Sunteți pe pagina 1din 662

T E H N IC A N G R IJIR II B O L N A V U L U I MANUAL PENTRU SCOLI DE ASISTENTE MEDICALE VOLUMUL l Editia a lll-a Dr.

CAROL MOZES n colaborare cu : LIVIA CRAINIC, PARASCHIVA SZINAY, SILVIA MOTIU, VERONICA KENDE EM EDI T U R A M E D I C A L A -B U C U R E S T I 1 9 7 4

Coperta; GICA PETRE

TABLA DE MATERII Pag. Te.............................................................................. ............................... 9 I. ASISTENTA MEDICALA Sl LOCUL El DE MUNCA liihoitiircrr la cursul de tehnica ngrijirii bolnavului ......................... ............... 13 nrdicala. Sarcinile ei.......................................................... ................... 13 morale ale asistentei medicale.................................................. .......... 15 \it ll al asistentei medicrle..................................................... .............. 21 nti'ii de protectie si tinuta asistentei medicale............................... ....... 24 muncii. Protectia muncii n mediul infectios...................................... . 28 n l ilc munca al asistentei medicale............................................ .................. 31 ,1 ............................................................................. .................................... 31 ulm............................................................................. .................................. 48 i niiiirrlpliilc sanitare....................................................... .................................. 51 liiltriiiirrii si primirea bolnavilor !u spital................................. ................... 52 Atlguriirra conditiilor de spitalizare a bolnavilor............................. ............. 59 ni terapeutic de protectie ..................................................... ................. 59 .1 liolnavului In sectie si initierea lui fn regulamentul de ordine interioarali llnliilui....................................................................... ................................ 64 "irului de ordine interioara al spitalului...................................... ........... 66 iiill4ll de spitalizare ........................................................

....................... 75

pag. Instalatiile de semnalizare .................................................... .............................. 75 Asigurarea sectiei cu lenjerie curata. Circulatia lenjeriei..................... ............. 78 Asigurarea alimentelor, curatirea veselei si ndepartarea reziduurilor alimentare 87 ntretinerea saloanelor si anexelor............................................... .......................... 91 Controlul si ntretinerea instalatiilor si aparaturii............................. ............... 9ti 5. Evidenta si miscarea bolnavilor ............................................. ................................. 98 E v id e n t a b o l n a v i l o r98 ................................................................................ ................... I e s i r e a b o l n a v u l u i d i n s p i t a l9! ................................................................................ ..... T r a n s f e r u l b o l n a v u l u i n a l t e s e c t i i s a u s p i t a l e................................................ 100 D ec e sul...................................................................... .................................................. 101 6. Transportul bolnavilor....................................................... ........................................... 10,'i 7. Instrumentarul............................................................... .................................................. 11!) Instrumentarul necesar examinarilor si tratamentelor curente.................... ......... 11!) Pastrarea si ntretinerea instrumentarului........................................ ....................... 138 Sterilizarea instrumentelor si materialelor..................................... .......................... 142 II. NGRIJIREA CURENTA Sl SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI 1. ngrijirile generale acordate bolnavului ...................................... ....... 16.'i P a t u l b o l n a v u l u i161! ................................................................................ ......................... P r e g a t i r e a s i s c h i m b a r e a p a t u l u i172

............................................................................... U t i l a j u l a u x i l i a r a l p a t u l u i .............................. ................................................... 18H P o z i t i i l e b o l n a v u l u i n p a t193 ................................................................................ ......... D e z b r a c a r e a s i i m b r i c a r e a b o l n a v u l u i20.r> ...................................................................... T o a l e ta b o l n a v u l u i ,2 0 8 .. ................................................................................ ............. S e r v i r e a b o l n a v il a p a t2 2 2 l o r .......................................................................... ............... P r e v e n i r e a e s c a r e ' o r d e d e c u b i t......................... ........................................................ 2 2 7 2. AUmentajia l ohmului ........................................................ .............................. 229 Principiile generale ale alimentatiei bolnavilor................................ ....................... 22!) Alimentatia dietetica........................................................... ...................................... 236 Alimentarea bolnavului.......................................................... .................................... 243 3. Supravegherea bolnavului..................................................... .......................................... 264 U r m a r i r e a c o m p o r ta m e n t u lu i b o l n a v u lu i ............. .............................................. 261 U r m a r i r e a f u n c t i i l o r v i t a l e s i v e g e t a t i v e a l e o r g a n i s m u l u i270 ..................................... F o a i a d e t e m p e r a t u r a270 ................................................................................ ........... T e m p e r a t u r a........................................................... ................................................ 27M P uls u l....................................................................... .............................................. 2!)!> 6

Pag. iitia........................................................................... ................................... 303 nuca arteriala ................................................................. ........................ 311 /n............................................................................... .................................... 322 ml.............................................................................. .................................... 331 l urile ......................................................................... ................................ 338 c loratia....................................................................... ................................... 341 httra corporala si naltimea...................................................... ................... 345 'crllc patologice ale organelor genitale feminine............................... ..... 351 ' >t aparitiei unor manifestari patologice...................................... ............. 352 .-iilriiH !}l asistarea examinarilor clinice si de laborator ................... .................. 357 n examinarii clinice a bolnavului............................................... ................. 357 M vi/.itei medicale............................................................. ............................. 364 ni produselor pentru examinarile de laborator................................... ...... 367 ir Hcnerale de recoltare a produselor patologice................................ ....... 367 II mea sngelui................................................................... ............................ 371 illiirrn sputei ................................................................ ............................. 381 'Mitrcn secretiei si a exsudatului rinofaringian ............................... ...... 384 M HI ui varsaturilor............................................................. ............................ 386 H IUTII continutului stomacal ................................................... ................. 386 Muicii sucului duodenal.......................................................... ...................... 386 Hiimi sucului pancreatic......................................................... ..................... 387 iiurc materiilor fecale........................................................... ...................... 387 i'l l i i ieii urinii........................................................... ....................................... 391 M IUTII lichidului cefalorahidian ............................................... .................. 393 "Iliirni secretiilor purulente.................................................. ......................... 393

"Unicii materialului pentru examene micologice.................................. ....... 395 i'II HI cu produselor pentru antibiogrania...................................... ................. 396 'Mic de laborator la patul bolnavului............................................ .............. 396 h i utilitate .................................................................. .............................. 412 Urm ti asistarea explorarilor paraelinice........................................ .................... 417 ,.l nsistarea examinarilor radiologice........................................... ..... 417 .1 bolnavilor pentru examenul radiologie osteo-articular..................... 42 1 .i bolnavilor pentru examenul radiologie al organelor toracice . . . 422 i ni bolnavilor cu abdomen acut prin radioscopie abdominala-. . . 425 i bolnavilor pentru examinarea radiologica gastro-intestinala . . . 425 bolnavilor pentru colecistografie si colangiografie............................ 430 Ilolnavilor pentru examinarea rinichilor si cailor urinare . . . . 433 bolnavilor pentru examinarea radiologica a cavitatii inimii si a vaselor 437 bolnavilor pentru examenul radiologie al cavitatii uterine . . . 438 bolnavilor pentru examenul radiologie al continutului cranian . . 439 bolnavilor pentru examenul radiologie al spatiilor subarahnoidian si 439 nil............................................................................. ................................ l Mhlstiiroa examinarilor endoscopice........................................... .......... 440 ii l sistarea examenului bronhoscopic ........................................ 440 ii ti nsistarea esofsgoscopiei.................................................. ................ 444 n ti iisistarea examenului gastro-duodenaloscopic............................... 446 u ti asistarea endoscopiei rectosigmoidiene..................................... .. 449 i u ti nsistarea examenului cistoscopic ........................................ ..... 452 INII H cxumlnArii colposcopice.................................................. ....................... 456

Pag. Pregatirea si asistarea pleuroscopiei........................................... ....................... 457 Pregatirea si asistarea laparoscopiei........................................... ........................ 469 Asistarea examinarilor prin izotopi radioactivi................................. ..................... 465 Pregatirea si asistarea probelor functionale ale aparatului respirator.......... ........ 469 Spirometria si spirografia...................................................... ............................. 333 Analiza gazelor din snge......................................................... ........................... 477 Determinarea compleantei si elastantei pulmonare................................ ....... 478 Spiroergografia ................................................................ ................................ 478 Explorarea separata a celor doi plamni........................................... ................ 480 Pregatirea si asistare? probelor functionale ale aparatului cardio-vascular . . . 482 Probele hemodinamice............................................................ ............................. 483 Investigatii respiratorii....................................................... ................................. 490 Explorarea vaselor periferice................................................... ........................... 509 Pregatirea si asistarea explorarilor paraclinice ale rinichilor si ale cailor ur inare . 513 Hecoltarea si examenul urinii................................................... .......................... 514 Explorarea capacitatii functionale a rinichilor................................. ................. 518 Explorarea rinichiului cu izotopi radioactivi................................... ................. 524 Pregatirea, asistarea si efectuarea probelor functionale ale aparatului digestiv si ale glandelor anexe.......................................................... ............................... 525 5 Explorarea functionala a tubului digestiv .................................... ................ 525 Explorarea functionala a pancreasului........................................... .................... 537 Explorarea functionala a cailor biliare......................................... .................... 538 Explorarea functionala a ficatului.............................................. ....................... 541 Pregatirea si asistarea probelor functionale ale glandelor cu secretie interna . . . 551 Explorarea functionala a hipofizei.............................................. ....................... 551 Explorarea functionala a glandelor suprarenale.................................. ................ 553 Explorarea functionala a glandei tiroide........................................ ................... 557 Explorarea functionala a glandelor paratiroide.................................. ............... 563 Explorarea functionala a glandelor sexuale...................................... ............... 564

Explorarea functionala a pancreasului endocrin.................................. ............. 567 Pregatirea si asistarea explorarilor paraclinice ale sistemului nervos.......... .............. 572 Explorarea functionala a sngelui si a organelor hematopoietice................... ..... 579 Pregatirea si asistarea explorarilor functionale ale analizorilor............... ............. . 586 Valorile medii normale ale analizelor de laborator.............................. ................ 598

INTRODUCERE Tehnica ngrijirii bolnavului este disciplina de baza a tuturor titulcntelor medicale care lucreaza la patul bolnavului. Scopul predariitMnlr.i materii este de a narma viitoarele asistente medicale cu elementele 4 baza ale profesiunii lor, fara de care nu-si pot ndeplini sarcinile h revin n opera de ocrotire a sanatatii. Cunoasterea tehnicii corecte tf ngrijire a bolnavului determina n mare masura calitatea muncii <M '< ii tei. Aceste cunostinte mbinate cu constiinciozitate si cu un l ii sentiment ae umanitarism socialist contribuie la mbunatatirea f,' ua a calitatii ngrijirii bolnavilor din unitatile noastre sanitare( i latorii s i spitalicesti. < 'ontinutul disciplinei tehnicii ngrijirii bolnavului este foarte t' / neomogen. UI constituie nsa un tot, prin scopul pe care l are : /irea bolnavului. Tehnica ngrijirii bolnavului cuprinde toatele ae munca ale asis tentei : primirea bolnavului n spital, ngrijiri-'icrale acordate acestuia, asistenta la examinarea bolnavului si : regherea lui, alimentatia, recoltarile ae produsebiologice si pa tolo< .raminarile urgente ae laborator, tehnica testelor cutanate, pregatitnt liolnavilor pentru examinarile complementare raaiologice, endoscopicettr , tehni ca tratamentului fizic si medicamentos, ca si crearea conditiilortiflnnc de spit alizare. Pastrarea, ntretinerea si punerea la dispozitiafalii avilor a mobilierul ui, cazarmamentului, veselei, aparaturii si itmlriimentarului cad deocamdata n sarcina asistentei. Tehnica ngrijirii bolnavului trebuie sa se ocupe cu problemele m f ti i ului optim de spitalizare si cu umanizarea spitalului. Simtul l i l i r al asistentei, mbinat cu cunostintele ei de specialitate asupra in-j tonalitatii institutiilor curativo-profilactice si asupra regimuluii ulir d e protectie, poate contribui mult la realizarea unor conditii 1 tnediu ct mai prielnice vindecarii bolnavilor.

Asistenta medicala este un cadru cu pregatire tehnica multilateralaSpre deosebir e de vechiul cadru profesional corespunzator, cunostintei* asistentei medicale se bazeaza pe ntelegerea fondului fiziopatologxal fenomenelor morbide si cunoasterea bazei teoretice a tehnicii modern r, pe care o aplica zi de zi la patul bolnavului n cursul procedeelor deInvestigatie si de tratament, n vederea acestui scop, ea trebuie sa // narmata cu cunostinte de patologie generala, de clinica, farmacologic, terapeutica etc., nsusite pe o baza solida de cunostinte generale, i* care, n parte, le aduce de pe bancile scolii medii (fizica, chimie, zoologic, botanica, biologie, matematica etc.), n parte si le nsuseste n primul an de frecventare a scolii sanitare (anatomie, fiziologie, biochimic, microbiologic, parazitologie etc.). Predarea materiilor de specialitate (medicina interna, chirurgie, pediatrie etc.) asigura aportul de cunostinte de patologie si clinica, necesare asistentei pentru ntelegerea esentei muncii,sale la patul bolnavului. Nu mai pe baza acestora, fara cunoasterea tehnicilor de ngrijima bolnavului, a metod elor de investigatie, a tehnicii terapiei modern v, ea nu-si va putea nsa ndeplini sarcinile ce-i revin. Aplicarea stiintelor medicale la patul bolnavului implica cunoasterea tehnicii corecti* de ngrijire a bolnavului. Studiereatehnicii ngrijirii bolnavilor nu trebuie sa constituie num ipreocuparea e levilor scolilor de asistenti medicali. Dezvoltarea si tehnicizarea continua a s tiintelor medicale impun cadrelor medii din retelelesanitare aprofundarea perman enta a calificarii lor profesionale. Amcautat ca la adunarea materialului si la selectionarea metodelor du munca sa tinem seama si de experienta profesionala a spitalelor, nsperanta de a o generaliza si printre cadrele medii existente, contribuindla realizarea sarcini i de onoare trasata de partidul nostru : calificarcnprofesionala permanenta a tu turor oamenilor muncii.

l ASISTENTA MEDICALA Sl LOCUL El DE MUNCA

1 INTRODUCERE LA CURSUL DE TEHNICA NGRIJIRII BOLNAVULUI ASISTENTA MEDICALA. SARCINILE El 4>ltonta medicala este un cadru tehnic relativ nou specialii munca medico-sanitara, situat pe cea mai nalta treapta ajm itinlii s anitare. Apa ri tia ei a fost impusa, pe de o parte, transformari revolutionare din tara noastra, care au pus i lima data medicina n slujb a mase lor largi ale celor ce M i, pe de alta parte, de dezvoltarea rapida a stiintelor n ulocelor medicale n special , dezvoltare care implica intro-i r linicii moderne n munca zilnica de ngrijire a bolnavului, (ilicarca metodelor moderne de investigatie si de tratament, | H< o nalta tehnicitate, extinderea si ntarirea muncii profi-, Iftrtfirea sferei de activitate si de responsabilitate a cadrelor MU necesitat introducerea unei pregatiri tehnice superioare, are, poate fi cladita numai pe o baza solida de cultura gene-icl aluat nastere as istenta medicala, cadru mediu cu cunos-Uo detehnica generala si de specialitate. Ea nu nlocuieste prezintaun cadru relativ nou, neexistent n trecut n rete-i ro, ca repreia o serie de sarcini ale medicului, contribuind timp langrijirea activa a b olnavului. Aparitia asistentei ia dispara sora, ci ea mbogateste personalu l spitalu lui ii-rcii, mbunatatirii asistentei medicale. |iim(.ia asistentei medicale la noi a fost determinata nu numaivoltarea si tehni cizarea stiintelor medicale, ci si de extinderea

larga a ngrijirii sanatatii ntregii populatii si de cuprinderea maselorn aceasta mu nca, ceea ce a creat goluri nsemnate de cadre mediiHiuiitare. Aceste goluri trebu iau, pe de o parte, completate, pe dealta parte nlocuite cu cadre de tip nou, car e sa preia o serie desarcini ale medicului. Transformarile revolutionare, care au dus printre altele la dezvoltarea vertiginoasa a retelelor noastre sanitare, au ridicat si necesitatile oamenilor muncii. Eidicarea nivelului cultural general simaterial al maselor pre tinde un personal sanitar mult mai calificat, cu orizonturi mai largi, cu o orientare politico-ideologica justa, nunumai n prob lemele strict legate de specialitatea lor, ci n toatedomeniile vietii economice, culturale si sociale. Baza de scolaritate cu examenul de maturitate, ca si prelungireatimpului de inst ruire la 2 3 ani creeaza conditii optime pentru pregatirea unor astfel de cadre medii debarasate de rutina si practicismngust, care stiu sa utilizeze n practica fundamentul teoretic nsu sitn scoala si nteleg totdeauna ce anu me si cu ce scop fac. Capacitatealor mai mare de asimilare si orientarea mai rap ida la patul bolnavului ridica munca lor la un nivel calitativ mai nalt. Asistenta medicala care lucreaza pe linia asistentei medicalea adultului, reprez inta profilul de baza al cadrelor de asistenti. Sarcinaei de baza este asigurare a conditiilor optime de ngrijire multilateralaa bolnavilor, n vederea acestui scop ea are att atributii medicalesi sanitaro-igienice, ct si sarcini organizatorice, educative si gospodaresti. Aceleasi sarcini le are asistenta de pediatrie pe linia asis tentei medicale a copilului. Locul de munca al asistentei medicale este spitalul, policlinicasau terenul n cad rul circumscriptiei sanitare. Asistenta, pentru aputea duce o munca buna n aceste institutii, trebuie sa le cunoascab in e , a t t c a s t r u c tu ra , c t s i c a fu n c ti on a l i t at e . Asistenta medicala este pregatita pentru ngrijirea bolnavilor gravi. Ea tine sub supraveghere permanenta bolnavii, urmarind toate complicatiile si accidentele posibile ale bolii de baza si ale tratamentului aplicat, pe care trebuie sa le cunoasca n toate amanuntele si sa le recunoasca n caz de nevoie. Posednd cunostintele necesare de patologie si terapie ea va interveni, n limita sarcinilorsale, n toate cazurile de urgenta, pentru a nu pierde nici un momentpna la sosirea medicului. Asistenta medicala cunoaste tehnicile curente ale examina rilor complementare necesare stabilirii diagnosticului. Ea executarecoltarile de produse biologice si patologice sondaje etc. si pregateste bolnavii pentiu exam inarile paraclinice : radiologice, endoscopice etc. -,

AN intenta efectueaza formele legate de internarea si iesirea "ilmivilor din spital, tine la curent evidentele administrative si i i r a l o ale bolnavului, facnd adnotarile necesare n foaia de temura si de observatie. Pe baza indicatiilor prescrise de medic aiade observatie p regateste condica de medicamente. Formu-rcgimuldietetic al bolnavilor si asigura controlul si distribuirea n uajutorul personalului subaltern. Administreaza med icamentele i iipravegheaza efectul lor, semnalnd orice schimbare care s-ar l Instar ea bolnavului. Atributiile asistentei medicale pot fi exercitate si la policlinica i ii rcn m si p e te re n , la do m ic il iu l b olnavu lui, s au n s t at iona r e lei ic u inscriptiilor medicale. Ea are sarcina de a realiza conditiilei|ilmui pentru ngrijirea bolnavului la domiciliu si de a aplica toate uri odele posibile pentru vindecarea bolnavilor, n circumscriptiamilara a sisten t a a re un rol importan t n depis tarea cazu rilo r de 'nmlil, precum si n actiunile de profilaxie si de educatie sanitara ii l n-prinse n raza circumscriptiei, urmarind n acest fel starea delimitate a pop ulatiei din raza teritoriului circumscriptiei. n urma activitatii la locul de munca, sau prin cursuri de parii'rtionare, asistenta poate sa se specializeze n ramurile de radioiiitfio, transfuzie, reanimare, instrumentar, electrocardiografie etc. j!, pe baza rezultatelor obtinute n munca, dupa o practica oarecareIu patul bolna vului, sa se prezinte la examen de asistenta principala. CARACTERELE MORALE ALE ASISTENTEI MEDICALE ngrijirea bolnavului este o munca de mare raspundere care irrhima cunostinte profesionale temeinice si calitati morale deosebite. Hulitavul, cnd se interneaza n spital sau se supune unui tratamentmilmlatoriu, si nc redinteaza sanatatea si chiar viata n minile 'irilora care l ngrijesc. Aceasta ncredere nu poate fi acordata dectunor oameni demni de aces t lucru si care au dat dovada ca merita iprccierea maselor pentru care lucreaza. Exigenta fata de calitatilemurale ale p ersonalului medico-s anitar se urmareste si mai multIn conditiile societatii soc ialiste, cnd, datorita ridicarii niveluluitiu cultura generala si de constiinta, cerintele cresc zi de zi. Cum trebuie sa se comporte o asistenta medicala n societatea ooialista pentru a cstiga aprecierea maselor"? Orice om care se ocupa de ngrijirea bolnavilor trebuie sa lucrezeconstiincios. Co nstiinciozitatea ridica valoarea oricarei munci, darIn special a muncii sanitare si din acest motiv ea trebuie cultivataIn mod sistematic. De gradul de constiin ciozitate al asistentei depind\'Uiti de oameni; de aceea, ea trebuie sa fie un o m cu calitati deose

( l lo lnilmivl o tiiN(>(,<'i}1i" si iicuHa n orele libere, daca ilr \ul.iiia murliul jiiil.r<<|i< do ngrijire a bolnavilor. ngrijirea bolnavului reprezinta o mare raspundere fata de viatati HiliuHiitni bol navului, fata de colectivitate, dar n special fata de oii(jt.iin|u noastra personala. Din acest motiv avem datoria de a uoiiKiicra toata stiinta si energia noastra pentru ngrijirea oricaruibolnav. Dupa terminarea serviciului trebuie reverificata activitatea ntregii zile de munca, pentru a nu scapa nimic din tratamentul bolnavului, n caz ca pierdem vreun bolnav trebuie sa fim convinsica am facut tot posibilul pentru salvarea lui. Activitatea dusa faracunostinte profesionale core spunzatoare cu o munca superficiala, duce la remuscari ulterioare fata de vaduve, orfani sau oameni deveniti incapabili de munca. Constiinciozitatea este o urmare fireasca a bunei pregatiri profesionale. Numai acela care cunoaste toate consecintele muncii sale poate fi ntr-adevar constiincios. Munca efectuata fara pregatirecor es pun z ato are co ns titu ie n sin e o lips a d e con st ii n c ioz it at e. Asistenta poate ndeplini n bune conditii sarcinile ei profesionale numai daca are suficiente cunostinte de specialitate. Din acestmotiv, ea trebuie sa aiba n primul rnd o buna pregatire profe sionala. Pregatirea profesionala priveste, att acumularea cunostintelor teoretice, ct si nsusirea tehnicii moderne aplicate la patulbolnavului. Procedeele de investigatie si de tratament, pe care leaplica, privesc totdeauna interesele bolnavului si urmaresc scopulnobil de a alina si vindeca suferintele. Executate cu o tehnica necorespunzatoare sau n conditii neadecvate, aceste procedee provoacadureri, devin periculoase si c hiar fatale. Neexeeutarea lor ascunde aceleasi pericole si, din acest motiv, asistenta trebuie sa cunoascatotdeauna ba za stiintifica si teoretica a tehnicii aplicate. Aceste cunostinte teoretice asigura gndirea cauzala, pe baza careia va stitotdeauna ce a nume si pentru ce face o anumita manopera si va aveaposibilitatea sa deosebeasca efectul real de cel imaginar al tratamentului. Pentru a putea lucra n acest fel la patul bolnavului este nevoied e o a m e n i f o a r t e b i n e p r e g a t i t i . Cunostintele profesionale ale asistentei trebuie sa corespundaprofilului sanitar n care lucreaza. Volumul cunostintelor pe careea le poseda trebuie sa cuprinda t oate ramurile medicale n careactiveaza. Deprinderile practice si priceperea profe sionala sa fie binensusite pentru ca manopera ceruta sa fie executata corect, rap id, curat, frumos si elegant. Asistenta medicala trebuie sa cunoasca tehnica ngrijirii bolnavului, metodele de investigatie, pregatireabolnavilor pent ru examinarile complementare, tehnica tratamentului 16

Icni -te., dar se cere n acelasi timp sa cunoasca evolutia bolilor, < < implicatiile posibile n cursul evolutiei lor, precum si masurile i' <-uta care trebuie luate pna la sosirea medicului. Este necesar i'i-uta sa cunoasca simptomele si epidemiologia bolilor infectoi i,".K ni se, precum si modul de prevenire a infectiilor intraspita (y. t. Dezvoltarea permanenta a cunostintelor profesionale este una din sarcinile elementare ale asistentei medicale din tara noastra. llci'ijti. Asistenta trebuie sa fie o buna gospodina, care gospodaresteIncul ei de munca. Baza pregatirii teoretice si practice se cstiga n scoala. Cunostintele acumulate aici vor servi nsa n viata numai n cazul cnd iiiHiisirea cunostintelor s-a facut sistematic zi de zi, ora de ora caci, tu c:iz contrar, vor lipsi anumite verigi din lantul cunostintelor, ceeaw va mpied ica progresul ulterior. Dupa terminarea scolii, dezvoltarea cunostintelor profesionale nu trebuie sa se opreasca nici un moment. Progresul stiintelor medii'iilo se face ntr-un ritm rapid n zilele noastre, ceea ce necesita npermanenta aplicarea metodelor noi de munca, cu care cadrelemedii trebuie sa fie la curent. Antibioti cele, substantele neuroplegice, mimnoterapia, corticoterapia, tratamentul imunosupresiv etc., iatanuinai cteva di ntre achizitiile ultimelor decenii, dintre care pe unele t c. 16 1 7

si cadrele medii relativ tinere trebuie sa le nsuseasca, chiar dupaterminarea sco lii pentru a se putea achita constiincios de sarcinilelor. Specificul muncii san itare implica studiul permanent din manualesi tratate noi, din reviste, referate , conferinte si cercurile Societatiistiintifice a cadrelor medii, din discutii, dar n special din experientacadrelor mai pregatite. Participai ea la vizita medic ala este un izvornesecat de acumulare a cunostintelor, daca se va utiliza bine a cestprilej. Pregatirea temeinica si permanenta nlatura rutina, una dinpiedicile cele mai mari din calea progresului, din munca de zi de zi i a cadrelor. Este datoria fiecarui cadru sanitar de a trasmite mai departeexperienta sa cstiga ta n munca ; din acest motiv sa nu ezitam niciodata de a expune sau a publica rodul experientei noastre cristalizaten munca zilnica, m bogatind prin aceasta tezaurul culturii de specialitate a profesiunii noastre. Asistenta medicala poate fi facuta numai cu dezvotament. Devotamentul hotaraste atitudinea omului fata de munca. Devotamentul se verifica atunci cnd este pus la ncercare si n activitateasanitara abunda cu pris osinta posibilitatile de verificare. Unitate sanitara aglomerata, bolnavi n stare grava, aparitia unor epidemii, accidente sau calamitati de alta ntaura etc. ne obliga de multe orisa prelungim orele noastre de munca. Uneori sntem pusi n situatiade a renunta la orele de odihn a sau la anumite distractii. Daca interesul bolnavului o cere, trebuie sa facem si acest lucru. Benuntareala placerea person ala n interesul bolnavului este o dovada nalta adevotamentului cadrelor medii sani tare. Munca devotata, constiincioasa, exacta, facuta la timp, este o munca de calitate, care are un scop maret bine definit. O nsusire de capetenie a cadrelor sanitare trebuie sa fie punctualitatea. Asistenta trebuie sa respecte exact timpul si spatiul prevazutpentru efectuarea unui lucru. Administrarea ntrziata a medicamentelor, nerespectarea dozelor prescrise, schimbarea pansamentelorcu ntrziere, recoltarea d e cantitati neprecise de snge, nerespectarea regimului prescris bolnavilor etc. dauneaza si pot avea efecteneplacute. Pe de a lta parte, ntrzierile din serviciu, lasarea munciipentru schimbul de noapte sau in vers pentru schimbul de zi sau ded up a m as a, tu lbur a r elat iile cu to va r a sii de mu nc a. Pastrarea secretului profesional este o alta calitate fundamentalaa cadrelor san itare. Tot ceea ce asistenta afla despre bolnav sau boalalui de la medici, din a nalizele de laborator, din buletinele de examinaresau din foaia de observatie, c onfidentele facute de bolnav sau de

milia bolnavilor, datele culese cu ocazia vizitelor la domiciliu, l.i-lci relative la modul de viata, locuinta etc. a celor vizitati si luati ii mipraveghere constituie obiectul secretului profesional. Secretul nnilVsional nu se discuta cu nimeni, nici macar n serviciu, cu att mii putin n familie sau n cercuri de prieteni. Secretul poate fi Hvnlgat numai n fata instantelor judecatoresti, la cerere. O indis-i t < ( i c considerata fara importanta poate avea urmari grave. I M pt.ul ca eventual toata lumea cunoaste cazul nu scuteste personalulunitar de pastrarea secretelor bolnavilor. Bolnavii vin la spital cuitiTodere. Cei care d ivulga secretul lor dauneaza colectivitatii, siII UT l prestigiul si pot fi sanct ionati de lege. Conditia esen tiala pentru a depune o mun ca de calitate este i i i anostea fata de profesiune si de munca. Numai omul patruns deimpo rtanta s arcinilor pe care le ndeplineste poate fi cuprins deun adevarat elan creator. Dra gostea fata de profesiune si de muncanu Trebuie sa se limiteze la spiritul umani tar de iubire a bolnavilor<!\ do ajutorare a lor. Ea trebuie sa depaseasca reali tatea prezentului>jl ml prevada viitorul, pentru care trebuie sa se munceasca si sa M lupte. Cadrul mediu sanitar trebuie sa fie entuziasmat de problehii'lc de sanatate publica si sa manifeste acest sentiment prin activHulea depusa pentru profilaxia bolilor si combaterea suferintei. Atitudin ea justa fa ta de boln av hotaraste alaturi de tehnii H iile. si de pregatirea profesionala calitatea si valoarea muncii tiMHtentei. Ea trebuie sa fie totdeauna atenta, binevoitoare si amabila fata de bolnavi, independent de grijile ei proprii. La patul bol im v ului ea trebuie sa se dedice numai sarcinilor ei de ngrijire si sanIIr to t c e ea ce este n afa ra de bolnav. Atitudinea fata de bolnav trebuie sa fie corespunzatoare graviI A ( i i si temperamentului bolnavului, dar totdeauna principiala sillpmta de e xagerari. Cadrele medii trebuie sa cunoasca temeinic psihologia bolnavului pentru a putea cstiga ncrederea sa. ncurajarea, vorb a bun a pot face mai suportabila suferinta bolnav ilo r cronici, l n schimb aceeasi atitudine fara o interventie medicala la un caz tirul, grav, ar putea face impresia ca asistenta este lipsita de seriozitate. Ea trebuie sa-si pastreze totdeauna calmul, blndetea si sa > apropie cu bunatate si ntelegere de suferinzi, fara sa dea dovadailt< slabiciune sau ezitare n munca. Trebuie sa imprime optimismbolnavilor n stare grava si sa tin a treaza n ei dorinta de a trai siil a se vindeca. Pentru aceasta munca, asistenta primeste cea maimure rasplata, prin bucuria pe care o are cnd vede pe fostii sai bolnavi n stare grava parasind patul vindecati sau ameliorati. Bolnavul mai ales daca se gaseste n stare grava are n perniiiuenta banuiala ca i se ascunde ceva asupra starii lui. Din acest

motiv sa se evite discutiile sau comunicarile soptite medicului nfata bolnavului. Tot ceea ce vrem sa ascundem bolnavului sa se dincute n afara salonului. Asistenta sa-si pastreze totdeauna demnitatea fata de bolnavAtitudinea sa fata d e bolnavii de sex opus sa fie totdeauna principialasi sa refuze glumele neserioa se sau alte manifestari nepotrivite, nschimb, nici ea nu trebuie sa se distreze c u colegele n timpul serviciului si mai ales n fata bolnavilor. Asistenta trebuie sa se stapneasca n orice situatie. Ea nu trebuie sa poarte discutii cu bolnavii. Nu trebuie sa uite niciodata cabolnavii au un si stem nervos mai excitabil, snt rupti din mediul lorobisnuit si de aceea sensibili tatea lor mai accentuata este scuzabilii. n acelasi timp trebuie evitat familiarismul cu bolnavii si asistentasa nu-i ncarce niciodata cu problemele sale personale si familial-. Fata de tovarasii de munca trebuie sa aiba o atitudine colegiala si tovaraseasca. Afirmatiile care ar putea submina prestigiulcolegilor sau al su periorilor trebuie evitate n fata bolnavilor. Eespectarea bunurilor bolnavului (haine, alimente, medicamente, bani etc.) este una din conditiile cele mai importante pentrupastrarea demnitati i cadrelor sanitare. Atitudinea fata de familia bolnavilor trebuie sa fie de asemenea principiala. Cstigarea ncrederii familiei este aproape tot att doimportanta ca si a bolnavului. Bolnavul ncredinteaza sanatatea si uneori viata n minile asistentei medicale si medicului; din acest motiv, prima lor sarcina, este de a cstiga ncrederea bolnavului. Asistenta poate sa induca neroare bolnavul p rin exteriorul ei sau prin vorbe frumoase, nsancrederea astfel cstigata nu este dur abila. Bolnavul urmarestepe cei care l ngrijesc. JSTumai constiinta profesionala, munca sustinuta si devotata si naltul spirit de responsabilitate snt calitatilecar e pot cstiga ncrederea bolnavului. Cea mai mica lipsa este suficienta pentru a pie rde ncrederea celor ngrijiti. Pentru bolnav ceamai importanta problema este boala lui si, din acest motiv, de multeori interpreteaza o simpla cefalee la fel de gr av ca o mbolnavirentr-adevar periculoasa. Medicamentul simptomatic poate sa-1 cons idere tot att de important ca si o interventie chirurgicala. Din ace^tmotiv, ntrzierea sa u omiterea ndeplinirii unei sarcini, nesigurantasau greseala n tratament constitui e n ochii bolnavului < neglijenta grava, care i pericliteaza nsanatosirea. Atitudinea nfumurata, indiferenta, de nepasare si de subapreciere a bolii este totdeauna rasplatita prin dispretul bolnavilor. Aceste atitudini trebuie sa fie straine asistentelor noastre medicale;

f l l i' Hl lucreze cu devotament pentru nsanatosireabolnavului, irrlficiu depus n intere sul bolnavilor nu poate fi destul de i orice minutbine folosit poate salva viata unu i om pentru MODUL DE VIATA AL ASISTENTEI MEDICALE 11 rea bolnavului este o munca grea, care cere serioase efor si un aport intelectual apreciabil. Serviciul de 8 ore n Ajutorul dat bolnavilor, garzile de noapte alternate cu ser-/. (, mediul infectios n care lucreaza o mare parte a cadrelor na si grija fata de suferintele bolnavilor fac ca ngrijirea ii sa ceara o munca ncordata din partea personalului uil.ur. Asistenta, cnd se hotaraste sa se dedice acestei pro-i aminia un angajament a carui ndeplinire necesita ncordare ul/cloctuala. Cadrele sanitare consacra o parte nsemnata a lor liber pentru ridicarea si aprofundarea pregatirii lor pro iar constiinciozitatea le face sa ramna ntr-o stare de n-ji ngrijorare pentru bolnavii n stare grava chiar dupa ia orelor de serviciu. i n u d m a j o r i ta t e a t im p u lu i d e m u n c a p r i n t r e b o l n a v i , ii de munca ncordata si de cele mai multe ori n mediu ini.intenta trebuie sa-si organizeze n asa fel modul de viata, 11 porte cu usurinta eforturile cerute de munca profesionala, lenta trebuie sa acorde o grija deosebita igienei sale perii, trebuie sa fie exemplu de curatenie, nu numai n serviciu, iHa. Baia zilnica este obligatorie. Exteriorul ei trebuie sa fie nc.asa, dar mai cu seama pe strada sau n locuri publice si ! < , unde o prezentare necorespunzatoare ar putea fi interiimod nefavorabil pentr u ea. Din aceleasi motive, fara sa antafortata, ea se va comporta n societate tot deauna seni demunca ei de raspundere. rija deosebita trebuie sa acorde minilor, care reprezintal.ro cele mai valoroase instrumente ale oricarui cadru sanii l e asistentei trebuie sa fie curate. Pielea, dar n special pieleacontine un numa r considerabil de microbi. Cutele, fisurile ori invizibile cu ochiul liber), eponichiul, marginea libera a , canalele excretoare ale glandelor sudoripare si sebacee,

iiilosi de pe mini si antebrate reprezinta locuri de acumularei lor. feregularitat ile, zgrieturile, fisurile, mai ales daca snt;ite, snt foarte bogate n microbi, att l a suprafata pielii, (.rturile profunde. Daca prin spalare si dezinfectare chimica ipot fi ndepartati m ai mult sau mai putin complet de pe

suprafata pielii, straturile profunde ramln mai departe infectate ti prin miscare, transpiratie, secretie de sebum si descuamarea struturilor cornoase superficiale ale epidermului, microbii din profunzinmsnt adusi la supraf ata. Din acest motiv, pielea minilor, dezinfecta l iicu mijloacele cele mai bune, se reinfecteaza din straturile profunde, n timp de 15 20 de minute. Pielea ngrijita este mult mai pu(inpericuloasa, caci prez inta, pe de o parte, mai putine posibilitati Ioconservare a microorganismelor, ia r pe de alta parte vine mai putuin c o ntact c u substan te s au obiecte in fec t ate. Asistenta, lucrnd njnediu spitalicesc, trebuie sa-si ngrijeasniminile n mod deosebit, n primul rnd trebuie sa si le fereasca < l etraumatisme: fisuri, contuzii, ntepatu ri, zgrieturi etc. Lucrarile casnice de gospodarie, ca : spalatul vaselor, maturatul, stergerea priifului etc ., sa le execute cu manusi de cauciuc sau de piele cauciucalfl, ferindu-si minile de bataturi, traumatisme sau depunerea prafuluisau a altor murd arii n spatiile interpap ilare sau n cutele pici n, Sa caiite sa vina n contact ct mai putin cu obiectele de care N<apropie multa lume, ca balustrade, clante etc., iar n afara casei NI! poarte manusi. Aceste manusi nu trebuie ndepartate cnd da ml n upe strad a cu cuno scuti sau cu persoane straine. n timpul serviciului sa-si pazeasca minile de contactul cu materialele infectate, puroi, fecale, suc duodenal etc. Cnd activitateaei implica totusi munc a ntr-un mediu murdar, infectios, va fol<m| manusi groase de cauciuc. Activitatea medicala dusa cu mini bat Atorite, fisurate, arata o lipsa de constiinciozitate. n timpul spalatului repetat sau ndelungat (obisnuit n curmi lmuncii zilnice a asist entei) straturile superficiale ale epidermului NU dezlipesc de cele profunde, pielea se irita si se degreseaza. O astfelde piele s coate la suprafata n abundenta microbii ascunsi n struturile ei profunde, care n alte conditii poate nici nu ar fi ajuns pna Insuprafata, n afar a de aceasta, prin dezlipirea epidermului se formea/.unenumarate spatii n grosime a pielii, care creeaza conditii prielnicepentru nmultirea microbilor. Pentru a evita inconvenientele spalatului repetat si ndelungii.!, dezinfectia minilor va fi completata prin metode chimice, care rudi ictimpul nece sar de spalare n activitatea curenta de ngrijire a llnavului. Pe de alta parte, se v a cauta sa se previna efectele daunfttoare ale spalatului repetat si ndelungat pr in tratarea pielii cu difcrite substante protectoare, cum ar fi formula : lanoli n, vasditift, g l i c e r i n a c t e 5 0< / , a p a d i s t i l a t a 2 5 g s i c e t a c e u m 5 g , s a u f o r m u l a > stearina 12,5 g, cetaceum 3,5 g, apa distilata 80 g, carbonat de-putasiu l g, gl icerina 20 g, oleu lavandulae 0,4 g, sau : aaeps lanae 30 tf,

-i i . i l acid boric 3% 35 g, unt de cacao 12,5 g, vaselina 23 g, nlulae 0,15 g, vitamina A -t-D2 un flacon. i i'iiin trebuie sa previna nasprirea pielii minilor. Pentru i i i vii unge pestenoapte minile cu amest ec de vaselina si i m b r a c n d l a n ev o i em a n u si d e a t a. A ce s t t r a t a m e n t a l ui trebuie sa aiba caracter permanent, ci l va aplica numai i Ui dnd finetea si supleteapielii minilor ar fi p ericlitate. ii'iita si va taia unghiile cugrija, dnd marginilor libere o ava, lipsit a de colturi. Nu vataia eponichiul, caci prin a putea deschide portile de intrar epentru microbi. i ni taierea unghiilor, asistenta nu trebuie sautilizeze nici-' l a r u m e n t e l e di n s p i t a l , n ac e s t s co p, eat r e b u i e s a a ib a i'iarfeca proprie, pe care, din cnd n cnd, sa o sterilizeze prin l 'rin foarfeci infectate poate sa-si provoacepanaritii, care u .i l a din munca pentru un timp ndelungat. AttlMlt'iita nu se va apropia cu mini sau degete ranite de bolnavi In di'jcctiile lor. Mna ranita constituie o poarta deschisa pentru tn infectii. \MlnU'iita va avea grija de igiena cavitatii bucale. Dantura sa-i .u M! are perfecta. Cariile dentare snt locuri favorabile pentru i nlarea resturilor alimentare si nmultirea microbilor, care potnla. o sursa de in fectie pentru cei din jur. Foetorul bucal, careni ilintr-o gura nengrijita, este foarte penibil pentru bolnavi, intimi negativ si procesul lor de vindecare. Asistenta va pastra '-iul hucala perfecta si si va controla starea danturii la intervale \itiHl,cnta trebuie sa se prezinte n mod regulat la controlalele " l in -a l e s a n a ta t i i . A c t iv i t a t e a s an i t ar a o ex pu n e l a i n f e c t i i , M m <%.ste bine sa le descopere ct mai devreme, n acelasi timp, i ml cu bolnavii care snt mai receptivi fata de infectii, ea poate i -f ci M i t a o s ur s a d e m b o l n a v i r e n p l u s p e n tr u ei . E a d i o sc o p i a uimira, examenul serologic al sngelui si n special examinarile i riologice ale secretiilor din cavitatea nazala si faringe snt Iul, obligatorii pentru prevenirea unor infectii intraspitalicesti. lt>KiJuul de viata al asistentei trebuie sa fie echilibrat. Orele fumul trebuie respectate. De acest lucru trebuie sa aiba grija, n!M>liil cnd lucre aza n schimbul de noapte, pentru a nu fi obositatimpul serviciului. Timpul liber pe care l are la dispozitie sa si-1 t' i i i l i a n mod just ntre ridicarea calificarii profesionale si odihna * (J. Practicarea sporturilor este obligatorie pentru mentinerea mtiLiUati perfecte. Este bine sa se orienteze spre ramurile sportive r liber care antreneaza n mod uniform ntregul organism, ca

notul, schiul, excursiile etc. Concediile sa le utilizeze pentru excursii, calatorii, pentru a asigura destinderea psihica, rupndu-se de grijilelocului de m unca si eliberndu-se n special de ncordarea cauzalade grija pentru bolnavii n stare grava pe care i-a lasat n sectie. Literatura beletristica, spectacolele de teatru si cinematograf, concertele, participarea la conferinte, vizitarea expozitiilor si muzeelor, activitatea depusa n cadrul organizatiilor de masa, pe lngitca dezvolta cultura ge nerala, contribuie n mare masura la recreamsi la mentinerea capacitatii sale de m unca. Perfectionarea profesionala face parte integranta din viata particulara a oricarui cadru sanitar de specialitate. Asistenta trebuie HI\ se aboneze la presa de specialitate si sa-si formeze o biblioteca personala din cartile nou-aparute n specialitatea ei, precum si n specialitatile nrudite, car e sa-i fie ajutor n munca. Activitatea n cadrulsocietatii stiintifice a cadrelor m edii medicale, schimbul de experientacu colegele mai n vrsta, ca si vizitele ocazi onale la institutiile c,uprofil asemanator cu acela n care lucreaza, pentru nsusir ea noilormetode de munca, ridica mult calificarea profesionala a asietentci. ntreruperea temporara a activitatii n cmpul muncii de specialitate este totdeauna n detrimentul cunostintelor profesionalesi al deprinderilor practi ce de munca. Asistenta nu trebuie sa uite nici un moment de sarcinile ei profesionale nici n v iata ei particulara, ngrijirea bolnavului si grijiifata de suferinzi i ramne ca sar cina si dupa orele de serviciu si ntimpul concediilor. Un bolnav gasit n stare de inconstienta pe strada, accidentatii sau cei care se mbolnavesc n anturajul sau trebuie saconteze pe ajuto rul ei calificat n orice mprejurare. MBRACAMINTEA DE PROTECTIE Sl TINUTA ASISTENTEI MEDICALE Locurile de munca ale asistentelor medicale snt institutii de stat cu nalt prestigiu. Acestea se ntaresc si mai mult prin exteriorul, tinuta si felul de prezentare a personalului. Pe de alta parte, muncacu bolnavul reprezinta si un pericol de mbolnavire, mpotriva caruia asistenta se apara prin echipamentul de protectie. Acest echipament trebuie mentinut totdeauna n stare de perfecta curatenie, pentru ca sa nu constituie pentru bolnav o sursa de infectie. Folosirea echipamentului de protectie tipizat este obligatoriepentru asistenta; acesta constituie uniforma ei de serviciu. Uniforma se compune dintr-un halat confectionat din pnza albastra, cu mneci lungi si guleras nchis n fata cu nasturi pna la gt. Pestehalatul albastru va purta un sort confectionat din pnza alba, scrobit

11 H Imit totdeauna proaspat, care se aplica peste halat avnd treiburi pu umar, i ar napoi se leaga cu ajutorul cordoanelor. Sortul|iriwil7/ut cu doua buzunare mar i, n care asistenta va purta nobligatoriu caietul cu nsemnarile asupra programului si sarur ci, uneltele de scris, cheile si eventual alte obiecte necesare'v ir iu. Pe cap va purta o boneta confectionata din pnza alba, ti'biiie sa acopere bine parul, n sectiile de sugari, n caz de(i>liill ucrog ene , va purta n mod obligatoriu masca de t ifon. iul u trebuie confectionata din cel putin 4 6 straturi de tifon, rtl a retin e picaturile Pfllige, mprastiate att de asisten ta ctImliuivi. Se va ave a grija ca masca sa fie aplicata corect, nctnu numai gura, ci si orificiile nazale . Ea trebuie schimbata i In in patru ore, pentru a nu pierd e capacitatea de filt rare. ' I m p o rt a n t a d e os e b it a o a u p an to fi i . A c e s t i a t re bu i e s a fi etininiti dintr-un material care nu produce zgomot pe podeaua iInt. n vede rea ac es tu i scop se uti liz eaza cauciu cu l, pslauni recent, anumi te materiale plastice. Asistenta executa cele< l n munca n picioare; din acest mo tiv trebuie sa-si aleagaucaUatnintea. Tocurile pantofilor trebuie sa fie joase. Tocurilefav orize aza o mo d i ficare a c u rbu rilo r fiz iologice si deci a 11 coloanei vertebrale, duend totodata la oboseala rapida. ; i . asigurarii unei bune circulatii de ntoarcere n membrele H O recomanda purtare a ghetelor cu fete nalt e. Acestea 11 f cctionate din pnza sau piele perforata, pentru a asigura i \ cntilatie a picioarelor. Pentru timpul de vara se recomandan l ncaltaminte cu fete nalte, dar cu vrful si tocul decupatemodulul sandalelor (fig. 2). i n cu,/, ca asistenta trebuie sa intre n timpul serviciului la bolna-M< prezinta un pericol deosebit de infectie, atunci, pesteechipa-il ci obi snuit, va mbraca un al doilea halat alb, mailarg, pe l vii dezbraca imediat dupa p arasirea salonului sausectiei i l l v o , lasndu-1 la usa pe un cuier. i n 11 m pul iernii, cnd trebuie sa paraseasca incinta pavilionului, ' vii purta peste echipamentul de protectie omanta groasa, i l mant a nu va intra niciodata n saloane, utiliznd-o numai rculatia ntre pavilioane, n curtea spitalului. i/,ul unor boli contagioase foarte grave si cu o contagiozitate , personalul medico-sanitar va trebui sa poarte un echipa-cliil deprotectie, care sa-1 izoleze complet de mediul ncon-Vcost echipament este format dintr-o salopeta bine nchisa mncci, ochelari de protectie sau o masca larga de celuloid, >ti ti cisme de cauciuc. 25

Fig. 2. mbracamintea si ncaltamintea de protectie ale asistentei. Asistenta va evita sa se mbrace prea gros pe sub halat. Echipamentul de protectie, desi este confectionat numai din pnza, p o a t e r e t in e , m a i a le s r a r a , o mare cantitate de caldura, ceea ce trebuie luat n considerare la intrarea n serviciu. Echipamentul de protectie ntimpul liber, precum si hainele destrada n timpul servi ciului, se pastreaza n dulapuri strict individuale, asezate n filtrul de personal. Utilizarea filtrului de personaleste absolut obligatorie n spitalelen care snt ngrij iti bolnavii infecto Closete si Gu/apuri sp/ate're penfru nnuno feb/ne cac/usi/risispi/ifoire c a . (P Plecarea df/tserr/'c/i/=. H H S P I T A L Dt/tipuri C/ffiefttf psnfr v spj /j/cj re ' cosfume Fig. 3. Filtru pentru personal (schema)

ontagiosi sau n spitalul de copii; este bine ca filtrul sa fie utilizat ntoate spit alele. Filtrul de personal are rolul de a mpiedica introducerea microbilor n spital sau transportul acestora n afara cu ajutorul

i'lor sau al persoanelor care ngrijesc bolnavii. Filtrul de personal(ii format di n doua garnituri de dulapuri asezate n ncaperi separate, partite prin camera de baie (de preferinta cu dusuri). La intrarea BIM v iciu, personalul va dezbraca hainele de strada n prima ncapere Klndu-le ntr-un dulap. Trece apoi prin camera de baie, iar dei|ii intr-o alta ncape re, unde mbraca echipamentul de protectie, '14 ntni l scoate dintr-un alt dulap. Hainele de oras nu vor fi pastrateiit|o<l:i la n acelasi dulap cu cele de protectie. La parasirea spitaluluiti vii proceda inv ers (fig. 3). 111 spitalele cu caracter neinfectios nu este necesara mbaierea In parasirea serviciului, dar si aici spalarea minilor se va face dupa rliracarea halatului si naintea mbracarii hainelor de strada. I m bracarea, dezbracarea si pastrarea echipamentului de protecNti vor face n asa fel ca sa se evite o eventuala contaminare a d nale interne. In spitalele infectocontagioase, halatele si sortul l , mai totde auna infectate, dar posibilitatile infectiei snt prezenteni sectiile de chirurgie , interne, pediatrie sau n orice alta sectie. i latul infectat pe fata sa interna poate sa transmita microbii pej. u mantele s au hainele personale ale asistentei. Din acest motivva avea grija ca la dezbraca re, halatul sa fie mpaturit cu exteriorulu ,,s ep ti c" ca t r e n aun t ru s i as t fe l A ra f i at rn at pe cu i eru l d inl u p u l n ch i s . L a r e m b rac a re , a s i s t en t a v a a v ea g ri j a s a n u s e11 inii de aceasta fata a h alatului, evitnd astfel riscul contaminarii. ili/.nd cu consecventa metoda descrisa de mbracare si dezbracare l udatelor, aceasta devine n scurt timp o deprindere durabila, pe i n asistenta o va practica n mod reflex si fara sa-i ceara un efort plus. E c h i p a me n t u l d e p r o t e c t i e t reb u i e s a f i e t o t d e a u n a p e r f ec t iti t. Durata de purtare a unei garnituri de echipament nu poa te lixatala un numar minim de zile, n schimb durata maxima nu imul. depasi 3 zile. mbracamintea de protectie trebuie sa se schimbe liiM'diat ce se murdareste sau se mototoleste. Petele de snge, de bila BHII chiar de medicamente snt dezgustatoare pentru bolnav. Halatul nipl, lipsanasturilor, ec hipamentul incomplet produce la bolnavi o Impresienefavorabila asupra asistentei , pe care o eticheteaza ca liti((lijenta. Pentru a preveni pierderea nasturilor la spalatul halatelor, se potutiliza garni turi duble de nasturi, care se scot cu ocazia palatului sise repun dupa ce halatu l a fost calcat (fig. 4). Scoaterea ft repunereanasturilor dubli nu necesita apr oape nici o munca n ||I I N ; n schimb, calcarea halatelor se va face mult mai usor. Halatul, sortul, boneta trebuie sa fie croite si adaptate la staturaalNtentei, pe ntru a se putea prezenta ordonata n fata bolnavilor.

Exteriorul asistentei sa fie totdeauna demn de seriozitatea muncii pe care o ndeplineste. Sortul si boneta sa fie totdeauna scrobite si proaspat calcate. Curatenia halatului, tinuta ngrijita misesc de la bun nceput sa trezeasca ncrederea bolnavilor. Bijuteri ile sau alte podoabe scad seriozitatea uniformei, iar inelele mpiedicaspalarea pe rfecta a minilor. Coa^ ura extravaganta n timpul serviciului, unghiile lungi si vopsite nrosu, halatele croite cu originalitate, nu creeaza un prestigiu durabil n fata bolnavilor si deci nu au ce cauta n institutiile noastre , sanitare. Este foarte important ca exteriorul curat si ordonat al asistentei sa se pastreze si n cursul garzilor de noapte. STILUL DE MUNCA. PROTECTIA MUNCII N MEDIU INFECTIOS Asistenta trebuie sa-si cunoas-1 ca sarcinile ce-i revin. ISTumai aceasta nu asigura nsa o asitentit de calitate. Munca la patul bolnavului prezinta totdeauna pericolul farmitarii timpului din cauzii, numeroaselor sarcini ivite n mod neprevazut. Munca asistentei trebuiesa fie planificata si organizata, aceststil de munca fiind necesar unei calitati ridicate a asistentei medicale. Fig. -1. Pentru a preveni pierderea Sarcinile asisten tei trebuie nasturilor se pot utiliza garnituri dublede nasturi, care se scot cu ocazia spaprogramate dupa un plan calculat l a t u l u i s i s e r e p u n d u pa c e h a l a t u l aprecis, pentru ca timp ul de munca sa fost calcat. fie pe deplin folosit. Organizarea si sistematizarea muncii asigura un randament mai mare, o economie de forte, de timp si de materiale. Asistenta trebuie sa lucreze dupa un orar obisnuit, dar n cadrul acestuia va lua totdeauna n considerare urgentele din sectie, can organizarea si rationalizarea muncii nu pot sa mearga mpotrivii

( l v i d i f

. r o s u l u i b o l n a v u l u i . L a a l c a t u i r e a p r o g r a m u u i d e m u n c a s e a U n n c o n s i d e r a r e s u c c e s i u n e a l o g i c a a s a r c i n l o r s i e t a p e l o r e m i n c a d i n s e c t i e , t i n n d s e a m a d e e c o n o m i a d e t m p s i d e o r t e . h l t i ' -o s i n g u r a m u n c a , f a c t o r u l t i m p n u a r e i m p o r t a n t a s i a n u m e u a c t i v i t a t e a p e n t r u l i n i s t i r e a b o l n a v u l u i , u n a d i n e t a p e l e c e l e m a im p o r t a n t e a l e n g r i j i r i i a c e s t u i a . Orice munca a e l l a > s i

s l a l

i r u

s l e i

t i ; ;

e p b c

n i ) )

t t p e

e o r f

i r e e

t i g c

r i a t

e : t u

b a i a

u ) r r

i p e e

e s a f i e r e p a r t i z a t a p e e t a p r e g a t i r e a m a t e r i a l e l o r n e c e ab o l n a i a m u n c i i p r o p r i u -z i s e ; d ) s t r

n g e r e a , c u r a t i r e a l p u n e r e a l a l o c a i n s t r u m e n t a r u l u i s i m a t e r i a l e l o r u t i l i z a t e . P r o c e H u d a s t f e l , a s i s t e n t a n u v a a v e a d e l u p t a t c u e f e c t e l e n e f a s t e a l e M n u c i i n e o r g a n i z a t e : s u r p l u s d e m u n c a , f u g a d u p ai n s t r u m e n t e i l l u t o , p r e l u n g i r e a t i m p u l u i a f e c t a t p e n t r u m a n o p e r a , o b t i n e r e a I o r e z u l t a t e n e s a t i s f a c a t o a r e , n e g a s i r e a m a t e r i a l e l o r l a p r o x i m a M 'a z i e , d a r n p r i m u l r n d s u f e r i n t ab o l n a v u l u i . M u n c a s a n i t a r a n e c e s i t a m u l t a i n g e n i o z i t a t e s i i n i t i a t i v a . B o l n a -\ l i t r e b u i e a s i s t a t i u n e o r i n c o n d i t i i s p e c i a l e . A s i s t e n t a v a t r e b u i 4 g a s e a s c a t o t d e a u n a s o l u t i i l e c e l e m a i b u n e p e n t r u a -s i n d e p l i n i'i i r c i n i l e , d a r p a r a s i r e a s a u n e g l i j a r e a b o l n a v u l u i n u p o t f i j u s t i f i c a t e u n i m i c . I a t a m o t i v u l p e n t r u c a r e o a s i s t e n t a b u n a t r e b u i e s a f i e'l < > b u n a g o s p o d i n a . I J n c a d r u s a n i t a r n u -s i p o a t e p e r m i t e s a u i t e c e v a ; d e a c e e a ' M ! e s a r c i n i l e v o r f i n o t a t e n c a i e t u l d e n s e m n a r i p e b a z a

c a r a s a

i a i i . i l c a t u i e s t e p l a n u l d e m u n c a . P e n t r u v e n i o n t e l e g e r eg r e s i t a , .v i i r e p e t a f i e c a e s c r i p t i e m e d i c a l a n f a t a a c e l u i a c a r e -o . I u t i m p u l s e r v i c i u l u i n u e s t e p e r m i s s a s t r a g a t i a d e l aI t o l n a v i c u v i z i t a t o r i , t e l e f o a n e , c o r e s p o n d e n t a , discutii etc. s a a e t e r m i n a r e a s e r v i c i u l u i s i p a r a s i r e a u i , aI t i r e v e r i f i c a s a r c i n i l e p e c a r e l e -a t r o l n d c a i e t u l d e i ,j i c n t r u a n u o m i t e n i c i u n a m a n u n t . V a t r e c e n c a o d a t a p r i n s a l o a n e l eM! s i , l u n d u s i r a m a s b u n d e l a b o l n a v i , a r p u t e a s a -s i r e a m i n t e a s c a t m u m i t e a m a n u n t e c a r e t r e b u i e p r e d a t e s c h i m b u l u i u r m a t o r . S t i l u l d e m u n c a s i c o m p o r t a m e n t u l a s i s t e n t e i s n t d e t e r m i n a t eI u m a r e m a s u r a s i d e l u p t a p e n t r u e v i t a r e a i n f e c t i i l o r i n t r a s p i t a l i c e s t i .l ) i n a c e s t m o t i v , a s i s t e n t a v a f o l o s i t e h n i c a a s e p t i c a n o r i c e m a n e v r a , s i v a t i n e t o t d e a u n a m i n i l e c u r a t e s i l e v a d e z i n f e c t a c t m a i i l n s , m a i a l e s d a c a s -a a t i n s d e m a t e r i a l s e p t i c s a u d e u n b o l n a v l i i f c c t i o s . n c a z d e e p i d e m i i a e r o g e n e , a s i s t e n t a a v n i n n d p p a s 29 n u t e u u m a t m a a t r a l r a m l i t i o a i i t n a i a s H n a d t n n a I a j f o t e l m r n i a r . o a e u s r a a n e s c a , p e d e o p a r t e p e n t r u a s e f e r i d e c o , p e 't e p e n t r u a n u c o n t a m i n a p e b o l n a v i , i e a e i l c g e r m e n i . D a c a e s t e b o l n a v a , n u v n n p s v n a i i u s i t s t e n a t , m t l e c n e u n o a d l t n r

a p e d i t

r r p a s e

u e r t u n

Asistenta este de multe ori n pericol sa se infecteze. Muncan sectiile de boli inf ecto-contagioase, dermato-venerice, chirurgieseptica sau pulmonara, n spitale de copii etc. prezinta riscul mbolnavirilor contractate n procesul activitatii profesionale, ca de exempluhepatita epidemica, stafilocociile, tuberculoza, ca si infectiile cubacilul dizenterie si altele. A sistenta si asuma acest risc profesionaln momentul cnd se dedica profesiunii alese, nsa volumul si intensitatea riscului pot fi foarte mult scazute printr-un comportamentjust la locul de munca , precum si printr-o serie de masuri de protectie, menite sa opreasca transmiterea infectiei de la bolnav la personalul sanitar. Asistenta va purta n mod obligatoriu n serviciu echipamentulde protectie si va pas tra riguros toate regulile igienei personale lalocul de munca. La parasirea spit alului va trece prin filtrul personalului. Nu va mnca n cursul serviciului si va renunta la fumat la locul de munca, pentru a nu duce minile eventual infectate la gura. Va evita sa dea mna cu bolnavii si va cauta sa nu duca minilela fata sau la par. Asistenta nu se va aseza niciodata pe patul bolnavului si va cauta sa se expuna ct mai putin picaturilor Pfliige, cndbolnavul tuseste, st ranuta sau vorbeste. Printr-o alimentatie corecta si bogata n vitamine, prin asigurarea timpului necesar pentru odihna si prin calirea sistematica aorganismului, prin s port si educatie fizica, se poate ridica rezistentaorganismului fata de infectii . Este bine ca asistenta sa se imunizeze activ prin vaccinari mpotriva bolilor mai frecvente pe care le ngrijeste, iar n anumitecazuri bine indic ate, sa i se aplice metoda imunizarii pasive prin.gama-globuline. n caz de mbolnavire, asistenta sa nu se duca la serviciu, maiales n mediu infectios , caci n aceste cazuri, avnd puterea de apararea organismului scazuta, se poate in fecta mult mai usor dect nstare de perfecta sanatate.

LOCUL DE MUNCA AL ASISTENTEI MEDICALE SPITALUL Spitalul este o institutie sanitara destinata ngrijirii bol navilorfi organizata pentru serviciu permanent. El face parte din complexulviist de spital-unificat, care cuprinde n afara spitalului propriu-ziapoliclinica si circumscriptia sanitar a. Spitalul loc n care se interniMiza oamenii bolnavi care necesita ngrijiri este o institutie H caracter curativ, rolul lui profilactic, cu exceptia spitalelor delinii infect o-contagio ase, ra mnnd pe planul al doil ea. Spitalul nu ngrijeste dect anumite categorii de bolnavi, ceea n-da caracterul specific al serviciului spitalicesc. Astfel n spitalv or fi inter nati: bolnavi n stare grava, care necesita o ngrijire permanenta,, ulit'icata, speciala; mbolnavirile rare si cazurile atipice de boala, care se diauosticheaza greu si necesita o observatie atenta, permanenta si deninga durata; bolnavii care necesita interventii chirurgicale sau alte trataMiente speciale nerealizabile ambulatoriu; bolnavii care sufera sau snt suspectati de boli infeeto-contai ^ l oase, pentru a fi izolati de restul populatiei. Fiind vorba n general de bolnavi a caror ngrijire necesita celemai avansate mijloa ce tehnice de investigatie si tratament, muncani spital trebuie sa fie de o cali tate superioara, pentru a asiguraix ilnavilor o asiten ta c alificata si con dit ii o ptime d e ng rijire n

tot cursul tratamentului. Munca curativa din spitale se duce ngeneral la un nivel stiintific ridicat, care reclama cadre de asistentimedicali temeinic calificate si specializate n ramurile de activitatepentru care snt repartizati. Institutii de tratament pentru bolnavi internati au existat si nantichitate, att n Europa, ct si n Asia. Institutiile de izolare sntamintite n legile lui Hamurabi, Moi se si Mnu. Asklepiadele dinGrecia antica si valetudinariile din epoca romana erau forme noi, concretizate, ale institutiilor cu caracter curativ, nfiintate cu scopulde a vind eca bolnavii, n epoca feudalismului se nfiinteaza micistationare lnga biserici si mn astiri, dintre care unele se dezvoltamai trziu ca adevarate spitale. Caracterul l or filantropic reprezentaunul din mijlocele de dominare ale clerului asupra mase lor populare. Abia pe la sfrsitul secolului al XYIII-lea ncepe ca problema spitalelor sa reprezinte o preocupare stiintifica si sociala. Eficienta muncii dintr-un spital depinde n mare masura si deamplasarea spitalului . Amplasarea ideala de spitalelor este pe terenurimari, nconjurate de zone verzi, departe de ntreprinderile industrialezgomotoase si n afara centrului oraselor mar i, dar totusi nu preadeparte de teritoriul pe care-1 servesc. Este avatajos daca spitalulse gaseste n directia inversa vnturilor dominante, caci astfel praful, fumul, gazele emanate de ntreprinderile industriale din oras nuvor polua aerul di n jurul spitalului. Orientarea cea mai buna a spitalelor este cu saloanele spre sud, fara alte constructii n imediata lorapropiere, pentru a nu opri lumina si razele solare. Aprovizionare:) cu apa si canalizarea trebuie sa functioneze ireprosabil. Mijloacelede comunicat ie catre centrul orasului trebuie sa fie usor accesibile. Unele dintre spitalele noastre actuale au fost cladite n trecui, fara sa se tina seama de criteriile de mai sus. n alte centre/ prindezvoltarea or asului, spitalul de la periferie a ajuns chiar n centrulorasului. Spitalele noi, care se construiesc sub regimul nostru, tinseama de toate normele stiintifice el aborate n problema constructiilor spitalicesti (fig. 6). Ca sistem de constructie deosebim spitale pavilionare si spitalebloc. n sistemul pavilionar, sectiile spitalului se gasesc amplasaten pavilioane separate. Un astf el de spital necesita un teritoriufoarte mare, caci distanta ntre pavilioane treb uie sa f ie corespunzatoare, pentru a nu lua lumina pavilionului vecin. Sistemul payilionarasigura mai multa liniste pentru bolnavi, mai multa posibilitatede miscare, iar infectiile si epid emiile intraspitalicesti snt rare. n acest sistem, constructia dar mai ales ntretinerea snt foarte costisitoare, spitalul necesita mai mult personal, .iar colaborarea ntre sectii este foarte mult ngreunata.

3 Fig. .5. l-'ig. G.

Spitalul de copii Oradea. Spitalul modern. Institutul oncologic, Cluj.

Spitalele construite ntrun singur bloc adapOKtese sectiile pe etaje diferite, ntretinerea acestor spitale este mult mai avantajosa. Ele necesita un personal administrativogospodaresc mai redun, ocupa un teritoiu mai mic, iar sistemul de ncakiro este mai economicos. Colaborarea ntre diferitele sectii este mult usurata, asistenta medicala mai comoda. Comunicarea ntre sectii se face prin ascensoare." mu lt mai ra pid si mu l comod dect parcurgem pe jos a distantelor dintrupavilioane. Din cauza acestor avantaje, sistemul spital lor n bloc este astslyjpreferat, excluznddincli\< direa lor sectia de boli infecto-contagioase, C!Mtrebuie n orice caz an plasata ntr-un pavilii sep arat. In acest fel realizeaza o oarecare t n cere ntre cele doua sistci i de constructii ale spil. lelor. Spitalul cuprinde m matoarele parti coniji. nente functionale : serviciul de pi i mire; sectiile de spitw l serviciile de din g no s t i c s i t r a t a m e n t ; serviciile adminli trativo-gospodaresti.

Serviciul le primire (fig. 7) este filtrul principal al spitalului, 'i d o se hotaraste asupra internarii bolnavului. Cu execeptia sectiM' de maternitate si boli contagioase, celelalte sectii au n mod 'nijnu it un s erv iciu comun de primire. Acest serv iciu trebuie sa i|rinda : s a l a d e a s t e p t a r e ; biro ul de nreg istrare a bo ln avilor; cabin etul de consultati i; c a m er a d e d ep a ra z i t a re s i b a i a b o l n a v i l o r ; camera de mbracare; camera pentru dezinfectarea si deparazitarea efectelor; m a g a z i a d e e f e ct e a l e b o l n a v u l u i ; m ag azia d e l en je ri e cu ra ta . E s t e b i n e c a s p i t al u l s a a ib a c e l p u t i n d o u a a s t f e l d e f i l i e r ei tu fiec are s a in tr e deod a ta nu ma i un singu r b oln av , pent ru c a ni vreunul dintre ei se dovedeste a fi contagios, cealalta filierafio n stare de u tilizare pna la dezinfectia obiectelor si spatiuluiunei filiere. Este de dorit ca n spitalele de boli infecto-contagioase, pil internarea fi ecarui boln av sa se faca dezinfectia oblig ato rieu anumite f iliere sa fie rezervate numai pentru o singura boala. Sectia de spital este partea componenta nzestrata cu paturi n asigura asistenta ntro anumita specialitate a bolnavilor spitali 11. Ea cuprinde n mod obisnuit saloanele de bolnavi, camera pentru o ri, camera p en tru med ici, oficiul, toal eta, b aia, hol ul, sal a deUimente si alte ncaperi n functie de specificul sectiei (chirurgie, dogie, maternitate etc.). Sectiile se grupeaza pe baza specialitatilor: interne, chirurgie, iliittrie, obstetrica-ginecologie, oto-rino-laringologie, oftalmologie, Miiogie etc. n spitalele mari, sectia de boli interne se diferentiazai departe : cardiologie, gastro-enterologie, hematologie, pneumolo, boli endocrine etc. S aloa n ele sa fie c t mai mici, cu o capacitat e d e 4 maximumi nituri. Este bi ne ca aproximativ 1/3 a spatiului de spitalizare saal c a t u i t d in c a m e r e m i c i d e l 2 p a tu r i . Saloanele sa fie orientate spre sud, sud-est sau sud-vest. Peretiil ie zugraviti n culori deschise : alb nuantat spre roz, galben, i astru si, pna la naltimea de 1,5 2 m, sa fie mpregnati cu email i u l e i , p e n t ru a s e p u te a s p a l a . T a v a n u l v a f i p a s t r a t c o m p l e t. Dusumeaua sa fie fara crapaturi, hidrofoba si rezistenta, a coperi u asfalt, linoleum, cauciuc sau diferite materiale plastice colorate. j urnele din piatra si mozaic snt de asemenea preferabile dacacinele snt bine ncalz ite. Linia de racordare a dusumelei la peretini fie n unghi ci rotunjita concav, pentru a nu retine murdaria.

Usile si ferestrele sa fie netede si astfel usor de ntretinut n stare curata. Ferestrele sa fie ct mai mari. Este bine ca pereteleexterior al sal onului sa fie ocupat n totalitate de geamuri, carecoboara pna la podea. Suprafata geamului trebuie sa reprezintecel putin 1/4 din suprafata salonului, dar cel put in 2 m2 n cazul rezervelor mai mici de 14 m2. Apropierea geamului de podea marestesuprafata de i luminat si asigura pentru bolnav o vizibilitate maimare din pat spre exterior. Iluminatul'artificial sa fie difuz si indirect s-au semiindireit, apropiindu-se ct mai mult de lumina naturala. Intensitatea iluminatului artificial sa nu fie exagerata, ca sa asigure odihna bolnavilor, n afara de lumina centrala a salonului, este de dorit ca fiecare paisa aiba o lam pa pe noptiera sau deasupra patului, cu stativ articulaipentru a se putea dirija lumina dupa dorinta bolnavului si necesitatile personalului de ngrijire. Pentru noapte ramne aprins n salonnumai un bec colorat n a lbastru nchis, ct mai jos spre podea,. n apropierea usii, servind la orientarea bolnavilor. n fiecare salon sa fie introdusa apa. mprejurul lavaboului, peretele sa fie captusit cu faianta. ncalzirea optima a saloanelor este cea centrala, prin radiatoarecu apa sau aburi de joasa presiune. Daca spitalul nu dispune doinstalatia necesara, ncalzirea se v a face prin sobe de teracota, acaror alimentare este de preferat sa se faca din coridoare. Astlolse asigura, att curatenia saloanelor, ct si linistea bolnavilor, n unele locuri se utilizeaza ncalzirea podelelor sau tavanului. Utilizarea aerului conditionat este o forma superioara a ncalziriisi ventilatiei saloanelor. Temperatura optima n saloane n timpul zilei este de 19 pentruadulti, n cursul noptii , temperatura poate sa scada pna la 14 35". n saloanele de copii mici se permanentizeaza temperatura de 20 2U", n saloanele de sugari la 22 24, iar la imaturi la 28. Ventilatia saloanelor trebuie sa fie usor reglabila. Cea niiiJ frecvent utilizata este ventilatia prin fereastra, nsa deschizaturilereglabile al e geamurilor superioare si inferioare nu trebuie sa provonri* curent puternic de aer peste bolnavi. Din aceasta cauza caloriferei'1 snt n asa fel instalate, ca, din directia geamurilor, bolnavii sa p nmeasca numai aer ncalzit. Daca aerisirea se face prin fereastra snusa, n timpul iernii bolnavii snt ntorsi cu spatele spre sursa < aer rece, acoperiti cu o patura n plus, iar pentru cap li se da o bas nsau caciul ita, pentru a-i feri de raceala. Aerul n saloanele de b ol n vise viciaza mult ma i repede dect n camerele de locuit, ceea < implica o ventilatie desavrsita. Se aeriseste dimineata, dupa servin ,. 36

'lor, dupa tratamente, clisme, dupa vizite si seara nainte deIcnre. He va avea grija ca saloanele sa nu fie supraaglomerate. Suprafanccesara, socotita pentru un bolnav adult, trebuie sa fie de 10 121 n camera de un pat, 7 2 n camera de 2 paturi si 6,5 8 m2 camerele de 3 4 paturi. Se lua n considerare si specificul (-ici, asigurnd o suprafata (si rj si un cubaj mai mare) pentru Inavii de la chirurgie, obstetrica l>oli infecto-contagioase. Pentru i nanele de copii si sugari se cere iiprafata de 4 m2 si un cubaj l .'i m3 pentru fiecare pat. Mobila principala a salonului0 patul. Amplasarea paturilorfiice la distante egal e si n asa11-1 inct sa fie accesibile din toate ilInH'tiile. Lnga fiecare pat se infuza o noptiera (fig. 8) cu lampa MI u scaun sau taburet, n mijlo1 salonului sau lnga perete se instala o masa acoperita cu i za alba. n coltul fetei de masa vor broda numarul salonului si lisiiele sectiei. n salon se mai gaseste un Iii.]) construit n perete, n care Fig. S. Noptiera pentru saloane.

9 m

pastreaza halatele bolnavilor. nga chiuveta se instaleaza supor" i pentru prosoape. Deasupra chiuvetei se vor aseza oglindasi s ta t iv p en t r u s ap un i re a c u sa p u n l i c h id , p e ri a pe n t ruun g h i i so lu ti il e d ez inf ec ta n t e . Su b ch i u ve ta se v a as ez a oga l ea t a cu i mc pentru tampoanele de vata utilizate, fiolele goale etc. ntreg mobilierul confectionat, fie din lemn, fie din metal, l'i vopsit n alb, cu vopsea de ulei sau lac. n ultimul timp existanieroase ncercari de a apropia mobilierul salonului ca aspect de ibilier de uz comun, pent ru a crea bolnavului, atun ci cnd estecirnat n spital, un mediu mai ob isnuit. nzestrarea salonului poate fi completata cu instalatie semnalinare, de radiodifuziune (numai cu casca), eventual telefon si rvizor. 37

Saloanele pentru copii trebuie sa fie luminoase, spatioase, deschiznduse pe un coridor sau camera intermediara ncalzita. Pentru ca personalul medical sa aiba posibilitatea de a supraveghea n permanenta copiii, este bine ca peretele care desparte salonul spreco ridor sa f ie confectionat d in sticla Fig. 9, Fig. 10. Dimensionarea coridoarelor. Amenajarea holurilor. -

Ferestrele vor fi prevazute cu plasa metalica sau gratii, n spoc i a l c e l e d e l a e t a j . Paturile copiilor vor fi n asa fel asezate, nct sa nu fie n apro pierea surselor de caldura, a chiuvetelor, geamurilor, comutatoarelor si prizelor electrice. Se vor calcula cel putin 2,50 m2 suprafata pen tru fie ca re pa t. Mobilierul salonului va fi completat cu masa speciala pentrunfasat, vana, cntarul pentru sugari, pediometrul, dulapul pentrulen jerie . De asup ra pat uulor se vo r fixa dulapioare sau polite, po

itni' se vor pastra obiectele individuale ale copiilor : termometrul, s|iitl ula, paharul, lingurita, tetinele, uleiul steril etc. Coridoarele de legatura sa fie cit mai largi, pentru a permitei hrulatia cu targ i si transportul bolnavilor cu paturi (fig. 9). Latiini'ii minima admisa este de 2,5 m. Amenajarea coridoarelor si alinliiUii-vorbitor cu p lante ornamentale, mese, fotolii, presuri de iciuc sau linoleum, eventual cu tablouri simple, dar estetice i'cbuie sa creeze o atmosfera placuta pentru bolnavi (fig. 10) i, ca aceasta sa contravina normelor elementare de igiena spitaliisca. n crearea acestei atmosfere, asistenta medicala are un rolprim ordin Oficiul trebuie sa fie nzestrat cu vasele necesare pentru ncalzisi distribuirea al imentelor, precum si pentru prepararea aliatelormai simple, pe care pers on alul din sectie ar trebui sa le gateasc a de urgen ta. Suprafetele de gatit masa cald a, sursa d e nbustibil (de preferinta gaz sau curent electric), utilajele necei1 pentru spalarea vaselor, sursele de apa calda si rece, pupinelul i (TU sterilizarea veselei, frigiderul pentru pastrarea alimentelor ,' caruciorul pentru distribuit alimente completeaza inventarul iifloiului. Baia trebuie sa cuprinda cada, baia de sezut, baia pentru picioare(tusurile fixe si mobile. Pentru fiecare 20 de bolnavi trebuie socotitan camera nzestrata dupa modelul de mai sus. Saloanele de sugariktut nzestrate cu vana proprie pentru a ev ita transportul copiilorctln salon la baie si napoi (fig. 11). Apa calda trebuie sa se gaseascai'i ld e a un a l a d is p o z i t i e n c a n t i t a t i n e l i m i t a te . Closetele se normeaza de asemenea dupa numarul patu rilor, otind l scaun pentru 10 femei sau 15 barbati. Closetele trebuie . fie prevazute cu anticamera si sa fie bine ventilate. Peretii despar titori din caramida si nu din scndura, sa ajunga sus pna la tavan l jos pna la podea. Closetele turcesti, fara scaun, nu snt preferabile u sp ita le. Scaun ele sa fie prev azute cu co ntragre utate, pentru a ilioritine scndura n pozitie verticala, n acest fel scaunele se mentin iMirttte si uscate (n special n sectiile de barbati) (fig. 12). Sala de tratamente si de investigatii curente sa fie asezata de n aripa de nord a cladirii, pentru a primi o iluminatie ftuii uniforma. Camera trebuie sa fie prevazuta cu o suprafata ct Urni mare de geam si cu o iluminatie artificiala ct mai perfecta, n *fara de mobilierul comun tuturor salilor de tratament (masa pentru examinarea bolnavului, dulapul pentru instrumente, reflectoare utr.), ea este nzestrata n functie de specificul investigatiilor si tratamentelo r care se executa n sectia resp ectiva.

39

Sala de mese pentru bolnavi, un punct de laborator unde per mi nalml sectiei poate executa analizele curente si urgente, bibliotecn \ personalului si magazia de efecte formeaza parti componente ale secii-i Hor mai mari. n afara ncaperilor aratate pna acum, mai mult sau mai putin Flg. 11. Vana fixa pentru mbaierea sugarului ntr-un salon de copii. Fig. 72. Closet cu scndurfl echilibrata (scndura scaunuluie st e me nt in uta n po zi ti e ridicata de o contragreutati' pentru n preveni murdarirea). comune tuturor sectiilor, ele mai cuprind o serie de particerute de specificul munciidin sectia respectiva. Sectiile chirurgicale poseda sali de operatie cel putin doua pe sectie (un a pentru op eratii sep t ice, alta p en t ru operatii asep t ice) si sala de sterilizare, apoi camera pentru pregatirea preoperatorie a bolnavului, camera de spalare, camera de reanimare. Sectiile mari ausalile desti nate pentru pregatirea si executarea interventiilor grup at e n tr-un b l o c o p er ato r.

Sectiile de ortopedie poseda n plus sali pentru aplicarea aparateghipsate si camere de fizio-si mecanoterapie si de adaptarefunc-'iiala, eventu al si atel ier de p roteze. Sectia de urologie are sala pentru cistoscopie. Sectia de oftalmologie poseda camera pentru oftalmoscopie. Sectia de oto-rino-laringologiepoate avea camera pe ntru audio-Irie etc. Sectia de obstetrica si ginecologie mai poseda sala de nastere, 1 , 1 . pentm travaliu, sala de reanimare pentru nou-nascuti cuprinse atual ntr-un bloc de nastere, salon boxat pentru nou-nascuti siparat pentru imaturi, saloane separate pentru lehuze, pentru;vide, pentru avorturi etc., sala de alaptare, sal a de colposcopie etc. Sectia de pediatrie are saloane separate pe grupe de vrsta, saloane 1 ">xa,te pentru sugari, saloane pentru mamele nsotitoare, izolatoaren instalatii sanitare si utilaj propriu si n sfrsit bucatarie de lapte"impusa din camera pentr u prepararea alimentelor, camera pentruIlustrarea alimentelor, spalator de vase, biberoane si racitor. Ferestrelei|e la sectia de pediatrie snt prevazute cu gril aje de fier, pentru a preveni caderea copiilor pe fereastra. Sectia de fiziologie cuprinde camera de sterilizare pentru vesela i scuipatori, sala de bronhoscopie, camera pentru aerosoli, sala priitru interventii lacobaeus, sala pentru cultura fizica medicala. Sectia de neuro-psihiatrie are saloane de zi, separate de saloanede noapte. Fere strele snt prevazute cu gratii, iar rezervele destinatepentru bolnavii agitati snt prevazute cu vizoare. Sectia mai poaten i prinde atelierele pentru ergoterapie. Sectia de boli infecto-contagioase din cauza caracterului contagiosn l bolnavilo r si al dejectiilor lor, al camerelor, al efectelor care creeazapericolul infect iilor intraspitalicesti, au o constructie si functionalitateu pitite. Sectiile d e boli infecto-cotagioase au serviciul lor de primire separat de serviciul de primire a restului spitalului; saloaneleti rezervele snt grupate pe afectiuni: fiecare avnd circuite separate cu filtru de personal. Sectiile bine amenajate realizeaza izolarea lioluavilor prin boxe de tip Mel tzer. Boxa Melt zer este o unitate(lidependenta , amenajata pentru l sau 2 bolnavi, avnd baie, closet, Vesela, cazarmamer.t si spalator separat. Boxa are doua intrari, una care comunica p rin cu lo arul sp italu lu i cu c ircu itu l asep tic(prin a ceasta se face aprovizionarea bolnavului) si alta care se deschid e s p r e u n c o ri do r ex t e ri o r (p r in ca re s e nd ep a rt e az a o b i e c te l eti efectele infectate). Se urmareste introducerea izolarii bolnavilo r (Mint.agiosi prin boxe Meltzer n toate sectiile de boli infecto-contaltlnn. se. Sectia de boli infecto-contagioase poseda ncaperi si aparatura nl'icienta pentru dezinfectia si deparazitarea efectelor care au servit

bolnavilor, precum si pentru dezinfectia continua a dejectilor sivaselor bolnavi lor. Serviciile de diagnostic si tratament. Serviciile de diagnostic si tratament snt partile componente fara paturi ale spitalului care servesc toate sectiile. Numarul lor este n functie de marimea, profilulsp ecialit atii si categoria de ierahizare a spit alului, existenta lorfiind obligatorie nu mai n parte pentru toate spitalele, n generatfunctioneaza urmatoarele servicii de diagnostic si tratament : Serviciul de radiologie si fizioterapie, care executa examinarile si tratamentele radiologice si fizioterapiee pentru bolnavii internati. TJn astfel de serviciu complet constituit include radiodiagnosticul, ra dioterapia si fizioterap ia. n spitalele mai mici, serv iciul poatofi redu s. Servicul de radiologie si fizioterapie poate fi concentrat ntr-uubloc unic, dar p oate fi disp ersat si n sectiile mari al e spitalului. n afara de salile de diagnostic si de tratament, serviciul include camera obscura pentru developarea radiografiilor, filmoteca si grupul sanitar. Serviciile mari de radiologie au camere separate pentru radioscopie, radiografie, tomografie etc. Laboratorul de analize medicale efectueaza analizele necesare pentru diagnosticul, urmarirea evolutiei si a vindecarii bolnavilor internati. Laboratorul este nzestrat cu instrumentar pentru efec tuarea recoltarilor si a anlizelor bacteriologice, inframicrobiologice, micologice, biochimice, hematologice si serologice. n spitale cu laboratoare mari se asigura spatiu separat pentru fiecare categoricde analize; n celelalte, cel putin ex aminarile bacteriolog ice vo rfi efectuate ntr-o ncapere s eparata. Laboratorul se mai completeazacu depozitul de material si chimicale si cu crescatoria de animal necesare pen tru unele ex aminari. n spitalele cu sectii mari si cu afluenta mai mare de bolnavise organizeaza mici laboratoare clinice n sectiile principale, undopersonalul sectiei executa analize le de urgenta. Laboratorul de explorari functionale asigura explorarile speciale(electrocardiog rafie, electroencefalograme, metabolismul bazai, pi ohofunctionale respiratorii etc.) necesare bolnavilor internati.Laboratorulpoate fi unic pentru tot spitalul sau anumite parti componente alesale pot apartine sectiilor de specialitate. Punctul de transfuzie asigura efectuarea transfuziilor de simtesi a preparatelor sanguine la bolnavii internati. Pe linga procurareasi conservarea sngelui, plasm ei si derivatelor de snge, precum si umateri alelor ajutatoare necesare tra n sfu ziilor, n acest labora to rse determina grupele sanguine si se executa probele d e compatibilitate, Transfuziile se executa la punctul de transfuzie sau n oricare din

<ctiile clinice, n camera de reanimare sau chiar n patul bolnavului, ih directa supraveghere a medi cului de la punct. Punctul de transfuzie are laborator propriu, spatiu pentru depozitarea sngelui si preparatelor de snge si pentru spalarea si sterilizarea stic lariei si a aparaturii. Farmacia. Spitalul are farmacia sa proprie. Ea are ca sarcina planificarea, aprovizionarea, conservarea, prepararea si eliberarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul bolnavilor. Farmacia npitalului se compune din camera de receptura, unde se preparamedicamentele pres crise, laborator, spalator, camera pentru prepararea produselor sterile, cabinet de analize, camera de receptie, deporitei (dintre care o parte este bine sa fie n pivnita, pentru materialeleInflamabile) s i la nevoie camera de garda pentru farmacistul carepresteaza serviciul de noapte , n spitalele mai mici, unele dintreiieeste servicii snt comasate n mai putin e ncap eri. Serviciul central de sterilizare asigura sterilizarea tuturor instrumentelor, efectelor si materialelor necesare pentru investigatii sitratamente curente, iar n unele locuri si pentru interventii chirurgicale. Serviciul se compune din camera de receptionare a instrumentelorti materialelor folosite, camera pentru curatirea mecanica si chimica u materialului de sterilizat, camera de autoclavare si depozitulmaterialelor ste rile, n aceasta din urma ncapere se face si etichetarea truselor sterile. Att primirea, ct si eliberarea materialelor sefuc exclusiv prin ghisee, pentru a evita suprainfectarea serviciului(fig. 13). Unele spitale au si serviciu de stomatologie, care asigura asistentautomatologic a bolnavilor internati n spital. Activitatea lui se rezumaIu general la asistenta terap eutica curen ta. Servicul posed a unulnan mai multe cabinete de consultat ii si tratamente, cu sala corespunBfttoare de asteptare. Servicul de cultura fizica medicala asigura bolnavilor internati n cadrul terapiei complexe tratamentul prin gimnastica mediwla, mecanoterapie, masaj medical si agenti fizici, n complexulwirvicului de cultura f izica medicala se gasesc sala de gimnasticamedicala, sala de masaj, cabinetul de fizio-si mecanoterapie, camerade dusuri si cabinetul medical de consultatii. Am ploarea acestuinerviciu este n functie de marimea si profilul spitalului. Serviciul de anatomie patologica si prosectura, executa examenele iiuatomo-si histopatologice, ct si necropsiile n vederea stabilirii ti confirmarii diagnosticului, precum si pentru precizarea cauzei mortii. Servicul de prosectura este obligatoriu n toate spitalele, Iaca nu snt deservite n aceasta directie de un alt spital din apropiere.

Serviciul de anatomie patologica si prosectura avnd o activitatefoarte complexa ( necropsii examinari histopatologice, biopsii, biopunctii, examinari bacteriologice, biochimice, experimentale, mbalsamari etc.) trebuie sa fie asigurat cu camere pentru depunerea t}\ conservarea cadavrelor (morga), sala de necropsii, camera pentru Fio. 13. Eliberarea instrumentelor de la serviciul central de sterilizare t

eliberarea cadavrelor, camera pentru prepararea pieselor anatomopatologice, laborator de histopatologie, biochimie, bacteriologic si muzeu. Laboratorul de medicina experimentala exista numai pe lngaanumite spitale mari si cu sarcini speciale de cercetari stiintifice. Aici se cerceteaza si se verifica pe animale noi metode de investigatiesi de tra tament, interventii chirugicale, efectele unor medicamenteetc., n vederea in trod u cerii lor n clinica u mana. Daca un astfelde serviciu exista pe lnga spital, el va cuprinde sali pentru cercetaride fiziopatologie, biochimie, bacteriologic, in terventii chirurgicaleetc., precum si pen tru cercetari pe animale de experienta . Serviciile administrativ-gospodaresti. Asigurarea bazei materialea activitatii m edicale este una din conditiile importante ale functio narii spitalului. Nivelul stiintific si calitatea asistentei medicale dintr-un spital depind n mare masura si de organizarea serviciiloradministrativegospodaresti, care snt menite sa asigure baza materialaa functionarii spitalului, prin amen ajarea , dotarea si ntretinerea

Mdirilor, sectiilor si serviciilor precum si prin asigurarea alimentatiei tolnavilor. Administrarea tehnico-financiara a unui spital ridica foarte tiuiteprobleme; pe noi ne Intereseaza nsa numa i acele servicii [Miresnt n legatura directa cu asisten ta medicala a bolnavilor. Intendenta supravegheaza ntretinerea cladirilor, a instalatiilor, ncalzitul si iluminatul, precum si curatenia generala, att n cladire, jtnl, si ncurtile institut iei. Prin activitatea intendentei trebuie sa se creeze n spital o atmosfera placuta prin aspectul curat, ordonat, pstetic alcladirilor si buna functionare a instalatiilor. Spalatoria asigura spalarea, uscarea si calcarea lenjeriei de corpsi de pat, prec um si a ntregului inventar moale al spitalului. Ea sel compune din camera pentru primirea si trierea rufelor, spalatorie, iiscatorie, calcatorie, depozitul de rufe curate si ghiseul sau camera l<le elib erare a inventarului curat. Circulatia efectelor n spalatoriew face n circuit, n as a fel nct cele curate sa nu se ntlneasca niciod a t a cu c e l e mu r d a r e . Lenjeria sugarilor si a nou-nascutilor se spala n camera separata. Pentru sectiile de boli infecto-contagioase, de copii si de chirurgie, efectele vor fi dezinfectate nainte de spalare. Atelierul de lenjerie m gaseste amplasat n apropierea spalatoriei. Aici se repara inventarul moale si se confectioneaza lenjeria mai simpla. Serviciul tehnic de ntretinere si reparatii se ocupa cu ntretinerea m perfecta stare de functionare a cladirilor, instalatiilor, utilajelor, mijloacelor de transport, a obiectelor de inventar etc. si executa toate reparatiile curente. Prin verificarea permanenta a instalatiilor iji utilajelor, a aparaturii si a instrumentarului, serviciul tehnic de ntretinere si reparatii trebuie sa asigure functionalitatea sectiilor iji serviciilor de specialitate n mod continu, fara ntreruperi si acciden ta. n unitatile izolate, dotate cu uzina electrica si instalatie de apa proprie, productia de energie electrica si alimentarea cu apa a spitalu lui revin tot acestui serviciu. Sectia bloc alimentar. Blocul alimentar asigura pregatirea si deservirea hranei bolnavilor. El cuprinde totalitatea ncaperilor necesare pentru depozitarea, prepararea, distribuirea si consumul

alimentelor. Blocul alimentar se compune din magaziile de alimente, ca mera de curatat si spalat zarzavatul, camera de taiat carne si Ii:st3, bucataria, bucataria dietetica, laboratorul de cofetarie, spala toria de vase, oficiul de pastrat al vast lor de bucatarie, oficiile de ncalzire si distribuire a mesei, sala de mes, vestiarul pentru personal fji mijloacele de transport al alimentelor (fig. 14, 15, si 16).

de j;;Uit alimentele ... sectia bloc alimentar. Fig. 1-5. Marmita cu vapori suprancalziti pentru prepararea alimentelor.

Blocul alimentar poale fi organizat dupa sisd'ju centralizat sau descentralizat, n primul sistnm, alimentele pregatite pentru mese ntr-o buca1, rt,rie centrala snt distribuite oficiilor sectiilor prin(liferite sisteme de transport : carucioare, ascenMoare, coridoare subterane H.c. n al doilea sistem, WMttiile si au bucatariile lor proprii si servirea meseine face direct din aceasta bucatarie. Desi sistemul centrali/ at prezinta foarte multeInconveniente, totusi, din muza ntretinerii si organizarii mai economice, majoritatea spitalelor si au blocul alimentar organizatdupa acest sistem. TranM l tortul alimentelor pna la ut'ctli si redistribuirea lor li t bolnavi necesita n Fig. 1<>. Descarcarea automata a

medie o ora, timp n carebucatarie. mncarea se raceste. EenrfUzirea alimentelor n oficiile alimentare din sectii schimba uneori gusl, ul mncarii, iar mutarea lor dintr-un vas n altul face ca alimenteleHil-si piarda a spectul lor atragator, lucru foarte important mai alesIu cazul bolnavilor inapet enti. Pastrarea ndelungata si rencalzireau! imentelor reduc n proportie de 15 20 % co ntinutul lor n vitamina C. n sistemul descentralizat al blocului alimentar, servirea mesei HO face direct din bucatarie, deci aceasta poate fi aranjata estetic, n tragator, iar personalul medical poate interveni n mod direct la prepararea alimentatiei si a regimurilor dietetice ale bolnavilor ngrijiti n sectie. Din aceste motive, sistemul descentralizat trebuiepreferat. n spitalele cladite dupa sistemul bloc, bucataria poate fi unica, centrala, dar se impune ca sa fie n aceeasi cladire cu sectiile, adica 47

n cladirea blocului, n spitalele construite dupa sistemul pavilionul1 poate exista o bucatarie centrala ntr-unul din pavilioane, nsa fie care pavilion trebuie sa aiba si bucataria lui. In blocul alimentar central, alimentele de pregatesc sub forma de preparate, semifabricate, c ar e apo i s nt trim i s e sub a ce as ta fo rma la b uca ta ri il e sectiilo r , n p a vi l i o an e , un d e s e t e r m i n a p rep a r a re a l o r . Spitalele pot fi organizate si cu profil unic, cnd poarta denumirea specialitatii respective. Aceste spitale fiind organizate pentru o grupa de vrsta (spital de copii, maternitati etc.) sau unei grupespecifice de mb olnaviri (sanatorii de tuberculoza, spital de boli infecto-contagioase), ele difera foarte mult unul de altul, purtnd specificul aratat mai sus la descrierea sectiilor. Munca n aceste spitale este foarte diferita si necesita o specializare a personalului, ngrijirea bolnavilor cere cunostinte speciale, dupa specificul sectieisau al spit alului respectiv. Astfel deosebim : spitale de copii, spitalematernitati, spital e de ortopedie si traumatologie, spitale de boli infecto-contagioase, spitale de boli neuro-psihice, sanatorii de tuberculoza pulmonara, tuberculoza osteo-articulara, spitale de boli dermatovenerice, sanatorii de sechele de poliomielita etc. POLICLINICA Policlinica este unitatea sanitara care organizeaza asistenta medicala curativo-profilactica ambulatorie a populatiei pe ramuride specialitate . In sistemul nostru de organizare, policlinica faceparte integranta din structu ra spitalului unificat. Prin ea se depisteazasi se iau n tratament formele incipi ente ale bolilor, n vederea prevenirii agravarii lor. Policlinica asigura n acelasi timp activitateade asistenta sociala a t eritoriului atribuit. Policlinica are o structura complexa, care se grupeaza n modul urmator : Servicii de consultatii de specialitate : interne, chirurgie, obstetricaginecologie, dermato-venerologie, stomatologie, oto-rino-laringologie, oftalmologie, neuro-psihiatrie, endocrinologie, pediatrie, oncologie, antirabic, antituberculos, si servicul medical pentru cultu ra fizi ca si control al spo rtivilor. Servicii de diagnostic si tratament: radiologie, balneofizioterapie, laborator, transfuzii, serviciul central de radiofotografie. Serviciul de expertiza medicala a capacitatii de munca. Serviciul de statistica medicala Serviciul de informatie, triaj si fisier. Serviciul de garda.

Serviciul de asistenta sociala, existent n trecut n cadrul policlinicilor, a fost subordonat o rganelo r Minis terului Muncii. Nu toate policlinicile au aceasta structura complexa, n functie de marimea institutiei si a teritoriului deservit, policlinica poate l'iiHctiona si cu un numar mai redus de servicii sau pot exista dupanecesitatile locale si alte servicii. Serviciile de consultatii de specialitate. Serviciul de boli internepoate fi dif erentiat pe cabinete de boli interne, reumatologie, cardiologie si gastro-enterologie. Cabinetele de specialitate pot aveaHillii pen tru examinari complementare ca : tubaj duodenal, gastroHcopie, rectoscopie, electrocardiografie etc. Serviciul de chirurgie poate fi deferentiat pe cabinete de chirurgiegenerala, or topedie si urologie. Alaturi de sala de consultatii, cabinel. ul de chirurgie generala are o sala de interventii ambulatorii si detratamente, camera de sterilizare, camera de aplicare a aparatelorKipsate, iar cabinetul de urologie, o sala de endoscopie. Serviciul de obstetrica si ginecologie poseda doua cabinete : unul pentru consultatii prenatale si altul pentru consultatii ginecologice, p r e cu m s i o c ame ra d e tr a t a m en t e . Serviciul de dermato-venerologie poseda sali de asteptare separate pentru barbati si femei, precum si un grup sanitar propriu. Serviciul de stomatologie poate fi diferentiat n cabinete de terapeutica stomatologica, cabinete de stomatologie ortopedica, cabinetede stomatologie chir urgicala, cabinete de ortodontie si de radiografiedentara. La acestea se mai ada uga laboratoarele de tehnica dentarapeutru confectionarea protezelor dentare. Serviciul de oto-rino-laringologie cuprinde cabinetul de consultatii H i cabinetul pentru interventiile ambulatorii. Serviciul de oftalmologie poseda o camera obscura pentru examinarile de specialitate. Aceasta poate fi comasata cu cabinetul de consullat<ii. Serviciul de neuro-psihiatrie poate fi diferentiat n cabinete deneurologie, psihi atrie si neuro-psihiatrie infantila cu anexele acestuiadin urma : cabinet pentru psiholog si cabinet pentru logoped. Serviciul<le neuro-psihiatrie infantila poa te functiona si n cadrul serviciuluide pediatrie al spitalului unificat sau al po liclinicii de copii Serviciul de pediatrie ntruneste toate cabinetele de specialitatepentru asistenta copilului: cabinete de pediatrie, oto-rino-laringologie, Hlomatologie, oftalmologie chirurgie etc., servicii de diagnostic sil ratament, bucataria de lapte. Triajul compus din filtru si izolareface parte n mod obligato riu din serviciul de pediatrie, n centremai mari exista policlinici separate pent ru copii. Este bine sa existeHilli de asteptare separate pentru copiii sub 3 ani . 4 -c. ie 49

Serviciul antituberculos este un serviciu de specialitate de tipnchis, n structura lui intra cabinetul de consultatii de tuberculozapulmonara pentru adulti, cabin etele de consultatii pentru ftiziopediatrie, cabinete de radiologie, de bronhologie, precum si pentru consultatii de tuberculoza extrapulmonara. Serviciul antituberculos are fisi er si g rup sanitar prop riu. Serviciile ae endocrinologie, oncologie si antirabic au o structura simpla, fara sa necesite anexe speciale pe linga cabinetele lor. Serviciul medical pentru cultura fizica si gimnastica medicala cuprinde cabinetele de consultatii si complexul pentru cultura fizicamedicala. Serviciile de diagnostic si tratament ajuta serviciile de consultatii, executnd explo rari le si t ratamentele cerute de acestea. Serviciul de radiologie cuprinde cabinetele de radiodiagnostic si radioterapie. Cabinetul de radiodiagnostic include sala pentruexaminari, came ra pentru developarea si fixarea filmelor radiograficesi biroul de interpretare a filmelor. Cabinetul de radioterapie cuprindesala de iradie re a b olnav ilor s i camera pen tru ma sa de co man da. Serviciul de balneo-fizioterapie are o structura complexa, cu-> prinznd cabinetele pentru electroterapie, hidro-si termoterapie, fototerapie si balneoterapie, cit si un cabinet de terapie cu inhalatiisi aeroso li, un cabinet de masaj. Structura lui poate f i mai simpla, reducnduse la un numar mai mic de cabinete, dintre care unele potfunctiona si n cadrul al tor servicii (fizioterapie, terapie cu inhalatiietc.) Serviciul de laborator se diferentiaza n sectoare de bacteriologie, serologie, hematologie, biochimie, cu ncaperi proprii. Pe lnga laboratoarele pentru sectoarele de mai sus trebuie sa aiba o camera comunade recoltare a produ selor de examinare, o camera pentru spalareasticlariei si o camera de sterilizar e. Serviciul ae transfuzii include camera de consultatii, camera terapeutica cu paturi unde se executa transfuziile, laboratorul de serologie, camera cu frigidere, camera de sterilizare si pregatirea operato rului si a materialelo r. Centrul pentru radiofotografie activeaza pentru depistarea bolilortoraco-pulmona re, n special a tuberculozei. Centrul de radiofotografie se ataseaza de obicei serviciului de radiologie sau Serviciuluiantituberculos. E l cuprinde sala de radiografie cu anexele ei, camerade developat, camera de inte rpretat filmele, cabinetul de consultatiisi fisierul. Serviciul de expertiza medicala si recuperare a capacitatii demunca functioneaza n scopul stabilirii gradului de invaliditate si a

l losibUitatilor de rencadrare n productie a persoanelor cu capacita tea de munca redus a. Serviciul de asistenta sociala si desfasoara activitatea pe teren,, ni vederea asistentei sociale a populatiei de pe teritoriul policlinicii. Serviciul de statistica medicala si informatii informeaza si dirijeaza bolnavii prezentati la consultatii si efectueaza toate lucrarile legate de nregistrarea statistica a bolnavilor, de prelucrarea datelor de evidenta din fisele de consultatii de la policlinica, precum si din unitatile subordonate policlinicii. Serviciul de garda asigura asistenta medicala de urgenta a populatiei din teritoriu n afara orelor de functionare a policlinicii. Policlinica are ca unitati subordonate circumscriptiile urbane, dispensarele medicale de ntreprindere sau de institutie, precum sidispensarele co lectivitatilor de copii. Dispensarul medical de ntreprindere sau de institutie asiguraa sis ten ta m edi c a la cu ra t i vo -p ro fi la ct ic a a sa la ri at ilo r, n ti mp uliji la locul de munca. El se organizeaza n ntreprinderi sau institutiiiu fun ctie de numarul s al ariat ilor si ramura de prod uctie. Dispensarul medical de pediatrie scolar asigura asistenta medicala curativo-profilactica a prescolarilor, scolarilor si studentilorin. tim pul si la locul nvatamntului. El se organizeaza pe lnga institutiile de nvatamnt n functie de numarul copiilor si tinerilor interesati. CIRCUMSCRIPTIILE SANITARE Circumscriptiile sanitare snt unitati sanitare teritoriale, careasigura asistenta medicala generala a populatiei de pe teritoriulci, prevenirea mbolnavirilor, pre cum si buna stare igienico-sanitaraa teritoriului. Asistenta medicala, n cadrul c ircumscriptiei sanitare, NC acorda la dispensarul circumscriptiei, la domiciliul bolnavuluisi n ntreprinder i, institutii, gospodarii agricole de stat, cooperativeagricole de productie si colectivitati organizate de copii, care nuau dispensarul lor propriu. Caracterul muncii n dispensar se aseamanacu acela din policlinica; asistenta medicala la do miciliu imprimansa muncii din circumscriptie un caracter particular, specific mun ciide teren. Esenta activitatii circumscriptiei sanitare este cunoasterea, terenului deservit.

INTERNAREA Sl PRIMIREA BOLNAVILOR N SPITAL Internarea n spital constituie un eveniment important n viatabolnavului; el se des paite de mediul sau obisnuit si, n stare de~ infirmitate sau semiinfirmitate, este nevoit sa recurga la ajutorul oamenilor straini. Aceasta situatie, mpreuna cu boala, i creeazaanumite stari emot ive, de care personalul care primeste bolnavuln spital trebuie sa tina seama, men ajdu-1 ct mai mult. Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acestprim contact este hotartor pentru cstigarea ncrederii lui, factorindispensabil pentru asigurarea une i colaborari sincsre ntre bolnavsi personalul de ngrijire, n vederea recstigarii san atatii celui internat. Greselile facute cu ocazia internarii, greu de reparat mai trziu, provoaca ngrijorarea si nencrederea bolnavului, ceea ce va daunaprocesului de vind ecare. Din acest motiv, este important ca personalulserviciului de primire sa do vedeasca de la nceput cea mai mareatentie si preocupare fata de bolnavul nou sosi t. Atitudinea portarului, ajutorul acordat la dezbracarea si mbracarea hainelor, mbaierea si la nevoie deparazitarea, ca si modulde tratare a hainelor t rebuie sa se desfasoare astfel nct bolnavul sa simta atentia cu care este nconjurat si sa fie convins ca colectivuln mijlocul caruia a ajuns vrea sa-1 ajute si ca va depune tot efortulpentru a-1 vindeca. Aceeasi atentie se va acorda si nsotitorilor bolnavilor, caretrebuie linistiti, f ara sa li se ascunda gravitatea sau prognosticulcazului, convingndu-i ca bolnavul lor va fi bine ngrijit, ntructdispozitia nsotitorilor se transmite de obicei si bol navului, linistirealor prezinta aceeasi importanta ca si linistirea bolnavului.

Internarea n spital se face pe baza biletelor de internare emisede policlinica sa u circumscriptiile sanitare. Spitalul primeste bolnaviwi prin transfer de la alt e unitati spitalicesti, daca bolnavul apartineprofilului sau. Cazurile de urgent a vor fi primite si fara bilet deinternare, chiar daca nu snt momentan locuri lib ere n spital. Dacaurgenta nu intra n competenta spitalului respectiv se va acorda laHorviciul de primire primul ajutor bolnavului, asigurnd apoi prinwerviciul de s alvare transportul la cel mai apropiat spital de specialitate, daca aceasta nu pericliteaza viata bolnavului. Bolnavii internati snt nscrisi la biroul serviciului de primirein registrul de int ernari; tot aici se completeaza foaia de observatieclinica si datele de identita te. Identificarea si cunoasterea adresei exacte a bolnavului sau a celui mai apropiat apartinator au o deosebita importanta pentru a se putea nstiinta membrii familiei n cazde agravare a bolii sa u deces. n cazul internarii unor persoane gasite pe strada sau n localuripublice, n stare de inconstienta, fara acte necesare identificariilor, asistenta de la serviciul de primire va nstiinta imediat organelede, militie, n caz ca bolnavul poate fi ident ificat se va nstiintaimediat familia lui. Bolnavul adus la spital va fi dezbracat si examinat n cabinetuldo consultatie al serviciului de primire. Acesta trebuie sa fie nzestratm asa fel, nct sa poata asigu ra examinarea bolnavului, stabilireadiagnosticului de probabilitate, precum si l uarea primelor masurini cazul n care se impune un tratament de urgenta. Astfel, c amerad1.-, consultatie va cuprinde mobilierul obisnuit, masa de examinare, dulap cu instrumente si aparatura de urgenta, n functie de specificulspitalului, precum si medicamentele care ar putea fi folosite n cazde urgenta, ca strofantina , pentetrazol, cafeina, efedrina, romergan, clordelazin, ser antitetanic etc. Bolnavii vor fi examinati la internare de medicul de garda. u acest scop, acesta va culege datele anamnestice de la bolnav saude la nsotitor, date pe care le va trece imediat n foaia de observatiei t bolnavului. n vederea examinarii clinice, bolnavii vor fi dezbracati. Dinacest motiv se va av ea grija ca sala de consultatii sa fie totdeaunaIiine ncalzita. Asistenta va ajut a totdeauna bolnavului sa se dezbrace, indiferent de boala lui. Dezbracarea bolnavilor cu extremitati dureroase (fracturi, luxatii,flegmon etc.) se va ncepe totdeauna cu parteaManatoasa si se v a termina cu partea bolnava, iar la mbracare seva proceda n ordine inversa. Daca s tarea bolnavului este foarte (,'i-ava si el nu ar suporta efortul necesar pentru dezbracare, hainele

"l Fig. 17. Redactarea foilor de ' observatie, dupa nregistrarilefacute pe benzi de magnetofon, la serviciul de primire. ' observatie, dupa nregistrarilefacute pe benzi de magnetofon, la serviciul de primire. vor fi desfacute la nivelul cusaturilor si vor fi ndepartate sub aceastaforma de pe corpul bolnavului. Datele referitoare la anamneza bolnavului adunate de catre medic si rezultatele examenului obiectiv pot fi nregistrate pe bandade magnetofon , de unde asistenta reproduce datele necesare nfoaia de observatie prin dactilogr afiere. Foile astfel alcatuite sntmai complete si mai ordonate si degreveaza medi cul de o sarcinacare-i rapeste mult timp. n spitalele mari, unde numarul internarilor este mare, n problema ntocmirii foilor de observatie snt antrenate de obicei mai multe asistente, n acest caz, ascultarea continutului benzii de magnetofon se face prin casti, pentru ca asistentele, care redacteazafoile la ma sina, sa nu se deranjeze reciproc (fig. 17). Examinarea clinica poate fi completata cu prelevari de produsebiologice si patol ogice (secretie faringiana, snge, urina etc.), n

vederea unor examene de laborator efectuate pe loc. La nevoie, Iaca starea bolnavului o necesita, se vor aplica primele masuri terapeutice de mare urgenta. Stabilirea diagnosticului prezumptiv, nca n serviciul de primire, este necesara si din punctul de vedere al dirijarii bolnavului n sectii. Daca este vorba de o boala infectioasa este de dorit ca diagnosticulna se fixeze exact, pentru a preveni o infectie intraspitaliceasca. l )aca acest lucru nu a fost posibil atunci el va fi izolat singur ntr-o amera, pna la stabilirea diagnosticului. La fel se va proceda siiu caz daca bolnavu l prezinta o infectie dubla sau daca eventualmai este contact si de o alta boala contagioasa. Hainele si efectele vor fi nregistrate n vederea nmagazionariipe perioada ct bolnavu l va fi internat. Pentru hainele preluate sidepuse la magazie se va elibera boln avului sau nsotitorului un bonde preluare, iar obiectele de valoare (acte, bani e tc.) vor fi predatensotitorului sau depuse la administratia spitalului cu un proc esverbal, din care un exemplar se preda bolnavului sau nsotitorului, n. cazul bolnavilor inconstienti sau psihici, care sosesc n spitall'ilra nsotitori, bonul de haine si un exemplar din procesul verbal, asupra obiectelor de valoare depuse la administratia spitalului ] >entru pastrare, se ataseaza la foaia de observatie a bolnavului. La nevoie, hainele vor fi supuse deparazitarii si dezinfectariinainte de nmagazina re. In aceste cazuri, hainele vor fi triate dupafelul tehnicii de deparazitare s i de dezinfectare (aer cald, aburi suprancalziti, formolizare sau alte metode chimice). Deparazitarea si dezinfectia efectelor se vor face n camerele destinate acestor scopuri din complexul serviciului de primire. Aici segasesc instalatiile de dezinfectie si deparazitare : etuva cu aburi, cuptor cu aer cald si o camera de formolizare. Dupa terminarea procesului de dezinfectie si deparazitare estebine ca hainele sa fie spalate si calcate si apoi nmagazinate sub aceastaforma, pentru ca bolnavul la plecare sa fie mbracat n mod civilizat. Pastrarea hainelor trebuie facuta cu grija, indiferent de starealor. Chiar din m omentul preluarii, bolnavul trebuie sa vada ca efectele lui snt tratate cu grija. Hainele vor fi puse pe umerase, prevazutecu o tablita, pe care se scrie datele de identitate ale bolnavului, iardupa deparazitare, dezi nfectie si eventuala spalare, ele vor fi nvelitentr-o manta de doc, nchisa din toat e partile, pentru a le feri de prafHau de murdarie, dupa care vor fi date la mag azie. Piesele mai miciale mbracamintii, ca ciorapii, batistele, chilotii etc., vo r fi asezatentr-un saculet de pnza, care se atrna pe acelasi umeras cu hainelebolna vului. Bolnavul va aprecia la plecare modul cum i-au fost pas 55

trate hainele si, pe linga ngrijirea ce i s-a acordat, va avea un motivn plus de a pleca multumit din spital. Dupa stabilirea diagnosticului, nainte de a-1 duce n sectie, bolnavul va fi mbaiat si daca e cazul deparazitat, n vedereaacestui scop, el va fi trecut din cabinetul de consultatii la baie, undese efectueaza mbaierea si la ne voie deparazitarea. Deparazitarea trebuie sa fie foarte riguroasa si sa realizeze distrugerea sau cel putin ndepartarea, att a parazitilor adulti, ct sia larvelor si oualor. Pentru deparazitarea completa se recomanda o metoda mixta chimica si mecanican pa tru faze : 1. Distrugerea paduchilor cu xilol sau alte substante asemanatoare. 2. Aplicarea insecticidelor de contact: D.D.T. sau H.C.H. (gamexan, hexacloran, nitroxan, analcid), solutie de Lindan (pedimor, heclotox) etc. Insecticidele de contact actioneaza prin contactul insectelor cu substanta paraziticida. Ele patr und norganismul paduchilor si al altor insecte, prin dizolvarea nvelisului chitino s al acestora, intoxicndu-le sistemul nervos. 3. Curatirea meca nica a suprafetelor paroase cu un pieptene foarte des, muia tn sublimat acetic (solutie de sublimat 10% n otet cald). Acidul acetic cald dizolva chi-. tina lindenilor, care astfel vor putea fi ndepartate cu pieptenul si omorite. 4. Aplicarea din nou a insecticidelor remanente de contact si acoperirea capului , tr at a t cu su b s tan ta in se ct ic id a, cu o c ap el in a s au bas m a. n locul insecticidelor de contact se poate utiliza un amestec de ulei de vaselina cu xilol n parti egale sau cu ulei camforat 10%, cu care se unge parul. Uleiul as tupaorificiile respiratorii ale paduchilor, care astfel mor prin asfixie. Aplicarea singura a insecticidelor remanente, desi foarte comoda, nu da rezultat eledorite la internarea ntr-un spital. Insectele tratate cu insecticide de contac t snt dis truse prin intoxicarea sistemului lor nervos si mor prin fenomene nervoase, nsa distru gerea parazitilor adulti se face abia dupa jumatate pna la 48 de ore, iar asupra linden ilor, efectul este nesigur, n ultimul timp se semnaleaza din ce n ce mai mult paraziti c urezistenta cstigata fata de insecticidele remanente existente. Or, deparazitarea bolnavilor care se interneaza n spitale trebuie sa fie completa si relativ rapida, nainte ca eisa ajunga n salon. Din acest motiv, aplicarea metodei mixte va fi totdeauna obl igatorie. ntruct aceasta metoda de deparazitare rapeste mult timp personalului, n caz deinter nari n masa a persoanelor intens parazitate (cum ar fi de exemplu o epidemie deti fos exantematic sau de febra recurenta, n timp de razboi sau cu ocazia altor cala mitati), parul bolnavilor va trebui tuns scurt nainte de deparazitarea chirnico-mecanica. Barbatiivor fi tunsi complet pe cap si rasi in restul partilor paroase. Femeilor li se va scurtanumai parul de pe cap, dar numai cu aprobarea lor, nsa raderea ce lorlalte parti paroase, se va aplica si la ele. Suprafetele rase vor fi spalate cu sapun insecticid (cu continutde DDT., sau HCH.). Dupa mbaiere, bolnavii vor fi unsi n partile tunse si rase cuun amestec de petrol cu ulei vegetal si apoi pudrati pe cap cu D.D.T., sa u gamexanpe ntr u 24 de o re, du pa c are se pia ptana din nou p arul.

Tunderea parului de pe cap, precum si a celorlalte regiuni paroase trebuie facut acu foarte mare atentie, fara bruscarea bolnavului, lamurindu-1 nti asupra necesit atiiacestui lucru. Se va tine seama totdeauna, att la tundere, ct si la mbaiere, de simtulpudoarei bolnavului, iar taierea parului la femei se va evita, efectundu-s e numai cuaprobarea lor.

Dupa deparazitare, bolnavii vor fi mbaiati; aceasta se poateface n vana, nsa este d e preferat dusul cu apa calda, care este maiigienic, si reprezinta un efort mai mic pentru bolnavul n stare grava. Apa, pe masura ce se murdareste n timpul spalatului, se scurge sioste nlocuita cu apa curata, iar masajul usor si fin al dusului tonici /eaza tesuturile bolnavului, prevenind starea de moleseala si de vasodilatatie generala pe care o produce apa calda din cada. ntretinereal aii n stare de curateni e si dezinfectie dupa fiecare bolnav este multmai usoara n cazul utilizarii dusul ui. In functie de starea bolnavului, spalarea se va face n picioare, n pozitie seznd sau culcat, pe o masa prevazuta cu un gratar delemn. n raport cu gravitatea cazului si a gradului de parazitare a bolnavului, examenul complet poate fi facut si dupa deparazitare,si mbaiere. Se va renunta la baie n cazul bolnavilor veniti n stare de coma, soc sau colaps, la bolnavii cu hemoragii sau cu insuficienta circulatorie, precum si n toate cazurile grave n care baia ar reprezenta un efort prea mare pentru bolnav, n aceste cazuri, toaleta bolnavului se va l'sice prin spalarea completa, dar fragmentara; n cazuri extreme, lolnavul cu aprobarea medicului poate fi transportat n sectie

f a r a s a f i e s pa l a t . Toaleta bolnavului se completeaza apoi cu taierea unghiilor sipieptanatul. Dupa terminarea baii, bolnavul va fi bine uscat si trecut ncamera de mbracare. Aic i bolnavul va fi mbracat cu pijama sauramase de noapte, ciorapi si papuci. Peste pijama primeste un halat ros, pentru circulatia pe coridoare si n salon. Pentru acoperireacapului, femeile primesc o basma alba, iar barbatii o boneta. Purtareaucestora nu este obligatori e. Bolnavul astfel pregatit va fi dirijat la sectia indicata de servi ciu l de primire, dup a caracterul bolii d e care sufe ra. Pentru orientarea serviciului, sectiile informeaza biroul de primire n fiecaredimineata asupra numarului locurilor libere din ziua respectiva. Evidenta locurilor libere trebuie sa fie permanent la ndemna biroului le primire. Bolnavul va fi condus sau transportat apoi n salon, unde vaprimi patul lui. Sugarii bolnavi, alimentati natural, vor fi internati mpreunacu mamele lor, pentr u a nu se ntrerupe alaptarea. Mamele nu pot Ha stea n acelasi salon cu copiii; ele vor fi internate n saloane speciale, venind la copii numai n orele suptului. 57

n spitalele de boli infectocontagioase, unde mamele nu pot fitinute n saloane spec iale din cauza pericolului de contagiune, elevor fi spitalizate mpreuna cu copiii lor n boxe izolate. Se admite internarea mamelor n acelasi salon lnga copii nstare foarte grava si n alt e sectii dect acelea de boli contagioase, daca copiii necesita o supraveghere permanenta. Acesti copii vor fiizolati dupa posibilitati n rezerve. Pentru mama se va rezervaun pat separat. Nu se admite n ni ci un caz ca mama sa stea n acelasipat cu copilul. Mamele internate cu copii vor fi instruite nca de la biroul deprimire asupra regu lilor de comportare n spital; daca vor sta mpreuna cu copilul lor, asistenta le va educa asupra ngrijirii corecte aacestuia. Se va avea o grija deosebita ca n spitalele de copii sa se introduca ntr-o filiera a serviciului de primire numai un singur copil, nvederea prevenirii unor eventuale infectii intraspitalicesti. Daca bolnavul trimis pentru reinternare este refuzat, nefiind necesara internarea sau boala de care sufera apartinnd unui spitalcu alt profil, atunci el sau nsotitorii vor fi lamuriti asupra motivuluirefuzului. Li se vor da de asemenea toate ndrumarile necesare pentru" tratamentul la domiciliu sau pentru internarea n alt spital. Motivelerefuzului vo r fi consemnate ntr-o condica speciala la biroul de primire.

ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE A BOLNAVILOR REGIMUL TERAPEUTIC DE PROTECTIE. UMANIZAREA SPITALULUI Scopul spitalizarii bolnavilor, n majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru trebuie create conditii prielnice, necesare ridicarii fortei de aparare si regenerare a organismuluisi scoaterii lui de sub eventualele influente nocive ale mediului nconjurator. Functiunea ntregului organism este controlata si dirijata deHcoarta cerebrala. Ac tivitatea sistemului nervos central realizeaza unitatea indisolubila a organismului, precum si legaturile lui cumediul nconjurat or, prin excitatiile pornite de la terminatii nervoaseintero-si exteroreceptive, precum si prin raspunsurile lui. Excitatiilepornite din mediul nconjurator pot a ctiona defavorabil asupra sistemului nervos central, att prin numarul, ct si prin calitatea lor, ceea ce duce la suprasolicitarea si epuizarea celulelor corticale. Acestea, la rndul lor, elibereaza centrele subcorticale de controlul scoarteicerebrale, dnd nastere la cele mai variate tulburari n functiunea organismului, care cu timpul pot duce la determinari anatomopatologice. Eegimul terapeutic de protectie are scopul de a izola bolnavul<le conditiile neg ative ale mediului nconjurator, care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza scoarta cerebrala si de a forma unanturaj placut, cu ac tiune favorabila asupra sistemului nervos central si deci asupra organismului.

Crearea conditiilor regimului terapeutic de protectie se ncepecu amplasarea si co nstructia spitalelor. Spitalele moderne se construiesc, dupa cum am mai aratat, n zonele oraselor ferite de zgomotulsi de aerul viciat al cartierelor centrale, n mijlocul unor zone verzide protectie, bine ntretinute. As pectul exterior al acestor cladiritrebuie sa inspire bolnavului ncredere n munca c are se duce la spital. Multi bolnavi suporta cu greu chiar si faptul ca snt internati n spital. Conditiile de mediu de aici le creeaza o oarecare tensiune nervoasa. Culoarea alba, monotona a spitalelor vechi, ntinse pe suprafete mari, creeaza o atmosfera de raceala. Saloanele, coridoarele si ncaperile anexe trebuie astfel mobilatesi amenajate, ca sa se apropie ct mai mult de anturajul obisnuit albolnavilor. Zugraveala saloane lor trebuie sa fie uniforma, dar variatasi n culori pastel. Saloanele sa fie ct mai mici, cu 2 4 paturi, iar paturile sa fiect mai distantate, p entru ca bolnavii sa nu se deranjeze reciproc. Ferestrele sa fie prevazute cu perdele usor de spalat. Pe coridoaresa se aseze s caune cu mesute, unde bolnavii n trecere pot sa se odihFig. 18. Aranjarea estetica a colturilor si coridoarelor.

neasca pentru cteva minute. Mobilierul sa fie usor de curatit, darestetic, capito nat cu materiale plastice colorate. Masutele vor fi acoperite cu fete de masa. Colturile si decorurile pot fi aranjate foarte binesi estetic p entru acest scop (fig. 18). Att pe coridoare, ct si n saloanesa se puna flori. 60

Mesele, noptierele sa fie acoperite cu servete lucrate de mina. V(^ela, lenjeria, instrumentarul, precum si orice obiect de inventarii l sectiei trebuie sa fie n stare impecabila. Vasele sparte sau defecIiiite, cu emailul crapat, cestile fara coada, oglinzile sparte trebuiendepartate din sectie. Cu putina ingeniozitate, asistenta va putea rea n saloane un anturaj placut, n care bolnavii sa se simta bines i s a s t e a cu p l a c e re . Foile de observatie si de temperatura nu vor fi tinute n saloane. ()biceiul vechilor spitale, de a tine foaia de temperatura si tablita cu11 atele personale si diagnosticul bolnavului la capul patului, nu estehun. Foile bolnav ului cuprinse ntr-un dosar nu trebuie sa ajungain mna bolnavului, pentru ca anumit e adnotari, date de laboratorctc., sa nu fie interpretate gresit, ndepartarea dos arului de bolnav cere tact, mult spirit de ingeniozitate din partea asistentei, caci ascunderea deschisa a continutului foilor are de obicei un efect si i nai nefavorabil asupra bolnavilor. Exceptie de la aceasta regula seadmite doar n cazul bolnavilor supusi terapiei intensive, n cazulcarora datele cuprinse n foai a speciala a acestor bolnavi trebuie sastea n permanenta la dispozitia medicului. Starea generala a acestorbolnavi nu pune problema consultarii foii si interpret arii continutuluiacesteia de catre ei. Se vor nlatura toti excitantii auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte negative asupra sistemului nervos. Astfel, se va duce olupta permanent a si sustinuta mpotriva zgomotului. Personalul trebuie sa poarte ncaltaminte cu talpa de cauciuc. Picioarele meselor, scaunelor, ale noptierelor, vor fi prevazute cu garnituri de cauciuc, pentru a nu provoca zgomot cu ocazia mutarii lor dintr-un loc naltul. Usile vor f i unse pentru a nu scrti si de asemenea prevazutecu garnituri de cauciuc pentru a nu produce zgomot la nchidere. Trntitul usilor, lasarea robinetelor deschise, zgomotul n curtea spitalului, mai ales sub ferestrele bolnavilor si curatirea zgomotoasa a saloanelor n ore nepotrivite trebuie evitate. Personalul sectiei trebuie sa evite discutiile si distractiile n saloane si pe coridoarele sectiei. Convorbirile vor fi duse cu voce scazuta, dar n asa fel ca sa auda si bolnavul, caci altfel i se desteaptabanuiala ca i se ascunde gravitatea bolii sale. Personalul administrativ care intra n sectie n interes de serviciu, precum si vizitatoriicare vin la bolnav i vor fi instruiti de asistenta pentru a pastra ocomportare mod esta, lin istita , n sectie. Telefoanele din sectie sau din saloane trebuie prevazute cu amortizoare de zgomot. Convorbirea la telefon se va face pe un ton scazut. Este bine ca telefoanele sa fie asezate n cabine izolate si sa fie ct m ai pu t in u til iz at e.

Lupta dusa mpotriva zgomotelor nu trebuie exagerata. Atitudinea optimista si de voie buna, n cadrul permis de gravitatea cazurilorinternate, treb uie mbinata armonios cu regimul terapeutic de crutare. Se va nlatura din sfera vizuala a bolnavului tot ceea ce poatesa-i creeze impresi i cu actiune negativa asupra sistemului sau nervos. Astfel, bolnavul nu trebuie sa vada ranile, -ulceratiile, piodermitelesau alte m anifestari cutanate cnd se desface pansamentul. O ranape cale de vindecare, care strneste multumirea deplina a mediculuisi a asistentei, poate sa creeze ngrijorare a bolnavului, care nu poateaprecia starea n care se gaseste afectiunea lui cutana ta si deci aretendinta de a-si supraaprecia si agrava situatia. Bolnavii nu trebuie sa vada rezultatele examinarilor radiologice, lectrocardiografice sau de alta natura si citirea sau interpretarealor nu trebuie discutata cu bolnavii. Distribuirea mesei se va face n halate curate, mbracate pestehainele de protectie, iar servirea mesei se va face n conditii ct mai stetice, respectnd preferintele bolnavului. Alimentatia bolnavilorn sufrageria sect iei usureaza foarte mult ngrijirea lor si creeazapentru bolnavi un anturaj cu asp ect extraspitalicesc. Este absolut necesara diviziunea unor munci n cadrul sectiei. Astfel, cei care snt repartizati pentru curatirea closetelor nu pot sase atinga d e alimentele bolnavilor, nu numai din considerente epidemiologice, ci si din motive estetice si ale prevenirii formarii unorreflexe conditionate ne dorite la bolnavi. Crearea conditiilor asemanatoare anturajului obisnuit al bolnavului presupune si lupta contra vicierii aerului din spitale cu substantemedicamentoas e si dezinfectante. Se vor nlatura complet din spitale dezinfectantele cu miros patrunzator si se vor nlocui cu cele faramiros. Sticlele cu medicamente volatile, cu miros patrunzator, vor fitinute nchise. Plostile, pan samentele de pe plagi, puroiul evacuattrebuie ndepartate imediat din salon. Colec tarea urinii pentru determinari cantitative sau calitative trebuie facuta n afara salonului. Dupa utilizarea plostilor se va face totdeauna aerisirea salonului. Asistenta va ndemna si pe bolnavi de a se respecta pe ei nsisi, nsensul de a nu cer e plosca n timpul mesei, n saloanele comune. Asistenta trebuie sa stie cum sa nlature frica din constiinta bolnavului. Acesta trebuie sa priveasca cu ncredere procedurile detratament si mi jlocul cel mai bun pentru obtinerea acestui lucru esteiolosirea unei tehnici cor ecte, executata cu instrumente bine ntretinute, care reduc durerea la minimum sau o nlatura complet. Linistirea bolnavului, pregatirea lui psihica, utilizarea anesteziei locale, undese poate, mentinerea instrumentelor n stare perfecta de functionalitate (instrumente taioase, ascutite, mijloace de iluminat) snt etape 2

pregatitoare, obligatorii, ale oricarei interventii de explorare sau deIi-iiit a ment. Prin respectarea criteriilor de mai sus, precum si prinmlimirea atenta si foarte fina a lor, asistenta va putea sa cstige ncrederea bolnavilor si sa ntareasc a convingerea lor n tratamentulprimit. Regimul terapeutic de protectie tine seama de odihna pasivati activa a bolnavilo r ca mijloc terapeutic important. Patul trebuiearanjat dupa preferinta bolnavulu i, asigurndu-i acestuia pozitiacea mai comoda, daca boala lui nu contraindica ace st lucru. Pentrubolnavii n stare mai putin grava se vor asigura fotolii. Se va respecta somnul bolnavului, care, prin inhibitia scoarteicerebrale, consti tuie un factor terapeutic important. Conditiile createm spital trebuie sa asigur e bolnavului un somn mai bun dect celobisnuit. Obiceiul spitalelor vechi de a tre zi bolnavii dis-de-dimineata, pentru ca o singura sora sa termometrizeze zeci de bolnavi cu unNingiir termomet ru, a disparut din spitalele noastre. Programul demunca cu bolnavii ca si orice activitate din saloane trebuie sa nceapanumai dupa trezirea bolnavilor si aceasta n functie de regulamentulde ordine interioara al spitalului si de caracterul sec tiei. Astfel, ngrijitoarele de curatenie si vor ncepe munca n camerele anexe si pecoridoarele sectiei si numai dupa trezirea bolnavilor vor intra nKiiloane, iar asistentele vor termina nti o par te a activitatii lor administrative si gospodaresti si numai dupa aceea vor ncepe activitatea, cu bolnavul, binenteles daca starea acestuia nu necesita o alta ornI1 uire a sarcinilor. Pentru a asigura terminarea lucrarilorpremergaloare vizitei medicale, asistentele trebuie sa lucreze ct mai operativm saloane, fara c a aceasta sa fie n detrimentul calitatii asistenteiacordate. Astfel, de exemplu, n loc sa se ocupe ore ntregi cu termome. trizarea, ea poate asigura termometre individuale pentru fiecarebolnav, ceea ce scurteaza mult timpul necesar pentru aceasta munca. Pentru prelungirea somnului fiziologic se introduce n programuldo zi somnul de du pa masa. Independent de programul obisnuit,. Homnul bolnavului trebuie respectat, prin amnarea curateniei saun unor activitati administrative, pentru o ora mai trzie. n orice caznu se va trezi bolnavul, daca tratamentul prescris nu necesita acestlucru. Trebuie asigurata si odihna activa a bolnavilor. Fiecare sectie(Hau spital) este nzestrata cu o biblioteca. Asistenta trebuie sa ajutebolnavul la alegerea cartil or, ceea ce presupune din partea ei o preocuIuire permanenta pentru problemele de literatura si ideologie. Cartileiluto boln avilor trebuie sa fie alese dupa sfera lor de interes, precum sidupa boala de ba za, respectiv starea lui, avnd grija sa nu fie ncarcatcu texte grele sau materiale care i creeaza aceleasi reflexe conditio 63

nate de la care tocmai vrem sa-1 deconectam. Timpul de spitalizarecreeaza bolnav ului, prin lectura, de multe ori un nou elan vital, ceea ce i accelereaza vindecarea. Asistenta va avea grija ca literaturapropusa pe ntru bolnavi sa aiba totdeauna pe lng caracterul ei distractiv si un fond educativ. Prin aceasta ea si ndeplineste o datoriepatriotica. Badioficarea saloanelor serveste aceluiasi scop. Ea se realizeazanumai cu casti individuale. Difuzoarele nu trebuie utilizate n saloane, pentru ca bolnavii sa nu se deranjeze reciproc prin ascultarea programelor. Pentru auditie trebuie alese programe usoare, distractive, transmise cu o intensitate redusa, pentru a proteja si prin aceastabolnavii. Cas tile trebuie sa fie prevazute cu ntrerupatoare individuale, pentru ca bolnavul sa poate mnui singur aparatul. Bolnavii spitalizati timp ndelungat trebuie preocupati, maiales n perioada convale scentei. Preocuparea le reda ncrederea n vindecare si ajuta la recstigarea capacitatii lor de munca, n spitalelede ortopedie si traum atologie, precum si n institutii de neuro-psihiatrie, aceasta problema se rezolva n mod organizat, n alte institutii, preocuparea bolnavilor se realizeaza cu mici ndeletniciri administrative, cu lucru de mna sau altele care depind n mare masura de ingeniozitateaasistentelor . Aceste preocupari trebuie nsa astfel organizate, nct bolnavul sa nu-si faca impresia ca este exploatat. Din acest motiv, einu vor fi folositi niciodata n munci administrativo-gospodarestisi nu vor fi pusi sa supravegheze pe alti bolnavi. Asistenta si va petrece timpul, n care nu are sarcini concrete<le ngrijire n saloane , printre bolnavi, daca aceasta nu deranjeazasomnul bolnavilor. Este bine ca anu mite activitati administrative sa fie de asemenea ndeplinite n saloane. De multe ori simpla prezentaa asistentei are un efect binefacator asupra bolnavului si-1 linistestemai bine dect orice med icatie. Eealizarea regimului terapeutic de protectie depinde n foartemare masura de asist enta. Ea este factorul principal care creeaza.atmosfera de caldura si tovarasie n sectie, nsa trebuie sa fie ajutatade toti muncitorii sectiei si ai spitalului. A sigurarea conditiilor pentrurealizarea unui regim terapeutic de crutare poate fi obtinut numaiprin munca colectiva a tuturor muncitorilor unei institutii sanita re. i PRIMIREA B OLNAVULU I N SE CT IE Sl INIT IEREA LUI N RE GULAMENTUL D E ORDINE INTERIOARA A SPITALULUI Bolnavul adus n sectie va fi dirijat ntr-unul din saloane. Eepartizarea lui va fi n functie de boala, gravitatea bolii si starea n carese gaseste, tinnd se ama att de interesele bolnavului nou internat,

id iti de interesele restului bolnavilor. Bolnavii inconstienti, comatosi, u oxcitatiipsihomotoare, cei cu incontinenta de materii fecale si urina, in-tMMim si cei suspecti de boli infectioase vor fi repartizati n rezerve, niiliiiivii cardiaci, emotivi, basedowienii, hipertensivii nu vor fi dusin Milio ane cu bolnavii neurotici sau nelinistiti, n spitalele de bolinfootocontagioase, repartizarea bolnavilor n saloane comune se facei i i criteriul bolii, precum si al stadiului n care se gaseste boala. Holnavul trebuie primit cu tovarasie si repartizat imediat. Elvii fi condus de a sistenta n salon, unde i se va arata patul. Cu aceastaoi'iiy.ie, asistenta i va pr ezenta si colegii lui de camera, crend de laImn nceput o atmosfera calda ntre bolna vii vechi si bolnavul nouiul rt. Greutatile pe care le-ar avea eventual asistenta n repartizarealiulnavului nu trebuie sa se rasfrnga asupra bolnavului, tragndu-1ti o ol la raspundere ca de ce a fost internat tocmai n aceasta sectie". rin a la schimbarea patului, bolnavul va fi ase zat n tr-un foto liu, ni. mai comod. Dupa ce i s-a repartizat patul, nainte de a se culca, bolna vul \ M> l'i initiat asupra regulamentului de ordine interioara al spitalului. I HO vor arata locul si modul de functionare a robintelor de apa siHoNctelor, am plasarea sufrageriei si a vorbitorului, modul de functionaro a aparatelor semnal izatoare, obligatiile lui n timpul spitalizarii, I1 rupturile lui, precum si raporturile pe care trebuie sa le aiba cu personalul sectiei, atragndu-i-se atentia sa adreseze cu curaj, toate cererile>)i plngerile asistentei sau medicului de salon. Asistenta va arata nacul asi timp ca spitalul mpreuna cu tot inventarul, face parte dinavutul obstesc, care trebuie p astrat, menajat si ferit de stricaciuni, pionieri sau murdarie. Dupa ce bolnavul a fost culcat n pat, asistenta i completeazafonia de temperatura, i masoara temperatura, i ia pulsul si i determina greutatea corporala. Datele obtinute le noteaza n foaia de temporatura. Ea nstiinteaza apoi pe asistenta principala despre bolnavulimii-sosit, care va no ta numele si datele personale ale bolnavului, mpreuna cu diagnosticul de internare n registrul de internare alHoot,iei. Pentru asigurarea alimentelor necesare bolnavului pentru ziuarospectiva, asisten ta medicala completeaza foaia de alimentatie l rimisa anterior la bucatarie cu o anexa privind necesitatile de alimonte ale bolnavului nou-sosit. n ziua urmatoare, bolnavul figureazain toate evidentele si bonurile de cerere ale sectiei. Pe baza prescriptiilor medicale, asistenta va pregati bolnavulpontru examinarile de laborator, atragndu-i atentia ca n dimineataurmatoare, pnala terminarea explora rilor planificate, sa nu manncei;i na nu fumeze. Ea va trebui sa cunoasca perfect cele necesare pentru c. 16 6 5

pregatirea bolnavului n vederea examinarilor de rutina, n acestscop, va pregati fo rmularele de recoltare, mentionnd exact natur;iexaminarilor cerute, precum si rec ipientele necesare pentru produselerecoltate. n sfrsit, asistenta va linisti si pe nsotitorii bolnavului, asigurndu-i asupra ngriji rii de calitate de care bolnavul lor va beneficiun spital. Cu aceasta ocazie, asi stenta va comunica nsotitorilor sisalonul n care a fost internat bolnavul si le va arata orarul vizitelor. Primirea bolnavului n sectie si initierea lui n obiceiurile sectiei reprezinta un moment hotartor n estigarea ncrederii bolnavului. Atitudinea asistentei trebuie sa fie principiala si tovaraseasca fata dibolnavi, independent de starea lor sociala. Dimpotriva, ea trebuie s;iacorde o mai mare a tentie tocmai acelor bolnavi care necesita, fieprin gravitatea bolii lor, fie pr in gradul lor mai scazut de cultura, opreocupare mai atenta si mai sistematica. Prin aceasta va reusi sa-s icstige si ncrederea acelor bolnavi care au venit la sp ital cu nen credere. REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARA AL SPITALULUI Personalul spitalului are obligatia de a respecta si asigura odihnafizica si psi hica a bolnavilor, n vederea nsanatosirii lor ct mai grab nice, este necesar ca n cadrul colectivului mare de bolnavi si personal, munca sa se desfasoare pe baza unor norme fise, cuprinse ntr-uuregulament interio r de functionare, valabil, fie pentru o sectie, fiopentru ntregul spital. Regulamentul interior de functionare al spitalului se ocupa dotoate aspectele ac tivitatii institutiei sau sectiei, care, pe baza speci ficului si a traditiilor locale poate sa difere n amanuntele ei de laspital la spital. Di n punctul de vedere al asigurarii conditiilor de spita lizare a bolnavilor, ne intereseaza n special urmatoarele aspecte aloregulamentului: Regulile de comportare si regimul de viata al bolnavilorspitalizati. Legaturile bolnavului spitalizat cu lumea extraspitaliceasca. Programul de zi al sectiei. Regimul de munca si orarul asistentelor. Predarea si preluarea serviciului. Regulile de comportare si regimul de viata al bolnavilor variaza de la spital la spital. Ele snt n functie de caracterul spitalului, precum si de traditiile pozitive care s-au format de-a lungul anilor deserviciu, traditii care s-au adaptat la profilul spitalului. Esenta aces

lor reguli si baza regimului de viata al bolnavilor spitalizati ramniicoloasi pen tru toate spitalele. Astfel: Cu ocazia internarii, bolnavii snt obligati a preda hainele lor lit magazie si de a se mbraca n hainele spitalului. Daca specificul spi< aiului o permite, bolnavii pot aduce lenjeria de corp de acasa, prnr.um si alte obiecte de mbracat: capot, papuci etc. Bolnavii snt obligati de a respecta ordinea de zi a spitalului|inl,ru a nu deranja pe ceilalti internati. Orele rezervate pentru odihnavor fi respectate cu cea ma i mare strictete, att n cursul noptii, ctsl dupa masa. Masa nu va fi servita dect n o rele rezervate pentru tMMMISta. Bolnavii trebuie sa declare n mod sincer n fata medicilor Imptomele lor subiective, antecendentele eredo-colaterale si personale, pentru ca acestia sa aibe posibilitatea de a se orienta n fatabolii. ndeplinirea prescriptiilor medicale, executarea procedurilorIcrapeutice, baile, l avajele, tratamentele electrice etc. snt obligatorii. Bolnavii trebuie sa se supu na procedurilor de investigatie, fara*ft Io amne de pe o zi pe alta, pentru a se putea stabili ct mai repedediagnosticul. Bolnavii nu pot pretinde tratamente sau medicamente neprescriso sau care snt n contrazicere cu convingerea medicului de salon. Aintenta are sarcina de a imprima ncredere bolnavului n tratamentul prescris si urm at, care duce la nsanatosirea lui ct mai grabnica. n timpul vizitei, bolnavul n pat va astepta linistit pna ceII va veni rndul, fara sa deranjeze, prin discutii sau convorbiri cu altiliolnavi, munca medicilor si asi stentilor n cursul vizitei. Este interzis sa se faca galagie, murdarie sau dezordine nmilon sau n ncaperile ane xe ale sectiei. Bolnavii nu vor fuma ncumul spitalizarii dect cu aprobarea special a a medicului si numai nncaperile afectate acestui scop. n saloanele de bolnavi, ch iar si nhw.rve, fumatul este strict interzis. Jocurile de noroc nu snt permiseIn i nteriorul spitalului. Bolnavii nu au voie sa deterioreze cladirea, mobilierul, cazarinumentul sau instrumentarul spitalului, acestea constituind un bunobstesc. Ei trebuie edu cati n directia formarii unei atitudini justefat.il de bunul obstesc. n spitalele de boli infecto-contagioase se vor depune toatetfwtele la magazia spit alului, dupa ce ele au fost dezinfectate, niHM'Nte spitale, bolnavii nu au dreptu l sa paraseasca camerele lor sau*a faca vizite n alte camere; pentru deplasari la diferitele serviciiannxe ale spitalului vor fi nsotiti de cte o asistenta.

Bolnavul va adresa toate plngerile lui asistentei de salon, medicului de salon sau medicului primar sef de sectie, daca crede ca a fostnendreptatit pri n aplicarea regulamentului interior de functionare. Legaturile bolnavului spitalizat cu lumea extraspitaliceasca. Bolnavul internat n spital nu ramne izolat de lumea extraspita liceasca. El si mentine legatura cu familia, prietenii sau cu cei de lalocul lui de munca, prin vizitatori, telefon, corespondenta, precumsi prin personalul spitalu lui. Vizitarea bolnavului este admisa numai n zilele si orele afectate acestui scop. n restul zilelor si orelor, accesul vizitatorilor n spitaleste inter zis. Chemarea bolnavilor la poarta sau la ferestrele spitalului este interzisa, n cazuri exceptionale, cu permisiunea specialaa medicului primar, se pot vizita bolnavii si n afara programuluiobisnuit de vizite. Accesul vizitat orilor n saloane este permis numain halate albe. Copiii, din cauza pericolului con tractarii bolilor infeetioase aduse de vizitatori, este de dorit sa nu fie vizitati. Vizitele risaloane snt cate goric interzise n spitalele de boli infectioase, precum sin serviciile de maternit ati, imaturi, nou-nascuti si sugari, n acestespitale, vizitatorii pot veni pna la o anumita distanta de geamurilesaloanelor, prin intermediul carora pot comunica cu bolnavul. Bolnavii nu trebuie obositi cu vizite, n unele cazuri, mediculinterzice n mod cate goric vizite la bolnavii n stare grava. Dar, dupacum unele vizite pot fi daunatoa re bolnavului, tot asa o vizita multasteptata de bolnav poate sa-1 nvioreze si sa -1 ajute n procesul devindecare. Un bolnav nu trebuie sa fie vizitat deodata de mai mult de 2 vizitatori. Asezarea lor pe marginea paturilor este interzisa. Asistenta poate interzice accesul unor vizitatori nedoriti de bolnavi, a carorprezenta i-a r deranja saiT i-ar enerva, n acelasi timp, vizitatorii vor fiinstruiti de a nu c omunica bolnavului necazurile lor si ale familiei si de a nu-1 necaji cu plngeri inutile, care ar destrama regimul terapeutic de protectie alcatuit n jurul bolnavului. Este o observatie veche a surorilor de spital ca n ziua viziteiun procentaj mai m are de bolnavi fac temperatura n orele de seara. Aceasta se datoreaza pe de o parte infectiilor aduse la patul bolnavului, dar n acelasi timp si starii de tensiune nervoasa creata devizitele primite. Bolnavul spitalizat poate fi aprovizionat de acasa cu tot ceea ceel doreste, dac a aceasta nu contravine prescriptiilor medicului. Aducerea pachetelor de catre vizitatori trebuie totusi evitata. Daca acestia, insista nsa, pachetele vor fi riguros controlate de asistenta nainte dea fi predat e bolnavului, pentru ca nu cumva sa se introduca alimente

( permise sau medicamente neprescrise de medic. Controlul pachetelor t rebuie facut cu cea mai mare complezanta, iar obiectelerespinse vor Ti imediat restituite apartinatorilor. Boln avii nu pot fi chemati la te lefonul de servic iu al sectiei. I ii unele spitale exista prize de telefon linga fiecare pat si la chemare, UN intenta poate duce aparatul n salon la patul bolnavului, racordndu-1Iiii retea prin priza. Unde lipseste aceasta instalatie, se pot preconizarubine telefonice pe coridoare, care vor functiona dupa un orar precis, jit'iitru a nu deranja orele de odihna ale bolnavilor. Notele telefonicetrimise pentru bolnavi care nu se pot scula din pat, vor fi transmise dennistenta. Convo rbirile telefonice efectuate n interesul particular albolnavilor trebuie sa fie s curte, pentru a nu retine liniile de la comunicari urgente si importante. Telefonul sectiei trebuie sa satisfacain primul rnd necesi tatile colaborarii sectiilor cu paturi cu serviciilei l t i diagnostic n interesu l stabilirii diagnosticului si conducerii tratamentului bolnavilor. La chemarea telefonica, asistenta se va prezenta nti n numeleMi-ctiei si apoi imedi at n numele ei. Asupra starii bolnavului, ea vadu prin telefon numai relatii de i nteres general si nu va intra n interpretarea amanuntelor. Corespondenta bolnavului trebuie nmnata fara ntrziere. Asistenta este obligata a sta totdeaun a la dispozit ia apartin ai orilor pentru a da relatii asupra starii bolnavilor lor. n cazuri grave, ii prognostic rezervat, este bine sa ndrume apartinatorii catremedicu l d e salon pen tru obtinerea relati ilor a su pra bolnavu l u i. Programul de zi al sectiei. Serviciul personalului si regimulbolnavilor n spital este reglementat de ordinea de zi a spitalului, l'ln, este diferita de la spital la spital si de la sectie la sectie, nsa nfond cu prinde aceleasi etape : desteptarea, servirea meselor, examiinlrile clinice si de laborator, pregatirea vizitei etc. Activitatea zilnica a sectiei se ncepe prin trezirea bolnavilor. Holn av ii asa cum a m mai aratat nu tre buie desteptati preai Io vreme, pentru a le asigura un somn fiziologic prelungit. Este bineihwa ora desteptarii se fixe aza ntre 6 si 7 si se termina cu micul dejunpiua la orele 8, cnd se ncepe activitat ea medicala. De la orele 8 se fac explorarile curente clinice si de laborator, precum si aplicarea tratamentelor. Pe la orele 10, bolnavii vor primi o gustare. Dupa terminarea acesteia, se face vizita medicului primar, H' de sectie, cnd bolnavii trebuie sa fie n salon n paturile lor. ntre orele 12 si 13 se ia prnzul. Nu este bine ca ora prnzuluiml, ntrzie, caci bolnav ii obosesc n cursul activitatii de dimineata M I aste apta odihna de dupa masa. Dup a consumarea prnzului se 69

instituie n toata sectia o liniste perfecta, se opreste n aparentatoata activitate a spitalului, bolnavii avnd astfel asigurate orele afectate pentru somn. Dupa trezire bolnavii primesc o gustare si apoi, n raport cuprescriptiile medical e, pot face plimbari n parcul spitalului, sausa stea n vorbitorul sectiei. Asisten ta se va ocupa de bolnavii nstare grava, care nu pot parasi salonul. n zilele de vizita, odihna bolnavilor se amina cu l 2 ore. La orele 18 sau 19 n functie de spital se ncepe contravizita, se continua aplicarea tratamentelor curente si apoi se servestemasa de seara. Pe ntru a se asigura nceperea procesului de digestienainte de odihna de noapte, bolna vii trebuie sa termine cu cinapna la orele 20. La orele 21 21,30 se face stingerea. Dupa stingere, bolnaviinu mai au voie sa apri nda lumina n saloanele comune pentru a nuderanja odihna celorlalti bolnavi. Pentr u supravegherea bolnavilorn cursul noptii si pentru orientarea lor n salon, ramne a prins beculalbastru. Eespectarea programului de zi este obligatorie. Orarul de muncaal personalului a dministrativo-gospodaresc, precum si al serviciuluide diagnostic, trebuie astfel stabilit, nct sa asigure buna functiona litate a spitalului n cadrul ordinii de zi. Astfel, ngrijitoarele de cura tenie trebuie sa nceapa munca cu 1 2 ore nainte de trezirea bolna vilor, pentru a termina camerele anexe, n afara saloanelor. Timpul cele sta la dispoziti e de la trezirea bolnavilor pna la nceperea activi tatii medicale va fi afectat numai pentru saloane. Activitatea laboratoarelor trebuie sa nceapa naintea miculuidejun, pentru a se put ea efectua recoltarile necesare pe stomacul gol, fara sa fie obligati bolnavii de a amna ora mesei de dimineata. Personalul bucatariei trebuie sa asigure la timp masa bolnavilor, caci prelungirea intervalului dintre doua mese produce nemultumiriprintre bolnav i si dereglarea regimului lor zilnic. Trebuie luptat cuhotarre mpotriva tendintei de a apropia mesele principale (servindmicul dejun mai trziu si cina mai devreme) . Programul de zi trebuie afisat pe coridoare si eventual si nsaloane, pentru ca bo lnavii sa cunoasca si sa aiba posibilitatea de a seconforma n permanenta regulame ntului de ordine interioara. Luptadusa pentru respectarea programului de zi, pri n formarea noilorreflexe conditionate la bolnavi, este unul din factorii cei mai impor tanti ai vindecarii. Regimnl de munca si orarul asistentelor. Serviciul n spital estecontinuu, fiind o rganizat pentru ntreaga perioada de 24 de ore. Pentru a respecta timpul de munca de 8 ore, muncitorii sanitari

trebuie sa lucreze n schimburi. Munca asistentelor este organizatal K-trei schimb uri de cte 8 ore, care se continua si n cursul duminicilor si sarbatorilor legale; ziua libera se acorda prin rotatie n cursulNptamnii. Asistentele si roteaza schimburile n asa fel, nct fiecare safaca pe rnd serviciul de dimineata (primul schimb), serviciul de dupamasa (al doilea schimb) si serviciul de noapte (al treilea schimb). Durata schimburilor poate fi uniforma sau diferita. Eegimulrol mai potrivit este munca n schimburi uniforme, dimineata de laurele 6 la 14, dupa masa de la orele 14 pna la 22 si noaptea de la 22piua dimineata la 6. n unele locuri se aplica meto da schimbului cudurata diferita. Astfel, timpul de 24 de ore poate fi mpartit ntrunM'himb de dimineata de 8 ore, un schimb de dupa masa de 6 ore siii nul de noap te de 10 ore; prin rotatia schimburilor se compenseazad if er en ta d e d ur at a a se r vi ciu lui. Numarul asistentelor din sectii se normeaza dupa numarul paturilor. Ele se repartizeaza n mod inegal pe schimburi, dupa intensil u l cia activitatii din sectie. Este bine ca dupa fiecare 6 asistente, a saptea sa ramna faraM-partizare fixa, ea avnd sarcina de a nlocui pe rnd asistentele cur.iua, libera n locul zilei de dumini ca, cnd vor face serviciu, n acestfel, numarul asistentelor nu se modifica n sectie niciodata, ci ramne!n permanenta acelasi, bunul mers al serv iciulu i nefiind tu lburatdo fluctuatia numarului de cadre, prin acordarea zilelor libere faranlocuit or. n unele spitale exista cadre afectate numai pentru serviciul denoapte. Acest sist em de organizare a serviciului prezinta o serie deavantaje, caci nu necesita sco aterea din saloane si rotarea asistenteloru In schimburile de zi, deci prezenta lor n saloanele respective ia uncaracter permanent. Acest lucru ntareste responsab ilitatea n muncati duce ntr-o masura mult mai mica la greseli, dect sistemul celorM schimburi obligatorii. Cadrele care executa serviciul permanenthu au nsa posibil itati de a progresa din punct de vedere profesional, i'ftci executa mereu aceeasi faza a muncii de ngrijire a bolnavului, l Hu motivul acesta, sistemul de rotatie a asistentelor n cele trei schimluiri trebuie recomandat, el oferind fiecarei asistente noi posibilitatii! progres profe sional si nsusirea tuturor fazelor muncii de ngrijirebolnavului. Activitatea cea mai intensa se duce n cursul schimbului unu. ' i '(ista este timpul afectat pentru stabilirea diagnosticului, fixarea i'liwnlui de tratament si aplicarea procedeelor mai complexe terapeuI loo. n cursul acestui schimb se fac : examinarea clinica a bolnavului, 71

examinarile complementare de laborator, stabilirea medicatiei si regimului dietetic, precum si aplicarea metodelor mai complexe detratament, ca : interventiile chirurgicale, radioterapia, transfuziilesi perfuziile la cazurile curente etc. Asistenta mai are si o serie deatributii administrativo-gospodares ti n acest schimb, ca : alcatuireafoilor de regim dietetic, pregatirea condicii d e medicamente, iesireabolnavilor etc. n cursul schimbului doi se continua tratamentele ncepute sise aplica acelea care t rebuie efectuate la intervale fixe. Asistentaavnd mai mult timp liber n aceasta tu ra si ndreapta atentia asuprasupravegherii bolnavului si cauta sa se apropie de el n scopul vindecarii lui ct mai grabnice. n cursul schimbului trei trebuie asigurata odihna de noapte abolnavilor; tratamen tele prescrise si supravegherea bolnavului trebuie totusi continuate la intervale fixate. Din acest motiv, asistentava trece prin s aloane la intervale de timp mai mari la bolnavii nstare mai usoara si mai frecven t la cei n stare grava, n cea mai mareliniste, fara sa trezeasca bolnavii. Lumina nu trebuie aprinsa cu ocazia controalelor active. Asistenta va avea o lanterna cu care si lumineaza drumul si va recurge la becurile salonului numai n caz denevoie. Pentru a preveni deranjarea inutila a bolnavilor, asistentava avea la ndemna o trusa de urgenta n c are vor fi pregatite medicamentele uzuale, pe care o va lua cu sine ori de cte ori este chemataprin instalatiile de semnalizare, pentru a servi imediat bolnavulfara sa mai mearga sa caute medicame ntul necesar n sectie. Daca nsectie nu snt internate cazuri deosebite, supraveghere a de noaptese poate face n mod discontinuu, n intervalele dintre ronduri, asistenta poate citi sau lucra un lucru de mina, fara sa scada vigilenta n directia supravegherii bolnavului. Orict de usoara ar fisectia nu se permite nic iodata asistentei sa doarma n timpul serviciului de noapte. Spre dimineata, serviciul devine mai activ prin recoltarea produselor biologice si pregatirea bolnavilor pentru examinarile complementare de laborator si explorari functionale. Serviciul de noapte cuprinde numai un aspect relativ restrnsal activitatii asiste ntei, totusi se cere ca schimbul de noapte sa aiba o pregatire deosebita. Asistenta care ndeplineste serviciul de noaptoeste nevoita sa rezolve numeroase probleme n mod independent sidecide singura asupra necesita tii chemarii medicului pentru rezolvarea unor probleme urgente. Din acest motiv, serviciul de noaptonu trebuie subaprecia t si asistenta va fi repartizata pentru aceastamunca numai dupa ce si-a asimilat cunostintele si deprinderile necesare pentru a ngriji bolnavul n mod independent.

Predarea si preluarea serviciului. Continuitatea muncii n sisloiuul cu schimburi se poate asigura numai prin predarea si preluarm constiincioasa si exacta a serviciului. Neglijarea unui amanuntr 11. de mic n pre darea serviciului poate da nastere la urmari mai grave, u licori chiar fatale pentru bolnavi. Tocmai din acest motiv, predarea?i preluar ea serviciului constituie unul din momentele cele mai importante ale muncii de spital, cnd asistenta trebuie sa se concenI rc/e n mod deosebit pentru a nu omite nici un amanunt, orict denciusemnat ar par ea, care ar trebui comunicat asistentei din schimi MI l urmator sau sa fixeze ceea ce i se comunica din schimbul anterior. In sist emul cu trei schimburi, timpu l de munca nu poate fi nli'ict respectat, ntruct la predarea si preluarea serviciului trebuieml fie preze nte amndoua asistentele, operatia de predare la patulbolnavului necesita ca cel c are preia serviciul sa soseasca cu circaI r minute mai devreme, iar cel care pred a serviciul sa plece cu totiitt timp mai trziu. Neglijarea acestui sistem de preda re a servi ciului face sa sufere exactitatea si constiinciozitatea muncii, izvortaII iu lips a de in formare si raspundere fata de bolnav . Asistenta trebuie sa astepte n uniforma sosirea schimbului, l'ilrasirea serviciului nainte de nlocuire este categoric interzisa. l taca din motive de mbolnavire subita sau din alta cauza schimbul urmator nu soseste la timp, atunci ea va ramne pe loc si va asiguraImnul mers al serviciului mai departe pna la nlocuire, la nevoie chiarlot. cursul schimbului urm ator. Ea nstiinteaza pe asistenta sefa aNKctiei sau a spitalului, asupra neprezen tarii schimbului, care va luainftKurile necesare de nlocuire n cadrul posibilitati lor existente. Operatia de predare si preluare a serviciului se face n uniforma. Predarea se face, att n scris, ct si verbal, la patul bolnavului, nvederea acestui s cop, asistenta de serviciu, nca nainte de sosirea m'liimbului, pregateste si completeaza condica de predare a sectieiHii.il a salo anelor, n aceasta condica se vor reflecta toate amanunMC pe care asistenta care preia serviciul este important sa le cunoasca l MM i ti u ndeplinirea sarcinilor de ngrijire si observare a bolnavului, jirwum si sarcinile concrete de pregatire a bolnavului pentru examin/ Vii sau tratament. Condica de predare a serviciului cuprinde : data si ora schimbului; numarul salonului; numarul patu lui si numele complet al bolnavu lui; diagnosticul prezumtiv; starea bolnavului n cursul serviciului, precum si unele manii deosebite de simptomatologia lui obisnuita; 73

numele, doza, concentratia, calea si orarul de administrarea medicamentelor; tratamentele fizioterapice sau de alta natura pe care le primeste; modificarile survenite n tratamentul bolnavului n cursul serviciului, care trebuie continuate si n cursul schimbului urmator. Numele medicului care a dispus schimbarea tratamentului; problemele principale care trebuie supravegheate de asistenta n cursul serviciului urmator; sarcinile concrete n legatura cu pregatirea bolnavilor pentruexaminari complement are de laborator, recoltari de materiale biologice, colectarea urinii etc. Condica de predare si de preluare a serviciului reprezinta oglindacalitatii munc ii din sectie. Din acest motiv, datele pe care asistentale introduce n condica de predare trebuie sa fie reale, exacte, sa corespunda cu datele din celelalte documente si sa cuprinda toate sarcinile referitoare la bolnav. Asistenta trebuie sa se exprime n condicade predare ntr-un limbaj stiintific, clar, concis si ntr-un stil carenu permite interpretarea gresi ta a datelor. Termenii tehnici, denumirile straine trebuie scrise cu o ortografie ireprosabila. Asistenta trebuiesa se ngrij easca ca scrisul sa fie citet si pentru schimburile urmatoare, caci un scris greu descifrabil poate da nastere la greseli n detrimentul bolnavului. Din acest motiv este bine daca anumite date mai importante, denumiri etc. le va scrie cu caractere de tipar, n raportulei, asiste nta trebuie sa evite exprimarile nestiintifice, care vulgarizeaza munca si reduc calitatea stilului stiintific de comunicare. Dam ca exemplu condica de predare a serviciului pentru asistenta din schimbul de noapte ntr-o sectie de boli interne. Condica de predare a serviciului poate fi completata pe aceeasifoaie si pentru t oate cele trei schimburi, n acest caz alaturi de rubricile necesare pentru predarea obisnuita a serviciului, ea va maicuprinde spatiul nece sar pentru observatiile asistentei n timpul serviciului ei, precum si pentru sarcinile care s-ar ivi pe parcursul schimburilor urmatoare (schema din pagina alaturata). n unele spitale se utilizeaza, n loc de condici de predare a servi ciului, foi de ngrijire a bolnavului. Pe aceste foi se noteaza n fiecare zi, defalcat pe ore, toate sarcinile asistentei. Foile se completeaza n fiecare zi cu o rubrica mai jos, iar dupa plecarea bolnavului, so ataseaza la foaia de observatie, ea reflectnd, att mersul bolii, cit si tratamentul aplicat. Datele cuprinse n documentele de predare snt comunicate siverbal schimbului care p reia serviciul, atragndu-i atentia asupra adnotarilor scrise.

TABELUL I O> Model de condica de predare a serviciului Dita Salonul Patul Numele bolnavului Diagnosticul Observatii n timpulserviciului Meicata Alte sarcini 4.XII 1960 ora 20 40 nr. 1 Srba Nicolae Pneumonie Primeste penicilina laorele : 24 si 4, cte300000 u . La ora 6 dimineata se schimba compresa. Bolnavul sa fie controlat din ora n ora 40 nr. 2 lonescu loan Ulcer duodenal Nu primeste medicamente Dimineata ramne nemncat : merge la examen radiologie > 40 nr. 3 Zamfir Pavel Suspect de hemoragiedigestiva Dupa masa i s-a facuttransfuzie, pe ca rea suportat-o bine n cursul noptii nu primeste medicamente Scaunul, daca are, sa fie trimis la laborator, pentru punerea n evid e n t a a s t n ge lu i ir 40 nr. 4 Korosi Alexandru Ciroza hepatica La orele 17 a varsat o cantitate mica de lichid La ora 24 se va repetainjectia de vitaminaK si veno-st at Dimineata sa se intereseze de rezultatul de laborator al lichidului varsat t> 41 nr. 1 Dinca Gheza Pneumonie Nu mai primeste medicamente Mine pleaca acasa t> 41 nr. 2 Petrescu Petre Insuficienta cardiaca \ A Toata dupa masa fost nelinistit si prezinta o dispneechinuitoare Dimineata la orele 4 va primi din nou strofantina. Daca nu doarme, primesteoxigen pentruinhalatie timp de 3minute la flecare ora Sa fie tinut tn permane nta sub s uveghere

coridor sau din camera surorilor semnalizeaza chemarea bolnavului. Paralel cu intrarea n functiune a soneriei, un electromagnet ridicanumarul salonu lui de unde porneste semnalul, facndu-1 sa apara pe ol abia de comanda. Asistenta repune numarul la locul lui si intra nMiUonul de unde a fost chemata. Aceste apa rate snt de obicei prevazute cu doua serii de sonerii, care functioneaza alternativ, ziua pe oridor, noaptea n camera surorilor, functionalitatea lor fiind dirij a t a cu a ju t o r u l u n u i c o mu t a to r. Soneria de pe coridor deranjeaza bolnavii n cursul zilei; dinarest motiv este bin e ca clopotul sa fie prevazut cu amortizor de K| tomot sau sa se utilizeze, n loc de clopot, zumzier. Numeroase spitale folosesc semnalizatoare optice sau combinate. La apasarea butonului se aprinde o lumina, att n camera surorilor, ct si pe coridor deasupra usii salonului de unde s-a facut semnalizarea. Prima lumina nstiinteaza asistenta despre chemare, iar adoua de pe coridor o ndrum eaza n salonul respectiv. Este bine dacaiM't.iunea lampii semnalizatoare, asezata n camera surorilor, estelotus i ntarita cu un zumzier. Asistenta poate sa uite salonul unde a fost chemata mai ales Iaca este solicitata deodata n 2 3 saloane. Din acest motiv, instalat i i l e moderne nu permit ntreruperea semnalului dect de la locul deunde a fost de clansat. Pentru a ntrerupe semnalul acustic sau optic, asistenta este deci oblig ata sa intre n salonul respectiv. n timpul ct asistenta este ocupata ntr-un salon ea poate fichemata ntr-un alt salon la cererea unui alt bolnav. Pentru a-si mentine n permanenta legatura cu restul bolnavilor, unele instalatiimut prevazute cu semnalizatoare optice sau acustice n toate saloanele deservite de aceeasi asistenta, care nsa vor intra n functiunenumai dupa ce asiste nta le-a conectat la retea. Astfel intrnd ntr-unHulon, asistenta ntrerupe nti semnalu l cu care a fost chemata sidaca este necesar sa ramna lnga bolnav, printr-un comut ator, conecliuza ntreaga retea de semnalizare din camera ei, n salonul res pectiv. Butonul de semnalizare trebuie plasat la ndemna bolnavului. In mod normal, el va fi asezat pe noptiera, n cazul bolnavilor nni are grava, care nu se pot ntinde dupa buton, acesta va fi atrnatdeasupra patului, sau va fi fixat cu benzi de leucoplast de margineap u du lu i , de p e rn a s a u d e p l ap u m a . Exista spitale unde paturile snt nzestrate cu microfoane, legatepriutr-un amplific ator de camera surorilor. Ele intra n functiune numai la apasarea unui buton, asemanator celorlalte sisteme de semnalizare. Asistenta n cazul acestor instalatii poate ascultadirect printr-un difuzor chemar ea bolnavului, care trebuie sa cuprinda

si numarul de camera, nefiind recunoscut totdeauna numai dupavoce; el poate sa m entioneze prin acest difuzor ce nevoi are, scurtndastfel timpul de interventie al asistentei. Acest sistem reduce si drumul parcurs de asistenta cu mai mult de 50%, ceea ce reprezinta oeconomie serioasa d e energie, nsa actiunea difuzorului se limiteazanumai la camera surorilor. Din ac est motiv, n ultimul timp, microfoanele se conecteaza la o centrala (eventual identica cu aceea dotelefon), care nregistr eaza dorinta bolnavului si o transmite imediatasistentei n cauza, prin telefon. Instalatia de semnalizare de pe noptiera bolnavului poate fiprevazuta si cu lamp i de verificare, prin care centralista confirmaluarea la cunostinta a cererii bo lnavului. Pentru chemarea medicilor si asistentelor cu sarcini speciale, a caror raza de activitate ntrece limitele unei subunitati cu paturi, se utilizeaza semnalizarea cu raze ultrascurte. Acest principiu esteformat dintr -un aparat de emisie cu raze ultrascurte, asezat n centralade semnalizare si dint r-o retea de aparate de receptie (de aspectul simarimea unui stilou) care se gas esc n buzunarele personalului, fiecarefiind reglat la o alta lungime de unda. Bol navul, prin apasarea butonului de la patul sau, conecteaza microfonul la centrala de semnalizare si comunica dorinta lui, ceea ce centralista confirma prin aprinderea becului de control de linga microfonul bolnavului. Apoi regleazaaparatul de emis ie la lungimea de unda a persoanei cautate si icomunica direct dorinta bolnavului . Aparatele mai simple de receptie nu receptioneaza testul, ci dau numai un zgomot caracteristic. n cazul acestor aparate, persoana cautata va chema la telefon centralista, lund astfel cunostinta de dorinta bolnavului sau a superiorilor. Exista tendinte din ce n ce mai concrete pentru realizarea npractica a unui sistem de intercomunicare audiovizuala ntre bolnav si asistenta medicala care se gaseste n camera de serviciu. Asistenta trebuie sa raspunda prompt si fara ntrziere la chemarea bolnavului prin aparatele de semnalizare. ASIGURAREA SECTIEI CU LENJERIE CURATA. CIRCULATIA LENJERIEI Bolnavul trebuie asigurat cu lenjerie curata. Lenjeria utilizatantr-o sectie se c ompune din : lenjerie de corp : camasi, pijamale, batiste, basmale etc. lenjerie de pat: cearceafuri, fete de perne, fete de plapumi etc.; lenjerie necesara aplicarii tehnicilor de investigatie si tratament, ca : traver se, stergare, comprese etc.

l'lg. 19.

Stringerea lenjeriei de|i t tn cosul pentru rufe murdare.

La acestea se mai adauga hainele de protectie ale personaluluiHoctiei. Lenjeria se confectioneaza n croitoria spitalului sau se cumparaICata confectiona ta. Ea este data n inventarul sectiilor, unde se pas treaza, fie n dulap uri-depozit, fie pe paturi pregatite pentru spitalizarea bolnavilor. Bolnavul nou spitalizat trebuie sa primeasca totdeauna lenjerie curata. El nu poate fi culcat ntr-un asternut neschimbat, chiar daca Itnijeria veche este n aparenta curata sau chiar daca bolnavul anterior n-a stat mai mu lt de 1/2 1 ora pe acest pat. Lenjeria se schimba daca pleaca bolnavul, daca se murdareste cu snge, puroi, alimente, urina, fecale etc., daca a trecut perioada maxima de folosire a lenjeriei de spital, care de obicei nu trebuie sa

in ntreaca o saptamna si, n sfrsit, daca bolnavul prezinta leziunicutanate sau o hipers ensibilitate a tegumentelor, care implica mereu o lenjerie curata sau chiar sterila pe suprafata corpului. Perioada de timp ct poate fi utilizata lenjeria de pat, si de corpdifera dupa car acterul spitalului si al sectiei. Aceasta perioada este Fig. 20. Adunarea (A) si transportul (B) rufelor murdare la spalatorie. mai scurta la sectiile de copii dect la adulti, mai scurta la maternitati si sectii chirurgicale si mai lunga la sectiile de boli inteine si ginecologie. Lenjeria la copii, la parturiente, la bolnavi cu hemoragii, lacei cu incontinent a urinara si de materii fecale etc. se murdareste foarte repede si din acest motiv este necesar ca ea sa fie schimbatachiar de mai multe ori pe zi. Lenjeria murdara este adunata pe sectii n lazi captusite cutabla si prevazute cu orificii de aerisire sau n cosuri speciale, dublate 80

cu saci de pnza nmuiati n substante dezinfectante sau n saci simpliconfectionati din tr-un material impermeabil (fig. 19). Lenjeriaadunata i iu trebuie depozitata n s ectie, ci daca este posibil, sa fietransportata zilnic la spalatorie. Adunarea l enjeriei pe mai multe zilescoate din circulatie un stoc nsemnat de rufe, iar depo zitarea lor nstare murdarita cu dejectii le degradeaza ntr-un timp foarte scurt. Transportul lenjeriei murdare la spalatorie se va face n cosuricaptusite si acope rite sau n saci de pnza impermeabila, pe carucioaresi ascensoare, pna la punctul de predare (fig. 20 A si B). Transportullenjeriei legate n cearceafuri si purtate p e spate sau trte pe coridoare nu este admisibil, n unele spitale pentru adunarea si transportullenjeriei se uti lizeaza un sistem de conducte cu diametru corespunzator prin care lenjeria ajunge de la sectii n subsol, unde se adunain compartimente se parate pentru fiecare sectie si de unde se predapersonalului de spalatorie. Lenj eria destinata pentru spalatorie va finsotita de no ta de spalatorie ", n care se e videntiaza numericTelul articolelor de spalat. Aducerea rufelor la spalatorie se va face pe alta cale dect scoaterea celor curate, pentru ca n eventualitatea unor exemplare infectate sa nu apara infectii intraspitalicesti produse tocmai prin rufelecurat e date bo lnav ilo r. Forma cea mai operativa si sigura a circulatiei lenjeriei de spitaleste schimbar ea directa a rufariei murdare cu rufarie curata, la spalatorie. Acest mod de schimbare a lenjeriei presupune existenta unuistoc circulant de ruf e. n lipsa acestui stoc, spalatoresele vor iscalide preluarea rufelor murdare si vor elibera sectiei peste cteva zileaceleasi rufe spalate calcate si reparate. Dezinfectarea lenjeriei nainte de spalare nu este obligatorie, Fierberea dupa spalare, ct si calcarea cu fierul cald reprezinta douaprocese sufi ciente de dezinfectie. n spitalele de boli contagioase nsarufele trebuie dezinfect ate nca nainte de spalare, pentru a nu expunespalatoresele unui pericol de infecti e. Pentru dezinfectia preliminaranu se pot utiliza metode fizice uzuale, caci, a tt autoclavarea, ct sifierberea rufelor murdare si pline cu urmele dejectiilor, fa c ca petelede pe lenjerie sa ramna definitive. Din acest motiv, lenjeria murdarac u fecale, puroi sau snge va fi nmuiata n solutii dezinfectante larece, de preferint a solutie de cloramina 2 3% formol 3% sau sapocrezol 5% timp de 2 3 ore si spalate preliminar cu o solutie caldade bicarbonat de sodiu 2%. Eufele vor fi limpezite de mai multe oridupa care pot fi fierte sau autoclav ate si pe urma spalate ca oricerufarie. Pentru lenjeria alba, necolorata se mai utilizeaza si solutiede var cloros 0,5 1% limpezite, n care se nmoaie rufele 60 75 d eminute. B -c . 1 6 8 1

Spalarea lenjeriei de spital se face pe cale mecanica. Spalatoarelemecanice snt p revazute cu rezervoare care se nchid, n care apa esteadusa n miscare permanenta pri ntr-un sistem de roti, ce se nvrtesccu ajutorul unui motor electric (fig. 21 A si B), n aceste rezervoare se unesc o serie de conducte de apa, prin care se poate schimba dupa Fig. 21. (A si B). A de spalat rufe. masina de spalat rufe; D

sistemul de programare a masinii dorinta apa rece cu cea calda sau invers, prin mnuirea corespunzatoarea robinetel or. Eufele murdare, dupa ce au fost nmuiate n solutie decloramina, se introduc n re zervorul spalatorului si spalate la rece cuajutorul sistemului de roti care obli ga apa din rezervor sa traversezerufaria murdara de nenumarate ori. n aparatele u ltramoderne, spalarea la rece se face prin ultrasunete. Ultrasunetul aduce, n vibratie extrem de rapida, apa, care, intrnd n pori si printre fibrele textile, elimina murdaria, n vederea acestui scop, masina de spalat esteprevazuta cu un si stem vibrator, care lucreaza cu frecvente ultrasonore de peste 16 000 de hertzi. Dupa terminarea spalarii la rece, apa din rezervor este nlocuita de mai multe ori pna ce se terminaprocesul de limpe zire. Apoi prin manevrarea corespunzatoare arobi

netelor, se continua spalarea mecanica cu apa calda, iar dupa aceea, cu aburi suprancalziti si solutie de soda, sapun sau detergenti, pentru ca la terminarea procesului de spalare propriu-zisa rufele spalate sa fie din nou limpezite. Stoarcerea rufelor spalate si limpezirease face mecani c, cu centrifuga (fig. 22). Pentru spalarea rufelor, sapunul este nlocuit din ce n ce mai mult cu substante detergente. Detergentii snt substante dezinfectante, care cu apa fac spuma, la fel ca si sapunul. Datorita actiunii lor puternice de suprafata, eifavorizeaza patrunderea apei n interstitii, nmoaie si dezlipescmurdaria, emulsioneaza grasimilesi distrug microb ii, inclusiv virunurile (cu exceptia bacilului piocianic). Ei snt saruri cuaternare de amoniu. Spre deosebire de sapunuri, la detergenti ionul activeste cationul (nu anionul ca la n a p u n u r i ) , d i n c a r e m o t i v s e mai numesc sapunuri inverse. *enIrii spalarea rufelor se utilizeaza bromocetul (cetazolul) n solutiede 1/500, n care se scufunda ruiVle 60 de minute, dupa care se pala cu aceeasi solutie. D e s i , n a f a r a s e c t i i l o r d e holi contagioase, etapa dezinfectieipreliminare nu este obligatorie, totusi, tinn d seama de posibilitatilei Multiple de infectare a lenjeriei prin cazurile laten te de hepatita epidemica n orice sectie, de dizenteriile atenuate si cronice din sectiiledo boli interne s i pediatrie, de stafilocociile din sectiile de chirurgiedermatologie si pediatri e, de infectiile tuberculoase din sectiile deTuberculoza, precum si de o serie d e alte cazuri infectioase internateIu diferite institutii spitalicesti, este bin e ca procesul de dezinfectieHil se aplice n acelasi mod n toate spitalele, dupa pr ocedeul de muncaobisnuit n spitalele de boli infecto-contagioase. Uscarea rufelor se va face la uscatoria mecanica cu aer suprancillzit (fig. 23); ele vor fi apoi calcate la cald (fig. 24) si trecute natelierul de rep aratie, unde rufele trebuie controlate si reparate, iar Fig. 22 Centrifuga pentru stoarcerea mecanica a rufelor spalate.

Fig. 23 (A si B). _ Uscatorie mecanica cu aer suprancalzit 84 Fig. 24. -Calcarea mecanica a lenjeriei.

exemplarele inutilizabile retinute pentru reforma si nlocuite imediatcu exemplare noi. Kufaria nu trebuie sa ajunga napoi n sectie n starerupta fara nasturi sau far a snururi de legatura, caci nu este nimic maiurt dect mbracarea bolnavilo r cu rufe inu tilizab ile. Fig. 25. Distribuirea lenjeriei curate la saloane.

Buf aria reparata se va depozita la magazia de rufe curate a spalatoriei si va fi eliberata n schimbul rufelor murdare aduse din sectie. l 'rin eliberarea din nou a acestor rufe se nchide circuitul lenjeriei nHpital (fi g. 25). n legatura cu asigurarea bolnavului cu lenjerie curata si ntretinerea acesteia, asistenta trebuie sa cunoasca modul de ndepartare a petelor de medicamente, alimente sau de dejectii din lenjeria sihainele bolnav ului. Acetatul de plumb. Pata lasata de acetatul de plumb se poatendeparta cu substante oxidante, ca apa oxigen ata sau perboratuldo sodiu ; pata galbena ce ramne prin aplicarea acestor substante sendeparteaza apoi cu o solutie diluata de sodiu sau potasiu. Acidul picric. Pe pata proaspata se ntinde o pasta de carbonat< l o magneziu, car e se lasa pe loc 30 60 de minute, apoi se freacaenergic cu o crpa locul patat. Daca pata este mai veche se acoperapentru 1 2 minute cu o solutie apoasa de polisulfur a de potasiu (heparsulfuric), dupa care se spala bine cu sapun si apa. Eestul acizilor care lasa urme se ndeparteaza cu solutie amoniacala 10%, dupa care se spala cu multa apa. Balsamul peruvian. Se umecteaza pata cu cloroform n repetaternduri, apoi aceasta s e ndeparteaza prin compresiune ; partea patata HO spala pe rnd n alcool, spirt saponat si n sfrsit cu apa si sapun. 85

Cacao si cafea. Petele de cacao si cafea se spala cu o solutie concentrata de clorui'a de sodiu, dupa care rufa se limpezeste cu multa apa. Crisarobina. Pata se va spala cu benzol, cloroform sau alcoolabsolut la cald. Se va avea o deosebita grija la pericolul de incendiu, de aceea ncalzirea se va face nmuind flaconul cu substanta n apacalda. Fructele. Petele ramase dupa sucuri de fructe se spala cu laptedulce, caldut. Da ca pata nu se ndeparteaza va fi tratata cu o solutiede bisulfit de sodiu, usor ac idificat cu acid clorhidric, urmat de spalarea n apa rece si apoi n apa calda. Grasimea. Se freaca bine partea patata n benzina, tetraclormetan sau tricloretil si la nevoie se calca sub hrtie de filtru. Unele petede grasime s e ndeparteaza mai usor cu eter. Untura de peste poate findepartata numai prin s pa lare cu apa s i sapun s au cu infuziede scoarta de quillaia. Eamasitele unor ali fii pot fi ndepartate printr-osolutie diluata de acid acetic. Gudronul. Se ndeparteaza grosul petei prin spalare cu apa sisapun sau cu terebent ina. Ultimile nuante se scot cu benzina saualcool. Ihtiolul. Se spala lenjeria cu apa calda si sapun. Iodul. Se trateaza suprafata patata cu o solutie de hidroxid deamoniu sau cu tio sulfat de sodiu 10%. Lanolina. Se ndeparteaza cu eter, acetona, benzina, benzol sau cloroform. Laptele. Pata se ndeparteaza tratnd-o pe rnd cu amestec deeter-alcool pentru ndepart area grasimii, apoi cu o solutie diluatade amoniac pentru cazeina si n sfrsit se l impezeste abundent cuapa pentru ndepartarea zaharului lactic. Mucegaiul. Petele provocate de mucegairea lenjeriei se trateazacu amoniac, frecnd u-se apoi suprafata cu un tampon de vata nmuiatntr-o solutie de oxalat de sodiu 20 % ; n sfrsit se spala bine cu apa. Din stofa alba, pata de mucegai, ca si cea de urina, se ndeparteazaprintr-o pensu lare cu o solutie diluata de acid clorhidric, urmata despalare cu apa oxigenata. Nitratul de argint. Pata proaspata se poate ndeparta cu apa sisapun. Petele vechi expuse mai mult timp la lumina si deci nnegrite, se spala cu o solutie de iodura de potasiu 10%. Aceasta lasa de multeori urme de iodura de argint. Mtratul de argint de pe suprafata pielii(de exemplu de pe mna asistentei etc.) se ndeparteaza cu o solutieapoasa saturata de iodura de sodiu, s au potasiu. Permanganatul de potasiu. Se trateaza pata cu o solutie de sulfura de amoniu 5% sau se spala cu acid oxalic 10% fierbinte. Ea

mai poate fi ndepartata si cu Mposulfit de sodiu 20% acidificatusor cu acid clorh idric. Independent de metoda utilizata va fi splu ta u lt e r io r mu lt ti mp cu apa. Resorcina. Se ndeparteaza cu solutie de acid citric 10%. Eubarba. Se ndeparteaza foarte greu. Se poate ncerca cu benzoliucalzit cu foarte m are precautie, din cauza pericolului de incendiu. Rugina. Petele de rugina se ndeparteaza cu solutie concentrata I o bioxalat de potasiu sau acid citric, urmata de limpezire cu apamulta. Sarurile de cupru. Se pensuleaza cu o solutie calda de iodurado potasiu 20% sau acid acetic 10%, dupa care se limpezeste cu oHolutie calduta de clorura de sodiu . Sarurile de mercur. Pata se pensuleaza cu tinctura de iod si apoi NO spala cu o solutie concentrata de iodura de potasiu. Sngele. Suprafata patata se umezeste cu apa oxigenata 3 %; poste cteva minute se spala cu apa. Petele proaspete pot fi ndepartatecu apa rece si sapun, cu iodura de potasiu sau cu acid tartric. Petelev ochi de snge se vor t rata nti cu solutie de oxalat de sodiu 20%, Hpalndu-se apoi cu apa fierbinte. Taninul. Se ndeparteaza prin tratare cu apa de plumb 30 %, urmata de limpezire. Uleiul de in. Se freaca bine pata cu alcool amilic cald, la careMi adauga putin amoniac n solutie alcoolica. Uleiurile minerale. Se ndeparteaza cu eter, cloroform, benzina, t otraclormetan sau benzotricloretilen. Este bine daca sub pata se:i..saza un st rat de hrtie de filtru sau de pnza absorbanta. Vinul rosu. Se ndeparteaza cu perborat de sodiu sau cu apa oxigenata. Urina. Se ndeparteaza dupa metoda indicata la ndepartareapetelor de mucegai. ASIGURAREA ALIMENTELOR, CURATIREA VESELEI Sl NDEPARTAREA REZIDUURILOR ALIMENTARE Bolnavii internati ntr-o sectie de spital snt supusi diferitelorregimuri alimentar e. Asigurarea regimului dietetic, prescris fiecaruiholnav aparte, este una din c ele mai importante sarcini ale asistenteimedicale. A li me n t at ia bo ln avu lu i p oat e s a se n ca dr eze n reg im ur il eMp ale spitalului sau poate fi dirijata prin prescriptii individualizatedupa bolnav, n acest ultim caz medicul va da indicatii specialeasupra compozitiei si cantitatii totale a componentelor, iar asistenta

dietetica asupra modului de preparare a alimentelor prescrise. Dietaacestor boln avi se prescrie n fiecare zi. Spitalele lucreaza cu regimuri tip, dar bucatariile au datoria saprepare orice mn care prescrisa pentru bolnavi. Astfel, dintre regimurile tip deosebim dupa compozitie: regimul absolut, regimulhidric, regimul hidrozahar at, regimul lactat, regimul fainos, regimullacto-fainos, regimul lacto-fainos-ve getarian, regimul de cruditati, regimul carnat si regimul mixt sau complet. Dupa consistenta deosebim regimul lichid, regimul semilichid si regimul de convalescenta, n afara de acestea se mai deosebesc : regimul desodat, regimulhiperclorurat, regi mul Mperpotasic, regimul acidifiant, regimul alcalinizant etc., precum si regimurile cuprinse n tabelul lui Pevzner(vezi capitolul Alimentat ia bolnavului"). Eegimurile-tip din spitale depind si de obiceiurile spitalelor, existnd n aceasta directie o foarte mare varietate. n vederea asigurarii alimentelor necesare si potrivite, spitalelemari au asistent e sau surori dieteticiene. Asistentele sefe, pe bazadatelor adunate de la asiste ntele de tura referitoare la numarul bolnavilor pe categorii de boli si dupa indicatiile primite de la medic, alcatuiesc tabele de regimuri (foile de alimentatie), pe care le nainteaza asistentei dieteticiene, care, dupa totalizarea lor, le transmitela bucatarie n d oua exemplare pna la orele 12 ale zilei precedente, naintarea foilor de regimuri nu poate suferi ntrzieri, caci administratia spitalului poate va trebui sa procure unele alimente cuprinsen foi, necesare chia r pentru dimineata zilei urmatoare. Foile de regimuri cuprind : numele bolnavilor, diagnosticul, sectia, salonulsi numarul pa tului, regimul alimentar si eventualele observatii suplimentare relativ la prepararea sau cantitatea alimentelor, ncaz ca este vorba de un regim alimentar special prescris, la rubricaobservatii se va descrie n mod amanuntit prescriptia mediculuirelativ la compozitia si modul de preparare a al imentelor. Pentru bolnavii care vor sosi peste aceasta ora, asistentele de tura vor naintadirect bu catariei completarile la foile de regimuri. La sfrsitul tabelelor de regimuri se totalizeaza numeric cererilede regimuri tip. De exemplu : 2 regimuri desodate; t l regim lactat; ,:\, 6 regimuri lacto-fainoase : j jj l regim carnat; 4 8 regimuri mixte. -,t n unele spitale se considera suficient tabelul, totalizator, ngft aceasta metoda se preteaza la greseli. Tabelele de regimuri trebuii completate cu toate rubricile aratate mai sus. ?> 88

ntruct satisfacerea gustului personal al bolnavului are o deoim po r tan ta t er ap eut ic a, n mu l te sp i ta le s e uti li zeaz a si s -t oi n ul,,semirestaurant" (Pevzner), dupa care bolnavul si alege cu o zi nainte mncarea, n limitele dietei precise si ale posibilitatilor bucatariei. Conform acestei metode bucataria si alcatuieste regimu rile tip cu un sortimen t mai variat, aducnd planu l d e meniuriIn-cunostinta bol navilor prin asistentele din sectii, cu o zi nainte. Diu acest plan ei si vor alege alimentele preferate, pe care asistenta10 introduc e n tabelele de regimuri. Totalizarea de la sfrsitul tabelului nu se va face pe re gimuri tip, ci pe feluri comandate, caci ncadrul aceluiasi regim tip exista mai m u lte varian te. n institutiile sanatoriale sau n spitalele care gazduiesc bolnaviiun timp mai ndelu ngat, regimul dietetic se prescrie saptamnal. Daca sectia sau spitalul nu are asistenta dieteticiana, asistentelemedicale vor alcatui tabele de regimuri care apoi vor fi totalizate labucatarie. Att pe tabele obisnuite de regimuri, ct si pe completari trebuienotata exact masa n care se ncadreaza bolnavul nou sosit sau la arc mai are dreptul bolnavul care pleaca. Bolnavul care sosestem timpul noptii, pna la servirea micului dejun, primeste alimenl; iitie completa. Cel care este internat pna la orele 9 primeste gus iiirea de dimi neata. Internarea pna la ora 11 asigura dreptul bolnavului pentru prnz, iar cei care sosesc dupa aceasta ora vor primi, numai gustarea de dupa masa, eventual numai cina. Pentru bolnavii are se interneaza dupa ora cinei se vor asigura numai lichide. Bolnavii care ies din spital primesc n ziua plecarii numai micul dejun. l'':ic exceptie de la aceasta regula bolnavii din alte localitati, care vor11 a sigu rati cu alimen te pn a l a ora p l ec ar i i t re nului . Completarile tabelelor de regimuri se fac prin foi separate.Alii notitele si bauturile acordate bolnavului sub forma de suplimentepentru mbunatati rea conditiei fizice (oua, lapte, smntna, porto cale etc.), pentru nviorarea proceselor vitale (cafea, vin rosu etc.) linii cele administrate sub forma de alimentatie arficiala pentru ntretinerea lui n viata (sucuri de fructe, amestecuri speciale, necesare pentru alimentarea prin sonda) si n sfrsit substantele alimentare necesare pentru anumite examinari de laborator (caglucoza pentru dete rminarea tolerantei fata de hidratii de carbon, oua pentru radiografia vezicii biliare dupa metoda Boyden sau preparate de carne pentru anumite determinari ale metabolismului) se comanda de asemenea sub forma de completari la tabelele de regimuri. Indiferent de scopul pentru care se cere suplimentul de alimente, acesta va fi motivat pe comanda, n aceste cazuri se mentioneazaiji numarul foii d e observatie a bolnavului. 89

Daca bolnavul, caruia prin tabelul de regim din ziua anterioara i s-au asigurat alimentele, pleaca, asistenta va nstiinta n scris bucataria asupra modificarilor aparute n comanda. Modificarile survenite prin sosirea si plecarea bolnavilor, prinschimbarea regim urilor sau din alte motive, vor fi trecute pe baza Flg. Spalarea mecanica a veselei.

completarilor, de asistenta dieteticiana sau n lipsa acesteia, de personalul de la bucatarie, n unul din exemplarele tabelului de regim, care se va trimite napoi la sectie mpreuna cu alimentele. Pe bazaacestuia, asisten tele vor distribui regimul dietetic bolnavilor. Alimentele preparate snt trimise la oficiile alimentare din sectien marmite si can i izoterme, tavi sau alte vase. n lipsa vaselor izoterme, alimentele vor fi la nevoie rencalzite. Oficiile alimentare alesectiilor au o par te din ncapere cu vesela spalata, unde sosesc alimentele si o parte cu vesela utilizata, unde se spala (si la nevoie sedezinfecteaza) vas ele utilizate de bolnavi. Din vasele colective, alimentele snt repartizate n vasele individuale (farfurii, canite, pahare). Vasele colective se spala n sectien prima parte a ofic iului si se trimit napoi bucatariei. Ele nu vinniciodata n contact cu bolnavii.

Vesela utilizata, mpreuna cu resturile de alimente, snt adunateIn c,ea de a doua p arte a oficiului de alimente. Aici resturile alimentaro snt aruncate n vase nchise si transportate din sectie. Bestui'l l o alimentelor din sectiile contagioase trebuie distruse. Vesela se Mirata apoi n spalatoare-sterilizatoare mecanice, care functioneaza(MI apa fierbin te (fig. 26). n spitalele moderne acestea se instaleazaIntre cele 2 parti ale ofi ciului, ncarcarea spalatorului-sterilizator w face din partea cu vesela utilizata a oficiului, iar scoaterea n partea(Mi vese la curata; n acest fel se nchide circuitul veselei. Vesela M'.oasa din spalatorul sterilizator este fierbinte; ea se usuca n ctevaminute. Ste rgerea ei cu materiale textile este interzisa. Alimentele ramase n sectie sau acelea pe care le aduc apartinatorii bolnavilor vor fi pastrate exclusiv la frigider. Daca sectianu are nici un fel d e racitor, alimentele vor fi pastrate la racitorulcontrai de la bucatarie. Se in terzice categoric umplerea spatiilor dintregeamuri cu alimente. NTRETINEREA SALOANELOR Sl ANEXELOR Conditiile igienice si estetice ale mediului spitalicesc pot fiasigurate numai p rintr-o curatenie si ntretinere perfecta si permanenta. Pentru aceasta spitalul are personal special; ndrumarea si controlarea lui cade nsa n sarcina asistentei. Ba va putea pretinde o munca de calitate de la subalterni numai daca cunoaste utilajelesi materialele de curatenie si ntretinere a saloanelor, coridoareloroficiilor, salilor de trata mente, a bailor, W.C.-urilor, coridoarelorsi a altor anexe. Pentru efectuarea cu rateniei sectia de spital trebuieHa fie nzestrata cu unelte, vase, aparate si mat eriale corespunzatoare, ntretinute n stare de functionalitate perfecta si pastrate ntr-unHingur loc, de pre ferinta n dulapuri special amenajate, unde fiecareobiect are locul lui bine fixat pe suporturi, rafturi, crlige, agatatoaresi sa fie la ndemna personalului. Curatirea saloanelor. Saloanele se curata zilnic dimineata si dupa masa. Curatenia de dimineata se ncepe imediat dupa terminareatoaletei bolnavilor si se termina nainte de nceperea vizitei. Curaten ia de dupa masa s e exe cu ta dupa odihna pasiv a a bolnavilor, dar naintea nceperii cinei, n zilele de vizita curatenia de dupa masase face imedia t dupa plecarea vizitatorilor. Daca salonul n cursul zilei s-ar murdari, n timpul procesului dengrijire a bolnavil or cu secretii, excretii, snge, alimente varsate, fecale, varsaturi etc. atunci se va face o noua curatenie imediat, independent de programul obisnuit.

La efectuarea oricarei curatenii se vor utiliza numai procedeuriumede pentru a n u ridica praful, care n spitale contine totdeauna o flora autohtona, hospitaliera si care poate genera infectii intraspit aii cesti cu germeni rezistenti la antibiotice. Curatenia zilnica a saloanelor se ncepe cu golirea urinarelorsi scuipatoarelor si nlocuirea lor cu recipiente curate si sterile. Continutul lor daca nu trebuie trimis la laborator se arunca. Apoi se face ordine n noptiere, aruncnd n galetile (nchise cu capaceautomate) toate resturile de alimente, pansamente, ambalaje etc. Se matura podeaua cu o perie sau matura cu coada, nvelita ntr-ocrpa umeda. Maturatu l se ncepe din colturile salonului, patrunzndsub fiecare mobila n parte, pna la pere te. Pardoselele de ciment sau de mozaic se spala apoi cu apa fierbinte la care se adauga soda si sapun. Spalarea se va face cu o periecu coada lunga, a poi se limpezeste cu apa si se sterge cu o crpa stoarsa, n loc de soda se poate utiliza si cloramina sau n loc de sapun, detergenti (bromocet). Este bine ca substantele dezinfectante safie utilizate cu alternante pentru a preveni formarea chimiorezistenteila flora hospitaliera. Pardoseala de linoleum, cauciuc sau material plastic se spalacu apa calduta si c antitati moderate de sapun sau detergenti. Apafierbinte sau prea rece este dauna toare acestor materiale. Pardoseala de parchet se trateaza ct mai rar cu apa din cauzafisurilor dintre ele mente n care se retine praful infectat, iar acestasi murdaria se vor aduna cu asp iratoare, apoi se ve sterge bine cu oflanela groasa pentru a remprospata luciul. Praful adunat dupa maturare sau golirea aspiratoarelor searde din cauza caracter ului lor infectios. La anumite intervale parchetul necesita o curatenie mai radicala. Aceasta se face n saloane prin frecare cu apa si prafuri de curatatpe baza de det ergenti (Alba, Dero etc.). Dupa limpezire, apa trebuieimediat ndepartata cu crpa p entru ca lemnul sa nu se infiltrezecu umezeala. Spalarea parchetului cu benzina, petrosin, white-spirtsau alte substante inflamabile este strict interzisa n spit ale. Curatarea parchetului cu hrtie abraziva nu este recomandabila din cauzaprafului pe care l ri dica si care, mai ales cel din crapaturi, este totdeauna infectat. Petele care nu au disparut dupa curatirea obisnuita a parchetuluise vor ndeparta n modul urmator : Petele de grasime vor fi acoperite cu o hrtie de sugativa mbibata n benzina. Aceasta dizolva grasimea, iar sugativa o absoarbe. Petele mai vechi se freaca, cu benzina apoi se acopera cu o pudra

absorbanta : talc sau praf de creta, pentru 1 2 ore, dupa care sendeparteaza cu o p erie, si se sterge cu o crpa moale, n loc de beny. ina se poate mbiba parchetul patat si cu terebentina, dupa care seprocedeaza la fel ca si dupa benzina. Petele de cerneala proaspata se tamponeaza cu sugativa, apoisu freaca cu lesie f ierbinte, se limpezeste cu apa si se sterge. Daca pata este mai veche, se freaca cu miez de lamie sau solutie de acid citric pna sa ce nmoaie si apoi seprocedeaza ca si n cazul petei pi'oaspete dupa tamponare. Tinctura de iod se spala imedii i l cu alcool si apoi cu apa calduta. Parchetul, dupa uscare completa si orice pardoseala din saloane inclusiv cele din mozaic, linoleum sau material plastic seccruiesc o data saptamnal si pestecteva ore se lus truiesc. Lustruirea se face cu aparate electrice (fig. 27). Aparatul pentru lustruit dusumeaua are la baza una sau mai multe perii n forma de discuri, care se nvrtesc fiind actionate de un motor electric. Periile n functie de numarul lor au cte un diametru de 10 30 cm, si segasesc dedesubtul cutiei, care acope ra moto ru l ap arat u lu i. Gr eu l. atea motorului si nvelisul metalic exercita o presiune asupra periilor, asigurnd un contact intim cu suprafata dusumelei. Aparatul are o manivela cu ajutorul careia i se pot dirija miscftrile. n stare de repaus, el va sta culcat sau se va ridica pe un suportde lemn, n niciun caz nu se admite sa stea pe perie. Manivela este linuta vertical. Cnd vrem sa-1 punem n functiune, aparatul este [ acordat cu ajutorul unei prize la curentul din retea, apoi se deschidecircuitul electric. Motorul ncepe sa se nvrteasca, se apasa asupraunei pedale prin care maniv ela poate fi coborta n jos, iar motorulporneste rotatia periei. Aparatul se deplas eaza singur n directie liniara; miscarea lui trebuie dirijata cu ajutorul manivelei, mpre 93 Fig. 26. Lustruirea mecanica a parchetului dupa curatirea lui.

jurul periei mobile exista o perie circulara fixa, care are rolul de anlatura eve ntualele murdarii din fata aparatului. Masina nu trebuie sa functioneze mai mult de o ora. La intervale de 10 15 minute se va verifica gradul de ncalzire a aparatului. fnainte de a opri aparatul se va ridica manivela n pozitie verticala, pentru a deconecta peria de motor. Dupa ce s-a frecat dusumeaua cu ajutorul periei, se mai lustruieste cu un strat de psla. Curatirea peretilor se face saptamnal. Se ridica si se ndeparteaza mobilele transportabile, iar paturile se acopera. Se stergepraful cu o perie nvel ita n crpa, mai nti de pe plafon, apoi de pepereti, de sus n jos. Portiunea de faiant a sau vopsita cu vopsea deulei se spala cu apa claduta si sapun tot de sus n jos, se limpezestecu apa curata si se sterge cu o crpa uscata. La fel se curata usile siferestrele. Geamurile se curata de praf mai nti cu ajutorul unei crpemoi, apoi se spala cu apa si se sterge cu lirtie de ziar. nainte de spalarea geamurilor se spala giurgiuveaua. Cnd sticla este mai murdara, n apa cu care se spala se pot introduce cteva picaturi de amoniac. Geamurile se mai pot spala cu apa cu otet n special cnd geamurile snt stropite cu var, apa amestecata cu sare de bucatarie, cu putin alcool (n special iarna), cu soda, apa de var, cu scrobealaalbastra sau cu petrol. Praful de pe mobilier se sterge totdeauna cu crpa umeda. Esteimportant sa se ndepa rteze praful si de deasupra dulapurilor si rafturilor mai nalte, caci reprezinta o sursa importanta de infectie cuflora selectata, rezi stenta la antibiotice si viciaza si aerul, producndmiros de praf n salon, n saloane le de boli infecto-contagioase, napa se introduc substante dezinfectante. Spalarea oglinzilor se face cu o crpa moale sau cu o piele decaprioara, folosind aceleasi solutii ca si pentru sticla. Mobilierul salonului se spala cu apa calduta si sapun sau cu ajutorul prafurilor de curatat pe baza de detergenti. Mobilierul tapisatcu materiale plas tice se spala cu o solutie diluata de sapun n apacalduta si se limpezeste cu mult a apa. Pentru spalarea materialelorplastice nu se va utiliza niciodata apa fierb inte. Mobilierul de lemnnevopsit se freaca n lungul fibrelor cu peria nmuiata n apa caldasi sapun sau n lesie. Pentru a pastra culoarea deschisa a lemnuluinevopsit, n apa de limpezire se introduc cteva picaturi de clor, sarede lamie sau apa oxigen ata. Sobele de teracota si faianta se spala cu lesie sapunita sau cudetergenti, utili znd o crp moale care nu le zgrie. Se limpezesccu apa curata, se sterg, apoi se lustr uiesc cu molton.

n caz d e nca lzire centra la cu radiato are, se va sterge p raful/iInie de pe ele mente ca si de pe acoperisul sobelor de teracota, caci.irderea acestui a, n timpu l ncalzitului, vic iaza aerul. Becurile electrice se sterg de asemenea zilnic cu o piele de caprioara nmuiata ntr-o solutie apoasa de alcool l 3 % si bine stoarsa. Nn va avea grija sa se atinga numai partea sticloasa a becurilor, sautuburilor f luorescente, n acest fel se evita depunerea si arderea, prafului pe ele. Chiuvetele se spala dupa ntrebuintare cu apa si sapun sau cupraf de curatat cu ba za de detergenti (Stela, Alba menaj, Tix etc.). Chiuvetele uscate se mai pot sterge si cu benzina. Pentru dezodori-/.ure se folosesc acidul clorhidrie sau alte preparate cu baza de clor. tu fiecare sectie se pastreaza o pompa aspiratoare decauciuc, pent ru desfundarea chiuvetelor la nevoie. Dupa terminarea curateniei, mobilierul se pune la loc, lasndgeamurile deschise nca cteva minute. Daca bolnavul paraseste salonul definitiv atunci patul ramasliber va fi supus un ei curatenii radicale nainte de a-1 ceda unui altbolnav. Partea metalica a patulu i va fi spalata cu o solutie de cloramina, bromocet sau cu sapun, saltelele si paturile vor fi scuturatetji asp irate cu as piratorul de praf, noptiera va fi golita si spalatacu aceleasi substante ca si p atul. Curatenia coridoarelor se ncepe prin aerisire si adunarea scuipatorilor, apoi se matura podeaua cu matura umezita si se spala pejos cu aceleasi solutii c a si n saloane. Se sterge cu o crpa umedapraful de pe mobilier, rezematoarele fere strelor, se uda florile ornamentale, se sterg tablourile si se dezinfecteaza scuipatorile, dupacare se repun la loc. Scarile se matura ncepnd cu treapta de sus. Se spala 3 4 Irepte n ordinea maturatului, se limpezesc si se usuca crpa. Se continua pna la etajul urmator. Aceasta manopera trebuie facutacu atentie sa nu s e scurga apa la nivele inferioare si sa nu se murdareasca peretii. Curatirea scarilor se face de cte ori este nevoie, cel putin dedoua ori pe zi. Ba ia s e c u ra ta du p a fie ca re u ti li za re . Ca d a s e spal a c u p raf de curatat si se dezinfecteaza cu o solutie de cloramina B 5 %, apoise spala si se limpezeste cu apa rece si se aeriseste camera. Eobinetele se lustruiesc cu o emulsie de curatat (Sidol). Gratarele de lemn se freaca cu peria cu apa calda si lesie n directia fibrelor lemnului, se limpezesc si se usuca. Podeaua se spala ca si orice pardoseala de ciment: curatirea peretilor se efectueaza ca si n salon. 95

Zilnic se controleaza functionarea cazanului respectiv, a sobelorsi se ndeparteaz a cenusa. Oficiul de bucatarie trebuie sa fie totdeauna n stare de perfectacuratenie. Vesel a se pastreaza n dulapuri nchise, curate, ferite dopraf. Sertarele si dulapurile s e spala cu lesie si sapun. Alimentelese tin acoperite, pentru a le feri de praf si insecte. Resturile alimentaroramase dupa servirea meselor se ndeparteaza imedi at pentru a nuatrage mustele si soarecii. Oficiul se aeriseste des n timpul zilei, n timpul verii se pot lasadeschise perman ent ferestrele, dar n mod obligatoriu ele se acoperacu plasa metalica sau tifon p entru a mpiedica patrunderea mustelor. In caz daca totusi au patruns, se face desmustizarea. Crpele de bucatarie se usuca dupa ntrebuintare, apoi se mpaturesc si se pastreaza ntr-un sertar special. Ele vor fi des schimbate. Imediat dupa spalarea vaselor, spalatoarele de vase se vor curaticu lesie si sap un, se vor limpezi cu apa cu otet pentru a ndepartamirosul si se vor usca. Masini le de spalat vase se spala si se sterilizeaza automat. Closetele. O atentie deosebita se acorda curatirii closetelor deoarece pot contribui la transmiterea unor infectii. 8e controleaza partea lemnoasa, se freaca zilnic cu lesie tare; se limpezesc si se sterg cu crpa uscata, daca nu cumva este deteriorata, ceea ce ar putea sa produca unele microtraumatisme. n cazca scaunul este confecti onat din material plastic, se spala cu detergent, se limpezeste si se sterge cu crpa uscata. Pentru nlaturarea mirosului neplacut se toarna n chiuveteacid clorhidrjc, lapte de var, sau alte substante dezodorizante, zilnic. Peretii se varuiesc lunar, sau, daca snt faiantati, se spala cuapa si sapun sau b romocet. Podeaua de ciment se opai este zilnic cuapa fierbinte sau lesie tare. n sectiile de boli contagioase se spalacu cloramina B 5%. n afara de curatenia obisnuita, n spitale este foarte impoitantadezinfectia period ica a closetelor, o parte din agentii patogeni eliminnduse prin materii fecale si urina. CONTROLUL Sl NTRETINEREA INSTALATIILOR Sl APARATURII Asistenta va verifica n fiecare zi instalatiile si aparatura dinsectorul ei de ac tivitate, lund masurile necesare pentru reparareadefectelor. Instalatia de apa. e lectrica, de gaz metan, canalizare, instalatiile de semnalizare, telefoanele din saloane si de pe coridor, aspiratoarele de praf, aparatele de lustruit parchetul si linoleumul,

( filatoarele de vesela, zavoarele usilor, nchizatoarele ferestrelor, olmie sau caloriferul, instalatiile de aragaz, sterilizatoarele, reduc< ou rele de presiune etc. trebuie sa functioneze ireprosabil, n sectieIi''l>iiie sa existe o condica n care se semnaleaza deranjamentele, HMil.ru ca mecanicii, venind n sectie, sa se orienteze imediatI asupra irnlizarii ace stora. In ca z de urgenta, cum ar fi spargerea unei i'o iitlucte de apa s au stingerea luminii n tr-oaripa, se iau mas uri illnwte, aviznd imediat verbal (eventual printelefon) att atelierul i II ni in tendenta. Asistenta trebuie sa aiba o instruire tehnica, pentru ca pe baza(Minus.tintelor sale proprii sa se poata orienta imediat asupra naturii|l localizarii defectelor si deranjamentelor simple uzuale, care snt(nlo mai frecvente : strngerea suruburil or, instalarea reductorului de iiwiune, repararea sigurantei electrice etc. si sa le rezolve singura tAra a mai astepta ajutorul mecanicilor.

EVIDENTA Sl MISCAREA BOLNAVILOR EVIDENTA BOLNAVILOR Condica de sectie. Bolnavii primiti n sectie snt nregistratin condica sectiei. Aceas ta cuprinde datele personale ale bolnavului, numarul foii de observatie, timpul de spitalizare cu data internai lsi iesirii, d iagnosticul, starea la iesire, precum si numarul de iesi ioal foii de observatie . Condica de sectie este tinuta de obicei de asistenta sefa a sectiei. Raportarea numerica a efectivului de bolnavi. Asistentele raporteaza zilnic numarul bolnavilor din saloanele lor, precum jlnumarul paturilo r libere. Asistenta sefa a sectiei, dupa ce totalizea/fldatele primite, nainteaza administratiei numarul de bolnavi ti biroului de primire numarul paturilor libere, n cazul sectiilor undi' snt ng rijite mai mu lte categorii de boli infectio ase, as istent Hr. pe lnga raportarea cifrica a paturilor libere, vor specifica si boli Ininfectioas e care pot fi internate n paturile libere din saloanele undi' mai stau si alti bolnavi. Efectivul de bolnavi se raporteaza dimineata, pna la orele 7,.'U>, pentru ca asistenta sefa sa-si poata totaliza datele obtinute pnil IM raportul de garda. Datele pe care le culege se refera la situatia faptlt rn dimin eata preluarii serviciului. Foile de observatie. Foile de observatie reprezinta dosarul i i i spital al bolnavului. Ele snt administrate de asistenta. Foaia <h observatie este un document practic, util, pe baza caruia se dirijoiiKAtratament ul boln avulu i, dar n acel as i timp este si un documon!

4lf Io tfi inedico-legal. Din acest motiv pastrarea foilor de observatie uni* conditii este absolut necesara. l''nilo aceluiasi salon vor fi tinute n aceeasi mapa, ntr-unloc i nubil bolnavilor, caci datele cuprinse n f oi ar putea f iinterpretate ii I r oi si i-ar demoraliza. Tocmai din acest motiv, nicifoaia iinporatura nu se va tine n salon, ci n foaia de observatie, m ' cu celelalte documente lelativ la bolnav. Continutul foilor i vat.ie constituie obiectul secretului profesional, unmotiv 'lcei de a fi tinute n siguranta. Asistenta va trece n foaiade [ io rezultatul tuturor examinarilor de laborator, care sau u i . i l . I m p l e c a r e a b o l n a v u l u i , me d i c u l d e s al o n n ch i d e ev o l u t i a f dcHcriind epicriza, definitiveaza diagnosticul, iar asistenta 4 fonia Irecnd n acelasi timp datele bolnavului ntr-un registru mile. Numarul din registrul alfabetic reprezinta numarul de iesire iliuiv iilui. Acest n umar se noteaza pe fata anterio ara a foii ; II II ' I A U Iui, aceasta poate fi gasita la nevoie. In uncie spitale, pe biletul de iesire se trece numarul cu care " i \ u l u fost nregistrat la internare care ramne sinumarul foii imorv'iitie. (''oile bolnavilor iesiti se pastreaza n arhiva sectiei nordinea i t i l l Im-din spital. Pastrarea foilor pe grupe de bolieste nsa mult (Ilintifica. n acest caz num arul de iesire esteinutil, iar n regis-nlfn.bH.ic se va mentiona dosarul n care se gaseste foaia, (foile pot fi eliberate din arhiva sectieinumai n cadrul spital ului. i urca o face arhivarul f oilor (nregistratoareamedicala, asistentan| c.) care n l ocul foii de observatie introduce o nota carecuprindenlo bolnavului, numarul foi i, ziua ridicarii foii, numelemedicului ti eorut foaia si iscalitura aceluia care o ridica. Foile eliberate 11 Io roHtituite si repuse la locul lor initial. IESIREA BOLNAVULUI DIN SPITAL Momentul plecarii bolnavului este stabilit de mediculprimar10 Moet.ie. In legatu ra cu aceasta, asistenta are o serie desarcini. ci ou va aduna toata documentatia relativa la bolnav pe care o mito I i i dispozitia medicului de salon, n vederea formulariiepi' i , Circuitul dosarului de boala n continuare se va face nmodul . l mai sus.

A u l M l o u t a v a f i x a c u b o l n a v u l o r a p l e c a r i i , p e n t r u a-i > ii iiMitfiira alimentatia pna n ultimul moment. Va

verific a mai 11 l o daca hainel e cu care a sosit bolnav ul snt corespunzato are 99

anotimpului. Daca acestea nu snt corespunzatoare, va lua legaturiicu familia boln avului, cernd sa fie aduse hainele potrivite. Asistenta va anunta cu 2 3 zile nainte familiei bolnavului data iesirii din spital, daca acesta este copil sau minor si trebuie sacalatorea sca departe sau daca nu poate pleca singur, necesitnd nsotitor. Daca bolnavul pleaca singur, dar fortele lui fizice nu permitun efort p rea mare, asistenta se va ngriji prin biroul administrativde a asigura biletul de calatorie la trenul indicat de bolnav. Asistenta aprofundeaza cu bolnavul indicatiile primite de l;imedic si cuprinse n biletul de iesire. Va lamuri n special prescriptiile relative la regimul dietetic, insistnd asupra variabilitatii posibile de alimentatie n cadrul regimului, precum si asupra modulni dopreparare a aliment elor prescrise. Va verifica mai departe daca bolnavul si-a nsusit n mod corespunzator tehncile necesar pentru continuarea tratamentului prescris la domiciliu si va insista ca la datiiindicata sa se prez inte neaparat la control. Asistenta va nsoti bolnavul pna la magazia de efecte, undol va ajuta sa-si primeasc a hainele, care, daca era cazul, au fost dezinfectate si spalate. Ea va prelua apoi de la bolnav efectele spitalului. nainte de a-si lua ramas bun, asistenta va verifica daca bolnavul are biletul de iesire si reteta prescrisa pentru tratamentul postspitalicesc. Bolnavul trebuie sa fie urmarit de grija ocrotitoare aasistentei pna la parasirea spitalului. Bolnavul poate pleca din spital si la cerere prop rie. Daca cererealui concorda cu parerea medicului primar si nu se lasa convins denecesitatea sederii mai depa rte pentru continuarea tratamentului, atunci el va da o declaratie iscalita asupra raspunderii pe care si-oasuma o dat a cu parasirea spitalului, n cazul bolnavilor minori, declaratia va fi data de parintii sau tutorele bolnavului. Declaratiapoate fi fa cuta si pe foaia de observatie. Daca bolnavul nu se supune tratamentului ce i s-a prescrissau ui dezorganizeaza viata din spital, mediculsef are dreptul de a lui, daca aceasta nu-i pericliteaza viata. Sarcinile asistentei n legatura cu iesirea bolnavilor evacuati din motive disciplinare snt aceleasica si n cazul TRANSFERUL BOLNAVULUI N ALTE SECTII SAU SPITALE n cursul tratamentului se iveste adesea necesitatea ca bolnavul sa fie transferat de la o sectie la alta (de exemplu de la sectia deinterne la s ectia de chirurgie) sau de la un spital la altul (de exemplu prin comportarea l a dispune evacuare lacerere proprie sau iesirilor obisnuite.

dl Iu maternitate la spitalul de boli infectocontagioase). In ambeleimnuri, trans ferarea se face pe baza ntelegerii ntre cele doua unitati. n legatura cu transferarea bolnavului, asistenta are urmatoarele UIT ini : -Pregatirea documentatiei pentru medicul salonului, n vedereaIlirlinierii evoluti ei bolii, formularii epicrizei, ntocmirii biletuluiilo l nmsfer, copierea foii de observatie si rezultatelor analizelor deIiiliorator, pentru a fi trimise spre o rientare mpreuna cu bolnavul. nstiintarea familiei despre trecerea bolnavului n cealalta unitate. Pregatirea bolnavului pentru transport, avnd grija ca iii'i'Hta sa plece din sectie curat, ordonat, cu medicatia primita sihutame n tu l ex ecutat p en t ru ziu a respectiva. De la acest lucru s evii, abate numai l a ordinul medicului. Scoaterea bolnavului din tabelul cu regimuri si condica demedicamente. nsotirea bolnavului pna la sectia sau spitalul unde acestau font transferat, acordn du-i ngrijii ile necesar e pe drum, daca starealui ar necesita acest lucru. Preda rea lui asistentei sectiei unde s-a f finit transferul. Asistenta va avea grija sa ia imediat napoi inventarulifVmas asupra bolnavului, p recum si paturile si perna de pe targa. Asistenta trebuie sa pastreze aceeasi grija fata de bolnavult ni .(inferat pe ca re o are si fata de bolnavul care pleaca acasa. Interesulttiintjfic, ca si grija fata de fostii ei bolnavi, trebuie sa o ndemnedi< a se interesa n zilele urmatoar e de spre soarta bolnavului. DECESUL n caz de deces, asistenta are urmatoarele sarcini: Pregatirea documentatiei pentru medic n vederea ntocmiriirpicrizei si a referatulu i de deces. Completarea biletului de trimitere a cadavrului la sectia depnwectura. Anuntarea administratiei spitalului n vederea nstiintarii iipnrtinatorilor. nstiintarea prosecturii si luarea masurilor pentru transportulcadavrului n vederea necropsiei, avnd grija ca totodata sa fie trimisa si foaia de ob servatie n ch ei ata. Scoaterea bolnavului din evidenta sectiei si din comenzile d-alimente, medicamente etc. se face la fel ca si n cazul iesirii obisnuite a boln avilor. 101

Daca apartinatorii nu snt nstiintati n momentul decesului, asistenta va aduna bunurile bolnavului si va ntocmi un inventar, pe care-1 va iscali mpreuna cu doi martori. Tot ceea ce s-a gasit asuprabolnavulu i se pastreaza ntr-un pachet pna la sosirea apartinatorilor, cu exceptia banilor si obiectelor de valoare, care se predau la adminintiatie, pentru a fi pastrate n casa de fier. Transportul cadavrului din sectie trebuie facut n liniste. Amtentele vor avea grija ca bolnavii sa nu stea n momentul transportuluipe coridor si usile saloanelor sa fie nchise. Decesul influenteaza defavorabil bolnavii din salon si chiar din sectia ntreaga, n tot timpul ct cadavrul se gaseste n salon, asistentava ramne si ea n salon, linistita, ncurajnd pe ceilalti bolnavi, caro, n aceste momente, se demoralizeaza usor.

TRANSPORTUL BOLNAVILOR Transportul bolnavilor face parte integranta din ngrijirea lor. Iloln av ii n stare grava nu se p ot deplasa singu ri si to cmai de ei11 chirie s a se ocupe mai mult personalul de ngrijire. Din acest motiv, problemele ridicate de transportul bolnavilor trebuie bine cunoscute11 c asistent a. Bolnavul poate fi transportat n urmatoarele mprejurari: internarea lui n spital de la domiciliu, de la locul de munca MIUI de la locul accidentului; transferarea lui la o alta sectie sau la o alta institutie sani tarii ; trimiterea bolnavilor pentru examinari de specialitate n nidrul sectie i sau la alte sectii ; transportul n sala de operatie sau de tratament si napoiereal u i n salon; mutarea bolnavului dintr-un salon n altul; eliberarea vremelnica sau definitiva din spital a unor bolnavicioni ci sau cu mbo lnaviri de lunga durata, al caror t ratament seface prin intermitenta si care nu snt n stare sa se deplaseze singuri. Transportul bolnavului la spital cade n competenta serviciuluii l c salvare; la f el si transportul bolnavului dintr-o institutie spitaliceasca, ntr-alta, nsa de fiecare data bolnavul trebuie sa fie nsotit I c un cadru de specilitate de obicei de o asistenta care deci cunoaste principiile fundamentale ale transportului, precum si probleiimic pe care acesta le ridica. Tran sportul bo lnav ilo r n cadrul spitalulu i es te ex ecuta t demi le m ai mul te or i d e b ran ca rd ieri , n sa m unc a lo r es te di ri ja ta

de asistente, care nsotesc totdeauna bolnavul; n cazuri de urgentechiar si transpo rtul trebuie efectuat de ele sau de oricare angajaial spitalului. Transportarea bolnavilor nu este o conditie obligatorie a spitalizarii. Un numar foarte mare de bolnavi pot sa se deplaseze singuri. O alta categorie de bolnavi, desi se pot deplasa singuri, din cauzanesigurantei n mers nu au curajul de a porni si deci nu pot f i lasat inensotiti. Pe acesti bol navi n cadrul deplasarilor n incinta, spitalului, n sectie sau ntre sectii este suficient daca asistentii i va tine de brat, pentru a combate frica si a le reda siguranta n mers. Vor fi transportati n orice caz urmatoarele categorii de bolnavi: bolnavii inconstienti, obnubilati si somnolenti; bolnavii accidentati, n stare de soc, cu leziuni grave si ceicu leziuni usoare la membrele in ferioare; bolnavii n stare grava, astenici, adinamici, emaciati; bolnavii cu insuficienta cardio-pulmonara grava, la caremiscarea este contraindi cata; bolnavii febrili, epuizati; bolnavii scosi din sala de operatie sau de nastere; bolnavii cu tulburari nervoase si de echilibru; unele categorii de bolnavi psihici; cei suferinzi de afectiuni ale membrelor inferioare care m piedica utilizarea lor pentru deplasare. Transportul bolnavului, n functie de gravitatea afectiunii dec are suf er a, d e d is tan t a s i scop u l tr an spo rt ulu i se p oa te efec tu acu brancarda, c u scaun sau fotoliu rulant, cu carucioare, cu palprevazut cu roti, precum si cu vehicule; autosalvari, avioane sanitare (aviasan) sau helicoptere. Transportul efectuat n conditii bune evita agravarea durerilorsi a socului trauma tic, contribuind la protectia leziunilor si la mentinerea unei stari generale multumitoare. Un transport necorespunzator, pe lnga faptul ca extenueaza bolnavul si intensifica fenomenelesubiective, poate agrava starea bolnavului sau leziunile existente, poate transforma o fractura nchisa ntr-una deschisa, poate provocahemoragii, varsa turi etc. Din acest motiv, indepedent de scopul saumijlocul cu care se executa t ransportul, trebuie sa se tina seama dourmatoarele : Bolnavii vor fi pregatiti din timp pentru transport. Asistentale va explica nece sitatea depl asarii , insistnd asupra importante iac es teia n vede rea ns anatosir ii lor. Ea va comunica mijlo cul dutransport, aratndu-le ca acesta nu le va produ ce nici o durere sauoboseala n plus, fiindu-le asigurate toate conditiile de conf ort.

Bolnavii vor fi mbracati n mod corespunzator anotimpului, ilmutoi drumului si mijlocului de transport, pentru ca sa nu raceascani' ilrum. n vederea acestui scop, n timpul ncarcarii si descarcariiiiiiliiiivului de pe branc arda, ferestrele salonului vor fi nchise. Efect nmiit transportului n perioada curatirii sau aerisirii saloanelor nu( " l n permisa. Eidicarea bolnavului si asezarea lui pe brancarda sau n pati* vor face cu foarte mare precautie ferindu-1 de dureri, traumatisme. M u oboseala, n vederea acestui scop trebuie asigurat numarul nece" iii de persoane. n timpul transportului trebuie asigurat bolnavului maximum onfort posibil. Din aces t motiv, targa, fotoliul sau locul bolna11 i n vehiculele de transport trebuie bine captusite cu paturiperne. Se va avea gri ja ca pozitia bolnavului sa fie cea mai comoda, i M l ile dureroase sa fie menajate, sustinute, iar bandajele si pansamentele na fie bine fixate. Bolnavul va fi asezat cu privirea ndreptata n directia mersului cu exceptia urcari i scarilor, cnd directia trebuie sa fie inversa, |ieiit.ru a nu lasa bolnavul cu capul n jos. El nu trebuie expus la scutuifiri sau zguduiri. Din acest motiv, transportul pe mini trebuief(Veiit cu foarte mare atentie, iar vehiculele sa fie prevazute cu arcuri sii t i t i cu garnituri de c auciuc, pentru a amortiza eventualele zdrunciuAlnri. Bolnavul transportat trebuie sa fie nsotit de o asistenta i'iire, l va supraveghea n tot timpul transportului si va lua n caz le nevoie masurile de prim-ajutor. Daca transportul este de lungailimila, va apl ica medicatia prescrisa la plecare. Ea trebuie sa satisfneil pe drum bolnavului anumite dorinte de exemplu sa opreasca(MitoHalvarea daca boln avul nu se simte bine etc. Mijloacele de transport vor fi totdeauna dezinfectate lupa transportul bolnavilor infectiosi. Acesti bolnavi vor fi transport u l i sin guri ntr-un autovehicul, pentru a mpiedica transmiterealiolii lor. Bolnavul transportat la alte servicii, sectii sau institutii Miiiiitare vor fi nsotiti de documentatia stiintifica si administrativa enrespunzatoare (copia foii de observatie, rezultatele examinarilorile laborator , biletul de trimitere etc.). TRANSPORTUL N INCINTA SPITALULUI Transportul pe teritoriul spitalului sau al sectiei se face cu targa NIUI fotolii rulante, carucioare cu trei sau patru roti si paturi rulante. 105

Transportul cu targa. Traga este cel mai simplu mijloc do transport. Targile utilizate n spitale snt alcatuite din doua bar paralele de lemn, pevazute la extremitati cu cte un mner. Legatura dintre bare este asigurata prin doua crlige de mbucare dinmetal, care pot fi strnse printr-o ncheietura atunci cnd targa nu Fig. 2S. Scaun portabil.

se utilizeaza, ntre cele doua bare de lemn si cele doua crlige demetal este ntinsa o pnza pe care se va culca bolnavul. La unul dincapetele targii, pnza este ridicat a de un suport metalic, pentru capulbolnavului. Targa este prevazuta cu patru pi cioare metalice. Ea setine strnsa si se desface numai n momentul utilizarii. O dat a cu desfacerea ei, capatiul se ridica automat. Autosalvarile si avioanele sanitare au trgi confectionate dintuburi de metal care se culiseaza pe roti n sinele din vehicul. Pentrutransportul bolnavilor mai puti n gravi se utilizeaza si scaune portabile cu doua bare paralele de lemn. prevazute cu mner (fig. 28). Targa se va acoperi cu o patura si cu un cearceaf; la nevoie soadauga si o musam a si o traversa. La capati se pune o perna subtire. Bolnavul va fi nvelit cu o a doua patura. Cazarmamentul de patva fi bine fixat de targa, pentru ca sa nu cada n timpul ncarcariisi descarcarii bolnavului, cnd targa va fi atrnata. Asezarea bolnavului din pat pe targa trebuie facuta cu mareprecautie. Targa va f i adusa pna la marginea patului, fiind tinuta lacele doua extremitati de doi bran cardieri. Acestia aduc targa npozitie orizontala, atrnnd-o doar de cte un singur min er de-a lungulmarginii patului (fig. 29 A), n functie de greutatea si gravitateab olnavului, doua sau trei asistente se vor aseza de-a lungul patului, de partea targii atrnate, si introducnd minile cu palma si degetele

' g. 29. Trecerea bolnavu--r' l ui di n p at in targa. > asezarea largii linga pal; > asezarea largii linga pal; U ridicarea bolnavului;

'.' ducerea largii n pozilli> orizontala; asezarea boliiuvului pe targa.

ntinse sub bolnav, l vor ridica deodata n sus. Asistenta care se gaseste spre capul bolnavului comanda miscarile echipei. Ea tine toracele si capul bolnavului, sprijinind ceafa acestuia pe antebratuls au . A d ou a a s is t e n t a rid i c a b ol n av u l d in re g iu n e a lo mb a ra , i a ra treia de membrele inferioare, n momentul cnd bolnavul a foslridicat din pat, asistentele, la comanda, fac un pas napoi (fig. 29, B), iar brancardierii concomitent ridica si cealalta margine a brancardei, aducnd -o n pozitie orizontala chiar sub bolnav. Acesta asezat acum cu grija pe targa (fig. 29 C). Descarcarea se va facedupa aceeasi me toda, dar cu miscarile inverse. Targa cu bolnavulva fi adusa pna la marginea patu lui. Cele trei asistente se vor aliniala marginea libera a targii si vor ridica bolnavul dupa aceeasi tehnica. Dupa ce bolnavul a fost ridicat de pe targa brancardierii vor lasan jos marginea brancardei dinspre asistente, n acest moment, celetrei asistente vor face la coma nda un pas spre pat, aseznd cu grijabolnavul la locul lui. Bolnavul poate fi urcat si cobort de pe targa si de o singura, persoana, daca are putere de a se atrna de gtul brancard ierulu i, n acest caz, brancardierul va lua bolnavul n brate, sprijinindu-1cu o mina sub omo plat si cu cealalta sub coapse. Pe brancarda, bolnavul va fi acoperit. Pozitia lui va fi mentinutan decubit dorsa l, cu capul usor ridicat, cu exceptia cazurilor cndnatura mbolnavirii sau a trauma tismului cere o alta pozitie. n cazul traumatismelor craniene, bolnavul va fi asezat pe targan pozitie seznd, men tinut cu ajutorul pernelor plasate la spate. Tot aceasta pozitie se recomanda si n caz de leziuni n regiuneagtului. Capul bolnav ului va fi mentinut flectat, n asa fel ca regiuneamen toniera sa at inga to racel e . Bolnavii cu leziuni ale fetei se transpo rta n decubit ventral ; sub fruntea lor se asaza un sul improvizat din cearceafuri, s au an tebratu l flectat al trau mati za tu lu i. Bolnavii cu traumatisme toracice se transporta n pozitiesemiseznd, rezemati de per ne sau de paturi rasucite n sul. Bolnavii cu traumatisme abdominale se asaza n decubil dorsal, cu genunchii flectati. Sub regiunea poplitee se asaza pernendoit e, o pat ura rasucita n fo rma de s u l sau o perna c ilindrica. Transportul bolnavilor cu traumatisme ale coloanei vertebrale sau cu leziuni n re giunea spatelui sau regiunii fesiere se transporta n decubit ventral. Se va avea grija n special de bolnavii cutraumatisme ale coloanei vertebrale care se transpo rta pe o suprafatarigida. 108 ;

n caz de leziuni ale membrelor inferioare, pozitia bolnavuluii ii timpul transpor tului va fi n decubit dorsal; sub membrul lezat ui asaza o perna sau o musama, n raport cu natura afectiunii. Membrul superior traumatizat se asaza peste toracele liolnavului. La nevoie se fixeaza n aceasta pozitie cu ajutorul unei ijarfe. Bolnavii inconstienti vor fi transportati n decubit semiventral, iar n caz de tulburari de deglutitie sau hipersecretie salivara, npozitie Trendele nburg. pentru a preveni acumularea si aspiratia (U'retiilor. Bolnavii nelinistiti, excitati si psihici, vor fi fixati pe targa, neutru a nu cadea pe drum, avnd nsa grija ca gtul si toracele sa(d ramna libere. Targa va fi dusa de doua sau patru persoane. Pentru sincronizarea miscarilor, ei trebuie sa porneasca la comanda, cu pasi schimbati pentru a micsora oscilatiile targii. Mersul trebuie sa decurgac u p a s i u so r i, t a r g a t r e b u in d n i ci l eg a n at a, ni c i s c u tu r a t a , n t o tl i mpu i transpo rtu lui, ea trebuie mentinu ta dupa posibilitati npozitie o rizontala; din acest motiv,la urcarea scarilor, brancardierul l i n urma, iar la coborre, cel dinainte, vor ridica targa pna aproapeilt1 nivelul orizontal. Daca panta nu este prea accentuata, se poateuitate de la aceasta reg ula, avnd nsa grija ca bolnavul sa aiba tot deauna capul n partea mai ridicata, ducndu-1 la urcus cu capul nainte, Iu r la coborre cu capul napoi. Bo ln avul transpo rta t cu targa va fi s up ravegh eat to t ti mpu l, fio de asistenta care nsoteste transportul, fie de brancardierul dinurma. n acest ultim caz este mai bine daca bolnavu l va fi culcat pe larga cu capul nainte, pentru ca, stnd fata n fata cu brancar dierul, sa poata fi mai usor supravegheat. Transportul cu caruciorul (fig. 30). Carucioarele utilizate pent r u transportul bolnavului au n general naltimea meselor de operatie, pentru a se putea transporta usor bolnavul de pe carucior peninsa, sau invers. E le snt prevazute cu 3 sau 4 roti. Pe partea lor uporioara este ntinsa o pnza asemanatoare cu aceea de pe targi | M care este culcat bolnavul. Unele carucioare au n loc de pnzanumai un suport, pe c are se poate aseza o targa adaptabila la canirior (porttarga, fig. 31). Dintre numeroasele prototipuri existente, l u l preferabile porttargile pliante, care se mnuiesc usor si nu ocupan|iu|iu n plu s. Kxista garnituri complexe de paturi cu porttargi la care suprafu( a utila a patului poate fi alunecata pe porttarga si invers, evitndnul IVI transp unerea bolnavului din pat pe targa, iar de aici napoi

1-ig. 30. ~ Transportul bolnavului i cu caruciorul. f Fig. 31. -Ridicarea brancardei de p e portbrancarda.

l Ig. 32. ulu

ngriji vta IdraMilui, tecarucicare special amenajate, n timpul transport

in pat. n unele cazuri exceptionale cnd bolnavul trebuie transportat li'.s la diferite servicii de diagnostic si tratament, el poate fi menU"ut pe ace ste caru cioare, iar ngrijirea lui se continua n ti mpu l < r: u i sportului (fig. 32). R o t i l e c a r u c i o a r e l o r s n t p r e v a z u t e cu g a r n i tu r i d e c a u c i u c l M-ntru a rula f ara zgomot si a amortiza cele mai mici neregularitatin l pardos elii. Aceste carucioare se misca usor si pot fi mpinse de o Hingura persoana, mpingerea caruciorului se face n asa fel calu|a bolnavului sa poata fi supravegheata n permanenta. Din acestmoUv, acesta va fi plasat cu capul catre brancardier, deci n directiaiiK'.rsului. Dintre carucioare este de preferat cel cu patru roti, caci celanull/ poate sa se rastoarne foarte usor cu ocazia miscarilor mai ample. Transportul cu fotoliul rulant (fig. 33). Fotoliile rulante snt carucioare n care bolnavii por fi transportati n pozitie seznd. Ele i i n l, confectionate din tuburi de metal cu roti prevazute cu camere(HUMimatice asemanatoare cu acelea de la bicicleta sau cu garnituri umple de cauciuc plin. Pentru sustinerea picioarelor, fotoliul are ui porturi corespunzatoare, iar n spate are doua minere, de unde "4o manevrat de brancardier sau de asistenta. Fotoliul rulant se utilizeaza pentru transportul intraspitalicescal bolnavilor e maciati, astenici cu afectiuni articulare, leziuni trau

matice, inflamatoare sau paralitice ale membrelor inferioare sau ul<< bolnavilor la nceputul convalescentei, cnd acestia pot sa se im-ntina n pozitie sezn d, nsa nu este cazul sa faca deplasari n picioiirc. Fotoliile rulante se utilizeaza cu succes si n cazurile cnd bolnavul, l-'iij. 33. Transportul , toliii rulant. ii n fo-Fig. 34. J i u rulant. Asezarea bolnavului n foto

transportat la serviciile de diagnostic sau tratament, trebuie na astepte. Bolnavul, care nu se poate ridica de loc n picioare, va fi asezatn fotoliul rulant de doua asistente, n vederea acestui scop, dupa cua fost mbracat n halatul de flan ela, el va fi ridicat n pozitie sezi nilsi apoi rotat de-a lungul unui ax vertica l cu 90 pentru a ajunge Inpozitie transversala, pe pat, fiind sprijinit n tot timp ul de asistenti1 . Prima asistenta se gaseste la spatele bolnavului si-1 sprijina de subsuoara ; cealalta aranjeaza picioarele si apoi le ridica, aducndu-1 cu spatele pna la marginea patului. Asistenta de la picioare ocoleste apoipatul si mpinge fot oliul pna la marginea acestuia, chiar sub spatele

Bolnavului. Cele doua asistente se ornduiesc acum la stnga si laMiviipta fotoliulu i, pe care l fizeaza cu ajutorul picioarelor, n acelasiIn i p se ntorc pe jumatate fata n fata si cu minile dinspre fotoliu rind bolnavul sub axile, cealalta mina o introduc sub genunchiiBolnavului, l ridic a si l aduc napoi n fotoliu (fig. 34). Fotoliulwlo imediat tras napoi, fara ca asist entele sa scape membrele inferioare ale bolnavului, pna le aranjeaza pe sustinatorul de picioareIn pozitie adecvata. Fotoliul rulant este mpins dinapoi, pentru caIiiilnavul sa stea n directia mersulu i, f ara sa aibe pe nimeni n fataIni. Pentru bolnavii cu afectiuni traumatice sau de alta natura nlf membrelor inferioare, care si pastreaza fortele fizice, se utiliiMMiy. a caruciorul pliant destinat autodeplasarilor. Acesta este confectii mat dupa principiul aratat mai sus, nsa paralel cu rotile de cauriur are fixata cte o roata de metal, care nu atinge solul. Rotile denrl stl pot fi man evrate de bolnavi n vederea autodeplasarilor ; elepul l'i imobilizate separat eu cte o Mna. Carucioarele descrise, fiindpliabile, pot fi depozitate ntr-un spatiu r estrns. Aceste carucioare int cunoscute n institutiile noastre sub numele de ortocar. Plasarea bolnavului napoi n pat se face la fel ca si scoaterea l i n pat, dar cu miscari inverse. Transportul cu patul rulant. Este forma ideala a transportuluiIni raspitalicesc. Paturile pot fi prevazute cu roti la cele patru picioare, unu pot fi racordate la un dispozitiv cu roti, cu care se poate transporta orice pat care nu are roti (fig. 35, 36). Prin utilizarea acestui Nlcm de transport, bolnavul este foarte menajat. Daca paturilei l l n spital snt un iforme, atunci restructurarile de bolnavi se facfftnl sa se schimbe bolnavii din pat, trecnd pe fiecare mpreuna HI patul sau n salonul fixat, cu ajutorul rotitelor sau al dispozitivului rulant. Pe de alta parte, bolnavul nu trebuie transpus mereuilln pat pe carucior , de aici pe masa de operatie, sau la aparatulKontgen etc., ci va fi transportat direct cu patul, reducnd la jumatatenumarul transbordarilor. Patul cu dispozitiv ul rulant asteaptabolnavul chiar la serviciul de primire si din acest moment el nuurni trebuie transpus din patul lui. Aceasta metoda de transport nu poate fi aplicata la toate spitalele vechi, caci ea necesita o dimensionare corespunzatoare a coridoarelor, usilor, anticamerelor etc. Mai departe este necesar caIntre saloan e si coridoare sa nu existe praguri, iar comunicatiaml i e etaje sa se faca cu a scensoare. Transportul cu ascensorul. Transportul bolnavului ntre etaje t rrlmie sa se faca cu ascensorul. Spitalele-bloc functioneaza pe 8 10. i u mai mu lte etaje si transportul bolnavilor nici nu este posibil < 11 3 .1 6

fara ascensoare. Acestea trebuie sa fie destul de ncapatoare, MI usi largi, rulante, pentru a putea cuprinde bolnavul cu mijloculsau de transport , inclusiv patul prevazut cu dispozitivul rulatii, Patul va fi mpins n ascensor si brancardierul va intra dupa bolnav. Fig. 35. Montarea rotilor adaptabileFig. 36. Deplasarea bolnavului cu potla patu l obisnuit de spital. dupa aplicarea rotilor adaptabile. La iesire el va trage patul, parasind liftul naintea bolnavului, ncazul transportu lui cu fotoliul rulant sau carucior, brancardierulsau asistenta va intra nti n asce nsor si va trage dupa sine fotoliuln asa fel ca bolnavul sa priveasca spre usa ca binei. La sosire, fotoliul sau caruciorul va fi mpins afara din cabina, asistenta ramnnd n pozitie corecta la spatele bolnavului. T RANSPORTUL N AFARA SPI TALULUI Transportul bolnavului n afara spitalului se face cu mijloacespeciale de transpor t: autosalvari, avioane sanitare sau helicoptere.

unele cazuri, pentru distante mari, bolnavul poate fi transportatleu un vagon cu paturi. Dupa cum am aratat si mai sus, transportulItraspitalicesc nu mai cade n competenta asistentei; ea are totusiIrcina de a pregati bolnavul pentru transpor t si a-1 nsoti pna la Ftg. 37. Asezarea bolnavului n autosalvare n prezenta asistentei.

