Sunteți pe pagina 1din 4

Luceafarul de M.

Eminescu
-

apare n 1883 n Almanahul Societii, Romnia Juna este n acelai an reprodus n Convorbiri literare"

Geneza: izvoarele de inspiraie ale poemului sunt diverse i complexe 1. folclorice: basmul romnesc Fata n grdina de aur, ccules i publicat de Richard Kunish, prelucrat de Eminescu iniial ntr-un poem purtnd acelai titlu (O frumoas fat, de mprat, izolat de tatl ei ntrun castel capteaz atenia unui zmeu care se ndrgostete dc ea. Ea se sperie de nemurirea acestuia i-l respinge, cerndu-i s se ntoarc la, ea doar dac poate deveni muritor. Zmeul merge la Dumnezeu cruia i cere s-1 dezlege de nemurire, dar acesta refuz. ntors pe pmnt, o vede pe fat fugind n lume cu un fecior de mprat de care se ndragostise i furios prvlete o stnc peste ea, iar pe el l poart ntr-o fabuloas Vale a Amintirii unde l las s moar de durere) 2. mitologice: motive din mitologia greac, Indian, cretin 3. filozofice: ideile filosofice ale lui Arthur Schopenhauer care diferenia omul comun de geniu potrivit urmtoarelor trsturi Geniu Om comun Inteligen (raiune pur) Instinctualitate Obiectivitate Subiectivitate Capacitatea de a-i depi condiia Incapacitatea de a-i depi condiia Puterea de a se sacrifica pentru un ideal Voina de a tri (instinct de conservare) Aspiraia spre cunoaterea absolut Orina de a se mplini n plan uman/ material Singurtate Sociabilitate Nefericire Fericire 4. biografice: propria via transformat n simbol al vieii boeme a romanticilor n general i a geniului n particular Genul i specia: Este un poem filosofic care prezint trsturi ale tuturor genurilor literare: - genul epic: interferena modurilor de expunere naraiune i dialog, prezena unui narator, povestirea unor aciuni la persoana a treia, existena unor personaje, construcia gradat a subiectului pe momente ale subiectului, numr mare de verbe, formule specifice de adresare, formula de introducere a basmului a fost odat - genul dramatic: existenta a patru tablouri, succesiunea de scene dramatice dialogate, descifrarea unui conflict prin intermediul dialogului - genul liric: elementelor de prozodie i versificaie, figuri de stil i imagini artistice, existena unui lirism obiectiv al mtilor (personajele i chiar naratorul nu sunt dect mti ale eului liric care se proiecteaz pe sine n diferite ipostaze) - sintez de specii lirice: alegorie, meditaie, elegie, idil, pastel Tema: problematica omului de geniu n raport cu oamenii comuni (societatea), cunoaterea i iubirea: Aceasta e povestea. Iar nelesul alegoric ce i-am dat este c, dac geniul nu cunoate moartea i numele lui scap de noaptea uitrii, pe de alt parte aici pe pmnt nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc Structura: este alctuit din patru tablouri cu un numr variabil de secvene desfurate pe dou planuri care alterneaz i uneori interfereaz: TABLOUL PLANUL SECVENA STROFELE Terestru/ 1. portretele celor doi protagoniti 1-7 TABLOUL I (1-43) Cosmic 2. ntlnirea i naterea iubirii 8-13 Iubirea dintre Luceafr 3. coborrea angelic 14-24 i fata de-mprat 4. coborrea demonic 25-40 5. hotrrea de jertf 41-43

TABLOUL AL IILEA (44-64) Idila dintre Ctlin i Ctlina TABLOUL AL IIILEA (65-86) Marele zbor spre origine i dialogul cu Dumnezeu TABLOUL AL IVLEA (87-98) Hyperion revine la menirea sa

Terestru

Cosmic

1. portrele celor doi 2. lecia de dragoste oferit de Ctlin 44-47 3. conflictul psihologic dintre iubirea pentru 48-55 geniu i cea pentru om 56-62 4. alegerea muritorului 63-64 1. zborul cosmic 65-66 2. haosul i geneza 67-70 3. rugciunea in spaiul cosmic 71-74 4. inefabilul rspuns 75-86 1. cadrul natural 2. rugciunea omului i invocarea final ctre 87-89 Hyperion 90-96 3. eliberarea geniului de povara iubirii pmntene 97-98

