Sunteți pe pagina 1din 18

CUPRINS:

CUVANT INAINTE.................................................................................................2 CAPITOLUL 1. SCURT ISTORIC........................................................................2 1.1.Principii bugetare................................................................................................. ............3 CAPITOLUL 2. ECHILIBRUL BUGETAR......................................................................3 2.1. Teorii clasice privind echilibrarea bugetara.......................................................4 2.2. Acceptiunea moderna a echilibrului bugetar......................................................5 2.3. Teoria conventionala privind echilibrul bugetar...............................................6 2.3.1. Impactul pe termen scurt asupra economiei..............................................7 2.3.2. Impactul pe termen lung asupra economiei...............................................7 2.4. Echivalenta ricardiana............................................................................................... ....9 2.4.1. Echivalenta ricardiana Modelul lui Robert Barro................................9 2.5. Noua teorie privind echilibrul bugetar.................................................................12 1

CAPITOLUL 3. DEFICITUL BUGETAR........................................................................13 3.1. Notiuni generale privind deficitul bugetar.........................................................13 3.2. Aprecieri cu privire la evolutia deficitului bugetar in perioada 19902010..............................................................................................14 BIBLIOGRAFIE........................................................................ .........................................17

Cuvant inainte

Cuvantul buget isi are originea in expresiile bouge si bougette care inseamna punguta sau saculet. In tara noastra tranzitia de la sistemul bugetar centralizat la cel concurential , de piata, a antrenat schimbari in viata economica si sociala pe care putini le banuiau la inceputul acestui drum. Aceste schimbari nu aveau cum sa ocoleasca sistemul financiar pentru care ultimul deceniu si jumatate a reprezentat o perioada de permanente cautari in vederea adoptarii institutiilor.instrumentelor,tehnicilor si metodelor sale de lucru, a normelor juridice cu caracter financiar,la noile realitati din societatea romaneasca .In plus,functiile economice ale statului modern, din ce in ce mai complex de la o epoca la alta , au determinat, pe de o parte, aparitia unor transformari radicale la nivelul volumului si structurii chelutuielilor publice,iar pe de alta parte,intensificare demersurilor legate de gasirea unor solutii viabile privitoare la modalitatile de finantare a acestora. Lucrarea de fa este structurat pe trei capitole, in care sunt prezentate aspecte cu privire la echilibrul bugetar si analiza dezechilibrul bugetar din anul 1990 pana in perioada actuala.

CAPITOLUL 1. SCURT ISTORIC


Anglia ,a fost primul stat, care a intocmit in 1215 un buget deoarece regele a fost constrans sa-si limiteze veniturile din impozite si taxe la nomenclativul stabilit de parlament. Pe continentul European cuvantul buget a fost utilizat oficial la inceputul secolului al XIX-lea, in Franta,in legea bugetului de stat pe anul 1806. In tarile romane cuvantul buget apare in Regulamentele Organice,care definesc sensul termenului biudje prin estimarea cheltuieliilor anului viitor. Desi Principatele Romane nu intocmeau prevederi bugetare, executia bugetara se tinea prin condici si se intocmeaudari de seama privind veniturile chiar din secolul al XVII-lea. Legea contabilitatii publice din 1903, precum si cea din 1929 dadea o definitie mai clara si anume : Bugetul este actul prin care sunt prevazute si in prealabil aprobate, veniturile si cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii publice. In perioada clasica echilibrarea bugetului prin venituri ordinare era considerata cheia de bolta a finantelor publice. In perioada anilor 1960-1980, potrivit doctrinei bugetare neoclasice, s-a incercat conceptul bugetului regulator prin intermediul unor fonduri de actiune conjuncturala,create pe baza unor credite aprobate de Parlament . In prezent, in unele tari, legislatia permite in mod implicit intocmirea de bugete deficitare din motive de politica conjuncturala. In Romania, asa cum precizeaza legea finantelor publice, constituirea si gestionarea resurselor financiare publice se realizeaza printr-un sistem unitar de bugete . Acest sistem unitar si corelat de fonduri este reunit in ceea ce se cheama buget general consolidat care reflecta, la nivelul unui an, ansamblul veniturilor si a cheltuielilor statului si a celorlalte entitati de drept public.

Schema 1.1.
BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT AL ROMANIEI

BUGETUL PUBLIC NATIONAL

FONDURI EXTRABUGETARE

TRANSFERURI INTRE BUGETE

*Bugetul de stat *Bugetele locale *Bugetul Asigurarilor Sociale de Stat

* Fondul pentru ajutorul de somaj *Fondul special pentru asigurari de sanatate *Alte fonduri

1.1 . Principiile bugetare La baza elaborarii si executiei bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale si bugetelor locale stau principiile: a) unicitatii; b) universalitatii; c) echilibrului; d) realitatii; e) anualitatii; f) publicitatii.

CAPITOLUL 2. ECHILIBRUL BUGETAR


Principiul echilibrului bugetar consta in acoperirea integrala a cheltuielilor bugetare cu veniturile bugetare considerate ordinare. In Romania,pentru perioada actuala,se considera ca legislatia bugetara sa prevada si posibilitatea administrarii unui buget deficitar.Acoperirea deficitului bugetrar se va realiza prin imprumuturi pe termen scurt,mijlociu si mediu de la banci,case de economii,prin lansarea de obligatiuni de stat(bonuri de tezaur),atat pe piata interna cat si pe piata externa. In teoria finantelor clasice, cerinta de baza a echilibrului bugetar o constituia acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile ordinare ale fiecarui an bugetar. Anualitatea si echilibrul bugetului erau indisolubil legate, avand drept rezultat echilibrul anual al bugetului, considerat drept principiul de aur al gestiunii bugetare . Echilibrul bugetar se refera atat la intocmirea unor bugete balansate, cat si la 4