Incul de destinatie, unde trebuie sa-1 predea biroului de primire, mpreuna cu toata documentatia. Pregatirea bolnavului pentru transport, n functie de starea luiliiavului, el va fi mbaiat, va fi mbracat n lenjerie curata simbracaminte comoda, adecvata anotimpului si distantei drumului<w va fi parcurs. Se vor oferi bolnav ului bazinetul si urinoarul, nvederea evacuarii scaunului si urinii, pentru a nu avea problemeIn aceasta directie pe drum. Asezarea bolnavului n vehicul va fiIn f unctie de afectiunea de care sufera. Fracturile si luxatiile vor fi bine, imobilizate, n caz de traumatisme nsotite de hemoragii sevit face hemostaza. Pansamentele vor fi controlate si la nevoie refawiUi. Daca starea bolnavului reclama, i se vor da doze suficiente de tttt'lmante, pentru a nu fi chinuit pe drum de dureri, contractii, convulsii etc. Punerea bolnavului n autosalvare (fig. 37), avioane imitare si helicoptere se va face cu targa pe care va fi pus patulIni, iar n vagon ul cu paturi, pe brate. n unele mprejurari (accidente de circulatie, excursii, competitii portive etc.) poate sa fie necesar transportul urgent al traumatiza 119

tilor n lipsa mijloacelor obisnuite de transport, n aceste cazuri, asistenta trebuie sa improvizeze din materialele existente conditiiprielnice pen tru transportul bolnavului cu orice mijloc de transport. Targa se poate nlocui cu un scaun : traumatizatul se asazil pe un scaun cu spatar, iar doua persoane se plaseaza una n fata, iar cealalta n spatele trauma tizatului. Cea din fata prinde picioarele dinainte ale scaumi lui, iar cea din spate apuca spatarul. Ridicarea scaunului se face cu miscari sincrone sub comanda persoanei din fata. Nu se pot transporta cu aceastilmetoda bolnavii inconstienti si cu fracturi. O targa improvizata se poateconfectiona din cearceaf, patura, palton (n acest din urma ca/ se introduc doua bare de lemn n mnecile paltonului ntors p 1 dos si ncheiat), scnduri, foi detabla, usa etc. Transportul cu t argile improvizate se face dupa tehniciiaratata la transportul cu targa. Aceasta metoda se utilizeaza numai pentru distante mici, pna la primul punct sanitar. Daca n lipsa de materialnu este posibil sa se improvi Fig. 38. Reanimarea bolnavului cu pul-zeze o targa, traumatizatul vamotorul Drager n t impul transportului tufi transportat pe brate. autosalvarea. nsotirea bolnavului pe drum. nsotirea bolnavului este bine sa o faca acea asistenta care 1-a ngrijit n spital, fiindca, cunoscndbine bolnavul si afectiunea lui, ea va putea sa-i acorde pe drum unprim ajutor la nevoie si va fi n stare de a da lamuriri suplimentarela institutia unde a fost transportat (f ig. 38). Asistenta trebuie wftfie nzestrata cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum pe ntru acordareaunui prim ajutor. Trusa de urgenta o va alcatui dupa natura compli catiilor si accidentelor ce s-ar putea instala n cursul transportului : dureri, hemoragii, insuficienta respiratorie etc. TJnele autosalvftr! 911

iiate la transportul cazurilor de urgenta snt nzestrate cu aparaterespiratie artific iala, oxigenoterapie si alte utilaje si aparateoware pentru ca masurile de reech ilibrare a functiilor vitale salimita ncepe sau continua si n timpul transportului . n curs ul transportului, asistenta medicala va tine bolnavul ' supraveghere. Daca el se simte rau va dispune oprirea masinii, ulii-i ajutorul necesar. In functie de starea bolnavului, va regle nt.a viteza masinii, pretinznd la nevoie de la conducator o deose-4atentie la curbe si la drumuri accidentate, n cazul transpor-luicu aviasan, se va ngriji sa nu se depaseasca altitudinea de i()0 l 500 m, depasire care ar putea provoca tulburari respiratorii ic.ilaerul din ca bina nu este conditionat. Excretiile neobisnuite 'r bolnavului, ca : hematemeza, melena, vomica etc., le va capta ivase nchise si le va pastra pna la predarea lui. n tot cursul 'Mimului, ea va cauta sa mentina moralul bolnavului si la nevoie, iic.il starea lui ntrece capacitatea ei de ajutorare, independent deal.iira vehic ulului, va dispune oprirea bolnavului la prima instituitinanitara de specialitat e, care-i va putea acorda acestuia ngri-ii'llti de urgenta. Asistenta trebuie sa controleze temperatura bolnavului si venHuVia mijlocului de transport n cursul drumului, cernd la nevoieijutorul mecanicil or din vehicul. Predarea bolnavului. Asistenta va nsoti bolnavul pna la medicul ;>.rda al institutiei unde a fost transportat. Pentru linistea bolnai i i este bine daca ramne lnga el pna ce va fi amplasat n patul Documentatia referitoare la bolnav : copia foii de observatie, lillctul de transfer etc., ca si excretele captate si pastrate de peilriiin, le va prezenta mpreuna cu bolnavul. La rentoarcerea la locul de munca va raporta medicului sef sectie modul cum a suportat bolnavul drumul si starea n care ' i'usit sa-1 predea la destinatie. TRANSPORTUL COPIILOR Transportul copiilor se face numai cu nsotitori, sub suprave-atenta, nsa n fond pe baza acelorasi principii ca si n cazul Miluitilor. Transportul sugarilor si n special al imaturilor necesita o grijartwwobita. Ei vo r fi transportati totdeauna mpreuna cu mama, MI autosanitare sau avioane special amenajate, prevazute cu mijloaceti* ncalzire si incubator de transport sau cosulete speciale din nuielenu 11 material plastic c aptusite cu paturi de lna si perne ncalzite 117

cu termofoare sau sticle cu apa calda, asigurnd pe tot parcurnuldrumului, indifer ent de anotimp, o temperatura de 24 26. Aut.osanitara trebuie sa fie prevazuta cu s ursa si mijloc de administnitioxigen (butelie cu tub si plnie), trusa de urgenta cu seringi, pen.so, sonde Nelaton (nr. 12 14 pentru dezobstruarea cailor respiratorii), pansamente si casoleta cu lenjerie de rezerva, toate n stare de perf cta sterilitate. Trusa se completeaza cu medicamente analeptin cardiovasculare (Mcetamid, Cofeina, Micoren sau Karion). n lipsa unor astfel de vehicule special amenajate, se poalnimproviza o autosanita ra obisnuita, pentru a crea conditiile necesaratransportului imaturului. nainte de transport, imaturul va primi tratamentul de ur< genta. Indicatiile medicului privind ngrijirile ce trebuie acordul^ imaturului pe drum vor fi notate n mod exact. Asistenta nsoritoare va porni cu cop ilul numai dupa ce a primit aprobare speciairt. pentru acest lucru de la medic. Imaturul va fi mbracat corespunzator cu nvelis de vata si asezat n incubator sau ntr-un cos captusit si ncalzit, n acest ultim caz, se va verifica nca odata etanseitaten, dopurilor de la termofoare sau sticle calde. n cursul transportului, asistenta nsotitoare va urmari 'in permanenta functiile vitale ale imaturului: respiratia, circulatiu, termoreglarea si va nregistra orice schimbare ce s-ar produce Instarea copilului ca : crize de cianoza, apnee, paloare, modificari <h puls, racirea sau suprancalzirea lui lund imediat masurile necesari de ngrijire. Medicatia acordata n timpul drumului se notea/.rt. ntr-o foaie pe care o va atasa la documentele cu care transporlrtimaturul. Predarea si raportarea executarii sarcinii de transport se fiiola fel ca si n caz ul adultilor.

INSTRUMENTARUL ngrijirea bolnavilor, examinarile clinice si de laborator, tehni ' do tratament necesita o serie de instrumente. Totalitatea ustenlor utilizate n practica medicala constituie instrumentarul. Instrumentele medicale au o varietate foarte mare. Unele oiiilitati ca : obstetrica si ginecologia, chirurgia, oto-rino-larinlojjia, stomatologia etc., necesita un numar att de mare de instruii|. o, nct cunoasterea lor constituie o specialitate aparte. tu practica curenta de ngrijire a bolnavului se utilizeaza unmar restrns de instru mente, care, fiind ntretinute, pastrate, rilizate si n parte utilizate de asistenta, aceasta trebuie sa lebine. Instrumentele uzuale necesare pentru examinare si tratamentconfectioneaza din me tale, sticla, cauciuc, materiale plastice etc. INSTRUMENTARUL NECESAR EXAMINARILOR SI TRATAMENTELOR CURENTE INSTRUMENTE Sl MATERIALE PENTRU PRECIZAREA DIAGNOSTICULUI Spatul linguala (apasatorul de limba) serveste pentru apalimbii la examinarea cavitatii bucale s i a faringelui. Este i rmata dintr-o lama lunga de 12 15 cm prevazuta cu doua unduiriMoare, care-i dau o forma de S. Apasatoarel e de limba se confec din otel-carbon sau otel inoxidabil, din plastic sau din Mda. Contactul spatulei cu mucoasa linguala pe o suprafata mai ntinsa excita terminatiile nervoase ale acesteia. Din acest motiv,

unele spatule linguale snt prevazute cu o serie de orificii sau sn! formate numai dintr-o margine ngusta de metal, pentru a reducila minimum suprafat a de contact cu limba, n unele cazuri, spatul,il in gu al a es t e n d o i t a n un g h i d re p t . Stetoscopul serveste pentru auscultarea inimii si plamnilor. Este unul din instrumentele cele mai importante pentru examinareabolnavului. Stetoscopul se compune, n esenta, dintr-un tub cilindric d 15 20 cm, avnd o extremita te largita n forma de plnie sau cornel, numita pavilion, cu un diametru de 2,5 cm. Aceasta se aplica poteritoriul de exp lorat (plnia sonora). La cealalta extremitate, tubulstetoscopului se ntinde sub fo rma unei placi cu 6 8 cm diametru, numita placa auriculara (plnia acustica). Stetoscoapele se confer tioneaza din lemn, metale sau materiale plastice. Unele dintre Hosnt demontabile. O forma speciala a acestor stetoscoape serveijlopentru auscultarea zgomotelor c ardiace ale fatului, fiind utilizai on obstetrica. Sunetul se propaga n stetoscop nu numai prin coloana interi o ar a d e a er , c i s i p ri n pe ret i i l u i . Stetoscopul tip Fila tov" con sta dintr-un pav ilion de me tn lsau material plast ic de care snt fixate 2 tuburi scurte metalice. I > r capetele acestor tuburi este prins cte un tub de cauciuc, avnilfiecare o lungime d e 40 50 cm, prevazute la capatul opus cu clco oliva. Aceste olive se introduc n urec hi, iar pavilionul stetoscupului se aplica pe portiunea de examinat a corpului. Acest tip < l i > stetoscop se numeste stetoscop flexibil biauricular. La aceste steto scoape tuburile de cauciuc pot fi prelungite si cu doua tuburi metalice, legate ntre ele printr-un arc metalic si prevazute de asemenea cucte o oliva. Cu a jutorul acestor tuburi metalice si alarculuisefixoux.ftmai bine stetoscopul n ure chi n timpul auscultatiei. Auscultatiiicu Stetoscoapele biauriculare este foarte comoda, att pentru medic, ot si pentru bolnav. La unele stetoscoape flexibile biauriculare, cornetul sau pa v llionul este nlocu it cu o cutie de rezonanta de forma cilindrica p lai fi, nchisa printr-o membrana subtire de ebonit sau celuloid. De accaHlflmembrana poat e fi atasata o vergea metalica terminata cu un bnl.oiide ebonit. Aceste stetosco ape poarta denumirea de fonendoscop(fonendoscopul Binaschi) si au menirea de a a mplifica fenomenaliacustice. Prin ntarire nsa, caracterul fenomenelor acustice se mod i l'irrt de obicei, asa nct deseori devin greu de apreciat. Calitatea superioara a unui stetoscop reiese din: mbucumit precisa a pieselor, finisarea lor perfecta, acustica corespunzal oiirosi elastic itatea tuburilor de cauciuc.

Ciocanul de reflexe serveste pentru declansarea reflexelor ostecImdioase. Este format dintr-o coada (mner) si ciocanul propriu-zis. Mlnerele se confectioneaza din metal sau material plastic, iar cio-' unul propriu-zis din metal la al carui capat se adapteaza o piesa cauciuc pentru ca loviturile de percutie sa aiba o elasticitaten espunzatoare. Partea metalica a ciocanului este nichelata si pornita. La unele ciocane de reflexe snt adaptate si piese anexe (ac, i-rinta), pentru declansarea reflexelor cutanate si examenul sensiOglinda rontala este un dispozitiv pentru iluminarea cu lumina flcctata si examinarea cavitatilor prefoimate ale organismului ii re comunica direct cu exteriorul: cavitatea bucala, faringiana, miductul auditiv extern etc. Oglinda frontala este formata dintr-o oglinda sferica concava 'Uata pe un cerc de material plastic cu diametrul reglabil. Oglinda"Ic prevazuta cu un orificiu central si are o distanta focala de 15in. Oglinda este mobila, p ermitnd ndreptarea ei n orice directieMI. trebuie sa fie bine fixata pe rama, perfec t finisata, iar reflectarealuminii sa se faca corect. Speculul nazal serveste la examinarea portiunilor profunde ale i w latii nazale. Exista diferite modele de specule nazale. Ele snt fnimate din 2 ramuri arcuite si articulate (mnerele), care se prelun ,M'Hc dincolo de articulatie cu 2 brate fasonate, ndreptate perpendi ii Iar pe mner. Acestea se desfac n timpul examinarii prin strngerea i merelor. Dimensiunea bratelor variaza ntre 40 si 50 mm. Bratele ' nlroduc ntr-unul din orificiile nazale si apoi prin strngerea modei i a mnerelor dilata orificiul nazal respectiv, lasnd sa patrunda i le de lumina n interiorul foselor nazale. Speeulul auricular serveste la ndreptarea canalului auditiv '' ni pentru examinarea portiunilor sale profunde si a timpanuluiijutorul oglinz ii frontale. Speculul auiicular este format dintr-oii plnie metalica cu tubul uso r prelung it, care se int rodu ce n luciul auditiv extern. Se confectioneaza n patru dimensiuni, iie dupa calibrul lor, din argint, alama nichelata sau din porteHuprafata exterioara a speculelor trebuie sa fie absolut neteda linutios polisata. Valva vaginala serveste pentru dilatarea vaginului n vedereamenelor sau tratamen telor in travaginale. Val v ele vaginale au uni diferite, pentru femei nulipare si multipare. Dupa forma se"n u : v alv e si mpl e, can el at e nu m ai la o ex tr emit at e (c ea la lt a, i ud ca mner) si d uble, canelate la ambele extremitati; se con( miieaza din alama nichelata si polisata.

Speeulul ginecologie bivalv (fig. 39) consta din doua valvi reunite ntre ele, care se apropie sau se ndeparteaza cu ajutorul unui surub care le poate fixa la distanta dorita. Suprafata valvelor trebuie sa fie perfect neteda si margini In tesite pentru a nu rani mucoannManusile de cauciuc obiij nuitesnt confectionate d intr-nn cauciuc foarte fin, care se muleaza pe mna, permitnd n miscare usoara si executant oricarei manipulari. Manusile d cauciuc asigura o izolare per fecta a minilor celui care Io poarta. Fig. 39. Specul ginecologic bivalv.

Ele trebuie sa fie elastice, NA nu se rupa si sa reziste la tempo ratura de sterilizare. Controlul integritatii manusilor se face, fie prin umflare cu a er. fie prin umplere cu lich id. Manusile de cauciuc snt de diferite marimi, fiind numerotate, Este fo art e impo t ant ca ele sa fie alese to td eaun a d up a mari mcii minilor persoanei care le mbracil, altfel fiind incomode siputndu-MM rupe n timpul manoperei, n n utnusile corect mbracate, degetolotrebuie sa intre com plet. Mansctumanusilor trebuie sa acopere mlnecile halatului si sa nu trea'rt, sub ele. mbracarea manusilor steril' s e po a te fac e cu sau fa ra a jutoin ambele cazuri avnd grija cu suprafata lor externa sa nu < > atinga de piele sau de alte obiect Daca mbracarea se face ci ajutor, persoana care le mbracintroduce mna n manusa a can margine a fost ntoarsa si tinui ide persoana care ajuta (fig. 40) Este mai grea mbracarea sin gura a manusilor, n acest ca/ 40. mbracarea manusilor de ca-marginea ambelor manusi se tu uciuc. toarce n afara, marginea ntoarna

uiftuusii stingi este prinsa cu degetul mare si aratatorul de la mna ' pta si manusa este ntinsa pe mna stinga, apoi manusa dreapta ridicata, se aduc 2 sau 3 degete de la mna stinga sub reverul usii, n locul care corespunde portiunii dorsale a minii si apoi usa se ntinde pe mna si marg in ea ndoita se n toarce la loc. i'mina apoi la fel si mbracarea manusii minii stingi, n timpul.ic ar ii nu es te pe r mi sa int rodu c er ea degetelor su b ma rg in ea ' misii. Manusile nesterile mbracate pe mini se spala cu perie si cuApun, apoi se trateaza cu alcool, cu sublimat sau cu alta substantani iKcptica. Minile se vor pudra cu talc nainte de a mbraca manusile. Dacae snt umede, ele se mbra ca pe minile umede, pentru ca sacauciucul. INSTRUMENTE PENTRU INJECTII Sl PUNCTII Seringile. Seringile snt mici pompe simple, care servesc pentru iij wi area solutiilor medicamentoase sau pentru asp irarea produ 1 i fiziologice sau patologice din organismul bolnavului. Ele potdiferite modele, n sa fiecare este construita dupa acelasi principiu. i le esentiale snt reprezentate printr-un corp de pompa gradati re se misca un pi ston. Corpul de pompa se termina printr-unub cilindric, denumit ambou, pe care s e adapteaza acul. Lichidulin j e c t a t s e as p i r a c u a j u to r u l p i s to n u l u i n c o r pu l de p o mp a>poi prin inversarea directiei miscarii pi stonului, lichidul este mi'H I .I sub presiune n locul indicat. Seringile se confectioneaza numai din materiale perfect sterillKiihile. Seringa de tip Eecora (fig. 41 a) este tipul de seringa cel mai desutilizat la n oi. n alcatuirea ei intra doua ^materiale : sticla si fier nichelat. Corpul de pompa este confectionat dintr-un cilindru de l lela gradat n zecimi de ml la seringile mai mici si n jumatati de IM l Iu seringile mai mari. La cele doua extremitati, cilindrul este prevazut cu cte o armahiril metalica. Dintre acestea, una nchide cilindrul, terminndu-sen l i f o r m a d e a m bo u p e c a r e s e fix ea z a a c u l , p e r m i t n d t o tu s i ounicare cu corpul seringii printr-un orificiu strimt. Orificiul deunicare cu corpul seri ngii, mpreuna cu amboul pe care se aplical d e i n je ct ie, sn t la ma jo ri ta t e a se ring ilo r cen trale. La un el engi de capacitate mai mare se plaseaza ex centric, pe marginea <'\ cilindrului, pentru a usura patrunderea cu acul n vena (fig. 11 b). La celalalt capat al cilindrului, armatura metalica are forma 123

unui inel, cu rolul de a proteja marginea sticlei si este prevazut < mica proeminenta. Prin acesta se introduce pistonul metalic pnzut cu un mner. Pistonul se adapteaza perfect la suprafata interioara a corpi deseringa, nchidere a corpului de pompa se asigura printr-un i 10 l'ig. 41. Seringi pentru injectii.

a -S e ri ngi tip B e cord, cu a mb ou c entral ; b -cu ambou e xce ntric ; c -s er inB tip T.U M > d piesa intermediara (ambou metalic) pentru geringi de tip Luer; e seringa pentr u tubemi ItnJk f seringa pentru insulina. elastic de metal asezat ntr-un sant ce nconjura cilindrul plutonului. Dupa plasare a pistonului n corpul de pompa se aplica peHhacesta un nchizator metalic (capac). Acesta are doua mici scobituricu care se fixeaza pe proeminenta de pe inelul met alic, montat Inaceasta extremitate a seringii. Armatura metalica este sudata cu un aliaj cu baza de cositoipe cilindrul de stic la. Seringile tip Record se fabrica cu o capacitate de 0,5; l ; 2 i 5 ; 1 0 ; 2 0 s i 5 0 m l .

124

Dupa cum se stie, me talul si sticla au un coeficient diferit dei atare la modif icarile de temperatura. De aceea, att la pastrare, i tji la sterilizare, pistonul trebuie scos din cilindru, caci n caz con-irsticla poate sa crape. Fiecare piston corespunde unui anumit iindru. Nu este permisa folosirea unui piston de la o seringa lailiid ru l unei alte seringi. Pen tru a evita ad erarea ; Ionului de cilindru, seringa se spala dupa ntreit ntare cu apa calduta si se sterge bine. Dupa in-rtiiuleioase, seringile se spala cu eter sau ben-'i i i l si se usuca. Seringa de tip Guyon (fig. 42) este o seringa de pul celei Eecord. Are o capacitate de 100 250 ml p r e z in t a un m n e r la ar ma tu ra ei d is tala, ca re tureaza injectarea. Se foloseste n urologie si otomolaringologie. Alaturi de seringa tip Eecord se mai utilizeaza i alte tipuri de seringi: Seringa tip Luer (fig. 41 c) este confectionata mi m a i d in s t i c l a. B a c on s t a d i n t r-u n c i l i n d ru d e l icla slefuita n interior n care este introdus un alt iliudru slefuit n exterior, ce serveste drept piston. i'rincipiul de functionare si gradatia snt aceleasi ii. s.i la seringile tip Eecord; ele se sterilizeaza nsa 'mi usor si snt mult mai ieftine. Aceste seringi robu ie sa aiba gra d are si slefu i re perfecte, sa fie '\contate din sticla compacta, neutra si termore1 intenta, iar pistonul sa se miste usor. Seringile tipl.iuu1 se confectioneaza si din materiale plastice.FII/, l'l, Serin\ n-stea au avantajul ca nu se sparg, nsa uneori se ga Guyon. ilol'ormeaza prin fierbere. Seringa mixta se deosebeste de seringa de sticla prin aceea cau i o un ambou met alic pentru fixarea acului (fig. 41 d). Seringa tip Roux este o seringa de tip Eecord, cu deosebireat rt, gradarea este facuta pe piston. Cele doua armaturi metalice sntlegate ntre ele prin doua bare me talice la exteriorul seringii. Seringa tip Collin este facuta complet din metal, avnd o capacil i t l e de 10 ml. Are capatul pentru ac excentric. Seringa dentara este prevazuta cu doua mnere laterale pentrnrealizarea unei presi uni puternice. Ea deriva din modelul Boux si Tollin. Seringile pentru tuberculina (fig. 41 e) snt seringi de tipul Eecord uu Luer, cu o capacitat e d e l ml, mpartit e n 100 d e div iziuni. 125

Pentru a se putea distinge clar gradatiile, corpul seringii este foarl nngust dar cu o lungime corespunzatoare pentru cele 100 de gradatii. Se utilizeaza pentru injectii intradermice. Seringile pentru insulina (fig. 41 f) snt de asemenea de tip Ec cord cu o capacitate de 2 ml, avnd o gradatie dubla pe o parte sipe alta a corpul ui de seringa, volumul de 2 ml fiind mpartit n 20, respectiv 40 de diviziuni. O seringa trebuie sa faca vid complet si nu trebuie sa permililscurgerea lichidu lui pe lnga piston, n caz contrar, ncarcarea soface defectuos si n timpul injectiei o parte din lichid fuge napoi nseringa printre piston si corpul de pompa. Pentru v erificarea seringi lla aspiratie se trage putin pistonul, se astupa apoi cu dege tul orificiul de adaptare a acului si dupa aceasta se trage si mai mult pistonul. Daca seringa este buna, pistonul va reveni la punctul de plecare. Pentru verificarea seringii la compresiune se procedeaza astfel: seaspira cu ser inga alcool de 90, se nchide ermetic si se apasa pepiston cu o forta de aproximati v de 2,5 kg pentru o seringa de l 2 ml, de 3,5 kg pentru o seringa de 5 si 10 ml, de 4 kg pentru oseringa de 20 ml . Seringa nu trebuie sa permita scurgerea alcooluluintre piston si cilindru n decu rs de 11/2 minute. Calibrarea seringii este tot asa de importanta. Daca aceasta nu este perfecta pe toata ntinderea corpului de pompa, mersul pistonului este inegal, ceea ce face ca n anumite parti sa fie nevoi** de o apasare mai puternica; trecnd de aceasta portiune, pistonulpoate sa sara si lichidul de injectat sa patrunda mai brusc n tesuturis a u n v e n a . Verificarea gradatiilor este de asemenea foarte importanta muiales n cazul sering ilor care se folosesc pentru injectarea unor caiititati precise de medicamente. Verificarea legaturilor dintre tubul de sticla si armatura metaliciise face n fel ul urmator : se trage apa n seringa, se astupa cu degetulorificiul unde se adapte aza acul si se exercita o presiune moderatiipe piston. La o seringa de buna cali tate, apa nu patrunde ntre armatura si sticla. Acele pentru seringi (fig. 43 44). Acele pentru seringi snt. tuburi metalice fine si subtiri, cu o extremitate ascutita, prin caro.se injecte aza solutiile medicamentoase n organism, si se recolteaza unele lichide. Acele snt de diferite marimi. Alegerea lor se va face n functie de proprietatile fizico-chimice ale solutiilor care vor fi injectate (solutii apoase, uleioase, eterice etc.) de locul introducerii lor n organism si de felul seringii la care vor fi aplicate.

Acele se confectioneaza din alama nichelata, platina, dar mai din otel-carbon sau otel inoxidabil. Ele snt alcatuite din doua. l distincte : capul si tubul acului. Capul acelor se confectioneazaIpil doua tip uri: unele pentru seringi tip Record si altele pentru>iii(ti tip Luer, aceste di n urma avnd un diametru mai mare. Se nmieste utilizarea unor piese numite vrfuri intermediare, io e aplica pe amboul serin' nr (,ip Luer, cu scopul de a se l ou, adapta la acestea si acele nfoc.tionate pentru seringile HII Itecord. Capul trebuie sa se tmi.pt.eze perfect la amboul omizilor, fara sa permita scurjjoioa de lichid mprejur. Capul M'olor poarta de obicei numarulilimcnsional al acului. Tubul acului porneste de la c i i p s i s e l''ig. t?>. Ace pentru int e r m i n a p r i n t r -u n viii ascutit, jectii intramusculare. taiat n forma de lliitfhi, numit bizou. Dupa nclinatia planului detaiere al biroului, vrfurile acelor pentru Injectii snt de trei tipuri: vrfuri lungi, pentru injectii subcutanate si intramusculare, vrfuri scurte, pentru punctii si injectii Fig. 4:4. rAce pentru punc intravenoase, si vrfuri jumatate tie lombara. lungi pentru destinatii speciale, ele mod curent. nefi ind fo losi te n Acele trebuie sa fie drepte si flexibile, bine ascutite, sa taie pielea bolnavului si nu sa o rupa. Ascutisul lorse verifi ca prin strapungerea unei piei fine naturala sau artificiala decaprioara ntinsa-p e un tambu r. Apasnd a cul nc et dar cu fo rtacres cnda asupra pielii, acesta trebu ie sa o strapunga usor, fara saproduc vreun zgomot. Diametrul acelor pentru inje ctii variaza ntre0,42 si 3 mm, iar grosimea peretilor ntre 0,10 si 0,20 mm. Acele cudiametrul cuprins; ntre 0,42 si 0,90 mm se noteaza de la l la 20, valoarea cifrelor fiind inv ers proport io n ala cu c alib rul lor. Eestul acelor se noteaza numai dupa diametrul si lungimea lor..

TABELVl II Diametrul, lungimea si vrful apelor Felul acului Diametrul (mm) Lungimea (mm) Vrful Pentru injectii intradermice Pentru injectii subcutanate Pentru injectii intramusculare Pentru punctii venoase Pentru aspiratii, punctii si anestezie Pentru punctie lombara Pentru perfuzie subcutanata 0,5 0,6 0,42 0,90 0,72 1,20 0,80 1,60 1 3 0,70 1,80 1,20 3 6 13 35 40 50 70 30 40 80 160 70 100 80 scurt lung lung scurt diferit scurt lung Acele trebuie sa fie narmate cu cte un fir de metal de grosimt* corespunzatoare, numit mandren. Acesta mpiedica astuparea acului si se utilizeaza si pentru curatirea lui. Trocarul. Este un instrument folosit pentru strapungerea tesuturilor si extragerea lichidelor. Trocarele se deosebesc prin dimensiunile lor, nsa si cel mai mic este mai gros dect un ac obisnuit de punctie (fig. 45). Trocarul este format dintr-un mner prelungit prin s t i letul ascutit care patrunde ntr-un tub de metal numit camasa trocarului sau canula. Sti letul n realitate reprezinta vrful ascutit n ltrocarului, el este protejat de un a parator. Exista trocare la care m" pot atasa mai multe stilete de diferite marimi, n acest caz, stiletule s t e f i x a t d e m n e r p r i n n s u r u b a r e . Tocarele pot fi drepte sau curbe. Cele curbe snt folosite pentrupunctia vezicii u rinare. Snt trocare care au si un tub lateral pentruscurgerea lichidului, la care se adapteaza un tub de cauciuc n timpulpunctiei. INSTRUMENTELE UTILIZATE N TRATAMENTUL CURENT Pensa simpla este o prghie de gradul trei care serveste pentruprinderea si manipu larea obiectelor sau tesuturilor care nu trebuitiatinse cu mna. Ea este formata d

in 2 brate metalice, din otel-carbonsau otel inoxidabil, sudate la una din extre mitatile lor. Pensele ex< cutate din otel-carbon trebuie sa fie acoperite cu un strat de nichotsau crom; c ele din otel inoxidabil trebuie sa fie perfect polisate. P en s e l e s imp le a u di fe ri t e fo rme dup a ntrebu in t a r e . Pensele anatomice (fig. 46). Capetele de apucare ale acestorpense snt prevazute n partea lor interioara cu crestaturi mici cart intra exact n santurile corespunzatoare din partea opusa daca pensa 128

l " l.ioneaza bine si n felul acesta capetele pensei se nchidperfect. i ii.fiita exterioara a bratelor este neteda sau poate sa fiecrestata. <>lu anatomice snt de diferite dimensiuni, ele se folosesc pentru. are adiferitelor obiecte : ace de seringa, tampoane devata etc. ./. 45. Trocare Fig. 4fi. Pense Fig. 47. Fig. 48. Pensa pentru

11 n i paraeenteza. anatomice. Pense chirur-limba, gicale. l'ensele chirurgicale (fig. 47) se deosebesc de cele anatomice prin fn| ilni ca n loc de crestaturi au, pe partea interioara a extremitatii Ina ((dor, di nti (ciiige) lungi de circa 2 mm. Snt folosite pentru aputesuturilor, pentru sustinerea marginilor plagilor n momentul etc. l l Pensa pentru urechi are brate curbe sau n baion eta. P en tru i'ii colo doua capete ale pensei sa coincida exact exista omica proie-i nintuita pe partea interioara a unui brat si un orificiu corespunzator |M* celalalt brat, care la strngerea lor mentin vrfurile n pozitie co-UM'la. Se folosesc pentru introducerea tampoanelor n urechi si la n departa rea corpu rilor straine d incan alul auditiv extern. Pensa pentru apucarea limbii (fig. 48) se foloseste pentru tra-UtMra limbii n caz de cadere a ei napoi, n starile de inconstienta, fonia, narcoza etc. Aceasta este formata din 2 brate reunite cu ajutorul unei saniere (luticulatie cu sant). Aceasta articulatie permite demonstrarea instru-nunitului pentru a fi curatat cu minutiozitate. Falcile pensei pentru

... io 1 2g

lim bii Iad* sl o, Iar imni'r<l< pol/ fi fixate ou H j u torul uno Vcnlicnrou rezistentei si elasticii ,&(\ i pontici se faco prin strin gerea unui tub de cauciuc cu diametrul de 10 12 mm ntre falcilepensei. La nchiderea pe ultimul dinte al cremalierii nu trebuie m\ se observe deformatiile pensei. Pensa ginecologica.Cea 111:11 folosita forma este pensa cu dinti, La extremitati are dinti ascutiti, care se mbuca perfect atunci cn< lcremaliera este fixata pe ultimuldinte. Aceste p ense au o articu latie de mon tabila cu pivot. Pensele hemostatice(fig. 41)) snt folosite pentru apucarea iji comprimarea vaselor traumatizate,Fi g. 43 . h e m os tat ic e . a -cu dinti; 6 sngernde, nsa au o larga aplicare sin tehnica tratamentului cu perfuzii, transfuzii etc. Ele snt construite dupa principiul pensei p en tru apu carea l imb ii. Exista mai multe modele de pense hemostatice, care se deosebesc prin particularitatile falcilor. Cele mai ntrebuintate snt pen sele hemostatice cu dinti (pense Kocher) si pensele cu f aici ovale prevazute cu dungi transversale (pense Pean). Bratele pensei hemostatice cu dinti snt mai lungi dect acelea ale pensei cu falci ovale ; articulatia la ambele tipuri este demonstabila (cu pivot), iar n apropierea mnerului snt prevazute cu cte un dispozitiv de blocare cucremaliera si dinti. La o pensa de buna calitate, extremitatea falcilor trebuie sa sesuprapuna exact n momentul nchiderii cremalierii pe primul dinte. Fixarea mai strnsa a falcilor se face prin ficarea cremalierii pe ceilalti dinti. Atunci cnd cremaliera este nchisa pe ultimul dintre ei, falcile se suprapun pe toata lungimea lor. Tu se admite nici o deplasare laterala a marginilor falcilor. Trecerea cremalierii de la un dintel a ce lalalt tr eb u ie sa se fac a u so r s i l en t. Verificarea rezistentei si elasticitatii pensei se face prin strngerea unui tub de cauciuc, tifon sau alte materiale dupa felul penseisi fixarea pe ult imul dinte al cremalierei. Dupa blocarea bratelor nacest fel, pensa nu trebuie sa prezinte deformatii. Foarfeca. Se confectioneaza din otel-carbon sau otel inoxidabil ni ch e l a t respe ct iv po l is at, av n d marg i n il e p er fe ct ta io a se . P e n se

MI foarfecelui i -t n do nhlpftl l t > 14 HUN 17 Cin ; foi'lu:i. lor iln'|iln, l'nnlr s : i n ( urlxi ol,<i. (fift. fiO). ilfinuea laicului l 'n irl'ocolor BO faco taind 2 4 0 straturi i Tifonul nu trebuie ,s;Ji: t lunece ntre lame, iar bratele trebuie .nrliitlrt, si ml NO deschida usor. rtg. 50. Diferite tipuri de foarfece.

Unele foarfeci snt demontabile, adica bratele lor se pot desfaceu Intermediul une i articulatii cu pivot sau cu un sant. Aceastamito ca dupa folosire sa se curete bine. Foarfecele pentru taierea pansamentelor se ntrebuinteaza mai 'i In sala de pansamente. Ele snt mai mari dect celelalte tipuri sio forma frnta. B ratele lor snt articulate printr-un pivot. BratulMi'ior este mai lung dect celalal t, avnd extremitatea rotunjita. Foarfecele cu cioc snt folosite la scoaterea pansamentelor gip' ii. Lungimea lor este de 30 cm. Aceste foarfece snt formate din 'ihiere mbinate, prelungite fiecare cu un cutit cotit si articulate 'iil,r-un surub, ncercarea acestor foarfece se face taind numai jMMiHiirnent gipsat ntarit gros de 15 imn. La aceasta ncercare, maryluilo sectiunilor nu trebuie sa se sfarme sau sa se retraga, iar supraf n t n. lor trebuie sa ramna neteda. l'restuburile (fig. 51). Prestuburile snt dispozitive simple careservesc pentru r eglarea si nchiderea tuburilor de cauciuc de la aparaM de transfuzie, perfuzie, aspiratie, alimentatie artificiala etc. Celluni des ut ilizate snt prestuburile Mohr si Hauffmann. Primul tipnchide tubul prin actiunea u nui arc de otel ; acest prestub nu poatefi utilizat pentru reducerea lumenului t ubului, ci numai pentru nahlilwea lui. Al doilea tip este actionat de un surub, cu care se poatevin'isi distanta d intre doua bare metalice, ntre care se asaza tubul de

cauciuc. Cu ajutorai acestui prestub se poate calibra usor si dupnnecesitati lum enul tubului de cauciuc. Aparatele de perfuzie si tramfuzie din materiale plasti ce snt prevazute cu prestuburi proprii, care se arunca dupa utilizare mpreuna cu aparatul. Ele snt confertionate dupa mode le foarte variate. Cele mai multe reduc sau nchi'l Fig. -5/. Prestuburi

model Mohr; & model Hoffmann; c prestub di n materi al p lastic. lumenul tubului fie prin compresiunea progresiva a unui cilindrucare se rostogol este ntr-o sina (fig. 51 c) fie prin realizarea de frnturi de-a lungul tubului cu ajutorul unor placi metalice. Bisturiele (fig. 52). Bisturiele snt principalele instrumenlo taioase. Ele snt formate din miner si lama. Mnerul este mai Iun n dect lama si este mat sau polisat. Este confectionat din otel de nall iicalitate. Lungimea lor variaza ntre 12 si 15 cm. Bisturiele pot fi drepte, cu lama curba, cu vrf ascutit, butonal<< etc. Bisturiele drepte au forma alungita, lama lor fiind mai taioasil, spre vrf. Bisturiele curbe au o lama mai lata spre capat, partea lorcea mai taioa sa fiind cea din mijlocul lamei. Bisturiul trebuie sa fii foarte ascutit, avnd n vedere ca de aceasta depinde efectuarea ru. pida si precisa a interventiilor ; de aceea asistenta medicala le v i intretine t otdeauna n perfecta stare de functionare. Lanteta de vaccinare. Se utilizeaza pentru scarificarea pielii invederea unor va ccinari. Ea este formata dintr-un mner care poiilofi din metal sau din material p lastic, n care este introdus si fixat nisurub, vrful metalic. Vrful are forma de lo petica ascutita. Sondele Snt instrumente destinate pentru introducerea l oi1 n conductele si traiectele pre-sau neformate ale organismului, Sonda canelat se ntrebuinteaza pentru explorarea traiectelorfistuloase si determin area directiei acestora, pentru explorarea caviF i g . 5 2 . diferite. B i s t u r i e c u l a m e

lor, pentru introducerea tampoanelor cu ocazia pansamentelor etc. (hi este formata dintr-o lama metalica ngusta si lunga, prevazutain sant. Un capa t al sondei este rotunjit, iar celalalt latit n forma11 Iaca triunghiulara. Ele s e executa din fier sau alama; cele maifbuintate au o lungime de 14 17 cm. Sondele canelate trebuiel ie drepte sa aiba o su- l'iita neteda si marginile Honda butonata are forma nnci ti je rotunde, butonat aIn iinibele capete, sau cu unlnil.on la un capat si o urecheI n c e l a l a l t . E s t e e x e c u t a t a l l n argint sau alte metalenichelate si polisate. Are o lungime de 16 cm si diameli ni de 2,9 mm, lungindu-se IM nivelul butonului. Urechea (icl)uie sa fie perfect ovala, nu praf ata ei neteda, marginiIo Iesite. Sonda trebuie sa se poatandoi la un unghiu de 90 sinft HO ndrepte apoi fara sa jiroainte vreo f rntura la locul In ndoire. Sondele uretrale snt f oloNite la eliminarea urinii, la11 ullatura vezicii urinare, prei i u si la drenarea vezicii. Sondele uretrale pentru noi po t fi e x ecutate din niH.al, sticla, cauciuc sau 11 i n (,! -un material plastic. Cele inui bune snt acelea din nsrint; ele au o lungime de 15cm si vrful n forma cioc. Pe acesta se gasesc l 2 orificii laterale.Avnd n vedere o le vi n n c on t ac t cu mu c o a s a u r e t ral a s i vez i c a l a , p e c a re a r il.oa-o leza, este necesar ca pe suprafatalor sa nu existe nici un l de zgrieturasi polisarea lor sa fieminutioasa. Pentru drenarea vezicii urinare la femei se utilizeaza sondele <l/,er (fig. 53 c), Malecot sau Casper. Acestea snt confectionate F i g . 5 3 . S o n d e u r e t r a l e a sonda Kilaton; 6 scndo. Tiemann; c sondi

din cauciuc moale, aTnd extremitatea care se introduce n vezicaumflata, iar cealal ta usor largita n forma de plnie. Ele snt preva zute cu mandrene, cu ajutorul carora se introduc n vezica. In locul acestor sonde pot fi utilizate, cu mult succes, sondele uretrale prevazute cu balonase umflabile (fig. 54). Aceste sonde sntprevazute cu doua lumene paralele, dintre care cel largreprezinta sonda propriu-zisa, iar cel strimt servestepentru umflarea balonasului din apropierea vriuluisondei. Pentru controlul gradului de umflare a acestuibalonas, sonda este prevazuta la cealalta extremitatecu un balonas de control caro se umfla si se desumfla mpreuna cu primul balon. Salonasul din apropiereavrfului se nfasoara n stare goala mp rejurul sondei, care la acest nivel este mai ngustat si se introduce nvezica. Se insufla apoi aer prin lumenul corespunzatoral sondei, umf-lnd ambele balonase, cele din apropierea vrfului mpiedicnd astfel caderea sondei din vezica. Sondele utilizate pentru sondajul vezical la barbat snt confectionate din cauciuc, materiale plastice sau metal. Lungimea acestor sonde este ntre 24 36 cm, iar grosimea variaza dupa necesitati. Grosimea sondei se exprima n unitatile scarii de gradatieCharier, pri ma gradatie echivalnd cu 1/3 mm din diametrul extern, iar gradatiile urmatoare cxi cte 1/3 mm n plus. Astfel gradatia a3-a are un diamet ru de l mm, gradatia a 6-a 2 mm, gradatia :i 18-a 6 mm etc. Diametrul sondelor exprimat n unitati Charier este marcat la capatul lor deschis. Daca marcajul se sterge, F i g . 5 4 . S o n-atunci diametrul poate l'i determinat pe asa-numitele da cu balonas. scari pentru determinarea diametru lui cateterelor Charier". Acestea snt formate dintr-o placa de metal decirca 4 12 cm, n care snt tai ate si marcate gauri ncepnd de laprima pna la a 30 a gradatie (l cm). Determinarea so ndelor cu ajutorul acestor scari se face prin stabilirea ultimei gauri, prin care sondanca poate fi trecuta. Sondele au o extremitate cu vrful nchis si rotunjit, iar n apropierea vrfului, la aceeasi extremitate, l 2 orificii. Capatul celalaltal sondei este desc his si usor largit. La aceasta extremitate se poatoaplica seringa Guyon, utiliza ta n cazul spalaturilor vezicale. Sondele de cauciuc au o consistenta moale sau semimoale. Dupimodul cum este confo rmat ciocul sondei, ele snt de mai mult tipuri.

La sonda Nelaton, ciocul sondei este n continuare directa cu ' pul sondei (fig. 53 a). La sonda Mercier, ciocul sondei este ndoit n unghi obtuz, ' vrful sondei este circular ca l a sond a Nelaton . Sonda Thiemann (fig. 53 b) are ciocul de asemenea ncurbat, subtiat, aproape ascutit cu o foarte usoara'i (latura pe vrf. Sondele cu ciocul ncurbat se angajeaza i usor n canalul uretral, iar sonda Thiemann l runde cu mai mare usurinta n partile mi t e a l e u ret re i . Sond ele de metal snt ncu rbate n forma Sonda gastrica (fig. 55) este un tub de uciuc lung de 70 75 cm, cu peretii grosi; i n lotrul ei este de obicei de 8 10 12 mm. mi i d i n tr e c ap e te es te n ch is si ro tu nj it ; \ i i > mai sus de acest capat snt cteva orificii x marginile netede pentru a nu tunjit esteim Kemn, care arata lumi sonda. Cnd acest semn se arcadei dentare, sonda a ajuns rani mucoasagu.Hl,rica. La 45 cm de la capatul ro pna unde trebuie intro gaseste la nivelul m stomac.

Fonda duodenala (Einhorn) (fig. 56) este un t ni) de cauciuc subtire cu un diametru de Fig. 55. Sonda pentru H 5 mm si o lungime de 140 150 cm. La ca-spalaturi stomacale. jiiUul sondei care se introduce n duoden estefix at a o p ies a me ta li ca o v a la ra , n u mit a oliv a, pr ev a zut a cu nu meroase orificii laterale. Sonda este gradata din 5 n 5 cm. L a 4 5 c m d e l a a r ca d a d e n t a r a , s o n d a a j u n g e n s t o m a c , l afitt cm la pilor, iar la 70 75 cm n duoden. Pentru executarea unor investigatii si ngrijiri medicale se utilUoaza diferite sonde cu unu, doua sau trei compartimente, unele prevftyute cu baloane de etanseizare sau bifurcatii pentru introducereaUnor medicamente n plus etc. Descrierea lor o vom da la tratarealeii meilor respective. Deschizatorul de gura sau departatorul de maxilare se utilizeazapentru deschider ea cavitatii bucale si mentinerea acesteia n stareili'Hchisa, n cazul manevrelor d e investigatie si de tratament din(jura, faringe, esofag, laringe etc., precum s i n caz de narcoza, lanevoie. Deschizatorul de gura se confectioneaza dupa diferi te mot l i ' l c ; n esenta este nsa format din doua piese de metal care se in

Fig. 57. Fig. SX. Fig. 56. Einhorn.

Deschizator de gura (a si b). Deschizator de gura (pentru mentinerea gurii deschise). Sonda duodenala

Fig. 59. -Casolel.

136

troduc ntre arcadele dentare cu ajutorul unui surub sau cremaliera K largeste deschizatura dintre ele, ndepartnd prin aceasta maxila-.Ic. M o de lu l ce l ma i sim plu es te fo rm at din do ua bare me t a li c e , . i uluite la extremitate, care se misca mprejurul unor axe de la baza. nlro, cele doua bare se nsurubeaza piesa, care prin naintare inde-'lU'leaza vrfurile ndoite ale barelor (fig. 57 a). Alte modele ndeparteaza arcadele dentare prin strngerea m-'H'i'iilui, fiind formate din doua prghii de gradul al II-lea ndoite la ui si asezate fata n fata, cu punctul de sprijin comun, care repre-. Uita si axa de miscare a departatorului. Fixarea lui n pozitie se |IM cu ajutorul unei cremaliere (fig. 57 b). Aceste modelese introduc p rintre dintii molari ai arcadei superioare si inferioare. Un model mai comod de utilizat este acela format din doua ircnde de metal (fig. 58), ncurbate la mijloc pentru dintii incisivi, urc, se introduc ntre arcadele dentare la mijloc, mentinnddeschisa ii vitatea bucala cu ajutorul a doua cremaliere laterale care se gasescin afara c omisurii buzelor. La unele modele, suprafata de contact a deschizatoarelor de gura n arcada dentara este captusita cu plumb sau cauciuc. Casoletele (fig. 59) snt cutii rotunde de metal cu peretii perfo uiti, prevazute cu un capac. La exterior, casoleta este nconjurata I n un cilindru mobil, prevazut de asemenea, cu orificii. Prin nvr 11 rea acestui cilindru, orificiile casoletei si ale cilindrului se pot supra pune si astfel aburii patrund usor n interiorul ei n timpul sterili-. i i r i i . Dupa terminarea acestei operatii prin nvrtirea cilindrului \(crn se nchid orificiile si interiorul casoletei ramne izolat. Orificiile casoletelor cu material nesterilizat trebuie sa fie ne pilrat deschise n timpul sterilizarii, iar casoletele cu material steril 11 chirie sa aiba orificiile nchise, n afara de aceasta, casoleta cu ma iiTiul sterilizat trebuie sa fie prevazuta si cu o eticheta pe care scrie

vi/.ibil

sterilizat".

Tavita renala este un vas de forma unui rinichi, cu marginile lol.unjite, confectionat din metal emailat, portelan, sticla, carton im prognat sau material plastic. Prin forma sa speciala este bine adap l i i l n l pe regiuni curbate ale corpului, din care motiv este folosita la. sondaje, pentru colectarea salivei, la varsaturi, pentru aruncarea laiiipoanelor, a pansamentelor, instrumentelor ntrebuintate etc. Ceasul de nisip este format din doua recipiente de sticla, ovale 'mii cilindrice, unite ntre ele printr-un canal ngust si fixate ntr-un i'lutiv de lemn. Unul din tre cilin d ri este ump lut cu nisip . Prin rasturnarea ceasului se va scurge nisipul din cilindrul superior n cilindrul inferior ntr-un interval de timp determinat.Cea 137

surile de nisip snt de doua feluri: de masa, de 2 5 si 10 minute, si de perete, de 15 20 si 30 de minute. Acestea snt fixate pe o placa, pe marginea careia este gravata o scara. Placa este fixata printr-osarniera, cee a ce permite rasturnarea ceasului dupa scurgerea nisipului din cilindrul superior n cel inferior. Ceasurile de nisip snt folosite pentru masurarea si evidenta intervalelor mai mici de timp, ca : durata sterilizarilor, a bailor, iradiatiilor etc. n vederea aceluiasiscop s e utilizeaza si ceasurile semnalizatoare (vezi voi. II fig. 100). Tuburile de cauciuc snt folosite ca accesorii pentru diverse dispozitive. Snt fabricate din cauciuc de buna calitate, cu un diametru interior care variaza de la l la 6 mm, avnd peretii de diferitegrosimi. Tuburile de cauciuc snt folosite la irigatoare, la aparate de transfuzii, perfuzii, la aspiratia secretiilor, drenaje etc. Tubul de cauciuc de buna calitate trebuie sa fie elastic, farafisuri. La numeroa se dispozitive ele se nlocuiesc cu tuburi de materialplastic. Tuburile de sticla au diametre diferite si snt utilizate pentru aface legatura ntr e tuburile de cauciuc, pentru confectionarea pipetelor, sifoanelor etc. Pipetele snt tuburi de sticla cu o extremitate efilata. Pipetelecele mai simple sn t picuratoarele normale. Ele snt formate dintr-untub de sticla lung de5 6cm, subtia t la una din extremitati.Diame trul vrfului pipetei este de l mm. La celalalt capat, pipeta este prevazuta cu o mica para de cauciuc, cu ajutorul careia se aspira si sepicura diferite sol utii n ochi, nas si urechi. O astfel de pipeta aspira10 12 picaturi. Aspirarea lich idelor trebuie facuta cu atentie, sanu intre n para de cauciuc, care poate fi ata cata si distrusa. PASTRAREA Sl NTRETINEREA INSTRUMENTARULUI Instrumentele si aparatele cer o ngrijire atenta, deoarece decalitatea lor depind e ntr-o masura mare si calitatea tratamentelor. Grija fata de instrumente si aparate consta n manipularea lor corecta, ntretinerea si pastrarea lor dupa anumite reguli. Instrumentele si aparatele trebuie ntretinute si pastrate n asafel ca n oricare mom ent sa ne putem folosi de ele. Din acest motivnu numai ntretinerea, dar si pastra rea lor constituie o problemacare trebuie cunoscut de asistenta. Dupa ntrebuintar e, instrumentele trebuie curatate, daca este cazul sterilizate n prealabil si ase zate apoi fiecare la locul unde se pastreaza (fig. 60). ntretinerea si pastrarea instrumentelor si aparatelor se facedupa felul materialu lui din care snt confectionate: din metal, din

ic.la, din cauciuc, respectnd particularitatile de ngrijire a fiecaruia parte. Instrumentele din metal vor fi curatate bine si spalate cu peria, i njta si sapun, imediat dupa ntrebuintare. Daca au urme de grame sau ulei, acestea se ndeparteaza cu benzina. Instrumentele care ' iii. 60. Pastrarea instrumentelor curate n Flg. 61. dulapuri de instrumente. instrumentelor. Perii pentru curatirea

nu articulatii, santuri, crestaturi sau suruburi vor fi desfacute, curatate cu atentie si spalate n stare demontata. Se va patrunde ntoate adnciturile, avnd nsa grija sa nu se deschida partile componente ale diferitelor instrumente ntre ele. Instrumentele astfel curatate si uscate, sterse cu o flanela se pot pastra nesteril n cutii metalice sau de carton. Cele utilizate mai rar vor fi unse cu un strat subtire de vaselina sau ulei de parafina, n special la articulatii, suruburiH c. Cele care snt folosite mai des, dupa aceasta manopera, se sterilizeaza si se pastreaza separat n dulapurile de instrumente. Instru

mentele taioase, cum snt: bisturiele, cutitele etc., se pastreaza nfasurate n tifon n cutii de carton sau lemn, asezate pe muche cutaisul n sus. Instrumentele de sticla se pastreaza spalate bine, curatate siuscate, ntr-un dula p separat, n cutii individuale pe ct posibil ncutiile originale n care au fost livra te. Spalarea acestor instrumente se face cu perii speciale prevazutecu o coada, care permite introducerea ei n partile cilindrice aleaparatelor (fig. 61). La curatir ea aparatelor confectionate din sticlanu se folosesc materiale care pot zgria sti cla. La spalarea sticlei cuapa calda se pot ntrebuinta cu folos substante, ca : f osfatul de sodiu, var, lesie, rogoz, care curata bine peretii vaselor. Pentru a spala unvas murdar se pune nauntru unul din aceste materiale si se adaugaapoi apa, clatind energic. Vasele, eprubstele, tavitele renale si alteobiecte de sticla n care au fost reco ltate snge, sputa, varsaturi etc. imediat dupa folosire se clatesc sub un curent de apa si apoi se scufunda ntr-un amestec sulfo-cromic sau sublimat, unde se tin 24 deore, dupa care vor fi spalate, prin metodele aratate mai sus. Dacavasul este murdarit cu substante org anice insolubile n apa se ntrebuinteaza solventi organici: alcool, eter, benzen, benzina etc., avnd nsa n vedere pericolul de incendiu, aceste substante fiindinflamabile. Dupa spalare, obiectele de sticla se clatesc obligatoriu cu apadistilata si apoi se usuca. Un vas de sticla este bine spalat daca apa, distilata se scurge fara a lasa picaturi sau urme pe el. Instrumentele de sticla se pastreaza ambalate n hrtie, vatasau tifon. Trebuie acordata o atentie deosebita spalarii si curatirii instrumentelor mixte, confectionate din mai multe feluri de materiale, cade exemplu seringile, stiind ca murdaria se depoziteaza n specialla locurile de jonctiune a sticlei cu metalul. Acestea prin urmare necesita o curatire minutioasa pentru ndepartarea substantelor depozitate, avnd grija totodata sa nu se foloseasca substante care eventual ar putea dizolva aliajul cu care snt lipite partile metalice decele din sticla. Seringile se pastreaza perfect curate n cutiile lor originale, iarseringile tip R ecord cu pistonul scos si uns cu vaselina, nvelite fiecare separat, avnd grija sa nu se schimbe pistoanele de la o seringala alta. Este bine daca seringile snt grupate dupa calibru n cutiiseparate, notnd si pe capac ca pacitatea. Instrumentarul de cauciuc (sonde, manusi, tuburi de cauciuoetc.) se spala imedia t dupa ntrebuintare cu apa calduta, se usuol, prin stergeie sau tamponare cu o pnza de bumbac, se pudreaza <u

, att n interior, ct si la exterior, apoi se mpacheteaza fiecare i'iirat ntr-o bucata de tifon sau pnza si se pastreaza n cutii cu 'tii gauriti, ntr-un loc racoros, ferit de umezeala. Sondele de cauciuc vor fi spalate la un curent de apa cel putini | > de 5 6 ore, p entru ndepartarea substantelor din interiorul A c ea s t a s pa l ar e se p o a t e re a l i z a mo n t n d s o n d e l e p e u n tu b l ulic cu mai multe brate, adaptat la robinetul cu apa. Cu aceasta l oda se pot spala o data 5 10 sonde. Sond ele se pastreaza n cutii de lungime corespun zatoare, n i pot fi asezate drept. Pastrarea lo r n stare ncolacita nu este ' misa, caci pastrnd aceasta forma, ngreuneaza munca n momentulh/arii. ndoirea mater ialului de cauciuc este interzisa. Sondele linie asezate n aceste cutii pe un strat de tifon sau nvelite fie o separat. Distanta ntre ele sa fie de 2 3 cm si deasupra sa fie>|Kirite apo i cu o bucata de tifon. Tub u ri l e de ca uc iuc uti li za te p en t ru pe rf uz ii si tr a n s fu zi i s e i la dupa o tehnica speciala (vezi voi. II). Manusile de cauciuc trebuie spalate imediat dupa folosirea lor, d snt nca pe mini, cu apa si sapun, apoi limpezite ntr-o solude bicarbonat de sodiu si dezinfectate ntr-o solutie antisepticail)limat 1/00, soluti e de lizol 5% sau formalina). Solutia dezin Uinta se ndeparteaza cu apa, dupa care manusile snt uscate peiiiliipod cu degete. D upa uscare, manusile se pudreaza cu talc si sejiftMtreaza fiecare pereche separa t, mpachetate n tifon si asezatefu c.utii. Se recomanda ca persoanele care lucreaz a cu manusi sa-si iiift perechea lor pastrata ntr-un saculet etichetat cu numele resnainte de a fi puse la pastrate, manusile trebuie verificate, ruptura mica sau o ntepatura pot fi crpite prin lipire. Peteculvii lua dintr-o man use veche rupta. Lipirea se va face cu o solutiecauciuc n acetona pe ambele fete ale manusii. Pentru interventiirurgicale nu se vor utiliza manusi lipite. Instrumentarul din i i i , grasimi si Instrumentarul din "i'iltat si uscat, cauciuc trebuie ferit de contactul cu beni caldura, care le deterioreaza. materiale plastice se pastreaza la fel, bine n cutii suficient de mari pentru a nu sta nghesuite

u ncolacite. Fiecare bucata trebuie nvelita separat n tifon. Este interzisa pastrarea substantelor chimice sau a instrumenh'lor murdare n dulapurile destinate materialelor si instrumentalului. Chimicalele, prin evaporare lenta, ataca instrumentele iar nubstantele organice de pe instrumentele utilizate reprezinta mediirttt cultura pentru microorganisme.

STERILIZAREA INSTRUMENTELOR Sl MATERIALELOR Instrumentele si materialele care vin n contact cu bolnavii trebuie riguros sterilizate, pe de o parte, pentru a evita orice riscde infectar e a bolnavului, pe de alta parte, pentru a nu suprainf ec1 uprodusele recoltate pentru examenele de laborator. Prin sterilizare se ntelege distrugerea sau ndepartarea tuturorformelor de existen ta a microorganismelor dintr-un mediu sau dope un obiect. Se considera steril ac el obiect care este complet lipsiide orice forma de existenta a microorganismelo r. Metodele de sterilizare folosite n practica ngrijirii bolnavuluise mpart n doua grup e: I. Metode fizice. ^ II. Metode chimice. . Ca metode fizice de sterilizare se folosesc : 1. Caldura uscata. ; ;; 2. Caldura umeda. :4 3. Bazele ultraviolete. . 4. Ultrasunetul. Ca metode chimice se folosesc diferite substante cu ac|funi antimicrobiana, n stare lichida, gazoasa sau solida. METODELE FIZICE DE STERILIZARE Metoda cea mai utilizata pentru sterilizare este caldura. Actiuneadistrugatoare a caldurii este explicata prin faptul ca sub influentiiei se coaguleaza substant ele albuminoide care intra n compozitiamicrobilor. Formele vegetative ale unor sp ecii de microbi mor in30 de minute la temperatura de 50 60 si n 5 10 minute la 70", Formele de rezistenta (spori) suporta nsa o temperatura mult mulnalta, distrugndu-s e abia la 120 n timp de 15 minute, din cau/a, grosimii membranei lor protectoare si a uscaciunii lor. Caldura poate fi utilizata pentru sterilizare sub doua formo ; uscata si umeda. 1. Sterilizarea prin caldura uscata, a) Flambarea este o metodil simpla si rapida, avnd nsa o aplicare restrnsa nefiind utilizabiliipentru steriliza rea instrumentelor. Ea consta n introducerea direrl la obiectelor n flacara. Prin a ceasta metoda se sterilizeaza : lame <l microscop, vrful pipetelor, gura balonului sau a eprubetei la nmVmntari sau la reco ltari sterile etc. Tehnica. Se prinde lama cu doua degete pe marginea ei si notrece de 2 3 ori prin flacara, flambnd-o astfel pe amndoua fetolo, Eprubetele sau baloanele sterile si goale sau cu medii de culturA,

i! n pa destupare (tinnd dopul ntre degetul mic si podul palmeidrepte), ntroduc cu gura n flacara, nvrtindu-le pentru ca safie flambate plet. Se va lucra rapid si cu atentie, avnd grijaca dopul tinut ina sa nu se atinga de nimic. Flambarea se utilizeaza la recoltarea produselor patologicepen-cxaminari de labo rator, la nsamntari pe medii de cultura, cu ia deschiderii flacoanelor si fiolelor cu substantesterile, ea avnd l de a distruge prin ardere microorganismeledepuse la suprafata ma si marginea gu rii vaselor, de a mpiedica depunerea pe aceasta -. dop a unor microorganismedin aer si de a realiza un curent de din vas catre exterior, care sa mpiedice patrunderea aerului ctat n vas. Flambarea se utilizeaza n caz de extrema urgenta si pentru ilizarea instrumentelor de metal, asezndu-le ntr-o tavita renala, iire se t oarna alcool. Prin aprinderea alcoolului, instrumentele se ibeaza. ntruct partea activa a flacarii nacest caz ntrece rumentele , acestea ramn n zona rece aarderii, deci metoda nu . eficace si nu trebuie ntrebuint ata. 1>) ncalzirea la rosu are avantajul ca se efectueaza repede, deterioreaza instrumentele. Aceasta metoda se foloseste numai i instrumentele confectionate n ntregime din metal: ace deseringi, xator de limba etc. si numai n caz de extrema urgenta. Singurul i'ument care se sterilizeaza n mod obisnuit prin aceasta metoda ansa de platina. Tehnica. Se tine ansa de platina n mna dreapta ca un creionn arde mai nti firul de p latina pna ce se nroseste, apoi setrece metalica (portansa) orizontal prin flacara de 2 3 oripna la 'i attea minerului. Dupa recoltare si nsamntare, ansase steriliza i mediat din nou. n acest caz, ansa nu se introducede la n-iit, direct n flacara, cac i picaturile din produsulrecoltat pot sari l ui1. Ansa se tine alaturi de flacar a 1 2 minute pna ce se usuca poi se introduce n flacara si se flambeazapna la rosu. c) Steriliza rea cu aer cala este metoda cea mai buna de sterili-n a obiectelor de metal si de sticla, pe carecaldura uscata nu l e na. Sterilizarea la aer cald se face n etuva Poupinel (fig. 62), 11 este o cutie cu peretii metalici, dubli izolati cu asbest. Peretele tirior constituie usa. Pe peretelesuperior se gaseste un orificiu ii care se introduce untermometru, pentru controlarea temper a-i i , iar sub pereteleinterior se afla sistemul de ncalzire electric i c,u becu ri de gaz. n interiorul etuvei Poupinel se gasesc rafturi Iiilice, gaurite, pe care se asaza obiectele pentru sterilizare. Ma-nilul de sterilizattrebuie sa fie perfect curat, uscat si nvelit n l ie. l

nainte de a ncepe sterilizarea se va verifica starea termomotrului, a ntrerupatorul ui si a cablului, iar daca functioneaza cu ga/,, starea lampii si a tubului prin care becurile snt racordate la surmide gaz. Dupa aceasta se introduc materialele, avnd grija ca obiectoli sa nu se atinga de peretii aparatului si aerul fierbinte sa patrund l si sa circule liber printre ele, Dupa nchiderea usii se da drumul la curentul electric sau m aprind becurile de gaz, urmii < rind din timp ridicarea temperaturii. Temperatura trebuie Hrtseridicela 160 170 n 10 IU minute. Cnd temperatura n ajuns la nivelul dorit, se reglea/ilsursa de caldura pentru mentlnerea ei. Steri lizarea se faco In temperatura de 160 180 tini|i de 1 11/2 ore. Poupinelolo moderne snt prevazute cil dispozitive de termoreglare, cilajutorul carora se poate mon Fig. 62. Etuva Poupinel. tine temperatura dorita farft

supraveghere permanenta. Dupa expirarea timpului de sterilizare se ntrerupe ncalzirea si HM lasa aparatul sa se raceasca pna la 50 sau si mai nnill. Dupa aceea se deschide usa si se scot obiectele sterilizate, ngalliinirea hrtiei n care snt mpachetate obiectele este semnul unei bun. sterilizari, caci indica faptul ca materia organica a atins tempn > tura de carbonizare. Hrtia sau dopul de vata nu trebuie sa fie narse si nu trebuie sa aiba miros de fu m. Pentru controlul functionarii aparatelor de sterilizare se ; pune n interiorul lor teste speciale. Acestea snt formate din licu substante chimi ce al caror punct de topire este cunoscut. A M se utilizeaza benzonaftolul care se topeste la 110, antipirina la 11s u l f u l l a 1 1 e t c . 2. Sterilizarea prin caldura umeda, a) Fierberea este meii"1 cea mai d es ntrebu intata d e catre as istenta. Se foloseste peirsterilizarea in strumentelor de sticla (seringi, canule etc.), de nu(sonde, ace, pense, apasatoa re de limba, trocare etc.), de cau r sau material plastic (sonde, tuburi etc.). Fierberea corecta se face numai n sterilizatoare. Sterilizati este format dintr-o cutie metalica cu capac care se nchide perl'i 144

(fig. 63). Capacul are doua minere mbracate ntr-un material rauconducator de caldu ra, pentru a putea fi ridicat, n interiorul sterilizatorului se gaseste o tava din metal gaurit, prevazut cu 2 minere cucare se poate scoate. Aceste minere snt prinse cu 2 crlige, care segasesc tot n interiorul sterilizatoru lui. Ele se fierb mpreuna cu instrumentele, apoi se scot cu o pensa lunga. La partea inferioara a sterilizatoarelor electrice este montat un resou electric, cu ajutorul caruia apa din sterilizatorse ncalzeste uniform. Instrumentele curatite perfect se asaza ordonat pe tavaKterilizatorului, pe un asternut<le 4 5 straturi de tifon. Fiec a r e p i e s a v a f i l a r n d u l e i F< 9-63 nvelita separat si totul va fi -~ Fierbator electric. acoperit din nou cu 2 3 straiuri de tifon. Se umple sterilizatorulcu apa pna ce se acopera obiectele de sterilizat. Alaturi de obiectese mai asaza si o pensa lunga , al carei capat trebuie sa ramna afaradin apa. Cu aceasta se vor scoate cele dou a crlige pentru ridicareatavii cu instrumente din apa dupa terminarea sterilizari i. Se nchide capacul si se pune n functiune sterilizatorul. Se pregateste un ceas semnalizator. Cnd apa ncepe sa fiarba, se monteazaceasul semnaliza tor pentru 30 de minute. Daca nu exista ceas semnalizator, se noteaza timpul cnd a ncetat fierberea, n timpul fierberii este categoric interzisa introducerea altor obiecte n sterilizator sau daca aceasta este absolut necesar atunci timpul sterili zarii se socoteste din nou din momentul introducerii ultimului obiect. Dupa terminarea sterilizarii se ntrerupe ncalzirea, se asteaptapna ce se raceste ap aratul, apoi se ridica capacul si se asaza cu parteaexterioara pe o masa curata. Se scoate pensa pusa numai cu vrfuln apa ; cu ajutorul acesteia se prind crligele, cu care se ridica tavaKterilizatorului si se asaza pe capac. Se arunca apa din sterilizator, ne pune napoi tava si se acopera din nou pna la racire completa. l )aca pensa lunga a cazut si ea ntre celelalte instrumente n timpulfierberii, se, va folosi o alta pensa sterilizata prin flambare dar nnici un caz crligele nu se vor scoate cu mna. Daca instrumenteleHterilizate snt pregatite pentru interventii chirurgicale, ele pot firasturnate din tava direct pe masa sterila. l -c . 1 8 14 5

Pentru a preveni deteriorarea instrumentelor la fierbere, prinsarurile care se g asesc n apa, n sterilizator se poate pune o solutiede bicarbonat de sodiu 2 %, car e va ridica si punctul de fierbere (pnala 104), distrugnd mai repede microbii. Pent ru instrumentele de cauciuc, n loc de bicarbonat de sodiu se ntrebuinteaza boraxul2 % sau sulfatul de amoniu. b) Autoclavarea este o alta metoda de sterilizare prin calduraumeda, n aceasta me toda, obiectele snt supuse la actiunea vaporilor de apa suprancalziti. Sterilizarea la temperatura mai ridicatava scurta timpul ne cesar. Aparatul ntrebuintat cel mai des pentrusterilizarea cu ajutorul vaporilor de apa sub presiune este autoclavul(fig. 64 65). Partea principala a autoclavului este cazanul n care se ncalzeste apa. n cazan se produc vaporii de apa, care, tinuti sub presiunefac sa creasca te mperatura si n acest fel se sterilizeaza materialele. Cazanul trebuie sa aiba peretii rezistenti. La partea sa superioara eleste acope rit cu un capac care se nchide ermetic printr-o serie desuruburi mari (buloane). Pe partea laterala a cazanului se gasesteun orificiu n legatura cu un tub de nive l si cu un robinet de scurgerecu ajutorul carora se poate citi nivelul apei din aparat, n partea superioara a autoclavului sau pe capac este nca un orificiu, care printrun robinet pune n legatura interiorul aparatului cu mediul extern, servind la iesirea aerului si vaporilor din cazan. Aparatul este prevazut cu un termometru, un manometru si un ventil de siguranta. Manometrul masoara presiunea vaporilor, iar termometrul temperatura din cazan. Ventilul de siguranta deschide automat autoclavulcnd presiunea a deven it prea mare si aparatul risca sa explodeze. n interiorul cazanului se gaseste un gratar mobil pe care se asazamaterialele int roduse pentru sterilizare. Dedesubt se afla o coroanade becuri de gaz, care serv este pentru ncalzirea apei din cazan. Modul de ntrebuintare : se toarna n autoclav apa pna la naltimea robinetului denivel, la ctiva centimetri de desubtul suportului pe care se asaza materialul de sterilizat; se introduce n autoclav materialul de sterilizare; se nchide capacul si se strng suruburile asezate fata nfata 2 cte 2 ; se deschide robinetul de vapori pentru eliminarea aerului dinautoclav; s e a pr i n d b e c u r il e d e g a z ; n momentul n care prin robinet ies numai vapori, acesta senchide. Presiunea din aut oclav ncepe sa creasca, ceea ce atrage dupasine cresterea temperaturii vaporilor de apa;

cnd s-a obtinut temperatura de sterilizare (120), se micsoreaza flacara becurilor de gaz, pentru mentinerea presiunii constantetimp de 20 30 minute, necesara distru gerii tuturor microorganismelor din autoclav; cind a expirat timpul de sterilizare, se sting becurile si se M a n o m e t r u S u p a p a Fig. 64. Autoclav cu cazan dublu, Fig. 60. Sectiune prin autoclav. = isteapta pna ce acul manometrului revine la zero, se deschide ro inetul de vapori si numai dupa aceea capacul autoclavului. Materialele se pun n autoclav, fie n casolete, fie n pachete seIparate. Aceste grupari pot fi alcatuite n asa fel ca sa contina fiecare Iunfel d e materiale sau instrumente, sau pot fi alcatuite truse cu toateImaterialele nec esare pentru anumite interventii. De exemplu, n lcasolete mai mici vor fi pregati te pentru sterilizare : tampoane, fesi, lperii, manusi de cauciuc, seringi etc. separat, fiecare casoleta con-tinndnumai un singur fel de material, iar n casolete le mari se va pregatimaterialul necesar pentru o interventie, de exemplu pentru o transfuziede snge. Se pot pregati pachete separate si fara casoleta, mai ales l asterilizarea materialelor moi. n acest caz, ele snt mpa 147 T e r m o m e l

turite si asezate unele peste altele, nvelite apoi ntr-un cearsaf, peste care se aplica apoi o musama si nca un cearsaf. Pachetele seleaga bine, far a sa se preseze unele de altele, ceea ce ar putea mpiedica patrunderea uniforma a aburilor printre obiecte, unele din eleramnnd nesterile. Ta mpoanele se pot pregati n saculete. Fiecare pachet sau casoleta trebuie sa fie prevazuta cu o eticheta de musamape care se s crie cu un creion chimic cte si ce fel de obiecte se gasescnauntru. n unele cazuri, casoletele si pachetele se plombeaza. Materialelesterilizate n cea rsaf pot fi pastrate 12 ore n stare sterila, iar cele dincasolete, 48 de ore. Dup a acest interval materialul trebuie steriliztdin nou. Controlul sterilizarii n autoclav se face prin diferite metode. Una din aceste metode, cu substante chimice, a fost descrisa la Poupinel. Controlul se mai poate face si cu ajutorul termometrelor. Seplaseaza termometre maximale n diferite locuri din interiorul autoclavului; ele vor arata temperatura cea mai nalta obtinuta. O metoda simpla si usor realizabila este urmatoarea : se scrie pe o bucatade hrtie alba, s ubtire, cu cerneala sau cu creion chimic, euvntul sterilizat", apoi se mbiba cu o so lutie de amidon 10%. Dupa uscare se unge cu o solutie Lugol. Sub influenta iodului, amidonul devine albastru, iar pe hrtia albastra-nchis cuvntul scris nu se maivede. Daca hrtia a stfel tratata se tine cel putin 20 de minute la temperatura de 100, culoarea albastra dispare, hrtia si recapata culoareainitiala, iar cuvntul s cris devine vizibil. Pentru sterilizarea la aburi sub presiune a seringilor, falcoanelor, instrumentelor si ustensilelor de marimi reduse exista autoclavemici, transporta bile care pot fi manipulate de asistenta chiar nsectie : autoclavul orizontal Kapi d" si autoclavul ,,Miclav", ambelefunctionnd la o presiune de 2,5 atmosfere cu o cantitate redusa deapa. Autoclavul Eapid" (fig. 66) se ncalezste cu curent electri c, iarautoclavul ,,Miclav", cu gaze naturale, gaze lichefiate, lampa debenzina, resou electric, sau direct pe plita. Acesta din urma poate fiutilizat deci cu su cces si n lipsa curentului electric. Autoclavul esteprevazut cu o bara circulara exterioara, care l protejaz de loviturin timpul transportului si functionarii. n spitalele bine nzestrate exista autoclave mari, n forma dedulap, pentru steriliza rea hainelor, obiectelor de camera, paturilor, rufelor etc., n care obiectele se introduc n carucioare, n marile institutii spitalicesti, autoclavele ocupa camere ntregi. Toate au nsa dezavantajul ca durata ciclului de sterilizare este de peste oora.

Azi se utilizeaza n practica si autoclave cu ciclu rapid de funci lonare, la care evacuarea aerului se face fortat prin mijloace mecanice, i <'Hlizind o stare de vid n cteva secunde. Vaporii suprancalziti Fig. 66. 14 9 Autoclav Rapid" pentru sterilizarea seringilor.

pna la 160 patrund cu forta deodata n toate punctele interioruluiautoclavului pna pr intre tesatura rufariei. n felul acesta timpul < l sterilizare se scurteaza la 8 10 minute. Dupa sterilizare, se deschideautoclavul s i se continua ncalzirea pentru uscarea obiectelor un iozite de vaporii de apa. Pa trunderea aerului n autoclav se face prinfiltre speciale, confectionate din fibre de sticla, care retin toate microorganismele n suspensie. Pe lnga blocurile operatoare, precum si unele statii centrale < l i < sterilizare, se utilizeaza agregate de tip Campson (fig.67) care funrtioneaza att cu vapori de apa suprancalziti ct si cu aer uscat ncalzit, dupa metoda Poupinel, f urniznd n acelasi timp si apa steriliiprecum si solutie clorura-sodica izotonica s terila. Agregatele de sterilizare Campson se ncalzesc cu curent electric. 3. Razele ultraviolete. Snt produse de lampi speciale de cuar(, fixe sau transpo rtabile, n interiorul carora arderea se petrece nvaporii de mercu r. Bazele ultraviolete au o intensa actiune bactericida, inhibnd microbii sau ntrziind dezvoltarea lor. Ele se folosescmai ales pentru dezin fectarea aerului din saloane, din salile de radiologie sau din laboratoarele de microbiologie si virusologie. Bazeleultraviolete snt folosite de asemenea pentru dezinfectarea unor instrumente medicale (mai ales cele optice) care nu pot fi st erilizateprin actiunea caldurii umede sau uscate, precum si pentru steriliz a r e a l ap t e lu i s i a ap e i . Bazele ultraviolete au marele inconvenient ca actioneaza nu mai pe suprafetele atinse, fara sa aiba efect de profunzime. 4. Razele Roentgen, razele y sau (3. Sterilizeaza orice obiect cumare eficacitat e fara sa le deterioreze, indiferent de materialul din care este confectionat. Actioneaza asupra tuturor germenilor, inclusiv asupra ac elora, care prin alte mijloace se distrug mai greu cade exemplu virusul hepat it ei epidemice. B azele Boentgen, ra zelep si y actioneaza si n profunzime, astfel obiectele pot fi sterilizate ,siambalate n pungi de material plastic. Astfel obie ctele sterilizai oprin aceasta metoda nu mai necesita nici o precautie n cursul t ransportului. 5. Ultrasu netele. Ultras u netele p ot fi uti lizate d e asemene n . pentru sterilizare. Ele produc efecte mecanice, fizico-chimice si biologice impo rtante. Miscarile vibratorii produse de ultrasunete pun inmiscare protoplasma mi croogranismelor si cauzeaza modificari structurale importante n elementele lor co mponente : actiunea mecanic:'), duce la ruperea memb ranei, a ci lilor si deci la distrugerea microorganismului.

METODELE CHIMICE DE STERILIZARE Sterilizarea prin substante chimice este nlocuita din ce n ce mai mult prin metodele fizice de sterilizare, ntruct substantele chimice utilizate pna n prezent nu dau o sterilitateprefecta. Sub-ntan tele chimice ca : alcoolul, tinctura de iod, clorul, sapunul etc., distrug n general microorganismele, nsa demulte ori lasa int acte forme lor de rezistenta, sporii. Pe de alta parte, o serie ntreaga de virusuri filtrabile s-au dovedit rezistentefata de subs tantele chimice. l-'ig. 67. (A si B) Agregate de tip Campson.

'' u toate acestea, aplicarea n practica a metodelor chimice este nertssara si astazi, ntruct metodele fizice nu pot fi ntotdeauna utilizate. Astfel pielea bolnavului, nuna medicului si a asistentei, insIru mentele endoscopice co mplexe cu sisteme optice fragile etc., nu suporta sterilizarea prin caldura si trebuie deci sterilizate prinmijloace ch imice combinate cu mijloace mecanice. 151

Tinctura de iod se utilizeaza pentru sterilizarea suprafetelor cutanate n caz de interventii chirurgicale, recoltari de produse patologice. Alcoolul are nsemnate proprietati bactericide, precipitnd proteinele. Se foloseste n concentratia de 70 care este mai favorabil:!, deoarece alcoolul de 96 coaguleaza prea repede proteinele, precipitndule la suprafata celulelor microbiene si scaznd astfel putereside patrundere a ant isepticului n adncul celulei. Alcoolul de 70 seutilizeaza pentru dezinfectia tegume ntelor. Pentru a-si putea desfasura actiunea bactericida, alcoolul trebuie sa stea n contact cu germenii un timp oarecare, pna la cteva ore. Din acest motiv de/ infectia tegumentelor este mai mult o degresare si spalare a lor. dect dezinfectie propriu-zisa. Se poate utiliza si un amestec de alcool70 cu glice rina 5 %. Alcoolul nu are nici o actiune asupra majoritatiivirusurilor. Formolul se foloseste ca antiseptic n solutie de 2 pna la 4",, pentru dezinfectarea minilor si a unor instrumente. Sub forma (livapori se utiliz eaza la dezinfectia camerelor, n solutie formolul mfoloseste pentru dezinfectarea lenjeriei si rufariei, care vor fi cufundate total timp de 30 60 de minute n solutia respectiva, fara K:I ramn a parti din ele dea supra lichidului. Vaporii de formol snt folositi pentru sterilizarea unor instrumente care nu su/po rta caldura, ca cistoscoapele si alte endoscoapc. sonde de intubatie pentru narcoza, piesele componente ale rinichii! lui artificial, sau cateterele semidure. Pentru aceasta metoda suifolosite crista lizoare mari de sticla, care se nchid ermetic, n cristnlizor s e p un t ab lete de formo l, ap o i se intro du ce sta tivu l pe camsnt asezate endoscoapele spalate n prealabil foarte bine. Cristal izoarele se tin nchise cel putin 24 de ore. Difuziunea spontana de vapori de formol nu realizeaza o steri lizare perfecta a instrumentelor si aparatelor complexe, datorii :imicrobilor ca re adera de partile anfractuoase ale acestora cu resturide snge, puroi, sau secre tii normale sau patologice. Din acest motivse ncearca aplicarea unor mici turbove ntilatoare, care, prin miscam iv ap orilor, favo rizeaza pa trun derea lo r n toa te fisurile. Actiunea microbicida a vaporilor de formol este mult ntariUi, daca vaporii snt umeziti printr-un hidro-evaporator reglabil. Obiectele steriliza te cu vapori de formol, nainte de ntrebuintare vor l't bine spalate cu ap a sterila , deo arece resturile de formol irita nuicoasele. Cloramina este o pulbere alba, cu miros caracteristic, usor soliibila n apa, cu c are da o solutie putin opalescenta. Aceasta substanl.d

cst,e folosita ca dezinfectant utr-o solutie de l pna la 1,5 % pentrulenjeria nepa tata cu. secretii, dejectii si n concentratie de 2,5 3% pentru rufaria murdarita cu singe, fecale etc. n forma sa solubila loramina este folosita ca dezinfectant pentru materiile fecale, urina, pata, puroi etc. Permanganatul de potasiu este un antiseptic oxidant. Se utili' aza n solutie de 1/00 l/0oo la dezinfectia mucoaselor (gt, Sapunul se foloseste sub doua forme : sapunul tare, format din izi grasi si hidrat de sodiu, si sapunul moale format din acizi grasii hidrat de potasiu. Avnd proprietati bactericide, sapunul este folosit la dezinfec1,111 minilor. Formele vegetative ale majoritatii germenilor mor subictiunea sapunului, iar prin actiunea lui mecanica, ele snt ndeparla te de pe suprafata pielii. Detergentii snt substante asemanatoare sapunurilor att dinpunct de vedere fizic, c it si din punct de vedere chimic, avnd nsaionii inversati. Cu apa fac spuma la fel ca si sapunul si distrug, microbii. La noi, dintre detergenti se foloseste bromocetul (cetazol). Acesta se ntrebuinteaza n concentratie de l % pentru dezinfectia pielii nainte de operatie si pentru dezinfectia instrumentelorchirurgicale si a b ricelor de ras (pe care nu le deterioreaza cu altetlezinfectante). Solutiile de lucru snt usor de preparat, detergentii fiind n gener al foarte solubili n apa. Se obisnuieste totusi sa se faca solutiimama de 20 25% n alcool, din care apoi se prepara solutiile delucru. De exemplu, adaugnd la l litru de apa 5 ml dintr-o solutieinama 20% (o lingurita plina) se capata o solutie de lucru de 1/00Pentru solutie de 1/500 se amesteca 10 ml din solutia-mama. Oxidul de etilen este un lichid, care fierbe la 10,8C. Azi se utilizeaza din ce n ce mai mult la sterilizarea obiectelor fragile, carenu suport a caldura, ca piesele optice ale endoscoapelor, agregatelerinichiului artificial , sondele si camilele de material plastic etc. Oxidul1 1 e etilen actioneaza pri n distrugerea nucleului celular, ntruct n; i mestec cu aerai explodeaza, oxidul de etilen se ntrebuinteaza n. i mestec cu gaze inerte freon sau bioxid de carbon n pro portie del 5/85. Sterilizarea cu oxidul de etilen se face n aparate asemanatoarecu autoclavele obi snuite, n care se introduc obiectele de sterilizat. Se realizeaza, prin eliminarea fortata a aerului, un vid avansat, i lupa care se introduce amestecul de gaze n aparat. Sterilizarea set' ace la tem peratura de 55C timp de 6 ore sau ridicnd presiuneadin autoclav la 1,5 kg/cm2 3 ore , dupa care se evacueaza gazul

pna la starea de vid si apoi se reintroduce aer atmosferic prin filtrele speciale, confectionate din fibre de sticla, la fel ca si n cazulautoclavelor obi snuite utilizate la vid nalt. STERILIZAREA DIFERITELOR INSTRUMENTE Sl MATERIALE Metodele de sterilizare descrise nu se pot aplica la toate materialele utilizate n practica ngrijirii bolnavului. Pentru fiecare material, metoda de sterilizare va fi n functie, n primul rnd, de natura sasi de rezistenta f ata de agentii fizici si chimici ce ne stau la dispozitie. Instrumentele de metal vor fi fierte n solutie de bicarbonat de sodiu 2% sau borat de sodiu 2%. Temperatura de fierbere se ridica, astfel pna la 110; durata fierberii este de 30 de minute. nainte de fierbere, instrumentele vor fi curatite riguros, cacifierberea fixeaza materialele organice pe suprafata instrumentelorprotejnd virusurile de actiunea c aldurii. Obiectele mici vor fi asezate n cutii speciale cu orificii, prin caroapa poate ci rcula n timpul fierberii. Instrumentele complicate, formate din numeroase piese,vor fi asezate n fierbator n stare desfacuta. Instrumentele de metal pot fi sterilizate si la aer uscat n etuvaPoupinel, la tem peratura de 180, timp de 30 de minute, timpul d<> expunere la aer cald putnd fi prelungit pna la 2 ore daca instrumentele au venit n contact cu germenii septici ai gangrenei gazoase. Instrumentele taioase din metal trebuie sterilizate cu cea mai maro precautie, caci n contact cu restul instrumentelor ele se tocesc, iarncalzirea pre lungita decaleste otelul. Din acest motiv, bisturiilo Fig. 68. Cutie cu suport pentru bisturie, model Collin.

vor fi asezate ntr-un cadru special de metal care mpiedica atingerea, altor instrumente de ele (fig. 68), iar lama va fi nvelita n vata. Sul aceasta forma, ele vor fi asezate n sterilizator fiind sterilizate prinfierbere. Pentru reducerea timpului de fierbere, bisturiile, dupa o curatire mecanica riguroasa, vor fi tinute timp de 24 de ore n alcool70 n urma careia timpul de fierbere poate fi scurtat la 15 minute.

Bisturiile pot fi sterilizate si la autoclav, asezndu-le ntre ma-i riale textile, n acest caz, ele vor fi unse cu un strat de glicerinanu vaselina si mpachetate n tifon. Sterilizarea se va face la 1,5 itinosfere timp de 20 de minute. Foarfecele vor fi sterilizate prin fierbere ca si celelalte instru mente din metal. Sterilizarea fara caldura, numai prin tinerea instrumentelor de luc'tal n alcool, este strict interzisa, fiind ineficace. Instrumentele de tuns si barbierit utilizate de la un bolnav la 11 ui vor fi sterilizate prin fierbere timp de 30 de minute sau auto ivate 20 de minute nainte de fiecare ntrebuintare. Instrumentele si obiectele din sticla, seringile Luer, vasele de sticla, lindrii gradati, pipetele, baghetele de sticla etc., se sterilizeaza lailoclav, prin caldura umeda, sau la Poupinel, prin caldura uscata. ':M;a obiectele snt prea voluminoase, ele vor fi fierte. Fierberea se o totdeauna n apa distilata fara bicarbonat de sodiu, caci acestai-putea modifica s au descompune substantele chimice ce se vor pune HI vasele respective. Instrumentele si obiectele de sticla vor fi ase-.i.l;o n sterilizator n apa rece, fiind ncalzite progresiv mpreuna cu la la temperatura de fierbere. Termometrele vor fi rezervate separat pentru fiecare bolnav. Kle. vor fi tinute n borcane de sticla, ntr-o solutie dezinfectanta, 11 orcanul avnd vata pe fund pentru a evita lovirea termometrului. l >iica nsa termometrul se utilizeaza la mai multi bolnavi, sau daca, 'lupa plecarea unuia, termometrul urmeaza a fi repartizat altui ixilnav, el va fi spalat cu apa si sapun si sters cu un tampon nmuiat u tinctura de iod, fiind pastrat apoi, dupa metoda aratata mai sus, ni hipermanganat de potasiu, fenol, cloramina sau amestec sulfo Tomic. nainte de ntrebuintare, substanta dezinfectanta trebuiendepartata prin spala re cu apa. Instrumentele si obiectele de cauciuc, sondele, tuburile, manu-il o etc., se sterilizeaza la autoclav sau prin fierbere, nainte de a letipune influen tei caldurii, ele vor fi bine spalate cu apa si sapun sauniiti bine cu detergent i (Bromocet). Cauciucul suporta mai bine autolavarea dect fierberea. Fiecare obiect va fi nvelit n tifon pentrun sa nu se lipeasca cu al tele sub influenta caldurii. Manusile de cauciuc vor fi tinute la autoclav la presiunea de 2 l mosfere timp de 20 de minute, ceea ce realizeaza o temperatura de i '.!0, pe care manusa, daca a fost corect pregatita, o suporta destul Io bine. Manusile bine spalate si uscate vor fi despartitentre ele printr-o compresa de tifon cu talc, iar n degete se introduce cte oluicata de tifo n presarata de asemenea cu pudra de talc. Se va avea 155

grija ca manusile sa nu fie ndoite n autoclav; din acest motiv eslobine sa fie ase zate n cutii de forma corespunzatoare. n cazuri de urgenta, obiectele de cauciuc vor fi fierte, nsa nloc de bicarbonat de sodiu se va utiliza o solutie saturata de sulfai de amoniu. La nevoie, ele pot fi fierte mpreuna cu instrumentelede metal, dar ace stea nnegresc cauciucul .side aceea trebuie evitat dupa posibilitati. Fierberea deterioreaza materialele de cauciuc. Tuburile de cauciuc pot fi sterilizate .si nvapori de formol (desi acestia cu tim pulntaresc cauciucul) sau cu oxid de etilen. Sterilizarea materialelor de cauciuc printinerea lor n diferite substante antisep ticiilichide este cu totul insuficienta. Materialele textile : pansamentele, cmpurile sterile, mastile etc., se sterilizeaza Iuautoclav n casolete metalice. Mult mai grea este sterilizarea obiec telor si aparatelor confectionate din mai multe feluri de materiale cu proprietati diferite, cum snt: endoscoapele cu sistemo Fig. 60. Cristalizor pentru,optice, aparatele de perfuzie si transfuzie, sterilizarea cistoscoapelorprecum si seringile pentru injectii. Ele KO cu vapori de formol. sterilizeaza prin metode combinate chimicosi fizice. Aparatele de perfuzie si transfuzie se spala si se sterilizeaza dupao metoda com plexa, foarte minutioasa, caci impuritatile din apara.! oar putea declansa accid ente posttransfuzionale foarte grave. Descrierea acestor metode de sterilizare se gaseste la capitolul transfuziilor. Endoscoapele si aparatele optice complexe, ca : cistoscoapelc, bronhoscoapele, toracoscoapele etc., se desfac n partile lor componente. Tuburile metalice care vin n contact cu bolnavul vor l'i fierte dupa metoda obisnuita. Sistemul lor optic va fi dezinfectat jwcale chimic a prin vapori de formol. Pentru acest scop se utilizeazatablete de formol. Instr umentele, dupa curatirea mecanica, snt asozate n vase de forma corespunzatoare, ca re se nchid ermetic (fiy. 69). mpreuna cu instrumentele se asaza n vas si tablete de formol, care degajeaza vapori actionnd asupra microorganismelor de ]>osuprafata instrumen telor. Formolizarea trebuie sa dureze 24 de oro, dupa care instrumentele trebuie spalate si sterse steril, pentru ndepartarea de p e suprafata lo r a u rmelor de formol c are ar putea 156

irita mucoasele. O sterilizare mai perfecta a acestor instrumente se i;tce cu oxidul de etilen. Seringile pentru injectii constituie un obiect principal al sterilizarii n practica curenta de ngrijire a bolnavului. Seringile pot reprezenta unul din mijloacele cele mai importante de transmitere aImpatitei epidemice; din acest motiv, sterilizarea lor trebuie efectuata u cea mai mare minutiozitate si constiinciozitate. Seringile dupa utilizare vor fi imediat desfacute si spalate, nanite d e a l e steriliza din nou ele vo r fi ri guros curatite. Curatirea; (i va face cu apa, alcool sau eter, insistnd asupra ndepartarii tuturorurmelor de materii or ganice: snge, puroi, substante uleioase etc. I ii special la locurile de jonctiune a sticlei cu metalul. Pentru ndepartarea urmelor de snge, seringile vor fi spalatetimp de o jumatate de minut cu o solutie de amoniac 1%, apoi totd jumatate de minut cu o solute de car bonat de sodiu 2%. Sterilizarea se va face prin fierbere la 100 n apa distilata sausolutie de carbona t de sodiu chimic pur 1% timp de 30 de minute. Utilizarea carbonatului de sodiu tehnic deterioreaza seringile. Seringile se asaza n sterilizatoare demontate, caci altfel, datorita indicelui de dilatare mai mare, pistonul de metal crapa cilindrul de sticla. Pentru a nu se amesteca pistoanele ntre ele, fiecarecilindru va fi ase zat pe fundul sterilizatorului mpreuna cu pistonullui, la o oarecare distanta de seringa urmatoare. Seringile se asazape tava sau gratarul sterilizatorului ntr-un singur rnd, pe ctevastraturi de tifon sau vata. Daca vasul n care se face fierbere a nu are tava sau gratar, atunci stratul de tifon sau vata trebuie sa fie maitfros. Corpu rile de seringi vor fi nvelite cu tifon si este bine dacane introduc n interiorul lor cteva comprese. Cantitatea de apa ce se toarna n sterilizator trebuie astfel cal culata nct seringile sa ramna sub apa si dupa terminarea fierberii. Apa trebuie sa fie rece de la nceput, pentru ca ncalzirea seringilor, formate din cuplarea metalului cu sticla, sa se faca progresiv. Timpul de fierbere se va socoti din momentul cnd apa ncepe saclocoteasca. Este bin e ca punctionarea colectiilor purulente sa se l'ac a cu sering i Luer, care s e st erilizeaza mai us or. Acele de seringa trebuie sterilizate mpreuna cu seringile. Elevor fi n mod riguros curatite si narmate cu mandren. Interiorul capului acelor, care vine aplicat pe amboul seringilor, este un locpreferat pent ru acumularea materiilor organice, care trebuie totdeauna eliminate. Sterilizarea si pastrarea seringilor n substante chimice (alcool) <-tc. snt interzise. Seringile si acele vor fi ujtilizate din tava fierba 157

utilizarea vaccinurilor si a altor substante injectabile dinacelasi flacon la ze ci si sute de persoane. Fig. 10. Sterilizarea seringilor prin autoclavare. Fig. 10. Sterilizarea seringilor prin autoclavare. torului sau direct din fierbator, fara sa fie transpuse n cristalizoaresau alte v ase. Att fierberea, ct si modul de utilizare a seringilor, pot da nas tere la greseli, care au ca rezultat pierderea asepsiei injectiilor. Gre-selile cele mai curente snt urmatoarele: sterilizarea seringilor siacelor prin substante chimice n loc de caldura; acele si seringile nu au fost curatite mecanic naintea fierberii; n timpul fierberii se introduc n sterilizator instru mente nesterile; ace bine sterilizate se aplica pe seringi folosite si la altbolnav sau nesterile; seringi corect sterilizatese tin n cristalizoare sapalate cu substante chimice, deci practic nesterile; clatirea cu apa sau serfiziologic a seringilor ntre douainjectii; materialul injectabil seutilizeaza la mai multe persoanedin aceeasi seringa, mai ales cuocazia vaccinarilor; se aplica piese intermediare ntre ac si seringa pentru a mpiedica infectarea serin gilor n timpul vaccinarilor; Pentru prevenirea unora din aceste greseli s-a preconizat nunele spitale ca fieca re pat sa aiba seringile si acele sale, care vor fiastfel utilizate numai pentru un singur bolnav. Aceste seringi si acose vor steriliza n f ierbatorul lor propr iu, care nu se va utiliza pentrualte seringi sau instrumente.

Pentru eliminarea tuturor greselilor posibile n policlinici sispitale s-au introd us servicii centrale pentru sterilizarea seringilor, unde asistenta medicala nlocuieste seringile utilizate cu altele sterilizate. Serviciul central de sterilizare functioneaza sub controlul permanent de specialitate, care asigura o sterilizare perfecta a seringilor si acelor. Sterilizarea seringilor n aceste servicii se face numaiprin autoclavar e la l 2 atmosfere timp de 30 de minute, n cutiiindividuale de metal (fig. 70). Pe fiecare cutie se aplica o banderola, pe care se trec data sterilizarii si semnatura aceluia care a efectuatoperatia. Cutiile metalice contin si acele necesare. Serviciul centralde sterilizare elibe reaza attea seringi sterilizate cte injectii trebuiesa administreze asistenta. n vederea instalarii securitatii procedeelor de tehnica medicala, :izi se folosesc pe scara din ce n ce mai mare instrumente si materiale i le uz curent, care dupa o singura utilizare se arunca (aparate de per-l'uzie, seringi, ace de injectie, sonde etc.). Ele poarta numele de ma-Icriale disponibile. Sterilizarea lor se face dupaambalare, de obic ei prin iradiatii cu raze roentgen. Aceste materialeofera o maxima securitate pr ivind profilaxia infectiilor nsa, deocamdata, nu snt suficient de economicoase.

NGRIJIRILE GENERALE ACORDATE BOLNAVULUI PATUL BOLNAVULUI Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecni -s i bolnavul majoritatea timpului de boala si convalescenta. Patuli-buie sa fie comod, de dimensiuni potrivite, usor de manipulatsi .oi-de curatat, pentru ca ng rijirile, investigatiile si tratamenteleilicate bolnavului sa nu fie mpiedicate. Patul este confectionat din tuburi usoare de metal, dar rezistente, ntru a fi miscat fara prea mari eforturi n timpul curatirii lui si aloriului, prec um si la aplicarea diferitelor ngrijiri necesare bolnailiii. Patul este vopsit n alb pentru a se putea curata frumos si ntru a se observa orice urma de necuratenie. Partea utila a patului este reprezentata de o somiera metalica, Mifectionata din srma inoxidabila si ntinsa pe un cadran de fiernlernic. Un pat, care sa satisfaca toate cerintele, att pentru odihnailnavului, ct si pentr u manevrarea lui de catre personalul ngrijiii1, trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: lungimea 2 m, latiK< a 80 90 cm, naltimea de la dusumea pna la saltea 60 cm. Daca este mai scurt de 2 m obliga bolnavul de a lua anumiten/.itii incomode, fie cu picioarele flectate, fie cu capul prea ridicat, t n decubit lateral ghemuit, fara a se putea misca sau ntinde dupa, iiie. 163

Un pat mai strimt de cit 80 90 cm limiteaza miscarile boJnn vului, att din cauza suprafetei mai redusa, cit si de teama de a uncadea iar unul cu latimea mai mare dect 90 cm ar incomoda efo tuarea manoperelor de ngrijire, investigatie si tratament, obligi mipersonalul de a aduce bolnavul mereu la marginea patului sau NI solicite bolnavul sa se deplaseze de fiecare data. naltimea cea mai potrivita pentru patul bolnavului este de60 cm, deoarece nu obli ga medicul sau asistenta sa stea ntr-o pozitieprea aplecata n timpul examinarii, n timpul aplicarii unor ngrijirisau tratamente. De asemenea, bolnavul poate la nevo ie sa cobeaudin pat, daca doreste sa stea n pozitie seznda, sa poata sprijinipicio arele comod pe dusumea fara ca marginea patului sa comprimevasele sanguine din r egiunea posterioara a coapselor, deranjnd circulatia acestei regiuni. Pentru ca patul sa fie ct mai usor de deplasat este bine sa fi asezat pe rotite, prevazute cu cauciucuri. Pentiu a li se asigura stabilitatea rotitele pot fi imobilizate, sau patul ridicat pe picioareleprevazute cu tampoan e de cauciuc, cnd rotitele ramn suspendate, Tipurile de paturi mari, moderne nu snt prevazute cu roti't*1 , ci deplasarea lor se face aplicndu-se asupra lor un dispozitiv de ridicat prevazut cu rotite, care dupa deplasarea patului se ndeparteaza. Partea principala a patului este somiera. Calitatile plasei dometal hotarasc n ma re masura valoarea patului si implicit si odihniibolnavului. Somiera trebuie sa fie puternica, elastica, bine ntinsi!, pentru a nu ceda sub greutatea bolnavului. Suprafata patului ticbuie sa-i mentin a pozitia ei orizontala, indiferent daca patul este golsau cu bolnav. Paturile c u somiere laxe sau slabe ofera bolnavului o suprafata concava, care-i imprima pozitii foarte obositoare ti cteodata chiar penibile (fig. 71). Suprafata, elasticitatea, rezistenta la tractiune si integritateasomierelor treb uie controlate dupa plecarea fiecarui bolnav si lanevoie date la reparat sau nloc uite. Tipurile de paturi existente n spitalele noastre snt numeroase, unele dintre ele fiind confectionate special pentru ngrijirea anumitei1 categorii de bolnavi. Astfel avem : patul simplu cu somiera confectionata dintr-o singura bucata. Marginea patului e ste nlocuita de marginea cadranului pe cai' este ntinsa plasa de srma a somierei. Patul nu are rezemtoarp. permite deci bolnavului numai pozitia ntinsa; pozitia semisezrulftse realizeaza cu un numar mai mare de perne; patul simplu, cu rezemator mobil, la care treimea cefalicfta somierei poate fi r idicata n pozitie oblica pna la 45. Pozitia ridicata a acestei portiuni se asigura cu ajutorul unei prghii metalic,

u r c se mbuca cu crestaturile unei bare dintate sau cu un surub, n, unele varietati ale acestui tip de pat, rezematorul nu face parte MII somiera, ci este o piesa atasabila, articulndu-se cu aceasta; p a tul cu somie ra mo bi la, denu mi t si patu l o rtop edi c, are M Iranul somierei confectionat din mai multe bucati articulate ntre Fig. 71. Influenta somierei asupra pozitiei bolnavului n pat. ' l < t , permitnd asezarea bolnavului n pozitii foarte variate. Exista i'iituri cu cadranul somie rei con fection at d i 2 3 sau 4 bucati, .ire pot fi ridicate separat, pentru mentinerea bolnavului n pozitia "tniseznd a, pozitia cu picioarele flectat e, pozitia Trend elenburg ic. Fixarea pa rtilor n pozitiile resp ectiv e se asigura cu ajuto rulunor ghiven turi; patul universal (p atu l tip dr. Lupu , fig. 72) este util izabil j MI ritm majoritatea categoriilor de bolnavi. Partile componente alexomierei po t fi manipulate cu ajutorul unei manivele, care se adapteaza la ghiventele unui dispozitiv mecanic de ridicare si coborre(fig. 73). nsurubarea ghiventului superior, cu ajutorul manivelei, i ulica sau coboara partea cefalica a somierei, ncet, uniform si procresiv. Miscarea ghiventului inferior ridica partea mijlocie a somierei, isigurnd bolnavului o pozitie semiseznda cu coapsele flectate pe n bd o men si ga mbe le p e co ap s e. Unele variante ale paturilor cu somiera metalica articulara potM.sigura un numar foarte mare de pozitii, cerute de starea bolnavului(fig. 74); 165

patul universal pentru tratamentul osteo-articular (fig. 75) are cadranul somierei mobil, oscilnd n jurul a doua puncte articulate, fiind actionat printr-o manivela pna la o nclinatie de 30. Somiera este formata din patru placi gaurite de aluminiu, articulate Fig. 72. Pat universal. Fig. 73. Instalatie pentru ridicarea partilor somierei.

it.re ele, care pot fi actionate separat sau mpreuna, cu ajutorul unori a nivele. Cele patru parti ale somierei snt destinate capului siirucelui, regiunii lombare , coapselor si gambelor. Somiera fiind riulii, ea este acoperita cu o saltea din material plastic espandat (bu-"lo), gros de 10 12 cm. Patul este prevazut cu 4 roti avndbandaje r cauciuc. L a unul din capetele patului, cu ajutorul uneipedale, Io doua roti pot fi suspenda te si nlocuite cu doua picioarepreva-u l e cu tampoane de cauciuc, care imobilize aza pa-i l . Cu aceeasi pedala se pot ridica tampoanele de niciuc, daca patul trebuie deplasat. Patul este nevazut cu oplanseta proprie, care serve ste ca ui ha pentrualimentatie, scris si citat etc., puiul fi nclinata ndiferite u nghiuri, iar dupa uti-/iiro introdusa sub somiera. Tot sub somiera paul ;ireun sertar, care poate fi deschis de bolnav : t'Nta nlocuieste noptiera atunci cnd bolnavul . I o deplasat cu patul. Cadrul lui este astfel alca-nii, nct i se pot adapta oserie de utilaje, acceso-n p roprii, folosite n chirurgia osteo-articulara; patul nchis cu plasa se utilizeaza pentru -igi'ijirea bolnavilor agitati, psihici sau inconlitMiti. Acesta este de obicei capitonat, pentru ii* bolnavul sa nu se raneasca n timpul miscailor involuntare; patul utilizat n sectiile de traumatologie ii'lmie sa fie mai greu si mai rezistent, pentru a u porta utilajele auxiliare speciale de extensie; patul pentru sugari si copii are gratii moilc, care pot fi ridicate sau coborte dupa nevoie. iruUile snt prevazute cu dispozitive de siguranta, Fig. 74. Pozitiile 'i i l . ru ca sa nu se deschida de la sine sau de catre asigurate pentru bol" pil. Unele tipuri au somiera mobila, n sensul canav de patul cu soHprafata utila a patului poate fi ridicata sau co-miera mobila articulata. nril,i1,, modificnd astfel profunzimea patului dupaui Uimea copilului. Pentru ngrijirea speciala a unor categorii de bolnavi se confec iiuicaza paturi cu o constructie deosebita cum snt diferitele tipurini reanimare (fig. 76 A, B), paturile care schimba n mod automatia bolnavului din decubit dors al n decubit lateral, sau din decuileral stng n decubitul lateral drept si invers, paturile utilizate u ngrijirea bolnavilor cu insuficienta circulatorie, care prin ' larea somierei articulate pot fi transformate la nevoie n! i i etc. 167

Pentru a evita transportarea bolnavului din patul sau pe targii, iar de pe targa pe mesele de examinare si tratament (roentgen, electrocardiograf ie, metabolism bazai, mese de operatii etc.) se fac ncercaride a uniformiza naltim ea paturilor, a porttargilor, precum si a meselorde examinari si de tratamente, alunecnd prin mecanisme automati Fig. ? ;. Patul universal pentru tratamentul osteoarticular. "'*'

suprafata utila a patului, mpreuna cu bolnavul, de pe una pe alta. Partea mobila a patului, care se muta de pe un suport pe altul, est. itastfel al catuita nct prin modificarea pozitiei partilor ei componentiisa asigure aducerea b olnavului n cele mai variate pozitii pe carongrijirea lui o cere. Astfel, patul bolnavului devine un obiect din ce n ce mai com plex. Exista numeroase ncercari pentru ca patul bolnavului, prevazut, cu numeroase anexe mecanice, sa fie apropiat ca aspect ct mai mult, de mobilierul casnic cu care este obisnuit bolnavul. Din acest motiv s-a ncercat ascunderea mecanismelor cu suprafete lemnoase sau fibroaglomerate, lu struite n culorile mobilierului obisnuit, care tulbur:!, ntr-o masura mai mica psihicul bolnavului n momentul internarii. Data fiind marea importanta a paturilor de spital n ngrijiriisi tratamentul bolnav ilor, se experimenteaza diferite mbunatatirice pot fi aduse pentru asigurarea com oditatii bolnavului. Astfel HO ncearca aplicarea la pat a unei pompe de ulei sau a unor motoaro

strice cu turatie redusa care ar putea fi actionate de bolnavultusi, pentru a ri dica sau cobor diferitele parti ale patului etc. Tipul ideal de pat nu scoate din uz celelalte tipuri, desi estei preferabil. Est e bine sa se stabileasca tipul necesar de pat din Fig. T). (A si B) Montarea aparatoarelor la patul de reanimare.

momentul internarii pentru ca bolnavul sa nu fie deranjat ulteriorprin mutarea d intr-un pat ntr-altul. Accesoriile patului. Salteaua poate fi confectionata dintr-o singura, din doua sau din trei bucati. Salteaua ideala este formata diiitrei buc ati, fiindca se poate schimba mai usor. Pentru a apara salteaua de srma somierei, se asaza peste aceasta o tesatura de in sau cnepa, de marimea saltelei, fixata bine de celepatru colturi ale somierei. Saltelele de tip vechi snt umplute cu iarbade mare, deseuri de lin a sau par de cal si nvelite cu o pnza rezistenta. Ele ofera bolnavului o suprafata destul de rigida cu o buna aerisire, care se ncalzeste mai greu, dar au inconvenientul ca se impregneazausor cu praf, uneori cu dejectiile bornavilor n stare grava, devenindun rezervor de microbi, de oarece dezinfectarea lor se face destul dogreu. Din acest motiv s-a trecut la fo losirea saltelelor de burete, confectionate din materiale plastice, care asigura bolnavului o suprafataelastica s i moale, care se adapteaza suprafetei corpului si se curatiimai usor. Calitatea saltelelor are o deosebita importanta n general si nspecial pentru preve nirea escarelor. n acest scop, se utilizeaza saltelode cauciuc sau din material p lastic, umplute cu apa sau cu aer (saltele* de apa sau saltele pneumatice), acestea din urma fiind compartimentate. Exista o varietate a saltelelor pneumatice compartimentate, caroau mai multe dis pozitive de umflare, ceea ce permite umflarea succesiva a compartimentelor dupa necesitate, schimbndu-se n acest, fel suprafata de sprijin a corpului. Unele din aceste saltele snt automate, umflarea si dezumflarea alternativa a compartimentelor facn-du-se cu ajutorul unu i compresor la intervale dinainte reglate (fig. 77). Salteaua trebuie sa fie de dimensiuni potrivite cu somiera, pentru a nu incomoda bolnavul. Pernele trebuie sa fie n numar de doua. Dintre ele una va fi umpluta cu par de cal sau iarba de mare, va avea o forma dreptunghiulara sau cuneiforma si va fi asezata sub perna obisnuita. Aceastaperna se ncalzeste ma i greu si asigura o pozitie mai comoda boln;ivului. Deasupra ei se asaza a doua perna, care poate sa fie din burei. de cauciuc, alt material plastic sau din puf, fara sa fie prea umpluta. Dimensiunea necesara pentru a asigura bolnavului o pozitie comodasi suficienta p entru sprijinirea capului este de 55 cm latime si 75 cmlungime. Patura este confectionata din lna moale si calduroasa, n unolospitale se ntrebuinte aza plapuma din lna sau vata. Plapuma de val4prezinta inconvenientul ca nu se poa te spala; cea din lna se poal curata ceva mai usor. fn nici un caz nu se ntrebuinteaza plapurui

l i n puf, care absoarbe usor praful, este greu de curatat si este prea Mduroasa. Lenjeria de pat este confectionata din material alb, moale, fara nniiunente si cu ct mai putine cusaturi (acestea pot jena bolnavul). Ma este compusa din urmatoarele: l / /(/. 77. Saltele pneumatice compartimentate care permit umflarea succesiva a c ompartimentelor dupa necesitate. 2 cearsafuri, dintre care unul simplu si unul n forma de plic, n musama, o aleza sau traversa, 2 fete de perna. Cearsaful trebuie sa fie confectionat din tr-o singura bucata, looarece cusaturile favorizeaza aparitia escarelor. Dimensiunile ' ursafului trebuie sa fie 2,60 m x 1,50 m ca sa depaseasca margin Ic si extremitatile patului cu cte 30 cm n vederea fixarii lui subiltea. C e a r sa fu l p l ic s erv es te pent ru a cope ri re a p a turii cu c ar e se ivoieste bolnavul. El apara ambele suprafete ale paturii. Cnd bol-ivul este acop erit cu plapuma, cearsaful plic se nlocuieste cu fata'< plapuma. In trecut, n locul cearsafului plic s-a utilizat nca un cearsafmplu, care se aseza peste bolnav, sub patura. Aceasta metoda se lilizeaza n unele locuri si astazi. P re g a t i r e a p a tu l u i d up a a c e a s t a m e to d a n u e s t e o re z o l v a r e H leala, caci cearsaful se aduna sub patura si enerveaza de multe ori

pe bolnav; pe de alta parte, suprafata superioara a paturii, ramnnddescoperita, se poate murdari cu resturi de alimente si medicamente, sputa, varsaturi etc. Din acest motiv este bine ca cearsaful de subpatura sa fie nlocuit cu o fata de plapuma sau cu o nvelitoare nforma de plic nchisa complet, car e apara ambele suprafete ale paturii. La sectiile cu profil neinfectios, fata de plapuma sau plicul poate avea o taietura ovala, pentru ca prin culoarea paturii sa dispara monotoniadata de le n jeria alba. Musamaua este confectionata din cauciuc sau material plastic, avnd rolul de a feri salteaua de diferitele dejectii. Ea se/ asazadeasupra cearsa fului numai la unii dintre bolnavi si anume la cei nstare grava, cu incontinenta de urina si fecale, scurgeri vaginale, hemoragii abundente, supuratii etc., care necesita schimbarea cearsafuluide mai mu l te o ri p e zi. Mus amaua are dimen siun ile de 1,50 m xX 1,10 m. Musamaua se va aseza transversal peste cearsaf, sub bolnav, la nivelul necesar. Ea va fi acoperita cu o aleza. Aleza (traversa) este o bucata de pnza fina, care se asaza pestemusama, pentru ca aceasta sa nu vina n atingere directa cu pieleabolnavului, deoarece i-ar produce o senzatie neplacuta de frig ct sipentru a nlatura umezeala continua care favoriz eaza formarea escarelor. Aleza este confectionata din material alb moale. Ea va fi de aceeasi lungime cu musamaua, nsa cu 15 20 cm mai lata de fiecareparte, pentru a o a coperi perfect. Aleza are avantajul ca poate fischimbata mai usor dect cearsaful, avnd astfel posibilitatea de a oschimba ori de cte ori este necesar, menajnd bolna vul de miscariinutile, mentinndu-1 tot timpul curat si economisind cearsafurile. Fata de perna este confectionata din acelasi material ca si restul lenjeriei. Dimensiunile ei snt 75 x 55 cm. Fata de perna nu va fi brodata, dantelata, ca sa nu jeneze bol navul. Partea prin care se introduce perna nu va fi ncheiata cu nasturi, care snt greu de curatat si incomodeaza bolnavul; n locul acestora se ntrebuinteaza snur, care se coase pe marginea laterala a perneisi nu pe margin ea ei inferioara, unde ar putea jena spatele bolnavului. IJn alt tip de fata de perna se confectioneaza fara snur, cu deschizatura suprapusa de 10 15 cm. PREGATIREA Sl SCHIMBAREA PATULUI Pregatirea patului fara bolnav. Pregatirea patului fara bolnavpoate fi executata de una sau doua asistente (fig. 78). Materiale necesare. Un cearsaf si un plic de pnza pentru patura(sau doua cearsafu ri); 2 fete d e pern a; 1 2 paturi; 2 perne.

In cele de mai jos se va descrie tehnica clasica a facerii patului, <\ sta la baza celorlalte metode. Aceasta este nlocuita n rnajorioa, institutiilor spitalicesti cu tehnica pregatirii patului cu paturai plapuma intr odusa n plic de pnza. Aceasta metoda este mai uodla pentru bolnav, mai igienica, necesita un timp mai redus sinnit^ ferirea pa turii si plapumei de murdarire. l'ig. 7$. Pat simplu, fara bolnav, cu cearsaf sub patura.

Tehnica. Se ndep arte aza noptiera de lnga pat, pentru a face esibil patul din toate partile si se asaza un scaun cu speteaza la>;ltul patului. Pe scaun se pregates c lenjeria curata, pernele, patu i mpaturite corect, n ordinea ntrebuintarii. Pe somiera se aranje aza salteaua, iar peste aceasta se nt indeirsafu l. Cele dou a a sis tente vor sta fata n fata, de o parte si dei ; k a patului. Una din ele c onduce facerea patului si va servi sinjeria. Ambele trebuie sa lucreze nsa deodat a, executnd miscarile i < ; r o n . Se va lua unul din cearsafuri si se va pune la mijlocul patului. M o mna asistentele desfac o parte spre cap, iar cu cealalta ntind u'tea spre picioare. Se introduce cearsaful adnc sub saltea la capatul patului pentrui n timpul miscari lor bolnavului sa nu se adune sub el. Se va executapui coltul n forma de plic n fe lul urmator : cele doua asistente se M i orc cu fata spre capatiul patului; cu mna de lnga pat prind partea< i orala lib era a cearsafului la o distanta egala de colt cu lungimea partii

atrnate si o ridica n sus, lnga saltea (fig. 79 A), n acest fel se fcrt 1meaza un triunghi, din care se introduce sub saltea partea care depaseste n jos salteau a (fig. 79 B). Se lasa apoi n jos partea din cearsafridicata la marginea saltelei si se introduce sub saltea restul triunghiului mpreuna cu toata partea laterala a cearsafului (fig. 79 C). Cearsaful trebuie bine ntins sa nu prezinte cute. Cele lalte doua colturi se f andupa aceeasi tehnica. j Se asaza dupa aceasta cearsaful al doilea peste care se/ntin<lopatura. Se va avea grija ca si acest cearsaf sa fie bine ntins/rasfrngnduse marginea dinspre cap peste patura. Se va introduce apoisub capatul de la pici oare al saltelei att cearsaful dintre patura sibolnav, ct si patura. Pentru a usur a pozitia bolnavului /n pat sipentru ca patura sa nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor bolnavului se va face o cuta, att din cearsaf, ct si din patura. Ambele asistente care executa facerea patului vor aseza palma miniidinspre picioa re pe patura, iar cealalta mna o vor introduce sub cears af. Eidicnd din tr-o data cearsaful si patu ra pes te palma opusa, se formeaza o cuta. Colturile cearsafului si paturii se executa ca si cel descris mai sus, cu exceptia ca se ridica patura si cearsaful de margine n dreptul cutei. La sfrsit se asaza cele doua perne la capul patului, se pun scaunulsi noptiera la loc. Preg atirea patulu i cu plic fara bolnav se face n felu l urma tor : patura se ndoaie n lungime, se introduce n plic prin deschizitura sa, apoi se pri nd cele doua colturi ale paturii si se introduc ncolturile plicului, unde se fixe aza cu ace de siguranta, sau se cos pentrua nu permite alunecarea si strngerea pa turii n interiorul plicului. Patura introdusa n plic se ndoaie n trei si se asaza pe scaunul pregatit cu restul lenjeriei curate si la tehnica descrisa anterior. Se ntindi< cearsaful, se fixeaza colturile, marginile se introduc sub saltea. Apoise asaza patura introdusa n plic (daca este capul cu deschizatura, ovala orientata n sus), se ntinde bine, se introduce capatul dinsprepicioarele bol navului sub saltea, se f ace plica de la nivelul degetelorpicioarelor bolnavului , colturile si marginile se introduc sub saltea. Se asaza cele doua perne, introduse n fetele de perna curate. Pregatirea patului cu bolnav (fig. 80, A, B, C). Pregatirea patuluibolnavilor ca re se pot scula din pat se executa dupa tehnica descrisamai sus. Bolnavul este a jutat sa coboare din pat, este mbracat cuhalat, asezat pe un scaun sau fotoliu n t imp ce asistenta face patul. Bolnavii n stare mai putin grava si fac concomitent toaleta do dimineata. Pregatirea patului cu bolnavul n pat se face n felul urmator : cele doua asistente se asaza de o parte si de alta a patului si desfao

175 Fio. 79 (A, B, C, D)

Facerea coltului la asternutul de pat.

cearsaful de la capul bolnavului. Ele introduc apoi o mna ntre salte; isi cearsaf si, naintnd catre capatul distal al patului, desfac de/subsaltea cearsaful de pat, cearsaful de patura si patura sau plicul cupatura, ajutndu-se si cu cealalta mna. , Se ndoaie patura si cearsaful de patura peste bolnav, se; ndeparteaza firimiturile de alimente si de alte substante (gips, medica, mente etc.) cu ajutorul unei maturi mici si al unei lopatele,/apoi Ktntinde bine cearsaful de sub bolnav, se fac colturile si se introduci' restul cearsafului sub saltea. / Se trage patura cu cearsaful al doilea sau plicul cu patura la locsi se efectuea za plica, colturile si fixarea paturii, asa cum s-s, descriu la patul fara bolnav. Nu se va uita plicaturarea paturii/deasuprndegetelor de la picioare ale bolnavului. Apoi se scoate perna de sul' capul bolnavului, se scutura, se ntoarce pe partea cealalta/si se punela loc. l Schimbarea patului fara bolnav. Dupa plecarea unui bolnav, toata lenjeria se va schimba, iar salteaua, patura, perna si patulse aerisesc si la nevoie se dezinfecteaza. Materialele necesare, l cearsaf simplu, l plic sau 2 cearsafurisimple, 2 fete de perna, l matura mica cu lopatica; cos pentru nifomurdare (n lipsa acestuia se va folosi un cearsaf). Tehnica. Aceasta manopera trebuie sa fie executata pe cl. posibil eu geamurile deschise, de aceea n timpul iernii ceilalti bolnavidin salon vor fi bine acoperiti. Se asaza materialele ca pentru pregatirea patului simplu. S aduce la picioarele patului cosul pentru rufe murdare sau, n lipsacosului, se lea ga la capatul patului un cearsaf n forma de sac (fig. 8]). Se ia perna din pat, se scoate fata de perna murdara si se arunca ncos. Perna se scutura, se ndoaie n doua n lungime si se trage fatacurata, apoi se asaza pe scaun. Asistentele desfac patura si dupa ci cu ajutorul maturii ndeparteaza farmiturile de pe ea, o mpaturewn trei, astfel nct cel e doua treimi externe se suprapun peste treimea, mijlocie, se ndoaie apoi transversal n doua si se asaza pe speteazascaunului. Cearsafurile se vor mpaturi n aceeasi ordine si se vor introduci* n cosul pentru rufe murdare. Salteaua, nainte de a fi ntoarsa, se vamatura dinspre cap spre picioare. Aceasta manopera trebuie sa decurgafoarte repede, fiind efect uata, cu multa grija, fara a produce n salondezordine, murdarie si praf. ntoarcerea saltelelor. Cele doua asistente vor sta fata n fata de o,parte si de alta a patului, executnd miscarile sincron (fig. 82 A, B), ntoarcerea ncepe cu portiunea de saltea situata sub capul bolna

F i g . 8 0 ( A , B , C ) P a t s i m p l u , c u b o l n a v . A c u c e a r s a f s i m p l u ; c u c e a r s a f t & i a t n o v a l ;C s a fp l l o . 17 7

c u c e a r

/ vului. Asistenta, care va sta n partea dreapta a patului, va prinde cu mna stnga coltul saltelei care se nvecineaza cu coltul saltelei din mijloc, iar cu mna dreapta, de coltul de la capatiul patimii. Flg. 81. Schimbarea patului. Fig. . (A si ,,; ntoarcerea saltelelor.

