[Type the document title] UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAI

FACULTATEA DE DREPT

masterat stiinte penale anul i

JUSTITIA PENALA IN CAUZELE CU MINORI

tITULAR
lect. UNIV. DR. DE DISCIPLINA:

MARIA IOANA MICHINICI

MASURI EDUCATIVE APLICABILE MINORILOR

(referat sesiunea IUNIE 2011)

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea ianuarie 2011

MASTERAND: SAVASTRE VICTOR-RELU

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea iunie 2011

MSURILE EDUCATIVE APLICABILE MINORILOR

1. NOIUNEA SI CADRUL MSURILOR EDUCATIVE

Combaterea criminalitatii n rndul minorilor a ridicat, n cadrul legislatiei penale, unele probleme speciale, cu totul deosebite de problemele care se pun privitor la cunoasterea fenomenului infractional n rndul adultilor. In lupta contra infractiunilor savrsite de minori a trebuit sa tina seama de faptul ca, n perioada de formare si dezvoltare prin care trec, ei nu poseda acelasi discernamnt ca majorii si ca ei sunt mult mai receptivi la influentele care se exercita asupra lor, de faptul ca minorii au o experienta mai redusa de viata putnd cadea mai usor n greseala si mai ales de faptul ca ei pot fi mai usor reeducati si redati familiei si societatii. Infractorii minori, la care se refera masurile educative, sunt infractorii minori care raspund penal. Este vorba despre infractorii minori care au mplinit vrsta de 14 ani si au savrsit faptele cu discernamnt si cei care au mplinit vrsta de 16 ani si care raspund ntotdeauna penal. (art.99, alin.2 si 3 C. pen.) Minoritatea dureaza pna la vrsta de 18 ani. Minorilor infractori care raspund penal, prin noul Cod penal, li s-a creat un regim special. acest regim special consta, n primul rnd, n aceea ca minorilor li se pot aplica masuri educative sau pedepse, art.100, alin.1 C. pen. prevaznd expres "fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. Masurile educative sunt sanctiuni de drept penal speciale pentru minori, care sunt menite sa asigure educarea si reeducarea acestora prin instruirea scolara si profesionala, prin cultivarea n constiinta acestora a respectului fata de valorile sociale. Masurile educative n dreptul penal romn sunt consecintele raspunderii penale si se iau numai daca minorul a savrsit o infractiune. Masurile educative, ca sanctiuni specifice aplicabile minorilor, au capatat o reglementare distincta de celelalte sanctiuni de drept penal prin dispozitiile Codului penal intrat n vigoare la 1 ianuarie 1969. Pentru o perioada (1977-1992) pentru minori era instituit un sistem de sanctionare prin Decretul 218/1977, alcatuit exclusiv din masuri educative, argumentat atunci ca, pentru combaterea criminalitatii n rndul minorilor nu este necesar sa li se aplice pedepse. Daca li s-ar aplica pedeapsa cu nchisoarea, aceasta ar avea consecinte nefaste asupra evolutiei psihicului si 3

