Amintirile unei fete cuminti

de Simone de Beauvoir

Partea intai Simone de Beauvoir se naste pe 9 ianuarie 1908 in Paris. Tatal de treizeci de ani si mama de douazeci si unu de ani mai au o fetita dupa doi ani si jumatate. Copilaria sa se desfasoara intr-o familie linistita, echilibrata, medie din punct de vedere economic. In primii ani de viata, Louise, tanara bona, le vegheaza fiecare pas ei si surioarei. Este foarte apropiata de ele. Mama, mai indepartata, mai capricioasa si mai severa ii inspira totusi multa dragoste. Tatal, avocat, este plecat mai tot timpul de acasa. Seara, alaturi de familia sa intretine o atmosfera vesela datorita firii sale joviale. Amintiri placute o leaga de Lili, sora mai mica a mamei care alaturi de sora sa se ocupa intens de mica Simone. Bunicul matern si bunica ii invita la pranz in fiecare joi oferindu-le felurile preferate de mancare si mai ales dulciuri. Ocrotita, alintata, amuzata de noutatea lucrurilor ce o inconjoara, este o fetita foarte vesela dar de multe ori are accese de furie atunci cand este constransa sa faca ceva ce nu-i convine. Destul de repede nu-i mai convine sa fie tratata de adulti ca un bebelus si adeseori ii suspecteaza pe cei din jur ca joaca teatru ca sa rada de ea. Cele doua categorii majore dupa care este oranduit universul sau sunt Binele si Raul. Ea salasuieste in zona Binelui, dar de timpuriu realizeaza ca acesta cuprinde nuante si trepte, adica desi este o fetita cuminte mai face si greseli. La trei ani invata sa citeasca si la cinci ani si jumatate este inscrisa la cursul Dsir institutie catolica de invatamant primar si mediu unde va invata pana la bacalaureat. Ii place sa invete sub atenta supraveghere a mamei. Atmosfera orasului n-o incanta. In schimb se simte in largul sau la bunicul patern sau lasora tatalui unde-si petrece vacantele de vara. Alaturi de Robert si Madeleine, verisorii sai, zburda in voie, scormoneste pamantul, framanta noroiul, lustruieste castane, rupe frunze si flori, adica invata ceea ce nu-i pot da nici cartile, nici autoritatea celor mari. De cand merge la scoala, tatal se intereseaza de progresele sale si ocupa un loc mai insemnat in viata fiicei. Principala originalitate a sa consta in aceea ca pe langa profesia de avocat se indeletniceste, in ceasurile libere, cu teatrul. Cu o trupa de amatori ce se produce pe scena Cazinoului dintr-o statiune balneara, el isi poate duce familia in vacanta de trei saptamani in fiecare an. Incepe primul razboi mondial. Simone isi indeplineste indatoririle de frantuzoaica: impleteste caciuli, imparte hrana ranitilor, face cheta pe bulevard pentru refugiati. Tatal este mobilizat, iar mama are grija de familie. Duhovnicul de la cursul Dsir o transforma intr-o fetita cuminte, doar de evlavia ei depinde ca Dumnezeu sa mantuiasca Franta. Se pregateste pentru prima impartasanie, apoi merge la biserica de trei ori pe saptamana fapt ce o leaga mai strans de mama, o fire evlavioasa. Louise, bona, pleaca acasa sa-si ajute parintii deoarece fratii sunt pe front. Noua dadaca ii inspira dispret cu fandoselile sale. Tatal pleaca pe front dar datorita unei suferinte cardiace este detasat la Ministerul de razboi. Simone abdica de la independenta pe care a incercat s-o