Terestru/ Cosmic

Tabloul I: Debuteaz cu formula de basm care plaseaz povestea de iubire ntr-un timp i spaiu general valabile i sugereaz nc de la nceput irealitatea idilei. Versurile urmtoare conturaz portretul fetei de mprat care se transform ntr-un simbol al tinereii i inocenei. Portretul fetei este concretizat prin intermediul unor superlative i comparaii de factur popular care exprim, deodat, frumuseea, perfeciunea - prea frumoas fat, unicitatea - era una, sacralitatea Cum e fecioara ntre sfini/ i luna ntre stele, dar ni se ofer i o motivaie a aspiraiei ei ctre superior. De altfel, fata de mprat poate fi considerat i un simbol al omului comun care aspir ctre mplinire, dorete s-i depeasc condiia strmt, limitat de muritor. Astfel, fata i ndreat atenia ctre Luceafr, de care se simte atras tocmai datorit superioritii i nemuririi lui. Atracia este reciproc, Luceafrul regsind n fat modalitatea de relevare a sentimentelor umane necunoscute lui, o cale de cunoatere i implicit de desvrire. ntlnirea celor doi are loc n oglind, n somn, n vis, spaii ale nonrealitii sugernd imposibilitatea unei ntlniri reale. Fata rostete dou chemri iar Luceafrul se smulge din sfera sa si se ntrupeaz din cer i mare ntrun tnr voievod i din noapte i soare ntr-un mort frumos cu ochii vii un zburtor angelic i demonic care o sperie prin nemurirea lui, astfel nct fata i refuz cererea de a-l urma (intuind c aceasta nseamn moartea) i i cere la rndul ei s devin muritor. Fluxul alegoric din prima parte a poemului se ncheie cu decizia Luceafrului de a recurge la sacrificiul suprem, de a-i jertfi nemurirea Tabloul al II-lea descrie o idil pmnteasc ntre fata de mprat devenit Ctlina i Ctlin. La polul opus Luceafrului i chiar fetei de mprat, Ctlin este viclean copil de cas, Biat din flori i de pripas,/ Dar ndrzne cu ochii, reuind s o nvee pe fat meteugul iubirii, dup modelul vntoului i schimbnd traseul privirilor ei dinspre n sus ctre n jos. Fata ajunge astfel s-i piard unicitatea devenind frumoas, mndr, copil, Ctlina - nume asemntor cu al muritorului tocmai pentru a demonstra asemnarea celor doi. Ei sunt exponeni ai aceleai lumi, simbolul perechii n plan uman. Cnd fata contientizeaz asemnarea de structur i de ideal cu muritorul Ctlin accept dragostea acestuia uitnd visul de luceferi. Tabloul al III-lea cuprinde calatoria Luceafarului printre stele si convorbirea cu Demiurgul (materia universal, superior organizat, absolutul). Prima secven suruprinde zborul cosmic, cuprinznd o viziunie cosmic grandioas, depind cu mult cunotinele comune ale contemporanilor lui Eminescu: viteza cu care zboare Luceafarul este viteza Luminii: "Ci de mii de ani treceau / n tot attea clipe", spaiul cosmic este ntr-o perpetu cosmogonie: Vedea ca-n ziua cea denti/ Cum izvorau lumine, elementele sunt dominate de fora de atracie care nu las loc dezordinii: O sete care-l soarbe Poetul materializeaza ideile abstracte, surprinde concret ideea originii lumii, a infinitului, a forelor cosmice: viteza luminii este concretizat prin fulger: "Parea un fulger nentrerupt / Ratacitor prin ele", naterea universului prin apariia luminii, haosul prin vai si dealuri: i din a haosului vi