pastrarea echilibrului in perioada de executie a bugetului. Existau tari in care legislatia financiara nu permitea intocmirea unor bugete dezechilibrate. De exemplu, in Germania dreptul bugetar interzicea elaborarea de bugete deficitare, precizand ca veniturile si cheltuielile publice aprobate de lege trebuie sa fie echilibrate. Acest principiu al echilibrului bugetar strict a fost, in mod progresiv, abandonat, atat sub impulsul teoreticienilor finantelor functionale care promovau teoria bugetelor ciclice si cu caracter regulator, cat mai ales sub impactul economiei reale care nu asigura un randament fiscal suficient pentru acoperirea cheltuielilor publice anuale. Prrincipiul echilibrului nu putea fi respectat, ceea ce a determinat recurgerea la diferite practici cum ar fi: intocmirea a doua bugete, unul ordinar echilibrat si altul extraordinar deficitar, ce putea fi echilibrat pe seama veniturilor provenind din imprumuturi si emisiune baneasca (in Germania), asigurarea echilibrului prin operatiunea de debugetizare (in Franta) sau elaborarea de bugete ciclice (in Suedia si alte tari scandinave). Treptat, o serie de state au renuntat la aplicarea in practica a principiului echilibrarii bugetare, elaborand si prezentand parlamentului spre aprobare bugete deficitare.

2.1. Teorii clasice privind echilibrarea bugetara


Teoreticienii finantelor functionale au propus renuntarea la echilibrarea anuala a bugetelor si trecerea la echilibrare bugetului la nivelul unui ciclu economic, prin intocmirea de bugete multianuale. Tehnica bugetelor ciclice are drept scop realizarea echilibrului dintre veniturile si cheltuielile publice nu la nivelul unui an bugetar, ci prin intermediul unui buget multianual, tinandu-se seama de variatiile veniturilor publice in timpul diferitelor faze ale unui ciclu economic. Bazandu-se pe teoria economica conjucturala, economistii care sustin caracterul functional al finantelor, remarca tendinta de crestere a veniturilor fiscale si a veniturilor publice, in general, in perioadele de prosperitate economica. Cresterea veniturilor publice are drept suport cresterea rapida a produsului intern brut. Invers, in perioadele de depresiune, restrangerea activitatii economice genereaza o reducere a veniturilor publice, punandu-se sub semnul intrebarii posibilitatea realizarii echilibrului bugetar. In conceptia adeptilor teoriei bugetelor ciclice, realizarea echilibrului la nivelul unui ciclu economic ar fi posibila prin folosirea unor tehnici specifice, cum ar fi: constituirea unor fonduri de rezerva, a unor fonduri de egalizare si folosirea amortizarii alternative a datoriei publice. Se propune, astfel, compensarea deficitelor bugetare inregistrate in perioadele de depresiune cu excedentele inregistrate in perioadele de expansiune a activitatii economice. Asigurarea echilibrului ar fi posibila prin folosirea uneia dintre urmatoarele tehnici: a) constituirea unui fond de rezerva bugetara pe seama incasarilor din impozite obtinute in perioadele de prosperitate ale ciclului economic, cand se inregistreaza cresterea productiei, sporirea produsului intern brut si, implicit, cresterea incasarilor din impozite. In aceste conditii, nu trebuie sa se opteze pentru o degrevare fiscala, ci dimpotriva nivelul fiscalitatii ramane nemodificat, ceea ce in cazul unei baze de impozitare mai mari conduce la aparitia unui excedent de venituri ce ar alimenta un fond de rezerva bugetara. Fondul de rezerva ar putea fi folosit pentru finantarea deficitului bugetar in perioadele de depresiune. In practica, este dificil de evaluat incidenta economica si financiara a fenomenelor specifice perioadelor de depresiune si cu atat mai mult nu poate fi precizat momentul declasarii crizelor si nici durata sau intensitatea acestora. Totodata, intervin dificultati in ceea ce priveste dimensionarea 5

fondului de rezerva la nivelul necesitatilor determinate de cresterea cheltuielilor publice in viitor; b) tehnica fondului de egalizare are drept punct de pornire perioada de depresiune a ciclului economic si vizeaza restabilirea echilibrului bugetar la nivelul unui interval de timp indelungat. In aceste conditii, guvernul finanteaza deficitul inregistrat in anii de depresiune prin intermediul imprumuturilor publice de natura creditelor de anticipatie, a caror rambursare va fi posibila in perioadele de expansiune, cand vor fi inregistrate excedente bugetare. Cresterea productiei si a veniturilor in viitor ar genera sporirea impozitelor, iar in conditiile mentinerii la acelasi nivel sau ale reducerii cheltuielilor publice, excedentul bugetar astfel obtinut ar permite constituirea fondului de egalizare. Daca din punct de vedere teoretic, solutia pare posibila, aplicarea ei practica este dificila, daca nu imposibila, deoarece deficitul bugetar a devenit un fenomen cronic, iar excedente bugetare se inregistreaza doar sporadic; c) tehnica amortizarii alternative se bazeaza pe gestionarea datoriei publice in conditii de ciclicitate a activitatii economice. In perioada de expansiune pot fi adoptate masuri de majorare a impozitelor,iar resursele suplimentare obtinute pot fi folosite pentru amortizarea accelerata a datoriei publice contarctata anterior,atunci cand bugetul s-a incheiat cu deficit. Se procedeaza astfel, la conversiunea datorie publice si la rambursarea cu anticipatie a imprumuturilor. In perioadele de regres al activitatii economice,echilibrul s-ar realiza prin aceea ca reducerea veniturilor ar fi compensata de diminuarea cheltuielilor publice,prin sistarea platilor in contul datoriei publice ca urmare a rambursarilor efectuate anterior.Folosirea in practica a amortizarii alternative a intampinat dificultati prin aceea ca pentru onorarea serviciului datoriei publice numai in anii in care resursele bugetare permit acest lucru sau pentru conversiunea datoriei publice este necesar acordul creditorilor statului,ceea ce este greu de obtinut,mai ales in cazul imprumuturilor de stat externe. In concluzie, teoria bugetelor ciclice a consacrat o derogare de la principiul anualitatii bugetului indeosebi in ceea ce priveste autorizarea resurselor publice.Aceasta teorie nu este,insa,incompatibila cu autorizarea anuala a cheltuielilor, obiectivul ei esential fiind acela de ase realiza echilibrul bugetar intr-un cadru multianual.Solutiile de echilibrare bugetara pe perioadele de mai multi ani ,oferite de adeptii teorie bugetelor ciclice, nu si-au gasit, insa, aplicabilitatea practica.