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea iunie 2011 personalitatii acestor minori, avnd n vedere contactul acestora cu infractori nraiti. Prin Legea 104/1992 acest decret a fost abrogat si s-a revenit la vechiul sistem. Masurile educative constituind sanctiuni specifice minorilor, adica destinate acelor persoane care nu au atins nca deplinatatea facultatilor bio-psihice, nseamna ca ele nu pot fi luate dect fata de faptuitorul care a pastrat calitatea de minor si la data pronuntarii masurii educative. mai mult dect att, odata masurile luate, ele nu pot dura, de regula, dect pna la majoratul faptuitorului, deoarece mijloacele folosite n executarea acestor masuri sunt si ele specifice minorilor. Numai n cazurile de exceptie, prevazute de lege n mod expres, durata masurii educative se poate prelungi dupa majorat. Scopul masurilor educative este de a educa si reeduca minorul care a savrsit o infractiune, de a asigura o schimbare n constiinta acestuia pentru respectarea valorilor sociale, prin dobndirea unei pregatiri scolare si profesionale care sa-i permita o deplina integrare n viata sociala. Sistemul de sanctionare prevazut de Codul penal romn este un sistem mixt, adica cuprinde att masuri educative ct si pedepse. Luarea unei masuri educative ori aplicarea unei pedepse fata de un minor pentru infractiunea savrsita era lasata la aprecierea instantei de judecata. n lege s-a prevazut, de principiu, ca "pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru ndreptarea minorului" (art.100 alin.2 C. pen.). Potrivit art.101 C. pen. fata de minorii care au savrsit fapte prevazute de legea penala si care raspund penal se pot lua urmatoarele masuri: mustrarea, libertatea supravegheata, internarea ntr-un centru de reeducare si internarea ntr-un institut medical-educativ. 2. MUSTRAREA n scara masurilor educative mustrarea se situeaza pe prima treapta, ea fiind cea mai usoara dintre sanctiunile de drept penal care se pot aplica minorilor. Potrivit art.102 C. pen. mustrarea "consta n dojenirea minorului, n aratarea pericolului social al faptei savrsite, n sfatuirea minorului sa se poarte n asa fel nct sa dea dovada de ndreptare, atragndu-i totusi atentia ca, daca va savrsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa". Mustrarea este o masura cu caracter moral si consta nu numai ntr-o simpla dojenire, admonestare, ci si n avertizarea cu privire la comportamentul viitor. Minorul este pus n situatia de a-si da seama ca a savrsit o fapta nengaduita de lege. El este sfatuit ca n viitor sa aiba o conduita mai buna, sa se ndrepte, n caz contrar consecintele fiind mai grave dect o mustrare. Din practica s-a dovedit ca o mustrare care este adaptata personalitatii minorului si pe care acesta o percepe nu numai ca o dojana ci si ca stimulare pentru un comportament mai bun prin ncrederea insuflata n posibilitatea lui de ndreptare, poate avea rezultate bune n lege nu sunt prevazute anumite tipuri de infractiuni pentru care se pot lua masura educativa a mustrarii, dar este de la sine nteles ca aceasta se ia pentru faptele usoare, pentru minorii care savrsesc pentru prima data o infractiune si, mai ales, pentru acei minori care au savrsit fapta n mod accidental. n practica si literatura juridica s-a pus problema daca un minor poate fi sanctionat de doua ori cu masura educativa a mustrarii. Dupa unii autori aceasta nu trebuie luata dect pentru prima fapta pe care un minor o savrseste si n caz exceptional atunci cnd fapta savrsita dupa precedenta mustrare nu indica o perseverenta pe calea rea, ci o simpla ntmplare suferita, un accident. Plenul fostului Tribunal Suprem a fost de alta parere aratnd ca n lege se prevede expres ca n cazul n care minorul va persevera n comiterea de infractiuni, fata de acesta se vor lua masuri educative mai severe sau i se aplica o pedeapsa. Masura educativa a mustrarii nu poate fi aplicata unui infractor care a savrsit fapta n perioada minoritatii, iar la data pronuntarii hotarrii judecatoresti este major pentru ca masurile educative nu pot fi luate fata de persoane care nu au calitatea de minor la data pronuntarii hotarrii si n timpul executarii acesteia.

