aldehida formica Aluminiu praf Amoniac Anilina Apa oxigenata

Argint Azotat de amoniu Benzidina Benzina si benzen Bioxid de bariu Brom Camfor

Carbune activ Carbura de calciu Bioxid de clor Carbune praf Celuloid Clor Clorati

Hipoclorit de calciu si toti oxidantii Apa Amoniac,fosfuri,hidrogen sulfurat,metan Protoxid de azot,acid azotic concentrat Acid azotic Acetilena,butan,metan,propan (sau alte gaze petroliere),hidrogen,terebentina,benzen,metale fin pulverizate Saruri de amoniu,acizi,pulberi metalice,sulfuri,produse organice fin pulverizate Acid sulfuric si alti acizi Acetilena,apa oxigenata Oxigen,acid hipocloros,clor Clor Hidrogen Trebuie izolata de toate celelalte produse Oxidanti,sulf Fluor,clor,brom,acid cromic,bioxid de bariu

Contact Reactie Reactie Scintei Contact Reactie Incalzire Reactie Contact Reactie Reactie Reactie Reactie Scintei Reactie Contact Reactie Contact Lumina solara Reactie Reactie Reactie Contact Contact Contact

Clorat de potasiu Cupru Eter etilic Etilena Fluor Fluorina Fosfor alb Hidrocarburi (butan,propan,benzen, tereben-tina) Hidrogen Clor Hidrogen sulfurat Hidroperoxid de cumen Iod Lichide combustibile Mercur Metale sub forma de pulbere (aluminiu,magneziu,s odiu,pota-siu) Metan Naftalina (vapori) Oxid de carbon Perclorat de potasiu Perhidrol Permanganat de potasiu Potasiu metalic Sodiu Sulfura de carbon Zinc-pulbere

Acid azotic,peroxizi,gaze oxidante Acizi organici sau minerali Acetilena,amoniac gazos si solutie,hidrogen Azotat de amonic,acid cromic,apa oxigenata,acid azotic,bioxid de bariu (oxilit) si halogeni Acetilena,amoniac,acid fulminic Tetraclorura de carbon sau alte hidrocarburi clorurate,dioxid de carbon si halogeni Peroxizi,acizi puternici Aer,oxigen Oxigen,aer Acid sulfuric si alti acizi Substante organice,praf metalic Glicerina,etilenglicol,benzaldehida,acid sulfuric,petrol lampant Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa Peroxizi Aer

Reactie Scintei Scintei Reactie Reactie Reactie Reactie Reactie Reactie scintei

5.Incendiul si dezvoltarea lui Incendiul este o ardere intiala de o cauza definita,cu sau fara voia omului,scapata de sub control,care distruge bunurile materiale,pune in pericol viata persoanelor si a animalelor pentru a carei intrerupere este necesar sa se foloseasca metode,procedee,mijloace si substante de stingere. Orice incendiu este insotit de fenomene chimice si fizice cum sunt de exemplu: reactii chimice care se produc pe timpul arderii,degajarea sau transferul de caldura,producerea de flacari,separarea si raspindirea produselor arderii,producerea schimbului de gaze.Aceste fenomene pe timpul incendiului nu se produc separat si rigid,ci sunt strins legate intre ele,desfasurindu-se pe baza legilor chimiei si fizicii,specifice fenomenelor respective. 1.VITEZA DE ARDERE Se defineste ca fiind viteza cu care se produc descompunerile si combinarile cu oxigen in masa unei substante combustibile sau prin pierderea totala de material combustibil determinata de cantitatea de caldura eliberata in unitatea de timp. Viteza de ardere depinde de: temperatura la care are loc prima reactie; compozitia chimica; umiditatea substantei sau materialului combustibil; curentii de aer; presiunea atmosferica; raportul dintre suprafata libera a combustibilului si volumul lui; prezenta catalizatorilor la gaze si lichide si concentratia acestora. Viteza de ardere a materialelor combustibile poate fi liniara,in raport de masa sau de volum.Astfel: 1)Viteza de ardere pentru substante lichide: V1=h/tard V1 viteza liniara de ardere (lichide),[mm/min]; h grosimea stratului de lichid care arde [mm]; tard timpul de ardere [min]. 2)Viteza de ardere pentru substante solide: Vvol=qcomb [kg/mmin]; tard qcomb cantitatea de substanta combustibila arsa pe 1m [kg/m]. 3)Viteza de ardere pentru gaze: Vvol=V ; tard 3 3 Vvol viteza volumica de ardere [m /zi; kg/h;m /min;kg/min]; V volumul total al gazului [m3]; tard timpul de ardere [h;min]; In tabelul V1.1 sunt date valorile orientative pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale si substante combustibile. Tabelul V.1.1 Valori orientative pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale si substante combustibile.

Materiale si substante combustibile Lemn (grinzi,mobila in incapere) Lemn taiat in stive,in aer liber Cherestea in stive pe teren descoperit Bumbac afinat Carti pe rafturi de lemn Hirtie afinata Fibra artificiala,scurta,afinata Textolit Cauciuc natural Cauciuc sintetic Articole tehnice de cauciuc Film pe baza de celuloid Polistiren Sticla organica Fenoplaste Sodiu metalic Acetona Benzen Benzina Alcool butilic Eter dietilic Izopentan Petrol (titei) Petrol lampant Pacura Sulfura de carbon Toluen Alcool etilic

Viteza de ardere In raport de masa Liniara (mm/min) (kg/mmin) 0,65-0,90 6,70 6,67 0,24 0,33 0,48 0,40 0,40 0,80 0,53 0,67 70,00 0,86 0,86 0,36 0,70-0,90 2,83 3,30 2,30 3,15 2,70-3,20 3,80-4,50 0,81 1,10 3,60 5,00 6,30 10,00 1,70 1,60 2,90 3,60 2,10 2,20 2,20 2,70 2,30 2,70 1,60-2,00 2,00-2,50

2.EVOLUTIA SI TEMPERATURA INCENDIULUI.PRODUSELE DE ARDERE In faza de dezvoltare a incendiului,are loc,in principal,propagarea arderii,pierderea de greutate a materialelor combustibile echivalind cu 5-7%. Pe timpul arderii se majoreaza suprafata incendiata,se generalizeaza suprafata de ardere,se depaseste temperatura de 800C; pierderea de greutate a materialelor combustibile ajunge la 80-85%. Durata fazei de regresie este determinata de intensitatea de manifestare a fazei de ardere activa. Practic,pentru incendiul conventional se apreciaza ca gradientul regimului de regresie al incendiului,care are faza activa mai mica de 60 min,este de aproximativ 10C/min,fata de 70C/min pentru un incendiu cu o faza de ardere activa mai mare de 60 min. Evolutia,marimea si durata incendiului in spatiu inchis depinde de sarcina termica,de distributia ei in incapere,de dimensiunea deschiderilor de ventilatie.De

exemplu,marimea unui incendiu intr-o incapere cu o sarcina termica de 50 kg lemn/m ar corespunde unui incendiu de 1 h,cu cresterea temperaturii astfel: 800C dupa 20 min; 880 dupa 40 min; 920C la 1 h. Incendiul conventional izbucnit in spartii deschise evolueaza aproape similar cu cel in spatii inchise,prezentind insa urmatoarele particularitati: se dezvolta de la inceput pe intreaga suprafata a materialului cuprins de flacari; marimea flacarilor depinde de conditiile meteorologice si de aerodinamica curentilor care afluesc catre locul incendiului; produsele de ardere sunt bogate in particule de carbune. Pe timpul unui incendiu real se pot distinge 3 faze: dezvoltarea libera; localizarea; lichidarea. Dezvoltarea libera: timpul din momentul izbucnirii incendiului pina la introducerea primei tevi in actiune si a celorlalte mijloace pentru stingere. Localizarea: eliminarea posibilitatilor de propagare a incendiului,a prabusirii constructiei si crearea premiselor pentru lichidarea incendiului. Lichidarea: timpul in care se realizeaza atacul ferm si neintrerupt asupra incendiului,in principiu din toate directiile si cu toate fortele si mjiloacele. Dezvoltarea incendiilor poate avea loc: circular,frontal,unghiular. Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor depind de puterea calorifica a materialului combustibil care arde,de cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat,precum si de modul cum se produce arderea mai mult sau mai putin completa. In tabelul V.2.1 sunt date temperaturile incendiilor de diferite materiale combustibile. Tabelul V.2.1 Temperatura incendiilor de diferite materiale combustibile Denumirea materiala Bumbac afinat Hirtie afinata Produse carbolitice Potasiu metalic Textolit Sodiu metalic Lemn rasinoase (in incaperi) Lemn rasinoase taiat,stivuit in aer liber Plexiglas Huila (brichete) Cauciuc natural Polistiren Sarcina termica (kg/m) 50 25 50 25 50 25 50 25 50 100 600 25 25 25 Temperatura maxima pe timpul incendiului [C] 305 370 510 530 640 700 700-710 850-856 800-900 800-850 880-920 1000 1200 1125 Pina la 1200 1100 1100

Magneziu,electron

50 -

1350 Pina la 2000

Produsele de ardere si de descompunere care rezulta pe timpul incendiului sunt,in general,parti componente ale fumului,flacari si o serie de gaze ca produse de ardere. Prin caracteristicile fumului se poate stabili natura substantelor care ard (tabelul V.2.2). Compozitia fumului prezinta mare importanta in cazul incendiilor izbucnite in interior.Valoarea aproximativa a acesteia se arata in tabelul V.2.3. Restul volumului din incapere este umplut cu azot,vapori de apa si alte substante gazoase. Fumul si produsele de ardere au actiune toxita asupra omului. Efectul fiziologic cauzat asupra omului de citeva gaze si vapori este redat in tabelul V.2.4. Tabelul V.2.2 Caracteristicile fumului in urma arderii unor materiale Materiale si substante combustibile Lemn Hirtie,paie,fin Bumbac Produse petroliere Fosfor Magneziu Sulf Fulmicoton si alte combinatii de azot Cauciuc Potasiu metalic Polistiren Policlorura de vinil Celuloid Tabelul V.2.3 Compozitia aproximativa a fumului rezultat din incendiile izbucnite in interior Locul incendiului Subsoluri Poduri Sectiile fabricii de Compozitia fumului in % dupa volum Oxid de carbon Dioxid de carbon Oxigen 0,04-0,65 0,10-3,50 17,00-19,50 0,10-0,20 0,10-2,50 17,70-20,70 0,16-0,40 0,30-1,30 19,30-20,00 Culoarea Cenusiu negru Galben-alb Brun-inchis Negru Alb-dens Alb Nedefinit Galben brun Negru-brun Alb-dens Negru-inchis Cenusiu-inchis Cenusiu-inchis Caracteristicile fumului Mirosul De rasina Specific Specific Uleios Usturoi Fara Sulfuros Iritant Sulfuros Fara Hidrocarburi Acid clorhidric Specific Gustul Acrisor Acrisor Acrisor Acrisor Fara Metalic Acid Acid Acid Alcalin Acid

mobila Apartamente Depozite de vopsea,ulei si materiale de ambalaj Diverse Tabelul V.2.4

0,10-0,25 0,20 0,10-1,40

1,00-1,80 1,20-2,20 0,30-10,10

18,60-19,00 18,60 9,00-20,80

Efectul fiziologic a unor gaze si vapori asupra omului Denumirea Letal in inspiratie peste substantel 5-13 min or Volumul aproximativ [%] [mg.1-1] 1 2 3 Fosgen 0,005 0,20 Clor 0,025 0,70 Acid 0,02 0,20 cianhidric 0,05 1,00 Oxizi de azot Anilina 0,08 1,10 Hidrogen sulfurat 0,20 6,00 Sulfura de carbon 0,30 8,00 Gaze 0,30 4,50 sulfuroase 0,50 3,50 Acid 0,50 6,00 clorhidric 2,00 65,00 Amoniac 2,50 125,00 Oxid de 3,00 120,00 carbon Benzen 5,00 315,00 Cloroform 50,00 550,00 Benzina Tetracloru 9,00 162,00 ra de 95,00 1100,00 carbon Acetilena Bioxid de carbon Eilena Periculos (toxic) in inspiratie peste 0,5-1 h Volumul aproximativ [%] [mg.1-1] 4 5 0,0025 0,10 0,0025 0,07 0,01 0,10 0,01 0,20 0,04 0,10 0,04 1,10 0,25 0,20 0,75 1,50 2,00 2,50 25,00 5,00 80,00 0,60 3,60 1,10 1,50 1,70 2,40 25,00 75,00 80,00 158,00 275,00 90,00 920,00 Suportabil la inspiratie peste 0,5-1,6 h Volumul aproximativ [%] [mg.1-1] 6 7 0,0001 0,004 0,0025 0,007 0,005 0,05 0,005 0,10 0,013 0,50 0,02 0,05 0,01 0,01 0,025 0,10 0,30 0,50 1,50 1,00 10,00 3,00 50,00 0,30 6,50 0,30 0,15 0,17 0,20 10,00 25,00 60,00 63,00 110,00 54,00 575,00

3.PROPAGAREA INCENDIILOR,SCHIMBUL DE GAZE SI VENTILAREA SPARIILOR INCENDIATE Propagarea incendiului depinde de: compozitia chimica si viteza de ardere a materialului aprins; temperatura mediului inconjurator; curentii de aer din atmosfera sau de cei care se formeaza; sarcina termica; sursa potentiala de aprindere; obstacolele intilnite in cale (pereti antifoc etc.) Hotaritor in propagarea incendiului sunt: viteza de ardere si alimentarea cu aer. Propagarea incendiului se produce in plan orizontal si in plan vertical,marimea si temperatura flacarilor avind un rol important. Temperaturile in functie de unele proveniente se arata in tabelul V.3.1. Tabelul V.3.1. Temperatura citorva categorii de flacari Provenienta flacarii Chribrit Lanuri cereale Benzina Motorina Titei brut Pacura Temperatura [C] 700 1400-1500 1200 1100 1100 1000 Provenienta flacarii Acetilena Amoniac Oxid de carbon Propan Cherestea Temperatura [C] 2500-3000 1700 2100 1925 1200

Inaltimea flacarilor: 1)La rezervoarele cu lichide combustibile incendiate: Hflc=2D [m]. 2)La rezervoarele cu gaze lichefiate incendiate Hflc=16Q0,4 [m]; Hflc inaltimea flacarii [m]; D diametrul rezervorului incendiat; Q debitul de gaz lichefiat [kg/s]. Viteza de propagare a incendiului pentru citeva materiale si substante combustibile se arat in tabelul V.3.2. Tabelul V.3.2 Viteza liniara de propagare a incendiului la arderea unor substante si materiale combustibile Materiale,substante si obiectie combustibile aprinse Case de locuit si magazine,constructii de lemn,mobila etc. Acoperisuri de hale pentru ateliere cu suprafata mare Produse textile in depozite inchise la o sarcina termica de 140 kgm-2 Valoarea medie a vitezei de propagare (mmin-1) 1,00-1,20 1,70-3,20 0,33

Suluri de hirtie in depozite inchise la o sarcina termica de 140 kgm-2 Cauciuc sintetic in depozite inchise la sarcina termica de 290 kgm2

0,27 0,40 0,35-0,70 1,10 4,00 2,30 1,60 1,20 1,00 16-17 pana la 14,20 pana la 18,00 pana la 4,20 22 400-500 0,60 4,80 24 7,20 30 102 144

Depozit de lemn rotund in stive Produse tehnice din cauciuc in stive in aer liber cu dezvoltarea nederanjata Scrinduri de lemn (2-4 cm grosime) in stive,continut de umiditate: 8-12% 16,18% 18-20% 20-30% 30% Incendiu de iarba uscata si culturi cerealiere pe timp linistit Padure de brad,pini,tufisuri,pe timp linistit Padure de molid pe timp linistit Padure de brazi,molizi si brazi Complexe de padure cu plantatii mijlocii la viteze ale vintului de 7-19 m/s-1 si umiditate 39% Incendiu de iarba uscata,culturi cerealiere coapte pe timp foarte uscat si vint cu viteza mai mare de 12,5 m/s Materiale plastice armate cu fibra de sticla Bumbac brut Celuloid Materiale fibroase in stare aprinsa Lichide combustibile Toluen Benzina de extractie

Schimbul de gaze pe timpul incendiului consta in miscarea unor mase de gaze ca rezultat al procesului de ardere: produsele arderii si a decompunerii termice gazoase si calde circula din zona de ardere spre aerul atmosferic si acesta spre zona de ardere.Accesul aerului catre zona de ardere determina viteza de ardere si,in consecinta formarea produselor de ardere.Deseori vitezele curentului ascendent sunt atit de mari,incit se ridica in aer nu numai particulele materialelor aprinse (scintei),ci si bucati din materialele care ard,formindu-se un fel de virtejuri de foc.Intr-un asemenea caz,materialele aprinse ridicate in aer pierd din viteza de miscare ascensionala si sub influenta gravitatiei cad pe sol,favorizind aparitia unor noi focare de incendiu. Indicatorul esential pentru schimbul de gaze este volumul specific al maselor care participa la circulatie intr-o unitate de timp si care depinde de volumul de aer participant la ardere si volumul produselor arderii: Vsg=AiVam; Vsg volumul specific al schimbului de gaze [m3/min]; Ai suprafata incendiului [m]; Va viteza de ardere in raport de masa [kg/mmin]; m cantitatea volumica de gaze la arderea a 1 kg de substanta combustibila [m3/kg].

Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la formarea schimbului de gaze la arderea completa a 1 kg de material combustibil se arata in tabelul V.3.3. Tabelul V.3.3 Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la schimbul de gaze Materiale si substantele combustibile Lemn uscat la aer: - mesteacan - stejar - anin - plop - pin Lemn Canfor Carton si hirtie Cauciuc natural Cauciuc sintetic,butadien stirenic Cauciuc neoprenic Magneziu metalic Sodiu metalic Naftalina Parafina Cauciuc vulcanizat Paie Bumbac Acetona Benzina Petrol lampant Pacura Alcool metilic Motorina Alcool etilic Gaze de apa Gaz de piroliza Gaz generator Gaz de furnal Gaz de cocserie Gaz natural Umiditatea [%] 7 7 7 7 7 40 40 12 1,1 1 0,8 1 8 4,50 1,5 4,00 Volumul aerului [m3/kg] 4,2 4,25 4,14 4,12 4,18 2,84 9,15 3,42 10 10,16 6,2 2,2 1,15 9,88 11,58 9,97 3,32 3,75 7,26 11,59 11,36 10,44 5,02 11,11 6,69 2,13 12,04 1,21 1,06 4,25 9,25 Volumul produselor arderii [m3/kg] 4,93 4,96 4,88 4,86 4,90 3,75 9,97 4,21 10,76 10,82 6,4 1,73 0,92 10,38 12,57 10,52 4,03 4,52 8,14 12,59 12,29 4,35 6,14 11,99 7,76 2,73 13,31 1,82 1,90 5,00 10,40

Datele din tabelul V.3.3 sunt stabilite la temperatura de 0C si presiunea de 760 mm Hg. Citeva concluzii: - la cresterea umiditatii materialelor combustibile,schimbul de gaze se micsoreaza;

- volumul produselor gazoase degajate pe timpul arderii este intotdeauna mai mare decit volumul aerului atmosferic care participa la ardere; - in conditii egale,schimbul de gaze intr-o unitate de timp la arderea produselor petroliere lichide,a cauciucului si a articolelor de cauciuc este de 2-2,5 ori mai mare decit la arderea lemnului; - viteza schimbului de gaze,de regula,este mai aproape de zona de ardere; - viteza schimbului de gaze este intotdeauna mai mare la incendiile exterioare decit la cele interioare; - la incendiile din spatiul interior schimbul de gaze poate sa aiba o viteza mare in planul golurilor deschise pentru aspiratie refulare. La stingerea incendiilor din spatii mari (hale industriale,depozite de marfuri,blocuri de locuinte etc.) se aplica principiul ventilarii spatiilor incendiate care consta in luarea tuturor masurilor pentru a evacua caldura,fumul si gazele de ardere,permitind in acest fel accesul la focar. Ventilatia spatiilor incendiate se va face numai in prezenta tevilor de refulare.Un accent deosebit se pune pe folosirea ventilatiei naturale. Daca caldura,fumul si gazele de ardere nu sunt evacuate la timp,se pot produce: - propagarea incendiului la partile de sus ale spatiilor neventilate din cauza acumularii caldurii; - micsorarea vizibilitatii din cauza fumului iritant; - aparitia efectelor mortale,din cauza gazelor,in special a oxidului de carbon rezultat dintr-o ardere incompleta. 6.Aprecierea pericolului de incendiu 1.PERICOLUL DE INCENDIU 1.1.STAREA DE PERICOL DE INCENDIU SAU DE EXPLOZIE In principiu, o stare de pericol consta dintr-un complex de conditii tehnicoorganizatorice in care se afla la un moment dat un sistem tehnic delimitat spatial si care poate determina scoaterea integrala sau partiala a acestuia din starea normala,prin evenimente negative (incendiu,explozie,avarie,accident tehnic etc.),avind drept consecinta producerea de victime omenesti si de distrugere de bunuri materiale. Prin sistem tehnic se intelege,in general,un ansamblu de elemente,de piese,de aparate,de masini,de instalatii etc.,care se tun in interdependenta,constituind un intreg organizat,destinat unui anumit scop. Starea de pericol de incendiu sau de explozie este definita sau determinata de existenta materialelor si substantelor combustibile care alcatuiesc un sistem inflamabil,de prezenta unor surse de aprindere (energie) si a mijloacelor care le pot produce,precum si de aparitia unor imprejurari favorizante. Sistemul inflamabil este constituit din natura si cantitatea materialelor si substantelor combustibile,care inmagazineaza in componenta lor energia chimica,precum si dintr-un agent de oxidare (oxigenul din aer). Sursa de aprindere contine energia necesara aprinderii materialelor si substantelor combustibile,rapiditatea initierii ei si modul de manifestare depinzind de puterea energetica a sursei.Cantitatea de energie a sursei trebuie sa fie egala sau superioara energiei minime de aprindere,mai mare chiar decit energia sistemului inflamabil.

Imprejurarile favorizante constau,in principiu,din producerea unor defectiuni in sistemul tehnic,in exploatarea acestuia fara respectarea instructiunilor de functionare,neglijenta personalului muncitor si aparitia altor factori neprevazuti. Izbucnirea incendiului este posibila numai atunci cind exista o corelatie in timp si spatiu a conditiilor care conduc la aparitia acestuia.Determinant este insa sistemul inflamabil si sursa de aprindere.Daca nu sunt indeplinite conditiile,starea de pericol se prezinta ca un potential ridicat de incendiu sau de explozie,fiind oricind posibil producerea acestora.De fapt,are loc trecerea energiei unei surse de aprindere asupra sistemului inflamabil,ceea ce are ca urmare pregatirea necesara a substantei combustibile si activarea ei pentru crearea conditiilor de izbucnire a incendiului. De aceea,starile de pericol trebuie depistate la timp,o atentie prioritara acordindu-se starilor de pericol iminent,luindu-se toate masurile,pentru imprastierea lor operativa. 1.2.STAREA DE PERICOL POTENTIAL Starea de pericol determina in mare masura intensitatea (valoarea) pericolului de incendiu potential. Pentru aprecierea pericolului de incendiu potential trebuie sa se tina seama de: sarcina termica; conditiile de vizibilitate in caz de interventie; toxicitatea si cresterea pagubelor datorita degajarii fumului; marimea compartimentelor de incendiu si posibilitatea de evacuare a cladirii,fumului si de realizare a ventilarii incaperilor; inaltimea incaperilor,respectiv a cladirii; eventualitatea cresterii valorilor pagubelor datorita degajarii gazelor de ardere ca actiune coroziva,densitatea valorica pe unitatea de suprafata. Produsul acestor factori dau pericolul de incendiu potential. 1.3.MASURI DE PROTECTIE Produsul valorilor care reduc pericolul de incendiu exprima valoarea efectiva de protectie. Dintre masurile de protectie fac parte: - masurile normale (regulile generale si normele specifice) de prevenire si stingere a incendiilor; - masuri speciale (instalatii de semnalizare si stingere a incendiilor,mijloacele de legatura cu unitatile de interventie,dotarea pompierilor,ignifugarea elementelor de constructie); - asigurarea unei anumite rezistente la foc a cladirilor. Rezistenta la foc se bazeaza pe 3 elemente: stabilitate,izolatie termica si etanseitate la flacari.Ar trebui sa se tina seama si de un al patrulea element: etanseitatea la fum. Se apreciaza ca cele mai eficiente masuri de protectie contra incendiilor sunt cele construite (inclusiv cele referitoare la instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor). 1.4.PERICOLUL DE INCENDIU Acesta s-ar putea defini ca raportul dintre pericolul potential si masurile de protectie.Astfel: Pericolul de incendiu=Pericolul potential . Masurile de protectie

Deci se impune luarea unor astfel de masuri de protectie care sa duca la reducerea sau anihiliarea pericolui potential. Din cele aratate mai sus,notiunea de pericol de incendiu se refera si la posibilitatea de izbucnire a incendiului,de propagare si evolutie a acestuia,de intoxicare,de alarmare si interventie la timp,de evacuare si salvare a oamenilor si bunurilor materiale. Pericolul de icendiu se poate referi la pericolul pentru cladiri si la pericolul pentru continut. Pericolul pentru cladiri consta in distrugerea elementelor de constructie,iar pericolul pentru continut se refera la distrugerea bunurilor materiale din cladire. Cele doua categorii de pericole sunt strins legate intre ele,deoarece pe de o parte distrugerea unei cladiri,are drept efect,de regula,si distrugerea continutului acesteia,iar pe de alta parte sarcina termica constituie,deseori,pericolul principal pentru cladire.Cu toate acestea cele doua pericole pot exista independent unul de altul. 2.PARAMETRII PERICOLULUI DE INCENDIU a) Sarcina termica Sarcina termica Sq constituie cel mai important parametru al pericolului de incendiu:
n

SQ= QiMi [MJ]


i=1

Qi puterea calorifica interioara1 a unui material,in MJ/kg; pentru gaze in MJ/m3 Mi masa materialelor combustibile de acelasi fel aflate in spatiul luat in consideratie Densitatea sarcinii termice (qs) se determina cu relatia: qs=SQ [MJ/m] As Echivalentul lemn al sarcinii termice: Mlemn = miQi [kg lemn/m] AsQi lemn mi masa unui material combustibil Qi lemn= 4400 kcal/kg b) Grupa de combustibilitate Incombustibile Combustibile: Clasa C1 practic neinflamabile Clasa C2 dificil inflamabile Clasa C3 mediu inflamabile Clasa C4 usor inflamabile Greu combustibile: C1 si C2 c) Indicele de combustibilitate Pina la 0,1 incombustibile Intre 0,1 si 0,5 greu combustibile Intre 0,5 si 2,1 greu inflamabile Peste 2,1 - combustibile

d) Temperatura de inflamabilitate e) Temperatura de aprindere f) Temperatura de autoinflamare g) Tendinta de autoaprindere h) Intervalul de explozie i) Energia minima de aprindere j) Continutul minim de oxigen pentru explozie k) Indicele de oxigen Io=100O2 O2+N2 O2 concentratia volumetrica de oxigen N2 concentratia volumetrica de azot in amestecul gazos 30>Io>20 materiale naturale 15<Io<95 materiale sintetice l) Viteza de ardere m) Viteza de incalzire a lichidului n) Presiunea maxima de explozie o) Caracterul reactiei intre materialele si substantele care ard si mijloacele de stingere (apa si spuma) 3.PUNCTELE VULNERABILE LA INCENDIU 3.1.STABILIREA PUNCTELOR VITALE VULNERABILE LA INCENDIU Prin punct vital vulnerabil la incendiu se intelege zona (sectorul,sectia,instalatia sau alt loc) cu un pericol potential de incendiu din cadrul unui obiectiv,care ii asigura acestuia functionalitatea principala si indispensabila desfasurarii activitatii economice sau socialculturale. STABILIREA SI CLASIFICAREA PUNCTELOR VULNERABILE LA INCENDIU AU LA BAZA URMATOARELE CRITERII PRINCIPALE: 3.1.1.Importanta politica,economica,sociala si culturala a punctului vital Aceasta se apreciaza prin: marimea si insemnatatea consecintelor pe care le pot avea evenimentele in punctul vital; gradul posibil de distrugere a punctului vital in caz de incendiu,explozie sau avarie urmata de incendiu; posibilitatile existente prin durata de timp necesara pentru inlocuirea sau preluarea operativa a functionalitatii punctului vital de alte puncte asemenea; caracterul de unicat al punctului vital. 3.1.2.Marimea vulnerabilitatii la incendiu a punctului vital si frecventa variatiei in timp al acesteia Acestea se apreciaza prin: pericolul de incendiu prezentat de procesul de productie; cantitatea,natura si proprietatile materialelor si substantelor utilizate sau depozitate; amplasarea,gradul de rezistenta la foc si modul de comportare a constructiilor in caz de incendiu sau exploziel; amplasarea si tipul instalatiilor,masinilor,utilajelor si aparatelor

utilizate in activitatea de productie si nivelul de siguranta in functionare; frecventa incendiilor,exploziilor si avariilor ce au avut loc in punctul vital,respectiv sau in alte puncte similare,pericolul prezentat de vecinatatile punctului vital in caz de incendiu,explozie sau avarie. 3.1.3.Gradul de protectie impotriva incendiilor Aceasta se apreciaza prin: sisteme proprii constructiilor si instalatilor tehnologice care asigura acestora functionarea si exploatarea in conditii de siguranta (alimentare cu energie,protectii electrice,electrostatice si paratrasnete,iluminat de siguranta,inchideri hidraulice etc.); sisteme specifice de protectie impotriva incendiilor,masuri organizatorice luate de conducerea obiectivului,comisia de aparare impotriva incendiilor si SPPC pentru apararea punctului vital impotriva incendiilor. 3.2.FORTE ANGRENATE,MIJLOACE SI FORME SPECIFICE ACTIVITATII DE PREVENIRE SI COMBATERE A INCENDIILOR SI EXPLOZIILOR IN PUNCTELE VITALE 3.2.1.Fortele in cadrul obiectivului Organele de conducere ale obiectivului; comisia de aparare impotriva incendiilor; cadrele tehnice speciale incadrate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingere a incendiilor; compartimentul de control al instalatiilor; SPPC; intregul personal muncitor. Aceste forte trebuie orientate sa puna accent in activitatea lor pe: cunoasterea aprofundata a situatiei in punctele vitale; supravegherea permanenta a punctelor vitale prin personalul de pe locul de munca sau din compunerea SPPC; asigurarea dotarii cu instalatii si aparatura speciala de sesizare si semnalizare operativa a unor pericole de incendiu si explozie cu aparatura de masura si control,si dispozitive care asigura protectia constructiilor si instalatilor si intretinerea acestora in perfecta stare de functionare; selectionarea si instruirea personalului de deservire a punctelor vitale; asigurarea prompta a primei interventii si instruierea prin exercitii si aplicatii a SPPC; analizarea de catre conducerea obiectivului si comisia de aparare impotriva incendiilor a starilor de pericol,a concluziilor si invatamintelor la unele incendii din punctele vitale; controlul instalatiilor si utilajelor care prezinta pericol de incendiu si explozie din punctele vitale (lunar de catre specialisti si zilnic de catre SPPC in cadrul activitatii de rond). 3.2.2.Organele tutelare ale obiectivului Organele tutelare,in baza obligatiilor ce le revin trebuie sa contribuie la asigurarea conditiilor depline de securitate a punctelor vitale impotriva incendiilor,exploziilor si avariilor.Unitatile de cercetare si proiectare sa fie antrenate la gasirea unor solutii necesare inlaturarii unor stari de pericol din punctele vitale. 3.2.3.Unitatea de pompieri militari

Asigura indrumarea si controlul intregii activitati de prevenire si stingerea incendiilor.Punctele vitale de mare importanta vor fi controlate de cadrele de conducere si de cele cu o buna pregatire de specialitate (controale tehnice de fond,operative).Pentru toate punctele vitale se vor intocmi ipoteze de interventie si se vor executa aplicatii complexe cu angrenarea organelor de conducere,SPPC si personalul de pe locurile de munca.Va actiona pentru solutionarea problemelor care pun in pericol securitatea obiectivului. 3.2.4.Alte organe care participa direct la asigurarea securitatii in functionare a punctelor vitale Un aport important in protectia impotriva incendiilor il pot aduce organele specializate de control (ISCIR,protectia muncii,de distributie a gazelor si energiei electrice etc.).Se pot organiza actiuni si controale comune cu alte organe care au responsabilitati in domeniu prevenirii si stingerii incendiilor in obiective. Pe baza criteriilor prezentate mai sus,in obiective se stabilesc puncte vitale vulnerabile la incendiu si explozie,tinindu-se o stricta evidenta a lor. 3.3 METODOLOGIA DE EXECUTIE SI FINALIZARE A CONTROLULUI DE SPECIALITATE IN PUNCTUL VITAL Controlul tehnic de specialitate nu difera,in principiu,fata de metodologia generala,insa are unele particularitati,care vizeaza indeosebi laturile calitative. Controlul se executa de regula in sensul desfasurarii procesului de productie executandu-se in ordinea: - verificarea obligatiilor si raspunderilor concrete stabilite,privind prevenirea si stingerea incendiilor,a tuturor fortelor angrenate in asigurarea protectiei impotriva incendiilor,pe baza prevederilor legale in vigoare; - controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor in punctele vitale vulnerabile la incendiu,urmarindu-se respectarea normelor si la instalatiile tehnologice conexe punctului vital,care ii asigura acesteia functionarea neintrerupta si in conditii se siguranta; - organizarea si materializarea in punctul vital al activitatii de dotare cu instalatii,utilaje,aparatura,dispozitive, echipament si mijloace de prevenire si stingere a incendiilor; - verificarea modului de organizare si desfasurare a instruirii personalului privind cunoasterea normelor,sarcinilor si masurilor de prevenire si stingere a incendiilor realizate pe baza tematicii anuale intocmite de comisia de aparare impotriva incendiilor; - verificarea masurilor si sarcinilor de interventie in caz de incendiu,explozie,avarie,calamitati naturale si catastrofe punandu-se un accent deosebit pe modul de alarmare a personalului si anuntarea operativa a evenimentului; - verificarea ordinei si disciplinei pe locurile de munca din punctul vital,controlandu-se printre altele capacitatea personalului de a-si indeplini atributiile; - verificarea modului de organizare,executie si finalizare a controlului periodic,al respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor in punctele vitale de catre comisia de aparare impotriva incendiilor,sefii de sectii,ateliere,instalatii si formatii de lucru,cadrul tehnic special incadrat si SPPC;

- verificarea modului cum se analizeaza situatia prevenirii si stingerii incendiilor din punctele vitale vulnerabile la incendiu. In final se va evalua gradul de protectie impotriva incendiilor asigurat in punctul vital,precum si masurile ce trebuie realizate. 4.CLASIFICAREA MATERIALELOR SI SUBSTANTELOR DEPOZITATE DUPA CLASA DE PERICULOZITATE Clasa de pericol P1 fara pericol P2 cu pericol redus Subcl asa Caracteristicile materialelor,exemple Incombustibile care nu pot da nastere la reactii periculoase: minereuri,piese metalice,ciment,nisip,fructe,legume,carne, conserve in cutii etc. Materiale din clasa P1: materiale inerte,azbociment,lichide incombustibile,piese metalice in folii etc. Materiale care se aprind greu,cu o viteza redusa de ardere,putere calorica redusa: aparataj electric,obiecte din bachelita si rasini fenolice,baloti de lina,zahar in vrac sau in saci,produse de panificatie,tutun Lichide incombustibile: apa minerala in butelii de plastic, lapte,cutii carton Materiale din clasele P1 si P2 Materiale cu combustibilitate medie (nu din clasele P4 si P5) si cu putere calorica cel mult 6500 kcal/kg: mobila fara garnituri de buret,panouri,fibre de lemn,tesaturi si confectii,articole piele,carti,faina cereale,ambalaje in pungi,tutun,ceai,legume uscate,grasimi etc. Lichide combustibile cu tinf > 100 C: vopsele in ulei,produse farmaceutice combustibile in cutii,bidoane,lubrifianti si glicoli in butoaie etc. Materiale si produse din clase P1-P3 Materiale combustibile cu viteza mare de ardere sau cu putere calorifica mai mare de 6500 kcal/kg: talas,fibre vegetale,confectii executate din asemenea fibre,materiale plastice,fibre textile,paie etc. Felul ambalajului In vrac sau ambalaje incombustibile Ambalaje cu combustibilitate redusa Neambalate sau ambalate in saci,butoaie Ambalaje combustibile Ambalaje in cutii de carton Ambalaje in cutii de carton.Orice fel de ambalaje, nu din materiale plastice spongioase Incombustibile,care pot fi introduse in cutii de carton Materiale plastice spongioase Indiferent de forma de ambalare

A B

C P3 cu pericol mediu A B

P4 cu pericol mare

A B

E F

P5 cu A pericol deosebit de mare

Materiale si produse incombustibile care pot suferi deteriori importante in urma actiunilor temperaturilor inalte,a apei sau a gazelor corozive: aparatura electrica si electronica si contacte si relee sensibile necapsulate,tuburi electronice,medicamente etc. Materiale si produse care sub efectul temperaturii degaja cantitati importante de gaze corozive: PVC,rasini epoxidice,acid clorhidric etc. Lichide combustibile din clasa P3 C: lichide ambalate in bidoane din carton,canistre din materiale plastice Lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate cuprinsa intre 55-100C: motorina,pacura,smoala,uleiuri minerale,cerneala tipografica etc. Materiale instabile care pot descompune exploziv la temperatura normala,sau care pot exploda sub efectul incalzirii,frecarii sau a socurilor de detonatie.Obiecte pirotehnice: acid acrilic,percloric,anihidru,apa oxigenata concentrata,azotat de amoniu,peroxizi-de acetil,benzoil,zinc-chibitruri de fosfor alb,muntie exploziva sau incendiara,exploziv,rachete Materiale care la contactul cu alte materiale pot da nastere la reactii explozive sau se pot aprinde: acetona,acid acetic,amoniac,etilenamina,peroxizi de potasiu sau sodiu etc. Materiale susceptibile la autoaprindere: carbune bituminos,deseuri cauciuc sau lina,faina de lucerna,peste,fosfor alb,ingrasamite organice,mangal etc. Substante oxidante capabile sa initieze aprinderea materialelor combustibile la contactul acestora: acid azotic,clorhidric,sulfuric,clor,ierbicide,azotat de potasiu etc. Materiale care sub efectul caldurii degaja cantitati mari de gaze combustibile sau toxice: acrilonitril,amine,anilina,esteri,iod,iodati,but adiena,fosfor,sulfat de metil

Indiferent de natura ambalajelor

Indiferent de natura ambalajului In ambalaje combustibile In ambalaje incombustibile care pot fi introduse in cutii de carton Indiferent de modul de ambalare

Indiferent de modul de ambalare

Indiferent de modul de ambalare Indiferent de modul de ambalare

Indiferent de modul de ambalare

G H

Materiale care in contact cu apa se aprind,degaja temperaturi capabile sa aprinda materialele combustibile din vecinatate sau degaja gaze combustibile: amida alcalina,calciu,hidrura de aluminiu,potasiu metalic,tutun,uraniu Recipiente cu gaze comprimate: recipiente fixe sau transportabile cu gaze sub presiune,recipiente de tip Spray Substante sau materiale solide care au o putere calorica mai mare de 8000 kcal/kg sau caracterizate printr-o ardere deosebit de intensa.Lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mica de 55C.Gaze combustibile (celuloid pelicola pe baza nitroceluloza,clorati,sodiu,bariu); petrol lampant,benzina,sulfura de carbon,toluen,titei,acetona gazolica,alcool,butan,propan,hidrogen,metan etc

Indiferent de modul de ambalare

Indiferent de modul de ambalare Indiferent de modul de ambalare

7.Gaze industriale cu pericol de incendiu 1.HIDROGENUL Hidrogenul prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie,are limitele de explozie foarte largi,ele fiind cuprinse intre 4 si 75% hidrogen in aer.In amestec cu aerul,in proportie de 17-60% detoneaza cu usurinta atunci cind vine in contact cu o sursa de aprindere. In cazul detonatie unda de soc este extrem de puternica,presiunea creste de aproape 20 de ori in comparatie cu cea initiala.Daca unda de soc se poate reflecta,presiunea se mareste aproape de 40 de ori. Arderea hidrogenului in oxigen provoaca o reactie in lant,care se propaga cu viteza ridicata prin radicalii liberi care se formeaza. Viteza de propagare depinde de: temperatura,presiune,proportia dintre hidrogen si oxigen,prezenta unor molecule de gaz inert. Pentru aprinderea amestecului de hidrogen-aer,la temperatura obisnuita este necesar o sursa de aprindere care sa initieze reactia in lant.La un amestec de 27-30% hidrogen in aer,aprinderea poate fi initiata de scintei electrice cu energii foarte reduse (0,019 m/J). Sub actiunea caldurii,amestecurile de hidrogen-aer se aprind la temperaturi variind intre 400 si 580C in functie de presiune (la presiunea atmosferica aprinderea se produce la 575C). Amestecurile de hidrogen aer mai pot fi aprinse si de undele de soc provocate de explozii sau de orice obiect puternice incalzit (conductor electric topit).De asemenea,aceste amestecuri se mai pot aprinde si de la unele impuritati solide (de ex. rugina) existente in jeturi puternice de hidrogen comprimat,precum si de la foc deschis,scinteile de natura mecanica.

Hidrogenul avind cel mai mic volum molecular,poate difuza prin pori foarte mici spre deosebire de alte gaze care nu au aceasta proprietate.Datorita acestei proprietati,pericolul formarii amestecurilor explozive,hidrogen-aer este intruncatva redus,deoarece in atmosfera deschisa se risipeste usor.In spatii inchise el se acumuleaza sub plafon. Din punct de vedere chimic,hidrogenul prezinta o mare afinitate fata de carbon,se poate combina cu acest element,care exista in compozitia multor oteluri,micsorindu-le din aceasta cauza rezistenta mecanica. Hidrogenul se transporta comprimat la 150 atm in recipiente de otel.Explozia poate fi favorizata de impurificarea hidrogenului cu oxigen de coroziunea recipientelor sau de nerespectarea masurilor de prevenire a incendiilor. Depozitarea hidrogenului in gazometre umede sau uscate se face astfel incit sa nu fie posibila formarea amestecurilor explozive. 2.OXIGENUL Oxigenul este unul dintre cele mai active elemente chimice.Are propietatea de a forma foarte usor si energic combinatii chimice cu toate elementele.Reactiile care se produc in prezenta oxigenului se numesc reactii de oxidare. Procesele de ardere care au loc in oxigen decurg mult mai energie.De exemplu,daca intr-un vas cu oxigen se introduce un chibrit in stare de incandescenta,arderea continua cu flacara vie. Limitele inferioare de explozie ale gazelor combustibile in amestec cu oxigenul sunt mai coborite fata de amestecurile cu aer. Uleiurile si grasimile in contact cu oxigenul comprimat se pot autoaprinde. Combustibilii solizi cu structura poroasa (turba,carbune etc.) daca se imbina cu oxigen lichid produc explozii puternice atunci cind se aprind in spatii inchise. Oxigenul se foloseste in industrie pentru obtinerea unor temperaturi ridicate necesare topirii sau taierii unor metale. Pentru aceasta se arde acetilena sau hidrogen in oxigen.De exemplu,prin ardere acetilenei in oxigen se obtine temperatura de aproximativ 3500C. Oxigenul se transporta si se foloseste comprimat in recipiente la presiunea de 150 atm. De retinut,posibilitatea producerii de explozii in compresoarele de oxigen,atunci cand oxigenul comprimat vine in contact cu uleiul (explozia uleiului).Explozia este cu atat mai puternica,cu cat presiunea si temperatura sunt mai ridicate,deci oxidarea se face mai intens. 3.METANUL Metanul se aprinde cu usurinta de la o scanteie sau de la foc deschis.Flacara care ia nastere se propaga cu mare viteza in masa gazului,fenomenul respectiv producandu-se instantaneu.El are temperatura teoretica de ardere in aer in jur de 2000C,dar din cauza pierderilor de caldura in procesul de ardere,aceasta temperatura este mai redusa. Temperatura de autoaprindere a metanului este de 650C in aer si de 556C in oxigen. Metanul nu se combina prin aditie cu nici o substanta.Prin ardere in aer se transforma in dioxid de carbon si apa cu dezvoltare de 8400 kcal/m3.Prin incalzire la

aproximativ 900C se descompune in hidrogen si carbon (CH4C+2H2),iar la temperaturi mai inalte,in anumite conditii in acetilena si hidrogen. Un amestec de metan aer explodeaza la aprindere,daca proportia de metan este de 6-16%.Viteza de explozie este de circa 2300 m/s.El este descompus de clor si de alti halogeni la temperaturi de 300-400C in prezenta unor catalizatori formand produsi de substitutie. Prin arderea incompleta a metanului sau prin disociere se obtine negru de fum,folosit in industria cauciucului ,cernelurilor etc. Metanul este mai usor ca aerul (densitatea fata de aer 0,55),ceea ce permite o aerisire usoara a spatiilor inchise. Deoarece metanul nu are miros,pentru a putea fi recunoscut cu usurinta se adauga substante puternic mirositoare ca de exemplu etilc-mercaptan (16 grame sau 19,1 cm3 de etil-mercaptan la 1000m3 gaz metan).In aceasta situatie o concentratie de 1% volum in aer poate fi sesizata. Uneori este folosit drept gaz inert,in lipsa azotului,la unele reactii chimice la care nu este permisa prezenta aerului.In acest caz se pot produce amestecuri explozive metanoxigen. 4.ACETILENA Acetilena este un gaz incolor,combustibil cu miros caracteristic,densitatea in raport cu aerul este de 0,907.Acetilena este o hidrocarbura nesaturata cu tripla legatura,care se descompune cu usurinta in elementele sale constitutive: carbon si hidrogen. Tripla legatura a atomilor de carbon confera acetilenei unele insusiri caracteristice,cea mai importanta fiind nestabilitatea termodinamica,adica tendinta de descompunere in carbon si hidrogen cu degajare considerabila de caldura 54 kcal/mol,caldura si temperatura de ardere foarte ridicate si o mare capacitate de reactie. Cele mai multe din reactiile acetilenei sunt reactii de aditie in care moleculele altor substante se alipesc celei de acetilena.Reactiile sunt exoterme (cu degajare de caldura). Descompunerea chimica a acetilenei are loc cu dezvoltarea unei mari cantitati de energie (2080 kcal/kg),iar in cazul unei descompuneri explozive,temperatura ajunge pana la 3000C,producandu-se si o crestere a volumului hidrogenului. Acetilena formeaza cu aerul amestecuri explozive destul de periculoase a caror limite sunt mult mai largi decat a celorlalte hidrocarburi (limita inferioara este de 3,5% iar cea superioara de 82% volum in aer).Cele mai periculoase sunt amestecurile care contin intre 7 si 13% volum acetilena. Efectul exploziilor este deosebit,acesta fiind cu mult mai mare decit in cazul altor hidrocarburi. In cazul cind exploziile au loc in spatii inchise (rezervoare,conducte,instalatii etc),presiunea ajunge sa fie de circa 12 ori mai mare decit cea initiala.Din aceasta cauza toate utilajele se dimensioneaza la presiunea de proba de 12 atm. In anumite conditii,descompunerea acetilenei poate avea loc cu detonatie in care caz datorita efectului undei de detonatie,presiunea creste de citeva sute de ori (in comparatie cu cea initiala),fapt ce duce inevitabil la distrugerea instalatiilor respective. Acetilena se descompune spontan sub actiunea unor factori,cum ar fi: temperatura ridicata,scintei,incalziri locale ,ridicare presiunii peste 1 atm,reactii de polimerizare insotite de degajari intense de caldura,descompunerea substantelor chimice explozive,actiunea substantelor foarte reactive fata de acetilena,exemplu clorul.

Amestecurile explozive cuprinse intre 7 si 13% explodeaza prin incalzire la temperaturi peste 500C,si mai ales prin comprimare la presiuni de peste 3 atm. In prevenirea initierii descompunerii acetilenei,prezenta umiditatii constituie un factor important.Prin asigurarea saturarii cu vapori de apa se micsoreaza posibilitatea producerii unei explozii. Varietatea conditiilor in care se produce explozia acetilenei se explica in parte prin faptul ca la ridicarea temperaturii descompunerea ei este precedata de polimerizare.La temperaturi de peste 400C,moleculele de acetilena se combina cu moleculele mai complexe (benzen,stiren etc.).Caldura degajata la polimerizare duce la cresterea temperaturii acetilenei si creaza conditii favorabile pentru producerea exploziei. La dizolvarea acetilenei,moleculele ei sunt separate de moleculele solventului,ceea ce micsoreaza capacitatea de descompunere.Astfel acetilena dizolvata in acetona nu explodeaza la presiuni pina la 10 atm. 5.AMONIACUL Amoniacul este un gaz combustibil incolor cu un miros caracteristic puternic,cu densitatea in raport cu aerul de 0,771.Puterea calorica este de 4450 kcal/kg.Este solubil in apa 40% la 10C si 18,5% la 50C,cu formare de hidroxid de amoniu. In stare gazoasa nu arde in aer,la temperaturi obisnuite,fiind considerat adeseori inofensiv din punct de vedere al pericolului de incendiu si explozie. Desi nu este o combinatie organica,amoniacul formeaza cu aerul amestecuri explozive,intre limitele de 15 si 27% volum in aer,in oxigen intre 13,5 si 79% in volum.Energia minima de aprindere este de 680 MJ iar presiunea de explozie este de 6 kgf/cm. Temperatura de inflamabilitate este de -2C,iar cea de autoinflamare de 630C. Prezenta uleiului sau a altor materiale combustibile mareste pericolul de incendiu.In contact cu bioxidul de clor se poate aprinde sau exploda. In reactie cu mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric,anhidru,se poate aprinde sau exploda. Amoniacul in oxigen se aprinde la temperaturi obisnuite cu formare de oxid de azot (MO),care se combina cu usurinta un oxidant foarte puternic care cu vaporii a multor substante organice formeaza amestecuri explozive. Chiar si in lipsa aerului amoniacul gazos se descompune in elementele componente-azot si hidrogen-prin incalzire la temperaturi de peste 800C sau datorita unor descarcari electrice.Amoniacul gazos ataca organele respiratorii si distruge glandele lacrimale.In aer,concentratia maxima admisa este de 0,02 g/m3. Amoniacul se transporta in vase inchise in stare lichida.Pe timpul depozitarii si transportului o parte din amoniac trece in faza gazoasa,in vas creandu-se o presiune corespunzatoare temperaturii mediului exterior.De exemplu,la 20C presiunea este de 7,7 atm iar in cazul cand temperatura este de 40C presiunea ajunge la 14,9 atm. 6.CLORUL Clorul este un gaz de culoare galbena-verzuie,cu miros puternic iritant,incombustibil mai greu ca aerul (densitatea in aer 2,49).Majoritatea produselor combustibile reactioneaza cu clorul,tot asa ca si cu oxigenul.De exemplu,reactioneaza in

mod special cu acetilena,terebentina,eterul,amoniacul gazos,gazele combustibile,hidrocarburile,hidrogenul si metalele fin divizate. Amestecurile de metan si clor sunt explozive intre limitele de la 6 pina la 63% in volum.Amestecurile de benzen si clor sunt explozive intr-un interval de explozie larg: limita inferioara de explozie este de 8,2-9,2% iar limita superioara de la 32,6 pana la 35%. Amestecurile de clor,etan si metan se autoinflameaza intr-un interval larg de explozie.Astfel,amestecul de metan-clor se autoinflameaza intre 370 si 450C,la o concentratie de 10%,respectiv 7%,iar amestecul de etan-clor intre 360 si 400C, concentratia fiind de 5%,respectiv 40%. La combinarea clorului cu hidrogenul,pentru a forma acidul clorhidric se produce o explozie la incalzirea amestecului de gaze sau la o iluminare puternica (lumina solara directa,magneziu incandescent etc).Dupa o prealabila aprindere,amestecul continua sa arda linistit. Cu acetilena,clorul formeaza amestecuri care pot exploda numai sub actiunea luminii. Clorul este un gaz otravitor.Ataca caile respiratorii,iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea.Concentratia maxima admisa pentru halele de fabricatie este de 0,01 mgCl1/l aer. Efectele provocate de inspiratia aerului la diferite concentratii de clor sunt: - de la 0,001 pina la 0,006 mg/l aer,se produc efecte iritante; - la 0,00834 mg/l aer degaja miros neplacut,simptome dupa 1-2 ore; - 0,0350 mg/l aer reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gitului; - 2,80 mg/l aer provoaca moartea. Clorul se transporta in stare lichefiata la presiunea de 6 at in tuburi de otel.

7.GAZE PETROLIERE LICHEFIATE Sub denumirea de gaze lichefiate se intelege,in general,amestecurile de hidrocarburi volatile cu unul pina la 6 atomi de carbon in molecula care in limitele de temperatura de la -40C pina la 40C,respectiv la presiuni de 0,2 atmosfere pina la pina 15 atmosfere se gasesc in stare lichefiata. La temperatura si presiune atmosferica normale gazele lichefiate se prezinta in stare gazoasa.Ele se pot insa lichefia chiar si la presiune relativ scazuta.Un gaz lichefiat sub presiunea are intotdeauna tendinta sa treaca in stare gazoasa.El se evaporta la suprafata,pina cind se formeaza in spatiul umplut cu gaz o presiunea care corespunde presiunii de vapori a gazului lichefiat.Aceasta presiune de vapori depinde de temperatura gazului lichefiat. Pericolul este mare cind rezervorul de gaz lichefiat este supus,in cazul incendiului,unei cresteri permanente a temperaturii.Cresterea temperaturii in interiorul rezervorului corespunzator curbei presiunii de vapori,nu continua decit atit timp deasupra gazului lichefiat se afla un spatiu umplut cu gaz.Cind temperatura creste,gazul lichefiat se dilata,putindu-se ajunge ca intregul volum al rezervorului sa fie umplut cu gaz

lichefiat,fara sa mai existe vreun spatiu de gaz.Incepind din acest moment la cresterea temperaturii,presiunea creste mult mai rapid decit conform curbei presiunii de vapori.Marimea presiunii este de 7 pina la 8 atmosfere pentru fiecare grad de crestere a temperaturii. Ca urmare a compresibilitatii reduse a gazului lichefiat si a capacitatii elastice de dilare,de asemenea mica,a peretilor rezervoarelor aceastea explodeaza. Intre gazele lichefiate se citeaza: propanul,butanul,propilena,izobutanul,butilenele,butadiena precum si amestecurile acestor hidrocarburi in diferite proportii. Gazele petroliere se produc prin distilarea fractionata a gazolinei sau a gazelor de rafinarie.Ele se utilizeaza ca combustibili casnici si industriali,agenti de racire in instalatii frigorifice,solventi pentru uleiuri si in diferite sinteze chimice. Gazele petroliere lichefiate sunt usor inflamabile.Temperatura de aprindere este 430-455C.Temperatura de ardere a gazelor lichefiate este de aproximativ 1950C.Greutatea specificare mare (de 1,5-2 ori mai grele decit aerul) mareste considerabil pericolul de incendiu si explozie,deoarece se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. Densitatea in stare lichefiata variaza intre 0,45 si 0,60.Gazele lichefiate formeaza cu aerul amestecuri explozive. Limita inferioara de explozie variaza intre 1,5 si 2% iar cea superioara intre 8,5 si 9,5%. Pentru a putea sesiza prezenta lor in caz de scapari,ele se odorizeaza cu mercaptan. Gazele lichefiate scapate,chiar in cantitati mici genereaza prin evaporare o cantitate mare de vapori inflamabili.De exemplu,dintr-un litru de propan lichefiat se formeaza peste 33 l vapori in conditii normale de temperatura si presiune. 8.Pericolul de incendiu si explozie a pricipalelor prafuri combustibile 1.FACTORII CARE INFLUENTEAZA APRINDEREA PRAFURILOR1 SI PULBERILOR COMBUSTIBILE Cercetarile intreprinse asupra prafurilor si pulberilor combustibile au scos in evidenta dependenta combustibilitatii si pericolului de incendiu de anumiti parametri. Printre acesti parametrii se citeaza: compozitia chimica,granulatia,grosimea stratului de pulbere,concentratia pulberilor si prafurile combustibile,presiunea mediului,compozita mediului,temperatura de aprindere,gradul de umiditate a aerului si indicele de explzivitate. 1.1.COMPOZITIA CHIMICA A PRAFULUI Insusirile explozive ale prafurilor combustibile sunt determinate de compozitia lor chimica.Conform conceptiei clasice,pericolul de explozie este direct proportional cu continutul de oxigen.In prezent acest lucru este contestat,deoarece,pe de-o parte apar oxizi stabili in pulberi,care se comporta cu substante inerte,iar pe de alta parte,anumite grupe,cum este cea de nitro,sunt capabile sa declanseze aprinderi si in absenta oxigenului.Continutul de cenusa,respectiv de substante inerte,influenteaza negativ capacitatea de explozie,spre deosebire de componentii volatili combustibili in special cei care prezinta o caldura mare de ardere (metan,hidrogen).

______________________ Prin praf se intelege un material solid in particule cu dimensiuni destul de mici (de obicei sub 20 ) pentru a fi antrenate in miscare sau pentru a sta un timp in suspensie in aer sau intr-un alt gaz. 2 Prin pulbere se intelege praful industriei obtinut prin una ori mai multe operatii de maruntire mecanica sau prin operatii mecanice,fizico-mecanice,ori chimice. In prezentul capitol,se considere drept pulberi combustibile particulele care se obtin prin fabricatie,iar ca praf-particulele formate din alte cauze si dispuse in straturi sau existente in suspensie in aer. 1.2.GRANULATIA PRAFULUI (PULBERII) In principiu,prafurile fine sunt mai explozive decit cele grosiere din cauza capacitatilor ridicate de aprindere a combustibilitatii mai rapide.Prafurile fine se turbioneaza mai usor si isi mentin mai bine starea de suspensie,care constituie un factor principal in declansarea exploziei. Particulele sub forma neregulata si cu goluri in interior maresc pericolul de incendiu si explozie. Marimea particulelor se exprima fie direct prin diametrul mediu,fie prin suprafata specifica libera la care aerul are acces,respectiv prin suprafata exterioara raportata la greutate. Suprafata specifica libera se poate deduce din urmatoarea relatie: S=6 P ; 0,5(d8+di) 100 S suprafata specifica libera [cm/g]; densitatea relativa [g/cm3]; ds marimea maxima a particulelor [cm]; di marimea minima a particulelor [cm]; P procedee in greutate ale fractiei respective. Suprafata specifica a unor pulberi industriale a ajuns la valori cuprinse intre 50 si 100 m/g,iar a altora a depasit aceste valori. Acelasi ordin de marime il are majoritatea particulelor de praf din aer,ca de exemplu planctonul atmosferic,vizibil cu ochiu liber in razele soarelui,precum si numeroasele particule ale prafului cosmic. Particulele de pulbere obtinute in industrie pot avea forma de graunte,lamele,ace sau fibre. Marimea particulelor de praf influenteaza urmatorii parametrii a exploziei: punctul de aprindere (cind praful se afla in suspensie),limita de explozie si viteza de crestere a presiunii,respectiv presiunea maxima de explozie. Praful dispersat in aer cade cu viteze diferite. Viteaza de cadere libera a particulelor de praf se poate calcula cu relatia: V_ (-`)dg 18 V viteza de cadere libera [cm/s]; greutatea specifica a particulelor [g/cm3];
1

` - greutatea specifica a mediului,in g/cm3 (in majoritatea cazurilor aceasta este neglijata in raport cu cea a particulelor) d diametrul particulelor [cm]; g acceleratia gravitatiei [cm/s] viscozitatea absoluta [Ns/m]. Viteza de cadere a particulelor depinde in principal de temperatura lor si greutatea specifica.In amestecurile de praf-aer are loc o separare a particulelor si la un moment dar,avem de a face cu amestecuri de praf-aer,care difera din punctul de vedere al concentratilor explozive. In tabelul VIII.1.2.1. sunt date vitezele de cadere ale particulelor solide de greutate specifica egala cu 2g/cm3 si granulatie diferita,in functie de temperatura. Tabelul VIII.1.2.1 Vitezele de cadere in aer la presiunea ambianta a particulelor solide de granulatie diferita in functie de temperatura lor Denumirea particulei [] 10000 5000 3000 1000 700 500 300 100 50 30 10 5 20C 2400 1680 1270 594 432 316 185 45,6 14,1 5,32 0,60 0,15 Vitezele de cadere [cm/s] 100C 200 2700 3025 1880 2125 1400 1535 620 647 447 463 330 360 190 200 42,4 41,8 12,3 10,5 4,51 3,82 0,53 0,42 1,25 0,103 300 3380 2315 1650 669 472 358 195 36,9 9,2 3,31 0,39 0,089

Deasupra depunerilor exista,in general,un amestec de praf-aer 1.3.GROSIMEA STRATULUI DE PRAF (PULBERE) Insusirile explozive ale materialelor pulverulente sunt influentate uneori si de grosimea stratului.Acest lucru reiese si din tabelul VIII.1.3.1 Tabelul VIII.1.3.1 Influenta grosimii stratului asupra temperaturii de incandescenta a carbunelui Natura pulberii Carbune 3 Grosimea stratului la depunerea naturala [mm] 6 10 20 50

gras: - 200 - 7 carbune slab: - 200 - 70

295 270 400 340

270 230 350 280

210 265

195 265

171 -

1.4.CONCENTRATIA PRAFURILOR (PULBERILOR) COMBUSTIBILE Pericolul de explozie si incendiu apare cind exista in suspensie particule uscate fin divizate.Aceasta situatie apare cind praful se produce de exemplu in urma slefuirii,frecarii,ruperii incidentale,precipitarii chimice,pulverizarii etc. sau pe timpul unor procese tehnologice cum ar fi macinarea cerealelor,fabricarea pulberilor din material plastic,a pigmentilor de vopsea etc. Pentru a se putea produce o explozie,praful trebuie sa existe in stare de suspensie si sa aiba o anumita concentratie.Concentratia minima de explozie a amestecurilor de prafaer pentru majoritatea substantelor combustibile este in general cuprinsa intre 2,5 si 30 g/m3,iar cea maxima de ordinul miilor de grame care practic este foarte greu de atins.De exemplu,concentratia maxima pentru praful de zahar este de 13500 g/m3,iar a celui de carbune de 4200 g/m3. In tabelul VIII.1.4.1 se dau limitele de explozie a celor mai intilnite prafuri combustibile. Tabelul VIII.1.4.1 Limitele de explozie ale principalelor prafuri combustibile Natura prafului Carbune Zahar Turba Faina de lemn Amidon Cereale Faina Lapte praf Carbune de Petrila Materiale plastice Tarite de grau Puzderie de in Acetat polivinil Anhidrida ftalica Antracen Canfor Limitele de explozie [g/m3] Inferioara Superioara 35-44 4200 17,5 13500 2200 30,2 60 22 20 2000 32,2-63 2000 7,6 100-1000 2000-7000 50 24,7-42,8 16,7 17 12,6 5 10,1 -

O evaluare practica a concentratiei unui amestec praf-aer se poate face pe baza desitatii optice a amestecului.Cand de exemplu un bec de 25 W nu se mai vede la distanta de 2 m,amestecul de praf-aer,care se gaseste intre bec si ochi are o concentratie de aproximativ 40 g /m3. 1.5.PRESIUNEA MEDIULUI La o concentratie sub 1000 g/m3 presiunea de explozie este dependenta de cea a mediului exterior.Limita inferioara de explozie scade,in functie de presiune de la 100 la 30 g/m3.Limita superioara de explozie este mai puternic influentata de presiune,datorita modificarii echilibrului chimic. Variatiile de presiune modifica densitatea amestecului si deci au loc schimburi ale concentratiei prafului pe unitatea de volum.Daca,de exemplu,50 grame de praf,cu limita inferioara de explozie de 60 g/m3,sunt dispersate in 0,5 m3 aer la 10 kgf/m,amestecul nu se gaseste in zona periculoasa,deoarece in conditii normale,concentratia ar fi de 10 g/m3.Daca insa sunt dispersate 25 de grame de praf in 0,5 m3 aer si o presiune de aproximativ 0,450 kgf/m2 amestecul ce rezulta devine inflamabil,concentratia efectiva fiind de 83 g/m3.Cresterea presiunii duce la efecte de amploare,presiunea finala este mai mare,actionind in acelasi timp asupra procesorului de aprindere si de ardere a amestecului ca si asupra vitezei de propagare a flacarilor. 1.6.COMPOZITIA MEDIULUI Concentratia mediului influenteaza asupra presiunii de explozie.Prezenta gazelor inerte in spatii inchise in care se gasesc particule de praf combustibil in suspensie in aer micsoreaza pericolul de explozie si incendiu.Prin inlocuirea partiala a oxigenului din aer cu gaze inerte se ajunge la un volum minim de oxigen,la care pulberea nu mai poate exploda creindu-se asa zisa limita de inertizare. 1.7.TEMPERATURA DE APRINDERE Aprinderea prafului depus pe suprafetele incalzite este posibila si la temperaturi mai scazute.Cu cit praful depus este mai fin,mai uscat si acumularea de caldura este mai mare,cu atit se aprinde la temperaturi mai scazute.Particulele foarte fine de praf se pot aprinde la o temperatura in jurul a 100C.Praful existent in incaperi inchise si incalzite in care temperatura este uniforma,se aprinde de regula la temperaturi mai joase decit cel depus pe suprafetele incalzite. In general,temperatura de aprindere a prafului depinde de natura lui,de gradul de umiditate si de modul in care se gaseste depus (in straturi sau in suspensie in aer: tabelul VIII.1.7.1). Tabelul VIII.1.7.1 Parametrii explozivi ai unor prafuri combustibile

Natura prafului

Cocs Celuloz a Faina de griu Faina de pluta Lignit Naftalin a Piele Polietil ena Poliuret an Rumeg us de fag Sulf Zahar praf

8600 3940 6470 6500 9600 11100 6330 2210 3940

5-10 20-40 30-40 2-3 80-100 30-50 50-100 30-50 20-40

0,42 0,47 0,07 0,39 0,53 0,29 0,11 0,67 0,67

280 Carboni zare 325 260 Topire Topire Topire Topire Topire

610 434 410 460 500 575 572 410 425 396 235 360

35-45 44-59 49-68 28-38 26-35 46-63 110-60 77-107

125 170 175 100 85 155 300 265

2,9 4,5 5,9 2,8 4,0 3,7 2,8

In incaperi incalzite,cercetarile referioare la aprinderea prafului cu o granulatie mai mica de 0,063 mm asezata intr-un strat de 20 mm au stabilite urmatoare: - praful de carbune de fag s-a aprins la 130C dupa 41 min; - praful de poliester intarit cu fibre de sticla s-a aprins la 230C dupa 41 min; - praful de cauciuc dur s-a aprins la 140C dupa 60 min; - praful de cacao s-a aprins la 180C,dupa 122 min. Temperatura de aprindere a prafului de carbune in functie de grosimea stratului,folosindu-se suprafele incalzite la 200C,se arata in tabelul VIII.1.7.2 Tabelul VIII.1.7.2.

maxima de explozie [kgf/cm]Presiunea -

raport cu aerul =1relativa inDensitatea

de explozie [g/m3]inferioaraLimita

[C]Temperatura de incandescenta

stoichiometric [g/m3]Amestecul

[C]de aprindereTemperatura

[kcal/kg] Puterea calorifica

medieGranulatia

Temperatura de aprindere a prafului de carbune in functie de grosimea stratului Grosimea stratului [mm] 2 3 5 10 20 40 50 Timpul pina la aprindere fara acumulare de caldura [min] 3 3 11 12 23 73 110 Timpul pina la aprindere cu acumulare de caldura [min] 5 8 12 15 30 93 154

Praful in suspensie se aprinde la temperaturi mai ridicate. Temperatura de aprindere pentru citeva prafuri in suspensie in aer,la o granulatie sub 0,64 mm se arata in tabelul VIII.1.7.3 Tabelul VIII.1.7.3. Temperaturile de aprindere a unor prafuri in suspensie in aer Natura prafului Cocs Poliester cu fibra de sticla Faina de griu Sapun Sulf Concentratia [%] 70 86 20 75 30 Temperatura de aprindere [C] 560 439 424 393 303

1.8.GRADUL DE UMIDITATE Pe masura ce umiditatea atmosferica creste,aprinderea prafurilor se produce la temperaturi mai ridicate.Daca umiditatea atmosferica intra in reactie cu unele prafuri combustilbile,in urma careia se degaja gaze inflamabile,pericolul de explozie creste.Pericolul se micsoreaza pe timpul prezentei in atmosfera a unor particule de praf anorganic sau a unor gaze inerte ca azot,dioxid de carbon etc. 1.9.INDICELE DE EXPLOZIVITATE Indicele de explozivitate este definit ca un produs intre sensibilitatea la aprindere si puterea exploziei. Pentru praful de carbune,sensibilitatea de aprindere si puterea explozie sunt egale cu unitatea.Deci si indicele de explozie in acest caz este egal cu unitatea. Presiunea dezvoltata in timpul exploziei creste liniar cu presiunea si gradul de turbulenta.O crestere a presiunii initiale cu o atmosfera conduce la o crestere de 75% a presiunii de explozie si cu 45% a raportului de crestere a presiunii in timp. Avind in vedere indicele de explozivitate,exploziile de praf sunt clasificate conform tabelului VIII.1.9.1.

Tabelul VIII.1.9.1 Clasificarea exploziilor Tipul exploziei Slaba Moderata Puternica Severa Sensibilitatea la aprindere Mai mica de 0,2 0,2-0,1 1,0 la 5,0 mai mare de 5,0 Puterea exploziei Mai mica de 0,5 0,5 la 1,0 1,0 la 2,0 mai mare de 2,0 Indicele de explozivitate Mai mic de 0,1 0,1 la 1,00 1,00 la 10,0 mai mare de 10,0

Se apreciaza ca in conditiile locului de munca,prafurile combustibile cu o granulatie cuprinsa intre 0,5 si 1 mm sunt neexplozive,daca au absorbit o anumita umezeala si in aer se gasesc unele substante inerte. 2.PRAFUL SI PULBEREA DE CARBUNE Prin praf de carbune se inteleg particulele de carbune cu o granulatie sub 0,5 mm care pot fi antrenate de aer.Particulele mai mari se depun in apropierea sursei de formare,in timp ce cele fine sunt antrenate de curentii de aer sau de ventilatie si evacuare in atmosfera,iar in lipsa aerisirii ramin in stare de suspensie in spatiul incaperii respective.Viteza de depunere depinde de finetea particulelor.De exemplu,viteza de depunere a particulelor de 43 este de 6 m/min,iar particulele de 10 ,vizibile,pentru a se depunde de la inaltimea de 1m au nevoie de 3 min.Particulele mai mici de 10 nu se depun in spatiul incaperi industriale. Temperaturile de aprindere pentru cele mai diferite categorii de prafuri combustibile sunt aratate in tabelul VIII.2.1 Tabelul VIII.2.1. Temperaturile de aprindere a unor prafuri de carbune Natura prafului Lignit (carbune brun) Cocs de carbune brun Turba Mangal Huila Cocs de huila Antracit Grafit Funingine Temperatura de aprindere [C] 320-390 375-640 427-486 525-623 600-900 700-900 800-900 Peste 900 Peste 900

Praful de carbune depus pe diferite instalatii se poate aprinde de la scintei provenite din frecare,sudura sau taiere cu flacara si arde cu incandescenta.Praful de cocs sau de huila nu se aprinde de la scintei,insa sub actiunea de scurta durata a unei flacari el se

aprinde si trece in stare de incandescenta,iar dupa indepartarea sursei,in cele mai multe cazuri,starea de incandescenta inceteaza. Pe linga finetea granulatiei,asupra posibilitatii si usurintei formarii amestecurilor explozive influenteaza si continutul de gudron; cu cit acesta este mai mare,cu atit praful de carbune prezinta pericol mai accentuat de explozie.Praful care contine mai mult de 10% substante volatile se considera exploziv.La depozitarea prafului de carbune in silozuri,pericolul de explozie este marit de prezenta metanului care duce la micsorarea limitei inferioare de explozie. Exploziile de praf de carbune se produc numai atunci cind nu sunt inlaturate depunerile si suspensiile de praf,curentii puternici de aer si sursele de aprindere.Temperatura care se dezvolta in timpul exploziei este destul de inalta,iar fenomenul exploziei are loc de obicei in trepte.In unele situatii prima treapta a exploziei de praf o constituie rabufnirea.Trecerea de la rabufnire la explozie are loc lin,insa odata cu explozia se declanseaza,se produc efecte mecanice foarte puternice.In cele mai multe cazuri,in urma rabufnirii se produc virtejuri formate din praful depus pe instalatii,masini,piese etc,care formeaza amestecuri explozive susceptibile la explozii in contact cu o sursa de aprindere de capacitate corespunzatoare. In mine,exploziile prafului de aer carbune se propaga deseori de-a lungul galeriilor,cu atit mai mult cu cit viteza flacarilor si cresterea presiunii sunt mai puternice. Propagarea exploziilor se face mult mai violent in galerii de mine decit la suprafata solului.O initiere puternica duce la raspindire rapida a flacarilor,putind aparea cresteri de presiune sub forma de unde de soc.Domeniul exploziilor puternice in galerii incepe la viteze ale flacarilor de 180 m/s. Una dintre cele mai importante proprietati ale prafului de carbune o constituie tendinta lui spre autoaprindere in timpul depozitarii.Initierea si dezvoltarea fenomenului de autoaprindere se datoreste absortiei de oxigen din aer,care determina initial o autoincalzire si apoi trecerea in autoaprindere,in special cind caldura produsa de oxidare este evacuata insuficient.Indiferent de natura prafului de carbune,intensitatea absortiei de oxigen depinde,in mare masura de proprietatile sale fizice si chimice,precum si de o serie de factori externi,printre care cei mai influenti sunt: temperatura ambianta,inaltimea stratului de carbune depozitat,curentii de aer,condiitile meteorologice etc. Praful de carbune provenit din carbunele proaspat prezinta o tendinta mai mare la autoaprindere,decit cel depozitat de mai multa vreme,aceasta datorindu-se expunerii indelungate la actiunea oxigenului din aer.Tendinta marita spre autoaprindere prezinta si praful de carbune in stare de bulgari. Cu cit granulatia este mai fina,cu atit procesul de oxidare se produce mai usor. 3.PRAFUL DE LEMN Particulele cele mai fine de praf de lemn pot forma cu aerul amestecuri explozive.Pericolul formarii acestor amestecuri creste daca praful depus este uscat si se turbioneaza.Particulele fine de praf se formeaza la masinile care folosesc viteze mari de lucru si inspecial la cele de slefuire. Pericolul formarii unor amestecuri explozive nu este inlaturat chiar daca particulele fine de praf de lemn se amesteca cu altele mai grosiere sau chiar cu talas. In cazanele de abur,ale caror focare sunt alimentate cu talas si praf de lemn,in anumite conditii este posibila producerea unor rabufniri.Cazurile cele mai frecvente apar la turbionarea in focare a prafului de lemn uscat sau a unui amestec de praf cu talas la

venirea in contact cu flacara sau cu peretii incandescenti ai focarului.Rabufnirile in focare pot declansa explozii in buncare,cu efecte dinamice pronuntate. Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu se arata in tabelul VIII.3.1. Tabelul VIII.3.1. Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu Temperatura sursei de aprindere la care se produce explozia [C] Concentratia de CO2 care previne explozia [% in vol.] 17,0 15,0 16,2 17,5 15,0 15,5 Presiunea maxima la explozie [N/cm] Viteza de crestere a presiunii [N/cm] 120,5 135,0 110,5 125,5 115,0 130,0

Continutul mediu in substante volatile [%]

Natura prafului

Limita inferioara de explozie [g/m3]

Praf de molid Praf de pin Praf de coaja de pin Praf de larita Praf de coaja de molid Lignina

76,81 78,72 64,13 74,37 71,24 67,61

37,35 25,0 55,0 40,0 52,5 50,5

700 690 725 700 720 710

4,5105 4,7105 4,1105 4,5105 4,2105 4,8105

Dintre toate prafurile de lemn,cel mai exploziv este cel cu dimensiunea particulelor sub 100 m.La aceasta dimensiune limita inferioara de explozie este de aproximativ 40 g/m3. Presiunea maxima de explozie se inregistreaza la densitatea norului de praf de circa 300 g/m3.Pentru particulele cu dimensiunea de pina la 100 m,presiunea de explozie este de 4,1 4,8 kgf/cm.La o asemnea concentratie,praful de lemn prezinta cea mai mare capacitate de explozie.Forta exploziei dezvoltata in acest caz poate sa distruga utilajul si elementele de constructie. Explozia se produce numai la un anumit raport intre temperatura sursei de aprindere si densitatea norului de praf,deoarece posibilitatea transferul de caldura de la un strat la altul este determinata de o anumita distanta critica intre particulele de praf. Praful de lemn supus incalzirii timp indelungat la o temperatura de 100C se carbonizeaza si formeaza asa numitul carbune piroforic care in contact cu aerul se autoaprinde.

4.PRAFUL DE ZAHAR Granulele cu dimensiuni de peste 0,25 mm nu sunt explozive.Cele cu dimensiuni sub 0,2 mm,care reprezinta 1-3% dintr-un amestec de praf de zahar se pot aprinde numai in cazul prezentei unei surse violente de aprindere.Energia unei scintei cu o lungime de 4mm nu este sufiecienta pentru a provoca o astfel de aprindere.Granulele de zahar de peste 0,2 m depuse pe instalatiile de transport sau pe peretii incaperilor nu favorizeaza propagarea exploziei. Posibilitatea aparietiei de explozie in lant apare numai la granule sub 0,25 mm si la concentratii minime de 30 g/m3. In incaperile mici,exploziile se propaga cu viteze de peste 200 m/s; presiunea de explozie pe pereti este relativ redusa. La unele fabrici de zahar s-au obtinut urmatoarele masuratori: la nivelul platformei rotative de incarcare in siloz,continutul de praf de zahar a fost de 312 mg/m3,cu structura granulometrica de: 63% de la 0-5 si 35% de la 5-10 .In interiorul turnului central continutul de praf al aerului a fost in medie de 70,8 mg/m3 cu 90% de la 0-5 ,umiditatea relativa a aerului fiind de 39-40%.In sala de conditionare a zaharului s-a gasit un continut de 123 mg/m3,dimensiunile granulelor de 0-5 fiind de peste 90%,la o umiditate relativa a aerului de 43-59%.In celelalte incaperi,continutul de praf in aer a fost de 7-141 mg/m3,iar umiditatea relativa de 44-71%.Deci,in locurile studiate nu este pericol de explozie.Limita inferioara de explozie a prafului de zahar este de 20g/m3,dupa unele surse 17,5 g/m3.La limita superioara de explozie,practic nu se poate ajunge,ea avind valoarea de 135 g/m3 dupa unele surse 262 g/m3. Presiunea care se formeaza in urma exploziei amestecului de praf de zahar-aer este de 4 kgf/cm,ea crescind odata cu finetea si cu marimea suprafetei specifice a particulelor de praf,iar temperatura de explozie de 540-645C.Se considera ca sursa posibila de aprindere orice corp a carui temperatura depaseste 360C.Fenomenul de aprindere este influentat si de faptul ca prin incalzire la 135C se descompunea treptat,iar daca incalzirea este de durata,apare o pojghita de zahar topit,care se aprinde instantaneu in cazul unei oxidari intense. Energia necesara pentru aprinderea pulberii de zahar variaza,in functie de granulatie si de alti parametrii,intre 10 si 16 mJ,ea fiind sub cea a scinteilor provocate de scurtcircuite.Pentru praful de zahar in urma descarcarilor electrostatice este neceasar un gradient de 60 kV/cm,iar acelui sub forma de nor-un gradient de minimum 10 kV/cm3. Praful de zahar depus sub straturi prezinta pericol: de pe o parte,el poate izola sarcinile electrostatice urmate in conducte,masini etc. impiedicind conducerea electricitatii in pamint,iar pe de alta parte,creterea stratului de praf depus duce la dezvoltarea incendiului si exploziei,deoarece in acest caz exista posibilitatea alimentarii incendiului cu o cantitate mai mare de praf. Praful de zahar in atmosfera poate da nastere la o serie de explozii in lant. La limita inferioara de explozie a prafului de zahar (20 g/m3) vizibilitatea este de 1 m,iar la 50 g/m3 lumina data de o lampa de 25 W nu mai poate fi vazuta clar de la o distanta de 3 m. Temperatura de aprindere a prafului de zahar este de 410C. 5.PRAFUL DE CEREALE SI DE FAINA

Marimea particulelor de faina prezinta oscilatii mai mici decit cea a particulelor de zahar,deoarece insasi tehnologia de fabricatie impune separarea pe marimi prin cerneri repetate.Particulele cu pericol de explozie au intotdeauna dimensiuni mai mici de 100 .Praful de cereale si de tarite este mai periculos decit praful de faina.In cazuri cu totul deosebite,faina proaspata de griu si de secara poate sa produca explozii si rabufniri.Pericolul de explozie a prafului de moara creste in lunile calduroase,cind particulele fine se usuca complet si scade pe vreme umeda. Intervalul de explozie al prafului de cereale si de faina,practic,este cuprinsa intre 20 si 2000 g/m3. La 100 g/m3 s-a constat o presiune de explozie de 1,5 kgf/cm,iar la 500 g/m3 de 2,8 kgf/cm. Concentratiile de praf cele mai mari se produc,in general la insacuirea produselor finite si a deseurilor,scuturarea si repararea sacilor,incarcarea in vagoane a corpurilor straine,a taritelor si fainii,precum si silozurile de griu. Temperatura de aprindere a particulelor de faina in suspensie este de 400-500C. Intr-un depozit de faina pericolul de explozie se poate constata practic,dupa vizibilitatea existenta.Astfel,in momentul cind nu se mai vede la o distanta de peste 1 m,in conditii de iluminatie normala,inseamna ca s-a depasit limita inferioara de explozie. Prezenta de picaturi de ulei mareste pericolul de incendiu,usurind aparitia unor autoaprinderi la temperaturi scazute de 200-230C. Sursele cele mai frecvente care pot genera explozii in industria moraritului le constituie caldura degajata prin frecarea lagarelor masinilor la mersul in gol al valturilor si scinteile formate in urma patrunderii corpurilor metalice in valturi.Majoritatea exploziilor sunt insotite de incendii. Electricitatea statica generata de frecari la curelele de transmisie reprezinta,de asemenea,sursa a numeroase incendii si explozii.S-au inregistrat tensiuni de 13000 V la curelele valurilor cu latimea de 130 mm.Situatii similare se produc la instalatiile de transport pneumatic,daca conductele metalice nu sunt legate la pamint. 6.PRAFUL DE AMIDON Praful de amidon dupa unii specialisti este mai putin exploziv decit cel de faina,el avind limita inferioara de explozie de 22 g/m3,la o umiditate relativa sub 8%,particulele fiind in marea majoritate sub 60 . Amidonul de orez,dat fiind continutul lui relativ mare de cenusa,este mai putin periculos decit amidonul de griu sau cel de porumb. Dupa pericolul de explozie,si incendiu pe care il prezinta,s-a stabilit urmatoarea succesiune a felurilor de amidon: de porumb,de griu,de orez,de secara si cartofi. 7.PRAFUL DE MATERIALE PLASTICE particulele de materiale plastice in stare fin divizata in suspensie de aer,in anumite concentratii,prezinta pericol de explozie.In general,particulele sub 77 prezinta cel mai mare pericol de explozie,intervalul de explozie fiind destul de larg. Temperaturile degajate in urma exploziilor amestecurilor de praf de material plastic aer sunt mai scazute decit cele de gaze; de asemenea viteza de ardere si cea de crestere a presiunii sunt mai reduse,deoarece arderea particulelor constituie o reactie de suprafata.Explozia prafului fin (sub 10 ) se produce ca si la gaze.