2.2. Acceptiunea moderna a echilibrului bugetar


Disparitia ciclului economic clasic a determinat abandonarea bugetelor ciclice. Principiul echilibrului bugetar a fost,totodata,disociat de cel al anualitatii.Economistii sustinatori ai doctrinei bugetare neoclasice,in perioada 1960-1980,puneu in evidenta legatura dintre echilibrele economice fundamentale si politica de crestere economica,subliniid caracterul de plan financiar al bugetului de stat. Economistii bugetaristi au jucat rolul de instrument de interventie in activitatea economica a bugetului de stat pin intermediul principalilor indicatori de venituri si cheltuieli si prin soldul acestuia. In acest context a fost conceput bugetul regulator,ca mijloc deasigurare a unei anumite cresteri economice.Un buget echilibrat sau un buget excedentar permite combaterea diferitelor forme ale inflatiei,respectiv inflatia generata de cerere si de fenomenul desupraincalzire a economiei.In acelasi timp,inflatia determinata de costuri si stagflatia nu pot fi influentate printr-o terapie bugetara. Pe de alta parte,un deficit bugetar voluntar devine un mijloc de relansare a activitatii economice,daca conjunctura nu are,deja,caracter inflationist. 6

In practica bugetara a unor tari,bugetul regulator a imbracat forma unor fonduri de actiune conjuncturala.Astfel de fonduri s-au constituit in Franta pe seama unor credite aprobate anual de parlament ce constituie resurse la dispozitia guvernului necesare cresterii cheltuielilor globale.In functie de nevoile conjuncturale,se actioneaza asupra cererii publice de bunuri si servicii,utilizandu-se resursele din fondul aprobat. Se realizeaza,astfel, o politica bugetara supla in cadrul careia cheltuielile pot fi redimensionate in raport de marimea resurselor din fondul de actiune conjuncturala. Asa, de exemplu, daca nu se opereaza modificari ale legii prin care se reglementeaza impozitul pe profit,in cazul unei cresteri economice puternice,se inregistreaza o crestere automata a acestui impozit direct,ceea ce absoarbe o parte din puterea de cumparare excedentara. In perioada actuala, cand se sustin atat neutralitatea finantelor publice, cat si renuntarea la echilibrarea anuala a bugetului, politica bugetara este astfel conceputa incat sa realizeze o corelare intre un ansamblul de indicatori macroeconomici si nivelul deficitului bugetar. Urmarirea sistematica a nivelului si a evolutiei indicatorilor macroeconomici permite stabilirea unui diagnostic conjunctural si, implicit, adopatrea unor masuri bugetare in concordanta cu starea si evolutia economiei reale. Sistemul de indicatori de semnalizare include: indicatori specifici nivelului si evolutiei preturilor, care permit masurarea ecartului intre evolutia preturilor interne si externe si a diferentialului ratei inflatiei; indicatori de comert exterior, prin care sa se masoare gradul de acoperire a importurilor de catre exporturi; indicatori de utilizare a resurselor,urmarindu-se corectarea variatiilor sezoniere; indicatori care reflecta nivelul si evolutia productivitatii muncii si a productiei industriale; indicatori privind structura pietei nationale, care sa evidentieze aportul capitalului autohton si al celui strain la realizarea productiei nationale; indicatori ai cresterii economice sau indici ai produsului intern brut; indicatori monetari si financiari diversi (evolutia ratei dobanzii, cursul de schimb, cursul bursier, masa monetara etc.) Acesti indicatori pun in evidenta conjunctura economica la un moment dat si contribuie la adaptarea politicii bugetare in conditiile unui deficit suportabil. Se poate mentiona practica franceza actuala in ceea ce priveste abordarea deficitului bugetar. Daca bugetul general al Uniunii Europene este in mod obligatoriu un buget echilibrat, legislatia franceza nu interzice aprobarea de bugete dezechilibrate. Deficitul bugetar trebuie sa respecte criteriul convergentei, de 3% din PIB, stabilit de Tratatul de la Maastricht.

2.3. Teoria conventionala privind echilibrul bugetar


Teoria conventionala a echilibrului bugetar este o modalitate de a analiza echilibrul bugetar,pornindu-se de la deficitul bugetar, in scopul evidentierii efectelor generate de catre acestea asupra economiei, formarii capitalului si produsului intern brut. In cadrul acestei teorii, s-a considerat ca nivelul cheltuielilor publice nu este afectat de politica privind datoria guvernamentala, volumul acestora ramanand nemodificat, in timp ce impozitele si taxele inregistreaza o scadere. Aceasta reducere temporara a impozitelor si taxelor este urmata in viitor de o crestere a acestora, corespunzator valorii curente a datoriei.

