Sunteți pe pagina 1din 2

CARACTERIZARE VICTOR PETRINI DE MARIN PREDA Victor Petrini este un profesor de filozofie care ajunge in inchisorile comuniste fiind

alaturi de alti intelectuali ai vremii sub efectele persecutarii politice pronuntate in acea vreme. In inchisoare datorita timpului disponibil si al conditiilor sumbre se gandeste la intreaga lui viata cadrele fiind construite in acest caz din trairile refulate din memoria intelectualului Victor Petrini. Isi aminteste de parinti apoi de Nineta, prima sa dragoste din adolescenta. Urmeaza relatia cu Caprioara aceasta ranindu-l foarte tare. Ajunge profesor de filosofie, se casatoreste cu Matilda, sotia lui Petrica un prieten de-al sau, este condamnat pe nedrept ajungind intr-o mina, apoi la canal. Cind este eliberat Matilda il paraseste luind cu ea si pe fetita lor. Se angajeaza la Deratizare, Facultatea nemaiprimindu-l inapoi. Apoi ajunge contabil la firma Oraca, unde o cunoaste pe Suzy Culala de care se indragosteste nebuneste, insa in urma unei altercatii cu sotul ei il omoara pe acesta si ajunge la inchisoare. Petrini este un spirit lucid si sincer pina la durere, isi analizeaza viata incercind sa-i descopere greselile, incercind sa dea un sens existentei sale. El detine rolul de narator, toata actiunea fiind vazuta prijn ochii sai. Se inscrie in tipologia intelectualului neinteles imopreuna cu alte personaje deale lui Camil Petrescu. Caracterizarea sa este relevata in mod indirect, prin relatiile acestuia cu celelalte personaje. Aflindu-se intr-o situatie limita (condamnarea pe viata) isi gindeste atfel viata. Se simte prada, ca intr-o tragedie antica, Destinului. Crede ca existenta sa a fost dominata de o Soarta nemiloasa, facind din el un personaj tragic. Caracterul sau incepe sa fie conturat chiar din primele pagini, cind aflam ca in adolescenta a avut discutii aprinse cu mama sa pe teme religioase. Aflam si de o latura sentimentala a tinarului in timpul relatiei sale cu Nineta Romulus ce l-a fascinat inca de la inceput cu dogoarea sarutarilor sale. In studentie descoperim ca este capabil si de o dragoste mai profunda decit aceea din timpul liceului: cind se indragosteste de Caprioara. Este dispus sa treaca cu vederea faptul ca aceasta a avut o legatura cu altcineva, insa nu-i accepta copilul. Se implica foarte mult in relatiile sale amoroase. Traieste dragostea cu cele 4 femei la cote inimaginabile. Insa din aceasta cauza si deceptiile pe care le sufera capata proportii astronomice, lasindu-i rani adinci in suflet. Privit din punct de vedere religios, Victor ne apare ca un om fara scrupule, o persoana fara principii crestine. Pe parcursul cartii incalca toate cele zece porunci omorind, fiind desfrinat, negindu-l pe Dumnezeu, etc. Nici cu apropele nu este in relatii foarte bune, din punctul de vedere al moaralei crestine, casatorindu-se cu Matilda, sotia prietenului sau. Nu isi iubeste sau macar tolereaza dusmanii, omorindu-l si pe tortionar si pe sotul lui Suzy. Marin Preda reuseste intr-un mod cu totul admirabil sa impleteasca naratiunea cu descrierea. Din acesta cauza in timpul prezentarii vietii lui Petrini apar descrise si ideile sale despre viata si moarte, despre esenta umana. Din cauza experientelor sale amoroase, protagonistul principal isi schimba pe masura ce trece timpul conceptia despre viata: cu Nineta viata era frumoasa, alaturi de Caprioara simte ca poate domina realitatea, Matilda il face sa se gindeasca ca filosoful poate poseda realitatea prin cunoastere, Suzy in schimb, reprezinta in ochii lui o victima a realitatii.

In poemul "Ciocnirea", din volumul "Totul" (1985), lumea, intrata in declin si dezagregare, sugereaza o regresiune cosmogonica, pana la aneantizarea ei in punctul originar. Iubirea, forta cosmica a creatiei despartite in principiile masculin si feminin, incearca sa refaca unitatea primordiala, comprimand intregul spatiu ce separa entitatile cuplului. Pretextul declansator al unui irepresibil sentiment de dor este defectarea telefonului, semn al unei maladii suspecte ce invadeaza lumea: "intr-un tarziu am incercat sa-ti dau telefon, dar telefonul murise/ receptorul duhnea a formol, am desurubat capacul microfonului/ si am gasit fierul ruginit, plin de viermi." Lumea, ajunsa in faza tehnicismului sufocant, intra intr-un proces ireversibil de descompunere, in ciuda unei interventii reparatorii: "am cautat surubelnita/ si-am desfacut carcasa: de lita bobinelor/ isi prinsesera paianjenii panza." Organicul, biologicul se razbuna pe lumea tehnica, toata aceasta armata a fiintelor vii venind sa rapeasca stralucirea artefactelor, identificand un punct de unde incepe dezastrul: "pe snurul impletit, acum putred, cu cauciucul mancat si sarma zdrelita/ isi lasau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pan-a iesit din pioneze cu tencuiala cu tot." Cartiere, cladiri, strazi, retea urbana, imensa lume reificata se insiruie pe un fir de telefon, se comprima, printr-o imensa distorsiune a realului, intr-un punct, ca sub puterea imensa a unui personaj de desene animate: "am tras de el pana am inceput sa apropii/ metru cu metru cartierul tau de al meu". intregul spatiu se comprima sub efectul imensei forte erotice care apropie protagonistii cuplului, "turtind farmaciile, cofetariile, pleznind tevile de canalizare/ incalecand asfalturile, presand atat de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case." Pornind din punctul genuin al texturii spatio-temporale, implozia declansata de simplul gest al smulgerii unui fir de la telefon antreneaza si stelele, incat spatiul celest se comprima pana la "o muchie de lumina scanteietoare", continand cuantele lumii imateriale. E un tablou de apocalipsa a universului cunoscut, de tragere a cortinei realului, pentru a deschide portile sacralitatii iubirii. Intalnirea dintre cei doi iubiti se face cu un zgomot de sfarsit de lume: "geamurile pleznira cu zgomot/ iar noi ne-am trezit fata-n fata." Poezia include, in chip neasteptat, in imagini suprareale mitul androginului, al refacerii, prin imensa combustie erotica, a fiintei primare, unice: "iar noi ne-am trezit fata-n fata/ si ne-am apropiat din ce in ce mai mult/ pana ne-am imbratisat strivindu-ne buzele/ pulverizandu-ne hainele, pieile, amestecandu-ne inima,/ mancandu-ne genele, smaltul ochilor, coastele, sangele,/ ciobindu-ne sira spinarii, arzand.// arzand cu troznete, ca dati cu benzina/ arzand cu gheturi albastre, cu stalactite de fum,/ cu ceara sfaraitoare, cu seu orbitor/ pana cenusa a umplut lada de studio si chiuveta din baie/ si paianjenii si-au facut plase in cosul pieptului nostru." Este insa un mit degradat, simbolurile cenusii si paianjenului prefigurand si o apocalipsa a spiritului, care nu mai poate renaste ca in mitul pasarii Phoenix. Tema erotica, prezentata intr-un mod suprareal, prin apropierea caselor, combustia hainelor, moartea provocata de acesti demoni erotici.