In tabelul VIII.7.1 sunt dati indicii de pericol de explozie pentru unele prafuri combustibile din materiale plastice.In general se folosesc pulberi de materiale plastice in amestec cu pigmentii.Aceste amestecuri sunt adesea topite apoi macinate,pina la obtinerea unei pulberi fine ale carei dimensiuni pot ajunge la 180 . Pulberile de materiale plastice,datorita suprafetei lor specifice foarte mari,reactioneaza puternic cu oxigenul din aer.Ele se topesc inainte de a ajunge la incandescenta. Tabelul VIII.7.1 Indicii pericolului de explozie pentru unele prafuri materiale plastice Temperatura de ardere [C] Energia minima de aprindere [mJ] Limita inferioara de explozie [g/m3] Nor (suspensie) Presiunea maxima a amaestecului exploziv 6 5,7 5,75 6,46 5,3 5,3 5,57 5,16 5,58 4,7 1,9 5,9 5,23 5,23 5 [kgf /cm]

Sensibilitatea la ardere

Severitatea exploziei

Natura pulberii

Poliformaldehida 6,5 Metacrilat de metil polimer 7 Acetat de celuloza 8 Nailon poliamida din fibre 6,7 Policarbonat 4,5 Polietilena de presiune inalta 7,5 Polietilena de presiunea 4 joasa Polipropilena fara 8 antioxidant Polistiren transparent 1,7 Poliacetat de vinil 0,6 PVC fin 0,1 Poliuretan spuma neifnifugat 6,6 Rasini fenol formaldehidice 9,3 Poliuretan spuma ignifugat 9,8 Rasini epoxidice 12,4 nemodificate

1,9 0,9 1,6 1,8 1,9 1,4 1 2 0,5 0,4 0,1 1,5 1,4 1,7 2,7

440 480 420 500 710 450 420 420 490 550 66 510 580 550 540

430 380 400 440 390 -

Strat

0,02 0,02 0,015 0,02 0,025 0,03 0,06 0,03 0,12 0,16 0,02 0,015 0,015 0,015

36,7 31,5 42 31,5 26,2 21 21 21 21 42 31,5 26,2 26,2 21

Prafurile plastice incalzite pot degaja gaze de pirogenare combustibile,care formeaza cu aerul amestecuri explozive.In cazul unei incalziri excesive,practic,toate pulberile plastice degaja gaze inflamabile.Punctul de pirogenare indica temperatura la care se degaja o anumita cantitate de gaze,incit amestecul acestora cu aerul se poate aprinde.

8.PRAFUL DE TEXTILE Praful de textile este format,aproape in majoritatea cazurilor,din particule foarte fine.Intr-un gram de praf de bumbac,exista,de exemplu,peste 3.000.000 particule mai mici de 50 m. Particulele fine se sedimenteaza cu o viteza redusa (0,003-50 cm/s) si cu o miscare uniforma.Viteza de sedimentare a particulelor mai mici de 5 m este independenta de greutatea specifica. Particulele fine de textile in suspensie in aer raman nemiscate timp de aproape 24 h. In inteprinderile de profil,praful de bumbac se poate gasi sub forma de aerosoli cind particulele sunt mici si in cantitate redusa si depus local pe masini si in jurul lor,acestea fiind relativ in cantitati mari.In industria textila locurile cu cel mai mare pericol de explozie sunt canalele de evacuare a prafului,de unde se poate transmite si in alte spatii. 9.NEGRUL DE FUM Particulele de negru de fum au o suprafata specifica foarte mare (1 g de negru de fum are o suprafata de 10 pina la 250 m),motiv pentru care procesul de oxidare pe unitatea de volum poate fi destul de intens.In aceasta situatie,din cauza transmisiei slabe a caldurii se poate ajunge la autoaprindere,fenomen care mai este accelerat si de existenta unor compusi piroforici sau de descompunere incompleta a materiei prime carbonice,care este absorbita la suprafata particulelor de negru de fum. Autoaprinderea negrului de fum este consecinta actiunii reciproce dintre suprafata carbonului si oxigenul din aer.Cea mai mare activitate o au atomii de carbon care au libere legaturile de valenta. Daca temperatura pe timpul procesului tehnologic este de 270300C,autoaprinderea este posibil sa se produca dupa 5-10 min. 10.PRAFUL DE SULF Sulful fiind divizat,produs in decursul macinarii si pulverizarii,este periculos la explozie.Sulful se deosebeste de majoritatea prafurilor combustibile intilnite in industrie prin aceea ca prezinta un punct de inmuiere relativ scazut si un punct de aprindere oarecum redus. In functie de puritate,sulful se topeste la temperatura de 119C sau la o temperatura mai redusa. Temperatura de aprindere a norilor de praf de sulf este mai mare de 119C. Praful de sulf macinat fractiunea 150 m,in stare de suspensie in aer,are limita inferioara de explozie 17,6 g/m3. Prin adaugare de praf inert de caolin,in proportie de 65%,amestecul nu prezinta pericol pina la concentratia de 176 g/m3. Sulful formeaza amestecuri explozive cu substante oxidante ca azotati,clorati,perclorati.

11.PRAFURI SI PULBERI COMBUSTIBILE FOLOSITE IN INDUSTRIA CHIMICA SI FARMACEUTICA In industria chimica si farmaceutica se folosesc pulberi,care datorita proprietatilor lor combustibile,prezinta pericol de incendiu si explozie cind nu se respecta masurile de prevenire a incendiilor pe timpul depozitarii si manipularii.Unele dintre aceste prafuri si pulberi se aprind usor,chiar de la un chibrit cum este de exemplu acetatul de celuloza (temperatura de aprindere 320C),altele se descompun prin incalzire si marea majoritate formeaza amestecuri explozive cu intervalul de explozie cuprins intre 5 si 192 g/m3. Una din cauzele cele mai frecvente este descarcarea electrostatica.Ea poate sa produca pana la 40% din totalul incendiilor si exploziilor provocate in mediile praf-aer de materiale plastice. Mai in detaliu,caracteristicile care determina pericolul de incendiu si explozie,pentru principalele pulberi (prafuri) de substante chimice folosite in industria chimica si farmaceutica,se arata in anexa 2. 12.COMBATEREA EXPLOZIILOR DE PRAFURI COMBUSTIBILE Exploziile de prafuri combustibile pot fi inlaturate daca se iau urmatoarele masuri: eliminarea amestecului exploziv,eliminarea surselor de aprindere si suprimarea exploziilor incipiente. Singura cale,universala aplicabila,este aceea de a se insista asupra intretinerii si bunei organizari a locului de munca,evitandu-se prezenta prafurilor combustibile in stare libera. Daca praful este un produs secundar nedorit,o ventilatie fortata il poate indeparta din zonele cu pericol de incendiu si explozie. O solutie eficace este aceea de a se lucra sub limita inferioara de explozie a prafului.Acest lucru nu este atit de simplu pe cit s-ar parea la prima vedere,din cauza necunoasterii la toate substantele a limitei inferioare exacte de explozie. 9.Principalele pulberi (prafuri) de metale combustibile 1.COMBUSTIBILITATEA METALELOR In anumite conditii,aproape toate metalele ard,o anumita parte din ele prezentand chiar un accentuat pericol de incendiu.Astfel,unele metale se oxideaza foarte repede in prezenta aerului sau a umezelii,generand suficienta caldura pentru a se putea produce aprinderea,altele insa se oxideaza lent si foarte rar devin suficient de fierbinti pentru a se aprinde. Anumite metale,ca de exemplu,magneziul,titanul,sodiul,potasiul,calciu,litiu,zirconiu,toriul,uraniul si plutoniul cand se gasesc sub forma de particule reduse sau sunt in stare topita se aprind cu usurinta.Daca aceste metale sunt sub forma de bucati mari,aprinderea lor se face mai greu.Unele metale,ca de exemplu,aluminiul si otelul se aprind si ard atunci cand sunt sub forma de pulberi fine,deoarece comportarea la incendiu a materialelor,atat a celor combustibile,cat si a celor necombustibile se modifica in mod deosebit in functie de suprafata de contact cu aerul.Cu cit insa suprafata de contact cu aerul a materialelor combustibile creste,cu atat aprinderea se face mai usor.Daca materialele necombustibile

sunt divizate in particule,ele devin combustibile,arderea lor,avand loc uneori,chiar cu explozie.Deci,raportul dintre suprafata de contact cu aerul a unui material si masa sa,constituie unul dintre parametrii de care trebuie sa se tina seama la stabilirea pericolului de incendiu.Metalele se prezinta sub forma compacta,de span,de pulbere sau praf. Cel mai mare pericol il prezinta praful si pulberea de metal,rezultate in urma prelucrarii cu pila,rectificarii sau ca produs pe cale industriala in metalurgia pulberilor. Combustibilitatea spanului se afla intre cea a metalului compact si a metalului sub forma de pulbere sau de praf. In aprecierea combustibilitatii unui metal de o mare importanta sunt dimensiunile particulelor,cantitatea si gradul de aliere cu alti compusi. In aliajele de metale si alte substante,combustibilitatea poate varia mult,ea depinzand de combustibilitatea elementelor componente luate separat. In procesul de ardere a metalelor,primul focar apare la limita dintre metal si oxid,metalul putandu-se aprinde inainte de a se atinge temperatura lui obisnuita de aprindere,daca pe suprafata lui se gaseste un cristal de oxid. Metalul se poate oxida cu propriul sau oxid,formand in acest caz un oxid de ordin inferior,deci oxidul poate fi transmitatorul de oxigen la metal. Mecanismul de aprindere si procesul de ardere se pot explica astfel: in timpul incalzirii metalului,pe suprafata lui apare mai intai un strat de oxid de grad inferior; in anumite conditii oxidul de grad inferior se transforma din nou in oxid de grad superior.In timpul ultimei reactii apare primul focar singular. Schematic,aceste fenomene s-ar putea reprezenta astfel Me+0,502 MeO MeO+0,502 MeO2 MeO2+ Me 2 MeO MeO+0,502 MeO2 etc. Temperaturile de autoaprindere a unora dintre metale sunt apropiate de temperaturile de formare a oxizilor de grad superior.De exemplu,zirconiul are temperatura de aprindere de 370-520C,in timp ce temperatura de formare a oxizilor este de 270-500C. Pulberile de metale cu granulatie mai mare au temperaturi de autoaprindere mai ridicate.In toate cazurile,la temperaturi de circa 370C incepe o autoincalzire,care in functie de bilantul sistemului termic poate duce la autoaprindere sau la intreruperea procesului. Metalele pot suferii reactii periculoase care pot conduce la incendii sau explozii.Unele dintre ele sunt radiatiii ionizate care pot sa ingreuieze actiunea de stingere a incendiilor si chiar sa iradieze personalul de interventie.Toxicitatea unor metale reprezinta,de asemenea,o problema de care trebuie sa se tina seama in combaterea incendiilor. In tabelul IX.1.1 sunt prezentate caracteristicile metalelor care determina pericolul de incendiu. Tabelul IX.1.1 Caracteristicile metalelor care determina pericolul de incendiu

Natura metalului Cesiu (Ce) Potasiu (K) Litiu (Li) Sodiu (Na) Rubidiu (Rb) Bariu (Ba) Calciu (Ca) Radiu (Ra) Strontiu (Sr) Aluminiu (Al) Beriliu (Be) Magneziu (Mg) Titan (Ti) Calitati de fier brut Fonte turnate Oteluri nealiniate Oteluri aliniate Crom (Cr) Cobalt (Co) Mangan (Mn) Molibden( Mo) Wolfram (W) Vanadiu (Va)

Greutatea specifica [g/cm3] 1,90 0,86 0,53 0,37 0,53 3,50 1,55 4,50 2,60 2,70 1,85 1,74 4,49 7,03-7,86 7,30-8,60 7,74-7,85 7,75-8,13 7,20 0,83 7,74 10,20 10,10 5,98

Tendinta Starea sub spre forma de autoaprinde pulbere re Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da

Produc sau nu scantei Nu Da Nu Nu Nu Nu Da Nu Nu Da Nu Da Da Da Da Da Da Nu Da Nu Nu Nu Nu

a) Metale usoare

Metale alcaline si alcalinopamantoase

Alte metale usoare

b) Fierul si otelul

c)Metale de innobilare a otelului

d)Metale grele

e)Metale nobile

f)Metale rare

Antimoni u(Sb) Arsen (As) Cadmiu (Cd) Bismut (Bi) Plumb (Pb) Cupru (Cu) Nichel (Ni) Zinc (Zn) Aur (Au) Platina (Pt) Mercur (Hg) Argint (Ag) Toriu (Th) Uraniu (U) Ceriu (Ce) Seleniu (Se) Zirconiu (Zr)

0,69 5,72 8,64 9,80 11,34 8,90 8,90 7,13 19,30 21,45 13,60 10,50 11,70 19 6,80 4,60 6,52

Da Da Da -

Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da

Nu Nu Nu Nu Nu Da Da Nu Nu Nu Nu Nu Da Nu Da Nu Da

2.PERICOLUL DE INCENDIU SI EXPLOZIE AL PULBERILOR METALICE Pulberile metalice,spanul si deseurile de dimensiuni reduse prezinta un pericol ridicat de incendiu.Norii de praf metalic in stare de suspensie in aer sunt capabile de explozie.Indicele cel mai important care determina pericolul de incendiu este temperatura de aprindere.Daca in literatura de specialitate se gasesc valori diferite pentru unele temperaturi de autoaprindere,aceasta se datoreste faptului ca la stabilirea lor au influentat simultan mai mult factori si anume: dimensiunea particulelor depulbere si gradul de oxidare; prezenta impuritatilor de metal; compozitia si presiunea atmosferica; umiditatea pulberii si atmosferei; viteza de incalzire a pulberii; metodele de cercetare. In tabelul IX..2.1 sunt aratati indicii pericolului de incendiu pentru pulberile metalice. Folosirea hidrogenului in procesul de fabricare a pulberilor metalice creeaza un pericol accentuat de explozie.Inlaturarea acestui pericol se realizeaza prin asigurarea unei perfecte etanseitati al conductelor,ventilelor si morilor de macinare a pulberilor.

Tabelul IX..2.1 Indicii pericolului de incendiu si explozie a principalelor pulberi metalice Dimensiunil e medii ale particulelor [] < 74 10 10 < 40 3 6 < 53 7 44 10 Compact 5 50 1 < 74 0,6-1 3 5 < 40 < 40 7 < 44 Temperatura de autoaprinder e [C] 490 420-650 300-500 520 510 397 330-590 190 270 190 160-500 760 400-635 100-270 160-320 280-500 310 360-840 261 310-475 540 500-970 460 123 290-300 290 500-800 410 470-840 400-840 > 1000 397 240 650 400 430-1240 Temperatura de autoaprinder ea suspensiilor in aer [C] 620 480-520 330 460 260-500 20 253-300 650 640-925 20 260-500 720 420 910 680 630 730 500 461 580 700 Limita inferioara de explozie [g/cm3] 40 20 45 45 40-64 40 45 24-40 60 75 105 500 200 200 125 230 Energia minima de aprindere [mJ] 40 80 10 15 0,001 15 60 15-50 45 5 200 960 120 305 140 -

Simbolul metalului

Mg Ca Ti

Zr Al U Ce Th Mo Fe Be Zn Ta Nb W V Mn Cr Ni Cu

9 B Co Ba Si Sn Sb Cd Pb Te Li Na K Sr Pr Nd Y < 44 < 44 5 < 60 0,6-1 < 60 -

> 1000 500-900 400 570-700 370 > 1000 300-500 430 330 210-220 250 100-300 340 180-200 330-370 440-540 350 290 200 470

470 760 790 630 420 570 710 550 -

< 100 110 190 420 -

60 100 200 1,92 4 -

Pericolul de incendiu si explozie difera de la o pulbere metalica la alta, fapt ce impune analizarea din acest punct de vedere a fiecaruia dintre ele. 3.PULBEREA (PRAFUL) DE ALUMINIU Pulberea de aluminiu are multiple intrebuintari: in procedeul aliminiu-termic de obtinerea unor metale si feroaliaje (Mn,Cr,Al),in industria chimica de coloranti (pulberea cu granulatie foarte fina,de forma lamelara); la prepararea betonului celular autoclavizat; in industria siderurgica (aluminiu sub forma de granule 0,5-1 mm). Pulberile de aluminiu se aprind si ard cu o degajare foarte mare de caldura,avind o mare afinitate pentru oxigen.Ele au o suprafata specifica destul de mare.De exemplu,cele cu diametrul de 0,6 m au o suprafata specifica de 14300 cm/g.In acest fel se ofera oxigenului din aer o mare suprafata de contact.Combinarea chimica a pulberii de aluminiu cu oxigenul da nastere la o reactie puternic exotermica.Efectul termic este de doua ori mai mare decat cel rezultat din oxidarea carbunelui. Reactia de oxidare are loc conform ecuatiei: 2Al+3/2O2=Al2O3+339 kcal/mol Al2O3 Umiditatea poate juca un rol important in cresterea pericolului de incendiu. Aluminiul reactioneaza cu apa confrom relatiei: 2Al+6H2O 2Al (OH)3+3H2 Hidrogenul,in combinatie cu aerul formeaza un amestec detonant. Impuritatile din aluminiu (ca de exemplu fosforul),pot forma cu aerul hidrogenul fosforat (PH3) care se autoaprinde.

Puterea calorica a pulberii de aluminiu este de 7000 kcal/kg.Din cauza tendintei mari de oxidare,temperatura in zona reactiei se ridica la 2000-2500C.Daca se depaseste temperatura de topire (659,7C),pulberea de aluminiu se aprinde cu usurinta.Temperatura de aprindere a pulberii de aluminiu este considerata de a fi 645C. Pulberea fina de aluminiu reactioneaza violent cu hidrocarburile halogenate,fiind necesara numai o incalzire de initiere de 150C. Amestecul de pulbere de aluminiu cu oxid de cupru,oxid de argint,oxid de plumb si mai ales cu bioxid de plumb arde cu explozie.Aschiile de aluminiu ard in brom,dand nastere la bromura de aluminiu. Vaporii de brom reactioneaza energic cu aluminiul chiar la temperaturi de 15C,arderea fiind insotita de lumina puternica,iar cu clorul reactia are loc in jurul aceleasi temperaturi.In contact cu iodul,pulberea de aluminiu se aprinde spontan. Pulberea de aluminiu in contact cu azotatul de amoniu explodeaza,la fel ca si amestecul pe care-l formeaza cu persulfatul de amoniu.De asemenea,pulberea de aluminiu reactioneaza extrem de puternic cu combinatiile care contin sulf,cum sunt sulfura de carbon,bioxidul de sulf etc.,oxizii de azot (oxidul de azot,oxidul azotos,peroxidul de azot) si clorura de nitrozil,aceasta datorita afinitatii aluminiului fata de oxigen. Contactul pulberii de aluminiu cu anhidridele da nastere la o reactie violenta,in special cu anhidrida cromica. Acizii organici oxigenati,ca de exemplu acidul performic,reactioneaza violent cu pulberea de aluminiu. Triclorura de fosfor,stibiul,arsenul,fosgenul,in amestec cu pulberea de aluminiu,se aprind si ard in continuare pina la epuizare. Pulberea de aluminiu in amestec cu peroxizii de sodiu,de zinc etc. la cald produc explozii sau arderi violente,cu lumina puternica,reactia fiind accelerata in prezenta umiditatii. Impurificarea pulberii de aluminiu mareste pericolul de incendiu in special cind se gaseste depozitata in gramezi sau straturi.In cazul impurificarii cu ulei prezinta tendinta spre autoapridere,fenomen accelerat in cazul umiditatii atmosferice. Pulberea de aluminiu se aprinde cu usurinta de la sursele obisnuite cum sunt: flacarile,scinteile mecanice sau electrice,scurtcircuitele,tigari etc. Pulberea fina de aluminiu prezinta proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incendii de gaze,datorita descarcarilor electrostatice. Pulberile de aluminiu aflate in suspensie in aer pot forma concentratii explozive.Cele mai frecvente explozii se pot produce la instalatiile de pulverizare,unde se obtin majoritatea pulberilor de aluminiu cu granulatie peste 0,5 mm si la cele de macinare unde se produc pulberi lamelare foarte fine. Pulberile de aluminiu care nu se gasesc in stare de suspensie nu reprezinta un material exploziv. Limita inferioara de explozie pentru pulberea cea mai fina sub forma de nor,in aer,s-a stabilit a fi de 43 g/m3,la o temperatura de 900C.Presiunea maxima de explozie este de 0,3 kgf/cm,iar viteza de crestere a presiunii medii este de 246 kgf/cms. Praful de aluminiu se produce la prelucrarea semifabricatelor de aluminiu,lustruirea si slefuirea pieselor etc.Limita inferioara de explozie a prafului de aluminiu cu granulatia mai mica de 75 m este de 56 g/m3. Praful de aluminiu prezinta un grad ridicat de explozie.El intra in reactie cu apa degajandu-se o mare cantitate de caldura si hidrogen.Astfel:

2Al+6H2O=2Al(OH)3+3H2+199,6 kcal Daca in reactie intra un kg de aluminiu se degaja 1,24 m3 hidrogen si 3696 kcal. 4.PULBEREA (PRAFUL) DE MAGNEZIU Magneziul are o mare afinitate pentru oxigen.El are la o temperatura de circa 2500C si degaja o mare cantitate de caldura. Magneziul sub forma de banda,aschii cu muchii ascutite sau praf degajat la slefuire se poate aprinde de o scinteie sau de la flacara unui chibrit.Spre deosebire de alte metale,magneziul arde si in atmosfera de dioxid de carbon sau azot.Aschiile si praful de magneziu in contact cu umezeala in excess elibereaza hidrogen,iar atunci cind sunt aprinse ard mai violent in stare uscata. Particulele provenite pe timpul operatiilor de macinare si usor umezite cu apa pot genera suficienta caldura pentru a se autoaprinde si arde violent,pe masura ce apa se descompune in oxigen si hidrogen.Daca particulele vin in contact cu uleiuri solubile in apa sau cu uleiuri continind acizi grasi in cantitate mai mare de 0,2% pot genera hidrogen,un gaz inflamabil si exploziv. Autoaprinderea particulelor de magneziu se poate produce in trei cazuri: oxidare in aer,reactie datorita umiditatii si prezenta impuritatilor care favorizeaza degajarea unor gaze autoinflamabile. Temperatura de aprindere a prafului (pulberii) de magneziu in aer liber este de 450482C,in atmosfera de CO2 de 715C,in CO de 705C,iar in vapori de apa de 505C. Viteza de ardere a stratului de aschii sau de praf de magneziu la suprafata este de 18 cm/min si in adancime de 3,5 cm/min. Pe timpul arderii se degaja 10,3 kcal/cm3. Praful de magneziu nu se aprinde in atmosfera de azot pur,insa la temperaturi de peste 400C reactioneaza energic cu azotul,degajand caldura.De aceea atmosfera de azot nu poate fi considerata ca inerta. Pulberea de magneziu,cu dimensiunile particulelor sub 74 m are temperatura de autoaprindere de 490C,iar norii de praf sau pulbere de magneziu din aer se autoaprind la 620C. Praful de magneziu poate forma concentratii explozive; limita inferioara de explozie este de 20-30 g/m3,presiunea maxima de explozie in aer fiind de 5 kgf/cm.Energia minima de aprindere in aer a prafului de magneziu este de 20/mJ. Hidrocarburile halogenate reactioneaza cu pulberea de magneziu mai lent sau mai violent,fapt care determina interzicerea acestor substante la stingerea incendiilor. Aliajele care contin mai mult de 50% magneziu se aprind cu usurinta in aer. Piesele brute de magneziu produc scintei la ciocnirea lor cu alte obiecte dure. Pulberea de magneziu in contact cu acidul azotic da nastere la explozii,iar cu acizii minerali degaja cantitati mari de hidrogen. Pulberea de magneziu care vine in contatc cu cianurile de aur,cadmiu,cupru,cobalt,nichel,plumb sau zinc reactionarea aducand masa de reactie in stare de incandescenta. 5.PULBEREA (PRAFUL) DE TITAN

Titanul este un material rezistent,moale,ductil.Este cu circa 60% mai greu decit aluminiul,greutatea lui specifica reprezentand 56% din cea a otelului aliat.In industrie ocupa locul al 4- lea dupa fier,aluminiu si magneziu. Titanul este un metal foarte activ,absoarbe hidrogenul la temperaturi mai mari de 149C,oxigenul la temperaturi mai ridicate de 705C si azotul,la peste 805C. In anumite conditii,titanul este combustibil.Pericolul de aprindere apare cu prilejul topirii sau executarii operatiilor mecanice de aschiere,al fabricarii pulberii de titan. Temperatura de aprindere a pulberii de titan este de 460-510C in aer,550C in dioxid de carbon si 760 in azot.Pulberea de titan fiind divizata,prin incalzire intr-un curent de oxigen se aprinde la 25C. Particulele de titan cu dimensiunile de 10 m se autoaprind la 397C,iar cele mai mari se autoaprind in aer intre 330 si 590C. Pulberea de titan formeaza cu aerul amestecuri explozive in concentratie de 45-70 3 mg/m .Energia minima de aprindere este este 10 mJ. Aprinderea si explozia pulberii de titan sunt in functie de compozitia chimica a acesteia,de marimea si forma particulelor,de gradul de oxidare a suprafetei,de procedeul de obtinere si de alti factori. Particulele fine de titan in contact cu uleiurile minerale sau vegetale se pot autoaprinde. Biclorura de titan pura (TiCl2) este o pulbere puternic pirofora la temperatura obisnuita. 6.PULBEREA (PRAFUL) DE ZIRCONIU Pulberea de zirconiu este combustibila,temperatura de aprindere fiind de 210C.Se cunosc cazuri cind pulberea si praful de zirconiu s- au aprins la temperaturi mai scazute,in jur de 146C.La aceasta contriubuie in mare masura si influenta uleiurilor minerale si vegetale,atunci cind vin in contact. Combustibilitatea particulelor de zirconiu este direct influentata de marimea acestora,de temperatura mediului ambiant,umiditatea atmosferica,de impuritatea pe care le contin etc. Particulele de zirconiu cu dimensiunile de 3 m au temperatura de autoaprindere de 190C,iar amestecul aer-pulbere se autoaprinde la 20C. Intr-o atmosfera de dioxid de carbon,pulberea de zirconiu se aprinde la o temperatura in jur de 650C,iar in azot la 790C. Pulberea si praful de zirconiu pot forma amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 40-60 g/m3. Pulberea de zirconiu este utilizata la amestecurile pirotehnice,la rachete,arzand cu flacara stralucitoare.Temperatura flacarii zirconiului este de 1700C iar puterea calorifica de 2860 kcal/kg. Cand pulberea de zirconiu este incalzita cu hidroxizii alcalini,ea reactioneaza exploziv,datorita degajarii oxigenului. Un amestec de borax si pulbere de zirconiu,la incalzire explodeaza puternic. Pulberea de zirconiu reactioneaza cu multe metale si nemetale.De exemplu,reactia cu fosforul este insotita de starea de incandescenta,iar un aliaj de plumb care contine 70% zirconiu se aprinde cu usurinta la ciocniri mecanice. Zirconiul reactioneaza exploziv cu acidul azotic concentrat,cu acidul sulfuric sau cu sulfatul acid de potasiu.

Reactioneaza,de asemenea,cu halogenii dand nastere la halogenurile respective. El are proprietatea de a retine hidrogen in mari cantitati,ceea ce mareste pericolul de incendiu si explozie. Deseurile de zirconiu umezite ard exploziv cu imprastieri de bucati arzande,iar deseurile uscate si neimpurificate ard cu intensitate si flacara alba. 7.PULBEREA (PRAFUL) DE ZINC Zincul nu prezinta pericol de incendiu atunci cind este sub forma de folii,piese turnate sau forme compacte,deoarece se aprinde greu.Totusi,piesele odata aprinse ard cu intensitate. Praful umed de zinc reactioneaza lent cu apa,degajand hidrogen.Daca se degaja suficienta caldura,aprinderea prafului este posibila. Norii de praf de zinc in aer se aprind la aproximativ 600C.Eventualele urme de cloruri,continute in zinc,constituie catalizatorul care contribuie la reactiile de oxidare si de aprindere.Pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470C,iar cea care contine cloruri se aprinde prin incalzirea la numai 440C. Pulberea de zinc este formata de regula din particule cu dimensiunea de 1-20 avind suprafata specifica mare,absoarbe un volum de hidrogen de 40 de ori mai mare,fapt ce contribuie la cresterea pericolului de incendiu.Temperatura de autoaprindere a pulberii de zinc cu dimensiunea particulelor pina la 50 este in jur de 420C. Autoaprinderea particulelor de pulbere in vapori de apa se produce la 320C.Faptul se explica prin intensificarea degajarii de caldura in timpul reactiei dintre zinc.Faptul se explica prin intensificarea degajarii de caldura in timpul reactie dintre zinc si vaporii de apa. Temperatura de autoaprindere a pulberii de zinc aflata in strat depinde intr-o buna masura de marimea particulelor. In cazul cand pulberea de zinc este amestecata cu pulberea de sulf,se initiaza aprinderea,arderea se produce cu mare degajare de caldura si lumina,obtinandu-se sulfura de zinc. Pulberea de zinc reactioneaza exploziv in amestec cu azotatul de amoniu,sulfura de carbon,acidul azotic,azotatul de potasiu,cloratii metalici,alcaline,clorura de mangan,peroxizi alcalini si alcalino-pamantosi anhidrida cromica etc. Pulberea de zinc nu reactioneaza cu azotul la temperaturi sub 1000C si din acest motiv azotul este o substanta inerta fata de zinc. Cu aerul,pulberea de zinc formeaza amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 500 g/m3,pentru initierea aprinderii amestecului este nevoie de o energie minima de 900 mJ. Pulberea de zinc se electrizeaza cu multa usurinta.Aprinderea norilor de praf se poate produce si de la descarcarile electrostatice. 8.PULBEREA (PRAFUL) DE NICHEL In comparatie cu pulberile de magneziu si de zinc,pulberea de nichel este mai putin combustibila.Aceasta se datoreste faptului ca pe suprafata particulelor se formeaza o pelicula de oxid,care are un efect protector pana la temperaturi destul de ridicate.In plus nichelul are o volatilitate scazuta si activitate chimica slaba,ceea ce ingreuneaza aprinderea lui.

Pulberea de nichel are capacitatea de a absorbi o cantitate mare de hidrogen. In contact cu azotul de amoniu,pulberea de nichel,daca este incalzita reactioneaza energic. Temperatura de aprindere a pulberii de nichel in strat este de 455-540C,iar in stare de dispersie de 480-575C. Pulberea de nichel poate forma cu aerul amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 30-46 mg/m3. Pulberea si praful de nichel se poate autoaprinde numai in cazul cand au o mare finete si in special imediat dupa producere.Aceasta se datoreste faptului ca nu au ajuns inca sa se oxideze. 9.PULBEREA (PRAFUL) DE FIER Pulberea de fier are proprietatea de a absorbi o cantitate destul de importanta de hidrogen. Aprinderea pulberii de fier in anumite conditii este determinata de reactia exoterma la contactul cu oxigenul: 2Fe+3/2O2 Fe2O3 Reactia este accelerata de prezenta umiditatii atmosferice. Daca reactia cu apa are loc la temperaturi mari,se produc oxizi de fier si degajare de hidrogen. 3 Fe+4H2O Fe3O4+4H2 (sub 570C) Fe+H2O FeO+H2 (peste 570C) Pulberea de fier,in raport de dimensiunile particulelor de forma retelei cristaline,de gradul de umiditate si de impuritati etc.Se poate autoaprinde intre 260-470C,iar suspensia in aer se autoaprinde la 420C. Suprafata mare de contact cu aerul a particulelor de pulberi de fier determina cresterea brusca a vitezei de oxigen. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii,provoaca aprinderea pulberii. Fierul reactioneaza cu clorul,fosforul,carbonul,sulful,etc. Sulfura de fier este o substanta care expusa in aer se oxideaza spontan,degajanduse suficienta caldura pentru a se aprinde,fiind piroforica. Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu degajare de lumina puternica. Pulberea de fier formeaza cu aerul amestecuri explozive care au limita inferioara de explozie 105 g/m3,energia minima de aprindere fiind de 20 mJ. 10.PULBEREA (PRAFULUI) DE URANIU Uraniul este un metal de culoare alb-argintie si relativ moale,iar sub forma de praf are culoarea intre gri si negru. Uraniul este deosebit de ractiv cind este supus la temperaturi ridicate.El reactioneaza cu hidrogenul,sulful,seleniul ,ca de altfel si cu halogenii,apa si acidul azotic. In urma reactiei uraniului cu acidul azotic se produc explozii puternice.

Pulberea,praful,piesele strunjite si placile de uraniu cu apa reactioneaza lent,degajand hidrogen. Daca se gaseste sub forma de bucati mici,faramitat sau pulbere se poate autoaprinde in contact cu aerul; in urma arderii se dezvolta o cantitate redusa de caldura.Pe timpul prelucrarii barelor de uraniu,datorita degajarii de caldura,se poate produce aprinderea acestuia. Particulele de uraniu de 10 m se pot aprind intre 100 si 270C,iar cand se gasesc in suspensie in aer,temperatura de aprindere scade la 20C. Pulberea de oxid de uraniu se poate aprinde la temperatura foarte ridicata si anume la 1000C. Pulberea de uraniu formeaza cu aerul amestecuri explozive cu limita inferioara de explozie de 60 g/m3,iar energia de aprindere este de 45 mJ. 11.PULBEREA (PRAFUL) DE CUPRU Pulberile de cupru sunt clasificate in pulberi cu capacitate redusa de aprindere.Pulberile foarte fine (mai mici de 0,005 mm) pot deveni piroforice si se pot electriza prin frecarea particulelor intre ele. Particulele de pulbere de cupru mai mici de 44 ,daca se gasesc in suspensie in aer,se pot autoaprinde la circa 700C,iar cele foarte fine depuse in straturi,au temperatura de autoaprindere cuprinsa intre 500 si 1000C. Pulberea de cupru reactioneaza energic cu hidrogenul sulfurat,cu degajare de hidrogen. 12.PULBEREA (PRAFUL) DE TANTAL Pulberea de tantal,in raport cu dimensiunile particulelor,are temperatura de autoaprindere cuprins intre 290 si 300C.Cand se gaseste in suspensie in aer,se poate autoaprinde la 630C. Pulberea de tantal poate forma cu aerul amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de g/m3,iar energia de aprindere este de 120 mJ. 13.STINGEREA INCENDIILOR DE PULBERI METALICE Stingerea incendiilor de pulberi metalice este foarte dificila din cauza temperaturilor mari care se degaja si reactiilor chimice care au loc. In tabelul IX.13.1. sunt redate substantele de stingere cele mai eficiente pentru stingerea incendiilor de pulberi metalice. Tabelul IX.13.1 Substantele de stingere cele mai uzuale folosite la stingerea incendiilor cu pulberile metalice Nr.c rt. 0 Denumirea pulberilor metalice 1 Substantele de stingere si modul de actiune 2

Aluminiul

Magneziu

Titan

Zirconiu

Zinc

Nichel

7 8

Fier Uraniu

Pulberi stingatoare speciale bine uscate Clorura de sodiu (sare de bucatarie) Amestec de clorura de sodiu (45-80%) cu fosfat diamonic sau monoamonic (25-55%) Nisipul uscat bine (pentru izolarea incendiilor inicipiente) in cantitati mari folosindu-se chiar si la stingerea lor prin inabusire Pulberi stingatoare speciale Clorura de sodiu (sare de bucatarie) Nisip bine uscat dispersat sub forma de straturi uniforme pe suprafata incendiata Apa refulata in cantitati mari,pulverizata,imediat dupa declansarea incendiului,avand o puternica actiune de racire.In cazul cind pulberea de magneziu aprisa se afla in cantitati mari sau in stare topita,apa nu se va folosi pentru stingerea incendiilor Florura de calciu (in stingatoare) Trimetoxiboraxina (TMB) din stingatoare adecvate Pulberi stingatoare adecvate La incendii de cantitati mici,se foloseste metoda separarii metalului aprins cu o substanta stingatoare,lasandu-se materialul aprins,astfel izolat sa arda complect La incendii de cantitati mari se actioneaza prin izolare cu pulberi stingatoare speciale,lasand incendiul sa se lichideze de la sine Cand nu exista alte posibilitati de stingere a incendiilor de metal in bucati mari se poate folosi si apa sub forma de jeturi cu debite mari,insa cu multa prudenta Pentru localizarea si stingerea se mai poate folosi nisipul complet uscat si praful de roca sau de dolomit Pulberi stingatoare speciale Zona focarelor mici se inconjoara cu nisip uscat sau material inert pulverizat,incendiul fiind lasat sa se lichideze de la sine La nevoie se poate folosi apa sub forma de jet compact puternic trimetoxiboraxina Nisip uscat Pulbere de talc Grafit Pulberi stingatoare speciale Pentru purjarea pulberilor de zinc se poate utiliza azotul Pulberi stingatoare Nisip uscat Clorura de sodiu (sarea de bucatarie) Apa,spuma,dioxid de carbon,hidrocarburi halogenate Se recomanda purjarea cu azot Pulberi stingatoare Nisip uscat Pulberi stingatoare speciale Nisip foarte uscat Clorura de sodiu (sarea de bucatarie)

9 10

Cupru Tantal

Pulberea de grafit si de talc Uraniul in cantitati mici,in caz de aprindere poate fi aruncat intrun vas cu apa unde se stinge Uraniu sub forma de aschii,se poate stinge in caz de aprindere,cu jeturi puternice de apa Apa Pulberi stingatoare Nisip uscat Pulberi stingatoare speciale Pulbere de grafit

10.Procese chimice cu pericol de incendiu 1.PROCESE DE DESCOMPUNERE TERMICA Procesele de descompunere termica,sunt reactii in care sub influenta caldurii au loc ruperi moleculare,folosindu-se astfel moleculele mai simple.Descompunerea termica poate merge pina la elementele primare din care sunt constituite substantele organice si anume carbon si hidrogen,cum este cazul de reactie de formarea a negrului de fum la circa 1200C.La temperaturi mai ridicate se produc descompuneri partiale formandu-se combinatii cu greutatea moleculara mai redusa.Reactiile de descompunere termica sunt endoterme.Materia prima se incalzeste pina la temperatura de descompunere,prin arderea unui combustibil in cuptoare speciale.Temperatura de descompunere variaza de la 400C,in cazul distilarii uscate a lemnului pina la 850C la piroliza benzinei si peste 1000C la fabricarea acetilenei si a negrului de fum.Principala problema consta in realizarea rapida si uniforma a traseului unei cantitati apreciabile de caldura,fapt impus de nivelul ridicat de temperatura necesara pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. Procesele de descompunere prezinta pericole mari de incendii si explozii datorita naturii substantelor ce intervin si conditiilor severe de temperatura la care are loc reactia. La toate produsele de descompunere termica rezulta in diferite proportii gaze combustibile ca: hidrogen,oxid de carbon,metan,acetilena si hidrocarburi superioare.De asemenea,in cursul diferitelor procese de descompunere termica se formeaza lichide usor inflamabile ca: metanol,si acetona la distilarea carbunilor,benzina de piroliza la piroliza carbunilor,precum si o serie de gudroane combustibile.Separarea acestor lichide volatile din fractiunile brute prin distilarea franctionata sau absorbita in uleiuri implica pericole mari de incendiu. Prezenta focului deschis de la cuptoare de incalzire a materiei prime constituie o sursa potentiala de aprindere a acestor substante usor inflamabile in cazul scaparilor in atmosfera,datorita unor cauze cum ar fi aparitia neetanseitatilor la coloane,aparate,etc. nerespectarea regimului tehnologic etc. 2.PROCESE DE OXIDARE Prin procese de oxidare se intelege,in general,acele reactii la care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. Cele mai intilnite reactii de oxigen sunt arderile in care substanta organica este oxidata complet pina la dioxid de carbon.

In industria chimica se folosesc reactii de oxidare incomplete care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate. Reactiile sunt reactii exoterme,care degaja cantitati mari de caldura.In unele cazuri,cind reactia de oxidare se produce printr-un mecanism de reactie in lant,ea se propaga cu o viteza atit de mare,incit pot avea aprinderi si explozii. Se cunosc reactii de oxidare in faza gazoasa si faza lichida.Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer,oxigen pur sau diluat cu azot si cu ozon. La oxidarile in faza lichida se foloseste oxigenul ca si alti agenti de oxidare,substante care cedeaza oxigen in timpul reactiei (permangant de potasiu,hipocloriti,dioxid de magneziu,apa oxigenata etc.). La oxidarile in faza gazoasa se lucreaza cu amestecul fata de vapori organici si aer sau oxigen. Temperatura de reactie trebuie sa fie sub cea de autoaprindere a amestecului.In scopul miscarii temperaturii de reactie si folosesc catalizatori gazosi (oxizi de azot,clor etc.) sau solzi (nichel,cupru,saruri de cobalt etc.). Din punct de vedere termodinamic,reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi cuprinse intre 400 si 700C.Exista o corelatie strinsa intre temperatura,timpul de contact si raportul oxigen-hidrocarburi.In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoaprindere ale hidrocarburilor respective (650C in cazul metanului,n542C in cazul etilenei,553C pentru xilen etc.).Folosirea catalizatorilor de oxidare permite scaderea temperaturii de reactie cu 150-200C si cresterea diferentei pina la temperatura de aprindere spontana. Cele mai frecvente oxidari sunt: oxidarea metanului la formaldehida a naftalinei la anhidrida ftalica,a etilenei in etilenoxid,a izopropilnbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei etc. Pe timpul oxidarilor,in faza gazoasa si in faza lichida,se pot forma amestecuri explozive. In afara pericolului de incendiu datorita prezentei amestecurilor explozive,in procesele de oxidare se pot produce explozii fara sa existe o cauza exterioaras (scintei electrice,falacara etc.) datorita unor reactii care duc la formare de produsi instabili,care se descompun exploziv. In procesul de oxidare exista un permanent pericol de incendiu si explozie,mai mult decit in alte procese chimice. 3.PROCESE DE HIDROGENARE Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unuia sau mai multor atomi de hidrogen in molecula substantelor. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hodrogenarea carburilor in scopul fabricarii benzinei sintetice,obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxidului de carbon,hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide,obtinerea izooctanului din diizobutilena,fabricarea alcoolului furfurilic din furfurol,reducerea nitrobenzenului in anilina etc. Reactiile de hidrogenare sunt exoterme,degajindu-se mari cantitati de caldura. Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa,lichida sau mixta. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate,deoarece cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului si deci viteza de reactie.Temperatura optima de hidrogenare variaza cu natura catalizatorului si a substantei care se hidrogeneaza.Prin

utilizarea drept catalizatori a metalelor nobile (platina,paladiu) se poate lucra la temperaturi mai scazute (100-150C).In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom,fier,oxid de crom,oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450C.Aceasta mareste pericolul de incendiu,intrucit temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. Pericolul de incendiu si explozie in procesele de hidrogenare este legat de folosirea hidrogenului,de conditiile de temperatura si presiunea in care decurge procesul,precum si de utilizarea catalizatorilor. Datorita vitezei mari de difuziune a hidrogenului,in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen exista un pericol permanent de formare a amestecurile explozive. In scopul prevenirii exploziilor,instalatiile de hidrogenare se amplaseaza,de regula,in aer liber. 4.PROCESE DE HIDROFORMILARE Aceste procese sunt sinteze OXO si constau in aditia oxigenului de carbon si a hidrogenului la olefina respectiva.In faza a doua,aldehidele sunt hidrogenate la alcoolii respectivi. Procesele de hidroformilare prezinta un pericol insemnat de incendiu si explozie,atit datorita substantelor folosite,cit si in conditii extrem de severe (temperaturi pina la 200C si presiuni de 250-300 at),in prezenta unui catalizator (tetracarbonil de carbon) cu un rapor de oxid de carbon/hidrogen de aproximativ 1/1. 5.PROCESE DE CLORURARE Reactiile de clorurare pot avea loc in faza gazoasa sau in faza lichida.Ca agent de clorurare se foloseste in general clor sau compusi clorurati ca acid clohidric sau acid hipocloros. In general reactiile de clorurare sunt exoterme degajind mari cantitati de caldura (23-27 kcal/mol). La reactiile de clorurare in faza gazoasa,controlul temperaturii este mai greu de realizat din cauza dificultatilor de repartitie si eliminarea caldurii de reactie.Clorurarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei si prezinta ca atare un pericol mai redus de explozie. Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40 si 500C.De regula in faza de vapori se lucreaza la temperaturi ridicate.De exemplu ,clorurarea benzenului in faza de vapori se realizeaza la 400C,iar cea in faza lichida are loc la 40C in prezenta catalizatorilor (fier sau aluminiu).La reactiile in faza gazoasa,prin acumularea caldurii de reactie se ajunge usor la temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580C pentru benzen). Din punct de vedere chimic,reactiile de clorurare se impart in reactie de aditie si reactii de substitutie. Prin procesul de clorurare se fabrica clorura de vinil,glicerina sintetica,hexaclorul si altele. Un mare pericol de incendiu apare pe timpul operatiei de distilare a solutiilor clorurate,in scopul indepartarii substantelor organice sau a produselor de clorurare incompleta.

6.PROCESE DE POLIMERIZARE Prin polimerizare se intelege in general procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu o greutate moleculara mai mare,avind aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. Polimerizarea are o deosebita importanta practica folosind la sintetizarea unui mare numar de rasini. Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant.Radicalii liberi initiatori ai lantului pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotometrica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori,cum sunt de exemplu peroxizii,azoderivatii,clorura de etil aluminiu,sodiul metalic etc.Dupa initiere,reactiile in lant se propaga cu viteze mari.Adeseori viteza de propagare creste atit de rapid,incit reactia nu mai poate fi controlata,putind duce la descompuneri explozive (ambalarea reactiei). Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme,cu degajari importante de caldura.Avind loc o miscare apreciabila de volum ,reactiile de polimelizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase.Presiunea de lucru nu depaseste insa 6-8 at,cu exceptia polimerizarii etilenei care se produce la 2000 at. Temperatura de reactie variaza intre limite largi.De exemplu,polimerizarea izobutilenei se produce la -100C,in timp ce polietilena polimerizeaza la 260C. Substantele care se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decit aerul (densitatea fata de aer 0,97),toti ceilalti monomeri gazosi cit si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decit aerul.Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor,in canale si conducte,camine de canalizare,gropi etc.,putind provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor,reactoarelor,axelor pompelor,pistoanelor,compresoarelor etc.),prin neetanseitati la imbinarile conductelor,deschiderii supapelor de siguranta,la cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie. Continutul de impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si explozie in cursul reactiilor de polimerizare. De asemenea,pericol de incendiu prezinta si initiatorii de reactie,care sunt compusi peroxidic,continind oxigen activ in molecula,astfel incit prin aprindere pot arde si in prezenta aerului.Peste o anumita temperatura,denumita punct de descompunere exoterma,ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. Un pericol deosebit il prezinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil aluminiu),care se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler,de joasa presiune. Procedee de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc,in solutie si in emulsie sau in suspensii.Cele mai frecvente polimerizari sunt: a etilenei,stirenului,acetatului de vinil,clorurii de vinil. 7.PROCESE DE DEZALCHILARE

Prin procese de dezalchilare se inteleg reactiile in care alchilaromatele (toluen,xileni) sunt convertite la benzen in prezenta hidrogenului. Procesul de dezalchilare prezinta pericolul de incendiu si explozie prin faptul ca se lucreaza cu substante inflamabile la temperaturi de 600-640C si la presiuni de 60-70 at,in prezenta unui exces mare de hidrogen. 8.PROCESE DE ADITIE LA ACETILENA Cele mai multe dintre reactiile acetilenei sunt reactii de aditie,in care moleculele altor substante se aditioneaza la molecula acetilenei.Aceasta se datoreste desfacerii triplei legaturi dintre atomii de carbon si saturarii lor cu atomi sau radicali ai moleculelor aditionate. Datorita acestei proprietati acetilena se utilizeaza la sintetizarea unor produse chimice importante cum sunt: clorura de vinil si tetracloretanul (din acetilena si clor),acetatul de vinil (din acetilena si acid acetic),acrilonitril (din acetilena si acid cianhidric),acetaldehida (aditia apei la acetilena). Spre deosebire de alte hidrocarburi,acetilena se descompune cu explozie chiar in absenta oxigenului,datorita nestabilitatii ei termodinamice.Descompunerea spontana a acetilenei in hidrogen si carbon se produce sub actiunea unor factori ca: temperatura ridicata,presiuni peste 2 at,contactul cu substante foarte reactive fata de acetilena (exemplu clorul),descompunerea unor substante chimice explozive etc.Reactia de descompunere se produce in lant,fiind urmata de cresterea puternica a temperaturii si implicit a presiunii (de 12 ori presiunea initiala). 9.PROCESE DE NITRARE Prin nitrare se intelege,in general procesul prin care se introduce grupa nitro (-NO2) legata de un atom de carbon. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric.Oxizii de azot,hipoazotita (NO2) si tetraoxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme.In timpul procesului trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorita unor reactii paralele posibile (oxidare,cracare etc.),cit si de caldura de dezvoltare si de diluare a reactantilor.Prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura.De asemenea,dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o mare cantitate de caldura. Temperatura de nitrare variaza in limite largi (de la -10 pina la 120C).Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrat; aceasta acumulare poate produce,la o noua ridicare a temperaturii,explozii violente. 10.PROCESE DE SULFONARE Procesele de sulfonare sunt reactiile in care se introduc prin substitutie sau prin aditie grupa SO2H in compusi organici. Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum,acidul sulfuric (H2SO4),acidul clorsulfuric,anhidrida sulfurica si intr-o masura mai mica bioxidul de sulf.

Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat,cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru.La o concentratie sub 93% in recipiente de fier,apare fenomenul de coroziune; prin corodarea fierului se degaja hidrogen. Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii,ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile.Coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica a conductelor si aparaturii,ceea ce poate duce la explozii in situatia cind se lucreaza la presiuni ridicate. 11.Amplasarea instalatiilor electrice in functie de categoriile de medii si protectia echipamentelor electrice 1.CATEGORIILE DE MEDII IN FUNCTIE DE PERICOLUL DE INCENDIU (P.118/1983) Categoria A: locurile cu substante care pot sa se aprinda sau sa explodeze in contact cu aerul,apa sau alte substante materiale,cu lichide cu Tinf< 28C si cu gaze sau vapori Linf< 10%,atunci cind acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive si nu sunt utilizate drept combustibil. Categoria B: locurile cu lichide cu Tinf=28...100C,gaze sau vapori cu Linf > 10%,suspensii de fibre,praf sau pulberi,cind se gasesc in cantitati favorabile formarii amestecurilor explozive si nu sunt utilizate ca combustibil. Categoria C: locurile cu substantele si materiale combustibile solide sau cu lichide cu Tinf>100C in urmatoarele conditii: a) daca nu sunt utilizate pentru comenzi hidraulice,racire,ungere si tratamente termice in cantitati de peste 2m3 sau pentru ardere; b) daca materialele combustibile din spatiul respectiv,inclusiv cele din utilaje sau pentru ambalajul si depozitarea materialelor incombustibile (palete sau rafturi combustibile) depasesc 15000 kcal/m (63 MJ/m); c) cantitatea de ulei a echipamentului electric depaseste 60 kg/unitate,iar materialul combustibil al fluxurilor de cabluri electrice nu depasesc 2,5 kg/m flux. Categoria D: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare fierbinte,topite sau incandescente,cu degajari la caldura radianta,flacari sau scintei,precum si substantele solide sau lichide care se ard sub forma de combustibil. Categoria E: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare rece sau combustibile in stare de umiditate inaintata,deci fara a exista posibilitatea aprinderii lor. Categoria de pericol de incendiu se stabileste pe zone si incaperi,precum si independent pentru fiecare compartiment de incendiu in parte,mentionindu-se in mod obligatoriu in documentatia tehnico economica. 2.CATEGORIILE DE INCAPERI,SPATII SAU ZONE IN FUNCTIE DE MEDIU-MEDIU NORMAL (I.7) Uo incaperi uscate: umiditatea relativa a aerului nedepasind in mod obisnuit 75% (camere de locuit,birouri,magazine ,sali de clasa,teatre,cinematografe,muzee,ateliere de timplarie sau mecanice,depozite etc.).

U1 incaperi umede cu intermitenta: ceata si condensatii pe pereti de scurta durata; umiditatea relativa peste 75% insa pe perioade scurte (bucatarii si WC-uri in cladiri de locuit,calcatorii,uscatori de bloc,pivnite aerisite,soproane etc.) U3 incaperi ude: ceata si condensatii permanente pe pereti,cu igrasie; umiditatea relativa peste 97% (bai si dusuri sociale,spalatorii de vehicule,camere frigorifice,unele incaperi din industria chimica,industria alimentara etc.). K incaperi cu agenti corozivi: cu degajari sau infiltratii cu agentii corozivi,continuu sau periodic,cu actiune distructiva asupra materialelor,aparatelor etc. folosite in executarea instalatiilor electrice (ateliere de acoperiri metalice,statii de incarcare acumulatoare etc.). T spatii cu temperaturi ridicate: peste +40C in mod permanent (zonele cuptoarelor si a celor de turnare din turnatorie etc.). PI spatii cu praf incombustibil: cu degajari sau inflitrari in cantitati periculoase depuse pe elementele instalatiilor electrice (fabrici de ciment,depozite de nisip etc.). PC spatii cu praf,scame sau fibre combustibile in suspensie in cantitati insuficiente pentru formarea unor amestecuri explozive sau de aprindere (depozite de carbune,unele ateliere de timplarie etc.). DM spatii cu pericol de deteriorari mecanice,in care loviturile mecanice pot degrada instalatia si echipamentele electrice (zone de comunicatii si manipulari de materiale,suprafete verticale sub inaltimea de 2 m etc.). CE incaperi cu pericol de electrocutare,care au elemente de constructii (pereti,pardoseli etc.) si elemente conductoare din punct de vedere electric. EE incaperi speciale pentru echipamente electrice,care sunt accesibile numai personalului calificat si autorizat (camere de comanda statii electrice,tablouri electrice de distributie,baterii acumulatoare,transformatoare,redresoare,laboratoare de incercari electrice etc.). SI spatii expuse intemperiilor (ploaie,soare,ger,zapada,gheata etc.,de regula neprotejate prin cladiri). L zona de litoral,in latime de 3 km in lungul tarmului maritim. 3.CATEGORIILE DE MEDII CU PERICOL DE EXPLOZIE (I.D.17) E.I.0 locuri unde exista amestecuri explozive de vapori inflamabili si gaze,in mod permanent in conditii normale de functionare. E.I. locuri unde exista amestecuri explozive cu vapori inflamabili sau de gaze,in urmatoarele situatii: a) interminent sau periodic,in conditii normale de functiomare; b) frecvent,datorita neetanseitatii sau operatiei de intretinere; c) ocazional,la producerea avariilor sau datorita functionarii anormale a instalatiilor tehnologice. E.I.a locurile in care: a) lichidele inflamabile sau gazele combustibile sunt pastrate,manipulate sau depozitate in recipienti sau instalatii inchise,din care pot iesi in mod accidental (functionari anormale,avarii); b) frecvent,concentratiile care prezinta pericole de explozie si incendiu sunt evitate in mod obisnuit prin ventilatie mecanica; c) exista posibilitatea patrunderii concentratiilor periculoase de incaperile invecinate de categoria EI.

EI b: locurile unde: a) vaporii inflamabili si gazele combustibile Linf > 15% precum si un miros puternic cind se ajunge ajunge la concentratia limita admisa; b) activitatile se desfasoara sub niste sau cote de absortie; c) concentratiile de vapori si gaze nu pot forma amestecuri explozive: E II locurile unde: a) praful (pulberea) combustibil se gaseste in stare de suspensie,in permanenta,intermitent sau periodic la functionarea normala si in cantitati favorabile produce aprinderi si explozii; b) functionarea anormala a instalatiilor sau oprirea lor,ar favoriza formarea concentratiilor periculoase,care ar putea fi aprinse,datorita deranjamentelor concomitente la instalatia electrica; c) s-ar putea acumula prafuri bune conducatoare de electricitate. E II a locurile unde praful combustibil nu este in mod normal in starea de suspensie in aer,dar se poate depune pe echipamentele si instalatiile electrice ingreunind astfel caderea caldurii in exterior,existind in acelasi timp posibilitatea aprinderii lui de la scinteile si arcurile electrice care se produc; E III locurile unde se manipuleaza,fabrica sau folosesc in procesul tehnologic fibre sau materiale care pot produce scame usor incombustibile in suspensie,in cantitati in care nu prezinta pericole. E III a locurile unde se manipuleaza si se depoziteaza fibre usor combustibile. 4.CATEGORIILE DE MEDII IN FUNCTIE DE PERICOLE DE ELECTROCUTARE (STAS 8275-87) Foarte periculoase locurile unde umiditatea relativa este de peste 97%,temperatura aerului depasind 35C,suprafata din zona de manipulare fiind ocupata de obiecte conducatoare legate electric la pamant peste 60%,medii corozive. Periculoase locurile in care umiditatea relativa este de 75-87%,temperatura aerului 30-35C,obiectele conducatoare legate electric la pamant sunt sub 60%; exista pardoseli conducatoare (pamint,beton etc.) pulberi conducatoare (pilituri metalice,grafit etc.),fluide care micsoreaza rezistenta electrica a corpului omenesc. Putin periculoase locurile unde umiditatea relativa este maxima de 75%,temperatura aerului 15-35C,pardoseli izolate. 5.PROTECTIA ANTIEXPLOZIVA In functie de domeniile de destinatie,STAS-ul 6877/87 prevede dupa grupe de echipamente electrice pentru atmosfera exploziva.(I-II),sapte moduri de protectia acestora (d,p,q,o,s,e,i) si sase clase de temperatura maxima de suprafata (T1,T2,T3,T4,T5,T6. Corelarea dintre acestea este aratata in tabelul XI.5.1. Tabelul XI.5.1. Corelarea dintre grupele de protectie,modurile de protectie si temperatura maxima de suprafata,pentru protectia echipamentelor

TIPURI DE PROTECTIE

Grupele de protectie Denumirea-destinatia I.Antigrizutoasa Mine II. Antiexploziva-alte sectoare Denumirea Capsularea antideflagranta Capsularea presurizata Inglobarea in nisip Imersie in ulei Protectie speciala Siguranta marita Siguranta intrinseca Simbolul Ex. I Ex. II A Ex. II B Ex. II C Simbolul d p q o S e f w [mm] 0,5 0,5 0,3 0,2

Substante explozive uzuale pe clasa de temperatura (v. tabelul XI.5.2) T1 T2 T3 T4 T5 T6 450 300 200 135 100 85C C C C C C T1 T1 T1 T1 T2 T2 T2 T3 T4 - T4 Destinatia T5 -

MODURI DE PROTECTIE

Pentru partile de echipament electric unde se produc scintei si arcuri electrice sau incalziri care prezinta pericol pe timpul functionarii normale Pentru partile de echipament electric fara scintei si arcuri electrice La circuitele de slaba putere care nu pot aprinde mediul din jur

Notatii: w interstitiul maxim admis la modul de protectie d si este definit ca cea mai mare distanta intre suprafetele conjugate la imbinarea dintre diferite partie ale carcasei sau diferenta diametrelor alezajelor si arborilor,jocul imbinarilor filetate,pentru L=25 mm. L lungimea imbinarii diferitelor parti ale carcasei si este definita ca fiind drumul cel mai scurt parcurs de o flacara dce traverseaza imbinarea din interiorul unei carcase antideflagranta catre exteriorul ei,in momentul unei explozii interne. In tabelul XI.5.2. se arata incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de protectie si clase de temperatura. Tabelul XI.5.2 Incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de protectie si clase de temperatura Grupa de protec T1 tie I Metan II A Acetona,amoniac ,acetat de metil,acid acetic,acid cianhidric,alcool Substantele explozive uzuale pe clase de temperatura T2 Acetat de amil,acetat de butil,acetat de propil,acetat de vinil,alcool T3 Benzina,ciclohe xan,n-decan,nheptan,nhexan,hidrogen sulfurat,nT4 Aldehid a acetica,e ter etilic T5 T6 -

II B

metilic ,benzen,clorura butilic,alcool de metil, clorura etilic,benzina de vinil,etan,gaz grea,ciclohexamin nonan,octan,pent natural,metan a, an,titei industrial,naftali Etil benzen na,oxid de cabon izoctan,motorina,iz propan,propilena, opentan toluen, p-xilen Butadiena,oxid de Gaz etilena,oxid de aerian,etilena propilena Hidrogen,gaz de apa Acetilena -

Dioxan

Sulfu ra de carbo n

II C

Exemplele de simbolizare: Ex.d.I: protectie antigrizutoasa (grupa I) prin capsularea antideflagranta. Ex.d.II AT: protectie antiexploziva (grupa II) capsularea antideflagranta sub grupa II A cu limita de temperatura admisa la 200C. Ex.e.II AT3: protectie antiexploziva sub grupa II A siguranta marita cu limita de temperatura admisa la 200C. Ex.d,e. I/II B,T4: protectie antigrizuroasa si antiexploziva,capsulate antideflagranta si siguranta marita,cu limita de temperatura admisa de 135C. Protectia mecanica a echipamentelor electrice se arata in tabelul XI.5.3. Tabelul XI.5.3. Gradele de protectie ale echipamentelor electrice Protectia contra patrunderii apei verticalProtejat contra picaturilor de apa cazute Protejat contra imersarii indelungate sub apa Protejat contra picaturilor de apa cazute sub un unghi de maximum 15 de verticala Protejat contra imersarii temporare sub apa Protejat contra conditiilor de pe mare Protejat contra apei ce cade ca ploaia

Protectia impotriva stingerii interioare sub tensiune si contra patrunderii corpurilor solide straine,conform STAS 3325-79; STAS 625-71; STAS 5860/81

Protejat contra jeturilor de apa

Protejat contra stropirii cu apa

Fara protectie

0 1 2 3 4

Fara protectie

Protejat contra

0 MA T 50 mm 12 mm 2,5 mm 1 mm Parti al cont ra praf Tota l cont ra praf W S M

AT AT AT A

MA MAT AT AT

A MAT MAT AT A MAT AT A MAT M

MAT MAT

AT

AT

Conditii suplimentare care se pot cere,simbol

Protejat contra unor conditii atmosferice si masuri suplimentare de protectie Verficat contra patrunderii apei cu motorul oprit Verficat contra patrunderii apei cu motorul in functiune

Notatii: M - masini electrice; A aparate electrice; MA masini si aparate electrice; AT aparate si transformatoare; MAT masini,aparate si transformatoare electrice. Modul de simbolizare: IP urmat de: W (cind este necesar); - prima cifra 0...6 (protectia contra atingerii sau patrunderii corpurilor straine); - a doua cifra 0...8 (protectia contra patrunderii apei); S sau M (cand este nevoie). Exemple: IP 40 protejat contra corpurilor straine mai mari de 1 mm si neprotejat contra apei; IP 35 protejat contra corpurilor straine mai mari de 2,5 mm si contra jeturilor de apa; IP 35 M protejat contra corpurilor solide mai mari de 2,5 mm,contra jeturilor de apa,cu motorul in functiune;

IPW 43 protejat contra intemperiilor,corpurilor straine mai mari de 1 mm si contra apei ce cade ca ploaia. In tabelul XI.5.4. sunt aratate echipamentele electrice care trebuie folosite in functie de mediu. Tabelul XI.5.4 Echipamentele electrice care trebuie folosite in functie de mediu Categoriile A,B E II a EIb EIa E III E II EI In interior Categoriile C,D,E PL PC E III a U0 U1 U2 U3 EE K T In exterior U2 1 7 S 1 9 I 1 8

Specificatia

1 Conductoare neizolate Neprotej ate IP,IPE, IPFR PEL T IPY, IPFY IPEY Cu manta (punte) ...YY ...YP ...YPY ...HP ...YAY ...YPAY ...HPB ...HPBY IP 30 IP 33 IP 44 IP 54 Ex d Ex i Special IP 00 IP 30 IP 33 in:Protejate Protejate Armate Nearmate

2 -

3 -

4 -

5 -

6 -

7 -

8 -

9 -

1 0 -

1 1

1 2 -

1 3 -

1 4 -

1 5 -

1 6 -

Bare neizolate

Cabluri electrice

Conductoare izolate

IP 44 IP 54 Ex d Ex e,s tectieUnelte densatoare,protectie rotative,pro- Transformatoare,conrotative,protectieMasini electrice iluminat,protectieCorpuri electrice,protectie de Aparate Speciala IP 00 IP 20 IP 33 IP 54 Ex d Ex e,s Speciala IP 00 IP 22 IP 23 IP 44 IP 54 Ex d Ex,e,s Speciala IP 00 IP 20 IP 21 IP 23 IP 44 IP 54 Ex Speciala IP 00 IP 30 IP 33 Nota: IP 44 1) Cabluri

IP 54 - - - - - - - - - - - - - - - - YY nearmate cu izolatie si manta din PVC; YP HP - nearmate cu izoltatie de PVC respectiv hirtie si manta Pb; YPY nearmate cu izoltatie de PVC si manta de Pb cu invelis exterior din PVC; YAY cabluri armate cu izolatie si invelis exterior de PVC;

YPAY PVC;

armate cu izolatie de PVC,manta de Pb si invelis exterior din

HPB HPBI armate cu izolatie de PVC cu izolatie de hirtie si manta de Pb,fara respectiv cu invelis exterior Combustbil. 2) Conductoarele izolate neprotejate,tuburile din PVC si cablurile cu manta de PVC montate aparent in incaperi de categoria C sunt admise numai daca o avarie produsa in aceste instalatii nu poate provoca un incendiu. 3) Pentru tuburile PVC,temperatura mediului trebuie sa fie cuprinsa intre -25 si 40C,iar pentru cablurile cu izolatie si manta de PVC de 30 si 40C. 4) Tuburile si cablurile cu invelis PVC nu pot fi montate ingropat in elemente de constructie combustibile; pot fi insa montate aparent pe aceste elemente numai daca se interpune un strat de incombustibil. 5) Transformatoarele si condensatoarele pentru medii cu pericol de explozie se monteaza in incaperi separate,bine ventilate; in anumite cazuri se pot monta si in mediu cu pericol de explozie,numai daca sunt fara lichide combustibile de racire,daca sunt prevazute cu protectie antiexploziva corespunzatoare. 12.Instalatii automate de semnalizare a incendiilor 1.DETECTOARE DE INCENDIU 1.1.GENERALITATI In principiu,la o instalatie de semnalizare a incendiilor se deosebesc: detectoare de incendiu,circuitele de legatura si centralele de semnalizare. Detectoarele declanseaza,in caz de incendiu,un semnal,care prin elemente de legatura (conductoare,amplificatoare etc.) este transmis la centrala.Centrala primeste semnalul emis de detector si determina o semnalizare optica si acustica (eventual si o inregistreaza).In continuare poate declansa o reactie organizata care sa duca la o combatere rapida a incendiului (salvare,localizare,lichidare etc.). Oricare ar fi tipul de detector,rolul sau intr-o instalatie automata de semnalizarea incendiilor este de a depista cit mai repede posibil incendiul,astfel incit sa se poata lua masuri adecvate (anuntarea pompierilor,declansarea autoamata a instalatiilor de stingere,semnalizare si inlaturarea obstacolelor de pe caile de evacuare,inchiderea automata a canalelor de ventilatie etc.). 1.2.CLASIFICAREA DETECTOARELOR DE INCENDIU Detectoarele de incendiu se clasifica dupa natura fenomenelor insotitoare ale incendiului sau dupa principiile de functionare a lor ( tabelul XII.2.1.) Tabelul XII.2.1. Clasificarea si caracteristicile detectoarelor Denumirea Principiile de functionare.Caracteristici

detectoarelor 1.2.1. Termice 1.2.1.1.Termo statice (maximale) Reactioneaza la efectele caldurii care apar pe timpul declansarii incendiilor.Declanseaza semnalul de incendiu atunci cind in urma aparitiei focului,se produce o crestere a temperaturii in mediul ambiant.Se produce in ordine: topirea,dilatarea,modificarea de structura a materialelor,modificarea conductivitatii electrice datorita caldurii. Functioneaza pe baza unei temperaturi date,adica emit semnale numai la atingerea unei anumite temperaturi reglate in prealabil (de exemplu la 50 sau 75C).Sunt indicate a se folosi la incendiile cu evolutie rapida. Detector termostatic,al carui principiu constructiv se bazeaza pe comprimarea,sub presiune mare a doua benzi de metal cu coeficienti de dilatare termica diferiti. Detectorul bimetalic poate fi reglat pentru o temperatura de aproximativ 20 pina la 100C,cu valoare uzuala de 60C sau de la 40 pina la 90C. Detectorul termostatic cu aliaj eutetic este construit in mod obisnuit pentru a detecta si semnaliza atingerea unei temperaturi de 65; 75; 95; 130 sau 280C,corespunzator punctului de topire al aliajului respectiv.Avind inertia termica mica este indicat a se folosi pentru detectarea incendiilor cu viteze mari de propagare (transformatoare,intrerupatoare in ulei etc.) Detector pe baza de fir fuzibil.Functionarea lui poate fi modificata in limite largi,prin inlocuirea firului fuzibil.Metalul folosit este de tipul Wood,a carui temperatura de topire,in functie de compozitia aliajului,variaza intre 50 si 120C.Cel mai frecvent se foloseste temperatura de +70C. Fabricat in tara.Se compune dintr-o carcasa in interiorul careia se afla un grup de lame de contact si o piesa de detectate optica,ambele fiind actionate de un fir fuzibil sub forma de nit.In cazul depasirii temperaturii din incapere,nitul se inmoaie ,se alungeste sau se topeste permitind grupului de lame sa se departeze spre stinga si prin intermediul unor piese de contact si legatura se stabileste un circuit electric care determina lansarea unui semnal de incendiu si declansarea unei instalatii fixe de stingere. Acest detector are: - pragul de temperatura de 55 sau 75C in functie de tipul de nit folosit - tipul de detectare maximum 2 min - capacitatea contactelor maximum 0,5 A la 24 V curent continuu - greutatea 60 g - limitele temperaturii mediului in care se poate folosi sunt de la -20 pina la +40C - umiditatea maxima a mediului 85% - suprafata eficace de supraveghere 10,00 m,iar in conditiile montarii intr-o incapere mai inalta de 3,50 si sau in cazul unei ventilari puternice 5 m Detecteaza incendiul in functie de variatia de temperatura fata de o temperatura data si independent de temperatura intiala; declanseaza numai sub efectul depasirii unei anumite viteze de crestere a temperaturii Sunt mai sensibile si functioneaza mai rapid decit cele termostatice,insa in general,nu mai corespund cerintelor moderne

1.2.1.1.1. Detector de incendiu cu bimetal

1.2.1.1.2. Detector de incendiu tip Wood

1.2.1.1.3. Detector de temperatura cu fuzibil

1.2.1.2 Termodiferent iale

Functionarea lor se bazeaza pe principiul masurarii vitezei de crestere a 1.2.1.3 temperaturii in unitate de timp,avand la baza criteriul valocimetric. Termovelocim Cresterea se exprima in grade pe minut; variatiile normale de temperatura etrice sunt cuprinse intre 2 si 20C/min. Construit in tara.Functionarea lui se bazeaza pe variatia diferita a rezistentelor a doua termistoare,in raport cu temperatura.Unul dintre acestea este montat in contact cu mediul ambiant,iar cel de-al doilea partial izolat termic. In cazul cresterii lente a temperaturii,rezistentele ambelor termistoare au practic aceeasi valoare.Daca in mediul ambiant temperatura creste brusc,termistorul montat in exteriorul carcasei fiind direct in contact cu mediul inconjurator,se incalzeste mai repede,iar cel izolat mai incet.In aceasta situatie,rezistenta electrica a termistorului montat in exterior scade brusc,si,ca urmare a diferentei de rezistenta a celor doua termistoare,potentialul electric se modifica,variatia de tensiune este marita 1.2.1.3.1. de amplificatorul care actioneaza releul de iesire,care prin inchiderea Detector cu contactelor transmite semnalul la centrala,oar local aprinde beculetul temperatura cu Caracteristici: termistoare - tensiunea de alimentare 24 V 10% (DTI-1) - curentul absorbit pentru pozitia de repaus 10 mA,iar la actionare 80 mA - timpul de functionare la un salt de temperatura de 20C este de 10,6 min,iar la unul de 30C de 0,50,3 min - capacitatea contactelor releului la 220 V,5 A curent alternativ iar la 220 V 3 A la curent continuu - temperatura mediului ambiant la care poate functiona de la 20 pina la 45C - umiditatea maxima 85% - sensibilitatea 5C/min Este recomandat pentru supravegherea spatiilor in care apar incendii mocnite fara flacara,dar cu o crestere a temperaturii (magazii inchise,silozuri etc.) Functioneaza pe principiul efectului termoelectric (variatia unei marimi electrice,fie tensiune,fie intensitate) Se folosesc fie sub forma de termocupluri fie sonde termometrice din nichel sau tungsten,a caror rezistenta electrica variaza in acelasi sens cu temperatura 1.2.2 Au o buna functionare: Detectoare - nu poseda piese mobile termoelectrice - nu au contacte care sa ancraseze,sa corodeze - sunt sensibile - nu poseda mecanisme bimetalice supuse deformatiilor si oboselilor contiunue - nu dau alarme false - nu sunt necesare scheme electrice 1.2.3. Detector de flacara realizat in tara; depisteaza si semnalizeaza aparitia Detectoare de unui inceput de incendiu in timp de 2,5 s flacara Caracteristici: - tensiunea de alimentare 24 V 10%

1.2.4. Detectoare de fum

1.2..5 Detectoare de camera de ionizare

1.2.5.1. Detectorul Cerberus

- curentul absorbit in repaus 10 mA,iar la actiune 80 mA - timpul de raspuns 1,5 1 s - dimensiuni de gabarit 205 mm; h=175 mm - distanta maxima la care sesizeaza 7,00 mm - capacitatea contactelor: releul 220 V si 5 A si curent alternativ si 220 V si 3 A curent continuu - poate fi montat in medii cu temperatura de la -10 pina la +45C si cu umiditate maxima de 85% Atmosfera in care se monteaza trebuie sa fie fara gaze sau agenti care ar putea sa perturbe buna functionare Este construit dintr-o carcasa,un capac alb si un soclu.In carcasa de forma rotunda se gaseste montat sistemul optic,format dintr-un obiectiv,un filtru inflarosu,elementul fotosensibil,un fototranzistor si un amplificator Principiul de functionare are in baza transformarea energiei luminoase in semnale electrice Detectoarele de acest tip nu trebuie sa reactioneze la lumina solara,lampi incandescente,suprafete metalice calde.Trebuie insa sa functioneze in cazul vibratiilor,socurilor,murdaririi cu uleiuri,praf,umiditate etc. Se utilizeaza acolo unde este posibil sa izbucneasca de la inceput o flacara,incendii de lichide combustibile,la supravegherea haitelor inalte cu vizibilitate redusa,depozite de cherestea,depozite de marfuri etc. Un detector poate supraveghea eficient o suprafata de 500 pina la 1000 m care trebuie micsorata in cazul materialelor depozitate in rafturi,vizibilitatea fiind redusa Detectoarele de fum se clasifica din punct de vedere functional in: - detectoare de fum optice,pe pricipiul dispersiei luminii - detectoare de fum optice,pe principiul absortiei luminii Ele sunt sensibile la praful din atmosfera,motiv pentru care se deregleaza Realizarea unui detector optic,cit mai sensibil,impune: - folosirea unei surse de radiatii cu o lungime de unda cit mai mica posibil a luminii masurate - utilizarea unei surse de radiatii cu lumina puternica la detectoare cu lumina difuza,folosirea unui unghi de dispersie cit mai mare posibil Principiul fizic folosit se bazeaza pe ionizarea aerului exterior dintr-o camera de masurare care este expusa efectului de durata a unor radiatii alfa,emisie de o sursa radioactiva. Aerul astfel ionizat devine bun conducator de electricitate In cazul aparitiei unui incendiu mocnit,particulele de gaze de ardere si fum patrund in camera de masurare,unde,in raport cu marimea si cantitatea lor,declaseaza curentul de ionizare si in continuare circuitul de semnalizare In practica se intrebuinteaza detectoare cu doua camere de ionizare Este format din doua camere de ionizare,in care se gaseste o sursa de radiatie,legate in serie intr-un circuit de curent continuu.Una din camere comunica cu exteriorul,iar cealalta este etansa Particulele alfa,emisie de o sursa radioactiva,ionizeaza aerul facindu-l bun conducator de electricitate Fumul si produsele de ardere patrund in camera deschisa ,se

ionizeaza,devenind mai putin mobile decit ionii din aerul obisnuit,necesitind un timp mai mare pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare.In continuare are loc o scadere a curentului de ionizare,o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei II,precum si o crestere a tensiunii,se aprinde o lampa releu speciala,provocind declansarea unui semnal de incendiu Este proiectat si construit ca sa poata sesiza aparitia fumului si cresterea temperaturii; ca element sesizor de fum sze foloseste o camera de ionizare,prevazuta cu o sursa de radiatii alfa Elementul sensibil la cresterea temperaturii este forma din 4 termorezistente,care in momentul cind temperatura depaseste 50C intra 1.2.5.2. in actiune Detectorul KJ Particulele de fum sau de praf,aflate in suspensie in aer,patrund intre 1 electrozii camerei de ionizare,absorb radiatiile alfa,micsorind gradul de ionizare si ca urmare se realizeaza o crestere a potetialului unei grile de comanda a tubului,amorsarea acestuia si astlfe detectorul intra in functiune Detectorul KJ-1 intra in compunerea instalatiei de productie ruseasca SDPU,din dotarea unor obiective Detector cu camera de ionizarea carei functionare este similara cu cele de acelasi tip construite in strainatate Este format dintr-un soclu montat pe tavan,doua camere de ionizare,o placa de circuit imprimat pe care este montat amplificatorul de semnal,cu becul de semnalizare optica locala 1.2.5.3. DICIIn ambele camere de ionizare se gaseste cite o sursa radioactiva 1-73 Se monteaza in incaperi unde temperatura este cuprinsa intre -20 si +60C,umiditatea fiind de 6520% Montat in incaperi cu inaltimea maxima de 8 m poate supraveghea o suprafata de 50 m,iar cele cu tavan in coama sau in dinti de ferestrau 35 m 1.2.5.4 DICI- Sesizeaza aparitia fumului si a gazelor de ardere degajate de incendiu in 83 faza incipienta In caz de incendiu poate declansa sistemele de semnale de alarmare,si dupa caz de stingere a incendiilor Se recomanda a se folosi in locurile in care incendiul se produce mocnit si se manifesta prin degajare de fum sa gaze de ardere Aparatul este format dintr-un soclu pentru montareaaparenta si din detectorul propriu-zis,care la rindul sau este alcatuit din doua camere de ionizare cu surse radioactive (una de compensare interioara si cea exterioara de masura),circuit de masura realizat cu tranzistor cu efect de cimp,circuit comparativ,circuit de iesire si stabilizator intern.Detectorul este prevazut cu trei circuite de semnalizare la distanta la centrala automata de semnalizare sau sisteme intermediare de semnalizare Functionarea: - fumul sau gazul de ardere care intra in camera de masura provoaca scaderea curentului in camera - repartitia tensiunilor la bornele celor doua camere de ionizare se modifica,tensiunea la bornele camerei exterioare creste,ceea ce declaseaza

semnalele de alarma prin intermediul circuitului de masura si a celui comparator Se construieste pentru mediu marin DICI-N_MARIn si in varianta DICIN-NORMAL Semnalizeaza aparitia fumului si gazelor de ardere produse de un incendiu 1.2.5.5 DICIin faza initiala N-76 Este indicat a se folosi in locurile in care este posibil aparitia unui incendiu mocnit,fara flacara,care se manifesta prin degajare de fum sau gaze de ardere Se construieste in 3 variante: DICT 77 Ex.Nr. pentru mediul marin DICT 77 Ex. (ia) pentru medii explozive DICT-77-Normal Este destinat detectarii incendiilor a caror inceput se manifesta printr-o degajare importanta de caldura,cu o evolutie rapida (incendii de hirtie,lemn,textile,lichide inflamabile etc.) sau a celor care pot sa apara in 1.2.5.6 DICT- medii deosebit de dificile,cum ar fi incaperi unde prin natura exploatarii 77 se degaja fum,gaze arse sau in spatii cu mult praf In varianta Naval poate fi montat in incaperile de pe nave sau din zona litorala Detectorul face parte din categoria detectoarelor combinate cu functie dubla: termovelocimetrica si termostatica Este un aparat electronic cu termistoare pentru sesizarea inputururilor de incendiu,dind un impuls de alarma,atit la cresteri normale ale temperaturii in unitatea de timp,cit si la atingerea unui prag fix termomaximal 2.ALEGEREA SI AMPLASAREA DETECTOARELOR DE INCENDIU 2.1.CONDITII DE SECURITATE IN FUNCTIONARE Alegerea tipurilor de detectoare se face si in functie de fazele de dezvoltare a incendiilor. In prima faza se degaja produse de ardere invizibile (fara fum,fara flacara,foarte putina caldura). In faza a doua,apare insa fumul,dar nu si flacarile,se dagaja foarte putina caldura. In cea de a treia faza apare flacara,incendiul poate fi observat,insa cantitatea de caldura este totusi redusa. In faza a patra cantitatea de caldura degajata creste,aerul se dilata,arderea se intensifica,incendiul fiind in plina dezvoltare. Pentru prima faza de dezvoltare s-ar putea construi tipuri de detectoare,care sa functioneze pe baza variatiei rapide a umiditatii si a ionizarii aerului. Pentru detectarea incendiului in faza a doua se pot folosi detectoare cu camera de ionizare,cu celula fotoelectrica,in faza a treia detectoare cu flacara,iar in faza a patra detectoare termice. Pentru a corespunde scopului si a avea o deplina securitate in functionare,detectoarele de incendiu trebuie sa indeplineasca urmatoarele 3 conditii de baza:

a)Sensibilitatea fata de fenomenele care insotesc incendiu.Un detector trebuie sa sesizeze incendiul intr-un timp foarte scurt,daca este posibil instantaneu.Sensibilitatea detectorului trebuie sa fie relativ constanta pe toata suprafata supravegheata.Detectorul nu trebuie sa reactioneze la lumina soarelui,la lampile incandescente si nici la semnalele pe care le primeste de la zgomotul de fond. Sensibilitatea instalatiei de detectare depinde,aproape exclusiv,de o judicioasa amplasare a detectoarelor si de densitatea acestora. b) Insensibilitatea dispozitivelor fata de fenomele care ar putea declansa semnale false.Printre fenomele care influenteaza buna functionare a declansatoarelor,declansind alarme false si intempestive se citeaza: - in cazul detectoarelor de fum lucrarile de sudura,vaporii de apa,gazele de esapament,fumul de tigara; - pentru detectoarele termice efectul incalzirii razelor solare,lucrarile de sudura,caldura degajata de la masini in timpul functionarii; - in cazul detectoarelor termice elicele avioanelor,refractia luminii de pe suprafete stralucitoare ,miscarea autovehiculelor etc. Pentru evitarea alarmelor false exista doua posibilitati: - amplasarea detectoarelor sa se faca astfel incit ele sa se afle in zona de scurgere a gazelor de ardere; - detectoarele sa fie deconectate in timpul lucrului. c) Siguranta in functionare (durabilitatea).Un detector trebuie sa functioneze ireprosabil dupa montare timp de mai multi ani. Detectoarele trebuie sa reziste la orice actiune a acizilor,bazelor,aburului,atita timp cit urmatoarele materiale nu sunt apreciabil atacate; otelul inoxidabil,aluminiul eloxat,aliajul de zinc,aliajele de aluminiu rezistente la coroziune,ceramice,sticla,plexiglasul,siliconul,cauciucul sintetic. 2.2.ALEGEREA SI AMPLASAREA DETECTOARELOR Alegerea unui anumit tip de detector depinde,in primul rind,de fenomenul care poate sa apara cel mai sigur in momentul izbucnirii incendiului.Urmeaza definirea tipului de detector,stabilitatea numarului necesar ,a modului de amplasare a lor si a sensibilitatii ce trebuie sa aiba pentru a evita alarmele false. Detectoarele de incendiu trebuie amplasate acolo unde se asteapta o concetratie maxima de gaze de ardere si particule de fum. Trebuie sa se aiba in vedere curentii de aer fierbinti,influenta mediului inconjurator,adica presiunea aerului,temperatura,umiditatea,coroziunea ,trepidatiile. In principiu,detectoarele termice si de fum se amplaseaza in partea cea de mai sus a incaperii.La incaperile cu inaltimea mai mare de 8 m si cu tavale plane,detectoarele trebuie sa se amplaseze la o anumita distanta fata de planseu.La incaperile joase detectoarele pot fi montate in mijlocul tavanului execentric. Pentru o instalatie automata de detectare se cer: alegerea tipului optim de detector sau a combinatiei necesare intre diferite tipuri de detectare,in functie de natura materialelor care se pot aprinde,de influentele asupra mediului din incapere (variatia de temperatura,gazele produse prin ardere,impurificarea aerului,curentii de aer) de conformatia incaperii (suprafata,inaltimea,forma planseului),de parametrii detectorului,conlucrarea dintre instalatia de stingere a incendiilor sau cele care indeplinesc alte cerinte de siguranta.