2.3.1. Impactul pe termen scurt asupra economiei


Se considera ca deficitul bugetar este cauzat, pe de-o parte, de mentinerea cheltuielilor la nivel constant si, pe de alta parte, de reducerea veniturilor din impozite si taxe. Aceasta politica va antrena crestera veniturilor populatiei,fapt ce conduce la imbunatatirea nivelului de trai. Astfel cresterea veniturilor consumatorilor finali determina cresterea cererii de bunuri si servicii. Economistii incearca sa raspunda la intrebarea privind impactul modificarii agregate asupra economiei. Conform teoriei conventionale, economia este de tip keynesist pe termen scurt, deoarece cresterea cererii agregate detemina cresterea venitului national. De asemenea rigiditatea salariilor, a preturilor, anticiparile gresite, schimbarile in cererea agregata, influenteaza utilizarea factorilor de productie. Aceasta analiza keynesista ofera o justificare comuna pentru politica de reducere a impozitelor sau de crestere a cheltuielilor, atunci cand economia se confrunta cu recesiunea. Sustinatorii abordarii conventionale a impactului deficitului bugetar asupra economiei au demonstrat ca rigiditatea salariilor, a preturilor ce modifica cererea agregata pe termen scurt, sunt mai putin imporante pe termen lung. Ca rezultat, politica fiscala influenteaza venitul national doar prin modificarea ofertei de factor de productie.

2.3.2. Impactul pe termen lung asupra economiei ( reducerea economisirii nationale si consecintele acesteia)
Notam cu Y: produsul intern brut, C: consumul privat, S: economisire privata, T: impozite si taxe, mai putin transferurile. Pentru a intelege efectele deficitului bugetar pe termen lung, pornind de la constrangerea bugetara a sistemului privat, care implica relatia : Y=C+S+T (1) De asemenea, produsul intern brut poate fi impartit in 4 tipuri de cheltuieli, in cadrul relatiei: Y=C+I+G+NX, (2) Unde I= investitii G= cheltuieli publice NX= export net. Egaland cele doua relatii obtinem: C+S+T= C+I+G+NX deci S+(T-G)=I+NX (3) Astefel suma economiilor publice si private trebuie sa fie egala cu suma investitiilor si exporturilor nete. O alta identitate importanta este aceea intre balanta contului curent si balanta contului de capital.Balanta contului curent este definita ca fiind data de exporturile nete (NX) plus investitia neta a rezidentilor si transferurilor nete, ultimele doua sunt insa ignorate. Balanta contului de capital negativa reprezinta investitiile straine directe (NFI) , care sunt investitii realizate de rezidenti in alte tari, mai putin investitiile realizate de rezidentii straini. Aceasta conduce la a treia identitate de forma: NX=NFI 8

Astfel fluxurile internationale de bunuri si servicii trebuie sa fie egale cu fluxurile internationale de fonduri.Inlocuind in relatia (3) obtinem: S+(T-G)=I+NFI (4) Relatia (4) exprima egalitatea dintre economisirile nationale, ca suma intre economisirea publica si cea privata, si utilizarea acestor fonduri pentru investitii in tara si in strainatate. Se presupune ca guvernul mentine cheltuielile publice la un nivel constant si reduce impozitele si taxele, fapt ce conduce la deficit bugetar si la reducerea economisirii publice.Aceasta identitate poate fi obtinuta prin cateva modalitati complementare: cresterea economisirii private,reducerea investititiilor in tara, scaderea investitiilor nete straine. Referitor la economiile private, s-au conturat doua pareri privind ritmul de variatie al acestora: unii economisti sustin ca ritmul de crestere al economiilor private este egal cu reducerea economiilor publice; in viziunea conventionala, economiile private cresc mai putin decat valoarea cu care scad economiile publice, astfel incat economiile nationale scad. In acest caz, investitiile totale in tara cat si in strainatate scad, fapt ce va conduce la obtinerea unui produs intern brut si un venit national mai mic. Astfel, cu mai putin capital disponibil, costul marginal al capitalului va creste, creste rata dobanzii si deci , creste rentabilitatea pentru fiecare unitate de capital detinuta. In acelasi timp, productivitatea fortei de munca va fi mai redusa, intrucat are loc reducerea salariului mediu real si a venitului total din (salarii) munca. Reducerea investitiilor straine nete, intr-o perioada de timp, inseamna ca rezidentii vor detine mai putin capital in strainatate sau ca rezidentii straini vor detine mai mult capital in tara. In ambele cazuri, veniturile din capital vor scadea. Declinul investitiilor straine nete are loc o data cu declinul exporturilor nete, care conduce la o crestere a deficitului balantei comerciale. Aceasta legatura intre deficitul bugetar si deficitul balantei comerciale poarta denumirea de deficit geaman. Alte efecte Cresterea cererii agregate pe termen scurt si reducerea stocului de capital pe termen lung sunt cele mai importante efecte ale deficitului bugetar, insa exista si alte efecte.Deficitul bugetar poate afecta politica monetara. O alta tara cu un deficit mare nu poate face fata ratelor de dobanzi ridicate,astfel autoritatea monetara poate fi fortata sa incerce sa reduca aceste rate printr-o politica expansionista. Aceasta strategie conduce la reducerea ratei dobanzii pe termen scurt, insa pe termen lung se vor inregistra rate de dobanzi mari, deci inflatie mare. In cazuri extreme, o tara cu deficite bugetare mari poate intampina dificultati in finantarea deficitului printr-un imprumut aditional si, ca rezultat, se procedeaza la monetarizarea deficitului. Daca autoritatea fiscala forteaza autoritatea monetara sa finanteze deficitul prin emisiune monetara, astfel inflatia poate fi interpretata, in ultimul rand, ca un fenomen fiscal mai degraba decat un fenomen monetar. Monetarizarea datoriei este explicatia clasica pentru valorile mari ale inflatiei. Al doilea efect al deficitului bugetar este reprezentat de asa numita pierdere a impozitelor, in sensul ca impozitele sunt utilizate pentru rambursarea datoriei, insa serviciul datoriei este privit ca un transfer intre membrii societatii si nu ca un cost pentru societate in ansamblul ei. 9