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea iunie 2011 Potrivit art.487 C. pen. atunci cnd s-a luat fata de un minor masura educativa a mustrarii, aceasta se executa de ndata, n sedinta n care s-a pronuntat hotarrea. Atunci cnd aceasta masura nu se poate pune n executare n aceeasi sedinta, se va fixa un termen pentru cnd se dispune aducerea minorului. Hotarrea prin care fata de un minor se ia masura educativa a mustrarii este nu numai pronuntata ci si executata de catre instanta de judecata. 3. LIBERTATEA SUPRAVEGHEAT Libertatea supravegheata este a doua masura educativa n ordinea gravitatii, ea situndu-se ntre mustrare si internarea ntr-un centru de reeducare. Aceasta masura educativa este prevazuta n art.103 C. pen. si consta n lasarea minorului n libertate pe timp de un an sub atenta supraveghere a unei persoane anume desemnate de catre instanta de judecata, n scopul ndreptarii acestuia. Prin aceasta masura se urmareste corijarea minorului ce a savrsit o fapta prevazuta de legea penala de o gravitate medie prin supunerea acestuia la o disciplina controlata, fara a-l scoate din mediul sau scolar sau familial. Masura educativa a libertatii supravegheate se poate lua numai pentru o perioada fixa de timp - un an - si nu se poate prelungi dincolo de ajungerea la majorat. Desi legea nu prevede expres ce vrsta trebuie sa aiba minorul pentru a i se putea aplica masura educativa a libertatii supravegheate, din ansamblul dispozitiilor art.103 C. pen. rezulta implicit ca libertatea supravegheata nu poate fi luata dect fata de un minor care nu a depasit vrsta de 17 ani. Daca n raport cu vrsta minorului la data pronuntarii hotarrii, durata de un an prevazuta n alin.1 al art.103 C. pen. nu poate fi asigurata, instanta trebuie sa aplice o alta masura educativa. n acest sens s-a pronuntat si Curtea Suprema de Justitie n solutionarea recursului n anulare mpotriva S.p. nr.399/1993 a Jud. Sect.I Bucuresti prin care se lua fata de inculpatul minor M.I., care la data pronuntarii hotarrii avea vrsta de 17 ani si 7 luni, masura educativa a libertatii supravegheate pe timp de un an. Continutul acestei masuri este realizat prin supravegherea minorului. Persoanele care pot exercita supravegherea sunt enumerate de catre legiuitor ca si institutiile carora li se pot ncredinta sarcina supravegherii. Potrivit art.103 "supravegherea poate fi ncredintata parintilor minorului, celui care l-a nfiat sau tutorelui" atunci cnd instanta apreciaza ca acestia sunt n masura sa asigure supravegherea n conditii satisfacatoare. n cazul n care acestor persoane le lipsesc posibilitatile de ordin material, intelectual sau moral instanta poate dispune ncredintarea supravegherii minorului unei persoane de ncredere, de preferinta o ruda apropiata, atunci cnd aceasta o cere, sau unei institutii legal nsarcinate cu supravegherea minorilor. Instantele judecatoresti trebuie sa se preocupe n mod deosebit de alegerea persoanei sau institutiei care va supraveghea minorul, pentru ca de aceasta alegere va depinde n mare masura rezultatele care se obtin. Parintii, tutorele sau nfietorul sunt obligati sa accepte sarcina de supraveghere a minorului atunci cnd instanta dispune astfel, spre deosebire de persoanele de ncredere care o pot refuza. De asemenea, atunci cnd instanta ncredinteaza supravegherea minorului unei institutii legal nsarcinate cu supravegherea minorilor, aceasta nu o poate refuza, dar se apeleaza la aceste institutii doar n mod exceptional, atunci cnd celelalte persoane nu asigura conditii satisfacatoare. n alin.2 al art.103 sunt nscrise obligatiile pe care le are persoana fizica sau juridica, careia i s-a ncredintat supravegherea minorului: de a supraveghea permanent minorul si de informa instanta atunci cnd acesta are o conduita necorespunzatoare. Obligatia de supraveghere nu trebuie confundata cu supravegherea pe care o exercita n mod curent un parinte (tutore sau nfietor) asupra copilului sau. Supravegherea instituita de lege si impusa prin hotarre judecatoreasca are un caracter special necesitnd un plus de staruinta si de rigoare. Aceasta supraveghere se face n scopul ndreptarii minorului. Cea de a doua obligatie pe care instanta o impune este aceea de a i se aduce la cunostinta de ndata comportarea necorespunzatoare a minorului. Atunci cnd persoana careia i s-a ncredintat 5