3.CENTRALE DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR 3.1.GENERALITATI In principiu,o centrala de semnalizare are urmatoarele circuite electrice si elemente: - circuite de sesizare a semnalelor (pentru fiecare detector in parte); - amplificatoare de semnale; - circuit logistic si multiplicator pentru circuitele electrice; - circuit intern pentru semnalizarea defectiunilor,amplificator pentru semnale de defectiune; - indicatoare de semnale; - lampi indicatoare de defectiune; - semnalizator sonor; - semnalizator sonor de defectiuni; Pe linga centrala de semnalizare mai exista o serie de echipamente anexe ca: redresor,baterii de acumulatoare,mijloace sonore de alarmare sonore,lampi de semnalizare,sigurante electrice. Scopul principal al centralei: - receptionarea si interpretarea semnalelor detectate si transmise de detectoare; - supravegherea integritatii circuitelor de legatura dintre detectoare si centrala; - verificarea si controlul functionarii corecte a instalatiei; - alimentarea cu energie electrica (alimentarea principala,alimentarea de avarie,alimentarea de semnalizare). Din punct de vedere constructiv,centralele automate de semnalizare pot fi in bloc sau modulara. 3.2. CENTALA CUAM Este o centrala de semnalizare modular cu 10 linii si modul de serviciu.Fiind conceputa modular,este posibil sa sa satisfaca necesitatile de 20,de 30 si chiar 100 linii,folosind module de cite 10 linii.Modulul de serviciu este dotat cu aparatura necesara efectuarii unor masuratori directe ale parametrilor liniilor conectate la centrala.La centralele CUAM se pot conecta si detectoare de incendiu FEA de toate tipurile fabricate in tara/.Modulul de linie este prevazut cu 10 circuite sesizoare fiecare,terminate cu o lampa semnalizatoare,corespunzatoare la 10 circuite ce se conecteaza la acesta. Instalatia de semnalizare,inclusiv centrala CUAM,se poate gasi in 3 stari: - stare de supraveghere cind detectoarele corect montate si in starea de functionare,nu sunt actionate,adica practic nu s-a produs incendiul; - conductorul de legatura dintre centrala si detector fiind intrerupt,lampa de semnalizare incepe sa lumineze cu intermitenta,pina la inlaturarea avariei; - stare de detectare si semnalizare a incendiului izbucnit,cind detectorul si lampa de semnalizare sunt in functiune Modulul de linii este construit in doua variante: CUAM-MLC (centarala) si CUAM-ML-A (automata).Prima varianta se intrebuinteaza impreuna cu modulul de serviciu,iar cea de a doua de sine statatoare,constituind o mica centrala. Centrala CUAM semnalizeaza distinct prin lampi urmatoarele:

- aparitia incendiului; - ruperea conductoarelor de legatura a centralei cu detectoarele la masa; - caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul; - caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul; - caderea bateriei tampon; - semnalizarea efractiunilor. Modulul este prevazut cu circuite de verificare a lampilor de semnalizare,cu circuite de pastrarea semnalelor optice aparute pe modulele de linii,precum si cu circuite de anulare a soneriei. Centrala CUAM-N este destinata pentru instalatie de semnalizare pe nave,avind o capacitate maxima de 30 linioi,fiind formata dintr-un modul de serviciu si pina la 6 module de linii,fiecare putand supraveghea 5 linii. 3.CENTRALA SESAM Centrala SESAM este realizata in constructie modulara,cu sistem de prindere pe perete;se executa intr-o singura varianta constructiva mecanica,echipabila in functie de solicitarea beneficiarului si are o capacitate maxima de 38 de circuite. Pentru fiecare linie se pot conecta mai multe detectoare de acelasi tip de contact,cu conditia ca,curentul debitat de centrala sa nu depaseasca 500 mA.Tensiunea de alimentare a sursei principale este de 220 V.c.a./50 H,iar cea de alimentare de avarie 24 V.c.c. Din punct de vedere functional,echipamentul se compune din doua parti: - partea de receptie sesizare a informatiei primite de la liniile echipate cu detectoare; - partea de prelucrare generala a informatiilor. 3.4.CENTRALA AUTOMATA DE SEMNALIZARE TIP TI Receptioneaza semnalele de incendii sesizate de detectoarele de fum cu camera de ionizare,detectoare de caldura si butoane de semnalizare,apoi le transforma in semnale acustice si optice,pe care le poate transmite si la unitatile de pompieri militari.Poate fi construita pentru 15 si 40 linii.Se poate utiliza in obiectivele industriale si in institutii sociale si culturale unde se poate degaja in caz de incendiu fumul si caldura.Este construita in sistemul modular,aparatura fiind montata in dulapuri metalice.Alimentarea se face cu curent electric de 24 V de la redresor si baterie acumulatoare. 3.5.CENTRALA SRS 60 (SIEMENS) Aceasta centrala este de marime medie,capabila sa semnalizeze aparitia incendiilor,sa alarmeze unitatile de pompieri,sa declanseze,de exemplu,instalatiile fixe de stingere,sa inchida usile antifoc,sa deschida clapetele de evacuare a fumului,sa opreasca instalatiile de ventilatie sau de climatizare. In montaj complet consta din doua dulapuri metalice: panou central si panou suplimentar.Centrala SRS-60 (Siemens) este prevazuta cu sertare mobile,pentru cite 5 linii de fiecare sertar.Panoul principal cuprinde partea de supraveghere si maximum 5 sertare mobile.La nevoie se poate adauga un panou suplimentar care poate prelua in 7 sertare mobile.

3.6. CENTRALA DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR SIGUR Aceasta centrala are urmatoarele caracteristici: - temperatura mediului ambiant -10...+45C; - umiditatea relativa a aerului 6515%; - tensiunea de utilizare 220 V.c.a. si 24 V.c.c; - numarul de linii de semnalizare 3; - masa 4,5 kg. 4.BUTOANE DE SEMNALIZARE Instalatiile cu butoane de semnalizare sunt indicate in cazul cind o supraveghere automata a unui obiectiv nu este posibila sau ca o complectare a supravegherii automate. O instalatie de semnalizare cu butoane,consta in principiu dintr-o centrala de semnalizare automata,de obicei,in cladirile formatiei de pompieri,circuite de legatura si butoane manuale.Legatura intre centrala si butoane se face fie prin sistemul radial,fie prin sistemul cu bucla. Butoanele de semnalizare se amplaseaza mai ales in punctele usor accesibile,in directia catre sau pe caile evacuare.Butonul se acopera cu geam,declansarea se face prin spargerea geamului de protectie.Dupa spargerea geamului si apasarea pe buton,se declanseaza un contact de semnalizare ,care dupa natura legaturii,deschide sau inchide circuitul curent al liniei de semnalizare. Butoanele de semnalizare trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii: - sa se poata puna in functiune cu usurinta,fara erori; - sa fie protejate cu geam care sa poata fi inlocuit cu usurinta; - instalatia sa fie protejata contra supratensiunilor si supracurentilor; - inchiderea si deschiderea sa se poata face cu un singur tip de cheie. La noi in tara se construiesc: butoane de semnalizare in constructie normala,antiexploziva,capsulate in bachelita. 13.Instalatii de protectie a constructiilor contra trasnetului 1.FACTORII ATMOSFERICI CARE INFLUENTEAZA INCENDIUL 1.1.COMPOZITIA AERULUI Aerul nepoluat este format dintr-un amestec de 12 gaze: azot,oxigen,dioxid de carbon,neon,heliu,kripton,xenon,ozon ,metan,radonsi argon. Oxigenul din aer este oxidantul cel mai important.Existenta lui in atmosfera atrage dupa sine producerea de oxidari si deci contribuie la aparitia pericolului de incendiu.Proportia oxigenului in aer in raport de celelalte gaze este de 20,95% (21%). Un kilogram de aer contine 232 grame oxigen. Desi proportia de oxigen ramine,in general,neschimbata in masa atmosferei,totusi cantitatea de oxigen nu este aceeasi,ea scazind cu cresterea inaltimii terenului fata de nivelul marii.De exemplu,la 3 km altitudine cantitatea de oxigen se micsoreaza la ,la 6 km cu 1/2,iar la 10 km cu 3/4.Aceasta ne duce la concluzia ca intensitatea incendiilor este cu atit mai mica ,cu cit ele se produc la altitudini mai mari.De exemplu in aceleasi conditii meteorologice,un incendiu pe crestele Carpatilor este cu 25% mai putin

intens,decit unul produs pe litoral iar unul din Tiber are intensitatea cu 50% mai redusa fata de cel declansat pe malul marii; la 100 km altitudine,un incendiu ar fi imposibil,din lipsa de oxigen. Incendiile sunt mai violente in mediul rural si in preajma padurilor sau a locurilor bogate in vegetatie decit in orase ori in zonele aride,din cauza cantitatii de oxigen,care in aceste zone este mult mai mare. 1.2.UMEZEALA Intre umiditate si viteza de ardere a materialelor exista o strinsa legatura.Astfel,la o umiditate relativa a aerului de 60% si mai mult,incendiul nu se poate propaga; la o umiditate relativa de 50-55%,propagarea incendiului se face foarte incet; la o umiditate de 40-50% poate avea loc un incendiu limitat la suprafata solului; la 30-40% umiditate este posibil un incendiu la suprafata solului,care sub influenta vintului se poate intinde repede iar umiditatea relativa pina la 25% pericolul de incendiu este ridicat. 1.3.TEMPERATURA AERULUI Temperatura aerului din atmosfera determina in principiu,producerea tuturor fenomenelor meteorologice care se produc in aer.Temperatura defineste starea atmosferei. De temperatura depind: gradul de stabilitatea a aerului; umiditatea aerului; condensarea vaporilor de apa,precipitatiile si varianta presiunii atmosferice.Temperatura ridicata grabeste procesul de evaporare a apei deci micsoreaza umiditatea din materialele combustibile.Prin cresterea temperaturii se micsoreaza cantitatea de caldura necesara pentru aprinderea acestora.Corpurile cu capacitate calorifica redusa,cum sunt paiele,ori emanatiile de gaze naturale,atunci cind au temperatura ridicata si vin in contact cu sursa de apridere,se aprind foarte usor,dind nastere la incendii de lanuri de culturi intregi etc. Temperatura coborita a aerului micsoreaza,in general,intensitatea incendiilor si nu favorizeaza propagarea lor. Cu cit incendiul este mai mare,cu atit schimbul de aer se face mai intens si in consecinta arderea este mai violenta.La asemenea incendii de mari proportii deplasarea aerului este atit de puternica incit imbraca forma asa ziselor furtuni de foc,care fac aproape imposibila stingerea incendiilor. 1.4.VANTUL Deplasarea aerului sau vintul se defineste prin doua elemente : directia de unde bate vintul si viteza cu care sufla.Vintul este agentul meteorologic care are cea mai mare influenta asupra incendiilor,deoarece in primul rind aduce la locul incendiului masa de aer cu oxigen proaspat,inlocuind aerul al carui oxigen a fost consumat de incendiu si in al doilea rind mareste viteza de ardere si raspindeste particulele incandescente la mari distante,contribuind in acest fel la propagarea incendiului pe suprafete mari. Cu cit un vint este mai uscat si mai cald,cu atit ajuta mai mult la dezvoltarea si propagarea incendiului. In tara noastra,vinturile mai intense au loc iarna,primavara si toamna ,anotimpuri in care incendiile,in general se produc violent.

1.5.PRESIUNEA ATMOSFERICA Presiunea atmosferica este presiunea statica exercitata de catre atmosfera.Valoarea presiunii atmosferice la nivelul solului este de aproximativ 760 mm Hg/cm (1,0033 kgf/cm). Din cauza compresibilitatii aerului,presiunea si densitatea atmosferei descresc cind inaltimea creste,la inceput mai repede si apoi din ce in ce mai incet.Variatia presiunii atmosferice in raport cu inaltimea se arata in tabelul XIII.1.5.1. Tabelul XIII.1.5.1. Variatia presiunii atmosferice in raport cu inaltimea Inaltimea [cm] 0 1 2 3 4 Presiunea atmosferica [mmHg] 760 674 596 525 461 Inaltimea [km] 5 6 7 8 9 10 Presiunea atmosferica [mmHg] 403 352 306 226 230 198 Inaltimea [km] 11 12 15 20 30 Presiunea atmosferica [mmHg] 170 110 89 41 7

O jumatate din masa totala a atmosferei este cuprinsa intre pamint si inaltimea de 5 km.Pina la 10 km se gasesc 2/3 din masa atmosferei,iar pina la 20 de km,9/10 din aceasta masa. Numarul incendiilor semnalate in situatii cu presiune atmosferica ridicata este cu mult mai mare decit cel al incendiilor declansate in regimul atmosferic cu presiune scazuta. 2.PERICOLUL DE INCENDIU SI DE EXPLOZIE CREAT DE TRASNET In fiecare zi,in intregul globul pamintesc se produc aproximativ 300 furtuni.Aceste instabilitati atmosferice accentuate se caracterizeaza prin vint puternic,aglomerari de nori,averse si descarcari electrice. Frecventa furtunurilor,ploilor si descarcarilor electrice difera de la regiune la regiune.Datorita descarcarilor electrice atmosferice,in timpul furtunilor se pot produce distrugeri de diferite feluri,incendii etc. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori sau in interiorul unui nor se numeste fulger. Lungimea obisnuita a scinteilor electrice care strabat norii sub forma de fulger este de 0,1-2 km,dar uneori poate sa ajunga la 10-15 km.Viteza de propagare este de 100 km/s,iar durata intre 0,001-0,002 s. Intesitatea curentului pe care il transporta este de ordinul a 10000 pina la 20000 A,iar a tensiunii electrice intre 30-250 MV. Din 4200 descarcari masurate s-a constatat ca in nori se produc 3200,iar intre nori si pamint 1000 descarcari.

Dupa aspectul exterior,fulgerul poate fi difuz (produs in interiorul unui loc,cu aspect difuz) si globular (produs in timpul starilor de furtuna caracterizat prin aparitia unui glob luminos de citva centimetrii diametru si care se deplaseaza sub influenta curentilor de aer,coboara catre pamint,ocolind in general obstacolele.Fulgerul globular patrunde in incaperi,pe usi si ferestre lasate deschise,iese eventual pe cos si dispare,fie cu explozie,fie fara zgomot,la atingerea unui obiect sau a peretilor. Daca diferenta de tensiune intre nori si pamint ajunge atit de mare,incit poate strapunge aerul care joaca rolul unui izolator,se poate produce o descarcare electrica. Descarcarea electrica de mare intensitate,care se produce pe timp de furtuna,intre nori si pamint se numeste trasnet. Amplitudinea curentului poate sa ajunga de la 20 kA la 150 kA si chiar 200 kA. Frecventa trasnetelor depinde de numarul furtunilor care se produc intr-o anumita regiune.In functie de numarul mediu anual de zile cu furtuni se stabilesc zonele care alcatuiesc harta keraunica a tarii.Cele mai frecvente descarcari de trasnet se produc in zona muntoasa,unde numarul mediu anual de zile de furtuni depaseste cifra 30.Harta keraunica se stabileste in deplina concordanta si cu numarul de incendii cauzate de trasnet,izbucnite in zonele respective. In perioada anilor 1961-1970 au izbucnite in tara noastra 2542 de incendii cauzate de trasnet.Dintre acestea 57 s-au declansat in sectoarele industriale,22 in regiuni paduroase,503 la obiective agricole,7 la santiere si 1831 in sectorul particular ,in special in mediu rural.In anul 1971 numarul incendiilor izbucnite din cauza trasnetului s-a ridicat la 271. Judetele in care au izbucnit cele mai multe incendii sunt cauzate de trasnet fac parte din zonele cu numarul cel mai mare de furtunui dintr-un an.Astfel,majoritatea incendiilor datorita trasnetelor s-au produs si se produc in judetele Alba,Bihor,Cluj,Harghita,Hunedoara,Maramures,Mures,Satu-Mare,Suceava. Deoarece trasnetul este un fenomen electric,el poate produce acelasi efect ca orice trecere de curent intr-un conductor sau printr-un materiale rau conductor ori izolant. Trasnetul produce urmatoarele efecte: calorice,mecanice (electromagnetice); chimice; fiziologice; deranjamente nervoase; actiunea asupra inimii. Din punctul de vedere al pericolului de incendiu intereseaza efectul termic. Daca trasnetul trece printr-un conductor metaliccu sectiunea suficient de mare (de ex: conductoarele pentru paratrasnete,rezistenta este atit de mica incit pericolul de incendiu este redus). Dimpotriva,la trecerea prin sirme subtiri,sirma de antena etc.,s-au constatat urme vizibile de incalzire,ori topirea acestora.Contactele imperfecte prezinta,de asemenea un mare pericol pentru circuitele prin care se scurge curentul de trasnet. La slabirea contactelor unor instalatii,chiar si de paratrasnete,se produce topirea metalului care poate sa aprinda materialele inflamabile din jur,in special amestecurile de vapori-aer sau gaz-aer. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate,o mare parte din energie este transformata in caldura,care vaporizeaza apa continuta de materialele respective (de ex.,in lemn,caramida).Din cauza suprapresiunii produse de evacuarea rapida a apei si a duratei reduse a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor,stilpilor de lemn,grinzilor si zidurilor.Sunt si cazuri cind la trecerea curentului electric prin diverse obiecte,acestea se incalzesc in asa masura,incit se poate ajunge la temperatura de aprindere a materialelor din care sunt confectionate.In acest caz trasnetul devine cauza de incendiu.

La trecerea trasnetului de intensitate mare si durata mica prin unele materiale combustibile,acestea nu sunt aprinse,ci imprastiate (paie,fin etc.).Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si durata mare,aprinderea lor este posibila. Trasnetul poate sa loveasca direct intr-un obiectiv (actiune principala) sau sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat,de apa etc. (actiune secundara).De regula,descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.Deseori insa se produc deteriori cauzate de trasnet,fara a se declansa vreun incendiu.Acestea se limiteaza,de obicei,la dezveliri partiale ale acoperisului ,craparea zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si de durata mare,aprinderea lor este posibila. Trasnetul poate sa loveasca intr-un obiectiv (actiunea principala) sau sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat,de apa etc.(actiunea secundara).De regula descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor. Deseori insa se produc deteriorari cauzate de trasnet.fara a se declasa vreun incendiu.Acestea se limiteaza,de obiecei la dezveliri partiale ale acoperisului,craparea zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca trasnetul loveste intr-o stinga are loc o farmitare a acesteia la suprafata. La descarcarea curentului de trasnet prin corpul omenesc,pericolul principal care apare este cel al producerii fibrilatiei inimii.Trasnetul cazut direct pe corpul omenesc este de cele mai multe ori mortal.Dintr-o statistica straina intocmita pe o anumita perioada de timp reiese ca din cele 270 persoane lovite de trasnet numai 30 au supravietuit. Oamenii,pentru a evita loviturile de trasnet,vor alege ca adapost,in primul rind cladiri cu acoperis metalic prevazut cu cadru metalic sau cu paratrasnete.In cazul ca nu este posibil adapostirea se va face in orice alta cladire. Pe timpul unei furtuni nu e recomandabil sa se urce spre virful unui deal sau sa ramina in terenuri deschise si libere.Se vor evita de asemenea copacii izolati,stilpii liniilor telefonice si electrice. Pentru evitarea loviturilor de trasnet este recomandabil asezarea pe sol in genunchi ori pe partea posterioara a picioarelor (pozitia traditionala de sedere a japonezilor sau pe vine). Protectia animalelor impotriva descarcarilor atmosferice se poate asigura prin indepartarea acestora de gardurile de sirma,de arbotii izolat etc. 3.CRITERII DE PREVEDERE SI AMPLASAREA INSTALATIILOR CONTRA TRASNETULUI PROTECTIA CONTRA TRASNETULUI Domeniul de aplicare,prescriptiile comune tuturot instalatiilor de paratrasnet,cit si cele ale constructiilor cu caracter special,se arata in normativul de specialitate. Protectia contra trasnetului a contructiilor si instalatiilor tehnologice executate in interior se realizeaza astfel: - normala (pentru categoriile C,D,E pericol de incendiu,sau intarita (categoriile A,B pericol de incendiu),impotriva efectelor directe ale trasnetului;

- suplimentara (pentru constructiile A si B si instalatiile exterioare de fluide combustibile),impotriva efectelor secundare ale trasnetului si (la LEA care intra direct in cladiri,impotriva supratensiunilor atmosferice. Instalatiile de protectie contra trasnetului sunt obligatorii la: - cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoriile A,B pericol de incendiu; - cladiri cu aglomerari de persoane (sali,hoteluri,camine,biserici etc.,cu peste 400 locuri,scoli cu peste 10 sali,spitale si similare,cu peste 75 de paturi,restaurante si magazine de peste 1000 m,statii de calatori de categoriile I,II,de peste 300 persoane aglomeratie maxima sau III,IV de pe liniile principale); - cladiri care adapostesc valori importante culturale sau tehnico-economice (expozitii,muzee,arhive,monumente istorice,centrale electrice si de comunicatii etc.); - cladiri de locuit cu P+II niveluri,hoteluri si camine cu inaltimea de peste 28 m; - grajduri cu animale mari (peste 200 capete),sau mari si de rasa (indiferent de capacitate); - cladiri mai inalte de 10 m si de doua ori mai mari fata de cele din jur. In zonele unde K 30 se prevad instalatii de protectie contra trasnetului (IPT) si pentru: - cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoria C pericol de incendiu; - cele de categoriile D,E, izolate (nimic in jur pe o raza de 25 m); - grajduri de animale mari de 100-200 capete; - depozite deschise de baza cu materiale cu pericol de incendiu. De asemenea,se prevad IPT in spatii care au destinatia cu cel mai mare pericol de incendiu dintr-o cladire,indiferent de nivel.In cazul cind constructia care urmeaza sa fie proiectata este de categoria C,D,E si intra in zona de protectie a unei IPT vecine,aceasta nu va fi prevazuta IPT. Amplasarea IPT se poate face: - pe constructie-normal; - in interiorul constructiei-exceptional,cu justificare (imposibilitate de montaj,aspect necorespuzator),si numai conductoarele de coborire din cladirile din categoriile D,E,I-II-III; - indiferent de constructie numai pentru categoriile A,B justificat tehnicoeconomic,imposibil de executat sau la obiectivele speciale cu pericol mare de explozie (constructii pirotehnnice,rezervare de gaz si similare). 4.COMPUNEREA INSTALATIILOR DE PARATRASNETE 4.1.ELEMENTE DE CAPTARE Elementele de captare au rolul de a prelua descarcarea trasnetului fiind de o mare importanta in determinarea a doua caracteristici principale ale unui paratrasnet si anume,zona de protectie si unghiul de protectie. Zona de protectie este spatiul in care,cu un suficient grad de siguranta,o constructie sau o instalatie poate fi ferita de lovitura directa a unui trasnet. Aceasta zona se determina cu o anumita probabilitate,prin calcul sau grafic cu ajutorul monogramelor. Unghiul de protectie este unghiul sub care este vazuta aria zonei de protectie din elementul de captare.Valoarea acestui unghi depinde de tipul elementului de captare.

Dispozitivele de captare pot fi sub forma de tija de captare care,montate pe constructii,de tip cablu sau in cazuri speciale de tip plasa din sirma de otel. Elementele de captare ale instalatiei paratrasnet se monteaza pe partea cea mai inalta a constructiilor si instalatiilor tehnologice.Elementul de captare sub forma de tija este recomandabil sa se foloseasca la constructii turn,cosuri de fabrica si acoperisuri cu pante repezi. La acoperisurile cu deschideri mari,cu deschidere mica si de tip shed se folosesc elemente de tip cablu,conductoarele respective urmind traseul jgeaburilor,coamelor de acoperirs,marginilor constructiilor,acoperisurilor etc. 4.2.ELEMENTE DE COBORIRE Conductoarele de coborire trebuie sa aiba aceleasi dimensiuni ca si elementele de captare.Numarul elementelor de coborire variaza in raport cu lungimea cladirii.Ca elemente de coborire pot fi utilizate si partile metalice ale constructiei,cu conditia ca ele sa aiba continuitate electrica, in intreaga inaltime a acesteia si o sectiune suficienta (minimum 100 mm).Conditiile respective pot fi indeplinite de scheletele si armaturile metalice ale cladirilor din beton armat,conductele de apa,burlanele de ploaie,scarile metalice de incendiu etc. La constructiile in care se desfasoara procese tehnologice de categoriile A,B,C pericol de incendiu nu este admisa folosirea elementelor metalice ale cladirii drept conductoare principale de coborire.De asemenea nici conductele de gaze si lichide inflamabile nu pot fi folosite ca elemente de coborire a instalatiei de paratrasnet.Conductoarele de coborire trebuie sa urmeze calea cea mai simpla si cea mai scurta de la tija de captare si pina la legatura cu elementul de legare la pamint. De asemenea,este recomandabil ca aceste conductoare sa urmeze un traseu cit mai putin accesibil,deoarece atingerea lor in momentul producerii trasnetului este periculoasa. Anumite reguli trebuie respectate si in ceea ce priveste distantele dintre conductoarele instalatiei de paratrasnet si instalatiile electrice,telefonice sau radiofonice si de semnalizare a incendiilor. 4.3.ELEMENTE DE LEGARE LA PAMINT Ca elemente de legare la pamint sunt folosite prizele de pamint.Toate elementele de coborire se leaga la prize de pamint.De regula,legarea elementelor de coborire se face la o priza de pamint unica,care,la rindul ei poate fi individuala sau comuna cu prizele de pamint ale instalatiilor electrice montate in cladiri. Prizele de legare la pamint se impart in doua categorii principale: naturale si artificiale . Prizele de pamint naturale sunt considerate acele elemente metalice bune conducatoare de electricitate care au un contact permanent cu solul; sunt destinate diferitelor scopuri,insa in acelasi timp pot fi folosite si la scurgerea curentiilor electrici. Drept prize naturale pot fi considerate elementele metalice ale constructiiloringropate direct in pamint sau in fundatii de beton si beton armat,chiar si sprijnite de pamint cum ar fi de exemplu estacadele,elevatoarele sau diferite alte elemente sub forma de talpi,stilpi sau alte elemente de constructie din beton armat care sunt in contact electric cu pamintul,precum si invelisurile metalice ingropate in pamant cu execeptia celor de aluminiu.Prizele de pamant artificiale sunt construite special pentru a asigura scurgerea

curentului electic al trasnetului in pamint.Ca atare ele nu pot fi folosite in alte scopuri.Acest gen de priza se utilizeaza numai in cazul cind nu exista priza naturala sau aceasta nu are rezistenta suficienta sau cind folosirea prizei arficiale este prevazuta in norme sau cind cea naturala este inaccesibila. Pentru asigurarea unor conductivitati electrice corespunzatoare a prizei de legare la pamint este necesar in contact bun al acesteia cu solul,fapt ce se poate realiza prin baterea pamintului cu maiul,udarea cu apa sau prin introducerea electrozilor in sol prin batere.Priza de pamint trebuie sa aiba o anumita rezistenta la coroziuni si la solicitari mecanice. La alegerea locului de fixare a prizelor de legare la pamint se cer a fi respectate anumite distante de constructiile si insatalatiile protejate contra tranetelor,acestea se determina prin calcule sau cu ajutorul monogramelor. La amplasarea prizelor se va verifica ca in apropiere sa nu existe conducte metalice ingropate,cabluri etc. pentru a exclude posibilitatea transportului prin aceste conducte a potentialelor inalte in cladirile protejate. 5.INSTALATII DE PROTECTIE MONTATE PE CONSTRUCTII CONTRA EFECTELOR DIRECTE ALE TRASNETULUI La acest tip de instalatii drept conductoare de captare se folosesc in principal elemente metalice ale constructiilor si instalatiilor tehnologice excterioare cu conditia de a se asigura dimensiunile minime (s100 mm; g 0,5 mm tabla),precum si continuitatea electrica.Astfel: - rezervoarele de lichide combustibile cu corn si capac metalic supraterane si semiingropate daca sunt prevazute cu: dispozitive opritoare de flacari,supape de respiratie pentru presiuni si vid,grosimea tablei peste 5 mm,imbinari sudate si nituite,capacul legat electric la corpul rezervorului,iar atunci cind este flotant si la pamint,toate conductele rezervorului legate electric la pamint; - conductele metalice pentru fluidele combustibile cu grosimea minima de 5 mm,montate la cel putin 4 m de sol,care vor fi insa legate la prize de pamint proprii separate de maximum 20 la intervale de 20-25 m in lungime de conducta; la conductele metalice montate mai jos de 4 m se vor folosi prize de pamint de maximum 20 ,la 200300 m lungime de conducta; - cosurile si turnurile de racire metalice impreuna cu cablurile de ancorare care se leaga la elementele metalice din pamint; - cladirile C,D si E pericol de incendiu si de grad de rezistenta I,II si III,cu acoperis din tabla sau materiale izolate prinse pe schelet metalic cu piese metalice la distante fixe; - elementele metalice ale acoperisului (cornise,coame,jgeaburi,balustrade de protectie superioare ale turnurilor de racire etc.) si alte elemente metalice care ies din planul acoperisului (cosuri de ventilatie si de fum,crucile turlelor bisericilor etc.); daca ies cu 0,5 m din planul acoperisului se folosesc,cind este cazul,tije de OL 16 mm inalte cit asigura zona de protectie a elementului respectiv.Daca nu este posibil se folosesc drept elemente de captare,conductoare anume destinate ca de exemplu OL-Zn (banda cu s 50 mm; g 2,5 mm sau rotund 8 mm) sau OL grunduit si vospit anticoroziv in doua straturi (banda cu s 100 mm; g 4 mm sau rotund 12 mm). Montajul se face aparent in diferite modulri:

- sistem retea (la acoperisurile plate sau cu coama la h 1 m de streasina,cu ochiuri de maximum 20x20 normal sau 10x10 m intarit; - sistem de coama (la acoperisurile in pante,cu seduri,cu conducta pe coama si pentru < 30 si pe marginea acoperisului); - tija (la acoperisurile in piramida sau cu coama scurta,la turnuri,cosuri si similate); - combinat (la acoperisurile complexe elementele nemetalice care ies din planul acoperisului se prevad cu rama metalica sau cu tija,functie de inaltime. Ca conductele de coborire se pot folosi cu prioritate elementele metalice ale constructiilor si instalatiilor tehnologice exterioare care indeplinesc conditiile de sectiune si continuitate electrica ca de exemplu: scheletul,peretii si armaturile din metal,inclusiv scheletul metalic al cladirilor de IV si V rezistente la foc; elementele metalice verticale pentru categoriilde D,E,pericol de incendiu si gradul I,II si III rezistenta la foc (conducte de apa si incalzire,scari metalice de incendiu,burlane de scurgere etc.,fiind excluse conductele de gaze naturale si fluide combustibile); cind nu exista continuitate electrica se folosesc ca conductoare auxiliare legate la conductoarele principale de coborite. Daca cele aratate mai sus nu sunt posibile,pentru elementele de coborire se folosesc materialele indicate la conductoarele de captare.Se precizeaza ca la cosuri,pe portiunea expusa fumului sau gazelor evaucate,minimum 3 m in jos de gura cosului,se folosesc OLZn 16 mm sau 40x4 mm,restul coboririi fiind de 10 mm sau 30x3 mm. Numarul si dispunerea coboririlor principale depinde de dimensiunile cladirii si formele acoperisului. Montarea conductoarelor de coborire se face obisnuit pe exterior,exeptional in interior (acest aspect pretentios,dificultate deosebita de executie etc.),insa numai la cladirile D,E I,II,III. La pozarea aparenta exterioara se alege drumul ce mai scurt,dar nu prin luminatoare,balcoane,logii etc.; pe fatade este admisa montarea ingropata a maximum 50% din coboriri la constructiile din lemn,caramida si beton armat cu asigurarea protectiei fata de materialele combustibile. Montarea in inteterior fie ingropat sau aparent se va executa ferit de contactul sau apropierea de materialele combustibile (se va folosi protejarea cu material incombustibil si electroizolant). Priza de pamint va fi comuna in mod obisnuit cu priza de pamant pentru protectia contra electrocutarii,Daca nu este posibil,se prevede priza de pamint proprie cu precadere naturala,exceptional artificiala.Priza de pamint artificiala se monteaza fata de fundatia constructiei proprii la 1,5-5 m cu electrozi uniformi distribuiti in jurul constructiei si protejati cu beton.Prizele de pamint proprii se leaga la reteaua generala de legare la pamint a incintei,numai daca sunt la mai putin de 20 m.La priza comuna se leaga toate prizele de folosire aflate la mai putin de 20 m si toate elementele metalice neincluse in priza situate la mai putin de 2 m. Rezistenta de dispersie a prizei de pamint proprie naturala pentru categoria de pericol de incendiu al constructiilor A,B,C,D,E este de 2,5/5 ,iar pentru IPT artificiala 5/10. 6.INSTALATII DE PROTECTIE MONTATE INDEPENDENT DE CONSTRUCTII CONTRA EFECTELOR DIRECTE ALE TRASNETULUI

Conductoarele de captare sunt formate din tije de OL Zn sau OL grunduit si vopsit anticoroziv 20 mm si l 1 m,montate pe catarge (stilpi din beton,beton armat,metal).Numarul,inaltimea si dispunerea catargelor se stabilesc prin calcul,in raport de zona de protectie respectiva,avindu-se in vedere urmatoarele: inaltimea unui catarg nu poate fi mai redusa decit jumatate din distanta fata de catargul vecin; distanta dintre virful tijei si marginea constructiei protejate va fi de cel putin 5 m,iar la gazometre si alte recipiente similare de maximum 3 m fata de virful tevii de aerisire. Conductoarele de coborire sunt formate din armatura sau corpul metal al stilpului cu respectarea conditiilor de sectiune si continuitate precum si din conductoare anume destinate. Priza de pamind,in cazul cind este posibil,se monteaza la minimum 5 m de alte prize,asigurindu-se Rp 5 (10 ) naturala (artificiala; cind nu e posibila separarea,se utilizeaza prize comune cu Rp 2,5 (5) naturale (artificiale). 7.INSTALATII DE PROTECTIE CONTRA EFECTELOR SECUNDARE ALE TRASNETULUI Pentru egalizarea potentialelor produse de descarea trasnetului la constructiile de categoriile A,B se folosesc coducte orizontale in sistem inchis la distante de 10-15 m pe verticala legate la coborire si elemente metalice vecine care intra si ies in cladiri,cu exceptia conductelor de fluide combustibile,toate legandu-se la pamint la intrari si iesiri. 8.PROTECTIA CONTRA DESCARCARILOR LATERALE Intre doua puncte apropiate a unei conducte IPT sau intre o conducta IPT si un element metalic de constructie sau instalatie.Protectia contra descarcarilor naturale se calculeaza astfel: D= LB/10 ; respectiv D=0,3 Rp+ LC/10 n ; LB,LC lungimea buclei,respectiv a conductei de coborire din locul de apropiere pina la pamint [m]; Rp este rezistenta de dispersie a prizei de pamint []; n numarul conductelor de coborire Intre conductele IPT si elementele de constructie combustibile se vor respecta: 60 cm de coama acoperisului; 40 cm de acoperis; 20 cm de pereti; - nu se normeaza distantele fata de elementele incombustibile; Daca distantele arate mai sus nu pot fi respectate: - in primul caz elementele metalice vor fi legate direct sau prin descarcatoare,pe drumul cel mai scurt,la IPT.Fac exceptie situatiile cind descarcatoarele nu-s permise in incaperi de categoriile A,B; masura nu se refera la instalatiile electrice din cladiri cu structura complet metalica sau inglobata in structura de beton armat de mare suprafata,daca priza de pamint este comuna si nici la conductele de protectie PATD; - in al doilea caz se vor monta materiale incombustibile si electro-izolante in spatiile de apropiere. 9.PROTECTIA CONTRA DESCARCARILOR ELECTRICE ATMOSFERICE IN MEDIUL RURAL

Numarul relativ mare de incenii izbucnite in mediul rural,in special la depozitele de furaje si grajduri de animale,a determinat luarea unor masuri speciale de protectie. Din anul 1982,incepind cu judetele Timis si Brasov,s-a trecut la construirea de instalatii de paratrasnete in agricultura,care acolo unde au fost bine realizate au dat rezultate. Detaliile constructive sunt aratate in tabelul XIII. Tabelul XIII Detaliile constructive pentru paratrasnete in agricultura Poz 1 P1 P2 P3 Denumirea 2 LA Tija din otel beton OB 38 Inel din tabla groasa Tija din teava OL pentru constructii laminate la cald sau sudate longitudinal Inel din tabla groasa Tija din teava OL Tija din teava OL Otel rotund OL 37 Inel din tabla groasa Teava din OL Tija din teava OL Otel rotund OL 37 Otel din tabla groasa Tija din teava OL Tija din teava OL Otel rotund OL 37 Inel din tabla groasa Tija din teava OL Dimensiunile [mm] 3 DETALIU 16; l= 1850 50 x 16; l=60 57 x 3,5; l=3300 DETALIUL B 68,5; l=60 57 x 3,5; l=3300 76 x 4 5; l=3300 Buc 4 1 2 1 STAS 5 438-67 437-67 404-71 7657-71 437-67 404-71 7657-71 404-71 7657-71 333-71 437-67 404-71 7657-71 404-71 7657-71 333-71 437-67 404-71 7657-71 404-71 7657-71 333-71 437-67 404-71 7657-71

PK 1 PK 2 PK 3 PK 4 PK 1 PK 2 PK 3 PK 4 PK 1 PK 2 PK 3 PK 4 PK 1 PK 2

1 1 1 5 1 1 1 3 1 1 1 3 1 1

l=50 DETALIUL C 86 x 6; l=60 76 x 4 80 x 5 l=3300 l=3300

6; l=50 DETALIUL D 78 x 16; l=60 89 x 5 133 x 5; l=3300 l=3300

16; l=50 DETALIUL E 144 x 5; l=60 133 x 5; l=3300

PK 3 PK 4

Tija din teava OL Otel rotund OL 37

159 x 7; 5;

l=5000 l= 50

1 3

404-71 7657-71 333-71

Tipul de paratrasnet prezentat mai sus pentru protectia depozitelor de furaje si grajduri de animale prezinta un model in acest domeniu,organele responsabile pot adopta si alte modele,care sa asigure o eficacitate sporita.Materialele necesare pentru realizarea instalatiilor de paratrasnet folosite in mediul rural pentru protectia diverselor obiective sunt accesibile si cantitativ reduse,ceea ce face posibila folosirea unor instalatii similare si in majoritatea obiectivelor din mediu rural situate in regiuni unde frecventa trasnetelor este mare. 10.CALCULUL ZONEI DE PROTECTIE CONTRA INCENDIILOR La proiectarea si construirea unei instalatii de protectie contra trasnetelor se au in vedere pericolul de distrugere de catre curentii de trasnet,natura si suprafata construita care trebuie protejate,intensitatea descarcarilor atmosferice in regiunea geografica respectiva,natura terenului,gradul de umiditate sau de uscaciune,importanta economicopolitica a obiectivului,precum si alti factori. Una din principalele elemente care trebuie determinate si verificate este zona de protectie. Prin zona de protectie a unui paratrasnet se intelege spatiul in care,cu un suficient grad de siguranta,o constructie nu poate fi lovita direct de catre trasnet. Zonele de protectie se pot determina grafic prin calculul sau cu ajutorul monogramelor. Paratrasnet simplu cu tija.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile: rx=1,5 (h-1,25 hx),pentru 0 hx 2/3 h; rx= 0,75 (h-hx),pentru 2/3 hx h; rx raza zonei de protectie [m]; h inaltimea paratrasnetului [m]; hx inaltimea constructiei protejate [m]. Paratrasnet simplu cu cablu.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile: rx 1,25 (h-1,25 hx),pentru 0 hx 2/3 h; rx = 0,625 (h-hx),pentru 2/3 hx h. Paratrasnet dublu cu tija de aceeasi inaltime.Zona de protectie a unui paratrasnet dublu cu tija de aceeasi inaltime,insa mai mic cu 60 m. Distanta dintre paratrasnete se ia egala cu a.Constructia laterala a zonei se executa pentru fiecare paratrasnet la fel ca cel simplu cu tija. Latimea zonei de protectie la jumatatea distantei dintre paratrasnet la sol este egala cu 2 r0,iar la inaltimea hx cu 2 rox. Eficacitatea unui paratrasnet dublu cu tija este in functie de distanta a dintre paratrasnete,care nu poate fi marita prea mult. La a 5h limita superioara de protectie este conturata de arcul AB, iar la 2a= 5,3 h arcul Ab atinge linia orizontala,adica terenul si in acest caz h0=0.

Daca distanta a dintre paratrasnete depaseste 5,3 h,se formeaza un mare decalaj al zonei de protectie,iar la a=6h inceteaza influenta reciproca a ambelor paratrasnete,ele devenind cu actiune independenta,adica paratrasnete simple cu tije. Pentru calculul lui ho si h se poate folosi relatia: h0=4h - 9h+0,25a. Deci,daca se cunoaste h0 (inaltimea minima) si a,atunci cele doua paratrasnete se calculeaza astfel: h=0,571h0+0,183 h0+0,0357a. Paratrasnetul dublu cu tije de inaltimi diferite.Se construieste mai intii zona de protectie a celui mai inalt paratrasnet,considerindu-l simplu cu tija dupa care se duce la inaltimea hi,care reprezinta inaltimea celei de a doua tije,o paralela la linia orizontala,ce reprezinta nivelul solului,pina intilneste zona de protectie a paratrasnetului mai inalt,in punctul M.Distanta de la punctul M pina la sol se considera un paratrasnet fictiv,care formeaza cu h1 un paratrasnet dublu de aceeasi inaltime (h1),distanta dintre ele fiind egala cu a.Partile frontale ale zonei de protectie se determina la fel ca la un paratrasnet dublu cu tija. Partea centrala a zonei de protectie se determina ca la un paratrasnet dublu cu tije de aceeasi inaltime. Paratrasnet multiplu cu tije de aceeasi inaltime.Zona de protectie se determina dupa aceleasi regului ca in cazul paratrasnetelor simple luate doua cite doua si calculate ca paratrasnete duble. Suprafata din interiorul paratrasnetului multiplu este mult mai bine protejata decit partile exterioare limitate de zonele de protectie ale paratrasnetelor simple si duble. Suprafat triunghiului este bine protejata la inaltimea hi daca rox este mai mare sau egal decit 0.Valorile r0 si rox se determina la fel ca la paratrasnetele simple si duble.Punctele 01,02 si 03 indica pozitia celor trei paratrasnete cu tija in plan. Paratrasnet cu cablu.Inaltimea minima a zonei de protectie se poate determina cu relatia: ho= 3h-4h+0,25a. In cazul cind se cunosc inaltimea h0,distanta a si inaltimea zonei de protectie la mijlocul unui paratrasnet dublu cu cablu,pentru h,se poate folosi relatia: h=0,6h0+o,16h0+0,05a. Pentru valori a/h4,4, valorile h0 si r0 se anuleaza si,pe masura ce distanta dintre cabluri creste,zona de protectie se desface in doua; pentru a/h=5 influenta reciproca a celor doua paratrasnete dispare,fiecare actionind in acest caz independent. 11.PRIZELE DE PAMANT Rezistenta prizei de pamant (rezistenta de trecere) se defineste ca raportul dintre tensiunea prizei fata de pamant si curentul care trece prin priza de pamint in sol in regim stationar.

Rezistenta la impuls a unei prize de pamint se defineste ca raportul dintre tensiunea de impuls produsa de descaricarile atmosferice apreciate prizei si curentului respectiv se stabileste priza; teoretic rezistenta de impuls se considera egala cu rezistenta de trecere din momentul cind curentul atinge valoarea maxima.Pina la aceasta valoare,rezistenta la impuls difera de rezistenta de trecere obisnuita a prizei,pe de o parte din cauza duratei extrem de scurte a impulsului,care conduce la interventia inductantelor din interiorul prizei,iar pe de alta parte din cauza gradientilor de potentiali foarte mari,care favorizeaza descarcarile prin arc din interiorul solului. Rezistenta la impuls a unui electrod de punere la pamant Ri se determina in multimi rezistenta de trecere a electrodului R cu un coeficient de impuls,definit ca raportul dintre rezistenta la impuls si rezistenta la trecere.Astfel: Ri = aiR. Valoarea coeficientului ai poate fi supraunitara sau subunitara,in raport de factorii care influenteaza valoarea acestui coeficient. 14.Rezistenta la foc a materialelor de constructii si a cladirilor 1.NOTIUNI PRIVIND PRINCIPALELE PROPRIETATI FIZICO-MECANICE ALE MATERIALELOR, CONEXE MODULUI DE COMPORTARE LA FOC 1.1 SCHIMBAREA STARII DE AGREGARE In general,in natura substantele se pot gasi in stare solida,lichida sau gazoasa in raport cu fortele de coeziune intermoleculara care scad,de la starea solida la cea lichida si la cea gazoasa.Ca urmare, corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinate,substantele lichide isi pastreaza volumul constant si curg,iar cele gazoase ocupa intregul volum disponibil,functie de densitatea specifica. Multe substante sub influenta temperaturii si presiunii pot trece dintr-o stare de agragare in alta prin fenomele de topire si vaporizare,condesare si solidificare sau prin sublimare si desublimare. De exemplu,gheata prin topire se transforma in apa si prin vaporizare in vapori de apa,iar in sens invers prin condensare in vapori in apa lichida si prin solidificare in gheata.Daca in primul flux de transformari se absoarbe caldura ,in al doilea flux se cedeaza caldura. Fenomenele de trecere a substante dintr-o stare in alta au loc potrivit unor legi valabile,atit pentru topire,cit si pentruvaporizare,cum sunt: - topirea si vaporizarea substantelor pure,la presiune constanta,se produc la temperature bine determinate,constante si caracteristice fiecarui substante; - schimbarea starii de agregare a unei unitati de masa dintr-o substanta necesita o cantitate de caldura determinanta,denumita cadura latenta specifica de transformare (topire,solidificare,vaporizare,condensare). Prin topire,majoritatea substantelor isi maresc volumul,cu exceptia ghetii care si-l reduce.La vaporizare,marirea volumului este mult accentuate.De exemplu,apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori,absorbind la vaporizare o caldura specifica de 538,7 cal/g,la care se adauga aproximativ 85 calorii pentru a ajunge la fierbere,deci 623,7 cal/g.

Aceasta proprietate a apei o recomanda ca substanta de stingere a incendiilor foarte eficienta prin efectele de racire,inabusire,daca este folosita sub forma de jet compact si de dislocare. Unele corpuri,ina la presiune atmosferica,trec direct din starea solida in vapori prin fenomenul de sbulimare,cum sunt iodul ,acidul benzonic,pentasulfura de fosfor,zapada carbonica (dioxidul de carbon lichefiat) clorura de amoniu etc. Totodata sunt materiale (lemnul,hirtia etc.) care prin incalzire,in lipsa oxigenului initial se descompun,dind nastere la diferite substante,unele fiind combustibile,care se pot aprinde ulterior foarte usor. De asemenea,multe aliaje se topesc la temperaturi reduse fata de temperaturile de topire ale substantelor componente.Pe acest fenomen se bazeaza constructia unor detectoare de incendiu si capete de pulverizare tip sprinkler realizata din aliaje cutectice (Daracet,Lipowitz,Wood,Rose etc.). In tabelul XIV-1.1 se arata temperaturile de topire a unor substante. Temperatura de topire a unor substante Substanta Mercur Stearina Aliaj Daracet Parafina Aliaj Lipowitz Aliaj Wood Naftalina Aliaj Rose Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire [C] - 38,87 45 50 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperature de topire [C] 650 660 900 960 800 1400 1.064 1.083 1.130 1.200 1.300 1.500 1.451 1.550 1.773 1.730 2.000 3.380

In cazul amestecurilor de substante lichide,punctele de fierbere si implicit vaporizarea lor,au loc la praguri de temperature stabilite pentru fiecare substanta,semnificativ fiind in acest sens procesul de distilare fractionata a produselor petroliere. Punctual de fierbere variaza direct proportional in functie de presiunea existenta la suprafata lichidului.De exemplu,in cazanul cu abur,fierberea incepe la peste cu 100C,iar intr-o coloana,de distilare in vid,fenomenul are loc sub temperaturile determinate la presiunea atmosferica. Evaporarea este tot o vaporizare,care are loc insa la suprafata unui lichid,la orice temperatura cuprinsa intre cea de solidificare si cea de fierbere ,daca presiunea vaporilor lichidului considerat in spatiul de deasupra lichidului este inferioara presiunii vaporilor saturati ai acestui lichid si daca presiunea atmosferica depaseste aceasta presiune a vaporilor saturati (pentru a nu avea loc fierberea).

Viteza de evaporare se poate calcula cu urmatoarea formula empirica stabilita de Dalton: v=KS(pm-p) [cm3/s]; H K constanta care depinde factori externi; S suprafata libera a lichidului [cm]; H valoarea presiunii atmosferice [mm Hg]; pm -valoarea presiunii vaporilor nesaturati ai lichidului,existenti la suprafata lui [mm Hg]; p valoarea presiunii lichidului considarat in spatiul de deasupra lichidului [mm Hg]. Punctul triplu al apei reprezinta o stare unica a acesteia,in care gheata,apa si vaporii pot exista simultan in echilibru.Starea corespunde presiunii de 4,57 mm Hg si temperaturii de 0,0075C.Punctul 0 este punctul triplu.Intre curbele OP si Om apa se afla in stare lichida,intre curbele On si OP ca gheatza,iar sub curbele On si OM apa exista in stare de vapori. Umiditatea relativa U reprezinta raportul dintre masa m a vaporilor de apa dintr-un volum dat din atmosfera si masa M de vapori de apa,care ar satura atmosfera in aceleasi conditii,adica: U= m M Intrucit vaporii asculta aproximativ de legea Boyle-Mariotte,rezulta: ps p presiunea partiala a vaporilor de apa prezenti in atmosfera [at]; ps presiunea vaporilor saturati la temperature aerului [at]. Lichefierea gazelor se realizeaza in multe cazuri prin comprimare izotermica pina se ajunge la starea critica cind toata masa gazului se lichefiaza deodata.De exemplu,starea critica a CO2 este la temperatura critica de 31,1C si la presiunea critica de 7,6 at.Intrucit majoritatea gazelor,intre care azotul,aerul,oxigenul,heliul etc.,au o temperatura critica scazuta ,lichefierea lor se poate face prin realizarea unor amestecuri refrigirente sau prin evaporarea intensiva a unor substante.In industrie, Lichefierea gazelor se face prin metoda detentei,bazata pe proprietatea gazelor de a se raci la destindere brusca. 1.2. DILATAREA CORPURILOR SOLIDE SI LICHIDELOR Sub efectul temperaturilor in crestere corpurilor se dilata,iara daca temperaturile scad corpurile se contracta indiferent de starea lor de agregare.Variatiile mai mari au loc in mai mari au loc in directiile dimensiunilor predominante ale corpurilor. In cazul barelor,grinzilor si altor corpuri avind lungimea ca dimensiune predominanta ,dilatarea liniara se exprima prin relatia: 1 = x10 t sau lt= lo ( l + xt); 1 = lt - lo modificarea lungimii sub efectul variatiei temperaturii t ; lo lungimea initiala [m]; lt - lungimea finala (la temperature t),[m]; x coeficientul de dilatare liniara. In tabelul XIV 1.2 se arata coeficientii de dilatare a unor substante.

Substant a Aluminiu Argint Aur Constant an 60% Cu 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc Substant a Acetona Benzene Glicerina Mercur Toluen

Coeficientii de dilatare liniara a unor substante a) Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide x10 grd-1 in intervalul de temperature [C] 0 - 100 0 200 0 300 0 400 0 500 0 800 23,8 19,5 14,2 15,2 16,5 10,4 13 11,7 12 9 29 0,5 4,5 16,5 42,5 20 14,6 15,6 16,9 11 13,7 12,2 13,6 9,1 29,6 0,6 4,5 25,5 20,3 14,8 16 17,2 11,6 14,3 12,8 13,1 9,3 31,1 0,6 4,7 26,5 20,6 15 16,4 17,7 12,2 14,9 13,3 13,6 9,4 0,6 4,7 27,4 20,9 15,6 16,8 18,1 12,9 15,2 13,8 14,1 9,5 0,6 4,5 22,1 18,1 12,9 15,2 13,8 14,1 9,5 0,6 4,6 -

0 1000 16,8 10,2 0,5 4,6 -

0 10 135 120 50 18,19 -

b) Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide x105 in intervalul de temperature [C] 0 20 0 30 0 40 0 50 0 80 138 143 146 150 120 123 125 127 134 50 50 51 52 18,2 18,21 18,21 18,22 18,25 107 108 108 112 117

0 100

18,26

Corpurile solide de diferite nature se caracterizeaza si prin coeficientul de dilatare in volum xv. Intrucit acest coeficient se schimba putin cu temperatura,in apropierea lui 0C,relatia de modificare a volumului se poate scrie: V=V0 (1+xvt ); xv pentru corpurile isotope,care au aceleasi proprietati in toate directiile,sau: xv x1 + x2 + x3 pentru corpurile solide anizotrope,coeficientii x1 , x2 si x3 fiind coeficienti de dilatare liniara pe 3 directii care formeaza doua cite doua unghiuri de 90C. Un vas gol,confectionat dintr-un material oarecare,se dilata la fel ca atunci cind spatiul din interiorul sau ar fi ocupat de materialul vasului. In cazul dilatarii termice apar forte insemnate.Astfel,la dilatarea termica a unei bare,aflata initial la 0C datorita alungirii 1=1xt apare o forta :

F= SExt; F forta care se exercita pe suprafata S[ N ] ; E modulul lui Young,de elasticitate; Aceeasi forta trebuie aplicata la captele barei pentru a impiedica contractarea ei la revenirea la 0C. Asemanator pentru a opri dilatarea unei bare,trebuie aplicata o forta care sa comprime bara,la temperature t,de la lungimea l0 (1+x1),pina la lungimea l0 exprimata prin relatia: F=SE. xt. 1+xt Datorita cresterii temperaturii rezultate in caz de incendiu si dilatarii corpurilor,pot sa apara fenomene negative cum sunt: - fisurarea conductelor metalice sau caderea lor de pe reazeme,aparitia scurgerilor de produse din retelele de transport si utilajele de vehiculare ca urmare a neetansitatilor aparute,indeosebi la armature din materiale diferite; - deplasarea de pe reazame a unor elemente de rezistenta ale constructiilor (ferme,grinzi,estacade etc.); - distrugerea unor structuri,mai ales metalice,ca urmare a eforturilor mari aparute pe unele directii ale nodurilor acestora; - imposibilitatea inchiderii unor usi,clapete si alte elemente de protectie deformate de temperatura; - modificarea ceartamentului liniilor de cale ferata sau metrou; - marirea peste limitele admise a axelor (arborilor ) unor utilaje dinamice; - cedarea unor rezervoare si vase cu produse inflamabile la care coeficientii de dilatare pe diferite directii ai peretilor si fundurilor sunt mari,iar rezistenta sudurilor si imbinarilor nu este corespunzatoare. In domeniul prevenirii incendiilor fenomenul de dilatare este aplicat si in scopuri utile,cum este cazul detectoarelor de incendiu pe principiul lamei bimetalice sai din aliaje eutectice ori cu recipient de aer,capetelor de pulverizare tip spinckler cu fuzibil din aliaj eutectic sau cu capsula (bulb) cu lichid. Dilatarea lichidelor se caracterizeaza cu ajutorul coeficientului de dilatare in volum,care are valori mult mai mari la lichide decit la solide. Pentru intervale limitate de temperatura,coeficientul de dilatare x poate fi considerat constant si inlocuit cu valoarea lui medie pe domeniul considerat.Astfel,in vecinatatea lui 0C,de exemplu,relatia de dilatare se poate scrie: V=V0(1+xt); Vo valoarea volumului de lichid la 0C [m3]; V - valoarea volumului [m3] la temperatura t; x - valoarea coeficientului de dilatare in vecinatatea lui 0C. Experimental se poate masura intotdeauna un coeficient de dilatare aparenta a lichidului (a) prin metoda picnometrului.Intre acest coeficient de x dilatare apatenta a lichidului si coeficientul de dilatare in volum x,al materialului din care este facut vasul exista relatia aproximativa: x a+xc. Concomitent cu dilatarea reala a lichidului,independent de ce se intimpla cu vasul care-l contine,are loc o modificare a densitatii lichidului a carei masurare permite determinarea coeficientului de dilatare termica,folosind relatia: p= p0

1+xt p densitatea lichidului la temperatura t [kg/m3 sau g/cm3]; p0 densitatea lichidului la 0C [kg/m3 sau g/cm3]. Apa prezinta o comportare anormala in variatia densitatii ei cu temperatura: - de la 0C la 3,98 apa se contracta cu cresterea temperaturii; - la 3,98C densitatea apei are un maxim (p=1,000 g/cm3),apoi scade continuu; - la 10C densitatea este de aproximativ 0,997 g/cm3 . Cresterea presiunii la volum constant este mai mare la lichide decit la gaze,ceea ce explica faptul ca un vas umplut complet cu lichid explodeaza cu usurinta la incalzirea lui. Presiunea moleculara interna de la suprafata lichidului este foarte ridicata si ca urmare a lichidele sunt practic incompresibile.De exemplu la suprafata unui mol de apa (V=10 cm3) se exercita o presiune de 17.000 at. Tensiunea superficiala a lichidelor scade odata cu cresterea temperaturii,intrucit la temperaturi mai ridicate moleculele posedind o energie cinetica medie mai mare,se dimineaza efectul atractiei moleculare interne.De asemenea tensiunea superficiala depinde de mediul cu care se afla in contact lichidul.De exemplu,apa in contact cu aerul are tensiunea superficiala de 73dyn/cm,iar in contact cu cloroformul 29dyn/cm.Existenta tensiunii superficiale la lichide permite formarea spumelor folosite in stingerea incendiilor care sunt de faptaglomerari de bule de gaz (aer) sub stratul superficial al apei. Presiunea conditionata de tensiunea superficiala intr-o bula de aer sferica,de raza 10-2 mm,aflata sub suprafata apei ,este de aproximativ 0,06 at. 1.3 Proprietati termice ale gazelor Comportarea gazelor la variatiile de temperatura constanta are loc dupa legea lui Gay-Lussac,exprima prin relatia: V= xt sau V=V0 (1+xt); V0 V = V-V0 variatia volumului datorita dilatarii gazelor; V0 volumul initial [m3]; V volumul final [m3]; x constanta universala,coeficientul de dilatare a gazelor sub presiune: x= 1 grd-1 ; 273,15 t =t-t0 variatia temperaturii [C]. In conditiile incalzirii gazelor sub volum constant,variatia presiunii este redata de legea lui Charles,prin relatiile: p = t sau p=p0 (1+t); p0 p = p- p0 variatia presiunii datorita temperaturii; p0 presiunea initiala [at]; p presiunea finala [at], constanta,avind aceeasi valoare ca x; t =t-t0 variatia temperaturii [C]. Reducind la limita temperatura,pina cind inceteaza theoretic orice miscare moleculara a gazului perfect.presiunea p este nula,p0 are valoare finite,iar expresia 1+t este nula,se poate deduce theoretic temperatura t=-1=-273,15C considerata ca

temperatura de origine pe scara Kelvin.In realitate aceasta temperatura de zero absolute nu poate fi atinsa. Daca temperatura se mentine constanta,parametrii gazelor (presiunea si volumul) variaza dupa legea Boyle Mariotte,redata prin relatia: p1V1 = p2V2 = piVi = const. Generalizind se obtine legea gazelor perfecte a lui Clapeyron exprimata prin relatiile: pV=p0V0(1+xt) sau pV = n RT; R = 8,31 J/grd.mol constanta universala a gazelor; n numarul de moli (n=m),in care m este masa gazului,iar M masa lui moleculara. M Considerind ca parametrii initiali ai cazului p0,V0 si t0 ,si inlocuind pe t=T-273,15 rezulta relatia simplificata exprimata in grade Kelvin: pV=p0V0=const ori p = pM; T T RT p este densitatea gazului (p=m). V In realitate gazele se comporta putin diferit,mai ales la presiuni foarte mari,cind produsul p V nu mai ramine constant,ci creste in raport cu presiunea.Van der Waals a stabilit ca urmatoarea ecuatie termica de stare a gazelor reale: (p+n2a)(V-nb)=nRT; V2 a si b constante pozitive,caracteristice fiecarui gaz; na presiunea interna a gazului; V T temperature absoluta [K]. Presiunea exercitata de un gaz perfect este direct proportionala cu numarul de molecule din unitatea de volum a gazului si cu energia cinetica medie a moleculei in gaz.Se exprima prin relatia: p=2NS; 3V N numarul de molecule (N=nM); M este numarul lui Avogadro si este egal cu 6,0231023mol-1; S energia cinetica a moleculei [J]; S=mV = 3 . R . T =3 . kT; 2 2 M 2 k constanta lui Boltzman: k=1,3810-23 J/K. Energia interna (U) a unui gaz perfect monoatomic este direct proportionala cu temperatura absoluta a gazului si cu cantitatea de gaz,darn u depinde nici de volumul ocupat de gaz si nici de presiune.Astfel: U=3 . NKT = 3 . nRT. 2 2 Cunoasterea proprietatilor termice ale gazelor in activitatea de prevenire si stingere a incendiilor permite luarea unor masuri eficiente in diferite situatii,cum sunt: evaluarea pericolului prezentat de cresterea presiunii gazelor lichefiate sau comprimate sau a volumului gazelor,sub efectul temperaturii,indeosebi in caz de incendiu,stabilirea

limitelor maxime de umplere a buteliilor,cisternelor,etc. in raport cu natura gazelor,conditiile de transport si stocare si rezistenta recipientelor,determinarea consumului si rezervei de oxygen sau aer comprimat din buteliile aparatelr autonome de respirat ori de inhalat.De asemenea,se desprinde utilitatea verificarii functionarii aparaturii de masura si control (manometre,termometre,etc.) de pe sistemele de vehiculare,compresare si depozitare a gazelor,a supapelor si membranelor de siguranta,precum si a mijloacelor de racire cu care sunt echipate. De exemplu,coeficientul de umplere N [kg/l] pentru butelii de gaze lichefiate de unele substante sunt: 0,42 la acid clorhidric; 0,75 la dioxid de carbon; 0,51 la amoniac; 0,68 la hidrogen sulfurat; 0,76 la oxid de etilina; 0,40 la propan; 0,40 propilena. 1.4 SCHIMBUL DE CALDURA Schimbul de caldura este un transfer de energie intre sisteme,care nu se datoreste schimbului de lucru mecanic. Raportul dintre lucrul mechanic L,si cantitatea de caldura Q este constant si reprezinta echivalentul mecanic al cantitatii de caldura J,determinat prima oara de Joule si are valoarea: J = (4,1855+0,0004) [J/cal]. Cresterea temperaturii t a unui corp se poate determina cu relatia: t=Q; Mc Q caldura absorbita [kcal/h]; m masa corpului [kg]; c caldura specifica a corpului [J/kggrd sau cal/ggrd]. Caldura specifica a unor corpuri Substanta Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb La sau intre temperaturile [C] 0-100 0-100 0-100 0-100 0-100 0-100 -256 +760 0 210 0-100 0-100 Caldura specifica [J/kggrd] [cal/ggrd] 910 0,2175 129 0,0309 880-1160 0,21-0,27 389 0,93 904 0,216 460 0,11 2,8 0,0067 1264 0,302 140 0,03346 133 0,0319 457 0,192 130 0,031

Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Are Dioxid de carbon Hidrogen Oxigen

0-100 0-100 19-100 0 0 17,5 0 20 20 0 21-58 100 0-200 15-100 12-198 13-207

133 741 837 203,8 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14,268 910

0,032 0,177 0,20 0,487 1 0,95 0,548 1,126 0,34 0,529 0,511 0,421 0,2375 0,2025 3,4090 0,2175

Intre unitatile de caldura exista relatia: 1cal=4,1855 J. Conductibilitatea termica reprezinta o proprietate importanta a metarialelor de care trebuie sa se tina seama in analiza comportarii lor la foc,aceasta depinzind de natura materialelor respective si se caracterizeaza prin coeficientul de conductivitate al fiecaruia. In general,metalele si aliajele acestora au cel mai ridicat coeficient de conductivitate termica.Lichidele cu exceptiamercurului au o conductibilitate termica foarte scazuta.De asemenea,la majoritatea gazelor coeficientului este mai mic ca la multe materiale termoizolatoare,exeptie facind de exemplu aerul la care este mai mare de citeva ori fata de cel al unor izolanti termici. Semnificative sunt in acest sens valorile coeficientului de conductivitate termica (in kcal/mhC) pentru: aluminiu tehnic 175,alama 96,cupru tehnic 300, duraluminiu 137, fier tehnic 40-50,plumb 300,beton armat 1,37 , caramida 0,3-0,4 , linoleum 0,15 , lemn de stejar 0,3 ,pamint 1,1 ,sticla obisnuita 0,34 ,hirtie obisnuita 0,12 ,pluta placi, 0,036 0,054,vata de sticla 0,044-0,051,vata de azbest 0,05, placaj 0,13 ,apa 0,5-0,6 ,alcool 0,16 ,mercur 8,0 ,ulei de transformator 0,1 ,aer 0,5-0,6 , hidrogen 0,15-0,35, dioxid de carbon 0,012-0,020 ,abur 0,17-0,42. Proprietatea materialelor de a transmite caldura prin conductibilitatetermica poate duce la crearea de situatii negative,cum sunt: supraincalzirea partiala a unor elemente metalice dintr-o incapere si incendierea materialelor combustibile ca urmare a operatiunilor de sudare sau de taiere cu flacara, efectuate la elementele respective in alta incapere: in alta incapere; propagarea incendiului dintr-un compartiment antifoc in altul prin usi sau clapete metalice neizolate termic; supraincalzirea suprafetelor exterioare ale unor utilaje dinamice ca urmare a frecarii,patinarii sau altor defectiuni si aprinderea pulberilor combustibile depuse pe acestea; termodegradarea in timp si aprinderea elementelor de constructii combustibile aflate in contact cu suprafetele burlanelor sau cosurilor de fum ale mijloacelor de incalzire. Desigur,folosirea materialelor termoizolatoare impiedica transmiterea caldurii prin conducte,iar la foc cele incombustibile se comporta foarte bine,insa cele combustibile dupa ce se aprind contribuie la dezvoltarea si propagarea incendiului.Au fost cazuri cind

s-au aprins si materiale termoizolatoare apreciate ca incombustibile,datorita unor substante combustibile folosite in aplicarea acestora (straturi de vata minerala lipite cu prenadez sau a infiltratilor de produse petroliere). Atunci cind corpurile nu sunt in contact direct,schimbul de caldura se realizeaza prin intermediul moleculelor fluidului care le desparte (apa,aer,ulei de racire,soba etc.),cantitatea de caldura transmisa si primita,depinzind de temperaturile sursei calde si a fluidului purtator,natura,viscozitatea,densitatea, viteza si alte caracteristici,fizico-chimice ale fluidului,marimile,pozitiile relative ale suprafetelor etc. Aceasta modalitate de transmitere a caldurii prin convectie are aplicatii practice in munca de prevenire si stingerea incendiilor.De exemplu, ventilarea incendiilor constituie o metoda eficienta pentru limitarea propagarii incendiilor produse,indeosebi in depozite de materiale si substante combustibile,in care se monteaza in acoperis trapa de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,precum si in incaperi speciale de cabluri electrice unde se asigura sisteme de ventilare naturala sau mecanica.La unele incendii de padure se poate folosi metoda de stingere foc contra foc. O mare parte din caldura se transmite insa prin radiatie electromagnetica ,dupa legi asemanatoare cu cele ale propagarii luminii,fasciculele de raze calorice avind viteza de 300.000 km/s. Corpurile retin numai o parte din energia orientate spre ele,in raport cu coeficientul de absortie al acestora ,restul caldurii fiind reflectata ori absorbita de mediul dintre corpuri. Cantitatea de caldura absorbita din radiatia calorica poate fi calculate cu relatia: Q=cS [ ( Tc ) ( Tr ) 4 ] [kcal/h]; 100 100 c constanta de radiatie a corpurilor.Pentru corpul negru: c=4,96 kcal/mhgrd; S suprafata prin care se primeste caldura radiate [m] Tc temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K]; Tr temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. Radiatia calorica poate deveni periculoasa atunci cind sursa are temperatura de peste 600-700C,situatie frecventa in cazul incendiilor,iar corpurile sau materialele au un coeficient de absortie a caldurii cit mai apropiat de valoarea 1.Diminuarea efectului de incalzire a corpurilor se poate face prin aplicarea de vopsele ori alte finisaje in culori de albe care reflecta o cantitate mai mare de caldura,micsorindu-se astfel coeficientul de absortie sau prin marirea distantei dintre corpul cald si cel rece,ceea ce duce la dispersarea in aer a unei parti mai mari din energia calorica.De asemenea,in unele cazuri se pot reduce suprafetele ce se expun si durata schimbului de caldura,iar pe timpul incendiului se intensifica racirea cu apa. In realitate,transmiterea caldurii nu se face numai printr-un singur mod (conductie,convectie sau radiatie),ci prin doua ori prin toate trei caile deodata.Masurile de protectie impotriva incendiilor trebuie sa vizeze determinarea modalitatilor prin care se transmite cantitatea cea mai mare de caldura si in raport cu aceasta sa se adopte solutiile eficiente. 1.5 PROPRIETATILE MECANICE ALE MATERIALELOR DE CONSTRUCTII

Dupa comportarea materialelor de constructii in urma indepartarii sarcinilor dupa care actioneaza asupra lor,se disting: 1) Materialele elastice,la care deformatiile dispar odata cu sarcinile care le-au produs.Aceasta proprietate a materialelor se numeste elasticitate. 2) Materialele plastice sunt acelea care se deformeaza fara a mai reveni dupa disparitia sarcinilor.Exemple sunt in acest sens,metale incalzite la temperatura de forjare. 3) Materialele elastoplastice sunt majoritatea materialelor de constructii .Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic.Pe masura cresterii efortului unitar,deformatiile plastice sporesc,iar cele elastice se reduc. In raport cu marimea deformatiilor produse inainte de rupere exista: 1) Materialele tenace,care sufera deformatii plastice mari inainte de a se rupe,cum sunt: otelurile de rezistenta mica,cuprul,aluminiul,alama etc. 2) Materialele fragile,care se deformeaza foarte putin inainte de a se rupe: otelurile de mare rezistenta,fonta,sticla,betonul,piatra etc. In functie de valorile constantelor elastice E (modulul de elasticitate longitudinal denumit si modulul lui Young),G (modulul de elasticitate transversal) si v (coeficient de contractie universala sau coeficientul lui Poison),masurate pe directii diferite,exista: 1) Materialele isotope,care au aceleasi constante elastice pe toate directiile,structural or fiind amorfa ori cristalina foarte fina,fara directii prioritare de orientare a cristalelor,cum sunt otelurile,alama,sticla,cauciucul si multe altele. 2) Materialele anizotrope care datorita stratificatilor pe care le au,se comporta diferit pe diverse directii. In practica,caracteristicile mecanice ale materialelor se pot modifica sensibil in functie de temperature,timp si ecruisare. De exemplu,un otel care la temperatura de 20C are rezistenta la rupere r = 42 daN/mm,aceasta creste,avind un maxim de 49 daN/mm la 200-300C,apoi coboara repede incepind de la 400.Modulul de elasticitate E,limitele de curgere c si de proportionalitate p scad continuu odata cu cresterea temperaturii,in timp ce coeficientul de contractie transverasala v suferoa o usoara crestere.Gituirea specifica si alungirea la rupere scad la inceput,avind un minim la 200-300C,dupa care cresc mereu. Invers,la temperaturi foarte scazute,rezistentele de rupere ale otelurilor si altor materiale cresc sensibil.La astfel de temperaturi deformatiile plastice ale otelurilor se reduc foarte mult. Timpul indelungat de aplicare a sarcinilor modifica starea de eforturi si deformatii a pieselor.Fenomenul poarta numele de fluaj sau curgere lenta,iar in studiul acestuia,pe linga eforturile unitare si deformatii,ca principale marimi din rezistenta materialelor ,apar si parametrii specifici timp si temperatura,iar ca marime derivata viteza de fluaj. Cind au loc variatii foarte mari de temperatura,indeosebi de la valori ridicate pozitive coborite,negative si invers,la intervale scurte de timp,datorita socurilor termice,apar modificari insemnate in comportarea materialelor. Una din metodele standardizate de incercare la soc a materialelor este cea care calculeaza raportul dintre lucrul mecanic de rupere si aria sectiunii de rupere denumit rezilienta (K) si se executa cu ajutorul ciocanului pendul.Astfel,otelurile de rezistenta mare (de exemplu r= 80...100 daN/mm) au rezilienta relativ mica (K=5...10 daJ/cm),pe cind cele de rezistenta mica (de exemplu OL37) au rezilienta mult mai mare (K=25 daJ/cm).La incercarea de incovoiere prin soc,folosita mai des la metale,rezilienta K se exprima direct prin energia necesara pentru rupere si se masoara in daJ.Rezulta ca otelurile de mare rezistenta nu sunt indicate penntru piese solicitate prin socuri,cum este

cazul unor conducte metalice din industria petrochimica care trebuie sa lucreze la variatii bruste ale temperaturii produselor vehiculate prin aceasta. Variatiile constantelor E,G si v pentru unele materiale Denumirea materialului Otel-carbon Otel aliat Otel turnat Fonta cenusie si alba Arama laminata la rece Bronz fosforos Alama laminata la rece Aliaje de aluminiu Duraluminiu Zidarie de caramida Beton cu rezistenta 100-200 daN/cm Lemn,in lungul fibrelor Lemn,perpendicular pe fibre Cauciuc Modul de elasticitate (longitudinal) E [daN/cm] (2,00-2,10)x106 2,10x106 1,75x106 (1,15-1,60)x106 (1,10-1,30)x106 1,15x106 (0,91-0,99)x106 (0,67-0,71)x106 (0,70-0,75)x106 (0,025-0,030)x106 (0,15-0,23)x106 (0,09-0,12)x106 (0,004-0,01)x106 0,00008x106 Modulul de elaticitate transversal G [daNcm] 8,1-x105 8,10x105 4,50x105 4,90x105 4,20x105 (3,50-3,70)x105 (2,40-2,70)x105 (2,60-2,70)x105 (0,0045-0,65)x105 (0,045-0,065)x105 Coeficientul de contractie transversala v 0,24-0,28 0,25-0,30 0,23-0,27 0,32-0,35 0,32-0,42 0,32-0,36 0,16-0,18 0,47

2.COMBUSTIBILITATEA SI REZISTENTA LA FOC A MATERIALELOR SI ELEMENTELOR DE CONSTRUCTIE.DETERMINAREA GRADULUI DE REZISTENTA LA FOC AL CONSTRUCTIILOR 2.1 COMBUSTIBILITATEA SI REZISTENTA LA FOC A MATERIALELOR Prin combustibilitatea materialelor si elementelor de constructii se intelege capacitatea lor de a se aprinde si de a arde in prezenta aerului,contribuind la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in incendiu. Materialele si elementele de constructii,din punct de vedere al combustibilitatii,pot fi:incombustibil C0 (cele care sub actiunea focului sau temperaturilor inalte nu se aprind,nu ard mocnit si nu se carbonizeaza) sau combustibile C1C4 (cele care sub actiunea focului sau a temperaturilor inalte se aprind,ard mocnit sau se carbonizeaza). Materialele si elementele combustibile se clasifica,la rindul lor,in functie de proprietatea lor de a se aprinde usor sau greu si de capacitatea lor de a contribui la dezvoltarea incendiului,in 4 clase de combustibilitate. - clasa C1 practic neinflamabile;

clasa C2 dificil inflamabile; clasa C3 mediu inflamabile; clasa C4 usor inflamabile; Materialele din clasele C1 si C2 constituie sub grupa materialelor greu combustibile caracterizate prin faptul ca arderea,mocnirea sau carbonizarea au loc numai in cazul existentei unei surse exterioare de foc sau de temperaturi inalte,incetind dupa indepartarea lor. Elemtele de constructii se considera incombustibile sua combustibile in functie de caracteristicile materiale din care sunt executate dar si de modul de alcatuire si distribuire a acestor materiale in cadrul elementului (structurii). Incadrarea in clasele C1C4 a materialelor combustibile suple cu grosimea mai mica de 5 mm se face pe baza rezultatelor incercarilor standardizate efectuate in laborator cu aparatul cu flacara de alcool,cu arzatorul electric si de ardere a picaturilor.Pentru materialele suple cu grosimea mai mare de 5mm,materialele rigide,precum si pentru elementele de constructii,clasele de combustibilitate C1C4 se stabilesc in urma incercarilor executate cu epiradiatorul sau cu panoul radiant. Limita de rezistenta la foc a unui element este durata pina la care acesta isi epuizeaza capacitatea de rezistenta la actiunea unui incendiu standard definit de curba logaritmica temperature-timp din STAS 7771-81. Limita de rezistenta la foc a elementelor se determina pe baza criteriilor de: - capacitate portant (stabilitatea); - izolare termica; - etansitate. Elementele a caror limita se determina dupa toate aceste 3 criterii,luindu-se in considerare valoarea cea mai mica,se noteaza cu RF (rezistenta la foc),urmata de durate in ore si minute. In situatiile in care se iau in considerare numai criteriile de capacitate portanta (stabilitate) si etanseitate,limita de rezistenta la foc se noteaza cu EF (etanse la foc),urmate de durata in ore si minute.Astfel de situatii se pot intilnii la peretii exteriori,suportul invelitorilor acopesisurilor si alte elemente perimetrale,precum si unele usi. In cazul in care se ia in considerare numai criteriul de capacitate portanta, elementele,cum sunt stilpii,fermele si alte care nu au rol de separare a spatiilor se noteaza cu SF (stabile la foc),precizind durata lor in ore si minute.
-

2.2 DETERMINAREA GRADULUI DE REZISTENTA LA FOC A CONSTRUCTIILOR Gradul de rezistenta la foc reprezinta capacitatea globala de a raspunde la actiunea focului. In functie de combustibilitate si limita de rezistenta la foc a elementelor de constructie,compartimentele de incendiu si constructiile se incadreaza in 5 grade de rezistenta la foc.(I,II,III,IV si V).Capacitatea constructiei sau compartimentului de incendiu de a raspunde la actiunea focului se reduce de la gradul I la gradul V rezistenta la foc Conditiile minime pentru incadrarea constructiilor in grade de rezistenta la foc sunt date in tabelul urmator:XIV.2.1 Nr.cr Tipul de Gradul I Gradul II Gradul Gradul Gradu Observatii

t. 1 2 3

4 5 6 7

elemente de constructie Stilpi,coloane , pereti portanti Stilpi,coloane , pereti portanti la ultimul nivel Pereti interiori neportanti

III C0 2h 30` C0 1h 30` 1h C0 30` C0 2h C0 1h (45`) C0 15` C0 1h 30` C0 45`(30`) C2 15`

IV C2 30` C2 30` C2 15`

lV C3 C4 C4 In cladiri parter de gradul Vse admite C4 In cladiri industriale si agrozootehnice parter limita de rezistenta la foc nu se normeaza

C0 15` C0 1h C0 1h 30`

C2 C2 15` 15` C0 C1 45` (30`) 45` (30`) C0 1h C0 1h C2 15`

C3 15` C2 15` C2 30` C3 -

C4 C4 C3 C4 -

Pereti exteriori neportanti C0 C1 Grinzi,planse 45` (30`) 30` (15`) e Nervure,acop erisuri terasa Grinzi si plansee peste subsol C0 C1 Acoperisuri 15` 15` autoportante fara pod (inclusive contravintuirile),sar pante,acoperi suri fara pod,constructii aerostatice Panouri de in-

C2 15`

C4 -

C4 -

In cladiri parter de gradul V se admite C4 La cladiri de gradul III cu sali aglomerate,limita de rezistenta la foc va fi de minimum 30`.In cladiri cu pericol de explozie limita de rezistenta la foc a elementelor

velitoare si suportul continuu al invelitorii

incombustibile nu se normeaza

In compartimentele de incendiu ale cladirilor,in care sarcina nu depaseste 200 Mcal/m (840 MJ/m) (cu exceptia cladirilor inalte,a celor cu sali agglomerate,care adapostesc persoane care nu se pot evacua singure,sau cu echipament de importanta deosebita),se pot aplica valorile din paranteza. Toate elementele principale ale constructiei,functie de rolul acestora in cladire,trebuie sa indeplineasca ambele conditii minime,atit de combustibilitate (clasele C0,C1,C2,C3 sau C4),cit si ale rezistentei la foc (durata de epuizare a capacitatii de rezistenta) prevazute pentru incadrarea in gradul respectiv de rezistenta la foc.Gradul de rezistenta la foc al constructiei sau al unui compartiment de incendiu este determinat de elementul sau cu cea mai defavorabila incadrare in tabelul XIV.2.1. In general,la stabilirea gradului de rezistenta la foc nu se iau in considerare invelitoarea acoperisurilor de orice fel,inclusive termoizolatia si hidroizolatia,montata deasupra unui suport continuu (in afara de tabla) care indeplineste conditiile de la nr.8 din tabelul XIV.2.1; pardoselile,timplaria, ferestrele,obloanele): finisajul interior (tapete,lambriuri,vopsele etc.); platformele metalice si elementele metalice care nu fac parte din structura de rezistenta a cladirii; elementele constructive ale marchizelor, verandelor,pridvoarelor si alte asemenea din locuinte. In unele conditii prevazute de normele tehnice,la determinarea gradului de rezistenta la foc nu se tine seama de: sarpanta si suportul invelitor cu pod; luminatoarele si cupoletele incombustibile,fisiile fixe pentru iluminatul natural execuatate din materiale din clasele C2 si C3 de combustibilitate; peretii despartitori neportanti sau panourile fara rol de limitare a propagarii incendiilor,incombustibile ori din materiale combustibile cu geamuri sau plasa din sirma: plafoanele suspendate si pardoselile tip estrada. Structurile metalice indifferent ca sunt protejate sau nu pot fi utilizate in cladiri de gradul II rezistenta la foc,in care sarcina termica nu depasteste 420 MJ/m (100 Mcal/m) si materialele combustibile sunt distribuite astfel incit sa nu pericliteze stabilitatea constructiei prin incalzirea locala a unor elemente de constructie.In aceste cazuri se admite reducerea corespunzatoare a limitelor de rezistenta la foc ale stilpilor,peretilor si planseelor pina la minimum 15 min.In salile aglomerate,folosirea structurilor metalice poate fi justificata numai in cazul unei sarcini termice sub 210 MJ/m (50 Mcal/m). Avind in vedere rolul elementelor structurilor metalice (protejate partial sau local) in asigurarea stabilitatii constructiei,importanta cladiri,numarul de persoane si valoarea bunurilor adapostite,urmarile posibile ale prabusirii cladirii si economicitatea solutiilor de protectie,in conditiile prevazute de normele tehnice,se poate reduce rezistenta la foc a structurilor respective. In asemenea situatii sunt unele cladiri de productie sau depozitare avind: categoriile D si E pericol de incendiu in care cantitatile de lichide combustibile din clasele LIII si LIV folosite pentru ardere,racire,ungere,comenzi hidraulice sunt stocate in rezervoare de maximum 1 m si la distante mai

mari de 10m intre recipiente; numai parter,categoria C de pericol de incendiu,aria construita de cel mult 2000 m si in cazul depozitelor stive de maximum 4 m inaltime; compartimente protejate prin instalatii autonome de stingere ale depozitelor cu stive de peste 4 m inaltime; parcaje. 3. ELEMENTE DE COMPARTIMENTARE A CONSTRUCTIILOR IMPOTRIVA INCENDIILOR 3.1 TIPURILE DE ELEMENTE SI FUNCTIILE ACESTORA Elementele de constructii folosite pentru compartimentarea impotriva propagarii incendiilor si pentru limitarea efectelor exploziilor,prevazute in normele tehnice,sunt prezentate in tabelul X.IV.3.1. Elementele de compartimentare Functia Pentru limitarea propagarii incendiilor Elemente utilizate Tipul Elemente antifoc,care separa compartimentele de incendiu Elemente de intirziere a propagarii incendiilor,care separa incaperile din interiorul aceluiasi compartiment de incendiu Elemente rezistente la explozie,care separa incaperile (spatiile) cu pericol de explozie Denumirea Pereti antifoc Protectia golurilor din aceste elemente Usi,obloane,incaperi tampon,tamburi deschisi antofoc Usi,obloane,ferestre, precum si alte elemente de inchidere rezistente la foc

Pereti rezistenti la foc Plansee rezistente la foc

Pentru limiatarea efectelor exploziilor

Pereti rezistenti la explozie Plansee rezistente la exploxie

Incaperi tampon si tamburi deschisi antiex -

Pe linga aceste elemente de compartimentare,un rol insemnat in asigurarea protectiei corespunzatoare impotriva incendiilor a mult constructi il au si acoperisurile,atit in ceea ce priveste limitarea propagarii incendiilor,cit si diminuarea efectelor negative ale exploziilor. 3.2 CONDTIILE CE TREBUIE INDEPLINITE DE ELEMENTELE DE COMPARTIMENTARE

Peretii antifoc (AF) sunt pereti care in caz de incendiu indeplinesc functia de compartimentare independent de celelalte elemente ale constructiei si isi pastreaza stabilitatea,rezistentele mecanice si capacitatea de izolare temica in limite minime de timp (tabelul XIV.3.2) Limitele de rezistenta la foc a peretilor antifoc Densitatea sarcinii termice q a compartimentelor de incendiu separate de peretele antifoc [MJ/m] [Mcal/m] q840 q200 840<q1600 200<q400 1000<q3000 400<q700 q>3000 q>700
1

Limita minima de rezistenta la foc a peretelui antifoc [h] 3 4 (3)1 5 (3)1 7(3)1

) Valoarea de trei ore din paranteza se refera la compartimentele protejate cu instalatii automate de stingere a incendiilor. Peretii antifoc trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii principale: - incombustibilitatea (C0); - dimensionare la efectele potentiale ale incendiului care se pot produce in compartimentele pe care se separa; - stabilitate la incarcari nesimetrice provenite din vint sau la unele sarcini accidentale (prabusiri de elemente); - indeplinirea de catre peretii AF a conditiilor pentru peretii rezistenti la explozie in zonele expuse pericolului de explozie; - rezemarea libera sau articulate pe peretii AF a planseelor sau elemtelor constructive care au lrf (limita de rezistenta la foc) mai mica de 3 ore,neadmitindu-se incastrarea.Rezemarea grinzilor metalice se face astfel incit grinda dilatata la incendiu sa nu dea impingeri laterale in perete; - etansarea rosturilor dintre peretii AF si plansee,acoperisuri si peretii exteriori cu umplutura avind lrf de cel putin 1 ora si 30 de minute,iar fata de celelalte elemente ale constructiei cu umplutura avind aceeasi limita de rezistenta la foc pe care le traverseaza; - depasirea planului exterior al acoperisurilor,luminatoarelor,peretilor si a altor elemente combustibile pe care le intersecteaza; posibilitatea inlocuirii acoperisurilor,streasinilor sau a peretilor combustibili prin fisii incombustibile avind latimea minima de 6 cm; - montarea in peretii exteriori,in ambele parti ale peretelui AF,pe o distanta de minimum 4 m,numai a luminatoarelor si timplarie fixe,incombustibile cu geam armat; - prevederea,in cazul cladirilor cu inaltimi diferite,a peretilor AF,de regula cladirea cea mai inalta.Pentru exceptii se aplica prescriptiile tehnice; - amplasarea peretilor AF astfel incit sa se evite posibilitatea propagarii incendiilor dintr-un compartiment in altul prin golurile neprotejate din peretii fatada,la colturile cladirilor sau prin incendierea unor constructii combustibile vecine; - continuitatea peretilor AF.In situatii exceptionale suprafata totala a golurilor nu trebuie sa depaseasca 25% din cea a peretelui in care sunt practicate; - protectia golurilor strict necesare din peretii AF prin:

etansarea spatiilor libere din jurul conductelor,cablurilor si conductoarelor electrice etc.,inclusive cele pozate in canale,cu materiale incombustibile avind limita de rezistenta la foc egala cu cea a peretelui,existind in acest sens solutii tipizate; folosirea de canale de ventilatie a segmentelor de canale incombustibile si etansarea spatiului dintre acestea si perete cu materiale avind lrf minma de 1 ora si 30 de min.Prevederea pe canalele de ventilatie a sistemelor de obturare cu inchidere automata in caz de incendiu,indifferent de compartimentul in care s-ar produce incendiul; evitarea discolacarii unor portiuni din peretin in zonele de penetratie datorita dilatarii conductelor si canalelor sub efectul cresterilor de temperature; indepartarea materialelor combustibile din vecinatatea canalelor si conductelor metalice sau evitarea posibilitatii aprinderii acestora datorita caldurii transmise prin conductibilitate (traseu necorespunzator,termoizolatie etc.); montarea in goluri a usilor sau obloanelor antifoc cu sisteme de inchidere automata,avind lrf minima de 1 ora si 30 min; montarea la scenele salilor de spectacole cu peste 600 locuri,a cortinelor de siguranta izolate termic pentru temperature incendiului de 1000C (fara a tine seama de actiunea drencerelor),etanse contra fumului,rezistente in pozitia coborita la o presiune laterala de 45 N/m,avind durata de cobirire de cel mult 40 s; realizarea,in unele situatii temeinic justificate,a protectiei golurilor prin: a) incaperi tampon antifc cu planseu si pereti laterali incombustibili avind limita de rezistenta la foc 1 ora si usi rezistente la foc 45 min; la cladirile foarte inalte (peste 45 m),usile sunt etanse la foc minimum 1 ora,iar la cele inalte (28-45 m) cel putin 30 min; b) tamburi deschisi antifoc avind placa de beton si pereti incombustibili rezistenti la foc 1 ora,precum si sprinkere (1 buc/m suprafata orizontala); c) separarea depozitelor de baza si depozitelor principale pentru materiale si substante combustibile fata de restul constructiei prin pereti antifoc si protejarea golurilor din acesti pereti cu elemente antifoc; Peretii rezistenti la foc (RF) trebuie sa intruneasca conditiile de combustibilitate si de limita de rezistenta la foc prevazute in normele si prescriptiile tehnice sau in documentatia tehnico-economica,in raport cu destinatia si importanta spatiilor delimitate,categoria de pericol de incendiu,gradul de rezistenta la foc necesare,densitatea sarcinii termice a incaperilor si functia lor de separare.Conditii similare se impun si pentru elementele de inchidere a golurilor din pereti RF. Peretii despartitori,prevazuti pentru limitarea propagarii incendiului in cadrul unui compartiment de incendiu dintr-o constructie civila,trebuie sa aiba lfr de minimum 2 ore si sectioneaza transversal cladirea (putind fi si decalati in plan vertical).Acesti pereti,functie de gradul de rezistenta la foc ai constructiei se amplaseaza cel mult 110 m (gradul I si II),90m,(gradul III),70m(gradul IV) si 50m (gradul V).La cladirile cu pod al caror acoperis este executat din materiale combustibile,peretii respectivi trebuie sa separe si volumul podului. Peretii rezistenti la explozie (R Fx) se alcatuiesc si se dimensioneaza pe baza rezultatelor determinate prin calcul ,astfel incit acestia sa nu se produca in incaperile respective,functie de suprafatele de decomprimare asigurate prin ferestre,luminatoare acoperisuri zburatoare,trape si alte asemenea.Ei trebuie sa impiedice si propagarea incendiilor din spatiile invecinate spre incaperea cu pericol de explozie,limita lor de rezistenta la foc fiind stabilita in functie de densitatea sarcinii termice a incaperilor respective.