Al treilea efect: afecteaza procesul politic care determina politica fiscala.Unii economisti sustin ca posibilitatea guvernului de a se imprumuta reduce disciplina procesului bugetar, intrucat politicienii se preocupa mai putin de limitarea stricta a nivelului cheltuielilor publice la nivelul veniturilor bugetare, deorece au posibilitatea sa se imprumute.astfel, se inregistreaza o reducere a flexibilitatii fiscale a guvernului. Daca un nivel moderat al deficitului bugetar are efecte negative reduse, iar deficitele mari sunt considerate ca fiind costisitoare, atunci o tara cu un nivel moderat al deficitului inseamna ca a stabilit un nivel mai mic al cheltuielilor.Aceasta constrangere este una din motivele pentru care guvernul prefera sa acumuleze deficite mari. Al patrulea efect este vulnerabilitatea economiei la crizele internationale, datorita dependentei de resursele externe pentru finantarea si refinantarea deficitului bugetar. Un alt efect este reducerea libertatii de actiune a factorilor de decizie (politica).

2.4. Echivalenta ricardiana


Echivalenta ricardiana a fost fundamentata de economistul David Ricardo, in prezent considerandu-se ca aceasta este mult mai apropiata de viziunea lui Robert Barro. Echivalenta ricardiana este o teorema a neutralitatii.Se presupune ca guvernul reduce impozitele fara ,insa, sa reduca cheltuielile publice,fapt ce determina, conform analizei conventionale,reducerea economisirii nationale si a acumularii de capital, iar pe termen ling o restrangere a activitatii economice.Insa echivalenta ricardiana sustine ca aceasta politica nu influenteaza consumul, acumularea de capital. In esenta echivalenta ricardiana imbina doua idei fundamentale: constrangerea deficitului bugetar si ipoteza venitului permanent. Constrangerea deficitului bugetar se refera la faptul ca impozite mai mici in prezent implica impozite mai mari in viitor, in conditiile in care cheltuielile publice nu se modifica .Ipoteza venitului permanent vizeaza faptul ca populatia isi bazeaza deciziile de consum pe venitul permanent , care depinde de valoarea prezenta a venitului ramas dupa achitarea impozitelor.

2.4.1. Echivalenta ricardiana- modelul lui Robert Barro


Robert Barro, in lucrarea Are Government Bonds Net Wealth? (1974), prezinta o alta interpretare a argumentului ricardian: pentru detinatorii de titluri de stat, acestea reprezinta un activ, iar pentru platitorii de taxe este o obligatie ce va fi acoperita din taxe.Astfel, pentru ca populatia nu a inregistrat o crestere a venitului, ar trebui sa nu-si modifice structura consumului ca reactie la reducerea temporara a taxelor. Argumentul ricardian nu evidentiaza toate aspectele irelevante ale politicii fiscale. Astfel, daca guvernul reduce taxele astazi, iar populatia anticipeaza ca aceasta masura este insotita, in viitor, de o reducere a cheltuielilor, atunci venitul permanent al populatiei creste, fapt ce stimuleaza consumul si reduce economisirea nationala.Dar, trebuie remarcat faptul ca anticiparile privind reducerea cheltuielilor publice,mai degraba decat reducerea taxelor, sunt cele care stimuleaza consumul.Reducerea cheltuielilor publice,in viitor, influenteza venitul permanent si consumul pentru ca acesta implica taxe mai mici intr-o anumita perioada, chiar daca taxele curente nu se modifica. Intrucat echivalenta ricardiana considera unele aspecte ale politicii fiscale irelevante,iar altele ca fiind importante, testarea acestei abordari este greu de realizat. De asemenea, majoritatea economistilor, desi, considera ca echivalenta ricardiana nu descrie comportamentul consumatorului, acest mod de abordare a avut o importanta deosebita in cadrul dezbaterilor despre deficitul bugetar, din doua motive: 10

Se considera ca echivalenta ricardiana descrie de fapt realitatea sau cel putin realizeaza o prima aproximare a ei; Echivalenta ricardiana ofera o baza teoretica pentru multe analize. Abordarea conventionala porneste de la premisa ca datoria generata de reducerea impozitelor stimuleaza consumul. Sunt numeroase argumente ce sustin aceasta abordare: 1. Redistribuirea intre generatii Analiza deficitului bugetar este importanta, intrucat acesta reprezinta o redistribuire de resurse intre diferitele generatii de contribuabili.Cand guvernul reduce impozitele si inregistreaza deficit,constrangerile bugetare impun o crestere a impozitelor in viitor, care vizeaza urmatoarele generatii de contribuabili.Se produce o redistribuire de resurse din viitor catre contribuabilii curenti care reactioneaza prin cresterea consumului.Aceasta redistribuire este un mecanism care face ca deficitul bugetar sa conteze in modelele privind comportamentul generatiilor, cum sunt cele ale lui Diamond (1965) si Blanchard (1985). Barro propune un model, presupunand ca utilitatea totala a generatiei t, Vt , depinde de consumul din timpul duratei de viata, Ct , si de utilitatea generatiei urmatoare, Vt+1. Vt=U(Ct) + Vt+1 unde : factor de discount. Prin substitutie recursiva, obtinem: Vt=U(Ct) + U(Ct+1) + 2 U(Ct+2) + 3 U(Ct+3) + ... Astfel , utilitatea generatiei t depinde de consumul propriu si de consumul generatiilor viitoare.Dezbaterea privind echivalenta ricardiana este, de fapt, o dezbatere privind legatura dintre generatii. Modelul altruist propus de Barro este unul din modelele ce explica mostenirea lasata de o generatie pentru descendentii sai.Un alt model surprinde utilitatea individuala ca o functie de marimea acestei mosteniri decat utilitatea descendentilor sai,astfel: Vt=U(Ct) + G(Bt), Unde G(Bt) reprezinta utilitatea unei mosteniri Bt. Desi in modelul lui Barro, echivalenta ricardiana nu este strict respectata,se considera ca nivelul deficitului bugetar nu influeneteaza variabilele agregate ale economiei aflate in stare de echilibru. Reducerea taxelor va stimula consumul,va restrange capitalul si va genera cresterea ratei dobanzii pentru o anumita perioada de timp, iar majoritatea familiilor vor raspunde prin cresterea economiilor pana cand stocul de capital si rata reala a dobanzii revin la nivelele initiale.Aceste rezultata evidentiaza faptul ca echivalenta ricardiana poate fi valabila ca o teorie pe termen lung, mai degraba dacat pe termen scurt. 2.Esecurile pietei de capital Cea mai simpla si poate cea mai convingatoare explicatie pentru nerespectarea echivalentei ricardiene este tocmai existenta esecurilor pietei de capital.Pentru populatia care urmareste o rata de fructificare a economiilor cat mai mare sau care asteapta sa inregistreze o crestere rapida a veniturilor, nivelul optim al consumului poate implica un consum mai mare decat venitul (cand sunt tineri), diferenta urmand a fi acoperita prin imprumuturi de pe piata financiara.Insa,posibilitatea de a nu putea rambursa imprumutul, face ca populatia sa nu se imprumute pentru a acoperi consumul curent. In acest caz, strategia optima este aceea de a consuma tot venitul si de a nu economisi. 11