conserve in frageda pruncie. Ani in sir este umbra fidela a parintilor. Intelegerea ce domneste intre ei ii intareste respectul pentru fiecare. Ea se formeaza intr-un mediu profan, datorita tatalui, dar cu puternice influente religioase din partea mamei. De la varsta de sase ani un rol foarte important in viata sa il are surioara blonda cu ochi albastri, Poupette, tovarasa de joaca ce i se supune total in orice imprejurare. Langa ea Simone capata obisnuinta comunicarii. O invata cititul, scrisul si socotitul, este complicea si vasala sa, gratie ei sora mai mare isi poate afirma autonomia. Este foarte multumita de familia ei considerandu-se privilegiata de a avea parinti de exceptie si un camin exmplar, si totusi in cercul de prieteni ai parintilor sunt oameni foarte bogati. La petreceri unde sunt invitati se vad diferente in luxul naucitor al apartamentelor sau imbracamintei, in calitatea mancarurilor servite. Ca soldat de rangul al doilea tatal castiga putin iar familia cam trage mata de coada. Simone insa priveste viata ca pe o aventura fericita, impotriva mortii o apara credinta. O atrage lumea cartilor care sunt alese cu multa de grija de mama sa. La o varsta frageda incearca sa transpuna pe hartie cateva propozitii care i se vantura prin cap. Razboiul cu cortegiul lui de restrictii, lipsuri si mai ales sacrificii de vieti omenesti pentru majoritatea familiilor, se incheie. Viata de dupa razboi nu este usoara. Se face economie la orice, hainele se poarta pana la tocire completa, banii se dramuiesc, Simone isi indeplineste cu ravna sarcinile de scolarita exceland insa la literatura. In afara studiilor, lectura ramane marea aventura a vietii sale. Incepe s-o preocupe propria imagine. In ziua impartasaniei solemne gusta fara mustrari de cuget splendorile profane ale sarbatorii: rochia lunga si mai ales cununa de trandafiri in locul clasicei bonetele de tul, la fel si toaleta de domnisoara de onoare la nunta matusii Lili. Citind cartea Little Women de Louisa Alcotte se identifica cu eroina Joe care le intrece de departe pe surorile sale mai virtuoase sau mai atragatoare prin setea ei de cunoastere, prin robustetea gandirii ei. In jurul varstei de zece ani face cunostinta cu o noua colega, Elizabeth Mabille, micuta, negricioasa, cu parul tuns scurt, de care o va lega o frumoasa prietenie, pe viata. Totul o atrage la Zaza: inteligenta ei, vioiciunea, dezinvoltura cu care-i incanta pe cei din jur, atmosfera din familia ei cu noua copii, faptul ca asemenea ei iubeste cartile si studiul si spre deosebire de ea este inzestrata cu talente in arta culinara, este o buna gimnasta si cantareata. Afla, astfel, o noua fateta a iubirii, in afara de parintii si sora ei mai mica. Partea a doua Datorita lipsurilor, familia se muta intr-o lucuinta mai mica si mai putin confortabila fara incalzire si fara apa curenta. Louise se marita si-i paraseste, iar mama este nevoita sa faca singura menajul. Simone trece prin schimbarile pubertatii ce-i creaza sentimente contradictorii. Instalarea ciclului, senzatia ca s-a uratit, acneea juvenila o determina sa se simta stingherita de propriul trup pe care nici rochiile nu se aseaza cum trebuie.