Peretii rezistenti la explozie,in principiu,trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la peretii antifoc,uneori chiar mai severe,inclusiv cele referitoare la protectia golurilor si strapungerilor.Totodata trebuie sa opreasca trecerea prafului (pulberilor),vaporilor si gazelor combustibile din spatiile periculoase,sa permita curatirea usoara a depunerilor de praf de pe suprafetele interioare,sa asigure fixarea elementelor de decomprimare care sa cedeze la o presiune de cel mult 120 kgf/m (118 daN/m),iar timplaria si sistemele de actionare a acesteia sa nu produca prin manevrare scintei capabile sa aprinda amestecurile explosive. Planseele rezistente la foc (RF) pot constitui elemente de intirziere a propagarii incendiilor in interiorul unui compartiment de incendiu numai atunci cind nu au goluri,sau daca golurile practice intre ele sunt protejate cu elemente de inchidere,rezistente la foc. Potrivit normelor tehnice din tara noastra,planseele nu constituie elemente de separare a compartimentelor de incendiu.In unele reglementari de specialitate,conceptia de alcatuire si dimensionare a planseelor,cum este cazul cladirilor inalte,porneste de la principiul ca planseele sa constituie elemente de compartimentare impotriva incendiilor intre comparitmente de incendiu vecine. Conditiile privind combustibilitatea si limita de rezistenta la foc sunt prevazute in normele si prescriptiile tehnice de specialitate. Golurile tehnologice sau functionale din planseele intermediare,care constituie elemente de intirziere a propagarii focului se protejeaza prin elemente rezistente la foc cu limita de rezistenta la foc cel putin egala cu a planseului respectiv prevazute cu dispozitive de autoinchidere automate in caz de incendiu .In cazuri justificate,protectia golurilor se poate face prin prevederea pe conturul golului,sub planseu,a unor ecrane si a unor perdele de apa cu intrare automata in functiune in caz de incendiu,sau alte sisteme eficiente.In situatiile in care pe plansee sunt recipiente sau utilaje cu lichide combustibile,pe marginile golurilor se realizeaza reborduri incombustibile. Limita de rezistenta la foc a planseelor poate fi redusa,daca incaperile sunt protejate cu instalatii automate de stingere a incendiilor. Pentru planseele rezistente la explozie (REx),alcatuirea,dimensionarea si celelalte conditii sunt ca si pentru peretii rezistenti la explozie.Planseele REx si elementele lor de sustinere alcatuiesc si se dimensioneaza astfel incit sa nu fie atuncate de suflul exploziei. Planseele REx si celelalte elemente constructive nu trebuie sa permita formarea de spatii neventilate,care sa conduca la aglomerarea prafului ori la producerea unor concentratii locale periculoase de gaze sau vapori combustibili,cum sunt de exemplu incaperile bateriilor acumulatoare.Pentru decomprimare in caz de explozie se prevad luminatoare cu geam simplu cu grosimea de maximum 3mm,iar la ochiuri cu latura mica de 0,80m se monteaza geamuri de 2 mm grosime.Nu se admit geamuri armate.Sub geamuri se poate pune plasa de sirma pentru a evita accidentarea persoanelor de la locul de munca cu cioburi rezultate in cazul spargerii geamurilor. Acoperisurile (sarpante,invelitori) trebuie sa se incadreze in cerintele de combustibilitate si limita de rezistenta la foc impuse de destinatia si gradul de rezistenta la foc ale constructiilor respective. Dintre conditiile ce necesita a fi asigurate acoperisurilor se pot mentiona: - izolarea termica a cosurilor si canalelor de fum,precum si a hotelor prin care se evacueaza gaze fierbinti,flacari si scintei,fata de materialele combustibile ale acoperisurilor;

- montarea conform normelor tehnice a dispozitivelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,cu actionare automata si manuala,precum si realizarea de ecrane incombustibile care caseteaza spatiul cu pericol potential ridicat sub acoperis; fiecare caseta se prevede cel putin un dispozitiv de evacuare a fumului si gazelor fierbinti; - intreruperea continuitatii acoperisurilor combustibile cu suprafete mari prin fisii incombustibile; - realizarea acoperisurilor pentru spatiile cu pericol de explozie din elementele de constructie usoara; - izolarea corespunzatoare a instalatiilor de protectie contra trasnetului fata de elementele combustibile ale acoperisurilor; - protectia cu instalatii automate de stingere cu apa a incendiilor a acoperisurilor sau a unor portiuni ale acestora,care nu au rezistenta la foc impusa de prescriptiile tehnice. 3.3. SOLUTII TEHNICE SI MATERIALE CARE POT FI UTILIZATE PENTRU ASIGURAREA REZISTENTEI LA FOC A ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII CU ROL DE PROTECTIE IMPOTRIVA INCENDIILOR La peretii antifoc si rezistenti la foc: - realizarea peretilor din materiale termoizolatoare (exemplu BCA) sau cu coeficient de conductivitate termica redus (beton armat,beton precomprimat,zidarie caramida cu goluri etc.); - folosirea panourilor stratificate din beton prefabricat avind in interior un strat termoizolant (miez) din BCA,vata minerala,beton perlit etc. - placarea peretelui ori a scheletului acestuia (metallic sau din beton armat prefabricat) cu placi sau cochilii de etansare realizate din ipsos armat cu impislitura de fibra de sticla (IAFS) sau din marinit; - tencuit cu mortar obisnuit ori termoizolant sau aplicarea de sape de mortar pe plasa de rabit; - etansarea rosturilor si golurilor la imbinarile dintre elemente cu vata minerala (rigida sau vrac),chit sau mastic rezistent la foc sau de etansare; - lipirea profilelor metalice a cartonului de azbest; - marirea grosimii stratului de acoperire a armaturilor metalice de rezistenta din betonul armat sau prefabricat; - montarea de perdele drencer in dreptul golurilor din pereti care nu sunt protejate la nivelul rezistentei la foc pe care o au peretii respectivi. La usi rezistente la foc: - placarea structurii din schelet metallic cu placi IAFS sau din marinit; - realizarea usilor cu structura integrala IAFS avind elementele de feronerie metalica; - realizarea usii dintr-o foaie de marinit,fara schelet (exemplu: usi pivotante); - placarea foii usii cu marinit din placi din IAFS; - etansarea rosturilor dintre placi cu mortar de ipsos; - lipirea cartonului de azbest pe elementele din metal ale usii; - aplicarea de vopsele termospumante pe usi. La acoperisurile din tabla cutata termoizolante ale halelor parter:

- intreruperea continuitatii suprafetelor de acoperis cu fisii de termoizolatie incombustibila avind: termoizolatia din: placi de fibre de basalt topit,dale de basalt,vata minerala sau placi de sticla spongioasa; hidroizolatia din: strat de separare din PVC,plastifiat stratificat sau impislita de fibre de sticla protejate cu sapa armata; - realizarea de ecrane din tabla cutata sau marinit pentru delimitarea tramei in care se gaseste sursa cu potential ridicat de foc si de degajare a gazelor fierbinti (exemple: bai cu ulei combustible pentru tratamentetermice,recipiente cu ulei pentru ungere sau actionari hidraulice; cabine de vopsire si lacuire); - montarea de hote pentru evacuarea gazelor fierbinti deasupra sursei potentiale de foc; - montarea de luminatoare cu trape de evacuare a fumului si gazelor fierbinti; - infundarea cutiei (local) cu vata minerala sau bazalt topit ,deseuri de placi sau vrac; - aplicarea de vopsea reflectorizanta pe suprafata expusa radiatiilor solare. La golurile din plansee rezitente la foc din cladirile etajate: - montarea la cladirile industriale de trape sau chepenguri rezistente la foc avind: structura metalica placanta cu foi IAFS sau marinit; structura de beton armat sau prefabricat; - montarea de perdele drencer in golurile escalatoarelor si benzilor transportare. 4. METODE PENTRU DETERMINAREA INCOMBUSTIBILITATII, COMBUSTIBILITATII,PROPAGARII FLACARILOR,PUTERII CALORIFICE SI REZISTENTEI LA FOC A MATERIALELOR Determinarea incombustibilitatii materialelor si elementelor de constructii se face prin metoda cuptorului,conform stas 8558-78,in care epruveta avind latura bazei de 40+2mm,este supusa timp de 20 de minute unei temperaturi de 750 + 10C.Se urmareste cresterea temperaturii materialului si cuptorului si aparitia flacarilor pe o durata mai mare de 10 secunde. Materialul supus incercarii se clasifica incombustibil (C0),daca pentru fiecare dintre cele trei epruvete introduse succesiv in cuptor se intrunesc concomitent urmatoarele trei conditii: - temperatura cuptorului nu s-a ridicat cu 50C sau mai mult peste temperatura initiala a aceastuia; - temperatura eprubetei nu s-a ridicat cu 50C sau mai mult peste temperatura initiala a cuptorului; - nu au aparut flacari cu o durata de 10 secunde sau mai mult Determinarea puterii calorifice se face prin arderea completa in bomba calorimetrica in atmosfera de oxigen,la o presiune de aproximativ 25 de at. a unei cantitati cunoscute de material combustibil,in conditiile STAS 8790-81,caldura degajata prin ardere fiind cedata unei cantitati cunoscute de apa,a carei crestere de temperatura se masoara si se inregistreaza grafic. In urma incercarilor se calculeaza: - puterea calorifica in bomba (Qb) in kJ/kg sau kcal/kg; - puterea calorifica superioara a materialului combustibil (Qs) in kJ/kg sau kcal/kg; - puterea calorifica inferioara a materialului combustibil (Qi),in kJ/kg sau kcal/kg.

Metoda diferentiaza aceste puteri calorifice in raport cu gradul de oxidare sau de combustie a unor produse ale arderii (carbon,sulf,azot) de formarea sau nu a acidului clorhidric din clorul degajat,precum si de starea lichida sau de vapori in care se considera in finalul incercarii apa din material si apa formata prin ardere. Intre puterile calorofice ale materialului exista in relatiile: Qi<Qs>Qb. Determinarea claselor de combustibilitate C1,C2,C3 si C4 potrivit STAS 11357,se calculeaza prin urmatoarele metode: 1) Incercarea cu flacara de alcool (etalon) prin contactul acesteia cu latura inferioara a eprubetei de 24x30 cm,timp de 3 minute + 15 secunde.Se constata: durata flacarilor (daca apar),persistenta punctelor de incandescenta si persistenta fumului.De asemenea se urmareste marimea suprafetei carbonizate si eventual aparitie a picaturilor. (tabelul XIV.4.1). Rezultatele incercarii cu flacara de alcool Durata Persistenta Clasa flacarilor punctelor de Persistenta Suprafata Aparitia [s] incandescent fumului [s] carbonizata picaturilor a [cm] [s] C1 Nu apar 10 30 < 60 Nu apar Nelimitat C2 5 numai in Nelimitat < 100 Nu apar zona carBonizata C3 Nelimitat < 200 Nu apar C4 Nu se incadreaza in rezultate de la C1,C2 sau C3 Elementele de constructii alcatuite din totalitate (inclusive lianti,adezivi,pelicula de acoperire etc.) din materiale incombustibile pot fi incadrate direct in grupa elementelor incombustibile fara a fi necesara incercarea lor. Determinarea propagarii flacarii pe suprafata materialelor combustibile folosite in constructii se face in laborator printr-o metoda standardizata (STAS 7248-81),cu ajutorul unui aparat cu radianti ceramici alimentati cu gaz petrolier lichefiat sau gaz metan cu epruveta din materiale netratate sau tratate ignifug,avind dimensiunile de 105x22cm si grosimea maxima de 3 cm. Principiul metodei consta in determinarea distantei parcursa de flacara in timp de 10 min,pe suprafata materialului incalzit la temperature cuprinse intre 150 si 500C. In raport cu distantele parcure de flacara se stabilesc clasele de propagare a flacarii,conform tabelului XIV 4.2. Distantele parcurse de flacara si clasele de propagare a flacarilor Distanta parcursa de flacara dupa Clasa de propagare a flacarilor 10 min [cm] la suprafata materialelor 10 PI 11-25 P II 26-40 P III 41-60 P IV 61-85 PV

86

P VI

O metoda asemanatoare ca principiu (STAS 11388/1980) este utilizata pentru incercarea cablurilor electrice cu izolatie si manta din PVC pozate in grup (flux),pe trasee verticale si orizontale,in incaperi speciale de cabluri,in vederea considerarii acestor cabluri greu combustibile.Lungimea medie arsa nu trebuie sa depaseasca 50% din lungimea initiala a epruvetei,iar timpul de ardere (tava cu petrol) trebuie sa fie mai mic sau cel mult egal cu 10 min. 2) Incercarea cu arzatorul electric,prin expunerea epruvetei unei duble actiuni: radiatia calorica si efectul gazelor calde matura suprafata epruvetei,favorizind astfel eventuala propagare a flacarii.Se urmareste durata inflamarii epruvetei,dimensiunile zonei de propagare si eventuala aparitie a picaturilor de material topit (tabelul XIV.4.3). Rezultatele incercarilor cu arzatorul electric Durata inflamarii Zona de propagare [s] [cm/cm] Aparitia picaturilor 5 Nu apare Nu apar >5 Inaltime 35 Nu apar Inaltime < 60 Nu apar >5 Latime < 9 Se incadreaza in rezultatele de la C1 si C2 Nu se incadreaza in rezultatele de la C1,C2 sau C3 Apar

Clasa C1 C2 C3

C4

3) Incercarea de ardere a picaturilor,folosind o sursa radianta.Se urmareste daca picaturile de material topit sunt sunt arzinde sau nu si daca vata din jurului vas de colectare a picaturilor se inflameaza sau nu.Metoda diferentiaza materialele din clasa C1,la care picaturile ard si vata se inflameaza fata de materialele din clasa C3 la care apar picaturi,dar acestea nu sunt arzinde si vata nu se aprinde. 4) Incercarea prin radiatie,folosind o sursa de radiatie (epiradiator cu puterea de 3W/cm) timp de 20 min pe epruvete de 30x40 cm. Aprecierea comportarii materialelor se face pe baza a 4 indicii: inflamabilitatea (i),dezvoltarea flacarilor (s),lungimea maxima a flacarilor (h) si combustibilitatea (c),determinati prin relatiile: i=1000+1000 ; s=1 ; 15t1 15t2 140 h=lmax ; 20 c=i0(T-T0)dT ; 120

t1 si t2 - timpii de inflamare pe cele doua fete [s]; l - lungimea atinsa de flacari,in cm,masurata in fiecare jumatate de minut,pe toata durata incercarii; t - durata incercarii [min]; T0 - temperatura de echilibru a aparatului [C] ; T - temperatura inregistrata la un moment dat in cursul incercarii [C].

In cazul in care un material se strapunge la incercarea prin radiatie cu epiradiatorul fara sa apara inflamarea,aceasta se incadreaza in C1 daca zona de distrugere nu avasenseaza si nu apar picaturi.Daca una din aceste doua conditii nu este indeplinita,materialul se incadreaza in C4 (tabelul XIV.4.4). Rezultatele incercarii prin radiatie cu epiradiatorul Clasa C1 C2 C3 C4 Indicele de Inflamabilitate 0 Nelimitat 1 Nelimitat 2 Indicele de dezvoltare a flacarii [s] 0 0,2-1 0,2-1 1-5 5 Nelimitat Lungimea Indicele de maxima combustibilitate a flacarii [h] c 0 1 1 1 1 1 Nelimitat 2,5 nelimitat 2,5

5) Incercarea cu panoul radiant (ceramic,poros) alimentat cu gaze,care expune epruveta la un flux caloric radiant.Se constata lungimea zonei afectate dupa 30 s,1 min si 30 s dupa 10 min (tabelul XIV.4.5) Rezultatele incercarii cu panoul radiant Marimea zonei arse pe lungimea epruvetei [cm] Dupa 30`` Dupa 1`30`` Dupa 10`` C1 <5 < 16,5 < 16,5 C2 < 10 < 21,5 < 45, C3 < 15 < 26,5 < 71,0 C4 < 15 > 26,5 > 71,0 Clasele de combustibilitate si de propagare a flacarii determinate in laboratorul de Centre de Studii si Experimentari al comandamentului Pompierilor pentru unele materiale sunt aratate in Tabelul XIV.4.6 Clasele de combustibilitate si de propagare a flacarii Materialul 1 Covor textile ignifugat Covor lina 100% Doc diagonal ignifugat Filtru textile ignifugat Folie PVC ignifugata Inlocuitor de piele pe baza de PVC Mocheta Mocheta ignifugata Clasa de Combustibilitate 2 C2/C3 C3 C2 C2 C3 C2/C3 C3/C4 C2/C3 Clasa de propagare a flacarii 3 PV PV Clasa

Perdea Piele sintetica Pinza cauciucata ignifugata Pinze fire sticla Placi termoizolatoare din PVC Placi termoizolatoare din pluta Placi poliesterice Placi din PAFS Placi (cochilii) din polyester expandat Sac filtru ignifugat Sac filtru neignifugat Stofa mobile Spuma poliuretanica flexibila ignifugata Termotex Tesatura aluminizata Tesatura lina 100% ignifugata Tricot fir ignifugat

C2 C2 C3 C1 C2 C2 C4 C4 C4 C2 C4 C2 C4 C4 C2/C3 C2 C3

PV PIII PIV PIV PVI PV-VI

PVI PIV-V

Determinarea rezistentei la foc a elemetelor de constructie in laborator se face conform STAS 7771-81,prin introducerea elementelor de incercare intr-un cuptor usor presurizat (15+5 N/m) avind un program termic reglat astfel incit sa varieze cu timpul potrivit expresiei: T-T0=345 log (8t+1); t intervalul de timp de la inceputul incercarii in momentul considerat [min]; T temperatura cuptorului in momentul considerat (dupa intervalul de timp t), C]; T0 temperatura initiala a cuptorului [C]. Relatia de mai sus se reprezinta grafic prin curba normalizata etalon temperatura timp (fig. XIV4.1). Valorile caracteristice sunt aratate in tabelul XIV.4.7. t [min] T-T0 [C] Valorile caracteristice ale curbei normalizate 5 10 15 30 60 90 556 659 718 821 925 986 120 1029 180 1090 240 1133 360 1193

In urma masurarii,inregistrarii si interpretarii datelor se evalueaza limitele de rezistenta la foc (lrf) ale elementului de constructie dupa urmatoarele 3 criterii: 1) Capacitatea portanta,functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat la inceputul incercarii pina in care elementul capata deformatii maxime admise si se prabuseste,nemaiputindu-l indeplini rolul pentru care este destinat in constructie.In principiu,pentru grinzi si plansee,deformatiile maxime,exprimate prin raportul dintre sageata maxima a elementului si lungimea liberaa acestuia,nu trebuie sa depaseasca 1/30.

2) Izolarea termica,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul incercarii pina in momentul in care se atinge una din urmatoarele situatii limita: - temperatura medie a fetei neexpuse depaseste temperatura initiala cu peste 140C; - temperatura maxima atinsa in oricare din punctele fetei neexpuse depaseste cu peste 180C temperatura initiala,sau temperatura maxima ajunge la 220C,indifferent de marimea temperaturii initiale. 3) Etanseitatea: - initiala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul incercarii pina in momentul in care elementul de incercare se formeaza fisuri,crapaturi sau alte deschideri prin care flacarile calde aprind si ard timp de minimum 10 s tampoanele de vata aflata la 20-30 mm de fata neexpusa a elementului; - finala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul incercarii pina in momentul in care elementul se prabuseste total sau partial ori nu mai indeplineste unele conditii speciale prestabilite. Pe baza acestor criterii se stabileste limita de rezistenta la foc pentru peretii portanti sau neportanti,stilpi,grinzi si ferme,plansee si acoperisuri,cu sau fara plafoane suspendate ori sustinute de elementele portante. Pentru usi (STAS 7771/2-82) limita de rezistenta la foc se stabileste in functie de urmatoarele criterii: 1)Stabilitate: intervalul de timp pina in momentul prabusirii usii ori deschiderii acesteia. 2) Izolare termica: temperatura medie pe fata neexpusa depaseste cu 140-180C temperatura initiala a foii de usa sau radiatia termica a fetii neexpuse atinge niveluri periculoase stabilite la distanta de 0,30 m de fata neexpusa. 3) Etanseitate: se aprinde tamponul de vata,ori se inflameaza fata neexpusa sau se ating valorile critice (250-300C) in spatiul delimitat de ecranul de incercare realizat din panouri verticale,orizontale,si frontale asamblate. La ferestre,potrivit STAS 7771/30-75,evaluarea limitei de rezistenta la foc se face similar ca la usi,urmarindu-se si inmuierea,topirea si curgerea sticlei,fisurarea blocurilor de sticla,depasirea cu 500C a temperaturii initiale in spatiul delimitat de ecran. Pentru unele elemente de constructii,indeosebi din beton armat sau prefabricat,exista diferite metode de determinare prin calcul a rezistentei la foc,insa sunt foarte laborioase,iar rezultatele se recomanda sa se confrunte cu incercari practice la foc in laboratoarele autorizate. 5. IGNIFUGAREA MATERIALELOR COMBUSTIBILE DIN LEMN SI TEXTILE UTILIZATE IN CONSTRUCTII 5.1 GENERALITATI SI DOMENIUL DE APLICARE AL IGNIFUGARII Tratarea cu produse ignifuge a materialelor combustibile: lemn,materiale pe baza de lemn (placi din ascii de lemn,placi din fibre de lemn,etc) prin tratamente de suprafata si in profunzime si textile celulozice (cu maximum 50% fibre sintetice) se executa pe baza normelor tehnice C.58-86. Prin ignifugare materialele isi modifica capacitatea de a se aprinde si a arde in continuare,in sensul diminuarii acesteia,ceea ce duce la imbunatatirea comportarii lor la foc.Ca urmare a tratamentelor de ignifugare,lemnul si materialele pe baza de lemn,precum si textile celulozice neignifugate se incadreaza in clasele C3 si C4 de

combustibilitate (mediu si usor inflamabile) isi reduce combustibilitatea trecind in majoritatea cazurilor in clasa C2. Obligativitatea ignifugarii materialelor combustibile utilizate in constructii se stabileste in conformitate cu prevederile Decretului nr.290/1977 (art.4,litera c),a normelor si masurilor tehnice privind proiectarea si executarea constructiilor,functie de importanta obiectivului,vulnerabilitatea la incendiu a constructiei,valoarea si periculozitatea la incendiu a bunurilor continute. Ignifugarea este obligatory in urmatoarele cazuri: - la constructiile noi,la modificarea sau schimbarea destinatiei celor existente,precum si periodic la constructiile vechi,in scopul indeplinirii conditiilor necesare; - la realizarea unor elemente de constructie,cum sunt tavanele,trecerile prin pereti,planseele,inchiderea sau mascarea instalatiilor si echipamentelor,finisajelor pe caile de evacuare si altele; - la tratamente speciale (fonice,termice) si finisaje utilizate in cladiri inalte,cladiri cu sali aglomerate si centre de calcul electronic; - la sali de spectacole,muzee,expozitii; - la elemente decorative interioare si finisaje la sali aglomerate; - la constructiile provizorii pentru ateliere,remize,depozite,magazii etc.,in care se lucreaza cu substante combustibile sau cu foc deschis; - la rafturile si stelajele din magazii si depozite care adapostesc materiale cu valori mari sau materiale greu de inlocuit,cum sunt piesele unicat din import. Pentru cladiri cu character monumental,monumentele istorice,precum si alte cladiri de importanta deosebita,necesitatea ignifugarii materialelor combustibile se stabileste,de la caz la caz,de catre proiectant si organul tutelar. Partile neaparente ale finisajului interior sau a altor elemente de constructie,care nu sunt accesibile decit prin demontarea sau desfacerea elementelor de constructie respective,ignifugate anterior,li se aplica din nou tratamentul de ignifugare (indifferent de durata de mentinere a calitatii produsului ignifug),o data cu reparatiile elementelor respective. Ignifugarea nu este obligatory in urmatoarele cazuri: - cind materialele combustibile sunt in contact permanent cu atmosfera umeda (peste 70%); - cind partile apartente ale materialului lemons sunt lustruite,vopsite sau tencuite; materialul lemons varuit va fi ignifugat de la caz la caz analizindu-se oportunitatea acestei operatii; - cind magaziile din lemn sunt destinate pentru depozitatea cerealelor ; - cind exista usi,ferestre,dusumele,precum si garduri,mobilier etc. 5.2 IGNIFUGAREA LEMNULUI SI A MATERIALELOR PE BAZA DE LEMN Conditii de pregatire aplicare: - curatirea lemnului si materialul din lemn (indepartarea cojii,cioplire,sectionare,rindeluire etc.); - etansarea crapaturilor,golurilor si locurilor de imbinare cu chit ignifug obtinut din produsele respective amestecate cu huma sau creta,ori cu amestecuri pe baza de argila,nisip fin sau ipsos;

- reducerea umiditatii lemnului cu cel putin 18% pentru cel protejat la suprafata si 25% in cazul ignifugarii prin impregare; - omogenizarea produselor ignifuge inainte de aplicare si dupa caz,diluarea acestora cu apa (maximum 5%),iar produsul EVINIT se dizolva in apa conform retetei in concentratie de 16-20%; - alegerea produsului ignifug si a procedeului de aplicare in functie de: specia de lemn si particularitatile de impregnare,locul de utilizare (spatii inchise si uscate sau exterioare),rolul elementelor (de rezistenta,nevizibile,vizibile,sarpanta,decorative etc.); - efectuarea lucrarilor de ignifugare la temperatura mediului de minimum 5+C. - evitarea lavabilitatii produselor I-107-1,DIASIL si IGNIFUG FC. Produse utilizate si tehnologia de aplicare: 1) Pentru tratamente de suprafata,conform 9302/4-88,prin aplicarea cu pensula sau prin pulverizare: - vopsea ignifuga de interior pe baza de silicat de sodiu,cu doua componente DIASIL A si B; se aplica,recomandabil prin pulverizare,solutia A intr-un strat,iar dupa uscare (24-48h) se aplica solutia B in doua straturi la aceleasi intervale de timp; - vopsea ignifuga de exterior pe baza de silicat de sodium,cu doua componente I107-20/I (grund) si I-107-30/II (solutie de insolubilitate); se aplica solutia I dupa care solutia II la 1/2h,iar dupa uscare timp de 24-48h,se repeta operatiile anterioare pina la realizarea consumului specific; apoi se aplica vopseaua de acoperire in doua straturi,in conditii normale,pentru aplicarea vopselelor pe baza de ulei; - solutie ignifuga care nu decoloreaza lemnul IGNIFUG FC pe baza de substante ignifuge fingiciale si solventi; ignifugarea se realizeaza prin imersie de scurta durata,aplicare cu pensula sau pulberizare; - produsul insectofungicid si ignifug lavabil EVINIT pe baza de sulfat de cupru,acid boric si bicromat de sodiu solutie apoasa se aplica numai pentru lemn,cu exceptia stejarului si a altor specii neignifugabile. 2) Pentru tratamente prin impregnare in instalatii speciale,folosind procedeele bailor simple si duble (calde-reci) sau procedeele vid-presiune,vid-presiune atmosfera si vid presiune atmosferica-vid,se utilizeaza,potrivit STAS 9302/1,2 si 3,81,produsele IGNIFUG FC si EVINIT; utilizarea materialelor din lemn ignifugat se face dupa uscare. 3) Suprafatele ignifugate pot fi acoperite cu vopsea de baza de ulei,emailuri alchidice sau cu vopsea VINAROM. 4) La elementele ignifugate inainte de a fi puse in opera,se face rectificarea eventualelor deteriori ale suprafetelor,dupa montajul materialelor. Receptionarea,controlul si eficienta ignifugarii: - receptionarea lucrarilor de ignifugare se face pe baza rezultatelor obtinute in urma incercarilor efectuate in laboratoare autorizate (Centrul de studii si experimentari pentru prevenirea si stingerea incendiilor din Comandamentul de Pompieri sau Statia de cercetari la foc din cadrul INCERC),in conditiile STAS 652=74,iar la cererea beneficiarului si conform STAS 7248-81,emitindu-se buletine de incercare; - pregatirea epruvetelor pentru incercari se executa sub supravegherea beneficiarului lucrarii,concomitent si in aceleasi conditii cu cele utilizate in obiectul de constructie,numarul lor stabilindu-se in functie de suprafata ignifugata si intervalul de timp la care urmeaza sa se faca incercari de verificare.Pastrarea epruvetelor se face in aceleasi conditii ca si lucrarea ignifugata. - epruvetele dreptunghiulare (40x15cm) trimise la laborator (cel putin 3) se ambaleaza,sigileaza si eticheteaza precizind produsul inginifug,cantitatea,consumul

specific pe unitatea de suprafata sau volum data aplicarii,modul de aplicare,numarul de straturi si unitatea care a executat lucrarea; epruvetele sunt insotite de procesul verbal de receptie provizorie; - eficacitatea ignifugarii in laborator se apreciaza prin conditiile de admisibilitate,constind in: pierderea de masa maximum 30-35%,functie de natura si grosimea materialului; clasele maxime de propagare a flacarilor la suprafata si de combustibilitate,functie de natura produsului ignifug si forma materialului (tabelul XIV.5.2.1); Clasele de propagare a flacarilor la suprafata Forma materialului I.107-1 IGNIFUG FC EVINIT si DIASIL Lemn masiv PII-C2 PAL de interior PII-C2 PAL si PFL poros PIII-C2 PAL de exterior PIV-C2 Placaj PV-C3 Lemn usor impregnabil PIII-C2 PIII-C2 Lemn greu impregnabil PIII-C2 - eficacitatea efectiva a lemnului si materialelor de baza de lemn utilizate in constructii este de: 3 ani pentru ignifugarea de suprafata,functie insa de conditiile de mediu; 15 ani pentru ignifugarea prin impregnare,in raport cu conditiile de utilizare a materialelor. 5.3. IGNIFUGAREA MATERIALELOR TEXTILE Produsele utilizate si pregatirea lor pentru aplicare: 1) Produsul ignifug textil,pe baza de borax tehnic (componenta A),acid boric (componenta B) si fosfat dinamoniu (componenta C) livrate in proportie de amestec (14:14:2 parti in greutate).Inainte de aplicare,30 kg de produse A+B+C se dizolva in 170 l apa calda (50-50C),realizind o solutie cu concentratie de 15%. 2) Produsul ignifug textile D,pe baza de uree si fosfat de diamoniu,compus dintro parte solida si una lichida.Partea solida (44 kg) se dizolva la rece in 100 l apa,se filtreaza apoi se adauga partea lichida (22 l),dupa care se agita bine. 3) Produsul FOSCARB,constind intr-un amestec de compusi pe baza de fosfor si azot.Se prepara prin dizolvarea a 15 kg FOSCARB in 85 kg apa in filtrare. Dupa preparare,la toate solutiile se verifica pH-ul si dupa caz se neutralizeaza cu amoniac. Domeniile de aplicare: 1) Produsele ignifug textil si ignifug textile D se utilizeaza la fibrele celulozice si tesaturile din fibre celulozice. 2) Produsul FOSCARB se poate folosi pentru ignifugarea materialelor din fibre celulozice in amestec cu maximum 50% fibre sintetice. 3) Produsele ignifug textil si FOSCARB se aplica pe toate tipurile de tesaturi,inclusive pe plusuri si catifele,pe care nu se aplica produsul ignifug textile D.

4) Produsele ignifug textile D si FOSCARB,fiind lavabile,nu se aplica pe materiale folosite in locuri cu umiditate marita (peste 70%). Tehnologiile de aplicare: 1) Fulardarea (impregnare cu foaia intinsa),stoarcerea prin valturi si uscarea este procedeul cel mai eficient. 2) Pulverizarea cu aparate tip Vermorel,Calimax ori instalatii mobile deservite de compresoare de aer si uscare lenta in aer liber (24-48 ore),pentru tesaturile care nu se pot demonta pentru a fi fulardate. 3) Imersarea (numai pentru produsul FOSCARB). Conditiile de impregnare: - spalarea prealabila a tesaturilor si curatirea de praf; - tesaturile de tip plus si catifea tratate prin pulverizare nu trebuie sa fie apretate partea neplusata; - omogenizarea solutiilor de produse ignifuge inainte de folosire; - patrunderea rapida a produselor in materiale ignifugate; - respectarea consumurilor specifice stabilite; - tratament uniform (pe suprafata si in profunzime); - neschimbarea aspectului materialelor ignifugate. Receptionarea,controlul si eficienta ignifugarii: - receptionarea lucrarilor de ignifugare se face de catre beneficiar prin organele tehnice,pe baza rezultatelor incercarilor efectuate in laboratoarele autorizate (Centrul de studii si experimentari pentru prevenirea si stingerea incendiilor din Comandamentul Pompierilor si Statia de Cercetare la foc din cadru INCERC),care emite buletine de incercare conform stas 8025-84; - epruvetele (3-4 buc) cu dimensiuni de 25x30 cm se decupeaza din materialul ignifugat sau se trateaza concomitent in aceleasi conditii.Se ambaleaza in hirtie,se sigileaza si se eticheteaza (mentionind produsul ignifug folosit,intreprinderea producatoare,data ignifugarii,metoda impregarii,unitatea care a executat lucrarea si consumul specific realizat); - eficacitatea ignifugarii se determina conform STAS 8025-84,STAS 9155-73 si STAS 11357-90,si se apreciaza prin: clasa de combustibilitate maxima,care trebuie sa fie C2 pentru toate cele 3 produse ignifuge; gradele de eficacitate ale igniugarii,care sunt cuprinse intre gradele IV si VII pentru produsele ignifug textil si igniug textil D, precum si intre gradele VI-VII pentru FOSCARB. Gradele de eficacitate,conform STAS 9155-73,sunt aratate in tabelul XIV.5.3.1 Gradele de eficacitate ale ignifugarii Gradul de eficacitate a I II III IV V VI VII ignifugarii Timpul maxim de propagare 1 1 1 2 2 2 3 a flacarii [s] Timpul maxim de sustinere 1 2 2 3 3 3 4 a incandescentei [s] Lungimea maxima a zonei 140 100 90 75 60 40 25 carbonizate in [mm]

La tesaturile pulsate se admite propagarea flacarii timp de maximum 25 s insa numai pe suprafata plusata. La tesaturile pentru stofa de mobile se admite ca timpul de mentinere a incandescentei sa fie de maximum 45 s. Combustibilitatea materialelor plastice 1.PARAMETRII PERICOLULUI DE INCENDIU Punctul de incepere a degajarii gazelor:temperatura la care incepe degajarea gazelor combustibile.Tipurile noi de materiale plastice de natura organica,la temperatura de peste 150C sufera un process de disociere termica. Temperatura de autoaprindere: temperatura la care se produce oxidarea materialului sau a gazelor si este destul de ridicata pentru unele materiale plastice (peste 300C). Punctul de inmuiere corespunde temperaturaii limita de folosire,fara ca materialul sa se dregadeze sau sa se deformeze. Punctul de topire indica contributia materialului la dezvoltarea arderii.In raport cu punctul de topire se defineste si reactia materialului fata de foc. Punctul de picurare corespunde momentului inceperii picurarii particulelor din material plastic si care contribuie la propagarea flacarilor.O parte dintre materialele plastice picura la temperaturi relativ scazute,unele chiar si la 80C; picaturile ard in timpul caderii,putind provoca oamenilor arsuri grave si dureroase.Trebuie avut in vedere modul de picurare,adica marimea si starea picaturilor (caderea continua sau cu intermitenta) daca ard sau nu in cadere. Viteza de ardere depinde de gradul de combustibilitate al materialului. Degajarile de fum,de gaze si vapori combustibili si toxici. Rezistenta de aprindere depinde de natura materialelor plastice si plastifiantilor,a umpluturii,de grosimea si pozitia lor,de gradul de conductibilitate termica,de coeficientul si de rezistenta propri-zisa la ardere. Gradul de combustibilitate constituie cel mai principal parametru in alegerea si utilizarea materialelor plastice in diferite scopuri. Tendinta pe plan mondial este de a fabrica cit mai multe tipuri de materiale plastice cu o rezistenta de aprindere cit mai ridicata,lucru ce se poate realiza prin: - incorporarea de adaosuri materiale; - incorporarea elementelor inhibatoare si antioxidante (oxid de antimoniu) sau anorganice (cloriti); - adaugarea de plastifianti pe baza de fosfat,fibre de stilca,de azbest,saruri sau compusi halogenati; - aplicarea pe un suport incombustibil (fibre de sticla a materialelor) plastice; - aplicarea unui material filmogen mai rezistent decit suportul plastic insasi. 2. CARACTERISTICILE DE ARDERE A PRINCIPALELOR MATERIALE PLASTICE Pe baza unor rezultate dn experimentari s-au obtinut citeva din caracteristicile de ardere ale materialelor plastice,continute in tabelul XV.2.1.

Caracteristicile de ardere (combustibilitatea) a principalelor materiale plastice fabricate si prelucrate in tara Denumirea Comportar Temperatu materialulu ea ra i la 75C minima la care se aprinde si arde cu flacara [C] 0 1 2 Polictilena Arde total 300 Polipropile na Polistiren Policlorura de vinil Arde total 350 Puterea calorifica [kcal/kg] Comportarea la temperatura de 25C prin introducerea in flacara de gaze.Produs e de ardere 4 Se aprinde si arde indepen -dent Se aprinde si arde indepen -dent ;CO;CO2 Se aprinde si arde violent ;CO;CO2 Se aprinde dar se autostinge la scoaterea din flacara HCI;CO;CO
2

Clasificare Tempera a t--ura materialelo maxima r de utilizare [C] 5 Combustib il Combustib il Combustib il Combustib il 6 120 140

3 10800 10100

Arde total

300 550

9540 4870

90 100

Arde cu fla cara intermi Tenta gazeificind u-se total Politetraflu Se or-etilina gazeifica repede fara arde cu flacara Cauciuc Arde total natural cauciuc sintetic CAROM (1500,1712 ) Polimetacrilat Arde total

560

3500

Se aprinde si Combustib arde il independent Se aprinde si Combustib arde il indepenDent Se aprinde si Combustib arde il independent Se aprinde si combustibi arde l independent

260

320

10500

95 (vulcani zat) 95 (vulcani zat) 90

300

11000

Arde total

350

3750

Poliamida

Arde total

350

9130

Policarbon ati

Arde total

350

0150

Poliesteri Poliuretan

Arde total Arde total

325 350

6330 6400

Se aprinde si arde independent ;CO;CO2; amoniac Se aprinde greu;slabe ten-dinte de autostingere Se aprinde independent; CO;CO2; Se aprinde si arde independent;CO;CO
2

Combustib il

120-126

Combustib il

120

Combustib il Combustib il

150 150

Rasini fenol formaldehi dice Rasini ureoformaldehi dice Rasina siliconica

Arde total

500

5200

Arde total

500

2760

Se aprinde si Combustib arde il indepen-dent ;CO;CO2 si acid formic Se aprinde Combustib greu;tendinte il reduse de autostingere Nu se aprinde,nu arde cu flacara Incombusti bil (neinflama bila)

150

120

Nu se aprinde

300-500

In functie de natura substantelor stingatoare avem: - instalatii cu apa: hidranti (interiori,exteriori),spinkere,drencere si cu apa pulverizata; - instalatii cu spuma: chimica,mecanica si cu apa usoara; - instalatii cu gaze inerte: dioxid de carbon si azot; - instalatii cu pulberi: Florex si pulberi speciale; - instalatii cu abur; - instalatii cu haloni. In functie de modul de realizare si de functionare avem: - instalatii fixe: automate si manuale; - instalatii semifixe; - instalatii mobile.

2. INSTALATII DE HIDRANTI Scopurile instalatiei: limitarea si localizarea incendiilor; stingerea incendiilor; racirea constructiilor,instalatiilor si bunurilor; protectia personalului care actioneaza la temperaturi ridicate. Tipul de instalatii: hidrantii interiori cu apa si spuma; hidranti exteriori cu apa si spuma. Sisteme si elemente componente (tabelul XVI.2.1); 1) Hidrantii interiori: retea de conducte cu apa cu racorduri fixe si robinet de inchidere deschidere; furtun de refulare; teava de refulare apa; dispozitiv de producerea spumei cu recipient de spumant si teava de spuma; cutie de hidrant,cu iluminator de siguranta. 2) Hidranti exteriori: retea de conducte de alimentare cu apa pe care sunt montati hidrantii subterani sau de suprafata; hidrantii portativ; furtun de refulare; tevi de refulare apa; dispozitiv de producerea spumei cu recipient de spumant si teava de spuma. Nr. crt. 0 1 2 3 4 5 6 Caracteristicile principale ale elementelor componente Elementul Tipul Caracteristicile principale 1 2 3 Hidrant interior C Dn50 mm,Pn10bar pentru cladiri Hidrant de suprafata C Dn 80,Pmax10bar Pn10 B Hidrant subteran Pn10 Dn10mm,Pmax10bar pentru Guri de evacuare 2 buc,tip A tun de stins incendii (B) Hidrant subteran B Dn65 mm.Robinet cu sertar pentru A Dn100 mm.Robinet cu sertar schele petroliere Hidrant subteran Pn10 Dn65mm,Dn100mm,Pmax10ba r Hidrant de suprafata Dn100 5 guri de evacuare(1A,2C si Pn16 Dn150 2D), Pmax 16bar 6 guri de evacuare(2A,RC si 2D), Pmax16bar Hidrant portativ Pmax A;B; 10bar: C 1 gura de evacuare tip A,B -cu cot simplu B sau C -cu robinet A;B; 2 guri de evacuare tip B - cu cot dublu C 2 guri de evacuare tip A,B sau C Furtun de refulare A Dinterior 111mm, Pincercare 20 bar din B Dinterior 76mm, Pincercare 25 bar poliester C Dinterior 53mm, Pincercare 20 bar cauciucat,cu D Dinterior 26mm, Pincercare 20 bar

lungime de +0,5 m 9 Tevi de refulare apa: - de mina simpla - de mina simpla - cu robinet si perdea de protectie - cu robinet si perdea de protectie - cu pulverizator - pentru dispersia apei

34 36 B C C C A-14 B si C

Dinterior 34mm, Pincercare 20 bar Dinterior 63 mm, Pincercare 25 bar ajutaj 12,14,16 si 18mm ajutaj 8,10,12,14,16 si 18 mm ajutaj 8,10 si 12mm sau 14,16 si 18 mm ajutaj de 12,16 si 20 mm ajutaj de 14 mm.Se monteaza in locul celorlalte ajutaje Marimea fante de 5 si 3 mm. Debit de apa 1200 si 600 l/min Lungimea sectorului circular de protectie a apei 32 si 20 ml Inaltimea sectorului circular al apei de 10 si 6 m Debit de apa 38 l/min,spumant 1 l/min si spuma 2,7m3/min Presiunea de lucru 3bar,Ljet 3-4m Debitul de solutie 250-280 l/min si de spuma 15-20 m3 min Presiunea de lucru 3-5 bar Ljet 8-12 m Debit aspirat 130 l/min Presiunea apei la intrarea tip C 7-11 bar Presiunea la iesirea tip B 1,5-2bar 1 intrare tip B si 2 iesiri tip C 1 intrare tip b si 2 iesiri tip C 2 intrati tip B si 1 iesire tip A

10

Tevi generatoare de spuma -mecanica medie,pentru hidrantii interiori -mecanica medie,pentru hidrantii exteriori

TGSM-3 TGSM-20

11

Ejector pentru ape mici

12 13

Distribuitor Colector

B-2C B-2BC 2B-A

3. INSTALATII DE SPRINKLERE

Scopurile instalatiei: detectarea automata a inceputurilor de incendiu; stingerea automata a inceputurilor de incendiu; semnalizarea automata a inceputurilor de incendiu. Tipurile de instalatii: apa-apa,apa-aer. Sisteme,aparate si elemente componente: sistemul de alimentare cu apa; aparatul de control si semnalizare (ACS) sau statia de centrala a instalatiei; compresoare de aer pentru tipul apa-aer; retele de conducte pentru distributia apei,ramificate sau inelare,capete sprinkler (duzele de refulare); Descrierea componentelor specifice instalatiei sprinkler 1) Aparatul de control si semnalizare (ACS) are rolul de a mentine sub presiune constanta retelelor de conducte prin distributia apei,de a permite controlul starii de functionare si de semnalizare a declansarii. Instalatia de tip sprinkler este formata din: sistem de alimentare cu apa,aparat de control si semnalizare,conducte de distributie,sprinklere,robinet cu clapeta de retinere,robineti de aerisire,manometre,racord fix pentru pompe mobile si robinet principal de inchidere. Caracteristicile aparatului de control si semnalizare ACS (statii centrale) pentru instalatiile automate de stins incendii tip sprikler fabricate in Romania sunt aratate in tabelul XVI.3.1 Caracteristicile aparatelor de control si semnalizare Caracteristica Diametrul nominal Presiunea nominala Intervalul presiunilor de lucru a apei Intervalul presiunilor de lucru a aerului Temperatura de lucru Volumul maxim al retelei sprinkler deservita de ACS Pozitia de montaj Tensiunea de alimentare cofret Gradul de protectie Masa UM [mm] [bar] [bar] [bar] [C] [1] [V] [kg] ACS tip apaaer 150 10 3-10 1,5-2,5 +4...+40 2000-3000 Verticala 220 I P-321 445 ACS tip apa-apa 150 10 3-10 +4...+40 2000 Verticala 220 IP-321 291

2) Aparatul diferential se monteaza la instalatiile sprinkler tip apa-aer,care protejeaza medii cu temperaturi sub +4C,deasupra aparatului de control si semnalizare.El este format din: supapa dubla,tija de fixare,clichet,opritor,capac de vizitare,corpul aparatului,capacul aparatului,orificiu pentru manomentru,miner,flansa pentru racordare,conducte de distributie,flansa pentru racordare la ACS,orificiu pentru racordare accelerator si camera de aer la presiune atmosferica. Supapa dubla are rolul de a separa zona de aer din amonte de zona de apa din aval a instalatiei,partea superioara avind o suprafata de aproximativ 8 ori mai mare ca a celei inferioare.In practica,pentru siguranta,presiunea aerului comprimat este de aproximativ 4 ori mai mica decit presiunea maxima a apei de alimentare.Clichetul,prin intermediul opritorului asigura mentinerea ridicata (deschisa) a supapei pe timpul functionarii.

3) Acceleratorul se monteaza la instalatiile cu un volum mare al retelelor de conducte de distributie (peste 2000 l) pentru evacuarea rapida a aerului si se compune din: orificiu pentru racordare conducte distributie,camera superioara de aer,camera de aer,contragreutate,ventil de arc,scaunul ventilului,orificiu pentru racordare aparat diferential,plonjer,membrana,robinet,orificiu calibrat,bucsa filetata,robint de verificare a acceleratorului si orificiu calibrat. 4) Capetele sprinkler sunt dispozitive care au rolul de a detecta incendiul si de a refula apa sub forma pulverizata pentru localizarea si stingerea acestuia. In general,un cap sprinkler se compune din: - corpul sprinkler,prevazut cu filet la exterior pentru montarea in conductele de distributie si un ajutaj (duza) pentru refularea apei.Pe corpun sprinklerului sunt fixate celelalte elemente componente; -deflectorul (rozeta) are rolul de a dispersa in picaturi jetul de apa care iese din ajutaj; in functie de scopul urmarit (localizarea sau stingerea) se alege forma si dimensiunile deflectorului; - elementul de declansare are rolul de a ceda la temperatura stabilita si de a elibera dispozitivul de inchidere.Este fixat intre cadrul (bratele) corpului sprinkler-ului si ventiul opturator. Elementele de declansare,de regula,constau din : - sistemul de pirghii solidarizate intre ele cu aliaje sau compozitii usor vizibile; - fiola de sticla umpluta cu un lichid care are temperatura de congelare joasa,calduta specifica mica si dilatare volumetrica mare la temperaturi ridicate,precum si cu putin aer; - dispozitivul de inchidere,care este de fapt un ventil presat de catre elementul de declansare pe scaunul de etansare al orificiului de refulare a apei. Caracteristicile spriklerelor fabricate in Romania (tip INOX) sunt aratate in tabelul XVI.3.2. Verificarea caracteristicilor hidraulice ale capetele sprinkler: debitele de apa dispersate,caracteristicile geometrice a jetului de apa si uniformitatea intensitatii de stropire cu apa se face conform STAS 9576/1-74. Caracteristica Caracteristicile spriklerelor fabricate in Romania UM Sprinklere cu rozeta speciala 1 Temperatura de declansare Diametrul ajutajului de trecere a apei Debitul la presiunea de 2 bar Presiunea de lucru Filetul de montaj Distanta de montaj fata de 2 [C] [mm] [1/s] [bar] [tol] [cm] 3 72; 93; 141 ; 182 10,5; 12,5 1,6; 2,2 1-2 8-40 cu rozeta plana 4 72; 93 141; 182 10,5 12,5 1,6; 2,2 1-2 1/2 8-40 cu rozeta normala 5 72; 93 141; 182 10,5 12,5 1,6; 2,2 1-2 1/2 8-40

tavanul continuu Pozitia de montaj

Cu capul in jos (ex.magazine)

Cu capul in sus

Cu capul in sus

Intre temperaturile de declansare ale capetelor sprinkler tip INOX si temperatura mediului ambiant in care se monteaza sprinklerele,trebuie sa se asigure corelarea,conform tabelului XVI.3.3. 5) conductele de distributie au rolul de a alimenta cu apa capetele sprinkler montate pe aceastea.Ele sunt realizate din teava de otel sudata,cu diametrul in scadere de la ACS (12,5mm). Corelarea intre capetele sprinklerelor si temperatura Treapta temperaturii UM Temperatura mediului ambiant de declansare in care se poate monta sprinklerul Minima1) Maxima 72 [C] (-5) +5 38 93 [C] (-5) +5 60 141 [C] +5 100 182 [C] +5 140
1)

Temperatura minima de -5C (din paranteza) este specifica instalatiilor tip apa-

aer. cu panta 2-5%0 si sunt prevazute la capetele cele mai inalte cu robinete de aerisire si manometre. 6) Racordurile montate in aval de ACS cu ventil de retinere permit in cazul nefunctionarii sistemului de alimentare,cuplarea masinilor (pompelor) mobile pentru a asigura continuitatea alimentarii cu apa a instalatiei.Racordurile pot fi de tip A sau B,numarul lor stabilindu-se in functie de debitul de calcul al instalatiei,considerindu-se un debit de 15 l/s pentru fiecare racord. Functionarea instalatiilor cu sprinkler.La izbucnirea unui inceput de incendiu sau incendiu,gazele fierbinti se ridica,se acumuleaza si incalzesc volumul de aer de sub planseu (sau plafon) care inconjoara capul sprinkler si la atingerea nivelului de temperatura stabilit elementul de declansare cedeaza,iar dispozitivul de inchidere este aruncat de presiunea de apa (sau de aer) din reteaua de conducte. Instalatia de sprinklere cu aparat diferential poate functiona atit in varianta apa-aer (cind temperatura mediului protejat este sub +4C),cit si in varianta apa-apa (cind temperatura mediului protejat este de peste +4C). Eficienta instalatiilor sprinkler.Din stundiile privind eficienta instalatiilor sprinkler rezulta ca 60 si 75% din incendiile si inceputurile de incedii izbucnite in zonele protejate cu aceste instalatii au fost declansate 1 si 5 capete sprinkler,la 10-15% din evenimente au actionat intre 6-10 capete,iar in 10-15% din cazuri au intrat in functiune intre 11 si 30 capete. 4. INSTALATII DE DRENCERE Scopurile instlatiei: - stingerea incendiilor cu apa dispersata in incaperi cu pericol ridicat de incendiu,in care alte sisteme de stingere nu sunt eficiente sau adecvate;

- limitarea si localizarea incendiilor prin realizarea unor perdele de apa cu care se protejeaza golurile (usi,ferestre,scari rulante etc.) din elementele de compartimentare impotriva incendiilor; - racirea suprafetelor bunurilor ce pot fi afectate de caldura in caz de incendiu,prin stropirea sau acoperirea cu apa. Tipuri de instalatii: automate si manuale. Sisteme,aparate si elemente componente: - sistemul de alimentare cu apa; - robinet de actionare a instalatiei; - retele de distributie a apei cu robinet de drenare (golire); - capete drencer. Drenele sunt asemanatoare spriklerelor,cu deosebireaca nu au elementul de detectare si declansare,fapt pentru care sunt numite si spriklere deschise. Capetele drencer pot avea deflectoare (rozete) drepte,cu marginea zimtata,concava,conice si in alte forme,montate inclinat sau drept,in raport cu scopurile urmarite (stingere,localizare,racire).Ele se amplaseaza pe retele la intervale de maximum 2,5 m si se sectorizeaza,de regula,in grupe de maximum 72 capete de stingere,deservite de la un singur robinet de actionare. (tabelul XVI.4.1) Tipul drencerului Drencer cu rozeta normala Tipuri de drencere Caracteristicile principale Diametrul ajutajului 10,5 si 12,5 mm Debitul la 2 bar 1,6 si 2,3 l/s Presiunea de lucru 1 2 bar Filetul de montaj `` Diametrul ajutajului 12,5 mm Debitul la 2 bar 1,95 l/s Presiunea de lucru 1 2 bar Dimensiunile perdelei la inaltimea de montaj de 4m: lungimea 10 m si latimea 8 m Filetul de montaj ``

Drencer perdea

5. INSTALATII DE APA PULVERIZATA Scopurile instalatiilor: - stingerea incendiilor; - limitarea propagarii incendiilor (stropire,racire); - degajarea spatiilor incendiate prin spalarea atmosferei; - prevenirea incendiilor prin stropirea si diluarea scaparilor (scurgerilor) de lichide si gaze inflamabile din instalatii,utilaje si rezervoare. Tipuri de instalatii: automate si manuale. Sisteme si elemente componente - sistem de alimentare cu apa; - conducta distribuitor cu racorduri pentru alimentare de la masini mobile si manometre;

- retele de conducte de distributie cu vane de actionare (interventie) linga distribuitor; - capete de pulverizare (tabelul XVI.5.1) Caracteristica Presiunea medie de lucru Debitul la presiunea medie de lucru de (4 bar) Diametrul orificiului de pulverizare in executie curenta Unghiul conului de apa Tipuri de capete de pulverizare Pluvia ER 7 4 bar 4 bar 0,8; 1; 1,2; 0,568 l/s 2; 2,6 l/s 12 mm 7 mm 80 CEM -1 4 bar 1,1 l/s 09,5 mm 120

Schema de functionare a instalatiilor de apa pulverizata este asemanatoare cu cea a instalatiilor drencer.Intre sursa de apa si distribuitor,pina la vana sau electrovana de actionare (interventie) instalatia este plina cu apa,iar in continuare retelele de distributie pina la capetele de pulverizare sunt goale.Dupa detectarea (observarea) incendiului vana (electrovana) de actionare se deschide si apa este debitata pe conducte si refulata prin capetele de pulverizare. 6.INSTALATII DE SPUMA Scopurile instalatiei: - stingerea incendiilor de produse petroliere si alte lichide combustibile; - protectia cu spuma sub forma de perna a rezervoarelor lichide combustibile din apropierea incendiului. Tipuri de instalatii: 1) Dupa natura spumantului: - cu spuma chimica; - cu spuma mecanica cu coeficient; redus de infoiere (6-8) pentru spuma grea; mediu de infoiere (20-200) pentru spuma medie; mare de infoiere (200-1000) pentru spuma usoara; - cu apa usoara (light water): pentru hidrocarburi obisnuite; pentru produse polare. 2) Dupa modul de executie (constructie): fixe; semifixe; mobile. Sisteme,aparate si dispozitive componente: - sistem de alimentare cu apa; - sistem de alimentare cu spumant; - aparate si dispozitive de dozare-amestecare (generatoare); - retele de conducte de transport si distributie; - capete de debitare a spumei (camere de spuma cu deversoare,tevi de spuma). Pentru spatiile inchise protejate cu instalatii de spuma,dupa caz,se prevad: - instalatiile de detectare si semnalizare a incendiului si de declansare automata a instalatiei de spuma;

- dispozitive de actionare a usilor,ferestrelor,ventilatiilor,trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti; - dispozitive de avertizare si temporizare. Caracteristicile aparatelor,dispozitivelor si accesorilor de producere a spumei sunt aratate in tabelul XVI.6.1 Caracteristicile principale ale aparatelor,dispozitivelor si accesoriilor de producere a spumei Nrt. crt. 0 1 Aparate,dispozitive si accesorii 1 Generator de spuma chimica pentru instalatii fixe,semifixe si mobile Caracteristicile principale 2 Presiune de lucru 6-8 bar Debit minim de spuma 3000 l/min Consum de apa la 8 bar 475 l/min Consum de praf unic tip II la 8 bar 60-63 kg Dimensiuni: 830x690x460 mm Masa 40 kg Presiune de lucru 6-8 bar Debit minim de spuma 5000 l/min Consum de apa medie 1000 l/min Consum mediu de spumogen praf 60 kg/min Dimensiuni: 680x450x300 mm Masa 35 kg Tipodimensiuni: 200 si 400 CP Debite: 200 si 400 l/min Intervalul presiunilor de lucru 3,5-7 bar Coeficient de infoiere 7-8 Lungimea (A): 575 si 750 mm Masa 9,8 si 11 kg Tipodimensiuni:400CF;800 si 1600 CF Debite:400; 800 so 1600 l/min Lungimea (A):1010; 1105 si 1215 mm Masa:45; 64 si 91 kg

Generator de spuma mecanica pentru instalatii fixe,semifixe si mobile

Generator de spuma aeromecanica pentru rezervoare cu capac plutitor tip GSA

Generator de spuma mecanica,pentru rezervoare cu capac fix tip GSA

Dozator automat de spumant in apam,tip DSA

10

11

Tipodimensiuni 3 Debit minim de apa:1000 ; 1200 si 1600 l/min debit maxim de apa: 10000,12000 si 16000 l/min Dozaj spumant 5% Presiune de lucru 12 bar Diamentrul conductei de apa: 250 si 300 mm Diametrul conductei de spumant:65;80 si 100 mm Masa: 153;154;159 kg Amestecator de linie pentru Tipodimensiuni 3 spuma Debit de apa 400;800 si aeromecanica 1600 l/min Presiune de lucru 6,5-14 bar Dozaj de spumant in apa 6+1% Masa: 153; 154 si 159 kg Amestecator de linie pentru Tipodimensiuni: 2 (B si C) spuma mecanica Debit de spuma: 5000 si 2500 l/min Presiunea de lucru 7-9 si 5-7 bar Debit de apa: 475 si 237 l/min Masa 3,8 Teava generatoare de spuma Tipodimensiuni 2 (B si C) Debit de spuma: 5000 si 2500 l/min Consum de apa 390 si 216 l/min Presiunea nominala 8 si 6 bar Masa: 7,2 si 3,1 kg Prelungitor teava Lungime 3 m generatoare de spuma Racord B pentru teava de 5000 l/min Masa 32 kg Tub de cauciuc pentru Racorduri tip D aspiratie Lungimi: 3 si 4 m Diametrul interior 25 mm Masa (fara racorduri) 1,25 kg/m Deversor de spuma chimica Tipodimensiuni: 80; 100 si 150 mm Marimea deflectorului (l1):

197; 248 so 356 mm unghiul deflectorului 30 diametrul tevii: 89; 114 si 168 mm diametrul flansei de montaj: 270; 300 si 356 mm Masa: 8; 10 ; 12 kg. Generatorul de spuma chimica are rolul de a doza praful unic si a-l solubiliza in apa.Functioneaza pe principiul ejectiei.Se compune din: 1) Cutia metaluca prevazuta cu capac,minere laterale si rama suport 2) Camera de praf cu capacitate de 31,5 l de forma unei pilnii cu sita. 3) Corpul generatorului avind peretele posterior o duza de antrenare a prafului,iar la partea inferioara un ejector comopus din ajutajul convergent de inalta presiune,cu orificiul de 16 mm. pentru intrarea apei,camera de aspiratie,difuzorul de joasa presiune si camera de amestec cu sectiunea variabila (covergenta-divergenta),alcatuind impreuna un dispozitiv de forma speciala. 4) Racordul de intrare a apei prevazut cu flanse Dn45 pentru instalatiile fixe sau cu racord tip C pentru cele mobile. 5) Robinetul cu ventil montat pe racordul de intrare a apei. 6) Racordul de iesire a solutiei spumante prevazut cu flanse Dn64 pentru instalatii fixe si racord fix tip B pentru cele mobile 7) Ventilul de retinere cu bila si gratar,montat inaintea racordului de iesire care asigura sensul unic al curgerii solutiei. Generatorul de spuma mecanica are o constructie asemanatoare cu generatorul de spuma chimica: 1) Corpul generatorului fixat pe un suport cu racordul de intrare tip C si racordul de iesire tip B. 2) P ilnia metalica pentru praf 3) Conducta de apa cu duza de antrenare a prafului ce pleaca dupa racordul tip C si intra in pilnie pe care sunt montati un manometru si un robinet. 4) Supapa de inchidere actionata printr-o tija cu roata de mina. 5) Camera de aspiratie,camera de amestec avind forma de ajutaj covergentdivergent. 6) Ventilul de retinere cu bila montat inaintea racordului tip B . generatoarele de spuma usoara se compun in principiu din: ventilator axial,mecanism de actionare electromotor,motor cu ardere interna sau turbina hidraulica,plasa pentru generarea spumei,conducta cu solutie spumanta avind duza de pulverizare. Generatoarele cu spuma mecanica (GSA) pentru rezervoare cu capac fix (CF) au o camera de amestec cilindrica cu volum diferit,functie de debitul acestora,iar la cele pentru rezervoare cu capac plutitor (CP) camera de amestec este formata din volumul interior al tevilor de intrare si iesire racordate printr-un segment tronconic.La ambele tipuri,aerul din exterior este absorbit la intrarea solutiei in camera de spumare,prin orificiile sau fantele dispuse circular; camerele de spumare si deversorul au si rolul de a maturiza spuma,de a-i reduce energia cinetica si de a dirija spuma lin pe peretele rezervorului.Blindele de etansare au rolul de a impiedica patrunderea vaporilor inflamabili in reteaua instalatiei de spuma.

Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei la instalatiile fixe Varianta 1: sistem de alimentare cu apa de inalta presiune + sistem de introducere in conducta de apa a spumantului din rezervor prin pompa si dozator automatconducta orizontala de liniecoloana de spuma+camera de spumare cu blinda si deversor sau tun fix de spuma. Varianta 2: conducta de alimentare cu apa + depozit de spumant (in rezervoare,butoaie sau bidoane) conducta distribuitor conducta orizontala de linie coloana de spuma camera de spumare cu blinda si deversor sau tun fix de spuma. Varianta 3: conducta de alimentare cu apa tun fix de spuma + spumant (aspirat prin tub tip D din ambalaje sau cisterne). Varianta 4: conducta de alimentare cu apa amestecator de linie fix + spumant (in rezervor sau ambalaje) conducta orizontala de linie coloana de spuma + camera de spumare cu blida si deversor. Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei la instalatiile semifixe: Varianta 1: autopompa cisterna (sau motopompa + sursa de apa),linie de furtun de refulare cu apa tip C generator de spuma mobil + spumant (in ambalaje) linie de furtun de racordare tip B conducta de linie cu diametru 3`` camera de spumare cu deversor. Varianta 2: autopompa cisterna (sau motopompa,cisterna de apa) linie de furtun tun fix de spuma + spumogen (aspirat prin furtun tip D din ambalaje sau cisterna). Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei in instalatiile mobile: Varianta 1: autospeciala de lucru cu spuma sau autopompa cisterna avind generator de spuma si spumant linie de furtun de refulare teava generatoare de spuma,dupa caz cu prelungitor. Varianta 2: autopompa cisterna (fara generator de spuma) sau motopompa + sursa de apa linie de furtun amestecator de linie mobil + spumant absorbit prin furtun tip D din ambalaje linie de furtun de refulare teava generatoare de spuma,dupa caz cu prelungitor. Varianta 3: autopompa cisterna (fara generator de spuma) sau motopompa + sursa de apa linie de furtun generator mobil de spuma linie de furtun de refulare teava generatoare de spuma,dupa caz cu prelungitor. Varianta 4: autopompa cisterna sau motopompa + sursa de apa linie de furtun tun mobil (remorcabil) de spuma + spumant absorbit prin furtun tip D din ambalaje ori cisterna. Varianta 5: autopompa cisterna (autotun) sau motopompa + sursa de apa linie de furtun generator de spuma usoara (moto,electro ori hidro) + spumant.

7. INSTALATII CU GAZE INERTE Scopurile instalatiei: - stingerea incendiilor; - inertizarea mediului si limitarea evaporarii substantelor inflamabile; - racirea mediului si materialelor;

Tipurile de instalatii: 1) Functie de natura gazului: cu dioxid de carbon si azot. 2) Functie de presiune: de joasa presiune si inalta presiune. 3) Functie de modul de punere in functiune: automata (deservita de o instalatie automata de detectare si actionare in caz de incendiu) si manuala. Sisteme si elemente componente: - sistem de alimentare cu gaze inerte; - retele de conducte de transport si distributie; - dispozitiv de punere in functiune; - duze de refulare; - echipament pentru inchiderea buteliilor,supravegherea instalatiei si semnalizarea intrarii in functiune. Descrierea instalatiei.Retelele de conducte de transport si distributie trebuie sa reziste la temperaturi scazute si la presiunile maxime de lucru,fara a suferi deformari.Imbinarile se fac,de regula,prin fitinguri sau flanse. Dispozitivul mecanic de punere in functiune trebuie sa fie capabil sa deschida simultan toate recipientele-butelii. Duzele de refulare se realizeaza si se monteaza astfel incit sa asigure deversarea rapida si uniforma a gazului inert.Ele trebuie sa reziste la presiunile si temperaturile de lucru pina la - 79C,precum si la deteriorari mecanice. Instalatia de stingere cu dioxid de carbon cu functionare automata: - baterie activa principala; - baterie activa de rezerva; - colector; - dispozitiv pneumatic de declansare; - pirghie pentru declansarea manuala; - supapa de golire; - butelie de comanda principala; - butelie de comanda de rezerva; - dispozitiv de declansare; - robinet de linie; - conducta de transport; - conducta de distributie; - duze de refulare; - detectoare; - centrala de semnalizare si actionare; - dispozitiv de avertizare optica si acustica; - butoane manuale de actionare. La instalatiile automate,recipientele-butelii sunt racordate la colector prin tuburi flexibile,avind fiecare supapa de sens,care permite trecerea gazului de la butelie spre colector.Pe colector este o supapa de golire in pozitie normal deschisa (se inchide la peste 2 daN/cm).Robinetele de linie montate intre colectoarele si conductele de transport au rolul de a dirija gazul inert numai in zona afectata de incendiu si de a impiedica patrunderea gazului in zona protejata in cazul unei declansari intempestive.Robinetele de linie sunt deschise de presiunea gazului din limitele de comanda,iar deschiderea lor este semnalizata la centrala. Buteliile de comanda au rolul de a actiona dispozitivul pneumatic de declansare prin deschiderea robinetului de linie pe care il deservers.

Controlul pierderii in greutate se asigura la toate buteliile,inclusiv la cele de actionare. Functionarea instalatiei.In cazul izbucnirii unui incendiu,detectoarele automate transmit semnalul la centrala de semnalizare si actionare,care avertizeaza optic si acustic,iar la aparitia celui de al doilea semnal pe alta linie de detectare,centrala avertizeaza optic si acustic personalul din zona protejata pentru a se evacua in cel mai scurt timp.Dupa trecerea timpului de temporizare stabilit (max.1min),centrala actioneaza dispozitivul de declansare a buteliei principale de comanda din care gazul elibarat care va actiona robinetul de linie al zonei afectate,permitind trecerea spre dispozitivul pneumatic de declansare a bateriei active principale.Gazul inert trece din baterie in colector,de unde prin robinetul de linie in retelele de transport si distributie la duzele de refulare. Pentru punerea in functiune manuala se actioneaza pe butonul manual. 8. INSTALATII CU PULBERI STINGATOARE Scopurile instalatiilor: stingerea incendiilor prin inundare totala,locala sau prin acoperire. Tipurile de instalatii: 1) Dupa sistemul constructiv: fixe si mobile. 2) Dupa modul de functionare: automat (cu actionare pneumatica sau mecanica a dispozitivului de deschidere a recipientelor butelii de gaz inert) si manual. 3) Dupa procedeul de stingere: prin inundare totala a volumului; inundare locala prin acoperirea focarului. Sistemele si elementele componente: 1) La instalatiile fixe: rezervor de pulbere stingatoare; sistem de antrenare a pulberii cu gaze inerte; conducte de refulare; duze de refulare. 2) La instalatiile mobile: recipient de pulbere stingatoare; recipient cu gaz inert de antrenare a pulberii; furtunuri de refulare; tevi de refulare (pistoale sau tunuri). Schemele de functionare ale instalatiilor cu pulberi stingatoare: detectoarele de incendiu prin linie transmit semnalul la tabloul de unde prin linie la centrala de avertizare care prin linia actioneaza dispozitivul de deschidere a buteliilor.Gazul comprimat iese din butelii,trece prin conducta,reductorul de presiune si intra in rezervorul de pulbere pe care o afineaza si presurizeaza.La atingerea presiunii stabilite,supapa se cupleaza,gazul trece prin conducta si deschide supapa pneumatica,permitindu-se astfel refularea pulberei din rezervor prin conducta si duze.Dupa functioanare supapa pneumatica se inchide si deschide ventilul pentru a indeparta pulberea stingatoare ramasa pe conducta. Schema de functionare la instalatia automata cu actionare mecanica: la declansarea incendiului se topesc fuzibilele,se elibereaza astfel greutatea si se intoarce pirghia,care actioneaza deschiderea buteliilor.Gazul trece prin conducta,reductorul de presiune si intra ub rezervorul cu pulbere pe care o afineaza si presurizeaza.Cind ajunge la presiunea stabilita,ventilul cupleaza automat refularea pulberii prin conducta si duze. Schema de functionare la instalatia cu actionare manuala: deschiderea buteliei de gaz inert si a ventilului de refulare a pulberii din rezervor se face manual.Gazul din butelie trece prin reductor in rezervor prin conducta ajunge la duzele de refulare. 9. INSTALATII CU ABUR Scopurile instalatiei: - stingerea incendiilor prin inundare sau diluarea concentratiei de oxigen;

- limitarea propagarii incendiilor prin perdele de abur; - prevenirea incendiilor sau exploziilor prin diluarea atmosferei in zone cu scapari de vapori infamabili sau gaze combustibile. Tipurile de instalatii: 1) Dupa modul de executie (constructie): fixe si semifixe. 2) Dupa modul de actionare: automate si manuale. Sistemele si elementele componente: - conducta principala cu robinetul legat la sursa robinetului de inchidere a consumatorilor tehnologici; - ventilul de actionare automata a instalatiei,prevazut cu conducta de ocholire,robinetele de actionare manuala si manometrul,reteaua de distributie a aburului cu conducte perforate. - sistemul de semnalizare automata a incendiilor cu detectoare si butoane manuale de avertizare acustica si de actionare electrica automata a vanei; - conducta de abur prevazuta cu robinetele pentru priza (racordarea) furtunului cu abur echipat cu teava de refulare metalica cu minere izolate termic. Componentele formeaza de fapt o instalatie semifixa cu abur. 10. INSTALATIILE CU HALONI Scopurile instalatiei: stingerea incendiilor de hidrocarburi,vopsele sau alte produse chimice prin inundare sau local. Tipurile de instalatii: fixe sau mobile (stingatoare portative). Elementele componente: - rezervoare sau butelii cu substanta stingatoare (haloni) si dupa caz agent de antrenare: - conducte pentru transportul si distributia halonilor; - duze de pulverizare cu agent de antrenare.Se prefera azotul fata de dioxidul de carbon. Desi halonii au o eficienta ridicata de stingere a incendiilor,ca urmare a efectelor negative asupra stratului de ozon a acestor hidrocarburi halogenate,unele denumite si freoni,utilizarea lor este restrictiva. Cauzele tehnice ale incendiilor Orice incendiu are o cauza tehnica,care de cele mai multe ori apare si actioneaza ca urmare a unei neglijente umane.Fara recunoasterea cauzelor ca urmare a unei neglijente umane.Fara cunoasterea cauzelor incendiilor si exploziilor,a sferei si a modului lor de actiune,nu este posibila luarea celor mai corespunzatoare masuri de prevenire a incendiilor.Cauzele tehnice care pot produce incendii sunt multiple.Fiecare dintre ele actioneaza cu precadere in anumite ramuri industriale,domenii de activitate sau anumite anotimpuri ale anului. In tabelul XVII.1 sunt aratate cauzele incendiilor grupate in raport de natura lor,de sursele de aprindere,de mijloacele care produc aprinderea si de modul de actiune. Sursele de aprindere Cauzele tehnice ale incendiilor in raport de sursele de aprindere Mijloacele care genereaza Modul de manifestare aprinderea

1 Arcuri electrice Scurtcircui te electrice Scintei electrice Efecte termice ale curentului electric

2 Aparate electrocasnice (aprinzator electric,aspirator,fier de calcat,frigider,plita electrica,masina de spalat,radio,televizor etc.) Mijloace de iluminat electice (bec cu incandescenta,tub fluorescent,proiector orga de lumini etc.) Aparate de incalzit electrice (aeroterme,calorifer,radiator,reso u,perna electrica,lampi electrice etc.) Motoare si aparate de producere sau transformare a curentului electric (generator electric,motor electric,redresor,altenator,acumul ator etc.) Alte aparate electrice (aparat de proiectie,aparat medical,aparat muzical,dispozitiv electric de sudura,masini de scris,masini de calcul,calculator electric etc.) Cabluri,conductoare,aparate de intrerupere,proiectie si control (cablu electric,conductoare electrice,comutator,intrerupator,t ablou distributie,priza,sigurante electrice,tablou de masura,comanda si control,instalatie electrica volanta,improvizata etc.)