Peisajul cosmic scap oricrei determinri temporale i spaiale, pentru ca Luceafrul reface in sens invers istoria creaiei: "Caci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaste, /i vremea-ncearca n zadar / Din goluri a se naste // Nu e nimic si totusi e / O sete care-l soarbe, / E un adnc asemene / Uitarii celei oarbe." Spatiul unde traieste demiurgul este infinitul, neantul adnc, ca abisul uitarii, caracterizat de groaza propriului vid si de setea de absorbtie. Luceafarul este un urias ce strabate luminile de stele, depaseste creatiunea, e mai presus de spatiu, timp, moarte, si prin aceste asemanari egal cu demiurgul. Umanizarea Luceafarului se realizeaz printr-un singur cuvnt - "dor" din versul: El zboar, gnd purtat de dor". A doua secven surprinde convorbirea cu Demiurgul, stabilind nc de la nceput condiia de fiin sortit eternitii, eternitate pe care ns nu o mai dorete: " De greul negrei vecnicii/ Parinte, ma dezleaga". El nazuieste catre uman, ctre statutul de fiin muritoare, singura capabil de cunoatere prin iubire: "Reiami al nemuririi nimb / Si focul din privire/ Si pentru toate sa-mi n schimb/ O ora de iubire. Motivul orei de iubire este frecvent ntlnit n lirica eminescian, surprinznd condiia superioar a omului de geniu, singurul capabil de sacrificiul suprem pentru implinirea unui ideal. Motivul apare si in poemele Pe lng plopiii fara sot: O ora sa fi fost amici/ Sa ne iubim cu dor/ S-ascult de glasul gurii mici/ O ora si sa mor sau in Sara pe deal: Astfel de noapte bogata/ Cine pe ea n-ar da viata lui toata Refuzul Demiurgului este dublu motivat. Luceafarului i este refuzata cerearea pt. ca el face parte dintr-un ntreg, pe care l-ar descompune. Lumea insasi ar trebui sa moara, ar nsemna ca nsusi Demiurgul sa se atinga pe sine, sa isi nege perfectiunea: ti dau catarg langa catarg/ Ostiri spre a strabate/ Pamantu-n lung si marea-n lat/ Dar moartea nu se poate. n discutia cu Demiurgul, Luceafarul primeste pt. prima data numele de Hyperion care n limba greaca (hype-ion) nseamna cel care merge deasupra si care reprezinta omul ca fiinta morala superioara. (n mitologia greaca, spune Hesiod, Hyperion este considerat fiu al cerului, tata soarelui si al lunii. Dupa Homer el este un titan ucisi si care ar fi devenit nsusi soarele - lumina , intelepciunea). Pe de alta parte, cererea lui Hyperion este refuzat si datorita absurditatii dorintei unei conditii inferioare. Este astfel realizata antiteza intre lumea oamenilor comuni si lumea fiintelor superioare: Noi nu avem nici timp, nici loc/ Si nu cunoastem moarte, n timp ce piar oamenii cu toi, S-ar nate iari oameni./ Ei numai doar dureaz-n vnt/ Deerte idealuri /.../ Ei doar au stele cu noroc/ i prigoniri de soarte/ Toti se nasc sprea a muri/ Si mor spre a se naste Imposibilitatea de a mai cobori treptele de oraganizare ale materiei universale il determina pe Demiurg sa ii ofere in schimb orice ar putea constitui marirea umana: intelepciune, har artistic, putere: Cere-mi cuvantul meu dentai -/ Sa-ti dau intelepciune? Vrei sa dau glas acelei guri/ Ca dup-a ei cantare/ Sa se ia muntii cu paduri/ Si insulele-n mare? Ti-as da pamantul in bucati/ Sa-l faci imparatie// Iti dau catarg langa catarg/ Ostiri spre a strabate/ Pamantu-n lung si marea-n larg Dialogul ia sfrsit prin sublinierea de catre demiurg a inutilitatii sacrifiului: "Si pentru cine vrei sa mori?/ ntoarce-te, te-ndreapta/ Spre-acel pamnt ratacitor/ Si vezi ce te asteapta" Tabloul al IV-lea surprinde idila pamanteasca dintre Catalin si Catalina, intr-un cadru romantic, accentuand ideea implinirii aspiratiei spre fericire a perechii pamantene. Atmosfera este feerica, intima protectoare pentru cei doi tineri, recreata prin intermediul unor motive tipic romantice, specific eminesciene: sara, luna, tramurand din apa, cranguri, mandri tei. In acest cadru ne este relevat un altfel de Catalin decat cel jucaus din cel de-al doilea tablou. Seriozitatea lui Catalin este simbolica, eul liric sugerand metamorfoza barbatului prin dragoste. Barbatul comun, intamplator, devine barbatul unic prin dragoste: Durerea mea o curma/ Caci esti iubirea mea dentai/ Si visul meu din urma Imaginea tradarii este de fapt o revelatie a schimbarii specific umane sub impulsul timpului care nu lasa nimic identic cu sine. Nimic nu ramane la fel. Totul este dominat de miscare, de schimbare, de moarte A treia invocatie a Luceafarului semnifica dorinta fiintei pamntene de a-si prelungi fericirea prin protectia unei stele cu noroc: Cobori in jos, luceafar bland/ Alunecand pe-o raza/ Patrunde-n codru si in gand/ Norocu-mi lumineaza Refuzul Luceafarului este de fapt constatarea diferentelor fundamentale ntre cele doua lumi: chip de lut nefiinta capabila de orice forma, cercul stramt nemarginire, norocul determinare, mortalitate nemurire, caldura/ pasiune/ schimbare rationalitate/ raceala/ identitate cu sine: Ce-ti pasatie, chip de lut/

Dac-oi fi eu sau altul?// Traind in cercul vostru stramt/ Norocul va petrece/ Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece Finalul este tipic Shopenhauriean. Tonul nu este de amrciune sau de tristee, ci de senintate rece a fiinei care i-a neles statutul superior i nsinugrarea. Particulariti stilistice: Poemul eminescian este o capodoper nu numai prin profunzimea ideilor, ci i prin perfeciunea formei , prin acea potrivire fr gre a cuvintelor limbii romne, astfel: Nivelul fonetic: prezenta unor fonetisme specific moldovenesti, cu valente arhaice: rzima, mple, bra Nivelul morfologic si sintactic: forme temporale arhaice apa unde-au fost cazut, Nivel lexical: - limbajul popular, arhaic, regional pentru muritori: Vin!, Dar, Da' ce vrei, mri Ctlin?/ Ia du-t' de-i vezi de treab." - cult, literar, neologic pentru Luceafr i Demiurg: sfera, chaos, genuni, reapos etc. Nivelul stilistic: antiteza: geniu om comun epitete: pmnt rtcitor, corbii negre, metafore: chip de lut, foc de soare, cercul vostru strmt comparatii: l nconjor/Ca nite mri, Iar umbra feei strvezii/ E alb ca de cear oximoronul: mort frumos cu ochii vii, hiperbola: venea plutind n adevr, rsai c-o-ntreag lume inversiunea: viclean copil, Nivelul prozodic: ritm imabic, rima incrucisata, masura de 7-8 silabe