Constata cu parere de rau ca si-a pierdut tihna copilariei fara a castiga in schimb ceva. Autoritatea parintilor nu slabeste, in schimb, cum spiritul sau critic se desteapta, Simone suporta aceasta autoritate cu tot mai putina rabdare. Lecturile ii sunt controlate la fel de sever si pasaje intregi ii sunt cenzurate sau chiar taiate. In vacante citeste mult iar lecturile in absenta parintilor de acasa o ajuta sa se emancipeze de copilarie patrunzand intr-o lume plina de neprevazut. Relatiile sale cu familia devin mai complicate: sora, Poupette, n-o mai idolatrizeaza fara rezerve, tatal o gaseste urata si-i reproseaza asta iar mama este circumspecta fata de schimbarea prin care trece. Devine nesigura pe ea insasi si vulnerabila. Zaza, in schimb, canta la pian, invata vioara, are un scris elegant, fara sa se urateasca datorita varstei, are manierele dezinvolte ale unei tinere fete. Zaza este al treilea copil in familia Mabille si a doua fata. Lili, sora mai mare este mai apropiata de tatal sau: calculata, meticuloasa, rigida ca si el, straluceste la matematica. Zaza este preferata mamei si opteaza pentru literatura. Crescand intr-o familie numeroasa, Zaza este un numar printre ceilalti, dar cand se regaseste singura cu sine isi descopera o groaza de cusururi: este, dupa parerea ei, urata, dizgratioasa, nedemna de iubire si neiubita. Compenseaza prin zeflemea. Nu-si scoate in evidenta darurile, nici succesele, nu-si afiseaza decat slabiciunile, n-are nici o stima pentru ea insasi dar nici pentru restul lumii. Cauta in ceruri iubirea pe care pamantul i-o refuza. Este foarte evlavioasa. Ambii parinti sunt catolici, prin urmare mediul in care traieste este mai omogen decat al Simonei. Desi sentimentele de prietenie sunt reciproce iar Simone o venereaza chiar, relatiile dintre ele sunt destul de scortoase: nici pupaturi, nici bruftuieli. Isi spun dumneata si vorbesc distant. In opinia Simonei majoritatea baietilor cunoscuti par neinteresanti si marginiti. Exceptie face Jacques, varul sau, care la treisprezece ani este un tip precoce. Este extern la colegiul Stanislas unde straluceste. Din discutiile cu el, Simone concluzioneaza ca Jacques si colegii lui citesc adevaratele carti, sunt la curent cu adevaratele probleme, traiesc sub cerul liber nu izolati in camera copiilor asemenea ei. La cursul Dsire fata se simte hranita cu surogate si tinuta in colivie iar domnisoarele profesoare sunt niste biete bigote destul de ridicole. Doar groaza de a fi despartita de Zaza o retine sa nu mearga la un liceu laic. Se simte tot mai incorsetata de autoritatea scolii dar si a parintilor. Doar la Meyrignac (la bunicul patern) zidurile se naruiesc, orizontul se largeste si Simone ramane ea insasi. La Paris recade sub tutela parintilor acceptand fara critica viziunea lor despre lume. Fatarnicia duhovnicului de la scoala, inclinatia acestuia spre barfe, o determina sa parasesca confesionalul si pe Dumnezeu, ruptura fiind irevocabila. Isi poarta singura taina, departe de mama, Zaza, colegele si chiar profesoarele de la Dsir. Dupa ce renunta la cer ambitiile pamantesti cresc: trebuie sa iasa la lumina! Hotaraste sa devina scriitoare celebra. De ce? Scriitorii ii inspira admiratia, cartile daruiesc autorului o glorie unanim recunoscuta, ea are de mica gustul comunicarii si in sfarsit intelege ca romanele, nuvelele sau povestirile nu sunt obiecte straine