3 Arcul electric emite radiatii termice carepot sa ajunga la 3500-4000C Scinteile electrice pot aprinde numai amestecuri explozive sau inflamabile,in schimb arcul electric aprinde toate materialele combustibile din apropierea locului unde s-a produs,topeste si vaporizeaza conductoarele metalice,carbonizeaza si distruge pina si izolatorii ceramici si alte materiale similare Scurtcircuitul poate fi monofazat, bifazat si trifazat (intre un conductor si firul neutru,intre doua conductoare (faze) sau intre trei conductoare) Scurtcircuitul incomplet sau cu arc apare de regula la curentii de deranjament,contacte incomplete,supraincarcarea circuitelor,deteriorarea izolatiei conductoarelor si se manifesta prin degajare mare de caldura. Scurtcircuitul complet nu produce caldura si nu prezinta pericol de incendiu (contact strins intre conductoare,fara rezistenta electrica) Temperatura dezvoltata la suprafata lampilor cu incandescenta este: Pozitia lampii Punctele in care s-a masurat 2 1 2 3 1 2 3 Temperatura [C] dezvoltata de lampi 3 105 102 150 4 142 ,5 194 200 126 162 203, 255 5 171 129 ,5 5 146 158 213 197 308 197 ,5

1 Cu filament ul in jos Cu filament ul in lateral

Cu filament ul in sus

261 281 ,5 193 167 ,5 ,5 139 133 ,5 Efectele termice iau nastere datorita incalzirii conductoarelor electrice la trecerea curentului electric In urma scurtcircuitelor la capetele conductoarelor se formeaza perlele de topire Perlele de topire cauzate de scurtcircuit,de arcul electric,au forma unor sfere Scurtcircuitul cauzat de incendiu formeaza perle topite,de regula,de forma ascutita Electricitat Sisteme de e depozitare,vehiculare,transport Statica lichide combustibile Sisteme de depozitare si transport pneumatic a pulberilor si prafurilor combustibile Utilaje de prelucrarea materialelor si substante ce se incarca electrostatic (agitatoare,malaxoare ,injectoare,valturi,extrundere etc.) Sisteme de transmitere a miscarii (curele de transmisie si altele) Varsarea lichidelor in vase si spalarea in lichide combustibile Echipament ce se incarca electrostatic (imbracaminte,incaltaminte) Unelte si scule ce se incarca electrostatic Introducerea jeturilor de abur,cu ajutorul furtunurilor de cauciuc in rezervoare pentru curatirea de reziduri Flacari Bricheta,chibrituri deschise Lampa de iluminat cu combustibil lichid Acumularea sarcinilor electrostatice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii cimpului electric. Gradientul de intensitate al cimpului electric ajungind la o anumita marime critica poate determina o descarcare electrica capabila sa amorseze un amestec exploziv La 1000 V se inflameaza benzina,la 3000 V aproape toate gazele combustibile,iar la 5000 V se aprind cea mai mare parte din prafurile combustibile Marimea sarcinii electrice mai depinde si de conditiile exterioare: presiune,umiditate si temperatura aerului. Odata cu cresterea temperaturii si umiditatii aerului se reduc si sarcinile de electricitate statica.Astfel,la umiditatea relativa a aerului de peste 85% si temperatura de 45C,sarcinile nu se mai acumuleaza Energia minima de aprindere a unor amestecuri explozive pentru vapori,gaze si prafuri combustibile se arata in tabelele VIII.7.1,XVII.7.2 si XVII.7.3 Flacara de chibrit aprins poate sa aiba o temperatura pina la 700C Flacara unei lampi de lipit ajunge pina la

1 2 3

222, 5 129 95

Lampa cu combustibil gazos Masina de gatit cu gaze (aragaz) Lampa de gatit cu combustibil lichid Bec laborator (spirtiera) Luminare Torta,faclie Tigara Foc in aer liber Lampa de lipit Bec de sudura (oxiacetilenica) De la incendiu

Flacara inchisa Efect termic

Sobe cu combustibil solid,lichid,gazos Cuptoare,cazane,uscatoare etc. Aparate de incalzit (cazane de incalzire,cuptor,masina de gatit,resou,fier de calcat,soba de caramida,soba metalica,soba de teracota,radiatoare etc.) Aparate (sisteme) de incalzit pentru scopuri tehnologice de productie (afumatorii,cuptoare,uscatoare,di spozitive pentru sudura,taiere si lipire cu gaze sau lichide combustibile) Motoare termice (combina agricola,elevator, grup electrogen,motor cu ardere interna,motor cu reactie,turboreactor,tractor,toba de esapament etc. ) Dispozitive care produc frecare (curele de transmisie,sisteme de frinare etc.) Metale (materiale) care ard si scurgeri de materiale topite

2000C,iar a unui bec de sudura la o temperatura de 3150C Caldura degajata la o asemenea temperatura aprinde in citeva secunde orice material combustibil.De exemplu,flacara unei lampi de lipit poate aprinde o grinda de lemn neprotejat in timp de 5s si la o distanta de 20 cm,iar a unui bec de sudura,intr-un timp mai scurt Flacarile de la lampile si masinile de gatit ,aragaze sunt foarte periculoase cind vin in contact cu imbracamintea gospodinelor confectionate din tesaturi de nailon sau fibre sintetice Temperatura de ardere a unei tigari care arde mocnit in aer liber este de aproximativ 650-750C,in centru putind ajunge la 771C In mod obisnuit,temperatura flacarilor pe timpul incendiilor este cuprinsa intre 700 si 1000C,in unele cazuri putind ajunge la 1500C De regula in caz de avarii accidente etc. Caldura transmisa prin conductibilitate,in cazul corpurilor metalice,face ca in anumite situatii,temperatura sa fie chiar,si la citva metrii de sursa,superioara temperaturii de aprindere a anumitor materiale combustibile Incalziri si supraincalziri se produc si datorita transmiterii caldurii prin radiatie si convectie Radiatia termica transmisa sub forma de unde electromagnetice,in cazul unor surse puternice de caldura,de sobe metalice,burlane de tabla,cosuri de fum deterioarate,poate aprinde materialele combustibile existente la anumite distante Corpurile care radiaza bine caldura o si absorb bine Intensitatea radiatiei termice se masoara in cal/ms (1 cal/cms=4,2 W/cm) Intensitatea radiatiei Soarelui este de circa 0,02 cal/cms

(material topit-metal-sticla,masa plastica,material incandescent, lemn,carbune etc.) Conducte (canale) pentru agent termic si ventilatie (burlan metalic,cos de fum,conducte de aer cald,conducta de apa calda sau supraincalzita,canal de aerisire,ventilatie,canal de incalzire,conducta de abur,conducte tehnologice cu lichide sau gaze incalzite etc.) Radiatii luminoase Radiatii solare Cenusa nestinsa (jar)

Scintei

Autoaprin derea

Aschiile de stejar de peste 4 mm grosime se aprind la o intensitate de radiatie de 0,4 cal/m s Transmiterea caldurii prin convectie este specifica gazelor si lichidelor Temperatura cosului de fum depaseste 500C,putind ajunge chiar la 1000C Praful de lemn supus timp indelungat sub actiunea caldurii la temperatura de 100C se carbonizeaza formind asa zisul carbune piroforic care se poate autoaprinde Radiatiile luminoase pot aprinde pulberile metalice ca Ti,Mg,Al,Zn,praful de lemn,de faina de pluta etc. Lentilele convexe concentreaza razele luminoase emise de Soare,intr-un singur punct numit focar si numai obiectele si bucatile de sticla care corespund legilor lentilelor convexe pot provoca incendii Cosurile cladirilor de Scinteile de la sudura si lucrarile cu locuit,fabricilor,locomotivelor flacara pot ajunge pina la 100m,unde fac etc. posibila aprinderea materialelor si Tobele de esapament ale substantelor combustibile motoarelor termice Scinteile vizibile poseda,in medie,o (autocamioane,tractoare,combine temperatura de peste 500C,putind etc.) ajunge la aproximativ 1000C Dispozitive de Scinteile mecanice se pot produc prin sudura,taiere,lipire scule lovirea,izbirea sau frecarea a doua metale metalice,corpuri metalice dure dure,masini de aschiere,polizare Cu cit scinteia si suprafata ei sunt mai si slefuire mici,cu atit pericolul pe care-l prezinta este mai mare Scinteile mecanice pot fi: - de soc (lovire,izbire) - de frecare - de abraziune (aschierea metalelor,polizarea otelului) In comparatie cu otelul,scinteile de metale usoare prezinta un mai mare pericol de incendiu si explozie (ex. Aluminiul) Pulberi metalice,metale alcaline Autoaprinderea de natura chimica se si alcalino-pamintoase,hidrurile produce la substantele care au o metalelor alcaline capacitate intensa de combinare cu Oxidantii si halogeni oxigenul din aer,cu apa sau alte Carbunele si praful de carbune substante.Ea se imparte in 3 grupe: Uleiuri si grasimi Prima grupa cuprinde substantele care se

Lichide combustibile Plante tehnice si furaje Rumegus de lemn,seminte Faina combustibila si prafuri combustibile Fire si fibre vegetale (sintetice si artificiale) Cirpe si deseuri textile

Reactii chimice

Substante chimice cu actiune reciproca

Explozia

Amestecuri de vapori

autoaprind in contact cu aerul (fosforul alb si rosu,praful de aluminiu,de zinc,sulfurile de fier ,de potasiu,de sodiu) Caz particular autoaprinderea lemnului la 110-140,cind acumuleaza timp indelungat cladura Cea dea doua grupa cuprinde substantele care actioneaza in contact cu apa (carbura de calciu,metalele alcaline si alcaline-pamintoase,hidrurile metalelor alcaline,fosfura de calciu si de sodiu etc.) Din cea dea treia grupa fac parte unii oxidanti si halogeni,care in contact cu o parte din substantele organice produc autoaprinderea acestora (oxigenul,clorul,fluorul,acidul azotic,peroxidul de bariu si de sodiu,permanganatul de potasiu,clorarii si percloratii etc.) Autoaprinderea de natura fizicochimica.In afara reactiilor chimice,influenteaza unii factori fizici,cum ar fi suprafata mare de contact a materialelor combustibile cu oxigenul atmosferic,evacuarea insuficienta a caldurii din interior si existenta unor impuritati. Exemplu: carbunele,bumbacul,azotatul de amoniu,diferite uleiuri si vopsele Autoaprinderea de natura biologica se produce la acele corpuri combustibile predispuse activitatii vitale a microorganismelor.Apare mai intii autoincalzirea manifestata prin fermentatie si putrezire (procese lente si indelungate) Exemplu: paiele,finul,lucerna,taieteii de sfecla de zahar,rumegusul de lemn,tutunul,uruiala de porumb,faina de peste,uleiul de in etc. Reactii exoterme care se produc pe timpul folosirii,manipularii si depozitarii substantelor care actioneaza reciproc,atunci cind vin in contact. Substantele cu actiune reciproca se arata in tabelul IV.9.1 Vezi capitolul IV,punctul 7

Traznetul

gaze,prafuri si pulberi combutibile cu aerul Descompunerea rapida a unor compusi chimici Polimerizarea necontrolata cu eliberare de energie Materiale exploive (artificii,explozii etc.) Aparate,conducte si alte vase sub presiune Aparate,echipament,utilaj,instalat ie sub vid,la care se pot produce implozii Eliberarea brusca a energiei degajate prin fuziune si fisiune nucleara (bombele A si H Descarcarea electrica atmosferica pe timp de furtuna intre nori si pamint,prin obiecte sau instalatii de protectie impotriva trasnetelor

Intensitatea curentului in canalul fulgerului liniar poate sa ajunga la 200.000 A si la o tensiune de 150.000.000 V Durata unei scintei este de 0,1 pina la 1 s In canalul descarcarii temperatura este de 6000-10000C

Energiile minime de aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de stingere a scinteilor sunt aratate in tabelul XVII.2,iar energia minima de aprindere a unor prafuri combustibile,in tabelul XVII.3. Energiile minime de aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de stingere a scinteilor Natura substantei Energia minima de aprindere [mJ] Curentul de inflamare la probabilitatea inflamarii de 10 la 24 V pentru intervalul de 0.0950,1 H [mA] 3 153 54 141 84 129 100 126 141 Distanta minima critica de stingere a scinteilor (valoarea minima absoluta [mm] 4 0,60 1,75 1,52 1,78 1,78

1 Acetat de metil Acetilena Acetona Alcool etilic Alcool metilic Alcool propilic Benzina 70 Benzen Butan

2 0,011 0,14 0,14 0,21 0,26

Ciclohexan Ciclopropan Clorura de etil Clorura de vinil Dicloretan Dimetil butan Eter dietilic Eter de petrol Etilina Gaz de apa Gaz de iluminat Hexan Hidrogen Izohexan Izopetan Metan (grizu) Metan industrial Metilciclohexan Metiletilcetona Nitrilacrilic Oxid de carbon Oxid de etilina Oxid de propilena Pentan Propan Propilena Piridina Sulfura de carbon

0,24 0,18 0,25 0,19 0,10 0,24 0,018 0,21 0,29 0,28 0,27 0,28 0,16 0,062 0,14 0,22 0,26 0,17 0,009

141 118 167 138 165 113 125 98 84 73 141 71 141 1,58 133 81 80 137 145 106 101 52

1,78 1,78 1,78 0,61 1,78 2,01 2,03 1,78 2,03 1,52 102 1,52 1,78 -

Energiile minime de aprindere a unor prafuri combustibile Natura prafului Energia minima de Limita inferioara de Presiunea maxima aprindere explozie de explozie [at] 3 [mJ] [gf/m ] 1 2 3 4 Acetat de celuloza 15 25 4,8 Aluminiu 50 25 6,3 Amidon 40 45 5,1 Carbune 40 35 3,2 Cazeina 60 45 3,4 Cauciuc sintetic 30 30 4,1 Faina de lemn 20 40 4,4 Fenol (pulbere) 10 25 4,2 Fibre de bumbac 25 50 4,7 Gudron de fenol 10 25 4,2 Hexametiltetramina 10 15 4,3 Lignina 20 40 4,9 Magneziu 80 20 5,1 Metilmetacrilat 105 20 4,0

Pentaeritrita Polietilena Polistiren Propinat de celuloza Selac Rasini poliesterice Rasini vinilice Uree Zirconiu

10 80 40 60 40 120 160 80 15

30 25 15 25 45 20 10 75 40

4,8 5,8 3,5 4,6 4,4 3,4

Reguli generale de prevenire si stingere a incendiilor 1.REGLEMENTAREA FOLOSIRII FOCULUI DESCHIS SI FUMATULUI Pentru reglementarea folosirii focului deschis si a fumatului in fiecare unitate economica se stabilesc: i locurile cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie in care potrivit prevederilor legale este interzisa folosirea focului deschis,fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri si alte materiale periculoase; delimitarea si marcarea lor; amenajarea locurilor de punere a tigarilor si chibriturilor; - locurile cu pericol de incendiu in care este interzisa folosirea focului deschis si fumatului; - locurile amenajate pentru folosirea focului deschis (operatii de sudare,topire bitum,crematorii etc.) si pentru fumat,precum si modul de amenajare; - persoanele imputernicite sa elibereze autorizatii (permisele) de lucru cu foc (tipizate); - persoanele care raspund de starea tehnica a agregatelor de sudare,de instruirea sudorilor si de controlul respectarii normelor PSI la executarea operatiilor de sudare; - actiunile instructiv-educative pentru combaterea neglijentei fumatorilor si focului deschis; - modurile de exercitare a controlului si autocontrolului privind folosirea focului deschis si fumatul; Exemple de unitati ,instalatii si alte locuri de munca cu grad ridicat de pericol de incendii si explozie. - unitati,sectii,ateliere,instalatii si utilaje de productie,cum sunt: unitati chimice si petrochimice; sonde de productie petrol si gaze,platforme petroliere marine,instalatii de degazolinare,etanare si de uscare a gazelor naturale; sectii de brichetare si preparare carbune,statii degazare a zacamintelor de carbune,instalatii cocso-chimice turbogregate energetice,reactoare nucleare energetice,cazane de abur si de apa fierbinte,centrale termice; fabricarea chibriturilor,placilor de aschii de lemn si fibrolemnoase,placilor electroizolante,betonului celular autoclavizat; filaturi,fabricarea vatei,textilelor netesute,pieilor sintetice,spume,poliuretanice; extractia cu solventi a uleiului alimentar,fabricarea spirtului si zaharului,morile de macinat cereale (peste 10t/24 ore),fabrici de decorticat (peste 20t/24 ore),producerea nutreturilor combinate;

instalatii de producere si utilizare a pulberilor piroforice (aluminiu,zirconiu etc.),peroxizilor organici,carbidului si materialelor explozive; tipografii (stereotipii,rotative tipar inalt etc.); - fabrici,statii si instalatii pentru producerea,imbutelierea si transportul gazelor combustibile (hidrogen,acetilena,gaz metan,gaz de cocs,gaz de furnal,amoniac etc) si a oxigenului; - standuri de proba si de rodaj motoare cu ardere interna si cu reactie,instalatii de incercari la inalta tensiune; - statii de compresoare pentru gaze combustibile,oxigen si aer; statii de frig si de amoniac; incaperi pentru incarcat acumulatoare; - sectii,ateliere,instalatii si locuri unde se prepara si se executa lucrari sau operatii cu lichide combustibile: vopsire,lacuire,bituminare,impregnare,peliculizare,degresare,spalare etc., precum si locurile unde prepara lacurile,vopselele, chiturile,adezivii etc. pentru aplicare; -utilaje de tratamente termice cu lichide combustibile sau in atmosfera cu gaze combustibile (hidrogen,ulei etc.) - incaperi speciale (subsoluri,tuneluri etc.) ale gospodariilor de ungere si actionare hidraulice cu lichide combustibile si ale gospodariilor de cabluri electrice; - statii de pompe,rampe si dane incarcare-descarcare lichide si gaze combustibile,precum si retele de conducte pentru transportul acestora; - incaperi cu echipament electronic important (calculatoare electronice,mari si mijlocii,inclusiv magnetotecile,instalatii de centralizare electro dinamica si de triere automata din statii CF mari,centrale telefonice automate,dispecerate de circulatie etc.),statii si care de reportaj RTV; - depozite de lichide si gaze combustibile,oxigen,amoniac,carbid,pulberi piroforice,produse radioactive,tutun,silozuri de cereale (peste 100 t),precum si alte spatii in care se pastreaza bunuri de valoare deosebita (tiparituri,filme etc.); - nave petroliere,cisterne CF si auto de transport lichide si gaze combustibile si alte produse cu pericol ridicat;hangare de avioane. Exemple de unitati,instalatii si alte locuri de munca cu pericol de incendiu: - sectii si ateliere de prelucrarea lemnului,industrie usoara,alimentara,constructii de masini,electrotehnica; - sali de spectacole,sport,invatamint,polivalente,circ,cazare comuna; - magazine comerciale si depozite de marfuri; - adaposturi de animale si pasari; - depozite de material lemnos,produse textile,furaje,plante tehnice,produse farmaceutice; - lanuri de cereale si zone impadurite; - garaje,depouri,remize; - arhive,biblioteci,expozitii; - laboratoare; - afumatorii; - podurile cladirilor executate din material lemnos. 2.REGULI PRIVIND LUCRARILE DE SUDARE SI TAIERE A METALELOR CERINTE:

- utilizarea generatoarelor si aparatelor de sudura,precum si a buteliilor omologate si in buna stare; - folosirea carbidului avind dimensiunile (granulatia) corespunzatoare tipului de generator de acetilena - asigurarea furtunurilor pentru acetilena si oxigen in buna stare,fixate la racordurile generatorului sau buteliei prin coliere metalice bine strinse,efectuarea controlului etansitatii furtunurilor la presiune sub apa; - utilizarea de cabluri si conductoare electrice in buna stare,cu invelisul de protectie nedeteriorat; - pastrarea carbidului in ambalaje inchise ermetic si in locurile ferite de umezeala; - folosirea buteliilor de oxigen sau gaz combustibil (acetilena,aragaz etc.),numai cu reductor de presiune si in pozitie verticala,consolidare de elemente de constructii; - verificarea arzatoarelor (suflaiurilor) de sudare inainte de a incepe lucrul,pentru ca robinetele de oxigen si acetilena sa se inchida perfect; - asigurarea nivelului corespunzator al apei in supapele hidraulice; - amplasarea la distantele minime de siguranta prevazute de norme intre punctul de lucru cu flacara si generatorul de acetilena (10 m) sau butelia de oxigen (5m),precum si intre generator si butelie (5m); - verificarea agregatelor de sudare electrica inainte de a se incepe lucrul si legarea la pamint a acestora; - indepartarea materialelor si substantelor combustibile din apropierea punctului de lucru pe o raza de cel putin 10 m sau protejarea acestora cu prelate umede,placi de azbest,paravane incombustibile si alte mijloace; masura se ia si in spatiile de la cotele inferioare punctului de lucru,indeosebi cind in planseu (podeste) exista goluri sau conducte ori alte elemente metalice care pot transmite caldura de la punctul de sudare ori taiere; - curatirea pieselor metalice de vopsea,uleiuri,materiale textile,in zona punctului de sudare sau taiere; - efectuarea de analize de laborator si masuratori cu aparate adecvate privind prezenta in zona punctului de lucru a vaporilor inflamabili ori gazelor combustibile,atit inaintea inceperii lucrului,cit si pe durata operatiilor de sudare sau taiere; - pregatirea inaintea de inceperea lucrarilor a instalatiilor,rezervoarelor,recipientelor,conductelor si altor elemente prin care s-au vehiculat ori depozitat lichide sau gaze combustibile ori alte produse chimice care reactioneaza la temperaturi ridicate,luindu-se masuri cum sunt: golirea,spalarea,aerisirea,umplerea completa cu apa sau gaz inert,izolarea cu flanse orbe etc. a caror eficienta se determina prin analize de laborator; - protejarea traseelor de furtunuri si cabluri (conductoare) electrice impotriva surselor de caldura prin apropierea lor (conductoare) electrice impotriva surselor de caldura din apropierea lor (flacari,metal topit sau incadescent,corpuri supraincalzite etc.),precum si impotriva socurilor mecanice datorita mijloacelor de transport (autovehicule,locomotive, vagaoane etc.) caderii unor corpuri grele; - folosirea de chei si alte scule si unelte adecvate,care nu produc scintei prin lovire,iar continutul de cupru din acestea sa fie sub 65%; - anuntarea lucrarilor de sudare la formatia civila de pompieri a unitatii economice pe teritoriul careia se executa;

- prevenirea contactului oxigenului cu uleiuri,unsori,mase plastice si alte substante cu mare capacitate de oxidare exoterma in oxigen,fenomen urmat de autoaprindere si explozie; - evitarea contactului acetilenei cu substante sau materiale cu care reactioneaza periculos cum sunt:oxizii metalici (de exemplu rugina); solutiile apoase ale sarurilor de cupru,argint ori mercur sau in prezenta vaporilor de apa,chiar cu metalele respective formind acetilena; - amplasarea generatoarelor de acetilena in locuri aerisite (ventilate),pentru a preveni acumulari de acetilena care pot forma cu aerul amestecuri explozive (1,5-8,1%); - protejarea generatoarelor si buteliilor de oxigen sau cu gaze combustibile impotriva surselor de caldura excesiva,precum si apei din generatoare contra inghetului; - golirea completa a generatorului si evacuarea carbidului la intreruperea sau terminarea lucrului; - reincarcarea generatoarelor fixe de acetilena numai dupa descompunerea completa a carbidului,indepartarea namolului,spalarea si descarcarea cosului de incarcare; - depozitarea slamului de carbid in conteinere sau in bazine (gropi) executate in pamint,amplasate in locuri ferite de surse de foc; - aparatele electrice pentru preincalzirea electrozilor de sudura trebuie sa fie in buna stare si alimentate la surse corespunzatoare; resturile de electrozi supraincalziti se pastreaza in cutii metalice; - eliberarea autoritatilor (permiselor) de lucru cu foc (tipizate) si realizarea tuturor masurilor stabilite in aceastea inainte de inceperea lucrarilor; se execepteaza locurile de munca,special amenajate pentru lucrari permanente de sudare sau taiere a metalelor; - supravegherea si controlul punctelor de lucru si a vecinatatilor,atit pe timpul operatiilor,cit si la terminarea acestora,precum si dupa cel mult o ora. INTERDICTII: - amplasarea generatoarelor de acetilena si a buteliilor in locuri unde exista surse puternice de caldura,ori in spatii inchise neventilate; - deplasarea cu arzatorul aprins in afara zonei de lucru,ori,agatarea acestuia (chiar stins) de generatorul de acetilena ori de butelia cu oxigen sau cu gaz combustibil; - controlul etansitatii furtunurilor,conductelor si armaturilor retelelor de gaze folosind flacara deschisa; - utilizarea furtunurilor defecte,deformate,rasucite,indoite,cu fisuri,etansate cu banda izolatoare - functionarea generatoarelor de acetilena la temperaturi sub + 5C ; - evacuarea namolului si a resturilor de carbid la retele de canalizare; - parasirea locului de munca lasind arzatoarele aprinse sau cu robinetele de alimentare neinchise complet,inclusiv la prizele fixe de pe retele de conducte de acetilena si oxigen amplasate in hale de productie; - folosirea de improvizatii pentru alimentarea agregatelor electrice ori utilizarea de sigurante fuzibile supradimensionate; - lasarea sub tensiune a agregatelor electrice si a cablurilor electrice,de alimentare a acestora la intreruperea lucrului; - efectuarea operatiilor de sudare in cladirile cu aglomerari de persoane (magazine,sali de spectacole,de sport etc.) pe timpul activitatilor cu public; - aruncarea slamului de carbid la intimplare.

3.REGULI PRIVIND INSTALATIILE ELECTRICE CERINTE: -verificarea inainte de punere in functiune (sub tensiune); - utilizarea numai a instalatiilor,utilajelor,aparatelor,si echipamentelor electrice in buna stare; - folosirea instalatiilor,utilajelor,aparatelor si echipamentelor protejate corespunzator pericolului din mediile in care functioneaza (normal,etanse la praf,antiex,etanse la umezeala etc.): - scoaterea de sub tensiune a consumatorilor electrici la terminarea lucrului (dupa caz si a instalatiilor de alimentare a acestora); stringerea sub forma de colac a cordoanelor flexibile de alimentare dupa scoaterea din prize; - mentinerea in buna stare a sistemelor de protectie ale instalatiilor electrice; - executarea reparatiilor,reviziilor,modernizarilor,si intretinerilor de personalul autorizat; - evitarea patrunderii metalului topit,incandescent,brocurilor de sudura ,scinteie,precum si a inflitratilor de gaze,scurgerilor de lichide combustibile in incaperile speciale de cabluri electrice; - preintimpinarea actiunii animalelor rozatoare asupra invelisurilor de protectie din PVC ale cablurilor electrice; - prevenirea efectelor mecanice (striviri,loviri,etc.) asupra echipamentelor,aparatelor si cablurilor electrice; - efectuarea controalelor profilactice periodice; - oprirea consumatorilor electrici,in cazul intreruperii accidentale a alimentarii cu energie electrica; - dotarea cu instalatii si mijloace adecvate de stingere a incendiilor,precum si cu echipament de protectie. INTERDICTII: - folosirea instalatiilor electrice si a consumatorilor in stare defecta,uzate sau improvizate; - incarcarea (suprasolicitarea) instalatiilor electrice peste sarcina admisa; - reducerea gradului de protectie constructiv prin descompletari,neetansari,deteriori,dezizolari etc; - inlocuirea sigurantelor fuzibile arse cu altele supradimensionate; - utilizarea resourilor,radiatoarelor si a altor mijloace de incalzire in locuri cu pericol de incendiu; - folosirea aparatelor electrice consumatoare de energie (fiare de calcat,radiatoare,resouri,ciocane de lipit etc.) fara luarea masurii de izolare termica fata de mnateriale combustibile sau nescoaterea din priza a stecherelor de alimentare dupa utilizarea lor; - suspendarea corpurilor electrice de iluminat direct de conductoarele de alimentare; - montarea la corpurile de iluminat a unor filtre de lumina (abajururi) improvizate,din hirtie,carton,folie de polietilena si alte materiale combustibile; - asezarea pe utilaje si aparate electrice a unor materiale combustibile (cirpe,hirtie,lemn etc.) sau necuratarea de pe acestea a depunerilor de scame si pulberi combustibile;

- depozitarea materialelor si substantelor combustibile in incaperile speciale de cabluri electrice,de aparataj electric,transformatoare,tablouri electrice,baterii de acumulatoare; - pastrarea lavetelor,cirpelor sau a rumegusului de lemn imbibate cu ulei in incaperile de cabluri si alte echipamente electrice; - depasirea temperaturii maxime admise a motoarelor si utilajelor in functiune sau in incaperile speciale de cabluri ori de alt echipamente electrice; - lipsa uleiului din compensatoarele de ulei ale transformatoarelor (autotransformatoarelor) electrice sau a pietrisului din cuvele de golire in caz de avarie ori de umplerea acestor cuve de apa. 4.REGULI PRIVIND SISTEMELE SI MIJLOACELE DE INCALZIRE a. Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la sobe CERINTE: - amplasarea corespunzatoare fata de materialele si elementele de constructii combustibile,precumsi fata de mobilierul combustibil,izolarea termica fata de acestea; - folosirea de sobe omologate si in buna stare; - protejarea pardoselii combustibile sub sobe si in fata focarului; - izolarea termica corespunzatoare a burlanelor metalice si a cosurilor (canalelor) de fum fata de materialele combustibile; tencuirea si varuirea cosurilor de fum; - curatirea periodica a cosurilor (canalelor) de fum; - existenta la cosurile (burlanele) de fum a dispozitivelor parascintei; - aprinderea focului la sobele cu gaz pe principal gaz pe flacara ; - supravegherea pe timpul functionarii; - depozitarea cenusei si jarului in locuri amenajate fara pericol de incendiu si numai dupa ce au fost stinse. INTERDICTII: - supraincarcarea cu combustibil ori folosirea de combustibil neadecvati (dimensiuni,putere calorica); - utilizarea de sobe improvizate ori fara usite la focare si cenusare; - aprinderea focului cu benzina,petrol,motorina ori alte lichide inflamabile; - amplasarea materialelor si substantelor combustibile linga sobe ori deasupra acestora; - lasarea copiilor nesupravegheati cu sobele in functiune; - racordarea la acelasi canal de fum a unui numar mai mare de focare,decit cel admis,ori de la sobe cu combustibili diferiti (gazosi,lichizi,solizi). b.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la aparate si masini de gatit cu gaze CERINTE: - amplasarea lor astfel incit flacarile sa nu fie stinse de curentii de aer si sa nu aprinda materialele din apropiere (perdele,rufe etc.); - folosirea de duze adecvate gazului existent (gaz metan sau aragaz); - asigurarea etanseitatii conductelor si furtunuril de alimentare,precum si a butoanelor de reglaj,a debitului de gaz;verificarea etanseitatii cu solutie de apa si sapun; - supravegherea pe timpul functionarii;

- folosirea de butelii de aragaz omologate si cu reductor de presiune. INTERDICTII: - modificarea orificiilor duzelor arzatoare; - folosirea de butelii de aragaz improvizate sau neetanse; - folosirea de furtunuri uzate,defecte,nefixate corespunzator ori din materiale plastice; - verificarea etanseitatii cu flacara deschisa; - executarea de reparatii de catre persoane neautorizate. c.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la resouri,lampi,masini,aparate de gatit si sobe cu combustibil lichizi CERINTE: - folosirea combustibilului adecvat; - amplasarea in pozitie orizontala; - aprinderea conform intructiunilor de folosire; - supravegherea pe timpul functionarii; - asigurarea etansitatii. INTERDICITII: - alimentarea cu combustibili pe timpul functionarii; - umplerea rezervorului de combustibil peste capacitatea acestuia; - punerea in functiune cind in incapere sunt vapori inflamabili; - pastrarea in aceeasi incapere cu sobe sau cu aparate de gatit a combustibililor lichizi. d.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la centrale termice CERINTE: - punerea in functiune si supravegherea permanenta de catre personal autorizat; - existenta si functionarea aparatelor de masura si control a temperaturii,presiunii si nivelului,precum si a supapelor de siguranta; - asigurarea etansitatii sistemelor de alimentare cu combustibil; - existenta in fata focarelor,sub injectoarele de combustibil lichid; a tavilor metalice umplute cu nisip; - curatirea periodica si evacuarea scurgerilor si pulberilor de combustibili; - control etansitatii retelelor de gaze cu solutie de apa si sapun; - verificarea si aerisirea (ventilarea cel putin 10 min) a focarelor inainte de a aprinde arzatoarele; - aprinderea focarului in cazanele cu combustibil gazos pe principiul gaz pe flacara; - personalul care aprinde focul sa aiba permis de port-chibrituri; - folosirea pentru aprinderea focului numai a aprinzatorului electric sau a tortei fixate pe vergea metalica; - indepartarea imediata a eventualelor infiltratii (imbibari) de combustibili in izolatia termica a cazanelor si conductelor; INTERDICTII

- fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri etc.,folosirea focului deschis fara autorizatie (permis de lucru); - depozitarea combustibililor sau a altor materiale in centrala,cu exceptia combustibilului pentru consum zilnic; - reaprinderea imediata a focului fara a se ventila (aerisi) suficient focarul cazanului si canalele de fum; - fluidizarea combustibililor lichizi din rezervoare si conducte folosind flacara deschisa. 5.REGULI PRIVIND EFECTUAREA UNOR LUCRARI CU LICHIDE COMBUSTIBILE LA VOPSIRE SI LACUIRE,TRATAMENTE TERMICE,DEGRESARI SI SPALARI,APLICARI DE PARDOSELI SI TAPETE,SI IZOLATII HIDROFUGE CERINTE: - eliminarea oricaror surse de aprindere din zonele de lucru; - ventilarea (aerisirea) spatiilor de lucru; - asigurarea temperaturii adecvate de lucru; - evitarea scrugerilor lichide combustibile,colectarea,curatirea si indepartarea ritmica a acestora,precum si a depunerilor,inclusiv din sistemul de ventilatie,filtre si alte locuri ascunse; - limitarea la minimum a cantitatilor de lichide inflamabile din punctele de lucru,pastrarea acestora in vase metalice inchise; - prepararea in locuri special amenajate a lacurilor,vopselelor si chiturilor,transportul prin conducte sau in vase metalice inchise; - executarea lucrarilor de catre personal autorizat,instruit si echipat corespunzator; - folosirea de scule si unelte care nu produc scintei prin lovire; - protectia corespunzatoare impotriva exploziilor a instalatiilor,utilajelor si aparatelor electrice,sau scoaterea lor de sub tensiune pe timpul lucrarilor; - supravegherea instalatiilor si utilajelor tehnologice pe timpul functionarii; - cunoasterea pericolelor ce le prezinta lichidele combustibile utilizate (lacuri,vopsele,chituri,solventi prenadez,bitum etc.) si respectarea instructiunilor furnizorului; - etansarea (protejarea) golurilor constructive (ventilatii,cosuri de fum etc.) spre incaperile de sub planseele peste care se toarna izolatii hidrofuge topite sau se aplica pardoseli cu adezivi inflamabili; - mentinerea in buna stare a tuturor sistemelor,dispozitivelor si realizarea masurilor de protectie impotriva incendiilor specifice lucrarilor cu lichide combustibile; la operatiile de vopsire si lacuire prin pulverizare: amenajarea cabinelor,perdele de apa,filtre,ventilatie,pistoale de pulverizare legate la pamint,interblocaje intre actionarile sursei de aer comprimat pentru pulverizare,ventilatie si perdele de apa,suprafete decomprimare,pardoseli antiscintei,iluminat exterior sau interior antiex,instalatii de semnlizare si stingere a incendiilor,depozit exterior de lacuri si vopsele; la operatiile de vopsire lacuire,prin imersie in bai cu o capacitate de peste 2m3 : capace,ventilatie,sisteme de preaplin si de golire,indicatoare de nivel,mijloace initiale de interventie de mare capacitate;

la operatiile de vopsire in cimp electrostatic: functionarea protectiei la caderile de tensiune si oprirea instalatiei ventilatiei,respectarea distantelor minime intre capul de pulverizare si obiectele vopsite; la instalatiile de uscare a pieselor vopsite sau lacuite: controlul temperaturii,ventilatiei,semnalizarea concentratiilor periculoase,interblocaje intre incalzire si sistemele de actionare a ventilatiei si transportului,instalatii de prevenire si stingere a incendiilor; la baile de tratamente termice in ulei: aparate pentru controlul temperaturii si nivelului,capace la bazine,dupa caz cu inchidere automata,mecanica electrica si manuala,sistem de racire,hote de aspiratie,sistem de golire rapida,instalatii de prevenire si stingere a incendiilor sau mijloace initiale de interventie de mare capacitate; la instalatiile de degresare-spalare: ventilatie,instalatie si mijloace de stingere a incendiilor; la cazanele de topit bitum: capace,focar inchis cu usita,cenusar,cos de fum,mijloace initiale de interventie de mare capacitate. INTERDICTII: - folosirea focului si fumatului; accesului cu tigari,chibrituri,brichete etc. in locurile cu pericol ridicat de incendiu sau explozie (ateliere de vopsire,lacuire,tratamente termice in ulei etc.); - efectuarea reparatiilor pe timpul functionarii instalatiilor si utilajelor tehnologice,sau fara a lua masuri de ventilare,golire,curatire,spalare cu lichide neinflamabile etc.; - scoaterea din functiune a interblocajelor dintre compresoarele de aer,perdele de apa si sistemul de ventilatie de la cabinele de vopsire (lacuire) prin pulverizare; - blocarea capacelor bailor de tratament termic in ulei sau detectarea sistemului de inchidere a acestora; imersarea incompleta in ulei a pieselor; - transportul si manipularea lichidelor inflamabile in vase din mase plastice ori din sticla; - prepararea,diluarea sau amestecul diferitelor componente la locul de aplicare (folosire) a lichidelor combustibile; - depozitarea la locul de munca al vopselelor,lacurilor,chiturilor,prenadezului sau a altor lichide combustibile; - vopsirea in hale de productie concomitent cu lucrari si operatii care pot genera surse de aprindere sau de explozie; - utilizarea oxigenului sau gazelor combustibile la sistemele de pulverizare a lacurilor si vopselelor; - depasirea curentului maxim de scurtcircuit (0,2 mA) la instalatiile portabile de vopsire in cimp electrostatic,la care pistolul este actionat manual si apropierea pistolului la o distanta mai mica decit cea stabilita (25-45 cm) fata de obiectivul care se vopseste; - reducerea distantelor de siguranta intre lampile cu raze inflarosii si obiectele vopsite care se usuca in instalatiile de uscare; - introducerea bitumului in cazanul topit,fara a-l goli de apa sau gheata; - lasarea focarelor deschise la cazanele de topit bitum; - folosirea de butoaie sau alte vase improvizate pentru topitul bitumului; - spalarea echipamentului de protectie si a articolelor de imbracaminte in lichide combustibile;

6.REGULI PRIVIND DEPOZITAREA MATERIALELOR SI SUBSTANTELOR COMBUSTIBILE CERINTE: - depozitarea materialelor si substantelor se face in raport cu natura,forma,dimensiunile,modul de ambalare,proprietatile fizico-chimice (grupa sau clasa de combustibilitate ori inflamabilitate; clasa si subclasa de periculozitate,tendinta de autoaprindere,autoinflamare,explozie; comportarea in contact sau in prezenta altor substante etc.),comportarea in contact sau in prezenta altor substante etc.),comportarea in caz de incendiu (ardere,topire,picurare, degajare de gaze toxice etc.) precum si functie de substantele stingatoare adecvate ori compatibile cu procedeele de stingere; - controlul periodic al substantelor periculoase; - depozitarea ordonata (in stive,sectoare,pe loturi,pe rastele,rafturi sau polite etc.),asigurind cai de access si de evacuare si nedepasind cantitatile maxime admise (stabilite si afisate); - respectarea schitei de depozitare si evacuare; - asigurarea distantelor de siguranta fata de mijloacele de incalzire,corpurile electrice de iluminat si alte surse de caldura,precum si fata de detectoarele de incendiu si capetele de pulverizare a apei,spumei si a altor substante stingatoare; - ventilarea spatiilor inchise de depozitare in care se pot degaja gaze combustibile,inflamabile sau toxice; - evitarea la manipulare a loviturilor,ciocnirilor,revarsarilor si deteriorarii ambalajelor; - existenta globurilor de protectie la corpurile de iluminat incandescent si dupa caz a armaturilor (gratarelor,de protectie); - deconectarea instalatiilor electrice la terminarea programului - delimitarea spatiilor de depozitare de cele pentru receptie si livrare; - asigurarea rezistentei la foc prevazute de norme la pereti,plansee,usile,ferestrele incaperilor executate; - ignifugarea elementelor de constructii din lemn ale magaziilor,inclusiv a rafturilor; - introducerea in halele (incaperile) de productie numai a cantitatilor de materiale si substante combustibile ori explozive strict necesare fluxului tehnologic,care nu vor depasi necesarul pentru schimbul de lucru,cantitatile maxime admise se stabilesc de proiectant pentru incaperea respectiva; - folosirea mijloacelor de transport si manipularea in buna stare si protejate un raport cu pericolul existent (antiex,dispozitiv parascintei,roti cu banda de uzura ce nu produce scintei etc.); - verificarea mijloacelor de transport la sosire si inainte de plecare de la depozit (rampa) pentru a depista eventualele focare; - oprirea motoarelor cu ardere interna pe timpul operatiilor de incarcare-descarcare; - dotarea conform normelor cu mijloace de alarmare,anuntare,avertizare si stingere a incendiilor,adecvate; - pastrarea ordinii si curateniei in spatii de depozitare si in jurul lor.

INTERDICTII: - folosirea focului deschis si fumatul; accesul cu tigari,chibrituri,brichete etc. in spatiile de depozitare a substantelor cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie; - amenajarea in depozitele si magaziile inchise de materiale si substante combustibile ori explozive a unor spatii pentru birouri,finisarea,ambalarea,incercarea ori repararea produselor sau ambalajelor,precum si livrarea lichidelor combustibile; - separarea gestiunilor prin elemente de compartimentare combustibile sau care pot impiedica interventia in caz de incendiu; - depozitarea in depozitele de materiale generale (diverse) a gazelor tehnice comprimate,precum si a peste 200 l lichide combustibile sau poate 200 kg carbid; - parcarea si repararea mijloacelor de transporturi in spatii de depozitare a materialelor si substantelor combustibile; - impiedicarea deschiderii automate in caz de incendiu a trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti; 7.REGULI PRINVIND EVACUAREA IN CAZ DE INCENDIU . LIMITAREA SI STINGEREA INCENDIILOR Evacuarea persoanelor,animalelor si bunurilor in caz de incendiu: 1) Mentinerea in stare de utilizare a tuturor: - cailor de evacuare,la gabaritul maxim; - instalatiilor de iluminat de siguranta; - mijloacelor de alarmare-anuntare; - dispozitivele de deslegare simultana a animalelor din adaposturi. 2) Asigurarea: - planurilor,schitelor si echipelor de evacuare; - fixarii scaunelor in pardoseala,precum si a covoarelor,machetelor etc.,pe caile de evacuare; - deschiderii usoare a usilor in sensul fluxurilor de evacuare; - mijloacelor de evacuare si salvare. 3) Interzicerea: - accesului unui numar mai mare de persoane in salile aglomerate,decit cel pentru capacitatea salii; - montarii usilor false,draperiilor si oglinzilor pe caile de evacuare; - montarii pragurilor pe caile de evacuare,amenajarea de boxe,magazine,depozite si alte incaperi in casele de scari,ori sub rampele acestora. Limitarea propagarii incendiilor: 1) Mentinerea in stare de utilizare a: - usilor rezistente la foc si a dispozitivelor de autoinchidere a acestora; - ferestrelor rezistente la foc si a obloanelor incombustibile de protectie a acestora; - cortinelor de siguranta de la salile de spectacole; - perdelele de apa pulverizata si abur pentru protectie; - separarilor antifoc de pe fluxurile de cabluri electrice; - etansarilor antifoc a golurilor din pereti sau plansee; - zonelor incombustibile care intrerup izolatia combustibila a conductelor; - cuvelor de retinere ale rezervoarelor; - inchiderilor hidraulice de pe retelele de canalizari;

- trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti. 2) Interzicerea: - maririi nejustificate a sarcinii termice de incendiu; - depozitarii in spatiile de siguranta dintre constructii,instalatii si depozite a materialelor si substantelor combustibile; - lasarii neprotejate a golurilor din pereti si planseele de compartimentare antifoc; Stingerea incendiilor: - alarmarea imediata a personalului si anuntarea incendiului; - intreruperea imediata a alimentarii consumatorilor din constructie cu energie electrica,gaze si lichide combustibile,cu exceptia alimentarii sistemelor de protectie impotriva incendiilor (iluminat de siguranta,statii de pompe incendiu etc.); - stingerea prompta a incendiului utilizind,dupa caz,apa,pulberi stingatoare,gaze inerte sau spuma stingatoare,in functie de natura materialelor si substantelor incendiate,actionind prin procedee adecvate de stingere; - verificarea intrarii in functiune a instalatiilor de stingere a incendiilor existente in zona incendiata,precum si a cortinelor de siguranta,trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,obloanelor si usilor antifoc a altor dispozitive de protectie impotriva incendiilor; - evacuarea operativa a persoanelor si bunurilor materiale din zona periclitata de incendiu; acordarea dupa caz,a primului ajutor; - protectia impotriva temperaturii a bunurilor din cladire,care nu se pot evacua,precum si a elementelor portante ale cladirii; - evitarea propagarii incendiului prin sistemele de ventilatie si de conditionare mediu,canale,galerii,usi,case de scari,tobogane si alte goluri,precum si prin elemente de constructii combustibile sau metalice; - protectia personalului de interventie impotriva fumului,gazelor fierbinti,temperaturii si a accidentelor; - verificarea amanuntita dupa lichidarea incendiului a tuturor locurilor in care ar putea ramine focare ascunse de incendiu si stingerea acestora; - inlaturarea in cel mai scrut timp a efectelor negative asupra instalatiilor si constructiilor,produse de temperatura,fux si gaze corosive rezultate pe timpul incendiilor,sau de substante de stingere utilizate; - cercetarea cauzelor incendiilor,stabilirea raspunderilor si a masurilor pentru prevenirea evenimentelor similare. 1. CONTROLUL INSTALATIILOR ELECTRICE INTERIOARE Pericolul de incendiu pe care il prezinta o instalatie electrica are la baza efectul termic a curentului electric si este determinat de: calitatea executiei,modul de exploatare a instalatiilor si de natura materialelor aflate in vecinatatea acestora. Unele din principalele cauze ale incendiilor sunt generate de instalatiile electrice,mentionindu-se ca in toate situatiile amploarea incendiilor,posibilitatile de localizare ca si valoarea pagubelor produse sunt determinate,in principal de natura materialelor aflate in vecinatatea instalatiilor electrice,de rezistenta la foc a cladirilor. De aceea,in controlul de prevenire a incendiilor din obiectele o mare importanta trebuie acordata instalatiilor electrice. 1.1 CONTROLUL BRANSAMENTULUI

Racordarea instalatiei electrice se face aerian prin conductoare sau subteran prin cabluri. La controlul unui bransament electric se vor urmari ca: - traseul bransamentului (subteran) sa nu treaca pe linga conductele de canalizare sau prin apropierea gurilor de canal,deoarece orice scinteie electrica in aceasta situatie poate provoca un incendiu sau explozie; - cofretul sa fie amplasat intr-o nisa la exterior si inchis bine cu usa de otel (usa sa nu prezinte corodari in profunzime); - in apropierea nisei sa nu se depoziteze substante inflamabile si materiale combustibile; - inaltimea conductoarelor electrice (bransament aerian ce trec peste partea carosabila a strazii) sa nu fie mai mica de 5,5 m; - distanta dintre conductoarele electrice ce se leaga la console sa nu fie mai mica de 35 cm (aceeasi distanta se cere si fata de streasina acoperisului); - prin consola si pe linga ea sa nu se infiltreze apa; - la trecerea conductoarelor prin perete (cazul folosirii izolatiilor) sa se foloseasca pipe montate cu gura in jos pentru ca apa de ploaie sa nu patrunda in interior; - coloana de alimentare cu curent electric sa nu treaca prin pod; - consolele se fixeaza numai pe acoperisuri cu invelitori incombustibile; - la constructiile joase fixarea izolatorilor sa nu se faca la o inaltime sub 2,5 m. 1.2 CONTROLUL UNUI TABLOU DE DISTRIBUTIE PENTRU INSTALATIILE DE ILUMINAT Se vor urmari: - sa fie destinat numai scopului,adica sa nu alimenteze si circuite de forta; - sa fie amplasat astfel incit sa asigure o manipulare usoara (se monteaza in holuri,vestiare,coridoare si in camere de acces direct); - latura superioara a tabloului sa fie asezata,pe cit posibil,la o inaltime de 2,20 m de pardoseala pentru tablourile mari si de 2 m pentru cele mici; - sigurantele fuzibile montate pe tablou sa nu prezinte pericol pentru oameni si obiectivele inconjuratoare,la formarea unui arc electric prin topirea fuzibilului; - in spatele tabloului sa nu existe derivatii sau innadiri pe circuitele de plecari; - legarea la tablou a conductoarelor cu sectiunea peste 16 mm sa se faca cu ajutorul papucilor,sub aceasta sectiune se poate face direct; - la bornele tabloului sa nu fie legate direct lampi de iluminat sau alti receptori de energie electrica; - tablourile sa fie protejate contra deteriorarilor mecanice,cele montate in ateliere si sectii industriale sa corespunda din punct de vedere constructiv si al protectiei categoriei de pericol de incendiu a intreprinderii respective; - pe tablouri sau in interior sa nu fie agatate sau introduse obiecte combustibile (haine,bumbac,pachete cu mincare,cirpe de sters etc.) si sa fie sterse de praf si scame; - in cazul folosirii tablourilor intermediare si secundare (in instalatiile mari) coloanele de alimentare sa fie asigurate atit la plecare (la iesirea din tabloul mare),cit si la sosire (intrarea in tabloul mic). 1.3 CONTROLUL UNEI SIGURANTE ELECTRICE

Se vor urmari: - patronul sigurantei sa fie original,adica firul fuzibil sa nu fie topit si sa nu aiba infasurat pe corpul sau sirma sau lita (se va observa daca se mentine culoarea indicatorului); - in fundul soclului sa nu existe cuie,nasturi sau alte bucati metalice; - la tablou sa fie montate sigurantele pentru circuitele ce pleaca de la acestea; - la finele circuitelor de forta sa fie montate sigurante pe toate fazele,iar pe conductorul al patrulea (conductor de nul) nu se vor monta sigurante sau un alt aparat de protectie de nul; - sigurantele lamelare sa fie protejate cu capate protectoare; - sigurantele sa se insurubeze bine,adica capacele sigurantelor sa fie corespunzatoare dimenisiunile filetelor,aceasta pentru a realiza un contact bun intre patron si surubul de contact; - piciorul patronului sa intre direct in inel pentru a face un bun conducator (sa corespunda cu amperajul); - sigurantele sa fie alese pentru a corespunde sectiunii conductoarelor din instalatia respectiva,pentru a se putea topi atunci cind curentul creste peste limita admisibila (fuzibilul nu trebuie sa se topeasca in decursul unei ore la un curent de 1,3 In; trebuie sa se topeasca in cel mult 15 min la un curent de 1,5 In si cel mult 1 min la un curent de 2,00 In (In este curentul nominal al fuzibilului). 1.4 CONTROLUL UNUI CIRCUIT ELECTRIC DE ILUMINAT Se vor urmari: - circuitele de iluminat sa fie separate de cele de prize si forta; - pentru locuinte,un circuit de iluminat de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 12 lampi,insumind o putere maxima de 1000 W; - un circuit de priza la tensiunea de utilizare de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 8 prize; - in raport de categoria pericolului de incendiu a sectiei respective,sa se foloseasca conductoare si tuburi de protectie conform normativelor in vigoare; - trecerea conductoarelor prin pereti si plansee sa fie facute numai cu ajutorul tuburilor izolatoare; capatul conductorului care iese intr-o incapere uscata se introduce intr-o tila de portelan,iar printr-o incapere umeda intr-o pipa; - pipele si tilele folosite la trecerea prin peretii si plansele,care separa incaperi cu diferite temperaturi sa fie umplute cu mase de izolante; - intr-un tub de protectie sa fie montate numai conductoarele unui singur circuit; - in circuitele la care se folosesc tuburi de protectie,montarea nu trebuie facuta direct pe elementele combustibile; - la montarea aparenta fara tuburi de protectie,derivatiile din circuite,la intrarea lor in aparatele de utilizare (prize,intrerupatori),trebuie facuta pe o portiune de 20 cm in tuburi de protectie (protectia mecanica contra deteriorarilor); - legarea conductoarelor intre ele sa fie facuta numai in doze de dimensiuni corespunzatoare tuburilor respective si prevazute cu capace; - legarea conductoarelor de cupru si aluminiu sa fie facuta conform normelor (cupru cu cupru prin lipire si prin cleme,iar cupru cu aluminiu prin cleme speciale);

- fixarea cablurilor pe pereti (tavane,etc.) sa fie bine facuta,ferite de deteriorari mecanice si sa nu fie supuse unor eforturi mecanice; - cablurile (in interior si exterior) sa nu fie supuse actiunii caldurii radiata de diferite surse de caldura sau razelor solare; - cablurile montate in interior sa nu aiba straturile protectoare din materiale fibroase (usor combustibile); - distanta dintre tablou si conductele de abur in care circula un fluid fierbinte etc. sa nu fie mai mica de 1 m,in caz contrar se izoleaza termic sau se foloseste un paravan de protectie; - circuitele principale de iluminat (intrerupatoare,sigurante) sa nu fie montate in incaperi cu pericol de explozie,in interior admitindu-se numai ramificatiile spre lampile de iluminat; - in incaperile cu pericol de explozie doze de derivatie; - ramificatiile circuitelor,in incaperile cu pericol de explozie sa fie ferite de deterioarari mecanice; - pe cosurile de fum,linga elemente de calorifer sau in imediata apropiere a tevilor de gaze sau apa,nu este admis sa fie montate tuburi si doze; - in bai,spalatorii sau in apropierea chiuvetelor sa nu fie montate prize; - pe tot traseul circuitelor de iluminat,tuburile de protectie sa nu prezinte deteriorari,striviri sau intreruperi; - ramificatia catre corpul de iluminat sa fie introdusa in tuburi protectie (de acelasi fel cu instalatia respectiva),pina in spatele lampii,iar legaturile conductoarelor electrice la lampa sa fie executate si perfect izolate; - la circuitele montate aparent,dozele de derivatie,intrerupatoarele sa nu fie asezate direct pe elementele combustibile (pe lemn),ci numai pe placa de azbest; - circuitele electrice,pe cit posibil,sa nu fie montate prin poduri; - intreruperea si restabilirea circuitului electric sa fie facute numai prin intermediul intrerupatoarelor,neadmitindu-se contactul prin capetele de conductoare (improvizate); - corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoarele care le alimenteaza; - sa nu se foloseasca lampi mobile vor fi mobile vor fi prevazute cu plase metalice; 1.5 CONTROLUL CORPURILOR DE ILUMINAT Se vor urmari: - sa corespunda categoriei pericolului de incendiu si de explozie a incaperilor respective; - corpurile de iluminat din exterior fata de incaperile cu medii inflamabile si explozie sa fie de tip special si montate la distanta; - pe suprafata corpului de iluminat sa nu existe praf depus; - legaturile conductoarelor in spatele corpului de iluminat sa fie bine izolate si introduse in tuburi de protectie,asigurindu-se o buna etansare la cele folosite in incaperi cu pericol de incendiu si explozie; - la lampile electrice,in raport cu tipul corpurilor de iluminat,sa nu fie lipsa globurile si armaturile de protectie; - corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoare,ci fixate de plafon cu cirlige sau perete prin console.

1.6 CONTROLUL UNUI TABLOU GENERAL DE DISTRIBUTIE PENTRU INSTALATIILE DE FORTA Se vor urmari: - amplasarea lui sa se faca in incapere speciala sau vecina cu sectiile de productie,insa separata de acestea printr-un perete antifoc,prevazuta cu intrare direct din exterior; - rama (scheletul metalic) sa fie legata de pamint; - in fata tabloului sa existe un culoar de serviciu izolant (cu covorase de cauciuc) de 1,2 m latime sau in cel mai rau caz partile sub tensiune fata de pamint sa fie inaccesibile atingerii; - in spatele tabloului sa existe un coridor de cel putin 1 m pentru accesibilitate la aparate,instrumente,supraveghere,revizie,intretinere,reparatie; - tablourile sa fie actionate,in general,prin spate,in fata gasindu-se montate pe panou numai minelere de comanda; - la intregul tablou sa se foloseasca sigurantele calibrate; - legaturile cablurilor la sosire si plecare sa se faca regulamentar; - scoaterea de sub tensiune a coloanelor principale,respectiv a sectiilor industriale,sa se faca printr-un automat (in afara de intreruperea manuala a curentului electric pe sectii); - tabloul sa fie prevazut cu aparatele de masura in intreaga incapere,iar elementele tabloului sa fie in perfecta stare de curatenie (fara praf,scame etc.),interzicindu-se asezarea pe el de cirpe,obiecte etc.). 1.7 CONTROLUL UNUI TABLOU PRINCIPAL SI SECUNDAR DE DISTRIBUTIE LA O INSTALATIE DE FORTA Se vor urmari: - tabloul sa corespunda din punct de vedere constructiv si al conditiilor de exploatare categoriei pericolului de incendiu a sectiei de productie respective: - imbinarea tuburilor izolante cu tablourile capsulate sa fie facuta prin insurubare (racordarea se face de regula cu tuburi speciale); - legaturile la tablou sa fie facute regulamentar; - etansarea tablourilor capsulate sa fie bine facuta; - in spatele tabloului (protejat sau neprotejat) sa nu se faca derivatii suplimentare,decit cele prevazute initial; - tablourile care alimenteaza pompele de incendiu sa fie prevazute cu o conducta de alimentare de rezerva; - la intrarea in tablourile importante sa se prevada daca este posibil,un intrerupator general; - sigurantele folosite sa fie calibrate; - in apropierea tablourilor sa nu se gaseasca depozitate substante inflamabile sau materiale combustibile si sa se pastreze o buna curatenie in jurul lor (inlaturarea prafului,a scamelor etc.); - sa nu se lege direct la bornele tabloului de distributie lampi de iluminat,motoare electrice sau alte receptoare de energie electrica;

- tablourile necapsulate sa fie montate la inaltimea de cel putin 2 m de la pardoseala; - tablourile capsulate sa fie montate (astfel) incit sa se poata umbla cu usurinta la cutiile de siguranta si la intrerupatoarele aflate deasupra cutiilor cu borne. 1.8 CONTROLUL UNUI INTRERUPATOR LA O INSTALATIE DE FORTA Se vor urmari: - intrerupatoarele cu pirghie sa nu foloseasca pentru tensiuni mai mari de 500 V ; - intrerupatorul sa corespunda curentului nominal al circuitului in care este montat; - carcasa intrerupatorului in ulei sa nu curga,iar uleiul sa fie controlat periodic; - intrerupatoarele cu pirghie sa nu fie folosite in sectii de categoriile A,B,C pericol de incendiu; - sa nu se curate cu benzina aparatul cu ulei in daca in apropiere exista o sursa de foc. 1.9 CONTROLUL UNUI CIRCUIT ELECTRIC DE FORTA Se vor urmari: - racordarea motoarelor electrice sau altor consumatori de curent sa fie facuta regulamentar (cablurile sa nu prezinte desizolari si capete neizolate); - traseul circuitului de cabluri pina la consumatorii de curent sa fie bine protejat impotriva deteriorarilor mecanice; - in incaperile cu pericol de explozie sa nu fie montate prize (in incaperile in care se degaja praf se pot folosi prize antigron); - legatura la pamint a conductorului sa fie facuta regulamentar. 2.CONTROLUL MOTOARELOR ELECTRICE Se pot urmari: - sa fie corespunzator mediului din incaperea in care se foloseste astfel: in incaperi uscate motoare electrice deschise: in incaperi cu continut de praf motoare electrice inchise complet cu sau fara priza de ventilatie; in incaperi umede motoare electrice inchise complet si de constructie speciala impotriva umiditatii; in incaperi in care se degaja vapori corozivi,folosirea motoarelor electrice va fi evitata,daca nu este posibil,motoarele electrice vor avea izolatie impregnata special sau vor fi capsule; in incaperi cu pericol de incendiu in mediile de cu praf combustibil motoare capsulate; in mediile cu lichide inflamabile motoare electrice inchise complet sau in cel mai rau caz motoare protejate contra picaturilor sau a stropilor de apa; in incaperile cu pericol de explozie motoare electrice de executie speciala (etansa la explozii,capsulate la praf etc.); - motoarele electrice sa fie asigurate prin relee termice si electromagnetice; - legaturile la motor sa fie bine executate si sa nu lipseasca capacul cutiei cu borne (la motoarele cu inele); - carcasa motorului sa fie legata la pamint; - racirea motorului sa fie asigurata; - lagarele sa fie unse si sa nu prezinte scurgeri de ulei,sa fie evitata murdaria lagarelor;

- motorul electric sa aiba placa cu inscriptii referitoare la tipul motorului si la caracteristicile lui. Functionarea normala a unui motor electric se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte: - masina propriu zisa si partile componente,in special lagarele,sa nu se incalzeasca peste limita admisibila (80%); - sa nu se produca zgomote anormale (uruit); - cureaua de transmisie sau mufa sa nu produca batai; - la perii sa nu se produca scintei; 3.CONTROLUL ILUMINATULUI DE SIGURANTA Se vor urmari: - sa fie realizat si folosit corespunzator prevederilor normative; - alimentarea cu curent electric,la teatre,cinematografe,sali de conferinte,localuri publice,etc.,sa se faca dintr-o retea separata si dintr-o sursa de independenta de energie,care poate fi: baterii centrale de acumulatoare,acumulatoare locale (luminobloc) sau grup electrogen; - alimentarea cu curent electric,pentru celelalte cazuri,poate fi de la un transformator diferit de cel care alimenteaza iluminatul obisnuit,de la un tablou general de distributie direct (tablouri de forta alimentate prin coloane separate de cel de iluminat),de la un bransament diferit de cel care alimenteaza circuitele de iluminat,de la un bransament,cind exista unul singur in cladire; - in incaperile,in care exista permanent personal de observare,iluminatul de siguranta se alimenteaza direct de la retea,iar intreruperea alimentarii normale,trecerea de la sursa independenta trebuie sa se faca automat; - la salile de spectacol,iluminatul de siguranta trebuie prevazut la iesiri,pe paliere,pe scari si la toate iesirile din cladire sau chiar pe ganguri si la curti,daca acestea servesc pentru iesiri; - la salile de spectacol lampile de siguranta sa fie vizibile tot timpul si amplasate astfel incit sa nu trimita lumina spre spectatori; - repartizarea pe circuite sa se faca astfel incit la defectarea unui circuit sa se asigure un iluminat suficient pe traseu; - tabloul iluminatului de siguranta sa fie amplasat separat de cel pentru iluminat si accesibil numai personalului autorizat; - conductoarele iluminatului de siguranta sa fie pozate la cel putin 10 cm de celelalte conductoare; - coloanele de alimentare ale iluminatului de siguranta sa nu traverseze scena. 4.CONTROLUL ILUMINATULUI DE PANICA Se vor urmari: - sa fie realizat si folosit conform prevederilor normative; - sa cuprinda cel putin doua lampi alimentate de la o sursa independenta de energie; - sa se aprinda automat la intreruperea alimentarii tabloului de distributie al salii (manual din mai multe locuri,doar stingerea sa se faca dintr-un singur loc numai de catre personalul de serviciu);

- in lipsa de alta sursa independenta de energie sa se poata racorda la retea imediat dupa bransament,inaintea intrerupatorului general; 5.CONTROLUL ILUMINATULUI DE AVARIE Se vor urmari: - sa fie realizat conform prevederilor normelor in vigoare,astfel:in incaperile industriale,laboratoare etc. unde actiunea oamenilor ramasi in intuneric pot provoca incendii,explozii,raniri,intoxicari etc.: in sali de operatii,pansamente etc.: in incaperile industriale unde procesul de lucru nu poate fi intrerupt fara a se produce pagube importante; in locurile unde se desfasoara o activitate importanta care nu poate fi intrerupta; - grupul operator sa fie alimentat prin circuite separate de cel al iluminatului de siguranta; - la tabloul principal sa existe un dispozitiv de comutare pentru trecerea automata pe baterie in cazul cind sistemul de alimentare principal este insuficient (valabil si pentru iluminatul de siguranta si de panica); - capacitatea bateriilor de acumulatoare pentru alimentarea lampilor sa asigure o functionare continua timp de 3 ore (valabil si pentru iluminatul de siguranta si de panica). 6.CONTROLUL IN VEDEREA INLATURARII ELECTRICITATII STATICE La controlul instalatiilor,aparatelor,mecanismelor etc. unde se poate forma electricitate statica se vor urmari ca: - carcasele corpurilor masinilor,aparatelor si utilajelor in care se maruntesc substante producatoare de praf cu pericol de explozie sa fie legate la pamint; - transmisiile si arborii de masini sa fie legate la pamint; - curelele de transmisie cu viteze mai mari de 5 m/s si o putere de transmisie de cel mult 6 8 Cp sa fie prevazute cu dispozitive de punere la pamint sau suprafetele interioare ale acestora sa fie unse cu o unsoare buna conducatoare de electricitate; - conductele prin care se transporta amestecul de praf cu aer sa fie legate la pamint; - filtrele de pinza din conductele de aer sa fie captusite cu plasa metalica legata la pamint,in scopul neutralizarii sarcinilor electrostatice; - in incaperile in care se produce electricitatea statica sa se faca umezirea aerului,ori de cite ori este posibila,fara a stingheri procesul tehnologic; - conductele,rezervoarele metalice,pompele folosite in instalatiile de transport sau manipularea combustibililor lichizi sa fie legate la pamint; - la gazele comprimate sa se ia masuri de purificare si uscare a lor; - la fabricile de hirtie,masinile sa fie prevazute cu dispozitive de descarcare si neutralizare (neutralizarea se poate face prin suflare de aer ionizat peste locurile electrizate); - la mori,valurile sa fie intretinute in stare curata,masinile si intregul sistem de aspiratie sa fie pus la pamint,iar piesele izolate din interiorul masinilor sa fie legate la masa; - in rezervoarele de benzina sa nu pluteasca nici un fel de corp metalic (flotor); - inainte de incarcarea si descarcarea unui rezervor de benzina sau petrol,toate piesele metalice ale masinilor (autocisternelor) sa fie puse la pamint; - la umplerea sau descarcarea tancurilor petroliere,acestea sa fie puse la pamint;

- in incaperile in care se pot degaja particole solide sau lichide de aerosoli sau suspensii,care prin miscare se electrizeaza (zahar,amidon,faina,carbune etc) sa fie luate masuri de inlaturare a formarii lor,de evacuare printr-o buna ventilatie,iar atunci cind sunt posibilitati sa se umezeasca mediul respectiv; - la produsele petroliere sa se execute filtrarii repetate folosind silicagel sau pamint decolorant (se reduce electricitaea statica cu 30 60%). 7.CONTROLUL INSTALATIILOR DE DETECTARE Se vor urmari: - instalatia de detectare si semnalizare a incendiilor sa fie verificata periodic,cu atentie si competenta,verificarea facindu-se printr-un text de baza si un text de incercare,rezultatele fiind consemnate intr-un registru (document); - verificarile si controlul sa se efectueze atit la instalatia in ansamblu,cit la fiecare element component in parte,verificarea centralei de semnalizare,verificarea detectoarelor,verificarea generala a intregii instalatii: la verificarile periodice,detectoarele se vor verifica prin sondaj; - sa fie verificate periodic centralele de semnalizare executindu-se: masurarea tensiunii la baterie; masurarea tensiunii de intrare pe oricare din liniile centrale; verificarea lampilor de actionare; verificarea rezistentei de izolatie; verificarea curentului de repaus; verificarea alimentarii principale,de avarie,de semnalizare; - la primul control al unei instalatii de semnalizare este recomandabil sa se puna in functiune fiecare circuit de detectare,prin simularea unui incendiu si sa se masoare curentul de repaus pentru tensiunea maxima de exploatare; - deranjamentele simulate (sirma rupta,punerea la pamint,defectiuni de alimentare,sigurante topite etc.) trebuie semnalizate optic si acustic in mod clar; - conductoarele pentru circuitele de legatura trebuie pozate sub tencuiala,fara sa treaca insa prin incaperi cu pericol de incendiu; - circuitele pentru semnalizarea incendiului trebuie sa fie independente de restul circuitelor electrice existente in cladire; - detectoarele de incendiu sa nu fie vopsite sau deteriorate mecanic si nici blocate cu materiale care le-ar putea periclita sau ar putea constitui obstacole in calea fluxului de caldura,lumina sau fum; - la instalatiile automate de detectare a incendiului,daca este posibil,sa existe un buton de semnalizare normal in zona supravegheata sau imediat in apropierea acesteia; - sa se analizeze situatiile in care s-au declansat alarme false si cele in care detectoarele nu au functionat cind a izbucnit incendiul; - in incaperea centralei de semnalizare sa fie afisate planurile cu amplasarea detectoarelor,planul de conexiuni,instructiuni de utilizare si inscriptia intreprinderii care se ocupa de intretinere. - personalul care deserveste instalatia sa fie bine instruit. 8.CONTROLUL UNEI INSTALATII DE PROTECTIA TRASNETULUI Se vor urmari: - in raport cu obiectivul protejat sa fie asigurata protectia impotriva actiunilor principale si secundare ale descarcarilor atmosferice (se va tine seama de categoria pericolului de incendiu,de distrugerea datorita descarcarilor atmosferice);

- tipul de instalatie sa fie corespunzator formei si naturii constructiilor respective; - instalatia sa fie protejata impotriva coroziunii,stratul protector,realizat prin galvanizare sau acoperire cu vopsea antioxidanta,sa se mentina in perfecta stare pe intreaga suprafata a elementelor.Portiunile afectate sa fie acoperite cu un strat de vopsea de ulei,astfalt,lac sau bitum,dupa caz,ca de altfel si imbinarile conductoarelor subterane cu prizele de pamint,ale elementelor de otel cu cele de cupru (executate regulamentar); - in regiunile in care exista pericolul degajarii gazelor corozive si in zonele de litoral,dispozitivele de captare sa fie confectionate din otel plumbuit; - suportii dispozitivelor de captare sa fie bine fixati; - in cazul invelitorilor combustibile,dispozitivele de captare sa fie montate la o distanta de minimum 50 cm de acestea; - dispozitivul de captare sa nu fie corodat; - legaturile dintre dispozitivul de captare si conductoarele de coborire sa fie in stare perfecta si sa asigure o continuitate electrica,acordindu-se o mare atentie sudurilor; - conductoarele de coborire sa fie confectionate de aceeasi sectiune cu cea a conductoarelor de captare si sa aiba asigurata continuitatea electrica; - conductoarele de coborire sa fie fixate conform normelor pe elementele de constructie ale cladirilor (pereti etc.).Indiferent de modul de fixare,distanta minima fata de elementele de constructie si de instalatiile electrice sa fie de 10 30 cm; - conductoarele de coborire sa nu fie prea intinse si nici sa aiba coturi prea bruste,sa fie protejate deasupra solului (pina la 1,80 cm) cu o teava; - scheletul metalic al constructiilor sau armaturilor cladirilor de beton,destinate drept conductoare de coborire,sa fie urmarite inca din faza de santier pentru a asigura continuitate electrica corespunzatoare,prin sudura sau bulonarea pieselor metalice; - scarile metalice construite in exteriorul cladirilor sa fie legate la dispozitivele de captare si la prizele de pamint; - burlanele pentru scrugerea apei de ploaie,in cazul cind sunt folosite pentru coboriri secundare sa aiba sectiunea indicata pentru conductoarele de captare,asigurinduse continuitatea electrica prin punti de legatura sudate intre bucatile de burlane; - legarea conductoarelor la prizele de pamint sa fie bine executate,starea legaturii cu prizele de pamint se verifica prin sapare la circa 50 cm,la intrarea lor in pamint; - verificarea rezistentei de trecere a curentului electric sa se faca ,vara,pe timp uscat,si ori de cite ori se face reparatii in partile subterane; - prizele de pamint montate in soluri agresive (terenuri de umplutura etc.) platbanda de legatura sa fie executata din otel galvanizat,neadmitindu-se protejarea prin vopsire,in acest fel marindu-se rezistenta la punere la pamint; - legatura dintre platbanda si tevile verificate sa fie facuta prin sudura si protejate local printr-un strat de bitum; - tevile pentru prizele de pamint sa fie asezate la o distanta minima de 2 m de constructia protejata,la 0,5 m de la suprafata terenului; - prizele de pamint sa aiba cit mai putine legaturi,sa fie asezate direct pe pamint,fara a se folosi cocs sau zgura; - rezistenta de punere la pamint sa nu fie mai mare de 10 ohm pentru cladirile industriale si civile si de 5 ohm pentru grajduri de animale; - corpurile metalice din interiorul cladirilor sa fie legate de pamint,pentru protectia impotriva manifestarilor secundare (inductii electrostatice,scurgeri de potentiale periculoase etc.).

9. CONTROLUL INSTALATIILOR SI MIJLOACELOR DE INCALZIRE 9.1 PROBLEME GENERALE Se vor urmari: - alegerea corespunzatoare a sistemului de incalzire (central,local) si a agentului termic (abur,apa calda,aer cald,ulei etc.),functie de pericolul de incendiu si explozie in spatiile incalzite; - interzicerea utilizarii in incaperile cu pericol de explozie,si incendiu a sistemelor si mijloacelor de incalzire cu foc deschis,cu suprafete incandescente si a celor cu suprafete radiante avind temperaturi peste limitele de aprindere (inflamabilitate) a materialelor si substantelor combustibile din spatiile respective; - interzicerea depozitarii materialelor,lichidelor si gazelor combustibile in apropierea instalatiilor si mijloacelor de incalzire sau pe acestea. 9.2 PROBLEME SPECIALE Se vor urmari: La instalatiile de incalzire centrala: daca temperatura suprafetei exterioare a elementelor de incalzire (radiatoare,registre etc.) si a conductelor este mai mica decit temperatura de aprindere (inflamabile) a materialelor si suprafetelor combustibile; izolarea termica si distantele de siguranta fata de materialele combustibile functie de temperatura agentului termic (35 cm pentru t > 150C. 10 cm pentru 95C < t < 50C,curatirea instalatiilor de depunerile de pulberi,praf si scame combustibile. La centralele termice: autorizarea functionarii cazanelor; existenta si functionarea aparaturii de masura si control (manometre,sticle de nivel,termometre,automatizare etc.),etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid sau gazos; modul de alimentare cu combustibil solid,depozitarea combustibilului pentru consumul zilnic,modul de aprindere si reaprindere a focurilor; supravegherea permanenta a cazanelor; existenta suprafetelor de decompresare; fumatul si accesul persoanelor straine in centrala; ordinea si curatenia; evacuarea zgurii si cenusii; starea si curatirea de funingine a cosurilor de fum. La sobe: tipul sobei (cu sau fara acumulare de caldura) integritatea sobelor,amplasarea fata de materialele combustibile,izolarea termica fata de elementele de constructii combustibile; supraincalzirea sobelor; functionarea nesupravegheata a sobelor; caderea jarului sau cenusei din sobe; utilizarea lichidelor combustibile pentru aprinderea focului; modul si locul de depozitare a jarului si cenusei; starea cosurilor si burlanelor de fum; izolarea acestora fata de materialele combustibile si curatirea lor de funingine; existenta tirajului. La masinile si aparatele de gatit: tipul acestora (electrice,cu combustibil solid,lichid sau gazos) amplasarea fata de materialele combustibile; etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid si gazos; folosirea de butelii de aragaz omologate,cu reductor de presiune etanse cu furtun in buna stare; modul de aprindere sau punere in functiune; curatirea hotelor si turbularii de ventilatie de depunerile de grasimi; supravegherea functionarii; respectarea instructiunilor de folosire a masinilor si aparatelor. La radiatoarele electrice cu ulei: functionarea termostatului; starea cordonului,stecarului si prizei,supravegherea radiatorului.

La resouri,radiatoare si aparate electrice cu rezistenta: utilizarea numai in locuri fara pericol de incendiu si explozie,aprobate de conducerea unitatii; amplasarea pe materiale incombustibile izolatoare din punct de vedere termic; starea cordoanelor,stecherelor si prizelor; supravegherea si scoaterea de sub tensiune la terminarea programului de utilizare; respectarea instructiunilor de folosire. La cosuri,canale si burlane de fum: starea fizica si integritatea acestora (crapaturi,fisuri,etanseitate etc.),distantele de siguranta fata de elemetele de constructii si alte materiale combustibile,curatirea periodica de funingine,existenta sitelor,ori dispozitivelor antiscintei,existenta unor clapete (subere); tirajul,marcarea. 10.CONTROLUL INSTALATIILOR DE VENTILATIE Se vor urmari: - alegerea sistemului de ventilatie (naturala,organizata,mecanica) a tipului acestuia (local,general) si a principiului de ventilatie (introducerea) de aer obisnuit sau conditionat,evacuarea aerului viciat; evacuarea de gaze,vapori sau aerosoli; exhaustarea pulberii,prafului grosier,scamelor etc.) functie de natura,forma,starea si greutatea specifica a produselor ce trebuie vehiculate si scopul urmarit: optarea pentru sistemul de ventilatie naturala organizata ori de cite ori este posibil; - asigurarea capacitatii de ventilare,functie de cantitatea de aer si produse rezultate din procesul tehnologic; redimensionarea instalatiilor de ventilatie la marirea,modernizarea sau replofilarea capacitatilor de productie; - realizarea de sisteme distincte de ventilare pentru medii cu pericole diferite de incendiu si explozie; - executia si mentinerea antiex a sistemelor ce functioneaza in medii cu pericol de explozie (motoare electrice de tip antiex,palete ale ventilatoarelor din materiale ce nu produc prin lovire scintei capabile sa aprinda produsele vehiculate,decompresarea camerelor de filtrare etc.),protectia anticorosiva a sistemelor amplasate in medii agresive sau care vehiculeaza astfel de produse; - etanseitatea sistemului de ventilatie mecanica (tubulatura,racordurile flexibile etc.); curatirea periodica a depunerilor de produse combustibile de pe tubulatura; colectarea produselor evacuate; - existenta si functionarea dispozitivelor de limitare a propagarii incendiilor prin instalatia de ventilatie (clapete de obturare manuale sau automate); - posibilitatile de oprire (manuala sau automata) a functionarii instalatiei de ventilatie in caz de incendiu,inclusiv din hala de fabricatie; - existenta unor surse de aprindere (foc deschis,scintei,materiale incandescente etc.),in apropierea prizelor de absortie a aerului curat si a punctelor de evacuare-colectare a produselor combustibile (filtre,cicloane,cosuri de dispersie etc.); posibilitatile de amorsare a unor incendii sau explozii in sistemele de ventilatie sau in punctele de colectare si filtrare a produselor; - respectarea programului de functionare a instalatiei de ventilatie; interdependenta dintre sistemul de ventilatie (exhaustare) si procesul tehnologic; consecintele intreruperii functionarii sistemului de ventilatie (exhaustare),indeosebi pericolele ce pot surveni in astfel de situatii (de incendiu,explozie,intoxicare); - curatirea periodica a tubulaturii de ventilatie de eventualele depuneri combustibili; curatirea filtrelor, a sacilor de filtrare,imprastierea si depunerea produselor solide exhaustate in incinta unitatii.

11. CONTROLUL INSTALATIILOR SI MIJLOACELOR DE STINGERE A INCENDIILOR 11.1 PROBLEME GENERALE Se vor urmari: - dotarea unitatii cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,accesorii,echipament de protectie si substante chimice de prevenire si stingere conform normelor si evidenta acestora pe sectii,ateliere,instalatii si alte compartimente; - starea,functionarea,intretinerea si cunoasterea modului de folosire a masinilor,instalatiilor,utilajelor,aparaturii,accesoriilor,echipamentului de protectie si a substantelor de prevenire si stingere a incendiilor; - intocmirea si realizarea planului anual (lunar) de asistenta tehnica la masinile si utilajele de prevenire si stingere a incendiilor si a graficului anual de verificari profilactice la instalatiile si mijloacele impotriva incendiilor; - dimensionarea corecta a instalatiilor de stingere a incendiilor functie de intensitatea minima de stingere; calculul consumurilor cumulate de substante stingatoare debitate prin instalatii,functie de debitele necesare,simultaneitatea si durata functionarii: asigurarea alimentarii permanente cu substante stingatoare a instalatiilor fixe de stingere a incendiilor; - asigurarea alimentarii permanente cu apa pentru stingerea incendiilor din toate sursele existente pe platforma: artificiale (retele de apa de incendiu,potabila,tehnologica,bazine,castele de apa,rezevoare,turnuri de racire,canale etc.) si naturale (riuri,lacuri,balti etc.); interconectarea retelelor; protectia impotriva inghetului; asigurarea rezervei intangibile de apa pentru instalatiile de stingere; existenta in apa pentru stingerea unor substante combustibile sau agresive; - asigurarea alimentarii directe a instalatiilor de stingere (sprinkler,drencer,apa pulverizata,spuma) de la masinile si utilajele mobile; existenta posibilitatilor de curatire (insuflare) cu aer a instalatiilor fixe de stingere care au duze sau orificii (sprinkler,drencer,cu apa pulverizata,cu pulberi,cu abur); - asigurarea alimentarii permanente cu energie a instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor (statii de pompe,electrovane,instalatii de detectare a concentratiilor periculoase,centrale de avertizare,dispozitive de comanda si siguranta,butoane de pornire etc.), existenta si starea de functionare a surselor de energie,inclusiv a celor de rezerva; - accesul la vanele,ventilele,butoanele si dispozitivele de actionare si control al instalatiilor de semnalizare si stingere a incendiilor,precum si la racordurile (punctele) de alimentare cu substante stingatoare si cu energie; - asigurarea ansamblelor,accesoriilor,elemetelor si pieselor de schimb si de rezerva; - intocmirea,cunoasterea si afisarea instructiunilor,schemelor de intretinerem,functionare,verificare si amplasare a instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor; existenta registrelor (caietelor) de verificari profilactice. 11.2. PROBLEME SPECIFICE La hidrantii exteriori de incendiu: amplasarea hidrantilor fata de drumuri si distantele dintre ei; tipul hidrantilor (subterani,supraterani de inalta presiune) si diametrele acestora; existenta hidrantilor portativi si furtunurile cu racorduri

corespunzatoare hidrantilor; amplasarea accesoriilor (hidrant portativ,furtunuri,tevi de refulare,reductii,chei de racordat etc.) si adapostirea acestora; etanseitatea si protectia la inghet; alimentarea cu apa si presiunea sau lungimea jetului; marcarea hidrantilor. La hidrantii interiori de incendiu: numarul de jeturi simultane; racordarea furtunului si a tevii de refulare; amplasarea,marcarea si iluminatul de siguranta al hidrantilor; lungimea furtunurilor si a jetului de apa; diametrul si tipul ajutajului tevii de refulare pentru jet complet compact sau pulverizat si lungimea jetului; etanseitatea hidrantului; protectia impotriva inghetului (izolare termica,retele uscate,temperatura pozitiva). La instalatiile sprinkler: corelare tipul instalatiei (apa-apa; apa-aer) cu conditiile de mediu in exploatare (pericol de inghet); existenta aparatului de control si semnalizare si a accesoriilor aferente; sectorizarea retelelor de pulverizare pe compartimente de incendiu; tipul capetelor (duzelor) sprinkler si pozitia de montaj a acestora; functionarea sistemelor de alarmare acustica si optica,local si la distanta; pozita normala de lucru a vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea lor; posibilitatile de golire a instalatiei si de colectare la canalizare a apei din aceasta; functionarea compresorului de aer pentru instalatiile apaaer; existenta si functionarea manometrelor; etanseitatea instalatiei; protectia impotriva coroziunii prin vopsire (cu exceptia capetelor sprinkler) si impotriva inghetului; depunerile de praf,scame,zugraveli etc. pe capetele sprinkler; mentinerea permanenta in pozitie de functionare automata; alimentarea de la masini. La instalatiile de stingere tip drencer: stabilirea tipului instalatiei automat sau manual,functie de pericol de incendiu existent si de prezenta personalului in zona protejata; sectorizarea instalatiei pe compartimente de incendiu; amplasarea corecta a capetelor (duzelor) drencer; functionarea dispozitivului de comanda a electrovanelor; protectia impotriva coroziunii si inghetului; tipul capului drencer,al deflectorului,rozetei sau paletei acestuia,functie de forma perdelei de protectie ce trebuie realizata; colectarea la canalizare a apei refulate; etanseitatea instalatiei; pozitia normala de lucru a vanelor,si ventilelor,marcarea si sigilarea lor; functionarea manometrelor. La instalatiile cu apa pulverizata: sectorizarea si tronsonarea instalatiei functie de suprafata compartimentului protejat si debitul de apa necesar; tipul de duze pulverizatoare utilizate (Pluvia,ER,CEM etc.) si pozitia de montaj a acestora,functie de modul de dispunere a materialelor combustibile,natura acestora si de elementele constructive,colectarea apei refulate la canalizare; protectia impotriva inghetului; pozitia normala de lucru a vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea lor; functionarea manometrelor; tipul de actionare a instalatiei (sub 5 min) si modul de actionare (automat,manual,local,de la distanta); alimentarea de la masini. La instalatiile cu abur: stabilirea modului de actionare a instalatiei (inundare,perdea de protectie,jeturi locale) functie de scopul urmarit; pozitia orificiilor de refulare a aburului,existenta si starea furtunurilor; izolarea termica a tevilor de refulare si modul de racordare; eliminarea condensului; existenta rotilor de manevra la robinetele de actionare si marcarea a acestora; performanta aburului si presiunea acestuia (minimum 3 at). La instalatiile cu gaze inerte (dioxid de carbon,azot): tipul instalatiei (fixa,semifixa,mobila,automata,manuala si cu inundare totala sau locala); capacitatea acesteia in functie de pericolul de incendiu existent si de prezenta personalului; dispunerea duzelor de refulare; gradul de umplere al buteliilor; etanseitatea spatiului protejat; functionarea sistemului de alarmare a intrarii in functiune a instalatiei; existenta aparaturii de masura si control; functionarea sistemului de actionare automata sau telemecanica; rezerva de gaz inert; starea furtunurilor si duzelor.