Asistenta care sta n partea opusa, cu mna dreapta va prinde coltulsaltelei nvecinat e cu cea din mijloc, iar cu stnga coltul de la capa tiul patului (fig. 82 A). Minile asezate ncrucisat vor fi readuse n

iojdtie normala introducnd salteaua cu o singura miscare (fig. 82JB). ii acelasi fel se vor ntoarce si celelalte doua bucati, dupa caresalte-Iclo, se vor matura d in nou. Schimbarea saltelelor. Este de preferat ca ntoarcerea saltelelor rt. HO iaca n asa fel ca n acelasi timp bucatile componente sa fie schim-ainlocurile l or, deoarece bucata din mijloc, suportnd cea mai Fig. 83. Schimbarea saltelei.

mare greutate, se va uza mai repede dect celelalte doua, determinnd o Hcobitura la mijlocul patului. Pentru aceasta manopera combinatami va proceda n felul urmator : cele doua asistente vor sta n dreptulunirii celor doua bucati de saltea (cap si mijloc). Asistenta care sta. I n partea dreapta, cu mna stinga va prinde salteaua de la mijloclitr cu mna dreapt a mijlocul saltelei de la cap. Cealalta asistenta vaproceda invers. Cu o singura miscare puternica vor trage ambele sali. cile una peste alta, n asa fel ca sa le inverseze locul si n acelasi timpml, le si ntoarca cu fata dinspre somiera n sus (fig. 83). Schimbarea saltelei confectionata din doua bucati se face la fel. Salteaua confectionata dintr-o singura bucata se poate ntoarceIn modul urmator : se ridica partea dinspre capati si se ndoaie niloiia, aducnd-o pna la partea dinspre picioare, iar partea de la, pir.ioare se trage de sub salteaua mpaturita spre capul patului<fip. 84).

Salteaua dintr-o singura bucata se poate ntoarce si n lungirilen felul urmator : ma rginea dreapta a saltelei se va duce spre margineastinga n asa fel, nct sa fie ndoit a exact n doua n lungimea ei/Cumna dreapta se va tine aceasta margine pe loc, iar c u stinga se trage pe dedesubt partea sa opusa. Miscarile se vor executa n asa fel, ca sa nu se murdareasca haina de protectie, ntoarcerea saltelei dintr-o singura bucata estede preferat sa fie executata dedoua asistente (fig. 8 5). Pentru aerisire, saltelele seasaza ridicate pe muchie, fie nzig-zag, fie ridicnd b ucata dinmijloc pe muchie si sprijinind-o cu cele doua bucati ex t reme (fig. 86). Cnd salteaua este confectionata din doua bucati, celedoua jumatati se ridica sub forma de acoperis de casa. Dupa aerisire si ntoarcereasaltelei, se trece la mbracareapatului cu lenjerie cura ta. Lenjeria, n perfecta stare de curatenie, nu trebuie sa fie sifonatasau patata si sa fie mpaturitan mod corespunzator nca de ntoarcerea saltelei dintr-o sin-la spalatorie. Fig. 84. gura bucata. n timpul aerisirii saloane lor, patura se scoate din salon peterasa sau n curte si se scutura bine. Apoi se n departeaza praful ramas din saltea si patu ra cu aspirato rul electric. Pregatirea patului cu lenjerie curata se face dupa tehnica aratatala pregatirea patului fara bolnav. Cosul cu rufe murdare se scoatedin salon, mpreuna cu lopata si matura. Mobilierul (noptiera, scaun) se asaza la loc. Schimbarea patului cu bolnavul n pat are loc n cazurile n care afectiunea si starea generala a bolnavului nu permit mobilizarea lui. nlocuirea saltelei n timp ce bolnavul este n pat este necesara atuncicnd salteaua a fost murdarita, umezita cu dejectii sau snge, saupentru re mp ro sp ata rea patulu i. Materialu l necesar. O saltea curata, cears af curat, 3 scaune.

Tehnica. Pentru efectuarea acestei manopere snt necesare 4 5 Salteaua curata acoperita cu cearsaf curat se asaza linga patulliolnavului, pe c ele 3 scaune. Patura nvelita n cearsaf se ndoaie Ml/. So. ntoarcerea saltelei dintr-o singura bucata este de preferat sa fie execu tata de doua asistente. Flg. 86. Aerisirea saltelelor.

peste bolnav pentru a-1 feri de raceala si ca sa nu stinghereasca asistentele n munca. Doua asistente ntorc bolnavul n decubit lateral si l deplaseaza spre marginea saltelei lnga care este asezata salteauacurata. Se t rage ncet salteaua cu bolnavul de pe somiera, n acelasitimp alte 2 asistente intro duc n pat salteaua curata de pe scaune. Cnd locul de jonctiune a celor doua saltele ajunge la mijlocul patului, bolnavul va fi transpus cu foarte mare grija pe salteaua curata, iarcea murdara se va ndeparta din salon. Se trage salteaua curata laloc, se aduce bolnavul la mi jlocul ei si se face patul. Alta metoda pentru nlocuirea saltelei este nlocuirea completa, a patului cu un alt pat nzestrat cu saltea si lenjerie curata. Patul va fiprevazu t cu un dispozitiv cu roti, cu ajutorul caruia se introducen salon si se asaza n l ocul patului murdarit. Trei asistente vor ridica bolnavul dupa tehnica aratata la transportul bolnavului si, la comanda asistentei care se gaseste la capulbolnavului, l vor mu ta n patul cu lenjerie si saltea proaspata. Patulvechi se va scoate din salon cu ajutorul dispozitivului cu rotite. Schimbarea lenjeriei cu bolnavul n pat se executa de obiceidimineata nainte de cur atenie, dupa masurarea temperaturii, luareapulsului si toaleta bolnavului, dar s e poate efectua si de mai multeori pe zi, ori de cte ori este necesara nlocuirea l enjeriei murdarite. Schimbarea lenjeriei cu bolnavul n pat se face tinnd seama destarea generala a bol navului si de posibilitatea de a-1 misca. Atuncicnd bolnavul se poate ntoarce n dec ubit lateral, schimbarea lenjeriei se face n lungime, iar cnd poate fi sprijinit n pozitie semisezndschimbarea se efect ueaza n latime. Schimbarea patului n lungime necesita totdeauna 2 3 persoane, avnd n vedere ca bolnavul trebuie sprijinit. Materialul necesar. Lenjeria completa de pat; o traversa (aleza); o musama; o matura mica; o lopatica pentru murdarie; un co.? pentru rufe murdare. Tehnica. Pentru a usura munca si ca bolnavul sa nu fie miscat, inutil, lenjeria se mpatureste ntr-un anumit fel si se va aseza pescaun n ordinea nt rebuintarii. Cearsaful care va fi asternut sub bolnav va fi rulat n lungime. Rularea se face de catre doua asistentedeodata, pe fata, nt r-o singura directie. Aleza mpreuna cu musamaua se ruleaza n latime. Patura mpreuna cu cearsaful se mpatureste n trei sub forma de armonica. Perna, patura, lenjeria curatiise asaza pe scaun n ordinea ntrebuintarii lor. Pna la schimbarea cearsafului de sub patura, bolnavul ramneacoperit. Pentru a pute a schimba patul, bolnavul trebuie asezat ndecubit lateral. Cele doua asistente se asaza de o parte si de alta ;vpatului. Cea din partea dreapta va prinde bolnavu l aseznd mnu

Iruapta n axila dreapta, iar mna stinga o va introduce sub umeriilui, sprijinindu-i capul pe antebrat (fig. 87 A). Se trage usor perna H pro marginea patului catre asistenta, bolnavul fiind ajutat sa se deplal'l< l. 87 (A, B) Mutarea bolnavului la marginea patului pentru schimbarea lenjeriei H<MG n aceeasi directie (fig. 87 B), apoi introduce mna stinga sub genunchii bolnavului, ridicndu-1 putin, iar cu mna dreapta i flecteazauijor gambele spre coap se. Din aceasta pozitie, bolnavul va fi ntors

pe partea dreapta, fiind sprijinit n regiunea omoplatilor si genunchilor. Bolnavul, bine acoperit, este mentinut de catre asistenta naceasta pozitie. Cealalta asistenta va rula cearsaful mpreuna cu musamaua sialeza murdara pna la sp atele bolnavului si le va nlocui cu lenjeriecurata (rulata mai nainte), acoperind partea libera a patului, pna Fig. X8. Facerea patului; schimbarea lenjeriei tn lungime. '

lnga lenjeria murdara rulata (fig. 88). n acest moment, sulul de lenjerie murdara se gaseste alaturi de sulul lenjeriei curate. Se ntindebine cearsaful pe jumatatea libera a patului si apoi se ntoarce bolnavul cu foarte mare grija n decubit lateral stng, aducndu-1 astfelpe cealalta margine a patului, dincolo de cele doua suluri de lenjerie, ntoarcerea bolnavului din decubit lateral drept n decubit lateralstng se face de am bele asistente, sprijinindu-1 n regiunea omoplatilor si sub genunchi. Bolnavul este mai nti adus n decubit dorsal cu membrele inferioare flectate de catre asistenta din partea dreapta, care are rolulprincip al n aceasta miscare. Apoi asistenta din stnga, cu mna doaceeasi parte prinde bolna vul de axila stinga, l ridica usor si introduce mna dreapta sub spatele bolnavului, sprijinindu-i capul pe antebratul drept. Cu mna stinga trage perna pe marginea stinga a patului si asaza capul bolnavului pe perna. Apoi, sprijinind bolnavul dospate si n regiun ea poplitee, l ntoarce n decubit lateral stng.

Se ndeparteaza lenjeria murdara si se ntinde cearsaful, musamaua si aleza curate si pe cealalta jumatate a patului. Bolnavulenl.o readus n decubit dorsal, de data aceasta, asistenta din partea M iifta, avnd rolul principal n ntoarcerea lui. Se ntinde bine cearsaful si se executa colturile. Se ndeparteaza patura, bolnavul ramnnd acoperit numaicu cearsaful murdar. Se asaza peste acesta cearsaful curat, mpaturit\\\ trei, n forma de armonica, avnd grija ca una din marginile luillliore sa ajunga sub barbia bolnavului. Se invita bolnavul sa tinacu minile cele doua colturi de sus ale acestui cearsaf sau, daca stareaIu l nu permite acest lucru, mentinerea colturilor va fi efectuata de0 alta persoan a. Asistentele, stnd la cele doua margini ale patului, fnt.a-n fata cu bolnavul, vor apuca cu minile apropiate de pat colturile inferioa re ale cearsafului curat, iar cu cealalta mna colturilesuperioare ale cearsafului murdar si printr-o miscare atenta, darhot,arta si nentrerupta n directia picioarel or bolnavului, ndeparteazacearsaful murdar si acopera bolnavul cu cel curat. Se asaza patura peste cearsaf, terminnd schimbarea lenjeriei11 n pa tehnica obisn uita. /Vceasta tehnica nu poate fi aplicata n cazul paturilor mbracatecu cearsafuri plic . n acest caz, dupa schimbarea cearsafului de subholnav, se nlocuieste patura prov izoriu cu o alta patura sau cu o nveliti iar e de molton. Plicul murdar va fi sch imbat cu unul curat. Se fixeaza colturile paturii n colturile cearsafului plic, se scoate nveliloarea de pe bolnav si se nlocuieste cu patura si cearsaful plic curat. tu rest, schimbarea lenjeriei se face dupa tehnica descrisa anterior. Schimbarea lenjeriei n latimea palului. Schimbarea patului nUltime se executa la b olnavii a caror stare nu permite ntoarcerea lorIu decubit lateral drept sau stng, dar pot fi asezati n pozitie seznd. Materialul este pregatit la fel ca si n cazul precedent, nsa rulareacearsafului de sub bolnav se face transversal, iar a musamalei si aitlezei n sens longitudinal (fig. 89). Dupa ce s-au facut pregatirile preliminare (ndepartarea nopti' i , pregatirea materialului etc.) se acopera bolnavul bine si se ridica 11 pozitie seznd. Una dintre asistente va sustine bolnavul n aceasta1 -'/itie. Ceal alta stnd de partea stnga a patului, va ndeparta pernelei npoi va rula spre bolnav lenjeria murdara, n locul ei aseznd trans' rsal cearsaful curat (rulat n prealabil) pe care-1 ntinde pna la npatele bolnavului, unde portiunea rulata se ntlneste cu portiunearulata a cearsaf ului murdar. Asezarea lenjeriei curate se va face atent, plasnd-o la egala distanta de marginile patului, pentru ca sa ramnan parte suficie nta pentru a se introduce sub saltea. Dupa aceasta boliiu vul va fi culcat. 185

Pentru a se putea continua rularea cearsafului este nevoie sa soridice putin bol navul. Daca starea sa o permite va fi invitat sa seridice singur; n caz contrar, cele doua asistente vor introduce mnsi. dinspre capul bolnavului sub bazinul lui, cu palmele suprapuse, iar cu cealalta mna vor trage spre picioarele bolnavului cearsaful sialeza murdare, nl ocuindu-le imediat cu cele curate. De aici, schimbarea patului se va continua prin tehnica descrisa anterior. Schimbarea alezei. Schimbarea alezei se poate efectua o l data cu schimbarea restului lenjeriei de pat. n unele cazurinsa, aleza trebuie schimbata d< mai multe ori pe zi, fara sa fi< nevoie si de schimbarea cearsafului, rolul ei fiind tocmai de ;iproteja cearsaful. O data cu schimbarea alezei se curata si musamaua, fie pe loc, fiescotndo afara din pat si nlocuind-ocu una curata si uscata. Schimbarea alezei n cadrul schimbarii patului se executa dupa tehnicadescrisa mai nainte. Ond schimbarea cearsafului nu este necesara, nlocuire: ialezei murdare cu una curai ii se va face dupa una din metodele uzuale, n functie de stareasi posibilitatile de miscare alobolnavului. Pentru ca operatiunea sa decurga ct mai rapid, maiFig. 89. Facerea patului: schimbarea teri alele necesare (aleza curata, cearsafului n latime. crpa sau buretele umed si uscat, ligheanul cu apa sau solutie dezinfectanta ncalzita, eventual sapunul) sevor preg ati lngapat,peuj scaun. Se va avea grija ca bolnavul sa nu fie descoperit, din carrmotiv patura s i cearsaful vor fi desfacute de la marginile si extremitatea distala a patului, de sub saltea si vor fi ndoite peste bolnav. Schimbarea alezei n latimea patului. Aceasta metoda se aplica Iubolnavii care pot fi ridicati n pozitie seznd si se pot ajuta ntr-ooarecare masura ei singuri. Aleza curata (eventual cu o musama) estorulata de 2 asistente n lungime si asezata pe scaunul de lnga pat. J 86

M Montele se asaza apoi pe cele doua parti ale patului si desfac alezainnlara de sub saltea. Una dintre asistente ridica bolnavul n pozitie /.tid, n timp ce cealalta ruleaza aleza murdara pna sub fesele bol-iviilui. Se spala m usamaua cu o crpa sau burete, nmuiate n apa ut .solutie dezinfectanta si se usuca cu un materialuscat, apoi se i n/il n pat aleza curata pregatita, avnd grija sa depaseasca musa- una cu 10 15 cm la ambele capete si se deruleaza progresiv spre ilnav. Cnd sulurile celor doua aleze ajungunul linga alt ul, bolnavul Ui culcat pe spate. Asistenta care a tinutbolnavul n pozitie seznd va ajuta acum sa-si ridice regiunea lombofesiera, pna cnd cealalta . i,s Lenta va ndeparta aleza murdara, va sterge restul suprafetei de 11 sama si va derula complet aleza curata. Bolnavul este culcat pe pat, se ntind cele doua capete ale alezei MO introduce marginea lor sub saltea. Daca fortele fizice ale bolnavului nu-i permit sa se ridice singur, f/rebuie sa fie ridicat de doua asistente, n timp ce a treia efectueazaIiimbarea alezei. Schimbarea alezei n lungimea patului. Aceasta metoda se aplica i i bolnavii care nu pot fi ridicati n pozitie seznd, sau nu pot sa se i i i l . e de loc singuri. Ea poate fi executata dupa mai multetehnici: a) Se pregateste aleza, rulndu-se n latimea ei pna la jumatate. K scot de sub sal tea c a pet ele a le zei m urda re . Se aduc e bolnav ul"i dec ubit lateral de catre una din asistente apoi se ruleaza aleza mur ura spre bolnav, se sterge musamaua, se asaza partea rulata a alezei ur a te l n ga c e a m ur da ra , nt in z n du-se b in e p a r te a de r ul ata , sp re U I T form a cute. Dupa aceasta, bolnavul se aduce n decubit lairriil opus (peste aleza curata ntinsa), strngndu-se imediat alezamurdara. Se curata musam aua si se deruleaza aleza curata. Bolnavul KI< readuce n decubit dorsal, aranjndu-se si capetele alezei curate simusamalei su b saltea. Schimbarile de pozitie ale bolnavului din decuhil. lateral n decubit dorsal si napoi se efectueaza dupa metoda desci'isa la schimbarea lenjeriei cu bolnavul n pat. b) S c hi m ba r e a al e ze i n l un g im ea pat ulu i se po at e ef e c tu a s iiiilunnd aleza curata n forma de armonica. Dupa ce bolnavul a fost nlu s n decu bi t l ate ra l, se r ule a za a leza m urda ra p na la m ij loc ul(Mitului. Lnga sul ul format se asaza aleza curata ndoita n forma dearmonica si se ntinde imediat pe j umatatea libera a patului. Se aduceiipoi bolnavul n decubit lateral de partea opu sa. Strngerea alezeimurdare si spalarea musamalei se executa la fel ca si n proced eul anlorior. ntinderea alezei adunate sub forma de armonica sub bolnav m i face apucnd-o de cele doua colturi si aducnd-o pna la cealaltamargine a patului . Bolnavul se readuce n decubit dorsal si se aranjeazacapetele alezei si musamale i sub saltea. 187

c) Aleza curata poate fi rulata si de la cele doua capete spnimijloc, lasnd ntinsa numai partea care vine sub bolnav. Aceaslftmetoda se aplica la bolnavii care se pot ridica singuri din solduri, sprijinindu-se pe coate. Se desface aleza murdara de sub saltea, apoise invita b olnavul sa-si ridice regiunea lombo-fesiera. In acest momenl, una din asistente ndeparteaza aleza murdara, spala musamaua 9! asaza sub bolnav aleza curata rulata la cele doua capete, pe care sr culca bolnavul, dupa care cele doua asistente, derulnd capetele alezei, o ntind si i introduc marginile libere sub saltea. n toate cazurile se va avea grija ca aleza sa depaseasca ambelemargini ale musama lei, sa fie bine ntinsa, iar capetele sa fie introduse n suficienta masura sub saltea pentru a nu se putea aduna subbolnav n timpul misca rilor acestuia. UTILAJUL AUXILIAR AL PATULUI Prin utilajul auxiliar al patului se ntelege materialul cu care bolnavul este mentinut n diferite pozitii, de relaxare sau de imobili' zare, avnd scopul de a favoriza si accelera procesul de vindecare side a conferi bolnavului senzatia de siguranta n pat. Cu ajutorul utilajelor auxiliare se pot p reveni multe complicatii, care pot lua nastereprin imobilizarea ndelungata a boln avului. Dintre acestea amintim : Sprijinitorul de perne este un dispozitiv, cu care bolnavul poatefi adus n poziti e seznd sau semiseznd; se utilizeaza la paturile simple, ale caror somiere nu pot fi ridicate. Sprijinitorul este confectionatdin fier si din material plastic, avnd un cadran fix, orizontal, si uncadran mobil, prevazut cu plasa de srma sau material plastic rezistenta si elastica, care poate fi ridicat pna la un unghi de 60. Asezarealui se face astf el: asistenta cu fata spre bolnav asaza minile sub omoplatul bolnavului ridicndu-1 mpreuna cu pernele si mentinndu-1n aceasta pozitie pna ce un aj utor pune la loc sprijinitorul. Bolnaviin stare mai putin grava se mentin singuri n pozitie seznd, pna cndasistenta monteaza sprijinitorul de perne n pat. Rezematorul de picioare este o cutie sau un cadran de lemn, de marime variabila, care se asaza sub talpile bolnavului pentru a mialuneca n jo s cnd este asezat n pozitie seznd sau semiseznd. Bezematorul este sprijinit de extremitatea distala a patului; el trebuie ntretinut curat si se mbraca ntr-o nvelitoare n momentul asezarii lui n pat. Sacii eu nisip se confectioneaza din pnza deasa, prin care nutrece nisipul, avnd f orma si marime variabile. Cu ajutorul sacilorde nisip, bolnavii pot fi mentinuti n diferite atitudini (uneori for

M te) pentru a imprima membrelor sau trunchiului o pozitie corectar i revenind deformarile (de exemplu n caz de poliomielita). Sacii eu par de cal se confectioneaza de asemenea din pnza leasa. Cu ajutorul lor se asigura pozitii mai comode, de exempluMcc.tarea genunchilor bolnavului asezat n decubit dorsal sacul fiind nlrodus sub regiunea poplitee. n acest fel, musculatura membrelorinferioare este relaxata si, n acelasi timp, membrele se pot sprijini. K i pot fi nlocuiti si cu suluri de patura, nvelite n cearsafuri. Margi nea cearsafurilor care ntrece sulul se rasuceste si se introduce sub i Itea, imobilizndu-1. Pernele cun eiforme con fec tion ate din p nza tare, umplute cuirba de mare si pa r de cal, snt perne tari, care servesc pentru ridi. irea n anumite pozitii, fie a capului, fie a trunchiului, n timpulxaminarilor, de exemplu la examenul ginecologic sau tuseul rectal. l ,a nevoie vor fi mbracate ntr-o musama pentru a nu se impregna. ii dejectiile bo lnavului sau cu snge. Aparatoarele laterale se utilizeaza n scopul mpiedicarii caderii l i n pat a bolnavului agitat sau inconstient, n cazul n care nu exista paturi speciale pentru acest scop. Aparatoarele laterale snt confectionate din scn dura neteda, data la rindea, acoperite si captusite u paturi, cearsafuri sau perne, pentru ca bolnavul sa nu se traumal izeze n timpul miscarilor involuntare din cursul acceselor convulMve sau al agitatiei psihomotorii. La unele paturi se pot aplica aparaI oarele de plasa, care acopera patul complet. Plasa se confectioneazadin snur tar e si nu din metal, to t cu scopul de a nu se traumatizaholnavul agitat. Chingile se utilizeaza pentru imobilizarea relativa a unor bolnavipsihici sau fe brili, agitati, furiosi sau cu excitatii psihomotorii, precomatoase sau postnarcotice. Chingile snt formate din curele depnza sau piele, captusite cu flanela, care se fixeaza de margineapatului. Ele se aplica la nivelul articulati ilor radiocarpiene si tibiotarsiene avnd grija ca suprafetele respective sa fie protejate cu ctevastraturi de flanela, captusite eventual cu vata. Chingile nu trebuiestrnse prea tare, pentru a nu stnj eni circulatia. Bolnavul poate fifixat de pat si cu ajutorul cearsafurilor trecu te peste torace si genunchisi legate dedesubtul patului. Bolnavii fixati prin ch ingi sau cearsafurivor fi sup ravegheati tot timpul de cat re asisten ta. Colacul de cauciuc umplut cu aer, de forma rotunda, gol lamijloc, se asaza sub b olnavii n stare grava, imobilizati mai mult timpin pozitii pasive sau fortate, n f unctie de pozitia bolnavului, colaculeste introdus, fie sub regiunea sacrata sau fesiera, fie la nivelul crestelor iliace sau al tuberozitatii trohanterului mare, prelund o parte aKuprafetei de sp rijin a corpului si permitnd prin aceasta o mai buna

irigatie a tesuturilor cuprinse ntre suprafetele osoase si pat. n acest fel, utilizarea colacului de cauciuc este unul din mijloacele cele mai im portante n prevenirea escarelor. Colacul se umfla la o presiune pro portionala cu greutatea bolnavului. Apoi se mbraca ntr-o nvelitoaro de pnza special confectionata, se presara cu talc si se asaza sub bol nav, avnd grija ca ventilul sa ajunga n partea laterala bolnavului. Utilizarea colacului fara nvelitoare este interzisa; n lipsa acesteia se va utiliza o fata de perna. Asezarea colacului sub bolnavul n staregrava neces ita cel putin doua asistente, dintre care una ridica bolnavul introducnd minile cu palmele ntinse sub el, dedesubtul si deasupra locului unde va fi asezat colacul, iar cealalta asistenta introduce colacul si aranjeaza lenjeria bolnavului (fig. 90). Eidicarea bolnavului poate fi efectuata de catre doua asistente, dupa tehnica descrisa la transportul bolnavilor. Pernele elastice snt confectionate din pnza cauciucata saucauciuc, de forma patrata, umflate cu aer cu ajutorul unei pompe. Pernele de cauciuc snt deobicei compartimentate. Ele t r e b u i e s a f i e s u f i c i e n t d e mari pentru a asigura bolnavului o pozitie comoda. Introducerea lor sub bolnav se faco dupa tehnica descrisa la introducerea Asezarea colacului de cauciuc Fig. 90. sub bolnav. colacului de cauciuc. O alta varianta este perna do cauciuc umpluta cu apa la temperatura de37, care se adapte aza foarte bine suprafetelor corpului. Perna nu seumple complet pentru a nu fi p rea tare, ci n proportie de 3/4, avnd grija ca n timpul umplerii sa nu patrunda aer, care ar mpiedica mularea ei perfecta pe suprafata corpului. Perna de cauciuc, dupa ce a fost controlata daca nu curge, se asaza sub cearsaf pe saltea, fara a o mai mbraca n prealabil.

Colacii de vata sau inelele servesc pentru sustinerea calcieloivMitelor si eventu al a regiunii occipitale a bolnavilor n stare gravalobilizati n decubit dorsal, pr ecum si ntre genunchi, daca bolnavula n decubit lateral. Presiunea durabila a memb relor pe saltea cau : i/fi tulburari locale de circulatie n tesuturile cuprinse ntre planu F ubFifl. 92. Coviltir pentru plapuma patura. i i l e osoase si suprafata patului, care, daca nu snt prevenite, vor deIcrmina aparitia de dureri si escare. Inelele snt confectionate de asistenta, din tifon si vata, avnd 'larime variabila. Se formeaza un cerc din cteva ture de tifon la care c adauga un strat de vata si apoi totul se mbraca cu o fasa, realimd un inel neted si destul de solid. Inelul se fixeaza cu ajutorul a l oua legaturi de tifon, pentru ca n timpul miscarii membrelor sami se deplaseze (fig. 91). Exista si inele de burete, din cauciuc plin nu umplute cu aer, confectionate special pentru prevenirea escarelor. 111 timpul utilizarii, ele se mbraca n pnza la fel ca si colacul decauciuc. 191

Coviltirul (fig. 92) sau sustinatorul de nvelitoare are rolul di a suporta greutatea paturilor sau a plapumei pentru a scuti regiunile dureroase, p aralizate, operate etc. de apasara acestora. El est confectionat din lemn sau metal, avnd aspectul unui schelet d coviltir. Fiind nsa destul de nalt, nvelitoarea va ramne la anumita distanta de suprafata corpului. Din acest motiv, membrulde sub coviltir se raceste mai usor, ceea ce face necesara acoperi rea lui cu o nvelitoare de flanela, care practic nu are nici o gre utate. Coviltirul se mai utilizeaza si pentru suspendarea pungilorde gheata, pentru a n u exercita o presiune prea mare asupra regi unii pe care snt aplicate. Exista coviltire care sustin nvelitorilen ntregime deasupra bo lnavului. Mesele adaptate la pat, utilizate n timpul alimentatiei, servescsi pentru sustine rea obiectelor de scris, citit, dupa dorinta bolnavului, dar ele reprezinta n acelasi timp si un utilaj auxiliar pretios n caz dedispnee gr ava, bolnavul sprijinindu-se pe ele n pozitie seznd; nacest caz, pe masa, se asaza o perna pe care bolnavul se apleaca cuminile ncrucisate. Exista diferite tipuri de mese adaptabile la pat. Descrierea lor se gaseste la capitolul alimentatiei. Agatatoarele se utilizeaza pentru usurarea mobilizarii active, pentrumodificaril e de pozitie ale bolnavilor imobilizati, dar cu forta muscu lara a membrelor superioare relativ pastrata (fracturi, paralizii infe rioare etc.). Forma cea mai simpla este reprezentata de o banda depnza fixata de capatul distal al patului si pe care bolnavul o tine nmna, ajutndu-se de ea la ridicarea n pozitie seznd sau la schim barea de pozitie, n unele servicii exista suporturi metalice, de carese atrna agatatoare de fier de forma triunghiulara, fixate la ndemnabolnavului (fig. 93). Suporturile pentru ridicarea picioarelor patului snt confectionate din bucati de lemn taiate n forma dreptunghiulara sau trunchi de piramida, vopsite n alb pentru ca sa se poata spala si curata bine(fig. 94). Cu a jutorul lor, patul poate fi asezat n pozitii nclinate. Maifrecvent, nclinarea se fa ce n sensul ridicarii partii distale a patului, mentinnd capul mai jos, de exemplu n cazurile de anemii acute, dre naj postural sau n cazurile de fracturi ale membrelor inferioaretratate prin extensie etc. n acest scop se mai poate utiliza si un ridi cator mecanic (tip Badulescu), reglabil la naltimi diferite ntre 10si 60 cm si care, cu ajutorul unui surub cu filet trapezoidal, ridicasau coboara extremitatea patului dupa necesitate. n sectiile de ortopedie si traumatologie se utilizeaza o serie deaparate si utila je accesorii n vederea repunerii n pozitie corecta a

mhrelor operate sau traumatizate, cum snt cadrul de extensiei>5 96), atelele cu scr ipeti (f ig. 97), prghiile, aparatele de extensiehla etc . POZITIILE BOLNAVULUI N PAT Calitatile patului si lenjeriei, facerea si schimbarea patului, cani ilajele aux iliare, au scopul de a asigura repausul bolnavului lal, aceasta fiind o masura el ementara n cursul ngrijirii lui. ntr-un lflfl. S3. Agatatoare pentru usurareaFit}. 94. mobilizarii active. relor patului. Suporturi pentru ridicarea picioa

munar mare de afectiuni, singur repausul la pat constituie un factoric'nipeutic important; n alte cazuri este conditia esentiala a tratamentului. Deoarece unii bolnavi trebuie sa pastreze anumite pozitiipeciale n scop terapeuti c, sau boala de baza i obliga la acestea, (nilul trebuie ales si pregatit de la nceput n functie de pozitia pe

fi Fig. 97.

Atole cu scripete.

Fig. 95 si 96. _ Aparate de extensie fo. losite n sectiile de ortopedie sitraumatologie 194

Mire trebuie sa o ocupe bolnavul si utilat cu aparatele auxiliare ni'dcrea asigur arii maximului de confort. Imobilizarea la pat poate nsa predispune organismul si la o seriel complicatii. Pr esiunea exercitata asupra tesuturilor cuprinse ntreiliuiurile osoase si suprafata dura a patului poate provoca tulburari iiritle de circulatie, de intensitate variabila, putnd merge pna la n>c,roze. ncetinirea vitezei de circulatie n clinostatism favorizeazan anumite con ditii formarea trombozelor, iar la batrni, acelasi pictor determina pneumonii hipostatice etc. Din acest motiv nfura unor cazuri exce ptionale, cnd orice miscare activa sau pasivar periclita viata bolnavilor (infarc t miocardic, pericolul emboliilori c . ) pozitia bolnavilor trebuie schimbata n m od regulat, la ulcrvale re lativ scurte. Asistenta trebuie sa cunoas ca pozitiile pei mi le iau bolnavii n pat, pozitiile n care acestia trebuie adusi cuni/ia unor ngrijiri si ex aminari speciale si n sfrsit manoperele priniiro se asigura schimbarile de pozitie ale bolnavilor n stare grava. n functie de starea generala si de afectiunea lor, bolnaviiocupa n pat o pozitie activa, pasiva s au fortata. Pozitia activa este caracteristica bolnavilor n stare mai usoara u forta fizica pastrata; pozitia lor n pat nu se deosebeste cu nimici i i pozitia unui om sanatos. Ei se misca singuri neavnd nevoie dejutorul asistentei. P oz i t i a p a s i v a e s t e c a r a ct e r i s t i c a b o l n av i l o r n s t a r e g r av a , dinamici, care si-au pierdut forta fizica. Pozitia lor n pat este dei crminata de forta de gravitate, dnd impresia ca ,,snt cazuti n pat". \rosti bolnavi, neputnd sa-si schimbe singuri pozitia, necesita ajuini'iil asistentei. Pozitia fortata este caracterizata prin luarea anumitor atitudinineobisnuite. El e pot fi determinate de afectiunea de baza a bolnavuluiui impuse de tratament. A stfel, atitutidinile fortate pot sa apara : ca o consecinta a modificarilor produse de boala n organism, i de exemplu tetanosul, paralizia unilaterala a musculaturii jghea'' iirilor vertebrale. Pozitia bolnavului n aceste cazuri este indepen

i ru t a d e v ointa lu i ; ca o reactie de aparare constienta sau inconstienta a organis i ului fata de procesul patologic, ca de exemplu pozitia ghemuita D cursul crizelor dureroase de ulcer sau colelitiaza; ca o masura profilactica n prevenirea unor complicatii cambolia n cursul trombofleb itelor; ca o masura terapeutica, absolut necesara pentru vindecarea bolnavului, de exemplu n cursul tratamentului fracturilor cu ajutoruln paratelor de extensie. 195

Aceeasi pozitie, care la un bolnav mai putin grav este opozitieactiva, poate dev eni o pozitie fortata impusa de conduita terapeutica. Din toate acestea rezulta ca pozitiile fortate pot fi active, pasivesau impuse d e cadrele medicale. Indiferent de forma lor (activa, pasiva, impusa), n mod obisnuit, b o l n a v i i i a u n p a t u r m a t o a r e l e p o z i t i i : Decubitul dorsal, n aceasta pozitie, bolnavul sta culcat pespate, cu fata n sus. D ecubitul dorsal este una din cele mai obisnuiti1 pozitii luate de bolnavi si cu predilectie de cei slabiti, adinamici, operati. Bolnavul poate fi culcat ntins, fara perna. Aceasta pozitie seimpune bolnavilor d upa punctia lombara, precum si n unele afectiuni ale coloanei vertebrale, n cazul din urma se va avea grija cas u p r a f a t a p a t u l u i s a f i e c t m a i t a r e . Bolnavul va fi lasat numai cu o perna subtire n caz de anemiiposthemoragice precu m si n unele afectiuni cerebrale. La restul bolnavilor mentinuti n decubit dorsal se vor lasa sub cap cele doua perneobisnuite. Mentinerea acestei pozitii timp ndelungat poate cauza durerila nivelul coloanei l ombare, n special la bolnavul culcat pe o pernasubtire. Preventiv, se va introduc e sub regiunea lombara un sulsubtire de flanela sau o perna moale, mentinnd regiu nea lombariia coloanei vertebrale n usoara lordoza. La bolnavii adinamici, slabiti, se vor aseza inele sub calci sicoate, precum si p erne penumatice sau colaci sub regiunea sacratasi fesiera. Din pozitia decubitului dorsal, bolnavu l poate fi ridicat la pozitie semiseznd, fie cu ajutorul dispozitivului mecanic n cazulsomierei mobile, fie cu sprijinitorul introdus sub perne, fie cu ajutorulunor perne n plus, n cazur ile somierei fixe. El ramne mai departeculcat pe spate, dar toracele formeaza cu linia orizontala un unghi do30 45. Pentru ca bolnavul sa nu alunece spre extremita tea distala apatului se asaza sub talpi un sprijinitor mbracat. Sub regiunea popi i tee se va aseza la nevoie o perna subtire sau un sul moale de flanela. Daca bolnavul pastreaza aceasta pozitie timp mai ndelungat i se vaaseza un colac de cauciuc sub regiunea fesiera. Aceasta pozitie esl;oindicata bolnavilor cu afe ctiuni cardiace si pulmonare, la unele cate,gorii de operati, bolnavilor n vrsta, n vederea prevenirii pneumoniei hipostatice, precum si celor din perioada de convalescenta (fig. 98). Decubitul dorsal poate fi asociat cu diferite pozitii fortate. Astfel, n caz de paralizie a unor grupuri musculare de la membrele inferioare, se va asigura pozitia corecta a picioarelor cu ajutorul unui rezemal orasezat la plantele bolnavului, cu saci de nisip sau suluri nsirate de-a 196 ^

lungul gambelor si coapselor, n caz de tromboflebita membruluiMiicrior, membrul b olnav va fi sustinut de un suport de perne sau< atela captusita cu vata, avnd grij a ca marginea suportului sacomprime vasele din regiunea poplitee; n acest caz sub genunchia aseza o perna moale, iar suportul tare de dedesubt nu va depasi Fig. 98. Pozitia cu genuchii flectati.

^,'iunea. n cazul fracturilor tratate prin extensie, decubitul dorsalcombina cu p ozitia impusa de aparatele de extensie, de exemplucursul fracturilor membrelor i nferioare, extremitatea distala a itului trebuie sa fie mai ridicata pentru ca greutatea bolnavului sa Iiilibreze forta de tractiune a contragreutatii cu care se realizeaza11 (>nsia. n acest caz, toracele bolnavului trebuie usor ridicat cui utorul pernelor. Prin ridicarea extremitatii proximale sau distale a patului, bolivul culcat n decubit dorsal va ajunge ntr-o pozitie oblica, fie cuicioarele mai sus poz itia Trendelenburg fie cu capul mai sus. Pozitia Trendelenburg se realizeaza prin ridicarea extremitatii listale a patului sau cu ajutorul suporturilor cuneiforme. Diferenta lintre naltimea celor doua extremitati ale patului poatevaria de 11, 10 la 60 cm. Sub capul bolnavului se poate pune o perna subtire. I'o/jtia Trendelenburg, realizata pe masa de operatie n cazul sincopelorII in cur sul anesteziei generale, poate ajunge la un unghi depeste 40 l,itii de orizontal. Pentru a evita posibilitatea alunecarii bolnavului 197

de pe masa de operatie, el va fi fixat cu ajutorul unor chingi sau curezematoare speciale de umar. Daca bolnavul este adus n pozitiiTrendelenburg, n pat i se va p roteja capul cu ajutorul unei periiasezata vertical la capatiul patului. Pozitia Trendelenburg se indiciibolnavilor cu anemi i acute, pentru autotransfuzii, pentru oprireahemoragiilor membrelor inferioare si ale organelor genitale feminini* dupa interventii ginecologice, dupa anestezie intrarahidiana, n cazul tratamentului fracturilor membrelor inferioare prin extensie cucontragreut ate, precum si n cazul drenajului postural, pentru a f:ivoriza ndepartarea secreti ilor din caile respiratorii superioare. Bolnavii asezati n aceasta pozitie se plng adesea de ameteli, precum si de dureri ale regiunii lombare. Pentru a reduce aceste acuze, sub regiunea dureroasa se va aseza o perna subtire si la nevoie, num;i ila indic atia medicului, se va ntrerupe pentru scurt timp mentinereaacestei pozitii. Pozitia oblica cu capul mai sus se utilizeaza n cursul tratament ulii l ortopedic, pentru extensia coloanei cervicale. Decubitul dorsal, mentinut timp ndelungat la bolnavii cu hipotonie musculara, poa te determina deformarea picioarelor prin apasarea permanenta a paturilor. De ace ea, preventiv, se va aseza coviltirul sub patura si rezematoarele sub planta. Pozitia seznd. Bolnavul culcat n pat poate fi adus] n pozitii* seznd cu ajutorul utilajului auxiliar. Bolnavul are coapsele flectal.epe bazin si gambele pe coapsa, stnd astfel cu genunchii ridicati. Trunchiul formeaza cu membrele inferioare un unghi drept. Aceasl ii pozitie poate fi foarte bine asigurata n paturile universale (tip dr. Lupu, fig. 72). Cu ajutorul manivelei adaptate la aceste paturi sopoate ridica p artea cefalica a somierei, aproape pna la pozitia verti cala, iar partea ei mijloacie n forma de acoperis de casa pna la nal timea dorita. Portiunile din somiera pot fi ridicate sau coborte dupacererea boln avului sau indicatia medicului. Daca patul bolnavuluieste de alt tip si nu permi te ridicarea partilor somierei, pozitia bol navului se va asigura prin alte mijloace. Sub spatele bolnavului sopoate aseza s prijinitorul de perna, sau n lipsa acestuia, deasupra per'nei tari se vor pune nca 4 5 perne asezate n trepte, iar capul bol navului se va mentine n pozitie sprijinit de o perna mai mica saude una asezata v ertical. Sub bratele bolnavului se poate aseza doasemenea cte o perna ceea ce fac e ca bolnavul sa nu oboseasca prearepede n aceasta pozitie, patul fiind transform at ntr-un fotoliu. Aceasta pozitie poate fi asigurata si prin aranjarea pernelor obliila stinga si dreapta bolnavului n forma de V, sprijinit la spate eualte perne (aseza te peste capetele posterioare ale pernelor laterale). Fotoliul astfel obtinut n pat asigura o pozitie seznd foarte comodil

i'(intru, bolnavi, nsa are inconvenientul ca necesita mult materiali n unele cazur i este greu de suportat, ncalzindu-se usor. Pentru ampiedica alunecarea bolnavulu i se va aseza sub regiunea popliteep nerna ndoita sau mai bine un sul de paturi mb racat ntr-un cearsafiiKucit la extremitati si fixat sub saltea iar sub picioare o rezematoare. V coasta pozitie este indicata de obicei bolnavilor ntr-o stare maigra-,-fl,; din acest motiv, ngrijirea lor necesita o atentie mai mare, 1 iindu-se masuri de activare a circulatiei periferice prin spalarea si fric-[ lonarea pielii cu alcool. Sub regiunea sacrata se va aseza nmod prevent iv un colac de cauciuc. n aceasta pozitie vor fi tinuti bolnavii dispneici n caz de pneumonii ntinse, insuficienta cardiaca, n perioada acceselor de astmlironsic, bolnavii mai vrstnici, precum si dupa anumite interventiichirurgicale. Confortul bolnavilor dispneici n pozitie seznd poate fi imbuna-I ii^.it cu ajutorul masutelor de pat prevazute cu perne, pecare bolim vu l se apleaca n cursul acceselor de respiratie grea. Pozitia seznd poate fi asigurata bolnavilor si n fotolii. Fotoliiletrebuie sa fie destul de mari, nu prea nalte si captusite cu perne. Bolnavul tinut n fotoliu trebuie mbracat corespunzator n hainele de pital (pijama, halat cald) si acoperit cu patura, avnd grija n specialde temperatur a picioarelor. Bolnavii cu insuficienta cardiaca, n cursul acceselor de dispneenocturna, se asaz a de multe ori la marginea patului cu picioarele atrnute. Acesti bolnavi trebuie asezati n pozitia preferata de ei, lundmasuri pentru a ment ine constanta temperatura membrelor inferioare. Decubitul lateral. Decubitul lateral, pozitie preferata de bolnavi, poate fi drept sau stng. n aceasta pozitie, bolnavul este culcatpe o parte, avnd ca pul sprijinit pe o singura perna si membrele inferioare flectate usor, n unele cazuri complet ntinse. Decubitul lateraliioate fi combinat cu ridicarea toracelui pna la un unghi de 20 25 iuta de orizontala. Aceasta pozitie poate fi asigurata de catre bolnav NU n de catre asistenta, cu ajutorul pernelor sau rezematoarelor p e d a l e , p e n t r u c a b o l n a v u l s a n u s e r o s t o g o l e a s c a n a p o iIn decubit dorsal. Pentru a mpiedica aparitia escarelor, ntre genunch iti maleole se introduc inele de vata, iar sub trohanterul mare un colac Ic cauciuc mbracat (fig. 99). Daca bolnavul are un membru paralizat, fracturat, operat sau 'nreros, n cursul manoperei de aducere n decubit lateral, acestai fi mentinut de o asistenta si asezat separat cugrijape suportulprei l i t n prealabil. Bolnavii pastreaza decubitul lateral n caz de pleurezii, menin< l e , dupa interventii intratoracice si renale, n cazul drenajului cavi 199

tatii pleurale. Bolnavii adinamici si cei batrni trebuie ntorsi Iii intervale de l 2 3 ore dintr-o parte n alta, pentru prevenirn escarelor si a pneumoniei hipostatice. Bolnavul va fi adus n decubit lateral n cursul toaletei, al schinibarii lenjeriei, al administrarii clismelor si supozitoarelor, al masurarii Fig. 99. Pozitia n decubit lateral mentinuta cu sul.

temperaturii pe cale rectala, pentru punctia lombara, precum si ncursul sondajulu i duodenal. Drenajul postura! cu picioarele ridicatep o a t e f i e f e c tu a t s i n d e c ub i t l a t e r a l. Decubitul ventral. Bolnavul este culcat pe abdomen cu capulaplecat ntr-o parte si asezat pe o perna subtire. Membrele superioaresnt asezate la stinga si la dreapt a capului cu fata palmara pe suprafat.ipatului, cu degetele n extensie. Sub glezn e se asaza o perna cilindriciisau cuneiforma pentru ca picioarele sa nu fie ntins e n pozitie fortai lpe saltea, n functie de afectiunea de care sufera, bolnavul pon .li sa-si schimbe pozitia membrelor superioare. Sub torace si abdomense pot aseza pe rne subtiri si moi, a caror pozitie trebuie din cnd incnd schimbata. Este importan t ca asezarea bolnavului n decubil. ventral sa fie astfel facuta ca acesta sa-si poata vedea anturajul. Bolnavii snt mentinuti n decubit ventral n caz de paralizu. unor grupuri musculare, escare extinse, care mpiedica asezarea nalte pozitii, prec um si pentru drenarea unor colectii purulente.

Cu scop explorator, bolnavul mai poate fi asezat ntr-o serie depozitii, ca poziti a genu-pectorala, utilizata n cursul rectoscopiei, | Hi/,itiile ginecologice, examinari si tratamente de specialitate etc. 'scrierea lor va fi redata la capitolele respective. Schimbarile de pozitie. Pozitia bolnavului poate sa fie schimbatal iv s au p asi v . Schimbarile active le executa volitional bolnavul singur. Schimi'ile pasive snt cele efectuate cu ajutorul asistentei la bolnavii adiinici, imobilizati, inconstienti, paralizati si la cei care nu pot executa ct anumite miscari, fie din cauza bolii de baza, fie din cauza trata ntului aplicat (aparate gipsate etc.). Asistenta trebuie sa cunoasca tehnica corecta a miscarilor pasive, utru ca deplasarea sa se poata executa n mod convenabil, n timpuluimbarii pozi tie i, asistenta trebuie sa-si ndrep te toata aten tiaipra bolnavului, sa-1 scuteasca de efort, sa nu-i produca dureri, l faca sa se simta n siguranta n minile ei. ntruct schimbarile pozitie, pe lnga cunostinte profesionale, necesita si un efort fizicinsiderabil, pentru executarea lor este necesara, de cele mai multe, prezenta a 2 3 asistente. Apucarea bolnavului se face precis, sigur, cu toata mna, cu degei i i alaturate, aseznd palma pe suprafata corpului bolnavului, proi i i i d regiunile dureroase. Asistenta care ridica bolnavul trebuie sa iiseze n asa fel ca baza de sustinere a picioarelor sa fie ct mai mare, aiba genunchii usor flectati si corpul aplecat nainte, n aceasta c.itie, centrul de greutate al corpului, fiind deplasat mai jos, ridi a bolnavului necesita un efort mai mic si n acelasi timp asistenta ' v a me ntin e e ch il ibr ul. Miscarile pasive cele mai frecvente snt: ntoarcerea bolnavuluin decubit dorsal n la teral si napoi, ridicarea bolnavilor n pozitieind, reducerea la loc a celor care a u alunecat n jos de pe perna. Schimbarea pozitiei din decubit dorsal n decubit lateral se poate cuta de una sau doua asistente. Asistenta se asaza de partea patuspre care vrea sa ntoarca bolnavul, ridica patura, o pliaza si o/,a pe marginea opusa a patului. Prinde apoi bolnavul de umar, idica, ntorcndu-1 spre ea, iar n acelasi timp cu mnacealalta roduce patura sub spatele bolnavului pentru a-1 sprijini. Dupa ceacele a fost nto rs n fixat n noua pozitie, cu antebratul si palmaspre capul bolnavului i propteste spatele, iar cu cealalta mnaeste bazinul si membrele inferioare. n aceasta pozitie bolnavul poate fi mentinut cu ajutorul suluir asezate n lung ime la spate. Schimbarea poate fi executata si de doua asistente. Amndouai,faza la aceeasi marg ine a patului. Asistenta de la capul bolnavului 201

va executa aceleasi miscari descrise mai sus pentru ntoarcereapartii superioare a corpului, n acelasi timp, a doua asistenta introduceantebratul si palma dinspre capul bolnavului n regiunea sacrata, iar cu cealalta mna, realizeaza rotirea bazinului si membrelor infe rioare. Eeaducerea bolnavului din decubit lateral n decubit dorsal so face de doua asistente. Ambele vor trece de partea opusa a patului. Asistenta asezata la capul bolnavului l va apuca pe acesta de sub axila, sprijinindu-i capul pe antebrat, cealalta asistenta va introduce mnustnga sub bazi nul bolnavului, iar cu mna dreapta l roteste, readucndu1 n decubit dorsal. Se va avea grija ca cele doua asistente sa-tisincronizeze mis carile. Pentru bolnavii care necesita schimbari frecvente de pozitiepe o perioada mai lu nga de timp, se utilizeaza paturi speciale, cart ntorc automat bolnavul la comanda asistentei. ntoarcerea bolnavului n decubit lateral n vederea schimbarii lenjeriei a fost aratata n subcapitolul Schimbarea patului". Ridicarea din aecubit dorsal n pozitie seznd se poate face iufelul urmator : asiste nta va descoperi bolnavul pna la mijloc, ndoiutlpatura. Cu mna dinspre picioare pri nde regiunea axilara a bolnavului, iar cu cealalta mna l mbratiseaza din spate, sprijinindu-i capul ouantebratul. Boln avul daca starea sa generala i permite se poatosprijini prinznd bratul asistentei. Bolnavul se poate ridica cu o sin gura miscare n pozitie seznd. Bidicarea bolnavului n stare mai grava se executa de doua asintente, care se asaza de o parte si de alta a patului. Ele ncruciseazaantebratele n regiun ea dorsala, aseznd palmele pe omoplatii bolnavului. Cu cealalta mna prind bolnavul de axila. La comanda uneiadintre ele, cu o singura miscare, ridica bolnavul n po zitia seznd. Daca bolnavul este greu, miscarea se va executa astfel: minile cucare s-a sprijin it n axila se vor aseza de data aceasta pe omoplat, iar celalte doua mini vor fi mentinute mpreunate la spatele bolna vului. Bolnavii n stare grava sau cei cu plagi n regiunea dorsalavorfijridicati cu ajutor ul unei traverse asezata n prealabil sub spat,t, Asistenta poate sa-si fixeze ca punct de sprijin capatul distal al patului, pentru a putea depune un efort fizic mai mare. Mentinerea bolnavului n pozitie seznd se face cu ajutorulpernelor asezate la spate le bolnavului, cu sprijinitoare, suluri nuli genunchi si saci de nisip sub plante. Bepunerea n decubit dorsal se face cu aceleasi miscari n MI* invers. Se ndeparteaza sprijinitoarele, se aranjeaza patul si pernulitavnd grija c a bolnavul sa nu cada sau sa fie repus brusc n initiala.

Readucerea bolnavilor alunecati. Eeaducerea bolnavilor alunecati josdin pozitia seznd sau semiseznd se poate face de doua asis-ite, care se asaza de o parte si de alta a bolnavului, cu fata spre capul ai. Ou mna dinspre pat prind bolnavul de axila, iar cealalta mna .itacu cea a asistent ei de partea opusa, o asaza sub regiunea fesieraolnavului, si, la comanda uneia d intre ele, ridica bolnavul pna larelul dorit, ntr-o pozitie comoda. Eeaducerea bolnavilor alunecati de catre o singura asistenta sece n felul urmator : asistenta se asaza lnga marginea patului cuta ntoarsa spre capatul patului. Int roduce minile sub axila bolLvului, si solicitndu-1 sa-si ntoarca fata n partea opusa, ridicaplnavul pna la pozi tia initiala. Mutarea bolnavului de pe un pat pe altul se face dupa tehnica|atata la t ranspo rtul bolnavilor si la schimbarea sa ltelei. Mobilizarea bolnavilor. Imobilizarea ndelungata a bolnavuluip at poate fav oriza ap aritia unor co mpli catii care sa mpiediceKvoltarea procesului de vindecare. D in aceasta cauza este importantbolnavii sa fie mobilizati precoce, imediat ce st area lor permiteest lucru. Deoarece mobilizarea depinde de mai multi factori ca: k tura b olii, sta rea g en erala, tipul de re activitate a bo lnavu lu i, jinentul n care se va ncepe mobilizarea si scularea lui din pat, presi ritmul n care el va fi read aptat la activitatea lu i obisnuita brfi hotarte de me dic. Executarea mobilizarii n bune conditii cade dompetenta asistentei. n tot timpul miscarilor pasive sau active, asistenta va suprajhea atent bolnavul, urmarind expresia fetei, coloratia tegumenr, pu lsul si respiratia. Mobilizarea bolnavilor se ncepe cu miscarea capului si cu ridi-'ii si schimbarea pozitiei membrelor superioare si inferioare, bol-Lvulpastrnd poziti a de decubit. Aceste miscari activeaza circulatia | l)Kiiina si previn aparitia trombozelor si escarelor. Urmeaza apoiUrarea n poziti a seznd n mo d p asiv la n cepu t, iar mai t rziu|liv, de mai multe ori pe zi, miscar e care poate fi asociata cu exer( l i de respiratie. Urmatoarea faza de mobilizare este asezarea bolnavului n pozitie Ut n d la marginea patului. Aceasta miscare se executa dupa ce bol-kvulse poate men tine singur n pozitie seznd. Preventiv, pentru capjiiavul sa nu raceasca, asistent a l va mbraca cu halat si ciorapi, mna dinspre pat prinde bolnavul de spate, iar cealalta mna o asazal regiunea poplit ee. Bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-semarginea patului, fie mbratisnd gtul asistentei. Asistenta va picioarele bolnavului ntr-un unghi de 90; n felul acesta, picioavor atrna pe marginea patului. Aceasta manopera se poate efec 203

tua si de doua persoane, n acest caz, prima asistenta va sprijin ibolnavul dupa m etoda aratata mai sus, a doua l va prinde de glezne, ndreptnd picioarele n directia dorita. Asistenta se va convingedaca pozitia bolnavu lui este comoda sau nu, daca marginea patuluinu este rece sau nu comprima vasele regiunii poplitee si apoi i v:ipune papucii. Bolnavul nu trebuie mentinut mult timp n aceasta pozitia; prima asezare pe marginea patului sa fie numai de cteva minute, Daca el devine palid sau cianotic sau daca se plnge de ameteli, vnfi imediat asez at napoi n pat, controlndu-i-se pulsul. Duratii sederii la marginea patului n ziua urmatoare se poate prelungi cucteva minute. Eepunerea n pat se face cu aceleasi miscari n ordine inversa. Daca bolnavul nu a prezentat ameteli si a suportat bine asezarea pe marginea pat ului, va putea fi asezat ntr-un fotoliu lnga palAsezarea n fotoliu poate fi efectua ta de l sau 2 asistente. Asistenta va aseza fotoliul eu rezemtoarea laterala lipita demarginea patului. Pe fotoliu va pune un pled. Bolnavul va fi mbraca,! cu halat si ciorapi, asezat pe marginea patului dupa metoda amintitasi ncaltat. A sistenta se asaza n fata bolnavului, introduce mnile naxilele acestuia, avnd grija s a-si tina capul ntors ntr-o parteBolnavul se sprijina cu minile pe bratele sau umer ii asistenteiCu o miscare aceasta va ridica bolnavul n picioare si ntorcndu icu spa tele catre fotoliu l va aseza ncet si-1 va acoperi cu pledulDaca fotoliul este nalt , pentru a-i asigura o pozitie mai comoda, sub picioarele bolnavului se poate aseza un scaunel sau suport (fin. 100). Cnd asezarea n fotoliu se face de 2 asistente, ele vor fi situatede-o parte si de alta a bolnavului, care sta n pozitie seznd pe margineapatului si cu mna de ln ga bolnav introdusa sub axila l vor ridic.nin picioare (fig. 101), apoi rotndu-1 n d irectia corespunzatoare lvor aseza cu precautie n fotoliu si-1 vor acoperi cu pled ul. Bepunereabolnavului n pat se face cu aceleasi miscari n ordine inversatii. Eiaicarea bolnavului n pozitie ortostatica se face n felul urmator : bolnavul se asaza n pozitie seznd pe marginea patului n asa felnct sa ajunga cu picio arele pe dusumea. Asistenta, care sta lngil, bolnav, ntoarsa cu spatele catre pat, va sprijini bolnavul de sul ambele axile si-1 va ridica. Daca bolnavul se simte bine, se poat.nmentine n acea sta pozitie cteva minute, iar daca prezinta ametelise reasaza n pat. Primii pasi pe care-i face bolnavul, dupa o perioada mai lungitde imobilizare la pat, trebuie totdeauna supravegheati cu marti

' t cntie; este bine ca aceasta miscare sa aiba loc n prezenta mediculuia, n caz d e nevoie, sa i se poata acorda tratamentul de urgenta. Dupa ce a fost ridicat n pozitie ortostatica, sprijinit n axila Io catre cele 2 asistente, bolnavul va face prima plimbare n salon. 11 nii bolnavi, cu toate ca starea lor generala ar permite plimbarea, i't/l. 100. Fotoliu cu suport pentru asi-Flg. 101. Asezarea n fotoliu a bolnavugurarea unei pozitii comode. lui de catre doua asistente. sa se scoale din pat, fiindu-le frica sa nu cada. Cu acestia, asistenta va duce munca de lamurire asupra importantei misflilrilor active. DEZBRACAREA Sl MBRACAREA BOLNAVULUI Lenjeria de corp a bolnavului consta din camasa de noapteunu pijama. In afara de acestea, femeile mai ntrebuinteaza pentrupus pe cap un batic, iar barbatii bonet a, n timp de iarna : femeile, jteste camasa de noapte, mbraca o jacheta de flanela. Lenjeria 205

este confectionata din material moale, usor lavabil. Pentru iarna, lenjeria de corp, se confectioneaza din finet. Asistenta va controlaca sub camas a de noapte sau sub pijama bolnavul sa nu mai poartosi alta lenjerie, cu care a fost mbracat la internare. Asistenta trebui sa asigure inventarul sau cu lenjerie de corp suficienta, pentru cu atunci cnd se interneaza unbol * nav nou sau este necesara schimbarea lenjeriei murdarite, sa poata asigura bolnavilor rufo curate. La bolnavii care se pol. ridica din pat, dezbarcarea si mbracarea se fac usor, fara aju tor. Nu este aceeasi situatie cu bolnavii adinamici, imobilizati, inconstienti sau paralizati. Bol navii se jeneaza de multe ori sa apeleze la ajutorul celor din jur. Tocmai datorita acestui fapt, asistenta trebuie sa fi deosebit de atenta fata de ei si sa-i ajute cu mult tact si blndete la mbracare si dezbra care. Daca bolnavul poate sedea, asistenta, asezata de partea dreapta a patului, i va deschide camasa sau jacheta de pi j an ma si le va trage de sub regiunea fesiera. Va ridica bolnavul n pozitie seznd, apoi va aduco cu mna toata camasa strnsadin

spate n fata peste capul lui (fig. 102). Apoi se scoate usor mneca do o parte si apoi de cealalta. Daca bolnavul nu se poate misca, dezbracarea lui se va facode catre doua persoan e, n acest caz, bolnavul este asezat n decubitlateral, i se trage camasa usor n sus pna la torace, apoi este ntor.sn decubit lateral opus, facnd aceeasi operatie, dupa care este readusn decubit dorsal. Una din asistente va ridica bolnavul introducnd mna sub camasa, iar a doua va scoate camasa cu o miscare de laspate spre cap, cul cnd apoi bolnavul si continund dezbracareancet dupa metoda de mai sus. 206 Fiy. 102. Dezbracarea bolnavului.

Daca bolnavu l pre zinta o afectiu ne la memb rel e s up erio are , m dezb raca nti b ratul sanatos si pe urma cel bolnav (fig. 103 ). l Vutru bolnavii cu aparate gipsate se pot confectiona camasi speciale, urc au mneca deschisa, prevazuta cu sireturi. La mbracare se pro cedeaza n ord ine inv ersa, mbracnd n ti b ratul bolnav si pe Fig. 103. Fig. 104. , ezbracarea unui bolnav cu o afectiune a membrului superior drept. mbracarea unui bolnav cu o afectiune a membrului superior drept.

urma cel sanatos (fig. 104), continundu-se mbracarea cu trecereacamasii peste capu l bolnavului si tragnd-o apoi peste spate, ntimp ce una din asistente l sustine. Da ca starea bolnavului nu permit nici o miscare, se mbraca cu o camasa deschisa la spate, asemanatoare camasutelor de copii. Se mbraca nti o mna, pe urma cealalta, acoperind partea anterioara a corpului, iar cele doua margini aledeschizaturii s e asaza lnga bolnav. Daca starea bolnavului permileanumite miscari, se pot utiliz a camasi deschise lateral; n acest caz, latura mai mare a camasii se introduce sub spate, pentru ca sa stpoata ncheia lateral. Una din asistente va sustine bolnavul. mbracarea pijamalei se ncepe cu mbracarea jachetei. Si* deschide jacheta, se introduce o mna, apoi cealalta si se ncheien fata. Pentru mbrac area pantalonilor se aduna cu doua miniuna din ramurile pijamalei si se trece pri n ea laba piciorului, apoise aduna a doua ramura, introducnd si celalalt picior. Pantaloniise trag n sus pna la bru, bolnavul fiind ridicat de una sau doua persoane. Nu se recomanda pijama pentru bolnavii cu afectiuni ale membrelor inferioare. Daca bolnavii pretind totusi utilizarea lor, mbracareapantalonilor de pijama se ncepe cu piciorul bolnav, iar dezbracarease termina cu acelasi picior. Cnd bolnavul se scoala din pat, sombraca cu halat (confectionat din molton), cior api si papuci. Astfelmbracat poate fi condus n sala de tratament sau se poate depl asala laboratoarele spitalului. TOALETA BOLNAVULUI Toaleta bolnavului constituie una din conditiile indispensabil ale procesului de vindecare. Prin toaleta de dimineata se ndeparteaza de pe suprafata pielii stratul cornos, descuamat si impregnat cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejectii si alte substante straine care adera de piele, ndepar tarea acestora deschide orificiile de excretie ale glandelor pielii, nvioreaza circulatia cutanata si a ntregului organism, produce <> hiperemie activa a pielii, favoriznd mobilizarea anticorpilor formati n celulele reticulo-endoteliale din tesutul celular subcutanat. Toaleta, de dimineata linisteste bolnavul, l creeaza o stare placuta de confort, avnd un efect evident sedativ asupra organismului. Majoritatea bolnavilor, obisnuiti cu toaleta completa de acasa, reclama spalarea corpului, a dintilor, a parului, schimbarea lenjeriei etc., dar exista bolnavi mai putin ngrijiti, carora asistenta n timpul spitalizarii, trebuie sa le dezvolte deprinderile unei toalete complete pe baza normelor stiintifice ale iginei personale. Din acest motiv,

nistenta se va ngriji si va controla felul cum si fac toaleta si bol iivii care se pot scula. To al et a z iln ic a a b oln av ulu i tr eb u i e ex e cut at a n con d it ii de M niste si confort. Desteptarea de dimineata trebuie facuta linistit, u mu lt tac t, fara sa speri e bolnav ii printr-un din amism exagerat urc nu are ce cauta n spitale. Asistenta va crea bolnavilor n stare nai pu tin grav a co nditiil e necesare pentru a -s i exec u t a sing u ri naleta, iar celor n stare mai grava le va executa ea toate manoperele loccsare. Asistenta va programa ordinea n care va face toaleta bolnaIlor, asigurndu-si timp suficient pentru a se ocupa de fiecare, n nil,sura ceruta de starea lui. Pentru efectuarea toaletei bolnavului la pat este nevoie de irmatorul material: un paravan, trei prosoape de culori diferite, luna manusi de baie de culori deosebite, pentru a le putea deosebi;! utiliza pe regiuni, sapun neutru, sapuniera, perii de unghii, foarfecep i 'i i t r u u ng h i i, pi l a , pe ri e d e d i n t i , p a s t a de d in t i , p a h ar p e n t ru palat pe dinti si un pahar cu solutie antiseptica pentru gargara, litfliean, musama, pudriera cu pudra de talc, cana pentru apa calda, u galeata pentru apa murdara, o flanela sau un cearsaf, un termometrui l baie si spirt me ntolat sau camfo rat. Materialele pentru toaleta bolnavului se vor aseza pe o masutaiicoperita cu o fa ta de masa de material plastic sau musama sauliit,r-o tava pe un scaun. Se ndepar teaza noptiera si n jurul patului PI ntinde paravanul. Baia partiala la pat consta n spalarea ntregului corp pe regiuni, ili'Kcoperind progresiv numai partea care se va spala. Asistenta vaHVtMi grija c a temperatura din salon sa fie de cel putin 20 si sa nuf l curenti de aer rece; ea va nchide geamurile si va nterzice sa seiliwhida usa n timpul efectuarii toaletei. Se umple ligheanul 2/3 cu apa calda (37) si se controleaza temperaturii apei cu ajutorul termometrului de baie sau cu cotul, ca sa nu(Io prea calda. Se ndeparteaza una dintre perne, iar celalta se acopera cu omusama, pentru a o pr oteja de umezeala, peste musama asezndu-senu prosop sau un cearsaf. n timpul toaletei, patura se poate nlocui cu o flanela, bolnavulifliunnd dezbracat s i acoperit cu cearsaful si flaiiela. n fata bolnavului se asaza un prosop, pentru a nu se umezi acoperitoarea. Ordineat c a r e s e v a e f e ct u a t o a l e t a t re b u i e s a f i e re s p e ct a t a : s e v atl ioope totdeauna cu fata, apoi urmeaza gtul, membrele superioare, tmt'tca anterioara a toracelui, abdomenul, partea posterioara a toracelui, regiunea sacrata, coapsele, membrele inferioare, organelejjimitale si la sfrsit reg iunea perianala.

Cu mna mbracata n prima manusa de baie (fig. 105), umezita, se spala ochii, de la comisura externa la cea interna, unde se adun:isecretiile n timpul noptii, si se sterge imediat cu primul prosop. Se continua cu fruntea, de la mijloc spre tmple, se spala cu miscaricirculare reg iunea periorala si perinazala. La urechi se insista n Fig. 105. Manusa de baie.

santurile pavilionului si la regiunea retroauriculara. Dupa ce s-aspalat cu sapu n si s-a limpezit cu apa de cteva ori, portiunea spalatiitrebuie stearsa imediat pentru a nu ramne umeda si a predispunebolnavul la raceala. Urmeaza apoi spalarea gtului, a membrelor superioare mutindmusamaua sub regiunea respectiva. Musamaua si prosopul se ntindsub ntreg bratul, deasupra nvelitorii si p rin miscari circulare wexecuta spalarea, ncepnd de la umar spre capatul distal, st ergnduse imediat. Se va insista n special la axile, tamponndu-se pnfila perfecta usc are (fig. 106). Daca bolnavul se poate ntoarce ndecubit lateral spalarea celuilalt membru superior se va face naceasta pozitie. Daca nu se poate ntoarce, asistenta va trece dopartea opusa si va efectua spalarea dupa tehnica descrisa. Toaletiise continua cu partea anterioara a toracelui, insistnd la femei Lipliurile submamar e si apoi se trece la abdomen, unde se va avengrija n special de ombilic, unii bo lnavi internndu-se n spital cu

i mb i l i c u l f o ar t e mu r d a r , n d e p a r t a r e a d e p o z i t u l u i d e m u rd a r ief poate face cu ajutorul unui tampon de vata montat pe por ttamponi nmuiat n benzina, ombilicul se spala cu apa si sapun, iar la bolna u pielea sensibila, pentru a se evita iritatiile, se unge regiuneaiselina. Spatel e bolnavului este bine sa se spele n pozitie seznd este posibil, iar daca nu ^cubit lateral, fiind sus-. ,, 't ? ', dupa tehnica descrisa .cerea patului n lungiaseznd musamaua pe i r apna sub bolnav, na-i' -d e a se apuca de baia ' i. iala a jumatatii inf erioa-i corpuluibolnavului, apa, 11 usa debaie si prosopul fi nlo cuitecu altele cura-i 'entru spalarea! membre-i iiferioare'se readuce bolul n decubit dorsal, si se I a. coapsele, insistnd asuplicilor din regiunea nghi. 1. si poplitee. Gambele si ionii vo r fi spalate ca si I1 ibrele superioare, cu aten' leosebita la spatiile inl<i digitale. Spalarea picioarelor se mai poate face si cu lighea nul n pat, patul fiind proli'jat cu musamaua (fig. 107). Toaleta Oambele se flecteaza usor pe Fig. loe. partiala, unapse, iar picioarele se introi| ii(! n lighean. Aceasta metoda usureaza curatirea si taierea un ghiilor. Este bine ca dupa spalare, bolnavului sa i se faca o frectie cu o olutie stimulanta a circulatiei, cu alcool (diluat, pentru a nu uscategumentele), spirt mentolat sau spirt camforat. Dupa frectie se pudreaza plicile naturale cu pudra de talc, care absoarbe umezeala. La sfrsit se face toaleta organelor genitale si a regiunii perianale. l h1 cele mai multe ori, bolnavul doreste sa ef ectuaze spalarea acestor 211

regiuni singur. Daca starea generala a bolnavului o permite, asistentiiva admite acest lucru, dar va controla daca s-a executat corectAsistenta va aseza sub reg iunea sacrata a bolnavului bazinetul, care va fi izolat de saltea cu musamaua si traversa, va mbrac; imanusa de cauciuc , va aseza bolnavul n pozitie ginecologica, apoi Fig. 107. Spalarea picioarelor.

va ncepe spalarea organelor genitale cu manusa de baie mbracat:! peste cea de cauciuc. Se indica folosirea sapunului neutru care nuirita pielea s i mucoasele; ndepartarea lui se va face foarte atentresturile de sapun putind pro duce prurit, eventual inflamatii. Limpezirea cu apa curata se poate face cu ajut orul unui jet de apa turnatdintr-o cana, dupa ce n prealabil s-a verificat temper atura turamdcteva picaturi pe fata interna a antebratului. Dupa limpezire asisten tiiscoate benzinetul de sub bolnav si cu al treilea prosop va stero-oorganele ge nitale si regiunea din jur. Stergerea se face foarte atentn special n plici. Se pu dreaza cu pudra de talc, pentru prevenire; tmtertrigoului. Dupa o baie partiala corect executata, bolnavul se simte nvioratsi munca asistent ei este rasplatita prin recunostinta pe care i-oarata bolnavul. Bolnavul va fi mb racat si i se va aranja patul. ngrijirea cavitatii bucale. Asistenta are sarcina sa ndrume si sa controleze efectuarea ngrijirii bucale la bolnavii constientisi sa efectuez e toaleta cavitatii bucale la cei inconstienti. Ea va

duce munca de educatie sanitara, lamurind bolnavii asupra urmarilorlinwe care se pot ivi din cauza neglijarii toaletei cavitatii bucalesl li va nvata tehnica cor ecta a spalarii dintilor. Dupa ce a pregatit peria cu pasta de dintii, paharul cu apapwilru cladit gura si ta vita renala, asistenta asaza bolnavul n pozitiefl/,nd si i pune prosopul n jurul gtului ca sa nu se )stropeasca, l da peria n mna derapta si paharul cu apa nmna stnga, iar Iu fata barbi ei i tine tavita renala. Dupa ce bolnavul s-a spalat IIP dinti, asistenta i va da celalalt pahar cu solutia dezinfectanta jiontru gargara. Daca este nevoie, bolnavul va fi sprijinit n timpul efectuariil oaletei cavitatii bucale. Bolnavii care nu se pot ridica vor fi asezati\\\ decubit lateral si, si nguri sau cu ajutorul asistentei, vor efectua i'iiratirea dintilor si a cavitati bucale, n acest caz, n loc de paharno va ntrebui nta o ceasca cu cioc, utilizata numai pentru acest scop, NIUI un pahar cu tub de sticla. Tavita renala se asaza lnga fata bol navului, iar perna se acopera cu musamaua nvelita n prosop. ngrijirea cavitatii bucale prezinta o deosebita importantaIn cursul tratamentului cu saruri de mercur sau bismut. Metalele gi'ole se elimina foarte greu din organism prin urina, sucuri digestive(duci si prin saliva), ntruct la locurile de eliminare se realizeazau concentratie mai nalta a metalului, pot apare inflamatii locale*)i generale, manifestate prin nefroza, colite sau stomatite. Bolnavii tratati cu saruri de mercur sau de bismut vor beneficia I t i toaleta danturii eu pasta de dinti dupa fiecare alimentare, urmatadi< garg ara cu o substanta antiseptica n solutie diluata (clorat depotasiu, solutie 3 %). Se va avea grija de tratamentul cariilor dentareulo acestor bolnavi. Cea mai mi ca manifestare pe care asistentao obsearva n cursul toaletei cavitatii bucale va fi raportata medicului. H<i va amna administrarea dozei urmatoare de medicament n cauza piua la noi indicatii. ngrijirea cavitatii bucale la bolnavii inconstienti. La bolnavii Inconstienti, pastrarea igienei cavitatii bucale este deosebit de impor tanta. Pe dantura si pe mucoasele bucala si linguala ale acestorbolnavi se formeaza un depozit gros, care trebuie ndepartat. Pentrucuratirea cavitatii bucale la bolnavi i inconstienti este nevoie de urmatoarele materiale: prosop, tavita renala, porttampon, vata, ptmsa linguala, deschizator de gura, spatula, tifon, apa boricata, nare, glicerina boraxata (fig. 108). Tehnica, ngrijirea cavitatii bucale la bolnavii inconstienti MO face n decubit dorsal, cu capul ntors ntr-o parte. Sub barbiabolnavului se pune un prosop, apoi se deschide gura si se mentine n aceasta stare cu ajutorul deschizatorului de gura. Se introduce 213

cu mna dreapta tamponul de vata nmuiat n glicerina boraxatil2 % si cu miscari usoar e se va sterge limba dinspre baza nspre vrf, apoi bolta palatina, n continuare suprafata interna a arcadelordentare si la urma suprafata lor extrena. n timpul curatirii danturii Fig. 108. Materiale necesare pentru toaleta cavitatii bucale.

limba este tinuta cu spatula sau prinsa cu pensa linguala. Cavitateabucala se po ate curata si cu degetul aratator, nfasurat ntr-o bucatade tifon, mbibat n glicerina boraxata sau zeama de lamie, stergndmucoasa bucala n ordinea aratata mai sus. Acea sta metoda nu se utilizeaza la bolnavii agitati si psihici. La bolnavii inconstienti, dezechilibrati, buzele snt uscate si crapate; pentru a preveni aparitialeziunilor mai grave, ele se vor unge cu glicerina sau ceara labiala. La bolnavii n stare grava, astenici, precum si la cei inconstienti, mai ales daca snt tratati cu doze mari de antibiotice, se dezvoltan cavitatea buca la levura Candida albicans, care apare sub forma, unui depozit alb, dens, ce prinde partial sau complet suprafata, mucoasei bucale. Asistenta are obligatia de a supraveghea cavitatea. bucala cu ocazia toaletei si de a descoperi la timp primele semne alecandidozei. Pentru prevenirea dezvoltarii acestei levuri se pot adauga, la glicerina anumite substante fungicide ca stamicina sau micostatina. ngrijirea protezelor dentare. La bolnavii cu proteze dentare mobilese va lucra cu mult tact, avnd n vedere ca cei mai multi evita sascoata proteza n prezenta altora . Pentru a fi ngrijita, proteza trebuie scoasa obligatoriu si spalata zilnic. Bolnavii constienti

l j i vor spala zilnic cavitatea bucala, dantura si proteza cu periutati pasta, iar noaptea vor scoate proteza si o vor pune ntr-un paharc u apa, dupa ce n preala bil a fost curatita cu peria. Este de doritMI paharul sa nu fie transaparent, pen tru ca sa nu se vada continutul. Paharul se acopera cu o compresa de tifon. Daca bolnavul este inconstient, protezele mobile trebuie ndepartate, pentru ca acestea sa nu cada, n faringe sau laringe, obstrundfftile respiratorii. Proteza se scoate prinznd-o cu o bucata de tifonou sa nu alunece, iar mna introdus a n gura bolnavului va fi totdeauna mbracata cu manusa. Dupa ce proteza a fost scoasa, se curatari catre asistenta cu periuta si pasta de dinti, se limpezeste si seiiitaza n paharul ntrebuintat pentru acest scop. Se cere o mareNicntie n manipularea protezelor dentare pentru a nu l e rupe, produci tul astfel pagube bolnavului si punndu-1 n imposibilitatea de aw alimenta. Dupa ef ectuarea toaletei cavitatii bucale, toate instrumentele vor fi dezinfectate prin fierbere iar tampoanele de vata si(ifonul arse. ngrijirea parului, ngrijirea parului necesita o deosebita atentie, deoarece lipsa igienei, pe lnga senzatia permanenta de prurit pe care0 poate da, mai favorizeaza si dezvoltarea parazitilor. La bolnaviiIVlnili, care transpira m ult, parul se murdareste si mai repede, ngrijirea parului consta n pieptanatul si periatul zilnic, cel putin dedoua ori, precum si spalarea lui de doua ori pe lun a. Pieptanatul parului. Pieptanatul parului se face la sfrsitul (oaletei de dimineata, punndu-se accent pe acest lucru n specialIu femeile cu paru l lung. Pentru pieptanarea parului este nevoie de urmatorul material: un pieptene des, perie de par, prosop, un cristalizatei 1 cu tampon do vata, un dezinfectant, o tavita renala. Tehnica. Bolnava este adusa n pozitie seznd; daca aceastapozitie nu este permisa, pieptanatul va fi executat n pozitie culcat(l'ig. 109). Se asaza sub cap un proso p si se ntoarce capul ntr-oparte, cu parul spre asistenta care executa pieptanatul . Se desfaceparai n doua parti, facnd carare la mijloc. Se ntrebuinteaza ntipieptenul rar, apoi cel des si pe urma peria. Parul se va pieptananvita cu suvita nti capat ul, apropiindu-se din ce n ce mai mult 1 le radacina. Asistenta va avea grija sa nu oboseascabolnava si ia nu-i produca dureri. Dupa ce va fi pieptanata o parte, parul sempleteste n cosi ta, ncepnd mpletirea imediat lnga pavilionulurechii, pentru ca parul mpletit sa nu in comodeze bolnava cndte culca pe perna. Se ntoarce capul bolnavei pe cealalta parte sim> continua pieptanatul n felul descris. Daca bolnava nu are pieptene propriu, pieptenul si peria utilizate vor fi spalate dupa fiecare 215

bolnava n parte. Daca pieptanatul se face constiincios n fiecarozi, parul nu va fi nclcit si nici nu va fi dificil la pieptanat. Ingrijireueste mai usoara daca paru l este taiat scurt, dar asistenta nu arovoie sa-1 taie dect cu consimtamntul bolna vei si numai n cazuri absolut necesare, fara sa caute sa o influenteze n aceasta directie. Pieptanarea parului se vaface foarte atent la bolnavele u stare inconstienta, ntruct pa rul nclcit n aceasta perioada nu va putea fi desfacut mai trziu, necesitnd taierea. Spalarea prului. Bolnavii care se pot scula din pat sntcondusi la baie. Se asaza pe unscaun cu capul spre c ada saulighean, avnd spatele acoperitcu o flanela pentru ca sa nuraceasca, spalar ea decurgnd du pa toate regulile igienice obis nuite. Spalarea parului la pat. Spalarea parului la pat se exe cuta la bolnavii imobilizati. Materialul necesar. Musamaua, un cearsaf, 2 prosoape, sapun lichid sau sampon, piep tene, galeata, cana cu apa cal da si rece, otet pentru clatireaparului, compresa de tifon, apa rat Foehn, toate pregatite pe o tava. nainte de a ncepe spalarea, se va controla temperatura dinsalon si se va acoperi b ine bolnavul. La marginea patului, pe untaburet, se va aseza tava cu tot materia lul necesar, pentru ca ntimpul spalatului asistsnta sa nu plece de linga bolnav. Una dintremetodele care se ntrebuinteaza pentru spalarea parului este aceeade a d uce bolnavul cu capul la marginea patului, asezndu-1 n pozitie, oblica si ndepartnd peina de sub cap (fig. 110). Tehnica. Se ruleaza spre centru cele doua capete ale musamaleisi se asaza pe pat ul bolnavului n asa fel ca marginea de sus sa fiesub capul bolnavului, iar margin ea de jos sa fie introdusa n galeata Fig. 109. Pieptanatul parujui.

p regati ta. Ce le d oua ca pete ru la te v or fo rma jg h e abu l p r in care *n scu rg e ap a n galea ta . Mu sama ua s e a c o pe ra cu u n p ro so p l anive lul cefei pentru ca sa nu vina n atingere directa cu pielea bolnavului. n jurul gtului se asaza un cearsaf, pentru ca apa sa nu udeItMijeria. Se acopera o chii bolnavului cu o compresa pentru a se feri Io sapun. Asistenta sustine capul bolnavului cu mna stinga, 1 < treapta umezeste parul, apoi irna putin cte putin sampon ' i s a p u n l i c h i d . S e s p a l a ln i io radacina parului, masnd( idea cap ului cu viful degetelor, fara sa o zgrie. Se limpeniujte apoi cu apa multa, pentruii ndeparta sapunul de pe par. Iu ultima apa de limpezire se tidauga otet sau zeama de lainiic. Dupa ce s-a spalat toatapiolea paroasa si parul, cu mnani i liga se ridica capul bolnavului, se lasa sa alunece musamaua n galeata, iar cu mna ilroapta se introduce sub capullui un prosop ncalzit. Se stergefiita bolnavului c u prosopul aseRiii n jurul gtului. Parul se timica prin tamponare si frecarem un prosop ncalzit (fig. 111). Hn leaga apoi capul cu un prosopiMii'sit sau cu un batic si se lasa dteva minute, dupa care se paptana. Pentru ca uscarea paFig. 110. Spalarea parului. l ului sa fie grabita, se utilizeazaap aratul Fo ehn cu aer cal d (v ezi v oi. I I) Sau, daca starea b olimvului o permite, cu aprobarea medicului, se asaza n jurul paruluiti<rmofoare cu APA cal da. Se aranjeaza patul si dupa uscarea comple-Ift, parul se piaptana din nou. n functie de afectiunile bolnavului se pot aplica si alte metode M'Uirru spalarea parului. Daca salteaua este confectionata din Itrei Miratii, partea de sub capul bolnavului se scoate. In locul saltelei m* introduce musamaua, peste care ss asaza ligheanul. Daca salteaua este confectionata dinti-o singura bucata, atuncilungea de sub cap ul bolnavului sa ndoaie sub restul saltelei, iar pe 217

somiera se asaza ligheanul pe o musama (fig. 112). Musamaua NO prelungeste pna deasupra saltelei ndoite, iar peste aceasta se asazAcapul bolnavul ui n usoara hiperextensie, atrnnd usor deasupruligheanului. Daca bolnavul se poate ridica, ligheanul se asaza pt< un scaun lnga pat. Se aduce bolnavul la marginea patului si cucapul aplecat deasu pra ligheanului se efectueaza spalarea parului. Fig. 111. Uscarea parului.

La sfrsit se trage tot materialul utilizat, se dezinfecteaza, no la s i s e a s a z a l a l o c . ngrijirea unghiilor, ngrijirea unghiilor constituie o part* integranta din toaleta bolnavului. Unghiile lungi, nengrijite, po lnga aspectul inestetic, constituie un focar de infectie, favorizmldepozitarea sub ele a impuritatilor, microbilor, eventual a oualorde paraziti. Dupa efectuarea baii generale sau partiale se curata si se taiounghiile cu grija , niciodata prea adnc, pentru a nu provoca durerisi a nu favoriza cresterea lor d eformata. Nu se va taia eponichinldin jurul unghiilor caci leziunile mici, inere nte acestei operatiuni, pot deveni porti de intrare pentru microbi. Aceeasi atentie trebuii acordata si u ng hiilo r de la memb rele i n feri o are, a caror toalHAva ncepe c u nmuiarea lor, realizata prin introducerea picioarelorn apa calda 20 de minute. T aierea unghiilor de la membrele inferioaredup a o teh nica g resita favorizeaza formarea unghiei ncarn ate.

Materialul necesar pentru taierea unghiilor : foarfeca de taiatunghii le, pil a pentru unghii, prosop. Tehn i ca. S e as az a su b mem br ul re sp e ct iv u n p ro so p , p en tr u .1 aschiile de unghie sa nu se mprastie n patul bolnavului, caci ijimgnd sub el i pot produce microtraumatisme suparatoare. Se l-iti. 112. Asezarea ligheanului pe oFig. 113. musama, pe somiera. Toaleta unghiilor.

va avea grija sa nu se lezeze degetele. Asistenta va lua fiecare degeti ti parte , acoperind cu dosul mini restul degetelor bolnavului (fig. 113). Dupa ce unghiile au tost taiate, suprafata taiata se va slefuit ; u pila, pentru ndepartarea eventualelor asperitati ramase n urmalaierii. Materialul ntrebui ntat se strnge, instrumentele se curata, ne spala se dezinfecteaza si se asaza la loc. In stru men tele taio as e p entru to aleta unghiilor po t repre zentaun mijloc de transmitere a unor boli infectioase, n special a hepatiteiepidemice. Din acest motiv, daca bolnava nu are instrumente proprii, de vor fi dez inf ec ta te rigu ros pr in fi er be re d up a f ie ca re boln av, .chiar daca ac es t lu cru este n detrimentul lor.

Baia generala. Pentru ndepartarea murdariei de pe suprafatapielii, bolnavul trebu ie supus unei bai generale, cel putin o datftpe sap tamna, daca afectiun ea de ca re sufe ra o p ermite. Asistenta va avea grija sa aiba la dispozitie o cantitate suficientiide apa cald a. Temperatura din camera de baie va fi de 21 22". Cada va fi dezinfectata cu praf de soda, solutie de crezol 5% saualta solutie de zinfectanta. Camera de baie va fi curatita. Timpulfavorabil pentru baie este dim ineata sau seara, n nici un caz baiunu va fi permisa cu o ora nainte de masa sau c u 2 ore dupa luarctimesei. Introducerea bolnavului n baie n timpul digestiei estr interzisa. Materialul necesar. Asistenta va pregati pentru baie urmatoarele ; sapun neutru, cearsaf de baie, 2 prosoape, 2 manusi de baie, periide unghii, foa rfece, pila de unghii, gratar lnga cada, un halat de bai<> si pentru femei un batic sa-si lege parul. Pe un scaun, lnga cadi1!, se va aranja n ordinea ntrebuintarii lenjeria de corp curata. Asistentava avea gri ja sa nu faca aburi n camera de baie, de aceea nti vnda drumul la apa rece si apoi la apa calda. Apoi va controla temperntura apei cu un termometru de baie sau int roduc nd cotul n ap fl. C n d t e m p er a tu ra ap e i c o r e s p un d e s e v a c on d u c e b o l n av u lla baie. Daca starea sanatatii sale o permite, el va fi lasat sa se mbaicze singur. I se va atrage atentia sa nu nchida camera de baie, pentruca, la nevoie, asistenta sa poata intra. Pentru respectarea simtuluide pudoare al bolnavului s e va aseza n fata cazii un paravan. Asistenta trebuie sa fie atenta si la bolnavi i care fac baie singuri si la ccnmai mica suspiciune, zgomote neobisnuite, va in tra imediat n camei nde baie, acordnd ajutorul necesar. Se va cere bolnavului sa n u manevreze robinetele, caci poate sa se opareasca cu apa fierbintesau sa dea drum ul la prea multa apa rece. Trebuie sa existe la ndemnn, bolnavului o sonerie bine izolata prin care poate semnala imediat1 , daca are nevoie de ceva. Daca bolnavul prezinta tulburari subiectivi sau asistenta constata alterarea starii generale, baia se va ntreruji< imediat. Este bine ca dupa terminarea baii, bolnavul sa faca un duijla o tempera tura mai scazuta dect apa din cada, care l nviorea/itsi-i va produce o vasoconstric tie periferica. Dupa terminarea dusiilui, bolnavul se acopera cu un cearsaf de b aie ncalzit si se stergi repede. La nevoie se va face si toaleta unghiilor. Bolnavul se mbracfln lenjerie c urata, cu halatul cald, si se rentoarce la patul lui, cari ntre timp a fost schimbat. Bolnavul se nveleste bine si daca vn. prezenta frisoane va fi ncalzit cu termofoare si hidratat cu lichidncalde indifer ente. Bolnavii n stare g rava, care nu po t fa ce baie singuri, vor fi s p a l a t i d e a s i s t e n t a , d u p a c u m s -a a r a t a t .

Bolnavii, care nu pot sa se mentina n pozitie ortostatica, vor dezbracati complet, culcati pe un cearsaf curat si sapuniti. Doua, iHtente l introduc apoi cu ajutorul cearsafului n cada. Cearsafulmentine tot timpu l baii pe fundul cazii, pentru ca la nevoie bolna-' i l sa poata fi scos repede cu ajutorul lui. Dupa ce sapunul a fost'departat dupa te gumente, asistentele ridica bolnavul din cada i^irindu-l de sub axile, l nfasoara ntr-un cearsaf uscat si ncalzitii culca pe canape aua din camera de baie sau pe o targa acoperita imusama si cerasaf curat, n pozit ie culcat, el va fi sters si nbracat. Spalarea acestor bolnavi se poate face n pozitie seznd. Pentrucc.st scop se va ase za n cada un scaunel, n acest caz, sapunireai l i m p e z i re a se fac n c ad a . Bolnavii adinamici, cu forte fizice mult diminuate, snt adusi i baie de doua asistente, pe un fotoliu rulant, acoperit cu un cearsafurat. n cam era de baie bolnavul este dezbracat, umezit si sapunit niiid nca n fotoliu si apoi introdus n cada. Se vor introduce mai'u l i i picioarel e, tinnd fotoliul strns lipit de baie, apoi se ridica i'tilnavul de sub axile si cu grija se lasa sa alunece n cada. DupaiiTminarea bai i se asaza n fotoliu cearsaful de baie ncalzit, apoiisistentele ridica bolnavul, l asaza pe cearsaf, l sterg, l mbracau lenjerie curata si l transporta napoi n salon. Baia la dus. Baia n cada este nlocuita din ce n ce mai mult u dusul. Acesta este un mijloc de mbaiere mult mai igienic, maicon omic s i n u e pui ze az a org anis mu l ntr-o mas ur a as a de m ar e a o b a i e n c a d a . La dus, bolnavii se spala n tot cursul baii cu apa cui ata. Existainstalatii de d usuri fixe si dusuri mobile, n functie de gravitateabolnavilor, dusul se va face n pozitie ortostatica, seznd sau culcat. Tehnica. Bolnavii n stare mai usoara ss vor spala singuri, n ' nod obisnuit, sub dusul fix. Bolnavii n stare mai grava vor fi spalati> i pozit ie seznd, cu ajutorul unui dus mobil. Bolnavii care nu pot i expusi nici la acest efort, vor fi culc ati pe un gratar de lemn sil taiati cu dusul mobil. Spalarea sub dus exercita si o actiune mecanica Kupra organismului, prin presiunea jetului de apa. Forta presiuniii deci efectul ei variaza n functie de distanta la cara va fi apropiataozeta dusului mobil de su prafata corpului. Se va avea grija sa nui1, actioneze cu o presiune prea mare as upra bolnavilor slabi, astenici, ( m i z a t i , t i n n d d u s u l l a o d i s t a n t a m a i m a r e . Boln avii adin amici care fac dus n pozitie culcat se dezb raca.i se asaza pe gra tar de lemn. Cu ajutorul dusului mobil, asistenta\ a proiecta apa umezind supraf ata tegumentelor, dar evitnd capul(fata, urechile si gtul se vor spala cu manusa d e baie dupa tehnica. 221

aratata la baia partiala). Dupa aceea se sapuneste suprafata corpuluisi se spala cu ajutorul dusului mobil. Dupa terminarea baii de curatenie se va continua stropircusuprafetei corpului cu apa la o temperatura mai scazuta ca si iucazul bailor n cada. n afara de faptul ca baia cu dus n pozitie culcat este biiwsuportata si de bolnavi i n stare grava, aceasta, prin efectul ei mecanic, tonifica tesuturile, nvioreaza circulatia si respiratia si mbunatate^tstarea gener ala a bolnavului. SERVIREA BOLNAVILOR LA PAT Asistenta nu trebuie sa considere ca o munca degradanta ngrijirea corporala a bol navilor care nu pot parasi patul, ci dimpotrivil, trebuie sa le acorde o atentie deosebita, deoarece, de felul cum snlngrijiti, depi nde n mare masura evolutia bolii lor. Pentru captarea produselor dejectiilor fiziologice si patolo gice se utilizeaza plosca (bazinetul), urinarul, scuipatorul, tavitu renala etc. Plosca (bazinetul). Bolnavii imobilizati la pat ntrebuintea/ii, pentru actul de defecare plosca confectionata din metal emailai, faianta, portelan, cauciuc sau material plastic, n mod curent wutilizeaza cele di n metal emailat, de forma ovala, prevazute cumner si capac, n lipsa capacului se p ot acoperi cu un servet confectionat din material plastic, care se poate curati usor. Se va avea grijiide integritatea lor, cele cu smaltul dezlipit putnd leza b olnavuln timpul utilizarii si fiind greu de curatit. Plosca de cauciuc se ntrebuinteaza la bolnavii slabiti, la cari' simpla atingere a pielii produce dureri. Plosca de cauciuc este confectionata ntr -un mod asemanator cu colacul de cauciuc, nsa la mijloceste nchisa cu o placa de c auciuc impermeabila, nainte de ntrebuintre, plosca este umflata la fel ca si colacu l de cauciuc, cu o pompa. Plosca se utilizeaza pentru necesitatile bolnavilor, la efectuare; itoaletei org anelor genitale, pentru clisme etc. Pentru ca atingere:irece a metalului sau cau ciucului sa nu produca o senzatie neplacutii, nainte de a fi introdusa sub bolnav, va fi ncalzita cu apa fierbinteDaca bolnavul este internat ntr-un salon comun, n jurul patuluise asaza un paravan ori de cte ori are nevoie de plosca. Sub bolnav se asaza o musama si o aleza. Daca bolnavul se poate ajuta singur este solicitat sa se ridice putin, iar daca nu poati', asistenta sau infirmiera i ridica camasa de noapte sau i dezbracapijamaua. Introdu ce apoi mna stinga cu palma n sus sub regiuneusacrata, ridica bolnavul si n acelasi timp cu mna dreapta introduce*

(iloHcu sub bolnav. Bolnavul este acoperit si mentinut asa pna i'iinina actul defecarii. Dupa aceea i se da hrtie igienica si n cazl o iic,voie s e spala regiunea perianala. ndepartarea plostii se faceii multa precautie pentru a nu se rasturna si mprastia continutul ll i i lenjerie sau dusumea. Se acopera im ediat cu capacul sau servetul(MVKiltit si se ndeparteaza din salon. Asistenta reface patul bolnavului, aeriseste salonul, spala minilelioliutvului si se spala si ea pe mini. Numerosi bolnavi imediat ce se pot ajuta refuza plosca si pretind i fio lasati sau dusi la W.C. Pentru acesti bolnavi se poate utiliza 'imul rulant special a carui naltime corespunde cu naltimea 'imului W.C. -ului (fig. 115). Asezarea bolnavilor pe acest scaun l i ce la fel ca si asezarea lor n fotolii. Daca materiile focale trebuie pastrate pna la vizita medicala, 1 11 sa plosca acoperita ntr-o camera speciala a grupului sanitar, nul ata sa t un bilet cu n umele b olnavu lui, nu maru l sa lonulu i si IM i ului si cu ora evacuarii. Curatirea plostilor cade n sarcina infirmierelor sau ngrijitoarelor, dar starea lor de ntretinere trebuie sa fie controlata de asistenta. Dupa ce plosca a fost golita se spala cu apa rece, apoi cu apa . ndepartarea resturilor de pe peretii vasului se face cu ajutoruliiiic perii, care se n trebu inteaza numai pentru acest scop. Peria. n pastreaza n solutii dezinfectante : lizol 5%, cloramina 5%, clorura tio var 20%, lesie etc., care se folosesc si pentru plosca. Spalarea mai corecta se face mecanic cu jeturi de vapori fierbinti, oiu'o dezinfecteaza si curata vasele cu dejectiile bolnavului (fig. 114). Urinatel e snt recipiente confecti onate din metal, sticla sau mulcriale plastice , destinate captarii urinii bolnavilor la pat. Deschiza-I iirit lor este diierit a : pentru barbati n forma de tub, pentru femei uniiscurta si latita, pentru a pe rmite adaptarea lor la organeleMt<ni|-,ale externe. Cele mai avantajoase snt urin alele confectionatei l l n sticla, care snt usoare, transparente, permit urmarire a proprietatilor fizice ale urinii si se pot spala usor (fig. 116). Servirea urinalelor si ndepartarea lor se fac n mod asemanator i1 1 1 ale plostii. Pentru bolnavii care solicita urinalul foarte frecvent si nu se pot scula din pat, se poate confectiona un suport din srma, care serlxoaza la mar ginea patului, la ndemna bolnavului pentru ca el sa. w poata servi singur (fig. 117). Urinalul va fi acoperit cu un capactivind deasu pra un servet. Pentru transportul urinalelor se pot utiliza M I porturi de metal vopsite n alb, la mijloc prevazute cu miner, ni ro, permite asezarea a 6 8 urinale fara sa fie atinse cu mna (fig. 118). 223

Ca si plosca, urinalul se goleste si se curata imediat dupa ntw* tmintare. Pentru curatirea lor se poate instala la robinetul de apft un conduct n derivatie ndreptat n sus, care permite adaptariuirecipientului cu desc hizatura pe jetul de apa, care tsnind puternic pala interioru l urinalulu i (fig. 119). Fig. 114. Spalator mecanic de bazinete.

115. Scaun rulant neci-siir pentrudeplasarea bolnavilor la \V.C. Urinalele curate se pastreaza ntr-o camera speciala la un loo u plostile. Scuipatorile snt recipiente nchise cu capac, confectionate diumetal emailat sau st icla. Fiecare bolnav care expectoreaza trebuitisa a iba scuipatoare.

/ i i / . HI. Suport pentru fixarea urina-Fig. 11 S. lului la patul bolnavului. urinalelor. l -o. 18 Fig. 119. 22 5 Spalarea urinalelor.

Suport pentru transportul

E x i s t a ma i m u l t e t i p u ri d e s c u i p a t o r i . Scuipatorile de buzunar slut confectionate n majoritatea cazurilo rd in s t i c l a s a u met a l si s n t p r ev a z u t e cu u n cap ac c u ca re M\ nchid ermetic. Mai des ntrebuintate snt cele din sticla cu doini orificii, unul superior si altul inferior, prevazute fiecare cu un capac. Capacul superior se deschide usor prin apa s ar ea pe un b uton , ia r ce l in ferio r est e fi xa i prin nsurubare si serveste la golirea si curatire; i. scu ipato rii, n interior exista o plnie pe caro se scurge sputa n vas si n acelasi timp m piedica varsarea sputei n caz de rasturn are a recipientului. Unele din acestea snt prevazul Fig. 120. -Scuipatoare, si cu gradatii n ml, pentru a stabili si cni i tatea sputei expectorate. Scuipatorile de mna (fig. 120), snt vase mici, rotunde, cu ocapacitate de circa 20 0 ml, prevazute cu mner si acoperite cu capa rotund n forma de plnie cu un orificiu la mijloc, care poarte fi USOL ridicat. S cu ip atorile trebu i e n tretinu te curat si n cazu rile n c aro sputa nu se reco lteaza pen tru vreo examinare bacteriologica. Pen tru ca sp uta sa n u ad e r e de fu ndu l scu ip ato ri i s e t o a rn ftn ea solutie dezinfectanta: lizol 3% sau fenol 2,5%, amesteca l cu soda caustica. Scuipatorile trebuie curatate n fiecare zi, iar In, bolnavii cu expectoratie abundenta, de mai multe ori pe zi. Se golestecontinutul , se spala cu apa rece si apoi cu apa calda si se freaca cu operie folosita numa i pentru acest scop, pastrata permanent ntr < solutie dezinfectanta. Dupa spalare se dezinfecteaza prin fierbere. Se recomanda ca Scuipatorile de buzunar sa fie fierte n fiecare /i. Daca este nevoie de determinarea cantitatii eliminate, si scuipatorulnu are grad atie proprie, sputa va fi masurata ntr-un cilindru gradai. Scuip ato rile se pastreaza ntr-un dulap nch is, separat de u rin ai si bazinete. Captarea varsaturilor, n timpul varsaturilor bolnavii se ridintIn pozitie seznd; a sistenta va sta de partea stinga a patului si vn. sustine cu mna dreapta fruntea bolnavului. Bolnavului i se da > tavita renala curata a si uscata. Pentru protejarea lenjeriei si a rufelorde pat , peste patura se pune musamaua, iar n fata bolnavului un prosop. Daca starea bolnavului el va ramne culcat si cap se pune un prosop. lu i, ia r cu ce al al A nu permite ridicarea n pozitie seznd, numai capul i va fi ntors ntr-o parte. Sul Asistenta va sprijini cu o mna fruntea bolnavu ta m n a v a tin e t av ita ren al a cu r a t a si u sc al

j.h fata acestuia lund n prealabil masuri de ndepartare a protezed e n t a r e m ob i l e d in c av i t a t e a b uc a l a . Daca bolnavul prezinta varsaturi dupa interventii chirurgicale i iiabdominale, el va fi sfatuit ca n timp ce vomeaza sa comprime i r ou palma plaga operatorie, n acest fel durerile vor diminua, pericolul de desfacere a suturii va fi mai mic. C nd bo ln avul s-a lin ist it se nd ep arteaza tavita renala si i s e o solutie aromata sasi clateasca gura. Aceasta solutie se va arunca r-un alt vas, pentru ca produsele vomitate sa se pastreze n forma initiala. Se sterge gura bolnavului, se scot musamaua, prosopul ne aeriseste salonul. Bolnavul este asezat apoi n repaus si supravegheat n continuare. vizita medicului, asistenta va raporta frecventa, orarul, caracterul, ulitatea, continutul varsaturilor, precum si simptomele nsotitoare <(>rvate la bolnav. PREVENIREA ESCARELOR DE DECUBIT .Bo lnavii cu motilitatea activa pas trata si modifica des tul de ilrn pozitia n pat, prin aceste schimbari punnd n contact cu patul ini-rcu alte suprafete ale corpului. La bolnavii n stare grava, adina"> in, inconstieti, cu paralizii, care n-au posibilitatea sa-si schimbe ' j^uri pozitia n pat, aceleasi suprafete snt supuse presiunii permanencxercitate de greutatea corpului. La acesti bolnavi, regiunile unde re tegument si suprafata osoasa nu se interpune un strat de tesut los sau muscular, care sa protejeze tesutul cutanat si subcutanat, fi irigate ntr-o masura insuficienta ceea ce va avea ca rezultat i r i t i a u no r tu l bu r a r i t ro f i c e , m a n i fe s t a t e su b f o rma de e s c ar e . nceput apare o zona dureroasa la presiune si pielea se nroseste '< irita tulburarii de circulatie. Alimentarea tesuturilor neputndul'ace n mod corespunzator se produc escare. Eegiunile predispuse aparitiei escarelor la bolnavii n decubit l i "i sal snt: regiunea occipitala, a omoplatului, sacrata, deasupra ( ranului si calciele, iar pentru bolnavii asezati n decubit lateral, 'junea deasupra crestei iliace, a trohanterului mare, partea externa;i intern a a genunchilor si reg iunea maleolara. Factorii favorizanti ai aparitiei escarelor snt: caldura, umezeala (liic.ontinenta de urina, fecale, scurgeri vaginale, transpiratii abunden( ( < etc.), neglijarea igienei tegumentelor, cearsaful mototolit, nentins N ii u orice neregularitate de pe suprafata patului, edemele, pieleasi subtire, vrsta n aintata , s tarea d e su bn utritie. 227 !'

Snt anumite mbolnaviri care predispun la aparitia escarelortulburari de circulatie , paralizii ale membrelor, afectiuni ale maduveispinarii etc. Pentru a mpiedica aparitia escarelor, asistenta trebuie uprimul rnd sa mpiedice pre siunea continua pe aceleasi regiuni. Aceasta se poate realiza prin schimbarile frecvente de pozitie alobolnavului adi namic, n masura n care starea generala i permite. La bolnavii n stare grava se poate ntocmi si afisa orarul schimbariipozitiei, spec ificnd, pentru fiecare perioada de timp, pozitia ucare trebuie culcat. Fixarea or arului o face medicul. Se asigura bolnavilor un pat comod, cu lenjerie curata, cearsafbine ntins, fara c ute, saltea antidecubit din burete sau pneumaticii, compartimentata; sub regiunile periclitate se asaza perne si colacide protectie. Se vor ndeparta din pat cu mare atentie resturi Ioalimentare si obiectele care a r putea produce prin comprimare tulburari locale de circulatie : nasturi, medica mente, bucatele de gips etc. Asistenta se va ngriji ca bolnavul sa fie mbracat n lenjeriecurata, iar toaleta zil nica sa fie riguros efectuata. Pentru activare: icirculatiei se vor efectua fric tiuni, n special n regiunea spatelui, insistnd asupra partilor declive. Lenjeria de corp sau de pat umezitava fi imedia t ndepartata si nlocuita cu alta uscata si curata. Cu ocazia toaletei zilnice, asistenta va examina tegumentelebolnavului si la apa ritia celui mai mic semn, va anunta medicul. Ea va ntreba zilnic bolnavii daca nu au dureri n regiunile predispusela formarea e scarelor si chiar daca nu se vede nici un semn obiectiv, se vor lua toate masurile preventive. Daca, cu toate ngrijirile preventive acordate, s-au format escarese va anunta med icul si plaga se va ngriji dupa principiile tratamentelor plagilor. Starea tegumentelor reprezinta oglinda calitatii muncii profesionale de ngrijire si constiinciozitate a asistentei. Aparitia escarelorse datoreste, n m area majoritate a cazurilor, neglijentei acelor care au sarcina ngrijirii bolnavului.

ALIMENTATIA BOLNAVULUI PRINCIPIILE GENERALE ALE ALIMENTATIEI BOLNAVILOR Una din cele mai importante probleme ale ngrijirii bolnavului i' alimentatia. Asigurarea aportului caloric necesar pentru sustinefortelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar fvat pentru asigurarea conditiilor de vindecare si administrarea '' lentelor pe cale naturala sau artificiala constituie sarcini elementarengrijir ii oricarui bolnav spitalizat sau tratat la domiciliu. Alimentatia bolnavului urmareste: Sa acopere cheltuielile energetice de baza ale organismului, " necesare cresterii (n cazul copiilor), ct si cele necesare refaceriii'dcrilor pr in cheltuieli exagerate. S a asigure aportul de vitamine si saruri min erale necesare il'*fasurarii normale a metabolismului, cresterii si celorlalte functiiih> organis mului. Sa favorizeze conditiile prielnice procesului de vindecare, >lind organele mbo lnavit e si asigurnd un aport de substantec sar e organismului. Alimentatia rationala este si un factor tera11 ic important. Ba poate influenta tabloul clinic al majoritatii (miilor, caracterul procesului patologic si ritmul evolutiei acestuia. Sa previna o evolutie nefavorabila n cazul unei mbolnaviriInltmte, sa mpidice transf ormarea bolilor acute n cronice, precumti aparitia recidivelor. Sa consolideze rezultatele terapeutice obtinute prin alte d e t r a t a m e n t . 229

Tinnd seama de cele de mai sus, regimul dietetic al bolnaviloitrebuie astfel alca tuit, nct sa satisfaca, att necesitatile cantitativ1 , ct si pe cele calitative ale organismului. ASIGURAREA NECESITATILOR CANTITATIVE ALE ORGANISMULUI Aportul cantitativ al substantelor alimentare necesare organismnlui este dirijat n stare normala de factori fiziologici ca : setea, foamea, obisnuinta etc. n cazul bolnavilor, acesti factori nu snt totdeaunajaloane destul d e sigure pentru dirijarea aportului alimentar. ntr-i> serie de boli, lipsa poftei de mncare este un simptom precoce si d<> minant sau setea poate fi exagerata n foarte multe cazuri. Bolnaviiinconstienti, comatosi, precum si cei somnolenti snt complet lipsitide senzatiile de sete si fo ame; ei nu-si pot dirija si asigura aportulnecesar de alimente. De aceea, person alul care ngrijeste bolnavulare un rol foarte important n alimentarea lui. Aportul de substante alimentare trebuie asigurat pe baza necewitatilor reale de calorii, n caz ca nu se asigura cantitatea necesarii de alimente, organismul recurge la rezervele proprii tisulare. NecesitAtile calor ice ale unui bolnav adult variaza ntre 2 500 si 3 OUt> de calorii; daca organismul este supus unui regim de foame, va consuma din tesut urile sale proprii circa l kg n 24 de ore, ceea ce se tmduce printr-o slabire rap ida n greutate, mascata eventual printr-i> retentie exagerata de apa. Necesitatile calorice la bolnavul n repaus absolut la pat N I< apreciaza n jurul cifrei de 25 calorii/kilocorp. Astfel un bolnav cu greutate corporala de 60 kg va avea nevoi< de l 500 de calorii n 24 de ore. Necesitatile calorice ale copiilor siiicu 20 30% mai mari, iar ale batrnilor cu 10 15% mai miriAceasta cantitate de substante alimentar e acopera cheltuielile met abolismului bazai. Necesitatile bolnavului ambulant, mai ales dacii lucreaza, snt mai mari n raport cu intensitatea efortului pe caro ldepune. Astfel, acelasi bolnav, n cazul unei munci usoare, executa! n stare seznd, necesita 2 500 3 000 de calorii, iar n cazul utirimunci grele, pna la 5 000 6 000 de calorii. Necesitatile calorice ale bolnavilor febrili se maresc mult in raport cu metabolismul. Distractiile de tesuturi, produse sub influenta microorg anismelor, ridica necesitatile calorice cu 10%. Fiecaregrad de temperatura impli ca un aport energetic de nca 13%. Cheltnielile energetice care se mai pot adauga, de exemplu cele rezultai> din stari de neliniste si agitatie, prin miscari involuntare, contractii, convulsii etc. ridica necesitatile energetice n functie de interul

. lor cu nca 10 30%. Astfel, un bolnav de 60 kg, suferind'Uu os , cu temp er at ur a d e 40 , cu con trac ti i acc entu a t e , ar e -pentru acoperirea metabolismului ba^al 60 x 25 calorii =1500 de calorii -pentru acoperirea pierderilor prin distractii celulare 10% = 150 de calorii pentru acoperirea arderilor intensificate prin febra 3 x 13% = 600 de calorii pentru acoperirea pierderilor cauzate de contractii 30 % = 480 de calorii Total 2 730 de calorii .sigurarea aportului de substante alimentare poate fi realizata ti prin calcularea exacta a necesitatilor, tinnd seama de valoarea Jfotica a principiilor alimentare, care ncazul Mdratilor de car ti al proteinelor este de 4,1 calorii, iar n cazul grasimilor de c a l o r i i , n v ed e r ea a c e s tu i s c o p a s is t en t a t r e b u i e : -sa cntareasca bolnavul la internare si sa controleze evolu14 greutatii corporale n timpul spitalizarii; sa observe comportarea bolnavului si sa aprecieze cheltuieilu energetice n plus; sa calculeze valorile calorice ale alimentelor pe baza de ta'( lo, care trebuie sa fie afisate n camera asistentelor, pentru a fi i. iiulemna tuturor. Fndependent de felul regimului sau forma si consistenta ali-telor, el trebuie sa fie astfel alcatuit ca sa acopere necesitatile ,'etice n ntregime, caci numai n acest fel se pot mentine for-fizice ale organismului, factor absolut necesar pentru procesul ' \indicate. ASI GURAR E A NE CESI T A TILOR C A L I TATIVE A LE ORGA NI S MULUI Compozitia chimica a alimentelor. Kegimul alimentar trebuie i aprinda toti factorii necesari pentru mentinerea vietii si asigu i. tu turor functiilor org anis mului n co nditii no rmale: H iar a t i i de ca rbon rep rezint a masa principala ; get ica a org anismului n o rmal si n t imp ul majo ritatii bolilo rales al bol ilor fe b rile. Digerarea si asi mila rea lor n u solicitauis mu l p re a mu lt, de acee a es te b i n e c a 50 % din n e c e sit at il e>rice ale organismului sa se asigure prin hidrati de carbon, dacauteles nu exista o contraindicatie n cee a ce priveste aportul lordiab etul zah arat, colita de fermentati e etc.). n curs u l sta rilo r . i mie hid rocarbonate le pot fi administrate sub forma de lichid ei.iropnri, c eaiuri ndulcite, limonade, sucuri de fructe etc.). Ele

refac depozitele de glicogeu ale ficatului si asigura astfel o bun . functionare a celulei hepatice cu rol att de important n metabolismul intermediar si n functia de dezintoxicare a organismului. Aportul de glu cid e trebuie marit n starile casectice, denu tritio, b o l i fe b r il e, a fe ct iun i h ep at ic e si ren a l e . 1) ) S ub stan t e l e p ro te ic e re pr ez in ta ma te ri al el e p l as ti ce ;ilo organismului, ele nlocuind substantele distruse prin uzura f i 7. i ologica sau patologica. Substantele proteice reprezinta n acelasitimp o su rsa im portan ta de ene rg ie s i consti tu ie materia prima ufermentilor si a hormonil or. Orice modificare n metabolismul proteic survenita n mod f i/ iologic ca sarcina, a laptarea, sau n mod patologic ca n cur.snl insuficientei hepatice, tulburarilor de digestie sau absorbtie, sau prinpierderi patologice n arsurile ntinse, prin plasmexodie n nefrow, n expectoratii abundente, prin evacuari repetate de exsudat, in hemoragii precum si n caz de arderi exagerate n organism, ca n bol i Iofebrile va d etermina cresterea necesitatii organismului n proteiiu1 . Rezistenta organismului fata de infectii depinde n mare masuriide modul cum snt sa tisfacute necesitatile lui n proteine. Substan tele necesare procesului de vindecare, refacerii tesuturilor distrus^, vindecarii plagilor etc. se formeaza de asemenea pe seama proteinelor din aportul alimentar. Formarea lor, n caz de carenta protHni ca, n t rz ie s au dev ine d e fi ci ta ra sau imp o sib il a. Aportul insuficient de substante proteice de lunga durata determina scaderea proteinelor plasmatice, distrugerea parenchimulii! hepatic, aparitia unei anemii si, prin scaderea presiunii coloidowmotice a sngelui, retentia apei n organism cu formare de edem o. Necesitatea de substante proteice a organismului sanatos eslode l 1,5 g/kilocorp n 24 de ore. Astfel, o persoana de 60 kg necesit lzilnic 60 90 g proteine. Aceasta cantitate echivaleaza cu 240 3<>0de calorii si reprezinta 10 15% din necesitatile t otale ale organinmului. n cazurile de arderi exagerate sau pierderi patologice, necesitatile de proteine se maresc pna la 2 3 g/kilocorp, necesitat lca re trebuie neap arat sa tisfacute, caci n caz con trar organismulva recurge la rezervele sale proprii si n primul rnd la tesutul mu ncular. n caz de afectiuni cu insuficienta renala, n vederea menajariirinichiului, ratia z ilnica de proteine se va reduce vremelnic de exemplula 1/2 g/kilocorp. Necesitatile n proteine ale organismului nu pot fi satisfacuttotd eaun a imedi at . Imp orta nt este ca pierderi le din faza acu ta ubolii sa fie compensate print r-un aport marit dupa trecerea aceslolfaze; aceasta deoarece n cazul bolilor infe ctioase febrile, cu toni* arderile intensificate, nu este oportuna depasirea cantitatii de 50 u

11 faune n 24 de ore, caci organismul nu o poate utiliza, deoarece 11 lentii, secretiile digestive si energia necesara pentrumetaboli n<it complexa a proteinelor snt partial blocate. Dupa primeler, Insa, cnd simptoma tologia ncepe sa se reduca, ratia de proteineva mari treptat n raport cu necesitat ile fiziologice, pentru caperioada de reparatie a bolii sa se completeze tot cee a ce a fostminus n perioada acuta, putnd ridica ratia zilnica pna la 120 < K-n alegerea substantelor proteice se va da prioritateacelora io cuprind toti acizii aminati (esentiali). Din acest motiv, cel putin (iO % din proteinele consumate, trebuie sa fie de origine animala |i l, o si derivatele sale, carne, oua, viscere etc.), care contin proiiu complete si restul de origine vegetala (cereale, legume uscate, n'ki, zarzavaturi), care contin proteine incomplete. r. ) Gr as im ile s nt s ubs ta nte a lime nta re cu o va lo ar e ca lo rl nalta, introducnd n organism substante cu valoare energeil, mare ntr-un volum mic. Alaturi de rolul lor energetic, ele maii rit si n compoziti a tesutului nervos si a stromei eritrocitare, iar, forma depozitata, reprezinta rezervele de energie ale organismuluit.oHutul de su stinere pentru organele interne. Cantitatea de lipide necesara organismului sanatos este de l g/kilocorp n 24 de ore, ceea ce reprezinta 30 40% din ratianrgetica totala a organ ismului. Eatia de grasimi se va reduce n / u l tulburarilor n metabolismul grasimilor, precum si n cazuluficientei glandelo r care intervin n digestia si metabolizarea lor nuficienta hepatica, pancreatica, nefroza lipoidica, ateromatoza, iilxvt-, zaharat cu acidoza etc., precum si n caz de obezitate). Digestia si metabolizarea grasimilor necesita eforturi din partea rii'iiismului; din acest motiv, n cursul bolilor febrile, lipidele voriulministra te numai n cantitati necesare pentru aportul vitamilor liposolubile. n unele cazuri, grasimile se exclud complet dinH inul dietetic pent ru un anumit interval de timp. Katia de grasimi se mareste n stari de subnutritie si n cazurilearderi exagerate d in cursul hipertiroidismului. Aportul de grasimi trebuie sa fie, att de origine animala, ct vegetala, pentru a asigura toti acizii grasi necesari organismului. d ) V i t a m i n e l e s n t a b s o l u t n e c e s a r e p e n t r u m e n t i n e r e ai lubolismului normal al organismului. Necesitatea n vitamine i'K l e n timpul activitatii celulare exagerate din cursulmajoritatiii holnaviril or. Necesitatile normale de vitamine n cursul diferitelor l i pot ajunge pna la 150 mg vitamina C, 25 mg vitamina Bx, mg vitamina 336, 8 mg vitamina PP si 20 mg vitamina K, ceea HO asigura prin introducerea fructelor, sucurilor de fructe, salatelor

si logurnolor n ratia zilnica de alimente si prin prepara te vitamino. e) A p a si sarurile minerale trebuie administr n proportia necesara organismului. Stabilirea ratiei zilnice este d sebitde import anta, n apa se petrec toate reactiile biochimice < iorganism, sarurile minerale f iind necesare ca substante structur.Hsi catalizatoare. Necesitatile zilnice de a pa ale organismului sanatvariaza ntre 2 500 3 000 ml. Ele se acopera pe de o parte prin licli dele ingerate, pe de alta parte din arderea hidratilor de carbon a grasimilor. Paralel cu nevoile de apa se satisfac si nevoile de sarimminerale. O rganismul sanatos necesita n 24 de ore : 4 g 'Na, 3 4 g K, 2 g Ca, 0,15 g Mg, precum si o serie de alte substante mineral', ca : fier, cupru, iod etc. Satisfacerea nevoilor de apa si de saruri minerale trebuie sa M faca n mod proportional, altfel, cu tot aportul de apa si de saruri, daca acestea snt n proportii neadecvate, organismul ramne dezechilibru hidro-mineral(vezi capitolul Hidratarea organismului"), Necesitatile de apa si de saruri miner ale cresc n cursul pierde rilor exagerate, ca: transpiratii abundente, perspiratie exagerul.il (boli febrile), diaree, varsaturi, aspiratie intestinala, hemoragii abundente, plasmoragie (arsuri ntinse), diureza exagerata eio. Dimpotriva, aportul de lichide trebuie redus n cursul insuficienteicardiace, n per ioada de formare a exsudatelor si transsudatelor (poliserozita, ciroza hepatica etc.). Cantitatile necesare de apa si saruri minerale trebuie bine calcu late n cazuri patologice, stabilind prin masuratori sau aprecierigenerale, pierderile de lichide ale organismului. Pierderile de apa prinvarsaturi, diaree, hemoragie, fistula intestinala, evacuarea exsudutelor precum si prin aspiratia continutului tubului digestiv merxparalel cu pierderile proportionale de saruri minerale. Completareapierderilor n aceste cazuri se va f ace cu ape minerale, supe, solutii Einger sau alte solutii de saruri minerale. Pierderile de apa prin perspiratie sau transpiratie snt mai abundente dect proportii* corespunzatoare de saruri minerale pierdute si astfel acestea m concentreaza n organism. Completarea pierderilor n aceste cazurise va face cu solu tii zaharate, siropuri, sucuri de fructe, limonadi sau prin solutii da glucoza, n sfrsit pierderile exagerate de saruriminerale, fata da pierderile de apa din cursul diurezelor exagerate, fortate prin medicamente diuretice, se completeaza prin solutii hiportonice de saruri minerale. Calcularea necesitatilor de lichide ewU prezentata la capitolul Hidratarea si mineralizarea organismului" (voi. II).