In prezenta acestor constrangeri, echivalanta ricardiana nu este valabila. Reducerea impozitelor conduce la limitarea fondurilor de imprumut pentru populatie.Astfel, populatia va raspunde prin cresterea consumului,chiar daca in viitor, aceasta inseamna impozite mai mari si scaderea consumului. Importanta esecurilor pietei de capital este pusa in evidenta de averea detinuta de populatie comparata cu nivelul datoriei guvernului in economie. 3.Amanarea permanenta a cresterii taxelor La prima vedere,se considera ca echivalenta ricardiana este valabila deoarece deficitele bugetari mari, vor necesita cresterea taxelor in viitor.Insa de fapt Guvernul nu trebuie sa-si lichideze toate datoriile, in sensul ca nu trebuie sa ajunga la zero datorii.Se presupune ca guvernul reduce impozitele cu dD si creste deeficitul cu aceeasi suma. Serviciul datoriei publice necesita taxe aditionale de rdD in fiecare an, unde r este rata dobanzii la imprumuturile de stat. Valoarea prezenta a acestor taxe majorate este de dD (care este chiar nivelul reducerii taxelor). Apar probleme daca guvernul nu majoreaza taxele pentru a finanta platile de dobanzi la datoria publica, iar finantarea acestora se realizeaza prin acumularea de noi datorii. Aceasta politica este cunoscuta sub numele de Ponzi scheme, in sensul ca deficitul bugetar va creste cu rata r, iar reducerea initiala a taxelor si deficitul bugetar nu implica taxe mai mari in viitor. Se pune problema daca guvernul poate aplica aceasta schema Ponzi. Se urmareste rata dobanzii la imprumuturile de stat (r) si rata de crestere a economiei (g). Daca r < g, datoria guvernului va creste mai lent decat veniturile din economie, si astefel se poate realiza reinnoirea datoriei(roll-over). Economia este ineficienta, in sensul ca s-a acumulat prea mult capital. In acest caz reducerea acumularii de capital, poate genera o crestere potentiala a consumului in toate perioadele de timp. Daca r > g , atunci economia este eficienta in sensul ca trebuie mai putin capital decat necesarul. 4.Impozitele distorsionare Echivalenta ricardiana se bazeaza pe presupunerea ca impozitele sunt privite in toatalitatea lor. Daca impozitele sunt distorsionare, atunci o amanare a poverii fiscale stimuleaza si influenteaza comportamentul consumatorilor. Aceste distorsiuni microeconomice pot avea un puternic impact macroeconomic, facand echivalenta ricardiana o aproximare slaba a realitatii. Modelul de crestere al lui Ramsey: Y=f(K) (functia de productie) fiscale= dobanzile la datoria publica+ cheltuielile

Y=rD+g (veniturile guvernamentale)

r=f(k) (rata dobanzii= produsul marginal al capitalului) (1-)r = (dupa impozitare,rata dobanzii= rata subiectiva ) Deficitul bugetar conduce la cresterea serviciului datoriei publice,deci la cresterea impozitelir, a retei dobanzii, generand fenomenul de restrangere a capitalului. Dk/dD = ( (Df/f) + [(1- )ff/(f)2]-1 Daca consideram functia de productie de tip Cobb Douglas Y =K, atunci Dk/dD = ( +[(1 )(D/K)] [(1-)(1-)/]-1 12

= veniturile fiscale/PIB =dobanzi/venituri D/K = datoria/stocul de capital 5.Nesiguranta venitului Un alt motiv pentru care echivalenta ricardiana nu este valabila este acela ca datoria guvernului poate altera perceptia consumatorilor asupra riscului cu care se confrunta. Aceasta posibilitate a fost analizata de Chan (1983), Barsky, Mankiw si Zeldes(1986), Kimball si Mankiw(1989), Croushore(1996). Acesti economisti pornesc de la axioma ca taxele sunt functie de venit si ca veniturile viitoare sunt nesigure. De aceea, cand guvernul reduce taxele, inregistreaza deficit si majoreaza taxele in viitor pentru a-si plati datoria, veniturile anticipate de consumatori nu se modifica, insa incertitudinea cu care se confrunta se reduce. Daca consumatorii economisesc o parte din venit, aceasta reducere a incertitudinii stimuleaza consumul curent.