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea iunie 2011 supravegherea a constatat ca minorul se sustrage de la supraveghere, are purtari rele sau a savrsit din nou o fapta prevazuta de legea penala n decursul termenului de ncercare, aceasta trebuie sa nstiinteze instanta care a luat aceasta masura. Informarea instantei trebuie sa se faca amanuntit, astfel nct, mpreuna cu datele pe care le solicita de la autoritatea tutelara, autoritatea scolara sau de la conducerea locului unde minorul munceste, instanta sa si poata forma o imagine completa si reala cu privire la comportamentul minorului. Pe baza acestor date instanta de judecata mentine sau nlocuieste aceasta masura. Termenul de 1 an, n cursul caruia trebuie exercitata supravegherea asupra comportamentului minorului, curge de la data punerii n executare a hotarrii. n cazul n care sunt prezenti la pronuntarea hotarrii att minorul ct si persoana care urmeaza sa-l supravegheze, atunci punerea n executare a masurii libertatii supravegheate se face n aceeasi sedinta. Instanta aduce la cunostinta persoanei care urmeaza sa-l supravegheze pe minor ndatoririle pe care le are, iar minorului i se va atrage atentia asupra comportamentului viitor aratndu-i-se consecintele unui comportament negativ si sfatuindu-l sasi ndrepte conduita. Daca punerea n executare a masurii nu a putut avea loc n aceeasi sedinta, aceasta se amna la o data la care se va cita persoana care urmeaza sa-l supravegheze pe minor si se va dispune aducerea minorului. De asemenea, instanta poate sa i impuna minorului ca, pe perioada masurii libertatii supravegheate, sa respecte una sau mai multe obligatii. Aceste obligatii pot fi: sa nu frecventeze anumite locuri stabilite de catre instanta, sa nu intre n legatura cu anumite persoane sau sa presteze o activitate neremunerata ntr-o institutie de interes public pe care o fixeaza instanta, cu o durata ntre 50 si 200 de ore, maximum 3 ore pe zi dupa programul de scoala, n zilele nelucratoare si n vacanta (art.103, alin.3 C. pen.). Pentru reeducarea minorului sunt solicitate sa coopereze cu persoana careia i sa ncredintat supravegherea si scoala n care nvata minorul ori unitatea n care acesta lucreaza, si dupa caz, institutia la care presteaza activitatea stabilita de instanta, ncunostintate n acest scop de instanta judecatoreasca (art.103, alin.5 C. pen.). Durata de 1 an pe care se ia masura libertatii supravegheate are caracterul unui termen de ncercare. daca minorul lasat n libertate supravegheata are o buna conduita, la mplinirea termenului de 1 an cauza judiciara este considerata ca definitiv nchisa, iar masura educativa nceteaza de drept. Daca, dimpotriva, n cursul intervalului de 1 an minorul se sustrage de la supraveghere, disparnd sau vagabondnd, ori daca refuza sa se supuna ndrumarilor si sfaturilor primite, sau daca are purtari rele care indica ca masura nu a avut efecte pozitive, ori daca a savrsit din nou o fapta prevazuta de legea penala, instanta care a luat masura dispune din oficiu ori la sesizarea persoanei care exercita supravegherea revocarea masurii libertatii supravegheate si ia fata de minorul nrait o masura educativa privativa de libertate a internarii ntr-un centru de reeducare. Daca fapta pe care a savrsit-o minorul n termenul de 1 an este o infractiune, instanta are latitudinea de a lege ntre masura educativa a internarii ntr-un centru de reeducare si o pedeapsa. revocarea si nlocuirea masurii libertatii supravegheate pot fi dispuse si dupa expirarea termenului de 1 an, pentru cauze care s-au produs nauntrul termenului. Potrivit art.487 C. proc. pen. revocarea masurii libertatii supravegheate este de competenta instantei care a pronuntat aceasta masura. 4. INTERNAREA NTR-UN CENTRU DE REEDUCARE n scara masurilor educative prevazute de art.101 C. pen., a treia masura educativa ce se poate lua fata de minorul infractor este internarea ntr-un centru de reeducare. Masura educativa a internarii ntrun centru de reeducare este prevazuta n art.104 C. pen., este o masura privativa de libertate care se aseamana cu sanctiunile privative de libertate aplicabile minorilor si se aplica minorilor care au savrsit fapte cu grad de pericol social ridicat si fata de care celelalte masuri educative - mustrarea si libertatea supravegheata - nu ar putea duce la ndreptarea minorului. Internarea ntr-un centru de reeducare este masura educativa ce consta n internarea minorului infractor ntr-un centru de reeducare aflat n subordinea Ministerului de Justitie n scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a 6