La instalatiile cu pulberi stingatoare: tipul de capacitatea instalatiei fixe (automata,manuala) ori mobila,functie de pericolul de incendiu si particularitatile obiectului protejat; cantitatea de pulbere din rezervoare si starea acesteia,incarcarea recipientelor cu gaz comprimat; starea de functionare a reductoarelor de presiune si a dispozitivelor de actionare; functionarea dispozitivului de avertizare a persoanelor si de temporizare;existenta rezervei de substante stingatoare; durata umplerii rezervorului cu gaz,amplasarea corecta a duzelor sau hidrantilor de pulbere; masurile constructive luate pentru vehicularea usoara a pulberii prin instalatie (numar redus de imbinari si schimbari de directie,imbinari prin flanse,raportul dintre raza de curbura si diametrul conductei mai mare de 10,orificii pentru controlul conductelor,robinete de trecere cu deschidere rapida etc.); etanseitatea spatiului protejat; aparatura de masura si control. La instalatiile cu spuma: corelarea tipului instalatiei (fixa,semifixa,mobila), a tipului spumei (chimica,mecanica), a substantei spumante (praf ,unic,spumogen lichid,spumogen praf,apa usoara,spumant pentru produse polare etc.) si a gradului de infoiere (mic,mediu,mare) functie de natura si comportarea la foc a produsului combustibil; masurile constructive luate (lungimea traseului 30 80 m,diametrul conductelor 80 100 mm,distributia uniforma,a generatoarelor sau a capelete deversoare,existenta blindelor,posibilitati de spalare si golire a instalatiei etc.); marcarea claiviaturii si protectia acesteia impotriva coroziunii; adapostirea si pastrarea substantelor chimice stingatoare; alimentarea cu apa de la sursa si prin masini mobile; existenta ecranelor la deversoarele de spuma ale rezervoarelor cu capac plutitor. La statiile centralizate de spuma: functionarea pompelor active si de rezerva; cantitatile de substante chimice stingatoare si modul de pastrare a acestora; legaturile de anuntare si comunicatii (telefon,radiotelefon,sirena,sonerie,semnale optice) cu dispeceratele P.S.I. ori tehnologice si cu gospodaria de apa; supravegherea statiei si pregatirea personalului de deservire; schemele si instructiunile de functionare a statiei; schema zonelor protejate; marcarea pompelor,vanelor si conductelor,iluminatul de siguranta pentru continuitatea lucrului,aparatura de automatizare,masura si control. La instalatiile cu hidrocarburi halogenate (haloni): dispozitivele de inchidere a usilor si de oprire a ventilatiei inainte de refularea halonilor; asigurarea cantitatilor de substante de stingere; marcarea ventilelor sau butoanelor de actionare,amplasarea conductelor de transport si a duzelor de refulare; asigurarea presiunii de refulare pentru trasee mai lungi,functionarea ventilului de descarcare; uniformitatea si continuitatea fluxului de hidrocarburi halogenate; protectia impotriva coroziunii; asigurarea intensitatii de stingere; amplasarea pe rinduri la inaltimi diferite a duzelor de pulverizare in cazul cladirilor mai inalte de 4 5 m; asigurarea a cel putin doua butelii de azot pentru fiecare instalatie de stingere cu haloni; asigurarea unei presiuni remanente in butelii de azot de minimum 5 daN/cm (cind instalatia inceteaza sa mai functioneze). La instalatiile de racire cu apa: amplasarea robinetelor de actionare si marcarea lor; alimentarea cu apa din reteaua de hidranti de inalta presiunesau prin pompa proprie; amplasarea retelelor si duzelor sau orificiilor de refulare; uniformitatea si continuitatea perdelei (peliculei) de apa,protectia impotriva inghetului si coroziunii,posibilitatea de golire completa; independenta functionarii fiecarai instalatii de racire,functionarea simultana a instalatiilor de racire invecinate (pe raza de 20 m la rezervoarele cilindrice si 30 m la rezervoarele sferice). La tunurile de incendiu: tipul tunului (cu apa,cu spuma sau cu apa si spuma) functie de natura produselor combustibile ce trebuie stinse si de scopul urmarit (de stingere,de racire,de limitare a propagarii prin zid de apa sau spuma); raza de actiune a tunului si

eventualele obstacole in fata jetului; amplasarea si fixarea tunului: existenta tevilor,ecranului de protectie,tubului de absortie,rotilor de manevra si a substantelor spumante,alimentarea cu apa si durata realizarii presiunii de lucru; mecanismele de rotire in plan orizontal si in plan vertical; manevrabilitatea acestora usor la ele,modul de refulare al substantelor stingatoare (jet compact sau pulverizat de apa,tromba,perdea de apa sau spuma), ungerea si protectia impotriva coroziunii si inghetului,existenta si starea rotilor si pneurilor la tunurile mobile; etanseitatea sistemului de inchidere a apei; fixarea tunului in pozita de lucru; accesoriile si piesele de schimb (prelate,chei pentru racorduri,ajutaje,tevi,ejector de spuma,maneta etansare,butoi polietilena de 60 l etc.); existenta in apropiere a spumantului. La prizele de apa,abur sau gaze inerte din instalatiile tehnologice: existenta si starea furtunurilor si a tevilor de refulare si racordarea acestora; amplasarea prizelor in apropierea punctelor cu pericol potential mai ridicat de izbucnire a incendiilor; asigurarea substantei stingatoare; marcarea prizelor. La stingatoarele de incendiu: starea,calitatea si cantitatea substantelor stingatoare din aparate; amplasarea,inscriptionarea si etichetarea stingatoarelor; protectia impotriva intemperiilor (umiditate,frig) si a coroziunii; existenta si starea fizica a supapelor (membranelor) de siguranta,furtunurilor,manometrelor si rotilor,dupa caz; functionarea unor stingatoare de diverse tipuri,prin sondaj. La posturile de incendiu: amplasarea posturilor (panourilor,dulapurilor); existenta si starea materialelor de interventie (furtunuri,tevi,stingatoare,) hidrant portativ,chei hidrant,lada cu nisip uscat si granulatie corespunzatoare,galeti, cazmale etc.) marcarea si numerotarea posturilor de incendiu. La statiile de pompare incendiu: disponibilitatea de functionare a pompelor active si de rezerva; functionarea sistemului de actionare de la distanta; functionarea corecta a manometrelor; asigurarea alimentarii cu apa si presiunea de lucru a pompelor,legaturi de anuntare (telefonice,radio,acustice,optice) cu remiza formatiei civile de pompieri,dispeceratul unitatii si statiile centralizate de spuma; iluminatul de siguranta; carburantii si lubrifiantii pentru motoarele cu ardere interna; automatizarea pornirii pompelor (presostate,hidrofoare etc.) functionarea compresoarelor de aer si a supapelor de siguranta ale hidrofoarelor; alimentarile cu energie electrica a pompelor; supravegherea statiei. La masinile si utilajele remorcabile de stingere a incendiilor: se verifica in principiu problemele cuprinse in procesele tehnologice pentru intretinerea zilinica,respectiv saptaminala. La substantele chimice de stingere a incendiilor depozitate: cantitatile existente; termenul de garantie sau valabilitate; modul si conditiile de depozitare sau adapostire; starea ambalajelor si etanseitatea acestora; marcarea loturilor; buletinele de analiza date de laboratoarele autorizate; posibilitatile de transport la locul incendiului si de incarcare a masinilor si instalatiilor. La sursele de apa artificiale si natura: nivelul apei,debitul sau volumul asigurat; posibilitatile de alimentare directa a masinilor si utilajelor de stingere in orice anotimp,marcarea acestora. La dispozitivele de protectie impotriva incendiilor (usi,rezisente la foc,trape de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,obloane sau clapete antifoc etc.): se verifica starea si functionalitatea acestora.

1.CLASIFICAREA,CERCETAREA,EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR 1.CLASIFICAREA INCENDIILOR Clasificarea incendiilor dupa gradul de dezvoltare si marimea consecintelor negative: 1) Incendii. 2) Inceputuri de incendii. 3) Incidente tehnice urmate de arderi de scurta durata Clasificarea incendiilor dupa natura materialelor si substantelor combustibile care ard si in raport cu substantele folosite pentru stingere: 1) Clasa A incendiile de materiale combustibile solide care ard cu jar (lemnul,hirtia,textilele,carbunii,masele plastice,finul,paiele etc.),pentru stingerea carora se pot utiliza: apa (jet pulverizat,jet compact,ceata) solutiile apoase imbunatatite chimic,pulberile stingatoare (florex,nisip etc.),gaze inerte (dioxid de carbon,azot etc.) produse organohalogenate (halonii),spume stingatoare chimice si mecanice (grele,medii,usoare,speciale) si aburul.In aceasta clasa intra si echipamentele electrice care ard mase plastice,dupa scoaterea de sub tensiune,stingerea realizindu-se,de regula,cu apa pulverizata sau cu spume,gaze inerte ori pulberi. 2) Clasa B incendiile de lichide combustibile impartite in subclase Bh a hidrocarburilor (benzina,motorina,ulei,titei,petrol etc.) si in subclasa Bp a produselor polare (alcool etilic,alcool metilic,acetona etc.),precum si substante solide care se topesc usor (ceara,parafina etc.). Se sting de regula cu spuma,pulberi stingatoare,gaze inerte,abur,pulberi,produse organohalogene si uneori cu apa pulverizata.In cazul lichidelor polareo eficienta mai mare au spumele speciale de tipul apa usoara (light Water),aerospumantul rominesc AAO si altele.Concomitent se asigura racirea zonei incendiata cu apa pulverizata ori sub forma de pelicula (perdea).In aceasta clasa intra si echipamentele electrice la care arde ulei,dupa scoaterea de sub tensiune,stingerea realizindu-se cu apa ori cu spume. 3) Clasa C incendiile de substante combustibile gazoase,cum sunt acetilena,hidrogenul,metanul,propanul,butanul,gazul de sonda etc.,pentru stingerea carora se folosesc pulberile stingatoare,gazele inerte,produsele organohalogenate si altele dublate de o racire corespunzatoare a elementelor instalatiilor si de intreruperea accesului in zona de ardere a gazelor combustibile. 4) Clasa D incendiile de substante care in contact cu apa sau cu solutii apoase reactioneaza violent,punind in libertate gaze periculoase,cum sunt carbidul (degaja acetilena),pulberea de aluminiu (elibereaza hidrogen),pentasulfura de fosfor,magneziul,sodiul,potasiul si altele pentru a caror stingere se folosesc pulberi speciale si gaze inerte. Clasificarea incendiilor dupa forma lor de manifestare in spatiu: 1) Punctiforme (izolate).

2) Frontale (liniare). 3) Circulare. 4) Dispersate (cu mai multe focare concomitente izolate). 5) De masa (pe suprafete foarte mari). 6) Dezvoltate pe verticala (pe mai multe niveluri). 2.CERCETAREA CAUZELOR INCENDIILOR Cercetarea cauzelor incendiilor reprezinta ansamblul masurilor si activitatilor organizatorice,tehnice si oprerative intreprinsecu ajutorul si pe bazsa metodelor,procedeelor si mijloacelor adecvate,in vederea stabilirii cauzelor care au generat incendii sau alte evenimente urmate de incendii.Problema este similara si pentru inceputuri de incendii sau alte evenimente urmate de inceputuri de incendii. Amprenta incendiului prezinta imaginea macroscopica a ansamblului modificarilor materiale survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor lui asupra spatiului incendiat si a bunurilor aflate in el. Urma este orice modificare materiala produsa in mediul in care a izbucnit incendiul sau in alte locuri ce au legatura cu acestea,ca urmate a interactiunii dintre fenomenele tehnice,naturale,infractionale sau de alta natura,mijloacele si caile lor de actiune si elemente componente ale spatiului incendiat. Fenomenele si manifestarile sunt accidente,incidente,situatii,comportari ori aspecte ale acestora ce au loc inainte,pe timpul sau dupa lichidarea incendiului in spatiul incendiat,in apropierea acestuia ori in medii asemanatoare,care pot avea legatura cu incendiul. Amprenta mediului este de fapt fotografia paronamica a zonei incendiate,care inglobeaza suma urmelor vizibile din spatiul respectiv. 2.1 SCOPURILE PRINCIPALE ALE ACTIVITATII DE CERCETARE A CAUZELOR INCENDIILOR Scopurile principale ale activitatii de cercetare a cauzelor incendiilor rezulta din prevederile legale (articolele),acestea fiind: - stabilirea operativa a cauzelor incendiilor; - stabilirea si luarea de masuri neintirziate pentru repunerea in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de functionare a capacitatilor de productie afectate; - stabilirea persoanelor vinovate de producerea incendiilor si a raspunderilor disciplinare,materiale,contraventionale si penale,dupa caz,ce revin acestora potrivit prevederilor legale; - luarea de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea unor incendii de aceeasi natura,obligatoriu in unitati similare. 2.2 COMISIILE DE CERCETARE A CAUZELOR DE INCENDIU Pentru cercetarea cauzelor de incendiu,in functie de marimea si urmarile incendiului,se constituie,in situatii deosebite,comisii de cercetare in care pe linga cadre din unitatile militare de pompieri participa,dupa caz,organe ale procuraturii,organe ale politiei cu competenete legale in acest domeniu,factori de raspundere si specialisti din unitatea in cauza si din organele tutelare,experti,organele ADAS (pentru vietile si

bunurile asigurale afectate de incendiu) sau alte organe solicitate de instantele judecatoresti ori de organele de cercetare si urmarire penala. La desemnarea componentei comisiei de cercetare a cauzei unui incendiu,se urmareste ca membrii acesteia sa cunoasca: - actele normative care reglementeaza activitatea de prevenire si stingere a incendiilor si modul practic de aplicare a acestora,indeosebi in obiectivul in cauza; - pericolele,cauzele de incendii si masurile de prevenire si stingere a incendiilor specifice instalatiilor,utilajelor si masinilor din zona incendiului; - fazele de aparitie si dezvoltare a incendiilor,precum si tactica,procedeele,mijloacele si substantele de stingere a acestora; - metodele,procedeele si mijloacele care se utilizeaza in cercetarea cauzelor incendiulor; - organizarea efectiva a activitatii de productie,precum si a prevenirii si stingerii incendiilor la locul de munca in cauza; - problemele generale ale organizarii si desfasurarii proceselor de productie ale activitatii economice si sociale a obiectivlui; - locul,rolul si sarcinile concrete ce-i revin fiecarui specialist in activitatea de cercetare a cauzelor de incendii. Comisia de cercetare a cauzei incendiului isi stabileste un program concret de lucru si modalitatile de cooperare intre membrii sai. 2.3 CERCETAREA CAUZELOR INCENDIULUI LA FATA LOCULUI Cercetarea incendiului la fata locului implica respectarea unor reguli tactice generale,cum sunt: - nelimitarea anticipata,in timp,a duratei cercetarii incendiului,asigurindu-se insa maxima operativitate la desfasurarea activitatii; - efectuarea cercetarii complete la fata locului,independente de orice ipoteza preconceputa sau de alte anticipari; - executarea organizata a sarcinilor; - utilizarea metodelor,procedeelor,aparaturii si tehnici adecvate in raport de natura si particularitatile incendiului; - consemnarea in cursul cercetarii a tuturor constatarilor,datelor,informatiilor si elementelor in legatura cu cauza; - observarea comportamentului potentialilor faptuitori prezenti la locul incendiului. De asemenea,pe timpul cercetarii incendiului la fata locului se recomanda sa se respecte unele reguli specifice cum sunt: - deplasarea in cel mai scurt timp la fata locului; - organizarea acordarii primului ajutor pentru salvarea vietilor omenesti periclitate si a victimelor; - luarea masurilor pentru prevenirea si inlaturarea eventualelor pericole iminente,precum si pentru prevenirea sustragerilor; - aflarea si notarea datelor referitoare la incendiu (locul izbucnirii,materialele si substantele care au ars,caracteristicile incendiului,observarea si anuntarea incendiului,modul de stingere,conditiile meteorologice etc.); - inceperea imediata a cercetarii cauzei incendiului,in care scop se asigura;

cunoasterea procesului tehnologic si indeosebi a fazei in care se afla obiectivul incendiat (in probe tehnologice,in exploatare,in reparatii sau revizii,in timpul sau in afara programului de lucru etc); stabilirea de la inceput a intregului pachet de ipoteze referitoare la cauzele posibile ale incendiului; identificarea persoanelor care pot da relatii despre incendiu si discutarea cu acestea; descoperirea,pastrarea neschimbata (pe cit posibil) si conservarea urmelor si elementelor care pot furniza date si informatii despre eveniment; - cercetarea incendiului sub forma de fenomene,situatii si miscari succesive in timp,in strinsa interactiune dialectica,renuntind la idei preconcepute,epirism si intuitie; - verificarea,cercetarea,epurarea si clarificarea tuturor ipotezelor si versiunilor pe baza informatiilor si datelor culese pina se ajunge la stabilirea univoca a adevarului. 2.4.METODE,PROCEDEE SI MIJLOACE TEHNICE CE POT FI UTILIZATE IN CERCETAREA CAUZELOR INCENDIILOR Acestea se pot grupa astfel: 1) Metode logice generale cum sunt: analiza,sinteza,inductia,deductia,comparatia,presupunerea,excluderea etc. 2) Metode,procedee si mijloace operative de specialitate cum sunt: - studierea documentelor de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingere a incendiilor in obiectiv si indeosebi la locul de munca in cauza; - studierea documentelor de control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor intocmite in obiectiv si verificarea indeplinirii masurilor stabilite; - studierea documentelor existente in obiectiv privind organizarea interventiei in caz de incendiu sau calamitati si verificarea modului de aplicare a acestora pe timpul incendiului; - studierea actelor normative care reglementeaza prevenirea si stingerea incendiului in obiectivul respectiv si verificarea gradului de aplicare a acestora; - studierea cazuisticii unor incendii similare produse in tara si strainatate; - verificarea modului de indeplinire a obligatiilor legale referitoare la prevenirea si stingerea incendiilor de catre factorii de raspundere din obiectiv,inclusiv de catre personalul de la locul de munca in cauza; - folosirea instrumentelor de masurat (metru,rigla,balanta,cronometru,termometru etc.),optice de marit,de iluminat,fotografiat,filmat,proiectie,inregistrare etc. 3) Metode si procedee tehnico stiintifice de specialitate cum sunt: determinarea parametrilor de ardere a materialelor si substantelor combustibile,evaluarea curbelor de ardere,calculul bilantului energetic duratei incendiului; aflarea formei,structurii unor materiale si substante etc. 4) Metode fizico chimice : analiza spectrala,metalografia,cromatografia,microscopia,solubilitate,defectoscopia etc. 5) Expertize tehnice (de specialitate,criminalistice,medico-legale,psihiatrice) si reconstituirea la scara naturala sau redusa. 2.5. DOCUMENTELE DE CERCETARE A CAUZEI INCENDIULUI

Constatarile si concluziile rezultate cu prilejul cercetarii incendiului se consemneaza de catre comisia de cercetare intr-un document de cercetare (procesverbal,raport etc.) in care,in principiu,se mentioneaza: - componenta comisiei de cercetare; - unitatea,sectia,atelierul,instalatia si locul in care a izbucnit incendiul; - datele si orele izbucnirii,localizarii si lichidarii incendiului; - cine,cind si cum a observat si anuntat incendiul; - cine,cind si cu ce a actionat initial asupra incendiului; - caracteristicile constructive ale obiectivului incendiat si ale procesului tehnologic,masurile si dotarile existente cu sisteme de protectie impotriva incendiilor; - caracteristicile incendiului,cum sunt: modul de manifestare si dezvoltare,suprafata incendiata,directiile principale de propagare,forma incendiului etc.; - fortele,mijloacele si procedeele utilizate pentru stingerea incendiului; - conditiile atmosferice (vint,temperatura,precipitatii); - pierderile materiale provocate de incendiu (natura,cantitatea,valoarea,amplasarea si proprietatile materialelor si substantelor care au ars,precum si a celor deteriorate); - victimele omenesti (numele,prenumele,functia,virsta); - consecintele incendiului asupra desfasurarii procesului de productie (durata intreruperii,efectul economic cantitativ si valoric); - persoanele si bunurile salvate; 1- cauza incendiului descrisa in detaliu si fundamentata tehnico-stiintific; celelate cazuri de incendiu avute in vedere initialsi motivul eliminarii acestora; - persoanele vinovate de izbucnirea sau propagarea incendiului si raspunderile acestora; - masurile luate de comisia de cercetare pe timpul desfasurarii activitatii pentru preintimpinarea unor pericole iminente si pentru repunerea in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de functionare a capacitatii de productie afectate; - invatamintele rezultate si propuneri de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea in viitor a unor astfel de incendii. 2.6. CLASIFICAREA PRINCIPALELOR URME ALE INCENDIILOR Principalele urme ale incendiilor sunt : 1) Urme de cenusa si fum rezultate prin arderea,topirea sau descompunerea materialelor si substantelor combustibile ori nerezistente la temperaturile degajate pe timpul incendiului (textile,mase plastice,cauciuc,lemn,sticla, etc.). 2) Urme de lichide,vapori,si gaze combustibile: produse petroliere,lacuri,vopsele,solventi,gaz metan,amestec aragaz etc. 3) Urme create de explozii: - de explozii de substante explozive: focarul (craterul),schije,ruperi,arsuri,fumizare,efecte distructive,urme de substante explozive,efecte sonore; - de explozie a amestecurilor explozive: succesiunea exploziilor,furnizare,scurgeri de produse combustibile,fisuri in instalatii efecte distructive; - de explozii fizice: crapaturi,rupturi cu punct de plecare de la fisuri sau defecte de fabricatie,coroziuni intensive,defecte de executie,solicitari mecanice indelungate,fortarea AMC datorita suprapresiunii,schije,deteriorarea vecinatatilor,distrugeri provocate de recipientul explodat etc.

4) Microurme create de incendii si explozii: - particule de sticla,vopsea,coloranti,lac,praf combustibil; - resturi de lichide combustibile,lubrifianti,mase plastice,gudroane; - resturi de materiale combustibile arse. 5) Urme de produse chimice incendiare,toxice si radioactive. 6) Urme ale instrumentelor,dispozitivelor si ale unor obiecte: chei,clesti,leviere,rangi,ciocane,sfredele,surubelnite,brocuri de sudura,span,pilitura,diagrame ale aparaturii de masura si control etc. 7) Urme ale omului: - urme de forma: ale miinilor,picioarelor,vocii,scrisului,manierei de a se executa diferite operatii; - urme biologice: de singe,saliva,par,osteologice,miros,tesuturi moi,arsuri; - urme ale incaltamintei,imbracamintei si ale altor obiecte folosite de om. 8) Urme ale vegetalelor: resturi carbonizate,aschii,seminte de plante uleioase etc. 9) Urme ale animalelor: lasate de picioare si coarne,singe,puf,par,lina,pene etc. 10) Urme ale mijloacelor de transport: anvelope,roti,potcoave,scurgeri de carburanti,lubrifianti etc. 2.7.PARTICULARITATI METODOLOGICE SI TEHNICE DE IDENTIFICARE A URMELOR CARACTERISTICE SI SURSELOR DE APRINDERE Arcurile electrice,scurtcircuitele,scinteile si efectul termic al curentului electric se indentifica prin: - studierea si compararea schemei proiectate a instalatiilor electrice cu realitatea,in colaborare cu specialistii din acest domeniu (din unitatile beneficiare,furnizoare,de proiectare,etc.) - verificarea gradului de protectie a instalatiilor electrice in functie de pericolul de incendiu si explozie existent; - determinarea univoca a instalatiilor electrice aflate sub tensiune in momentul izbucnirii incendiilor si a celor care nu erau sub tensiune; - examinarea dispozitivelor de siguranta (de protectie) ale instalatiilor electrice: daca sunt montate toate dispozitivele de siguranta; daca dispozitivele sunt originale,nu sunt supradimensionate nu au fost reparate cu mijloace locale; daca capacitatea consumatorilor este sub limita admisape circuitul (siguranta) respectiv; - examinarea comutatoarelor,heblurilor si intrerupatoarelor,pozitia acestora si urmele (impuritatile) depuse pe ele si pe punctele de contact; - examinarea consumatorilor (motoare electrice,aparate electrice,corpuri de iluminat etc.): starea tehnica a consumatorilor si modul de supraveghere a acestora; puterea reala a consumatorilor si compararea ei cu cea prevazuta in proiect; amprenta incendiului asupra consumatorilor (de exemplu: daca pe resturile de filament ale unui bec electric se gasesc sudate urme microscopice de granule sau cioburi de sticla,becul ardea,iar daca particulele de sticla au muchii ascutite si nu sunt sudate de filament,rezulta ca becul nu era sub tensiune; in acest scop se folosesc micoscopul care mareste de 20 50 de ori si aparatul de fotografiat); - examinarea conductoarelor si cablurilor electrice; starea izolatiei (de exemplu,carbonizarea izolatiei in zona de contact cu metalul si schimbarea culorii observata prin marirea la microscop de 20 de ori si prin fotografiere); colectarea din zona

incendiului a resturi de conductoare,urmata de slefuirea fina a partilor topite (perlarilor) si examinarea la microscop a structurii metalului,marind de 500 de ori (de exemplu: aparitia unor modificari in structura cuprului,care implica prezenta oxigenului,indica inchiderea circuitului inainte de izbucnirea incendiului,iar daca indica doar prezenta infima a oxigenului,inseamna ca circuitul s-a inchis pe timpul incendiului); - verificarea cablurilor pe traseu si in sectiune (conform normativelor si STASurilor in vigoare prin efectuarea unor masuratori privind: rezistenta izolatiei (megaohmetru tip MT-5/5/10),rezistenta chimica (metoda puntii),proba cu tensiune inalta sau marita si a curentului de fuga (instalatiile Kenotron sau KDRV),incercarea izolatiei la strapungere (trusa TCS-2),precum si determinarea defectelor de cablu (locatorul de defecte LDC sau cautatorul tranzistoriat de defecte RCI-2); examinarea materialelor identice (etalon) cu cele avariate,dar neutilizate,intacte; - evaluarea parametrilor ce caracterizeaza sursele de initiere a arderii de natura electrica,cum sunt: la scurtcircuit intensitatea,tensiunea si rezistenta de scurtcircuit,efectele mecanice si termice ale scurtcircuitului; la arcuri si scintei electrice intensitatea,tensiunea descarcarilor,radiatia termica a acestora,lungimea si durata arcurilor si scinteilor,capacitatea (energia) de aprindere a surselor; - studierea modului de amplasare si a naturii materialelor si substantelor combustibile si explozive din zona incendiului; - analizarea posibilitatilor de initiere a incendiului prin scurtcircuit,arcuri si scintei electrice produse in mediul combustibil (exploziv) existent. Electricitatea statica se identifica prin: - inventarierea punctelor in care se poate forma electricitatea statica si studierea acestora; - examinarea conditiilor de microclimat (umiditatea,gradul de izolare,temperatura si compozitia mediului); - verificarea integritatii sistemului de descarcare continua (fara scintei) a sarcinii electrice si a valorii rezistentei de legare la pamint; - verificarea legarii la centura de impamintare a tuturor punctelor in care se pot dezvolta si localiza sarcini electrostatice; - determinarea energiei scinteii formate la descarcarea electrostatice si compararea acesteia cu energia minima de aprindere a substantelor din mediul dat; - efectuarea unui experiment in conditii similare,utilizind: electroscopul pentru semnalizarea diferentei de potential corespunzatoare incarcarii,indiferent daca aceasta diferenta a aparut pe o instalatie,pe o masina sau pe corpul uman; voltmetrul electrostatic pentru masurarea cantitativa a tensiunii. Flacara deschisa si flacara inchisa se vor indentifica prin: - verificarea existentei mijloacelor care utilizeaza flacara sau care pot in anumite conditii,sa formeze flacara deschisa ori inchisa,cum sunt: aparatele de sudura,faclele,cuptoarele,aparatele de gatit (aragaze,resouri,cu petrol),de iluminat (lampi,luminari,felinare),de laborator (becuri si spirtiere cu lichide sau gaze combustibile),afumatorii,mijloace de aprindere (chibrituri,brichete,aprinzatori electrice etc.); focul in aer liber; - examinarea urmelor si resturilor ramase de la mijloacele care utilizeaza flacara,a deformarilor acestora si a funinginei; - determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor si substantelor combustibile aflate in zona incendiului,precum si a distantelor de amplasare a acestora fata de sursele de producere a flacarii;

- evaluarea temperaturii flacarilor in functie de temperatura de ardere a combustibilului,de marimea flacarii rezultate la ardere,precum si de caldura pierduta prin radiatii sau consumata de catre produsele de ardere (exemple ale temperaturii flacarilor care pot fi atinse de: chibrit 700C; sudura oxiacetilenica 3150C; lampa de lipit 2000C; hidrogen 2880C; lemn 850 - 1400C; metan 1875C; propan 1925C; lampa cu petrol 780 1300C); - copararea caldurii de reactie a flacarii cu temperatura sau energia minima de aprindere a materialelor si substantelor combustibile; - studierea,dupa caz,a conditiilor de microclimat sau a situatiei meteorologice. Caldura (efectul termic) se identifica prin: - verificarea existentei si starii tehnice a instalatiilor,aparatelor si a altor surse generatoare de caldura,precum si a modului de amplasare,utilizare si supravegherea acestora; - examinarea punctelor in care poate aparea frecarea,in functie de sistemul de rezemare si de ungere,de numarul turatiilor si de puterea transmisiei; - determinarea modului de transmitere si acumulare a caldurii,precum si a marimii si a duratei actiunii acesteia; - examinarea urmelor de ardere,cenusii si zgurii,precum si combustibilul utilizat; - determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere ale materialelor combustibile amplasate in apropierea sursei de caldura,a distantelor de securitate si a celor efective,a duratei de incalzire (ardere),precum si a conditiilor de microclimat (concentratia de praf combustibil,umiditatea,curentii de aer etc.); - studierea materialelor combustibile din apropierea punctelor de frecare,natura si proprietatile acestora,durata stationarii depunerilor de materiale si a impuritatilor combustibile in punctele de frecare si in jurul lor etc; - compararea temperaturii de aprindere a materialelor combustibile cu temperatura surselor de caldura,tinindu-se seama de amplasarea acestora (exemple de temperaturi care pot fi atinse: cosuri de fum 500 - 1000C; becuri electrice cu incandescenta 100 300C; metale incandescente 700 - 1500C); - efectuarea de masuratori in conditii similare utilizind pirometrul optic portativ (temperaturi cuprinse intre 700 - 1500C si 1200 - 2000C pentru radiatie termica in domeniul vizibil,respectiv termometrul cu virf de palpare cu panglica din bimetal si cu termistori); - reconstituirea,cind e posibil si necesar,a situatiei care a generat incendiul. Scinteile se identifica prin: - determinarea capacitatii de aprindere a scinteii,care depinde de masa ei si de energia termica inmagazinata; - comportarea capacitatii de aprindere a scinteii cu energia ei minima de aprindere a materialelor combustibile; - verificarea sursei (instalatiei,utilajului,uneltelor de munca etc.) care poate produce scintei,starea tehnica si modul de utilizare.De exemplu,la sistemele de incalzire,scinteile apar prin crapaturi,gauri,usi deschise,cosuri de fum si burlane,mai ales cind ard rasinoase,vreascuri,crengi,coceni de porumb si in prezenta vintului sau a tirajului.Scinteile de cos cazute pe materialul combustibil la 15 20 m il poate incendia,iar pe timp de vint puternic scinteile si jaratecul pot ajunge la 100 m; la sudura executata la inaltimea de 6 m de sol de zona periclitata este de 6 8 m in jurul punctului de lucru,iar prin ricosare scinteile secundare ajung la 14 15 m acoperind 50 70% din zona de pericol.Scinteile,bucatile de metal incandescent sau topit si brocurile de sudura

(uneori de culoare inchisa),avind o energie calorica ridicata (temperatura de 500 550C),pot incendia materialele combustibile: la utilizarea sculelor si dispozitivelor de alumumiu pot apare scintei capabile sa aprinda o serie de substante inflamabile (sulfura de carbon,acetilena,hidrogen,etilena,benzen,metan,propan etc.) mai ales daca scinteile au rezultat din socul produs intre aluminiu (duraluminiu) si otel ruginit. Autoaprinderea se identifica prin : - depistarea substantelor chimice care pot sa se autoaprinda: in contact cu aerul (fosfor alb si rosu,praf de aluminiu sau zinc,sulfuri de potasiu,sodiu,bariu,negru de fum,lemn supus incalzirii de lunga durata etc.); in contact cu apa (carbura de calciu,metale alcaline si alcalino pamintoase,hidrurile metalelor alcalin,fosfura de calciu si de sodiu etc.); in contact cu substante organice (oxigen,fluor,clor,acid azotic,peroxizi de bariu si sodiu,permanganat de potasiu,clorati,perclorati etc.); - evaluarea cantitatilor de substante intrate in contact si a marimii energiei termice degajate; - depistarea promotorilor (acceleratorilor) existenti in masa materialelor cu tendinta de autoaprindere: in carbune (oxigen,compusi volatili,sulfuri de fier,umiditate,resturi organice etc.); in bumbac (seminte,ulei,grasimi); in azotat de amoniu (strunjiri de fier,sticla,grafit,zinc,cloruri,acid azotic etc.); in uleiuri de floarea,in,cinepa,bumbac,soia etc. (cu indice de iod peste 80); in lichide combustibile (acetona,acid acetic concentrat,alcool butilic,etilic,metilic,benzina etc.); in contact cu oxidatii (peroxid de sodiu,permanganat de potasiu) mai ales in prezenta apei; - studierea conditiilor de depozitare (temperatura,umiditate,durata etc.) a materialelor combustibile; - verificarea posibilitatilor de autoaprindere biologica a materialelor (paie,fin,lucerna,rumegus etc.),datorita umiditatii,actiunii microorganismelor,enzimelor si a transferului de materie; - examinarea urmelor (canale,cuiburi,focare) de initiere a autoaprinderii biologice; - efectuarea,dupa caz,de reconstituiri la fata locului. Reactiile chimice se identifica prin: - inventarierea substantelor care pot da reactii chimice exoterme ce duc la aprinderea lor,a produsilor de reactie sau a substantelor combustibile vecine mediului de reactie,fie prin modificarea conditiilor de pastrare sau manipulare (de exemplu: evaporarea solventului din nitroceluloza umectata),fie prin contactul cu alte substante chimice (exemple de reactii periculoase reversibile: acetilena cu fluorul,clorul,bromul,cuprul,argintul,mercurul; amoniacul gazos cu mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric anhidru; benzina cu clorura de var; metanul cu sulfura de carbon,cu peroxizi etc.;) - examinarea factorilor care influenteaza aprinderea si explozia (contactul dintre substante,lumina solara,scinteile,reactiile chimice etc.); - colectarea de probe si verificarea in laborator a conditiilor de producere a reactiilor chimice; - studierea efectelor termice si chimice si ale reactiilor chimice. Explozia se identifica prin: - determinarea substantelor explozive existente,a modului de aprindere exploziva a acestora (oxidare rapida,descompunere rapida,polimerizari si alte reactii chimice necontrolate),precum si a tipului de explozie produs (deflagratie,detonatie,explozie in spatiul inchis,explozie in aer liber);

- studierea conditiilor in care se pot produce exploziile (intervalul de explozie,temperatura si presiunea mediului,ventilatia,starea fizico chimica a substantelor si materialelor,temperatura si energia minima de aprindere,compozitia mediului,existenta si starea dispozitivelor si mijloacelor de decompresare etc.); - inventarierea surselor de initiere a exploziei (surse de energie) aflate in zona incendiului si examinarea acestora; - examinarea efectelor si urmarilor exploziei (presiuni si temperaturi rezultate,distrugeri materiale etc.) Trasnetul se identifica prin: - procurarea si prelucrarea datelor meteorologice din zona incendiului; - izolarea si prelevarea urmelor si modificarilor amprentate pe materiale,de exemplu: pe copaci se gaseste material lemnos smuls si zdrobit; stilpii si grinzile de lemn sunt rupte si aschiate; invelitoarea (ardezie,tigla) este rupta si imprastiata; rindurile de caramida,de piatra si cosurile de fum sunt crapate si prabusite; structurile,conductele si burlanele metalice sunt topite,gaurite,pliate si rasucite; - verificarea instalatiei de paratrasnet prin calcul si masuratori cu aparatura adecvata prin analiza de laborator (legaturi imperfecte cu urme de topitura metalica; rezistenta ridicata pina la 50 ohmi a centurii de impamintare care indica trasnetul drept cauza de incendiu); - examinarea efectelor mecanice si termice ale trasnetului; - studierea actiunii secundare a trasnetului ca urmare a inductiei electrostatice si electromagnetice,precum si a eventualelor descarcari simultane in mai multe puncte. Energia nucleara se identifica prin: - analizarea conditiilor si abaterilor de la tehnologie si prin modul de operare care au dus la pierderea controlului reactiei nucleare; - stabilirea motivelor pentru care nu au functionat corespunzator sistemele de protectie si securitate nucleara; - cercetarea imprejurarilor in care au avut loc accidentul tehnic sau avaria care a precedat punerea in libertate a energiei nucleare. 3.EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR In conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare,conducerile unitatilor sunt obligate sa asigure evidenta avariilor si a oricaror accidente tehnice in productie,precum si raportarea imediata a acestora,in conditiile legii. Evidenta incendiilor,inceputurilor de incendii,exploziilor,avariilor si altor accidente tehnice se tine,de regula,in planul anual de autoaparare impotriva incendiilor al unitatii.In anexa respectiva se mentioneaza evenimentul produs,dara si ora cind a avut loc,locul producerii (sectia,instalatia,depozitul,rezervorul,rampa etc.),cauza,consecintele (pierderi materiale,victime etc.) si masurile preventive,iar la rubrica observatii se inscrie numarul documentului de cercetare a cauzei. Se recomanda ca la fiecare unitate industriala sa se tina evidenta incendiilor si a celorlalte evenimente pe cel putin 10 ani anteriori,intr-un dosar cuprinzind anexele respective din planurile de aparare impotriva incendiilor ori intr-un registru special. Raportarea incendiilor produse in unitatile economice si institutii se asigura potrivit ordinelor si dispozitiilor date in acest sens de organele tutelare.Important este ca raportarea incendiilor sa se faca operativ,atit pe timpul incendiului,cit si dupa stingerea acestuia,iar datele sa fie exacte.

Propagarea si evacuarea fumului si gazelor din cladiri 1.PERICOLUL PREZENTAT DE FUM Fumul care se degaja pe timpul unui incendiu este format din elemente care se afla sub 3 forme de agregare a materiei.El se compune din gaze de combustie,particule lichide solide in suspensie.In cantitati mari si in spatii inchise creeaza conditii improprii supravietuirii persoanelor. Pe timpul procesului de ardere rezulta oxid de carbon,dioxid de carbon,acid clorhidric etc.,care alaturi de lipsa de oxigen face,uneori viata imposibila. In afara pericolului pentru persoane,apare si pericolul pentru bunuri.Fumul fiind cald reprezinta un factor important al propagarii incendiului.Actiunea coroziva a unora din compusi,de exemplu a acidului clorhidric,reprezinta un pericol pentru elementele constructiei,ca si pentru bunurile aflate in incaperea care trebuie protejata. Folosirea tot mai mult a materialelor plastice si sintetice,care de regula,produc mult fum,fac ca pericolul creat de fum sa fie din ce in ce mai mare. Se impune ca alaturi de sarcina termica sa se ia in considerare si sarcina de fum,atunci cind se calculeaza ventilatia caselor de scari,a puturilor de ascensoare la cladirile cu mai multe etaje. Drept sarcina de fum se considera cantitatea totala de fum degajata in timpul arderii materialelor care se gasesc in zona incendiului si reprezinta cantitatea de fum produsa pe unitatea de suprafata. Aparitia fumului in cazul unui incendiu reduce vizibilitatea pe caile de evacuare,pericolul pentru oameni crescind atunci cind i se asocieaza caldura,gazele de combustie si cele toxice.Concentratiile periculoase ale fumului pe caile de evacuare clasice executate din materiale incombustibile se pot forma in timp scurt de cel mult 3 4 min. Pentru utilizarea in conditii de securitate a cailor de evacuare se apreciaza ca fiind necesara o vizibilitate de 1015 m. 2.MECANISMUL DE PROPAGARE A FUMULUI IN CLADIRE Intr-o cladire,deplasarea fumului pe verticala si orizontala se datoreaza urmatorilor factori: dilatarii gazelor care se incalzesc,fortei de ascensiune (tirajului),care se formeaza pe timpul incendiului; functionarii instalatiilor mecanice de ventilare sau conditionare; presiunii vintului.Modul de propagare a fumului intr-o anumita cladire se fundamenteaza pe baza legilor fizice ale miscarii gazelor calde in ipoteza ca incendiul evolueaza conform unui regim constant,intr-un spatiu inchis,care comunica sau nu cu exteriorul. In faza incipienta a incendiului,gazele din incapere incalzite se dilata,presiunea din interior creste si ca urmare,o parte din fumul format pe timpul incendiului este evacutat prin neetanseitatile usilor,ferestrelor si altor goluri. Dilatarea prin incalzire a gazelor din incapere poate determina evacuarea unei cantitati insemnate de fum. Gazele de ardere sunt mai usoare decit aerul,fapt care determina formarea unei forte ascensionale,care pune in miscare fumul,initial pe verticala catre plafon,iar apoi pe orizontala de-a lungul acesteia,acumulindu-se in strat din ce in ce mai gros.Stratul de

gaze se amesteca foarte incet cu aerul rece de dedesubt,daca nu exista obstacole in calea lor. Cu cit incendiul este mai dezvoltat,cu atit mai mare este debitul de aer antrenat de catre flacari.Volumul ocupat de gazele produse de incendiu depinde de temperatura lor.De exemplu,in apropierea unui focar cu temperatura in jur de 500C,un kg de gaze ocupa un volum de 2 m3,in timp ce la o anumita distanta,unde gazele s-au racit pina la o temperatura care depaseste cu putin peste cea ambianta,1 kg de gaze ocupa numai 0,8 m3 . Printr-o usa cu inaltimea de 2 m si latimea de 0,75 m la temperatura de 200C,debitul de fum poate fi de 1 kg/s (60 kg/min),ceea ce revine la circa 40 kg/min pentru fiecare m de usa.Aceasta cantitate este foarte mare,tinind seama de faptul ca pentru reducerea vizibilitatii la 5 m este nevoie de o concentratie de circa 0,025 kg/m3 . Miscarea fumului depinde in cea mai mare masura de diferentele de presiune ce se produc,precum si de existenta posibilitatilor de curgere a gazelor,pe verticala de jos in sus,de la un nivel la altul.Pe orizontala fumul se propaga de la casa scarii,de-a lungul coridoarelor de evacuare la partea superioara a acesteia,cu viteza pasului normal sau de la o incapere la alta Intr-o cladire inalta fumul se propaga foarte rapid datorita urmatorilor factori: expnasiunea gazelor de ardere; efectul de cos (tirajului); influenta exterioara a vintului; miscarea fortata (mecanica) a aerului in cladire. Tirajul depinde de temperaturile exeterioara si interioara,de vint,de planul etajelor,de etanseitatea usilor si ferestrelor,de functionarea trapelor si altor sisteme de evacuare a fumului.Cu cit este mai mare diferenta intre temperatura interioara si cea din exteriorul cladirii,cu atit tirajul este mai puternic. In conditii de vara (cind temperatura aerului este mai ridicata decit in cladiri),directia curentilor de aer in timpul incendiului se inverseaza.In acest caz apare pericolul de umplere cu fum a etajelor si cailor de evacuare din cladire sub etajul incendiat,mai ales daca focarul de incendiu se afla la un etaj situat deaspupra planului presiunii neutre (egale). Cind Te (temperatura aerului in exterior) este egala cu Ti (temperatura aerului interior) nu va alea loc nici o miscare naturala a aerului. Daca Te<Ti aerul se deplaseaza vertical in sus,presiunea exterioara va fi mai mare decit cea interioara la o deschidere in partea de jos. La Te<Ti tirajul este invers. In timp de iarna ca si pe timp de vara in cazul unui incendiu intr-o cladire inalta,efectul de cos (tirajul) poate avea presiuni destul de ridicate care vor depasi presiunea produsa de incendiu si astfel aerul din exterior va fi fortat sa circule catre zona focarului fapt ce nu va permite fumului si caldurii sa fie indepartate. Vintul poate influenta procesul de raspindire a fumului,creind conditii de circulatie orizontala a aerului. In anumite cazuri,fumul este introdus in incaperi din exterior prin ferestrele deschise sau sparte,ca urmare a actiunii vintului.Aceasta provoaca o afluire a aerului spre partile cladirii din directia din care bate,aerul patrunzind in acest caz orizontal.Cind vintul are taria 4,viteza de circa 6,5 m/s si presiunea dinamica de 27,3 N/m,o parte din aerul care patrunde in timpul vintului in interiorului cladirii si se indreapta in sus. Presiunile orizontale si efectul de aspiratie,produse de vint,fac ca planul presiunii neutre sa se deplaseze.Presiunea pozitiva a vintului tinde sa ridice planul presiunii neutre,in timp e o presiune negativa il coboara.

Tirajul mai este influentat de destinatia si tipul constructiilor,de modul de compartimentare a lor,care impiedica miscarea libera a aerului,desi au loc scurgeri importante prin deschideri. 3.EVACUAREA FUMULUI SI GAZELOR FIERBINTI Actiunea de evacuare a fumului trebuie sa conduca la: mentinerea unei vizibilitati suficiente; impiedicarea cresterii temperaturii in spatiul incendiat; scaderea concentratiei de gaze toxice din atmosfera; pastrarea unui procent acceptabil de oxigen.Declansarea actiunii de evacuare a fumului trebuie facuta imediat dupa izbucnirea incendiului,aceasta pentru a se putea evacua persoanele in bune conditii. Operatia de evacuare a fumului,fie ca se realizeaza printr-o ventilatie naturala (S<1600 m) sau mecanica,nu va fi eficienta decit daca se realizeaza compartimentari adecvate. Dispozitivele pentru evacuarea fumului produs in caz de incendiu vor avea o suprafata libera insumata (actiunea de trecere a fumului prin deschidere),de minimum 0,2% din aria incaperilor sau a compartimentelor respective si se amplaseaza in acoperisul cladirilor,sau cit mai sus posibil la partea superioara a peretilor exteriori,judicios repartizate.Actionarea acestor dispozitive se face prin mijloace usor accesibile in caz de incendiu (automat si manual). Dispozitivele (trapele) mici pentru evacuarea fumului si gazelor fierbinti vor fi dispuse cit mai uniform ele fiind preferabile unei singure trape de ventilare de aceeasi suprafata,deoarece un eventual incendiu este posibil ca deasupra focarului sau in apropierea acestuia sa se gaseasca vreo trapa.De asemenea,riscul de nefunctionare la un numar mai mare de trape mici de ventilare este mai redus decit atunci cind exista o singura trapa de ventilare pe aceeasi suprafata. La cladirile etajate,evacuarea fumului si gazelor fierbinti se asigura separat pentru fiecare nivel.Canalul de evacuare poate fi folosit cu succes atunci cind exista un tiraj natural si numai in cazul in care etajele nu au geamuri,de exemplu in subsoluri. Sistemele moderne de evacuare a fumului asigura in bune conditii evacuare a fumului asigura in bune conditii evacuarea tuturor produselor de ardere in caz de incendiu.De exemplu se construiesc instalatii de ventilatie pentru cazuri de incendiu amplasate de-a lungul cailor de evacuare,actionate automat de detectoare de incendiu sau puse in functie manual. Prin dimensionarea corecta a deschiderilor pentru evacuarea fumului si caldurii,montarea unor ecrane verticale se poate realiza astfel incit fumul si gazele de ardere care se produc in timpul incendiului sa nu depaseasca compartimentul de incendiu si sa nu se raspindeasca in cuprinsul cladirii (tabelul XXI 3.1).

Aria deschiderilor de evacuare a gazelor fierbinti si distanta intre ele Densitatea conventionala Raportul dintre suma ariilor Distanta maxima [m] a sarcinii termice libere ale intre:

[MJ/m sau Mcal/m] qs 420 (100) 420 < qs 840 (100) (200) 840 < qs 1680 (200) (400) 1680 < qs 4200 (400) (1000) qs > 4200 (1000)

dispozitivelor (deschiderilor) si aria construita a incaperii 1 : 150 1 : 125...1 : 80 1 : 80...1:60 1 : 60...1 : 40 1:30

Axele a doua deschideri 45 35 35 30...25 30...25

Ecranele suspendate sub tavan 75 75 75 30 30

In caz de incendiu,mijlocul cel mai usor,rapid si uneori mai rational,cind nu exista deschideri special prevazute,se realizeaza prin deschiderea ferestrelor,permitind caldurii si fumului sa iasa la partea de sus,in timp ce aerul proaspat patrunde pe la partea de jos a acestora.Cind se procedeaza la spargerea geamurilor trebuie sa se realizeze o deschidere maxima pentru a se obtine o ventilare satisfacatoare. 22. Evacuarea si salvarea persoanelor din cladiri 1. EVACUAREA PERSOANELOR Prin evacuare se intelege scoaterea organizata a persoanelor si bunurilor din spatiile in care incendiul,explozia sau vreo catastrofa naturala poate provoca moartea,afecta sanatatea oamenilor sau produce pierderi de bunuri materiale. Evacuarea se realizeaza prin caile de evacuare care constituie un ansamblu de usi,scari,coridoare si incaperi care asigura iesirea in exterior din cladiri,in caz de incendiu,a persoanelor din interiorul acestora. Caile de evacuare trebuie sa asigure,in caz de incendiu,evacuarea persoanelor in exterior la nivelul terenului sau a unor suprafete circulabile in timpul cel mai scurt posibil si in deplina siguranta. Pentru o evacuare sigura,in afara prevederilor normative,este necesar sa se aiba in vedere si alte cerinte ca: alegerea drept cale de iesire a traseelor care sunt construite din materiale incombustibile; asigurarea capacitatii de iesire pentru toate persoanele aflate la orice etaj,iesirile si caile de aces catre acestea nu trebuie sa aiba unghiuri sau culoare moarte; caile de acces catre iesire trebuie astfel alese,incit sa nu conduca in spatii cu pericol de incendiu; iesirile trebuie sa conduca direct in strada,curte sau in alte spatii deschise,din care sa poate ajunge in exterior cu sigurantal; usile rotative nu se folosesc pentru evacuare. Evacuarea persoanelor din cladiri se face sub forma de fluxuri (siruri de persoane asezate una in spatele celeilalte),care se deplaseaza prin caile de evacuare catre exteriorul cladirii. Numarul de fluxuri prin care se evacueaza un numar de persoane se determina cu relatia: F = N/C F numarul de fluxuri rezultat prin calcul;

N numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare; C capacitatea de evacuare a unui flux,definita ca total de persoane,care se evacueaza prin fluxul respectiv pe durata evacuarii. Latimea libera minima necesara pentru trecerea fluxului de persoane in raport de numarul acestora este prevazuta in STAS-ul in vigoare (tabelul XXII.1.1). Numarul de fluxuri Latimea libera 1 0,90 2 1,10 3 1,60 4 2,10 5 2,50

Lungimea si latimea cailor de evacuare sunt in functie de timp. Timpul limita admis pentru evacuare este: tlim = Ktcr; K un coeficient mai mic ca 1,care tine seama de posibilitatea abaterii marimii factorilor care influenteaza o organismul omului in timpul incendiului,de regula K = 0,8 ; tcr timpul critic de evacuare,dupa consumarea caruia efectul factorilor care influenteaza organismul omului in timpul incendiului face imposibila evacuarea in conditii organizate. La calculul timpului de evacuare se va tine seama de relatia: t tlim [min]; t timpul de evacuare dintr-o incapere,determinat prin calcul [min]; tlim timpul limita admis pentru evacuare [min]. Viteza de deplasare pe traseele orizontale se considera egala cu 0,4 m/s,pe traseele orizontale si fara panica,iar pe cele verticale la coborire de 0,3 m/s. La o evacuare fortata,circulatia oamenilor facindu-se inghesuit,viteza de deplasare ajunge la circa 0,2 m/s.Rezulta necesitatea dimensionarii latimii in functie de numarul maxim de persoane care urmeaza a se evacua.Pentru calculul deplasarii fluxului de persoane,trebuie sa se tina seama de virsta,imbracamintea si greutatea purtata in miini. Capacitatea de evacuare a unui flux C,in functie de destinatia cladirilor (STAS 6814 - 69),se arata in tabelul XXII.1.2 Nr.crt Destinatia cladirii sau a portiunii de cladire Capacitatea de evacuare a pentru care unui flux se calculeaza evacuarea [numar de persoane] 0 1 2 1 Cladiri de productie si depozitare: - din categoriile A si B pericol de 65 incendiu 75 - din categoria C pericol de incendiu 90 - din categoriile D si E pericol de incendiu 2 Constructii care adapostesc persoane incapabile de a se evacua singure: maternitati,stationare medicale,cladiri pentru copii de virsta 50 prescolara,ospicii pentru alienati,camine pentru batrini si infirmi

4 5

Sali in care se aduna public,insa nu se incadreaza ca sali aglo-merate (sali de adunari,auditorii,magazine,expozitiim,spatii pentru alimentatie publica,sali de lectura,sali de sport,sali de asteptare etc.),care au o capacitate mai mica decit limita pentru a fi sali aglomerate Cladiri de locuit: hoteluri,camine,cabane,blocuri de locuinte etc. Sali aglomerate de tip S1 in cladiri: - de gradul I,II rezistenta la foc - de gradul III rezistenta la foc - de gradul IV,V rezistenta la foc Sali aglomerate de tip S2 in cladiri: - de gradul I,II rezistenta la foc - de gradul III rezistenta la foc - de gradul IV rezistenta la foc - de gradul V rezistenta la foc

75

90 50 35 25 65 50 35 25

La elaborarea planului de evacuare este necesar sa se tina seama de: starea constructiei,sarcina termica; numarul de persoane existente in interiorul incaperilor; caile de acces si de evacuare pentru persoane si bunuri; ordinea evacuarii; persoana (persoanele) care conduce operatiile de evacuare si salvare,precum si persoanele care au sarcini pe aceasta linie; mijloacele si utilajele folosite pentru evacuarea bunurilor in special a celor valoroase,care au greutati mari; locurile stabilite pentru evacuarea persoanelor si depozitarea materialelor evacuate; mijloacele de dare a semnalului de alarma,atributiile ce revin fiecarei persoane in timpul evacuarii,functie de rolul pe care trebuie sa-l indeplineasca,de traseele ce trebuie urmate; asigurarea zonelor de evacuare,punctele de adunare si efectuare a apelului persoanelor evacuate; transportarea urgenta a persoanelor care nu se pot deplsa singure. De asemenea,in planul de evacuare trebuie sa se mai includa si unele date referitoare la cladirea respectiva,ca: numarul de iesiri,latimea scarilor,latimea totala a tuturor iesirilor; distanta dintre diferite incaperi si scari; latimea coridoarelor; iesirile de salvare; natura iluminatului; posibilitatea de propagare a incendiului,posibilitatea de defectare a unor instalatii (ventilare etc.); posibilitatea de a se apela la alte unitati din apropiere,modul de alarmare a lor.Pentru o evacuare reusita se impune o buna organizare,ordine si disciplina. La cladirile inalte,hoteluri,cladiri administrative,spitale etc.,evacuarea completa in caz de incendiu este foarte dificila. La hoteluri se recomanda afisarea in camera de cazare,la loc vizibil,a unei schite cu planul etajului pe care se indica pozitia incaperii respective si traseele ce trebuie urmate pina la scarile de evacuare. Aceste schite sunt completate prin reguli de prevenire a incendiilor si cu indicatii asupra modului in care persoanele trebuie sa procedeze in diferite situatii. De o mare eficienta sunt: iluminatul de siguranta; instalatia de detectare a incendiilor si de avertizare a persoanelor.Avertizarea persoanelor trebuie sa se realizeze intr-un timp scurt,printr-un sistem fiabil,bine audibil si a carei semnificatie sa fie

neconfundabila pentru oameni,in special la hoteluri si care sa nu poata fi declansat intempestiv. Eficienta sporita se asigura prin echiparea hotelurilor cu sonerii polarizate sau hupe amplasate cel putin una pe etaj,astfel incit sa se poata auzi din toate incaperile.In principiu,actionarea soneriilor se face de la receptie.Pentru orientarea persoanelor care urmeaza sa se evacueze din cladiri este necesar sa se execute marcari prin indicatoare a pozitiei usilor si scarilor de evacuare,pentru straini sa se utilizeze indicatoare cu texte in limbi de mare circulatie internationala. Cele mai eficiente cai de evacuare sunt coridoare si scarile interioare care trebuie sa fie in permanenta libere.In unele situatii personale din interior se mai pot evacua si cu ajutorul scarilor exterioare fixe sau mobile. 2.SALVAREA PERSOANELOR Cind nu este posibil sa se realizeze evacuarea persoanelor se trece la pregatirea si executarea salvarii acestora. Prin notiunea de salvare se intelege ajutorul ce trebuie acordat persoanelor care datorita incendiului sau vreunui alt eveniment neprevazut,isi au viata sau sanatatea in pericol,pe ca nu-l pot inlatura singure. Pentru buna reusita a salvarii se impune: sa se stabileasca pozitia in care se afla persoanele periclitate; numarul de persoane aflate in primejdie intr-un anumit loc; posibilitatea de folosire pentru salvare a coridoarelor,scarilor si a celorlalte locuri de trecere; pericolul direct existent pentru persoanele periclitate; daca a aparut panica pentru oameno si in ce grad; gradul de iluminare a locuilor de trecere. Procedeele si mijloacele de salvare practicate,in special din cladirile inalte,sunt: coborirea pe trepte prin casa scarilor,in mod deosebit de catre persoanele aflate sub etajul (etajele) incendiat; coborirea pe o scara fixa sau pe o coarda (fringhie),pe laturile exterioare ale cladirii inalte; coborirea cu o cabina care aluneca pe sine sau pe cabluri fixe pe laturile exterioare ale cladirii; coborirea cu ajutorul unui dispozitiv cu troliu; alunecarea pe un tobogan sau tub expandat; saritura din cladire pe o perna de salvare; coborirea cu ascensorul atunci cind sunt create conditiile necesare; salvarea cu ajutorul elicopterelor; folosirea autoscarilor mecanice. Folosirea eficienta a autoscarilor mecanice depinde de posibilitatile de acces la ferestrele sau balcoanele incaperilor in care se afla blocate persoanele. O utilizare mai rationala se obtine atunci cind la fiecare etaj se prevad incaperi (zone de refugiu) unde oamenii care nu se mai pot evacua pe scarile cladirii se adapostesc in acestea si asteapta fortele de interventie. Securitatea persoanelor din cladiri depinde de buna armonizare a masurilor constructive cu masurile de prevenire a incendiilor,corelarea dintre ambele domenii fiind absolut necesara. 23. Alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor 1. Notiuni de hidrostatica si de miscare a lichidelor in conducte Greutatea specifica este greutatea unitatii de volum dintr-un corp.Astfel:

= G [ kgf sau N] V m3 m3 Densitatea sau masa volumica se exprima prin cantitatea de materie continuta in unitatea de volum.Astfel: = m [kgfsm-4] V Greutatea specifica si densitatea variaza cu temperatura si presiunea (tabelul XXIII.1.1). Greutatea specifica si densitatatea apei la diferite temperaturi si la presiunea de 760 mm Hg Temperatura [C] 0 10 20 60 80 100 40 Greutatea specifica 100 999,7 998 992 983 972 958 3 1 [kgf/m ] 0 Densitatea 101, 101,91 101,7 101,8 100,2 99,1 97,8 -4 [kgfsm ] 93 1) La 0C,=999,87 si la +4C,1000 kgf/m3,deci la +4C apa are densitatea cea mai mare. Presiunea atmosferica variaza in raport cu altitudinea. Densitatea aerului din atmosfera variaza in raport de temperatura (tabelul XXII.1.2). Temperatura 0 15 20 aerului [C] Densitatea [kg/m3] 1,29 1,22 1,20 3 5 4 30 1,165 40 1,172 50 1,092 60 70 80 90 0,9 72

1,06 1,02 1,00 0 9 0

Coloana de apa sau inaltimea teoretica de aspiratie este functie de altitudinea la care se gaseste sursa de apa,de temperatura ei si de presiunea atmosferica. Pentru calculul coloanei de apa se foloseste relatia: H=Pb ; H = Pb ; g greutatea specifica a apei [kgf/m3 sau N/m3]; H inaltimea de aspiratie [m]; Pb presiunea atmosferica [N/m]; densitatea apei [kgfsm-4]; g acceleratia gravitatiei [9,81 m/s]. Miscarea lichidelor in conducte se face sub presiune.Fiind sub presiune,lichidul ocupa intreaga sectiune interioara a conductelor,exercitind,de regula,o presiune aproape uniforma asupra peretilor intr-o sectiune anumita. Miscarea permanenta a lichidelor reale in conducte poate fi laminara sau turbulenta.Cind viteza de miscare este mica,lichidele curg linistit,liniile de curent fiind paralele intre ele,miscarea avind-o structura ordonata.

Daca viteza creste peste o anumita valoare,curgerea lichidului devine turbulenta.Miscarea capata o structura aparent dezordonata.Trecerea de la regimul laminar la cel turbulent intr-o conducta dreapta se produce prin trecerea intr-un regim intermediar numit critic.Aparitia momentului critic depinde de viteza fluidului,de diametrul conductei si de viscozitatea cinematica a fluidului; acesti parametri formeaza numarul Reynolds (Re) care delimiteaza regimurile de curgere a fluidelor.Astfel: Re=VD ; = v ; v g V viteza mijlocie a fluidului [m/s]; D diametrul conductei [m]; v viscozitatea cinematica [m/s]; viscozitatea dinamica [kgsm]; densitatea fluidului [kg/m3]; g acceleratia gravitatiei [9,81 m/s]. Punctul de trecere de la regimul laminar la cel turbulent este reprezentat de Recrt= 2320. Curgerea este laminara pentru Re < 2320 si turbulenta pentru Re > 2320. Regimul de miscare laminara sau turbulenta este determinat de viteza,de diametrul conductei,de viscozitatea fluidului,iar in anumite conditii si de rugozitatea peretilor conductei. Viteza critica de la care curgerea devine turbulenta in functie de temperatura si diametrul conductei se arata in tabelul XXIII.1.3. Temperatura apei [C] 0 20 60 100 Vitezele critice in conductele de apa [m/s] Diametrul conductei [mm] 10 50 100 200 0,42 0,23 0,11 0,07 0,083 0,046 0,022 0,014 0,042 0,023 0,011 0,007 0,021 0,012 0,0056 0,0035

300 0,0140 0,0077 0,0037 0,0023

Conductele instalatiilor de alimentare cu apa se gasesc,de regula,in regim turbulent,fiind calculate la viteze economice,care sunt mai mari decit vitezele critice. Debitul conductei: Q = AV =D V; 4 3 Q debitul [m /s]; V viteza medie [m/s]; D diamentrul interior al conductei [m]; A aria sectiunii de curgere a apei [m]. Debitul de apa pentru stingerea incendiilor (la capetele de debitare): Q=A2gH =D2gH=0,000012D4H=KH; 4 Q debitul capului de debitare a apei [l/s]; H presiunea de intrare a apei in capul de debitare a apei [m H2O]; D diametrul orificiului [mm];

K un coeficient egal cu 0,000012 D la a4a; A sectiunea orificiului [mm la patrat2]; - coeficient de debit al orificilui capatului de debitare la incendii (0,951,00). Valorile lui K pentru diferite diametre ale capului de debitare a apei se arata in tabelul XXIII.1.4. Dia32 metr ul [m m] K 0,00 0,00 0,01 0,05 0,12 0,25 0,46 0,79 1,27 1,94 5,54 12,7 31 76 57 Pentru a se evita aparitia unor dificultati la exploatarea conductelor,datorita fenomenelor de cavitatie,loviturile de berbec si coroziunii,se recomanda sa nu se depaseasca,la incendiu,viteya de 3 m/s,cu exceptia instalatiilor de sprinklere si drencere la care se admit viteze maxime de 5 m/s. La miscarea apei in conducte au loc pierderi liniare si locale de sarcina.Acestea depind de debitul si diametrul conductei (de viteza apei) si de natura peretilor (rugosi sau netezi,cu sau fara depuneri de piatra),curgerea producindu-se,de regula,in regim turbulent. La curgerea apei prin furtunurile de refulare se produc pierderi de sarcina.Ele sunt formate,ca si in cazul conductelor rigide,din pierderi liniare de sarcina si pierderile locale,datorita rezistentelor locale produse la racordurile de asamblare si la curbele furtunului formate ca urmare a denivelarii de teren,a trecerii peste diferite obstacole sau a punerii sub presiune a dispozitivului de interventie la incendii. Pierderea de sarcina a unei linii de furtun este egala cu produsul dintre rezistenta specifica,lungimea furtunului si patratul debitului.Astfel: hr pierderea de sarcina totala in conducta [mm H20]; i panta hidraulica [mmH2O/m]; a rezistenta specifica a furtunului pentru debite de apa exprimate in litrii pe secunda, L lungimea furtunului [m]; q debitul de incendiu [l/s]; Rezistentele specifice a ale furtunurilor de refulare din cinepa pentru debite [l/s] sunt date in tabelul XXIII.1.5 Rezistentele specifice ale furtunurilor de refulare din cinepa pentru debite [l/s] Tipul furtunului Furtun de cinepa necaucicat: - tip C - tip B Furtun de cinepa cauciucat: Diametrul nominal [mm] 50 75 50 75 Rezistenta specifica a 0,0154 0,0015 0,00677 0,00077 Valorile lui K pentru diferite diametre ale capetelor de debitare 4 5 6 8 10 12 14 16 18 20 28

- tip C - tip B Rezistentele specifice pot varia intre limite destul de largi chiar la acelasi tip de furtun,in functie de presiunea de lucru.Aceasta se datoreste faptului ca furtunurile de refulare fiind flexibile se deformeaza marindu-si diametrul sub actiunea presiunii interioare. Diametrul intrind in expresia pierderilor de sarcina la numitor,acestea vor fi mai reduse atunci cind se lucreaza la presiuni mari. Datorita acestei situatii nu este posibil sa se faca un calcul exact al pierderilor de sarcina in furtunurile de refulare,pentru toate situatiile care se pot ivi in practica.In general se recurge la calcule aproximative efectuate cu valorii medii.De regula,pierderile de sarcina pentru linii de furtun de anumite lungimi se determina prin incercari practice. In ultima perioada de timp se fabrica si se folosesc furtunuri de refulare din fibre sintetice care au o elasticitate mai mare decit furtunurile de cinepa.Ca urmare a deformatiilor mult mai mari ale acestor furtunuri,pierderile de sarcina sunt mai reduse.De exemplu,pierderile de sarcina la furtunurile cauciucate executate din fire de relon supraetirate sunt circa 15 20% mai reduse decit la cele din cinepa cauciucate.Pentru ale genuri de fibre artificiale pierderile de sarcina pot fi si mai mici,ajungind chiar la 1/3 din valorile date pentru furtunurile clasice executate din fibre naturale. Pierderile de presiune pe furtunuri in at sunt date in tabelul XXIII.1.6 Debitul [l/min] Cauciucat 1 linie 100 0,025 150 0,058 200 0,105 250 0,155 300 0,220 350 0,290 400 0,365 460 0,475 500 0,555 560 0,675 600 0,760 700 1,050 800 1,35 900 1,70 1000 2,10 1250 3,10 1300 3,30 1460 3,80 1500 4,40 1600 5,00 1700 5,60 1800 6,20 Furtunul B Necauciucat 2 linii 1 linie 2 linii 0,050 0,115 0,025 0,210 0,050 0,038 0,310 0,077 0,058 0,440 0,115 0,080 0,580 0,160 0,105 0,740 0,205 0,135 0,970 0,270 0,155 1,130 0,310 0,185 1,400 0,380 0,220 1,600 0,435 0,285 2,200 0,582 0,365 2,80 0,74 0,455 3,50 0,93 0,555 4,30 1,13 0,83 6,50 1,75 0,90 7,00 1,90 1,05 8,10 2,20 1,20 9,30 2,50 1,35 10,60 2,80 1,50 12,00 3,15 1,70 13,20 3,50 Furtunul C Cauciucat Necauciucat 1 linie 2 linii 1 linie 2 linii 0,17 0,380 0,35 0,775 0,62 0,17 1,350 0,380 0,95 0,25 2,000 0,560 0,40 2,800 0,775 1,38 0,48 3,800 1,000 1,83 0,62 4,180 1,350 2,38 0,81 6,100 1,740 3,10 0,95 7,100 2,000 3,70 1,18 8,800 2,500 4,60 1,38 10,000 2,800 5,20 1,83 13,600 3,800 7,10 2,38 17,80 4,80 9,50 2,96 5,85 12,10 3,70 7,10 14,70 5,60 4,00 6,00 11,80 7,10 13,60 8,20 15,60 9,50 17,80 10,80 20,00 12,10 -

1900 2000 2500 3000

6,80 7,50 12,00 18,00

1,90 2,10 3,10 4,40

14,50 16,00 -

3,90 4,30 6,50 9,30

13,40 14,70 -

In tabelul XXIII.1.7 sunt aratate debitele in functie de presiunile si diametrele ajutajelor. 2.INALTIMEA DE ASPIRATIE Inaltimea de aspiratie este cel mult egala cu inaltimea unei coloane de lichid care face echilibrul presiunii atmosferice (echivalenta cu o coloana de mercur de 760 mm la temperatura de 0C) si depinde de densitatea lichidului,de presiunea atmosferica si de tensiunea de vapori a lichidului la presiunea si temperatura de la suprafata lichidului. Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale Presiunea Diametrul ajutajului [mm] la teava 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 de refulare [mH2 [N/c Debitul de apa [l/min] O] m] 15 14,71 55 81 116 158 206 260 322 390 464 544 631 725 825 20 19,61 58 93 135 182 238 301 372 450 536 629 729 837 952 25 24,52 65 104 151 204 266 337 416 503 599 703 815 936 107 30 29,42 71 114 165 223 292 369 456 551 656 770 893 102 9 35 34,32 77 123 178 241 315 399 492 595 708 832 964 4 116 40 39,23 82 132 190 258 337 426 526 636 758 889 103 110 6 45 44,13 87 139 202 273 357 452 558 675 803 943 1 7 126 50 49,03 92 147 213 288 376 476 588 712 848 994 109 118 0 55 53,94 97 154 224 302 395 500 617 746 888 104 3 4 134 60 58,84 101 161 234 316 413 522 644 779 928 2 115 122 7 65 63,74 105 168 243 329 429 543 671 811 966 108 2 0 142 70 68,65 109 174 253 341 445 564 693 842 100 9 112 132 8 75 73,55 113 180 261 353 461 583 720 871 5 113 6 3 150 80 78,45 116 186 269 365 476 603 744 900 103 3 126 138 6 85 83,36 120 192 278 376 491 621 767 928 1 117 2 8 157 90 88,26 124 197 286 387 505 639 789 955 107 0 131 145 9 100 93,07 130 208 302 408 532 657 811 981 1 121 4 0 164 105 102,9 133 213 310 418 545 690 852 102 110 7 136 150 9 110 7 - 218 316 427 556 707 872 2 5 125 3 9 171 115 107,8 140 223 324 437 571 723 892 105 113 7 141 156 7 120 7 143 228 330 446 583 738 911 5 6 129 1 6 178 125 112,7 - 233 337 456 595 753 930 107 116 6 145 162 1 130 8 - 237 344 465 607 768 948 9 6 133 7 1 184 135 117,6 - 242 350 474 619 783 966 110 122 3 157 167 4 140 8 - 246 357 482 630 797 984 2 8 137 2 4 190 150 122,5 - 255 369 499 652 825 101 112 125 0 154 172 4 8 9 6 6 144 6 5 196

127,4 9 132,3 9 137,2 9 147,1 0

114 7 116 9 119 0 123 2

128 4 131 2 133 0 136 6 139 2 141 7 148 7

1 147 6 150 7 154 0 157 2 160 3 163 3 166 3 172 2

158 8 167 0 170 9 174 7 178 5 182 2 185 8 189 3 192 8 196 6

177 5 182 4 191 8 196 3 200 7 205 0 209 2 213 4 217 4 221 4 229 2

3 202 0 207 5 218 2 223 2 228 2 233 3 231 1 242 8 247 4 251 9 260 8

Practic se intelege prin inaltime de aspiratie,diferenta de nivel dintre axa corpului unei pompe si nivelul sursei de apa. Inaltimea maxima de aspiratie la care practic o pompa se poate alimenta dintr-o sursa cu nivel liber este determinata de numerosi factori,dintre care cei mai importanti sunt: presiunea atmosferica,temperatura apei,pierderile totale de sarcina in conducta de aspiratie,etanseitatea dispozitivului si tipul pompei. Teoretic,inaltimea de aspiratie poate atinge 10,33 m,adica inaltimea corespunzatoare coloanei de apa care poate fi echilibrata de presiunea atmosferica,dar practic nu depaseste,in general,7 8 m. Inaltimea coloanei de apa este mai mica in localitatile situate la mare altitudine. Asupra inaltimii de aspiratie mai influenteaza si temperatura apei.Cind temperatura apei este aproape de temperatura de fierbere,aspiratia devine imposibila,deoarece tensiunea vaporilor emanati este egala cu presiunea atmosferica.Ca urmare,la temperatura de 100C apa nu se mai ridica in tubul de aspiratie,deoarece pe masura ce se face vidul,aerul este inlocuit de vaporii de apa degajati a caror tensiune compenseaza presiunea atmosferica. Pentru sursele naturale a caror temperatura poate ajunge pe timp de vara la temperatura de 20 - 25C,inaltimea de aspiratie se reduce cu circa 0,30 m H2O. Valoarea inaltimii de aspiratie influenteaza si asupra debitului de apa. Debitul de apa primit va fi cu atit mai mare cu cit inaltimea practica de aspiratie este mai mica,cu atit dispozitivul este mai scurt si cu cit diametrul conductei este mai mare. Pompele de alimentare cu apa pot fi montate deasupra sau sub nivelul apei.Cind axa pompei este situata sub nivelul apei,pompa se considera omecata si in acest caz,atit

conducta de aspiratie,cit si corpul pompei,fiind pline cu apa,agregatul este permanent amorsat si poate fi pus in functiune fara pregatiri speciale din acest punct de vedere. Daca axul pompei este situat la o cota superioara fata de nivelul apei,trebuie sa se faca mai intii amorsarea pompei. La pompele cu piston amorsarea se realizeaza prin insasi functionarea lor. La pompele centrifuge amorsarea trebuie realizata insa cu mijloace auxiliare. In cazul pompelor mobile de incendiu sau la unele statii de pompare mici,amorsarea se realizeaza cu ajutorul pompelor de vid,legate direct la conducta de aspiratie.La amorsarea unei pompe cu ajutorul pompei de vid,pe masura ce aerul se elimina din conducta de aspiratie,locul lui este luat de apa,impinsa de presiunea atmosferica care se exercita pe suprafata libera a apei,in jurul conductei. 3.LOVITURA DE BERBEC Lovitura de berbec este un fenomen ondulatoriu de crestere (scadere) a presiunii in conductele fortate ale hidrocentralelor sau ale statiilor de pompare, produs prin incheierea(deschiderea) brusca a vanelor la capatul aval al conductelor respective. Lovitura de berbec este deci o suprapresiune (alternativ pozitiva si negativa), care se adauga presiunii in miscarea de regim permanent si independenta de aceasta presiune. Loviturile de berbec se produc la inchiderea rapida a hidrantilor,la trecerea peste furtunuri a vehiculelor grele,la formarea coturilor pe liniile de furtun,la inchiderea tevilor cu robinet si in alte situatii.La deschiderea brusca a unui robinet se poate produce o turtire datorita vidului partial creat in conducta si apasarii aerului din exterior.In acest caz avem de a face cu o lovitura de berbec negativa.Lovitura de berbec este cu atit mai violenta,cu cit conducta este mai lunga si inchiderea mai rapida.In schimb,lovitura de berbec este mai redusa la conductele scurte si la manevrarea inceata a vanelor si robinetelor.Oprirea brusca a apei pe furtunurile de incendiu poate sa provoace perturbatii elastice,care se manifesta printr-o succesiune de suprapresiuni si depresiuni propagate in ambele sensuri cu mare viteza,dupa care se atenueaza pina la disparitie. La dilatarea furtunurilor sub presiune,ca urmare a supratensiunii aparute dupa inchiderea robinetului de la teava,de refulare a apei,aceasta poate fi smulsa din miinile servantului,provocind accidente.Seful de teava poate actiona astfel incit sa nu se produca supratensiuni prea mari.Acest lucru se poate realiza printr-o inchidere progresiva a robinetului de la teava de refulare. Pe masura ce creste debitul,in furtunuri se maresc si supradimensiunile. Suprapresiunea se poate determina cu relatia: H=+ a V0 ; g H cresterea presiunii [m H2O]; a viteza de propagare a undei de soc in furtun [m/s]; V0 viteza circulatiei apei in furtun [m/s]; g acceleratia gravitatiei pamintesti [m/s la patrat]; Pentru conductele de hotel,viteza undei de soc atinge valori cuprinse intre 900 si 1100 m/s (scade la 600 700 m/s in cazul unor diametre mari) si rareori scade sub 1000 m/s pentru conductele de fonta.

Vitezele de propagare a undei de soc,in limitele presiunii de regim,pentru furtunurile necauciucate sunt de 220 250 m/siar cele cauciucate de 180 200 m/s. In furtunurile de incendiu,cauciucate si necauciucate,suprapresiunea creata in urma loviturii de berbec poate sa ajunga la valori de 2 pina la 2,5 at la o viteza de curgere a apei de 1 m/s.Astfel: p=(2 2,5) V0 [at]. Loviturile de berbec sunt mai puternice in furtunurile cu diametre mai mari,prin care se refuleaza apa sub presiune si in special la cele in care posibilitatile de alungire a tesaturii sunt epuizate,la cele imbatrinite natural,ca si la cele care nu se intretin si nu se exploateaza corespunzator. Lovitura de berbec in conducta (socul hidraulic) se produce si la deschiderea brusca a hidrantilor de incendiu.Daca ventilele hidrantului sunt inchise,fenomenul are loc chiar si in corpul acestuia. O manipulare brusca a cheii de hidrant,ventilele hidrantului fiind inchise,favorizeaza uneori producerea loviturii de berbec,care se poate solda cu smulgerea hidrantului.De aceea,se impune ca manipularea cheii de hidrant sa se faca progresiv si cu multa atentie. Manipularea progresiva a cheii de hidrant,intretinerea permanenta si in mod corespunzator a furtunurilor de incendiu,manevrarea progresiva a ventilelor de la pompele de refulare,respectarea regulilor de folosire a furtunurilor si accesoriilor la presiuni de regim normale sunt masuri care impiedica formarea loviturilor de berbec (socuri hidraulice). 4.JETURI DE APA.FORTA DE REACTIE A TEVILOR Jeturile de apa refulate asupra focarelor de incendiu pot fi compacte sau pulverizate.In deplasarea lor spre focar ele trebuie sa invinga rezistenta aerului,mai ales cind acesta este impurificat de fum si de particule nearse. Din cauza diferentei mari dintre temperatura zonei de incendiu si cea din apropiere se produc curenti puternici de aer care influenteaza asupra deplasarii jetului de apa.Traiectoria jetului este deviata si micsorata fapt ce face imposibil,uneori,un atac direct (precis) asupra focarului de incendiu. Jetul de apa in miscarea lui prin aer,dupa un anumit parcurs de la iesirea din ajutaj,se disperseaza (pulverizeaza) mai intii in particule mari,apoi din ce in ce mai fine.Acestea se produc din cauza rezistentei aerului si fortelor interne cauzate de turbulenta.La formarea picaturilor contribuie si tensiunea superficiala a apei. Inaltimea jetului de aer (varianta I): Hj = H ; 1+H Hj inaltimea jetului in aer (bataia pe verticala),[m]; H presiunea la teava [mH2O]; coeficientul a carui valoare se arata in tabelul XXIII.4.1. Inaltimea jetului de aer (varianta II): Hj = H (1 b H) ; D b un coeficient egal cu 11,310-5 ;

D diametrul ajutajului [m]. Lungimea jetului compact (bataia pe orizontala): Lj=x`Hj ; x` este un coeficient determinat experimental a carei valoare se da in tabelul XXIII.4.2. Diametrele ajutajelor in functie de valorile coeficientului Diametrul ajutajului [mm] 10 11 12 13 14 15 16 17 Valoarea coeficientulu i 0,0228 0,0203 0,0183 0,0165 0,0149 0,0136 0,0124 0,0114 Diametrul ajutajului [mm] 18 19 20 22 24 25 26 28 Valoarea coeficientulu i 0,0105 0,0097 0,0090 0,0077 0,0066 0,0061 0,0057 0,0050 Diametrul ajutajului [mm] 30 32 34 36 38 40 44 50 Valoarea coeficientulu i 0.0044 0,0038 0,0034 0,0030 0,0027 0,0040 0,0019 0,0014

Tabelul XXIII.4.2. Valorile coeficientului x` Unghiul dintre raza de actiune a jetului si orizontala Valoarea coeficientului x` 0 1,40 15 1,30 30 1,20 45 1,12 60 1,06 75 1,02 90 1,00

In anexa 3 sunt date valorile lui H3 si L pentru diferite presiuni si diametre de ajutaje. Forta de reactie (recul) .Eficacitatea unei tevi de refulare la un incendiu nu poate fi asigurata decit daca teava respectiva este manipulata corespunzator.Seful de teava depune efort pentru a mentine teava de refulare in directia focarului,ferindu-se totodata de un eventual accident. In principiu manevrabilitatea tevii de refulare depinde de forta de reactie dezvoltata de teava,care este preluata de miinile sefului de teava. Forta de reactie: R=2AP[kgf]. Forta de reactie este egala cu dublul suprafetei ajutajului inmultit cu presiunea P,masurata la ajutaj.Sau: R= 2D P=1,57DP[kgf]. 4 Rezulta ca forta de reactie creste cu patratul diametrului ajutajului.Daca diametrul se mareste de trei ori,forta de reactie creste de noua ori. Forta de reactie in functie de presiunea la teava de refulare si debitul tevii este data in tabelul XXIII.4.3.