2.5. Noua teorie privind echilibrul bugetar


Jocul (Schema) Ponzi este noua abordare teoretica a echilibrului bugetar potrivit careia corectarea defiitului bugetar se poate realiza de catre stat prin reinnoirea la infinit a datoriei fara a majora impozitele, daca ritmul de crestere economica este mai mare decat rata dobanzii la imprumuturile pentru finantarea si refinantarea datoriei publice. Se presupune ca guvernul reduce impozitele dar fara sa reduca cheltuielile publice, fapt ce determina, conform anlizei conventionale, reducerea economisirii nationale si a acumularii de capital, iar pe termen lung, o restrangere a activitatii economice. Insa , echivalenta ricardiana sustine ca aceasta politica nu influenteaza consumul si acumularea de capital. Comportamentul ratelor dobanzii si a ratelor de crestere sugereaza faptul ca guvernul poate, cu o probabilitate mare, sa inregistreze deficit bugetar si sa reinnoiasca datoria. Scopul acestei lucrari este acela de a identifica si de a examina implicatiile unei astfel de politici. Folosind un model standard privind acumularea de capital se poate demonstra ca politica de reinnoire a datoriei, poate genera avantaje pentru generatiile viitoare. Aceasta concluzie nu implica si faptul ca deficitele sunt o politica ce trebuie aplicata ca politica intemeiata pe reinnoirea datoriei. Insa guvernul, prin politica promovata, trebuie sa urmareasca ca efectele generate de deficitul bugetar sa aiba un impact cat mai mare si o probabilitate cat mai mica de a produce. Sunt unanim acceptate efectele deficitului bugetar, cum ar fi: restrangerea capitalului, a venitului national, a nivelului de trai al generatiilor viitoare. Se considera ca un viitor mai putin prosper este doar o consecinta posibila a unei perioade in care s-au inregistrat deficite bugetare mari. Totusi, probabilitatea de a obtine acest rezultat este mica. Insa, o probabilitate mult mai mare este aceea ca politica fiscala sa creasca nivelul cheltuielilor publice. Acest mod de abordare a deficitului bugetar se caracterizeaza prin faptul ca este orientat spre viitor, spre evolutia ratei de crestere economica si evolutia ratei dobanzii la imprumuturile de stat. Deficitul bugetar este considerat o actiune riscanta, o politica imprudenta pentru ca creeaza o presiune semnificativa asupra generatiilor viitoare. Punctul de plecare, in argumantarea acestei modalitati de abordare a deficitului bugetar, consta in urmarirea ratei medii a dobanzii pentru datoria publica si compararea acesteia cu rata medie de crestere a economiei. Astfel, guvernul poate apela la deficite pentru o perioada, poate reinnoi datoria si acumula dobanzi, fapt posibil a se realiza doar daca economia va inregistra un ritm de crestere mai rapid decat cel al datoriei, iar 13

rata datorii/ venituri va scadea in timp. Cu alte cuvinte, o tara cu datorie publica mare poate acoperii deficitele temporare de resurse prin cresterea economica viitoare. Aceasta politica numita Ponzi Gamble , este o incercare la schema PONZI (reinnoirea datoriei). Daca rata de crestere a economiei este mai mica decat cea a datoriei atunci rata datorie/ venituri creste, iar guvernul va majora impozitele, deci nu se poate aplica schema PONZI. Presupunem ca guvernul decide sa echilibreze bugetul, in sensul ca impozitele si taxele vor egala cheltuielile publice ( care nu include dobanzile la datoria publica). Daca deficitul bugetar este finantat numai prin emisiuni de titluri cu scadenta de un an , datoria va creste cu rata iA . Se pune problema identificarii probabilitatii ca guvernul sa nu mai majoreze taxele pentru a face fata serviciului datoriei, deci care este probabilitatea ca sa se poata aplica Ponzi Gamble . Se urmaresc datele statistice privind rata de crestere economica si rata dobanzii la datoria publica. Daca bugetul este echilibrat, atunci rata datorie/ venit creste cu (1+i) / (1+g), unde i: rata dobanzii g:rata de crestere a veniturilor. Deci, mai intai, pentru a evalua probabilitatea de succes a Ponzi gamble ,examinam comportamentul (1+i) / (1+g). Consideram 3 posibilitati de masurare a ratei dobanzii: 1) iA rata dobanzii la titlurile de stat cu scadenta de un an; 2) iB total plati dobanzi anuale/ valoarea datoriei la inceputul anului; 3) iC total plati dobanzi si reevaluarea datoriei/ valoarea de piata a datoriei de la inceputul anului. Acest iC include, spre deosebire de iB, reevaluarea datoriei ca urmare a modificarii ratelor dobanzii. Pentru a stabili probabilitatea de succes a Ponzi gamble, trebuie sa luam in considerare si incertitudinea, deci deviatia standard a raportului (1+i) / (1+g). Daca rata datorie/ venit creste mult, impozitele vor trebui majorate.In acest caz, nu se poate aplica Ponzi gamble.

CAPITOLUL 3. DEFICITUL BUGETAR 3.1.Notiuni generale privind deficitul bugetar

In numeroase tari dezvoltate sau in curs de dezvoltare , ca urmare a cresterii mai rapide a cheltuielilor decat a veniturilor publice, bugetele se intocmesc si se incheie tot mai frecvent, cu deficit. Deficitul bugetar este considerat un fenomen specific finantelor contemporane. Cauzele deficitului bugetar sunt multiple si vizeaza atat propria economie , cat si conjunctura internationala. Deficitul bugetar este cauzat de cresterea accelerata a cheltuielilor publice, de incetinirea ritmului de crestere a veniturilor publice sau de fenomene conjuncturale ce isi transmit influenta prin intermediul cursului de schimb si al ratei dobanzii. Deficitul bugetar este opusul surplusului bugetar care are loc atunci cnd veniturile fiscale depesc cheltuielile publice. Deficitul bugetar este diferenta dintre cheltuielile publice, mai mari, si veniturile publice ordinare, fiscale si nefiscale, mai mici. Fiind aprobat ca o componenta structurala a bugetului, la partea de cheltuieli, deficitul bugetar reprezinta autorizarea de cheltuieli superioare veniturilor provenite din impozite si alte prelevari obligatorii. De asemenea putem afirma ca deficitul bugetar poate fi identificat cu o descoperire a 14