Starea de agregatie a alimentelor. Dupa starea lor de agregatie, 'iinntele pot fi lichide, semilichide sau pastoase si solide. AlimenteleUdo la rnd ul lor pot fi servite bolnavului ca atare sau n starerlinitata. Consistenta lor p oate fi diferita. Alimentele solide cer un efort de digestie mai mare. Din acest i l i v, la prescrierea regimului alimentar, se va tine seama destarea tiuiismului si n special a organelor digestive. Astfel, n faza acuta liniilor febrile, cnd toleranta tubului digestiv este de obicei scazuta, i vor recomanda n special alimentele lichide; pe masura ce boalaMilueaza spre vin decare se va mbogati si dieta cu alimente semiIiide si apoi solide. Afectiunile ulcerative dureroase ale cavitatii bucale, faringei, esofagului, stomacului si duodenului reclama evitarea alimentelor11 ld o. Hemora giile tubului digestiv permit numai o alimentatieIiida. Insuficienta glandelor d igestive si tulburarile de motricitaten tubului digestiv f ac necesara farmitarea alimentelor solide nainte< utilizare. Starea de agregatie a alimentelor are o deosebita importanta i cursul tratamentului febrei tifoide, ulcerului gastroduodenal si 11 /.cnteriei. Pregatirea alimentelor. Alimentele supuse proceselor de prega ro (amestecare, framntare, fermentare, conservare, fierbere, pra10 etc.) sufera transformari calitative nsemnate n compozitia r chimica. Alimentele supuse proceselor de pregatire se denatureaza. HI acest motiv trebuie data o mare atentie modului de prepararehranei pentru boln avi. Astfel, prajirea grasimilor de orice natura elibereaza acizii grasi nlatili, greu suportati n afectiunile duodeno-vezicale si complet iiitraindicati n boala ulceroasa. Din acest motiv alimentele prepa-i,l.oprin prajire, ca: friptu ra, chiftelele, snitelul, preparatele fai-IIIIKO prajite n grasime, desi ca alimente de baza ar fi permise, "ilusi vor fi excluse din cauza denaturarii lor cu ocazia procedeului ic prelucrare. Alimentele conservate prin afumare se impregneaza cu produse 'I c gudron, iritante, att pentru muccasa tubului digestiv, ct si l'ciitru celula hepatica. Carnea fiarta pierde o serie de substante organice si minerale, ii schimb, proteinele din interiorul ei se coaguleaza uniform. Dimpoi riva, carnea prajita si pastreaza toate substantele componente, caci1'riu prajire se coaguleaza repede stratul exterior, ceea ce mpiedical'icrderile. Alimentele preparate la cald ramn mult mai sarace n vitamine. 235

Asistenta, care alimenteaza bolnavul, trebuie sa cunoasca moi 11ficarile pe care le sufera alimentele cu ocazia proceselor de prepar;u< si va tine seama de aceste modificari ori de cte ori snt necesarii rencalzirea, conservarea sau pastrarea acestora sau n cazul acceptarii alimentelor aduse de familia bolnavului. ALIMENTATIA DIETETICA Bolnavii internati n spitale primesc de multe ori un regim diotetic, acesta reprezentnd unul din factorii cei mai importanti altratamentului. Din aces t motiv, asistenta trebuie sa cunoasca bazele, alimentatiei dietetice, sa se orienteze printre variatele si multiploloregimuri de alimentatie si sa stie sa aplice n mod just cunostintelesale, distribuind core ct alimentele bolnavilor pe care-i ngrijeste. Regimurile dietetice snt foarte variate. Alcatuirea si prescrierea lor vor fi facute de medic, iar asistenta dieteticiana le va con cretiza pentru bucatarie. Aceste probleme, desi apartin asistentei dieteticiene, totusi asistenta medicala sau de pediatrie trebuie sille cunoasca si sa aibe anumite jaloane de orientare pentru aplicarealor n mod stiintific. Eegimurile dietetice snt variate n functie de calitatea si cantitatea alimentelor pe care le contin. Pe baza criteriilor cantitative, regimurile pot fi hipercaloricosau hipocalorice . Eegimurile hipocalorice snt recomandate n c;mde obezitate sau pentru crutarea un or organe ct si n caz de hipertensiune arteriala. Durata lor de aplicare este vremelnica, ele neasigurnd necesitatile reale ale organismului. Begimul hipercaloric se aplica bolnavilor slabiti si n toate cazurile n care necesitatile organismului cresc. Pentru fiecare caz n parlese vor calcula e xact necesitatile organismului pe baza formuleloraratate mai sus, la care se vor putea adauga sau scadea cantitatilecerute de medic. Eegimurile alcatuite pe baza criteriilor calitative au o sferilmult mai larga, d ar n aplicarea lor se vor lua totdeauna n conside rare si criteriile cantitative. Se prescrie regim alcatuit pe criteriucalitativ n cazu rile n care se urmareste: a) Punerea n repaus si crutarea unor organe, aparate sau sisteme. Aici se ncadreaza regimurile de crutare a intestinului subtire ncaz de febra tifoi da, a intestinului gros n caz de dizenterie, a mucoaseibucale n caz de stomatita, a stomacului si duodenului n caz dogastrita, duodenita, ulcer gastro-duodenal, a ficatului n caz de hepatita, ciroze, a functiei vezicii biliare n caz de colecistita, a rinichiului tn caz de nefrita etc. La alcatuirea regimului de crutare se va tino

i i , n ia de compozitia chimica a alimentelor, de modul de preparare, i w. i i m s i d e st a re a l o r d e a g r e g at i e . />) Echilibrarea unor functii deficitare sau exagerate ale orgaM i n ului. Astfel, n caz de colita de fermentatie, se va prescrie un tflm bogat n substante proteice; n colita de putrefactie, dimpo i vil, se va da un regim cu baza de hidrati de carbon, n perioada 1 < formare a exsudatelor, n ciroza hepatica ascitogena, precum si i insuficienta cardiaca se va administra un regim sarac n lichide. c) Comp ensarea unor tulburari rezultate din disfunctia glan lor endocrine. Astfel se va stabili toleranta la hidratii de carbon i diabetul zaharat, iar reg imul va fi adaptat la aceasta toleran ta. i u caz de hip ertireoza, regimul va fi hipoproteinic, dar bogat n iliimine. d) Satisfacerea unor necesitati exagerate ale organismului, de UMiiplu regimul bogat n vitamine n cazul bolilor infectioase, ({imul bogat n saruri de calciu n cursul unei mbolnaviri osoase ui infectii tuberculoase, sau regimul bogat n proteine n cursul nitamentului cu hormoni cortico-suprarenali. e) ndepartarea unor produse patologice de pe peretii intesti nii, ca : puroi, mucus, cu ajutorul regimului de mere sau morcovi rasi. Dupa stabilirea necesitatilor cantitative si calitative ale orga i sinului se va alcatui lista alimentelor cu care ele vor fi acoperite i HO va stabili programul de alimentatie. Pentru aceasta se vor lua n consideratie: compozitia chimica a alimentelor, valoarea lor calol< a, preferintele bolnavului, posibilitatile de prelucrare a mateiiilor, i n'cum si scopul pentru care a fost prescris regimul dietetic. n v ede rea acord arii une i alimentatii dietetice c t mai variate -i functie de posibilitatile de adaptare momentane ale bucatariei, 'intenta trebuie sa cunoasca echivalentele cantitative si calitative Io diferitelor principii alimentare, pe baza carora n anumite cazuri n r putea nlo cu i unele alimente cu alt ele. Astfel: 100 g hidrati de carbon pot fi asigurate prin 100 g zahar, 120 g roz, 135 g taitei, 150 g fructe uscate, 200 g pine, 200 g legume 'n o a te , 5 00 g c artof i, 6 50 g fru c te p roasp et e. 100 g substante pro teice pot fi asigu rate prin 2 000 ml lapte, i . >0 g carne alba de vitel sau pasare (fara os), 650 g peste sau 400 gi'iinza. Proteinele de origine vegetala fiind proteine incomplete nuc iau n consideratie la calcularea echivalentelor cantitatii de pro-i ine, ele neputnd acoperi necesitatile organismului; pe de alta parte, i luU mt a co n t in u tu lu i lo r bog at n ce lu lo za , ar n ca rc a p re a mu lti ulmi digestiv, daca pe lnga ratia de hidrati de carbon, cea de pro<

ine s-ar servi bolnavului tot sub forma de alimente vegetale. 245 l

100 g grasimi snt cuprinse n aceeasi cantitate de unt, ullv e g e t a l s au u n t u r a d e p o r c . Numarul regimurilor dietetice este foarte mare. n cursul fi carei boli se pot aplica regimuri dietetice speciale si chiar la aceeatlboala al imentatia poate sa difere n functie de stadiul si gravitatei* bolii, de posibilitatile locale si preferintele bolnavului, n spitaln ! snt fixate un numar oarecare de regimuri tip, care sa acopere majoritatea necesitatilor, urmnd ca pentru cazurile care nu pot fi ncadrate n aceste regimuri sa se prescrie alimentatia de la caz la ca/,. Eegimurile alimentare tip pot fi clasificate dupa compozitii*, dupa consistenta, temperatura, frecventa de administrare, dupa actiunea lor asupra pH sanguin, precum si dupa reziduurile pe care le lasft. 1. Dupa compozitia lor, regimurile se mpart n: Regimul absolut sau regimul de foame. Bolnavul nu primestope calea tubului diges tiv nici un aliment, organismul lui fiind nevoii, de a recurge la rezervele sale proprii. Numai la indicatia specialiidata de medi c, bolnavul va putea primi apa. Eegimul absolut poal.iifi mentinut numai pentru un timp foarte limitat, n caz contrar organismul trebuie hidratat si eventual si alimentat pe cale parenterala. Eegimu l absolut se aplica n caz de ocluzii intestinale, varsaturi incoercibile, hematem eze, insuficiente hepatice grave, glomorulonefrite acute, dupa interventii chiru rgicale etc. Regimul hidrie este alcatuit din apa si saruri minerale. Bolnavulprimeste mici c antitati de apa, sifon, ape minerale reci sau micibucati de gheata n gura. Eegimu l nu are nici o valoare calorica; si n acest caz organismul recurge la rezervele sale proprii. Din acent. motiv, regimul hidrie se va aplica numai pe un timp foarte limitat sau se va combina cu alimentatia parenterala a bolnavului. Scopulregimului hidrie es te de a menaja tubul digestiv, asigurnd totuisihidratarea organismului. El se apl ica, n caz de hematemeze, varsaturi incoercibile, gastrite, duodenite, hepatite, pancreatite nsotitede intoleranta gastrica, dupa interventii chirurgicale asupra tubri luixdigestiv, n cursul crizelor de litiaza biliara etc. Regimul hidro-zaharat este format din lichide zaharate cu bazftde apa: limonade, ceaiuri ndulcite cu zahar, siropuri, zeama decompot, nghetate (fara lapte sau cac ao), sucuri de fructe si zarzavaturi, supe strecurate de zarzavaturi, bulioane de cereale, infuziide cafea (fara lapte ). Valoarea alimentara a regimului hidro-zaharateste n functie de cantitatea de z ahar adaugata; sucurile de fruct osi de zarzavaturi asigura un aport nsemnat de v itamine. Fiind lipsit de substante plastice nu poate fi aplicat timp mai ndelungai, dar, prin completarea lui cu proteine sub forma de transfuzii doplasma sau perfu zii de acizi aminati, poate fi administrat, dupi\

indicatia medicului, un interval de timp mai lung. Acest regim se"<lica n cursul starilor febrile, n insuficienta renala acuta, n insuicnta cardiaca, colecistite acute, crize de colelitiaza, apendicita ita, nainte si imed iat dupa interventie etc. Regimul lactat se poate prezenta ca: regim strict lactat, alca I, exclusiv din lapte; regim lactat diluat cu ceaiuri sau ape mine' i d alcaline; regim lactat propriu-zis (lapte cu ceai, lapte cu cafea, i cacao, lapte batut, iaurt, chefir, brnza de vaca, smntna, frisca). ntinutul regimului poate fi mbogatit cu oua si zahar amestecatelapte. Eegimul strict lactat nu asigura necesitatile calorice ale organisilui si se administreaza numai pe timp limitat. El se aplica n cazuide ulcer gastro-duodenal n perioada dureroasa, dupa hemoragii;;tro-duodenale, pre cum si n unele afectiuni cardiace. Eegimuli'tat propriu-zis poate fi nsa mbogatit n asa fel ca sa satisfacacesitatile organismului. Sub aceasta forma va fi aplicat n perioadauta a bolilor infecto-contagioase, precum si n toate bolile febrile. Regimul fainos este alcatuit din produse fainoase, ca: gris, ;u-aroane, taitei, orez, fulgi de ovaz etc. Ele se prepara, fie sub-fina de supa de fainoase, fie fierte n apa. Se indica n perioada ' < tranzitie a unor enterite, precum si n colite de putrefactie.

Regimul lacto-ainos cuprinde diferite produse fainoase fierte ' i lapte sau n apa si servite cu unt proaspat sau brnza de vaci; 1 mai contine la pte simplu, cafea si cacao. Eegimul lacto-fainos recomanda n cursul perioadei de stare si de convalescenta al boli r febrile, n perioada dureroasa a ulcerului gastro-duodenal dupa^imul lactat, n afectiunile cardiace, n gastrite, precum si n cursulicrelor, n a cest caz, laptele trebuie degresat. Completat cu pine biscuiti formeaza regimul din cursul hepatitelor epidemice. Regimul lacto-ainos-vegetarian sau regimul de tranzitie, penga preparatele de lap te si fainoase aratate mai sus (regimul lactomios) mai contine si zarzavaturi, precum si fructe proaspete saurrte. El se aplica n pe rioada de convalescenta a afectiunilor cari, i,ce, renale si hepatice. Daca fructele si zarzavaturile snt trecuter i n sita, r egimul se poate recomanda si n perioada de convales nta a ulcerului gastro-duodenal. Eegimul complet de tranzitie, pe lnga cele de mai sus, contine carne de pasare fiarta. Se aplica la bolnavi n perioada de vinde-,u'e, nainte de a trece la regimul complet. Regimul de cruditati este format din fructe si zarzavaturi crude, i nsumate ca atare sau pregatite cu alte substante ca salate, fara a fi M,st supuse actiunii caldurii. Astfel, regimul de cruditatipoate fi ipl icat sub forma de : 239

sucuri de fructe si de zarzavaturi n cantitati de 2 3 i pe zi; salate de fructe crude pregatite cu zahar si zeama de lamn salate de zarzavaturi pregatite cu uleiuri, zeama sau H:I de lamie, otet etc. Regimul de cruditati este hipocaloric si hipoazotat. Peni aceasta, la indicatia med'icului, el poate fi mbogatit cu cantil^ mici de lapte, brnza, smntna, oua, pine, care fac sa-i creasca valurea calorica. Eeg imul de cruditati este bogat n celuloza si vitaminn forma lui initiala contine can titati reduse de clorura de sodi" n schimb aduce un aport mare de potasiu. Din cauza caracterului lui hipocaloric si hipoproteinic, regijimlde cruditati se recomanda n obezitate si guta. Datorita continutuluisau mai mare de celuloza se utilizeaza n tratamentul constipatiilmcronice. Prin continutul sau hipoclorurat s i hipoproteic este indiculla bolnavii cu hipertensiune arteriala, iar aportul ma re de potasiul face foarte util n afectiunile renale si cardiace, nsotite de eden i o, Regimul cama t este alcatuit aproape exclusiv din carne <lnpasare, vita, peste e tc. Se indica n cursul diareelor de fermentatio, Bolnavii suporta de obicei greu acest regim. El poate fi variat prinadaug ar ea de b r nz a de vac i pr oa sp ata. Regimul mixt sau complet. Este alcatuit n mod variat din toate principiile alimentare. Valoarea lui calorica corespunde ratieinormale de n tretinere. El se indica n spital bolnavilor care nutrebuie supusi nici unei diete terapeutice sau preventive, precum sinsotitorilor bolnavilor. 2. Dupa consistenta alimentelor componente se deosebesc : Regimul lichid alcatuit din lichidele amintite anterior : apil. ape minerale, limonade, siropuri de fructe si de zarzavaturi, ceaiurindulcite cu zahar, cafea, cacao, cu sau fara lapte, bulion de zarzavaturi si de cereale, lapte dulce, lapte batut, lapte cu ou, nghetatii. Valoarea calorica a acestui regim poate fi crescuta dupa procedeulob is nu it , p rin a da ug ar e de za ha r, ou a, ca ca o, unt . Regimul semisolid cuprinde alimente de consistenta pastoasa, preparate sub forma de pireuri si anume : orez si faina de ovaz f iert > n lapte, pine prajita si nmuiata, unt, brnza de vaca, iaurt, creme dolapte cu oua si zahar, oua cu brnza, zarzavaturi si fructe fierte, coapte* sau pasate, mbogatite caloric prin zahar, unt si oua. Alimentele trebuie astfel variate, nct sa se asigure aportul necesar de vitamino. Prin trecerea fructelor si zarzavaturilor prin sita se nlatura o partodin continu tul lor n celuloza, facndu-le absorbabile n cea mai maromasura si lasnd foarte putin e reziduri.

k k Regimul de convalescenta cuprinde alimentele regimului semi-d, la care se mai adauga: budinci, biscuiti, creme, sufleuri, oua te moi, peste slab, carne de pasare sau vita fiartasi tocata, fica t t sau fript si tocat, creier, pine p recum si preparate fainoase. ss t regim acopera toate necesitatile can titativ e si cal itative ale ' nanismului si reprezinta trecerea spre regimul normal mixt. 3. Dupa temperatura lor, regimurile se clasifica n: Regimuri reci (limonade, siropuri, sucuri de fructe, ceaiuri, 'inpoturi, nghetate, lapte dulce, lapte batut, iaurt, cafea cu lapter u'.ao). Regimuri fierbinti (ceaiuri, lapte simplu, ceai cu rom, lapte cu 'iii , cafea, cac ao, supe strecurate etc. ). 4. Dupa compozitia lor n saruri minerale si actiunea asupra, pil organismului deosebim: Regimul desodat este pregatit fara sare sodica. Poate fi hipondat cnd bo lnavu l p rimeste pin e o bis nuita p regatita cu sare s i 'li-sodat complet, cnd se pregateste bolnavului si pine speciala faraurc. Alimenta tia va cuprinde n special orez, zahar, miere, fulgi de vaz, fructe crude, nuci etc. Acest regim se administreaza ncaz de insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, glomerulonefrita acuta Regimul hiperpotasic este format din alimente cu continut de potasiu ct mai mare, care se realizeaza prin administrarea regimului Io cruditati sau de legume si fructe uscate. Eegimulhiperpotasic seutilizeaza n c azul afectiunilor cardiace si renale nsotite de edeme i tu c u r su l t r a ta m e n t u l u i cu c o r t i zo n . Regimul acidifiant are scopul de a influenta pH sngelui n sens i rid. Este format mai ales din carne, oua, cereale si preparate fainoase. Seindica n ca z de alcaloza, tetanie, fosfaturie, calculoza etc. Regimul alcalinizant influenteaza pH n sens alcalin. Este format mai ales dinfructe, zarz avaturi si lapte. Se indica n starile de acidoza i serealizeaza prin ntregirea reg imului de baza. Regimurile organoterapice cu o cantitate de viscere sau glande c re p arate n mod special, au scopuri substitutive : d e ex emp lu, ilimentatia cu ficat proaspat de vitel de porc cu triturat de mucoasaa strica de porc sau maduva rosie n anemii hipocrome, cu splina 'M. poliglobulii si eritremii etc. Dupa clasificarea Pevzner, utilizata n unele institutii, regimurilei ut grupate p e tabele numerotate de la l la 15, fiecare avnd indii t i a l u i p e n t r u u n a n u m i t g r u p d e a f e c t i u n i ; n c a d ru l f i e c a r u ii bel exista 3 subdiviziuni: regimuri A, B, C, adaptate la f azavolutiva a bolii respective.

n cazurile n care este necesara o cntarire exacta a alimentelu administrate bolnavului, se vor prescrie regimuri individuale (asll'i n diabetul zaharat, insuficienta renala), n aceste cazuri, cantitatiide alimente p rescrise si consumate de bolnav, ct si cantitatile iiiconsumate, se consemneaza n foaia de observatie. Eegimul dietetic trebuie sa se adapteze la stadiul evolutiv nibolii, n perioada a cuta si n cursul bolilor febrile se va prefera regimul dietetic lichid, caci acesta supune organismul la cel mai micefort si suplineste pierderile datorite transpiratiei intense; pe masuriice boala nainteaza spre vin decare, se va adauga progresiv regimulcu alimente sub forma semilichida si apoi solida. Toleranta individuala, att cantitativa ct si calitativa, este unalt factor care va fi luat totdeauna n consideratie, de exemplu incazul bolilor digestive unde este necesar sa se tatoneze capacitatea < l otoleranta a stomacului si intestinelor, pentru ca regimul dietetic, pe de o parte, sa nu fie eliminat prin varsaturi sau diaree, iar }ode alta parte, sa nu exagereze excitabilitatea mucoasei digestive. Criteriul de apreciere n general este determinat de boala de bazil, exista nsa si cazuri speciale cnd nsisi bolnavii ne atrag ateneuasupra lipsei de to leranta fata de unele alimente. Gustul si dorinta bolnavului trebuie de asemenea luate n consideratie n cadrul limitelor permise de regimul prescris. Factorul psihogen, concretizat prin respectarea alimentelor preferate de bolnavi, nu poate fi nsa singurul jalon calauzitor n ntocmirea regimuluidietetic, deoarece b olnavii prefera de multe ori tocmai alimenteluinterzise sau cantitatile pretinse nu snt n concordanta cu prescriptiile medicale. Eegimurile tip pot fi combinate sau variate n cadrul unor limitedestul de largi, n unele cazuri este necesar sa se indice pentru bucatarie si modul de pregatire a unor alimente, daca starea bolii sau preferinta bolnavului vor necesita acest lucru. Alimentele pot fi preparaten unele cazuri cu condimente sau facute mai gustoase cu zahar, otet sau alte substante sapide. Este foarte important ca bolnavul sa nu consume alte alimentedect cele prescrise. Asistenta trebuie sa explice si sa imprime bolnavului necesitatea mentinerii prescriptiilor medicale relative la alimentatia terapeutica, pentru ca acesta sa nu pretinda servireu unor alimente interzise, n vederea aceluiasi scop, asistenta v;i controla toate alimentele pe care vizitatorii doresc sa le aduca Lispital pentru bolnavul lor, refuznd categoric tot ceea ce este interzi* nca nainte ca bolnavul sa fi aflat intentia vizitatorilor. 242

ALIMENTAREA BOLNAVULUI SERVIREA MESELOR Servirea mesei bolnavilor ridica multe probleme n munca as Lentei, caci modul n care bolnavul primeste alimentele are de multeori aceeasi im portanta ca si regimul propriu-zis. Alimentele sosesc deIu. bucataria spitalului n vase izoterme pentru un numar mare deiiolnavi; ele trebuie sa fie distribuite bolnavilor pe portii sau n vasemici individuale, daca bolnavul se gaseste la un regim individual. 11 i atribuirea si servirea alimentelor se executa totdeauna de asistenta. ircina aceasta nu poate fi predata nici infirmierei nici ngrijitoarelor salon. Servirea mesei de catre persoane pe care bolnavul le-a zut curatind coridoarele sau closetele chiar si cu manusi de ' iuciuc constituie o greseala grosolana, ireparabila, care poate i duca bolnavul la un negativism alimentar. n leg at u ra cu s e r vi re a me se lo r bo ln av ilor , as is t ent a va t in e ^ ama de urmatoarele : 1. Orarul si repartizarea meselor au o deosebita importanta, Iu alimentatia bolnavului. Intervalele dintre mese trebuie astfel1 ntabilite, ca perioada de flamnzire din cursul noptii sa nu fie maimare de 10 max imum 11 ore, iar n unele cazuri, unde starea bolnavului o impune si mai putin. Din acest motiv este necesar ca miculdejun sa se serveasc a dimineata ct mai devreme, iar ultima masacit mai trziu, dar totusi cu circa doua ore naintea culcarii, n acestf ol, considernd 8 ore de somn fiziologic pentru peri oada de noapte, Intervalul de noapte dintre alimentatia de Seara si cea de dimineatanu va ntrece perioada permisa. Eestul meselor se vor repartiza laIntervale aproximativ egale n tre masa de dimineata si cea de seara,, In functie de regulamentul interior al sectiei si legat de programul detratament si de odihna al bolnavilor. Sistemul de alimentatie preco-ni zat n unele spitale de a servi ultima masa la orele 18, lasndu-r iu (alimentati pna dimineata zilei u rmatoare, trebuie sa dispara. Orarul de alimentatie preconizat n sectie nu poate fi aplicatmecanic la toti boln avii. Bolnavii n stare grava, febrili, vor fi ali mentati n perioadele cnd temperatura lor scade sau cnd se amelio-ii-iiza durerile, adica n m omentele cnd se simt mai bine, indiferent i d programul sectiei. Bolnavii cu hipersecretie gastrica sau ulcer gastroduodenal vor 11 alimentati la intervale scurte, n functie de stadiul n care se ga-"iijte ulcerul. La acesti bolnavi, alimentele trebuie servite cteodata- Un ora n ora, n cursul zilei adaugind 1 2 mese si ncursul noptii.. 243.

Bolnavii febrili, adinamici, n stare grava, nu pot ingera deodal flcantitatile ob isnuite de alimente; pentru a le administra totuijlratia zilnica, ei vor fi alim entati dupa un program special prin HHW mici dar dese, repartizate n 24 de ore, att ziua, ct si noaptea. Bolimvii cardiaci si cei cu sistem nervos labil suporta, de asemenea, greu oflamnzire mai lunga de 6 ore, ceea ce se va lua n consideratie Iustabilirea orarului lor de alimentatie. Orarul de alimentatie face parte din programul sectiei, nsa nupoate fi aplicat la toti bolnavii. Asistenta trebuie sa se acomodez1 intereselor reale ale bolnavilor, individualiznd la nevoie orarul slrepartizarea meselor. Din acest motiv, ea trebuie sa rezerve pentrubolnavii problema alimente le necesare, pastrndu-le la oficiul de alimente n conditii adecvate. Orarul de alimentatie al acestor bolnavi trebuie consemnat n foaia de tratament, iar cantitatile consumatetrebuie notate a parte. Mesele principale nu vor fi servite niciodata naintea aplicariitratamentului. Ore le de dupa prnz trebuie rezervate pentru odihniicaci n aceasta perioada procesul d e digestie blocheaza energia orgiinismului, prin angajarea unei mari cantitati d e snge la nivelul organelor abdominale, n preajma interventiilor chirurgicale, a t ubajeloigastro-duodenale. a determinarii metabolismului bazai, naintou laringoscopiilor, bronhoscopiilor si a altor proceduri de examinaresi tratament, care ar putea declansa voma si n sfrsit, naintea unorrecoltari de produse biologic e (hemograma, tablou sanguin, viteza desedimentare a hematiilor etc.), bolnavul trebuie sa ramna nemncal. Asistenta trebuie sa consemneze acest lucru n condica de predare userviciului si sa comunice verbal, att bolnavului, ct si asistente lcare o schimba din serviciu. 2. Pregatirea servirii meselor. Alimentatia bolnavilor nu trebuii* sa fie deranjata de nimic; din acest motiv activitatea din sectie, recoltarile, tratamentele, examinarile medicale si de laborator, inclusiv vizita, trebuie terminate pna la ora meselor. Se va avoagrija ca nainte d e servirea meselor sa nu se execute tratamentedureroase sau suparatoare pentru b olnav. Se vor ndeparta din salon factorii dezgustatori. Pentru aceasta, bolnavilor li se va oferi bazinetul cel putin cu jumatate de ora nainteaservirii mesei, pentru ca nu cumva sa deranjeze pofta de mncaro acelorlalti bolnavi tocmai n timpul alimentatiei. Saloanele voi1 ti aerisite, puse n ordine, iar obiectele care ar putea deranja pofta domncare a boln avilor, ca : scuipatoarele, urinatele, tavitele renaleetc., vor fi acoperite sau scoase din salon. Bolnavii cu aspect neplacut: arsi, cu piodermite ntinse, ca sicei care ar varsa n timpul alimentatiei, daca nu pot fi izolati n rezerve,

vor fi izolati de restul bolnavilor prin paravane. Se va da posibilitatebolnavil or sa-si spele minile; bolnavii n stare grava vor fi ajutatiIu aceasta de asistent e sau infirmiere. Asistenta trebuie sa creeze o atmosfera corespunzatoare pentruwrvirea mesei, anu ntnd-o , pentru ca bolnavii sa o astepte. Pna la sosirea alimentelor din bucatarie trebuie pregatit ||! oficiul de alimente. Se va scoate vesela necesara din dulapuri, iarnlraciorul de servit va fi tras n fata oficiului, n cursul anotimpului rece, farfuriile vor fi ncal zite pe masa calda x sau n lipKii acesteia n apa fierbinte sau vapori, pentru a nu raci alimentele servite (fig. 121). Asisten ta trebu i e sa aiba grija ca vesela sa fie suficienta pentru toate felurile de alimente pe r a r e l e vo r p ri m i b o l n a vi i . E a tyi va calcula timpul n asa fel ca n momentul sosirii alimente lor s a le po a t a dis tr ib u i si Horvi imediat, fara ntrziere, pentru a nu se raci si denatura iji pentru a nu expune bolnavii la asteptari inutile, ceea ce, pe de o parte, ar putea crea nemultumiri, iar pe de alta arte, ar putea dauna R conditiOr regimului de protectie. pi g. 121. ncalzirea farfuriilor n timpul

La sosirea mesei, asistenta anotimpului rece. m b r a c a u n s o r t c u r a t s a u u n halat alb de protectie peste uniforma ei, si spala bine minile, mbracamanusi albe c urate si si aranjeaza boneta n asa fel ca parul sa nu(iada n alimentele servite bol navului. 3. Distribuirea alimentelor trebuie facuta curat, operativ si estetic. Servirea estetica si curata a meselor contribuie la mbunata1 Mesele calde au suprafata confectionata din metal n grosimea caruia sntInstalate d ispozitive de ncalzit cu aburi sau curent electric. Ele au rolul de a mentineIu s tare calda alimentele bolnavilor n timpul mpartirii lor pe farfurii. , ',

tirea poftei de mncare a bolnavului, ceea ce asigura declansare secretiei sucurilor digestive si pe cale psihica. Operativitatea mpiedicAdenatura rea si racirea alimentelor servite, care astfel si pastrea/ftforma, aspectul si v aloarea lor calorica initiala. Distribuirea alimentelor la bolnavi se va face pe baza tabelei* >t de alimentatie, completate cu cererile suplimentare pentru bolnavii noi, modificate eventual de bucatarie si remise ntr-un exemplar sectiol. n unele locuri, asistentele dieteticiene pregatesc fise individuale doregim pentr u fiecare bolnav, care se nmneaza bolnavului mpreunftcu masa. Asistenta de salon tr ebuie sa nvete bolnavul sa strnga ijlsa pastreze aceste fise, pentru a le utiliza mai trziu, acasa, daca artrebui sa continue alimentatia terapeutica si dupa iesir ea din spital. mpartirea alimentelor se va face n oficiul de alimente. Alimentele vor fi duse pe carucioare (fig. 124) pna n fata salonului ylapoi pe tavi acoperite , la bolnavi. Aducerea vaselor izoterme ale buciitariei pe carucioare n saloane n u trebuie practicata. Este foarte important ca fiecare aliment sa fie servit n vase corespunzatoare. Ceaiul de dimineata se serveste n cesti, sub care se va pune cte <> farfurioara pentru a nu murdari lenjeria de pat sau fetele de pt< noptiera. Untul, marmelada, salamul se vor pune pe farfurioarei; pinea, prajitura n cosulete. Nu se admite ca alimente cu efect, sapid diferit (ca salamul si marmelada) sa fie puse pe aceeasi farfurioara sau s a f ie servite pe aceeasi felie de pine. Daca natura alimentelor o cere, bolnavul trebuie sa primeasca si un cutit pentru a tainpinea sau a ntinde untul sau marmel ada. Alimentele gatite trebuie asezate pe farfurii ncalzite cu grijii, pentru a pastra un aspect estetic, n cazul regimurilor individuale, cnd se aduc n sectie portii separate, pentru a preveni deformare:!, racirea si denaturarea lor, transportul si servirea trebuie sa fie y lmai operat ive, asanct alimentul sa ajunga de la bucatarie pe masubolnavului n decurs de cte va minute. Nu este bine sa se serveasca deodata toate felurile de alimente potava n fata bol navului, ci pe rnd, n masura n care el termina felii lanterior. Vesela utilizata tr ebuie imediat ridicata, caci vederea ciprovoaca unor bolnavi greata. Nu se admit e ca felurile doi si trei s:1fie servite succesiv, pe aceeasi farfurie; pentru f iecare aliment, asiatenta va asigura farfurie curata. Alimentele nu trebuie atinse niciodata direct cu mna. Carnea, prajitura, feliile de pine, zaharul vor fi servite cu furculita sau cuclestele sp ecial de servit (fig. 122) Este bine ca n oficiul de alimente sa existe unele substante pentru corectarea gustului unor alimente, dupa preferintele bolna

rilor ((otet, sare, zahar etc.), cu care asistenta va servi bolnavii aca nu snt n contradictie cu dieta aplicata. 4. Ordinea de servire a mesei bolnavilor. Asistenta va distribui Rnti regimul comun, apoi regimurile tip si la urma va dispune aduerea regimurilor individuale pentru bolnavii a caror alimentatie Fig. 122. Cleste pentru servirea pinii.

terapeutica nu se ncadreaza n nici unul dintre regimurile tip. Dupace bolnavii, ca re se pot alimenta singuri, au primit masa, asistentane va ocupa pe ilnd de boln avii care trebuie alimentati de ea; acestiamannca de obicei ncet si reclama multa rabdare si perseverenta. Orarul de alimentatie al bolnavilor hraniti artificial trebuie fixat n afara programului de alimentatie al restului bolnavilor, pentru c,aasistenta sa aiba posibilitatea de a ss ocupa linistita si cu rabdare deei, fie nainte, fie d upa terminarea distribuirii maselor n sectie. MODURILE DE ALIMENTARE A BOLNAVILOR Modul n care se face alimentarea bolnavului depinde de naturabolii de care acesta sufera precum si de starea lui generala. Alimentareapoate fi efectuata n trei fe luri: a) alimentarea activa, cnd bolnavii mannca singuri, fara ajutor, alimentele servite; 247

ft) alimentarea pasiva, cnd starea generala a bolnavilor nu Iopermite sa se alime nteze singuri si deci trebuie sa fie ajutati; c) alimentarea artificiala, cnd alimentele trebuie introduse norganismul bolnavulu i prin mijloace artificiale. Alimentarea activa. Bolnavii cu stare generala relativ buna ijlcu digestie pastr ata se alimenteaza singuri. Daca starea lor o permite, ei se vor ridica din pat si se vor aseza la masa ca oamenii sanatosi, n acest sens, unele sectii de spitale poseda sufragerii pentru bolnavi. Crearea unui anturaj estetic si placut n sufragerie prin nzestrareaei cu mobilier, flori, fete de mese alese cu gust contribuie mult Jumbunatatirea dispozitiei de alimentare a bolnavilor si face parte dinprincipiile de baza ale regimului terap eutic de protectie. Bolnaviivor fi asezati la mese mici, avnd grija ca cei de la aceeasi masa silmannce acelas regim, caci consumarea de catre unii a alimentelori nterzise pentru ceilalti creeaza la acestia efecte secretoare nedorite. Tocmai din acest motiv, bolnavii supusi la un regim foarte sevei', si cei mncaciosi nu trebuie serviti n sufrageria comuna. Daca sectia nu poseda sufragerie, bolnavii care se pot scula dinpat se vor alime nta n salon la masa, crendu-se tot confortul necesarpentru acest scop. Bolnavii care nu se pot scula, dar se pot alimenta singuri, vor fiserviti la pat . n vederea acestui scop, ei vor fi asezati n pozitieseznd sau semiseznd si mentinut i n aceasta pozitie ct maicomod, cu ajutorul rezematoarelor de pat si cu perne. Ma sa se serveste pe mese speciale rulante adaptate la patul bolnavului(fig. 123), spriji nite de suportul lor solid numai dintr-o singuraparte, a carei suprafata se ntind e pe latimea patului. Aceste mese ofera o suprafata destul de solida iar bolnavul se poate alimenta comod 1 . n unele spitale exista masute speciale de servire, cu picioare scurtede 20 30 cm, c are se asaza deasupra plapumei, picioarele masuteisprijinindu-se pe suprafata pa tului la stnga si la dreapta bolnavului(fig. 125). n vederea acestui scop se poate utiliza cu succes tava deservit cu picioare pliante (fig. 126), care, avnd rezem atoarele ascunsesub fata inferioara a tavii, se utilizeaza ca orice tava, fara s a ocupen oficiul alimentar un spatiu n plus. Picioarele pliante pot fideschise prt ntr-o singura miscare a degetului mediu de la ambelemini, tava transformndu-se ast fel ntr-o masuta care se poateaseza pe suprafata patului si pe care bolnavul poat e mnca comod. Aceste masute, avnd suprafete utile duble, cea superioara poate fi 1 Aceste mese se folosesc si pentru lectura si scris, aducnd suprafata lor sau ev entual' numai o parte a acesteia n pozitie oblica, pe care bolnavul va aseza cartea sau h trtia descris.

ridicata n pozitie oblica, pentru a da posibilitate bolnavului sa ci 'easca sau sa scrie n pat, fara sa se oboseasca. Daca nu exista mesele amintite mai sus, bolnavul va consuma[alimentele de pe o t ava asezata pe genunchi sau coapse, peste plajpuma, ceea ce scade mult confortul alimentatiei, n aceste cazuri Mg. 123. A si B Masa rulanta adaptabila la patul bolnavului. e va aseza la picioarele bolnavului o rezematoare pentru a-i mentine enuncnii ridicat i. Tu se va da niciodata farfuria n mna bolnavului, t-aci aceasta creeaza multe inconveniente, deoarece el nu va puteautiliza nici mi nile n mod corespunzator, murdarind n cele din urmalenjeria de pat. De asemenea, n u se va servi masa pe noptiera, pentrua nu-1 obliga sa se ntoarca si sa se rasuce asca pentru fiecare lingurade mncare, miscare ct se poate de incomoda pentru el. L enjeria depat si de corp va fi aparata n toate cazurile cu un servet curat. Bolnavii care nu se pot ridica din pozitia orizontala si dorescsa se alimenteze activ, vor fi ntorsi pe partea stnga pastrnd mnadreapta libera; sub cap li se va ase za o perna, iar n spate vor fisprijiniti de alte perne sau suporturi. Tava cu mnca re se asaza fiepe marginea patului pe un servet curat, fie pe o masuta de naltime

adecvata trasa lnga pat. Bolnavul putndu-se servi numai de o sin gura mina, alimentele solide vor fi taiate de asistenta. Lichidele vor fi baute din cni umplute pe jumatate sau din cani speciale, nchis*> pe jumatate n partea lor superioara si prevazute cu un cioc. n lip.s;i. acestora, lichidele pot fi aspi rate si prin tuburi de sticlii, curate si fierte. Alimentarea pasiva. Bolnavii n stare grava, imobilizati, paralizati, adinamici, epuizati sau cei cu tulburari usoare de deglutitie vor fi alimentati de asistenta. Ei vor fi serviti nu mai dupa distribuirea alimente lor la restial bolnavilor, pentru ca asistenta sa aibe timpul necesar pentru aceasta. Bolnavii care vor fi alimentati pasiv snt de obicei si mai sensibili; din acest motiv asistenta nu tre buie sa dea impresia ca se gra beste, caci aceasta le-ar putea diminua pofta de mncare. Pe de alta parte, acesti bolnavi obosesc destul de repede, de aceea ritmul alimentatiei tre buie sa fie mai ncet, cu pauze mai mari ntre felurile servite. Bolnavul va fi Fig . 1 24 . alimentelor. Carucior pentru distribuirea

asezat n pozitie semiseznd sau, daca sta rea lui nu permite sa fie mobi lizat, va ramne n pozitie orizontala, ndecubit dorsal. C apul bol navului trebuie sa fie usor ridicat si aplecat spre barbie, ceea ce usureaza actul deglutitiei. Sub barbia bolnavului se ntinde un ser vet pentru a nu murdari lenjeria de corp, iar patul se acopera cu un alt servet. Cu acesta se va sterge 'si barbia bolnavului, daca el se murdareste n timpul alimentatiei. Alimentele servite pe tava trebuie asezate n asa fel ca bolnavul s a vada ce mannca, fie pe noptiera, fie pe o masuta plasata peste bolnav, ca si n cazul alimentarii active. Asistenta se va aseza pe scaun lnga pat (fig. 127) sau daca trebuie sa sprijine n acelasi timp si bolnavul, atunci chiar la marginea patului, accentund si prin 50

'.(asta ca timpul ei este rezervat numai pentru alimentarea lui. Pentrui putea lu cra cu mna dreapta, asistenta va ocupa loc totdeauna niartea dreapta a bolnavului. Lichidele, inclusiv gupa, vor fi adminitrate sub forma de bautura din vase semiumplute (fig. 128) sau dacabolnavul nu se poat e ridica din pozitie orizontala, din cani cu ciocuri. Fig. 125. Fig. 126. Masuta pentru servirea alimentelor la pat. Tava cu picioare pliante pentru servirea mesei.

La folosirea acestor cani, la bolnavii adinamici, n stare gravii, asistenta trebuie sa supravegheze debitul lichidului care curge ngura bolnavului, pentru a nu-1 ncarca pe acesta peste posibilitatii lui de deglutitie si a-1 mpiedica n acelasi timp sa nghita aer. Cu ocaziunghitirii l ichidelor, asistenta va ridica usor cu o mna capul bolnaFig. 127. Fig. 128. Alimentarea pasiva a bolnavului n stare grava. Alimentarea bolnavului cu lichide din pahar.

vului, eventual mpreuna cu perna, iar cealalta va tine vasul din cambea (fig. 129 ). Aplecarea exagerata a capului mpiedica nghitirea. Bolnavii n stare foarte grava, precum si cei cu tulburari de deglutitie, nu se pot servi nici de vasele de baut. n aceste cazuri, admiuistrarea lichidelor se va face cu lingura sau lingurita. Asistenta,. Fig. 129. Alimentarea bolnavului din cana cu cioc.

lupa ce a umplut lingura, solicita bolnavul sa deschida gura. n. Acelasi timp sprijina vrful lingurii de buza inferioara a bolnavului, 'ea ce declanseaza n mod reflex deschiderea cavitatii bucale. l H ac es t mo me nt s e intr od uc e us or lin gu ra di nc ol o de ar cada Icntara si ridicnd concomitent coada lingurii, continutul se varsancet n gura. Bolnavii n stare foarte grava vor fi alimentati cu ajutorul pipetelor. Ritmul alimentarii trebuie sa fie adaptat la starea bolnavului. Bolnavii epuizati, adinamici vor fi lasati dupa 2 3 lingurite sa seodihneasca, nghi titurile oferite sa nu fie prea mari, caci bolnavul,, neputnd sa le nghita, ar putea sa le aspire si sa produca bronhopnenmonii prin aspiratie. Din acest motiv, la orice semn de intolerantarespiratorie ca tus e, dispnee, se va ntrerupe alimentarea si se va< ontrola cavitatea bucala, golind -o ntr-o tavita renala, nghititurilea, nu fie nsa nici prea mici caci mestecarea si nghitirea lor cer camefort ca si cele obisnuite si prelungesc n mod inutil timpul 25$

necesar pentru alimentatie, ceea ce oboseste, de asemenea, ^bolnavul. Alimentele solide vor fi taiate si pregatite tot de asistenta. Taierea carnii sau a fructelor trebuie facuta n fata bolnavului, nfoucati corespun zatoare capacitatii sale de mestecare. Bolnavii n stare grava de multe ori nu simt temperatura si gustul alimentelor; la ei controlul trebuie sa fie efectuat adesea de asistenta, prin gustare cu o lingura separata. Eacirea alimentelor fierbinti nu trebuie facuti\ prin suflare. Asistenta nu se atinge de nimic care a fost n gura bolnavului. Oscioarele, carnurile tari nemestecabile, smburii de fructe etc., 3>e care bolnavul nu le poate mnca, vor fi scoase pe lingura si ndepartate. Bolnavii n stare grava au nevoie de liniste n timpul alimentarii. Ei nu trebuie obositi prin convorbiri inutile. Daca nsa starea lor estomai buna s i doresc ca asistenta sa le vorbeasca, ea nu trebuie sa re fuze acest lucru, ncurajare a n timpul alimentar ii bolnavuluin mod pasiv si asigurarea lui de contributia alimentelor la proco sul de vindecare au totdeauna efect bun asupra apetitului bolnavului. Dupa terminarea alimentarii, bolnavul trebuie sters la gura, la nevoie i se spala minile si apoi i se aranjeaza patul, ndepartndlarmiturile de pin e, de prajitura sau alte resturi alimentare, caro, ajungnd sub bolnav, pot contribui la formarea escarelor. Lenjeriamurdarita trebui e schimbata si apoi bolnavul va fi lasat n linistopentru a se odihni dupa oboseal a pricinuita de actul alimentarii. Alimentarea artificiala. Alimentarea bolnavilor trebuie facuta, daca este posibil, pe cale naturala. Snt nsa cazuri cnd aceasta nupoate fi rezolvat a si este necesar ca alimentele sa fie introduse norganismul bolnavului prin mijl oace artificiale. Se va recurge laalimentare artificiala la bolnavii inconstient i, cei cu tulburari dodeglutitie, psihopatii cu negativism alimentar, cu intoler anta sau hemoragii digestive, cei operati pe tubul digestiv si organele anexe, bolnavii cu stricturi esofagiene si ale cardiei, care mpiedica patrunderea bolului alimentar din cavitatea bucala n stomac. Alimentarea artificiala poate fi efectuata prin sonda gastricii, duodenala sau intestinala, prin clisme alimentare, prin fistula stomacala, pe cale parenterala intravenoasa sau n perfuzii subcutanate. Alimentarea prin sonda se va face la bolnavii inconstienti, nega tivisti, precum si la cei cu tulburari de deglutitie. n aceste cazurinu trebuie nc ercata alimentarea pe cale naturala, chiar daca bolnavul ncearca n unele cazuri sa nghita, caci bolul alimentar poato

U'unde n caile respiratorii, dnd ixastere la accidente sau compliii grave. Pe n t ru alimentare a p rin s on d a se utilizeaza sond a gastrica t ada duodenala Einhorn sau sonda intestinala. Alaturi de sondele c.hi confectionate din cauciuc semirigid, azi se utilizeaza sondele11 polietilen , care snt putin mai tari dect sonda Einhorn. Sonda gastrica se aplica de obicei la psihopati. Ea se introducei|) a tehnica obisnuita, bolnavul fiind tinut imobilizat cu mina saucamasa de protec tie. La capatul extern al sondei se aplica o plnieprelungirea unui tub de cauciuc si prin aceasta se introduc deodata' o 400 pna la 500 ml lich id alimentar. Sonda se spala apoiy cnd prin ea putina apa si se ndeparteaza. La proxima alimentare buie procedat la fel. Acest procedeu de alimentare se mai utili-;i./a si n cazul tulburarilor de deglutitie, nsotite de o hipersecretie livara, care ar putea periclita permeabilitatea cailor respiratori "' cazul ramnerii sondei pe loc. Sonda duodenala si cea intestinala se pot introduce prin gurar Misa ele ramnnd pe loc timp mai ndelungat, este preferabil sa fieintroduse prin una din narile bolnavului. Daca bolnavul reactioneazai M iu reflexe de aparare : st ranut etc., mucoasa nazala va fi anesteuita cu ajutorul unei solutii de cocaina 2%. Sonda fiarta si racita,i, fi lubrefiata cu glicerina sau ulei de vaselina si apoi introdusai-lua n stomac, dupa tehnica o bisnuita. Pregatirea materialelor neceUT, pregatirea bolnavului, precum si tehnica propriu-zisa de introhic. ere a sondei snt aceleasi ca n cazul tubajului intestinal (veziol. II). Se aprecia za ca sonda a ajuns n stomac cnd a fost introdusa i'ini la o profunzime de 45 50 cm (ceea ce se verifica prin citireanidatiei de pe sonda la nivelul arcadei dentare). Daca asistenta, dupa aplicarea mijloacelor obisnuite de verif i are (vezi voi. II), ar presupune o eventuala patrundere asondei n rtile respiratorii, va mai face nca un control prin introducerea extre mitatii libere a sondei ntr-un pahar cu apa, n care, daca sonda ar fipa tr uns n t rah e e, se vor ri d i ca bu l e de a er n ti mp u l e xp ir at ie i. louda, la ordinul medicului, poate sa ramna n stomac sau poate n introdusa mai departe n duoden sau intestinul subtire, n practica. 11 renta se utilizeaza de obicei o singura sonda, nsa n unele mpreMi ari ca staza sau hipersecretia gastrica etc. este necesar sa se intro luca n acelasi timp doua sonde, una n stomac, prin care se poate n d epa rta p rin a spiratie lichidu l sta g nant s au se exe cuta o sp alai ni a stomacala, iar cealalta n duoden, prin care se alimenteaza bolnavul. Aceasta tehnica, cu modificarile adecvate, se utilizeaza curentpen t r u a sp i ra ti a co nt in ua in tes tin al a, uti li z n d son de cu lumen lublu si triplu. 255

Sondele de cauciuc pot fi lasate pe loc 2 3 zile. Mentinerea lorpeste acest termen poate cauza leziuni ale mucoasei nazale. Sondelode polietilen pot fi mentinute si tolerate mai mult, pna la 4 6 zile. Este recomandabil ca sonda sa fie mobilizata de mai multe ori n cursul zilei, favoriznd prin aceasta circulatia sanguina normala h t } ' Fig. 130. ri. Fixarea capatului liber al sondei duodenale, n perioada dintre alimenta

nivelul suprafetelor apasate de ea. La intervale de 3 5 zile, sondntrebuie ndepart ata pentru 6 8 ore (repausul de noapte), dupa carese va putea reintroduce, nsa prin nara de partea opusa. Extremitate: ilibera a sondei se fixeaza cu un leucoplast de fata si urechea bolnavului(fig. 130). nainte de introducerea alimentelor prin sonda, trebuie controlai continutul gastric, n caz de staza, continutul va fi aspirat si la nevoit' se va executa o spalatura gastrica. Cantitatea de continut gastric aspirat va fi masurata exaolnt-un cilindru gradat si se va adauga la cantitatea lichidelor eliminate, pentru ca necesitatile de lichid ale organismului sa fie calculatemai exact. are nici o importanta gustul lichidelor alimentare care se vorintroduce prin son da, ntruct nu vin n contact cu corpusculii gustativi ai cavitatii bucale. Din acest motiv, factorii calauzitori n alcatuirea amestecurilor vor fi valoarea calorica, continutul n vitamine si alte principii alimentare si gradul de digerabilitate a componentelor. Astfel bulionul poate fi mbogatit caloric cu ou crud sau cu

tliilr, laptele cu zahar si cu adaos de sare si preparate de vitamine, ir l ii cacao se poate dispersa o cantitate apreciabila de unt. ntruct i ilnu vi i a li me nta ti arti ficial p rin so nd a a u o to lema t a dig est i va 11 n ii, pot fi administrate orice alimente a caror consistenta permite i (.inducerea prin sonda si corespund criteriilor de mai sus. Este n portant ca alaturi de aportul caloric si vitaminic, bolnavul sa pri-' iiNca si ratia corespunzatoare de lichide pentru acoperirea necesi-ii Iilor hidrice care trebuie calculate exact (vezi voi. II). Amestecurile preparate pentru alimentarea prin sonda trebuie>i fin deci lichide si lipsite de grunji sau alte conglomerate, care ar! >n l . < '!i astupa sonda. Din acest motiv ele vor fi strecurate prin tifonmpa tu rit n 8 straturi. Introducerea ratiei zilnice se va face n 4 6 doze, foarte ncet, " ' 'u ajutorul unei seringi Guyon, fie mai bine cu apartul de perfuzie, i, ura cu picatura (fi g . 131 ). Preg atirea aparatului, u mplerea voiului, eliminarea aerului din tubul de legatura si racordarea i sonda se fac la fel ca n cazul hidratarii bolnavului cu aparatul i-iflfuzie (vezi voi. II). Lichidul alimentar va fi ncalzit la temp eratu ra corpu l u i ; iu mentinerea lui la temperatura constanta este bine sa se uti o ca rezervor pentru aparatul de perfuzie vase izoterme (termo' i i i i ) , prevazute cu tub de control grad at, pentru a supraveghea ti i Miitittile administrate, viteza de scurgere a lichidului, precum si momentul cnd aparatul se apropie de golire (fig. 132). Viteza de scurgere se supravegheaza prin picatorul aparatului, lumivscozitatea li chidelor alimentare nefiind uniforma, asistenta > u, putea aprecia cantitatile administrate dupa numarul picaturilor, urcuKta nsa dupa o practica ndelungata. In nici un caz nu se vormlministra mai mul t de 200 250 ml ntr-o ora, n cazul introduceriipicatura cu picatura, ceea ce se po ate urmari pe tubul de control, mpreuna cu alimentele, prin sonda se vor introduce si medinijnontele prescrise pe cale bucala. nd ep ai ta re a so nde i se v a f ac e du pa golire a e i to ta la . P e n t ru 'iista, ea va fi mai nti spalata pe loc prin perfuzarea ei cu o canti-1 n-de 200 300 ml apa care face paite din ratia zilnica a bolnavului. va insufla apoi putin aer, pentru a o goli complet si se va nchide vu emitatea li

bera cu o clama Hoffmann sau o pensa Pean, mpiediciud picurarea ramasitelor de li chid din sonda n faringe si laringe, anostea putind fi aspirate de bolnavul inconstient, lipsit de reflexull.iiHci. A spitarea lor poate da nastere la bronhopneumonii grave, hiar moitale. Alimentarea prin clisme. n cazurile de intoleranta gastrica : vfirsaturi incoercibile, hemoragii gastro-duodenale, precum si n c . i e 25 7

2 2 cazurile n care sonda gastro-duodenala nu poate fi introdusa d i ncauza stricturi lor esofagiene sau daca exista contraindicatii n aceasidirectie (inflamatia mucoa sei esofagiene sau varice esofagienrbolnavul poate fi alimentat vremelnic si par tial pe cale rectala, princlisme alimentare. Prin clisme nu se poate asigura o a limentatie L D Fig. 131. Alimentarea prin sonda Fig. 132. Termos obisnuit utilii! duodenala. pentru alimentatia artificiala. c o m p l e t a s i d e d u r a t a . E l e p o t f i n s a u n a d j u v a n t p r e tios n hidratarea si alimentarea bolnavului pentru o durata relativscurta de timp, car e sa nu treaca de cteva zile. n trecut se practicauclisme alimentare de 50 200 ml in troducnd n rect, ct mai SUH, diverse alimente ca : supe de carne, lapte, zeama de fructe, vin negru, oua crude, solutii zaharoase de diferite concentratii, n care S-IMI amestecat cteva picaturi de tinctura de opiu, pentru ca prezenti, substantelor alimentare sa nu declanseze senzatia de defecare si dod eliminarea substantelor introduse. Aceasta metoda nu prezinta niol o garantie de, eficacitate, ntruct rectul nu are fermenti pentru dl

substantelor alimentare, iar mucoasa rectala absoarbe numai ilutiile izotonice si pe acestea n mod inconstant, iar substanteleoteice introduse n rect snt eliminate ca atare sau snt supuse unuioces de putrefactie. Alimentarea pe cale rectala se face azi prin clismele Katzenstein, ic atu ra cu pi ca tu ra, nu ma i cu solu ti i i zoton ice: solu ti e E ing er, ilutie de glucoza 47/00etc., avnd mai mult un rol hidratant si ntr-oi usura mai mic a nutritiv. Clisma alimentara va fi precedata de o[nlatura a rectului si a colonu lui descendent printr-o clisma evacuI oare, aplicata cel putin o jumatate de ora nainte de nceperea hidrairii. Pregatirea lichidului de administrat, umplerea aparatului, ili t u i s a'i rea lu i de aer, in tro ducerea can ulei (so nd ei), ca si instalareap a ra l u i s i s u p r a v eg h e r e a l u i s e fa c d u p a t e h n i c a o b n u i t a alismelor. Eacirea solutiei, n cazul clismelor administrate picatur picatura, este compensata ntr-o oarecare masura de rencalzirea

Ioanei de lichid n portiunea din tubul irigatorului de sub plapuma, i ude nainteaza foarte ncet. Eacirea solutiei de administrat poatei 1 prevenita si prin utilizarea, n locul rezervorului obisnuit al irigalorului, a unui termos montat la fel ca si n cazul alimentatiei prin<mda. Metoda alimentarii prin clisme pierde din ce n ce mai mult dinimportanta ei, n fav oarea alimentarii intravenoase, care este mainijor suportata de bolnavi si asigu ra o resorbtie perfecta. Alimentarea prin fistula stomacala, n cazul stricturilor esofai'iene, dupa arsuri sau intoxicatii cu substante caustice, cnd alimen( ntia artificiala ia un caracter de durata, alimentele vor fi introduseui organis mul bolnavului printr-o fistula stomacala, n aceasta fisi u la este fixata o sonda de cauciuc, prin intermediul careia alimenteleint intro duse cu ajuto ru l unei sering i Guyon. n cazul alimentarii prin fistula se vor respecta aceleasi principiini n cazul alim entarii prin sonda. Se vor utiliza aceleasi amestecuriilimentare, independent de gustul lor, ncalzite la temperatura corpului si introduse n doze fractionate, la intervale obisnuite dupa rarul de alimentare al bolnavilor. Cantitatea introdusa deodata uu va ntrece 500 ml. Injectarea solutiilor alimentare se va face ncet, r u rabdare si foarte multa ntelegere, caci acesti bolnavi au de obiceinu sistem nervos slab, dezechilibrat, iar infirmitatea lor i face mai Dupa introducerea alimentelor, sonda se nchide pentru a mpiedica refularea alimentelor introduse. Suprafata cutanata din jurulfistulei poate sa s e irite sub actiunea sucului gastric care se prelingeadesea pe lnga sonda, producn d cteodata leziuni inflamatoare apreciabile. Din acest motiv, regiunea dimprejurul fistulei trebuie uscata, 259

acoperita cu o alifie protectoare si antimicrobiana si pansata stenicu un pansam ent absorbant. Este interzisa introducerea prin fistulna alimentelor mestecate d e bolnavi. Alimentarea parenterala. Daca introducerea alimentara printubul digestiv nu este posibila, se regurge la alimentarea parenteral;ipe urmatoarele cai: subcutanat, intramuscular, intravenos si intnimedular sau intraosos. Sustantele utilizate pentru alimentarea parenterala vor fi biu< al e s e. El e t r e b u i e s a co re s p u n d a u r m a t o a r e l o r c r i t e r i i : sa po ata fi util izate direct d e catre te su tu ri, fara act iu neaprealabila a sucurilor digestive; sa aiba o nalta valoare calorica, pentru a acoperi necesitatileorganismului; sa nu ai b a p rop rieta ti antigenice; sa nu aiba o actiune iritanta sau necrozanta asupra tesuturilorcu c ar e v in n c o n ta ct . Cu exceptia alimentarii intravenoase, pe cale parenterala NO pot introduce numai solutii izotonice neiritante, ca solutiile izotonieede gluco za, Binger, plasma preparata din snge de om. Posibilitatilecaii de administrare i ntravenoase snt mult mai largi, permitinlad mi nis trarea un ei a li me n t a ti i m a i co m pl exe si n co n cen trat iimai mari. Lichidele introduse pe cale int ravenoasa pot fi hipo-, izosau hipertonice. Astfel, hidratii de carbon pot fi ad ministrati subforma de solutii hipertonice de glucoza 10 23 33 sau 40%, soliitii de fructoza 20%, zahar invertit 20 33%, sau 40%, soldextrin(cu continut de dextrine, dextroze si saruri minerale) sau sub formAde alcool. Acesta din urma, avnd o valo are calorica nalta (7,5 calorii/ /g) se preteaza, pe lnga efectul sedativ si la alimentarea intravenoanfl, n doze moderate, si n dilutii corespunzatoare (sol. 10%), mparti l e pe toata durata zilei. Substantele proteice pot fi asigurate sub f ori n l de plasma sau sub forma hidrolizatelor proteice (ex. Aminofuzn). care contin principiile de baza ale acestorsubstante, a cizii aminiiji Calea intravenoasa permite si administrarea grasimilor sub forum de p rep arate emu lsion ate n mod sp ecial (ex . Lipo fund in ul). Unele din aceste substante snt preparate de farmacia spitalului(solutiile de gluc oza, dextroza, Ringer) sau de centrul de recoltare a sngelui (plasma), altele sosesc gata preparate de industria de medicamente n flacoane de 300, 500 sau l 000 ml, asemanatoareflacoanelor B.C.T. Este important ca necesitatile calorice ale organismului sa fiesatisfacute n ntreg ime, iar substantele energetice sa fie vechiculalentr-o cantitate suficienta de a pa, pentru satisfacerea necesitatiireale a organismului. Din acest motiv, alcatu irea planului de alimen

' n se va face pe baza calcularii valorii calorice a ratiei alimentare 'iice si a ratiei de lichide n care se vor dizolva principiile aliment-, completnd daca este cazul nevoia de lichide a organismu r.u ser fiz iolog ic sau solu tie glucozata izotoni ca. Este bine ca .de mari de glucoza sa fie nsotite cu administrare de mici cantii de insulina. A l i m e n t a r e a p a r e n t e r a l a s e f a c e d u p a a c e e a s i t e h n i c a c a s iii u i ratarea. Pregatirea aparaturii si a materialelor, a bo lnavului, montarea aparatului si supravegherea bolnavului si a procedeului i c -alimentare snt identice cu cele descrise n capitolul Hidratarea". Introducerea alcoolului, a hidrolizatelor proteice, a plasmei si i emulsiilor de grasimi pe cale intravenoasa se va face totdeaunai M I mai prin m etoda perfuziei, picatura cu picatura. D a c a a l i m e n t a r e a i n t ra v e n o a s a t r e b u i e m e n t i n u t a u n t i m pluai ndelungat, canula va fi legata n vena. Camilele de metal treb uieNohimbate din 2 n 2 zile; cele de polietilen pot fi mentinute saptamniilt< a rnd ul fara nici un inconvenient. Pentru fixarea acestora se ilonudeaza de obicei vena, sau se introduc printr-o canula de metalu n i i g ros , c are d upa i n tr od u c erea tubu lu i d e m at eria l p la sti c tti lu menul venos se retrag e (fig. 133) 1. Este bine ca tuburile du polietilen sa fie introduse ct mai sus de locul de patrundere (event u a l p n a n v e n a c a v a ) . Pentru prevenirea trombozelor venoase se obisnuieste a se tulministra concomitent cu lichidul de perfuzie cantitati mici de lifvparina (50 mg/24 de ore). Aceasta cantitate nu tulbura procesulde coagulare a sngelui, nsa este suficienta pentru a mpiedica formarea trombozelor. E i t m u l d e ad mi n i s t r a re a a l i m e n t e l o r p e c a l e i n t r a v en o a s aiHte n functie de natura si concentratia preparatelor. Astfel, solut ia l glucoza sub 10% poate fi administrata pna la 150 de picaturii xi minut, ceea ce e chiv aleaza cu aprox imativ 500 ml ntr-o ora. l )aca solutia este mai concentrata nu trebuie trecut peste 200 ml/ora. Il id r ol iz at el e d e f ic at s e vor admini st ra si m ai n cet n edep as i ndf>0 ml pe ora. Eitmul de ad min istrare intraveno asa a solu tiilo r alimentare uste influentat si de starea bolnavului; din acest motiv, asistentatrebuie sa se orien teze dupa indicatiile medicului. Alimentarea bolnavilor inapetenti. O problema aparte o constihiie alimentarea bolnavilor inapetenti. De multe ori acesti bolnavi 1 Exista truse speciale care cuprind att canula metalica, ct si tubul de material | i l ; i s t i c care se introduce prin canula n vena. ; 261

tocmai din cauza inapetentei snt si slabiti si ar avea nevoii1 de un aport mai mare de principii alimentare. Introducerea unor cantitati suficiente de alimente, de calita! corespunzatoare, n organismul bolnavului inapetent, depinde inmare masura de rabd area, constiinciozitatea, perseverenta si nivelul Fig. 133. Introducerea camilelor de material plastic tn vena pe cale transcutana ta prin canule de metal. cunostintelor profesionale ale asistentei, dar n special de ncredereape care a reu s it s a o ins ufle bolnavului. Asistenta trebuie sa afle n primul rnd daca inapetenta bornavului este totala sau repulsia lui se manifesta numai fata de alimente l rdietei prescrise, n acest ult im caz, alimentele cuprinse n regimuloferit bolnavului trebuie schimbate cu altel e, dupa preferintele lui, dar numai n cadrul limitelor permise de prescriptia med i cala. Portiile servite bolnavului inapetent trebuie sa fie mici, cantitatile mari de a limente pe farfurie provocnd chiar numai la simpluvedere o senzatie de plenitudin e. Bolnavii inapetenti vor fi alimentat imai des, la intervale de 2 3 ore. Prin ad ministrarea repetata d<> mici cantitati se pot asigura valorile calorice necesare. Alimentele trebuie mbunatatite cu zahar, cacao, diferite condimente sau alte substante dupa preferinta bolnavului, dar totdeaunan limita dietei presc rise, n vederea acestui scop, asistenta trebui

tiba la ndemna n oficiul alimentar toate substantele necesare > l r u satisfacerea dorintelor bolnavilor, n vederea declansariiapetitului, serv irea mesei trebuie facuta mai estetic. Pentru diminuarea senzatiei de greata, lichidele vor fi servitesi usor acidifiat e cu lamie, alternndu-le pentru a asigura o ;itie cit mai mare. Alimentele hiperzaharate nu trebuie adminis10 peste masura, caci gustul dulce provoaca relativ repede or.atie de plenitudine s i favorizeaza adesea diareea. Laptele nlitate mai mare de l kg pe zi provoaca la unii greata, la altiiice. Albuminele supradozate (sub forma de brnza sau carne) voaca meteorism si accentueaza n consecinta si mai mult inape1 a. n astfel de cazuri se va administra laptele sub forma de o batut, iaurt sau lapte acidulat. Toleranta fata de substanteleteice poate fi mb unatatita daca se administreaza sub formabrnza diluata, trecuta prin sita. La bolnavul complet inapetent, senzatia de sete trebuie exploatapentru a introduce necesitatile calorice n organism. Pentru isfacerea senzatiei de sete, bolnavul va primi doze mici de 200 glichide la inte rvale de 2 3 ore, cu un continut variat si ct mai ut. Astfel laptele, sucurile de fructe vor fi mbogatite cu praflapte, preparate d e zahar, galbenus de ou si completate cu zeamalamie sau portocala. Bulionul de le gume se poate mbogati cu11 a, brnza, unt, galbenus de ou sau cazeinat de calciu, i ar cacaua unt, ridicnd astfel valoarea calorica a alimentelor introduse. i tel de preparate hranitoare, hipercalorice pot fi imaginate la m!mit si asistenta trebuie sa stie sa le prepare pe loc, fara sa ceara i niicursul bucatariei, n aceste amestecuri se pot introduce si prepara lo de vitamine, daca ele se disperseaza usor si nu altereaza mirosul mm gustul alimentului. Asistenta trebuie sa lupte pentru a acoperi necesitatile calorice> ! < i inapetent. Prin pregatirea preparatelor hipercalorice bolnavulu

' vite cu gust si administrate cu multa insistenta, ea va reusi sai",ure zilnic 2 500 3 000 de calorii sub forma de preparate lichideU)lnavilor lipsiti complet de pofta de mncare. n vederea orientarii 'i r , si a medicului, ea trebuie sa noteze exact toate cantitatile consu"' i l,e de bolnav si sa calculeze valoarea lor calorica, pe baza tabelelor i stau la dispozitie, pentru a se putea orienta n ceea ce priveste"perirea necesi tatilor zilnice ale bolnavului.

SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI Supravegherea bolnavului este una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale. Observatia medicului este discontinua, intermitenta; el vede bolnavul numai la vizite sau cu ocazia aplicariiunor trata mente, n restul zilei, bolnavul se gaseste sub supravegherea asistentei, care trebuie sa culeaga toate datele relativ la stareagenerala si la evolutia bolii sale. Asistenta trebuie sa raporte/omedicului tot ce observa n cu rsul zilei la bolnav, nsa, pentru cainformatiile ei sa fie ntr-adevar complete si valoroase, ea trebuiosa stie sa faca observatii sistematice, metodice si sa cuno asca coanume trebuie sa observe. Asistenta, stnd n permanenta la patul bolnavului, va urmari: 1. Comportamentul bolnavului. 2. Functiile vitale si vegetative ale organismului. 3. Aparitia unor manifestari patologice. URMARIREA COMPORTAMENTULUI BOLNAVULUI Asistenta trebuie sa se obisnuiasca ca, n cursul oricarei munci, sa tina sub supraveghere bolnavii. Ea trebuie sa-i urmareasca, H ti observe atitudinea lor n pat, pozitia pe care o iau, expresia fetei, miscarile active pe care le executa etc. Eelatiile pe care le realizea/ii cu bolnavul n timpul ngrijirii lui, ca si convorbirile provocat-" intentionat, eventual cu scopul educatiei sanitare, trebuie sa fiotot attea prile juri de a studia starea bolnavului din toate punctelede vedere.

Pozitia bolnavului n pat este determinata de gravitatea bolii '! care acesta sufera. Daca starea bolnavului este mai putin grava, l s i p a s t re a z a n p a t o a t i tu d i n e a s e m a n a t o a re cu a c e e a a u ne ipersoane sanatoase. Musculatura si pastreaza tonicitatea sa normala, pozitia fiind dirijata de miscarile sale active. Se spune ca bolnavul I i i n p a t n p o z i t i e a c t iv a . Daca nsa starea bolnavului este grava, el devine adinamic. lusculatura si pierde tonicitatea sa normala, iar pacientul nu maint. n stare sa ex ecute miscari active, dnd impresia ca este cazut" n pat, pozitia lui fiind determinata de legile gravitatiei. Se spune a s t a n p a t n p o z i t i e p a s i v a . n afectiunile nsotite de dureri, bolnavul cauta sa menajezepartea dureroasa, lund d iferite pozitii fortate. Astfel, n caz deiiUMirita sau de fractura costala, bolna vul va sta pe partea sanatoasa, i i 'i i t r u n u e x a g e ra d u r e r il e p r i n c o mp r i ma r e a p a r t i l o r af e c t a t e . i n ulcerul gastric sau duodenita, bolnavul de multe ori se asaza nlo r u b i t v en t ra l s au n d ec u b i t l a t e ra l s t n g . Pozitia bolnavului n pat poate fi determinata si de nevoia de au ura unele functii ale organismului. Astfel, n afectiunile care scot lIn functiune sau diminueaza mult respiratia unui plamn ca : pneu monie, pleurezie cu lichid abundent, pneumotorax etc., bolnavul i a cu lc a t p e p a rt e a b o ln a v a , p e n t ru a pu t e a co m p en s a p l a m nu l ii functia redusa prin miscari respiratorii mai ample ale partii in l mine. n afectiunile cardiace nsotite de insuficienta circulatorie, iirocum si n cele pulmo nare, care scad suprafata res pirato rie a pld mnilor, boln avii vo r sta n pozitie seznd, care, prin crearea puHibilitatii interventiei muschilor inspiratori accesori, precum si prin derivarea unei parti a sngelui n portiunile inferioare ale corpului, '^ureaza res pirati a bolnavului. Aceasta situatie poarta numel e deui'lopnee. n bronsiectazie, abces pulmonar si tuberculoza cavitar fl, bolnavu l v a caut a sa s te a n a sa f el c a ev a cua re a c a v i tatilor Ini rapulmonare sa fie ngreunata, caci prezenta secretiei lor n bronhiiIr-ar provo ca accese de tuse. n unele afectiuni, boln av ii iau an umite atitu d ini s p eciale, i'liiur patognomonice. Astfel, n caz de meningita tuberculoasa bolnavul sta n decubit lateral, cu spatele ndreptat spre lumina I fi it of ob ie), cu c apul n hiperex t ens i e si cu mem br el e i n fe ri oa re Iertate, att n articulatia coxo-f emurala, ct si aceea a genunchiului(iioxitie n co cos de pusca"), n caz de tetanos, din cauza contractiilor generale ale muschilor cu predominanta acelora ai jgheaburilorVertebrale, bolnav ul se gaseste n hiperextensie, avnd forma unuiHm cu concavitatea dorsala. Aceasta pozitie poarta numele de opistotonus. Alteori, cnd contractura musculaturii spatelui are o predo 265

minanta unilaterala, bolnavul va descrie un arc cu concavitatoulaterala. Aceasta pozitie poarta numele de pleurostotonus". n ulcerul gastric penetrant, n timpul acceselor dureroase, bolnavulse nghemuie, exer citnd si o presiune cu pumnul asupra regiuniidureroase. Expresia fetei bolnavului poate trada gradul de inteligenta abolnavului, precum si anumite stari psihice ca : durere, spaima, agitatie, depresiune, bucurie, indiferenta, oboseala etc. n unele boli, expresia fetei poate sa fie caracteristica. Astfel, fata este anxioasa si cianotica la bolnavii cu insuficienta circulatori grava, n peritonita, ileus si alte afectiuni abdominale grave, fatneste acoperita cu sudori reci, ochii nfundati si nconjurati cu cearcanoalbastre, nasul ascutit s i privirea anxioasa (fata peritoneala), nbolile infectioase grave, de multe ori f ata bolnavului este congestionuta, agitata, cu ochii sclipitori, alteori tradeaz a o oboseala sau asteniograva. Expresia fetei tradeaza spaima n boala Basedow. n s chiml, n mixedem fata este rotunda, asemanatoare cu luna plina, n cu/ de tetanos, trasaturile fetei dimprejurul gurii, ochilor si nariloi simuleaza un rnjet, cu fruntea ncretita, adnc ntristata. Aceastil expresie bizara poarta numele de rs sardonic. Expresia fetei poate sa se schimbe relativ repede n raport cumodificarea starii b olnavului; din acest motiv supravegherea fizionomiei bolnavului trebuie sa fie o preocupare permanenta a asistentei, Starea psihica a bolnavului prezinta, de asemenea, un intere* deosebit pentru asistenta. Ea se va orienta n primul rnd dacftbolnavul si pastreaza cunostinta, daca este obnubilat sau complotinconstient. Dezorientarea n timp si n spatiu, iluziile si halucinatiiltibolnavului pot fi observate prima data de asi stenta, n formolograve de febra tifoida, de exemplu, bolnavii au cunostinta tulbu rata, privirea absenta si stau n pat nemiscati. Aceasta stare desi se ntllneste si n alte boli inf ectioase acute, ca tifos exantematic, septicemiietc., poarta numele de stare tifica si denota gravitatea extrema abolii. Ea poate fi nsotita de miscari automate, asemanatoare u prinderea mustelor din aer sau de pe patura nvelitoare si este numitiicarfologie. Tulburarile de cunostinta pot sa se manifeste sub diferite gradeca : obnubilatia , cnd bolnavul sesizeaza numai partial evenimentolndin anturajul lui; mai trziu si amintirile lui vor fi incomplete dinaceasta perioada. Aceeasi stare, nsotita de iluzii, halucinatii, hiperexcl-tatii, poarta numele de delir, destul de frecvent n bolile infectioasoacute, afectiuni cerebrale, intoxicatii etc., putndu-se manif esta, fie sub forma linistita, pasnica, fie sub forma violenta, agresivft. Apatia se manifesta printr-o stare de dezinteres fata de mediu fi

I n persoana proprie. O forma mai naintata de tulburare de cunostintacute stupoar ea, cnd bolnavul sta n stare de imobilitate si insensibiliinic, poate fi trezit, dar nu raspunde la ntrebari. Somnolenta sei nldeaza prin necesit atea de a dormi ndelungat. Bolnavul se trezesteiiijor, dar adoarme imediat. Daca bolnavul poate filtrezitTnumai cuexcitatii foarte puternice, vorbim de sopor, ia r cnd bolnavul nuurni poate fi trezit si nu reactioneaza nici la excitatii putern ice, vorbimih< coma. Numarul afectiunilor care se prevaleaza prin tulburari de cunosllnta este extrem de mare; din acest motiv, asistenta trebuie sa seorienteze usor prin tre diferitele forme ale acestor stari si trebuie sacunoasca bolile unde poate f i asteptata instalarea unei tulburarii l n cunostinta (boli infectioase acute, i ntoxicatii cu alcool, morfina, rloral hidrat, barbiturice, uremie, insuficienta hepatica, diabet fiiharat etc.). Tulburarile de cunostinta snt expresia unor stari foarte graveti ele trebuie imed iat raportate medicului. Pofta de mncare a bolnavului va fi, de asemenea, urmaritad asistenta. Snt bolnavi n stare grava care si pastreaza pofta demncare, iar altii dimpotriva au oroare fata de ab'mente. Asistenta va cauta sa afle daca lipsa apetitului este generala sau bolnavulii i 'o totusi anumite alimente preferate, sau daca refuzarea anumitor 11 cgorii de alimente nu se datoreste fricii (ntemeiata sau nentemeiaii i de a mnca. Apetitul preferential poate sa se datoreze anumitor i c.nte ale substantei respective din organism, ca de exemplu hidrati i' carbon, saruri minerale (calciu la gravide) etc. De asemenea, " i uzarea anumitor alimente poate avea si o valoare simptomatica i ' i i r t e valoroasa pentru stabilirea diagnosticului. Astfel, bolnavii im sufera de cancer al stomacului refuza de obicei carnea de vaca; imliiavii n faza preicterica a hepatitei epidemice au un dezgustdeosebit fata de alimente grase. Asistenta va urmari daca afirmatiaIntluavului asupra lipsei poft ei de mncare este sau nu reala, ntruct In multe ori bolnavii se plng de lipsa apetitului, dar n realitate alimenteaza n mod exagerat. Somnul bolnavului trebuie, de asemenea, urmarit de asistenta, iiltli cantitativ, ct si calitativ, precum si din punctul de vedere alitmriilui. Pentru stabilirea duratei somnului nu se va ghida niciodatal u pa afirmatiile bol navilor care de cele mai deseori nu snt multumitiMI numarul orelor dormite. Pentru stabilirea duratei somnului este iiwosar sa se adune numarul orelor dormite ziua si noaptea. Daca liolnavul doarme si ziua, se va observa orele cnd doarme, nainteliui dupa alimenta tie, n orele de dimineata sau dupa masa etc. Homnolenta care se instaleaza imediat dupa alimentatie tradeaza 267

un grad oarecare de insuficienta hepatica pe cnd somnul de dimineata se constata la bolnavii de hepatita epidemica etc. Se ntmplilfoarte des ca n urma s omnului exagerat din cursul zilei, raportulsomnului ntre zi si noapte sa se inver seze. Este necesar ca asistentasa cunoasca si orarul somnului de noapte: daca bo lnavul doarmepna dimineata sau se trezeste prea devreme, nemaiputnd sa adoarma. Asistenta va urmari daca somnul bolnavului este linistit sau agitat, daca doarme fara ntrerupere sau cu ntreruperi repetate, motivele ntreruperilor (dureri de foame, diaree, necesitate de mictiuni, stari de tensiune nervoasa etc.). Durerile semnalate de bolnavi trebuie sa fie sesizate si raportatemedicului de a sistenta. Din acest motiv ori de cte ori bolnavul se plnge de dureri, asistenta se va interesa de caracterul durerilor, durata si orarul lor, directia n care acestea iradiaza, precum sivariatia lor cu ocazia unor acte fiziologice. Adesea, localizarea durerilor nu este usoara, ea putind fi uneorimai intensa n lo curile iradiate dect la originea ei. Nu este admisca n caz de dureri mari, cu loca lizare nesigura, asistenta sa ncerce, prin palpari si alte manevre, localizarea durerilor. Intensitatea durerilor este variabila. Durerile articulare reuma toide snt n general suportabile. Durerile cauzate de colicile hepaticesau renale p ot avea o intensitate foarte mare, oblignd bolnavulla luarea unor pozitii bizare, pentru a le suporta sau usura. Intensitatea semnalata de bolnav, precum si modu l cum suporta durereasnt n functie si de tipul sistemului ^Qrvos al acestuia, prec um side gradul lui de epuizare fizica si nervoasa, de oboseala, de duratalunga a bolii, de dureri anterioare, de tratamente epuizante etc. Caracterul durerilor este foarte variat. Ele pot sa se prezinteca o jena, apasar e, presiune, crampe, ruptura, sfsiere, torsiune, arsuraetc. Precizarea si descrie rea caracterului durerii depind n maremasura de inteligenta bolnavului si de mult e ori asistenta trebuiesa ajut 3 bolnavul fara sa-1 influenteze pentru a putea p rezentamedicului date concrete. Durerile pot fi spontane sau provocatede miscari sau de presiunea exercitata asupra regiunilor dureroase. Durerea poate fi permanenta sau intermitenta. Durata perioadeidureroase poate fi variabila. O colica renala poate dura de la ctevuore la cteva zile si sa fie ntrer upta de o miscare violenta, deplasareasau transportul bolnavului. Accesele durer oase ale cailor biliare pol. fi, de asemenea, de durata, n schimb durerile abdominale n caz dodizenterie au un caracter intermitent, cu perioade dureroase scurtede cteva minute. Este important sa se precizeze directia n care iradiaza durerile. De multe ori durerea este mai intensa n regiunea iradiata dect

in locul de und e po rn est e. Astfe l du rerile n ulc erele sto maculuiti duoden ului iradiaza n spatele bolnavului, durerile din cursuli r i / e i d e c o l e l i t i a z a , n u m a r u l d r e p t e t c . Durerile pot sa se exacerbeze cu ocazia unor acte fiziologice. I io exemplu, cistita acuta provoaca dureri cu ocazia mictiunilor, ilurerile articulare se intensifica cu ocazia miscarilor active si pasive' ir. A lteori, dimpotriva, se atenueaza dupa evacuarea intestinului, i n enterocolita acuta sau dupa emisia urinii, ca n cistita acuta Convulsiile si contractiile vor fi, de asemenea, urmarite de tenta , d eo arece pn a l a sosirea medicu lui el e po t sa disp ara s i ; tenta singu ra marto ra vizuala trebuie sa stie sa descrie ni mod exact ceea ce a observat. Ea trebuie sa observe daca convul-Mi i ks snt generalizate sau localizate. Daca snt localizate va observa nca se extind si daca snt uni-sau bilaterale. Este important satl.ie durata accesel or, precum si numarul lor si le va nota ntr-orubrica speciala a foii de temperatu ra. Trebuie stiut daca accesele M au produs n aparenta spontan, n timpul somnului sau sub influentaunei excitatii, eventual dupa enervare. De multe ori, bolnavul misizeaza apropierea crizelor. Asistenta va urmari orice modificare n comportamentul bolnavului. Urmarirea trebuie facuta stiintific si obiectiv, iar observatiileinilese trebuie sa redea fidel tabloul patologic aparut. Supraveghereaiji notarea modificarilor produse n starea bolnavului, facute farapricepere si cunostinte obiective, fac i mposibila asigurarea ngrijiriicalitative a bolnavilor. URMARIREA FUNCTIILOR VITALE Sl VEGETATIVE ALE ORGANISMULUI Urmarirea functiilor vitale si vegetative ale organismului esteobligatorie n curs ul oricarei boli, caci modificarea lor reflecta n mare masura starea generala a bolnavului, precum si evolutia si gravitatea bolii de care sufera. Totalizarea observatiilor asuprafunctiilor vita le si vegetative se consemneaza nfoaia de temperatura u. bolnavului. FO AI A DE T EMPERA TURA Pen tru posib ilit atea urmaririi evolutiei bolilor, date le cu lesedo asistenta relativ la functiile vitale si vegetative ale organismuluibolnavului se noteaza n foaia de temperatura. Beprezentarea graficaI1 un ora dintre ac es te date si o rn du ire a cro no logica a altora facposibil ca, dintr-o singura privire, medic ul sa se orienteze asupra

starii bolnavului si evolutiei bolii lui. Alcatuirea foii de temperaturiieste ab solut obligatorie pentru bolnavii spitalizati. Este de dorit, ca o foaie sa fie completata si pentru bolnavii ngrijiti la domiciliu. Foaia de temperatura, parte integranta din foaia de observatie, este un document medical, stiintific si medico-judiciar. Ea esto completata de asistenta, care raspunde n fata superiorilor si Li. nevoie si n fata legii pentru exactitatea si sinceritatea datelor incluse. Privind importanta ei multilaterala, foaia de temperatura trebui condusa exact, clar si ordonat, tinuta la curent pe ore, pentru areflecta ntr-ade var starea bolnavului. Foaia de temperatura trebuie sa cuprinda datele personale ale bolnavului si datele principale legate de internarea lui. Astfel, asistenta va nota n mod exact numele si prenumele bolnavului, vrsta, data internarii, diagnosticul de internare, numarul patuluisi numarul foii de observatie sau din registrul de internare. La iesireabolnavului, va ncheia fo aia prin introducerea diagnosticului doiesire sub diagnosticul de internare si d ata iesirii din spital. Partea esentiala a foii de temperatura este un sistem de coordonate, adaptat reprezentarilor grafice ale functiilor de baza ale organismului : circulatia, respiratia, termoreglarea si diureza. Pe abscisa acestei coordonate se noteaza timpul n cadrul caruia evolueazaboala, n vederea ace stui scop. abscisa este mpartita pe zile doboala, iar zilele n cte doua jumatati re zervate pentru adnotarilede dimineata (D) si dupa masa (S). Deasupra coloanelor rezervateipentru zilele de boala se va nota data (ziua), iar dedesubtul ei ziuad e boala, adica numarul zilelor parcurse de la nceputul bolii, socotind si zilele ct bolnavul a stat acasa nainte de a se interna. Pentru o mai usoara orientare si apreciere a evolutiei bolii n timp, se obisnuiesteca peri oadele de o saptamna sa fie notate pe foaie prin ncercuirea, zilelor (a 7 a, a 14 a, a 21 a s.a.m.d.). Pe ordonata graficului de coordonate se vor nota valorile temperaturii, frecventa pulsului si a respiratiei, precum si cantitatile dourina emise n 24 de ore. Foile utilizate n medicina infantila, alaturi ducoordonatele de mai sus, mai curpind nca doua sisteme de coordonate, unul pentru reprezentarea evolutiei greutatii corporale, _ celalalt pentru reprezentarea grafica a alimentelor consumate, n foaia obisnuita nsa, pentru a putea cuprinde mai multe grafice pe acelasisistem de coor donate, se vor utiliza culori si modalitati diferite doreprezentare, iar la marg inea stinga a foii se tiparesc patru ordonatoparalele cu gradatii deosebite, cor espunzatoare valorilor normalosi patologice ale diurezei, respiratiei, pulsului si temperaturii. Pentruindicarea valorilor normale, spre partea inferioara a foi i, una dinliniile orizontale este mai groasa. Gradatiile ordonatelor snt n

ia fel plasate pe spatiul foii, ca linia groasa sa corespunda cu valorilelormale . Tot ceea ce ajunge pe foaie deasupra liniei normale reprenita o valoare n plus (hipertermie, tahicardie, hiperventilatie, ioliurie etc.),liar ceea ce ajunge sub linia valorilor normale reprezinta o ;iloare n minus (hipotermie, bradicardie, hipoventilatie, oligurie ete.). Ded esu b tu l co o rdo n at elo r s e gas es c o s e ri e d e ru b rici, und ei iot fi notate datele asupra evolutiei bolii si tratamentului, ca : g re u t a t ea co rp o ra l a, c a n t i t a t e a l i ch i d e lo r i n g e r a t e n 2 4 d e or e , l Misiunea arteriala, numarul si felul scaunelor, numarul si felul varsaturilor si eventual alte date specifice bolii de care sufera bolnavul. Astfel, foile sectiilor de obstetrica cuprind rubrici pentru notarea/.Unica a in volutiei uterine si a lohiilor etc. Foile bolnavilor cu afectiunibronho-pulmonar e vor cuprinde si cantitatea zilnica de sputa expecto ra ta et c. V a l or il e c ant i ta tiv e ale d at elo r d e mai su s s e no te az a l ii cifre, pe cnd cele calitative cu semne conventionale, care variaza <Io la spital la spital. Unele date, cum este de exemplucantitatea Npute i expectorate, pot fi reprezentate si grafic. Pe foaia de temperatura se pot mentiona aparitia unor manifestarido boala, compl icatii (frisoane, eruptii, boala serului etc.) sau interventii chirurgicale, care fiind notate n subrubricile zilelor respective, 4'ontribuie la reflectarea grafica a evolutiei bolii, n vederea aceluiasi cop este bine daca anumite date de laborator snt notate si pe foiado temperatura, care, alaturi de curbele termice si ale celorlaltevalori trecute n foaie, vor fi mai usor interpretate pentru aprecierea tarii bolnavului. Foaia de temperatura poate servi si pentru alcatuirea planuluide examinare si de tratament al bolnavului. Dispozitiile mediculuirelativ la examinarile complemen tare de laborator, precum si launele masuri de tratament vor fi trecute sub form a de sarcini n rubricile zilelor urmatoare ale foii de temperatura. Astfel nu se vauita sau amna nimic din programul prescris, iar asistentele si surorile lin schimburile urmatoare vor avea o oglinda fidela asupra sarcinilor ce le revin pentru ngrijirea bolnavului (recoltari de snge, urina, pregatirea bolnavilor pentru examinari radiologice, trimiterea lor nentru consultatie la alte sectii etc.). Medicatia zilnica se introduce, de asemenea si n foaia de temperatura. Pe marginea foii si deasupra locului rezervat ordonatelor functiilor vitale ale organismului se noteaza numele si doza medicamentelor prescrise. Aceste medicamente snt numerotate n ordinea aplicarii lor, urmnd ca pentru fiecare zi sa se introduca n rubricay.ilei respecti ve cifrele reprezentnd medicamentele respective. Medicame n t ele n oi, introd us e p e parc u rs n tratamen tu l boln av ului, vor 271

fi numerotate n continuare si astfel medicatia zilnica! va putea !'! foarte usor urmarita. Este important ca orice schimbjare de dozujsa fie mentiona ta si pe foaia de temperatura. Transfuziile de snge si de plasma aplicate n cursul tratamentuluivor fi mentionate prin sageti verticale cu vrful ndreptat n jon, de culoare rosie sau galbena, dupa substanta transfuzata. Daeft, acestea snt urmate de frisoane, cu urcare de temperatura, curbolofebrile din foai e vor veni n contact cu vrful sagetilor care reprezint lcaiiza lor. Ultima problema importanta care trebuie trecuta pe foaia <lt temperatura este regimul dietetic al bolnavului. Dieta se noteaza tnpartea infer ioara a foii de temperatura. Aceasta problema nu aparj.iiuistrict de foaia de te mperatura, dar, ntruct acesta este documentulde baza cu care lucreaza asistenta, e ste bine ca si regimul dieteticsa fie n permanenta n fata ei. n acelasi timp, n boli le cu evolut-iuciclica, care necesita schimbarea relativ frecventa a regimului d ietetic, adnotarile din foaie relative la dieta vor usura si orientarea medicului asupra modului de reactie si de comportare a bolnavului fata doregimurile aplica te si vor constitui un factor ajutator pentru schimburea lor. Adnotarea regimurilor dietetice n foaia de temperatii nise poate face prin i ndicarea regimului prescris bolnavului sau prinsemne sau cifre conventionale. As tazi se utilizeaza din ce n ce mul mult indicarea exacta a regimului, ca : regim hidric, hidro-zaharjit, lactat, lacto-fainos etc. La sugari este obligatorie introducerea alimentatiei complet on foaia de temperat ura. Se vor trece sub forma de grafice cantitatile consumate (nu cele prescrise) n grame. Calitatea alimentelor un noteaza prin culori si semne conventionale, care variaza de la spitalla spital. Astfel se obisnuieste de exemplu ca laptele de mama siVfie notat cu rosu, laptel e de vaca cu albastru, preparatele de laploacidulat cu verde, legumele cu galben , iar preparatele din fainoasecu brun. Dedesubtul coloanei respective a alimenta tiei se totalizea/ilzilnic valoarea calorica a alimentelor consumate. Adnotarile n foaia de temperatura se fac de obicei prin reprezen tari conventionale, dar scrise clar si citet. Eeprezentarile cu caracltrindividu al nu snt permise, caci continutul foii trebuie sa fie ntelcMde orice cadru medico -sanitar. n cazul ngrijirii unor bolnavi n stare grava cu medicatiocomplexa sau al acelora ca re necesita o observatie mai atenta simai minutioasa se utilizeaza foi de terapi e intensiva, care, alaturide datele referitoare la functiile vitale ale organism ului nregistrat^ din ora n ora si dinamica rezultatelor de laborator, cuprind si planulcomplex de n grijire si tratamentul bolnavului defalcat pe ore fixe.

\caste foi, spre deosebire de f oile obisnuite de temperatura, sepastreazala cap atul paturilor de terapie intensiva (fig. 134). n lipsa acestoranu ataseaza ioii de temperatura nca trei anexe; una pentru notareatemperaturii,! pulsului, tensiun ii arteriale, respiratiei, a cantitatilor Io urina emisa etc., luate la intervale prescrise de medic, de exemplu Fig. 134. Rama cu fisa de terapie intensiva aplicata la patul bolnavului.

termometrizarea din ora n ora sau numararea frecventei respiratieidin. jumatate n jumatate de ora. Pe cealalta foaie se va nota planulAii administrare a medicamen telor, concretizat pe orar fix si pedoza, iar pe a treia, programul de alimentat ie si de hidratare a bolnav ului, esalonat pe termene si cantitati fixe si calculat dupa necesitatile :ilorice ale organismului. Pe aceasta foaie, alaturi de cantitatileprescrise, asi stenta va nota cantitatile consumate de bolnav, pentru .1. sa reiasa masura n care s-au putut respecta prescriptiile. ntruct foaia de temperatura este tinuta de asistenta medicala K|,O necesar ca ea sa aiba cunostinte pentru culegerea si interpretarea Ulcior necesare completarii ei. Asistenta sta n permanenta cu i'iiluavul, l supravegheaza att ziua, ct si noaptea. Ea trebuie sai ccunoasca manif estarile fiziologice si patologice pe care le prezintaixilnavul, pentru a le put ea nota n foaia de temperatura sau a lem.porta medicului. TEMPERATURA Temperatura omului se mentine constanta ntre 36 si 37 datoritaprocesului de termor eglare. Sistemul neuro-endocrin dirijeaza procesele I I c . -1 6 273

de reglare termica prin mecanisme chimice si fizicej modificnd, dupa necesitate, termogeneza sau termoliza. Termoreglarea chimica priveste productia de caldura (termogeneza). Caldura este rezultatul proceselor oxidative din organism, a caror intensitate este variabila n raport cu temperatura mediuluinconjurator. As tfel prin scaderea temperaturii aerului se intensificaarderile din organism si c a atare termogeneza creste. Organele principale ale termogenezei snt muschii si ficatul. Intensificarea procesului de termogeneza se face n mod reflex. Daca temperatura mediului nconjurator scade, se excita receptoriipielii, care, pe cale reflexa, determina intensificarea arderilor dinorganism elibernd cantitatil e necesare de caldura, n vederea compensarii pierderilor. Daca nsa scaderea temperaturii mediului ambiant, continua, iau nastere tot pe care reflexa contractii musculare mici, ce se traduc prin tremuraturi si aparitia frisonului. Contractiilemuscular e din cursul frisonului intensifica metabolismul si elibereaza o cantitate mai mare de energie calorica, urcnd temperatura organismului. Invers, daca temperatura aerului creste, intensitatea metabolismului scade, termogeneza diminueaza. Eeglarea fizica intervine n mecanismul de pierdere a calduriisi se face prin conv ectie, prin radiatie, evaporarea apei prin pielo, eliminarea caldurii cu aerul expirat, precum si prin consumul decaldura n vederea ncalzirii fecalelor si a urinii eliminate. Mecanismu l intim al pierderii de caldura de pe suprafata corpului se realizeazaprin modific area calibrului vaselor sanguine din piele. Sub influentii, frigului, vasele n primul rnd arterele se contracta, curentulsanguin scade spre supr afata corpului, aportul de caldura din profunzime devine mai mic si deci scade si pierderea de caldura. Sub influentiicaldurii, va sele se dilata, aportul de snge la suprafata devinemai mare si deci pierderea de caldura se intensifica. Daca temperatura mediului ambiant este egala sau mai mare dect aceea a corpului, pierderea de caldura prin convectie si radiatie devine imposibila ; n acest caz ea se face prin secretia si evaporarea sudorala. ntrucl* fiecare gram de sudoare evaporata sustrage organismului 0,58 docalorii mari, iar cantitatea de sudoare evaporata de pe suprafatacorpului n 24 de ore n conditiile de repaus este de circa 800 ml, reiese ca organismul pierde zilnic pe aceasta cale circa 400 500 decalorii mari. C antitatea de caldura pierduta prin transpiratie nsanu creste totdeauna paralel cu intensitatea eliminarilor de lichidepe aceasta cale, caci viteza de evaporare a sudorii de pe suprafatacorpului este invers proportionala cu umiditatea relativ a a atmosfereiambiante.

Evaporarea apei prin plamni si ncalzirea aerului inspirat 'Ontribuie, de asemenea, la pierderea de caldura. n stare normala, productia si pierderea de caldura se gasesc u echilibru, ceea ce asigura n mod activ constanta temperaturii Cganismului. Cnd acest echilibru este rupt se instaleaza starile deIiipertermie si hipotermie. Temperatura organelor interne temperatura centrala este mai ridicata dect temperatura periferica si este n functie de intensitatea si starea de activitate a organelor, putind ajunge n uneleorgane, ca de exemplu n ficat, pna la 38. Temperatura prezinta mici oscilatii fiziologice, n cursul zilei, Io la 0,5 la 1. n axila, temperatura normala oscileaza ntre 36 si 37. Temperatura cea mai joasa se masoara dimineata ntre orele 4 si 5. l'e la orele 9 10, temperatura ncepe sa se ridice usor, atingndrole mai mari valori spre seara, ntre orele 16 si 20. Aceste variatiiHut legate de gradul de activitate , fiindca la persoanele care lucreazatio obicei noaptea si se odihnesc n cursul z ilei, variatia zilnica a tempe raturii se poate inversa. Oscilatiile fiziologice ale temperaturii variaza si cu vrsta. Valorilede seara snt mai ridicate la tineri dect la batrni. n cursul digestieisi a l e f o r t u lu i m us c u l a r, t e m p e r a t u r a c r e s t e , n a do u a ju mat a t eA ciclu lui menstrual, precum si n cursul sarcinii, pot aparea micioscilatii de temperatu ra. Temperatura poate prezenta si mici oscilatii individuale n cadrul limitelor fiziologice. n con di ti i pa to log i ce , temp er at ur a o rgan is mu lu i p oa te s a c.ada sub 36, cnd vorbim de hipotermie, sau sa creasca peste 37% rlnd vorbim de hipertemie. Gradul de temperatura, durata starilorde hiper-si hip otermie, precum si oscialtiile ei snt date foarte valoroase pentru stabilirea diagnosticului, aprecierii asupra evolutieibolii si a eficacit atii tratamentului aplicat. Din acest motiv, masurare a si nr eg is t ra re a sist emat ic a a t emp er at ur ii b oln av ulu i, du pai m orar fix, constituie una din sarcinile elementare ale ngrijirii bolnavilor. M a s u r a r e a t e m p e r a t u r i i s e f a c e c u t e r m o m e t r u l , n a i n t e d ei i itrodueerea termometrului n practica ngrijirii bolnavului, ap reciereatemperaturii corporale se facea prin palpare. Dosul minii, care are< i se nsibilitate mai mare fata de variatiile de temperatura, era aplicatpo suprafata corpului bolnavului, examinatorul apreciind, pe cale pur subiectiva, valoarea aproximativa a temperaturii. ApreciereaTemperaturii pri n palpare este n mare masura influentata de temperatura minii si ne indica n primul rnd daca pielea este mai calda HIIU mai rece dect mna exploratoare. Pe de alta parte, temperatura 275

periferica la nivelul pielii nu corespunde cu temperatura interniisi nici nu var iaza paralel cu aceasta. Aceasta metoda este aplicatasi azi pentru orientare la patul bolnavului, nsa trebuie totdeaumicompletata cu masuratori instrumentale pre cise. Aprecierea exacta, stiintifica a caldurii corporale se face cu termometrul. Tipurile de termometre utilizate n practica snt diferite, Cel mai obisnuit este termometrul maximal, numit si termometrulmedical. Termometrul maximal utilizat n medicina (fig. 135) este graduldupa scara Celsius. El este un termometru cu scara redusa, de In34,5 pna la 42, scara variatiilor pat ologice ale temperaturii corporaleumane. Gradele snt divizate n zecimi de grade. P artea esentialaa termometrului este un tub capilar din sticla, nchis si largit Iu unul din capete pentru rezervorul de mercur. Lumenul tubului capilar este foarte mic, corespunzator volumului redus al rezervoru lui, care trebuie calibrat ct mai mic, pentru a putea fi introdus cuusurinta n cav itatile corporale unde se masoara temperatura. Coloanade mercur fiind foarte sub tire si deci greu de observat, sectiuneacapilarului are forma de lentila cilindr ica convergenta, prin careimaginea coloanei de mercur apare latita, favoriznd cit irea niveluluila care s-a urcat. La trecerea dintre rezervorul de mercur si tubul capilar exista o mica gtuire de sticla, care permite trecerea mercurului mpiiiNde forta de dilata tie a acestuia sub influenta caldurii. O data cu racirea aerului mercurul se retracta, dar gtuirea de pe capilar nu-lmai permite r entoarcerea n rezervor. Coloana de mercur se rupeimediat sub gtuitura si astfel va indica totdeauna temperaturamaxima. Tubul capilar este prins pe un perete de sti cla laptoasace poarta gradatia si totul este cuprins ntr-un rezervor nchis dosticl a. nainte de a fi date n folosinta termometrele medicale sini, verificate oficial. Termometrele n uz snt tinute n solutii dezinfectante subli mat sau cianura de mercur 1% 0-Solutia nu trebuie sa acoperetermometrele tinute vert ical n borcane dect pna la jumatato. Pe fundul borcanelor se pune vata acoperita cu tifon, pentru a nupermite lovirea rezervoarelor de fundul vasului de sticla. Solutia dezinfectanta trebuie schimbata din 5 n 5 zile. Masurarea temperaturii cu termometrul maximal obisnuit se faco n cavitatile nchise sau seminchise, pentru a obtine temperaturacea mai apropiata de cea centrala. Astfel, masurarea se poate faco : n axila, n plica inghinala, n gura, dar masuratori mai precise seobtin totusi numai n rect si vagin.

l nainte de masurare, termometrul va fi controlat daca nu este ricat. Daca avem termometre utilizate la mai multi bolnavi, ele r fi spalate nainte de ntrebuintare. Daca termometrul este utilizat i mai la un singur bolnav ne vommultumi, dupa scoatere a din ilutia dezinfectanta, de a-1 scufunda n apa curata si a-1 sterge. Perete l aptos le n t ililin d r ici a c ciin te rg e n al S c a ra g ra d a ta T u b c a p ila r p e n tr u m e r c u r 135. Termometre maximale. Fig. 13fi. Scuturarea corecta a tcrmo metrului. rte va verifica daca coloana de mercur din capilar a fost readusala nivelul grad atiei minime dupa masuratoarea anterioara. Dacanu, atunci vom scutura mercurul d in capilar, priuznd termometrulnproape de rezervor ntre palma, aratator si degetul mediu si smucindu-1energic cu mna de sus n jos (fig. 136). Scuturarea mercurului semai poate face si prin miscari de rotatie, cnd n virtutea fortei centrifuge mercurul din capilar revine n rezervor. Scuturarea termometrului se poate efectua si cu ajutorul unoruparate electromeca nice. Un astfel de aparat poate scutura simultann decurs de 5 secunde 12 termomet re prin miscari vibratorii foarte 277

fine, care actioneaza cu o frecventa ridicata. Termometrele se u.s.i. i c ir cu lar n a p a ra t, c u ca re vor fi t ra nspor ta t e din sa lon n s alona) Masurarea temperaturii n axila. Temperatura axilara in indica o temperatura periferica (axila nefiind o cavitate fiziologlrftnchisa). Ea este cu 4 5 zecimi de grad mai joasa dect temperatura Flg. 137. (A si B) rii n axila. A asezarea corecta a termometrului In axlli: B IM zitia bratului si antebratului in timpul maturlrlt temperaturii In a xi la. centrala. Fiind o metoda foarte simpla si comoda, este utilizata cel mai des n practica de toate zilele. Se sterge bine axila cu un prosop, se ridica bratul si se asaza rezervorul termometrului n vrful axiloi apoi se apropie bratul bolnavului de trunchi, iar antebratul flectuise plaseaza pe suprafata anterioara a toracelui (fig. 137 A, B). Daoftbolnavul este foarte s labit, sau agitat/nervos, precum si la copii, bratn lva fi mentinut n aceasta poz itie de asistenta tot timpul masurarii, Termometrul se mentine n groapa axilara timp de 10 minute. Dupdcitirea temperatur ii, termometrul se introduce napoi n solutia dezinfectanta. b) Masurarea temperaturii n plica inghinala. Masurarea temperaturii n plica inghinala se face la bolnavii foarte slabiti si la copiiimici. Bolnavul a dult sta n decubit lateral. Termometrul se asa/iln plica inghinala si se flecteaza coapsa peste bazin. Pentru usurarcupozitiei, gamba va fi ndoita pe coapsa si tre cuta peste celalalt membru 278 Masurarea temperatii"

f e r io r. La sug a ri , ma su ra re a te mp erat u rii n pli ca in gh in a la s e l';u>,e n decubit dorsal. c) Masurarea temperaturii n cavitatea bucala. Pentru cavitatea bucala exista termometre speciale, dar pot fi folosite si termometrelen,xllare. Se spala bine termometrul cu apa, se sterge si apoi se introduce oblic n cavitate a bucala, sub limba, sau pe latura externa a arcadeidentare. Se invita bolnavul sa nchida gura si sa respire pe nas. Masurarea dureaza 5 minute. Masurarea temperaturii n cavitatea bucala nu este destul deprecisa, caci gura nu constituie o cavitate perfect nchisa; pe de altaparte, din cauza respiratiei, o p arte a caldurii bucale se pierde princurentii de aer ai respiratiei. Metoda se v a aplica la bolnavii foarteslabiti, unde axila nu poate fi suficient nchisa, si n afectiunile der matologice axilare bilaterale etc. fu se recomanda n schimb n. i l'ectiunile cavitatii bucale si n mbolnavirile cailor respiratorii supe rioare. Este categoric contraindicata la bolnavii nelinistiti, alienati, precum si la copii, putnd da accidente. Masurarea temperaturii n cavitatea bucala necesita pregatireabolnavului. Cel puti n cu 10 minute nainte de introducerea termome( rului nu va mnca si nu va bea nimic cald sau rece, pentru a nuinfluenta temperatu ra locala. Din acelasi motiv n preajma masurariiel va renunta si la fumat. d) Masurarea temperaturii n rect. Bolnavul este asezat n decubit lateral, cu membrele inferioare n semiflexie. Bezervorul termometru1 ui uscat se cufunda n ulei sau se unge cu vaselina si apoi se introduce -fara violenta n rect, la o adncime de 4 5 cm, fiind mentinutnici timp de 5 minute. Copiii mici snt culcati pe spate, li se ridicapicioarele si li se introduce n rect termometrul, care trebuie sa fietinut fixat cu mina n tot timpul masurarii. Copi ii pot fi termometri-//ati si n decubit ventral, culcati cu abdomenul pegenunchii examina t orului. Termometrul trebuie fixat n tot timpulmasurarii. Masurarea temperaturii n rect este contraindicata n bolile rectului si la bolnavii agitati. Pentru utilizarej rectala, n unele tari e fabrica termometre colorate. e) Masurarea temperaturii n vagin. Se procedeaza la fel ca sila masurarea rectala , introducndu-se termometrul n vagin. Procedeulc,ste contraindicat n bolile aparatu lui genital feminin. Temperatura rectala si vaginala se apropie mai mult de temp eratura centrala. Valoarea lor este cu 0,5 mai mare dect temperatura :i,xilara. n afectiunile inflamatoare intraabdominale, caapendicita, anexita, peritonita etc., temperatura rectala se ridica nmod dis proportionat fat a de temperatura axilara, ajungnd la odiferenta <le l si chiar pna la 2. Diferenta dintre temperatura rectala si cea 279

Fig. 138. Termometru pentru masurarea temperaturii cutanate. axilara poate sa fie un ajutor n diagnosticul proceselor inflamatoareacute din et ajul in ferior al abdomenului. Termometrul medical pentru determinarea temperaturii cutiuiitte (ig. 138) are rezervorul format dintr-un tub curbat n forma <li> spirala, asezat ntr-un singur plan. Acest rezervor se adapteaza inul bine suprafetei cutanate si aNtlV) suprafata de contact dintre i'n zervorul de mercur si piele dovine mai intima si mai mare, c<<ii ce asigura o nregistrare prcoinrtsi rapida. Temperatura cutanal ftse determina si mai operativ cu termometre termoelectrice, sau cu termistoare (vezi muljos). Pielea cedeaza repede nildura sa mediului nconj urator, din care motiv valorile nr< gistrate la suprafata corpului difera n minus fata de toni peratura ax ila ra sau rectala. Termometru l pentru masurarea temperaturii g lo bu lui ocularare o constructie s peciala, adaptata nevoilor urmarite. Pentru masurarea temperaturii n starile hipotermice, termometrele medicale cu scara redusa nu mai snt corespunzatoare. Necesitatea unor noi instrum ente de masurat s-a ivit n special dupa introdu cerea n practica a tratamentului cu substante neuroplegice si a hibernarii artificiale. Termometrele medicale cu scara redusa, utilizat n practica curenta, nregistreaza temperatura de la 34,5 n SU H \ pe de alta parte, ele nu pot fi in troduse suficien t de mult n reci. n starile hipotermice provocate prin hibernatia artificiala ewti necesar sa controlam temperatura centrala a organismului din car motiv intrumentul de masurat trebuie introdus ct mai sus n reci. Pentru masuratori si mai precise, nregistrarea trebuie facuta in esofag ntruct temperatura rectului se modifica relativ ncet, dupAvariatiile tempera turii sngelui arterial, deci ale temperaturii centrali, i ar v a ri at iile m ici nici nu snt se si za te. Termometrul de termostat cu scara de la 18 38 sau 10 50", de forma ncrubata n unghi drept, poate fi utilizat pentru masurareatemperaturii re ctale la bolnavii tratati cu substante neuroplegioo. ntruct citirea temperaturii trebuie facuta chiar n timpul ct rezervorul este pe loc (la ndepartare, coloana de mercur coboara la valorii mediului ambiant), forma dreapta nu poate fi utilizata. Pe de alta.

te, daca termometrul este introdus prea profund, scara termomei r u l u i d r e p t d i s p a r e n r e c t . A p l i c n d f o r ma n c u r b a t a a a c e s t o ri urmometre, partea orizontala cu rezervorul de mercur va fi introdusani ntregime n rect, iar partea verticala va fi fixata ntre coapseleBolnav ului. Termometrul poate fi citit comod pe scara verticala. Azi se tinde din ce n ce na i mu lt la folosirea unor ini rumente de masurat ale caror itire si urmarire pot f i efectuate Io la o distanta ct mai mare de latul bolnavului. Aceasta proi >lema a fost rezolvata prin apli ;t>rea n practica medicala a ('rmometrelor electrice. Se cunosc mai multe va-i uitati de termometre electrice. Termometrul termoelectric d'ig. 139) functioneaza pe baza rl'ectului termoelectric care ia mistere ntr-un sistem de doua 11 letale diferite, sudate mpreuna . P ar t e a es ent iala a t e rm onietrului este formata din doua Fig-139f _ Termometru termoelectric. lire de metale diferite, sudate Termocupiu. mpreuna la extremitati, cai c includ un galvanometru formnd un circuit. Tinnd extremitatile l udate la doua temperaturi diferite, apare n circuit un curent electric. Diferenta de potential ce se stabileste ntre cele doua extremitatirste n functie d e' diferenta de temp eratura. Acest sistem poarta numele de element termoelectric, termoeleii >ent, termocuplu sau cuplu termoelectric. Termoelementele dau olorta electromoto rie relativ redusa de ctiva microvolti. De aceea, pentru masurarea diferentelor mici de temperatura, se asociaza maimulte termoele mente n serie si astfel forta electromotorie va creste proportional cu numarul cuplurilor legate n serie. n practica se foloseste cuplul termoelectric format din fier- onstantan, nichel-constantan sau platina-fier. Una din suduri este m e n t i n u t a l a o t e m p e ra t u r a co n s t an t a , d e e x e p lu l a 0 (g h e a t a l m cale de top ire), iar cealalta sudura se asaza n punctul a ca ru i l cmperatura vrem sa o determinam. Diferenta depotential ce nastere ntre cele doua suduri este determinata dediferenta de t e m p e r a r a d i n t re c e l e d o u a ex t re m e s i c u m l a u n ad i n s u d u r 281

m ia t u i

temperatura este de 0, diferenta este reprezentata de temperaturiiceleilalte sudu ri. Cu aceste termometre se poate determin a temp eratura dlu esofag sau din cavitatile tubului digestiv. O varietate a termometrului termoelectric utilizata n practic* medicala este acul termoelectric, construit tot pe principiul termoslementelor, fiind format dintr-o pereche de tuburi de platina, tll interiorul carora este sudat cte un fir de fier. Termometrul cu rezistenta. Aparatul este format din doua parj.l i o antena de platina cuprinsa ntr-unnvelis flexibil de 20 cm.lungitnusi 3 mm diamet ru grosime, care se introduce adine n rect sau tuesofag, si instrumentul propriuzis, format dintr-o panglica de platiuft, a carei rezistenta variaza cu temperatura si care alcatuieste una dincele 4 rezi stente ale unei punti Wheatstone prevazuta cu un indicatorgalvanometric (fig. 14 0). Ca sursa electrica se utilizeaza o batoriode 4,5 volti. Schimbarea temperatu rii modifica rezistenta panglidllde platina, care la rndulei atrage dupa sine sch imbarea echilibruluielectric al puntii, indicata imediat de acul galvanometrului . Cu ajutorul aparatului poate fi masurata temperatura corporala ntre 25 si 4f>". Antena aparatului se introduce n rect. Aparatul propriu-zin, cu care antena este legata prin conducte electrice, se asaza pe masft. Cnd se nchide circuitul electric, aparatul intra n functiune si pettl i 15 20 de secunde temperatura corporala poate fi citita pe cadranulgalvanometru l ui cu o o p recizie de 1/2 0 g rade. n unele cazuri este necesar sa se faca nregistrari permanenti de temperatura, n vederea acestui scop, miscarile indicatorului galvanometric snt transpuse unui punctograf, care nregistrea/Avalorile temperaturi i corporale n mod grafic pe o banda de hrtic, n functie de factorul timp. Aparatele construite dupa acest principiunregistreaza temperatura ntre O si 45 deodata din 5 surse diferi tt de la unul sau de la diferiti bolnavi pe aceeasi banda de hrtio. nregistrarea se face de asemenea la distanta, nregistrarile grafia necesita o forta electromotorie mai mare, pentru care sursa de energii e s t e a s ig u ra t a d i n r e t e a . Termistoarele. Kecent se construiesc termometre electrice p baza de termistoare. Aceste termometre n limbajul curent se identifica cu notiunea de termistor. Termistoarele snt rezistente electricii construite din oxizi metalici, care, aplicate n sistemul de conexiuni asemanator unor termometre cu rezistenta, pot fi utilizate pentrumasurarea tempe raturii corpurilor, gasind o baza de aplicare si litpatul bolnavului. Pentru fabricarea termistoarelor se utilizeaza oxidul de fior. de nic h el, de vanadiu, tungsten, mang an , titan , precu m s i oxizll

Fig. 140. Schema termometrului electric cu rezistenta. Fig. 140. Schema termometrului electric cu rezistenta. tor metale, sub forma de pulberi care se supun unor procedeeAsemanatoare fab ric arii materialelo r ceramice pn a ce se obtin eIn corp compact si dur, cu propriet ati de semiconductor. E s t e cu n o s cu t f a p tu l c a r e z i s t e n t a m e t a l e l o r s e m od i fi c a n i p o r tc u ri d i c a r ea t e m p er a t u r i i l o r . F a t a d e a c ea s t a , r e zi s t e n t a^rmistoarelor la temperaturi mai Ite este mai mica. Modificarilerezistenta ale termistoarelor va riatiile d e temperatura snt lult mai mari dect ale metalelor, le underezulta ca termometrele cu rmistoare snt foarte sensibile, pu-id nregistra sivariatii de 1/100. Termometrele cutermistoa re Itilizate n medicina snt asemana-loare cu termometrele cu rezis-|enta. Termistorul este cuprins la Etremitatea unui tub desticla n Antena aparatului legata desiste-de co nexiune al aparatuluibropriu-zis, avnd ca indicator unInicroampermetru. Pe scara acesluia, se pot citi n mod direct valo. file temperaturii masurate. Cu aceste aparate, durata tormometrizarii se reduce la cteva peci de secunde. Aparatele existente n circulatie au'scara activa Intre 24 si 44 si se mnuiesc cu foarte mare usurinta. Termistorul propriu-zis poatefi cuprins si n ace cu un calibrupna la 0,75 mm, care introduse ndiferitele parti ale org anismu lui p ot da re l a ti i a su pr a te mp erat u rii c en tr al e sau even tual a sup ra temperaturii tumorilor. . Masurarea temperaturii corporale la bolnavi se face obisnuit Io doua ori pe zi, dimineata si dupa masa. Natura sau gravitateabolii, ct si trata mentul aplicat', pot cere ca temperatura bolnavuluina fie masurata la intervale mai mici, de exemplu din 2 n 2 ore, wau dupa administrarea anumitor medicamente etc. 283

D a c a se ur maresc osc ila ti il e d e t emp e ra t u ra n cu rsu l izile, temp eratura poate fi masurata si din 1/2 n 1/2 de ora. n ancazuri nsa este bine sa fie folosit un termometru electric nregistr; p revazut cu punctograf. Te mp eratu ra m asu ra t a fa ra n regi st ra to r a u t o m a t se no te nfoaia de temperatura a bolnavului. Pe abcisa sistemului de cooi n at e K G n ote a z a ti mp ul , i ar p e o rd on a t a , g rad u l t em peratu ri i, locul dentlnire a prelungirilor trase din abcisa si ordonata se fix< cu unpunct gr adul de temperatura la momentul respectiv. Ui punctelemasurate la intervale fixe de timp cu o linie, obtinui n diagrama care reprezinta curba evolutiei temperaturii bolnavului, denumita si diagrama termica sau cu rba de temperatu ra, ntruclipe fo aia de te m peratu ra limita supe rioara a tempera tu rii normalie st e m ar ca ta cu o lin ie m ai g roa sa, d in tr -o singu ra p riv i re v om put ea cit i de p e fo aie da ca bo ln avul este n hip ertermie, precu msi gradul acesteia. Hipertermia. Vorbim despre hipertermie daca temperaturiiaxilara se ridica peste 37. Ea se datoreaza, fie unei cresteri a prodiU'nrii de caldura, fie unei scaderi a pierderilor de caldura. Cauzele o.ar> duc la aparitia hipertermiei determina modificari n metabolismulorganismului, din care motiv hipertermia este de obicei nsotita <lrcefalee, dureri n spate si n extr emitati, accelerarea pulsului si nrespiratiei, congestia fetei, inapetenta, sete , limba uscata, oligurUcu urini concentrate si o stare generala alterata, tulbur ari nervoamcare pot sa duca n unele cazuri pna la tulburari de cunostinta tidelir. Totalitatea acestor simptome formeaza sindromul febril, n practica curenta nsa, termenul febril se confunda cu acela de hiportermie. Dupa gradul de hipertermie masurata n axila, reactia febriliise mparte n urmato ar e le cat egorii : Temperatura normala 36 37 Temperatura subfebrila 37 38 Febra moderata 38 39 Febra ridicata 39-41 Hiperpirexie 41 42 eventual si mai mult. Febra prezinta n mod obisnuit aceleasi oscilatii zilnice ca s it emp e ra t u ra no rm al a. D imine at a es te ma i jo asa , c n d v o rbim deremisia matinala, i ar seara este mai ridicata, cnd vorbim de exacerbarea vesperala. T e m p er a t u ra c ea mai jo a s a , m a s u ra t a n c u r s d e 24 d e o ro , se numeste temperatura minima, iar temperatura cea mai ridicata, temperatura maxima.