de viata, numai ca o exprima in felul lor. La cincisprezece ani isi da primul bacalaureat, la Sorbona, cot la cot cu baieti si fete de la alte colegii si se remarca la literatura franceza si limba latina. Isi pune problema alegerii viitoarei profesii. Opteaza pentru filosofie desi domnisoarele profesoare de la Dsir ii explica mamei ca dupa un an la Sorbona isi va pierde si credinta si bunele purtari. Partea a treia Simone este studenta. Nivelul intelectual de la Sainte Marie unde se tine cursul de literatura franceza este mult mai ridicat decat cel de la cursul Dsir. Ea si Zaza iau note sub asteptari. La Institutul catolic se pregateste pentru matematica iar la Sorbona cursurile pentru literatura sunt destul de plictisitoare. Desi este studenta lumea acestora ramane inca inchisa oentru ea. Parintii n-o scutesc de corvezile familiale. Suporta tot mai greu captivitatea, nu se mai simte bine acasa. Mama se roaga pentru sufletul ei pierdut (ii declarase ruperea de Dumnezeu) iar tatal o jigneste cu lipsa lui de interes pentru progresele sale. In mediul familiei sale se considera ca-i necuviincios ca o fata tanara sa faca studii superioare; sa te apuci de o meserie inseamna sa decazi. Datorita razboiului domnul Beauvoir este ruinat, cu visele spulberate si sperantele naruite. Astfel nu poate asigura fetelor lui mariaje avantajoase, singura solutie fiind ca ele sa-si castige existenta muncind. Prin urmare Simone cu toate succesele sale la invatatura devine intruparea vie a esecului sau de parinte. Pentru Simone cel mai pretios moment din saptamana este cursul profesorului Garric. Acesta organizeaza la Neuilly un prim centru cultural in cadrul caruia studenti si cadre didactice ii ajuta pe oamenii din popor, adica trudesc pebtru reimpacarea dintre clase. Simone se inscrie si ea la Equipe fiind fascinata de pilda pe care i-o da profesorul. Din resentiment fata de atitudinea parintilor devine chiar nesuferita. Se cufunda intr-o munca istovitoare neglijandu-si aspectul fizic, facandu-si toaleta de mantuiala, renuntand aproape la viata sociala. Profesorul Garric o remarca si-i elogiaza dizertatiile lucru care o face fericita. Secondata de Zaza se situeaza in fruntea clasei. Reuseste cu brio la diploma de literatura. I se prezice un viitor stralucit ca profesoara. Citeste tot mai mult. Literatura ia in viata sa locul pe care-l ocupase inainte religia. Parintii nu-i mai pot cenzura lecturile dar adeseori isi arata indignarea fata de acestea: Mauriac, Giraudoux, Proust reprezinta o pierdere de timp dupa parerea lor. Izolata de restul lumii incepe sa tina un jurnal intim in care noteaza: Sunt singura. Voi fi intotdeauna singura sau Ciudateniile mele sunt marturia superioritatii mele pe care intr-o buna zi toata lumea o va recunoaste. Se inchide in sine tot mai mult. Impartaseste idealurile scriitorilor din noua generatie ca: Barres, Gide, Valry, burghezi ca si ea care se razvratesc impotriva parintilor, a familiei si a traditiilor fara a avea insa intentia de a rasturna societatea.

Se apropie tot mai mult de Jacques. In compania surorii si matusii sale se simte bine iar el o intelege si in acelasi timp o initiaza in literatura moderna, in frumusetea spectacilului teatral, in descifrarea mesajului unei opere de arta. Aceasta prietenie este agreata de familie fapt ce o conduce pe Simone la gandul ca langa el si-ar putea gasi fericirea viitoare. Zaza revine la Paris mai frumoasa si mai eleganta ca oricand dar cu un aer grav, chiar trist. Desi familia ei are o situatie economica infloritoare, viata mondena care-i este impusa o nemultumeste profund. Conform moralei burgheze si a doamnei Mabille, mama sa, studiul zilnic, lectura, muzica dauneaza indatoririlor sociale. Zaza este hotarata sa nu se lase manevrata chiar daca acest lucru inseamna s-o infrunte pe mama sa. Simone este fericita sa-si reintalneasca confidenta cu care se aseamana in multe privinte. Munca in Equipe n-o multumeste prea mult, ea ii ofera mai ales prilejul sa evadeze o seara pe saptamana in afara casei din moment ce relatiile cu parintii nu se imbunatatesc. I se reproseaza ca n-are simtul familiei si ca0i prefera pe straini rudelor, facand aluzie la Zaza. La Sorbona il cunoaste pe Pierre Nodier, intelectual de stanga care, asemenea celor ca el, crede ca filosofia este indisolubil legata de revolutie. Discutiile cu el o revigoreaza dar actuivitatea politica se opreste