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea iunie 2011 dobndi nvatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale. Daca internarea nu ar privi dect reeducarea morala a faptuitorului, acesta i-ar dauna, datorita faptului ca minorul este la o vrsta la care ar trebui sa i asigure o instructie corespunzatoare. De aceea prin internarea ntr-un centru de reeducare se urmareste nu numai reeducarea morala ci si formarea profesionala si intelectuala astfel nct, la iesirea din centru, minorul sa si poata cstiga existenta n mod onest si totodata util pentru societate. Prin privarea de libertate pe care o implica si prin regimul de disciplina riguroasa la care este supus minorul, internarea ntr-un centru de reeducare are si o evidenta latura coercitiva care, fara a-i afecta caracterul preponderent educativ, impune ca ea sa nu fie luata dect atunci cnd celelalte masuri educative, mai usoare, ar fi lipsite de eficienta. Masurile educative constituind sanctiuni specifice minorilor, adica destinate persoanelor care nu au atins nca deplinatatea facultatilor bio-psiho-fizice, nseamna ca ele nu pot fi luate dect fata de faptuitorii care au pastrat calitatea de minor la data la care se pronunta masura educativa. Ca toate masurile educative, masura internarii ntr-un centru de reeducare nu se poate lua dect fata de faptuitorul care, la data pronuntarii acestei masuri, nu a ajuns la majorat, respectiv nu a mplinit 18 ani. Acest lucru reiese din dispozitiile care reglementeaza masura internarii cuprinse n art.104 si care prevad ca pentru aceasta masura se ia n scopul reeducarii "minorului" si "fata de minorul" pentru care celelalte masuri sunt nendestulatoare (alin.2) precum si din dispozitiile art.106 alin1 care prevad ca masura internarii nu poate dura "dect pna la mplinirea vrstei de 18 ani". Daca faptuitorul era minor la data la care a savrsit fapta, dar pna la solutionarea cauzei a devenit major, fata de acesta nu se mai poate lua masura internarii ci se va aplica o pedeapsa. Masura internarii ntr-un centru de reeducare se ia, potrivit dispozitiei art.106 alin.1 C. pen. pe o perioada de timp nedeterminata, dar nu poate dura, de regula, dect pna la mplinirea vrstei de 18 ani. n alin.2 se prevede ca la data cnd minorul devine major instanta poate dispune prelungirea internarii pe o durata de 2 ani maxim, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului urmarit. Perioada de timp necesara pentru reeducarea minorului nu poate fi cunoscuta cu anticipatie, aceasta depinznd de starea psiho-fizica a fiecarui minor si de educatia de care are nevoie. Nedeterminarea masurii are deci un caracter relativ pentru ca, desi instanta nu fixeaza durata masurii, limita superioara si cea inferioara sunt cunoscute. Masura educativa poate dura maxim 4 ani si minim 2 ani pentru minorii cu vrsta cuprinsa ntre 14 si 16 ani si care au savrsit fapta cu discernamnt. Instanta nu ar putea pronunta masura internarii ntr-un centru de reeducare pe un termen fix pentru ca astfel s-ar nesocoti ratiunea care a stat la baza dispozitiei legale care prevede luarea acestei masuri " pe un timp nedeterminat" si anume imposibilitatea de a stabili aprioric durata de timp n care un minor se va ndrepta. n legatura cu vrsta pe care trebuie sa o aiba o persoana fata de care se ia masura internarii ntrun centru de reeducare, legea nu conditioneaza luarea acestei masuri dect de stare de minoritate (minori care raspund penal). Cu toate acestea este evident ca aceasta masura nu trebuie luata atunci cnd minorul se apropie de vrsta de 18 ani. n acest caz scopul masurii, acela de a-l reeduca, nu s-ar mai putea realiza avnd n vedere timpul scurt pentru care s-ar lua aceasta masura, de aceea se impune aplicarea unei pedepse. S-ar putea afirma ca instanta ar putea sa anticipeze prelungirea internarii, dar nu acesta a fost scopul pe care legiuitorul a prevazut-o. Prelungirea internarii apare ca exceptie de la regula potrivit careia internarea ntr-un centru de reeducare se poate lua numai n pna la mplinirea majoratului si se poate dispune numai daca se constata ca ar fi n defavoarea minorului daca s-ar ntrerupe educatia acestuia, daca s-ar ntrerupe procesul de pregatire profesionala si scolara. Prelungirea duratei internarii peste momentul la care faptuitorul a devenit major nu trebuie considerata ca o nasprire a masurii luata anterior fata de fostul minor, ci ca o consecinta legala a acesteia.