In evolutia oricarei febre se pot distinge trei perioade : perioadainitiala, per ioada de stare si perioada de declin. Durata si evolutiaperioadelor pot fi bine studiate pe foile de temperatura (fig. 141). 1. Perioada initiala sau de invazie a febrei. Febra poate urcabrusc, n decurs de cteva ore, temperatura ajungnd pna la 39 40% a de exemplu n pneumonie. Acumularea imensa de caldura estefavorizata, pe de o pa rte, de scaderea pierderilor de caldura printr-ovasoconstrictie periferica puter nica, nsotita de senzatia de frig, iar pe de alta parte, de contractiile musculare sub forma de tremuraI uri, ^manifestate prin frisonul de debut. n alte cazuri, debutul febrei poate fi lent, temperatura urcndprogresiv din zi n zi mai sus sub forma unor oscilatii ascendente, ca de exemplu n febra tifoida. 2. Perioada de stare dureaza de la cteva ore pna la cteva saptainni. n aceasta perioada, febra atinge punctul ei culminant. Cantitatea de caldura necesara pentru starea de hipertermie n aceastaperioada este furnizata n primul rnd de ficat, pe seama proceselorenergetice determinate de arderea gluci delor si grasimilor, pentruc,a dupa epuizarea acestora sa se atace si depozitele de proteine. Dupa oscilatiile zilnice ale temperaturii si dupa evolutie deosebimn aceasta peri oada diferite tipuri de febra : a) subfebrilitate rigida, n fierastrau. Temperatura nu depaseste37,4 iar oscilatii le din cursul zilei snt abia de 0,1 0,2. Aceastafebra este de obicei neinfectioasa, de natura umorala sau vegetativa ;

6) subfebrilitatea cu oscilatii fiziologice" (fig. 142); temperaturaajunge pna la 37,6 37,8 iar oscilatiile snt de 0,4 0,5. Se ntlnesten infectiile de focar si n tube za pulmonara incipienta; c) febra continua (fig. 143); bolnavul este tot timpul febril, dar oscilatiile dintre temperatura de dimineata si cea de seara nudepasesc 1. Ace asta curba o ntlnim n pneumonie, febra tifoida, tifos exantematic etc.; a) febra remitenta (fig. 144); oscilatiile dintre temperatura dedimineata si cea de seara depasesc 1, dar temperatura se mentinetot timpul deasupra valorii norma le. Se ntlneste n septicemii, supuratii, tuberculoza pulmonara grava, unele forme de bronhopneumonii etc.; e) febra intermitenta (fig. 145); diferenta dintre temperaturade dimineata si ce a de seara este de cteva grade, temperatura minimaatingnd valorile normale. Temper atura se ridica brusc sub formade acces pentru cteva ore dupa care scade sub 37. A ceasta febra o ntlnim n septicemii si anumite forme de tuberculoza pulmonara ; /) febra intermitenta periodica are caracterele febrei intermitente, dar accesele se repeta la acelasi interval de timp, putnd fi separate

f c O co foaie de temperatura C S> r ----PA TU L tir. _ \Nr.pafu/oi l M e d ic_______________ Nume/e \Diagriosticu/ sectiei \Virsta ta co /iw/t <* temperatura M e J i C---------------P A T U L H r._

N r. /a tu lui 7i le ae toala Greutatea t/j: P. ff. fo p o 160 6 i tU} 50 T U O L f?D M twt MI W I 'W SQ 2 ~ W fff~ o 40 f HpQ fT U/ d/itr/Pr/for S c aune Mrsjturi N r. /a tu lui 7i le ae toala Greutatea t/j: P. ff. fo p o 160 6 i tU} 50 T U O L f?D M twt MI W I 'W SQ 2 ~ W fff~ o 40 f HpQ fT U/ d/itr/Pr/for S c aune Mrsjturi Ftg.y42. -Curba termica. Starea subfebril a.

GD 00 F o a i e d e t e m p e r a t u r a P A T U L H r . Med/c 1--------Fi*. HI Wiagnosh'cu/ sectiei /?* ^ temperatura DSDSDSDSDSDSDSDSDSDSOSDSDSDSDSDS P A T U L N r.Medi c

00 5 Fig. 144. Febra remitenta.

ti (le zile afebrile. Aceasta febra o ntlnim n caz de malarie. Acceselepot fi zilni ce (febra cotidiana), la doua zile (febra terta) (fig. 146) K R U la trei zile (febra cvarta); g) febra hectica prezinta o curba asemanatoare cu cea a febreiIntermitente, dar cu oscilatii zilnice de 3 5, cu scaderi bruste pnahi. temperatura subnormala. Se ntlne ste n septicemii si formeleKrave de tuberculoza pulmonara ; h) febra recurenta (fig. 147) : perioadele febrile de 4 6 zile catemperatura conti nua alterneaza cu perioade afebrile de aceeasi du rata. Aceasta cu rb a se nt ln este n feb ra recurenta, precum s iIn unele forme ale limfogranulomatozei maligne; i) febra ondulanta (fig, 148); perioadele febrile alterneaza cuperioade afebrile ca si febra de tip recurent, nsa trecerea de la perioadaut'ebrila la cea febrila nu se face brusc, ci treptat prin oscilatii ascendente si descendente, dnd curbei febrile caracterul unei linii ondulani, u. Se ntlneste n bruceloza; j) feb ra de tip invers; temperatura min ima se nreg istreaza oara, iar temperatura maxima dimineata. Aceasta febra este caracI ristica pentru tuberculoza pulmonara grava; k) febra neregulata; ascensiunil e si scaderile de temp eraturanu po t fi sist e matiz ate, n acest caz vorb im de febra neregu lat a. 3. Perioada ae declin sau stadiul de defervescenta, asemanatoaredebutului, poate fi brusca sau critica si lenta, progresiva sau litica. In caz de terminare brusca a febrei, temperatura sc ade n ctevaore la normal sau c hiar sub normal. Paralel se amendeaza n mod relativ brusc si celelalte simptome ale sindromului febril, totul terminnduse cu transpiratii abundente si poliurie (de exemplu pneumonieiji tifos exantema tic). Febra poate sa se termin e si lent regresiv cnd temperatu ranoade ncet n mai multe zile prin oscilatii descendente ca de exempluIn febra tifoida sau scarlatina. Hipotermia. Vorbim de hipot ermie atunci cnd temperaturaorganismului scade sub 36. Starea de hipotermie este determinatafie de o pierdere excesiva de caldura (ca de exemplu la persoaneexpuse frigului puternic),^fie de scaderea pronuntata a me tabolismului si diminuarea arderilor din organism si deci a productiei de caldura(ca de exemp lu n inanitie, tulburari endocrine, insuficienta circulatorie, afectiuni cardiopulmonare, coma hepatica, pierderi masivede snge, anemii naintate etc.), fie de o interventie a sistemului nervosrentral. Starile de hipotermie au luat o importanta deosebita n ultimiiuni prin introducer ea n clinica a hibernoterapiei. Prin aceasta metoda HO deconecteaza, pe cale medicamentoasa, centrii nervosi de termore

D U) PATUL Nr. M ed/ Numel c e S O S D DS D iagnosticul sectiei ososD S D S D S OS OS OS y o \s o s fo a ie d e te m p e r a tu r a Sa u n e Fij. HI -Ftfcri

fo a ie d e tem pera feri N r .p a tu /u i N u m e /e V ir s ts P A T U L ffr._ D ia g n o s t i c u l s e c t ie i M e a / c w w iL u r a7 1 ie ffeD o a lf G re u fo fe a fi. OSOS D S D S D S D S D SD S D S D S D SD S \ D S O S D S D S D DD S SS DS OS O S O S O S DS DS i/r J7XK T 1Z L J30 Regimu/

t a < co F ig . 1 4 7. Feb ra recuren ta.

ta Foaie de PATUL temperatura Nr. tiedi c

re, pentru a putea reduce temperatura s ub valorile normale, ra sa se epuizeze rezervele organismului prin procesul normal de Itoaparare. Temperatura poate fi redusa mult sub valorile normale . astfel, prin scaderea metabolismului, scade si nevoia de oxigen a fganismului (vezi capitolul neuroplegice"). n cursul tratamentului, prin hibernare artificiala, temperatura ^ganismului poate fi redusa la 26 32. Se fac interventii chirurgicale temperatura de 27 28, cnd pericolul hemoragiei se reduce mult jin cauza ncetinirii proceselor vitale. Aceste stari de hipotermie : . necesitat introducerea unor metode noi de masurare a temperaturii, fatate mai sus. nregistrarea constiincioasa a temperaturii bolnavului poate ntmpine greutati n cazul simulantilor. Daca se naste banuiala lebra nregistrata ar fi ireala, de natura termometrica", termomeiii/. area bolnavului se va face numai sub supraveghere directa. Se M I. analiza apoi n mod amanuntit curba termica, care de obiceinu va corespunde c u starea generala a bolnavului si nici cu tipurileuliisnuite de febra. Mai depar te se va masura temperatura cu maiuuilte termometre, de exemplu n cele doua axile sau n plus si nnrt si n cavitatea bucala. Febra simulantilor (fie rau intentionati , f i e nevrotici) nu va da niciodata date concludente la masuratorilimultane. Con statarea starii de afebrilitate imediat dupa afirmareai larii febrile de catre b olnav pledeaza sigur pentru simularea febrei. Mentionam, n sfrsit ca, n urma administrarii abuzive de antiIiiotice si alte medicamente nainte de stabilirea exacta a diagnosticul u i , se deformeaza de multe ori curbele febrile clasice, interpretarealor deven ind foarte grea sau chiar imposibila. PULSUL Cu ocazia sistolei ventriculare, sngele este mpins din cavitatileentriculare n arte rele mari. Aceasta masa de snge ntlneste ntotemul arterial o alta masa de snge de car e se loveste sub influentaDntractiei puternice a muschiului cardiac. Conflictul care ia nastereatre cele doua volume de snge se propaga prin coloana sanguinaarbo rele arterial sub forma unei unde vibratorii si se exteriorizeaprin destinderea ritmica a arterelor, sincrona cu sistolele ventrittlare. Aceasta destindere ritmica poate fi palpata (apasnd usor arterele suprafete dure osoase) sub forma unor zvcnituri usoare, ritmice, Isatile, de unde numele de puls. ngrijirea bolnavilor tratati cu substan

ntruct la aparitia pulsului intervin, att inima, ct si va.. elva reflecta, att starea functionala a inimii, ct si pe aceea a arterolmdnd n acelasi timp indicii pretioas e asupra starii anatomice a arboi lui arterial. n bolile infectioase acute, pulsul oglindeste gravitatea infectii iPrognosticul d epinde n aceste cazuri n mare masura de calitatiipulsului. Modificarile caracterul ui pulsului determina si conduilnterapeutica n cele mai multe cazuri. Din acest m otiv, examinare, urmarirea s i notarea pulsului au o deosebita importanta pentrungrijirea bolnavil or. Luarea pulsului. Pulsul poate fi luat pe oricare artera accesibilapalpatiei, car e poate fi comprimata pe un plan osos : radiala, temporu la superficiala, carotida, humerala, femurala, pedioasa etc. n practiciicurenta, pulsul se ia la nivelul arterei radiale din care motiv, tulimbaj cotidian, prin puls se ntelege pulsul arterei radiale (fig. 1411), La luarea pulsului, bolnavul trebuie sa fie n repaus fizic ijlpsihic cel putin 5 10 minute nainte de numaratoare, ntruct nuefort sau o emotie oarecare, n timpul sau nai ntea luarii pulsului, ar putea modifica valorile reale. Bratul bolnavului trebuie sa fio sprijinit, pentru ca muschiul antebratului sa se relaxeze. Se reperea/asantul ra dial (denumit si santul pulsului) pe extremitatea distala nantebratului, n contin uarea policelui. n apropierea marginii extrima fetei anterioare a antebratului da m de uu. sant marginit de ten doanele muschilor flexor radial al carpului si brahioradialul, in profunzimea caruia se gaseste artera radiala. Palparea pulsului se face cu vrful degetelor index, mediu ijlinelar de la mna drea pta. Dupa ce s-a reperat santul lui, se vn exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial (echivalentiiaproximativ cu presiunea din interiorul vasului) cu cele trei deget" palpatoare, pna la perceperea zvcniturilor pline ale pulsului. Fixarmdegetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care mbratiseii/.,lantebratul la nivelul res pectiv. Uneori artera radiala prezinta anomalii de pozitie si nu va f lgasita n santul pu lsului; n aceste cazuri, ea va fi cautata n tabuchera anatomica. Pulsul arterei temporale superficiale se ia deasupra si n afsirnunghiului tempora l al fantei palpebrale, la o distanta de 3 4 c nide acesta. Pulsul arterei femurale se plapeaza n partea superioara a I r iunghiului Scarpa, sub arcada crurala. Se usureaza palparea, daca MI ridica soldul cu o perna. Pulsul arterei pedioase se va cauta pe f.ijudorsala a piciorului, deasupra primului spatiu intermetatarsian, pe traiectoria arterei, iar pulsul arterei carotide la gt, n santul

( ;. 149. Fig. ISO. Fig. 151. 29 7

Luarea pulsului la nivelularterei radiale. Sfigmograf. Sfigmograma.

format ntre marginea anterioara a sterno-cleido-mastoidianului laringe. Pulsul poate fi nregistrat si pe cale instrumentala. n unele institutii exista aparate speciale pentru nregistr;u grafica continua a pulsului. Dintre acestea, unele receptionc; pulsul prin intermediul unei mansete, l nregistreaza electronici transmite frecvent a pe un cadran. Exista aparate care nregistrezconcomitent cu frecventa pulsului s i tensiunea medie, iar crd' tahimetrul sesizeaza personalul de ngrijire prin semnale acustic luminoase si asupra modificarilor de frecventa ale pulsului. Pulsul se va lua, la bolnavii spitalizati, n mod regulat de d< o ri pe zi, iar fre cventa lu i v a fi not ata pe foaia de tempe ratiiLa cererea medicului sau n scop de orientare, luarea pulsului se poef e c t u a si d e m a i mu l t e o r i . La luarea pulsului se va tine seama de: frecventa, ritmicit;ivolum, tensiune si celeritate. Frecventa pulsului poate f i lenta sau rapida. Se stabileste |> numararea pulsatiilor pe minut, cu ajutorul ceasului obisnuit, previi cusecundar , tinut n mna libera. Dupa ce s-a palpat pulsul, se l. satreaca cteva pulsatii, pna ce zvcniturile devin frecvente si ;I>|MH se numara. Pentru o mai usoara orientare, numaratoarea se va ncup cnd aratatorul secundarului arata 1/4 1/2 3/4 sau l minut ntrojf ( Numararea dureaza l minut, nsa dupa o practica oarecare timpulpoate fi redus la 1 /2 sau 1/4 minut, nmultind rezultatul cu 2, resper.Uvcu 4. Numaratoarea se va fac e de la linie pna la linie pe cadranulsecundarului de la ceasornic si se va ncepe totdeauna cu O, pentru unu numara nceputul si sfrsitul timpului de doua ori. Frecventa pulsului la adultul sanatos este de 70 80 pe minut, Pulsul fiind declansat de contractiile cardiace, frecventa lui coincid o, n stare normala cu frecventa sistolelor ventriculare, ntruct n un<lt> cazuri de miocardita nu toate contractiile ventriculare snt transmisii de coloana de snge n sistemul arterial, este recomandabil ca frecvtm^ ta pulsului (n cazurile suspecte sau indicate de medic) sa fie confruu* tata cu frecventa batailor cardiace. n conditii fiziologice, frecventa pulsului variaza dupa ss, vrsta, naltimea corpului, efort, emotii pozitia corpului, stari fiziolo* gice etc. Astfel, pulsul femeilor este cu 7 8 batai mai frecvoul dect al barbatilor, apropiindu-se mai mult de cifra 80, pe cnd pulsulbarbatilor se apropie mai mult de cifra 70. n functie de vrt frecventa pulsului variaza n modul urmator : la nou-nascut 130 140 pe minut la copilul mic 100 120 pe minut 298

la 10 ani 90 100 pe minut la 20 de ani 60 80 pe minut de la 60 de ani n sus 90 95 pe minut La persoanele nalte, pulsul este ceva mai rar dect la cele scunde. n p o zit ia cul ca t, p ulsu l es t e ma i rar d e c t n poz it i a s ez nd. u picioare este ceva mai frecvent. Pulsul se accelereaza n caz de efort fizic sau psihic, n caz demotii, tensiune ner voasa, precum si n cursul digestiei, n timpul"nnului, dimpotriva, datorita reduceri i necesitatilor energetice aleii nanismului, frecventa pulsului scade fata de ac eea din starea dei'ghe. Din acest motiv, pulsul se va lua dimineata pe nemncatelu pa desteptare dar nainte de ridicarea din pat si dupa masa, dupa n'le de odihna, nsa nainte de cina. n unele cazuri este necesar sa se ia frecventa pulsului si dupafort fizic, comparn du-1 cu frecventa lui dinainte, n aceste cazurin va urmari si timpul necesar pent ru revenirea la frecventa de repaus. nregistrarea frecventei pulsului se face pe foaia de temperatura \. bolnavului. Pe ordonata sistemului de coordonate se va nota frec-mta pulsului (echivalenta cu numarul batailor pe minut), iarpe iliscisa, tim pul cnd s-a luat pulsul. La naltimea liniei verticale siirizontale, trase din cele doua puncte notate, se fixeaza printr-uniniuct frecventa pulsului la ora respec tiva. Prin unirea acestor punctei t obtine o curba care reflecta oscilatiile pul sului n cursul zilei si nursul mbolnavirii. Notarea pulsului se face cu cerneala sa u cu creion iiiju. Cifrele valorilor posibile ale pulsului snt n asa fel tiparite pei 'niiia de temperatura, ca linia groasa considerata ca limita ntre normal si patologic sa corespunda cu o frecventa de 80 de pulsatiii iu minut. De aici n sus sau n jos, fiecare linie subtire echivaleaza u patru pulsatii pe minut, i ar liniile groase cu cte 20 de pulsatii. Daca frecventa pulsului periferic nu corespunde frecventei batailor cardiace, luate la nivelul socului apexian, se vor nregistra nfi mia de temperatur a, att frecventa pulsului obisnuit, ct si frecventabiUailor cardiace printr-o lini e rosie ntrerupta, ntruct lipsa de orespondenta arata totdeauna un minus al frecventei pulsului, acesta va purta numele de puls deficitar. Frecventa pulsului poate sa creasca sau sa scada si n cazuripatologice, n primul c az vorbim de puls tahicardie, iar n al doilea< l o puls bradicardic. Pulsul tahicardie, poate fi determinat de cauze cardiace si extrai'itrdiace, numarul pulsatiilor putind sa se ridice pna la 150 200|m minut si chiar mai mult. n unele cazuri, pulsul este asa de frecvent(uct nu poate fi urmarit. 299

n mod constant, frecventa pulsului creste paralel cu t r i it u r a . P e n t r u fi e ca re g r a d d e t e m p e r a t u ra, p u ls u l c re s t e c up uls at ii p e mi nu t. P e f oi le de temp er at ur a, cu rba d e t emp sicurba pulsulu i merg de obicei paralel. Cresterea dispropor afrecventei pulsului fata de tempe ratura denota ca aceasta M reste n afara hipertermiei si unei alte cau^e de obicei r.. si pune n garda personalul de ngrijire n sensul unei evoulninsuficiente cardiace (fig, 152). n unele cazuri febrile, discordanta dintre valorile pulsuluiale temperaturii se m anifesta tocmai invers, adica tempri I nalta cu puls accelerat n masura mai mica dect cel ce ar fipuuzator gradului de tem peratura, de exemplu, la o temj' de 39, un puls de numai 76 n loc de 90 pe minut ct ar fi de asAceasta stare poarta num ele de bradicardie relativa si se ulilnn febra tifoida si n unele meningite. Tahicardia poate aparea si n afara febrei ca un mecanism compensare a deficitului de oxigenare a tesuturilor, compunmt l realizndu-se prin cresterea vitezei de circulatie, de exemplu n ca insuficiente circulatorii centrale sau periferice (miocardite, oiuloidite, leziu ni valvulare, colaps circulator etc.), n caz de anemii iiintate, hemoragii abunde nte, unele intoxicatii, precum si n OH tulburarilor cardiace de natura nervoasa si endocrina. Tahicardia poate sa apara si sub forma de paroxisme, n am* cazuri, nregistrarea pulsului se va face dupa necesitati, indepomlide orarul fix al nregistrarilor. Crizele paroxistice de tahicardlt no teaza to td eaun a n fo ile de temp eratu ra. Pulsul bradicardie, ca si pulsul tahicardie, poate fi deterwhde cauze cardiace s i extracardiace. Numarul pulsatiilor, poul.e scada la 60 50 40 pe minut sau si mai putin . Pulsul bradicard ie apare n unele cazuri de mioca rd ito am(difterica, tifica), m ixedem, icter accentuat, intoxicatia cu di^ll-* mercur etc., n afectiunile care maresc tensiunea intracraniaiift, hemoragia cerebrala, tumorile intracraniene, unele maningito iprecum si n caz de i nanitie. n caz de tulburari de conducere n sistemul excitoconduci al inimii, numarul pulsatiilor pe minut poate sa scada pna la '>, sau chiar si mai mult. Acest grad de bradicardie nu mai este i saaprovizioneze org anismul cu sngele necesar, n urma defii deoxigen al creierului si chiar al inimii, bolnavul pierde cun<> sieste cuprins de convulsii tonico-clonice, starea lui fi ind foarte sinsotita de pericol de moarte (sindromul Adams-Stokes). Ritmicitatea. Pulsul poate fi ritmic sau aritmie, n stare nornnlvolumul si intensi tatea pulsatiilor snt uniforme, pauzele dintre pi

Fig, 152.

Discordanta Intre puls si temperatura.

satii fiind egale. Un astfel de puls este ritmic. Daca pulsatiile nu sinunifo rm e si snt separate ntre ele de distante ineg ale, pulsul omaritmie. Nu putem vorbi despre o ritmicitate perfecta, ntruct si ust ar e n o rmala frec ve nta p u l sulu i va ri az a c u re sp i ra ti a, n ti mp "' inspiratiei, pulsul devine mai frecvent, iar n expiratie mai rin Aceasta este aritmia respiratorie si nu are nici o semnificatie patul gica. n majoritatea cazurilor nsa, pulsul aritmie este determini!ide o mbolnavire a miocardului sau a plexurilor nervoase din jurulinimii. Deseori aritmia este urmarea unei suferinte a sistemului nervu central, cerebro-spinal sau simpatic. Pentru a sesiza starile de aritmie se vor observa intensitatea i)\ volumul pulsatiilor, precum si distanta care le separa. Aritmia pou l nsa se pre zinte cu regularitate, lipsita de orice regularitae, sau hftapara numai din cnd n cnd. Din acest motiv, pentru sesizarea aritmiilor, de multe ori este necesara o observara mai ndelungul Asi sistematica a pulsului. Uneori, pe lnga pulsatia normala care are o singura unda, M percepe o pulsatie mai slaba cu doua unde de intensitati diferii< < , Acesta se numeste puls dicrot. Apare n febra tioida, anemii gra\i<, tuberculoza pulmonara. In unele mbolnaviri ale mediastinului, cu aderente intratoracin si pericardice, n timpul inspiratiei pulsul este mai mic sau chim1 dispare complet, pentru ca n expiratie sa reapara normal sau sa HO intensifice. Din cauza aderentelor circulatia venoasa este stnji-nita si astfel n timpul inspiratiei inima primeste numai o cantitn.li foarte redusa de snge. Acesta este pulsul paradoxal Kussmaul. Transformarea unui puls ritmic n puls aritmie mai ales darii este nsotit si de scaderea fortei de contractie a inimii sau cu taliicardie denota totdeauna nrautatirea functiei cardiace, ceea < wtrebuie adus imediat la c unostinta medicului. Volumul sau amplitudinea pulsului poate fi mare sau mic. El HI micsoreaza pe masura ce ne ndepartam de inima. Volumul pulsuluieste determinat de cantitatea de snge pe care inima o arunca iuartere n cursul unei sistole. Din ace st motiv, el va fi totdeauna l i amplitudine mai mare cnd inima normala sau hipertrofiata lucreu/rtenergic si nu e ste nici un obstacol n calea sngelui. Dimpotriva, iucaz de tahicardie, cnd timpul a fectat pentru umplerea diastolica n, inimii este prea scurt, n caz de debilitate cardiaca sau a unui obstaculn calea sng elui (de exemplu stenoza aortica), pulsul este mic. n caz de puls mic, el se va palpa de ambele parti, comparativ. Afectiunile care diminueaza lumenul arterelor pna la radiala, cu itumorile, cicat ricile, endarteritele etc., realizeaza un puls asimetric,

sensul ca de partea afectata pulsul devine mic, iar de partea sana ii,sa ramne de volum normal. Aceeasi diferenta de volum poate samte si ntre pulsul radial si pulsul membrelor inferioare, n functiei localizarea procesului mo rbid, n u n ele cazu ri, pu lsul d in tr-oi rte sau de la membrele inferioare poate sa apara putin ntrziat fata > partea sanatoasa. Tensiunea pulsului poate fi dura sau moale. Ea este determinata 1 valoarea fortei de contractie a inimii. Aprecierea tensiunii pulsuluiface prin aprecierea fortei necesare pentru comprimarea arterei <<liale. Pulsul este dur n cazul afectiunilor nsotite de hipertrofia utriculului stng. Aceasta mareste forta de contractie a inimii si upinge sngele din ventriculul stng cu o putere mai mare n artere. i mpotriva, tensiunea pulsului scade si acesta devine moale n cazu11 In cnd scade forta de contractie a inimii. Celeritatea pulsului reprezinta iuteala de ridicare si de disparitieundei pulsat ile, ceea ce reprezinta n fond viteza de efectuare ails at i e i. Sub a ce st r a po rt , pu lsu l poat e f i ce le r s au t ard . Pu lsu l te celer n caz de insuficienta aortica, caci unda pulsatila disparepede prin refu larea unei parti a sng elu i din aort a n ventricululmg. Dimpotriva, n caz de steno za aortica, cnd exista un obstacol ii calea sngelui, precum si n caz de arterioscleroza, cnd elastici> lea vaselor este mai redusa, pulsul are o durata mai lunga, adicate t ard . Sen zatia tactil a ob t in uta cu oc azia palp arii p ulsului depind e i n mare masura de starea peretilor arteriali. Palparea arterelor da indicii pretioase pentru stabilirea diagnosticului, nsa aceasta numai cade n compe tenta asistentei. Totusi ea trebuie sa cunoasca iMioste senzatii tactile determinate de modificarea peretilor arteriali, pmitru a putea aprecia valoarea pulsului si la acei bolnavi care preuita diferite mbolnaviri ale vaselor. Palpnd un puls trebuie stabilit daca peretii arteriali nu prezintamodificari pato logice. Artera va fi comprimata si apoi rostogolitaMiib degete. Peretele arteria l trebuie sa dea n mod normal senzatiaunui tub perfect elastic. Peretii arteriali si pot pierde elasticitatea, pot deveni rigizi, prin ncarcarea lor cu saruri minerale de calciu, ngrosati, sinuosi. Modificarile de amplitudine, tensiune si celeritate HO vor interpreta n aceste cazuri n functie de modificarile anato mice ale peretilor arteriali. RESPIRATIA Aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului seusigura prin resp iratie. Ea include urmatoarele etape:

1. Etapa pulmonara, reprezentata de perioada n carepatrunde prin caile respirator ii pna la plamni si se distribuio iialveolele pulmonare. 2. Etapa sanguina reprezentata de schimburile de gaze diiilnaerul alveolar si sng ele din capilarele circulatiei mici. Oxigenul duaerul inspirat este predat sngelu i, acesta debarasndu-se n acolit-, timp de bioxidul de carbon si de apa. 3. Etapa circulatorie reprezentata de transportul oxigenul npna n tesuturi si a bi oxidului de carbon de la tesuturi la alveolrlipulmonare pentru eliminare. Prin m odificarea distributiei sngHinn organism, circulatia poate interveni n reglarea res piratiei, mod! ficnd debitul circulator al diferitelor organe dupa nevoile nioliibolice ale acestora. 4. Etapa tisulara reprezentata de schimbul de gaze dintre singosi tesuturi cu aj utorul unui sistem complex enzimatic, n urma crtruia oxigenul este cedat tesuturi lor n vederea asigurarii proceselorde ardere, iar bioxidul de carbon este ncorpora t n snge ni scopul de a fi eliminat prin plamni. Asistenta va putea tine sub observatie fazele respiratiei n unsamblul lor, dar n l imbajul curent prin observare si nregistram respiratiei n foaia de temperatura a bolnavului, se ntelege numii lfaza pulmonara a acesteia. Patrunderea aerului n cutia toracica pna n alveole si eliminaroului snt asigurate de miscarile de dilatare si de revenire ale cutie! toracice. Dilatarea cutiei toracice (inspiratia) este asigurata prinmuschii insp iratori si inspiratori accesorii ; revenirea ei (expiratii i) se face n mod pasiv, datorita elasticitatii plamnilor si toracelui. Daca toracele si-a pierdut elasticitatea sau daca evacuarea aeiulnidin plamni est e mpiedicata de un obstacol pe caile aeriene, expirutia se face cu ajutorul musch ilor expiratori. Respiratia n stare normala se face linistit, fara nici un efori . Miscarile cutiei toracice snt simetrice, ritmice si abia vizibile. Frecventa normala este de 16 20 pe minut dar poate prezenlausoare variatii dupa se x si vrsta. Amplitudinea si frecventa miscarilor respiratorii se adaptea/:idupa necesitatile de oxigen si gradul de saturatie cu bioxid de carbonal sngelui si tesuturilor. C um procesele de hematoza pot fi deranjai rn mbolnaviri foarte variate, tulburarile de respiratie vor constituiun indiciu foarte important pentru stabilirea diagno sticului, aprc cierea evoluutiei bolii, recunoasterea complicatiilor, ca si pentruprognosticul bolii. Din acest motiv, urmarirea respiratiei si nregistrarea ei pe foaia de temp eratura a bolnavului reprezinta o etapa obli gatorie a muncii de ngrijire a bolnavului.

Urmarirea mecanicii respiratorii se face n practica curenta prin H 11 apia observatie si numararea miscarilor respiratorii pe minut(tehnica numar atului vezi mai jos). Controlul constantelor fiziologice n cursul bolilor nsotite de insuficienta respiratorie, precum sii ii cursul tratam entelor complexe, ca : ngrijirea bolnavilor inconstienti, n stare de hibernatie, anesteziati etc., necesita controlul me canic, automat si continuu al respiratiei. TJnele aparate fac nregistrari mai complexe, cum este cardioIronul, care, alaturi de amplitudinea si frecventa respiratorie,, masoara si tensiunea arteriala si este prevazut cu un integrator pentrudetermina rea frecventei pulsului. Elementele care trebuie urmarite la luarea respiratiei (bolnavulfiind dezbracat) snt: a) Timpul respirator. Prin dilatarea cutiei toracice se maresc toate diametrele ei. La femei, dilatarea priveste mai mult diametruluntero-poste rior, realizat prin ridicarea si proiectarea nainte a ster nului. La barbati se dilata mai mult diametrul transversal, iar la. copii si batrni, mai mult diametrul vertical, prin contractia diafragmului. Conform acestor trei directii de marire a capacitatii cutiei toracice deosebim o respiratie tip costal superior la femei, o respiratie1 ip costal inferior la ba rbati si o respiratie tip abdominal la copii sibatrni. n unele stari patologice, tipurile de respiratie se pot modifica, n caz ca diafragmul este tulburat n functiunea sa prin procese simfize pleurale, meteorism, ascita inflamatoare de vecinatate accentuata, paralizia nervilor frenici sau n caz de dispnee foarte pronuntata respiratia va fi si la barbati de tip costal superior. Invers, n caz de nevralgii intercostale, paralizia muschilor Ltoraclui etc., respiratia devine abdominala si la femei. b) Simetria miscarilor respiratorii. Miscarile respiratorii ale <elor doua hemitorac'e snt n stare normala simetrice, cei doi plamnipart icipn d n m od e gal l a proc e sul de respir ati e, n c az de du re riacce ntuate ale pe re te lui to racic sa u a le pleurei, n caz de paraliz iamusculaturii unui hemitorac e, precum si de scoaterea din functiunel otala sau partiala a unui plamn ca si n c olectii pleurale abundente,, pneumonie masiva, obstruarea unei bronhii principale, hemitorarele bolnav si dim inueaz a mi scarile sa u se imobi lizeaz a com plet, l n mod compensator, de partea ramasa indemna, miscarile devin maiam ple, ac cen tund pri n ace asta asimetria misc arilo r respiratorii. c) Amplitudinea miscarilor respiratorii se modifica de obicei pa ra le l c u frec ve nt a r es pi r a ti ei , n ge ne ra l , f r ec v e n ta m ai ma re arespiratiei este nsotita de micsorarea amplitudinii, iar scaderea frecv entei, de marirea amplitudinilor respiratorii. 305 t o -c . 1 6

d) Frecventa miscarilor respiratorii n stare fiziologica esl fun ctie de ses, vrsta, pozitie, activita te mu scu lara, temporal^ mediului ambia n t, precu m si d e starea de vegh e sau somn. La barbati frecventa respiratiei este de 16 pe minut, iar la foitii! de 18 20. Daca frecventa respiratiei se accelereaza vorbim de tahljinee, iar n caz contrar, de bradipnee. La nou-nascuti, numarul inspiratiilor este de 40 50 pe miiiuf, scaznd treptat pna n jurul vrstei de 30 de ani, cnd se stabili/ouaila cifrele de mai sus. n pozitie culcat, frecventa este mai mica dect n pozitie sezilid, n picioare, numarul respiratiilor creste si mai mult. Activitatea musculara, necesitnd un aport mai mare de oxigtiu, provoaca o crestere a frecventei mscarilor respiratorii n raport nuintensitatea e fortului muscular. Dimpotriva, n somn, numarul respiratiilor scade sub frecventa constatata n stare de veghe. Temperatura mediului ambiant influenteaza frecventa. Creslornu temperaturii mediului va determina o crestere paralela a frecventulmiscarilor re spiratorii. Polipneea, aparuta la o temperatura mul nalta, reprezinta un mijloc de pierdere de caldura a organismului. Exista n mod normal un raport constant ntre frecventa roHjil-ratieisi a pulsului d e 4 : l; acest raport poate sa se modifice foaHn multntr-o serie de stari patolog ice. Nu m ar ar ea mi sc ar ilo r resp irat o ri i se face ti mp de l mi mi l. ntreg, avnd grija ca operatia sa se faca fara stirea bolnavului, ftolrespiratia est e un act reflex, inconstient, dar controlat de voiuttt, din care motiv bolnavul, observnd ca i se numara frecventa miscftrilor respirator ii, si poate modifica ritmul si astfel nu se mai obtinvalori reale. Daca este pos ibil, numaratoarea se va face n timpulsomnului; se va aseza mna usor cu fata palma ra pe suprafata torncelui bolnavului si se vor numara inspiratiile dupa miscaril e de rid lcare a peretelui toracic (fig. 153). Daca bolnavul este treaz, constie nt, dupa terminarea numararii batailor pulsului, fara a se parasi mni bolnavului, se vor numara si miscarile respiratorii, urmarind miscftrile cutiei toracice sau ale peretelui abdominal numai prin inspectio, fara stirea bolnavului. Frecventa respiratiei se nregistreaza n foaia de temperaturala fel ca si temperatu ra si pulsul. Graficul se va desena cu creion albastru. Curba respiratiei trebuie sa mearga paralel cu curba (io temperatura si curba pulsului. Cele trei curbe nregistreaza troifunctii de baza a le organismului: circulatia, respiratia si termoreglurea. Orice ncrucisare ntre ac este trei curbe semnalizeaza o abatem n functia organelor vitale si poate sa fie indiciul instalarii unor complicatii.

Frecventa respiratiei creste n caz de emotii, efort fizic, hipertii" idism, n stari febrile, n cursul bolilor infectioase acute, n afecti-' i iile peretilor toracici, n bolile care reduc suprafata respiratorie, n i omii, hemoragii, intoxicatii cu oxid de carbon, n bolile inimii, ! > rinichiului, n toate aceste cazuri, hematoza fiind deranjata,

i nanismul cauta sa compensezeirttcitul de oxigen prin crestei ni frecventei respiratiei. Frecventa respiratiei scade HI caz de obstacole n caile resioratorii superioare sau inferi ;ure, n tumorile mediastinale, HI caz de pierdere a elasticitat i i cutiei toracice. e) Ritmul. Miscarile [respilatorii si pastreaza n stare normala un ritm regulat, inspii. itiile si expiratiile succedndu o la intervale con stante. Bi tH iul respirator poate ti tulburatl>rin atingerea centrilor nervosi<le cauze tox ice, autotoxice (hepatice, renale), infectioase, neuroreflexe etc. n acest caz, automatismul miscarilor respiratorii este grav tulburat, mis- arile respiratorii succedndu-se neregulat, I'ig. 153. Numararea respiratiei. aritmie, dezordonat (vezi Dispneea"). n unele cazuri de obstacole n caile respiratorii, inspiratia prelungita si profunda poate fi nsotita de un zgomot numit cornaj, determinat de trecerea aerului prin portiunea strmtata. n cazul existentei unor obstacole mai importante, n timpuleforturilor de inspirati e neputnd intra o cantitate suficienta de aern plamni, corespunzatoare gradului de dilatatie a toracelui, se creeaza0 diferenta de presiune ntre aerul atmosferic si aerul intraalveolar. ta vederea echilibrarii aces teia, vidul relativ intratoracic, creatn 1 impui inspiratiei, va aspira partile moi ale peretelui toracic, determinnd o deprimare n regiunile supra-si subclaviculara, epigastrica, precum si n spatiile intercostale. Aceasta miscare paradoxala a peretilor toracic i, manifestata prin depresiune n timpul inspira tiei, poarta numele de tiraj. 307

Dispneea. Diferitele modificari ale respiratiei nu apar n gononiizolate, ci se co mbina ntre ele, manifestndu-se sub forma caraol< ristica a dispneelor. Prin dispnee se ntelege respiratie grea. SubiooM\ ea se manifesta printr-o sete mai mult sau mai putin accentuata < l > aer, iar. obiectiv prin miscari respiratorii fortate. Setea de aer OH d determinata de excitatia centrului respirator prin sngele ncarcincu bioxid de carb on sau eventual de alte substante straine care circii l o n snge si reprezinta semnalul de alarma al deficitului de oxigonDin acest motiv, d ispneea, ca si modificarile elementare ale miseiirilor respiratorii, vor fi dete rminate nu numai de mbolnavirile ajmrtului respirator, ci si de toate afectiunile care tulbura schimburi Innormale de gaze. Cnd bolnavul nu mai poate ndeplini eforturi de respiratie nimuschii utilizati obis nuit, intra n actiune alti muschi, care n modnormal nu participa la procesul de re spiratie, ca : strno-cleido-mastoidianul, scalenii, dintatul mare, pectoralul ma re si mic, si dintatulmic, care constituie grupa muschilor respiratorii accesori . Pentru cuacesti muschi sa-si gaseasca un punct de sprijin fix n vederea dilntar ii cutiei toracice, bolnavul se va aseza ntr-o pozitie fortata, nu mita ortopnee, n pozitie seznd, cu capul si trunchiul aplecate nainl usi cu bratele fixa te n jos, sprijinindu-se de ele pentru a putea imobili zaumerii. Dupa frecventa, amplitudinea si ritmicitatea respiratiei, deosebim urmatoarele tipuri de dispnee : 1. Dispnee cu accelerarea ritmului respi rator (tahipnee sau polipnee). Frecventa respiratiei este maritii., amplitudinea micsorata, respiratia este superficiala, dar ritmica. Se ntlneste n toate cazurile de reducere a suprafetei respiratorii, n bolile cardiace care tulbura hematoza, n anemii, stari toxi-infeotioase, procese intraabdominale care ridica baza plamnilor si reducastfel suprafata respi ratorie (meteorism, ascita, sarcina etc.). 2. Di s p n e e c u r a r i r e a r i t mu l u i r e s p i r a t o r(bradipnee). Frecventa respiratiei poate sa scada la 12 10 8 sauchiar si mai putin. Paralel cu s caderea frecventei creste amplitudinea, iar inspiratiile devin profunde. Aceasta forma de dispnee se ntlnesten caz de obsta cole n caile respiratorii. Bradipneea poate fi determinata de deranjarea fazei in spiratorii sau a fazei expiratorii a respiratiei. Pe baza acestui criteriu, n cad rul bradipneei deosebim dispneeuinspiratorie si dispneea expiratorie. a) Dispneea inspiratorie sau braaipneea inspiratorie se caracterizeaza printr-o inspiratie grea, anevoioasa, fortata, constienta, cuparticiparea activa a tuturor muschilor accesori. Ea se ntlneste ucaz de obstacol al cailor respirator ii superioare. Inspiratia este nso

tlta de coraaj si tiraj. Acest tip de respiratie mai poate aparea si n caz de paralizie incompleta a muschilor respiratori. b) Dispneea expiratoris sau bradipneea expiratorie se caracterizeaza printr-o inspiratie relativ normala, urmata de o expiratieUrca, penibila, fortat a, constienta, zgomotoasa, nsotita adesea deun geamat. Aceasta forma de dispnee a pare n caz de obstacol ncilile respiratorii inferioare, ca n astm bronsic sau brons iolita capi lara (spasmul, respsctiv obstructia bronhiolelor), precum si n cazdo emzifem pulmonar, cno lipsa de elasticitate a plmnilor mpiedica l'otractia lor fiziologica, necesitnd interventia unor muschi expiratori. 3. Dispnee cu perturbarea ritmica si perio d i c a a respiratiei. Eespiratia pierde ritmul ei normal, nsamodificarile care car acterizeaza aritmia se manifesta dupa o pe riodicitate ritmica. Ele se datoresc perturbarilor functionale alecentrilor respiratori. Deo sebim mai multe forme de dispnee cu peri urbare ritmica si periodica a respiratiei: a) Dispneea Cheyne-Stokes este formata din succesiunea ciclica ;i, unor perioade de respiratie accelerata ntrerupte prin scurte perioade de apne e. Miscarile respiratorii snt la nceput superficiale, devin apoi din ce n ce mai ample; paralel cu cresterea amplitudinii, creste si frecventa lor pria la un maxim; din acest moment ncepe saucada, att frecv enta, ct si amplitudinea, pna ce se instaleaza o perioada de apnee de 5 20 de secun de, n cursul perioadei de apnee HO acumuleaza n snge si tesuturi bioxid de carbon, care excita centrul respirator si ciclul rencepe. Eespiratia Cheyne-Stokes apare n caz de mbolnaviri nsotite de hipertensiune intracraniana ca tumori si hemoragii cerebrale, meningite, n arterioscleroza cerebrala, insuficienta circulatorie, pre cum si n uremie. b) Dispneea Kiissmaul se caracterizeaza printr-o bradipneefoarte accentuata, cu o inspiratie profunda si zgomotoasa, urmata de o pauza lunga si apoi de o expiratie tot asa de lunga ca si inspiratia. Frecventa miscarilor respiratorii poate sa scada pna la 10 8 sausi mai mult. Se con stata n caz de hipertensiune intracraniana, infectii grave, coma diabetica si agonie. c) Dispneea Bouchut se caracterizeaza prin inversarea timpuluirespiratiei normal e, n sensul prelungirii inspiratiei fata de o expiratie mult scurtata. Ciclul res pirator este format dintr-o inspiratielunga si fortata, urmata de pauza respirat orie si dintr-o expiratiebrusca, scurta, dupa care urmeaza fara nici o pauza ins piratiaciclului urmator. Ciclurile de respiratie de tip invers se repeta nmod rit mic. 309

Dispneea Bouchut este nsotita de obicei de bataile aripilor unsului si de cianoza. Se ntlneste n bronhopneumonia copiilor. d) Dispneea Biot se caracterizeaza prin miscari respiratorii ritmice, de amplitudine normala, dar despartite de pauze mai lungide 10 30 de secunde. Dis pneea Biot se ntlneste n meningite, fltflrlcomatoase si n agonie, reprezentnd stadiul preletal, fiind determinata de scadeiea accentuata a excitabilitatii centrului respirator. 4 . D i s p n e e a d e z o r d o n a t a . C n d r e s p i r a t i a n u i n u l prezinta nici o ritmicitate sau periodicitate constatabila vorbim d dispnee dezordonata. Miscarile respiratorii au amplitudini diferite, despartite de intervale inegale, inspiratia si expiratia pot devenisacadate, mod ificarile nu se repeta la intervale determinate. AceuHtftforma de dispnee este d e obicei extrarespiratorie, fiind determinatade dereglarea grava a centrilor res piratori prin diferite procese intrucraniene (encefalite, tumori, hemoragii cerebrale, insolatie), toxl infectioase (intoxicatie cu alcool, monoxid de carbon, infectii grav), umorale (insuficienta hepatica si renala, acidoze accentuate) sau uouroreflexe (dureri foarte accentuate, emotii mari, sau stari de ncordarenervoasa etc.). Se vor observa conditiile de producere a dispneei. Sub acont* raport deosebim : dispneea de efort, dispneea de decubit si dispncwi* de repaus. Dispneea de efort indica saturatia insuficienta a organismului cu oxigen n timpul efortului datorita tulburarii sau ncetinirii circii ln> tiei pulmonare. Aceasta poate fi determinata de o mbolnavire, fit a aparatului circulator, fie a aparatului respirator. Dispneea de decubit apare n pozitia culcat, din care moti y impune bolnavului o pozitie seznd. Dispneea de decubit tradea?,, de asemenea, o circulatie insuficienta n plamni, de origine cardi aca, sau prin procese pleuro-pulmonare sau diafragmatice, cari reduc suprafata respiratorie prin comprimarea parenchimului. Iu decubit dorsal, presiunea intraabdominala ridica diafragmul >l comprima si mai mult plamnii. Toracele ntins pe suprafata patului executa miscari mai mici dect n pozitie seznd, iar afluxul veno din membrele inferioare spre plamni este mult usurat, n pozi(.l de ortopnee, diafragmul coboara jos, fiind tras de greutatea organ lor intraabdominale si astfel plamnii se dilata mai mult, musolill

respiratori accesorii vor putea destinde n mai mare masura cu tiu toracica, iar sngele venos din membrele inferioare va stagna, debara snd circulatia de un surplus de snge. Dispneea de repaus este o dispnee permanenta care apare inclil siv n pozitia de ortopnee. Ea se datoreste, fie unui obstacol n calit

respiratorii, fie tulburarii de reglare centrala, fie unei insuficientecirculato rii de o gravitate extrema. n raport cu modul de aparitie si cu orarul dispneei deosebimdispneea paroxistica si dispneea accidentala. Dispneea paroxistica apare n accese repetate, att ziua, ct si noaptea. Ea este ntlnita n astm bronsic, astm cardiac si edempulmonar. Dispneea par oxistica din cursul astmului bronsic se observa mai ales dimineata si se datoreste contractiei spastice a bronhiolelor, care ngreuiaza expiratia aerului din plamni; cea din cursulastmului cardiac si ede mului pulmonar are un orar mai ales nocturn, datorndu-se insuficientei acute ventriculare stingi. Dispneea accidentala apare neasteptat, traducnd o tulburareacuta de hematoza n cur sul unor procese patologice acute ale plamnilor sau ale cailor respiratorii, ca : bronhopneumonie, pneumonie, infarct pulmonar, pneumotorax sufocant, corpi straini intralaringieni, crup difteric, laringita subglotica, laringita striduloasa etc., precum sin intox icatii cu anumite substante, ca bioxid de carbon, aspirinaetc. Cunoasterea diferitelor forme de dispnee, recunoasterea lor lapatul bolnavului s i interpretarea lor vor ajuta asistenta sa-si ndeplineasca sarcina de supraveghere a bolnavilor. Aparitia sau disparitiaunei dispnee sau mo dificarea caracterului ei, aparitia sub forma de a'cbese paroxistice sau accidentale vor reflecta evolutia bolii, efectulmedicame ntelor ca si aparitia eventuala a unor complicatii n cursulmbolnavirii de baza. Di n acest motiv, observarea si nregistrarea pefoaia de temperatura a respiratiei bo lnavului constituie o sarcina totasa de importanta ca si masurarea si nregistrare a valorilor temperaturii corporale. TENSIUNEA ARTERIALA Presiunea exercitata de sngele circulant asupra peretilor arteriali constituie tensiunea arteriala. Valoarea ei este determinata de forta de contractie a inimii (care asigura propulsarea sngelui n arborele arterial), de rezistenta ntmpinata de snge, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul sistemului vascular si de viscozitatea sngelui. Tensiunea arteriala scade n mod progresiv de la centru la periferie. Aceasta scadere, pna la arterele la nivelul carora se obisnuiestecurent sa se det ermine tensiunea arteriala, nu este prea nsemnata; scaderea accentuata se produce numai n arteriole. Valoarea tensiunii arteriale fiind determinata n primul rnd deforta de contractie a inimii, ea variaza n mod fiziologic n raport

cu fazele revolutiei cardiace. Tensiunea arteriala prezinti vnl" cea mai nalta n cursul sistolei, cnd, alaturi de cantitatea i' existenta n arborele vascular, inima mai pompeaza nca o <M de snge peste cel existent n vase. Aceasta tensiune poarta detensiune sistolica sau m axima. Tensiunea arteriala va n\ mai mica valoare n cursul diastolei, cnd forta de contractii i fiindabsenta, presiunea va fi determinata numai de actii; energieipotentiale din peretii vaselor, care, gratie elasticii n vor cauta sasi revina la calibrul lor anterior sistolei. Iul, r cursul diastolei o parte a sngelui din artere trece catro m capilar, valorile celemai joase ale te nsiunii arteriale le vom la sfrsitul diastolei. Aceasta presiune poarta numele do |c diastolica sau minima. Eane indica rezisten ta pe care trobin nvinga inima cu ocaziacontractiei ventriculare, la care se n n t impul sistolei, presiunearezultata din forta de contractie a Elasticitatea si calibrul vaselor determina rezistenta ] va ntmpina sngele la periferie, avnd un rol hotartor as n i .1 rilortensiunii arteriale. Pierderea elasticitatii vaselor prin <hln procese patologice, ateromatoza depunerea de saruri numTiiliperetii lor etc. au ca rezultat urcarea tensiunii maxime si softilntensiunii minime. O vasodilatatie generala determina scaderea presiunii ai-(oi Inpe cnd vasoconstri ctia, urcarea ei. Din acest motiv factorii carw *tn stare sa modifice calibrul ar terelor (factorii renali, umilii endocrini, neurovegetativi etc.) vor provoca si modificari ale tonalicarteriale. Astfel tensiunea arteriala va prezenta modificari import u ntr-o serie de afectiuni cardiace, rasculare, renale, endocrine, Imintologice, ne uropsihice etc., din care motiv masurarea si nr<<ul|irea valorilor ei snt obligator ii, att pentru stabilirea diagnoBUoiilict si pentru urmarirea evolutiei bolii. Tehnica masurarii valorilor tensiunii arteriale trebuie ft l cunoscuta de asistenta, nregistrarea acestora n foaia de tem piutura a bolnavului, la intervale stabilite de medic, cade n sarcinii Tensiunea arteriala poate fi apreciata dupa tensiunea piilmilcare este n functie de tensiunea arteriala. Pentru aceasta se vor iiphdegetele index, mediu si inelar de la mna dreapta pe artera nul iulla nivelul santului pulsului, n asa fel ca inelarul sa aiba o p<ml| periferica. Cu acesta se va, exercita o presiune mai mare asupra iu irei, pentru a mpiedica refluxul sngelui de la periferie spre emiliSe va exercita apoi cu inde xul o presiune crescnda asupra ailm* pna ce unda pulsatila dispare de sub degetul mediu, care piilpim foarte fin artera. Presiunea digitala a indexului exercitata i momentul disparitiei undei pulsatile de sub degetul mediu

l'ox i ma ti v c u va lo a re a t e n siun ii ar te ri al e d e l a n iv elu l ar te re i Hale. Acest pro cedeu n ecesi ta o ex pe rien ta nd elun gata din p artea^minatorului s i cu toate acestea aprecierea ramne pui-subiectiva; acest motiv nu serveste dect pentru o orientare aproximativa, rminarea exacta, stiintifica, a tensiunii arteriale se face cu matmetre speciale, denumite tonometre si sfigmomanometre. n practica curenta, masurarea tensiunii arteriale se face dupaItoda indirecta, n l oc sa se determine direct tensiunea sngeluiartera, se va determina n mod indirect forta necesara pentruluinprimarea completa a unei artere, care practic echivalea za cuiitoarea tensiunii din artera, n vederea acestui scop se comprimatn < manseta pneumatica legata de un manometru segmentul meml'iilui la nivelul caruia se face determinarea, pna ce dispar completjln;>tiile arterei d e sub nivelul compresiei. Se decomprima apoip Lat presiunea din manseta, pna ce a pare prima unda pulsatila, lisiunea existenta n manseta n acest moment echivaleaza cu pre-| nc.a maxima a sngelui din artera comprimata. Valoarea ei se poate' pe tonometrul legat cu circuitul mansetei. Metoda Riva-Rocci. Dupa metoda Riva-Rocci, determinarea arteriale se face pe calepalpatorie. Aparat ul este format illntr-o manseta pneumatica n comunicare cu o para de cauciuc, i.iiinenul mansetei este n legatura cu un manometru cu mercur gi'iulat pna la 300 mm. Aparatul este prevazut cu o supapa reglabila rt<< la para de cauciuc, prin care continutul de aer al mansetei pneumatice poate fi evacuat(fig. 154). Pentru d eterminarea tens iu nii art erial e, b olnavu l va fi asezatIn pozitie culcat sau seznd ntr-un fotoliu , rezemn du-sibratele. Miu iometru l se plaseaza pe noptiera sau pe masuta lngabolnav. Hi fixeaza bratul de lnga manometru n extensie si se aplicamanseta. < 'u ajutorul perei de cauciuc se introduce aer n mansetapneumatica, i <-u cealalta mna, examinatorul palpeaza pulsul radial al bolnailui de la acelasi membru. Prin introducerea aerului n manseta, Mista se umfla si comprima n mod circular bratul, din ce n ce maiuit, pna ce nchide co mplet lumenul arterei, cnd dispare pulsul. M U acest moment, cu aju torul ventilului, se face decomp rimarea rului de manseta, n momentul cnd trece prima unda pulsatila noteaza valoarea tensionala de pe manometrul cu mercur, aceastaliivalnd cu tensiu nea maxima. l l Metoda Korotlcov. Palparea pulsului periferic devine posibilaniiiai dupa reducer ea accentuata a compresiunii exterioare; dini-Ht motiv, pin metoda palpatorie se obtin valori tensionale putin i ai scazute dect realitatea. Korotkov a introdus metoda ausculta

l 314 Fig. Ut. -Aparat Riva-Rocci pentru masurarea tensiunii arteriale. Fig. 155. Sfigmotensiofon.

torie de nregistrare, care asigura perceperea mult mai precoce amiscarilor pulsat ile, deci imediat dupa deschiderea lumeixului arterial si trecerea primei unde de snge. Dupa aplicarea mansetei pe bratul bolnavului, se pompeaza aern lumenul mansetei, pna la disparitia pulsului radial, deci pestetensiunea maxima. Se aplica un steto scop imediat sub margineainferioara a mansetei, deasupra arterei numerale. Ct tim p presiuneadin manseta este superioara tensiunii sistolice, nu se va auzi nici u nfenomen acustic deasupra arterei cercetate. Prin deschiderea supapeimansetei pn eumatice, aceasta se decomprima lent, progresiv, pnace presiunea ei scade imediat sub valoarea presiunii intraarteriale. nacest moment, sngele de deasupra comprima rii destinde cu fortaperetii arteriali si patrunde n partea distala a arterei. De stindereabrusca a peretilor arteriali prin presiunea sistolica maxima si decompr imarea lor n timpul presiunii diastolice minime da nastere la unton ritmic legat de vibr atiile peretilor arteriali comprimati. Presiuneaaratata de manometru, n momentul cnd se percepe primul ton arterial, reprezinta valoarea tensiunii maxime. Pe masura ce se continuadecomprimarea, ton urile devin din ce n ce mai puternice, pentruca la un moment dat tonul arterial s a se transforme, conform legiloracustice ale lichidelor, ntr-un suflu. Continund d ecomprimarea, tonurile arteriale reapar, dar acum snt mult mai puternice, foarte sonore, chiar vibrante. Din acest moment, intensitatea tonurilor arteriale scade brusc, pentru ca n scurt timp sa dispara total. Presiunea din manseta, nregistrata pe manometru n momentul cndtonurile arteriale slabesc brus c, reprezinta valoarea tensiunii diastolice din artera. Pentru simplificarea masurarii tensiunii arteriale s-au elaboratdiferite aparate usor transportabile. Astfel cunoastem fonosfigmomanometrul si sfigmotensiofonul unde manometrul cu mercur estenlocuit cu un manometru metali c. Unele manometre metalice au cadrane cu gradatii duble : unade culoare rosie, car e indica valoric presiunea n greutatea coloaneide mercur, iar cealalta, de culoar e neagra, care indica valorile presiuniin greutatea coloanei de apa. La noi se ob isnuieste a se exprimavalorile tensionale n greutatea coloanei de mercur. Manomet rele metalice pierd cu timpul din elasticitatea lor, din care motiv, la anumiteinterv ale, este bine sa fie verificate prin comparatie cu manometrelede mercur. De ace ea, utilizarea tensiometrelor cu manometru demercur este preferabila. Azi se con struiesc astfel de aparate cu sistempeifect nchis care pot fi transportate fara s a se scurga mercurul dinrezervor sau din tub, si lucreaza precis, fara sa necesi te verificariperiodice. 315

Metoda oscilometrica. Comprimarea progresiva a aiterelor prinmanseta pneumatica provoaca vibratii din partea peretilor arteriali. Intensitatea acestor vibratii este n functie de gradul de comprimaresi astfel ten siunile maxima si minima pot fi determinate din observarea sau nscrierea acestor vibratii, exprimate de acul manometrului Fig. 156. Masurarea tensiunii arteriale cu tensiofoiiul.

metalic sub forma unor oscilatii. Aparatele utilizate pentru nregistrarea oscilatiilor arteriale poarta numele de oscilometre. Tipul acestor aparate este oscilometrul Pachon (fig. 157), compus dintr-omanseta pneum atica, legata de un manometru metalic, care arataconstant presiunea din manseta. Manometrul comunica cu un rezervor, n interiorul caruia se gaseste fixata o capsula cu pereti metalici, foarte subtiri si sensibili la oscilatiile ct de mici pe care le-arexecuta pereti i arteriali si pe care le nregistreaza prin intermediulunui ac indicator. Ct timp lumenul mansetei este n legatura cumanometrul prin rezervorul mare, modificarile de presiune determinate de schimbarile de calibru ale arterei se egaleaza prin faptulca schimbarile tens ionale intereseaza att interiorul ct si exteriorul capsulei si astfel nu se instaleaza nici o diferenta de presiune ntnicele doua pa rti ale acesteia. Daca nsa lumenul mansetei se separade rezervor si manometru (cu ajutorul unui buton), ramnnd ncontact numai cu suprafata interna a capsulei, atunc i toate modificarile de valori ale arterei se vor transmite direct la capsula, carola rndul ei prin ac ul indicator le va nregistra sub forma de oscilatii.

l Tehnica utilizata pentru determinarea tensiunii arteriale cu <>cilometrul Pachon (fig. 158) este tot cea a decomprimarii progreKive. Se aplica manseta pneumatica pe bratul bolnavului si se pompezaIn ea aer pn a ce se obtine o tensiune superioara celeia presupusa dinartera, n acest moment, artera este complet nchisa, circulatia snFig, 157. Oscilometrul Pachon.

gelui n vasul respectiv oprindu-se. Undele sanguine, retinute npropagarea lor spre periferie de compresiunea mansetei, se lovesc<le marginea superioara a acesteia , ceea ce da nastere la mici oscilatiiuniforme, numite supramaximale. Aceste osc ilatii pot fi puse n evidenta prin nchiderea comunicatiei mansetei cu rezervorul ti manometrul (cu ajutorul butonului), manseta ramnnd n contact directnumai cu lumenul interior a l capsulei. Se ncepe decomprimarea mansetei prin deschiderea yentilului, pna ce presiunea din manseta scade sub nivelul tensiunii maxime. In acest moment, unda sanguina sistolica dezlipeste peretii arterialicomprimati si patrunde n artera, ceea ce da nastere unei miscarioscilatoare de o amplitudine mai mare dect oscilatiile supramaximale. Din acest moment, oscilatiile mai mari se mentin mai departe, ntruct unda sanguina sistolica dezlipeste peretii arteriali numaipentru timpul sis tolei, pentru ca n timpul diastolei (cnd tensiuneacoloanei de snge este mai mica), lumenul arterial sa ramnamai departecomprimat. Prin deschiderea butonului se maso ara cu manometrul tensiunea din manseta echivalenta cu tensiunea din artera. Valoarea

tensiunii din manseta, n momentul cnd amplitudinea oscilatiilor creste n mod brusc, reprezinta valoarea tensiunii arteriale maximo,! Continund decomprimarea mansetei, unda sanguina sistolici destinde peretii arteriali din cetn ce[ mai mult, dnd nastere la oso,l latii din ce n ce mai ample, n momentul cnd presiunea din mansetaa devenit egala cu cea din timp ul diastolM, artera si recapata calibrul ei normal si ndiastola si astfel miscarile peretilor d evinbrusc mai reduse, ceea ce se nregistreaza la acul indicator prin scaderea brusca uamplitudinii oscilatiilor. Prin deschide reabutonului se va masura presiunea din manseta n acest moment, care echivalea/,ft cu presiunea intraarteriala din timpuldiastolei, adica cu tensiunea minima. Valo area tensiunii din manseta, n mo mentul cnd amplitudinea oscilatiilor scadobrusc, reprezinta valoarea tensiunii mi nime, diastolice. Eeducnd mai departe presiunea dinmanseta, sub nivelul tensiunii mini n ic, vor mai constata prezenta unor oscilatii determinate de expansiunea sistolica obi's nuita a peretilor arteriali. Aceste oscilati lpoarta n umele de inframinimale. Fig. 138. Schema oscilometruhii Pachon. Sesizarea precisa a momentului cnd oscilatiile supramaximale se transformai oscilatiile tensiunii maximale, precum si a momentului cnd oscilatiile tensiunii diasto li ce se t ra nsf or ma n o sc il a ti i in fram in imal e, es te d if i c il a sl cere o experienta ndelungata. Din acest motiv se preconizeaza ull lizarea a doua rezervoare de aer n manseta pneumatica, aplicate unit peste alta subforma tiglelo r de pe acoperis. Eezervorul proximal al mansetei amortizeaza oscilatiile supramaximale, care astfel nu voi1 ma i d er an ja v a ri at ii le d e p r e siun e din man se ta a d o ua. Oscilometrele construite dupa principiul aparatului Pachon Htnt destul de numeroase. Amintim oscilometrul Uskov si oscilotonomeU'lll Eeklinghausen. Oscilometrul Eazumov functioneaza cu un'manometru cu alcool si da posibilitatea unor determinari foarte precis, Oscilometrele pot fi utilizate si pentru staKlirea permeabilii atii arterelor la extremitati.

Pentru masurarea oscilatiilor arteriale de o amplitudine minimala, ca de exemplu n starile de hipotensiune controlata, se utili zeaza oscilometre speciale, legate de amplificatoare electronice. Pentru nregistrarea continua a tensiunii arteriale exista aparatespecial construi te (fig. 159). Unele dintre acestea nscriu grafic curba Fig. 159. Aparat pentru nregistrarea continua tensiunii arteriale.

variatiilor tensionale ntr-o unitate de timp. Alte tipuri de aparate! nscriu sub f orma unei curbe continue tensiunea arteriala medie pe! un kimograf obisnuit. Man seta acestor aparate este confectionatal dintr-un material absolut inextensibil, care se muleaza perfect pepartea distala a antebratului. Manseta es te plina cu lichid, carel transmite undele sistolice ale pulsului radial unei membrane deca uciuc. Pe aceasta membrana este fixata o piesa intermediaracare, prelund oscilati ile membranei determinate de variatiile tensioInale ale lichidului din manseta, permite scaparea unui jet constantIde aer comp rimat, n functie de oscilatiile membranei pe care estel fixat. Astfel se creeaza diferente de presiune n interiorul aparatului, care pot fi nscrise cu ajutorul unui tambur special pe un kimograf. 319

Exista si aparate care functioneaza fara mansete. Acestea ln registreaza tensiunea medie dupa duritatea si amplitudinea pulmilui radial. Tensiometrele electrice nregistratoare functioneaza si la distanl/1, n sensul ca partea aparatului care face nscrierea grafica a tensiunii, poate fi asezata la distanta de bolnav. Alte tipuri de aparate nregistreaza variatiile tensiunii arteriali pe cale fotografica, asemanatoare electrocardiografelor. Aceste aparate, denumit e fototensiometre, functioneaza cu o celula fotoelectrieft, Uricare ar li aparatul sau metoda utilizata pentru masurarentensiunii arteriale este bine sa se tina seama de anumite reguli praetice elementare pentru a evita unele erori de nregistrare. Manseta va fi legata strns de bratul bolnavului, nfasurata eii pnza sa exterioara lipsita de elasticitate si fixata bine cu cataramele curelelor exterioare. Daca aplicarea mansetei se face lax, aceasta nu se va modela bine pe suprafata bratului si tensiunea din mansei a nu va reflecta tensiunea arteriala. Manometrul se plaseaza la nivelul arterei, asupra careia se faeedeterminarea ten siunii. Daca se utilizeaza un manometru cu mercur, se va avea grija ca diviziunea O a tubului manometric sa fie la nivelularterei. Bolnavul trebuie totdeauna astfel asezat, nct artera "m cauza sa fie la naltimea inimii. Determinarea tensiunii arteriale se va face totdeauna n repaui* Bolnavul obosit, emotionat sau n timpul unui efort fizic prezintatotdeauna modifi cari tensionale; din acest motiv, masurarea teniunii arteriale trebuie sa fie pre cedata totdeauna de linistirea bolnuvului. Din acelasi motiv trebuie evitata si discutarea valorilor ton sionale obtinute. Valorile tensiunii arteriale n primele momente dupa aplicareamansetei snt uneori m ai crescute dect la masuratorile ulterioare, ceea ce se datoreste reactiei psihice declansata de comprimarea briitului. De ac eea este necesar ca n caz de suspiciune sa repetam nulsurarea (eventual de mai mu lte ori), fara sa scoatem manseta de pebratul bolnavului, decomprimnd numai bratu l n intervalele dintremasuratori. Daca valorile obtinute vor fi diferite, se va t ine seama decele obtinute la ultima determinare. n unele cazuri, valorile tensionale pot fi diferite la cele douamembre superioare ; alteori exista o diferenta peste limita fiziologicantre tensiunea masurata la membrele superioare fata de cea do lamembrele inferioare. Aceasta diferenta tens ionala se datoreste unei scaderi a circulatiei arteriale de la nivelul membrului respectiv, nurma oblitera rii partiale sau totale a rumenului unui vas. Din acest,

Iliotiv, dupa indicatiile medicului, se vor face masuratori comparative ni de cte ori se iveste vreo suspiciune n acest sens. Valorile tensiunii arteriale se raporteaza la greutatea coloanei Ir mercur din manometru exprimata n milimetri sau centimetri. Valorile obtinute prin metoda auscultatorie la adultul sanatos, n jit are de repaus fizic si psihic, variaza ntre 115 si 140 mmHg pentru pensiunea maxima si ntre 75 si 90 mmHg pentru tensiunea minima. Valorile tensiunii arteriale se nregistreaza n foaia de temperatura a bolnavului n subrubricile rezervate de-a lungul marginii inferioare a foii; daca foaia de temperatura nu are rubrici speciale | >eiitru tensiunea arteriala, notarea valorilor se va specifica dupal! i va Eocci cu literele EE, urmate de valorile tensionale maxima siftiiiiiima, de exemplu : EE = 125/80 mmHg. Nivelul tensiunii arteriale variaza n raport cu sexul, vrsta, | trecum si cu oi ai ui activitatii fiziologice n cursul zilei. Astfel: n primii ani ai vietii, tensiunea sistolica variaza ntre 75 si 90 mmHgn primii ani ai vietii, tensiunea diastolic variaza ntre 50 si 60 mmHgn copilarie tensiunea sist olica variaza ntre 90 si 110 mmHgin copilarie tensiunea diastolica variaza ntre 60 si 65 mmHgn pubertate tensiunea sistolica variaza ntre 100 si 120 mmHgn pubertate tensiunea diastolica variaza ntre 65 si 75 mmHgla adulti tensiunea sistolica vari aza ntre 115 si 140 mmHgla adulti tensiunea diastolica variaza ntre 75 si 90 mmHgp este 50 de ani tensiunea sistolica ajunge pna la 150 mmHgpeste 50 de ani tensiune a diasto li ca ajunge pna la 90 mmHg Cunoasterea raportului dintre tensiunea maxima si minima este, tio asemenea, foarte importanta. Diferenta dintre tensiunea sistolica ij i cea diastolica poarta numele de tensiune diferentiala. La femei, tensiunea arteriala este n general ceva mai mica (cu T 10 mmHg) dect la barbati, cu exceptia peiioadei pubei tatii. Nivelul tensiunii arteriale variaza si n cursul aceleiasi zile, prezentnd oscilatii de 10 20 mmHg. Variatiile zilnice snt n legatura cu gradul de activitate a organismului si cu temperaturamediului ambiant. Tens i unea cea mai coborta se gaseste n timpul somnului. Dimineata, valorile snt de asemenea mai mici, ridicndu-se spre seara. Tensiunea arteriala se urca n cursul eforturilor fizice, dupa mese abundente, precum si n cursul emotiilor. Valorile tensoriale snt influentate si de temperatura mediului nconjurator, n timpul activitatii, n camere suprancalzite sau n cursuly.ilelor caldtuoase tensiun ea arteriala scade. La frig, dimpotriva, datorita vasoconstrictiei generalizate, tensiunea arteriala creste. Oradul de urcare a tensiunii arteriale n aceste stari nu depinde numai IU -C. 16

32 1

de intensitatea factorilor cauzali, ci si de gradul de reactivitate norganismulu i, care determina variatii individuale. Variatiile fiziologice ale tensiunii arteriale n cursul zilei nudepasesc 20, maxi mum 30 mmHg, dar si aceste modificari relalhmici pot avea o semnificatie patolog ica, ceea ce reclama nregisti :irea sistematica si constiincioasa a tensiunii art eriale. Mvelul tensiunii arteriale poate sa depaseasca valorile normale inplus, cnd vorbi m de hipertensiune, sau n minus, cnd vorbim de I i ipotensiune. Modificarile (n plu s sau n minus) pot sa intereseze, al i l/ tensiunea minima, ct si tensiunea maxima, n aceste cazuri, ten s iunea diferential a ramne nemodificata, n alte cazuri, nsa, variatiile tensiunii maxime si minime nu se fac paralel, ceea ce determinamodificarea tensi unii diferentiale, realiznd tablourile de hipertensiune maxima, hipotensiune maxi ma, hipertensiune minima si hipotensiune minima. Hipertensiunea arteriala apare ca un simptom n bolile Arascu lare, ale rinichilor, n tulburari endocrine, menopauza, hipercorl icism, boala Ba sedow, intoxicatia saturnina etc. sau constituie o boalflindependenta, boala hip ertensiva. Hipotensiunea arteriala apare o data cu scaderea fortei l e contractie a inimii (miocardite, endocardite, afectiuni valvulare stabilizate) a poi n caz de insiuficienta circulatorie periferica, prin relaxarea peretilor vasc ulari (ca n vasodilatatia paralitica a bolilor infectioase), n caz de reducerea mesei sanguine (hemoragii, diareic, varsaturi accentuate, transpiratii abundente etc.), precum si uneletulburari end ocrine (de exemplu insuficienta glandelor suprarenale). Variatiile independente ale tensiunii maxime si minime pot avenun sens divergent prin cresterea tensiunii maxime cu scaderea concomitenta a tensiunii minime, sa u de sens convergent , prin scadereatensiunii maxime si cresterea concomitenta a celei minime. Modifi carea divergenta a tensiunii maxime si minime se observa n caz deinsuficienta aor tica, boala Basedow, anemii accentuate si sclerozavaselo r mari. Mod ificarea co nvergenta se constata n stenoza mitrala. DIUREZA Diureza are scopul de a elimina din organism substantele iniitile provenite din metabolismul intermediar protidic, care acumulate, n snge devin toxice pentru organism. Eliminarea acestor substantese face n solutie apoasa si mpreuna cu ele parasesc organismul ijisarurile minerale, precum si o se rie de alte substante de dezasimilatiode care organismul nu mai are nevoie.

In mecanismul de eliminare a produsilor de dezasimilare intervin, Vturi de rinichi si tubul digestiv, ficatul, glandele cu secretie interna, irea functionala a aparatului circulator, influentate toate de acti latea sistemului nervos. Tulburarile metabolismului intermediar repercuteaza, de asemenea, asupra diurezei, influentnd att canti-'lea, ct si calitatea urmii excretate. De aceea, urmarirea diurezei analiza uriinii constituie o etapa obligatorie a ngrijirii oricarui olnav. Ba ne va furniza date pretioase n primul rnd asupra starii Miaratului urinar, dar n acelasi timp va putea da medicului date pretioase pentru stabilirea diagnosticului, urmarirea evolutiei si stal u l irea prognosticului ntr-o serie de mbolnaviri, n unele mbolna-iri, de exemplu n bolile de nutritie, examenul calitativ si cantitativ .1 u rinii es te un c ri te ri u d e a a p rec i a b il an tu l nu t ri tiv . Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticu l u i si conducerii tratame ntului, asistenta va urmari: 1. tulbu rarile d e emis iune urin ara ; 2. c antitatea de urina emisa n 24 de ore; 3. caracterele calitative ale urinii. 1. Tulburarile de emisiune urinara. Emisiunea urinii este de-. lansata de senzatia de mictiune. n mod normal, numarul emisiunilor n decurs de 24 de ore este de 5 6 la barbati si 4 5 la femei, l''.misiunile urinare au loc cu predominanta ziua, noaptea emisiunile i i i n d reduse, n cazuri patologice pot aparea urmatoarele tulburari 11 c mictiune : a) P o l a k i i r i a prin care ntelegem frecventa anormal de11 i;ire a mictiuni lor. Cantitatea de urina emisa poate fi foarte mica, ' li iar si cteva picaturi, nsa senzatia de mictiune apare foarte frec\ cnt. Nevoia anormala de a urina se datoreste actiunii iritative asupramucoasei v ezicale, a unor procese intravezicale sau de vecinatate, cu : cistite, tuberculoza si neoplasm vezical, calculoza vezicala, inflainatii pelviene, afectiuni uterine, uretrite acute si cronice, prosI u l ite etc. Hiperexcitabilitatea mucoasei vezicale poate sa apara siIn nevrop ati, n alte cazuri, frecventa anormala a emisiunilor de urina ' datoreste unei excretii mai abundente de urina, ca n colicile renii le, scleroza renala, diabetul zaharat si insipid etc. b) I s c h u r i a sau retentia de urina, prin care se ntelege incapacitatea vezi cii urinare de a-si evacua continutul. Ea nu trebuie nmfundata cu anuria, care nsemneaza lipsa secretiei renale. Ischuriapoate fi d at orita unui o bs taco l n c alea de elimi n are a urin ii, ca: wlricturi cicatriceale, calculi inclavati n uretra, hipertrofia prostateimm alte procese de vecinatate, care comprima calea de evacuare aurinii sau unei paralizi

i a vezicii urinare sau sfincterelor, ca n miei i ! c, tabes, poliomielita, traum atisme medulare etc., sau eventual

unei pareze trecatoare n cursul infectiilor grave, ca febra tifoida, meningite, encefalite, septicemii, dupa interventii chirurgicale intraabdominale , precum si n coma. Eetentia urinara determina o distensie extrema a vezicii, careva bomba si va put ea fi pusa n evidenta prin palpare deasupmsimfizei pubiene, n timp ce n caz de anur ie vezica ramne goala. n urma presiunii marite din vezica daca nu este un obstacol mecanic, sfincterul u retral cedeaza si urina ncepe sa se evacueze picatura cu picatura. Acest fenomen poarta numele de ischurie paradoxala sau incontinenta prin regurgitare. c) N ic tu ri a pr in ca re se nt eleg e in ve rs ar ea r ap or tu lu i numarului de emisiuni si a cantitatii de urina emisa n timpul zilei sin timpul noptii. Cant itatea de urina ce se evacueaza n cursul nopti ireprezinta cel mult 25% din canti tatea totala de urina evacuatiin 24 de ore. Daca raportul aratat ss egaleaza sau se inverseaza, vorbim de nicturie. Ea se datoreaza faptului ca n cursul zilei inim;inu a asigura t trecerea prin rinichi a unei cantitati necesare de sngrpentru a elimina cantita tea corespunzatoare de urina si compensatorexcretia de urina se continua n cursul noptii. Da aceea, nicturia va, aparea n cazurile de insuficienta ventriculara stinga. d) D i s uri a. Cnd eliminarea urinii S3 faca cu mare greutatesau este dureroasa, penibila, vorbim de disurie. Ea apare n cursulinflamatiilor acute ale uretrei, n caz de obstacole mecanice cu localizare uretrala (stricturi cicatriceale, edeme ale mucoasei uretrale, hipertrofia de prostata etc.) sau eventual n pareze vezicale. e) I n c o n t i n e n t a u r i n a r a . S e t r a d u c e p r i n e m i s i u n i u r inare involuntare si inconstiente. Ea apare n leziuni medulare, camielit a transversa, traumatisme medulare, spina bifida, la sfrsitul accesului de epilepsie, n unele infectii si intoxicatii grave. Li* copii se semnaleaza de multe ori n cursul noptii fara nici o bazaorganica, n acest e cazuri vorbim de enureza nocturna. 2. Determinarea cantitatii de urina emisa n 24 de ore are un scop dublu : de a cunoaste volumul diurezei si de a efectua unelwdeterminari cal itative din cantitatea totala de urina emisa. Compozitia putind sa se modifice n cursul zilei,, analizele biochimic din urina se vor face din mostre luate din amestecul cantitatii totalo de urina emisa n decurs de 24 de ore. Colectarea urinii trebuie nceputa si facuta dupa un orar fix, valabil pentru toti bolnavii sectiei si nu dupa orarii deosebite, cadiacestea ar putea da nastere la erori regretabile. Se obisnuieste a HO ncepe colectarea urinii dimineata la ora 8 si a se termina n ziuuurmatoare la acee asi ora.

Pentru a se putea orienta asupra raportului dintre cantitatea doma emisa n cursul zilei si cea din cursul noptii, se va recolta senit urina emisa ntre orele 8 si 21 si cea eliminata ntre orele 21 si ilitnineata urmatoare. La diabetici, pentru urmarirea dinamica alorantei fata de hidratii de carbon, urina totala din 24 de ore se valecta separat n trei (eventu al n mai multe) mostre, dupa numa-Imeselor consumate de bolnav. Asistenta va educa bolnavul sa urineze numai n urinai si sa nu unce u rina. Determinarea can titatii de urina nu se poate face pe./.a aprecieri i bolnavului. Bolnavul imobilizat la pat va fi invitat nainte de defecare sa-si goleasca vezica urinara, pentru a nu eli iua urina n plosca, ceea ce ar mpiedica determinarea exacta a ei. Urina emisa de bolnavi n urinale va fi colectata n vase cilindrice, gradate, cu glt larg, curatite riguros si bine acoperite. VaseleVor fi tinute to tdeauna la racoare, pentru a preveni descompunereaIii inii n timpul colectarii. P entru a mpiedica procesele de fermen tatie se vor adauga la urina colectata cteva cristale de timol (carelin modifica reacti ile chimice). Daca nu avem la dispozitie vase gradate de la fabrica vom putea utiliza orice borcan de 2 4 kg, peiwe-1 vom grada noi pe b aza masuratorilor anterioare cu un creion dermatogiaf, sau cu benzi de leucoplast, lipite vertical pellicle si pe c are se noteaza cu cerneala nivelurile corespunzatoare Volumelor fixe de urina. Sticlele trebuie etichetate, purtnd numeleliolnavului, n umarul camerei si al patului. Pentru a ne putea da seama de circulatia lichidelor din organism *l e necesar ca, alaturi de nregistrarea volumului diurezei, sa seoteze exact si cantitatile de lichide ingerate. Prin lichide ingerate ntelege tot ceea ce a baut bolnavul: apa, ceai, cafea, supa, sirop U;., la care se vor adauga si lichidele provenite din zarzavaturile si11 netele consumate. Eaportul dintre cantitatea de lichide ingerate.i cantitatea eliminata reflecta bilantul circulatiei apei n organism. Acest raport fiind influentat si de o serie de alti factori ca : natural'iochimi ca a alimentelor consumate, apa pierduta prin perspiratie, i prin scaun etc., es te bine ca paralel cu determinarea cantitatilor'I c urina emise si de lichide co nsumate sa se faca si graficul evolutieigreutatii corporale, prin cntarirea zilni ca a bolnavului. Cantitatea de urina emisa n 24 de ore se noteaza zilnic pe foaiai le temperatura a bolnavului (fig. 160). Notarea se face prin hasui ;irea patratelelor corespunzatoare cantitatilor de urina si zilelor respective. Hasurarea se face cu creion albastru. Nivelul liniei groasen foii de temperatura corespunde cu 11 de urina, fiecare linie orizonInla n plus sau n minus echivalnd cu 100 g. n acest fel, distantaafectata pe ordonata foi i de temperatura pentru l grad de tempera 325

w to f Mie de O3 PATUL tied temperatura Nr. /c Fio. !

iicit echivaleaza cu 500 ml de urina. Notarea diurezei se face totIciuina dimineata, pentru a cuprinde att urina emisa n timpul zilei II si pe cea din timpul noptii. Cantitatea de urina eliminata n 24 de ore este de aproximativ ' O 1. La barbati, cantitatea este ceva mai mare, 1,200 1,800 l, ' , femei ceva mai mica, 1,000 1,4001. ntruct volumul urinii este anctie, pe de o parte, de cantitatile de lichide ingerate, iar pe de p a rt e, de c ant ita ti le d e li chid e p ie rd ut e p e ca l e e x t rau rin a r a aspiratii, scaun, evaporare, prin plamni), volumul urinii poate iu si n conditii normale ntre limite foarte mari (500 3 000 ml.), retia de urina creste n emotii sau sub influenta frigului. Dimpoi1 regimul sec, munca fizica nsoti ta de transp iratii abund ente l trecator volumul urinii. Astfel de variatii, orict de mari ar fi, i nu recunosc alte cauze se ncadreaza n limite fiziologice si nu .n nici o semnificatie patologica. Variatiile patologice ale diurezei. n conditii patologice, excretiaiu inii poate fi marita la peste 3 000 ml cnd vorbim de poliurie, mictticata sub l 000 ml, cnd vorbim de oligurie sau poate fi completsuprimata, cnd vorbim de anurie. Anuria este totdeauna patologica, In Kchimb poliuria si oliguria pot fi considerate ca senine patologiceun mai dac a se produc n lipsa factorilor fiziologici de marire sau reducere a excretiei. Astfel se poate ntmpla ca o poliurie fiziologica safir de un volum ma i mare de ct o poliurie patologica sau oliguriaf Ixiologica sa fie de un volum ma i mic dect oliguria patologica. Poliui l l l e si oliguriile fiziologice snt totdeauna trecatoare. a) P ol i u r ia s u rv e n i t a n st a r i p a to lo g i c e p oat e fi t r e ca t o a re NU 11 durabila. Poliuria trecatoare se constata n starile terminale ale perioa delor de oligurie, cnd prin ncetarea cauzei care a determinat retentiade lichide n organi sm se produce o poliurie. n aceste cazuri, poliui'la. nu are nici o semnificatie patologica si n realitate se ncadreazaprintre poliuriil e fiziologice, caci rinichiul ndeplineste acum o functiepe care mai nainte, din mo tive extrarenale, nu a putut-o ndeplini. Astfel, poliuria trecatoare apare : n p erioad a d e d ef er ve sc enta a uno r b oli inf ec tio a s e, ca : pneumonia, hepatita epidemica, malaria etc. Aceasta poliurie poartan utnele de p oliurie critica sau criza urinara; dupa crize de colici renale, accese de ang ina pectorala, d er|>ilepsie si ister ie; n perioada de compensare a starilor de insuficienta circulaInrie ; n perioada de resorbtie a edemelor, transsudatelor si exsu11 atelor seroase. l 327

Poliuria durabila sau permanenta apare n caz de : Scleroza renala si degenerescenta amiloida, cnd rinichi ' si-a pierdut capacitatea de concentrare si astfel, pentru eliminai, produselor de dezasimilatie si a sarurilor minerale n exces, este neces;i o mai mare cantitate de solvent, n aceste cazuri, cantitatea urii M poate sa creasca pna la 5 6 litri n 24 de ore ; n diabetul zaharat si insipid, cnd poliuria se datoreste uni ircauze hormonale ; n primul caz, eliminarea cantitatilor mari de glucoza prin urina necesita, conform legilor osmotice, o mare cantitatiide apa; n al doilea caz, lipsa de secretie a hormonului antidiuretinhipofizar mpiedica resorbtia tubulara a apei. n aceste cazi iri, cantitatea de urina eliminata poate sa ajunga pna la 10 30 de litri j n pielite, pielonefrite, tuberculoza renala si uneori n cistito, cnd excretia marita de urina are un caracter de reflex de apaniroa organismului. b) Oii g u r i a, survenita n starile patologice poate fi determinata de cauze re nale si extrarenale. Ea apare ; n cazul afectiunilor nsotite de deshidratarea organismuluiprin transpiratii abunde nte, varsaturi incoercibile, diaree accentuate j n cazul hemoragiilor abundente; n perioada de formare a colectiilor seroase; n cazuri de insuficienta circulatorie cu formare de edemo t n colici renale prin reducerea secretiei renale pe cale reflexa ; n perioada acuta a unor boli infectioase (pneumonie, hepatito etc.); n glomerulonefrite acute nsotite de edeme. Oliguria nsoteste n mod trecator toate starile febrile. c) An uri a este o stare foarte grava, pe care asistenta trebuio s a o raportez e ime d i at me d i cu lu i. Di n acest mo tiv, ea t rebu ie M\ cunoasca cazurile cnd poate sa se astepte la instalarea acestui simptom. Anuria, ca si oliguria, poate avea cauze renale si extrarenale. Astfel ea poate surveni n caz de glomerulonefrita acuta, n nef roze toxice, n nefro patia gravidica, n caz de arsuri ntinse etc. Anuria apare si n starile de soc traumatic si chirurgical, n caz <letraumatisme lo mbare, interventii chirurgicale n special asupraaparatului urinar, sau n caz de an gajarea unui calcul ntr-unul dinuretere. n aceste cazuri, anuria se produce pe cal e reflexa. Insuficienta circulatorie n stare decompensata poate determina, de asemenea, o anurie. 3. Caracterele calitative ale urinii. Asistenta va examina urinu din punct de vedere macroscopic si, daca are dispozitii n acest sens, va determina si densitatea ei. Modificarile constatate le semnaleazii

Idicului sau le pastreaza pn a la vizita. Pent ru a putea descrieIna n mod sistema tic, asistenta trebuie sa cunoasca caractereleJitative ale urinii emise : Culoarea. Urina normala are o culoare galbena-deschis. Ea poatevarieze n limite n ormale, de la galben-deschis ca paiul pna lalin-nchis. Culoarea urinii depinde de continutul ei n substanteflorante. Astfel, cu ct urina va fi mai diluata, cu att va fi maiJcbisa la culoare si invers. Concentratia urinii normale n substante colorante depinde si dejimul dietetic, ca re det ermi n a si reactia urinii . Un regim bogatcarne acidifica urina, care va avea o culoare mai nchisa, pe cndgimul ve g et ar ia n, d imp o t r iv a, alca lin iz eaza u rin a s i va av ea o;iloare mai deschisa. n cazuri patologice, n poliurie, culoarea urinii este foartedes-;iisa. n diabetul z aharat si insipid sau n cazuri de sclerozarenala, ina emisa este complet incolora ca si apa. Dimpotriva, nstarile oligurie, ca febra, nefrite etc. (dar si n staril e fiziologice cupier-i-re mare de apa pe cale extrarenala, ca n eforturi muscular eaccen-mute), urina este nchisa, galbena-bruna sau rosie-bruna. Culoarea urinii se modifica n cazurile cnd se elimina prin eaflibstante colorante, componenti normali ai urinii n cantitati exairate, precum si atunci cnd apar n urina substante colorate anorJmle. Astfel, n caz de ictere, culoarea urmii devine bruna-nchia si, foca ce este mai semnificativ si spuma urinii prezinta aceeasi culoare. Pingele coloreaza urina n rosu-deschis, rosu-nchis sau rosu-brun, lupa cantitatea pe care o contine. De multe ori urina sanguinolenta|H(.O tulbure , rosie-verzuie, asemanatoare cu o spalatura de carne. l>uca se ridica banuiala prezentei sngelui n urina, se va cercetajluca nu are o al ta provenienta, spre exemplu uterina (menstruatie, iincer uterin et c.)-Este important ca urina sa fie vazuta imediatin. emisiune, fiindca se poate ntmpla ca ea sa-si schimbe culoareaIlupa un anumit timp sau din c laia sa devina tulbure. Numeroase medicamente schimba culoarta urinii: antipirinaroloreaza urina n galben -intens, rosu-galben; piramidonul n roz, i'osu-caramiziu; chinina, folia Uxae ursi, acidul salicilic n cafeniuIrosu sau b ru n-negru; alba stru l de metilen n albastru-verd e; tri 'jmflavina n galben aprins, iar bromoformul n verde. Asistenta are sarcina ca ori de cte ori administreaza bolnavilor iiHttel de medicamente, sa atraga atentia efectului lor asupra culoriiin inii, p entru a nu fi ngrijorati. A s p e c t u l u r i n i i n o rm al e e s t e cl a r l a e m i s i u n e , t r a n s p a r e n t ; lupa un timp, ea poate deveni tulbure si n mod normal se formeaza 329

mai nti un nor asemanator fumului de tigara, denumit nubeculil, care rezulta din coagularea mucinei spalate de urina din caile uri nare, care antreneaza si celulele epiteliale din aceste cai si mucusiil organelor genitale. Nubecula se asaza repede pe fundul vasului. Daca urina este tinuta la rece, dar uneori si la temperatura camerei, devine tulbure prin precipitarea sarurilor minerale pe care li contine. n cazuri patologice, aspectul tulbure al urinii poate fi datoriisarurilor mineral e, puroiului sau microbilor. Urina poate fi tulbur de la emisiune sau poate sa se tulbure numai dupa un timp de Iuemisiune, n primul caz, aspectul se datoreste unei pielite sau cistilncronice, fiind determinat de puroi, mucozitati si saruri minerale crtiau precipitat n interiorul vezicii nca nai nte de eliminare ; n acest, cazuri se produce n vezica o fermentatie alcalina, care favorizea/.ilprecipitarea sarurilor. n unele cazuri se pot elimina cu urina mici calculi. Caderea lorpe fundul vasului n care urineaza bolnavul atrage atentia prin zgomotul produs. Mirosul. Acizii volatili aromatici din urina i confera un mu'un asemanator cu cel al bulionului. Urina nu pastreaza acest miros decit, n stare proaspata. Dupa enisiune, prin procesul fermentatiei alca line, ea capata un miros amoniacal, miros urinos. n starile nsotite de acidoza, ca diabetul zaharat, inanitie, nvarsaturi abundente s i de lunga durata, urina poate prezenta un miros particular aromatic, de fructe coapte sau de cloroform, datoritiiacetonei. n caz de fermentatie alcalina intravezicala a urinii, ea prezintamirosul amoniaca l imediat dupa evacuare. Numeroase substante alimentare mprumuta urinii mirosul lor caracteristic. Reactia. Urina n stare normala are o reactie acida, avnd pH-ulSub 6,5. Eeactia uri nei depinde n primul rnd de regimul alimentai1 . Eegimul bogat n carne acidifica si mai mult, pe cnd regimul vegi tarian scade aciditatea urinii, aceasta putind deveni chiar alcalinii. Urina, dupa eliminare, n contact mai ndelungat cu aerul si a fermentatiei amoniaca le, devine alcalina, n urma careia fosfatii calcioi, amoniaco-magnezieni si carbonatii terosi se precipita, urina devenindtulbure si fetida. Eeactia hiperacida si alcalina favorizeaza precipitarea substantelor dizolvate n urina si formarea calculilor n caile urinare. Densitatea. Aceasta este bine sa fie determinata imediat dupilemisiune, caci pri n racire sarurile minerale aflate n stare dizolval.ilprecipita si astfel densitat ea se schimba. Din acest motiv, asistenta

f sa cunoasca determinarea densitatii urinii (vezi voi. I, v;. 398). Instrumentarul si materialele necesare pentru determinarea Lsitatii trebuie sa lie totdeauna pregatite pe o tavita : urodensitrul, un cilindru gradat de 70 100 cm3, vata hidrofila pentru r ge re a u r o d e ns im e t r u l u i , h r t i e d e f i l t r u p e n t r u a s p i r a r e a imei de la suprafata urinii, o tavita renala pentru aruncarea Serialelor folo site. Densitatea urinii este n functie de cantitatea substantelor dizoli te. Raportata la densitatea apei, densitatea urinii poate prezentaniatii mari si n mprejurari fiziologice. Obisnuit, la un regim ali"^ ntar mixt, densitatea urinii este de l 015 1 020. La ingerarea deiirtitati mari de lichide sau de apa, densitatea urinii poate sa scadai l 001 1 002. n caz de regim sec, bogat n saruri, densitatea ei i'oate urca pna la l 030 1 040. Cantitatea, culoarea si densitatea urinii se gasesc n strnsa interdependenta, n caz depoliurie, urina este de culoare deschisa si cu h-nsitate mica. n caz de oligurie, urina este de culoare nchisa si cu iknsitate mare. Variatia mare a cantitatii si densitatii urinii n con l itii fiziologice este semnul sigur al functionarii normale arinichilor. Densitatea urinii se ridica n caz de febra din cauza eliminarii ubstantelor de dezasimilare rezultate din arderile mai intense, n < uz de diabet zaharat, cu toata poliuria si culoarea deschisa, densi-i a,tea urinii este foarte ridicata. n bolile renale cronice, rinichiul pierznd capacitatea de coni cntrare, urina va avea n permanenta densitatea scazuta; aceastatare poarta nume le de hipostenurie. Daca urina cu densitate sca.' lUta se mentine n permanenta la acelasi nivel, vorbim de izostenurie. Eecoltarea mostrelor de urina pentru determinari biochimice siiiacteriologice a fost descrisa n capitolul Pregatirea si asistarea xaminarilor clinice si de laborator". SCAUNUL Urmarirea tranzitului intestinal si examinarea sistematica a Ncaunelor au o deosebita importanta pentru stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei unui numar nsemnat de mbolnaviri ale tubului digestiv si glandelor anexe. De aceea, asistenta trebuie sacunoasca cara cterele scaunului normal, modificarile lui patologice, precum si tulburarile aparute n legatura cu actul defecatiei. Examinarea curenta a scaunului se face fara pregatirea bolnav ului. Indiferent de boala cu care a fost internat, sora sau asistentavor examina primele scaune ale bolnavului, n cazul ca bolnavii pre 331

zinta tulbu rari subiective si obie ctive n sfera aparatului digestiisi a glandel or anexe, urmarirea scaunelor se va face n mod sistematic. Scaunele, care prezinta modificari patologice sau snt suspect', vor fi pastrate pentru vizita, iar cele care semnaleaza o complicatii care necesita interventie medicala de urgenta (de exemplu meleniVcu snge proaspat ) se vor raporta imediat medicului. Scaunul pastrat pentru vizita va fi recoltat ntr-un bazinet (pionca) curat, dupa ce bolnavul a urinat ntr-un alt vas. Plosca se acoporiVbine si se pastreaza ntr-o boxa anexata grupului sanitar. Pentru ausura o examinare mai completa, asistenta se poate folosi de o bugheta de sticla. Dupa vizita (daca nu s-a dispus altfel), scaunul poatnfi aruncat, n ca zul bolilor infectioase cu transmitere digestiva, ca ifebra tifoida, dizenterie, hepatita epidemica, poliomielita etc., dacftspitalul nu are tanc septic, scaunu l va fi dezinfectat timp de 2 or, Omul sanatos are zilnic un singur scaun. Emisiunea se face usor, fara eforturi. Scaunul normal este de culoare bruna, cu miros caraeteristic de p utrefactie, f ara gaze. Scaunul este alcatuit din reziduuri Ioramase n urma diges tiei alimentelor, din celule descaumate de JH< suprafata tubului digestiv si din glandele digestive, din produsei' de excretie ale tubului digestiv si ale glandelor anexe si contine unnu mar foar te mare de micro bi. Alimen tele sn t n cea mai marc parte digerate complet si resorbite n intestinul subtire si numai cantitate redusa apare n materiile fecale sub forma de reziduuri nedigerate. Din acest motiv, lipsa scaunului nu poate fi motivai ivprin lipsa' s au alimentatia insuficienta a bolnavului. Datele n legatura cu tranzitul intestinal se vor strnge n moi lsistematic, tinnd sea ma de frecventa, orarul emisiunilor, cantitntea, forma, consistenta, culoarea, m irosul, de eventualele substantestraine care s-ar fi putut amesteca cu scaunul s au s-ar gasi pe suprufata lui, precum si de gradul de digestie a alimentelor con sumati' Frecventa scaunelor, n conditii normale, bolnavii au l 2 scaunen decurs de 24 de ore . n conditii patologice evacuarile pot varia nfunctie de viteza tranzitului intest inal. Tranzitul accelerat provoaca scaune frecvente; n acest caz vorbim de diaree. Tran zitul ntrziat face ca evacuarile de scaun sa fie mai rare (de exemplu o data la 3 4 zile); n acest caz vorbim deconstipatie. n caz de op rire a tranzitulu i, bolnavu l nu are de locscaun si se instaleaza starea nu mita ileus. Diareea este caracterizata prin scaune frecvente, de consistentiiscazuta, pastoa se, semilichide sau lichide. De multe ori apar numeroaw' resturi alimentare nedigerate. Diareea este determinata de trei factori : exagerarea peristaltismului intestinal, exagerarea secretiei

"Htinale si scaderea resorbtiei. Acesti factori pot fi declansati de y,e nervoase, inflamatoare sau de un continut intestinal cu efect itan t (mecanic sau chimic) asu pra perist altismu lui si se creti ei stinale. Numarul scaunelor n diaree poate sa fie de 3 6 zilnic n cazenterite, enterocolite, d ar poate sa creasca la 20 30, n caz de ii/.t-nterie, iar n cazuri extreme pna la 80 100. Constipatia este caracterizata prin scaune rare, unul la 2 4 zile, i ui si mai rar, cteodata chiar un ritm regulat, dar la intervale mainuri dect cel e fiziologice. Fecalele snt de consistenta lll obisnuita, l i -volum redus, fara resturi alimentare digerabile. Constipatia poate M visa cauze functionale (accidentale sau habituale), mecanice (ste-noise intestinale, cancer al colonului etc.), tulburari n evacuarea sig-nioidiana sau poate fi simptomatica n afectiuni pelvine, gastro-'niestinale, esofagiene, tulburari endocrine. Ileusul este caracterizat prin suprimarea completa a eliminarii i <'silelor si a gazelor. Ileusul poate avea cauze functionale, si anume : paralizia musculaturii peretilor intestinali, cnd peristaltismul este ubolit, sau spasmul peretilor intestinali, cnd contractiile intestinelor int att de puternice, nct se imobilizeaza sub forma unor tuburirigide, n ambele cazur i vorbim de ileus dinamic, spre deosebire deIleusul mecanic, care este determina t de cauze mecanice, ca ocluzii, obstructii intestinale, strangulatii etc. Alteori exista numai tulburari n evacuarea gazelor din intestin, (lazele pot sa se acumuleze n cantitati mari n intestine, datoritaabsorbtiei lor i nsuficiente, producerii n cantitati exagerate n urmaunei alimentatii bogate n celul oza, sau n urma aerofagiei. Adunareado cantitati mari de gaze n intestine produce fenomenul denumitmeteorism; eliminarea lor mai frecventa reprezinta flatulenta. Eaii pare n caz de enterite, colite, ciroza incipienta, precum si nstari 11 c cons tipatie. Numarul scaunelor va fi notat de asistenta pe foaia de tempera-t ura a bolnavului n rubrica zilei respective. Pentru a nu comite greseli, ea va trage cte o linie imediat dupa fiecare scaun. Pozitianc.estei lini i reprezinta prin conventie aspectul scaunului evacuat(o vezi mai jos). Orarul scaunelor. Eliminarea scaunului n conditii normale se fiice ritmic, la aceeasi ora a zilei. Orarul de evacuare, la majoritateapersoane lor, este dimineata dupa sculare. Necesitatea evacuarii Hraunelor este semnalata prin senzatia de defecare. Pierderea orarului obisnuit al evacuarii are mai totdeauna un caracter pur functional si are la baza lipsa de educatie a senzatiei de defecare, care dupaun timp duce la constipatie habituala.

Cantitatea. Cantitatea materiilor fecale nu este constanta. Ea este determinata de cantitatea si calitatea alimentelor consumati^ de gradul lor de digestie, de intensitatea proceselor de absorbtie, precum si de viteza tranzitului intestinal, n conditiile unei alimen tatii normale, o pers oana sanatoasa ev acu eaza zilnic 150 200 yde materii fecale. Cantitatea scaunului este mult marita n afectiunile pancreasului, ale colonului, precum si ndiareele gastrogene de natura aclorhidrica. Cantitatea scaunului poate sa ajunga pna la cteva kilograme n cazul unor anomalii de dezvoltare a colonului (dolico-megacolon, dilatatia si alungirea anormala a colonului), n constipatio, cantitatea materiilor fecale este redusa, n caz de dizenterie se eliminfl, scaune reduse caracteristice, cteodata numai 10 15 g, dar nsotit* de tenesme si dureri abdominale. Consistenta. Consistenta scaunului normal este pastoasa, omogena, n caz de diaree datorita tranzitului intestinal rapid crtimpiedica concentrarea lui n ultimele portiuni ale colonului, precumsi hipersecretiei intestinale si reduce rii absorbtiei consistenta scaunului va fi scazuta. Acest scaun l ntlnim n primul rnd n cazde enterocolite acute si cronice sau n febra tifoida si poate avea oconsistenta lichida, apoasa, n speci al dupa purgative saline. Dimpotriva, n caz de constipatie, prin stagnarea continutului intestinalla nivelul colonului, scaunele se concentreaza si devin tari, consistente, putind lua aspectul unor coproliti. Consistenta scaunului poatefi neomogena. Dup a o evacuare de scaun solid, dur, poate sa urmezo o cantitate de scaun semilichid sau lichid (falsa diaree). Forma, n conditii fiziologice, scaunele au o forma cilindrica, cu un diametru de 3 5 cm, de lungime variabila. Aceasta forma oprimesc la nivelul ultimei portiuni a tubului digestiv, cnd traver seaza regiunea ano-rectala. n conditii patologice, scaunul poate sa ia o forma de panglica sau de creion, daca portiunea ano-rectala a tubului digestiv este strmtata, ca de exemplu n cancerul rectal. n aceste cazuri, forma, caracteristica a scaunului va avea un caracter permanent, n caz dospasme ale regi unii ano-rectale, forma filiforma a scaunului va aven. numai un caracter trecator. Scaunul are aspectul excrementelor de capra (bile dure, de marimea maslinelor) n constipatia spastica, dimpotriva, se va prezentaca o masa fecaloida abundenta n caz de constipatie atona. Scaunul poate avea forma unor bile conglomerate multilobate, n caz ca a stagnat mult timp n rect, datorita presiunii reciproce ascibalelor, el poate avea aspectul de balega de vaca n caz de colite.

i" Nu se poate vorbi de forma scaunului n cazul evacuarilor lichide(enterocolite acu te, febra tifoida) sau daca scaunul este format dinMilei cantitati de mucus, pur oi sau snge (dizenterie). Culoarea. Culoarea normala a scaunelor este bruna. Aceasta fuioare este data de stercobilina, derivat al bilirubinei. Intensitatea MI lorii este n functie si de felul alimentelor consumate. Begimul lactat 1 " sa apara scaune de culoare mai deschisa, chiar galbena. Begimul nat da scaunelor o culoare bruna-nchis. Alimentele preparate din;e coloreaza mate riile fecale n negru, legumele verzi n verde, iarrele, ciocolata, afinele dau scau nelor culoarea lor caracteristica. n conditii patologice, culoarea scaunelor va fi determinata pri mul rnd de vit eza tran zitu lui intestin al. Scaun ul va avea o M l oare galbena-aurie n caz de diaree, bilirubina neavnd timp sa mreduca din cauza tranzitului accelerat. Bilirubina poate sa se oxide/.ela nivelul intes tinului gros (sau eventual dupa evacuarea scaunului) ; n acest caz scaunul va fi de culoare verde (foarte des ntl-nl! lacopii), n caz de co nstipatie, prin concentrarea scaunului, iM'csta va lua o culoare mai nchisa. Scaunul va fi de culoare albicioasa, ca argila, n lipsa pigmentilorbiliari, asa c um se ntlneste n icterul mecanic. Aceeasi culoare areW'iiunul daca contine o mare c antitate de grasimi nedigerate, ca deexemplu n pancreatitele cronice. Scaunul va fi hipercolorat, brun-nchis, n caz de icter hemolitic. Scaunul de culoare neagra ca pacura, moale si lucios, denota o hemoragie n portiunea superioara a tubului digestiv. Sngele ajuns1n lumenul tubu lui digestiv este transformat de sucurile digestive, lund aceasta culoare neagra. Daca scaunul este amestecat sau acoperit cu snge proaspat, ro.su, sau este format numai din snge, hemoragia provine din portiunea inferioara a tubului digestiv. Numeroase medicamente confera scaunelor o culoare caracteristica. Asistenta trebuie sa le cunoasca, pentru a nu da interpretarigresite unor modifi cari lipsite de substrat patologic. Astfel bismutulcoloreaza materiile fecale n b run-negru, f ierul n negru-verzui, bariulIu alb, calomelul n verde, carbunele n neg ru-mat, lipsit de luciu(ceea ce l deosebeste de melena). Mirosul. Mirosul materiilor fecale este determinat de substantele rezultate din procesele de fermentatie si de putrefactie din intestinul gros. Acest miros este foarte variabil si n conditii fiziologice. I'enetrabilitatea mirosului este n functie si de consistenta scaunului. Astfel, scaunele dure au un miros mai putin pronunta t, n diaree cu tranzit foarte accelerat cnd se evacueaza rapid continutul intestinului subtire, fara ca acesta sa fie trecut prin procesele de fer 335

mentatie si putrefactie ale intestinului gros prezinta aproape nici un miros.

materiile fecale nu

Mirosul acid se constata n caz de fermentatii exagerate; miro sul putred, n caz de putrefactie exagerata la nivelul colonului, mirosul rnced, foarte patrunzator, se datoreste prezentei unei can titati de grasimi nedigerate; scaunele snt foarte fetide n caz d<< cancer al colonului si rectului. Scaune eu aspect deosebit si cu continut de elemente anormale. Scaunul poate avea un aspect caracteristic n caz de febra tifoida, semannd cu zeama de pepene, sau cu supa de linte. Lasat ctva timpn vas, se desparte n doua straturi: cel inferior, grunjos si cel superior, lichid. Scaunul poate avea aspectul zemii de orez n unele intoxicatii, n lambliaza sau n holera. Scaunul poate contine elemente patologice, ca : mucus, puroi, snge, n caz de colite ulceroase, pseudomembranoase, n caz de cancerrectal sau intes tinal, precum si n caz de dizenterie. Scaunul poate contine resturi de alimente nedigerate. Astfelpot sa apara resturi de tesut muscular nedigerat sub forma de micibastoane de culoare bruna, datorit a achiliei gastrice sau pancreatiteicronice; n lipsa sucurilor respective tesutul muscular nu poate fidigerat (creatoree). Scaunul poate contine grasimi nedigerate (steatoree); ea aparen caz de digestie s au absorbtie insuficienta a grasimilor, n scaun maipot sa apara fragmente de morc ovi, cartofi porumb etc., n specialatunci cnd tranzitul intestinal este foarte acc elerat si timpul parcursde alimente n tubul digestiv nu a fost suficient pentru a le digera. Foarte frecvent, o data cu materiile fecale se evacueaza si para zitii intestinali. Acestia pot fi amestecati n scaun, sau eliminati inde pendent. Cazurile acestea vor fi raportate imediat medicului. Para zitii de dimensiuni mai lungi, care se evacueaza partial, nu vor fitrasi afara nicioda ta mecanic, caci se pot rupe usor. Parazitii evacuat ivor fi pastrati si prezent ati cu ocazia vizitei. Daca scaunul a fostaruncat de persoane necompetente si se ridica suspiciunea parazitozei, asistenta va recolta timp de 3 4 zile probele de scaun de Libolnav si le va trimit e la laborator pentru cautaiea oualor de paraziti. La copilul mic scaunele se pastreaza tnpreuna cu scutecele, pen tru a fi prezentate la vizita. In primele 2 3 zile dupa nastere, copilul elimina un scaunverde-brun-nchis (meconiu l), continutul intestinal din timpul vietiifetale reprezentnd produsul secretiilo r glandelor intestinale ameste cate cu bila si celule descuamate.