Fortele de reactie [kgf] in functie de presiunile la tevile de refulare si de diametrele tevilor [mm] D [mm] 10 11 12,5 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 34 36 38 40 45 50 30 4,8 5,7 7,5 9,3 10,5 12 13,5 15,3 17,1 18,9 20,8 22,8 24,9 27 29,5 31,8 34,2 36,9 41,7 42,1 45,3 48,3 54,3 61 68 75,3 95,5 108 40 6,4 7,6 10 12,4 14 14 18 20,5 22,8 25,2 27,6 30,4 33,2 36 39 42,5 45,4 49 55 56,5 60,5 64,5 72,5 81 90,5 100 127 157 50 8 9,5 12,5 15,5 17,5 20 22,5 25,5 28,5 31,5 44,5 38 41,5 45 49 53 57 61,5 69 70,5 75,5 80,5 90,5 101,5 113,5 125,5 159 196,5 Presiunea [mH2O] 60 70 9,6 11,2 11,4 13,3 15 17,5 18,6 21,7 21 24,5 24 28 27 31,5 30,6 35,7 34,2 40 37,8 44 41,4 48,3 45,5 53,3 49,7 58 54 63 58,5 68,5 63,5 74 68,5 80 74 86 83 96,5 84,5 98,5 90,5 106 96,5 113 108 127 121,5 142 136 159 150,5 175,5 191 222 236 275 80 12,8 15 20 24,8 28 32 36 41 45,5 50,4 55,2 60,8 66,5 72 78,5 85 91 98,5 110 113 120 129 145 162 181,5 201 254 314 90 14,4 17 22,5 27,9 31,5 36 40,5 46 51,3 56,7 62 68,5 75,5 81 83 95,5 102,5 111 124 127 136 145 163 182,5 202 224 286 354 100 16 19 25 31 35 40 45 51 57 63 69 76 83 90 98 106 114 123 138 141 151 161 181 203 227 251 318 393

La o forta de reactie cuprinsa intre 30 si 50 kgf trebuie sa se depuna o forta considerabila pentru minuirea tevii de refulare.Daca forta de reactie depaseste 50 kgf,seful de teava trebuie asigurat cu cordita.La o forta de reactie de peste 80 kgf,trebuie sa se foloseasca tevi de refulare speciale (pe afet,tunuri de apa). 5.RETELE EXTERIOARE DE DISTRIBUTIE Reteaua de distributie se compune din: - conducte principale (artere) care transporta apa de la rezervorul de compensare sau de la statia de pompare in sectoarele de consum; - conducta de serviciu,care transporta apa de la conductele principale pina la punctele de bransament.

La conductele principale cu Dn> 250 mm nu se admit,in general,bransamente.Conductele de serviciu au diametrele cuprinse intre 80 si 200 mm inclusiv.Pe aceste conducte se executa bransamente pentru consumatori. Hidrantii de incendiu se vor monta,de regula,pe conductele de serviciu,in special in intersectia strazilor. Presiunea maxima admisa in retea este de 60 mH2O. Pentru centralele industriale,in retelele exterioare se admit in mod exceptional si presiuni mai mari,cu conditia sa se ia masuri ca armaturile interioare sa nu fie solicitate la presiuni mai mari de 60 m H2O. In cazul in care pentru asigurarea debitului necesar stingerii incendiilor se prevede folosirea hidrantilor cu Dn70 mm,se admite montarea lor direct pe conductele principale. Se practica urmatoarele scheme de distributie de a retelelor de apa: ramificate; ramificatie cu distributie inelara; inelare cu distributie inelara. Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale de circulatie a apei sunt aratate in tabelul XXIII.5.1. Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale de circulatie a apei Schem Diametrul a [mm] Condu cte Artere 80 100 150 200 250 300 400 500 600 650 700 800 900 Viteza normala [m/s] 0,60 0,75 0,85 0,90 1 1,1 1,25 1,5 1,6 1,7 1,7 1,8 1,9 Debitul normal [l/min] 180 360 900 1700 3000 4000 10000 17000 27000 32000 38000 53000 74000 Viteza maxima economica [m/s] 1 1,2 1,37 1,44 1,6 1,76 2 2,4 2,56 2,7 2,7 2,9 3 Debitul economic [l/min] 300 600 1400 2700 4800 6400 16000 27000 43000 51000 118000 Observatii

Numarul de masini de incendiu x care se pot alimenta de la fiecare conducta sau artera se stabileste in functie de debit. Se considera pentru fiecare masina un debit de 600-1000 l/min.

Metodologia controlului tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor 1.PREGATIREA CONTROLULUI

Se asigura: - studierea prevederilor legale si celorlalte acte normative care reglementeaza activitatea de prevenire a incendiilor in legatura cu specificul unitatii sau localitatii ce urmeaza a fi controlate; - studierea problemelor de prevenire si stingere a incendiilor legata de procesele tehnologice si proprietatile fizico-chimice ale materiilor prime si produsele finite folosite,cu accent de cunoasterea pericolelor si cauzelor specifice de incendiu si a masurilor de prevenire si stingere,indeosebi in punctele vitale vulnerabile la incendii; - informarea privind situatia operativa din unitate (localiate) prin prisma existentei starilor de pericol si altor nereguli,consultind documentele de control intocmite anterior,datele privind incendiile sau inceputurile de incendiu izbucnite,precum si cele referitoare la organizarea si functionarea organismelor P.S.I.; - stabilirea concreta a scopurilor si obiectivelor controlului sarcinilor si raspunderilor fiecarui participant,a modalitatilor de finalizare a controlului; - informarea conducerii administrative asupra perioadei controlului si a scopurilor acestuia in legatura,dupa caz,cu celelalte organe cu care se coopereaza. 2.EXECUTAREA CONTROLULUI 2.1. EXECUTAREA CONTROLULUI LA CONDUCEREA ADMINISTRATIVA A UNITATII SAU LA PRIMARIA LOCALITATII Solicitarea sa prezinte datele legate de: - preocuparea pentru apararea impotriva incendiilor,a vietii si bunurilor; - modul de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingerea incendiilor,precum si a controlului acestuia; - aprecierile privind capacitatea de autoaparare impotriva incendiilor a unitatii (localitatii); - aprecierile privind activitatea compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor; - masurile luate pentru asigurarea securitatii,punctelor vitale si vulnerabile la incendiu si solutionarea starilor de pericol; - problemele deosebite cu care se confrunta privind starea constructiilor,instalatiilor,procesul tehnologic si altele care pot influenta negativ protectia impotriva incendiilor. Stabilirea programului de indrumare si control,pe zile,pentru: - verificarea realizarii masurilor stabilite de conducere si a planului de autoaparare impotriva incendiilor; - controlul activitatii si al capacitatii de actiune a compartimentului P.S.I. (comisiei tehnice,formatiei civile de pompieri,cadrelor tehnice),indrumarea si sprijirea acestuia. - controlul respectarii normelor de prevenire si stingerea incendiilor; - sprijinirea activitatii de informare,instruire si educare; - acordarea asistentei tehnice de specialitate; - finalizarea controlului. Cooperarea in control a factorilor de raspundere si specialistilor si punerea lor in tema.

2.2.VERIFICAREA PLANULUI DE AUTOAPARARE IMPOTRIVA INCENDIILOR Se urmareste: - legalitatea continutului si existenta pieselor necesare,conform normelor specifice; - calitatea masurilor de autoaparare impotriva incendiilor stabilite: daca vizeaza solutionarea problemelor si perfectionarea activitatii; concretizarea si incadrarea in termen; precizarea responsabilitatii si posibilitatea verificarii indeplinirii lor; completarile facute pe parcursul anului pe baza dispozitiilor organelor tutelare,controalelor proprii si a constatarilor organelor specializate de control; - planificarea actiunilor concrete ce se vor desfasura; controalelor (de fond,tematice si inopinate),autocontroalelor,pregatirea profesionala a formatiei civile de pompieri si personalului (exercitii si aplicatii de alarmare,evacuare,salvare si stingere a incendiilor),actiuni de informare,instruire si educare etc.; - organizarea pe principiul autoapararii a interventiei pentru stingerea incendiilor,limitare si inlaturarea efectelor calamitatilor naturale si catastrofelor; misiuni si sarcini concrete pentru personalul de la locurile de munca,formatiile civile de pompieri si celelalte forte; modul de utilizare a mijloacelor initiale,instalatiilor,dispozitivelor,masinilor de utilajelor de prevenire si stingere a incendiilor,surselor de apa,precum si a altor mijloace din inzestrare; stabilirea concreta a conceptiei de interventie in ipotezele stabilite; - situatia dotarii obiectivului cu sisteme de protectie impotriva incendiilor,instalatii speciale,masini,utilaje,aparatura,echipament de protectie si substante de stingere,alimentare cu apa,mijloace initiale de interventie si alte sisteme; - evidenta incendiilor,inceputurilor de incendiu,exploziilor si avarierilor produse,cauzele si consecintele acestora si a masurilor preventive stabilite 2.3. EXECUTAREA CONTROLULUI LA COMISIA TEHNICA DE APARARE IMPOTRIVA INCENDIILOR Se verifica: - cunoasterea obligatiilor,atributiilor si masurilor ce revin membrilor comisiei tehnice,gradul de implicare a acestora,in indeplinirea sarcinilor; - stadiul realizarii actiunilor preventive stabilite in sarcina comisiei tehnice si eficienta acestora; - indeplinirea atributiilor si sarcinilor de catre cadrele tehnice special incadrate (angajate) sau documente pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingerea incendiilor,indeosebi privind controlulu respectarii normelor,pregatirea formatiei civile de pompieri,si instruirea personalului incadrat in munca. 2.4.EXECUTAREA CONTROLULUI LA FORMATIA CIVILA DE POMPIERI Se verifica: - organizarea,incadrarea si dotarea formatiei civile de pompieri; - respectarea programului zilnic al formatiei si prezenta pompierilor,ordinea interioara;

- stadiul executarii programului de instruire a formatiei,caracterul practic aplicativ a procesului de pregatire; aportul conducerii administrative,comisiei tehnice si specialistilor la instruirea formatiei; - cunoasterea atributiilor si raspunderilor pompierilor civili,precum si a problemelor parcurse prin programul de instruire profesionala; - activitatea de prevenire a incendiilor desfasurata de pompierii civili (instruirea personalului incadrat in munca,controlul respectarii normelor,supravegherea unor instalatii tehnologice sau lucrari periculoase,actiuni executate pentru popularizarea regulilor de prevenire si stingere a incendiilor etc.); - organizarea zilnica a interventiei,cunoasterea conceptiei de actiune pe principiul autoapararii,eficienta actiunilor de interventie,la care a participat formatia civila de pompieri; - intretinerea si starea de functionare a mijloacelor de protectie impotriva incendiilor din dotarea formatiei; executarea si calitatea lucrarilor de asistenta tehnica planficata; participarea la verificarea si intretinerea sistemelor de prevenire si stingere a incendiilor din unitate (localitate); - capacitatea de actiune a formatiei civile de pompieri si a celorlalte forte proprii obiectivului,printr-o aplicatie practica de prevenire si stingere a incendiilor executata pe timpul controlului; - existenta la formatia a documentelor stabilite (planul de autoaparare; programul lunar de pregatire profesionala; organizarea zilnica pe ture a controlului respectarii normelor; organizarea zilinca a interventiei si programului de activitate pe ture si ore; tabela de dotare; evidenta lucrarilor cu foc deschis; notele de anuntare a incendiilor; evidenta interventiilor.registrul de control),precum si a materialelor necesare pregatirii de specialitate. 2.5.VERIFICAREA RESPECTARII NORMELOR DE PREVENIRE SI STINGEREA INCENDIILOR Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca urmareste: - cunoasterea obligatiilor generale ale personalului incadrat in munca,precum si regulilor si masurilor specifice de autoaparare,indeplinirea acestora; - exercitarea autocontrolului respectarii normelor si a indeplinirii sarcinilor; - existenta si functionarea mijloacelor de alarmare a personalului si de anuntare a incendiilor,cunoasterea modului de folosire a acestora de catre personalul desemnat; - existenta mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor prevazute (instalatii de detectare,semnalizare,avertizare,de protectie etc.),starea de functionare a acestora si cunoasterea folosirii lor; - organizarea interventiei in caz de incendiu pe ture,cu sarcini si responsabilitati concrete; - organizarea evacuarii persoanelor si bunurilor; - capacitatea practica de actiune a personalului de pe locul de munca in caz de incendiu; - afisarea organizarii autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca,precum si a materialelor de popularizare a regulilor de prevenire a incendiilor; Preocuparea factorilor de conducere pentru asigurarea autoapararii impotriva incendiilor, a sectiilor,a atelierelor,instalatiilor,depozitelor si celorlalte locuri de munca de care raspund,urmarind:

- cunoasterea obligatiilor si atributiilor legale,a masurilor de autoaparare si a sarcinilor stabilite,a modului de indeplinire a acestora; - actionarea pentru inlaturarea operativa a cauzelor de incendiu si a altor neajunsuri in respectarea normelor; - organizarea autoapararii impotriva incendiilor,instruirea periodica a personalului si verificarea insusirii sarcinilor stabilite; - asigurarea dotarii locurilor de munca cu toate mijloacele de prevenire si stingere a incendiilor stabilite si a intretinerii acestora in starea de utilizare; - executarea periodica a personalului din subordine a exercitiilor practice pentru prevenirea si inlaturarea cauzelor generatoare de incendiu; evacuarea persoanelor si bunurilor; stingerea incendiilor; lichidarea urmarilor accidentelor tehnice,avarieriilor si exploziilor; - exercitarea controlului sistematic al respectarii normelor pe locurile de munca. Verificarea cu prioritate a respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor la: - instalatiile tehnologice cu grad ridicat de pericol in exploatare,precum si la cele la care se executa lucrari de reparatii si punere in functiune; - punctele vitale vulnerabile la incendiu din sectoarele productiei de baza,cercetare,inginerie tehnologica si proiectare; - sectoarele cu mari aglomerari de persoane si bunuri de mari valori; - instalatiile utilitare care pot genera incendii (electrice,de incalzire etc.) sau care pot contribui la propagarea acestora (exhaustarea,ventilatie,transporturi etc.); - instalatiile si dispozitivele de protectie impotriva incendiilor cu care sunt echipate constructiile si tehnologiile de producte,si spatiile de depozitare; - celelalte sectoare de activitate,constructii si instalatii ale obiectivului precum si gospodaria de apa incendiu. 2.6.VERIFICAREA LUCRARILOR DE INVESTITII,DEZVOLTARE,MODERNIZARE,REPLOFILARE SI REPARATII La proiectarea si realizarea lucrarilor de investitii se verifica,se evalueaza si se acorda asistenta tehnica de specialitate privind: - masurile organizatorice si tehnice luate referitor la: stabilirea obligatiilor,atributiilor,sarcinilor si raspunderilor privind prevenirea si stingerea incendiilor,ce revin proiectantilor,constructorilor si beneficiarilor,inclusiv conducerilor administrative si tehnice ale unitatilor respective; metodologia de urmarire,verificare si analiza a activitatii desfasurate pentru protectia impotriva incendiilor,a lucrarilor de investitii proiectate sau executate; cunoasterea de catre specialisti a proiectelor si cauzele care pot genera incendii si explozii in cadrul tehnologiilor,instalatiilor si constructiilor proiectate,precum si a prevederilor actelor normative si prescriptiilor tehnice privind masurile de prevenire si stingere a incendiilor ce se impun pentru functionarea noilor obiective in conditii de siguranta; modul de conlucrare cu organele de directivare,indrumare si controlul in domeniul investitiilor; - respectarea prevederilor legale si a prescriptiilor tehnice la proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii,in raport cu importanta,marimea,vulnerabilitatea si pericolul de incendiu urmarind masurile luate:

stabilirea caracteristicilor substantelor periculoase utilizate ori depozitarea,precum si a conditiilor si masurilor specifice de prevenire si stingere a incenndilor; stabilirea gradului de rezistenta la foc al cladirii,in strinsa corelare cu categoria pericolului de incendiu sau destinatia cladirii,suprafata construita si numarul de nivele; asigurarea compartimentarii constructiilor si incaperilor impotriva propagarii incendiilor si efectuarea exploziilor; limitarea la minimum necesar a substantelor si materialelor combustibile (din procesul tehnologic,finisaje,mobilier si alte dotari) existente la constructii; stabilirea,dimensionarea si amenajarea corespunzatoare a cailor de evacuare si de interventie in caz de incendiu; echiparea cu sisteme,instalatii si dispozitive de siguranta in exploatare si de protectie intrineasca; dotarea cu masini,instaltii,utilaje,aparatura cu substante chimice de prevenire si stingere a incendiilor,echipament de protectie si mijloace de salvare evacuare; - stabilirea sau complectarea compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor,indeosebi a formatiei civile de pompieri si dotarea acestora; cuprinderea in graficul de asigurare a fortei de munca a necesarului de personal pentru pompierii angajati in cadrele tehnice P.S.I.; - imbinarea si solutionarea conjugala a cerintelor de productie si de utilitate functionala cu cele de protectie impotriva incendiilor; - elaborarea schemelor si instructiunilor de functionare,exploatare si intretinerea sistemelor si dispozitivelor de protectie impotriva incendiilor; - corelarea graficelor de aprovizionare,executie si punere in functiune a mijloacelor de protectie impotriva incendiilor cu ale lucratorilor de baza; realizarea la termen a sistemelor de protectie prevazute in proiecte; pregatirea personalului de deservire a acestora; - intocmirea planurilor de evacuare in caz de incendiu,precum si elaborarea planurilor si documentatiilor privind interventia la calamitati,interventii si incendii de mari proportii; - organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe timpul lucrarilor,probelor tehnologice,rodajul,precum si in vederea punerii in functionare sau darii in exploatare a noilor obiective. La organizarile de santier si spatiile de cazare se verifica cunoasterea starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu ce pot sa apara,precum si conceptia stabilita pentru asigurarea prevenriiri si stingerii incendiilor,avind in vedere: - periculozitatea tehnologiilor de executie a lucrarilor de constructii montaj si finisaj la obiectivele de baza mai ales cele care implica utilizarea focului deschis,lichidelor inflamabile si materialelor combustibile; - modul de amplasare,gradul de rezistenta la foc si compartimentarea constructiilor din organizarea de santier si a celor de cazare; - numarul de persoane si categoriile socio profesionale aflate in organizarea de santier si cazare,si posibilitatile de evacuare a acestora in caz de incendiu; - clasele de combustibilitate si calitatile de materiale si substante depozitate,precum si modul de organizarea a depozitarii; - modul de realizare,exploatare si intretinere a sistemelor de incalzire,instalatiilor electrice si a altor instalatii utilitare,indeosebi a deficientelor care pot genera incendii; - asigurarea mijloacelor de alarmare,anuntare si interventie in caz de incendiu;

- construirea,dupa caz a formatiei civile de pompieri,inzestrarea,activitatea si capacitatea de actiune a acestuia. 2.7.ACTIVITATEA DE INFORMARE,INSTRUIRE SI EDUCARE PRIVIND PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR Se verifica: - elaborarea tematicii de instruire periodica,diferentiata pe categorii socio profesionale,a personalului incadrat in munca,precum si de instruire a personalului in obiectiv si oportunitatea temelor prevazute; - respectarea graficelor de instruire si testare,cuprinderea intregului personal,pregatirea metodica a factorilor care executa nemijlocit instruirea si consemnarea in fisele individuale de instructaj; - realizarea masurilor si actiunilor de informare,instruire si educare a personalului (cetatenilor),prevazute in planul de autoaparare; contributia adusa de comisia tehnicam,formatia civila de pompieri,cadrele tehnice PSI si alti factori de informare; - utilizarea posibilitatilor existente in unitati (localitati) pentru popularizarea regulilor de prevenire si stingere a incendiilor si combaterea cauzelor specifice de incendiu; - valorificarea materialelor si mijloacelor specifice primite in unitati (localitati); - executarea nemijlocita de catre organul de control a unor actiuni de informare si instruire indeosebi cu factorii de raspundere,compartimenul PSI,electricieni si cu alte categorii de personal si cetateni. 3.FINALIZAREA CONTROLULUI TEHNIC Controlul tehnic se finalizeaza printr-o varietate de cai,forme si mijloace,adaptate specificului unitatii (localitatii),nivelului de autoaparare a acesteia,sarcinilor rezultate din prevederile legale si nevoilor de perfectionare a activitatii de prevenire a incendiilor. Procedee de intrerupere a procesului de ardere Procesul de ardere este posibil numai daca: - exista substante sau materiale combustibile; - exista substante care intretin arderea (oxigen sau substante care cedeaza oxigen); - se ajunge la temperatura de aprindere. Procesul de ardere poate fi intrerupt prin diferite procedee.Prin procedeu de intrerupere a procesului de ardere se intelege un proces fizic sau chimic aplicat printr-o serie de actiuni succesive,care urmeaza sa se finalizeze prin incetarea arderii (tabelul XXV.1). Nr. crt. 0 1 Denumirea procedeului 1 Racirea zonei de ardere Procedeele de intrerupere a procesului de ardere Modul de actiune si domeniul de utilizare Substantele (agenti) de stingere 2 3 Folosirea unor substante cu o temperatura mai Apa joasa si cu caldura specifica mai mare,pentru a Dioxid de carbon prelua caldura necesara continuarii procesului refulat sub forma

de ardere La arderea eterogena (incandescenta) agentul de stingere preaia caldura din intreaga zona de ardere, scazind temperatura sub cea de aprindere La arderea omogena (cu flacara) preluarea temperaturii depinde de natura si starea substantei combustibile Realizarea contactului direct al agentului de racire cu stratul de la suprafata al materialului sau substantei combustibile Se actioneaza asupra materialului combustibile solide si lichide cu exceptia celor cu temperatura de inflamabilitate foarte scazuta Izolarea Izolarea materialului care arde,de aerul materialelor atmosferic si Racirea stratului de la suprafata substantelor si substantelor materialelor care ard combustibile Crearea unui strat izolant pe suprafata de aerul substantelor si materialelor combustibile atmosferic Oprirea accesului aerului si a gazelor combustibile in spatiile in care s-a produs incendiul (umplerea spatiilor incendiate cu spuma cu coeficient mare de infoiere) Se actioneaza asupra lichidelor combustibile si a unor materiale solide Reducerea Introducerea de substante care nu intretin continutului arderea in amestecul de vapori-aer sau in aerul minim de care participa la ardere,in incaperi relativ oxigen inchise La realizarea unui continut in jur de 15% oxigen in aer,arderea inceteaza Se actioneaza asupra substantelor si materialelor combustibile in spatiu inchis Introducerea Introducerea unor substante denumite de inhibitori inhibitori,deosebit de active,in spatiu in care se in spatiile in produc reactii de ardere.Prin acesta procesul de care se ardere poate fi intrerupt la o concentratie de produc oxigen de numai 20,6% la incendiile din spatiul reactii de inchis ardere Folosirea substantelor explozive Formarea unei unde de soc care exercita un puternc efect mecanic in zona de ardere asupra materialelor si substantelor combustibile Se actioneaza la incendiile de paduri,in special la partea de coronament,la incendiile de la sondele in eruptie sau la rezolvarea unor situatii

de zapada carbonica Zapada,atunci cind lipseste apa

Spuma Pulberi stingatoare Prelate de azbest si paturi umezite Spuma cu coeficient mare de infoiere Nisip,pamint la inceputurile de incendiu Dioxid de carbon Abur Azot Apa pulverizata fin

Hidrocarburi halogenate care nu au proprietati toxice,prea mari (bromura de etil,bromura de metilen,tetraflorur a de dibrometan) Substante explozive speciale

deosebite Reducerea Amestecarea straturilor de combustibil,fie prin temperaturii circulatia aceluiasi lichid,fie cu ajutorul aerului substantelor sau al gazelor inerte introduse pe fundul aprinse prin rezevoarelor.In acest fel se egaleaza amestecarea temperatura in straturile de lichid maselor de Straturile reci se amesteca cu stratul superior lichid aprins incalzit.Odata cu scaderea temperaturii lichidului se reduce si viteza de evaporare si deci si intensitatea de ardere Este eficient numai daca se actioneaza in primele momente asupra lichidelor combustibile Indepartarea Indepartarea substantelor combustibile care vin substantelor in contact cu zonele de ardere,putindu-se opri combustibile astfel propagarea incendiului din zona de ardere 1) 2)

Aer Gaze inerte,procedeul necesitind instalatie speciala

Nota: Pentru intreruperea procesului de ardere,in unele situatii,se pot folosi mai multe procedee deodata,unul dintre ele fiind hotaritor. Alegerea unuia sau altuia dintre procedee depinde de natura,situatia si proportiile incendiului,de proprietatile substantelor care ard,de calitatea agentilor de stingere,de mijloacele si personalul care participa la stingere,de gradul de instruire a acestuia,de conditiile meteorologice etc. Substante de stingere 1.SUBSTANTE DE STINGERE PRIN RACIRE 1.1 APA Apa este cel mai vechi agent de stingere.Se gaseste in cantitati considerabile,este ieftina si relativ usor de procurat,si are o mare putere de racire. Caldura specifica a apei la presiunea atmosferica normala si la temperatura de 20C este egala cu 1 kcal/kg.La temperatura de 100C si 1 at trece in stare de vapori; 1 l de apa la temperatura de 10C are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kcal,formindu-se aproximativ 1600 1700 l abur.Apa poate fi pulverizata pina la ceata. Efectul de stingere a incendiilor cu apa se realizeaza prin: - racirea materialului care arde; - izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer; - actiunea mecanica,in special cind apa se foloseste sub forma de jet compact. Efectul principal al apei la stingerea incendiilor il constituie racirea materialului care arde.Apa care vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura,o transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului.Capacitatea de patrundere a apei in focarul incendiului depinde de dimensiunile picaturilor,de presiunea dinamica jetului,de miscarea curentilor de aer si a

produselor de ardere,de viteza de miscare a picaturilor,de gradul de evaporare a apei,de a prelua caldura de la suprafata substantei care arde si de proprietatile materialelor combustibile aprinse. Apa poate fi folosita la stingerea incendiilor de materiale solide,de lichide combustibile miscibile cu apa,si la alte materiale,cind se afla sub forma pulverizata sau abur.Daca apa nu poate stinge un complet de incendiu,se foloseste adesea impreuna cu alte substante stingatoare (pulberi stingatoare etc.). Proprietatile apei care-i limiteaza domeniul de utilizare: - densitatea relativ mare (la 4C are greutatea specifica de 1gf/cm3,iar la 100C de 0,958 gf/cm3); - buna conducatoare de electricitate; - reactioneaza cu o serie de substante chimice,generind dupa caz,hidrogen sau oxigen; - reactioneaza la temperaturi joase cu unele metale ca sodiu,potasiu,putindu-se ridica temperatura local pina la 600C si degaja,in unele cazuri,hidrogen; - reactioneaza cu carbon de calciu,exotermic,cu degajare de acetilena. Apa se refuleaza asupra zonelor de ardere sub forma de jet compact si jet pulverizat (ceata sau ploaie),solutii de apa neumectate si solutii ale substantelor apoase ale sarurilor. Jetul compact se caracterizeaza prin viteze mari a curentului neintrerupt de lichid,printr-o insemnata forta de soc,prin concentrarea unei mari mase de apa pe o suprafata mica si prin posibilitatea de refulare la distanta mare. Capacitatea de patrundere a jetului de apa in focarul incendiului depinde de dimensiunile picaturilor,de presiunea dinamica a jetului,de presiunea flacarilor,a curentilor de aer si a produselor de ardere,de viteza de miscare a picaturilor si de gradul de evaporare a apei in zona flacarilor. Jetul compact se foloseste la stingerea incendiilor de substante solide,gazoase si lichide. Jetul pulverizat este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 1 mm.Cerinta este ca la o presiune de 5 N/cm jetul sa atinga distanta de 8 9 m. Fata de jetul compact,jetul pulverizat prezinta urmatoarele avantaje: mareste de mai multe ori randamentul de stingere; micsoreaza simtitor consumul de apa; nu provoaca deteriorarea obiectelor; poate fi folosit in incaperi unde exista praf combustibil. Pulverizarea apei pina la ceata se poate realiza prin: - folosirea aerului comprimat; - folosirea inaltei presiuni,de la 50 pina la 120 at; - folosirea unei presiuni reduse,de la 2 pina la 10 at. Pentru stingerea incendiilor in incaperi este nevoie de circa 5 l/m suprafata a pardoselii si de 2,5 pina la 7,3 l/m pentru incendiile de motorina in rezervoare.Jeturile pulverizate se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile nemiscibile,insolubile in apa si cu densitatea mai mica decit aceasta si care au temperaturi de inflamabilitate superioara valorii de 60C. Apa pulverizata se mai foloseste si la: - dispersarea in atmosfera a gazelor si vaporilor de combustibili grei; - precipitarea fumului rezultat din arderea substantelor incendiate; - protectia personalului care actioneaza la incendiu,in zone cu temperaturi mari; - racirea elementelor de constructie si a celor metalice. 1.2.APA IMBUNATATITA CHIMIC

Pentru a mari puterea de patrundere a apei in masa materialelor cu care vin in contact s-a actionat asupra tensiunii superficiale a acesteia.Practic,exista posibilitatea de a reduce simtitor tensiunea superficiala a apei prin tratarea ei cu diversi detergenti (alchil-aril,sulfonat de sodiu-solutie 33% - denumit Dero 73,care folosit in procent de 0,2-0,3% reduce tensiunea superficiala apei de la 72,8 pina la 39,8 dvn/cm,reducinduse astfel timpul de patrundere pina la 3 ori). Utilizarea apei imbunatatite chimice duce la scaderea cu 35-50% a cantitatilor de apa folosite la stingerea incendiilor. Apa imbunatatita chimic este recomandabil a se folosi la stingerea incendiilor de materiale bogate in celuloza,cum este lemnul,textilele ,bumbacul,hirtia, etc. 1.3. INTENSITATEA DE REFULARE A APEI LA STINGERE cantitatea de substanta stingatoare [l sau kg] refulata in unitatea de timp [s sau min] pe unitatea de suprafata incendiata [m],a perimetrului [m] sau a volumului [m3] pentru stingerea incendiului ,reprezinta intensitatea de refulare a apei de stingere. Valorile acestei intensitati in raport de natura materialelor si substantelor combustibile se arata in tabelul XXVI. Intensitatile de refulare a apei la stingerea unor materiale combustibile Denumirea materialelor,obiectelor si natura incendiilor Mobila si la incendii in interiorul cladirilor Pereti exteriori la cladiri combustibile,soproane de lemn ,depozite de materiale solide la o intensitate medie a incendiului Acoperisuri mari combustibile din lemn rotund in stive (cu spatii intermediare de 10 m): - peste 30% umiditate - sub 30% umiditate Scinduri in stive: - peste 30% umiditate - sub 30% umiditate Stive de scinduri cu urmatoarele spatii intermediare: - pina la 10 m - pina la 25 m - pina la 40 m Instalatii de pe cheiuri Incendii in interiorul navelor Incendii la suprastructura Intesitatea de refulare a apei Pe suprafata [l/s si m] In perimetrul [l/s si m liniar] 0,06 0,10

0,08 0,10

0,40 0,50

0,13 0,15 0,21 0,45 0,08 0,20 0,08 0,20 0,18 0,20

0,65 0,75 0,80 1,40

0,20 0,60 0,20 0,40 1,00 -

navelor Incendii la corpul avioanelor Textolit,carbolit si deseuri de mase plastice Hirtie infoiata Stive de cauciuc si produse tehnice din cauciuc Folii din celuloid Incendii in pivnitele cladirilor de gradul II de rezistenta la foc Cladiri de productie de gradul III,IV si V de rezistenta la foc Sali de teatru (spectacole) Garaje Alcool etilic (incendii la depozitele de alcool in fabrici de alcool)

0,20 0,30 0,06 0,10 0,07 0,10 0,16 0,18 0,8 0,9 0,06 0,20 0,30 0,10 0,06 0,20 0,10 0,15 0,05 0,14 0,20 0,40

Pentru reusita stingerii incendiilor trebuie indeplinita conditia: ir > inec ; ir > inec reprezinta intensitatea reala si respectiv cea necesara de refulare a substantei de stingere. 2.SUBSTANTE DE STINGERE PRIN IZOLARE 2.1 SPUMA CHIMICA Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse,fiecare bula fiind invelita intr-o membrana lichida umpluta cu dioxid de carbon,care se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaya spuma (substanta acida si substanta bazica).Substanta acida este formata,re regula,din sulfat de aluminiu sau acid sulfuric de o anumita concentratie,iar cea bazica din bicarbonat de sodiu sau potasiu.Astfel: Al2(SO4)3 + 6NaHCO3 = 6CO2 + 2Al(OH)3 + 3Na2SO4 H2SO4 + 2NaHCO3 = Na2SO4 + 2CO2 + 2 H2O Ca stabilizatori,care se adauga solutiilor,se folosesc: glucoza,saponina; extractul de lemn dulce; spumanti pe baza de albumine etc. Pentru instalatiile fixe si semifixe se foloseste praful unic (amestec format din sulfat de aluminiu,bicarbonat de sodiu si stabilizatori). Pentru stingatoare,substantele chimice din care se obtine spuma sunt cunoscute sub numele de incarcaturi: A (acid) si B (baza). Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B: Coeficientul de infoire = V .

Va+Vb 2.2.SPUMA FIZICA SAU MECANICA Aceasta se obtine prin dispersarea aerului in solutii din spumanti in apa,si ale caror concentratii de natura chimica sunt determinate de caracteristicile lor fizicochimice.Aceste spume sunt formate din bule,al caror invelis contine molecule de spumant umplute cu aer.Spumele fizice sau spumele mecanice sunt mai persistente,necorozive.Ca spumant se foloseste spumogenul lichid sau spumogenul praf.Cel mai bun spumogen se obtine din proteine (faina de copite si coarne). In raport de coeficientul de infoiere se obtin urmatoarele spume: - spuma grea,cu coeficientul de infoiere pina la 20; - spuma medie,la care coeficientul de infoiere este de 20 200; - spuma usoara,la care coeficientul de infoiere este de 200 1000. Spumele mecanice si chimice se folosesc la stingerea substantelor lichide aprinse,care nu distrug invelisul de lichid al bulelor spumei,precum si a substantelor solide,care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor,ca si de gaze in regim reduse de presiune. Spuma se mai poate folosi la protectia materialelor si elementelor de constructie,impotriva caldurii radiate. Lichidarea incendiilor se realizeaza prin jeturi de spuma,refulate pe suprafata combustibililor care ard,prin deversarea din utilaje generatoare special construite. Efectul de stingere al spumei consta in realizarea unui strat de o anumita grosime,care provoaca racirea partiala a suprafetei aprinse,impiedica iesirea vaporilor in zona de flacari sau accesul oxigenului atmosferic. Se recomanda 3 moduri de refulare a spumei pe suprafetele incendiilor: - sub forma de jet sau tangent la suprafata incendiului; - deversare lina,pe planuri verticale sau inclinate,in zona de ardere; - refularea spumei de la distanta,din tunuri de stins incendii pe suprafata incendiata. Spuma trebuie sa aiba urmatoarele calitati: fluiditate; coeficient de infoiere; densitate; persistenta; aderenta; timp de stingere minim etc. Eficienta spumei depinde de: caracteristicile instalatiilor existente pe masinile speciale de incendiu; presiunea apei; proportia de spuma si apa; temperatura mediului ambiant. Spuma trebuie sa fie dirijata cu vintul in spate,pentru a se putea scurge incet. Spuma cu coeficient mare de infoiere sau spuma usoara se utilizeaza pentru stingerea incendiilor izbucnite in incaperi prin inundarea acestora,in magaziile navelor,in subsoluri,in canale de cabluri,la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide si lichide. Folosirea spumei usoare prezinta urmatoarele avantaje: utilitazarea unei cantitati minime de apa (1 2 l pentru 1000 l spuma); stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii; lipsa actiunii corozive (spre deosebire de spuma chimica); patrunderea spumei in locuri greu accesibile (pivnite,coridoare,canale etc); lipsa unor efecte nocive asupra organismului uman. Dezavantaje: greutate redusa,deci instabilitate cind bate vintul; pret de cost relativ mare; dificultati la indepartarea spumei ,dupa stingerea incendiilor; distanta relativ limitata de actiune a generatoarelor.

2.3.APA USOARA (LIGHT-WATER) Acesta se obtine dintr-un spumant fluorurat.Se refuleaza asupra lichidelor nemiscibile cu apa,formind la suprafata acestora o pelicula care impiedica evaporarea lor; volatilitatea lichidului aprins scade pina la valori ce reduc aproape total intensitatea arderii.Apa usoara cu coeficient redus de infoiere se poate folosi si la stingerea incendiilor de aeroporturi. Cind substanta tensioactiva pe baza de fluor se amesteca cu o substanta spumanta proteinica,apa usoara are mare eficienta la stingerea incendiilor. Apa usoara cu coeficient mediu de infoiere are efect mai mare la stingerea incendiilor de lichide combustibile declansate pe suprafete mari.Ea persista mult si asigura o regenerare permanenta a peliculei pe o durata mare de timp. Apa usoara este compatibila cu spuma proteinica si intr-o oarecare masura si cu pulberile stingatoare. In general,pelicula de apa usoara poate rezista pe suprafata lichidului timp de 5 6 min,dupa care este indicat ca lichidul sa fie acoperit cu spuma proteinica. Efectul de stingere al apei usoare trebuie obtinut in decurs de 5 min. 2.4.PULBERI STINGATOARE Componentul de baza al unor pulberi stingatoare este bicarbonatul de sodiu.In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu se mai fabrica pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu,sulfat de amoniu,carbonat de sodiu,uree si din diferiti compusi ai borului. La noi in tara s-a fabricat pulberea stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu denumita Pulvogen. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune conform relatiei: 2Na HCO3 Na2CO3+CO2+H2O In descompunerea totala a 1 kg de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0,26 kg dioxid de carbon si se consuma o cantitate de caldura necesara pentru evaporarea a 300 cm3 apa.Acestor cantitati le corespunde un efect de racire de 95 kcal.Pulberea pe baza de bicarbonat de potasiu este cu 30 50% mai eficace la stingerea incendiilor,decit pulberea pe baza de bicarbonat de sodiu. Florexul ,o pulbere stingatoare care se fabrica la noi in tara,foarte eficienta la stingerea incendiilor,are la baza bicarbonatul de potasiu,ureea tehnica si alte substante chimice.Actiunea de stingere instantanee a flacarilor produse pe timpul incendiilor se datoreste aductului potasiu carbamic obtinut prin reactia chimica solid sodiu,in faza microcristalina,in prezenta unui catalizator cu continut de fluor,la temperatura de 60C. Aductului potasocarbamic i se mai adauga o serie de componente chimice cum ar fi dioxidul de carbon,azotul,si alte gaze inerte care au rolul de a mari mobilitatea florexului,in stare netasata,in mod deosebit in stare fluidizata,precum si rezistenta la actiunea umiditatii atmosferice si a agentului de vehiculare. Efectul de stingere al florexului este atribuit unor fenomene fizico-chimice, speciale ale aductului potasocarbamic,care maresc viteza de intrerupere a reactiilor chimice de ardere,prin efectul absortiei pe suprafata particulelor de pulbere a radicalilor liberi din flacari si de inhibare a particulelor de oxidare. La efectul de stingere mai contribuie natura si finetea particulelor de pulbere (100 60 microni - ),capacitatea de a degaja gaze inerte si vapori de apa,substante care si dilueaza mediul in care exista focarul de ardere.

Pulberea stingatoare Florex se foloseste la stingerea incendiilor de: combustibili petrolieri lichizi (benzine,petrol lampant,motorina,combustibil de calorifer,pacura,uleiuri etc.): lichide organice utilizate ca solventi in industria de lacuri si vopsele (benzen,toluen,solvent nafta etc.); produse polare (metanol,acetona,butanol,acetati de etil,metil,butil etc.). Se mai poate folosi si la stingerea incendiilor de gaze combustibile (metan,propan,butan,gaze de sonda,acetilena,gaz de caroserie,de cracare etc.). Restrictie.Florexul nu se utilizeaza la stingerea incendiilor de sulfura de carbon,pentasulfura de fosfor,metale piroforice si substante reductoare. Pulberile stingatoare trebuie sa indeplineasca conditiile de: eficacitate mare de stingere,determinata de proprietati chimice si de gradul de dispersie; fluiditate buna in conducte; capacitate de a forma un nor compact in suspensie de aer; stabilitate la umezire; stabilitate termica; conductibilitate termica redusa. 3.SUBSTANTE FOLOSITE LA REDUCEREA CONTINUTULUI MAXIM DE OXIGEN 3.1. DIOXIDUL DE CARBON Dioxidul de carbon,gaz inodor si incolor,introdus in incaperea in care a izbucnit incendiul inlatura incendiul inlatura aerul,micsoreaza viteza de ardere,viteza de degajare a caldurii si scade temperatura de ardere si in final procesul de oxidare se intrerupe.CO2 actioneaza asupra focarului si prin efectul de innabusire si racire.Efectul de racire a 1 kg CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire a 1 kg apa (629 kcal/kg). Din dioxidul de carbon comprimat,prin detenta se obtine zapada carbonica. Calitatiile dioxidului de carbon,ca agent de stingere,sunt: patrunde in orificiile obiectului aprins,fiind mai greu decit aerul (greutatea specifica 1,53); nu distruge obiectele si materialele asupra carora se refuleaza; nu este conducator de electricitate; nu se deterioreaza pe timp de conservare indelungata; nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute. Cea mai eficace actiune de stingere se obtine inchis.In medie se considera ca pentru stingerea incendiilor la majoritatea substantelor este suficienta o concetratie de 30 35% in volum de CO2 in aer. Dioxidul de carbon se foloseste ca substanta stingatoare refulata prin intermediul instalatiilor fixe de stingere,ca agent de vehiculare a pulberilor stingatoare din stingatoarele de incendiu si masini speciale de stins incendii. Pentru stingerea incendiilor,dioxidul de carbon se foloseste la: depozit de materiale amenajate in incaperi cu suprafata redusa; incaperi cu documente de importanta deosebita (arhive,muzee,biblioteci,laboratoare etc.); masini si aparate electrice amplasate in incaperi inchise; transformatoare si generatoare electrice; statii de distributie; centrale telefonice; centre de calcul; incaperi de productie fara supraveghere continua a productiei; instalatii sau utilaje de mare volum cu un rol important economic; recipiente cu lichide combustibile cu o temperatura de inflamabilitate a vaporilor scazuta,avind un volum de maximum 500 m3,magazii din navele maritime. Nu se utilizeaza la incendii de: sulf,metale usoare ca magneziu,titan,plutoniu,uraniu,toriu,in apropierea cianurilor pentru ca reactioneaza cu acestea.

3.2.AZOTUL Gaz fara culoare si miros,mai usor ca aerul,se foloseste la stingerea incendiilor izbucnite in instalatii tehnologice,fiid refulat din instalatii fixe speciale de stins incendii.Concentratia de stingere ajunge pina la 31% in volum. 3.3.ABURUL Ca agent de stingere este folosit in industria chimica,petrochimica, de lacuri si vopsele,in camere de uscare,in statii de pompe si la uneleinstalatii tehnologice. Efectul de stingere al aburului se bazeaza mai ales pe diluarea concentratiei de oxigen,pina la limita la care continuarea arderii devine imposibila. Concentratia eficienta pentru stingerea incendiului este de pina la 35% in volum.Se foloseste atit abur saturat cit si cel supraincalzit. Aburul ca substanta de stingere se foloseste in instalatii fixe,semifixe,in special acolo unde exista permanent o instalatie tehnologica de abur. 3.4.APA PULVERIZATA Ca substanta de stingere prin reducerea continutului de oxigen,trebuie sa aiba particule pina la 100,obtinute prin pulverizarea apei sub inalta presiune sau prin utilizarea unor tevi pulverizatoare speciale.Efectul de stingere depinde de uniformitatea aparitiei picaturilor in flux,si de densitatea jetului de apa. 4.SUBSTANTE DE STINGERE PRIN INHIBITIE CHIMICA Dintre mijloacele de stingere prin inhibitie chimica se citeaza hidrocarburile halogenate.Mijloacele de inhibitie chimica au punctul de fierbere coborit,stabilitatea termica scazuta cu formarea radicalilor si atomilor,care la incalzire trec usor in stare gazoasa. Hidrocarburile halogenate au fost denumite haloni.Dintre acestia cei mai utilizati sunt halonii 1301 si 1211. Halonul 1301 pastrat sub presiune sub forma lichida are proprietati,superioare fata de dioxidul de carbon.Se citeaza slaba lui toxicitate,putindu-se refula concomitent cu evacuarea persoanelor din incaperea incendiata.Eficienta unei butelii cu halon 1301 este echivalenta cu 5 butelii de dioxid de carbon de aceeasi marime. Halonul 1211,denumit BCF,este o substanta stingatoare foarte eficicace pentru stingerea incendiilor. Stingerea incendiilor cu hidrocarburi halogenate se poate face cu: jet compact,jet pulverizat,sub forma de aerosoli.Hidrocarburile halogenate se refuleaza asupra incendiului din stingatoare si instalatii fixe. Procesul de intrerupere a arderii se datoreste: vaporizarii picaturilor de substante stingatoare; amestecarii vaporilor substantei cu vapori de combustie; interactiuni fizicochimice dintre vaporii de haloni si de combustibili. Cu cit concentratia de stingere este atinsa mai repede,cu atit stingerea se realizeaza intr-un timp mai scurt,iar descompunerea hidrocarburilor halogenate este mai redusa. Restrictie.Este indicat ca halonul 1301 sa nu fie folosit in concentratii mai mari de 10%,in zonele ocupate normal si unde evacuarea nu se poate realiza in mai putin de 1min.

Din cauza toxicitatii,utilizarea hidrocarburilor la stingerea unor categorii de incendii se restringe din ce in ce mai mult. 27.Pompe si aparate folosite la stingerea incendiilor 1.POMPE CU PISTON Se construiesc pompe aspiratoare,refulante si aspiratoare refulante. Pompa aspiratoare.La curba ascendenta a pistonului se face vid potential.Apa patrunde prin conducta de aspiratie in corpul pompei si impinge supapa in sus.Apa care se gaseste deaspupra pistonului este mai ridicata pina la conducta de refulare. La cursa descendenta a pistonului supapa de aspiratie m se inchide si apa aspirata in cursa anterioara trece prin supapa n in partea de deasupra pistonului de unde,la cursa urmatoare a acestuia este refulata din pompa. Pompa refulanta.Este o pompa cu piston la care inaltimea de aspiratie este aproape nula,aspiratia facindu-se direct prin corpul de pompa. In cursa ascendenta a pistonului supapa de aspiratie m este deschisa si n este inchisa.La cursa descendenta supapa m se inchide,iar supapa n se deschide,apa fiind trimisa in conducta de refulare.Pompele refulante se folosesc pentru pomparea apei de la nivelul solului,din mine ca pompe de incendiu etc. Pompa aspiratoare refulanta.Dupa cursa ascendenta a pistonului in corpul de pompa se formeaza un vid partial.Locul aerului este luat de apa.Supapa m este deschisa si supapa n inchisa.La cursa descendenta supapa m este impinsa in jos oprind intrarea lichidului in tubul de aspiratie,iar supapa n se deschide si apa trece in conducta de refulare. Pompele aspiratoare refulante se construiesc cu simplu efect (actiune simpla) si ca dublu efect sau actiune dubla. Pompa cu dublu efect este astfel construita incit fiecare cursa este completa a pistonului se produce o refulare si o aspiratie ,adica apa este actionata alternativ de doua fete ale pistonului in ambele sensuri,si la fiecare cursa a pistonului.In acest mod se obtine circulatia continua a apei.Pompele cu simplu efect au doua supape,iar cele cu dublu efect patru supape. Inaltimea de aspiratie este in medie de 4-5 m si nu poate depasi 7 m. Debitul pompelor cu piston: 1) Cu actiune simpla: Q=Asn [m3/s]; 60 3 Q debitul [m /s]; A - sectiunea pistonului [m]; s cursa pistonului [m]; n numarul de curse ale pistonului. 2) Cu actiune dubla: Q= (2A-A`)sn [m3/s]; 60 A` sectiunea tijei pistonului,care de regula se ia egala cu 0,1 A. 2.POMPE CENTRIFUGE

Din punct de vedere al inaltimii de ridicare a apei se cunoaste: 1) Pompe centrifuge de joasa presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este de pina la 20 m H2O.Se construiesc cu un etaj.Ele se folosesc ca pompe de irigatii. 2) Pompe centrifuge de medie presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este cuprinsa intre 20 si 60 m H2O.Ele se construiesc cu unul sau mai multe etaje si se folosesc pentru alimentarea cu apa a retelelor de distributie etc. 3) Pompe centrifuge de inalta presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este de peste 60 m H2O.Se construiesc cu mai multe etaje si se folosesc pentru alimentarea caldarilor cu abur,la alimentarea centralelor hidraulice,ca pompe pentru incendiu etc. Din punct de vedere constructiv se deosebesc: 1) Pompe centrifuge radiale. 2) Pompe cu intrare axiala si iesire radiala. 3) Pompe axiale. In general,pompa centrifuga folosita la masinile de incendiu se compune din: 1)Corpul de aspiratie,prevazut cu doua sau mai multe racorduri tip A pentru alimentarea cu apa,pe ambele laturi,una sau doua conducte in forma de T,orificiile de comunicare cu pompa de vid si respectiv pentru intrarea apei la corpul de presare si refulare. 2) Corpul de presare refulare,in care se gasesc,montati pe axul pompei un numar de rotori si de statori care maresc viteza de curgere a apeisi respectiv dirijeaza apacu presiune la conductele de refulare,variabil,in functie de tipul masinii. 3) Instalatia de incalzire a pompei si de racire suplimentara a motorului (la unele tipuri de masini),robinetele pentru golirea pompelor de apa si aparatura de control. Principiile care stau la baza constructiei si functionarii pompelor centrifuge constau in admisia lichidului pe la centrul rotorului cu o viteza redusa si antrenarea lui pe palete sub influenta fortei centrifuge,determinata de rotatia rotorului. Apa,care datorita presiunii atmosferice intra in tubul de aspiratie,este primita de corpul de aspirare si de aici trece in rotor,pus in miscare de motor.Rotorul pompei este prevazut cu palete care au rolul de a antrena si conduce lichidul in strator.Apa intra in corpul pompei in directia axiala si este condusa apoi de catre paletele rotorului catre exterior,dind lichidului si o miscare de rotatie in jurul arborelui. Presiunea care se formeaza in exteriorul rotorului este proportionala cu patratul vitezei unghiulare. O pompa centrifuga cu un singur rotor,in mod obisnuit nu poate asigura o presiune mai mare de p = 12,5 at. Daca p este presiunea de intrare in rotor,presiunea maxima care se poate obtine p1+p=p1+12,5 at. La pompele centrifuge pentru incendii se cer presiuni mai mari de 12-13 at.Deci este necesar construirea unor pompe cu rotori in serie.Primul rotor trimite apa cu o presiune egala p+p1 in cel de al doilea rotor; aceasta o impinge mai departe cu p+p1+p2.Numarul etajelor este de pina la 10-12.In conducta de aspiratie viteza apei nu depaseste de regula 2m/s,iar in cea de refulare in jur de 3m/s,in schimb in corpul pompei este mai mare. Puterea pompei centrifuge: P= QH [CP] ; P= QH [kW] ; 75 102 3 Q debitul pompei [m /s];

H inaltimea de refulare [m]; randamentul pompei centrifuge; greutatea specifica a apei [kgf/m3]; Randamentul pompei variaza dupa natura constructiei,intre 0,60 si 0,80. 3.POMPE DE VID Pompele centrifuge pentru a debita apa trebuie amorsate.Amorsarea consta in umplerea lor si a conductei de aspiratie cu apa,inainte de pornire,evacuindu-se mai intii aerul din sorb,conducta de aspiratie si pompa. La masinile de incendiu ca pompe de vid,auxiliare,la pompele centrifuge,se folosesc de regula pompele de vid cu rotor si palete mobile si pompele cu ejector de gaze. 3.1. POMPA DE VID CU ROTOR SI PALETE MOBILE Pompa de vid cu rotor si palete mobile este compusa din: carcasa in interiorul careia se invirte rotorul; blocul pompei de vid; axul; palete (aripioare); canal de evacuare a aerului; canalul de legatura dintre pompa de vid si pompa centrifuga; locasul cilindrului pompei de vid. Functionarea.Se pune in functiune pompa de vid,dupa care axul pompei de vid se cupleaza cu axul pompei centrifuge.Cuplarea se face in sisteme diferite in raport de tipul constructiei pompei. Prin sistemul de antrenare se imprima rotorului o miscare de rotatie, forta centrifuga proiectind paletele la periferia carcasei,inchizind spatii variabile datorita amplasarii excentrice a rotorului fata de carcasa; in spatiile in care volumul creste are loc procesul de aspiratie,iar cele in care volumul scade are loc refularea aerului aspirat. Fiecare compartiment transporta o anumita cantitate de aer existenta in sorb,tubul de aspiratie si pompa centrifuga si o evacueaza in atmosfera. Dupa efectuarea vidului,apa din sursa este impinsa de presiunea atmosferica in pompa,fapt confirmat prin iesirea apei din orificiul de evacuare.Vidul fiind facut,pompa de vid se decupleaza. La fiecare actionare a pompei de vid o parte din uleiul din rezervor este consumat,deci se impune ca inainte de o noua actionare sa se complecteze si sa se restabileasca nivelul initial. Functionarea pompei de vid nu trebuie sa depaseasca 3 min,deoarece se poate incalzi. Pompa de vid trebuie bine intretinuta prin: verificarea si complectarea nivelului de ulei; actionarea periodica timp de citeva secunde pentru a evita griparea paletelor. 3.2.POMPA DE VID CU EJECTOR Aceasta se compune din: corpul pompei si coloana de ejectie cu ajutajul de ejectie a gazelor de esapament,ajutajul divergent prin care gazele si aerul aspirat se evacueaza in atmosfera,clapeta cu ajutorul careia gazele de esapamentse dirijeaza spre ejector si conducta de legatura cu pompa centrifuga. Functionarea.Se pune in functiune pompa centrifuga si apoi se cupleaza pompa de vid cu ajutorul unei manete,deschizindu-se robinetul vacuummetrului si

manometrului.Cantitatea de gaze de ardere necesara unei ejectii corespunzatoare se obtine prin actionarea motorulului dupa nevoie. Dirijarea gazelor de ardere din conducta de esapament catre coloana de ejectie a pompei de vid se face prin clapeta monatat in teava de esapament,actionata de maneta de cuplare.Gazele de ardere iesite cu o anumita viteza,antreneaza aerul din pompa centrifuga si-l evacueaza in atmosfera.In acest mod se realizeaza vidul in sorb,conducta de aspiratie si pompa centrifuga; dupa aceasta se inchide robinetul vacuummetrului. Oricare ar fi pompa de vid folosita trebie sa se realizeze vidul in cel mai scurt timp. 4.EJECTOARE Ejectorul este un aparat cu ajutorul caruia se poate absorbi si deplasa o cantitate de lichid,folosind o cantitate de apa cu presiune si viteza mare. Ejectorul se compune dintr-un ajutaj convergent de inalta presiune (confuzor),denumit si ajutaj de ejectie,alimentat cu apa de la o pompa sau de la o retea de apa; ajutaj convergent de joasa presiune pus in legatura cu lichidul care trebuie ejectat prin intermediul unei conducte sau a unei camere de aspiratie de forma adecvata; camera de amestec ; difuzorul ejectorului pus in legatura cu conducta de refulare a apei amestecate. Functionarea.Lichidul primar (ejectant),avind de regula un debit relativ scazut si o presiune mare curge prin ajutajul de inalta presiune,patrunzind in camera de amestec,cu viteza mare.Ajutajul de ejectie fiind convergent,viteza lichidului creste treptat si drept urmare energia cinetica a apei se mareste in timp ce presiunea statica scade. La iesirea din confunzor,viteza apei fiind foarte mare,presiunea statica are o valoare mai redusa decit presiunea atmosferica.Din cauza depresiunii formate in interiorul aparatului,lichidul care trebuie ejectat se ridica in camera de aspiratie si patrunde in camera de amestec.In camera de amestec,cele doua lichide intra sub forma de curenti diferiti.Treptat acesti curenti patrund unul in celalalt ,se amesteca astfel incit in partea finala a camerei de amestec miscarea se egaleaza,distributia vitezelor capatind aspectul caracteristic regimul de curgere. Miscarea lichidelor fiind permanenta,viteza medie in lungul camerei de amestec este constanta. Desi au un randament scazut,ejectoarele sunt mentinute in dotarea pompierilor datorita unor avantaje ca: constructie simpla fara organe in miscare; siguranta in serviciu; se pun in functiune imediat; pot functiona bine si in cazul apelor mici si cu impuritati etc. 5.HIDROFOARE Instalatia de hidrofor se compune din: rezervor metalic de presiune pentru apa si aer; compresoare de aer; automate pentru functionarea instalatiei; pompe pentru pomparea apei in rezervorul de presiune (cel putin doua,una de functionare si a doua de rezerva). Functionarea.La partea inferioara a rezervorului de presiune se gaseste apa,iar deasupra apei aer.Presiunea initiala a aerului din rezervor este mai mare decit presiunea apei in conducta.Pe masura ce apa din rezervor se consuma,aerul din interior ocupa un volum mai mare si deci forta de apasare asupra apei se micsoreaza.Presiunea scade pina la o anumita limita ,dinainte stabilita,la care intra in functiune,in mod asutomat,pompa

care pompeaza apa in rezervor.Asupra automatului de pornire actioneaza automatul de presiune. Comprimind stratul de aer in rezervor,se ajunge la o presiune maxima admisa,dupa care se actioneaza imediat asupra automatului de pornire si pompa se opreste. In timpul dintre cele doua pozitii limita,instalatia mentine presiunea necesara in retea prin elasticitatea pernei de aer comprimat aflat in partea superioara a rezervorului de presiune. Se folosesc hidrofoare cu presiune constanta si hidrofoare cu presiune variabila. La rezervoarele de presiune se prevad: ventile de siguranta,conducte de golire,manometre si indicator de nivel al apei.Consumul se stabileste in functie de numarul maxim de declansari pe ora (10-15 declansari automate pe ora).Recipientele de hidrofor pe linga rolul de a asigura presiunea in retea,de a reglementa pornirea si oprirea pompelor,permit acumularea apei pentru o perioada de consum relativ scurta. La instalatiile de hidrofoare se racordeaza si instalatiile de hidranti interiori,instalatiile de sprinklere si drencere pentru asigurarea apei de stingere a incendiilor in primele minute.

Manometre,barometre si debimetre 1.MANOMETRE Manometrul este un instrument care se foloseste,fie la masurarea presiunilor unui lichid intr-un recipient,fie la masurarea diferentei de presiune. Se cunosc diferite clasificari ale manometrelor.De exemplu,din punct de vedere al modului de indicare al rezulatului masurarii se construiesc: manometre comparatoare,indicatoare si inregistratoare. Dintre cele mai uzuale sunt: manometrele cu tub curbat; manometrele cu tub elicoidal; manometrele cu tub spiral; vacuummetrele; manovacuummtrele. Manometrul cu tub curbat este format dintr-un tub curbat,elastic,in forma de arc de cerc,cu sectiunea transversala plana,ovala sau eliptica (tub Bourdon),care se deformeaza sub actiunea diferentei dintre presiunea interioara masurata si cea exterioara (de obicei,presiunea atmosferica). Capatul fix al tubului curbat este in comunicatie cu fluidul din recipient,iar capatul liber inchis este articulat cu un mecanism de transmitere si amplificare a deplasarilor lui. Fluidul patruns in tub exercita o anumita presiune.Sub actiunea diferentei dintre presiunea exercitata de fluid in interiorul tubului si cea atmosferica din exterior,tubul se destinde daca presiunea masurata este mai ridicata decit presiunea atmosferica sau se curbeaza mai mult daca este scazuta.In primul caz,instrumentul se utilizeaza ca manometru,iar in al doilea caz ca vacuummetru. Manometrul cu tub elicoidal.Elementul elastic al manometrului este construit dintrun tub elicoidal cu un capat fix si unul mobil,artiuculat cu un mecanism de transmisie si amplificare. Manometrul cu tub spiral.Elementul elastic este format dintr-un tub metalic spiral.

Sub actiunea diferentei dintre presiunea masurata,capatul liber al tubului spiral se deplaseaza mai mult decit capatul curbat,mecanismul de transmisiune si amplificare este mai simplu.Capatul liber al spiralei elastice esre legat direct de axul acului indicator. Vacuummetrul.Este un tip de manometru care poate fi folosit pentru determinarea presiunilor de ordinul unui milimetru coloana de mercur si mai scazute. Functionarea vacuummetrului se bazeaza pe deformatia elastica a tubului curbat,deformare care se transmite la indicator printr-un mecanism.Tubul curbat,prin intermediul suportului,este pus in legatura cu spatiul in care se afla vidul. In timpul realizarii vidului,tubul se curbeaza,se stringe si extremitatea lui,in punctul de legatura cu tija de articulatie se deplaseaza in jos,facind ca miscarea sa se transmita si la sectorul dintat,care actioneaza rotita dintata care face sa se mieste indicatorul de scala de la dreapta la stinga. Scala vacummetrului se gradeaza,de regula in milimetri coloana de mercur [mmHg] incepind de la 0 la 760 mm. Tubul curbat este construit dintr-un material elastic,care dupa functionare revine la forma initiala (eliptica) sau (ovala). Manovacuummetrul.Aceasta se poate folosi ca manometru si ca vacuummetru.Din punct de vedere constructiv nu se deosebeste prea mult de un vacuummetru.Scala Manovacuummetrului se gradeaza in partea stinga in mm Hg,folosindu-se pentru masurarea vidului (depresiunii),partea dreapta fiind gradata in atmosfere tehnice [kgf/cm],pentru masurarea presiunilor.Pozitia normala a indicatorului marcheaza 0 pe scala. Manovacuummetrul este pus in legatura prin suportul lui cu instalatia. 2.BAROMETRE Barometrul este un instrument pentru masurarea presiunii atmosferice.Se deosebesc: barometre cu lichid si barometre metalice. Barometrele cu lichid se construiesc de doua tipuri: cu tub in forma de U si barometru cu rezervor.Cel mai utilizat este barometrul cu rezervor cu scara gradata,fixa,care este format dintr-un singur tub barometric de sticla,inchis la partea superioara introdus intr-un rezervor cu diametrul mult mai mare.Tubul de sticla este inchis intr-o carcasa metalica.Paralel cu tubul de sticla se gaseste o scara gradata in milimetrii coloana de mercur sau torr si in milibari.Citirile efectuate cu un barometru cu lichid trebuie corectate.Principalele corectii: corectia de temperatura,corectia de menisc si coretia de altitudine si latitudine.Valorile acestor corectii sunt date in tabele. Barometrele metalice se mai numesc barometre aneroide.Ele sunt barometre in care presiunea atmosferica este echilibrata prin tensiunile elastice ale anumitor piese metalice.Ca elemente elastice de masurare se folosesc tuburi Bourdon sau capsule.Ca element aneroid cel mai mult se foloseste capsula elastica de maturat.Dupa evacuarea aerului din interior,presiunea atmosferica comprima capsula.Pentru fiecare valoare a presiunii atmosferice corespunde o anumita grosime a capsulei.Deplasarile capacului capsulei catre fundul acesteia sunt amplificate printr-un sistem de pirghi si transmise acului indicator,care se poate misca in fata unei scari gradate.Acul indicator se roteste proportional cu variatia presiunii atmosferice.Deplasarile sunt foarte mici,in general de ordinul a 0,005 mm pentru o variatie a presiunii atmosferice de 1 mm Hg. Barometrul altimetru are o scara interioara gradata in mmHg sau in mbar,pe care masoara presiunea atmosferica si o alta scara gradata in m pe care altitudinea.Pentru

masurarea temperaturii pe cadran este fixat un termometru cu mercur in forma de arc de cerc. 3.DEBIMETRE Debimetrul este un aparat pentru masurarea debitelor. Debimetrele care au un dispozitiv de inregistrare se numesc contoare si masoara cantitatea de fluid trecuta printr-o anumita sectiune intr-un interval de timp. Debimetrele,in raport de principiul de functionare,se impart in: 1) Aparate volumetrice pentru lichide si gaze ale caror indicatii sunt aratate in unitati de volum. 2) Aparate de viteza pentru lichide si gaze,montate numai pe conducte inchise (curgere fortata). 3) Aparate duferentiale pentru fluide,care masoara variatia energiei potentiale a fluidului ce se scurge dintr-un dispozitiv de strangulare (masoara presiunea inainte si dupa punctul de strangulare,dupa care se determina debitele). 4) Aparate gravimetrice,care masoara volumul fluidului ce trece prin aparate,indicatiile fiind exprimate in unitati de greutate. Cele mai uzuale aparate de masurare a debitelor fluidelor in conducte sunt contoarele volumetrice.Principiul lor de functionare consta in umplerea si golirea succesiva a unei camere de masurare de un anumit volum. Pentru masurarea debitelor de lichide,contoarele volumetrice au un disc oscilant,un piston rotativ sau dinti ovale,care se pun in miscare de catre lichidul al carui debit se masoara. Contoarele volumetrice se monteaza,in general,pe conducte inchise.Lichidul care curge prin conducta patrunde cu presiune in aparat datorita diferentei dintre presiunea de la intrare si cea de la iesirea din camera are loc miscarea organului masurator.Cantitatea de lichid care trece prin aparat se indica pe un cadran. Stingatoare de incendii 1.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU PULBERE (P) Tabelul XXIX.1 Caracteristicile stingatoarelor de incendiu portativa cu pulbere P Stin gatoarele Caracteristica Masa incarcaturii tip FLOREX Capacitatea buteliei de CO2 Masa minima a incarcaturii de CO2 Timpul de descarcare Lungimea minima a U M [kg ] [l] [kg ] [s] P1 1 0,06 0,04 6-8 PF2 2 0,1 0,07 6-8 P3 3 0,1 0,075 8-10 PF6 6 0,18 0,130 12-15 PF10 10 0,325 0,240 15-20

jetului de pulbere Masa maxima a stingatorului fara pulbere Masa maxima a stingatorului cu incarcatura Temperatura mediului ambiant pentru o buna functionare Dimensiunea

[m] [kg ] [kg ] [C ] [m m]

3,5 1,36 2,40

3,5 2,62 4,70

3,5 4,20 7,28 -20...+55

4 5,85 12,00

4 8,60 18,85

80 x 330

120 x 460

140 x 420

160 x 475

200 x 548

2.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU DIOXID DE CARBON (G) Tabelul XXIX.2 Sting atoarele Caracteristica 1 Capacitatea buteliei Masa incarcaturii de CO2 Bataia jetului de zapada carbonica Masa stingatorului: - fara incarcatura - cu incarcatura Temperatura de functioare Timpul de descarcare Inaltimea Diametrul buteliei U M 2 [l] [kg ] [m] [kg ] [kg ] [C ] [s] [m m] [m m] 575 340 373 495 G1 3 1 1 4 5,8 G2 Tip I 4 2 4 8,0 5 4 3 4 13,6 16,6 G3 Tip II 6 4 3 4 14,0 17,0 -40...+50 8,30 s 850 495 575 495 850 800 520 800 G6 Tip III 7 4 3 4 14,6 17,6 Tip I 8 8 6 4 24,3 30,3 Tip II 9 8 6 4 23,5 29,5

Nota: 1) Tipul I are butelia confectionata din teava cu miner declansator fara manta de protectie. 2) tipul II are butelia confectionata din teava cu roata declansator fara manta de protectie.

3) Tipul III are butelia confectionata din teava cu miner declansator si cu manta de protectie 4) Pe locomotive Diesel si Diesel electrice se utilizeaza stingatorul G3 III-LDE. 3.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU SPUMA CHIMICA (SC) SI APA PULVERIZATA (AP) Tabelul XXIX.3 Stinga toare de incendiu Caracteristica Capacitatea utila a stingatorului: - solutia acida A - solutia bazica B - apa Timpul de refulare Lungimea maxima a jetului Dimensiunea Masa stingatorului incarcat Temperatura de functionare Masa incarcaturii de CO2 Nota. Stingatorul SC 9-NF se foloseste,in special,in domeniul naval si feroviar,fiind asigurat impotriva eventualelor declansari prin rastunarea accidentala. 4.STINGATOARE DE INCENDIU TRANSPORTABILE CU PULBERE (P),SPUMA CHIMICA (SC) SI APA PULVERIZATA (AP) St ingatoare de incendiu Caracteristica 1 Masa incarcaturii cu substante de stingere Masa incarcaturii de CO2 Capacitatea utila Numarul necesar de 2 [kg] [kg] 3 50 3 4 125 3 5 103 90 6 206 1,2 180 50 1,2 100 7 8 UM P50 P125 SC90 SC180 AP60 AP100 UM SC 9 SC 9 NF AP 10

[l] [l] [l] [s] [m] [mm] [kg] [C] [g]

1,2 7,5 50 60 8 175 x 630 15,2 + 4... + 60

1,2 7,5 50 60 8 175 x 630 16,1 + 4... + 60 10 20 40 46 175 x 630 15 + 4... + 60 130

incarcaturi A+B Timpul de descarcare Lungimea jetului Capacitatea totala a recipientului Capacitatea minima a tubului central Masa stingatorului incarcat Temperatura de functionare cu: - incarcatura de vara - incarcatura de iarna

per. [min] [m] [l] [l] [kg] [C] [C]

12 6

24 6

10 0,66 1 6 10 120

20 1,33 1,66 6 10 205 35 326

150 20...+55

238

16 190

107

175

+4...+60 -20...+40

+4...+6 +5...+6 +5...+60 0 0 Cu adaos de 10...+40 antigel pina la 15C

5.DOMENIUL DE UTILIZARE AL STINGATOARELOR IN RAPORT CU CLASELE DE INCENDIU SI CULORILE DE MARCARE PE ETICHETELE STINGATOARELOR Domeniul de utilizare al stingatoarelor Substanta de stingere Apa pulverizata Spuma chimica Spuma mecanica Dioxid de carbon Pulbere Haloni A ++ + + 0 + ) + Clasele de incendiu B C + ++ + +1) 0 ++ ++ + + + 0 + ++ D -+ + +) + Pericol de Culoarea electrocuta de marcare re Albastru -Galben -Galben + Negru + Alb ++ Verde

Legenda: + + indicat a se folosi; + se poate folosi,dar cu eficienta ridicata; 0 se poate folosi,dar cu eficienta mai ales in mediile inchise; - nu este indicat; - - interzis a se folosi.

1 2

) Pentru alcooli si alte lichide combustibile sunt necesare spume speciale. ) Cu destinatie speciala.

6.ARIILE MAXIME PROTEJATE SI DISTANTELE MAXIME DE AMPLASARE A STINGATOARELOR IN RAPORT CU PERICOLUL DE INCENDIU Tabelul XXIX.6 Ariile maxime protejate si distantele maxime de amplasare a stingatoarelor Pericolul de incendiu Clasa de incendiu Tipul stingatorului folosit Aria maxima protejata [m] Distanta maxima [m]
1

Redus A AP101) G3 P2 400 20 B SC9 P3 300 10

Mediu A AP101) P6 300 15 B G6 P10 200 10

Ridicat A AP1001
)

SC90 SC 180 200 10

B P50 P125 G100 100 10

) Numai pentru clasa A si B.

7.DETERMINAREA CAPACITATII DE STINGERE A STINGATOARELOR PE FOCARE TIP (STAS 11959-83),FUNCTIE DE CLASA DE INCENDIU (STAS 11841- 83) Focare tip A.Standul de incercare este realizat dintr-un suport metalic,construit din profile cornier 50x50x4 mm,cu inaltimea de 250 mm,latimea 800 mm si lungimea maxima de 5500 mm,sub care se amplaseaza o tava metalica cu latimea de 600 mm,adincimea 100 mm si lungimea 100 mm mai mare decit cea a focarului (ori mai multe tavi cu aceeasi latime,adincime si lungime echivalenta). Materialul combustibil este lemnul de brad cu umiditatea de 10 15% taiat in rigle cu sectiune patrata,avind latura de 40 + 2mm,asezate ordonat in 14 straturi,suprapuse,perpendiculare.Lungimea riglelor transversale este de 500 mm,iar a celor longitudinale este egala cu lungimea focarului conform tabelului XXIX.7.1 Elemente pentru determinarea capacitatii de stingere a stingatoarelor Simbolul marimii focarului tip 3A 5A 8A Numarul de rigle transversale din fiecare strat 3 5 8 Lungimea focarului [m] 300 500 800 Cantitatea de benzina necesara amorsarii [l] 0,6 1,0 1,6

13 A 16 A 21 A 27 A 34 A 43 A 55 A

13 16 21 27 34 43 55

1300 1600 2100 2700 3400 4300 5500

2,6 3,2 4,2 5,4 6,8 8,6 11,0

Nota: 1) Se observa ca cifrele care caracterizeaza marimea focarului reprezinta numarul de rigle transversale din fiecare strat si sutele de milimetri din lungimea focarului. 2) Focarele tip 16 A si 27 A si 43 A sunt marimi intermediare In tava de sub stiva se introduce un strat de apa 30 mm,deasupra careia se toarna benzina,pina acesta ajunge la un strat de circa 5 mm.Dupa 2 min. de la aprindere,tava de benzina este indepartata si se lasa stiva sa arda in continuare inca 6 min (in total 8 min),dupa care incepe operatia de stingere,de la o distanta initiala de 3 m,stingatorul apropiindu-se progresiv de focar atit cit este posibil. Incercarea este considerata reusita dupa incetarea stingerii,timp de 3 min nu apare flacara. Eficienta unor stingatoare cu apa pulverizata si cu spuma chimica aflata in exploatare,determinata de focare tip A,functie de lungimea L a focarului este data in tabelul XXIX.7.2. Tabelul XXIX.7.2. Lungimea eficienta L a focarelor Stingatorul L [m] AP 10 0,8 AP 100 3,4 SC 9 0,5 SCNF 0,5 SC 90 2,7 SC 180 4,3

Focare tip B.Standul este format din tavi metalice,circulare,in care se deverseaza benzina,cu interval de fierbere de la 90 la 105C,intr-un strat gros de 33 mm.Cantitatea de combustibil si dimensiunile tavilor sunt aratate in tabelul XXIX.7.3 Tabelul XXIX.7.3 Simbolul marimii focarului tip 1 8B 13 B 21 B 27 B Elementele pentru determinarea eficienta a stingatoarelor Cantitatea de Dimensiunile tavii metalice combustibil Diametrul Adincimea Grosimea Suprafata aproximativ [mm] peretelui [m] [mm] [mm] 2 3 4 5 6 8 560 100 2 0,25 13 720 150 2 0,40 21 910 150 2 0,65 27 1040 150 2 0,85

34 B 43 B 55 B 70 B 89 B 113 B 144 B 183 B 233 B

34 43 55 70 89 113 144 183 233

1200 1310 1500 1700 1900 2120 2400 2720 3000

150 150 150 150 200 200 200 200 200

2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5

1,07 1,35 1,73 2,20 2,79 3,55 4,52 5,75 7,32

Nota: 1) Pentru incercarea stingatoarelor cu apa pulverizata,in locul benzinei se utilizeaza motorina cu punct de inflamabilitate a vaporilor de peste 55C. 2) Pentru testarea stingatoarelor cu spuma rezistenta la actiunea alcoolilor,cetonelor si altor hidrocarburi hidrofile (produse polare),benzina este inlocuita cu acetona. 3) Focarele tip 27 B,43 B,70 B,113 B si 183 B sunt marimi intermediare. 4) Se observa ca cifrele care caracterizeaza marimea focarului reprezinta cantitatea de combustibil. Stingerea incepe dupa trecerea unui minut de la aprinderea focarului,de la o distanta de 3 m,apropiind progresiv stingatorul de focar,atit cit este posibil. Incercarea este considerata reusita daca flacarile au fost lichidate complet,si daca,timp de 1 min. dupa stingere,focarul nu se aprinde. Eficienta unor stingatoare cu apa pulverizata,spuma chimica,gaze inerte si pulberi,determinata de focare tip B,functie de suprafata S a focarului este aratata in tabelul XXIX.7.4 Tabelul XXIX.7.4 Eficienta stingatoarelor in functie de suprafata focarului Stingat orul S [m] Stingat orul S [m] AP 100 0,65 P1 0,40 AP 100 1,73 P2 0,65 SC 9 SC 9 NF 0,65 P3 1,07 SC 90 2,79 P5 1,77 SC 180 4,52 P7 2,20 G1 G2 0,40 P 10 2,79 G3 G3 LDE 0,65 P 50 12,00 G6 1.07 P 125 25,00

Nota.Stingatoarele cu apa pulverizata s-au incercat pe motorina. Focare tip C.Standul se realizeaza dintr-un ajutaj metalic cu diametrul de 22,5 mm,racordat la o conducta Dn 50 de gaz metan cu o presiune de 0,1 bar situat in pozitie verticala la o inaltime de 0,8 m fata de sol.Conducta are un robinet cu cep si mufa Dn 50,amplasat la minimum 2 m pe orizontala fata de pozitia ajutajului. Aprinderea gazului se faca cu o facla avind tija cu lumgimea de minimum 1,5 m. Stingerea incepe dupa 30 s de la aprindere. Testul se considera reusit daca dupa stingere focarul nu se reaprinde.