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea iunie 2011 Spre deosebire de masura initiala a internarii care se ia pe un timp nedeterminat, prelungirea acestei masuri ntotdeauna se dispune pe o perioada de timp determinata, att ct se apreciaza ca mai necesita desavrsirea reeducarii si nu poate depasi, n nici un caz, 2 ani. Prelungirea internarii nceteaza de drept la mplinirea termenului pentru care a fost dispusa iar masura initiala a internarii nceteaza de drept la data cnd minorul mplineste vrsta de 18 ani. Instanta competenta sa dispuna prelungirea internarii ntr-un centru de reeducare este judecatoria sau tribunalul care a dispus si masura initiala. Atunci cnd se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de o boala care l pune n imposibilitatea de a executa pedeapsa, cnd condamnata este gravida sau are un copil mai mic de 1 an sau cnd, din cauza unor mprejurari speciale executarea masurii ar avea consecinte negative pentru cel mpotriva caruia s-a luat masura, pentru familia sa sau pentru unitatea n care lucreaza, executarea masurii educative a internarii ntr-un centru de reeducare se poate amna sau suspenda. (art.491 C. proc. pen.). Dupa cum s-a mai aratat, nu poate fi cunoscut de la nceput timpul care i este necesar fiecarui minor pentru reeducare dar, din momentul n care se constata ca prin comportarea sa minorul a dat dovezi temeinice de ndreptare si ca exista premise ca reeducarea lui se va putea desavrsi si n afara centrului, apare ca posibila si "liberarea" minorului din acel centru de reeducare. Potrivit art.107 C. pen., instanta poate dispune liberarea minorului nainte de a deveni major daca a trecut cel putin un an de la data internarii n centrul de reeducare si daca minorul a dat dovezi temeinice de ndreptare, de srguinta la nvatatura si la nsusirea pregatirii profesionale. Termenul de 1 an este considerat ca durata minima n care se poate stabili ndreptarea comportamentului minorului si, de aceea, liberarea se poate dispune dupa trecerea acestui an, fie imediat, fie mai trziu, n functie de ndeplinirea celeilalte conditii. Acest termen de 1 an ncepe sa curga de la data internarii efective n institutul special de reeducare si nu de la data la care aceasta masura s-a pronuntat sau a fost pusa n executare (prin trimiterea unei copii de pe hotarre la organul de politie n raza caruia se afla minorul - potrivit art.490, alin.1 C. proc. pen.). Cea de a doua conditie pe care trebuie sa o ndeplineasca pentru a putea fi liberat priveste buna comportare a acestuia. "Dovezile temeinice de ndreptare" se refera la comportamentul moral al minorului, la buna purtare de care da dovada acesta n viata de zi cu zi din cadrul centrului prin atitudinea pe care o afiseaza fata de ceilalti minori, de personalul de conducere si de cadrele didactice. Minorul da "dovezi temeinice de srguinta la nvatatura si la nsusirea pregatirii profesionale" atunci cnd depune srguinta n nsusirea cunostintelor cu caracter general si profesional predate n centru de reeducare. Buna comportare rezulta din cumularea acestor "dovezi temeinice". Liberarea se dispune de catre instanta care a luat masura internarii pe baza datelor primite de la conducerea centrului. Aceasta liberare are caracterul unei liberari conditionate nainte de a ajunge la termen a masurii internarii, adica nainte de a mplini 18 ani. Daca minorul caruia i s-a acordat liberarea nainte de a deveni major are o buna conduita, aceasta liberare devine definitiva la mplinirea vrstei de 18 ani si masura internarii nceteaza de drept. Deci orict de bune ar fi rezultatele reeducarii minorului internat, acesta nu poate beneficia dect de o liberare nainte de a deveni major, n timpul liberarii masura internarii continund sa ramna n vigoare, cu executarea suspendata, si nu va nceta dect la mplinirea vrstei de 18 ani de catre minor. n reglementarea institutiei liberarii legiuitorul a avut n vedere si situatia n care buna comportare este dezmintita printr-o conduita necorespunzatoare si astfel n art.108 alin.1 se prevede ca "daca n perioada liberarii minorul are purtare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea". "Purtarea necorespunzatoare" a minorului consta n fapte sau atitudini din care sa reiasa ca presupusa lui ndreptare a fost iluzorie, el manifestnd dezinteres fata de scoala si de pregatirea profesionala. Tot n cadrul "purtarii necorespunzatoare" intra si savrsirea de catre minor n timpul liberarii, din nou, a unei infractiuni, caz n care instanta poate sau nu sa aplice minorului o pedeapsa. 8