Aspectul si culoarea scaunului la sugari snt n functie de felulalimentatiei. Sugar ul alimentat la sin are scaunul colorat n galbeninii'iu. n contact cu aerul, prin oxidarea bilirubinei, culoarea vireazaapre verzui sau ch iar verde. Numarul scaunelor este de 3 4 peBl pna n a 6-a luna, cnd se reduce la 2 3. A spectul este acela alunei paste moi, omogene, cu mici grunji albi sau galbui. Mi rosulfl&te usor acru, reactia acida. Daca sugarul este alimentat pe cale artific iala, scaunul va fi de culoare galbena-deschis, de consistenta mairrescuta. Numarul ev acuarilor este mai mic, doar 1 2 pe zi. Mirosulscaunului este fad, iar reactia alc alina sau neutra. Dupa adaugarea de faina la alimentatia sugarului, scaunele iau.1 culoare nchisa, bruna, iar evacuarile se reduc la 1 2 n 24 de ore. Cresterea numarului scaunelor la peste 3 4 n 24 de ore, daca* copilul creste n greutate n ritm normal, nu va fi interpretata caun fenomen patolo gic. Caracterele patologice ale scaunului sugaruluislut determinate de modificar ile de cantitate, de consistenta, de culoare si de compozitie. Dupa aceste criterii se deosebesc : Scaune mueo-grunjoase. Consistenta acestora este semilichida, ueomogena, cu particule solide. Au o coloratie galbena-verzuie, cumult mucus, ca re le da un luciu caracteristic. Mucusul se prezintaHUb forma de filamente si fl ocoane, formate dintr-o substanta filanta, gelatinoasa, incolora, galbena sau verde. Caracterul principal al scauuului este prezenta unor grunji de forma neregulata, de volum maimare, albi sau galben -verzui. Mirosul si reactia variaza dupa felulalimentatiei (naturala sau artific iala). Numarul evacuarilor este de 5 10 n 24 de ore. Scaune lichide si semilichie snt emise n jet si au un caracterspumos, tradnd existen ta unor procese fermentative n intestin. Uneori contin grunji si filamente de mucus; baza lor o constituiensa apa. Uneori snt formate dintr-un lichid aproape transparentsau galbui, n care se gasesc mici f locoane albicioase. Alteori au consistenta pireului, usor legate, omogene, de culoare galbena-brunabogate n mucus, care se a seaza n gramezi izolate. Reactia lor esteintens acida, daca copilul a fost alimen tat la sn si adesea alcalina, daca alimentatia s-a facut cu lapte de vaca. Numarul evacuariloreste de obicei d e peste 10 n 24 de ore, putind ajunge pna la 30 pe zi. Scaune mucoase. Se caracterizeaza printr-un continut bogat nmucus, care apare ntro masa lichida sub forma de gramezi vscoase, galbui, cenusii, sau sub forma de placi. Scaun muco-purulent. Se caracterizeaza prin eliminarea de puroin cantitati variab ile. Acesta apare sub forma de insule galbene-verzui printre mucozitati. Mirosul scaunelor muco-purulente este foartefetid, iar react ia alcalina. 22 -c. 18

Scaun muco-sanguinolent. Contine snge n cantitati variabilede la striuri fine si p ete, pna la hemoragii masive, cnd scaunul estoformat numai din snge si mucus. n masa de mucus se pot amestecagrunji de materii fecale. Ingestia unor medicamente si alimente colorate produce aceleasimodificari de cul oare ale scaunului la copil ca si la adult. Unelo alimente preparate n mod nepotrivit pot aparea n scaun fara s;lfi fost digerate. Alaturi de numarul scaunelor, din adnotarile facute n foaia dutemperatura a bolna vului trebuie sa rezulte si unele caractere aloscaunului. Se obisnuieste ca scau nul normal sa fie notat sub forni;iunei linii verticale, scaunul moale printr-o linie oblica, iar scaunuldiareic, apos, printr-o linie orizontala. Mucusul se no teaza prin semnulx, puroiul prin p, iar sngele cu s. Tinnd seama de importanta mai mare a sngelui, pentru a atrage mai bine atentia medicului, aceastadin urma se no teaza cu creion rosu. Scaunul grunjos observat lacopii va fi notat prin litera z . Daca numarul scaunelor evacuatentr-o zi este foarte mare, asistenta nu va mai f ace adnotarile nfoaia de temperatura a bolnavului, ci pe o hrtie separata, introdu cnd n foaie numai numarul total de scaune, urmat de semnul conventional respectiv, de exemplu 16 , adica 16 scaune apoase. Se va raporta medicului daca scaunele au fost precedate saunsotite de dureri abdo minale sau tenesme, daca aceste dureri auncetat sau nu dupa evacuarea scaunului, iar mai departe caracteruldurerilor care au nsotit evacuarea scaunelor etc. VARSATURILE Prin varsaturi ntelegem evacuarea prin gura a continutului stomacului. Varsatura constituie un simptom foarte importantcare nsoteste nu numa i mbolnavirile aparatului digestiv, ci si oserie de alte afectiuni. Voma este un act reflex cu centrul n bulbul rahidian, reprezentnd n mod obsnuit o modalitate de aparare fata de un continut stomacal daunator organismului. Centrul bulbar primeste excitatii nu numai din peretii gastrici, ci si din restul organelor intraabdominale (intestin, peritoneu, apendice, uter etc.), sau din faringe, valul palatin etc. El mai poate fiinfluentat direct prin cresterea presiunii intracraniene, ca n meningite, encefalite, hemoragii cerebrale, tumori, abcese cerebrale etc., sau prin excitare chimica pe cale sanguina cu diferite substante excitante pentru el ca : eter, cloroform, ipeca, morfina, uree, toxino

(n scarlatina, difterie, pneumonie etc.) n aceste din ia cazuri, varsatura nu este un reflex de aparare, ci reprezinta un omen patologic, ncadrat n simptomatologia mbolnavirilor res tvve. Prin asocierea excitantului neconditionat care a provocat voma unexcitant indife rent, varsaturile pot deveni reflexe conditionate, nmomentul vomei, musculatura p eretilor stomacali, muschiiinlominali si diafragmul se contracta simultan, n acel asi timp,, rilorul se nchide, iar continutul stomacului ajunge sub presiune la> rdia, care n acest moment se deschide, n urma presiunii intrastoic, ale, continutul gastric trece n esofag, apoi n faringe. n acest >ment limba este trasa n jos, nazo-faringele si laringele se nchid, r continutul stomacului este evacuat pe gura. Varsaturile snt observate n majoritatea cazurilor de asistenta, MI ce-i da posibilitatea sa urmareasca frecventa, orarul lor, simptonle premergatoare, cantitatea, mirosul, continutul si substanteleraine cuprinse n mas a evacuata. Ea va nota varsaturile pe foaia temperatura prin mici cercuri, n dreptul rubricii rezervata pentruroKt scop, iar continutul stomacal evacuat l va pastra, pentru a-1uita medicului la vizita. Din acest motiv nu este admis sa se arunce ri-Hte continutul evacuat apa, vata sau alte substante, pentru a, u-l denatura si a ngreuna interpretarea. Daca bolnavul varsa de mai multe ori, de fiecare data varsatuiilc, trebuie captate ntr-un vas separat, determinndu-se ulteriorniiiititatea totala ntrun cilindru gradat. Daca voma nu s-a putut' apta se va pastra pentru vizita toata lenjeria murdarita. Daca diagnosticul etiologic al vomei nu a fost stabilit, varsaturile vor fi pastrate n vederea examinarii lor chimice si bacteriologice, mai ales daca se ridica banuiala unei intoxicatii. Frecventa. Fiecare varsatura este notata de asistenta pe foaia In temperatura cu un cerc. Daea varsaturile snt prea dese, atunci ni si n cazul scaunelor notarea va fi facuta pe o hrtie separata, Iar pe foaie se va nsemna numarul total. Varsaturile prezinta demulte ori o oarec are periodicitate. Astfel, n stenoza pilorica varsaturile se produc dupa mese. n graviditate si tabes, varsaturile pot filucoercibile. Vars aturile snt ocazionale n cazul intoxicatiilor alimentare sau n bolile infectioase acute. Orarul. Orarul varsaturilor se raporteaza la alimentatie. Dinucest punct de vede re distingem : a) Varsaturi matinale, dimineata pe stomacul gol. Apar la alcoolici iji la gravide.

b) Varsaturile postprandidle, imediat dupa alimentare sau chiarn timp ce bolnavul consuma alimentele; se constata de obicei Iunevropati. c) Varsaturi tardive, la 2 6 ore dupa consumarea alimentelor. Se constata n caz de ulcer si cancer stomacal complicate cu steno/,Apilorica. Simptomele premergatoare varsaturilor. Unele varsaturi sin t precedate de greata, salivatie abundenta, ameteli, tahicardie, dureride cap, trs nspiratii reci, stare generala alterata. Varsatura aduce <1 obicei o usurare acestor bolnavi. Aceste varsaturi au origine digen tiva sau uteroovariana si se datoresc unor excitatii pornite de livperiferie. Alteori varsaturile se produc fara nici un efort si nu snt precodate de senzatie de greata si de stare generala alterata. Aceste varsaturi au o origine centrala si se datoresc cresterii presiunii lichiduluicefalorahidia n, adica unei cresteri a tensiunii intracraniene. Uneori varsaturile snt provocate si deci precedate de accesode tuse, ca de exempl u n tusea convulsiva, n aceste cazuri, eforturile de tuse se repercuteaza si asupra muschilor abdominali, caroprin contractia lor, expulzeaza continutul stomacal. Cantitatea. Cantitatea varsaturilor este variabila, n cazul varsfi -turilor alimentare, bolnavul varsa toata cantitatea alimentelor consumate, n stenoza pilorica, cantitatea varsaturilor este foarte abundenta, mult mai mare dect cantitatea alimentelor consumate, la acestea adaugndu-se si secretia exagerata a glandelor stomacale, precum si resturi de la alimentatiile anterioare. Alteori cantitatea expulzata din stomac se reduce la cteva zeci de ml. Mirosul. Varsaturile au un miros fad. Mirosul devine acru n caz de hiperclorhidrie, facaloid n caz de reflux al continutului in testinal n stomac (ileus) si de unt rnced n caz de fermentatie sto macala. Continutul varsaturilor. Varsaturile pot sa aiba un continut foarte variat. El rezulta din alimentele ingerate, suc gastric si duodenal, continutul duodenal si intestinal regurgitat, si uneori din exsudatulperetilor s tomacali, snge etc. Din acest punct de vedere deosebim : a) Varsaturi alimentare continnd de obicei alimentele consn mate cu cteva ore mai nainte, n caz de stenoza pilorica, varsaturile pot sa contina si anumite alimente consumate cu zile sau sajitamni n urma. b) Varsaturi mucoase, apoase, continnd produsele hipersecretielgastrice din cursu l gastritelor si cancerului. Ble apar si la etilici ijigravide sub forma varsatu rilor matinale.

c) Varsaturi biliare continnd bila. Au culoarea galbena-verzuieverde-nchis, cu gus t amar. Bila ajunge n stomac din duoden jirin regurgitare. De obicei se produc n eolecistopatii. VarsaturileJuiliare se n oteaza n foaia de temperatura cu culoare verde. d) Varsaturi ecaloide de culoare galbuie-murdara, cu miros| frcaloid. Apar n caz d e ocluzie intestinala, prin regurgitarea continutului intestinal n stomac. Uneori varsaturile pot fi compuse numaiti in materii fecale. e) Varsaturi purulente. Continutul stomacului este amestecat cu piiroi, ca, de exemplu, n gastrita flegmonoasa, sau este format nunii din puroi, cnd un abces al organelor nvecinate se deschide ni omac. f) Varsaturi sanguinolente si de snge pur (hematemeza) se dato sc, fie unor mbolnaviri ale stomacului, ale unor organe nveci ite, fie unor boli generale. Sngele poate sa provina din stomac, i n ulcerul si cancerul stomacal, gastrita cronica, intoxicatiile cuibstante caus tice etc., sau din organele nvecinate, ca : plamni, iofag, gingii, nas etc., fiind nghitit si apoi eliminat prin varsaturan mod secun dar. Daca sngele din stomac se gaseste n cantitate redusa, el apareni varsatura sub for ma digerata sau semidigerata, avnd o culoarei'rana, de aspectul drojdiei de cafea . Aceasta culoare se datoreste lorhidratului de hematina care ia nastere din hemoglobina, sub mfluenta acidului clorhidric din stomac. De multe ori acest snge ligerat este amestecat cu resturi alimentare. Astiel de varsaturi iut caracteristice pentru cancerul stomacal. Daca hemoragia este mai abundenta, evacuarea continutului stomacal seface mai repede, mugele neavnd timp de a fi digerat si astfel varsaturile vor fi formate din snge proaspat, rosu. Aceste varsaturile gasim n caz de ulcer gastro-duodenal. Hemoragiile gastro-duodenale abundente slnt nsotite de o staregenerala foarte alt erata, determinata de anemia acuta posthemoragica. Bolnavii se pling de ameteli, vjituri n urechi, sete foarteaccentuata, palpitatii s i snt foarte palizi. Data fiind importantai}i gravitatea hemoragiilor gastro-duod enale, varsaturile cu continut anguinolent vor fi notate n foaia de temperatura cu creion rosu. EXPECTORATIA Prin expectoratie se ntelege eliminarea sputei din caile respiratorii. Sputa reprezinta totalitatea substantelor ce se expulzeaza dinfaile respiratorii prin tuse. n conditii fiziologice, mucoasa cailor respiratorii secreta doar o mica cantitate de mucus, necesara protejarii suprafetei interioare 341

a organelor respiratorii fata de uscaciune si de efectul nociv al aeru lui si prafului. Acest mucus nu se elimina din caile respiratorii sl, fiind necesar organismului, nu declanseaza actul tusei. n conditii patologice se aduna n caile respiratorii o cantitat variabila de sputa, care actioneaza ca un corp strain si provoaca actultusei. Sp uta este formata din secretia, transsudatia si exsudatiii, patologica a mucoaselor bronho-pulmonare, din descuamatia epitcliilor pulmonare si a cailor aeriene, din produse rezultate din descompunerea tesutului pulmonar si din substante straine inhalate, ntimpul evacuarii prin fari nge si gura se mai adauga saliva, secretii nazala si faringiana. Expectoratia are o mare importanta pentru stabilirea multordiagnostice, de aceea ea trebuie colectata si prezentata medicului. Colectarea sputei se ncepe prin educarea bolnavului n sensul de anu nghiti sputa, d e a nu o mprastia, a nu o scuipa n batista, hrtie etc., ci numai n vasul pe care-1 primeste pentru acest scopde la asistenta; bolnavul trebuie educat mai departe ca n vasul docolectare sa nu introduca nimic n afara de sputa, ca: vata, resturide mncare, smburi de fructe etc. care ngreuneaza aprecierea exactiia cantitatii sputei si poate sa o denatureze. Adunarea sputei se face timp de 24 de ore. Pentru determinaricantitative se util izeaza vase gradate, acoperite cu placi de sticla. n vas se va turna o cantitate fixa de substanta dezinfectanta, ca, solutie de lisol 5 % sau permanganat de potasiu etc. (de obicei 100g) care trebu ie apoi scazuta din cantitatea totala din vas. Aceasta, va mpiedica n acelasi timp ca sputa sa adere de fundul si peretiivasului. Daca spu ta se aduna pentru aprecierea aspectului calitativ, atunci este bine sa fie expectorata n scuipatoare emailate cu capac, care nainte de utilizare vor fi bine curatite, n acest caz nu este voiesa se adaug e nici o alta substanta n vas, care ar putea denatura, aspectul sputei. Pentru determinarea modului de stratificare a sputei, asistenlava lasa cantitate a expectorata n 24 de ore ntr-un borcan de sticlii, sau ntr-un pahar conic. Tinnd seama de marea importanta diagnostica a sputei, aceasta, nu va fi aruncata dect dupa vizita si cu aprobarea medicului. Independent de sputa colectata, asistenta trebuie sa urmareasca expectoratia bolnavului pentru ca si n cazurile unde expectoratiaeste minimala si deci nu se pune problema colectarii, sa aiba posibilitatea de a raporta medicului calitatea sputei expectorate si modificarile de aspect ale substantelor evacuate din caile respiratorii. Dinacest motiv, la u rmarirea expectoratiei se vor lua n considerare urmatoarele : 342 j

Cantitatea. Cantitatea sputei este variabila. Ea depinde de inten-ilatea si ntind erea proceselor patologice de la nivelul cailor respi-i11 orii. n bronsita catara la, pneumonie, tuberculoza incipienta etc., ' nititatea sputei poate varia ntre 50 si 100 ml/24 de ore. n bronn'ctazie, caverne tuberculoase, gangrene pulmonare si edemul pulmonar cantitatea sputei poate ajunge pna la 1000 ml/24 de ore. i.vacuarea prin caile respiratorii a unui abces pulmonar, a unui i upiem toracic sau a unui chist hidatic poate determina o cantitatei mai mare d e sputa. Eliminarea acestor colectii masive de puroi;iu exsudat prin caile respi ratorii poarta numele de vomica. Cantitatea de sputa expectorata se reprezinta grafic n foaia ilts temperatura la fel ca si urina, n culoare rosie. Aspectul. Aspectul sputei este n functie de consistenta, aeratia, transparenta si vscozitatea ei. Deosebim : a) Sputa mucoasa formata dintr-un lichid vscos, aderent, binej aerat, de culoare alba-cenusie, mai mult sau mai putin transparent. Bputa mucoasa se ntlneste n inflamatia bronhiilor si n astmulfbronsic. n acesta din u rma, sputa contine numeroase dopuri miciopalescente de substanta mucoasa, aseman atoare unor perle, de undenumele de sputa perlata. b) Sputa purulenta are o consistenta cremoasa sau lichida, deculoare galbuie-ver zuie, destul de omogena. Se ntlneste n supuI ratiile pulmonare si n caz de deschidere a unei colectii purulente din vecinatatea plamnului ntr-o bronhie. c) Sputa seroasa este formata dintr-un lichid transparent, usor rozat, acoperit cu un strat gros de sputa. Apare n staza si edemul pulmonar, fiind formata n parte din serul sanguin care a transsu dat prin peretii alveolari. d) Sputa pseudonieml)raiioa>a este formata dintr-un exsudat cu foarte multa fibrina, care apare sub forma de membrane albe. Uneori membranele iau forma bronhiilor, reproducnd cele mai fine ramifi c.atii ale lor. Aceasta sputa apara n bronsita difterica, difteria larin tfiana si n bronsita pseudomembranoasa. n cazul deschiderii prin l,r-o bronhie a unui chist hidatic pulmonar sau hepatic, dupa elimi narea lichidului hidatic sub forma de voma, pot aparea n sputa lambouri de membrane de marimi variabile sau chiar vezicule hidatice. e) Hemoptizia. Vorbim de hemoptizie cnd sputa este formata din snge. Sngele expectorat este lichid, bine aerat cu multe l>ule de aer; la suprafata este acoperit cu un strat gros de spuma. Hemoptizia survine n caz de tuberculoza pulmonara, cancer

pulmonar, bronsiectazie, gangrena pulmonara, infarct pulmonar siunele mbolnaviri ale inimii si ale organelor hematopoietice.

De multe ori este necesar ca hemoptizia sa fie deosebita de hematemeza. n caz de hematemeza, sngele este de multe ori coagulat, sub influenta acidului clorhidric devine brun-nchis, contine mucozitati sau restu ri alimentare si are o reactie acida. De multe ori sputa are un catracter mixt, ca : f) Sputa mueo-purulenta. formata din mucus amestecat cu puroi. Colorata n alb-galbui sau verzui, dupa culoarea puroiu lui, sputue ste opaca, net ransparenta. Puroiul poate fi a mestecat cu mucu s, formnd o masa omogena, sau sa fie sub forma de monede sau placiizolate n masa mucu sului, cnd vorbim de sputa numulara. g) Sputa sero-muco-purulenta rezulta din amestecarea puroiuluisi a mucusului ntro masa seroasa. De obicei apare ntr-o cantitate' m a r e , care, re co lt at a n tr -u n b o rc an d e st icla, s e se p a ra n p a trustraturi: stratul superior, spumos; apoi stratul seros, n care noataportiuni m uco-purulente urmat de stratul seros, fara portiuni mucopurulente, de culoare verzuie si stratul inferior grunjos, format dinpuroi. Aceasta sputa e ste caracteristica pentru bronsiectazie si gangrena pulmonara. h) Sputa sanguinolenta este o sputa mucoasa, purulenta sauseroasa etc., la care s-a amestecat si snge. Astfel avem sputa ruginie sau caramizie din pneumonie, sputa sero-sanguinolenta din edemulpulmonar, sputa rozata gelatinoasa din cancerul pulmonar, sputabruna-nchis, vscoasa, aderenta din infarctul pulmonar sau sputab ru na, fetida, din gang rena pu lmonara. Culoarea. Culoarea sputei este foarte variata si de multe ori patognomica pentru anumite mbolnaviri: sputa mucoasa este alba, albacenusie; sputa muco-purulenta are o nuanta galbuie-verzuie; sputelepurulente snt galbene-v erzui. n pneumonie, sputa are o culoare ruginie-caramizie, n gangrena pulmonara, bruna-murdar, iar n infarctul pulmonar este bruna-nchis, aderenta de vas si foarto vscoasa. Sputa poate sa ia culoarea unor substante straine, cu care tui amesteca. Astfel uneori, n urma inhalarii prafului de faina, bolnaviiau o sputa a lba. Minierii si fochistii, care inhaleaza praf de carbune, au o sputa neagra etc. Icterul coloreaza si sputa ntr-o nuanta verde, datorita impregnarii cu bilirubina, care se oxideaza n biliverdina. Mirosul. Sputa nu are n general nici un miros, totusi n uneleafectiuni ea prezinta un miros fetid, ca de exemplu n dilatatia bronsica, cavernele tuberculoase etc. n gangrena pulmonara, sputa are ofetiditate penetrant a, insuportabila, n unele supuratii pulmonare, sputa are mirosul pamntului sau al paiului umed.

Sputa poate sa contina anumite formatiuni macroscopice caracteristice, care pot servi medicului pentru stabilirea diagnosticului. Din acest motiv, asistenta va recolta din cnd n cnd putina sputaItitr-o cutie Petri . Plasnd cutia pe o suprafata nchisa la culoare, medicul va putea sa recunoasca anumite elemente : cheaguri de fibrinamulate dupa arborizatia bronhiilor; spirale Curshmann (fibre subtiri, mucoase, rasucite n forma de spirale, foarte compacte, lungi de 1 2 in), caracteristice pentru sputa bolnavilor de astm bronsic ; membrane< l i n vez icula-mama a unui chist sau formatiuni calcare cu aspectuln nor pietre, numite b ronsioliti. Culoarea, aspectul si cantitatea sputei expectorate pot ii demulte ori denaturat e prin unele alimente sau medicamente ingerateKau tinute n gura nainte de expector area sputei. Din acest motiv, Ui cazul expectorarii unor spute mai deosebite, este bine ca asistentawa control eze cavitatea bucala a bolnavului. GREUTATEA CORPORALA Sl NALTIMEA Cunoastrea greutatii corporale este importanta pentru aprecierea tarii de nutritie a bolnavului, pentru stabilirea dozei terapeutice<le medicament e, pentru stabilirea necesitatii calorice a organismului t si pentru urmarirea evolutiei bolilor. Starea de nutritie a bolnavului adult poate fi apreciata si fara .ntarire. Modificarile n plus sau n minus, de la valorile considerateca normale, se p ot stabili numai prin raportarea greutatii corporalela naltimea persoanei respect ive si la greutatea anterioara mbolnavirii. Din acest motiv, cu exceptia cazurilor la care mobilizareaactiva este contraindi cata, se va determina greutatea corporala latoti bolnavii internati. Se va renun ta la cntarire : bolnavii cu infarct miocardic, tromboflebite, cei cu traumatisme, stari de soc, hemoragii >tc. sau daca aceasta ar ntrzia instituirea tratamentului, n caz dedubiu, asistenta va cere aprobarea medicului pentru cntarire. O importanta deosebita o prezinta cntarirea sistematica a nugarilor, unde curba ponderala este un indiciu direct si imediatasupra starii d e nutritie a dezvoltarii copilului. Cntarirea bolnavilor adulti se face cu balantele antropometrice, <-are snt balante de tip decimal, cu cursor si greutati fixe, construitedupa prin cipiul cntarului roman. Greutatile indica valori diferiten functie de distanta la care se afla de la punctul de sprijin al balantei. Pentru usurarea operatiei de cntarire, cntarele se confectioneaza cudoua cursoare, unul pent ru modi ficarile de gre utate pna la 10 kg(ji altul pentru variatiile pna la l 000 g. Miscarile de balansare ale ntarului snt transpuse de un sistem de prghie verticala pna aproa

pe de nivelul ochiului, pentru a nlesni citirea valorilor. Pe acestecntare bolnavu l sta de obicei n picioare. Pe unele balante, postamentul de pe talerul unde sta bolnavul este prevazut cu un scaun, pentru a usura cntarirea bolnavilor n stare grava, care nu pot sta npicioare. Grada rea si verificarea balantelor se fac la anumite intervale. Cntarirea bolnavilor pe aceste balante se face foarte usor, nsrtgradul lor de sens ibilitate se limiteaza la 100 g; variatiile mai mici nusnt de obicei sesizate de cntarele utilizate n clinica adultului (fig. 161). nainte de a efectua cntarirea bolnavului se va verifica de fiecare data balanta, lasnd sa oscileze vrful indicator mobil pna ce se oprestela vrful indi cator fix al punctului zero. Daca balanta nu este echiJibrata, ea poate fi regla ta cu ajutorul sistemului de corectie, care faci' parte integranta din orice balanta antropometrica. Acesta este formaldintr-un su rub orizontal, fixat n prelungirea bratului scurt al prghiei decimale, peste care se ntvrteste o piulita de o oarecare greutate, apropiindu-se sau departndu-se, prin nvrtire pe surub, d<' punctul de sprijin al balantei. Manevrnd piulita pe surubul orizontal, acul balantei se stabileste n punctul zero, adica balanta intra nechilibru. Dupa aducerea balantei n echilibru se imobilizeaza acul indicatei1 nchiznd bratul balantei si se invita bolnavul sa se aseze pe cntar. Daca bolnavul este adinamic, el va fi ajutat sau asezat de asistentiisau brancar dieri pe scaunul cntarului (fig. 162). Se apreciaza greutatea aproximativa a boln avului (eventual i se cer acestuia relatii) siapoi se mping greutatile pe cursoar e la valorile apreciate. Se deschidebratul balantei si n functie de directia de d eplasare a acului indicatorse vor manevra greutatile ntr-un sens sau n altul, pna c e acul indicator se stabileste pe punctul zero. Se citesc de pe scara cursorului valorile obtinute si se imobilizeaza din nou bratul balantei cu acul indicator mobil, cnd bolnavul poate parasi cntarul. Pentru cntarirea bolnavilor care nu pot fi ridicati din pat sefolosesc cntare spec iale, care stabilesc greutatea bolnavului mpreunacu aceea a patului din care se s cade taraua patului, a lenjeriei si acazarmamentului, obtinnd greutatea reala a b olnavului. Unele tipuriale acestor cntare snt prevazute cu roti si se mping sub pat ul alcarui bolnav trebuie cntarit. Aici, cu ajutorul unui sistem de prghii, balanta ridica patul, si astfel se poate efectua cntarirea dupa metoda, obisnuita. Dupa terminarea cntaririi, balanta poate fi ndepartatade sub pat si uti lizata la un alt bolnav (fig. 163). Alte tipuri de cntarcfac corp comun cu patul, iar procesul de cntarire este facilitat printrun mecanism electric (fig. 164). Aceste paturi-cntare se folosesc; n special n cazurile cnd aportul si pierderile de lichide constituie

obiectul permanent si nentrerupt al observatiei bolnavului (dializarxtrarenala, h idratare rapida etc.). Cntarirea bolnavilor se va face totdeauna dimineata pe nemncatedupa ce bolnavul a avut scaun si a urinat, avtnd aceeasi haina denpital si daca este posibil cu ace lasi cntar; pentru cntariri mai exacte Fig. IGl. Cntarirea bolnavului. Fii;. 752. zitie seztnd. Cntarirea bolnavului n po-

se va scadea din greutatea totala greutatea mbracamintei si ncaltamintei, n cazul cntaririi bolnavilor cu pat, se va utiliza totdeaunaacelasi caza rmament de pat si acelasi tip si cantitate de lenjerie, acarei greutate, mpreuna cu aceea a patului, se va scadea din greutateatotala cntarita. Pentru cntarirea sugarilor se utilizeaza crutare la care unul dintalere este nlocu it cu un cosulet sau scafa, n care se culca copilul, iar celalalt taler cu cursoarele cu greutati fixe. Cntarele pentru copiifunctione aza pe acelasi principiu al greutatilor constante pe un bratde prghie de lungime variabila, care echilibreaza o greutate variabila, 347

si un alt brat de prghie constant. Aceste cntare functioneaza dobicei pna la 10 kg. Ele snt prevazute cu trei cursoare, dintre c;ir doua au scopuri identice cu acelea de la cntarul antropometric utilizat la adulti, iar al treilea, pentru echilibrarea cntarului cu greutatea scutecelor ce se pun sub copilul dezbracat cu ocazia cntaririlm1 . Flg. 163. Cntar de pat (se introduce sub pat si diitareste bolnavul mpreuna cu lenjeria, salteaua si patul). Fig. 164. Pat clntar.

Verificarea acestor cntare se face la fel ca si la chitarele antropometrice. Gradul lor de sensibilitate este pna la 10 g. Cntarirea sugarilor pe aceste balante se face la fel ca si cntarireaadultului. Ver ificarea si corectarea balantei preceda si aici cntarireapropriu-zisa. ntruct sugar ul este cntarit fara haine, pe cntar se vaaseza un scutec sau o flanela; se va ech ilibra apoi cntarul cu ajutorulcelui de-al treilea cursor negradat, dupa care cnta rirea se va face nmod obisnuit. Cnd cntarul nu are cursor special pentru echilibrar eagreutatii scutecelor, greutatea exacta a acestora se va scadea n modogligatoriu din greutatea masurata. Copilul se poate cntari si mbracatcu obligatia de a se sc adea greutatea mbracamintei. Se va avea grijaca, n timpul cntaririi, copilul sa ste a linistit n cosuletul sau scafabalantei, caci miscarile violente mpiedica oscilat iile libere ale aculuiindicator facnd imposibila cntarirea. Cnd cntarirea se face numai pentru stabilirea cantitatilor delapte supte de copil nu este nevoie de scaderea greutatii lenjeriei, pentru ca, n aceste cazuri, intereseaza numai diferenta de greutate acopilului nai nte si dupa alimentatie. Copiii mai mari n stare grava, care nu pot fi asezati pe cntar,, vor fi cntariti mpreuna cu asistenta, care i va tine n brate, urmnd a , imediat dupa stabilirea greutatii comune asistenta sa se cntareascasingura, c alculnd diferenta de greutate. Att pentru cntarirea adultului, ct si pentru cntarirea copiluluise mai utilizeaza si cntare cu torsiune. Acestea nu prezinta nici unavantaj fata de cntarele cu greuta ti, n schimb se defecteaza foarteusor si nu snt destul de precise. Determinarea naltimii corporale se face cu taliometrul. Exista diferite tipuri, nsa fiecare are la baza o tija gradata, pe care se miscaun curso r n pozitie perpendiculara. Bolnavul este asezat n picioaresub cursorul taliometru lui si este invitat sa stea n pozitie ct maidreapta. Cursorul este lasat jos, pna l a capul bolnavului, dupa care sepoate citi pe tija gradata naltimea corpului. Un prototip practic detaliometru este acela format din segmente montabile; acesta s epoate utiliza pentru situatiile n care sntem nevoiti ca masuratoareasa se execute n pozitie orizontala. Masurarea dezvoltarii staturale a copiilor mici se face n pediometre. Acestea snt jgheaburi gradate, prevazute cu cursoare, n caresnt culcati copii. Masu rarea se face n acelasi fel ca si la adult, ment/ innd copilul n pozitia ntins, drept. De multe ori, balantele antropometrice destinate pentru cntarirea adultilor snt prevazute cu o tija verticala, gradata n cm, pe carene poate citi si naltimea bolnavului (fig. 165). Aceste balante pot fiutilizate pentru determinar ea raportului dintre greutatea corporala,

i exprimata n kilograme si naltimea bolnavului, exprimata n deci HM tri. Raportul greutate/naltime, exprimat n valorile de mai sus, < de 4,2 la barbati si 3,9 la femei. Bolnavii adulti se cntaresc la internare, apoi de obicei de d t ori pe saptamna, pre cum si n ziua plecarii, n unele afectiuni sau mcursul unor tratamente este ncei= sar ca b olnavu l sa fie cn tarit tu fiecare zi. Daca starea generala nbolnavului nu permite ridicarea luidin pat si asezarea pe cntar, atunciva fi cn tarit mpreun a cu p atul cu ajutorul unui cntar care NU introduce sub pat. Astfel n afect hunile nsotite de edeme (ca insuflcienta cardiac a, afectiunile renali edematoase, n caz de ciroza UN citogena sau alte afectiuni nmi tite de hidropizie) bolnavul trebuit' cntarit zilnic, pentru ca, prin Snregistrarea concomitenta a greutatii corporale, a lichidelor consumate si a di u rezei, sa ne putemorienta asupra gradului de r etentlelichidiana. Bolnavii supusi tratamentului cuACTHsau cortizon vor fi, se asemenea, cntariti zilnic, Corticoterapia favorizeaza retine r e a ap ei n o rg a n i s m , i a r o d a t i icu ncetarea administrarii hormoFig, 165. Determinarea naltimii bol-nului apa acumulata se eliminfl. navului.

Scaderea brusca a greutatii corporale cu marirea diurezei semnaleaza nceperea eliminarii lichidelor fixate sub forma de edeme. Daca diureza se mentine, iargreutatea corp orala stagneaza, nseamnA ca lichidele ingerate snt ncantitate mai mare dect cantitate a pres crisa. Pierderile mari de lichide prin varsaturi si diaree determina oscadere a greutat ii corporale, indicnd gradul de deshidratare a bolnavului. Cntarirea este obligatorie n timpul tratamentului cu medicamente diuretice; de asemenea, cu ocazia stabilirii tolerantei iata de hidratiide carbon la bolnavii diabetici, n vederea determinarii metabolismului bazai, greutatea trebuie stabilita precis. 350

Greutatea corporala a bolnavului trebuie notata pe foaia de emperatura. La adulti, adnotarea se face n kilograme, n rubricaszervata pentru ace st scop; la copilul mic, greutatea corporala estesprezentata grafic pe sistemul de coordonate rezervat n mod specialantru adnotarea curbei de dezvoltare ponderal a a copilului. SCURGERILE PATOLOGICE ALE ORGANELOR GENITALE FEMININE Glandele mucoasei genitale secreta o cantitate redusa de lichid, feare contribuie la procesul de autoaparare a aparatului genital fatae infectii, n conditii fiziologice, cantitatea acestei secretii esteDedusa, asa nct nu se scurg e nici o data din vagin si deci nu pateazaifaria. Aceasta secretie constituie le ucoreea fiziologica. Ond aceasta secretie devine mai abundenta, se exteriorizeaza ib forma unei scurgeri iritante, de cantitate variabila si poarta nume de leucoree patologica. Alteori, scurgerile snt amestecate sau snt armate numai din snge ; n afara perioadelor menstruale, acestea au o emnificatie patologica. n prezenta unei astfel de scurgeri se vor analiza cantitatea, culoarea, aspectul si ritmul scurgerilor. Cantitatea este variabila de la ctiva ml, care abia pateaza lenjeriabolnavei, pna la cteva sute ml. n inflamatiile cronice cantitatea jleucoreei este mica, n schimb n afectiunile acute gonococice scurgereaeste de can titate abundenta. Cantitatea poate sa atinga 200 400 mlcaz de hidroree. Culoarea scurgerilor poate fi alba-laptoasa n caz de leucoree [a femeiilor tinere, galbuie-verzuie n caz de gonococie, rosie apoasa saufcafenie n cazul tumorilor organelor genitale sau rosie-aprins cndj este formata din snge. Aspectul scurgerilor patologice este de asemenea foarte diferit. Scurgerea seroasa sau mucoasa, alba sau incolora, n cantitate redusaj apare si la fete tinere si se datoreste de obicei unei tulburari generalea organismului: an emie, debilitate, stare limfatica etc. Scurgerea muco-purulenta sau purulenta este galbuie sau galbena verzuie, cu un miros penetrant respingator; apare n metritele gonoco cice sau dupa avorturi septice. Scurgerea seroasa, fluida, putind ajunge pna la 400 ml n 24 de ore, apare n caz de fibrom uterin, viciu de pozitie a uterului, salpin ftite, tulburari ovariene sau n nevropatii. Scurgerea sanguinolenta, fluida, foarte abundenta, rosie-apoasa

au de culoare cafenie, cu miros fad, apare n cancerul organelor genitale. (Scurgerea sanguinolenta-purulenta, n cantitate mai redusa, se cons

tata n caz de inflamatii ale uterului s i n caz de cancer infe ctat Scu rg erea r osi e , fo rmat a p repo nd eren t din s n g e, se con s t a ta Inc az de avort, polipi ai colului sau endometrite hemoragice, daca singerarea apare n afara pierderilor menstruale. Ritmul scurgerilor. Scurgerile pot fi continue sau pot aparea mut ales la oboseala. Uneori se accentueaza n preajma menstruatie!, datorita congestiei premenstruale. Se ntmpla ca scurgerea sa survinftla mijlocul c iclului menstrual sub forma unei secretii de lichid clarca gelatina, datorita hi persecretiei foliculare. Scurgerile hemoragice pot aparea sub forma unor menstruatiiprelungite si n acest caz vorbim de menoragie, sau n cursul perioa delor menstruale, cnd vorbim de metroragie. Hemoragia poate l'l spontana, ca de exemplu n fibromul uterin, sau apare mai mult prov o c at a, ca n c anc eru l u te ri n. Secretiile patologice din organele genitale trebuie prezentai c medicului la vizita. Pentru recoltarea scurgerilor, asistenta va aplicuun tampon de tifon (nu de vata) la vulva bolnavei, fixndu-1 cu ajutorulunui pansament n T. Tamponul cu secretie se pastreaza ntr-o tavitrirenala acoperita cu un capac netra nsparent. Tavita trebuie sa fin curata si uscata; adaugarea de substante dezinfectante peste sausub tampon nu es te permisa caci denatureaza aspectul secretiei. Prezentarea se face cu ajutorul a doua pense; mnuirea cu mna iitamponului nu este admisa. Dupa ce a fost vazut de medic, cu aprobarea lui, tamponul va fi ars; el nu va fi niciodata aruncat n cosulde hrtii. n spitalele de specialitate, felul si cantitatea scurgerilor se noteaza pe foai a de te mperatu ra. URMARIREA APARITIEI UNOR MANIFESTARI PATOLOGICE n afara de comportamentul functiilor vitale si vegetative, asistenta va urmari si aparitia eventuala a unor manifestari patologice. Descoperirea precoce a aceastora poate sa dea cheia diagnosticuluisau poate prev eni unele complicatii instalate n cursul bolilor. Transpiratia. Transpiratia este un fenomen fiziologic prin careorganismul si inte nsifica pierderile de caldura, ntr-o cantitate exce siva are semnificatie patologica, putnd duce uneori la deshidratare! iorganismulu i. Transpiratia poate fi continua sau periodica, ca ncazul febrelor intermitente, sau sa indice sfrsitul unei febre continue, ca de exemplu n criza pneumonica. Adesea transpiratia apare dup;lun orar mai mult sau mai putin regu lat. Transpiratia poate sa aiba un caracter regional. Astfel ntlninitranspiratia palmel or si a plantelor n cazul bolii Basedow. 352

Culoarea tegumentelor. Culegerea datelor semeiologice relativ pielea bolnavului cade n sarcina medicului. Totusi, asistenta n Cazul mbracarii si dezbracarii bolnavului, toaletei zilnice si cu ocazia Hplicarii procedeelor terapeutice, trebuie sa observe bine tegumentele jolnavului, pentru a putea sesiza modificarile survenite n timpul Jnternarii, ele putind avea importanta n mersul bolii. Paloarea exagerata 'a pielii se constata n caz de anemii si de | rigare insuficienta a pielii. Paloarea instalata n mod brusc se datoeste de obicei unei hemorag ii. Prin pierderea unei can titati de lnge, organismul se anemiaza. O paloare extrema se constata n(jazuri de colaps si soc datorita adunarii sngelui n vasele abdominalebxcesiv dilatate, lipsind pielea de o irigare suficienta. Cianoza se manifesta prin culoarea albastra a tegumentelor. Eage datoreste tulbu rarilor de hematoza, care fac sa se acumuleze hemoglobina redusa n snge. Astfel ea apare n afectiunile aparatuluitespirator care deranjeaza p rocesul de respiratie, ca : obstacole ncalea aerului, reducerea suprafetei respir atorii, sau alterarea functiei[muschilor respiratori; de asemenea, n cursul afect iunilor aparatuluicirculator nsotite de insuficienta inimii drepte cu staza venoa sa consecutiva, precum si n unele boli congenitale ale inimii. Cianoza poate sa apara si localizata, cnd circulatia de rentoarIcere a unei regiuni este deranjata printr-o tromboza sau compresiunealunei vene . Ea poate aparea si sub forma de crize, cnd are o cauza{spastica. Eoseata intensa a pielii poate sa apara n emotii, n cursul efor-| tului fizic sau n caz de febra, n pneumonie, jumatatea de fata din jartea afectata este mai rosie, congestionata. O roseata anormala ipare si n unele afectiuni hemoragice. Coloratia galbena a tegumentelor apare n caz de ictere sau n irma consumarii unor medicamente ca: atebrina, acid picric etc. llcterul se manifesta mai nti la sclerotice, putind avea nuante sau intensitati diferite : icterul flavin este galben-palid, icterul rubin areIo nuan ta rosie asemanatoare culorii portocalei, icterul verdin esteIun icter intens cu nuanta verde, iar icterul melanic se caracterizeaza ! printr-o nuanta neagra. Coloratia icterica poate semnala aparitia[unei boli in fectioase, de aceea va fi raportata imediat medicului, n cursul diferitelor mbolnaviri pot sa apara pigmentatii anor-| maleale pielii, ca de exemplu culoarea galbena ca paiul n cancer si [anemia pernicioasa, culoarea bruna, cenusie-murdar n ciroza hepaJtica, culoarea bronzata n boala Addison, culoarea cenusie-murdar n s up u ratii pulmon are cron ice etc. 23 -c. 18 35 3

Edemul. Edemul este un fenomen foarte frecvent n cursul bolilor renale, cardiace, carentiale sau inflamatoare. Regiunea edrmatiata este mai voluminoasa, pielea mai palida, lucie si mai stravezia, nu prezinta cute, caci pielea si tesutul subcutanat snt infliltrate cuserozitate. Pielea si pierde elasticitatea si pastreaza un oarecare timpurmele de presiune a degetelor. Edemul poate fi localizat sau genera liazt; n acest ultim caz vorbim de anasarc. Edemul de culoare alba, localizat mai nti la pleoape, apoi Inorganele genitale, se datoreste unor afectiuni renale. Edemul, nsotit de cianoza, localizat initial n partile declivoale corpului, se dat oreste stazei venoase. El poate fi localizat, cndstaza venoasa este determinata d e un obstacol n calea unei vene, ca : tromboza, compresiunea externa de catre o tumoare etc., sau generalizat n afectiunile cardiace si pulmonare, care, prin insuficientainimii drepte, creeaz a o staza generala n sistemul venos. El se mainumeste si edem albastru. Edemul survenit la bolnavi casectici, cancerosi, tuberculosi, subnutriti sau dupa perioade lungi de inanitie, n distrofii hepatice etc. apare ca o consecinta a scaderii proteinelor plasmatice si reduceriipresiunii co loid-osmotice a sngelui si poarta numele de edem casectic. Edemul de culoare rosie localizat n jurul proceselor inflamatorepoarta numele de edem inflamator. Edemul poate avea si o cauza alergica, cnd vorbim de edemangioneurotic. Descuamatiile. Descuamatiile trebuie observate ct mai precoce, ele putnd semnala o boala infectioasa, prin care bolnavul a trecutrecent. Recunoa sterea ei poate contribui la stabilirea diagnosticuluibolii actuale. Prezenta de scuamarilor are o mare importanta n specialla copiii la care bolile infectioase ns otite de descuamari snt maifrecvente. Se va observa caracterul descuamatiei, ea putnd fi: furfuracee, lamelara sau n lambouri si se va raporta medicului caracterul eiexact, regiunea s i timpul n care a aparut. Eruptiile cutanate. Eruptiile cuatanate pot aparea n cursul spitalizarii. Ele trebuie observate si semnalate imediat medicului, putnd reprezenta boli infecto-contagioase. Eruptiile cuatanate pot fideterminate de : boli infectioase acute : scarlatina, rujeola, rubeola, varicela, febra tifoida, tifos exantematic, herpes, erizipel si erizipeloid, zona : reactii alergice, ca : urticarie, boala serului; hiperexcitabilitatea nervilor vasomotori ai pielii, ca dungileTrousseau si dermo grafismul, care apar uneori n meningite, neurastenie, boala Basedow etc.;

actiunea toxica si de sensibilizare a unor substante medica[ inuntoase, ca : chinina, antipirina, beladona, bromul, iodul, salicilatul, inorfina si uneori antibioticele. Hemoragiile cutanate pot aparea de la o zi la alta. Ele trebuie: recunoscute n faz a precoce, caci pot fi semnale de alarma a unor starihemoragipare sau septice fo arte grave. Pot aparea sub forma de hemoragii mici, punctiforme, ovalare sau rotunde, denumite petesii, Niui sub forma de placi hemoragice de extindere mai mare, numiteechimoze. Caract erul lor hemoragie se diferentiaza de eruptiile conjjoBtive prin faptul ca nu dispar la presiunea digitala. Hemoragiile cutanate pot fi nsotite de hemoragii ale mucoaselor : tpistaxis, hemoragii gingivale, hematemeza, melena etc. Ele apar n cursul bolilor infectioase acute, n bolile organelor hematopoie U'.o, n afectiunile nsotite de insuficienta hepatica, n caz de avita minoza, precum si n cursul intoxicatiilor medicamentoase, fiind determinate de tulburari de coagulare a sngelui, de o modificare cantitativa sau functionala a trombocitelor sau de o fragilitate capi lara exagerata de natura toxica sau infectioasa. Hemoragiile de la nivelul pleoapelor si conjuctivelor, care apar in cursul acceselor de tuse, se datoresc uneori stazei venoase. Parezele si paraliziile. Asistenta va observa daca se instaleaza tulburari de motricitate la bolnavul ngrijit. Deficitul motor poate l'i partial, cnd vorbim de pareze, sau poate fi total, cnd vorbim de paralizii. Ea trebuie sa stie sa localizeze deficitul motor la : membrele interioare, superioare, musculatura trunchiului, muschii fetei etc., apoi daca intereseaza un membru n ntregime, sau numai anumite KTiipe musculare, n acest ultim caz se va orienta daca paralizia intereseaza mai mult musculatura proximala a membrului atins sau, dimpotriva, mai mult musculatura distala. Paraliziil e pot fi periferice sau centrale, n primu l caz este niins neuronul periferic, membrul paralizat este flasc, moale, lipsit !(tonicitate si miscarile pasive pot fi executate cu o amplitudine mult mai mare. n al doilea caz, membrul atins este spastic, cu tonusul

pastrat, chiar exagerat; miscarile pasive se pot executa cu o ampliI udine mult mai mica. Asistenta aduna datele privind paraliziile si parezele exclusiv prin observatie. Ea nu are dreptul de a face ncercari sau tentative de miscari cu partile paralizate, aceasta putind duce la agravarea Hlarii bolnavului. Paraliziile membrelor pot fi nsotite de paralizia musculaturiivezicii urinare sau rectului, ceea ce se traduce prin retentie de urinaiji fecale, sau de paralizia sfincterelor, cnd apare fenomenul de inconI inenta urinara si de materii fecale. 355

Asistenta trebuie sa fie atenta la orice manifestare patologica u. bolnavului; anginele, modificarile aspectului limbii, tulburarile do sensibilitate, ca si orice simptom subiectiv semnalat de bolnav (pocare acesta, de multe ori, pna la vizita medicului l uita), trebuie sivfie aduse la cunostinta acestuia, caci numai prin aceasta strnsilcolaborare ntre asistenta si medic se va putea urmari ntr-adevarstiintific starea bolnavului.

PREGATIREA Sl ASISTAREA EXAMINARILOR CLINICE Sl DE LABORATOR ASISTAREA EXAMINARII CLINICE A BOLNAVULUI Colaborarea la examinarea clinica a bolnavului este una din sarcinile importante ale asistentei. Ajutorul acordat medicului si bolnavului n cursul examinarii clinice degreveaza pe acesta din urmade eforturi f izice, i previne o serie de suferinte inutile, contribuie lacrearea unui climat f avorabil ntre bolnav si medic, face accesibilamedicului explorarea tuturor regiun ilor organismului, servindu-1 ji cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii bolnavului n stare grava la traumatismulexaminarilor, n acest f el, ajutorul asistentei la examinarile cliniceoRte indispensabil n cazul bolnavil or n stare grava : astenici, adinaniici, somnolenti, inconstienti, imobilizati etc. si foarte utila n cazultuturor bolnavi lor. Sarcinile asistentei n pregatirea si asistarea unui examen clinicmedical snt xirma toarele : pregatirea psihica a bolnavului; adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar; dezbracarea si mbracarea bolnavului; aducerea bolnavului n pozitiile adecvate examinarilor; asigurarea iluminatiei necesare la examinarile cavitatilor naturale; deservirea medicului cu instrumente;

ferirea bolnavului de traumatisme si raceala ; asezarea bolnavului n pat dupa examinare si facerea patului, j P r e g a t i r e a p s i h i c a a b o l n a v u l u ii l < s e n c a d r e a z a n m u n c aeducatie si de linistire pe care asistenta o du ce cu bolnavul din in mentul primirii lui n sectie. Atitudinea ei fata de bolnav trebuie .1 reflecte dorinta permanenta de a-1 ajuta; crearea climatului favorabil, atitudinea tovaraseasca, constituie factorii importanti ai unei buuupregatiri ps ihice, n preajma examinarilor de orice natura, asisteuUtrebuie sa lamureasca boln avul asupra caracterului inofensiv al examinarilor, cautnd sa se reduca la minimum durerile care eventualtrebuie provoc ate prin unele manopere simple, ca : examinarea urmiarticulatii inflamate, palpa rea unui abdomen dureros etc. Bolnavul nutrebuie niciodata indus n eroare caci as tfel va pierde ncrederea Iunoi. Daca nsa cunoaste esenta si importanta examinarilo r, prinncrederea pe care i-am insuflat-o, va suporta mult mai usor suferintele ca uzate de diversele explorari, obtinnd cooperarea lui activii ta reusita si operativitatea examinarilor. Tinnd seama de simtul pudorii, asistenta va izola patul bolnavului (n special la prima examinare), despartindu-1 cu un paravande celelalte paturi, c eea ce linisteste pe multi bolnavi. Adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar examinarii clinice medicale. Pentru examenul clinic medical, obisnuit, asistenta pregateste urmatoarele : o nvelitoare usoara de flanela; stetoscopul si o bucata de tifon pentru auscultatie directa ; spatule linguale sterile, eventual oglinda frontala; tensiometrul cu fonendoscop propriu; manusi sterile de cauciuc, vaselina; ciocanul de reflexe pentru luarea reflexelor osteo-tendinoasc, ace si esteziometrul (pentru cercetarea sensibilitatii pielii), o lanternilelect rica (pentru examinarea reflexului pupilar si cercetarea cavitatiloraccesibile) ; un termometru; un creion dermatograf pentru notarea pe piele a limiteloranumitor organe, produs elor patologice, exsudate pleurale, saupentru delimitarea cmpurilor destinate ira dierii cu raze Bontgen; o panglica-metru de masurat pentru determinarea circumferintei abdomenului n caz de ascite, a extremitatilor n caz de edeme, diferitele segmente ale corpului, n special la copii etc.; o tavita renala pentru depunerea manusilor, compreselor utilizate; instrumente speciale n functie de natura examinarii si dorecomandarile examinat r ului (valve vaginale, specul nazal etc.); 358

doua prosoape curate si sapun pentru spalarea minilor. Instrumentele vor fi verificate n ceea ce priveste functionalitateai, apoi vor fi asezate pe o ta vita utilizata numai pentru acest scopnvelite cu un servet. Asistenta va sta n fata medicului de cealalta parte a patului, ffcvu cu instrumente o depune pe noptiera bolnavului. Dezbracarea si mbracarea bolnavului se vor face dupa princiaratate n capitolul ngrijirile generale acordate bolnavului". loliiavii trebuie dezbracati complet, cu ocazia examinarii, nsaHir.braearea nu tr ebuie facuta neaparat deodata. Pentru examinarile .ii superioare a corpului: gt, umeri, torace, axile, membrele supe-flmivc, se va scoate camasa sau pijamaua, paitea inferioara a corpului[tliunnd acoperita c u nvelitoarea de flanela pna la ombilic. La[iluminarea abdomenului, asistenta va a coperi toracele bolnavului cu\\l\\ prosop curat si uscat, tragnd n jos nvelitoarea pna la simfizajmbiana. Pentru examinarea organelor genitale si a membrelor infe r ioare se vor ndeparta si pantalonii, nsa este bine ca sa mbrace pe\ toai'eurs camasa. Bol navul nu trebuie sa stea complet dezvelit nIutii oricarei examinari, nsa dezvelire a partiala a suprafetelor deexaminat prin tragerea si rasucirea camasii la gtul b olnavului, spreexemplu, sau dezvelirea partiala a abdomenului la bolnavul mbracat lui trebuie practicata, caci aceasta poate ascunde o serie de simptomeimportante . Dupa terminarea examenului clinic, bolnavul trebuie sa fie mbracat n rufaria de spital, mbracarea si dezbracarea trebuie dcctuate cu foarte mult tact si finete, pentru a nu provoca dureri sau miscari inutile, utiliznd metoda descrisa la capitolul indicat (vt-xi voi. II). Aducerea bolnavului n pozitia adecvata examinarii si sprijinirea lui usureaza mult , att munca medicului ct si eforturile bolnavului, n cursul examinarii, pledurile s i plapumile vor fi mpaturite laMipatul distal al patului. Asistenta va avea grija ca, nainte de nceperea examinarii, bolnavul sa-si goleasca vezica, pentru ca globul vezical sa nu induca n eroare pe medicul examinator. Urina nu va fi aruncata pna la d i pozitia medicului, pentru ca la nevoie sa poata fi examinata la laborator. Examinarea se ncepe prin luarea anamnezei. n acest timp, bolnavul va sta n pozitia cea mai comoda pentru el. La examenul obiectiv nsa, el trebuie adus totdeauna n pozitiile cele mai adecvate observatiei. Astfel, inspectia generala se va face aducnd bolnavul n decubit dorsal. La nevoie, asistenta va ajuta sa se ntoarca, pentru a putea fi observate si tegumentele de pe fata posterioara a corpului. 359

Examinarea capului, gtului si a cavitatii bucale se poate face In decubit dorsal sau n pozitie seznd. Pentru examenul mucoasn cavitatii bucale, limbii, faringeluisi amigdalelor, bolnavul va aplec, icapul nap oi, fiind sprijinit de asistenta. Asistenta va asigura l ; inevoie iluminarea ca vitatii examinate, cu ajutorul unei lampi sau Fig. 166. Sprijinirea bolnavului grav la examinarea spatelui.

lanterene electrice asezata la stnga medicului, sau daca acesta examineaza cu oglinda frontala, atunci napoia si la stnga bolnavului, Linaltimea urechilor lui . n acest fel, razele de lumina se vor reflectiifoate bine n cavitatea cercetata. Examinarea organelor toracice la bolnavul grav deosebit de ordinea obisnuita a examinarii clinice se va ncepe n decubit dorsal. Dupa terminarea fetelor anteioara si laterala ale toracelui, examinarea se va continua n pozitie seznd. Bolnavul se va ridica dindecubit dorsal singur sau cu ajutorul asistentei, care se va aseza pomarginea patului fata n fa ta cu bolnavul si l va sprijini din regiuneaomoplatilor cu ambele mini, ridicndu-1 n pozitie seznd. La nevoie, elva sprijini capul pe umarul asistentei (fig. 166). O data ridicat, asistenta coboara minile din regiunea omoplatilor pe treimea superioaraa bratelor, tinnd bin e bolnavul si elibernd prin aceasta suprafatatoracelui pentru examinarile medical e, n cazuri foarte grave, bolnavul va fi ridicat n pozitie seznd mpreuna cu pernele, sub caroasistenta introduce, de o pate si de alta, ambele mini, n nici un ca/ nu se admite ca bolnavul sa fie ridicat tragndu-1 de una sau de ambele

inini. n cazuri extreme ca: hemoragia organelor interne, infarctmiocardic, pericol de embolii etc., se va renunta la examinarea feteiposterioare a toracelui si a regiunii renale, n acest caz, medicul vaexamina numai fata anterioara si fetele l aterale ale toracelui, bolnavulntnd n decubit dorsal, cu o perna sub cap. Pentru e xaminarea axilelor si a fetelor laterale ale toracelui, asistenta va ridica membreleMiperioare ale bolnavului deasupra capului. La femei grase cu glandeniiiimare ptozate, ridicare a sinilor se va face cu ajutorul unui prosopr u rt. ^ n cursul examinarii, asistenta va veghea ca bolnavul sa ntoarca .ipul lateral, pentru a nu respira n fata ei sau a medicului examinator, i'.olnavilor tuberculosi cu leziuni deschise li se va tine, n timpul xaminarii, un servet la gura. Examinarea organelor toracice se completeaza cu masurarea11 usiunii aiteriale. P entru aceasta, imediat dupa examinarea toracelui, iiHistenta aplica banda tensiometrului pe bratul bolnavului. Examinarea organelor abdominale se face n decubit dorsalcu bratele ntinse si relax ate de-a lungul corpului si membrelorInferioare ndoite din genunchi, pentru a rel axa musculatura abdominala, n vederea acestui scop, se solicita bolnavul de a nu ncordamuschii peretilor abdom inali, pentru a permite medicului palpareaorganelor intraabdominale. Pentru deli mitarea matitatii ficatului si a H plinei, asistenta va ntoarce bolnavul la cererea medicului n decubit lateral stng, respectiv drept, aducnd n acelasi timp minala ceafa, n acest f el se evidentiaza bine fetele laterale ale toraceluiti abdomenului. Examinarea sistemului nervos va cere asistentei sa sustraga lanevoie atentia bol navului de la ncercarile medicului de punere nevidenta a reflexelor osteo-tendinoa se. Mai departe, ea va ajutaliolnavului de a aduce membrele n pozitia adecvata lu arii reflexelor, ('u ocazia cercetarii echilibrului si a motricitatii membrelor, ea vaiijuta boln avul de a se scula din pat si-1 va sprijini n timpul miscarilorj>o care medicul i le va cere. Pentru tactul rectal, asistenta va culca bolnavul n decubitlateral stng, cu coapse le flectate pe abdomen, sau, daca starea generalaii bolnavului o permite, n pozit ie genupectorala. Ea prezinta apoimedicului manusa de cauciuc, l ajuta la mbracare a acesteia, lubref la/a cu vaselina degetul cu care se face tactul si solicita bolnavul sa-sirelaxe ze musculatura anala respirnd profund n cursul examinarii; H va fi acoperit cu o nvelitoare de flanela, lasnd libere numai partileutrict nece sare pentru examen. Pentru examenul ginecologic, bolnava va fi culcata n pozitieginecologica : n decub it dorsal, cu genunchii ndoiti si coapsele 361

ndepartate. Aceasta pozitie poate fi realizata n patul bolnavei HUII pe orice masa de examinare, nsa, pentru examinari minutioase HUII interventii pe organele genitale feminine, se utilizeaza masa ginon. logica (fig. 167), care asigura ;bolnavei o pozitie comoda, membn>lninferioare f iind mentinute n pozitia necesara prin jartierele de fixai o, Fig. 167. ~ Masa ginecologica. legate mai sus de genunchi, iar piciorul sprijinindu-se pe rezematoargspeciale. Masa, fiind prevazuta cu un cadra basculant, poate fi nclinata pna la 30. Sub placa de sezut, are o tavita mobila. Examinarea propriu-zisa trebuie sa fie precedata de goliroivvezicii urinare si a rectului, fie spontan, fie prin sondaj sau clisma. Bolnava se acopera cu nvelitoarea de flanela, lasnd libere uumulorganele genitale externe si abdomenul. Asistenta ajuta medicul lambracarea manusilor sterile de ca uciuc si solicita bolnava sa-tl relaxeze musculatura peretilor abdominali prin respiratie adnca. Dupa efectuarea examenului digital, medicul va cere la nevoie valv<>lovaginale, cu care va ndeparta peretii vaginali, n vederea c ariivizibilitatii catre colul utrin si fundurile de sac ale vaginului. Asin,

F ti'i nta va prelua valvele vaginale, fixndu-le n pozitia ceruta, pna cemedicul va cercet a, cu ajutorul tampoanelor, oglinzilor sau al altorinstrumente, p eretii vaginal i, colul uteri n si fundu rile de sac ale< nginului. Dupa terminarea examinarii , asistenta va ajuta la ndepari ;i,vea manusilor de cauciuc de pe mtna medicului. Manusile mpreuna u instrumentele folosite vor fi <lepuse n tavita renala. Asigurarea ilminatiei nece< re pentru examinarea cavita' ov naturale, precum si aeseri'ea medicuui cu instrumente ' r o atentie permanenta din lartea asistentei. Predarea spai u l e i l i n g u a l e l a m o m e n t u l xaminarii cavitatii bucale, a iocanului de reflexe la exami narea reflexelor osteotendinoase, a acelor, bucatelelor de \ nt a si a eprub etelor umplute u apa calda si rece la exami narea sensibilitatii tactile, duleroase si termice, aplicarea Tensiometrului pe bratul bol-, navului, ajutorul dat la mbraearea si dezbracarea manusilor t i o cauciuc, deservirea medicului eu valvele vaginale sau cu alte mstrumnte cerute de natura examinarii pe care o executa, ca i i i manipularea sursei de lumina artificiala, trebuie executate la momentul oportun, exact atunci cnd medicul are nevoie de instrumentele, manoperele sau miscarile respective. Din acest motiv, asis tenta trebu ie sa cu noasca bine o rd i n ea cron o log ica a unu i examen clinic. Ea trebuie sa observe cu atentie miscarile medicului, pentru a prevedea necesitatile de instrumente si de ajutor manual, u care poate contribui la momentul opoitun la examinarea bolnavului. Colaborarea ndelungata a medicului cu asistenta creeaza la;i.ceasta o serie de de prinderi si gesturi profesionale, legate stricttic stilul de munca si gradul de exigenta a medicului. Ajutoru l aco rd at d e asistenta n cu rsul examenului clinictrebuie sa fereasca bolnavul ae traumatisme si oboseala. Executarea 363 Fig. 168. Instrumentele si materialele cesare In timpul vizitei medicale.

unui examen nesistematic, care cere bolnavului repetate eforturi pentru asezarea si ridicarea din pat, utilizarea fortelor sale fizicopeste masur a, neglijarea sprijinirii bolnavului n pozitiile necesari* cerute de reusita examenului, obosesc bolnavul repede, impunndntreruperea examinar ii, putnd provoca si o agravare a bolii sale. Bolnavul va fi ferit si de raceala. Dezbracarea bolnavului pentruexaminare se va face n camere ncalzite la temperatura corepunzatoare, cu geamurile nchise. Se va e vita circulatia n timpul ct bolnavul este dezbracat. Daca coridoarele nu snt ncalzit e sau temperatura aerului este mai rece, el va fi acoperit totdeauna cu o nvelito are de flanela, lasnd descoperite numai portiunile din corp exiim i n a t e n a c e l mo m e n t . Dupa terminarea examinarii clinice, bolnavul va fi asezat npat, n po zitia prefera ta de el, daca specificul bolii nu impune oalta poz itie. ASISTAREA VIZITEI MEDICALE Colaborarea medicului cu asistenta este foarte strnsa mai ale H n cursul vizitei medicale; cu aceasta ocazie se discuta diagnosticulbolnavului, s tarea generala, perioada n care se gaseste boala lui. Tot acum se stabilesc planul tratamentului, masurile ce trebuie luateimediat n in teresul bolnavului, precum si examinarile complementare care trebuie executate. Din acest motiv, vizita este un moment hotartor n tratamentului bolnavilor si asistenta, care sta n perma nenta lnga bolnav, are rolul ei bine definit n informarea medicilorla patul bolnavului. n legatura cu vizita, asistenta are urmatoarele sarcini: Pregateste salonul si bolnavii. Asistenta va supravegheangrijitoarele si infirmie rele ca, pna la nceperea "vizitei, saloanele safie curatite si aranjate n ordine, b olnavii sa fie rentorsi de la laboratoare sau sali de tratamente si sa fie culcat i n paturile lor. Pregateste si distribuie foile de observatie, foile de temperatura, precum si ad notarile relativ la medicatia si alimentatia bolnavilor, ngrijeste ca pna la ora v izitei rezultatele de laborator sa fieaduse si atasate la foile de observatie al e bolnavilor. Badiografiile, electrocardiografiile, rezultatele examinarilor metabolismului bazai, precum si ale celorlalte examinari complementare de laborator, dacas-au facut, v or fi de asemenea pregatite mpreuna cu foile de observatie. Pregateste si controleaza starea de functionalitate a instrumentelor si material elor necesare pentru vizita (fig. 168). Acestein s t ru me n t e s i m a t e ri a l e s n t i d en t i c e cu a c e l ea u t i l i z at e p e n t ruexamenul clin ic. La sectiile chirurgicale, asistenta pregateste pentru

tita si masuta rulanta de pansamente, ntruct aici unele pansamente r fi desfacute n cursul vizitei. Este bine daca asistentapregateste utr u vizita si cteva medii de cultura cu tampoane sterile, pentru ontuale recoltari bacteriologice. Asigura linistea necesara n timpul vizitei, mpiedicnd derane a me di cu lu i p ri n c h emari l a Utfon, informatii cerute de restul rsonalului, intrarea si iesirea Inavilor, a ngrijitoarelor, infirorelor etc. n vederea acestui i>p, ea va afisa pe usa salonului ^pectivo tabla pregatita n prei ibil cu instriptia Vizita, nu Irati" (fig. 169). Bolnavii vor fi 'struiti n prealab il ca n cu rsul /atei sa nu discute ntre ei, sa nu plimbe, sa nu citeasca, sa nu se c u p e d e l u c ru l d e m n a s a u c uM de ndeletniciri care ar putea susi ruge atentia medicilor, a surorilor M I a asistentelor de la vizita. i Mea cineva din participantii lai/.ita ar fi cliemat la telefon, asis u t a s e v a i n t er e s a as up r a m o ' velor chemarii, pentru a ncerca i. rezolve problema fara a deranja in la vizita persoana chemata. \sistentavasolicita medicul penii u ntreruperea vizitei numai n ',n de urgenta. Informeaza medicii asupraFig. 169. Asistenta se ngrijeste de i arii generale si comportarii bollinistea necesara n timpul vizitei medicale. n.ivilor n cursul perioadei de timp < :,re a trecut de la vizita ante-11 oara, mentionnd eventualele manifestari neobisnuite observate n ursul supravegherii. Asistenta va arata modul cum au fostaplicateprescriptiile m edicale, precum si felul n care bolnavul a reactionat lauiwstea, daca a p rezen t at in toleran ta fata de me d i camen te s au , dimpotriva, se constata efecte favorabile. Asistenta va raporta dinnou medicului , cu ocazia vizitei, anumite date referitoare la starea Minerala a bolnavului chiar daca ele au fost nregistrate n foia del (mperatura n caz ca ele prezinta o importanta deosebita prin ampli

tudinea sau intensitatea lor (de exemplu, pulsul foarte aonci, oligo-sau anuria, varsaturile, crizele dureroase ettc.). Dezbraca boln avii si aco rda asisten ta necesara pentruminarile clinice, deserv este medicul cu instrumentele de pe tiuvizita, n raport cu necesitatile, chiar fa ra sa fie solicitata p> > acest lucru, aduce bolnavii n pozitie adecvata, spi.ijina po coi i n cursul examinarilor si asigura iluminatia necesara ca si n " oricarui examen clinic. Daca i s-a cerut dinainte sau ea considera raecesar, piinl. si prezinta medicului urina, scaunul, varsaturile, igputa bol un Preia toate indicatiile si prescriptiile relative la med nalimentatia, hidratare a si alte procedee de ngrijire si de tratiuprecum si asupra examinaiilor compleme ntare ce irnai trebuietu a te bo ln avu lu i si p en tru care ac es ta t re bu i e s at fie pr eg i llasistenta. Sarcinile pe care le primeste le noteaza imediat n n ' de vizita, destinat numai nsemnarilor de acest fel. Eeylativ la medva nscrie exact felul med icamen telor ce vor fi administrate, exacta, orarul, precum si modul de administrare sa va repetavalorile cantitative n fata medicului. Eegimul, mpreuna cu con>| tarile speciale ale medicului, ca si preferintele bolnavului n ciulii * permis de dieta prescrisa, vor fi de asemenea notat n caiet. mbraca bolnavul daca a fost dezbracat, l asaza lnn|ini comod n pat si reface patul dupa pocedeul obisnuit;. n tot cu rsu l vizitei, asistenta v a ev ita discu.tii contradi' ' cu superiorii si cu tovarasii de munca. Datele care trebuie an< n fatabol n av ulu i vor fi comunicate n afara salonu lui, c aci gest saucomunicare n soapta creeaza b olnavului stari de suspi' n legatura cu o reala sau nchipuita nrautatire a sterii sale. Dupa terminarea vizitei asistenta totalizeaza sarcinile pe le-anotat n caietul ei si le clasifica n ordinea urgentei lor. Po maisimple, ca efectuarea unei clisme sau aplicare^ unei coni| leexecuta imediat; pe altele le pregateste n vederea exe cutau latermenul fixat. Astfel, pentru recoltarile de produse biologice\ \ -co m pleta fo rmularele de reco ltare, va n ota n con.di ca depiedm bolnavii planifica ti pentru trimiteri la examinaricomplementarei IM dimineata urmatoare etc. Daca asistenta nu este sigura de dozajul vremnui medicatiiwlitprescris, atunci v a confrunta notele din caietul de vizita cu inentlunea medicului de pe foaia de temperatura, iar daca nu reusesti tHi s e l amu rea s c a nic i p e a ce a s t a c a l e , v a c e re co mp l e t a ri de la medicul de salon sau de la medicul de gardai.

Duca prescriptiile medicale formulate de medicul secundar, i'iirialist sau de medicul primar nusnt n concordanta, asistentaAplica totdeauna d ispozitia medicului cu gradul ierarhic mai RECOLTAREA PRODUSELOR PENTRU EXAMINARILE DE LABORATOR l'xamenele de laborator exprima prin metode obiective modifi-i" Kiirvenite n morfologia, fiziologia si biochimia organismului; rostmotiv, ele con stituie un ajutor pretios, de multe ori necesar ustabilirea diagnosticului, inst ituirii tratamentului si urmarirea it.ieibolilor. Importanta examinarilor de lab orator se concre-|fttv/.iln urmatoarele : -mbogateste simptomatologia bolilor cu o serie de elemente -confirma sau infirma diagnosticul clinic ; -clarifica diagnosticul diferential fata de tablouri clinice tluilare ; -informeaza asupra gravitatii cazului ; -ajuta la precizarea prognosticului ; -reflecta obiectiv evolutia bolii ; -ajuta la ap recierea eficacitatii tratamentulu i ; -atrage atentia asupra pericolului instalarii unor complicatii ; -confirma vindecarea bolnavului ; -prin depistarea la timp a unor cazuri de boli infectioase, prei i i n si a purtatorilor de germeni, examenele de laborator au rol ni rnfllaxic. Obiectivitatea si deci utilitatea rezultatelor de laborator depind $B tloi factori de baza : recoltarea produselor biologice pentru analizasi tifoc tuarea analizelor, Daca e fe ct uarea an al iz elo r ca d e apro ap e e x c lusiv n sa rc in a : (i ' Dualului de laborator, majoritatea recoltarilor fac parte din i iile exclusive ale asistentelor, din acest motiv ele trebuie sa aiba stiuteprecise si manualitate corespunzatoare. NORME GENERALE DE R ECOLTARE A P RODU SE LOR PATOLOGICE Produsele recoltate n vederea analizelor de laborator constituie irialele de analizat. Ele pot fi produse normale sau patologice. Pentru obtinerea unor rezultate corecte, produsele vor fi recol respectnd normele prescrise si trimise la laborator n conditii asigura so sirea lor n stare n emodificata. 367

Indicatia pentru recoltarea produselor este data de medio \ totusi asistenta trebuie sa cunoasca esenta analizelor care se cer, avnd n vedere ca unele recoltari snt executate n ntregime doasistenta, iar altele de medic ajutat de asistenta, n amndoua cazu ri le, as i s ten ta t reb ui e s a c u no as ca : pregatirea bolnavilor pentru recoltare; p reg at irea in s tr um e n te lo r s i u t ila ju l n e c e sa r; p reg at irea s tic la ri ei n c ar e s e a d un a prod us el e; etichetarea recipientelor cu produsele recoltate; cantitatea de produse necesare analizelor cerute; tehnica speciala a diferitelor recoltari; amblarea probelor recoltate si transportul lor la laborator. Pregatirea bolnavului pentru recoltare. Pentru buna reusita a examenelor de laborator, bolnavul trebuie sa fie pregatit pentrurecoltare. Pentr u aceasta asistenta trebuie sa foloseasca metode ct mai blnde si mai putin traumatizante, alese de la caz la caz. Bolnaviiagitati vor fi linistiti prin cuvinte potrivite sau la nevoie pe calomedicamentoasa. Bolnav ilor constienti sau nsotitorilor, li se va explica necesitatea analizelor. Ei trebuie sa fie convinsi ca recoltarease face n interesul lor, ca aceasta contribuie hotartor la stabilireadiagnosticului si tra tamentului. Rezultate bune se vor obtine numaidaca aceasta munca de lamurire est e nsotita cu manopere ct maiputin dureroase si neplacute, respectndu-se, pe ct posib il, pudoareabolnavilor. Avnd n vedere ca de multe ori aceleasi recoltari trebuie repetate n cursul bolii, bolnavii bine pregatiti vor ajuta ei nsisi asistentei n efectuarea lor. Pe lng pregatirea aratata, mai snt necesare si alte precautiipentru fiecare recolt are n parte. Unele recoltari se fac pe nemncate, stiut fiind ca alimentatiaprovoaca secretia d e suc gastric, influenteaza numarul globuleloralbe si modifica compozitia chimic a a sngelui. Aceste recoltari vor fideci executate dimineata, cnd bolnavul nu s-a sculat din pat. Pnala luarea probei respective bolnavul sa nu faca miscari, sa nu se spelecu apa rece, sa nu fumeze, sa fie ferit de influenta impresilor noiale zilei, conditii care pot falsifica n mare masura analiza respectiva. La fel trebuie stiut ca la ora obisnuita a micului dejun, asteptnd mncarea, se produc aproape aceleasi modificari n organismul lui ca si atunci cnd alimentele au ajuns efectiv n stomac. Este deci justificat sa se oblige bolnavul sa nu mannce pna larecoltare, aceasta s a nu se faca dupa ora micului dejun, sau dupa cebolnavul s-a spalat, a umblat sa u s -a ocupat de alte ndeletniciri.

Alte recoltari, ca sucul gastric sau duodenal, nici nu se pote fe c t ua daca b oln a v ul a mn ca t n a int e. Snt cazuri cnd recoltarea respectiva trebuie executata dupamlrninistrarea unor med icamente sau substante chimice, ca deexemplu, recoltarea sngelui pentru functiile hepatice cu bromsulfoiiftaleina, sau dupa un regim alimentar special, ca de exemplurecoltarea materiilor fecale p entru punerea n evidenta a hemoragiilor oculte sau probele de digestie. Nerespectarea normelor de pregatire atrage dupa sine rezultatefalse de laborator , cu urmari foarte grave pentru bolnav. Din acestmotiv, asistenta trebuie sa aib a o evidenta a bolnavilor care vor fipi'cgatiti pentru examene de laborator si s a i supravegheze nainte i Ic. recoltare. Pregatirea instrumentelor, utilajului si a sticlariei necesare pentrurecoltare. Eecoltarea se face dupa ce tot materialul necesar a fost pregatit. Vasul n care se face recoltarea trebuie sa fie curat, uscat sisteri-liy-at. nainte de recoltare, vasele se vor eticheta, indicndu-senumarul bonului nsotitor. Bonul n sotitor trebuie sa cuprinda : numele iji prenumele bolnavului, numarul salonului si al patului, diagnosticul linie, natura produsului, analiza ceruta, data recoltarii si numele aceluia cate a facut recoltarea, n unele cazuri este bine daca se Ind ica si scop ul pen tru ca re se c ere examen ul. Daca produsul recoltat trebuie sa fie trimis ntr-un alt laborator,. .MI noteaza si spitalul care trimite produsul. Snt cazuricnd bonul nsot itor, pe lnga aceste date, trebuie sa cuprinda sidate mai aman un ti te desp re b oln av . As tfel , p en tr u un el e e x a me ne s ero logi ce no vor mentiona si vrsta, sexul, adresa exacta a bolnavului, circum-Hcriptia medicala si ntreprinderea sau institutia unde acesta lucreaza. Aceste date snt absolut necesare din punct de vedere epidemiologie. Bo n u ri l e d e ce re r e t reb u ie c o mp l e t a t e c i t et c u t o at e da t el e . Etichetarea vas elor trebuie facuta cu mare grija. Numarul vasului se poate scrie direct pe sticla cu un creion dermatografsau ni cerneala speciala (solutie saturata de fuxina n alcool). Maibune Hnt nsa etichetele lipite, n nici un caz nu este permisafolosirea etichetelor volante sau rau atasate, stiin d ca un produscare si-a pierdut eticheta nu poate fi folosit. Produsele recoltate vor fi introduse n vase separate pentrufiecare analiza, de la fiecare bolnav, fara a se murdari partea exterioara a acestora. Produsele biologice trebuie recoltate n cantitate suficientapentru analiza ceruta , dupa normele indicate pentru fiecare produs ti anali za n parte. ii -c. ia

La produselo caro au fost recoltate pentru examene bacteriolngice nu so vor adau ga substante antiseptice sau fixatoare, iar vam-hise vor steriliza la autoelav. Uscarea produselor n cazuri speciale ( i l nexemplu o cantitate mica din puroi), va fi evitata prin adaugare Iuprodus a unei cantitati reduse de ser fiziologic i zotonic steril. Un nu m ar mare d e p ro be se re co lt ea z a s te ri l. Recoltarea ni conditii sterile urmareste doua scopuri: a ) s a n u s e in fe c t e z e b o ln a vu l n t im p u l r e c o l t a ri i sib ) sa se evite suprainfectarea produsului recoltat. Suprainfectarea nseamna introducerea n produs a germenilor din afara. Produsele se pot suprainfecta : cu germeni straini proveniti de la bolnav, dar din alte regiunisau produse. De e xemplu, la recoltarea urmii pentru examene bact<> riologice, urina poate fi suprainfectata cu germeni care se gasom eventual pe tegumentele glandului sau n meatul urinar, daca acest innu au fost nde partati printr-o toaleta si dezinfectie genitale; cu germeni proveniti de la asistenta. De exemplu, o hemocultura recoltata neatent poate fi suprainfectata cu stafilococi proveniti din gura sau nasul persoanei care a facut recoltarea. De aceeu. asistenta nu trebuie sa tuseasca, sa stranute sau sa vorbeasca n timpulprelevarii : prin germenii din aer care au ajuns n materialul recoltat de Iualte persoane, ace stea vorbind sau tusind n camera. De aceea, ntimpul recoltarii, este interzisa cir culatia altor persoane prin camera. Produsul se mai poate infecta din aer daca a fost lasat mai mult timpn contact cu aerul sau cu obiectele din jur sau daca transportul nuS-a facut n conditii cores punzatoare; prin germenii care au ramas pe vasele si instrumentele insu ficient curatite si sterilizate, folosite pentru recoltare. Prin urmare, pentru recoltarea sterila a produselor se vor respecta urmatoarele norme : 1. Se vor folosi instrumente si materiale care au fost sterilizat prin fierbere, autoclavare sau prin caldura uscata, n nici un caz nuse vor ntrebui nta instrumente dezinfectate cu substante antiseptice(alcool, fenol, sublimat et c.). 2. Recoltarea se face numai n vase (eprubete, cutii Petri, flacoane, plosti etc.) curate sau sterilizate la Poupinel, prevazute cudopuri sau capac steril. 3. Din instrumen tul cu care s-a facu t recolta rea, produsul sova transfera n re cipient cu foarte mare grija pentru a evita suprainfectarea. Se va flamba gtul re cipientului dupa scoaterea dopuluinainte si dupa introducerea produsului, avnd gri ja sa nu se atingi

nimic dopul scos si, daca este posibil, sa fie flambat si el, n nici"n n caz nu s e va flamba dopul de vata care poate sa se aprinda. 4. Pregatirea si transportul produselor trebuie facute cu multaTija, respectnd re gulile speciale care vor fi descrise la fiecare produsi n parte. Expedierea materialului. Produsele recoltate trebuie sa ajungaui laborator n star e ct mai apropiata de aceea n care au fost norganismul omului. Din acest motiv se v a tine seama de urmatoarele : produsele recoltate vor fi trimise imediat la laborator pentru.1 se evita altera rea; n timpul transportului se va evita udarea dopurilor de vata, i ceasta putnd fi cauza suprainfectarii produsului sau infectareapersoanei care l e transporta; se va avea grija sa nu se schimbe bonurile nsotitoare; dac a produsul recoltat trebuie trimis ntr-o alta lo calitate, recoltarea se va face ntr-un vas rezistent, care va fi bine nchis si.mbaiat ntr-o cu tie de lemn sau metal. Produsul trebuie expediatimediat dupa recoltare prin post a sau mai bine cu un curier special. Ui ambalare trebuie sa se tina seama de felul produsului, de analizacurata, prec u m s i de ano t imp . Iarna vesele vor fi mp achetate nvata, iar vara, unele prod use vor fi puse n ladite de lemn cu rumegusl >o fund. ntre rumegus se pun bucatele mici de gheata, pentru evitarea alterarii materialelor. Pe ambalaj, daca este c azul, se va scrie material infectios". RECOLTAREA SNGELUI Sngele se recolteaza prin: a) nteparea pulpei degetului; b) p un c t i e v en oas a; c ) p u nct ia a rt er ia la . a) Recoltarea sngelui prin ntepare (recoltarea sngelui copiilor) t face atunci cnd este nevoie de o cantitate mica de snge, ca de exemplu pentru numaratoarea elementelor figurate ale sngelui, pentru determinarea grupelor sanguine, a timpului de sngerare si do coagulare etc. Materialul necesar: un ac de seringa sterilizat; vata sterila; c t , e r s au a l co o l ; h rt i e de f i l t r u . Conditiile n care se face recoltarea : temperatura camerei trebuie nil fie de 18 20e, pentru a evita vasoconstrictia periferica. Daca bol inavul are extremitatile reci, mna din care se recolteaza va fi intro dusa temporar ntr-un vas cu apa calduta. La adult, recoltarea se face din pulpa degetelor mijlociu sau inelar de la mna stinga, mai putin expuse la lovituri si murdarie, n teparea va fi facuta putin la teral si nu chiar n mijloc u l pu lp ei

, deouivcK MUICIIlarlx.utlii cute aloi mal bogata. Itocolt nopoal< faoe ijl din l obul u rodiii. La ungari 9! copii mlol, rocoll ' HO faoo do po fa|a planIarA a dogclului nmro do la picior. Tehnica recoltarii. Locul do undo so faoo ror.oltaroa HO pmasa usor. So dcgresoa za cu un tampon mbibat n otor i api.idezinfecteaza cu alcool suprafata care va fi nt epata. Po locul pnfect uscat se nfige acul la o profunzime de 2 3 mm, pentru c:i nl ugele sa tsneasca singur, fara sa fie necesara stoarcerea de^H.iilin, aceasta manopera putnd falsifica rezultatele, deoarece sngolc :i4h'l obtinut este amestecat cu limfa. Daca ntepatura a fost prea suporficiala este pre ferabil sa fie repetata. Se sterge prima picatura de snge cu hrtie de filtru sau cu vutftuscata, iar din ur matoarea se recolteaza pentru analizele corii (.<<. Daca sngerarea s-a oprit si mai este nevoie de snge pentru alicprobe, se va sterge degetul cu o bucata de tifon si se va activa circulatia printr-o usoara frecare . Dupa recoltare se aplica un tamponde vata mbibat n eter sau alcool pe regiunea nt epata. Hemoragia, se opreste repede. Becoltarea sngelui capilar poate fi efectuata si cu acul Iul Francke; folosirea lui s-a restrns mult din cauza pericolului do transmitere a hepatitei epidemice. Aceste ace functioneaza cu ajutorul unui reso rt de otel care, dupa declansare, patrunde rapid ntesaturi la profunzimea reglata anterior, fara sa provoace dureri. Ele trebuie sterilizate foarte constiincios, prin autoclavare, dupafiecare ntrebu intare. b) Recoltarea sngelui prin punctia venoasa se practica dimineata pe nemncate dupa tehnica obisnuita, folosind o seringa sterila, u s c a t a s i c u r a t a ( v e z i v o i . I I ) . Becoltarea la adult se face obisnuit din venele plicii cotului: vena medio-bazilica si medio-cefalica, iar la sugari si copiii mici, din vena jugulara, sau temporala superficiala, eventual din sinusullongitudinal prin fontanela anterioara. Aceasta tehnica este exe cutata totodeaun a de medic. n caz ca se fac deodata recoltari pentru mai multe examene, este de preferat utilizarea unui ac, caruia i s-a taiat amboul, acestafiind nlocu it cu un tub de material plastic fixat etans de ac. Aculde punctie sterilizat' v a fi mnuit cu o pensa Pe"an sterila pentru efectuarea punctiei. Dupa patrunderea acului n vena, sngele vacurge prin tubul de material plastic pe rnd n eprubete tinute subcapatul liber al tubului, care la nev oie poate fi nchis cu pensa pnase schimba eprubetele. 372

c) Itfi'nlhtrm ttngelui i>rln /)im<'/iV< artrriala io faoe dnp.i. idimca Ittrlml la injectiile iutraarl.rliil(<. Knl.e <> metoda mai rar l'olonitu | nl voi. I I ) . ingolt) HO recolteaza pmtlru analize, hematologice, parazitolo n, biochimice, serologieo si bacteriologu;o. Recoltarea slnflclni pentru examene hematologice si parazito-i-c. Pentru determinarea rezistentei globulare, sngele se recolteaza il.ruobtinerea gl obulelor rosii. Se vor evita hemoliza si coagularea ui. Prin punctie venoasa cu seringa si acul perfect uscate sau Halo cuser fiziolog i c, se recolteaza 5 6 ml sng e care se trec j i d i a t n t r -u n b a l o n r o t u n d s a u E r l e n m e y e r c u r a t s i u s c a t , d e ml, ncare s-a pus n pr ealabil 5 10 perle de sticla. Se agita rb alonul timp d e 5 10 minute cu miscari cir cula re; n felul nsngele se defibrineaza si nu se mai coaguleaza. Recoltarea poate executa si fara seringa, direct n balon, agitnd acesta n timpulrecoltarii. Sngele de fibrinat se trimite imediat la laborator. Pentru frotiul obisnuit de snge se recolteaza si se ntinde sngele l in o lama de sticla. Tehnica. Dupa dezinfectarea regiunii, se nteapa pulpa degetului ' HO sterge prima picatura de snge cu un tampon de vata uscata. ia olama perfect curat a si degresata, tinnd-o de marginile lungi. i i lcm de extremitatea lamei se atin ge picatura de snge care s-a i. i ri n a t p e l o c u l n t e p a t u r i i . S e v a a v e a g ri j a s a n u a j u n g a p n ai i Huprafata pielii, ci sa se atinga numai picatura de snge. Se pune1 i na pe masa, se ia o lama slefuita tinnd-o tot de marginile mai lungis e asaza naintea picaturii sub un unghi de aproximativ 45. Seige usor napoi pna cnd ma rginea lamei atinge picatura de snge, re se va ntinde de-a lungul ei. Se mpinge apoi lama slefuita cu o miscare uniforma spre cealalta extremitate a primei lame (cu snge), pna ce picatura se ntinde ntr-un strat subtire si omogen. La aceastaop eratie trebu ie re spectate ma i mu lte reg uli: misca rea trebuie saf le rapida, caci altfel raspndirea elementelor pe frotiu va fi inegala; liun a slefuita nu trebuie apasata prea tare, deoarece mu lte celuledin sng e pot fi lezate n acest fel; unghiul dintre cele doua lameIrobuie sa fie de 45, caci da ca este mai mic elementele albe se ngra madesc la capatul fro tiului; ntinde rea fro tiu lui nu trebu ie ntrerupta, iar lama slefuita nu trebuie ridicata dect atunci cnd sngele a epuizat complet. Un frotiu bine executat nu ajunge la marginea lamei (fig. 170, /, c) este subtire, de grosime uniforma, transparent si are o coloratieKililbuie. Frotiurile nu trebuie facute prea groase, caci elementelefigurate din snge se su prapun si nu mai pot fi recunoscute si numarate. Picatura de snge nu trebuie sa fie prea mare. n caz contrar 373

II

se asteapta pna ce ea s-a ntins bine n santul format n ginii slefuite a lamei, se ridica lama slefuita de pe lama se muta marginea ei cu ctiva milimetri, se aplica din nou fa ta lamei si se executa ntind erea frotiulu i (fig. 170 Daca lama nu a f ost bine degresatft, frotiul va iesi ntrerupt, cu goluri (fitf. 177 d).

lungul mar cu picatura, pe supraa ).

Dupa ntinderea frotiului, se agitalama pentru a se usca imediat si se zgtrie pe frotiu cu un ac sau cu un creionnegru numele bolnavului si data recoltarii. Lama se trimite imediat la laborator sau, daca acest lucru nu oslo posibil, se pastreaza la adapost ferit domuste. Pentru determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor, timpului dosngerare si coagulare si a grupelor sauguine (vezi voi. I). Pentru examenul n picatura groa sa. Sngele se recolteaza sub forma dopicatura groasa pentru diagnosticul Fig. 170. ntindere corecta (a si malariei si pentru reactia Kudickcb) si gresita (c si d) a frotiului. Steuer n diagnosticul tifosului exantematic. Pentru punerea n evidenta a plasmodiilor malariei, recoltarea sngelui se va face n cursul accesului febril, cnd numarul parazitilor din snge este cel mai mare. T eh n ica . Se vor recolta p e fiec are extremitat e a la mei cto 2 3 picaturi de snge ct mai apropiate ntre ele. Cu coltul unol lame slefuite se amesteca picaturile, formnd o pata circulara, cu diametrul de circa l cm (fig. 171). Se continua amestecarea picaturilor pna ce se formeaza un mic cheag, care este semnul unei defibrinari complete. Uscarea se face ca si la frotiul obisnuit de snge, prin agitare. Numele bolnavului sau numarul buletinului de analiza se scrie cu un creion dermatograf pe lama. Eecoltarea sngelui pentru celelalte examene hematologice nu intra n competenta asistentei medicale, fiind executata de asistentul de laborator. Recoltarea sngelui pentru examene chimice se face prin punctio venoasa, dimineata pe nemncate, folosind o seringa curata, uscata si sterilizata. Eecoltarea se face fie cu seringa, fie lasnd sa curga sngelo \

llngur direct din ac n recipient. Seringa, acul si eprubeta trebuie sa"io perfect uscate, caci apa produce hemoliza globulelor rosii (fig. 172). Determinarile de laborator nu pot avea nici o valoare dacaktngele s-a recoltat c u o seringa care continea resturi de substantephimice (glucoza, clor etc.), care vor falsifica rezultatele. O seringa(mu eprubeta sterila nu este n ^Inod obligat oriu si curata din punctde vedere chimic. Pentru diferitele examene chimice se utilizeaza masa to tala a sngelui, plasma sau nu mai serul, n primele doua ca y.uri, coagularea trebuie mpie dicata, n care scop se adauga Hngelui o substanta anticoa ftulanta. Daca analiza se face din Hor, sngele se recolteaza fara anticoagulant, dupa tehnica des crisa la recoltarea sngelui pen-MO-"i. -Recoltarea stngeiui m picatura groas (,ru examene serologice, avnd ' jtrija sa se obtina un ser nehe molizat. Instrumentele si recipientele vor fi spalate cu apa distilata si apoi uscate perfect. Se va evita utilizarea instrumentarului umed, Hpalat cu ser fiziologic. Anticoagulantii cei mai folositi pentru examene chimice snt: fluorura de sodiu, oxalatul de potasiu sau amestecul oxalat de amoniu si potasiu, Wintrobe Np2 EDTA (etilendiaminotetraacetat de sodiu), heparina si hirudina. Citratii se folosesc mai rar, pentru ca modifica mai intens reactia sngelui si raportul dintre compozitia chimica a

p l as m e i s i a e l e m e n t e l o r f i g u ra t e . Fluorura de sodiu sa foloseste mai ales la recoltarea sngelui pentru dozarea ureei si zaharului. Fluorura de sodiu precipita calciul si inhibeaza secretia leucocitara, blocnd astfel att coagularea ct si liza globulara. 83 folosesc 2 mg fluorura de sodiu pentru l ml snge. Oxalatul de potasiu se foloseste la recoltarea sngelui pentru dozarea clorului plasmatic si globular si pentru determinarea pH si u rezervei alcaline, n proportie de 2 mg pentru l ml snge. Heparina si hirudina snt anticoagulanti ideali, avnd n vedere c,a ele uu modifica starea fizico-chimica a sngelui. Se folosesc n proportie de 6 10 unitati pentru l ml snge, la recoltarea sngelui pentru dozarea constituentilor neorganici, n acest fel nu se introduc

elemente minerale susceptibile de a modifica repartizarea elementuluintre globule si plasma. Dupa recoltare cu an ticoagulant, snge le se ag ita bine. Cantitatea necesara de snge, precum si modul recoltarii, varin dupa analizele cerute. Pentru dozarea glucozei se recolteaza 1 2 ml snge prin punct ii venoasa cu fluorura de sodiu, sau direct cu o micropipeta de 0,1 nilprin nteparea pulpei degetului sau a lobulului urechii. Pentru determinarea sideremiei se recolteaza 10 ml snge nf r-oeprubeta fiarta si u scata complet. Recoltarea se face cu ac de platina, dire ct n eprub eta, fara seringa. Pentru dozarea clorurilor se recolteaza 2 3 ml snge prin punotiuvenoasa, fara provo care de staza, direct ntr-o eprubeta de centrifugiigradata care contine substanta anticoagulanta. Ca anticoagulanl. poate fi folosita heparina sau hirudina 6 10 unitati pentru l nilsnge sau un ameste c n parti egale de oxalat de sodiu si amoniu (l IIIK pen tru l ml snge). Amestecul d e agita uso r. Pentru dozarea clorului din ser se recolteaza sngele n mod obiijnuit, lundu-se toat e precautile pentru obtinerea unui ser nehemolizat. Dozarea se face deseori n snge le total, n acest caz se recoltea/itcu o micropipeta 0,2 ml snge din pulpa degetul ui. Aceasta recoltari este executata de obicei de asistentul de laborator si nu de asistent/amedicala. Pentru dozarea oxigenului, pentru dozarea rezervei alcaline yi pentru determinarea pH sanguin, sngele trebuie ferit de contactulcu aerul; din ac est motiv, recoltarea trebuie facuta printr-o tehniciispeciala (fig. 172). Materialul necesar. Pe lnga cele aratate pentru punctia venoasa, s e vo r ma i p reg a ti u rm ato a r e l e : un a c l un g d e s e ri ng a; o eprubeta sau un alt re cipient; o b ag h e t a d e st i c l a s ub t i r e ; ulei d e parafina steril; o ep rub e t a de c ent ri fu g a cu u l ei d e p a ra fi n a si s u bst ant a, anticoagulanta : o parte fluorura de sodiu neutra si trei parti oxalatde potasiu neutru. Din acest amestec se folosesc 0,1 0,2 mg pentrul ml sng e . Eprubeta de centrifuga cu substanta antico.agulanta si cu uleide parafina este p regatita n laborator de asistentul de laborator. Asistenta medicala trebuie sa se intereseze si sa noteze naintea recoltarii si la preluarea eprubetei care este cantitatea de snge necesara.

Se spala seringa si acul cu ulei de parafina steril, apoi se facefecoltarea din vena, evitnd pe ct posibil provocarea stazei venoase(i introducnd acul fara seringa . Daca aplicarea garoului este totusinecesara, acesta se ndeparteaza imediat ce a cul a patruns n vena. l'rimel e picaturi de sng e se colecteaza n eprubeta goala; acestaiu se va folosi. Dupa aceasta aplica la ac seringa unsa cu jlei de parafina si se aspira can Hilx'itea necesara de snge, coresHMinzatoare anticoagulantuluiUde obicei 10 ml), ncet, f ara bule(1<> aer. Se scoate acul din vena, adapteaza la seringa acul cell lung, avnd grija ca n timpul Jlirestei manipulari sa nu fugajjiistonul si sa nu intre aer n sejl'itiga. Se lasa sa se scurga l 2 ii caturi de snge (n eprubeta n I | coagulanta. Pentru dozarea indicanului si a reactiei xantroprotei care s-au colectat primele pi-| nituri) pentru a ndeparta coloa-I MII de aer din lumenul acului, i segoleste seringa sub stra-tul de uleide parafi na din epru-beta decentrifuga. Ou bagheta tio sticlase amesteca sngele cu Kiibsta ntaanticoagulanta si se [ trimiteimediat la laborator. Bagheta de shc/apentru d/nesfeca/ Pentru analiza sngelui ari tc.rial se va recolta sn g e d inj ivrtera humerala sau femurala. Pentru dozarea ureei si aci-Fig. Recoltarea de snge sub ulei l l ului uric se recolteaza cte 5 6 l iul snge, fara substanta antide parafina, 172. c,e cte 10 ml snge, n conditii identice. Pentru electroforeza, dozarea proteinelor totale, proba de disJ proteinemie, dozarea colesterolului total si esterificat, a lipidelortotale, c alciului, potasiulu i, sediului, a fosforului mineral se recolteaza cte 5 6 ml snge prin punctie venoasa fara anticoatfulant; pentru ionograma dupa metoda flamfotometrica, l ml n aceleasi conditiuni. Recoltarea sngelui pentru examene serologice. n celula microhiana precum si n corpul virusurilor exista numerosi antigeni, carac

teristici pentru fiecare germen infectios, care, patrunsi n organismuluman, fac s a apara n ser anticorpi variati, spre exemplu : aglutininele, precipitinele, hemo lizinele, bacteriolizinele, care provoacaaglutinarea, precipitarea, hemoliza sau bacterioliza antigenilor carole-au provocat. Anticorpi asemanatori pot sa apara si fata de unele tesuturi proprii ale organismului, care au suferit modificari structurale sau docompozitie sub in fluenta unor factori etiologici si au devenit strainede organism. Acesti anticor pi formati fata de tesuturile proprii aloorganismului poarta numele de autoantic orpi. Eeactiile prin care se cerceteaza anticorpii necunoscuti din serulbolnavului se numesc serologice. Examenele serologice snt variate, dupa cum si modul de combinare a anticorpilor cu antigenul estevariat. Astfel cunoastem reactii de aglutinare ca : reactia Widal si aghitinarea Vi" n dia gnosticul febrei tifoide si paratiroide; reactiaWeil-Felix pentru tifosul exante matic; reactii de precipitare sau dofloculare, ca : reactiile Citochol, Kahn si Meinike si reactia de microfloculare pe lama V.D.E.L. n diagnosticul sifilisului; reactii de fixarea complementului, ca reactia Bordet-Wassermann, dozarea antist reptolizinelor A.8.L.O.; reactii de hemaglutinare si hemaglutinoinhibare, ca cel e utilizate n diagnosticul unor viroze etc. Materialul pentru recoltarea sngelui: material necesar pentru punctia venoasa; eprubete uscate, sterile, cu dop de vata. Pentru evitarea hemolizei se vor folosi o seringa si o eprubetauscata sau spalat a cu ser fiziologic steril (n nici un caz cu alcool saueter). Este recomandat ca sticlaria folosita pentru recoltari nvederea examenelor serologice sa fie rezerva ta numai pentru acestscop. Eezultate foarte bune se obtin prin recoltarea direct a n epnibeta, cu acul fara seringa. Vara, pentru a evita alterarea, este necesarc a serul sa fie separat dupa coagularea sngelui, trimitndu-1 la laborator fara globule, n acest caz, sngele se lasa sa se coaguleze; dupil. coagulare se desprinde cheagul cu o bagheta de sticla de pereteleeprubetei si se lasa la temperatura camerei 30 de minute pentru a seproduce retractia cheagului ; se decanteaza apoi serul aspirndu-1cu o pipeta Pasteur sterila sau se toarna di rect ntr-o eprubeta curata, uscata si stelirizata, avnd grija ca n serul decantat sa nu ajunga sibucati din ch eag. Un ser nehemolizat are o culoare galbuie si este complet transparent. O colorati e roz denota ca serul este hemolizat sau contineeritrocite.

Cantitatea de snge necesara pentru examene serologice variaza ntre 5 si 10 ml. Recoltarea sngelui pentru examene microbiologice. Pentru examenele bacterie logice, sngele trebuie recoltat si nsamntat steril. IPunerea n evidenta a germenilor microbieni din snge, prin nsamnl. are pe medii de cultura, poarta numele de hemocultura. Hemocull. ura se executa n caz de septicemii cu streptococi, stafilococi, nfebra tifoida si paratifoida, bruceloza, leptospiroza etc. Timpul cel mai potrivit pentru recoltare este n orele de dinaintea au n timpul frisoanelor, cnd germenii se gasesc n snge n numarmai mare. Daca este posi bil, recoltarea se va face nainte de a fi datbolnavului medicamente chimice sau a ntibiotice. Daca aceasta recoltare trebuie facuta n timpul tratamentului <',u antibiotice sau chimioterapice, atunci se va solicita de la laboratormedii de cultura care contin substante neutralizante pentru sulfamide si antibiotice : acid paraaminobenzoic, penicilinaza, hidroxilaI mina, cisteina si altele. Materialul necesar pentru recoltare este acelasi ca pentru oricepunctie venoasa, dar sterilizarea seringii trebuie facuta cu atentie>si mai mare; se va folosi o seringa de sticla Luer de 20 ml montata<'u ac si piston sterilizata ntr-o eprube ta mare. Pe gura acestei eprubete se va sprijini seringa, ferind astfel viful acului. Eprubeta mare NC astupa apoi cu un dop de vata si se acopera cu hrtie legata cuhfoara. Steriliz area se face la autoclav sau la Poupinel, la 150 (fig. 173). Rezultate bune se obtin folosind la recoltare un ac montat direct la balonul sau eprubeta cu mediul de cultura. Aceste baloane snt astupate cu un dop de vata nvelit n tifon. Prin dop trece un tubde sticla pe care este montat un tub de cauciuc. La capatul liberal tubului de cauciuc este fixat acul de punctie armat cu mandren. Acul este introdus ntr-o eprubeta de hemoliza printr-un dop devata. Gtul balonului si eprubeta de hemoliza cuprinznd acul sntnvelite n hrtie (fig. 174). Totul se steri lizeaza la autoclav. Prin aceasta metoda, sngele este introdus direct n mediul de cultura, evitndu-se astfel n mare masura posibilitatea de contaminare dinexterior. Un alt tip de balon mai perfectionat are vid n interior, n acesta, sngele patrunde mai repede. El este nchis ermetic cu un dop decauciuc si are avant ajul ca poate fi transportat n orice pozitie farariscul de a varsa continutul. Eecoltarea se face prin punctie venoasa, respectnd toate masurile de asepsie. Dezinfectarea pielii se face cu tinctura de iod. Estebine daca un aj utor tine n mna balonul cu mediul de cultura n 379

timpul punctiei si urmareste aparitia primei picat mi de sngo t libalon. Balonul cu mediul de cultura se poate agita usor, pentru nagata o picatura de bulion de extremitatea inferioara a tubului dusticla, care, atunci cnd cade, indica patrund erea sngelui n tubulde cauciuc. v J Fig. 173. Seringa pregatita pentru hemocultura. C a p u s o .Jen irh E p r i i b e M ^.^ ~~_ ____~"~ Fig. 17-1. Bulon de hemocultura.

Cantitatea de snge recoltat se apreciaza dupa numarul piciiturilor. n general, dup a 100 150 de picaturi se desprinde garou lsi se scoate acul din vena. Se ndeparteaz a tubul de sticla din balon, fara a se deplasa dopul de vata, se astupa gaura ramasa dupa dop, se acopera cu hrtie, se leaga cu sfoara si se aplica imediat etichetape balon. Eecoltarea sngelui pentru hemocultura cu seringa Luer se facenumai daca nu exista balo ane astfel pregatite. Eecoltarea se faerrespectnd conditiile de sterilitate . Sngele recoltat se goleste n balonul cu mediul de cultura; se scoate acul de la seringa, se flambea/ilcapatul seringii si gura balonului si se introduce sngele n balon, agitndu-se usor ca sa se amestece cu mediul de cultura. Se flanibeaza apoi din no u gura balonului, se astupa si se trimite la laborator pentru a fi pus imediat n termostat. /r' e ----A c y Tub de s h c/ fy/ondes/ic/ BV//OU Tub de cauciuc

Sngele pentru hemocultura poate fi recoltat si prin punctielirteriala. Aceasta me toda este recomandata mai ales n endocardita lenta. Mediile de cultura, folosite pentru hemocultura, variaza dupamicrobul pe care-1 cautam, n mod obisnuit se folosesc : bulionulsimplu, bulionul glucozat, bulionul cu snge pentru streptococi, Imlionul-bila sau bila de bou pentru bacili tifici, bulionul-ficat pentrubrucele . La nevoie, nsamntarea sngelui se poate face si n apa dislilata simpla. Cantitatea de snge necesara pentru o hemoculturaimte a 10-a parte din can titatea mediului de cultura. Aceasta propor tie trebuie respectata, caci n caz contrar, fie sub actiunea anticor pilor din snge, fie datorita numarului insuficient de germeni recol tati, culturile pot ramne sterile. Daca nsamntarea se face pentrumicrobi anaerobi se mai pregateste un vas pentru topirea mediilorHolide, un termometru pentru controlare a temperaturii apei si unbalon cu ulei de vaselina steril. Uleiul se toarna pest e mediul lichidpentru obtinerea conditiilor anaerobe. Tnsamntarea se face cu unac lung sub stratul de ulei. Recoltarea sngelui pentru examene inframicrobiologice. Pentru examene inframicrobiologice se recolteaza n general 5 ml sngeprin punctie venoasa, respectnd conditiile cele mai riguroase alesterilitatii bacteriologice. Pentru p revenirea coagularii, sngele sedefibrineaza prin agitare ntr-un balonas cu perle d e sticla sau setrateaza cu substante anticoagulante : heparina (se clateste seri ngacu o solutie de heparina) sau solutie de citrat de sodiu 3,8% (l mlla 9 ml sng e). Materialele recoltate pentru examene inframicrobiologice setrimit de urgenta la laborator pentru a fi prelucrate imediat sau sepastreaza la o temperatura scazut a de +4 -------30 . RECOLTAREA SPUTEI Sputa pentru examinarile de laborator se recolteaza dimineatape nemncate, cnd boln avul o elimina n cea mai mare cantitate,si neamestecata cu resturi de alimente, na inte de a expectora, bol navul trebuie sa-si clateasca gura si faringele cu apa. Eecoltarease face n vase de sti cla cu gura larga, pahare, cutii Petri sau nscuipatoare speciale, avnd grija sa nu se murdareasca exteriorulvasului. Aceste vase trebuie sa fie bine spalate, usca te si sa nu con tina substante antiseptice. Dupa felul examenului cerut, sputa sepoate recolta proasp at sau adunata timp de 24 de ore. n ambelecazuri, materialul recoltat trebuie sa fie sputa propriu-zisa si nu salivadin gura.

Baca sputa se recolteaza pentru examene macroscopice, bolnavultrebuie sa aiba o scuipatoare cu putina solutie antiseptica. Se v u explica bolnavului sa nu nghita expectoratia si sa nu scuipe tubatista, ci numai n acest vas. Daca cantitatea de sputa treimii' masurata, atunci recoltarea se va face ntr-un pahar gradat acopwll Pentru examinari citoln gice, bacteriologice si para/, l tologice, precum si pentru pn pararea unui autovaccin, spu recoltata proaspat trebuie In misa la laborator. Pentru cautarea baciliiln Koch se recolteaza 5 15 m sputa proaspata. Pastrnd spnta mai mult timp, se nmultci < ceilalti microbi si bacilul Korl va fi mai greu de gasit. Bolimvul care expectoreaza putin p<m te sa strnga sputa timp I n 2 3 zile, prevenind nvechirmacesteia prin pastrare n VUNII nchise, la rece si la ntuneri1 . Vasele vor fi sterile, avnd grijftsa nu contina bacilituberculoiji, morti, care snt si ei colorabill, Aerosolizarea prealabila n, coltarii sputei mbunatateau rezultatele. Bolnavul face o si>< dinta de aerosoli de cel putin15 minute cu 10 15 ml ser f i ziologic izotonic sau cu o soliitie de teofilina 3% si sulfat "do stricnina 1%. ____Eecoltarea ntmpina greutati la unii bolnavi care nghit spuin(mai ales la copii) sau la acei care nu expectoreaza. La acestia, reci > ltarea se face prin frotiu faringian sau laringian, sau prin spalatii r Astomacala sau spalatura bronsica. n caz de tuse convulsiva, recoltarea se va face n timpul acceselor de tuse, direct pe mediul ducultura Bordet-Gengou n cutii Petri. Placile cu mediul de culturiiv o r f i t i nu t e n t i m pu l tu s ei n f a t a c op i l u lu i t i mp d e u n mi m i l , l a o d is ta n t a de c e a 1 0 c m. / 2 3 Fig. 176. Materiale necesare pentru recoltarea sputei prin frotiu faringian si laringian. l tampon faringian: 2 spatala llngnala; 3 apa distilata sterila.

n Recoltarea sputei prin frotiu faringian si laringian. Materiale twccsare : tampoane faringiene (fig. 175; 1) montate pe porfctampoane Io lemn sau srme ndoite sau crestate la capat. Capatul celalalt aliilrmei este prev azut cu un dop de vata. Tamponul se pune ntr-oi'prubeta curata, uscata, care se nc hide cu dopul si se sterilizeazala caldura uscata. spatula linguala (fig. 175 ; 2); apa distilata sterila (fig. 175; 3). Tehnica recoltarii. Se umezeste tamponul de vata cu apa distiluta sterila, apoi cu spatula se apasa limba bolnavului si se introduce tamponul n f aringe, cernd bolnavului sa tuseasca. Sputa eliminata * prinde pe tamponul de vata, se introduce imediat n eprubeta terila si etichetata si se trimite la laborator. Frotiul laringian se recolteaza de catre medic, patrunznd cu tamponul pna n laringe sub controlul laringoscopic indirect. Recoltarea sputei prin spalatura gastrica. Sputa nghitita se recolteaza din stomac prin spalatura gastrica. Materialele necesare se pregatesc n stare de perfecta sterilitate : sonda Faucher sau Einhorn; setinga de 20 ml sau o plnie de sticla; apa distilata bicarbonatata 2% sau apa distilata calduta (200 ml); un pahar sau borcan pentru colectarea secretiei recoltate. Tehnica recoltarii. Se introduce n stomac sonda dimineata peuomncate, dupa tehnica obisnuita si se aplica la ea plnia de sticla KIIU seringa pregatita. Se introduc n stomac 200 ml apa distilatalucarbonatata ca lduta, care apoi imediat este evacuata sau esteextrasa cu ajutorul seringii. Lic hidul de spalatura se colecteaza npaharul sau borcanul steril. Lichidul recoltat trebuie trimis imediat la laborator, ntructgermenii cautati pot fi distrusi daca stau mai mult timp n contact u mediul acid al sucului gastric. Daca recoltarea se face pentru nsamntare si lichidul trebuie trimis n alt laborator, sucul obtinut poatefi neutralizat cu bicarbonat de sodiu. Sonda folosita trebuie spalata cu un jet continuu de apa timpde 24 de ore, monta ta pe un tub metalic adaptat la robinet, apoicu apa distilata si, n sfrsit, fiarta . Pentru a evita orice posibilitatede infectie sau de eroare la o noua recoltare , se pot utiliza sondeconfectionate din material plastic, care se arunca dupa ntr ebuintare. Recoltarea sputei prin spalatura bronsica. Spalatura bronsicaeste utilizata la b olnavi cu tuberculoza cavitara care nu expecto reaza. Prin spalatura bronsica se pot pune n evidenta bacili incap =i

sulati n submucoasa, care nu apar n mod obisnuit n sputa bolnitvului. Pentru spalatura bronsica se utilizeaza n mod curent 3 tehnici 1. Spalatura bronsica prin aparatul de aerosoli. 2. Spalatura bronsica indirecta. 3. Spalatura bronsica prin bronhoscop. 1. Se introduc n recipientul aparatului de aerosoli 5 ml ser fiziologic izotonic sau 4 ml solutie de teofilina 3 % cu l ml solutie de stricnina 1/00. Bolnavul trebuie sa inhaleze de cteva ori, prin inspiratii aducl. repetate, urmate de expiratii scurte, apoi se face o scurta pauza di4 5 secunde si se repeta pna la aerosolizarea ntregii cantitittide lichid. Dupa aceste aspirat ii, bolnavii ncep sa tuseasca, chiindaca nu au tusit niciodata. Sputa expectorata se recolteaza ntr-unvas steril. Eecoltarea sputei trebuie repetata zilnic n urmat oarele4 zile, folosind de fiecare data vase separate. 2. Spalatura bronsica indirecta este e ex e cu ta ta de me di c. Materiale necesare. Pentru spalatura tenta va pregati o oglinda frontala, a , so lu t ie de co c ain a 2% s au anestezie locala. relativ usor suportata dibo ln avi. Ea es t bronsica indirecta, ani M o oglinda laringiana, o serin^nlaring i an d e p an to c ain a 1% p en t ru

Tehnica recoltarii. Dupa anestezia laringelui si a portiuniloisuperioare ale tra heei, medicul instileaza ncet n trahee 10 ml st'i fiziologic izotonic caldut, care declanseaza reflexul tusei. Becoltartni, se face n 4 vase sterile, n 4 zile succesive. 3. Spalatura bronsica prin bronhoscop se practica n timpul bronhoscopiei direct d e la nivelul leziunilor. Prin aceasta metoda germeniise izoleaza mai usor, nefii nd amestecati cu flora nazala si a cavitiltilor buco-faringiene. RECOLTAREA SECRETIEI Sl A EXSUDATULUI RINOFARINGIAN Pentru recoltarea secretiei si a exsudatului faringian se vor progati: un tampon faiingian sau o ansa de platina, o spatula lingualil, medii de cultura, lame de microscop, masca de protectie pentru asmte nta. Tehnica recoltarii. Eecoltarea se face dimineata pe nemncatusau la cteva ore dupa masa, caci trecerea bolului alimentar princavitatea bucala si faringe antreneaza si o parte a produselor patolo gice. Tocmai din acest motiv, daca bolnavul a fost tratat cu badl 384

lonari sau gargara cu substante antiseptice, recoltarile care nu preirita urgenta trebuie amnate pe ziua urmatoare (de exemplu depisurea purtatorilor). Pe de alta parte, manipularile n orofaringe dupa 'iu;se ar putea declansa la bolnavi reflexul vomei. Asistenta mbracai nasca de pr otectie apoi asaza bolnavul pe un scaun, invitndu-1a deschida gura. Copii trebuie tinuti n brate, imobilizmdu-le capul, 'iiinile si picioarele. Daca nu vor sa deschida gura, se va apasa cul cgetele n dr eptul molarilor sau li se va astupa nasul, introducnd ' mediat dupa deschiderea gurii, printre arcadele dentare, un depari ntor de maxilare. Asistenta va evita sa se aseze chiar n fata bolnaului pentru a nu fi stropita daca acesta tuseste sau varsa. Se apasai poi limba si se sterge cu un tampon faringian steril depozitul de peuiringe si amigdale, dezlip ind daca este cazul si o portiune mical i n falsa membrana. Gura eprubetei n care se introduce tamponulc flambeaza dupa tehnica utilizata la recoltarea sputei. P rodusulibtimit se ntinde pe lame de sticla pentru frotiuri colorate sau se 'usamnteaza pe medii de cultura, nsamntarea pe medii de culturai.rebuie facuta la p atul bolnavului. Daca acest lucru nu este posibil, ; t va trimite eprubeta cu tamponul ct mai repede la laborator, nacest caz tamponu l trebuie n prealabil umezit cu ser fiziologic izol; onic steril sau cu glicerina 15%. Timpul scurs de la recoltare pna I i i nsamntare nu trebuie sa depaseasca 5 6 ore. Eezultate si mai bune se obtin folosind ansa de platina care sepoate insinua n cr iptele amigdaliene, sub false membrane, n marginea si fundul ulceratiilor. Spatula linguala, precum si ansa de platina, se dezinfecteaza imediat dupa recoltare. Eecoltarea secretiei nazale se face cu un tampon mai subtiremontat pe un porttam pon de srma usor ndoita, cu care se poatepatrunde n nazo-faringe respectnd n rest ace easi tehnica ca si ncazul recoltarii exsudatului faringian. Pentru examinari virusologice, recoltarea se face fie prin suflarea puternica a nasului ntr-o cutie Petri sterila, fie prin spalarea nazol'aringiana.

Tehnica. Spalatura se executa dimineata, imediat dupa trezireabolnavului. Bolnav ul este asezat n pozitie seznd, cu capul n ex tensie fortata. Spalatura se executa cu o solutie izotonica de clorurade sodiu sterila, care se injecteaza n fosele nazale cu o seringa de10 ml, al carui ambou se prelu ngeste cu un tub subtire de cauciucde 2 4 cm. Capatul liber al tubului taiat obli c se introduce ntr-una din narile bolnavului si se injecteaza solutia de spalatura. Bolnavul apleaca imediat capul nainte si lasa sa se scurga lichidul 8 5 -c . 1 6 38 5

ntr-o cutie Petri sterila, de unde se transvazeaza n eprubete etlchetate, cu care va fi trimis de urgenta la laborator. Daca trimiterea imediata a produselor recoltate nu este poslbila, atunci vor fi asezate fara ntrziere n ghetar. RECOLTAREA VARSATURILOR Varsaturile ocazionale ale bolnavilor se strng n vase curate si la indicatia medicului se trimit la laborator. RECOLTAREA CONTINUTULUI STOMACAL Eecoltarea continutului stomacal se face prin tehnica obisnuitaa tubajului gastr ic (voi. II). Provocarea secretiei gastrice se facadupa metodele descrise la cap itolul Pregatirea, asistarea si efectuare probelor functionale ale aparatului digestiv si ale glandelor anexe". RECOLTAREA SUCULUI DUODENAL Eecoltarea sucului duodenal se face prin tuba j duodenal (vezivoi. II). Sucul ob tinut se trimite la laborator pentru examinari morfologice, biochimice, parazito logice si bacteriologice. Recoltarile pen tru exam inari bacteriologice (bilicultura)fn se direct pe medii de cultura n conditii sterile. Bilicultura se face ngeneral din bi la B sau bila C sau din amndoua. n primul caz HO cerceteaza flora microbiana a vezicii biliare, iar n al doilea caz, germenii ce s -ar gasi eventual n parenchimul hepatic. Mediile de cuitura (glucoza simpla nclina ta, bulion simplu, mediu hiperclorurat, glucoza snge, mediu cu selenit de sodiu, mediul Leifson, mediulSabouraud), se eli bereaza de laborator. Eecoltarea se va face deasupra flacarii, flambnd att gura balonului ct si dopul, precum siextremitatea sondei, n mo mentul var s arii bilei pe mediul de cultura,. Primele picaturi din sonda vor fi aruncate, apoi, fara sa se atingtlcu sonda de gura balonului, se lasa sa curga bila direct pe mediul decultura. Dupa terminare a recoltarii se nchide balonul si se asazfiimediat la termostat sau se trimite la laborator, bine ambalat, pentrua pierde ct mai putina caldura. Se va avea grija ca, n cazul recoltarilor n vederea examinariibacteriologice, pent ru contractia vezicii biliare si drenarea continutului ei se utilizeaza solutie de sulfat de magneziu sau ulei steril. Eecoltarile pentru restul analizelor, vezi capitolul: Explorarifunctionale ale f icatului, cailor biliare si ale pancreasului.

RECOLTAREA SUCULUI PANCREATIC Se face tubaj duodenal, excitnd secretia pancreatica cu eter, i a tehnica descrisa la explorarea functionala a pancreasului. RECOLTAREA MATERIfLOR FECALE Recoltarea materiilor fecale se face, fie dupa o defecare spontana, dupa administrarea unor substante purgative sau clisme. Este rte important ca fecalele trimise pentru ana-i delaborator sa nu fie amestecate cu u rina, iu (dupaexamene radiologice), grasime (pro-uta dupa supozitoare sau purgative), sau . (dupa clisme). Din acest motiv, daca este ibil, se va trimitelaboratorului scaunul elimi->< 11. spontan, proaspat, sau cel mai mult la 12 ore dupa eliminare; n acest caz scaunul trebuie pasii ut la rece. Dupa ce bolnavul a urinat, materiile fecale vorfi strnse n vase de sticla sau de t abla smaltuita, prevazute cu capac, sau n vase speciale ( litruacest scop (fig. 176). Acestea snt nis te ful) uride sticla prevazute cu un dop de pluta, de estefixata o lingurita de tabla, care serveste recoltarea si introducerea materiilor fe-iiuln n recipient. Tubul este nchis ntr-o cutie de Imun pentru a fi protejat n timpul transportului. Nu seadmite trimiterea materiilor fe cale n Itlrtio, n cutii de carton sau de chibrituri. Materiile fecale se recolteaza n vederea urliultoarelor examene : Pentru examenul macroscopic, cnd n vederea determinarii tiitutitatii, formei, consistentei etc. se va pastra toata cantitatea deluutcrii fecale (vezi capitolul Supravegherea bolnavului"). Pentru examene parazitologice materiile fecale se vor recolta Iu vase curate, n cantitate ct mai mare, n general dupa administrarea unui purgativ salin. Examenul coprologic pentru paraziti tsri'lmie repetat de mai multe ori. Seara bolnavul primeste un laxativ sau un purgativ salin (nu sauglicerina), atra gndu-i-se atentia ca n ziua aceea sa nu i'ousume grasimi. Scaunul va fi recoltat n ntregime ntr-un vas jMMioctcurat si uscat. Daca b olnavul a eliminat n scaun paraziti, iiuostiatrebuie trimisi de asemenea la labor ator pentru indentifi-MM'o. Pentru aceasta se utilizeaza vase largi umplute cu apa usor urata. Parazitii nu vor fi trimisi n hrtie sau crpe n care se usuca Fig. 176. -Tub recoltor pentru materiifecale.

si se altereaza, devenind neindentificabili. Alcoolul sau formol deformeaza de asemenea parazitul. Eecoltarea oualor de paraziti se poate face si prin raclare. Principiul metodei consta n raclarea pielii din vecinatatea orificiulanal. Se utilizeaza n special la cautarea oualor de oxiuri care se lpun n aceasta regiune. Eaclarea se face cu o s patula de os sau obagheta de lemn plata si bine lustruita, care va fi n prealabil imuiata n glicerina cu apa n parti egale. Este recomandabil ca rac lrea sa se fac a la 2 3 ore dupa culcarea bolnavului sau dimintMdevreme. Bagheta cu care s-a facu t raclarea va fi introdusa ntreprubeta curata si trimisa imediat la laborator. La copii, n afara de raclarea pielii din regiunea perianala, recomanda si recoltarea mucusului nazal si a depozitului de sub umjhMucusul naza l se recolteaza ntr-un flacon mic care contine puti' apa si se astupa apoi cu un dop. Depozitul de sub unghii se recolteaza nmuind toata marginiunghiei cu o solutie de hidrat de sodiu sau potasiu 0,5 1%, dii| care se curata capatul proximal al unghiei, marginile si spatiul dsub unghie cu un tampon de vata si cu o pensa. Materialul recoltmse introduce ntr-un flacon mic cu o solutie de hidrat de sodiu l %t se astupa, se agita bine si se trimite la laborator. Pentru examenele bacteriologice, care se fac pentru depistaroftbacilului tific, dizenterie, tuberculos, a vibrionilor holerici, a geriui' nilor toxiinfectiilor alimentare etc., recoltarea se va face totdeaunanainte de a dministrarea de antibiotice sau chimioterapice. Vawlon care se recolteaza materia lul vor fi peifect sterile si uscate, filrAnici o substanta antiseptica. Cantita tea de scaun recoltat pentru coprocultura este de 5 10 g. Pentru depistarea purtatorilor de germeni din grupul salmonclc lor, recoltarea se va face dupa administrarea unui purgativ salin (20 30 g sulfat de magneziu, sulfat de sodiu sau amestecate n par(l egale) care prin efectele coloagoge elimina n tubul digestiv germenii cantonati n caile biliare, iar de acolo ajung n continutul intestinul, eliminndu-se cu materiile fecale. Tehnica recoltarii. Eecoltarea se poate face din plosca sau rect,. Daca recoltarea se face din plosca, aceasta trebuie sa fie uscata ijl sterila. Cu lingura recipientului special de recoltare sau cu o bagheta de sticla se preleveaza cteva mici fragmente de fecale din diferitii* parti ale scaunului, n special din partile cu continut mucos si cu puroi. Daca bolnavul nu are scaun spontan atunci i se face o clisnift, dupa care recoltarea se efectueaza ca mai sus. Eecoltarea directa din rect se face cu tampoane sonde sau cuanse sub controlul d irect vizual prin tubul rectoscopului. h"

388 i

Tampoanele utilizate per..tru recoltarea continutului rectal sntititate pe poitta mpoane prevazute cu dopuri de cauciuc si intro. n(i n eprubete sterile (fig. 177). Tamponul steril se introduce nt, si prin cteva m iscari de rotatie se sterge mucoasa rectala. Se ate apoi introduce n eprubeta. Fig. 177. Tambur pentru recoltarea continutului rectal. Conditii mai bune de recoltare se realizeaza cu sondele Nelaton < iu'o se pot introduce la o profunzime mai mare. Sondele asigurairi-oltarea direc ta din colonul sigmoid, evitnd utilizarea continutul u i umpulei rectale pentru nsamntari, unde conditiile de mediu nun t favorabile pe ntru anumiti germeni (de exemplu bacilul dizen-iic). Pentru acest scop se utiliz eaza sondele m-. 16 18. Sonda, dupa rilizare ri g uroasa, se in trod uce prin an us pn a la o distanta de lputin 16 20 c m la adult si 10 15 cm la copil, apoi se aplicaextremitat ea libera a ei cu ajutor u l unei piese intermediare oseringa cu care se aspira n sonda continutul colonul ui. Aspirareapoate face si cu o para de cauciuc, si atunci ntre para si sondainte rpune un balonas de sticla pentru ca n cazu l aspirarii unei utitati mai mari de substanta sa nu se murdareasca para de cau-ic. Continutul sondei (dupa ndepartarea din rect) se descarca prinaiflare cu aceea si seringa sau para cu care s-a facu t recoltarea. Eecoltarea sub control direct vizual se face prin tubul rectoscoi ' i i l u i cu ajutorul unei anse de platina. Este bine ca nsmntarea produsului recoltat sa se faca imediat, iiiur la patul bolnavului, caci numerosi germeni se distrug prinactiu-;i antagon ista a florei de asociatie, nsamntarea se face pemedii l ide, n functie de felul ge rmenilor cautati: mediul cu selenit desodiu, i-diul Leifson, mediul cu dezoxicol at de sodiu etc. n caz cansami ntarea nu se poate face pe loc, atunci materialul r ecoltat seva cleHcarca (n functie de germenii cautati sau tehnica utilizatapentru recoltare) n recipiente sterile, cu sau fara lichid conservant, se eticheteaza si se trimite de urgenta la laborator. Daca trimitereatotusi treb uie sa ntrzie, atunci vasele cu produse recoltate se vor tine la ({hciita. Eecoltarile pentru punerea n evidenta a virusurilor din fecalew fac din plosca st erila sau direct din rect cu tampoane, dupa tehnicadu mai sus. Eprubetele steril e n care se tin tampoanele contin 0,5

ml solutie nutritiva Hanks. Dupa ce tamponul a fost scos din n< < se introduce n eprubeta, unde este agitat cteva minute cu solii tnutritiva din fun dul acesteia, dupa care lichidul se decanteaza ntialta eprubeta sterila nchisa cu dop de cauciuc. Pentru a preveni distrugerea virusurilor de concurenta floimicrobiene, peste mat eria fecala recoltata din plosca se adauga ct<^ picaturi dintr-o solutie de penicilina 200 000 u.i./lO ml apa distihiisi aceeasi cantitate dintr-o solutie de streptomicina I g/10 ml ajmdistilata, n vederea ace luiasi scop (n cazul recoltarii cu tampon) se vor adauga solutiei nutritive din eprubeta nca dinainte de efwtuarea recoltari i, 100 u.i. peniclina si 25 mg streptomicina. Att fecalele recoltate ca atare, ct si suspensia de continutrectal n lichidul nutri tiv se pastreaza la gheata sau la congelator. Tehnica nsamntarii. Se pune cutia Petri cu capacul n sus p masa, se ridica capacul pe jumatate cu mna stinga, n timp ce eudreapta se tine tam ponul cu care s-au recoltat materiile fecale. Hi sterge usor n zig-zag suprafata mediului cu tamponul fara ml lzgrie. Se acopera apo i cu capacul pe care se noteaza numarul buletinului de recoltare si se trimite imediat n laborator. Eezultate mul bune se pot obtine la nsamntare daca continutul sondei Nelatonse omogenizeaza n lic hidul conservant si din acesta se face trecere pe mediul de cultura. Greseli mai frecvente de recoltare a materiilor fecale pentruexamene bacteriolog ice snt: folosirea aceleiasi plosti nesterilizat* la mai multi bolnavi si trimiterea probelor de laborator cu ntrziere, Pentru examenele biochimice, materiile fecale se recolteaza n vase curate si uscate, avnd grija ca vasul sa nu contina urme disubstante antisep tice sau urina, care pot falsifica rezultatele. Examenele cele mai des executate din materii fecale snt: pune rea n evidenta a bilirubinei, acizilor biliari, urobilinei, substantelorproteice, acizilor organici, amoniacului, sngelui etc. Pentru punerea n evidenta a sngelui, bolnavul trebuie pregatitn modul urmator : tim p de trei zile va fi supus unui regim special, lipsit de carne, peste, legume, cacao, patlagele rosii, vin rosu. Regimulva fi a lcatuit numai din lapte si fainoase, n acelasi timp, bolnavulnu va lua nici medic amente care contin fier si nu i se vor face sondaje gastrice sau duodenale, extractii dentare sau alte interventiin gura sau pe farin ge. Materialul de examinat se va lua din diferite portiuni ale scaunului. Daca scaunul este consistent, probele se vor lua si de la suprafata si din profunzime. Trebuie acordata mare atentie ca vasul incare se recolteaza s a nu contina urme de snge, iar la femei determinarea sa nu se faca n timpul menstruatiei.