Focarul de tip D.Standul si determinarile se realizeaza in conditii speciale,tinind seama de natura metalelor si modul in care urmeaza a se face interventia. Posibilitatea de folosire a echipamentului electric sub tensiune.Standul de incercare consta dintr-o placa metalica cu suprafata de 1 m patrat,sustinuta prin izolatori,conectata la un transformator care permite stabilirea unei tensiuni alternative de 35 kV cu frecventa de 50 Hz,intre plasa si pamint.Impedanta circuitului trebuie sa fie astfel,incit atunci cind secundarul transformatorului este scurtcircuitat si primarul alimentat la o tensiune egala cu 10% din tensiunea normala de alimentare,curentul secundar sa fie cel putin egal cu 0,1 mA. Stingatorul este fixat pe un suport izolat si dispus astfel incit ajutajul de refulare sau orificiul difuzorului (tromblonului) sa fie la o distanta de 1 m de placa metalica,fiind dirijat catre centrul acestuia. Stingatorul se considerea corespunzator pentru a fi folosit la stingerea incendiilor la care exista pericol de electrocutare,daca valoarea curentului de conductie electrica masurat intre partea metalica a stingatorului (recipient sau duza de refulare) si pamint,in momentul refularii substantei de stingere ,nu depasete 0,5 mA. Determinarea capacitatii de stingere a stingatoarelor se realizeaza in laboratoare autorizate,de personal calificat si echipat corespuzator. 8.VERIFICAREA SI INTRETINEREA STINGATOARELOR Stingatoarele de incendiu constituie mijloace principale de incendiu pentru stingerea inceputurilor de incendiu.Pentru a fi eficiente trebuie sa existe in stare de functionare.Acest lucru se asigura printr-o buna si permanenta intretinere,verificare amanuntita a elementelor componente,precum si a functionalitatii in asamblu.Modul de verificare si intretinere a stingatoarelor de incendiu pe tipuri se arata in tabelul XXIX.8.1. Verificarea si intretinerea stingatoarelor Tipul stingator ului 1 Toate tipurile Operatia efectuata 2 Verificarea existentei si amplasarii corecte a stingatorului,urmarindu-se cu precadere vizibilitatea,accesibilitatea ,precum si asigurarea conditiilor de mediu pentru care este garantat Verificarea aspectului exterior si a starii de integritate a subamsamblelor,constatin du-se eventualele folosiri prealabile (neincarcat,sigiliu Modul de efectare 3 Vizual Periodicitatea Alte precizari

4 5 Lunar La (saptaminal stingatoarele cu pentru spuma se va punctele vitale verifica si si vulberabile) existenta cuiului pentru desfundat ajutajul (la cele portative) si a etichetei privind incarcarea cu solutii de varaiarna

deteriorat),fixarea necorespunzatoare a reperelor demomtabile (capac,furtun supapa etc),infundarea duzelor de refulare,existenta unor scurgeri sau a unor supape in stare de nefunctionare (blocate,sparte etc.) Verificarea existentei etichetelor conform STAS 11959/1-83 Curatirea si reprotejarea Prin adecvata (vopsire,ungere) demontarea Verificarea amanuntita a completa a starii de integritate si stingatoarelor,c functionalitatii u exceptia subansamblelor celor cu CO2 componente care se verifica (recipient,sistem de conform declansare,supapa,asambl prevederilor si ari filetate,elemente de prescriptilor cauciuc,materiale plastice ISCIR sau sticla etc) Prin supunerea Incercarea la rezistenta treptata a interna a recipientului cu stingatorului exceptia celor pentru CO2 complet care se verifica conform asamblat si cu prevederilor prescriptiilor orificile tehnice ISCIR astupate

Anual La cinci ani sau ori de cite ori starea de integritate o impune

Cu spuma chimica

Verificarea calitatilor solutiilor spumante Verificarea cantitatii solutiilor spumante Inlocuirea substantelor in functie de conditiile de temperatura (vara-iarna)

Prin prelevare de probe in proportie de 1:7 si amestecul lor intr-un vas gradat Vizual

Semestrial

Cu acest prilej se vor actiona dispozitivele de declansare si se vor unge piesele aflate in miscare relativa,la montaj sau la punerea in functiune Operatia se executa in ateliere specializate,du pa golirea si curatirea prealabila a stingatorului; nu sunt permise neetansitati; rezultatul se consemneaza intr-un registru sau in fisa de evidenta (cu seria si tipul stingatorului) Volumul de spuma trebuie sa fie cel putin de 6 ori mai mare decit al substantei A + B initial amestecate

Conform indicatiilor furnizorului substantei A+ B Cu pulbere Verificarea starii de incarcare a buteliei cu CO2 Verificarea starii calitative a pulberii Inlocuirea pulberii Prin demontarea si cintarirea buteliei Prin palpare manuala Manual sau mecanizat Anul,maximu m la 2 ani

Cu CO2

Verificarea starii de incarcare

Prin cintarirea stingatorului complet asamblat Prin demontarea buteliei si cintarire Prin masurarea volumetrica

Anual

Cu apa pulveriz ata

Verificarea starii de incarcare a buteliei cu CO2 Verificarea cantitatii de apa

Anual

In cazul cind conditiile nu o impun,schimba rea se va face cel tirziu la 2 ani Se adminte o abatere de 1% fata de greutatea inscriptionata Nu se permit tasarea pronuntata sau aglomerarea pulberii Pulberea trebuie sa fie bine uscata si cernuta inainte de incarcare Cantitatea va fi cea indicata de capacitatea stingatorului + 10% Se adminte o abatere de 1% fata de greutatea inscriptionata pe recipient Se adminte o abatere de 1% fata de greutatea inscriptionata Se adminte o abatere de 1% fata de valoarea capacitatii stingatorului

30. Masini si utilaje de stingere a incendiilor 1.SIMBOLURI UTILIZATE PENTRU DENUMIREA MASINILOR SI UTILAJELOR DE STINGERE A INCENDIILOR

Tabelul XXX.1 Simbolurile utilizate pentru denumirea masinilor si utilajelor de stingere a incendiilor Denumirea masinii (utilajului) Autopompa cisterna Autopompa cisterna de alimentare cu apa Autopompa cisterna de alimentare cu apa cu tun Autopompa cisterna cu tun Autotun de incendiu Autopompa de interventie Autopompa de interventie la incendii Autospeciala cu fum,gaze si iluminat Autospeciala cu jet de gaze Autospeciala de lucru cu spuma Autospeciala de praf si azot Autospeciala cu praf si dioxid de carbon Autoscara mecanica Autocisterna pentru transport substante stingatoare Cisterna remorcabila cu pompa Electrogenerator de spuma usoara Hidrogenerator de spuma Hipocisterna Motogenerator de spuma usoara Minihidrogenerator de spuma Motopompa de incendiu Motopompa de incendiu remorcabila Motopompa usoara de incendiu Pompa manuala Tun remorcabil de apa si spuma Tun fix de apa si spuma Tun telecomandat de apa si spuma Remorca auto de stins incendii cu praf Remorca auto pentru transport substante stingatoare Simbolul APC APCA APCAT APCT ATI API APII ASpFGI ASpJG ASpLS ASpPA ASpCO2 AScM ACTS CRP EGSU HG HC MGSU MHG MP MPR MPU PM TRAS TFAS TTAS RSP RTS

2.AUTOPOMPE DE STINGERE A INCENDIILOR CU APA SI SPUMA PE SASIU TIP STEAGUL ROSU SR 101,104-211 SI 132 Tabelul XXX.2 Autopompele de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagu Rosu SR 101,104/211 si 132

Autopompa Caracteristica Lungime [mm] Latime [mm] Inaltime [mm] Greutate [kg] Rezervor de apa [l] Rezervor pentru spumant lichid (1)/praf (kg) Rezervor pentru benzina [l] Viteza maxima [km/h] Viteza medie [km/h] Consum mediu la 100 km [l] Consum mediu la ora: - in sarcina [l] - fara sarcina [l] Raza de viraj [m] Debitul pompei centrifuge: - la iesirea libera [l/min] - la 8 at si inaltime de absortie 1,5 m [l/min] Presiumea maxima a pompei [at] Turatia maxima a pompei [rot/min] Inaltimea maxima de absortie [m] Timpul de realizare a vidului [s] Debitul maxim de spuma [l] Numarul gurilor de intrare tip A Numarul gurilor de iesire tip B

APC SR 101 7100 2410 2460 9250 2300 100 l 140 65 40 46 14 11 8 2350 2000 17,5 3000 8,20 60 5000 2 4

APC SR 132 6200 2300 2600 7500 1500 45 kg 100 100 50 35 12 8 8,5 2800 2500 16 2500 8,2 60 5000 2 4

APC SR 104 6720 2540 2600 10000 2100 100 l 60 kg 150 60 40 47 15 11 14 2500 2100 18 3000 8,20 60 5000 2 4

ATI SR 104/211 6650 2490 3000 10340 3000 75 kg 150 70 50 50 16 12 14 3200 2800 24 2500 8,20 60 25000 (la tun) 2 2+tun

ASpLS SR 104 6720 2540 2580 10500 500 l 1500 kg 150 60 40 47 15 11 2500 2100 18 3000 60 10000+ 6000 2 2

3.AUTOPOMPE DE STINGERE A INCENDIILOR CU APA SI SPUMA PE SASIU TIP STEAGUL ROSU SR 114

Tabelul XXX.3 Autopompele de stingere a incediilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagu Rosu SR 114 Autopompa Caracteristica Lungime [mm] Latime [mm] Inaltime maxima (descarca) [mm] Garda de sol [mm] Ampatament [mm] Ecartament fara/spate [mm] Unghi minim de atac/de degajare Masa totala (cu plinurile facute si echipat),[kg] Masa proprie (fara substante,accesorii si servanti,[kg]) Rezervor pentru apa [l] Rezervor pentru spumogen praf [kg] Rezervor pentru detergenti [l] Rezervor pentru benzina [l] Echipaj (numar maxim de persoane) Debitul de apa al pompei centrifuge la 8-10 kgf/cm [l/min] Presiunea maxima realizata de pompa centrifuga [kgf/cm] Turatia maxima a pompei centrifuge [rot/min] Turatia optima a pompei centrifuge (nominale) [rot/min] Inaltimea maxima de absortie (aspiratie),[m] Timpul de amorsare a pompei centrifuge la 8,25 m [s] Presiunea de lucru pentru ATI SR-114 6850 2490 2985 270 4000 1780/1750 44/2630` 11600 7180 3500 300 170 4 2800 25 2500 2100 8,25 40 10 12 30 35 130 170 15 70 60 10 65 70 50 55 APCT SR-114 7850 2850 3170 270 4000 1780/1750 40/23 11400 7400 2500 100 170 8 2500 20 24 2500 2100 8,2 60 10 12 20 - 25 APCA SR-114 7360 2475 2630 270 4000 1780/1750 11400 5800 5000 150 2 2500 22 2500 2100 8,2

producerea spumei [kgf/cm] Debitul de praf spumant consumat [kg/min] Cantitatea totala de spuma obtinuta din 300 kg [m] Debitul maxim de spuma la tun [m3/min] Bataia tunului de apa [m]: - pe orizontala (la 30) - pe verticala (la 30) Bataia tunului cu spuma [m]: - pe orizontala - pe verticala (la 30) inaltime Numarul gurilor de alimentare tip A Numarul gurilor de refulare tip B Debitul trombei de apa la 8 kgf/cm/[l] Debitul apei la tromba de spuma la 10 12 kgf/cm [l] Debitul tunului cu ciuperca de pulverizare a apei la 6 kgf/cm,cu autoprotectia in functiune [l/min] Viteza maxima de deplasare [km/h] Viteza medie de deplasare [km/h] Raza minima de viraj stinga/dreapta [m] Consum mediu de carburant: - la 100 km [l] - la ora cu sarcina [l] - la ora fara sarcina [l] Tuburi de absortie Furtun tip B (3``) Furtun tip C (2``) Furtun tip D) (1``) Tevi de apa tip B Tevi de apa tip C Tevi de apa tip D Tevi de spuma 5000/min

48 35 2 2 2700 2200 2400 2000 85 10,50/9,80

35 40 2 4 2 2A

80 45 50 10,50/9,80 36

80 50 50 16 12 4 200 200 2 2

4 200 100 3 2 2 1 1

4 300 200 30 3 2 1 1 1 1 1

1 1

Amestecator de linie tip B Hidranti portativi tip A Hidranti portativi tip B 4.AUTOPOMPE DE STINGERE A INCENDIILOR CU APA SI SPUMA PE SASIU ROMAN Tabelul XXX.4 Autopompele de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip ROMAN Aut opompa Caracteristica APCT R-8135 FA APCT R-10215 F si FA APCA (APCAT) R-12215 DFA ATI R-12215 DFA ATI ASpL RS 19259 DF DF R19255 R19256 DF 5 6 9080 9220 2500 2500 3250 3450 350 4500+ 4500+ 1350 1350 2065/ 2050/ 1765 1761 1620/ 1540/ 2285 1830 30/22 25340 26850 11300 7500 500 kg praf 300 220 5000 13580 10000 2000 l 220 8 2500 8 5000 4 5000 6 6 5000 6000 4000

0 Lungime [mm] Latime [mm] Inaltime maxima (descarcat)[mm] Garda la sol Ampatament[mm] Ecartament fata/spate [mm] Consola fata/spate [mm]

1 8200 2370 3160 330 4000 1844/ 1664

2 8500 2500 3500 305/320 4500 1900/ 1761

3 8600 2500 3100 300 3665+ 1270 1910/ 1664

4 7730 2500 3010 310 3667 1920/ 1980

28/22 Unghi minim de atac de degajare (incarcat) Masa totala (cu plinurile facute si complet echipat[kg] Masa proprie (fara substante accesorii si servanti),[kg] Rezervor pentru apa [l] 12500

26/16 16400 10800 3500 800 l 100 220

30/23 21500 (22000) 10000 9000 (9000) 800 l 100

30/37 21400

2800 100 kg praf 150 140

Rezervor pentru (la 10 spumant bar lichid [l] sau praf [kg] 20-25 Rezervor pentru detergent [l] 2500 Rezervor pentru motorina [l] Echipaj 2100 (nr.maximum de persoane) Debitul de apa al pompei centrifuge la 8 bar (nominal), [1/min] Presiunea maxima realizata de pompa centrifuga [bar] Turatia maxima a pompei centrifuge [rot/min] Turatia optima a pompei centrifuge (nominala), [rot/min] Debitul normal de spumant al pompei autoab- sorbante [l/min] Presiunea nominala 70 a pompei absorbante (1 coloana [bar] tip A Turatia maxima a 10 pompei autoabsorbante [rot/min] Adincimea de 20 (kg aspiratie maxima a praf) pompei autoabsorbante (pentru spumogen lichid), [m] Adincimea maxima de amorsare a pompei cen-trifuge [m] Timpul de amorsare a pompei centrifuge 70

(5000) 23 3000 2600 23 3000 2600 23

5000 23 23 3000 3000 2600 2600 250 250 2,2 2,2 1500 1500 7 5 2600 3000

40 90 30

30 90 30 (6 tevi), 10 (pe tun)

30 40 90 90 25(tun) 30 (tun) 60 (kg praf) 300 30 (tun) 90

300

56 56 25 25 80 60 (70) 80

cu fiecare pompa de vid [s]: - de la 1,5 m adincime pe 4 coloane de absotie tip A - de la 7,5 m adincime,pe 2 coloane de absortie tip A Debitul maxim de spuma pe tun sau tevi manuale [m3/min] Consumul maxim de spu-mogen lichid (din rezer-vorul masinii),[l/min] Concentratia optima de spumogen lichid in apa [%] Concentratia optima de substanta tensioactiva (detergent aditiv) in apa [%] Bataia tunului cu apa: - pe orizontala,la 30 - pe verticala,la 80 Bataia maxima a tunului cu spuma: - pe orizontala,la 30 [m] - pe verticala,la 80 [m] Numarul gurilor de ali-mentare tip A Numarul gurilor de refulare tip B Viteza maxima de deplasare [km/h] Viteza medie

50 60 50 2 2+tun 60 40 4 4+tun (50)

60 60 40 4 2B+2A 4 2+tun

80 60 60 40 4 6+tun 2 6+tun (covo r spum a) 73/84

86 80 40 9 8 30,33 30,33 40,5 44 22 8,0 8,8

(80) 85 9,25 8,5 40,5 44,5 31,5 31,5 6,0 6,0 6,0 6,0 9,0 1 8,2 22 40,5 45,5 45 10

9,7 41 45

6,5 6,5 6,2

7 6,5 6 30 -40C 8

6,5 6 6 30 -40C 8 100 300 200 3 2 4 7,00/8 ,00 6,75/6 ,75 6 26 30 -40C 200 200 2 2 8 240 160

4 300 200 30 3 2 300 200 30 3 2 1

economica [km/h] Raza minima de viraj [m] Norme de consum carburant (motorina): - la 100 km parcursi vara - la 100 km parcursi iarna - la o ora de functionare in regim mediu de incarcare a pompei centrifuge - la o ora de functionare in gol vara - la o ora de functionare in gol iarna - la o ora de functionare cu aeroterma Presiunea nominala in pneuri [bar]: - fata (diagonal/radial) - spate (diagonal/radial) Presiunea minima a aerului in sistemul de frinare [bar] Rampa maxima tehnic admisibil [%] Temperatura de congelare a lichidului antigel Tuburi de absortie tip A (2,5m) Furtun tip A (4``) Furtun B (3``) Furtun tip C (2``) Furtun tip D (1``) Tevi de apa tip B Tevi de apa tip C Tevi de spuma 5000 l/min

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

1 1 1 1 1

2 2 6+3 medie infoie re

1 1

Tevi de apa tip D Tevi lansatoare de spuma 10000 l/min Amestecator de linie tip B Hidrant portativ tip A Hidrant portativ tip B POMPA DE STINS INCENDII DE 5000 l/min (PSI 50/8).Pompa de stins incendii PSI 50/8 este centrifuga,in simplu flux cu doua etaje,avind rotoarele dispuse spate in spate si carcase spirale peentru fiecare etaj,iar aspiratia este bilaterala.Cu aceasta pompa sunt echipate autopompele cisterna de stins incendii cu apa si spuma construite pe sasiu ROMAN si este antrenata de la priza de putere a autosasiului,prin intermediul unei transmisii cardanice. Principalele caracteristici functionale ale pompei PSI 50/8,determinate experimentat,sunt aratate in tabelu XXX.4.1 Tabelul XXX.4.1. Caracteristicile pompei Inaltimea de aspiratie [m] Numarul coloanelor de aspiratie 2 2 Presiunea de refulare [daN/cm] 3 6 10 14 4 6 10 6 10 14 6 10 14 Debitul maxim [l/min] corespunzator turatiei axului pompei de: 2640 3000 rot/min rot/min 4 5 4600 4600 4400 4400 2500 4000 1000 1800 1600 5000 4800 2900 5000 4800 2900 1400 1800 1600 5200 5000 3600 5200 5000 3600

1 1,5

7,5 1,5

2 4

0 Conducta 150 (Alimentare din de legatura propriul cazan) intre cazan si pompa

Pompa PSI 50/8 este amorsata de pompa de amorsare (de vid) 90x70 cu palete culisabile,avind urmatorii parametrii functionali: - debitul maxim de aer aspirat Q = 31 m cubi/h; - presiunea absoluta minima H = 110 mmHg; - turatia nominala M = 2500 rot/min. Pentru antrenarea lichidului spumant se utilizeaza pompa autoabsorbanta TPAL a 250 A cu o putere de 5 kW. 5.AUTOSPECIALE DE STINGERE A INCENDIILOR CU PRAF SI AZOT. Tabelul XXX.5.1 Autospeciale de stingere a incendiilor cu praf si azot Autospeciala Caracteristica 1 Lungimea [mm] Latimea [mm] Inaltimea [mm] Garda la sol [mm] Ampatamentul [mm] Ecartamentul fata/spate [mm] Unghiul de atac/de degajare Masa totala echipata [kg Masa pulberii stingatoare Debitul pe tevile tunului [kg Debitul pe tevile de autoprotectie [kg/s] Debitul pe tevile(pistoalele) manuale [kg/s] Presiunea de lucru a recipientelor [bar] Presiunea de comanda a recductoarelor [bar] Presiunea azotului in butelii de 40 l [bar] Presiunea azotului sau aerului pentru comenzi [bar] Bataia maxima a tunului [m] Bataia maxima a tevilor de autoprotectie [mm] Bataia maxima a tevilor (pistoalelor) manuale [mm] Timpul maxim de presurizare a unui rezervor [s] Furtun 34 mm (C) Viteza maxima de deplasare a masinii [km/h] 2 6850 2500 3100 270 4000 1780/1750 11000 2x1250=2500 2x10=20 1x7,5=7,5 2x5=10 10 11-12 150 (2x4 butelii) 4-6 (1 butelie) 45-50 (2 tevi) 30-40 (1 teava) 15-20 (2 tevi) 60-80 120 m ASpPA SR-114 ASpPA R-12215 DFA 3 8860 2500 3220 300 3665+1270 1912/1664 30/19 20000 4x1250=5000 2x7,7=15,4 4x5,1=20,4 4x4,8=19,2 10 10-12 130-150 (4x4 butelii) 5-10 (1 butelie sau compresor aer) 50 (2 tevi) 35 (4 tevi) 25 (4 tevi) 60 300 m 80

Viteza medie economica [km/h] Raza minima de viraj [m] Rezervor combustibil [l] Consumul mediu de carburant: - la 100 km,vara/iarna - la o ora de functionare pe loc Presiunea in pneuri fata/spate [bar] Presiunea minima a aerului din instalatia de frinare[bar]

10,5/9,8 150

40 9,25 220 40/44 6 7/6,5 6

6.AUTOSPECIALE DE STINGERE A INCENDIILOR CU JET DE GAZE Tabelul XXX.6.1 Autospecialele de stingere a incendiilor cu jet de gaze Aut ASp JG ASp JG ospeciala SR-114 R-12215-DFA ASp JG RD-45 R-35 R-37 Caracteristica 1 2 3 4 Lungimea [mm] 6900 10615 8300 Latimea [mm] 2450 2500 2500 Inaltimea maxima 3100 3750 3600 [mm] Masa totala 8300 16400 12500 (echipata),[kg] Masa proprie (fara accesorii si echipaj), 7400 12650 9500 [kg] Rezervor combustibil (petrol 900 900 3000 special),[l] Unghiul de atac,de 47/30 30/16 30/16 degajare Tevi refulare tip B si furtun [m] 1/80 1/80 Tevi refulare pulberi tip C si furtun [m] 2/100 2/100 Instalatia de stingere 1 inel toric cu 3 1 inel toric cu 2 1 inel toric cu 4 cu apa jet compact ajutaje reglabile intrari B intrari A sau pulverizat alimentata prin racorduri tip B de la alta masina Instalatia de stingere 2 tevi cu racorduri 2x1250 kg ;9 butelii 2 tevi cu 2 intrari tip cu pulberi tip C azot C alimentata de la

masina cu praf si azot Motor turboreactor,avind: - turatia de mers in gol (relanti), [rot/min] - turatia de croaziera (mers continuu), [rot/min] - turatia maxima [rot/min] - forta de tractiune (reactiva) [kgf] - temperatura gazelor arse - viteza gazelor de iesire din ajutaj [m/s] - debit de gaze arse [kg/s] - greutatea proprie -autonomie de unctionare[h] - comanda miscarii - manevrabilitate turboreactor: in plan vertical in plan orizontal

Tip RD-45F 2250 11600 12300 2050 2250 570 - 640 600 800 Hidraulica + 45; - 15 30 stinga 30 dreapta

Tip R-35 JET 4100 10400 11150 2600 640 540 43 850 0,5 Hidraulica + 45; - 15 30 stinga 30 dreapta

Tip R-37 JET 3500 10500 11200 4500 650 500 65 1000 1,0 Telecomandata + 45; - 15 360

7.AUTOSPECIALE PENTRU EVACUAREA FUMULUI SI GAZELOR LA INCENDII SI ILUMINAT Tabelul XXX.7.1 Autospeciale pentru evacuarea fumului si gazelor la incendii si iluminat Aut ospeciala Caracteristica Lungimea [mm] Latimea [mm] Inaltimea [mm] Masa totala echipata [kg] ASp FGI SR 104 6720 2540 2740 8300 ASp FGI R-8135 FA 8100 2500 3250 11360 ASp FGI R-12215 DFA 8860 2500 3180 15600

Viteza maxima de deplasare a masinii [km/h] Viteza medie economica [km/h] Rezervorul de combustibil [l] Consumul mediu de carburant: - la 100 km vara/iarna - la o ora de functionare in sarcina/in gol Tevi de refulare tip C Furtun tip B [m]

60 40 150

80

200

47 15/11

30/32 10/4 2 40

39,5/43,0 14/6 2 80

Autospecialele de fum,gaze si iluminat sunt dotate cu cite un generator de curent alternativ trifazic,precum si diferentiat cu agregate,echipamente si accesorii specifice pentru: 1) Iluminat: proiectoare de 1000 W,virtelnite (bobine) cu cabluri,trepiede. 2) Evacuare fum si gaze fierbinti: exhaustoare,ventilatoare,tuburi din pinza. 3) Salvare evacuare persoane: coarda,cordite,targa,detector geofonic de forta vie,centuri de siguranta,aparate izolante si de inhalat oxigen,barca pneumatica de salvare,complet de salvare,trusa sanitara. 4) Efectuarea unor lucrari: bormasina,motoferastrau cu disc abraziv sau cu lant,foarfeca speciala pentru cabluri electrice,topor,tirnacop,toporas,spit pentru spart beton,ciocane etc; cazmale,canci,pompe submersibile. 5) Protectia personalului: masti contra fumului si gazelor,costum de protectie anticalorica,cizme si manusi electroizolante,trusa pentru electricieni etc. Agregatele speciale de pe Asp FGI R-12215 DFA au caracteristicile principale aratate in tabelul XXX.7.2. Tabelul XXX.7.2. Caracteristicile principale ale agregatelor speciale Agregatul Generator siveron de curent alternativ trifazat (1 buc) Grup electrogen pentru sudura si forta (1 buc) Exhaustor (4 buc) Tipul SCR 38/400 GSFG S/160-400 VAN 450 Puterea sau tensiunea 38 KVA 5 KVA 400V 3 kW 75 5600 Presiunea [mmH2O] Debitul [m3h]

Ventilator (4 buc) Pompa sumersibila (4 buc) Grup convertizor de sudura (1 buc) Masina de gaurit Proiector (10 buc)

V 425 EPET 65 CSC 350 MGN-23 N P300C2

0,37 kW 4 kW 13,5 kW 35/32/30 V 0,4 kW 1 kW 220 V

650 20000

630 0,65

Placile cu prize: - trifazice de 4 kW (4 buc) de 25 A (1 buc),de 1,4 kW (3 buc),de 0,4 kW (3 buc) - monofazice de 1 kW (12 buc). 8.AUTOSCARI MECANICE Tabelul XXX.8.1 Autoscarile mecanice Autoscara Caracteristica Lungimea [mm] Latimea [mm] Inaltimea [mm] Masa totala [kg] Rezervor de motorina [l] Viteza maxima [km/h] Viteza medie sau minima [km/h] Consumul mediu la 100 km [l] Consumul mediu la ora in sarcina ,fara sarcina [l] Raza minima de viraj Unghiul de rotire a scarii la plan orizontal Unghiul de inclinare maxima admisa in plan vertical Incarcatura maxima admisa la virful scarii la inclinarea maxima AScM MAN DIESEL 10100 2400 3400 12300 130 70 40 32 10/8 9 360 78 ASc-M ZIL-157 AM-32 9640 2990 3000 9800 150 (benzina) 65 40 42 14/10 12 360 80 360 75 360 75 360 78 ASc-M R-8135 FA 8900 2500 3450 8940 80 ASc-M MAGIRU S DEUTZ DL-37 9760 2480 3300 15000 ASc-M MAGIRU S DEUTZ DL-44 9950 2500 3400 17500 150 82 4,7 (minima)

325

350

2 persoane 1 persoana in nacela

[kg] Inaltimea maxima de lucru [m] Raza maxima de actiune: - cu scara in pozitie libera [m] - cu scara in pozitie rezemata [m] Ampatamentul [mm] Calea fata/spate Unghiul de atac/de degajare

44,5

30,2

30 12 15

37

44

4000 1644/164 4 28/26

4600

4800 1968/1809

9.NAVE MARITIME SI FLUVIALE DE STINS INCENDII Tabelul XXX.9.1 Nave maritime si fluviale de stins incendii Nava Caracteristica 1 Viteza de deplasare Autonomia de functionare neintrerupta [h] Pescajul maxim [m] Siguranta la navigatie pe: - o stare a marii pina la - forta vintului pina la Deplasamentul navei [t Capacitatea totala a tancurilor de combustibil [m3] Echipajul (nr. de persoane Motoare principale Debitul total al pompelor centrifuge la 8 at [m3h] Numarul tunurilor de apa si spuma Bataia tunurilor: - jet de apa [m] - jet de spuma [m Rezervorul lichid spumant [kg] Rezervorul de pulbere Florex [kg Buteliile de azot de 40 l [buc] Cantitatea totala de spuma 2 15 Nd (27,5 km/h) 50 2,40 Gradul 5 Gradul 6 300 33,5 15 2x195 CP 4x300=1200 8 80 60 15000 2500 17 3 25 km/h 24 1,7 Maritima tip catamaram Fluviala

140 7,67 6+4 2x420 CP 2x5+1x1,4=11,4 4

7000 l + 2000 l in butoaie 1250 5

aeromecanica ce se obtine [m3] Bataia norului de praf prin 4 linii de furtun cu debit de 20 kg/s [m] Lungimea maxima [m] Latimea maxima [m] Inaltimea totala a navei [m] Inaltimea de montare fata de nivelul apei a tunurilor pe platforma superioara a turnului [m] 10.TRENURI DE STINS INCENDII Tabelul XXX.10.1

3000 30-40 37,3 11,680 25 16

1200 32,63 5,80 7

Trenurile de stins incendii Trenul Caracteristica Lungimea totala [mm] Numarul vagoanelor amenajate: - pentru stingatoare cu apa si spuma: rezerva apa [m3] spumogen [kg] grupuri de pompare debit pompa la 8 bari [l/min] bataia tunului - pentru stingere cu pulbere,avind 6 module P 1250,precum si un generator electric de 38 kVA - pentru echipaj Viteza maxima de circulatie [km/h] Varianta completa 100.760 6 4 90 1000 2 3000 Varianta redusa 50.380 2 2 2x51=102 2 (UMT-60) 2x1500 74 m distanta / 63 m inaltime

1 1 1

100

11.MOTOPOMPE PENTRU STINGEREA INCENDIILOR Tabelul XXX.11.1 Motopompele pentru stingerea incendiilor M otopompa MPU 400 MP ELTIM 800 MP IMB-59 IMB-53 UMT-60 MP 1400 (MP70) MPR 1300 (MP-73) MPR 1600 (MOPSI -100)

Caracteristica 1 Lungimea cu accesorii [mm] Latimea cu accesorii [mm] Inaltimea fara accesorii [mm] Greutatea,complet echipata[kg] Motorul,nr. de timpi si putere Consumul de carburanti [kg/h] Debitul nominal al pompei centrifuge [l/min] Inaltimea maxima de aspiratie [m] Presiunea maxima cu vanele complet inchise la 3000 rot/min[daN/cm] Timpul maxim de aspiratie pentru inaltimea de 6,5 m [s] Rezervorul de benzina [l] Numarul de intrari/iesiri Tub de aspiratie tip A [buc] Role de furtun de 20 m tip B [buc] Role de furtun de 20 m tip C [buc] Tevi de refulare tip B [buc] Tevi de refulare tip C [buc] Sorb tip A [buc] Distribuitor Hidrant portativ Viteza maxima de transport [km/h]

2 1900 1210 1000 250 2 timpi 7,5 CP 6 400 6,5 4,4 90 8 1B/2C 4 (tip B)

3 1900 1210 1070 308 2 timpi 15 CP 6 800 6,5 6,5 90 16 1A/2C 4

4 3430 1500 1150 1010 4 timpi 45 CP 7,5 1200 8,2 16 60 2 2 A/2B 4 3

5 3480 1550 1270 885 4 timpi 50 CP 7,5 1400

6 3430 1500 1255 885 4 timpi 50 CP

7 3680 1500 1420 800 4 timpi 55 CP

1300 7,5

1600 8 16

16 90 30 2A/2B 4 3 4 1 2 1 1 1

16 90 30 2A/2B 4 3 4 1 2 1 1 1

1A/2B 4 4 3 1 2 1 1 1 60-70

4 2 1 (tip B)

4 2 1

4 1 2 1 1 1 40

4-10

12.GENERATOARE DE SPUMA USOARA Tabelul XXX.12.1 Generatoarele de spuma usoara Generatorul Caracteristica 1 Tipul motorului Presiunea de lucru [bar] Debitul de aer [m3/min] Debitul de apa [l/min] Debitul de spuma Consumul de spumant [l/min] Tipul spumantului MGSU 100 2 S 18 3,5 4,5 170-180 100 20 90 40 10 EGSU 40 3 Asincron,trifazat 2,2MW 3,5 MG 100 4 4-10 110-200 295-475 60-115 10-18,3 220-260 40-50 4-6 MHG 50 5 3-6

Cu coeficient mare de infoiere

Dimensiunile L x l x h [mm] Masa neta cu accesorii [kg]

2805 x 1610 x 1500 395

1735 x 1135 x 995 218

De medie si mare infoiere,prot eine 275 x 835 x 550 350 x 350 x 350 70 18

13.TUNURI DE APA SI SPUMA Tabelul XXX.13.1 Tunurile de apa si spuma TRAS 3000 Tunul Caracteristica Debitul maxim de apa [l/min] Debitul maxim de spuma [l/min] Lungimea maxima a jeutului de spuma: - vertical [m] - orizontal [m] Lungimea maxima a 3000 21000 38 58 TFAS 3000 30000 22000 38 58 TTAS 2850 2850 20000

80

jetului de apa: - vertical [m] - orizontal [m] Presiunea maxima de lucru [bar] Actionarea Viteza maxima de transport [km/h] Dimensiunile L x l x h [mm] Unghiul de rotire al tevilor: - in plan vertical - in plan orizontal Masa neta cu accesorii [kg]

47 67 10 Manuala 40 4900 x 1512 x 1690 80 360 515 270 10 Normala

75 16 Servomotoare 3 x 380 V

3515 x1130 x 1640 - 65 + 85 - 170 300

14.MASINI USOARE SI ALTE UTILAJE PENTRU INTERVENTII LA INCENDII Autopompe de prima interventie (API/TVD 12 M sau ARO),avind o viteza maxima de 90 km/h,o pompa cu debit nominal de 600 l/min,cu rezervor cu 50 l detergent,furtunul de refulare (80 m tip B,120 m tip C si 20 m tip D) si tevi de refulare (2 B,2 C si 1 D). Autospeciale de stingere cu pulbere si CO2 (ASp P 400/TV D 12 F),avind 400 kg pulbere stingatoare care este antrenata cu dioxid de carbon (4x6 kg) si refulata cu pistolul de pulbere (200 kg/min). Autospeciale pentru interventii la incendii (ASp II) pe sasiu TVD 12 M sau ARO si dotate cu accesorii adecvate. Autocisterne pentru stocaj si transport substante chimice stingatoare lichide ACTS (5000 10000 l). Remorci auto de stins incendii cu pulberi RPS 2x1250 = 2500 kg refulate cu azot din butelii (+ o butelie de comanda) sau cisterne remorcabile 3600 cu agregat de pompare CRP 3600. Remorci auto pentru transport substante stingatoare RTS (2500 l spumogen lichid) motopompa de 8 l/min pentru transvazare si echipament de protectie (costume anticalorice,costume de protectie impotriva apei,aparate izolante,masti contra gazelor,corzi,cordite,accesorii etc.). Pompe manuale PM si hipocisterne HC (in mediul rural) cu debite de 150 180 l/min si presiuni de lucru 4 bar. 31.Alimentarea cu apa a masinilor de incendiu Alimentarea cu apa a masinilor de incendiu se poate realiza : direct,releu naveta si mixt. 1.ALIMENTAREA DIRECTA CU APA

Masina de incendiu se amplaseaza la sursa de apa si de aici refuleaza apa cu ajutorul pompelor si prin furtunuri asupra focarului. Posibilitatile tehnice ale masinilor de incendiu sunt ridicate,ele putind sa refuleze apa la mari distante,dar acest lucru este limitat de dotarea cu furtun de refulare si incadrarea cu personal. Parametrul cel mai important care trebuie stabilit,de care depinde distanta de refulare,este presiunea la care trebuie sa lucreze pompa pentru a asigura la teava debitul si presiunea neceasara stingerii incendiilor. La alimentarea directa trebuie avute in vedere distanta de sursa de apa si focar,ca si diferenta de nivel.Cu cit distanta este mai mare,cu atit pierderile de presiune sunt mai mari. Pierderile de presiune sunt reduse in cazul folosirii liniilor de furtun cauciucat,cu diametre mari. Pentru transportul apei este necesar sa se foloseasca linii de furtun cauciucat tip A sau tip B si distribuitorul amplasat cit mai aproape de focar. Presiunea la pompa se calculeaza astfel : Pp=pt + pfr + pn ; Pp presiunea la pompa [at]; pt presiunea la teava [at]; pfr pierderile de presiune [at]; pn presiunea corespunzatoare diferentei de nivel [at]. Presiunea la teava este fixata de seful stingerii in raport de natura incendiului,de volumul de apa existent la dispozitie si de nevoile tactice.Pierderile de presiune corespunzatoare debitelor de la 100 la 3000/min sunt arate in tabelul XXIII.1.6. Debitul de apa care trece prin distribuitor se imparte in mod egal prin cele trei iesiri,in cazul cind linia de furtun,tevile de refulare si inaltimea lor a amplasare sunt identice. Presiunea pe care trece prin distribuit are valoarea presinii la care lucreaza pompa,din care scad pierderile de preisune prin frecare (de la pompa pina la distribuitor) si presiunea corepsunzatoare diferentei de nivel dintre locul de amplasare a pompei distribuitorului. Presiunea cu care apa iesi din fiecare racord al distribuitorului si intra linia de refulare se calculeaza astfel: Pr = Pp (pfr + pn). Presiunea din distritor nu se imparte cum se imparte debitul,ci se transmite integral spre fiecare linie de refulare,care se racordeaza la iesirile distribuitorului. Cunoscind presiunea si debitul necesare lucrului la incendiu se poate alege ajutajul tevii de refulare. 2.ALIMENTAREA IN RELEU CU APA. Alimentarea in releu este sistemul prin care refularea apei de la sursa la locul incendiului se face la o masina de incendiu la alta.Ea se foloseste atunci cind distanta de la sursa la focar este mare si nu este posibila alimentarea directa,fiind nevoie,de regula,de 2 4 masini. Distanta maxima pina la care se poate folosi alimentarea in releu este in functie de numarul masinilor de lupta de care se dispune si de cantitatea de furtun din dotare.

Distanta maxima se poate calcula cu relatia: Dmax = B1 + B2 + Bn + C1+C2+Cn 25 m; n B1,B2...Bn si C1,C2...Cn lungimea de furtun de tip B,respectiv de tip C,existenta pe masini; n numarul de masini; 25 m lungimea de furtun pentru coturi la o masina. De-a lungul releului se disting 3 sectoare: de alimentare,intermediar si de lucru la incendiu. Pentru a realiza un releu in bune conditii trebuie sa se respecte urmatoarele reguli: - folosirea pe cit este posibil a masinilor de incendiu care dau acelasi debit; - asezarea la sursa de apa a masinilor de incendiu cu debitul cel mai mare; - folosirea de furtunuri cauciucate tip A si B in perfecta stare,chiar linii duble; - amplasarea in sectorul de alimentare a masinilor fara cazan si in sectoarele de lucru la incendiu cu cazan mai mare; - instalarea ventilelor de presiune pe liniile de refulare pentru protejarea furtunurilor; - cuplarea pompelor si functionarea masinilor lent si progresiv pentru a se evita producerea socurilor pe liniile de furtun; - intinderea liniilor de furtun cit mai corect,evitindu-se coturile bruste; - folosirea legaturii radio intre sectorul de alimentare si cel de lucru la incendiu; - stabilirea presiunii cu care lucreaza fiecare masina de incendiu,tinindu-se seama de pierderile de presiune prin fiecare si de lungimea si diametrul liniilor de refulare; - calcularea corecta a debitelor si presiunilor,si instruirea subunitatii care trebuie sa realizeze releul in bune conditii. Daca debitul realizat prin releu este egal cu cel obtinut prin naveta,este recomandabil sa se foloseasca naveta,deoarece liniile de furtun,in cazul releului,sunt greu de intins si de supravegheat. 3.ALIMENTAREA IN NAVETA CU APA In cazul in care distanta de la incendiu pina la sursa de apa este prea mare si nu se dispune de furtun sufiecient pentru releu,se poate folosi alimentarea in naveta. Naveta este procedeul de alimentare cu apa care se foloseste,pentru transportul apei de la sursa la zona de lucru,cazanele masinilor de incendiu. Alimentarea cu apa in naveta devine eficienta numai daca se indeplinesc urmatoarele cerinte: - sa existe un numar suficient de autopompe cisterne cu cazane de capacitate mare; - sa se foloseasca pe cit posibil,masini de acelasi tip,pentru a se putea lucra sincronizat; - sa existe o autopompa puternica la sursa de apa,care asigura umplerea cazanelor intr-un timp minim (cel putin 1000 l/min); - sa permita circulatia normala a masinilor de incendiu pe drumurile de acces din sectorul de lucru la incendiu si pe cel de alimentare; - sa fie bine organizat serviciul de ordine si circulatie; - sa se pastreze disciplina in ceea ce priveste folosirea debitului si presiunii stabilite;

- sa fie permanent dispozitivul la incendiu,masina care intra in pozitia de lucru sa se cupleze imediat la dispozitivul deja intins; - sa se asigure in permanenta o masina in pozitia de lucru,una in asteptare si alta la alimentare (cerinta minima). Alimentarea cu apa in naveta este posibila si recomandabila intre doua limite. Distantele maxime si minime se pot calcula cu relatiile: Dmax=tmax(n-1)-t V; 2 Dmin=B1+B2+ C1+C2 50 m; 2 tmax timpul maxim de lucru printr-o masina de incendiu in conditiile de debit si presiune cerute [min]; n numarul masinilor de incendiu folosite pentru naveta; t timpul necesar de alimentare al unei masini de incendiu,care cuprinde racordarea tubului de aspiratie,efectuarea vidului si umplerea cazanelor cu apa [min]; V viteza de circulatie a masinilor de incendiu [min/min]; B1,B2,C1,C2 lungimea furtunurilor de tip B si C in m,din dotarea a doua masini de incendiu. 4.ALIMENTAREA MIXTA CU APA Alimentarea mixta cu apa se organizeaza in special la marile incendii,cind se concentreaza pentru indeplinirea misiunii un numar mare de masini . Acest mod de alimentare necesita folosirea simultana a mai multor sisteme de alimentare. Alegerea cuplului de sisteme depinde de distanta dintre sursa de apa si incendiu,de numarul misinilor de incendiu si debitul necesar pentru stingerea incendiilor. De exemplu,se pot folosi simultan urmatoarele sisteme de alimentare: direct si releu; direct si naveta; releu,naveta,direct; releu si naveta. In cazul adoptarii modului de alimentare mixta,fiecare sistem din cadrul cuplului respectiv se organizeaza ca si cum s-ar folosi singur. 32.Dotarea cu mijloace de prevenire si stingere 1.CRITERIILE GENERALE DE DOTARE La stabilirea dotarii unitatilor economice si social-culturale cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,echipament de protectie,substante chimice si alte mijloace destinate prevenirii si stingerii incendiilor,in functie de specificul fiecarei unitati,se va tine seama de urmatoarele criterii generale: a) importanta economica si sociala a unitatii; b) categoriile de pericol de incendiu ale produselor tehnologice; clasele de periculozitate ale materialelor si substantelor existente in unitate; clasele lichidelor combustibile; proprietatile fizico chimice ale materialelor si substantelor care determina comportarea la foc a acestora; sarcina termina de incendiu;

c) inzestrarea de produse combustibile din instaltatiile tehnologice si categoriile depozitelor de lichide si gaze combustibile din unitate; posibilitatea de golire rapida sau de transvazare a produselor din instalatii ori rezervoare si de evacuare a materialelor; d) gradul de rezistenta la foc al constructiilor si limita de rezistenta la foc a elementelor portante ale instalatiilor tehnologice; e) inaltimea si numarul de niveluri ale constructiilor si instalatiilor tehnologice,posibilitatile de acces; f) gradul de protectie impotriva incendiilor asigurat prin proiectare si executie,precum si timpul exploatarii,inclusiv prin modernizari,reprofilari,schimbari de destinatie si marirea gradului de siguranta; caracteristicile tehnico-tactice si parametrii de functionare ai sistemelor de protectie impotriva incendiilor (pompe si retele de apa,masini,instalatii si utilaje de stingere etc.); g) gradul de siguranta si protectie intrinseca al instalatiilor tehnologice; h) gradul de ocupare al teritoriului unitatii cu constructii,instalatii,depozite; dispersarea constructiilor,instalatiilor si depozitelor; i) sursele de alimentare cu apa (debite,presiuni,capacitate) ce pot fi utilizate in caz de incendiu,existente in unitate sau in apropierea acesteia; j) alimentarea cu energie electrica a instalatiilor tehnologice cu foc continuu sau cu grad ridicat de pericol in exploatare,precum si a sistemelor de protectie impotriva incendiilor; k) alimentarea cu energie electrica a instalatiilor tehnologice cu foc continuu sau cu grad ridicat de pericol in exploatare,precum si a sistemelor de protectie impotriva incendiilor; l) existenta si starea drumurilor si a celorlalte cai de acces pentru interventii; practibilitatea acestora; m) substantele periculoase ce se pot degaja in caz de incendiu,explozie,avarie,accidente tehnice,calamitati naturale sau manevre in instalatii; n) numarul de incendii simultane,estimat conform normelor si prescriptiilor; o) capacitatea de autoaparare a unitatii impotriva incendiilor; taria primei interventii cu toate fortele si mijloacele existente in unitate,conform schemelor de interventie sau a planului de autoaparare impotriva incendiilor; p) conceptia de interventie stabilita prin variantele planului (unic) de interventie (dimensiunile incendiului,fortele si mjiloacele necesare,durata concentrarii acestora,timpul de interventie,procedee si tehnici utilizate,substante stingatoare etc.; r) amplasarea unitatii in cadrul platformei industriale si fata de obiectivele sau localitatile apropiate (distante,existenta drumurilor si starea acestora),precum si dotarea obiectivelor vecine cu masini de stingere a incendiilor; distanta fata de unitatea militara de pompieri cea mai apropiata; s) posibilitatile de acces pentru interventia la stingerea incendiilor,peste si printre liniile de cale ferata; t) numarul,marimea,complexitatea si dispersarea instalatiilor tehno-logice de producere si prelucrare,existenta metalelor in stare topita si a produselor incanndescente,protectia mijloacelor de transport utilizate; u) necesitatea interventiei cu masini,utilaje si alte mijloace in caz de calamitati naturale. Alegerea tipurilor cu masini,instalatii,utilaje si mijloace de interventie,precum si a substantelor de stingere,se face in raport cu: a) caracteristicile constructive ale constructiilor si instalatiilor;

b) proprietatile fizico-chimice ale substantelor si materialelor combustibile existente,precum si a elementelor de constructii si materialelor care trebuie racite; c) pericolul producerii unor explozii,avarii,reactii chimice sau alte fenomene care pun in pericol securitatea personalului si integritatea bunurilor materiale; d) posibilitatea de actionare in spatii inchise,in subsoluri,la inaltime sua in medii cu nocivitate marita; e) eficienta substantelor stingatoare si compatibilitatea acestora,corelate cu optiunea economica prioritara pentru folosirea apei,apei pulverizate,spumei (mecanice,chimice),spumei usoare,aburului,gazelor inerte,pulberilor sau substantelor organo-halogenate; f) posibilitatile de utilizare in timp a utilajelor in timp a utilajelor de interventie prevazute a fi folosite,de catre personalul desemnat. Dotarea unitatilor economice,social-culturale si localitatilor cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,echipament de protectie si substante chimice pentru prevenirea si stingerea incendiilor se face pe baza normelor de dotare emise potrivit prevederilor legale. In continuare se prezinta orientativ principalele criterii si domenii de dotare,in aplicarea lor fiind obligatorie consultarea si rspectarea prevederilor normelor in vigoare,pentru unitatile (localitatile) in cauza. 2.INSTALATII PENTRU ALARMARE,AVERTIZARE,SEMNALIZARE SI STINGERE Sistemul de alarmare,avertizare si anuntare a incendiilor se asigura in toate unitatile,in raport cu criteriile generale mentionate anterior,putind avea legaturi simple,duble si triple.In principal,se folosesc urmatoarele mijloace: - sonerii obisnuite sau polarizante; - sirene,hupe si alte mijloace de avertizare sonora; - telefoane directe,cap la cap,conectate la centrala telefonica a obiectivului ori la centrala urbana; - statii radio-telefon fixe,mobile si portabile; - instalatii de alarmare si de semnalizare a incendiilor; - semnalizarea intrarii in functiune a instalatiilor automate de stingere,ori alte semnalizari optice; - statii de amplificare sau de radioficare; - interfoane; - televiziunea cu circuit inchis. Sistemul adoptat trebuie sa asigure anuntarea si alarmarea in cel mai scurt timp a personalului de la locurile de munca,a formatiilor civile de pompieri,proprii si vecine,dispeceratele obiectivului si unitatile militare de pompieri,precum si conducerea unitatii respective. Instalatiile de semnalizare a incendiilor se prevad,de regula,in urmatoarele cazuri: a) in unitatile care au incaperi din categoriile A,B si C pericol de incendiu,cu arie totala mai mare de 20.000; b) in unitatile sau depozitele,indiferent de categoria de pericol de incendiu,daca aria incintei este mai mare de 10 ha; c) in depozitele inchise de materiale,cu suprafata desfasurata mai mare de 750,avind sarcina termica totala data de bunurile depozitate,inclusiv

ambalajele,rafturile,rastelele,paletii si substantele de conservare combustibile peste 2100 MJ/m (500 Mcal/m),daca costul instalatiei de semnalizare nu depaseste 2% din valoarea bunurilor protejate si a lucrarilor de constructrii-montaj; d) in depozitele cu stive inalte,in care se pastreaza bunuri combustibile sau in ambalaje combustibile,ori paleti combustibili; e) in depozitele inchise de lichide combustibile cu capacitatea mai mare de 25003 pentru lichidele din clasele I-II (cu temperatura de inflamabilitate sub 55) si 125003 pentru lichide combustibile din clasele III-IV (cu temperatura de inflamabilitate peste 55C).In cazul depozitarii lichidelor combustibile din ambele grupe,se considera ca 1m3 lichid din clasele I-II este egal cu 5 m3 din clasele III-IV; f) in cladirile industriale blindate,din categoriile A,B si C pericol de incendiu,indiferent de aria construita; g) in cladirile civile sau industriale cu inaltimea mai mare de 28m,indiferent de aria construita,atunci cind exista incaperi in care sarcina termica depaseste 840 MJ/mde aria construita,atunci cind exista incaperi in care sarcina termica depaseste 840 MJ/m (200 Mcal/m) sau in care se afla aparate sau utilaje de mare valoare; h) in spatiile de parcare sau de garare care adaposetesc mai mult de 50 autovehicule (se asimileaza 1 autovehicul cu 1 autocamion sau cu 2 autoturisme 2 electrostivuitoare 2 motostivuitoare 3 electrocare 1 tractor 1 autobasculanta 1 automacara 1 autocisterna 3 motociclete 1 locomotiva etc.); i) in incaperile in care se manipuleaza echipament de calcul electronic,de tip mare sau mijlociu si in arhivele de prgrame si date inregistrate; j) in gospodariile de cabluri electrice (subsolurile,podurile,tunelurile,puturile si galeriile de cabluri),precum si in incaperile de comanda si de actionari electrice aferente; k) in gospodariile de ungere si actionari hidraulice; l) in incaperile pentru confectionarea sau depozitarea modelelor din lemn,cu o suprafata desfasurata de peste 750m; m) in magazine universale generale,de textile incaltaminte,de marfuri ,metalochimice,de produse alimentare si de mobila avind suprafete mai mari decit limitele prevazute in norme; n) in complexele hoteliere,de odihna si tratament; o) in cladirile cu Sali aglomerate sau cu aglomerari de persoane,teatre,sali polivalente,case de cultura,studiouri de film.radio si TV etc. p) in expozitiile permanente,muzee,arhive cu obiecte de mare valoare. Detectoarele automate de incendiu se monteaza in incaperile cu pericol ridicat de incendiu,cum sunt cele speciale de cabluri electrice (subsoluri,tuneluri,partere etc.) din gospodariile importante de cabluri electrice,subsoluri de ungere si actionari hidraulice ,centre de calcul electronic cu calculatoare mari si mijlocii,marile magazine comerciale,salile de spectacol sau polivalente si spatiile aferente,depozitele inchise cu bunuri de valori etc. 3.INSTALATIILE DE STINGERE A INCENDIILOR Instalatiile de hidranti echipeaza in general toate cladirile civile si industriale,instalatii tehnologice si depozitele de materiale si substante combustibile,inclusiv unele constructii pe timpul lucrarilor de investitii.Se execepteaza,conform normelor,unele cladiri industriale cu pericol redus de incendiu,cladiri social-culturale cu niveluri putine sau cu numar mic de persoane,depozite cu cantitati mici de materiale.

Instalatiile fixe de stingere cu apa pulverizata se prevad in principiu in urmatoarele cazuri: a) in incaperile speciale (subsoluri,tuneluri,puturi,galerii etc.),ale gospodariilor importante de cabluri electrice; b) in incaperile (statii de pompe,rezervoare etc.) ale gospodariilor de ungere si actionari hidraulice,avind o zestre de peste 10m3 ulei combustibil,cu temperatura de inflamabilitate mai mare de 55C; c) in transformatoare (autotransformatoare) de mare putere,conform normelor Ministerului Energiei Electrice. Instalatiile de apa pulverizata pot fi utilizate pentru: a) stingerea incendiilor de materiale combustibile,lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate peste 55C,lichide inflamabile,hidrofile etc.; b) limitare posibilitatilor de propagare rapida a incendiilor,prin stropirea zonei de ardere; c) protectia contra incalzirii excesive,prin racirea imensa a materialelor elementelor de constructie,instalatiilor tehnologice si a altor bunuri amenintate de incendiu; d) prevenirea incendiilor prin stropirea cu apa a zonei in care,in caz de avarie,se pot produce scapari de lichide ori gaze combustile,sau metale topite; e) in incaperi de productie si depozitare,din categoriile B sau C de incendiu,unde stingerea cu capa sub forma de jet compact nu se recomanda. Montarea instalatiilor tip sprinkler este oportuna in urmatoarele cazuri: a) in sectiile de timplarie din lemn si derivatele acestuia,cu suprafata desfasurata de 2000 m si mai mult,cind sunt situate in cladiri independente sau cu suprafata desfasurata de 500 m si mai mult,cind sunt situate in cladiri cu alte destinatii,fara a fi separate de acestea prin peretii antifoc; b) in sectiile pentru confectionarea modelelor din lemn cu suprafata desfasurata de 1000 m si mai mult,cind sunt situate in cladiri independente sau de 500 m si mai mult,cind sunt situate in cladiri industriale cu alte destinatii fara a fi separate de acestea prin pereti antifoc; c) in depozitele pentru modele din lemn cu o suprafata desfasurata de 300 m si mai mult; d) in depozitele inchise de materiale cu suprafata desfasurata mai mare de 750 m,avind sarcina termica totala data de bunurile depozitate inclusiv ambalajele,paletii si substantele de conservare combustibile peste 525 MJ/m (125,5 Mcal/m),daca costul instalatiei sprinkler nu depaseste 2% din valoarea bunurilor protejate si a lucrarilor de constructii-montaj; e) in depozitele inchise cu inaltimea de depozitare mai mare de 4 m (stive inalte),in care se pastreaza bunuri materiale combustibile sau materiale incombustibile in ambalajele combustibile; f) in cladirile industriale blindate sau monobloc din categoria A,B sau C pericol de incendiu,daca sarcina termica este mai mare de 125,5 MJ/m (30 Mcal/m); g) in garajele sau parcajele cu peste 50 autovehicule,amenajate in subsoluri; h) in incaperile din cladirile foarte inalte,cu inaltimi mai mari de 45m,in care sarcina termica depaseste 2100 MJ/m (500 Mcal m); i) in incaperile din categoriile A,B si C pericol de incendiu,situate la inaltimi de peste 30 m; j) in incaperile din categoriile A,B si C pericol de incendiu din cadrul sectiilor chimice,petrochimice in raport de importanta si vulnerabilitatea sectiilor;

k) in morile de cereale de mare capacitate. l) in cladirile cu sali aglomerate (teatre,cluburi,case de cultura,sali polivalente etc.) cu capacitate mai mare de 400 locuri,studiouri de filmare,radio si TV; m) in magazinele universale generale,te textile,incaltaminte,de mobila,de produse alimentare si marfuri metalo-chimice cu suprafetele mai mari decit limitele prevazute in norme. Instalatiile de drencere pentru stingerea incendiilor se prevad in incaperile cu pericol mare de incendiu,unde din cauza propagarii rapide a focului sau din alte considerente,nu pot fi utilizate cu eficienta alte sisteme de stingere,sectii si depozite de produse din clasa C4 de combustibilitate. Drencerele pentru perdele de protectie se prevad la: a) protejarea golurilor (usi,ferestre etc.) din peretii despartitori,pentru a impiedica transmiterea focului de la o incapere la alta; b) protectia cortinelor,usilor sau obloanelor din peretii antifoc; c) protectia cladirilor in exterior,cind nu sunt amplasate la distante corespunzatoare d) protejarea unor portiuni din incaperile cu pericol de incendiu; e) limitarea propagarii incendiilor prin benzile transportoare de cocs,carbuni si alte materiale combustibile; f) protectia unor instalatii,utilaje si coloane tehnologice,fascicule de conducte ce vehiculeaza gaze sau lichide combustibile,fluxuri de cabluri electrice si elemente de sustinere a acestora. Instalatiile de racire cu apa se prevad la: a) rezervoarele (sferele) supraterane sau semingropate de gaze lichefiate,care trebuie protejate impotriva radiatiei termice pentru a nu depasi temperatura admisa de stocare; b) rezervoarele supraterane sau semiingropate cu lichide combustibile,neizolate termic cu capacitatea totala de 2500 m pentru clasele I-II si de 5000 m3 pentru clasele III-IV.Rezervoarele cu capacitatea de 5000 m3 si mai mari se prevad cu instalatii fixe de racire cu apa; c) stilpii mecanic portanti neprotejati termic,amplasati in zone expuse in contact cu metal topit sau in apropierea unor puncte cu pericol potential ridicat de izbucnire a incendiilor,avind sarcina termica peste 420MJ/m (100 Mcal/m). Nu se prevad cu instalatii de racire depozitele de lichide combustibile avind: a) capacitatea pina la 50 m3; b) capacitatea pina la 100m3,daca sunt amplasate,izolat,fata de unitati sau localitati,la o distanta de 300 m sau cind sunt in incinte unde nu este obligatorie alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor; Instalatiile de abur se folosesc pentru stingerea incendiilor provocate de substante gazoase,lichide sau solide combustibile din incaperi inchise,prin inundarea spatiilor respective,in urmatoarele cazuri: a) in spatiile inchise cu volum pina la 500 m3,unde se utilizeaza substante gazoase,lichide sau solide combustibile; b) in rezervoarele ingropate de pacura sau de combustibil special,cu volumul de cel mult 6000 m3; c) in subsolurile hidraulice (ungere,actionari hidraulice etc.) cu volumul mai mic de 3000 m3; Aburul se utilizeaza pentru stingerea incendiilor sub forma de jeturi sau perdele de protectie ori pentru prevenirea formarii amestecurilor explozive,dupa cum urmeaza:

a) coloane tehnologice de prelucrare a produselor combustibile din uzine chimice,petrochimice,cocsochimice; b) rapme cai ferate de incarcare-descarcare pentru lichide combustibile; c) batale si decantoare pentru captarea reziduurilor de lichide combustibile. Instalatiile de stingere a incendiilor cu spuma se prevad la: a) cladirile,incaperile sau instalatiile tehnologice in care se utilizeaza lichide combustibile din clasa de inflamabilitate I-II,in cantitati mai mari de 10 m3 sau din clasa de inflamabilitate III-IV,in cantitati mai mari de 50 m3; b) depozitele combustibile cu capacitatede 50 m3 sau mai mult (tabelul XXXII.3.1); c) rampele auto sau caile ferate,cu mai mult de 5 guri de incarcare-descarcare pentru lichidele combustibile; d) incaperile speciale importante de cabluri electrice,cu volum redus sau in care utilizarea apei nu este indicata. Tabelul (XXXII.3.1) Instalatiile de stingere a incendiilor cu spuma pentru depozite de lichide combustibile Capacitatea depozitului [m3] 51 500 501 2500 2501 5500 5501 100000 Peste 100000 Modul de asezare a rezervoarelor Supraterane,semiingropate sau ingropate Supraterane sau semiingropate Ingropate Supraterane,semiingropate sau ingropate Supraterane,semiingropate Ingropate Supraterane,semiingropate sau ingropate Tipul instalatiei de stingere Mobila Semifixa pentru cl. I-II Mobila pentru cl. III-IV Mobila Semifixa Fixa Semifixa Fixa

Instalatiile de stingere a incendiilor cu gaze inerte,prin inundare totala sau actionarea locala,se vor adopta atunci cind alte mijloace de stingere nu sunt eficace sau sunt contraindicate si se prevad in urmatoarele cazuri: a) in arhivele,muzeele si bibliotecile cu documente si bunuri de importanta deosebita,in depozitele de materiale de mare valoare,amenajate in incaperi care au o suprafata mica de goluri si in care nu se poate efectua un control permanent; b) in incaperile intreprinderilor,laboratoarelor sau institutelor de cercetari stiintifice din categoriile A si B pericol de incendiu,in care se afla instalatii de aparataj de mare valoare; c) la masinile si instalatiile electrice care se afla in incaperi inchise si care indeplinesc un rol important in asigurarea continuitatii productiei (transformatoare,statii de distributie etc.); d) in centrele de calcul electronic de tip mare sau mijlociu si la alte instalatii si aparate electronice,care au un rol important in asigurarea continuitatii productiei,centrale telefonice automate,centrale electrodinamice din statii CF;

e) in sectiile de prelucrare a metalelor piroforice,in cazul in care rezulta particule fin divizate; f) la instalatiile sau utilajele cu proces tehnologic din categoria A,B sau C,care constituie mare pericol pentru restul instalatiilor si utilajelor,apriderea lor putind provoca extinderea rapida a incendiului; g) in incaperile importante de cabluri electrice cu volum redus,care cuprinde aparate sau echipamente electrice necapsulate ori cu grad de protectie mai mic de IP33,precum si in spatiile care se afla deaspura unor astfel de instalatii; h) in incaperile in care se prelucreaza sau se utilizeaza substante,care in contact cu apa sau aerul dau reactii exoterme; i) in incaperile de productie si depozitare fara supraveghere continua,cu produse importante pentru continuitatea productiei,unde se impune stingerea rapida a eventualelor incendii,in vederea reluarii imediate a activitatii ; j) in statiile de pompare pentru lichide tehnologice combustibile,in incaperile inchise,a caror functionare conditioneaza desfasurarea activitatii de productie; k) la bazinele si rezervoarele tehnologice cu lichide tehnologice combustibile calde. Instalatiile de stingere a incendiilor cu pulbere sau cu haloni se prevad in cazurile cind celelalte substante stingatoare (apa,spuma,abur sua gaze inerte) nu sunt eficiente. 4.MASINI DE STINGERE A INCENDIILOR Dotarea unitatilor economice cu masini de stingere a incendiilor se asigura pe baza criteriilor generale a urmatoarelor criterii specifice: a) debitele de apa pentru stingerea din exterior a incendiilor,rezultate conform STAS 1478,in ipotezele de stingere cele mai defavorizate; b) suprafata incintei si suprafata construita a unitatii,inaltimea constructiilor si instalatiilor; c) numarul de incendii simultane stabilit potrivit prevederilor STAS 1478.De exemplu,in unitatile siderugice si metalurgice se considera ca poate avea loc un incendiu (avarie sau accident tehnic) care implica interventia masinilor de stingere,la o suprafata de 250 ha,iar in cele chimice si petrochimice la 150 ha; d) caracteristicile si performantele tehnico-tactice ale masinilor de stingere existente si a celor ce urmeaza a fi introduse in dotare; e) oportunitatea dispersarii masinilor si utilajelor de stingere,in apropierea celor mai importante si vulnerabile instlatii tehnologice; f) modernizarile survenite in dotarea unitatii,cu instalatii fize de prevenire si stingere a incendiilor g) necesitatea supravegherii cu masini de stingere a unor operati tehnologice si lucrari periculoase. In raport cu debitul maxim de apa calculat Q pentru stingerea din exterior a incendiilor la cladiri si depozite,se stabilesc in principiu grupele de dotare cu masini de stingere indicatie in tabelul XXXII.4.1 Grupele de dotare cu masini Grupa I [Q [l/s]] 5 10 Dotarea cu masini 1 motopompa cu debit de

II III IV V

11 20 21 33 31-40 Peste 40

800 l/min 1 motopompa cu debit de 1000 l/min 1 autopompa cisterna sau 2 motopompe din care una cu debit 1500 l/min 2 autopompe cisterna 3 autopompe cisterna

Dotarea unitatilor cu masini de stingere a incendiilor se majoreaza,in cazurile in care suprafata incintei depaseste limita considerabila si s-a stabilit posibilitatea producerii incendiilor (avariilor,acciendetelor tehnice) simultane. In aceste situatii,majoritatea dotarii cu masini de stingerea incendiilor,se face,in principiu,in raport cu suprafata incintei industriale suplimentare fata de 150 ha sau de 250ha si de posibilitatea de cooperare.De exemplu: a) cite 1 autopompa cisterna la 50 ha,pentru suprafata suplimentara de 150 ha (300 ha in total); b) cite 1 autopompa cisterna la 75 ha,pentru suprafata suplimentara de 150 ha,fata de aliniatul anterior (450 ha); c) cite 1 autopompa cisterna la 100 ha,pentru suprafata suplimentara de 200 ha,fata de aliniatul anterior (650 ha in total) d) cite 1 cisterna la 125 ha,pentru suprafata suplimentara de 250 ha,fata de aliniatul anterior (900 ha total); e) cite 1 autopompa cisterna la 150 ha,pentru suprafata incintei de peste 900 ha. Nota.In stabilirea suprafetelor suplimentare,nu se iau in calcul ariile neocupate de constructii,instalatii si depozite,drumuri si cai ferate. In raport cu particularitatile incendiilor,procedeele si metodele de stingere adecvate si conceptia de interventie stabilita,autopompele cisterna si motopompele pot fi inlocuite cu autotunuri de stins incendii sau cu autospeciale de stins cu spuma,respectiv cu motogeneratoare ori hidrogeneratoare de spuma.De asemenea,dotarea cu masini pentru stingerea incendiilor se complecteaza cu autospeciale de stins cu praf si gaze inerte; cu dioxid de carbon; pentru evacuarea fumului,gazelor si iluminat; autocisterne pentru transport substante chimice stingatoare; tunuri mobile cu apa si spuma. Pentru asigurarea interventiei la stingerea incendiilor la constructii industriale sau instalatii cu procese tehnologice din categoriile A,B sau C pericol de incendiu si care au inaltimi mai mari de 20 m,unitatile se doteaza si cu autoscari. Dotarea localitatilor cu masini de stingere a incendiilor se face in principiu functie de puterea economica si marimea localitatii,numarul locuitorilor,combustibilitatea materialelor de constructii utilizate la cladiri,distantele fata de subunitatea militara de pompieri si fata de formatiile civile de pompieri,vecine,starea drumurilor si posibilitatile de acces pe parcursul anului,operativitatea ce o poate asigura interventia in sectorul increndintat,conditiile existente pentru incadrarea cu personal operativ si adapostirea masinilor respective. 5.MIJLOACE DE PROTECTIE SI SALVARE

Pentru asigurarea protectiei personalului de interventie si salvarea persoanelor periclitate de incendiu,toate unitatile se doteaza conform normelor cu mijloace indicate in tabelul XXXII.5.1 Nr. crt 0 1 2 Mijloace 1 Costum de protectie contra apei Costum anticaloric aluminizat tip apropiere normal (AN) Protectie asigurata si caracteristicile pincipale 2 Protectie contra apei Bluza si pantaloni talii I V; grosimi 44 48; Masa 1,6 kg Protectie la apropiere normala pina la vecinatatea surselor radiante foarte intense de caldura,in contact accidental cu flacarile Bluza,pantaloni,gluga detasabila cu casca interioara din textolit si vizor duplex antisol fumuriu,manusi cu un deget,cizme scurte,masa 7 kg Protectie la patrundere normala in culoare de flacari sau incinte pina la 250C,contact caloric intermitent,atmosfera irespirabila Bluza cu gluga atasata,locas pentru aparatul de respiratie si vizor duplex metalizat (relexie 90%),pantaloni,manusi cu un deget,cizme scurte,masa 10 kg Protectie la apropiere usoara pina la 2 3 m de sursele radiante puternice,cu evitarea contactului caloric Haina lunga pina la genunchi,gluga detasabila cu casca interioara din textolit si vizor duplex antisol,cizme inalte pina la sold,manusi cu un deget masa 7 kg Protectie la patrunderile grele in flacari pe durate scurte sau in incinte incalzite peste 250C,atmosfera irespirabila Combinezon avind gluga cu casca interioara si vizor metalizat,locas pentru aparatul de respiratie si cizme,manusi cu un deget,masa 15 kg Protectie contra impactului Masa 600 g Protectia impotriva impactului,apei si caldurii flacarilor Gluga impermeabila si vizor din stiplex incorporate in casa; masa 1,2 kg Protectia impotriva gazelor,vaporilor si aerosolilor cu actiune nociva,asupra cailor respiratorii si digestive,fetei si ochilor Cimp vizual relativ 85% talie III; masa circa 530 g Filtru tip CF 4 racordat direct la masca,retine fumul,aerosoli si diverse substante chimice (acid cianhidric,clor,oxizi de azot)

Costum anticaloric aluminizat tip patrundere normal (PN)

Costum anticaloric aluminizat tip apropiere usor (AU)

Costum anticaloric aluminizat tip patrundere greu (PG)

6 7

Casca fara vizor Casca cu vizor si gluga

Masca din cauciuc cu bretele (tip M-74),cu cartuse

10

11 12

13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

Filtru tip EO-13 racordat de masca prin tub gofrat,retine numai oxidul de carbon,pina la cresterea greutatii cu 40 g Jena de aspiratie circa 23 mm H2O la tip CF 4 si 14 mm H2O la tip EO-13 Masa circa 320 g la tip CF 4 si 740 g la tip EO-13 Aparat de respiratie Protectia aspiratiei pe durate scurte si mijlocii in izolant cu aer medii nocive comprimat Durata de utilizare 60 min Dimensiuni 600 x 270 x 120 mm Masa 14 kg (cu 2 butelii) Aparat de respiratie Protectia respiratiei pe durate lungi in medii nocive izolant cu oxigen Durata de utilizare 100 min Dimensiuni 360 x 300 x 130 mm Masa 2,5 kg (cu 1 butelie) Centuri de siguranta tip Asigura lucrul la inaltime pompier Lumgime 1300 mm; latimea 85 mm Forta de sustinere 800 kg; masa 1 kg Cizme de protectie cu Protectia contra apei,noroiului si obiectelor talpi neperforabile Confectionate din cauciuc poliizoprenic cu talpi avind brat metalic Inaltimea 40 cm; masa 2,4 kg Coarda dinr relon pentru Lungimea 25 m,diametrul 12 mm; masa 2,1 kg salvare (tip S) Cordite din relon pentru Lungimea 25 m,diametrul 10 mm; masa 1,7 kg salvare (tip S) Cirlig de siguranta Dimensiuni 155 x 85 x 13 mm Sarcina utila 300 daN; masa 200 g Coboritor cu role de Inaltimea de actionare 18 20 m fringhie Viteza de coborire 1,5 2 m/s Masa 41,8 kg (fara cordita si cirlig de siguranta) Cos de salvare Salvarea persoanelor din cladiri inalte Diametrul 540 mm,inaltimea 1050 m,masa 8 kg Cadru universal de Asigura suspendarea si prinderea la inaltime a salvare mijloacelor de salvare Dimensiuni 1000 x 700 x 500 mm; masa 45 kg Tub expandabil de Salvarea persoanelor din cladiri inalte salvare Lungimi ale tronsoanelor 20;10 si 2,5 m Latimea aplatisata 800 mm; masa 2,5 kg/m Perna pneumatica de Suprafata 36 m (6x6 m) salvare Inaltimea in stare umflata 2 m Perna pneumatica de Suprafata 80 m (8 x 10 mm) salvare PS 80/4 Inaltimea in stare umflata 4 m Miniperna pneumatica Inaltimea de ridicare 24 cm pentru ridicat Sarcina maxima de ridicare 13,5 t Dimensiunile 520 x 470 x 25 mm Presiunea de lucru 6 bar,de la butelii de aer

23

Distantor hidraulic actionat de o pompa cu dublu efect

comprimat (250 bar) cu reductor de presiune Presiunea de lucru 350 bar Forta de deschidere sau inchidere a bratelor 1500 daN Dimensiuni 850 x 250 x 250 mm Presiunea maxima dezvoltata de pompa 500 bar Actionarea pompei manuale sau de picior

33.Organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor 1.CERINTE SI MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE Interventia constituie forma principala de actiune a unitatilor si subunitatilor militare de pompieri si a formatiilor civile de pompieri,prin care se realizeaza stingerea incendiilor si lichidare urmarilor accidentelor tehnice,avariilor,exploziilor,fenomenelor meteorologice negative,calitatilor si catastrofelor. In raport cu marimea,durata si consecintele incendiului sau a evenimentului negativ,precum si cu nivelul si taria fortelor si mijloacelor participante la actiune,acestea pot fi esalonate astfel: prima interventie,urgenta I,urgenta II,urgenta III. Prima interventie cuprinde actiunea personalului aflat la locul izbucnirii incendiului,a formatiei civile de pompieri,a celorlalte forte din obiectiv (subunitati de garzi patriotice,formatii de aparare civila,cabinetul medical etc.),precum si a formatiilor civile de pompieri din obiectivele invecinate cu care se coopereaza. Misiunile primei interventii se stabilesc de conducerea administrativa a unitatii si se inscriu in planul de autotaparare impotriva incendiilor al obiectivului,cu acordul unitatii de pompieri militari. Prima interventie se organizeaza si se pregateste din timp. Prin organizarea primei interventii se intelege ansamblul masurilor luat in cadrul unitatii pentru stingerea anuntarii incendiilor,alarmarii personalului,formatiei si a celorlalte forte care participa la stingerea incendiilor si deplasarii fortelor si muijloacelor la locul incendiului precum si pentru adoptarea conceptiei optime de actiune in vederea stingerii incendiilor si inlaturarea efectelor,avariilor,exploziilor,accidentelor tehnice,calamitatilor naturale si catastrofelor. La organizarea si pregatirea primei interventii se tine seama de cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca aceasta actiune,cum sunt: caracter permanent,activ si ofensiv,operativitate,promptitudine,capacitate maxima de actiune si eficienta maxima. Astfel,pe fiecare loc de munca se constituie echipa de prevenire si stingere a incendiilor,pe fiecare schimb,careia i se stabilesc sarcini concrete de interventie pentru fieacare incendiu si i se asigura instruirea practica privind modul de lucru cu mijloacele aflate in dotare. De asemenea,la fiecare formatie,civila de pompieri,se asigura permanent receptionarea corecta a anunturilor de incendiu prin toata sistemele existente in unitate (telefon,sonerii,centrala de avertizare,radio,dispecerat etc.).Primirea si notarea datelor despre incendiu se face de catre dispecerii-telefonistii,in unitatile mari,iar in celelalte unitati de catre unul din pompierii din tura de serviciu,caruia i s-au stabilit sarcini exprese in acest sens.Consemnarea datelor referitoare la incendiu se face obligatoriu in nota de anuntare.Dupa primirea anuntului,de incendiu se alarmeaza imediat personalul formatiei civile de pompieri,inclusiv a celui care se desfasoara in obiectiv diferite activitati (control,exercitii,aplicatii,intretinerea mijloacelor de interventie etc.),precum si a

pompierilor cu activitate obsteasca.Fortele formatiei care desfasoara diferite activitati in obiectiv trebuie sa mentina permanent legatura cu sediu acesteia prin telefon,radiotelefon sau prin alt mijloc de anuntare pentru a putea fi alarmate in cel mai scurt timp.De asemenea,la locul de munca al pompierilor cu activitate obsteasca se asigura mijloace de alarmare si anuntare (sonerii polarizante,telefon,sirena etc.). Anuntarea incendiului la pompierii militari se face obligatoriu din primele momente,cunoscind find ca indeosebi in industrie,agricultura si in alte categorii de obiective orice inceput de incendiu poate deveni in scurt timp un incendiu de proportii. Atit la primirea si transmiterea anuntului de incendiu,cit si la comunicarea datelor ulterioare,referitoare la evolutia acestuia,deosebit de important este sa se dea si sa se receptioneze corect datele,mai ales cele care primesc locul izbucnirii si proportiile incendiului. Una dintre primele masuri ce se intreprind la serviciu a fiecarui schimb (tura) al formatiei este organizarea interventiei zilnice,care consta in stabilirea nominala a pompierilor civili care vor indeplini in schimbul respectiv functiile prevazute in decizia de constitutie a formatiei.Complectarea organizarii interventiei zilnice intra in sarcinea sefului de formatie.Cind acesta lipseste,complectarea se face in ordine de catre seful de tura,seful de grupa sau mecanicului de motopoma,dupa caz. Pentru stabilirea pompierilor civili cu activitate obsteasca (voluntari) se ia in prealabil legatura cu acestia,iar in cazul lipsei de la serviciu a unor pompieri,se solicita conducatorilor locurilor de munca sa-i inlocuiasca cu altii din rezerva formatiei. In unitatile care nu au regim de functionare continua pe timpul zilelor de repaus se asigura completarea incadrarii masinilor si utilajelor de stingere a incendiilor cu personalul de serviciu existent,in obiectivele respective. Cu prilejul sarbatorilor nationale si religioase,precum si pe timpul situatiilor deosebite,se ia masuri pentru incadrarea complecta cu personal a formatiei de pompieri si uneori chiar de inainte a capacitatii de interventiei a acesteia,prin introducerea in serviciu a pompierilor din turele libere si de rezerva. Personalul prevazut sa asigure interventia ia cunostinta despre aceasta sub semnatura,actiune care trebuie incheiata de regula,in maximum 15 min de la intrarea in serviciu intrucit la un eventual incendiu izbucnit,in acest interval de timp,mai pot fi mobilizati si pompieri care au iesit din serviciu. Potrivit dispozitiilor legale,pompierii incadrati pe functii operative (profesionisti) au obligatia de a nu-si parasi postul pina la sosirea schimbului si predarea serviciului.Predarea si primirea masinilor si utilajelor din dotare formatiei civile,precum si a mijloacelor de anuntare si alarmare se face pe baza de proces verbal. 2.STABILIREA CONCEPTIEI DE INTERVENTIE LA INCENDII Conceptia de actiunea a formatiei civile de pompieri in caz de incendiu se stabileste in ipotezele de stingere.Astfel: 1) La stabilirea numarului ipotezelor de stingere a incendiilor si a sectoarelor pentru care se intocmesc se tine seama de urmatoarele: - variantele existente in planurile unice de interventie sau in planurile de interventie intocmai de unitatile si subunitatile militare de pompieri; - numarul punctelor vitale vulnerabile la incendiu din unitate si eventual asemanarea dintre acestea;

- numarul teoretic de incendii simultane determinat potrivit numerelor si prescriptiilor tehnice; - posibilitatile scoaterii din functiune a sistemelor de alarmare cu apa pentru stingerea incendiilor din cauza unor calamitati naturale,avarii,explozii sau alte asemenea evenimente; - cerintele pregatirii fortelor de interventie pentru a actiona in conditii dificile si grele de lucru,determinata de situatiile complexe care se poate afla obiectivul sau unele sectii si instalatii ale acestuia. Stabilirea conceptiei de interventie se face pe baza studiului tactic amanuntit si a analizei situatiei concrete din obiectiv. 2) La adaptarea conceptiei de interventie pentru fiecare ipoteza de stingere a incendiilor se au in vedere o serie de criterii si elemente cum sunt: - stabilirea locului izbucnirii incendiului in punctul de control potential cel mai ridicat de producere a acestuia.Exemple: locurile in care s-au produs frecvent inceputuri de incendiu,locurile in care exista in conditii normale surse de aprindere ori imprejari care pe pot genera etc. - delimitarea incendiului in functie de natura si proprietatile materialelor si substantelor combustibile existente si modul de distrugere a acestora; viteza de ardere si directiile principale probabile de propagare a incendiului; timpul de realizare a primei interventii; - luarea in calcul a eficientei si a consumului de substante stingatoare a instalatiilor de stingere a incendiilor (cu spuma,apa pulverizata sau abur,tip sprinkler si drencer,tunuri,hidranti); prioritatea punerii in functiune a acestor instalatii inaintea masinilor si utilajelor mobile sau,dupa caz,prin alimentarea directa a unei instalatii de la mijloacele mobile de interventie; - amplasarea tuturor masinilor si utilajelor din prima interventie la sursele de apa cele mai apropiate de locul izbucnirii incendiului,urmarindu-se sa nu se scoata in functiune instalatiile fixe de stingere si sa nu se reduca capacitatea lor de actiune; ingroparea masinilor si utilajelor pe sectoare,a interventiei pentru a se asigura conducerea mai operativa a acestora; asigurarea posibilitatilor de acces pe linga masinile din prima interventie,a celorlalte masini si utilaje din urgenta; stabilirea ordinelor de deplasare la incendiu a masinilor si utilajelor,precum si a baremului (timpului operativ); - adaptarea,in functie de situatia tactica creata a celor mai adecvate si eficiente procedee de stingere a incendiului,cum sunt: reducerea temperaturii din zona de ardere; izolarea substantelor combustibile fata de aerul din atmosfera; reducerea continutului minim de oxigen sub limita de aprindere sau de ardere; introducerea de inhibitori (gaze interne,abur,substante chimice etc) in spatiile in care se produc reactii de ardere; oprirea accesului substantelor combustibile in zona de ardere; - corelarea ipotezei de stingere cu datele si elementele din schema de interventie intocmita pentru instalatiile cu pericol deosebit de incendiu si explozie sau cu organizarea prevenirii si stingerii incendiilor la locul de munca in cauza; - stabilirea concreta a misiunilor formatiilor civile de pompieri pe sectoarele,pe grupe de lucru (salvare si evacuare,salvatori,specialisti),si dupa verificarea executarii operatiilor prevazute pentru personalul de la locul de munca (punerea in functiune a instalatiilor de racire si de stingere a incendiilor,intreruperea alimentarii cu energie electrica si combustili,golirii,purjarii,inetizarii,inchiderea unor elemente antifoc etc): localizarea si lichidarea incendiilor,precizindu-se mijloacele si substantele de stingere,evacuarea bunurilor materiale,protectia vecinatatilor;

- stabilirea mijloacelor de protectie utilizate de catre personalul de interventie si masurilor de tehnica a securitatii muncii; - precizarea misiunilor precum fortele care coopereaza cu formatiile civile de pompieri cum sunt: sprijinirea grupelor de lucru si de salvare si evacuare,efectuarea unor lucrari ce implica un volum de munca mai mare (deschideri,deblocari,evacuari etc.) sau o pregatire specializata (primul ajutor medical,paza bunurilor evacuate si a zonei incendiului,transportul persoanelor accidentate etc.),intimpinarea fortelor de interventie din afara obiectivului si indicarea traseului cel mai scurt spre locul incendiului si altele; - folosirea masinilor si utilajelor din dotarea formatiilor civile de pompieri la capacacitatea lor maxima de interventie,in functie de caracteristicile si performantele tehnico-tactice ale acestora,nivelul de incadrare cu personal propriu la sursele de apa la locul incendiului,dispozitivul optim adoptat (nr. de linii de furtun,tipul acestora si al tevilor substanta stingatoare utilizata,inaltimea la care se lucreaza; - adaptarea formei dispozitivului de interventie,care poate fi circular,in linie,pe un nivel sau etajat,urmarindu-se: folosirea posibilitatilor maxime existente de contact a tevilor de stingere (cu apa,spuma sau pulberi si gaze inerte) cu suprafata incendiului; organizarea si desfasurarea energic,in continua miscare,la timp si pe directiile principale de dezvoltare a incendiului,crearea conditiilor favorabile pentru efectuarea manevrei rapide a fortelor si mijloacelor pe noi pozitii de lucru in cazul in care evolutia incendiului implica sau cind locul izbucnirii incendiului ori situatia reala (ori marcata) a acestuia difera fata de elementele stabilite initial in ipoteza de stingere. 3) Principalele elemente ale conceptiei de interventie ale formatiilor civile de pompieri se marcheaza si grafic in planul de autoaparare impotriva incendiilor.Astfel,pe schita fiecarei ipoteze se marcheaza in plan ori prin semne conventionale urmatoarele: - amplasarea la scara a constructiei,instalatiei sau depozitului in care a izbucnit incendiul,precum si a celor vecine; denumirea ori destinatia acestora; cailor de access in constructii si instalatii (usi,scari); - locul izbucnirii incendiului,suprafata incendiata si directiile principale de propagare; - amplasarea tututor surselor de apa naturale si artificiale care pot fi utilizate la stingerea incendiului si capacitatea sau parametrii acestuia; - amplasarea la sursele de apa a masinilor si utilajelor care utilizeaza apa; locul de amplasare a masinilor si utilajelor pentru stingerea cu pulberi si gaze inerte,pentru evacuarea fumului,gazelor si iluminat,pentru lucrul la inaltime si dupa caz,a acelor de rezerva; - traseele dispozitivelor de interventie de la fiecare masina si utilaj,timpul acestora si felul substantelor stingatoare ce le refuleaza; - amplasarea punctelor de actionare ale instalatiilor fixe si semifixe de stingere a incendiilor,precum si a dispozitivelor exterioare de interventie ale acestora (ziduri de apa,perdele de apa sau de abur etc.); - traseele de evacuare si locurile de depozitare ale bunurilor evacuate din zona incendiului; - punctele cardinale,(nordul,directia si viteza vintului predominant); - timpul operativ (baremul); - amplasarea punctului de comanda,punctului sanitar si a celorlalte elemente de coorperare; - legenda cu semnele conventionale utilizate.

Verificarea viabilitatii ipotezelor de stingere a incendiilor se face prin exercitii si aplicatii practice,precum si la eventualele inceputuri de incendii,sau incendii.Pe baza concluzilor desprinse cu aceste prilejuri,precum si a rezultatelor obtinute in controale si verificari privind modificarile survenite (modernizarea tehnologiei,reprofilarea procesului tehnologic,dezvoltarea capacitatii de productie,dotarea cu noi mijloace de stingere etc.) se complecteaza si se actualizeaza ipotezele de stingere astfel incit conceptia de interventie materializata in acestea sa fie in permanenta in concordanta cu realitatea din obiectiv. Pentru a se asigura accesul actiunii de stingere a incendiilor este necesara ca ipotezele de stingere si modul practic de aplicare a acestora sa fie cunoscute temeinic,in partile cel privesc,de catre intregul personal care participa la prima interventie.Eficienta aplicarii ipotezelor de stingere depinde totodata de modul cum se asigura conducerea unitatii si permanenta a fortelor si mijloacelor de interventie. 3.ORGANIZAREA INTERVENTIEI LA CALAMITATI NATURALE Organizarea interventiei pentru limitarea si lichidarea efectelor provocate de calamitati natural se inscrie de asemenea in planul de aparare impotriva incendiilor si cuprinde nominalizarea constructiilor,instalatiilor sau zonelor care pot fi afectate,masurile specifice care se iau in caz de inundatii,inzapeziri si cutremur,precum si planurile cladirilor intocmite potrivit prevederilor legale. Planurile cladirilor se intocmesc in trei exemplare si contin: - descrierea detaliilor constructive (tipul si natura structurii de rezistenta si a acoperisului,numarul de niveluri si inaltime a cladirii),numarul de persoane pe schimburi,lista cu organele si unitatile cu care se coopereaza si modul de realizare a legaturii cu acestea; - planurile constructiilor sau instalatiilor realizate la scara pe forma A4 pe care se marcheaza pozitia cailor de acces si a intrarilor,retelele de alimentare cu apa,de canalizare,de gaze,de energie electrica si de incalzire cu punctele de intrerupere (actionare) a acestora,punctele de oprire a alimentarii instalatiilor din constructii cu substante periculoase (combustibile,toxice etc.) si de evacuare rapida a acestora din cladire. Planurile cladirilor se intocmesc de catre conducerea unitatii prin comisia tehnica P.S.I. si compartimentul de proiectare sau de investitii al unitatii,ori de catre institulul de proiectari de specialitate care a proiectat si constructia si instalatiile tehnologice respective.In unitatile mari planurile se pastreaza,de regula,la compartimentul administrativ sau la cel tehnic. Pentru noile obiective de investitii,planurile cladirilor se intocmesc de proiectant. Insusirea elementelor din planurile de situatie si actualizare acestora se face prin recunoasteri,exercitii si aplicatii.