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea iunie 2011 Atunci cnd se apreciaza ca este necesara aplicarea unei pedepse, instanta revoca masura internarii ntrun centru de reeducare, revocnd implicit si liberarea minorului. Atunci cnd se apreciaza ca nu este cazul sa se aplice o pedeapsa, instanta revoca liberarea mentinnd n continuare masura principala a internarii ntr-un centru de reeducare. Revocarea liberarii se dispune de aceeasi instanta care a acordat libertatea nainte ca minorul sa fi devenit major (Art.492 C. proc. pen.). n cazul n care minorul care este internat ntr-un centru de reeducare savrseste din nou o infractiune, revocarea sau mentinerea masurii se dispune dupa aceleasi criterii ca si n cazul revocarii liberarii: daca este necesara aplicarea unei pedepse cu nchisoarea se dispune revocarea masurii internarii ntr-un centru de reeducare iar daca aplicarea acestei pedepse nu este necesara, masura educativa se va mentine. Atunci cnd instanta apreciaza ca pentru cea de a doua infractiune este necesara aplicarea unei pedepse si cnd se alege pedeapsa cu amenda, masura educativa a internarii nu se revoca, ea putnd coexista cu amenda. Masura internarii ntr-un centru de reeducare se pune n executare prin trimiterea unei copii de pe hotarrea prin care s-a luat aceasta masura la organul de politie de la locul de unde se afla minorul(art.490, alin.1 C. proc. pen.) iar executarea consta n supunerea minorului la regimul prevazut de lege si dureaza tot intervalul de timp n care acesta este internat. n principiu, masura internarii ntr-un centru de reeducare se poate lua si fata de un minor care a executat anterior o pedeapsa pentru o alta infractiune daca gradul de pericol social al noii fapte este scazut si permite luarea acestei masuri. 5. INTERNAREA NTR-UN INSTITUT MEDICAL-EDUCATIV Masura educativa a internarii ntr-un institut medical-educativ este cea de-a doua masura educativa privativa de libertate si, desi n scara masurilor educative ocupa ultimul loc, aceasta nu constituie o masura mai aspra dect internarea ntr-un centru de reeducare. Masura internarii ntr-un institut medical-educativ se aseamana cu cea a internarii ntr-un centru de reeducare prin aceea ca ambele sunt privative de libertate si constau n internarea infractorului minor n institutii specializate n vederea ndreptarii lui, institutul medical-educativ prezentnd un caracter specific. Institutul medicaleducativ trebuie sa asigure att tratamentul medical ct si educatia necesara. Internarea ntr-un institut medical-educativ este masura prevazuta n art.105 C. pen. care consta n asezarea minorului pe o durata nedeterminata ntr-un institut medical-educativ n vederea supunerii sale unui tratament medical si unui regim special de educatie. Aceasta masura are un caracter mixt, att medical ct si educativ si se ia fata de minorul care, din cauza starii sale fizice si/sau psihice are nevoie att de tratament medical ct si de un regim special de educatie. Ca orice masura educativa, si masura internarii ntr-un institut medical-educativ se poate lua numai fata de un minor care raspunde penal (art.100, alin.1 C. pen.), adica minorul ntre 14 si 16 ani daca se dovedeste ca a lucrat cu discernamnt sau minorul care a depasit vrsta de 16 ani. O a doua conditie pe care trebuie sa o ndeplineasca minorul care a savrsit o fapta prevazuta de legea penala, fata de care se ia masura internarii ntr-un institut medical-educativ este aceea ca starea fizica sau psihica n care se afla acesta sa necesite tratament medical. Aceasta conditie este determinanta n luarea acestei masuri. Starea fizica sau psihica la care se refera art.105 este o stare anormala, deficitara si nu are relevanta daca este congenitala sau survenita. O stare fizica anormala poate consta ntr-o infirmitate (minorul este orb, olog, surdo-mut, etc.) sau ntr-o boala grava (ftizie, paludism, epilepsie, etc.) iar starea psihica anormala poate consta ntr-o deficienta de ordin intelectiv (debilitate mintala, etc.) sau volitiv (abulie, tulburari de comportament, etc.). Aceasta stare fizica sau psihica anormala la care se refera art.105 nu trebuie confundata cu alienatia mintala, idiotenia, cretinismul sau alte maladii care atrag iresponsabilitatea minorului. Potrivit 9

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea iunie 2011 art.48 C. pen. persoana iresponsabila care savrseste fapte prevazute de legea penala nu raspunde penal si deci fata de un asemenea minor nu se poate lua masura educativa a internarii ntr-un institut medical-educativ. Instanta determina starea psiho-fizica anormala a minorului ce necesita internarea ntr-un institut medical-educativ din ancheta sociala si din celelalte acte ale cauzei precum si din expertiza medicolegala de specialitate. Pentru ca fata de un minor care a savrsit o fapta prevazuta de legea penala sa se poata lua masura internarii ntr-un institut medical-educativ, starea anormala a acestuia trebuie sa existe n momentul luarii acestei masuri si nu are relevanta daca a existat sau nu n momentul comiterii faptei. Potrivit art.106 C. pen., masura internarii ntr-un institut medical-educativ se ia - ca si masura internarii ntr-un centru de reeducare - pe timp nedeterminat. dar nu poate dura, n general, dect pna la mplinirea vrstei de 18 ani. Aceasta masura se ia pe o durata nedeterminata pentru ca nu se cunoaste cu anticipatie ct timp este necesar pentru nlaturarea starii anormale din punct de vedere fizic sau psihic n care se afla minorul, iar n momentul n care aceasta stare care a dus la luarea masurii a disparut, internarea trebuie sa nceteze si ea ndata. Prin urmare, ar fi gresit ca instanta, atunci cnd ia masura internarii ntr-un institut medical-educativ sa stabileasca o anumita data precisa la care masura ar urma sa ia sfrsit. Atunci cnd cauza care a impus luarea masurii a disparut, este necesar ca ridicarea masurii internarii sa aiba loc "de ndata" pentru ca mentinerea acesteia ar putea fi chiar daunatoare pentru minorul vindecat, care ar urma sa ramna n continuare n contact cu minorii deficienti din punct de vedere psiho-fizic. Cauza care a determinat luarea masurii educative a internarii ntr-un institut medical-educativ este complexa si consta n necesitatea supunerii minorului la tratament medical pentru a nlatura starea psiho-fizica n care se afla acesta, precum si necesitatea supunerii acestuia unui regim special de reeducare datorita carentelor grave de natura educationala pe care acesta le prezinta. prin urmare, ridicarea masurii poate interveni numai daca nsanatosirea din punct de vedere medical a minorului coincide cu desavrsirea educatiei, existnd dovezi temeinice ca minorul are o conduita buna, ca este srguincios la nvatatura si ca si da silinta sa capete o pregatire profesionala. Se poate ntmpla nsa ca minorul sa se nsanatoseasca din punct de vedere fizic sau psihic, dar sa nu fie desavrsita redresarea lui morala. n acest caz instanta poate sa ia fata de acest minor, odata cu ridicarea masurii internarii n institutul medical-educativ, masura internarii ntr-un centru de reeducare. Art.106, alin.1 teza III prevede ca aceasta nlocuire se dispune numai "daca este cazul". n principiu, masura internarii ntr-un institut medical-educativ, ca si masura internarii ntr-un centru de reeducare nu poate dura dect pna la majoratul minorului, adica pna la atingerea vrstei de 18 ani. Prin exceptie, nsa, art.106, alin.2, instanta poate dispune prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, daca aceasta prelungire este necesara pentru realizarea scopului urmarit, adica pentru vindecarea si reeducarea minorului. Prelungirea internarii nu se poate dispune anticipat, din momentul luarii masurii initiale, ci numai atunci cnd minorul a mplinit vrsta de 18 ani si se constata ca masura nu a avut asupra minorului rezultatul dorit. Dupa cum am aratat, masura internarii ntr-un institut medical-educativ se ia pe o durata nedeterminata; spre deosebire de aceasta, prelungirea masurii se dispune ntotdeauna pe o durata determinata dar care nu poate depasi n nici un caz durata de 2 ani. Internarea ntr-un institut medical-educativ nceteaza de drept la data cnd minorul a mplinit 18 ani, daca nu a disparut cauza care a dus la luarea acestei masuri nainte de mplinirea majoratului (ceea ce ar fi dus implicit la ncetarea masurii) si daca instanta nu dispune prelungirea acestei masuri. n caz de prelungire, masura internarii nceteaza de drept la mplinirea duratei fixate de instanta. Masura internarii ntr-un institut medical-educativ poate nceta si prin revocare - art.108 C. pen. daca n perioada internarii minorul savrseste din nou o infractiune pentru care se apreciaza ca este 10