aici. La fel si prietenia cu Jacques. La cursul de filosofie generala il cunoaste pe Jean Pradelle, un tanar de familie buna cu o fata frumoasa, privire catifelata, un ras copilaresc, un fel de a vorbi direct si vesel. Il simpatizeaza si pentru asemanarile dintre ei, mai ales faptul ca asemenea ei si el cauta cu neliniste adevarul si este convins ca doar filosofia i-l va dezvalui. Ca si Simone, Pradelle este un intelectual, dar ramane adaptat clasei si vietii sale si accepta cu inima deschisa societatea burgheza. Zaza ii marturiseste intr-o scrisoare dragostea pe care i-o poarta varului sau Andre, inca de la cincisprezece ani, dragoste impartasita dar interzisa cu desavarsire de parintii lor invrajbiti. Simone da curs invitatiei prietenei sale de a petrece trei saptamani in tara bascilor. Acasa situatia este mai calma. Poupette este din nou confidenta ei iar relatiile cu parintii sunt mai destinse. Incepe sa scrie un roman pe care-l doreste amplu avand ca eroina o fata ce-i seamana. Este a doua incercare dar si de data asta nefinalizata. Sederea la Laubardon este aglomerata cu picnicuri, ceaiuri, serate dansante, roiuri de veri si de prieteni. Simone face nota discordanta prin imbracamintea sa putin ingrijita si purtarea sa necontrolata, dar mai ales prin lipsa de bani si faptul ca se pregateste sa devina profesoara de liceu. Intoarsa la Paris se hotaraste sa termine studiile cu un an mai devreme si se adanceste in munca. Reia prietenia cu Jacques dar fara sa spere intr-un viitor pentru amandoi. Alaturi de el colinda prin baruri si dancinguri unde chiar consuma bauturi alcoolice. Dupa plecarea acestuia in armata continua sa frecventeze de una singura aceasta lume interzisa ei, unde mama n-ar pune piciorul si tatal ar fi foarte scandalizat. Dupa niste experiente neplacute renunta dezgustata si chiar ingrozita.

Partea a patra O figura luminoasa ce intra in viata Simonei este Stpha, o tanara studenta poloneza a carei fire apropiata, vesela si plina de dragalasenia este in totala disordanta cu sobrietatea extrema a relatiilor cu Jacques, Zaza sau Pradelle. In noul an universitar de la Sorbona continua sa munceasca pe rupte. Ziua participa la diferite cursuri, seara citeste sau, mai nou, iese singura sau cu o prietena la spectacole de teatru sau film. Datorita Stphei se preocupa mai mult de propria persoana. Iese cu prietenii prin baruri dar in curand constata ca locul ei nu este nici prin baruri si nici prin biblioteci iar mantuirea o vede in literatura. Hotaraste iar sa scrie un roman ai carui eroi sa fie ea si Jacques cu orgoliul sau nemasurat. Zaza este trimisa de parinti la Berlin cu scopul de a o rupe de Sorbona si sa0i impuna o casatorie aranjata. Efectul va fi contrar. Printe colegii de la Sorbona o nota distincta o fac Sartre, Nizan si Herbaud. Simone se apropie mai mult de ultimul despre care noteaza: Are un gen de inteligenta care-mi merge la inima, nu este nici conformist, nici un soarece de biblioteca, nici un stalp de cafenea. Prin exemplul sau, asemenea ei, se poate cladi o viata voioasa, orgolioasa si chibzuita in afara reperelor invechite. Dar cel care, pentru prima data in viata sa, o va domina intelectual va fi Jean Paul Sartre. Cu doar doi ani mai in varsta poseda o inteligenta sclipitoare, are o cultura filosofica vasta si este de o generozitate proverbiala. El ii va da sentimentul reconfortant de a nu fi singura si o va ajuta sa-si cultive calitatile intelectuale si morale. Ca un adevarat Pygmalion, Sartre transforma fata care vrea sa scrie si nu reuseste sa-si realizeze opera, in scriitoare. Ii va sta alaturi pana la sfarsitul vietii. Jacques, prima iubire a Simonei, face o casatorie de interes dar moare la patruzeci si sase de ani de uzura fiziologica dupa ce rateaza si ca sot, tata dar si ca om de afaceri. In urma unei meningite, Zaza moare fara sa i se implineasca dorinta de a se casatori cu Pradelle.