cheltuielilor ce va fi finantata prin recurgerea la imprumuturi. Deficitul bugetar total = Deficit structural + Deficit ciclic In raportul privind proiectul bugetului de stat, prezentat de Guvernul Romaniei, deficitul bugetar cuprinde: - proiectul deficitului si comparatiile cu anul anterior; - acoperirea deficitului prin surse neinflationiste ; - echivalentul in lei a creditelor externe guvernamentale; - imprumuturi interne de pe piata de capital ; - masuri pentru incadrarea deficitului bugetar in nivelul aprobat ; - incasarea ritmica a veniturilor; - respectarea platfoanelor de credite bugetare; - identificarea unor noi posibilitati de crestere a veniturilor. Un deficit bugetar este de calitate atunci cnd ndeplinete dou condiii obligatorii: deficitul se reflect, n totalitate, n cheltuieli de investiii i, n special, n realizarea infrastructurii; deficitul este acoperit cu resurse financiare sigure, pentru a nu apela la emisiuni monetare inflaioniste.

3.2. Aprecieri cu privire la evoluia deficitului bugetar n perioada 1990-2010


Ca urmare a creterii tot mai rapide a cheltuielilor dect a veniturilor publice, bugetele se ncheie tot mai frecvent cu deficit. Deficitul bugetar este cauzat de creterea accelerat a cheltuielilor publice, de ncetinirea ritmului de cretere a veniturilor sau de fenomene conjuncturale ce i transmit influena prin intermediul cursului de schimb i a ratei dobnzii. Efectele pe plan economic ale deficitului bugetar sunt multiple. El majoreaz datoria public, crescnd astfel i rambursrile, dobnzile i comisioanele aferente exigibile n fiecare an pentru stingerea datoriei publice interne i externe. n condiiile unei cereri de credite mari pentru acoperirea deficitului bugetar, rata dobnzii prezint tendin de cretere. Deficitul bugetar contribuie la creterea ratei dobnzii pe pia i se opune astfel investiiilor private, ncetinind ritmul real al creterii economice. Deficitul bugetului general consolidat exprim dezechilibrul existent la nivelul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate i consolidate pentru a forma un ntreg. Aceasta este expresia cea mai utilizat n analizele privind dezechilibrul dintre resursele i nevoile sectorului public. Acest indicator se determin prin diferena dintre veniturile i cheltuielile bugetului general consolidat. n cazul n care aceast diferen este pozitiv atunci vorbim de surplus/excedent al bugetului general consolidat.

Tabelul 3.1. Ponderea deficitului/excedentului bugetar in PIB: 15

Figura 3.1.

Tabel 3.2.
2000 Pondere deficit/ excedent in PIB 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

3,5

3,3

2,7

2,3

1,1

0,8

1,7

2,4

4,9

7,1

Figura 3.2.

16

n anul 2009, Romnia a nregistrat un deficit economic de 7,1% din PIB, ca urmare a efectelor crizei internaionale actuale care s-au accentuat n economia romneasc i din acest motiv volumul de activitate n multe sectoare economice a sczut considerabil. Singura component major care a nregistrat o contribuie pozitiv la creterea real a PIB a fost exportul net, respectiv de 7,3 procente, ca urmare a diminurii exporturilor de bunuri i servicii cu 5,5%, n timp ce importurile s-au redus cu 20,6%. Cu astfel de cifre, in anul 2009, Romnia se situa pe locul opt n Uniunea European n clasamentul rilor cu cele mai mari deficite bugetare, fiind depit doar de Irlanda (-14,3% din PIB), Grecia (-13,6%), Marea Britanie (-11,5), Spania (-11,2), Portugalia (-9,4), Letonia (-9%) i Lituania (-8,9%). In anul 2010 deficitul bugetar se menine la 4,57% din PIB. Deficitul bugetar pe primele 10 luni ale anului n curs se cifreaz la 4,57% din Produsul Intern Brut, meninndu-se aproximativ la acelai nivel cu sfritul lunii septembrie, au declarat pentru Agerpres surse guvernamentale. Conform angajamentelor Romniei fa de Fondul Monetar Internaional i Uniunea European, inta de deficit bugetar pentru anul 2010 este de 6,8 la sut din PIB. Pe primele nou luni ale anului, bugetul general consolidat a nregistrat un deficit de 23,3 miliarde lei, sub limita intei de deficit n sum de 28,2 miliarde lei, prevzut prin Acordul stand-by ncheiat cu Fondul Monetar Internaional. La nou luni, ncasrile din impozitul pe profit nregistrau un decalaj important fa de aceeai perioad a anului trecut -2,9%.

17

1. Gheorghe Matei, Marcel Dracea, Narcis Mitu, Raluca Dracea Finante Publice, Editia a III-a, Editura Sitech, Craiova, 2007
2.

Iulian Vacarel - Finante Publice , Editia a IV-a , Editura Didactica si Pedagogica , R.A. BUCURESTI, 2004 Editia a -III- a revizuita, Editura Universitara, BUCURESTI, 2008

3. Tatiana Mosteanu -Buget si Trezorerie Publica,

4. www.mfinante.ro - Raport privind administrarea datoriei

publice guvernamentale 31 decembrie 2009 (Direcia General de Trezorerie i Datorie Public) http://www.money.ro/deficitul-bugetar-se-mentine-la-4-57prc-din-pib_757156.html (Sursa: Agerpres , Publicat: 03 nov 2010)
5.

18