RECOLTAREA URINII Examenul urinii da indicatii asupra starii functionale a rinichilor [ permite sa se aprecieze existenta unor tulburari n restul organis-llui. De aceea, analiza u rinii este o paite impoit anta a oricarui liuen medical. Urin a poate fi recoltata din tr-o singu ra emisi sau din emisiunile colec tate timp de 24 de ore 178). Pentru examenul fizic urina trebuie recoltata de 24 de ore. La aceasta se determina : can ti-wi, aspectul, culoarea, mirosul si densitatea. Pentru examenul chimic se trimite urina recol timp de 24 de ore sau numai urina proaspata dimineata, care este cea mai concentrata. IndiWtwt de natura analizei cerute, urina se recolteazaIn nticle absolut curate, cla tite cu apa distilata, caIft mi-i schimbe compozitia. Cantitatea pregatita | iimlru laborator va fi de 100 150 ml. Din aceasta Fir/, l r S. -V a s Htntitate se face sedimentul urinar. pentru recoltareaPentru examene bacteriolog ice. Examenul bac-urinii. teriologic al urinii se face pentru depistarea baciluluiKoch, bacilului tific, c olibacilului sau a altor germeni, nsamnflrlltt din urina pentru cautarea acestor germeni snt numite uroi'iilt. iiri. Urina se va recolta steril pentru examenul bacteriologic. Materialele necesare. Sonda Nelaton, sterilizata prin fierbere si MUMII cu ulei de vaselina steril, eprubete sterile cu dop de vata, lampa i| t Hpirt, ser fiziologic steril, vata sterila, alcool, medii de culturaI i i funct ie de germenii cautati. Tehnica recoltarii. La barbati se face fara sonda, dupa o curatireminutioasa a g landului. Se spala bine glandul cu apa si sapun, apoi HI Hor fiziologic steril si cu alcool. Dupa eliminarea primului jet deiicliia, b olnavul urineaza n eprubeta sterila. Gura eprubetei se flamliHizil dupa ce s-a scos dopul si dupa recoltare. La femei, aceasta recoltare se face prin sondarea vezicii. Se facen curatire a v ulvei cu ser fiziologic, se introduce sonda n vezica urifwnl. Dupa ce se scurg primele picaturi de urina se introduce capatulumilei n eprubeta sterila a carei gura a fost flambata. Se astupa si < trimite la laborator. Cantitatea de urina necesara pentru uroculturil este de 10 20 ml. Pentru cautarea bacilului Koch este nevoie de toata urina din 'l do ore. Urina se recolteaza fara sonda, dar nainte de urinare sefure toaleta m eatului si a vulvei. Eecoltarea se face n vase sterili 391

zate prin fierbere, n absenta oricarei substante pentru mpiedicaroufermentatiei. U rina colectata se pastreaza la rece pna ce se va traimporta la laborator. Eecoltarea urinii la sugar si copii se face n vase fixate IM jorganele genitale e xterne. La baieti se fixeaza o eprubeta pe penU. ! iar la fetite un balonas cu gt larg pe vulva cu ajutorul unei beiixlde leucoplast . Fsiade banda adeziva, lunga de aproximativ 30 cin, se despica la mijloc si la cele doua extremitati. Prin despicatura dinmijloc se trece eprubeta, respectiv gtul balonasului, avnd grija cusuprafata adeziva a leuco plastului sa ramna ndreptata n sus. Cucele patru extremitati ale benzii, se fixeaza recipientul n plica inghinala, respectiv regiunea fesiera a copilului. Pentru a preveni smulgerea recipientului de pe locul fixat i}lmai ales spargerea lui, este bine ca membrele inferioare ale sugaruluisau copilului mic sa fie imo bilizate de marginile patului. Fixare n recipientului de recoltare la sugar se poate face si printr-o nfasar mai atenta. Copiii astfel pregatiti trebuie sa fie controlati ct mai < ! < pentru a ndepait a recip ien tul imediat dupa urinare. Eecoltarea urinii pentru analize curente cu catetei1 nu trebuit practicata dect atunci cnd sondajul are si alte indicatii majore. Eecoltarea urinii la sugar cu vata hidrofila si stoarcerea uite. rioara a ei nu este recomandata fiindca vata retine numeroase olo mente organice n suspensie din urina, ceea ce falsifica rezultatei de laborator. Pentru recoltarea urinii la copii pe 24 de ore si determinari-udiurezei, se pot improviza unele dispozitive ajutatoare. Astfel popenisul baietilor se poate fixa nvelisul picuratorului de la un aparutde transfuzie al carui tub de material pla stic n prelungire se intmduce ntr-un vas colector. Aceeasi improvizatie se poate f ace dintr-nntub de centrifuga, care se gaureste la fund si se rotunjesc margini Iula flacara, prelungingu-1 apoi cu un tub de cauciuc sau materii Uplastic pna n v asul colector. Se va avea grija, ca tubul de legaturasa treaca pe sub coapsa cop ilului si nu deasupra. La fetite se pot transforma chilotii de material plastic n moilcorespunzator apli cnd la nivelul organelor genitale externe o pieNAn forma de plnie, prelungita cu un tub pna n vasul colector. Pozit.iikvasului precum si igiena locala trebuie contro late ct mai des. Pentru dozari hormonale si reactii de sarcina din urina se recolteaza prima urina de dimineata n sticle curate si uscate. Este biimca bolnava, cu circa o spatamna nainte, sa nu ia preparate de clorpromazina, iar cu doua zile nainte nici un fel de medicament. Cu

de ore nainte de recoltare, bolnava va fi supusa unui regim sec, ct mai putine lichide, pentru ca urina sa fie ct mai concentrata. Itonadotropine. RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN Lichidul cefalorahidian se recolteaza prin punctie lombara, sub ivipitala sau ventriculara, pentru examen citologic, bacteriologic, m, biruie si serologic. Instrumentele si materialele necesare, precum si tehnica recol> 1 1 i snt aproape aceleasi ca pentru punctiile rahidiene. n plus, pentrutiuoltare, se vor pregati 2 eprubete sterile, astupate cu dop de vataUVelit n tifon (pentru a nu lasa scame care ar mpiedica evidentierearllului ulterior format pe peretii eprubetei), o lampa de spirt, epruiifte cu medii de cultura : ser cu bulion, agar-snge, agar-ser sau agaruclta, iar pentru punerea n evidenta a meningococului, mediul Mller-Hinton. Dupa ce s-au scurs cteva picaturi prin acul de punctie se va colta lichidul n cele doua epubete sterile. Eprubetele etichetate MI astupa cu dopurile lor. n acelasi timp se flambeaza pavilionul acui| l de punctie si apoi se lasa sa picure lichidul pe mediile de cultura, tiu eprubete, a caror gura va fi flambata, de asemenea, att la scoafiwa dopului, ct si dupa nsamntare. Probele recoltate se asaza imediat l a termost at. Daca lichidul cefalorahidian nsamntat pe medii de cultura tre-t...... trimis la un laborator n afara de cladirea sectiei, se va avea1 1 |ii ca n cursul transportulu i sa i se asigure o temperatura de apro-im ati v 37, caci meningococii snt foarte sensibili la variatiile de imperatura si se disting usor. Pentru examenul chimic (clor, glucoza, albumine etc.), se trimit1 1, laborator c ea 10 ml de lichid cefalorahidian, iar pentru ionograma, idiipa metoda flamfotometrica) l ml. RECOLTAREA SECRETIILOR PURULENTE Recoltarea secretiilor purulente de pe suprafata tegumentelori! 1 1 L plagi supu rate, ulceratii, organe genitale, conjunctiva oculara, ii'7,iunile cavitatii bucale, din conductul auditiv extern etc. se facefin cu an sa de platina, fie cu o pipeta Pasteur. n cele mai multeridu ri, a sisten ta treb u ie sa e x ecute froti u ri din prod usul recoltatIn patul bolnavului. Pentru a ceasta va pregati 2 3 lame sterile, oturna de platina si o lampa de spiit. Se ster ilizeaza ansa prin ncal 393

zirea la rosu (fig. 179), se asteapta putin sa se raceasca si apoi iscoate o mic a portiune de puroi pe ansa. Acest material se va treipe o lama de sticla steril a si cu ajutorul ansei se va ntinde pe supfata ei ntr-un strat subtire si uniform (fig. 180). Se scrie cu un cm Fig. 179. Sterilizarea ansei. Fig. ISO. Executarea unui froth

dermatograf numarul buletinului de analiza pe lama si se tri.nla laborator. Este bine sa se faca din acelasi material 2 3 f roi i Daca materialul se tvimite la laborator pentru diverse exam< recoltarea se va face cu pipete Pasteur, produsul fiind apoi tr< n eprubete sterile. Din vezicule, pustule, ulceratii etc., recoltarea se face, dupcuratire perfecta a suprafetei lor, cu ansa sau cu o pipeta de sub crisau de sub marginea ulcerati ilor. Din papule, noduli si leziuni inflamatoare ale dermului daca dermul est3 intact, recoltarea se face prin punctie. Dupa dezinfect. pielii cu tinctura de iod se punctioneaza leziunea cu un ac steril, ntat la o se ringa sterila. Se cauta sa se obtina serozitate, plimiacul n mai multe directii n derm. Se spala seringa cu ser fiziolo,

ntwil si lichidul se introduce ntr-o eprubeta sterila. Spalarea seringii' ' ce si cu mediul de cultura steril, pe care se va face nsaniiutarea. Eecoltarea secretiei uretrale se va face dimineata nainte de uriRECOLTAREA MATERIALULUI PENTRU EXAMENE MICOLOGICE

poate fa

Ciupercile pot parazita tesuturile si organele omului, n prac-'M'i l , de cele mai multe ori, se ntlnesc leziuni micotice pepiele si H-xele ei, Eecoltarea se face de obicei ca pentru examene microscopice siatru nsamntare. Pent ru obtinerea rezultatelor bune, trebuie saevite pe ct posibil recoltarea material ului din focarele care au.t tratate cu alifii, substante colorante etc. n aceste cazuri trebuiese spele leziunile cu apa si sapun, iar prelevarea sa se faca dupa 3 zile. Daca nsa recoltarea materialului se face totusi dupa utili rea unei alifii, leziunea trebuie tratata n prealabil cu un amestec eter si alcool. Este important ca pentru examene sa se recolteze, i < ct posibil, numai material patologic. Astfel, de pe suprafetelei>.iroase, se vor recolta perii rupti sau decolorati. Atunci cnd leziunile nit localizate pe pielea lipsita de par, trebuie recoltate mici frag-1 i oiite de epiderm, scuame, suprafata veziculelor sau a pustulelor, -i 1 special n regiunea periferica a focarului, adica n zona dedezvoli ire a ciupercii. Eec oltarea se face cu o pensa sau cu un bistu riu st eril. Dupa H roltare, acesta va fi din nou fiert. Bolnavul va fi asezat n fata miei surse de lumina n asa fel nct sa se vada perii rupti n luminaLiterala. Din aces te fire se rup cteva cu o pensa si se introduc ntr-o (irubeta sau se nvelesc n hrtie alba. Probele seeticheteaza si se 1 1 imit la laborator. Firele de par lezate de ciuperca se rup uneori la nivelul pielii1,1 atunci apar ca niste puncte negre. Acestea pot fi scoase cu un aclunceolat sau cu virful bis turiului. Ele pot fi gasite si n scuame ; Iu acest caz, recoltarea se face prin raclarea lor. Pentru examenul micologic al unghiilor se scoate cu bisturiul l.ratul superficial lucios si apoi se racleaza din portiunile mai profunde. Materialul recoltat trebuie sa fie n cantitate suficienta : cel putin 2 3 fire de par sau cteva bucati de scuame. Ele vor fi pastrateiu pachete d e hrtie alba, etichetate. Din materialul astfel pastrat, > x simenul se poate repeta oricnd, deoarece n peri si scuame ciuper-i<'i l o si pas treaza vitalitatea timp de ctiva ani.

RECOLTAREA PRODUSELOR PENTRU ANTIBIOGRAMA Tratamentul stiintific si eficace cu chimioterapic'e si antibiotic se bazeaza pa izolarea si identificarea germenilor n cauza si stabilironsensibili tatii lor fata de medicamentele respective. Izolarea germenilor se va face prin culturi din secretiile, exci1'1 tiile, exsudatale si tesuturile bolnavilor. Recoltarea produselor m> face dupa tehnica descrisa la capitolele precedenta. Germenii izolati snt cultivati n culturi pure si pusi apoi nicontact cu diferite a ntibiotice si chimioterapice pentru a stabili carodintre aceste substante inhibe aza sau opresc total cresterea coloniilorde microbi, acestea reprezentnd medicame ntul cu care trebuie tratul/ bolnavul. Asistenta medicala joaca un rol deosebit n problema identificariigermenilor si de terminarea chimiosensibilitatii, ea avnd sarcina doa recolta n mod riguros steril si n conditii optime materialele necosare din care se vor cultiva si identifica m icrobii. Din acest motiv, ea trebuie sa tina seama de cteva probleme, a caror necunoasteropoate sa periclit eze buna reusita a examinarilor. Astfel: recoltarea se va face totdeauna nainte de nceperea tratamentului antibiotic; daca bolnavul a fost totusi tratat cu substante bacteriostntice, pentru a preveni obtinerea unor rezultate false, se vor adaugala mediul de cultu ra 1 2 ml din solutia 1/00 de acid paraaminobeuzoic sau novocaina l % pentru a neutraliza actiunea sulfamidelor, l 2ml filtrat de 5 zi le de cultura de B. coli sau B. subtilis (penicilinaza) pentru a inactiva penicilina; cisteina, dimercaptopropanol sau tioglicolat de sodiu pentru a neutraliza actiunea streptomicinei; recoltarile sa nu se faca niciodata n fiole de penicilina, streptomicina sau alte substante bactericide sau bacteriostatice, cad ramasitele acestor substante ar putea sa distruga microbii pe carovrem sa-i iden tificam; sa nu se utilizeze pentru antibiograma culturi alterate, caropot fi deja suprain fectate sau autosterilizate. Materialele recoltate se eticheteaza si se trimit la laborator u aceleasi conditii ca si celelalte produse recoltate cu scopul examinarilor bacteriologice. EXAMINARILE DE LABORATOR LA PATUL BOLNAVULUI Executarea examinarilor de laborator nu intra n competentaasistentei medicale. Mi siunea ei se termina o data cu trmiterea mato rialului recoltat. Totusi ea trebuie sa cunoasca unele examinari ele 396

fentare de urgenta, care pot fi cerute n cursul vizitei, al serviciului noapte sau n orice perioada a activitatii zilnice. Pentru a putsa ex ecuta aceste examinari, asisten ta trebu ie sa'lispuna de un m ic laborator, aranjat pe o tava, cu ajutorul caruiapot efectua cteva determinari (fig. 181). Ut il aju l c u re nt del abor at or a l a sis ten te i v a p ut ea cu p ri nd e : aparat Westergreen, pentru determinarea vitezei de sedimen^ (, i,re a hematiilor ; u n s t at i v c u 1 0 e p r u b e t e ; o lampa de spirt; 2 cleme de lemn pentru eprub ete; 3 4 sticle de ceasornic; lame s i lamele de sticl a; plnie de sticla ; hrtie de filtru; hrtie de turnesol; 2 3 baghete de sticla; un cilindru gradat de 200 ml; un densimetru; 2 3 pipete; o pensa anatomica; --albuminometru Esbach; 2 3 baloane Erlenmayer de 50 100 ml; 2 3 pahare Berzelius; 2 3 cutii Petri; eticheta, un creion dermatograf si buletine de analiza. Asistenta sa aiba la dispozitie urmatorii reactivi: solutie de acid sulfo-salicilic 20%; solutie de hidroxid de sodiu; reactiv Esbach; reactiv Nylander; reactiv Ehrlich; alcool iodat 6 %; reactiv Legal-Imbert; solutie de amoniac; benzidrina; acid acetic glacial; apa oxigenata de 10 volume; peroxid de bariu; solutie de citrat de sodiu 3,8 %; --ser fiziologic; ap a dist il at a; : seruri standard pentru determinarea grupelor sanguine.

Cu acest utilaj si reactivi, asistenta trebuie sa poata nevoie urmatoarele reactii: Analiza sumara a u*r inii. Determinarea demit,, tace n urma proaspata, imediat dupa emisiune, sau n urina , tata timp de 24 de ore. n ultimul caz, nainte de a executa lu minarea, urma trebuie amestecata, omogenizata Fig. l SI.-Laboratorul asistentei pentru analize la patul bolF i g . 1 8 2 . -U i m l M navului. simetrii si modul u de ntrebuintai: Instrumentarul si materialele necesare. Un cilindru gradat, <li 100 ml, urodensimetrul, hitie de filtru (fig. 182). Se toarna urina n cilindrul gradat avnd grija sa nu se f ori n, -, spuma. Daca totusi s-a format, se aspira cu ajutorul hrtiei de fiiApoi se introdu ce urodensimttrul n urina n asa fel ca acont < . pluteasca liber, fara sa atinga fundul sau peretii vasului Dupurodensimetrul s-a oprit, se citeste valoarea densitatii pe seu. cifra care corespunde punctului inferior al menscului d< suprafata urinii (citirea se va face ridicnd cilindrul pentru ca im niscul sa fie n dreptul ochiului celui care citeste). Daca cantitatea de urina emisa nu este suficienta pentru umpli* rea cilindrului gradat si urodensimttrul se loveste de fundul vamilnlatunci urin a se va dilua cu apa distilata n proportie de 1/1, iar ulii'

m ilc doua cifre ale valorii citite se vor nmulti cu doi, obtinnd astfeliiiHitatea r eala. Urodensimetrele snt gradate pentru o anumita liniata pe scara lor. Daca utilizarea se face ridi-!iii<, atunci pentru fiecare trei grade ea se face la temperatura mai scazuta, atunci de 0,001 din cifrele citite pe scara. temperatura, la temperaturi mai se va adauga 0,001, iardaca nillixar pentrufiecare f ml grade se va sca

Reactia urinii. Normal, urina are o reactie acida, dar poate sa li Ioi}i alcalin a sau neutra. Gradul de aciditate se va determina numai urinaproaspat emisa, deo arece o urina veche poate fi intrata n rmontatieamoniacala, care o alcalinizeaza. Se taie cte o bucata mica din hrtia de turnesol albastra si rosie ou o pensa se introduc n urina. Urina acida nroseste hrtia albastra , turnesol, cea alcalina albastreste hrtia rosie, iar urina neutraHchimba culoarea hrtiei. Determinarea calitativa a albuminei la rece se face din urina ! jjorfoct transparenta. Daca urina este tulbure, trebuie filtrata. Uneifri tulbureala dispare si prin ncalzire. Analiza se face cu doua eprubete, urina fund distribuita n parti PI ' io. Eprubetele trebuie sa fie din aceeasi sticla, cu acelasi diametrul n mi a din aceste eprubete se adauga reactivul iar cealalta servester-martor pentru c omparatie. Eeactia urinii trebuie sa fie acida. Materiale necesare. Doua eprubete pe un stativ, solutie de acid iilfimalicilic 20%, acid acetic glacial, lampa de spirt, hrtie deMirmiHol, pensa. Tehn ica determinarii. Se va stab ili rea ctia urinii si daca este tilrnlina se va acidifica cu acid acetic glacial. Se iau apoi doua eprui si se toarna n fiecare cte 5 ml urina, ntr-una dintre ele se 'iga 10 15 picaturi de acid sulfosalicilic, se agita si se observa pel n egru , co mp arnd -o cu epr u be ta ma rt o r. Da ca u rin a ra m ne i i'ude, transparenta, analiza este negativa; daca prezinta o usoara^ s c o n t a , u r i n a c o n t i n e p u t i n a a l b u m i n a , c a re a p re c i p i t a t c usul sulfosalicilic. O tulbureala apreciabila sau un precipitat arata.ntit ate de albumina dozabila. Rezultatul se noteaza, dupa aprecierea opalescentei sau a tulim, cu negativ 6, pozitiv + sau eventu al cu mai multe cruci siii trece pe foaia de observatie n felul urmator : A = negativ 6 , , u Hlab pozitiv -J-, intens pozitiv ++, foarte intens pozitiv + + + . Determinarea cantitativa a albuminei se va face n cazurile n owo la proba calitativa s-a obtinut un precipitat abundent. Materiale necesare. Eeactivul Esbach (solutie de acid picric siiltHo), albuminome tru Esbach. Acesta este format dintr-uu tub de 399

sticla, care la partea iar la mijloc semnul U la 12. El se introduce la si este prevazut cu

lui superioara are notat semnul B (reactiv), (urina). Tubul este gradat la partea inferioarade la 1/2 ntr-un supoit de lemn, n care nopoate fixa n pozitie vertica un dop de cauciuo(fig. 183).

Se umple tubul Esbach cu urina pna la semnul U si se adaugireactiv pna la semnul E . Dupa astupare, se agita bine prin rastunnarea tubului pentru amestecarea urini i cu reactivul. Se asaza istativ si se lasa tubul n repaus n pozitie verticala timp de 24 d< ore, pentru a se depune albumina precipitata. Se citeste rezultatulla naltimea st ratului precipitat, direct n g/ 00 , si se noteaza uifoaia de observatie dupa rezu ltatul analizei calitative (A = pozitiv g%o). Determinarea puroiului. In eprubeta, peste urina, se adaugiicteva picaturi de sol utie de hidroxid de sodiu sau potasiu 20 %, dujtacare se agita cu o miscare n for ma de TJ. n cazul prezentei puroiiilui, prin umflarea globulelor albe, urina devi ne mai vrscoasa, siastfel bulele de aer ce se formeaza n ea nu se ridica la supraf atadect cu ntrziere. Dupa numarul si marimea bulelor precum si dupitviteza cu care acestea se ridica la suprafata, se apreciaza gradul depozitivitate a reactiei. Determinarea acidului acetil-acetic se face n aceleasi conditii prinproba Gerhard . Se toarna ntr-o eprubeta 2 3 ml de urina si soadauga cteva picaturi dintr-o soluti e de perclorura de fier. In pre zenta acidului acetil-acetic, apare o culoare rosie. Determinarea calitativa a glucozei se bazeaza pe principiul caglucoza reduce nit ratul de bismut n bismut metalic, n mediu alca lin la cald, avnd ca rezultat o schimbare de culoare. Materialele necesare. O eprubeta, lampa de spirt, clema pentrueprubeta, eprubeta , reactiv JSfylander (solutie de nitrat de bismutsi hidroxid de sodiu). Se toarna n eprubeta 5 ml urina, peste care se adauga 2 ml reac tiv ISTylander. Se ncalzeste pna la fierbere. Eprubeta se va tine cuclema n timpul fier berii si se va introduce n flacara n pozitie ncli nata cu orificiul ndreptat n directia opusa persoanei care efectueazalucrarea, ncalzirea se va face la nivelul de sus al lichidului din epru-beta, caci n caz contrar con tinutul tubului poate tsni afara (fig. 184). Daca urina contine glucoza, peste maximum 10 15 minute lichi dul din eprubeta se coloreaza n negru. Urina negativa nu-si schimbaculoarea. Eezultatul se noteaza n foaia de observatie, pozitiv sau negativ; n caz de pozitivitate se va trimite proba de urina la laborator pentrudeterminari cantitative.

Fig. .ZS3. Albuminometru Esbach. ! '/(/. ISt, A si B unei eprubete. 401 Fierberea continutului

Determinarea acetonei se face totdeauna daca urina contine ghi' coza precum si la indicatia speciala a medicului. Materialele necesare. O eprubeta, reactiv Legal-Imbert (solutiede nitroprusiat d e sodiu 10% n. acid acetic glagial) si solutie du amoniac. Se toarna n eprubeta 5 6 ml urina, la care se adauga ctevapicaturi de reactiv. Se ag ita usor, apoi se prelinge pe marginea eprubetei l ml amoniac, cu grija sa nu se amestece cele doua lichid!, Daca urina contine acetona, se formeaza un disc violet, la limita d< separare a celor doua lichide. Eezultatul se noteaza cu pozitiv sau negativ. / Determinarea hemoglobinei din urina se face prin proba HellQi. Materiale necesare: o eprubeta, solutie de hidroxid de potasjin 20 %, lampa de spirt, o clema pentru tinerea euprubetei. Se adauga la 4 5 ml urina cteva picaturi de hidroxid de pot:isiu si se fierbe. Hema tina rezultata din distrugerea eritrocitelor HO precipita mpreuna cu fosfatii terosi pe care i coloreaza n rosu, Determinarea urobilinogenului se face prin metoda Ehrlicli, Urina contine n mod normal urobilinogen ntr-o cantitate redusacare nsa nu se poate evidentia dect prin ncalzire. Din acest motiv, urina trebuie racita nainte de analiza, pentru a nu obtine un rezultat, fals. Ca si la determinarea albuminei si n acest caz se va folosi <> eprubeta martor. Materialele necesare. Doua eprubete, o lampa de spirt, reactiv Ehrlich (solutie de paradimetilaminobenzaldehida 20% n acid clorhidiic concentrat). Se toa rna n cele doua ep rub ete c te 4 5 ml urina; n tr-unudin ele se picura cteva p icaturi de reactiv. Se compara dupa l Uminute cu eprubeta martor. Daca apare o cul oare rosie, uribilinogenul este crescut. TJrobilinogenul este normal daca culoar ea rositiapare la ncalzire si este scazut sau absent daca nu apare nici la cald. Gradul de pozitivitate a reactiei se apreciaza dupa intensitateaculorii: culoare a roz spre rosu, care apare dupa 1 2 minute, denotit o reactie slab-pozitiva si se noteaza cu +; culoarea rosu intenn, aparuta imediat dupa adaugarea reactivului, denota ca urobilino genul este crescut si se noteaza cu 2 cruci (++); culoarea rositiaprins cu 3 cru ci (+ + +) si cea carmin cu 4 cruci (+ + ++). Determinarea bilirubinei se face prin proba Eosin, folosind ca reactiv alcool iodat 6%. Se toarna ntr-o eprubeta 4 5 ml urina ; pe peretele ei se preling1 2 ml alcool iodat. Sub influenta iodului, bilirubina se oxideaziin biliverdina dnd nastere unui inel verde la limita de separare >tlichidelor.

Proba Eosin se face totdeauna paralel cu determinarea urobiliuogenului. Pigmentii sanguini snt reprezentati de bemoglobina, care sel toate gasi n urina su b doua forme : bemoglobina fixata n globuluirosu si hemoglobina libera. Cercetare a chimica a pigmentilor sanguini se face prin metoda Gregersen. i Materialele necesare. O eprubeta, benzidrina, acid acetic glacial , txroxid de bariu sau apa oxigenata de 10 volume. l Se to arna 2 3ml u rin a n tr-o eprub e ta, se ad au ga un vrf de jutit de benzidrinasi 10 15 picaturi de acid acetic glaci al. Se agita bine si se adaugacteva picaturi de peroxid de bariu sau apa oxigenat a, n prezentasngelui, culoarea continutului eprubetei variaza. qe la verde la albastru, prin oxidarea benzidrinei. M a t e r i i l e f e c a l e . P u n e r e a n e v i d e n t a a s n g e l u i d i n m a terii fecale se face la fel ca si din urina, prin metoda Gregersen. Materiile fecale vor fi diluate cu apa distilata, n loc de eprubeta sepoate folosi si o pla ca de portelan cu godeu, n care se tritureazaun fragment de fecale cu apa distilata, la care se adauga apoi reactivii. 8 n g el e. n legatura cu sngele, asistenta trebuie sa stie saexecute la patul boln avului urmatoarele analize : Determinarea timpului ae sngerare. Timpul de sngerare este perioada care se scurge din momentul nteparii lobulului urecbii sau apulpei deget ului pna la oprirea hemoragiei. Materialele necesare. Un ac steril, alcool, vata, hrtie de filtru,. iTonometru sau ceas cu secundar. Se dezinfecteaza lobului urechii sau pulpa degetului cu un tampon de vata mbibata cu eter si se executa ntepatura cu un ac sterilla o adncime de circ a 4 mm. Se noteaza momentul ntepaturii si apoi, fara a stoarce locul, se absoarbe cu hrtie de filtru la fiecare 20 30de secunde pic atura de snge care apare n mod spontan, n conditiinormale, sngerarea se va opri dupa 2 4 minute. Stergerea picaturiloi de snge trebuie facuta n asa f e1, nct pelirtie sa apara linii rosii paralele, notnd care este prima, precumtji ora cnd a fost trasata. Din acest e date se poate controla apoiusor cte minute a durat sngerarea, evitndu-se astfel o eventualagreseala la urmarirea ceasului. Determinarea timpului ae coagulare. Timpul de coagulare esteperioada scursa de l a recoltarea sngelui pna la coagularea lui. Materialele necesare. TJn ac steril de seringa, lame uscate sji curatevata, alco ol, ceas cu secundar, camera umeda sau ulei de parafina. <1<amera umeda se realizeaza punnd ntr-o cutie Petri o rondela dehrtie de filtru mbi bata cu apa distilata, pe care se asaza doua. baghete de sticla.

Determinarea se poate face prin mai multe metode. Cele malsimple si mai rapide sn t urmatoarele : a) Se recolteaza pe o lama curata si uscata o picatura de sngod i n pu lp a dege tu lu i. S e no te az a ex a ct mo m en tul c n d pi ca tu r a aatins lama. Se pu ne n camera umeda care se nchide cu capac. Seobserva continuu picatura, nclinndu-se usor la dreapta si la stngiicame ra cu lama, avnd g rija sa nu se scurg a picatura de pe lama. La un moment dat, picatura de snge nu se mai deformeaza cnd 80nclina lama. n acest m oment, sngele este coagulat. b) Se pune pe o lama de sticla o picatura de ulei de parafina,, peste care se picura o picatura de snge recoltat din pulpa degetului. Peste 3 min ute se ncearca sa se ridice cu acul picatura de snge. Se va repeta aceasta o pe ratie din 20 n 20 de s ecun de , pn a cndapare primul fir de fibrina pe ac. Se noteaza timpul si se continuaoperatia pna cnd se va ridica p icatura n ntregime. Rezultatul senote aza p rin do ua cifre, d intre c are p rima rep rezinta n cepu tu l , iar a doua terminarea coagularii, n mod normal, timpul de coagulareeste de 5 8 minu te. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor (V.8.H.). Daca o cantitate de snge recoltat cu substanta anticoagulanta este lasat unanumit timp n repaus se observa ca globulele rosii se asaza pefundul vasului. Globulele s-au s edimentat, iar deasupra lor ramneun lichid galbui, plasma. Sedimentarea globulelor poate sa se produca mai ncet sau mai repede. Variatiile vitezei de sedimentare depind n mare masura de diferitele fractiuni proteice din compozitia plasmei. Ea prezinta n cazuri de boala modificari importante si ajuta la stabilirea diagnos ticului. Instrumente si materiale necesare. Aparatul Westergreen cu tu buri proprii, solutie sterila de citrat de sodiu 3,8 %, materiale necesare pentru punctia venoasa (cu o seringa de 2 ml.). Tuburile Westergreen snt pipete gradate avnd o lungime de 30 cm si diametrul interior de 2,5 mm, gradate n milimetri de la o l a 2 0 0 , d e s u s n j o s . Stativul pen tru pip ete este format dintr-un cadran de metal, fh partea de jos se gasesc o serie de dopuri de cauciuc, pe care se sprijina extremitatea ascutita a pipetelor, n partea superioara a cadranului se gaseste un numar corespunzator de capacele metalice prevazute cu cte un arc. Extremitatea superioara a pipetelor se

fixeaza cu aceste capacele care le apasa bine pe dopurile de cauciuc, astfel ca sngele din ele sa nu se poata scurge. Pipetele se asaza n stativ n pozitie verticala (fig. 185).

Fig. 185. Fixarea pipetei Westergreen la stativ. Fig. 185. Fixarea pipetei Westergreen la stativ. Tehnica. Se spala seringa cu solutie sterila de citrat de sodiu .'1,8% si se aspira n ac 0,4 ml din aceeasi solutie. Se recolteazaprin punctie ve noasa 1,6 ml snge, astfel ca n seringa sa fie n total'J ml amestec. Se agita de ctev a ori seringa pentru omogenizareaamestecului, care este trecut apoi ntr-o eprubet a mica, curata siuscata. Se trece sngele n pipetaaparatului, cu ajutorul unei pere decauciuc, exact pna la gradatia 0. Se astupa repede capatul superioral pipetei, avnd grija sa nu se coboare coloana <le snge sub reperul 0. Se asaza pipeta cu vrfulpe dopul de cauciuc al stativului, se ridica degetul de pe orificiul superior l tubului si se fixeaza ncapacul cu arc. Pe butonul arculuise fixeaza un bilet, pe care estenotat numele bolnavului iji oracnd s-a pus pipeta n stativ. Locurile tuburilor snt numerotate. Numele bolnavului, numarul si ora fixarii tubului se noteaza ntr-un caiet. Citirea rezultatelor se face dupa l si 2 ore, si la cererea medicului si la 24 de ore. Este bine ca asistenta sa foloseasca la efectuarea VSHului un ceas semnalizator pentru a nu uita citirea rezultatelor la timp. Rezultatul se da n foaia de observatie ore. n caz normal, barbat si 4 8 mm la mm. La se vor trece : V.S.H. = 2 mm/1 ora, 18 mm/2 rezultatul dupa o ora este de 3 6 mm la femeie.

La determinarea vitezei de sedimentare trebuie folosita totdeauna seringa de 2 ml, caci ntr-o seringa mai mare nu se poate respectacu precizie prop ortia exacta ntre snge si citratul de sodiu, ceea ceva falsifica rezultatul. Recol tarea sngelui trebuie facuta cu mareatentie, sa nu se aspire n seringa sau tub bul e de aer sau snge purnos. Pozitia tuburilor trebuie sa fie verticala. Aparatul Westergi-een va fi asezat ntr-un loc cu temperatura aproximativ constanta.

Dupa citirea rezultatelor, tuburile trebuie spalate cu apa de ro binet, apoi vor fi introduse ntr-o solutie de acid clorhidric 1% eupepsina sau hidrat de potasiu 10%. Dupa 12 24 de ore se vor spaladin nou cu apa de robinet. Daca n vrful tuburilor s-a coagulai, sng ele, ac es ta va fi nlatu rat cu aju to ru l un ui fii-de par d e cal, eventual cu un mandren, avnd nsa grija sa nu se sparga tubul. Dupa clatire cu apa distilata, tuburile se vor usca, fie cu o purAde cauciuc, fie la Poupinel. Determinarea grupelor sanguine. Transfuzia de snge poate fi efectuata numai daca exista o identitate antigenica ntre sngolodonatorului si primitorului. Sngele oamenilor contine o serie de aglutinogene si aglutinino. Aglutinogenele au caracter de antigene ; ele snt fixate de eritrocite. Aglutininele snt anticorpi natuFtg. i se. -schema compatibilitatii gru-raij existenti n plasma sanguina, pelorsanguine. &[& a fi produge de ac tiunoa vreunui antigen. Din tre numeroasele aglu tinogene exist ente n sng ele uman, de o importanta deosebita snt aglutinogenele A si B, precum si aglutinogenul Eh. Fata de ele, n sngele altor persoane exista anticorpinaturali, aglutininele a si (3, capabile sa intre n reactie cu aglutinogenele res p ectiv e, ce ea ce are ca rezultat ag lu tin area hematiilorde care snt fixa te aglutinogenele. Coexistenta unui aglutinogen cuaglutinina corespunzatoare (A si sau B si P) la aceeasi persoananu este compatibila cu viata. Nu exista agluti nine naturale specific* aglutinogenului Eh. Ele se pot forma nsa n cursul vietii sub formaaglutininelor de imunitate. Dupa felul n care snt reprezentate n sngele unei persoam aglutinogenele A si B si aglutininele a si p se deosebesc patru grupi sanguine (fig. 186). Grupele se noteaza, fie dupa numele aglutiiiogenului, deosebindu-se astfel grupe O, A, B si AB, fie cu cifre romani (I, II, III, si IV). Pentru nlaturarea oricarei confuzii si prevenireatransfuziil or cu snge de grup strain, este obligatoriu ca grupei < sanguine sa fie notate dupa ambele clasificari, deosebindu-se astfel : 0 ( I ) -A ( I I ) -B ( I H ) s i A B ( I V ) . ,

1. Grupa 0(1). Eritrocitele snt lipsite de aglutinogen, de aceeanu snt aglutinate de niciunul dintre seruri. Serul contine ambeleaglutinine (a si (3) si aglutinea za eritrocitele celorlalte trei grupe. Persoanele care apartin acestei grupe pot da snge oricui, indiferentde grup, nsa n u pot primi snge dect numai de la persoane din grupalor (donatori universali). 2. Grupa A(II). Eritrocitele contin aglutinogenul A. Ele snt aglutinate de serurile care contin aglutinina a, adica de serul grupelorO(I) si B(III). Serul contine aglutinina si aglutineaza eritrocitelecare contin aglutino genul B, adica grupele B(III) si AB(IV). Persoanele din aceasta grupa pot da snge pentru grupa lor si grupaAB(IV) si pot primi snge de la grupa lor si grupa O(I). 3. Grupa B(III). Eritrocitele contin aglutinogenul B. Ele snt aglutinate de serurile cu aglutinina p, adica de grupele O(I) si A(II). Serul contine aglutinina si aglutineaza eritrocitele din grupele carecontin aglu tinogenul A, adica grupele A(II) si AB(IV). Persoaneledin aceasta grupa pot da sn ge pentru grupa lor si grupa AB(IV). si pot primi snge de la grupa lor si grupa O(I). 4. Grupa AB(IV). Eritrocitele contin aglutinogen A si B. Elesnt aglutinate de ser urile care contin aglutinine oc si P, adica O(I), A(II) si B(III). Serul este complet lipsit de aglutinine si nu aglutineaza eritr ocitele nici uneia dintre celelalte grupe. Persoanele dinaceasta grupa pot da sng e numai pentru grupa lor, nsa neavndaglutinine pot primi snge de la persoane din or ice grupa (primitoriuniversali). Grupele sanguine snt caractere permanente, care nu se modifican cursul vietii si s e mostenesc. Determinarea grupelor sanguine se poate executa prin mai multemetode : 1. Proba directa. Determinarea grupei sanguine prin probadirecta se face prin am estecarea eritrocitelor primitorului cu serurilestandard O, A si B, observnd unde se produce aglutinarea. 2. Proba inversa se executa prin amestecarea serului sau a plasmei primitorului cu eritrocitele cunoscute din grupele A(II) si B(III). Eritrocitele bolnavului si donatorului se obtin prin ntepareapulpei degetului, ia r plasma, recoltnd snge prin punctie venoasacu citrat de sodiu. Dupa depunerea eri trocitelor la fundul eprubeteisau dupa centrifugarea sngelui, plasma ramne n partea de deasupra. Serurile standard se prepara n institutele speciale de hematologie, care le livreaza n fiole. Serurile trebuie controlate la fiecare15 zile si pastra te ntr-un loc racoros, la ntuneric. Controlul se face

cu eritrocite din grupul O(I), A(II), B(III). Serurile trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte : Aglutinarea cu eritrocite corespunzatoare trebuie sa apariidupa 15 20 de secunde. Serul grupului A(II) trebuie sa aglutineze n l 3 minut onumai eritrocitele grupului B(II); serul grupului B(III) trebuie sil, aglutineze numai eritrocitele grupului A(II), iar serul grupului O(l) eritrocitele grupului A(II) si B(III). Mei unul dintre aceste serurinu trebuie s a aglutineze n timp de 5 minute eritrocitele grupuluiO(I). Capacitatea maxima de aglutinare apare la temperatura do + 4C. Tehnica determinarii. 1. Determinarea directa (proba Beth-Vincent). Materialele necesare. O lama de sticla curata si uscata, 3 pipete, o lama slefuita, seruri standard O(I), A(II) si B(III) si materialelenecesare pe ntru recoltarea sngelui din pulpa degetului. Se controleaza n primul rnd serurile standard. Ele trebuie sil. fie transparente, de culoare galbuie. O tulbureala ct de mica denotuca serul este alterat. Nu se vor folosi seruri cu termenul expirat. Se pune pe o lama de sticla, cu pipete separate, din fiecare fiolacte o picatura de ser test cu un diametru de 5 6 mm. Picaturile* vor fi asezate totdeauna n aceeasi ordine. Se nteapa apoi pulpndegetului, se sterg e prima picatura de snge, iar din urmatoarea seia cu coltul lamei slefuite o pica tura de marimea unei gamalii de acsi se pune pe prima picatura de ser test. Se o mogenizeaza cele douapicaturi prin miscari circulare. Aceasta operatie se va rep eta ntorcnd lama si folosind cte un alt colt si cu celelalte doua picaturi doser test. Eezult atul se citeste dupa 5 minute (fig. 187). Se examineaza n primul rnd serul grupului O(I). Daca n acest, ser s-a produs aglutinarea, ea mai trebuie sa apara neaparat, fie nserul grupei A (II), fie n serul grupei B(III), fie n amndoua. n cazcontrar s-a comis o greseala si analiza trebuie repetata. Interpretarea rezultatelor : Daca nu se produce aglutinarea n nici unul dintre serurilotest, sngele face parte din grupa O(I). Daca aglutinarea nu a aparut cu serul grupei A(II), dar exista n serurile grupelor O(I) si B(III), sngele face parte dingrupa A (II). Daca aglutinarea nu a aparut cu serul grupei B(III), dar se produce n serurile grupelor O(I) si A(II), sngele face parte dingrupa B(III). Daca aglutinarea se produce n toate serurile, sngele facoparte din grupa AB(IV).

2. Determinarea inversa (proba Simonin). Materialele necesare unt aceleasi ca si la proba directa, dar n loc de seruri test se folosesc iritroc ite standard din grupul A(II) si B(III), iar sngele se recolteaza u citrat de sodiu. Determinarea se face n mod analog cu proba directa. Se pune <'ite o picatura din eritrocitele standard pe lama de sticla si se amesI Stnffe de cerce fa \ f \ Sngedecercehl' :ne fundamentele Serl-est-sanguine G/obu/e G A AglutininB Grupa l -e s f l a Agluh'nin A o a b fi /\ u IV l e S e s f B m O Z A p I A.B.o Metoda Beth-Vincenl-Metoda Simonin Fig. 187. Probe de hemotest. teca cu cte o picatura de plasma din sngele de cercetat. Dupa 5minute se citeste r ezultatul. Daca aglutinarea se produce n ambele picaturi, sngele faceparte din grupa O(I). Daca aglutinarea se produce numai cu eritrocitele din grupaA(II), sngele face part e din grupa B(III). Daca aglutinarea se produce numai cu eritrocitele din grupaB(III), sngele face pa rte din grupa A(II).

Daca aglutinarea nu s-a produs de loc, sngele face partedin grupa AB(IV). n cursul determinarii grupelor sanguine se pot ivi erori. Cauzele posibile ale erorilor snt urmatoarele : a) Raport incorect ntre snge si ser. Picatura de snge trebuiosa fie de 10 20 de ori mai mica dect picatura de ser test. O cantitateprea mare de eritrocite inhibeaza reactia de aglutinare, iar o cantitateprea mica face ca reactia sa nu poata fi o bservata cu ochiul liber. b) Schimbarea pipetelor. Fiecare fiola trebuie sa aiba pipeta ei. Se va avea o deosebita grija ca pipetele sa nu se schimbe ntre elo, deoarece amestecarea serurilor sau a eritrocitelor test da rezultat false. Acelasi rezultat fals se obtine daca amestecarea serurilor test cu sngele s-a facut cu acelasi colt al lamei. c) Temperatura necorespunzatoare. Sub 10, aglutinarea nu soproduce cu regularitat e. Atmosfera prea calda usuca marginea picaturilor. Temperatura optima pentru de terminare este de 16 18 . d) Folosirea serurilor test cu titru slab, prost conservate sau cuvalabilitate d epasita. Determinarea grupelor sanguine trebuie executata concomitentprin cele doua probe , rezultatul citindu-se comparativ. n caz de urgenta se foloseste proba ncrucisata a compatibilitatii, care se executa prin amestecarea directa a sngelui de perfuzat cusngele primitorul ui pe o lama de sticla. Este bine daca aceasta proba s e pract ica naintea oricarei transfuzii. Determinarea de grupe n conditii speciale se face prin metoda serului test uscat pe carton lucios. Pe carton tip carte de vizita sodepun serur ile test O(I), A(II) si B(III) n picatura nu prea groasa, ca si pe lama. Se lasa sa se usuce lent la temperatura camerei, apoi sompacheteaz a n pachete de cte 10, separate prin foite pentru protectie si nvelite n hrtie neagra pentru a fi ferite de lumina. Valabilitatea lor este de 3 4 luni de la preparare. La ntrebuintare, fiecare picatura de ser test uscat se amesteca cu o picatura de apa distilata, iar mai departe se procedeaza ca si la metoda obisnuita. Aceasta metoda are avantajul ca nu cere conditii speciale doconservare si transp ort, iar grupa sanguina ramne fixata pe cartondupa executare. .Determinarea factorului Rh. Factorul Eh este un aglutinogeucare se poate gasi n eritrocite independent de aglutinogenele dinsistemul OAB. Nu exista aglutinine naturale specifice fata de aglutinogenulEh . E ls p o t ap area s ub f or ma d e anti co rpi i mu niza ti l a pers o an o

Ih-negative, carora prin transfuzii repetate cu snge Eh-pozitiv, Ijlutinogenul Eh i-a provocat. l Aglutininele de imunizare anti-Eh apar si la femeile gravide |Bhnegative, al caror fat este Eh-pozitiv, caracterul antigenic al tacestuia fiind mos tenit de la tata. Rh-Rh O o O cr Fig. 188. Determinarea factorului Rh pe lama tn camera umeda.

Din ele aratate reiese necesitatea cercetarii compatibilitatiisi n sistemul Eh cu ocazia transfuziilor. Acest lucru se impune maiales la bolnavi care au primit t ransfuzii repetate, la cei supusi unuitratament hematopoietic ndelungat, precum s i la acele femei careputeau sa se sensibilizeze n cursul sarcinilor cu antigen Eh provenitdin sngele fetilor Eh-pozitivi. Factorul Eh este important de cunoscut, ntruct incompatibilitatea de factor Eh poate produce accidente postransfuzionale, mergnd uneori pna la moarte. Determinarea factorului Eh se poate face, fie pe lama, fie neprubete. La fiecare determinare trebuie sa se faca si o proba decontrol cu eritrocite Eh pozitive si eritrocite Eh negative de acelasigrup (n sistemul OAB), cu grupul eritrocitelor cercetate. Materialele necesare. Pe lnga cele necesare recoltarii sngeluidin pulpa degetului se vor mai pregati lame curate si uscate, dintrecare una slefuita, camera umeda, ser anti-Eh. Serul test anti-Eheste livrat de Centrul de hematologie si transfu zie. El trebuie sa ndeplineasca aceleasi conditii ca si serul test pentru determinareagrupelor din s istemul OAB. Tehnica. Tehnica determinarii este analoga cu aceea folositala determinarea grup elor sanguine (fig. 188). Eritrocitele se amestecape o lama cu serul test anti-E h n proportie de 1/20, se asaza ntr-ocamera umeda si se lasa 1/2 l ora la termosta t la 37 sau, n lipsaacestuia, la temperatura camerei. Citirea rezultatului se face comparativ cu rezultatele obtinute cu eritrocite Eh-pozitive si negative.

Prezenta aglutinarii arata ca persoana ale carei eritrocite se cerceteaza este Bh-pozitiva. EXAMENUL REVARSATELOR DIN SEROASE Reactia Rivalta este folosita pentru determinarea naturii do exsudat sau transsudat al revarsatelor seroase obtinute prin punctio. Se toarna ntr-un pahar conic 300 ml de apa distilata si se adauga exact3 picaturi de acid acetic glacial. Orice alta proportie poate da rezultatofalse (n special daca se pune o cantitate mai mare de acid acetic, care dizolva albuminele acidosolubile). Se picura apoi din lichidulde examinat o picatura n pahar ; daca se obtine o tulburare ca fumulde tigara, reactia este po zitiva, lichidul este exsudat. Daca nsa nuia nastere un precipitat vizibil, lichi dul este un transsudat. REACTIILE CUTANATE : Eeactiile cutanate se utilizeaza pentru diagnosticul bolilorcauzate de substante antigenice. Aceste substante produc n organismanumite modificari, fie prin schim barea modului de reactie a organismului fata de agentul cauzal al bolii, fie prin declansarea productieide anticorpi spe cifici fata de aceeasi cauza. Din acest punct de vedere, reactiile cutanate se mpart n : Eeactii cutanate alergice Eeactii cutanate toxinice. Reactiile cutanate alergice. Eeactiile cutanate alergice se bazeaza pe principiul reactiei modificate a organismului fata de substantele cu care se sensibilizeaza. Organismul, venind n contacl. cu anumite substante straine, se sensibilizeaza fata de ele. Prezentaagentului p atogen n organism sau contactul repetat cu diferito substante organice straine avnd caracter antigenic, creeaza n organism o stare de reactivitate modificata, strict specifica fata de proteina care a declansat sensibilizarea organismului. Eeactiile cutanatoalergice reprezi nta o manifestare a alergici locale si se utilizeaza pentru verificarea sau identificarea alergenului sensibilizant (agent patogen, substanta organica nemicrobiana, dar antigenica). Principiul de baza al reactiilor cutanate alergice este urmatorul : se aplica, pe suprafata sau n grosimea pielii sau a unor mucoase, antigenul fata de care se presupune reactia modificata a organismului. Dupa un timp fix, dar limitat (6 12 24 48 de ore), n cazpozitiv, la locul aplicarii ant igenului se produce un eritem infiltrati vde marime variabila dupa gradul de sen sibilitate a organismului. Uneori reactia locala poate avea un caracter bulos sau chiar eczornatoid, care sa dureze 1 2 zile. l

Eeactiile cutanate alergice se executa totdeauna cu martor, n vederea acestui scop, o data cu aplicarea locala a alergenului, se nplica, pe cealalta parte simetrica a suprafetei r r corpului, o substanta indiferenta numita solutie martor (ser fiziologic, eventual cu 5% glicerina si 0,5% fenol). Prin compararea reactiei locale din cele doua parti se poate diferentia reactia alergica fata de reactia nespecifica it organismului. Eeactiile alergice pot fi executate dupa urmatoarele tehnici: Frictiunea antigenului pe pielea bolnavului se executa de obicei pe fata anterioara a antebratului. Se spala bine regiuneainteresata, cu apa calda si sapun, apoi se degreseaza cu eter sau alcol; se lasaHa se usuce suprafata cutanata prin volatilizarea substantei degresante si apoi se frictioneaza bine pielea, pe o suprafata rotunda decirca 20 mm diamet ru, cu antigenul preparat sub forma unui unguent. Introducerea antigenului n pielea bolnavului prin scarificare. Intradermoreactia prin scarificare se executa tot pe fata anterioaraa antebratul ui. Pregatirea suprafetei cutanate se face la fel ca si ncazul precedent, apoi se aplica pe regiunea degresata o picatura desolutie de antigen, iar pe antebratul din partea opusa solutia martor. Cu ajutorul unui ac de scarificare sau cu o lanteta de vaccinare seexecuta doua scarificari superficiale n piele, prin solutiile depuse, ntli prin picatura martor si apoi prin solutia antigenica, avnd grijasa se deschid a numai limfaticele superficiale si nu capilarele sanguine. Surplusul de alergen se ndeparteaza cu hrtie de filtru sau vatadupa 8 10 minute. Injectarea intracutanata a solutiei antigenice. Intradermo reactia se executa pe pielea suprafetei de flexie a antebratului. Curatirea si degresarea pielii se fac dupa metoda de mai sus, apoi seinjecteaza cu ajutorul unei seringi de tuberculina, intracutanat, 0,1 ml solutie de alergen. Injectia intracutanata se executa dupatehnica obisnui ta, avnd grija ca bizoul acului sa fie ndreptat cuorificiul n sus si sa intre n ntreg ime n piele. La locul injectieiapare o mica papula albicioasa. Pe celalalt antebr at, simetric, seexecuta proba martor, dupa aceeasi tehnica, cu ser fiziologic. Instilarea solutiei antigenice n sacul conjunctival. Oftalmoreactia. Se instileaza n sacul conjunctival o solutie diluata de antigen. n sacul conjunctival al celuilalt ochi se introduce solutia martor. Eeactia pozitiva se manifesta printr-o hiperemie activa a vaselorconjunctivale. Aplicarea si fixarea antigenului mbibat n tifon, cu ajutorulunui leucoplast. Proba cutanata cu leucoplast. Se mbiba mici patratelede tifon cu solutie antigenica, s e aplica cu ajutorul unui lecoplastpe pielea dezinfectata si degresata si se las a pe loc timp de 4 8 de ore.

Pielea de sub leucoplast se macereaza si da posibilitatea antigenulul de a patrunde n piele. Introducerea antigenului n piele cu ajutorul electroforezei. Testul cutanat prin electroforeza. Se aplica pe piele electrodul impregnatcu sol utia antigenica si se porneste curentul electric care antreneazaparticulele de a ntigen n piele. Se va avea grija ca pe piele sa seaplice totdeauna electrodul cor espunzator. Metoda este mai sensibiladect reactiile cutanate directe. Se mai utilizeaza pentru diagnosticul starilor de alergiereactia nazala, uretral a etc., cea mai curenta nsa ramnnd reactiaintradermica. Intradermoreactia Mantoux, pentru diagnosticul tuberculozeise executa cu tubercu lina purificata P.P.D." care este o solutiede tuberculoproteina, elaborata de mic obacterii de tip uman. Tuberculina purificata se foloseste n urmatoarele doze: Doza I (n fiolemarcate cu culoarea ros ie), care cuprinde o unitate tuberculinica(0,1 ml) si doza II (n fiole marcate cu culoare albastra), care cuprinde10 unitati tuberculinice (0,1 ml). Depistarea s ensibilitatii fata dotuberculina se ncepe totdeauna cu doza I si numai daca rezul tatuleste dubios sau negativ se va repeta reactia peste 15 zile cu doza II. Persoana bolnava de tuberculoza este de 500 de ori mai sensibila la tuberculina dect cea normala. Pe acest fapt se bazeaza principiulreactiei. Rea ctia se citeste dupa 48 si 72 de ore si se considera pozitivadaca n jurul injecti ei de tuberculina apare o roseata maculopapuloasacu un diametru de minimum 5 6 mm, care persista cel putin 2 ;'. zile. Ea indica o stare de hipersensibilitate fata de toxina baciluluituberculos , care este prezent n organism. Hipersensibilitatea fata de tuberculina se poate depista si prinreactia percutan ata cu plasture. Ea se executa prin aplicarea pe tegu mentul n prealabil pregatit a unei rondele pe care se afla depusa ocantitate de tubercul ina bruta n dilutia voita. Intradermoreactia Burnet pentru diagnosticul brucelozei se exe cuta cu melitina sau abortina, care se obtine prin filtrarea culturilorde Brucella. S e injecteaza o cantitate de 0,1 ml strict intracutanat. Ca martor se utilizeaza bulion simplu sterilizat. Proba se considera pozitiva daca la locul injectiei apare un edem i'osu inflamator, persistnd 24 48 de ore. Ea indica infectarea orga nismului cu Brucella si starea alergica fata de acest germen. Intradermoreactia F r ei pentru diagnosticul limfogranulomatozeibenigne se execu ta dupa aceeasi tehnica, antigenul fiind preparat; din puroiul extras din ganglionii supurati ai bolnavilor de aceasta 414

lioala. Eeactia se considera pozitiva daca la locul injectiei apare oi < ^eata, care se indureaza, devenind un nodul care se mentine 8 10 zileIntradermoreactia Ca ssoni pentru diagnosticul chistului hidatic i-, executa cu lichidul de chist hidatic obtinut de la bovine sau ovine .icrificate. Eeactia se considera pozitiva daca peste 5 10 20 'l f minute de la injectarea antigenului apare o reactie locala urti <.i i'iana sau veziculoasa, nconjurata de o zona hiperemica. Injectia > l c solutie martor executata cu ser fiziologic ramne negativa. Intradermoreactia cu antigen de TricMnella spiralis pentruiliagnos ticul trichin elozei se execu ta cu un extract total din larva l e TricMnella spiralis n ser fiziologic n dilutie de l :10 000. Antigenulrste livr at n aceasta dilutie n fiole nchise, nsotite de solutia martor, 'itirea rezultatului se face dupa 30 si 60 de minute ct si dupa 24 -l e ore. Eeactia se pozitiveaza n doua perioade: reactia precoce, i are ncepe sa apara la 5 minute dupa inoculare, marcata de o veziculailb-roz, nco njurata de un eritem neregulat cu caracter edematos, < are, dupa 30 60 de minute, ncepe sa paleasca si dispare; reactiatardiva caracteri zata printr-o papula, nconjurata de o zona eritematoasa, apare abia la 18 24 de ore dupa inoculare. In ambele cazu ri reactia se con sid era pozitiva. Intradermoreactiile pentru diagnosticul tularemiei, actinomicozei, antraxului, morvei si al unor dermatomicoze se executa dupaaceeasi tehnica. Beactiile locale ale testelor cutanate alergice pot fi potentateprin injectii de polidina (2 ml) sau de histamina (0,8 1 mg). Beactiile cutanate toxinice. Beactiile cutanate toxinice au scopulde a stabili i munitatea nnascuta sau dobndita fata de anumite boli. Ele se executa dupa tehnica cunoscuta a intradermoreactiilor, nsaprincipiul lor s e bazeaza pe alte considerente. Reactia SchicJc se utilizeaza pentru determinarea receptivitatiifata de difterie . Ea se bazeaza pe faptul ca toxina difterica injectatan pielea unei persoane nei munizate produce o reactie locala eritematoasa si edematoasa. Daca nsa persoana este imuna fata de toxinadifterica, atunci antic orpii antidifterici din organismul lui vor neu1 valiza toxina injectata n piele si n acest caz nu se va observa niciu manifestare locala. Eeactia se executa dupa tehnica obisnuita a intradermoreactiilor, injectnd n grosimea pielii de pe suprafata anterioara a antebratuluidrept 0,2 ml t oxina difterica si n acelasi loc pe antebratul stng 0,2 mltoxina difterica inactiv ata prin ncalzire, aceasta din urma servind camartor. Eezultatul se citeste dupa 48 de ore. Se considera pozitiva, daca n locul inocularii toxinei se produce o congestie locala cu edem,

cu un diametru de circa 20 mm. Ea indica receptivitatea organismuluifata de dift erie. Reactia Dick se utilizeaza pentru determinarea receptivitatiifata de scarlatina. Principiul de baza cit si tehnica reactiei snt iden tice cu acelea ale reactiei Schick. Ca antigen se utilizeaza 0,2 ml toxinilde strepto coc scarlatinos. Eezultatul se citeste dupa 18 ore. Eeactinse considera pozitiva daca n locul injectiei se formeaza un eritem sauinfiltrat cu un diametru de cel putin l cm. n cazul reactiilor Schick si Dick se va interzice cu desavrsire utilizarea substantelor antiseptice pentru sterilizarea seringilor, acestea putind distruge toxinele utilizate. Reactia de stingere Sehultz-Charlton se utilizeaza pentru diagnosticul scarlatin ei. Ea se bazeaza pe faptul ca anticorpii antiscarlatinosineutralizeaza toxina s treptococului hemolitic din piele, facnd s;'i dispara local exantemul scarlatinos. Eeactia se poate executa cu un ser antiscarlatinos, cu ser deconvalescent sau cu serul fostilor bolnavi de scarlatina. Ea se face dupa tehnica obisnuita a intradermoreactiilor ntr-o regiune undeexantemul scarlat inos este mai accentuat. Se va^ injecta 0,2 ml de seiantiscarlatinos, antitoxic, strict intradermic. mprejurul injectiei, antitoxinele, neutraliznd toxina streptocica, exantemul se va stinge. Spre deosebire de restul reactiilor cutanate, aceasta reactie utili zeaza anticorpii n loc de antigen. Din cauza pericolului de transmitere a unor boli infectioase si nprimul rnd a hepa titei epidemice, este bine sa se renunte la seruride origine umana si sa se util izeze numai seruri de origine animala

'REGATIREA Sl ASISTAREA EXPLORARILOR PARACLINICE PREGATIREA Sl ASISTAREA EXAMINARILOR RADIOLOG1CE Eazele Bontgen snt oscilatii electromagnetice cu o lungime deunda foarte scurta. Ele se produc n tuburi speciale prin frnareabrusca a electronilor liberi, animati de o viteza foarte mare. EazeleIlontgen au o putere de penetrabilitate mare, str abatnd corpurilemateriale, deci si corpul omenesc, n calea lor, ele snt nsa absorbit epartial de corpurile pe care le strabat, n proportie mai mica sau maimare, n func tie de ponderea atomica a acestora. Astfel, corpurilecu o pondere atomica mai ma re snt mai opace, adica absorb maimulte raze fata de cele cu o pondere atomica ma i mica, care absorb o cantitate mai mica de raze, fiind deci mai transparente. Tesuturile si organele corpului omenesc snt formate din substante organice cu pondere atomica diferita, n functe de compozitialor, ele vor absorbi n mod inegal razele Eontgen. Astfel, sistemulosos, care contine mult calciu si fo sfor, va absorbi mai multe razedect muschii sau organele parenchimatoase si acest ea la rndul lormai multe dect plamnii, care, fiind umpluti cu aer, vor lasa sa trea caaproape ntreaga cantitate de raze care-i traverseaza. Eazele care au scapat de absorbtia componentelor corpuluiomenesc cad pe un ecran fluorescent, pe care-1 aduc ntr-o fluorescentacu att mai intensa, cu ct razele au fost mai putin absorbite de corp ur il e pe c ar e le-au tr av er s a t. Absorbtia inegala a razelor' Eontgen de tesuturile corpuluiomenesc si proprietat ea razelor de a aduce n fluorescenta ecranul 27 -c. ie 417

radiologie n functie de cantitatea si de intensitatea lor, stau la bazaformarii i maginii radioscopice. Ecranul florescent este confectionat dintr-un carton acoperiide un strat de sulf ura de zinc, wolframat de calciu sau platin-cianurAde bariu, nlocuind ecranul flu orescent cu o placa fotografica sau cufilmul radiologie, razele Bontgen se vor p roiecta pe acestea, impresionnd emulsia fotosensibila de pe suprafata lor, n funct ie de cntitatea si intensitatea cu care au scapat de absorbtie. Astfel se obtine o imagine fotografica a regiunilor examinate, care poarta numelede radiografie. Prin examenul radiologie se pot studia morfologia si functii tnarea organelor in accesibile observatiei directe, ascunse n profunzimea corpului. Ele completeaza c elelate metode de investigatieasupra organismului sanatos sau bolnav ; uneori es te decisiv pentrudiagno sticul diferential si poate fi singurul mi jloc de evide ntierea unor modificari patologic, inaccesibile investigarii clinice. Astfel, prin examenul radiologie, se pot diagnostica sau confirma fracturisi luxatii ale sistemului osteo-articular, modificari anatomo-patologice si functionale ale st omacului, intestinelor, ale inimii, plamniloi, tulburari anatomice si functionale ale vezicii biliare, prezenta calcnIilor n baz inetele renale, vezica urinara sau n alte organe cavitarc, a tu mo ri lo r n di fe ri te org a n e si altele . Din tre diferitel e metode de examinare mentionam : Ra diosco pia, ca re est e examin area org an elor la ec ran. Eaconstituie forma cea mai obisnuita a examinarilor radiologice, dnd oimagine dinamica asupra organ elor examinate. Radiografia, care este fixarea imaginii radiologice pe filmulradiologie la un mo ment dat. Imaginea fiind fotografiata, ea se pr<tteaza la controale ulterioare m ai amanuntite, putind fi interpretai asi de mai multi specialisti. Eadiografia e ste nsa o metoda staticiide examinare. Kimografia, care consta n nregistrarea radiografica a misca rilor anumitor organe interne, mai ales ale inimii si a vaselor mari. Tomografia, care este obtinerea imaginii radiografice a unuistrat oarecare dintr -o parte a organismului. Aceasta metoda evMag re s el i l e d e in t er p e r t a r e ca re a r p u t e a re z u l t a d i n s up r a p u n e r e aimaginii stra turilor regiunii examinate, cum se ntmpla n radio grafia obisnuita. Radiofotografia: consta n fotografierea imaginii unui ecran fluorescent pe filme de dimensiuni reduse. Imaginile obtinute au unformat de 7 x 7 sau 10 x 10 cm. Datorita produ ctivitatii mari sifiind mai ieftine, metoda se rveste n primul rnd profilactic pentru

depistarea activa si precoce a bolnavilor de tuberculoza pulmonara, cancer bronhopulmonar si mediastinal, precum si a bolilor de inima. Rontgencinematografia (fig. 189); consta n filmarea imaginilorp ecranul radioscopi c, sau direct dupa iesirea razelor din corpulomenesc, fara intermediul ecranului . Filmul obtinut se proiecteaza pe un ecran obisnuit, dnd o imagine radiologica dinamica evidentiind miscarile normale sau patologice ale unor organe. Filmele pot fi proiectate n11 iod obisnuit, cu ncetinitor, prerum si cu opriri pe regiunile siimaginile mai importante. Rontgenoteleviziunea: conHla n captarea imaginii radiologice si televizarea ei, fie subforma de imagine statica, fie Kiib forma de radiocinemato( jjraf ie televizata. Cu aceasta metoda personalul lucreaza la lumina, sub protectie perfecta f at/ a de razele Rontgen, imaginea putnd fi urmarita simultan le mai multe persoane. Aceastametoda tinde sa nlocuiasca n viitor examenul radioscopic simplu. Regulile generale de pregatire Fig. 189. Aparat de roentgencinematogra

a bolnavilor pentru examinari fie cu stat iv mobil. Pe ecranul a paratu luiradiologice. Indicatia examina-este fixat un ntaritor de imagini, care maresterilor radiologice o face totdeaunainte nsitatea luminii ecranului de l 000 ori. La medicul, fie la primirea bolna-aceasta s-a adaptat o camera Ariflex pentru filmat. vului, fie cu ocazia vizitei. Indicatiile date de medic snt notate de asistenta si ndeplinite n cursul orelor de activitate ale serviciului de radiologie, n cazurilede urgenta, perforatii intraabdo-minale, ileus, fracturi de craniu etc., va nstiinta medicul radiolog de serviciu, pentru a veni imediatla spital, n vederea efectuarii examinarilor cerute d e urgenta. Asistenta trebuie sa pregateasca bolnavul din punct de vederepsihic pentru exami narea radiologica, n special daca acesta estepentru prima data examinat n acest fe l. Trebuie sa-1 linisteasca pebolnav spunnd ca examinarea se va face ntr-o ncapere n tunecoasa,

cu ajutorul unor masini complet inofensive, iar substantele de < trast, care vor fi eventual necesare pentru examinare, sa le bea lnici o aversiu ne. La nevoie asistenta trebuie sa arate bolnavul M acelasi timp ca examinarea radiologica nu este o metoda univoide diagnostic si a stfel sa nu pretinda de la medicul radiolog exairnrea unor organe care nu snt acc esibile acestei metode. Bolnavul adus la serviciul de radiologie trebuie sa aibrb i l e t d e t r i m i t e re . A c e s t a t re b u i e s a c u p r i n d a n a f a r a d e d uperso n ale si d e spit alizare ale boln avului, datele din an amm rezultatele mai importante de laborator n functie de diagnoMprezumtiv, p recum si felul ex amin arii cerute. As is tenta are nde a scoate datele necesare din foa ia de observatie si a le trece, preuna cu datele personale ale bolnavului, n biletul de trimitiapoi de a-1 da med icului pentru completarea diagnosticului prezunrsi a ind i ca ex amin area re sp e ct iva. Daca natura examinarii o cere, asistenta va pregati bolimn mod corespunzator. Ast fel, unele examinari trebuie efectuai rstomacul gol, altele dupa evacuarea colon ului etc. Pregatirea bolvului pentru examinarile radiologice cade n competenta as istonidin acest motiv ea trebuie sa cunoasca posibilitatile si limitele fioriexa minari, precum si modul n cate trebuie pregatiti bolnavii pcnaceste examinari. Asistenta trebuie sa nsoteasca bolnavii la examinarile nu logic e, pen tru a le da aju to ru l necesar la dezb racare, mb racipentru a-i sp rijini daca starea lor generala o cere etc. Regiunea de examinat va fi dezbracata complet, parul IUIIK femeilor va fi legat pe crestetul capului, margelele si lantisoarelofi scoase de la gt, deoarece att nasturii de la haine, ct si obioriradioopace din buzunare, coz ile de par, ca si medalioanele si laritl'. rele pot cauza greseli de interpretare a imaginii radiologice prin |iducerea uno r opacita ti att pe ecra n, ct si pe film. Asistenta trebuie sa se fereasca de actiunea razelor Bont|> care au un efect daunator asupra organismului si mai ales anii] gonadelor. Din acest motiv, n momentul examinarii propriu / sau al expunerii unei radiografii, asistenta va trebui sa se ndopari > ct mai mult de aparat si de bolnav, care sub influenta razelor ItonUdevine sursa de raze secundare, tot asa de daunatoare. Bolnavii dd si copiii, care totusi necesita un ajutor din partea asistentei, voiajutati sub protectia sortului si manusilor speciale, confectionai o cauciuc plumbuit, care absorb razele Bontgen. Timpul de examliii

cazuri trebuie redus la minimum, pentru a expune ct organismul asistentei la actiunea daunatoare a razelor. (iitmeran care se fac exa minarile radiologice sa aiba o tem-turft optimade aproximativ 20, pentru a nu pro voca frisoane v i lor febrili dezb rac ati, care sn t adu si pentru ex aminare, nil, activitatea n camerele de diagnostic radiologie se desfa-n obscuritate, respectiv n semiobscuritate, asistenta, care jtobolnavu l, t r e b u i e sa se ac omo d e ze din t i mp la ac ea st a ift foarte slaba. Acuitatea vizuala creste foarte mult la lumina Hau la ntuneric, n 10 minute ea creste de 50 de ori, n 20 de li t ode 200 de ori. Pentr u a se putea misca n siguranta la lumina aserviciului de radiologie fara sa piard a mult timp cu aco-tlM'oa, este bine ca asistenta sa poarte ochelari cu sticla nchisa }i do 10 20 de minute nainte de a nsoti bolnavii la serviciul hidiologie. M A! IREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL SISTEMULUI OSTEOARTICULAR Trimiterea bolnavilor pentru examenul radiologie al sistemului i articular nu necesita o pregatire prealabila deosebita. Pansamentele vor fi ridicate de pe regiunile examinate, iar unguli< Kiui alte forme medicamentoase vor fi ndepartate prin spalareilt'oo l sau ben zin a, caci , prin sub stan t ele radioopace pe careiiiial le contin, ele pot produc e opacitati pe imagine, l tacamembrul examinat a suferit un traumatism att de acc entuat nu poate fi mentinut n pozitie fara atele, se va av ea grija ca loasa fie confection ate dintr-o substan ta transparenta pentru IoX-. Daca este posibil nu se vor me ntine atelele de metal, cum doexemplu ate lele Kramer. l'(intru executarea radiografiilor osteo-articulare, bolnavul va fin,t, pe masa de radiografie. Medicul radiolog va stabili pozitiavata a bolnavului pentru exam inare, iar asistenta va trebui sa" bolnavul pentru ocuparea si mentinerea aceste i pozitii. Daca ilrile i provoaca dureri (ca de exemplu n caz de fracturi, luxatii, Mo acute etc.), atunci, nainte de examinare, nca n sectie, bol ul va p rimi un medicamen t an algetic. l'ontru radiografia oaselor bazinului cu exceptiatraumatis-"i1 recente este bine ca bolnavul sa fie pregatitprintr-o clisma uatoare, interpretarea imaginilor ra diografice devenind astfel usoara. In cursul examenului radiologie al sistemului osteo-articular, i mut o ivi necesitatea opacifierii fistulelor osoase cu substante de l l'UHt.

Pentru evidentierea cartilajelor articulare, n unele cazuri, m> umple cavitatea articulara cu aer sau oxigen, care ulterior, dupiiefectuarea rad iografiilor, se resoarbe. PREGATIREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMENUL RAD1OLOGIC AL ORGANELOR TO RACICE Eadioscopia si radiografia toracelui. Situatia organelor intrutoracice permite o examinare radiologica fara pregatirea lor pnalabila. Plamnii organe pline cu aer contrasteaza cu opacitate \ inimii si a vaselor cutiei toracice, oferind o orientare relativ usoar ipentru m edic. Imaginea plamnilor, aparuta pe ecran sau pe filmulradiografie, va fi n funct ie de continutul lor n aer si snge. Modidcarile de volum si de forma ale inimii, c a si pulsatiile ei pot fi nregi.vtrate pe ecran fara o nici pregatire prealabila. Explorarea radiologica a organelor toracice se ncepe cu radio scopia, care da o imagine dinamica a plamnilor si inimii. Examinamvse face n pozit ie ortostatica, bolnavul stnd n picioare n doisiilecranului, cu minile asezate pe so lduri. Daca acest lucru nu esl" posibil, examenul se face seznd. n cazuri exceptionale cnd pozitia verticala este contraindicata, examinarea se va face n decubit, desi n aceasta pozitie diafragmulse ridica n sus s i acopera o parte din bazele pulmonare. Sugarii si copiii mici vor fi suspendati n hamuri sau fixati pe oscndura pentru a evita sustinerea lor de asistenta sau mama, caroastfel ar putea s a fie iradiate (fig. 190 A, B, C). Bolnavii care trebuie sprijiniti de asistenta, vor fi adusi n timpulradiografiei n pozitiile cerute de medic, pozitii pe care asistentatrebuie sa le cunoasca. Ace ste pozitii snt determinate de incidenlu(directia) razelor Bontgen: incidenta postero anterioata (P.A.) cu fata spre ecran i incidenta antero posterioara (A.P.) cu spatele spre ecran | incidenta oblica anterioara dreapta (O.A.D.) cu fata sproec ra n, n ungh i de 30 si cu u ma ru l dr ep t na in te; incidenta oblica anterioara stinga (O.A.S.) cu fata spro ecran, n unghi de 30 si cu umarul stng nainte; incidenta oblica posterioara dreapta (O.P.D.) cu spatele laecran, n unghi de 30, c u acesta si cu umarul drept spre examinator \ incidenta oblica posterioara stinga (O.P.S.) cu spatele spr ecran, n unghi de 30 cu acesta si cu umarul stng spre examinator i incidentele laterale dreapta si stinga, n aceste pozitii, pentruevitarea imaginil or suprapuse, bolnavul va tine minile deasupwcapului; incidenta n lor doza. :.

iig. 190. (A, B, C). A Examenul railloftcopic al sugarului. Fixarea manualaIn lata ecranului; B examenul radioM'opic al sugarului. Fixarea prin nlasare | ic n suport de scndura ; C examenulinilioscopic al sugarului. P'ixarea prin suspend are cu ajutorul hamurilor.

La radiografiile organelor toracice, bolnavul va fi asezat n faliiunui stativ n po zitie de ortostatism, cu pieptul apropiat de casoUcare poarta filmul. Minile boln avului vor fi asezate pe sold si coatc-lt aduse nainte fara ridicarea umerilor. Se va explica apoi bolnavuluicum trebuie sa se comporte n timpul expunerii filmului, facnd < uel cteva exercitii de respiratie. Expunerea se va face n apnee du pil o inspiratie profunda. La nevoie radiografia organelor toracice se va putea executa tin pozitia seznd. Ea dioscopia si radiografia pot fi completate cilalte metode de examinare radiologi ca : tomografie, teleradiografio, kimografie etc. Pregatirea bolnavului pentru examenul radiologie al arborelui bronsic. Examenul radiologie al arborelui bronsic sau bronhografinSe ntrebuinteaz a pentru diagnosticul tumorilor pulmonare, al atelectaziilor, al modificarilor topografiei si calibrului bronhiilor. Substanta de contrast ntrebuintata este lipiodolul sau iodlpinul, preparate iodate dizolvate n ulei n concentratie de 20 40%, Lipiodolul se amesteca cu praf de sulfamida sau cu talc, n proportii de 20 g lipiodol cu 8 g praf, obtinndu-se o pasta. Introdusa n arborele bronsic, a ceasta da un contrast bun si adera bine de mucoamibronhiala. Pasta lipiodolata s e ncalzeste usor si se introduce ptiusonda Metras n arborele bronsic, difuzndu-se pn a n cele mai finoramificatii ale acestuia. Substantele de contrast hidrosolubile, cu ioduronul B sau diiodonul, snt mai avantajoase, caci se elimina ucteva zile din arb orele bronsic n timp ce lipiodolul ramne saptamni sau ch iar lu ni ntregi n caile re spiratorii. Organismul poate sa reactioneze l 2 zile la introducerea substantei de contrast, p rin stari febrile, care se amendeaza nsa fara niciun f el de tratament. Pregatirea bolnavului. Cu doua-trei zile naintea bronhografiei, b o l n a v u l v a p r i m i e x p e c t o r a n t e . n a j u n u l e x a m i n a r i i , b o l navul va fi sedat cu o tableta de Fenobarbital sau Bromoval. n ziua examinarii, cu o jumatate de ora naintea nceperii bronhografiei, se va administra o injectie de atropina, pentru a reduce secretinsalivei si a gl andelor cailor respiratorii. Concomitent, bolnavul va. primi si medicamente pentru calmarea excitatiei centrului tusigeu. Bronhografia se executa pe nemncate. Ea se ncepe cu anesteziaarborelui bronsic; de calitatea anesteziei depinde reusita examinarii. Anestezia cailor respiratorii precum si introducerea sondei Metra* se face de catre medic, asistenta avnd sarcina de a-i acorda ajutoracestuia ca si la orice sondaj traheobronsic (vezi voi. II). Bolnavulva fi nclinat spre partea care trebuie injectata. Substanta de con trast, usor ncalzita, va fi introdusa ncet, cu o presiune moderata.

'n timpul injectarii substantei de contrast, bolnavul si va schimba itia, fiind culcat pe rnd n decubit ventral, dorsal, lateral, drept -sting; pentru a pune n evidenta arborele bronsic din partile ponoare ale plamnilor, bolnavul va fi culcat n pozitia Trendelen

rg; pentru bronhiile mijlocii si inferioare, bolnavul va fi asezattoracele moder at ridicat. Se va evita refluarea substantei de nh-ast si patrunderea ei n stomac, de unde poate fi resorbita, pro rnd intoxicatii. Dupa terminarea examinarii, bolnavul nu mannca si nu bea i p de 2 ore, timp n care nceteaza efectul anestezicului. Caile respiorii, capatnd sensibilitatea lor, vor elimina substanta de contrast m tuse. Asistenta va educa bolnavul ca sa o elimine n scuipatoare, iitru a nu se intoxica cu iod. Metoda este contraindicata n cursul proceselor acute supra lilugate. AMINAREA BOLNAVILOR CU ABDOMEN ACUT PRIN RADIOSCOPIE ABDOMINALA Examinarea radiologica a bolnavilor cu abdomen acut este o itoda de explorare de mare urgenta; din acest motiv, ei vor fi ilnsi fara nici o pregatire prealabila. Pe de alta parte, adminisi iirea substantelor radioopace ar putea provoca o agrvare a bolii ' r de baza, care uneori ar putea fi fatala. n stare normala, organele abdominale au aceeasi putere de bsorbtie fata de razele X si, ca atare, nu pot fi diferentiate, n cazul l (domenului acut iau nastere nsa transparente patologice prin ii;Urunderea aerului n cavitatea peritoneala sau prin formarea 'livelurilor de lichid n ansele intestinale mult destinse care premta contraste radiologice cu mare valoare n diagnostic. l'KEGATIREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMINAREA RADIOLOGICA GASTRO-INTESTIN A L A Examinarea radiologica a stomacului si intestinelor se indica labolnavii cu tulb urari gastro-intestinale. Ea necesita o pregatire prealabila constiincioasa. Organele abdominale cavitare, avnd o putere egala de absorbtie n. razelor E6ntgen,'nu pot fi puse n evidenta dect dupa umplerea lorni o substanta de contrast. Examinarea radiologica gastro-intestinala va fi contraindicataIu bolnavii casect ici, n stare grava, adinamici, la cei care sufera del roinboze, ileus, perforatia tubului digestiv, hemoragie gastro-intest luala acuta, peritonita acuta, precum si n prima jumatate a sarcinii. 425

Cu l 2 zile naintea examinarii, bolnavul va fi pregatit printr-unregim alimentar u sor de digerat si neflatulent, format din supo, oua, pine prajita, unt, fainoase, produse lactate. Se va evita admi nistrarea de purgative si se va suspenda cu 2 3 zile nainte administrarea medicamentelor cu continut de bismut, iod, fier, calciusau bariu pe cale bucala, deoarece acestea mpiedica vizibilitateorganelor de examinat, prin opacifierea st omacului si a intestinelor, n s eara din ajunul examinarii se va face o clisma evacuatoare Examinarea se executa pe nemncate, n orele de dimineata, pentru ca mai trziu se aduna n stomac secretiile care diluea,/,ilsubstantele de co ntrast si acopera pliurile mucoasei, care nu mai polfi analizate, n caz de hipers ecretie de suc gastric sau de steno/iipilorica, cnd lichidul adunat nu permite ex aminarea stomacului, acesta trebuie evacuat printr-un tubaj gastric cu sonda Einhorn, efectuat naintea examinarii, n mod obisnuit nsa se va evita ex<> cutarea unui sondaj gastro-duodenal naintea examenului radiologie, pentru ca acesta irita mucoasa si produce el nsusi o hipersecret i' nedorita. La fel se va interzice bolnavului sa fumeze, pentru ca ijlaceasta mare ste secretia gastrica. Unele medicamente schimba tomcitatea si motilitatea gastr ica, din care cauza naintea examenului nuse va da bolnavului nici un fel de medic ament. Pentru examenul radiologie gastro-intenstinal se vor f olt IN l substante opace de contrast cu numar atomic ridicat, care au oputere de absorbti e mare dar nu snt toxice. O astfel de substanteieste sulfatul de bariu. Pregatire a suspensiei cere atentie, caci exi.sUsaruri de bariu resorbabile, toxice pentru organism. La unele preparate de bariu s-au adagat diverse corective de gust, nsa acestea potprovoca o secretie gastrica marita, deci utilizarea lor nu este dodorit. De cele mai multe ori se folosesc suspensiile de bariu n ap;i. Pentru o examinare snt necesare suspensii de bariu de diferite concentratii. Pent ru examenul gastric se foloseste o suspensie mai subtire (bariu/apa/1/2), iar pentru examinarea mucoasei gastrice saua esofagului, o susp ensie de bariu mai concentrata, n proportii de ba ri u/ ap a =3 : 2 . n sectii de radiologie mai mari, bariul se pregateste n bucatariade bariu, o ncaper e separata, luminoasa, nzestrata cu mobilier, vase si vesela necesare pregatirii suspensiei (site, pahare, linguri dolemn etc. ), de preferinta cu cteva ore naintea examenului. Pregatirea substantei de contrast se face n felul urmator : m introduc ntr-un pahar sau cana 150 g sulfat de bariu sau un pachotoriginal (sulfa t de bariu pro Eb'ntgen) si se adauga o mica cantitati de apa calda, cu care se amesteca praful pna se formeaza o pasti 426

isa, dar omogena, fara grunji. Se completeaza apoi paharul cui pna la 250 300 g si se amesteca cu ajutorul unei linguri de lemn. O suspensie mai groasa, folosita pentru examenul esofagului, ibtine prin adaugare de 100 150 g de apa la 150 g de bariu. Bariuldepune destul de repede pe fundul vasului si nainte de a se da Flg. 191. Inmnarea canii cu suspensie de bariu pentru examenul radiologie al tubu lui digestiv. bolnavului va fi resuspendat prin amestecare cu o lingura. Pentru aevita acciden tele se va folosi bariu din ambalaje originale, etichetate. Bolnavii beau n general suspensia baritata fara nici o averHiune; snt nsa unii care prezinta greturi, de aceea li se va cere sarespire adnc de cteva ori, pna cnd greturile dispar. Asistenta Introduce bolnavul dezbracat sub ecran si-i da n mna stinga cana cubariu (fig. 191 ). La comanda medicului, bolnavul va nghiti cantitatea necesara de bariu. Stomacul sanatos elimina bariul nghititn 2 3 ore si umple ansele intestinului subtire. Dupa 6 8 ore, coloana de bariu ajunge la cec, iar dupa 24 de ore, umple colonulIn ntregime. Bolnavul va fi rechemat, conform indicatiei medicului, dupa2, 8 si 24 de ore, pe ntru a urmari sub ecran evacuarea stomacului, umplerea intestinului subtire si a colonului. De aceea pna ]a terminarea examenului complet, bolnavul nu are voie sa ia purgative sau n:i i se faca clism. La 2 ore dupa nceputul examinarii, bolnavul 427

poate sa mannce; controalele repetate nu trebuie sa fie executa penemncate. Asistenta are sarcina de a tine evidenta bolnavilor rechem.* pentru examinari radiologice si a comunica, prin condica de predai o, schimbului urmator, ora exacta la care trebuie sa se prezinte li* serviciul de radiologie. j Dupa terminarea examinarii se va da bolnavului un purgativ, de obicei o lingura de ulei de parafina, caci bariul produce Aneorlconstipatie. Scaunul va fi colorat n alb, ceea ce trebuie comunicatbolnavului, pentru ca sa nu se sperie. i La copiii mici se va folosi bariul corectat cu caco sau cu gust dulamie. Bariul s ugarilor se va prepara cu ceai sau cu lapte si nu cuapa si se va administra cu b iberonul. Cantitatea de suspensie bariu/apiVnecesara pentru ei este de 100 g, pe ntru copiii mici 100 150 g, iarpentru copiii mai mari 150 200 g, toate n dilutie de l : 2. Substantade constrast se da copiilor cu lingura. Pentru examinarea intestinului subtire, bolnavul poate fi rochemat de mai multe ori nca n primele ore. n acest timp, asistentase va ngriji ca bolnavul sa nu primeas ca nimic de mncat sau bautsi sa nu i se administreze medicamente. n unele cazuri se folosesc metode speciale pentru introducere;, substantei de contrast n tubul digestiv al bolnavului. Astfel, suspensiade bariu poate fi introdusa direct n jejun printr-o sonda duodenala, n vederea acestui scop se va introduce sonda Einhorn, dupa metoda, obisnuita, pna dincolo de duoden, naintarea sondei se controleazasub.ecran radioli gic. Cnd diviziunea 75 80 ajunge n dreptul arcadei dentare se introduce prin sonda, cu ajutorul unei seringi, substanta de contrast direct n jejun. Tot pentru examinarea intestinuluisubtire se utilizea za metoda introducerii fractionate a bariului, bolnavul nghitind din 10 n 10 minute cte o nghititura din substantaopaca. Prin urmarirea naintarii bariului n colon se poate examina apendicele. Timpul cel mai potrivit pentru acest lucru este la 24 d<* ore de la administrarea perorala a suspensiei baritate. Uneori, SUHpensia de contrast se amesteca cu o lingura de sare amara, care dilueaza substanta de contrastat din cec, intensifica peristaltismul ceculuisi usureaza u mplerea apendicelui. Examinarea stomacului se mai poate face si prin metoda contrastului gazos. Ea se realizeaza, fie prin insuflarea de aer n stomac. cu ajutorul unei sonde, fie prin administrarea unui amestec care genereaza gaze. Amestecul gazogen utilizat este format din acid tartriosi bicarbonat de so diu.

Pregatirea bolnavului pentru examenul radiologie al colonului. Itoaininarea radiologica a colonului necesita evacuarea lui pralabilallmmateriil e fecale si umplerea cu o substanta de contrast. Aceastami poate face, fie pe ca le bucala, continund examenul radiologie aldl o macului si intestinului, fie pe c ale recta-la, prin irigoscopie. l Daca examinarea se rezuma numai la colon, pentru a scurtatimpul de examinare, se poate administra bolnavului, la indicatiamedicului, cu 8 10 ore naintea timpului fixat pentru examinare, 0 dqza de suspensie baritata. n dimineata urmatoare, el va fi exaniinAt; daca colonul nu s-a umplat nca n ntregime se va urmariIiii intervale regulate nainta rea coloanei de bariu pna la rect. n modobiskuit, substanta opaca ajunge n rect la 24 de ore dupa administrare. Examinarea radiologica a colonului pi'in umplerea sa cu substanta<le contrast pe cale rectala poarta numele de irigoscopie. Aceasta metoda deceleaza modificarile anatomice ale colonului. Pentru aceasta examinare, bolnavul trebuie sa fie pregatit foartecorect. Colonul trebuie sa fie complet golit de resturile de materiifecale. Cu o zi nainte, bolnavul primeste un regim hidric cu pireuri. Dupa masa se face bolnavului o clisma evacuatoare, iar mai trziu1 se da 2 linguri de ulei de ricin. Clisma singura nu este suficienta, pentru ca ea elimina numai resturile de materii fecale din portiuneainferioara a tubului digestiv (sigmoid si rect). Pe de alta parte, uneori, nici apa cu care s-a facut clisma nu se evacueaza n ntregime, nici apa ramasa n colon nu este totdeauna resorbita si astfel dilueazasubstanta d e contrast. Din acest motiv, evacuarea colonului cu purgative este absolut necesara. Pregatirea clismei baritate se face dupa metoda obisnuita aclismelor. Instrument arul obisnuit se completeaza cu sonda Strauss. Aceasta este un dispozitiv cu ajutorul caruia se poate nchide rectuldupa insuflar e cu pompa de aer si dupa introducerea substanteiopace. La sugari, substanta de contrast se introduce cu ajutorulunei seringi. Substanta de contrast folosita este sulfatul de bariu n suspen sie, n doza de 300 500 g n 1000 1500 ml apa usor ncalzita. Se mai foloseste si sulfatul de bariu (200 g) amestecat cu bolus alba (300 g) n l 000 ml apa ncalzita. Introducerea substantei baritate se va face dupa tehnica obis nuita a clismelor. Se va avea grija sa nu se provoace durei i sauspasme ale colonului prin introducerea prea rapida sau sub presiunea substantei de contrast, caci dil atarea brusca a ampulei rectale sia sigmoidului provoaca o contractie a colonulu i si eliminarea sub

stantei introduse. O cantitate mai mare de substanta introdusa la nceput poate sa deranjeze explorarea portiunii recto-sigmoidieiie, prin suprapunerea ampulei pe aceasta regiune. Dupa ce suspensia/dobariu a trecut prin sigmoid se va putea mari usor presiunea mai ales cnd bariul ajunge la flexurile colonului fiind necesara pentrunvingerea rezis tentei lor. Cnd bariul a ajuns la cec, introducereasubstantei de contrast se ntrer upe. Colonul mai poate fi explorat radiologie si prin metoda ex^me nului cu dublu contrast Fischer. Pentru a efectua aceasta examinare se va umple colonul prin clisma baritata. Dupa terminarea acesteia, bolnavul va fi solicitat de a evacua partial substanta de contrast si se nchide rectul cu sonda Strauss, al carei balon introdus n j rect va fi umplut cu aer. Se introduc apoi n colon 100 ml aer, cu opre siune moderata, sub control la ecran. Metoda cere precautii, aerul sub presiune poate perfora colonul modificat patologic. Pregatirea copiilor pentru examenul radiologie al colonului se va face dupa o pauza de alimentatie de 12 ore. Stomacul si intestinele astfel golite nu mai necesita nici un purgativ. Se va administra 400 500 g substanta de contrast, continnd 100 150 g sulfat de bariu. Sonda se va introduce la o adncime de 5 la 10 cm. La sugari se vor administra 50 100 g substanta baritata subforma de clisma, cu aju torul unei seringi. ntruct, att asistenta care administreaza clisma, ct si mediculsnt expusi iradierii, e i vor lucra neaparat cu sorturi de protectie. Dupa terminarea examinarii, bolnavul evacueaza substanta decontrast. Daca nu reu seste, va fi ajutat printr-o clisma evacuatoare. PREGATIREA BOLNAVILOR PENTRU COLECISTOGRAFIE Sl COLANGIOGRAFIE Vezica biliara nu da imagine radiologica. Ea poate deveni vizibila pe filmul radiologie daca se impregneaza cu saruri calcare saudaca contine calcu li radioopaci; n caz contrar ea trebuie sa fie umplutacu o substanta de contrast. Umplerea vezicii biliare cu substante decontrast si radiografierea ei poarta nu mele de colecistografie. Opacifierea ntregului sistem al cailor biliare n vederea radiografierii lorpoarta numele de co langiografie. Umplerea vezicii biliare cu substanta de contrast se poate face, fie pe cale orala, fie pe cale intravenoasa. Opacifierea ntreguluisistem al cailo r biliare poate fi efectuata numai prin administrareaintravenoasa a unei substan te opace speciale. Att pentru colecistografie ct si pentru colangiografie se utilizeaza substante cu continut,

de iod.

Colecistografia se executa de obicei prin introducerea substanteid(\ contrast pe cale orala, iar daca aceasta da rezultate insuficienteHiiVva completa cu metoda intravenoasa. La bolnavii colecistectomia ati se va aplica numai me toda intravenoasa . \ Opacifierea vezicii biliare pe cale bucala se face cu Razebil, care umile vezica biliara la 14 16 ore, sau Acid iopanoic, care opacifiazaveziba la 10 14 ore dupa administrare. Substanta opaca administrata per os se resoarbe pe calea venei porte, ajungnd la ficat, careu e creta mpreun a cu b ila. n acest fel ajun g e n vez ica b iliara. Pregatirea bolnavului. Cu 1 2 zile naintea colecistografiei sed;I b amavilor un reg im dietetic usor digerabil. Se vor evita alimentele u continut bogat n celuloza si hidrocarbonate concentrate, pentruu preveni aerocolia, adica ngramadirea gazelor n colon. Cu o zi nauftea examenului, vezica biliara trebuie golita, n vederea acestuiKcopise va da bolnavului la orele 12 un prnz compus din oua, smntnasi unt cu pine, care provoaca c ontractii puternice si deci golirea veziciibiliare, dupa care se poate ncepe admi nistrarea substantei de contrast. Acest prnz nu-si atinge totdeauna scopul, putind sa provoace u schimb accese durer oase. El poate fi nclocuit cu administrareade 50 g ciocolata sau cu un sondaj eva cuator. Evacuarea vezicii biliare de continutul ei nu este obligatorie pentru reusita unei radiog rafii a v e zi cii bili ar e, totu si e ste b in e sa se fa ca mai al es dacas e suspecteaza si o staza vezicala. Pentru evacuarea gazelor din colon, bolnavul va face dupa masa o clisma evacuatoare cu ser fiziologie sau ceai de musetel caldut, n acelasi scop se poate practica, naintea introducerii substanteide contrast o inj ectie de extract retrohipofizar sau se poate prescriecarbune animal 2 3 zile nainte a examinarilor, de 3 ori pe zi cte2 tablete. Dupa masa la orele 16 se vor adminis tra 4 tablete de Razebil. Prima data bolnavul va primi numai o tableta sfarmata, care se dizolva pe limba. La bolnavii cu hipersensibilitate la iodapare o roseat a, senzatie de arsura, furnicaturi, tahicardie, ameteli, stare de rau general, n acest caz se renunta la continuarea probei. Daca nsa bolnavul suporta bine iodul, atunci peste 20 30 de mi nute mai primeste si restul de trei tablete, pe care le nghite cu apasau ceai n decurs de cinci minute, dupa care va fi asezat n decubitl a t e r a l d r e p t t i m p d e 3 0 6 0 d e m i n u t e . A c i du l iopa no i c s e v a ad mi nis tra nt re o re le 1 8 20 n t o ta l 6 tablete, cte una din 10 n 10 minute cu putina apa, fara a le sfarma, dupa care bolnavul va fi culcat n decubit lateral drept timpde 30 60 de minute. De la administrarea substantei de contrast pna la terminarea examinarii, bolnavul nu va mai primi nici de mncat nici de baut, nici medicamente sau purgative. Substanta de con

trast apare n vezica biliara dupa 14 16 ore, respectiv 10 14 o/ocnd trebuie efectuata radiografia, naintea radiografiei se/vaputea face bolnavului nca o clisma evacuato are. In caz de neumplerose vor putea administra nca 4 tablete de Razebil sau 6 ta biet^ do Acid iopanoic, iar examinarea se repeta a 3-a zi. Opacifierea vezicii biliare pe cale intravenoasa. Opacifierea itregului sistem al cailor biliare se face prin administrarea substanteide contrast pe cal e intravenoasa. Pentru aceasta se utilizeaza JPobilanul, un preparat concentrat, putin toxic, care contine iod n pro portie de 30 50%. Administrarea Pobilanului se face n preajma executarii r,diografiei. Bolnavul nu necesita nici o pregatire dietetica, ndimineata examenului se evacuea za continutul intestinului gros printr o cMsma obisnuita, apoi se trece la administrarea lui. ntruct hipersen sibilitatea fata de iod este un fenomen destiil de frecvent, nainte de injectarea substantei radioopace se va testatoleijanta organi smului. Pentru acest scop exista n fiecare cutiede Pobilan o fiola de proba, din care se va executa o oftalmoreactieobisnuita, instilnd o picatura n sacul conjunct ival al unui ochi; n cazde hiper sensibilitate, n decurs de 5 minute apare o hiper emieconjunctivala accentuata a ochiului respectiv. Testarea se mai poate face prin injectarea foarte lenta a l ml de substanta pe caleintravenoasa ; n caz de hipersensibilitate vor aparea prurit intens, roseata si edem al fetei, cefalee sau chiar o dispnee cu greturi sivarsaturi, n c az de reactie pozitiva se va renunta la administrarea Pobilanului. Eeactia hiperergica se va combate urgent cudensesibilizante de tipu l antihis-taminice. Din acest motiv, la executarea colecistografiei si colan-giografiei intiavenoase cu Pobilan, asistenta va pregati la ndemna medicului substantele necesare unei interventii de urgenta : fiole, de acid %-amino-caproic, Hemisuccinat as hidroeortizon, Komergan Noratrinal, solutie de glucoza pentru perfuzii, aparatul pentru oxi-genoterapie. La aparitia semnelor de intoleranta se ntrerupe ad ministrarea substantei de contrast, lasnd acul n vena prin care se vor administra imediat medicamentele desensibilizante. n unele cazuri se impune necesitatea luarii masurilor de reanimare; n vede rea acestui scop, pna la venirea medicului, se instaleaza o perfuzieintravenoasa de g lucoza cu Koratrinal si se administreaza oxigen. Daca toleranta organismului este buna se va trece la adminis trarea substantei, ncalzite la temperatura corpului. La adulti n functie de diagnosticul radiologie urmarit se injecteaza intra venos cte o fiola de 20 ml din solutie de 30 sau 50%. La copii dozaeste de l ml sau 0,4 5 g substanta activa pe kilocorp. Injectareaintravenoasa se va face foarte lent (aproximativ n 10 minute) n

culcat pe masa de radiografie, pentru ca dupa terminarea injectiei sa se poata executa imediat radiografiile. Caile intrahepatice ' <;xtrahepatice se opacifiaza n 15 30 de minute, termen n care i-xecuta radiografiile. Daca pe aceste clisee nu apar caile biliare, unici, la 40 de minute dupa terminarea injectiei intravenoase, se \ .1 administra ntr-o singura doza 2 3 linguri de sirop de codeina '"',,(,.i n cazul colangiografiilor executate la bolnavi colecistecto iinx/ani, la cei cu colecistogi'afii sau colangiografii anterioare nereusite, niropii.1 de codeina se va administra imediat dupa injectarea Pobi liuiului. Prima radiografie se va executa la 30 de minute. Indiferent de calea utilizata pentru opacifierea vezicii biliare, i lupa executarea radiografiei se va face proba Boyden. Pentru aceasta, liolnayul ingereaza prnzul Boyden format din 2 galbenusuri crude<lc oui amestecat e eventual cu zahar sau din 50 g ciocolata sau unpahar j de apa de la gheata. Pk'nzul Boyden are scopul de a provoca contractia vezicii biliare. Pentru aprecierea functiei acesteia, se vor face radiografii n serieiiKiipra regi unii respective, la intervale de 30 60 90 de minute. Se renunta la prnzul Boyden la colecistectomizati, n cazulrolangiografiilor execut ate cu morfina sau codeina, precum si nraz daca pe primele clisee s-a pus n eviden ta o calculoza biliara. Coleeistograf ia este contraindicata n boala Basedow, insuficienta, rc-nala acuta, icter grav, hipertermie, debilitate, la bolnavii n vrsta. n cazul stenozei pilorice, metoda perorala nu va da rezultat. Prnzul Boyden poate fi amestecat cu 50 g sulfat de bariu, nvederea examinarii conc omitente a stomacului si duodenului. PREGATIREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMINAREA RADIOLOGICA A RINICHILOR St CAILOR URINARE Examenul radiologie al aparatului urinar poate pune n evidentacavitatile pielocal iceale ale rinichiului, caile urinare, precum si con tururile rinichilor. Ea se face prin radiografie renala simpla, pielotrafie, urografie si pneumoperitoneu artificial. Explorarea radiologica a vezicii urinare se numeste cistografie. Pregatirea bolnavului pentru radiografia renala simpla. Pentru reusita examenului se cere o buna evacuare a gazelor intestinale, care, daca se suprapun cailor urmare, mpiedica citirea radiografiilor. I'etru aceasta, cu 2 3 zile naintea examinarii se va da bolnavilorun regim usor de digerat, evitnd alimentele cu reziduuri multe siceluloza ca : fructe, legume si z arzavaturi. Daca bolnavul are tendintala distensia gazoasa a intestinelor, se vo r da timp de 2 zile, de treiori cte 2 tablete de carbune animal, n preajma zilei d e radiografie

433

se vor ad m inistra bolnav ului 2 linguri de ulei de ricin. Seara nu mulm annc a dect un ce ai cu pine pra jita, n dim in ea ta zilei exam ina riise face o clism a cu apa ca ld a, av nd grija ca aeru l d in tubul irigatorului sa fie complet evacuat, pentru a nu-1 introduce n colon, nainteaexecutarii radiogr afiei, bolnavul si va evacua vezica urinara/ sau a s i s t e n t a i v a g o l i v e z i c a p r i n s o n d a j s i se v a c o n t r o l a r a d i o s :opio d a c a in t e s t i n u l n u c o n t i n e a e r . n c a z d e u r g e n t a , r a d i o g r a f i a p o a t e s a f i e e x e c u t a t a sp reg a tire p re a lab ila, r e u si ta exam e n u lu i n ace s te ca zu ri f iin c fara problematica. Pen tru efectuarea p e m a s a d e r R ad i o g r a f i r in :hiloi1 e v e n tu a l c a a li . radiografiei, bolnavul va fi dezbracat co^nplets ic u l c a t a d i o g r a f i e . a r e n a l a s im p l a p u n e n e v id e n ta u m b r el e lcu lii r e n a l i, ca lc u lii u r e t er a li sa u v ezi c

Pregatirea bolnavului pentru pielografie.P entru pielografio , bolnavul va fi pregatit ca si pentru o radiografie simpla. Substantade contrast se va introduce pe cale ascendenta printr-o sonda introdusa n ureter sub controlu l cistoscopului. Substanta opaca folositava fi iodura de sodiu n solutie de 10%, sau Odiston 30%. Testarea sensibilitatii bolnavului fata de iod se va face naintea introducerii substantei de contrast; ea este obligatorie si se executa dupa metodelecunoscute de la colecistografie. Substanta de contrast trebuie sa fiousor ncalzita, pentru a nu produce contractii spastice reflexe alobazinetului. Se vor introduce n fiec are parte circa 5 10 ml. Dacabolnavul nu se plnge de dureri, se poate introduce sf o cantitatemai mare de solutie. Injectarea substantei de contrast nu trebuiofacu ta cu presiune mare, caci se poate produce o ruptura a bazinetului, sau un reflux pielo-renal. Dupa terminarea radiografiei se vancerca extragerea su bstantei de contrast cu o seringa. Pielografiatrebuie executata n conditii de ase psie perfecta. Introducerea sondelor n ureter se poate face n sala de cistoscopie, bolnavul fiindtransportat apoi pe targa n sala de radiografie sau chiar pe masad e radiografie. Pregatirea bolnavului pentru urografie.Umplerea cavitatilorrenale n caz de urogra fie se face pe cale descendenta, introducereasolutiei de contrast facndu-se pe ca le intravenoasa. Ca substantade contrast se utilizeaza Odistonul care se gaseste n concentratie de 30, 60 si 75%. Pregatirea bolnavului se ncepe prin evacuarea gazelor din intes tin, aplicnd acelasi regim ca si n cazul pregatirii bolnavului pentruradiografie renala simpla, ntruct intensitatea imaginii radiologiei va fi n functie de concentratia urinii n substanta de contrast, polnga regimul cuno scut se va restrnge si cantitatea de lichide, iar iu

li tui examinarii, bolnavul nu va mai primi nimic de mncat sau de Iiililt. Prin aceasta se va reduce mult volumul urinii, oblignd rinichiul nfl Concentreze ct mai mult urina excretata. Un preajma injectarii substantei de contrast se va face nca o 'lisma evacuatoare, apoi se va executa proba de toleranta fata de iod, <'i t si\n cazul colecistografiei. Cantitatea de substanta de contrastnecesara es te de 20 ml din solutie de 75% sau 25 ml din solutie de "H)%.\ La copii se va administra, n functie de vrsta, 5 15 ml solutiei'5% [pe cale i ntravenoasa. La nevoie, substanta poate fi adminis-i rata mi intramuscular, profund, n fesa pna la cantitatea de 25 ml l iti solutia de 60 % fractionata n doua doze egale. Injectarea substantei Io contrast se face pe masa de radiografie, foarte ncet, cu precautie, iunestecnd-0 cu sngele bolnavului. Injectarea substantei opace poate sa provoace o durere de-alungul venei respecti ve, care dureaza numai pna la terminareainjectiei. Intensitatea ei este n functie de viteza cu care se faceintroducerea substantei opace. Unii Ixtlnavi se plng de ameteli, greturi sau dureri abdominale. Asistenta~va trebui sa previna bolnavulasupra ace stor fenomene pentru ca n cursul administrarii substanteina nu se sperie, aratndui ca aceste fenomene suparatoare disparrepede fara nici o consecinta. n unele cazuri nsa pot sa apara fenomene severe de intolerantaca varsaturi, urtica rie, parestezii, bolnavul ajungnd repede n starede soc. n acest caz se va ntrerupe i mediat administrarea substanteide contrast si se vor aplica masurile terapeutice de urgenta (vezicolecistografia). Acest lucru trebuie sa fie prevazut de asiste nta cndpregateste instrumentele si materialele necesare pentru urografie. Substanta de contrast se elimina foarte repede prin rinichi. La 8 10 minute dupa efectuarea injectiei, ea apare n urina, siatunci se face radiog rafia renala. Urografia poate fi asociata cu com presia ureterelor, cu scopul de a ameliora imaginea calicelor si bazinetelor. Compresia se executa cu ajutorul unui balon de cauciuc. Urografia este contraindicata n cazurile de insuficienta renalasi hepatica, boala Basedow, insuficienta cardiaca decompensata, stari alergice, anemii hemolitice, precum si n tuberculoza pulmonaraevolutiva. Pregatirea bolnavului pentru examenul radiologie dl rinichilorprin retropneumope ritoneu artificial. Betropneumoperitoneul artificial consta n introducerea unui gaz aer sau oxigen n spatiulretroperitoneal, cu scopul de a evidentia contururile rinichilor. n seara zilei dinaintea interventiei, se goleste colonul bolna vului printr-o clisma evacuatoare; dimineata nu va lua nici un felde alimente. Introdu cerea aerului sau oxigenului se face prin punctie 435

n loja perirenala. Asistenta va prezenta instrumentarul cerut de medicn perfecta s tare de sterilitate. Insuflarea gazului se va face cu apartul de p neumo to rax n cantit ate d e 100 0 1200 ml, d upa tforose vor executa radiografiile. Concomitent cu retropneumoperitoneiil se poate practica si urografinintravenoasa. Gazui introdus K<< resoarbe n decurs de maxijmuni2 zile. i Arteriografia renala \ est<> mijlocul de electie pentru studierea sistemului vascular al rinichilor. Aceasta se realizeaza prin introducerea unei substante iodate concentrate n aorta abdominala. Pregatirea bolnavului pentru cistografie. Cistografia este o metoda de explorare radiologica a vezicii urinare. Ea poatefi executata printr-o radiografie vezicala simpla, dupa evacuarea vezicii urinare, sau prinumplerea acesteia cu o substantade contrast sterila, ev entual ames te ca ta c u a er . Eadiografia simpla a vezicii urinare poate pune n evidenta calculii intravezicali. Ea nu necesita nici o pregatire prealabila. Pentru cistografia cu sub stanta de contrast colonul bolnavului va fi evacuat printr-o clisma obisnuita cu apa calda. Bolnavul va fi culcat pe masa de radiografie si i se va introduce nvezica o sonda Selaton sterilizata. Se evacueaza urina prin sonda, se spala vezica cu o solutie sterila de acid boric si, cu ajutorul uneiseringi G uyon sterilizate, se introduc^ 100 200 ml iodura de sodiu10% sterila sau solutie d e Odiston. Se nchide sonda cu o pensa hemostatica si se executa imediat radiografia. Vezica urinara se poate pune n evidenta si cu ocazia urografieiintravenoase. La 1 2 ore dupa terminarea injectiei, substanta de Fig. 192. Roentgendiagnostic la patulbolnavului cu aparat portativ pentru cazuri chirurgicale.

ontrast se aduna n vezica, dnd posibilitatea sa fie radiografiata. Asistenta va avea grija ca bolnavul sa nu urineze dect dupa terminaVea examenului cistografic. \ Vezica urinara poate fi pusa n evidenta si prin pneumocistottratie. n acest caz, vezica se umple cu aer, peste care se injecteazapriit sonda substant a opaca. , Bolnavul este pregatit ca si pentru o radiografie renala simpla. Cu 10 12 ore naintea examinarii i se restrnge consumul de lichide. Iu preajma examinarii, vezica va fi golita si spalata, apoi se vorintroduce 100 15 0 ml aer, cu ajutorul unei seringi Guyon. Se nchideHouda cu o pensa hemostatica s i apoi se injecteaza, prin punctionareammdei cu un ac, substanta de contrast n ve zica. PREGATIREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMINAREA RADIOLOGICA A CAVITATII INIMII Sl A VASELOR Cavitatile inimii si vasele sanguine pot fi puse n evidentaradiologie prin urmato arele metode : Angioeardiografia. Prin angiocardiografie se ntelege introducerea unei substante de contrast pe cale intravenoasa, n aparatulcirculator si urmarire a ei n interiorul vaselor si al cavitatilor inimii. Ca substanta de contrast se utilizeaza o solutie concentrata de iod. Cu o zi naintea examinarii, bolnavul este supus unei medicatiiHedative cu Fenobar bital. Aceasta se repeta n dimineata examinarii,si se completeaza eventual cu Rom ergan sau cu o alta substanta antialergica. Examinarea se va face pe nemncate. Testarea sensibilitatii fatade iod se face la fel ca si n cazurile anterioare. Injectarea substanteide contrast se face pe cale intravenoasa, amestecata cu snge, rapidn decurs de cteva secunde, pentru ca sa nu fie prea diluata de sngelecirculant. Cantitatea de substanta injectata va fi calc ulata de medicpe baza greutatii corporale a bolnavului. n urma injectiei rapide, substanta de contrast poate provocavaluri de caldura, ce falee, congestia fetei, tuse, dispnee, fenomenecare se amendeaza n urma unei inje ctii de adrenalina. Substanta opacifianta poate fi introdusa si direct n cavitatileinimii printr-un c ateter cardiac. Pregatirea angiocardiografiei princateterism cardiac cade exclus iv n competenta medicilor. Aortografia pune n evidenta, cu ajutorul substantelor de contrast, aorta si ramurile sale. Introducerea substantei de contrast seface direct n aorta , prin cateter, sau prin punctie. Arteriografia periferica evidentiaza arterele periferice prin injectarea lor cu substante radioopace. Introducerea substantei de con

trast se face printr-o injectie intraarteriala. Ca substanta de contractse utili zeaza preparatele cu baza de iod. Pregatirea bolnavilor /sitestarea sensibilitat ii lor fata de iod se vor face la fel ca si n cazurile precedente. Arteriografia cerebrala se utilizeaza pentru diagnosticul tuinorilor cerebrale sau al bolilor vasculare (anevrisme etc.). Substanta de contrast se injecteaza n artera carotida interna sau nartera vertebrala. Flebografia evidentiaza modificarile patologice ale venelor, prin injectarea lor cu o substanta de contrast. PREGATIREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL CAVITATII UTERINE Uterul si trompele uterine pot fi evidentiate radiologie prinintroducerea n cavit atile lor a unei substante de contrast. Aceasta metoda poartal numele de histerosalpingografie. Histerosalpingografia este o interventie chirurgicala, care cere aceeasi precautiesi conditii de aseps ie ca orice interventie ginecologica. Ca substantade contrast se ntrebuinteaza io dipinul sau lipiodolul. Tot instrumentarul necesar, precum si substanta de contrast, snt asezate pe o masuta acoperita de un cmp steril, asistenta avnd sarcina saserveasca medicul. Pregatirea bolnavei. Examenul se practica ntre a 7-a si a 18-azi a ciclului menst rual. Cu 2 3 ore naintea examinarii se face o clisma, pentru a evacua rectul si colonul sigmoid. In acelasi timp seadministrea za o fiola de papaveriua si o tableta de Homergan. naintea nceperii examinarii se va face o spala/tura vaginala cu o substantaantiseptica. C olul uterin va fi badijonat cu tinctura de iod sau cu osolutie de pansterina. Hi sterosalpingografia se practica sub protectiaantibioticelor. Introducerea solutiei de contrast se face cu ajutorul aparatuluiSchultze. Acesta este format dintr-o seringa de 20 ml legata de ambourile detasabile printr-o piesa intermediara, care poarta un manometru, cu ajutorul caruia se controleaza presiunea substanteide contrast int rodusa. Pentru executarea radiografiei, bolnava va fi culcata pe masade radiologie n decu bit dorsal si i se vor aplica valvele pentru evidentierea colului uterin. Cu ajutorul aparatului Schultze se va introducesubstanta de cont rast, sub controlul radiologie, cu o presiune de 100 200 mm mercur, dupa care se e xecuta radiografia. Dupa terminarea radiografiei se ndeparteaza aparatul Schultzesi se spala uterul s i vaginul, ntruct radiografia se va repeta eventual

peste 24 de ore, bolnava nu va primi medicamente care ar putea sainfluenteze viz ibilitatea. n afectiunile inflamatoare locale, n febra, precum si n caz desarcina se evita exam inarea. PREGATIREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL CONTINUTULUI CRANIAN Radiografia simpla a craniului nu necesita nici o pregatire prealabila. Pentru orientarea generala este suficienta executarea radiografiei din fata si din profil. Alteori medicul cere radiografia bazeicraniului, a seii turcesti, a gaurii optice sau a stncii temporalului. Sugarii, copii mici sau bolnavii nelinistiti trebuie sedati pe cale medicamentoa sa (barbiturice, cloralhidrat) pentru a se asigura pozitionarea si expunerea corecta. Pentru a obtine o imagine radiologica a continutului cranianse va introduce o su bstanta de contrast n spatiile subarahnoidienesi n cavitatile ventriculare, ocupat e de lichidul cefalorahidian. Substanta de contrast ntrebuintata este aerul. Introducerea aerului se face, fie prin punctie ventriculara si n acest caz vorbim de ventriculografie, fie prin punctie lombara, cnd se vorbeste de encefalografie. Pregatirea bolnavului, n dimineata examinarii, bolnavul ramnenemncat, pentru ca int roducerea aerului poate produce varsaturi. Pentru linistire se va administra un sedativ. Apoi va fi transportatn sala de ope ratie pentru trepanatie si ventriculografie sau n salade tratament pentru punctia lombara, n vederea encefalografiei. Pentru a face loc aerului, se va scoate n mod fractionat cantitateacorespunzatoar e de lichid cefalorahidian, care poate fi 10 ml, pentru reperarea ventriculilor, 30 40 ml pentru umplerea completa a acestora, sau se nlocuieste chiar aproape toata cantitatea de lichidcefalorahidia n cu aer. n cursul encefalografiei, asistenta are aceleasisarcini ca si n cazul or icarei punctii rahidiene. Dupa terminarea radiografiei, bolnavul va fi culcat n decubitdorsal si ramne timp de 2 3 zile n aceasta pozitie, fara perna. Oparte din bolnavi se plng de dureri de c ap, pentru care li se voradministra injectii de glucoza n solutie hipertonica. PREGATIREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL SPATIILOR SUBARAHNOIDIAN Sl EPIDURAL Spatiile subarahnoidiene ale canalului vertebral precum si spatiile epidurale, pot fi puse n evidenta radiologie prin metoda mielografiei.

Substanta de contrast folosita este lipiodolul care se injecteazan spatiul subara hnoidian prin punctie suboccipitala n cantitatede 2 3 ml, dupa evacuarea aceleiasi cantitati de lichid cefalorahidian. Metoda se aplica n cazul suspectarii de tumori intrarahidiene sauaderente meningi ene. PREGATIREA Sl ASISTAREA EXAMINARILOR ENDOSCOPI CE Bndoscopia este metoda de examinare a organelor cavitare pentru vizibilitate directa, cu ajutorul unor instrumente numite endoscoape. Ea reprezinta extinderea metodei clasice de examinarede la suprafata corpului n profunzimea lui. Aplicata initial asupraorganelor cavitare n comunicar e directa cu mediul exterior, cu timpuls-a extins si asupra organelor cavitare p erfect nchise ca pleura saucavitatea peritoneala. Esenta oricarei endoscopii este patrunderea n organul cavitarcu un instrument tub ular prevazut cu sursa de lumina proprie si unsistem optic pentru efectuarea obs ervatiilor. Tubul, o data introdusn organul cavitar, poate fi utilizat si pentru alte scopuri ca : recoltaribacteriologice, histopatologice, introducere de subst ante medicamentoase, ndepartare de corp strain, n acest fel endoscopia are undublu scop : explorator si terapeutic. PREGATIREA S! ASISTAREA EXAMENULUI BRONHOSCOPIC Prin bronhoscopie se ntelege explorarea arborelui traheobronsicsub vizibilitate d irecta, cu ajutorul unui aparat numit bronhoscop. Bronhoscopia se executa cu scop de diagnostic si terapeutic Cu scop diagnostic, bronhoscopia se executa n cazurile de suspiciune a unei tuberculoze bronsiale, tumori, supuratii bronhopulmonare, hemoptizii netuberculoase, iritatii traheobronsice de lungadurata, malformatii c ongenitale, unele traumatisme mediastinale, suspiciunea unor corpi straini etc.; ea realizeaza observatia directa, vizuala, a mucoasei bronsice si permite prelevari de secretii, precumsi recoltar i de probe citologice si histologice (biopsie). Cu scop terapeutic, bronhoscopia se executa pentru eliberarea cailor respiratoriide secretii abunden te prin aspiratii, pentru ndepartarea corpilorstraini de origine exogena si pentr u introducerea unor medicamenten arborele traheobronsic. Bronhoscopul este format dintr-