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea iunie 2011 cazul sa i se aplice pedeapsa nchisorii. n cazul n care instanta revoca masura internarii ntr-un institut medical-educativ si i aplica minorului pedeapsa nchisorii, se poate lua fata de minor masura de siguranta a obligarii la tratament medical (art.113 C. pen.). n principiu, fata de un minor se poate lua att o masura educativa ct si o masura de siguranta. n literatura de specialitate s-a pus problema daca masura educativa a internarii ntr-un institut medicaleducativ este compatibila cu masura de siguranta a internarii medicale prevazuta de art.114 C. pen. ntr-o opinie s-a sustinut ca cele doua masuri nu se pot lua simultan fata de acelasi minor, pentru ca att actiunea de reeducare ct si cea de tratament medical pot fi realizate n acelasi timp prin internarea minorului ntr-un institut medical-educativ.

11

Savastre Victor-Relu, tiine penale, An I, Iai, Sesiunea iunie 2011

BIBLIOGRAFIE

1. 2. 3.

Basarab, Matei, Drept penal, Partea generala, E.D.P., Bucuresti, 1983 Bogdan,T., Probleme de psihologie judiciara, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1993 Brezeanu, Ortansa, Minorul si legea penala, Ed. AllBeck, Bucuresti, 1998

4. Brezeanu, Ortansa, Regimul de sanctionare al minorilor n perspectiva noii legislatii penale, S.C.J. 4/19834. 5. 6. Bulai, Constantin, Drept penal, Partea generala, vol.I-II, Ed. sansa, Bucuresti, 1992 Buzea, N.T., Infractiunea penala si culpabilitatea. Doctrina, legislatie, jurisprudenta, Alba-Iulia, 1944

7. Dragomirescu, V., Psihologia comportamentului deviant, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976 8. 9. Mitrofan, Nicolae, (coord.), Psihologie judiciara, Ed. sansa, Bucuresti, 1992 Neveanu, Paul Popescu, Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978

10. Preda, Vasile, Profilaxia delincventei si reintegrarea sociala, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981 11. Radulescu, S., Banciu, D., Introducere n sociologia delincventei juvenile, Ed. Medicala, Bucuresti, 1990 12. schiopu, Ursula, Verza, E., Psihologia vrstelor, E.D.P., Bucuresti, 1981 13. Turianu, Corneliu, Raspunderea juridica pentru faptele penale savrsite de minori, Ed. XXI, Bucuresti, 1995

12