Sunteți pe pagina 1din 2

O scrisoare pierdua I.L.

Caragiale
Scriitor ce apartine perioadei marilor clasici, I.L. Caragiale ramane in literatura romana drept cel mai mare dramaturg al nostru,prozator,un observator ironic al societatii romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator cat si un exceptional creator de personaje,oferind prin intreaga sa opera o imagine complexa asupra societatii romanesti din secolul XIX. Reprezentata pe scena Teatrului National in 1884, comedia O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este o capodopera a dramaturgiei romanesti,o comedie realista, de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane scriitorului, fiind inspirata din farsa electorala a anului 1883. Comedia este o specie a genului dramatic care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri,a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate,cu un final fericit/Personajele comediei sunt inferioare.Conflictul cosmic esre realizat prin contrastul intre aparenta si esenta.Sunt prezente formele comicului:umorul,ironia si diferite tipuri de comic. Indicatiile scenice contureaza indirect personajele,prin semnificatia,in plan moral sau intentional,a gesturilor si a mimicii.Dar in lista cu personajelor de la inceputul piesei,se precizeaza,alaturi de numele semnificative statutul social,ocupatia personajelor,ceea ce sugereaza apartenenta la o tipologie si poate constitui punctul de plecare in caracterizare. Modul conflictual principal se deschide inaintea expozitiunii,in titlu prin pierderea scrisorii astfel incat scrisoarea devine elementul central al piesei in jurul caruia se desfasoara conflictele secundare.Conflictele secundare releva opozitia dintre Nae Catavencu si triunghiul conjugal format din Tipatescu,Zoe si Zaharia Trahanache.Derularea faptelor ,evolutia conflictelor si comportarea personajelor pun in evidenta trasatura esentiala a oricarei comedii si anume starnirea rasului si finalul comic. Elementele spatio temporale ne indica faptul ca actiunea are loc ntr-un orel de provincie, capitala unui judet de munte n zilele noastre (1883).In preajma alegerilor se duce o lupt ntre 2 grupri politice: cea de guvernmnt (Tiptescu - Trahanache) i cea disident (Caavencu). Lupta de principii este doar n aparen; n culise, cele dou tabere vor s recupereze o scrisoare pierdut, folosit ca arm de antaj. La aciune iau parte mai multe personaje, care sunt tipuri morale i sociale (politicianul, slujbaul, amorezul, adulterina etc.), dar Caragiale recurge n construcia lor la mijloacele caricaturii groteti, anticipnd teatrul absurdului. In text apar diferite tipuri de comic cum ar fi comicul de situaie obinut prin pierderea i gsirea scrisorii de amor, prin postura ridicol a lui Caavencu, de a ajunge, din stpn pe situaie, victima a unei escrocherii asemntoare celei la care el apelase,comicul de moravuri, realizat prin nfiarea relaiei dintre Tipatescu i Zoe, ori a felului n care se pregtesc i se desfoar alegerile sau se obine victoria,comicul de caracter,care izvorate din comportamentul personajelor, din atitudinea lor i din ipostazele n care acestea sunt prezentate cat si comicul de limbaj i de nume,ce se realizeaz prin ticurile verbale ale personajelor (Ai puintic rbdare", Curat"), prin pronunarea greit a unor neologisme i a unor cuvinte obinuite (remuneraie", famelie", bampir", momental", fevruarie", enteres",etc). Tema comediei urmareste lupta dintre doua tabere pentru cucerirea puterii intr-un orascapitala de judet de munte,in care urmeaza sa se desfasoare alegerile pentru desemnarea unui deputat in colegiul al II-lea. Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Tipatescu, femeia este polul rational, puternic si care detine controlul asupra relatiei fiind un om caruia ii place sa joace pe fata, dupa cum el insusi marturiseste.O secventa semnificatica ce pune in evidenta acest lucru poate fi momentul in care Tipatescu refuza initial compromisul politic si ii propune Zoei o

solutie disperata, aratandu-se gata sa renunte la tot de dragul ei : Sa fugim impreuna.... Ea intervine insa energic si refuza nebunia, nevrand sa renunte cu niciun pret la pozitia de prima doamna a orasului. De aceea ii raspunde ferm prefectului : Esti nebun ? Dar Zaharia ? Dar pozitia ta ? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre ? izbucnirea scandalului ingrozind-o mai tare decat pierderea barbatului iubit. O alta secventa reprezentativa poate fi confruntarea dintre cei doi in ceea ce priveste sustinerea candidaturii lui Catavencu.Aceasta dovedeste ca este o luptatoare hotarata folosindu-si tot arsenalul de arme feminine ca sa-si salveze onoarea.Tipatescu refuza initial aceasta propunere insa in final prefectul este cel care cedeaza de dragul Zoei:Domnule Catavencu,esti candidatul Zoii,esti candidatul lui nenea Zaharia...prin urmare si al meu!....Poimaine esti deputat!... Crispata, incordata, pe parcursul intregii comedii, Zoe devine la sfarsitul piesei, cand orice motiv de ingrijorare dispare, generoasa, fermecatoare, o dama buna, spunandu-i lui Catavencu : Eu sunt o femeie buna...am sa ti-o dovedesc. Acum sunt fericita...putin imi pasa daca ai vrut sa-mi faci rau si n-ai putut Finalul comediei aduce impacarea tuturor. Odata ce intra in posesia scrisorii, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o doamna, isi recapata superioritatea la care renuntase pentru scurt timp, face promisiuni linistitoare pentru ceilalti in timp ce Tipatescu se retrage ca si mai inainte in umbra ei. In concluzie, in opinia mea ,Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti,care actioneaza dupa principiul scopul scuza mijloacele,urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice sau a unui statut social nemeritat. Comedia de moravuri O scrisoare pierduta exprima vocatia de scriitor realist a lui Caragiale, nu numai prin spiritul de observatie acut si prin luciditatea cu care scruteaza lumea ci si prin procuparea pentru domeniul social. Obiectivitatea, veridicitatea realizata prin tehnica acumularii detaliilor, sunt trasaturi esentiale ale acestei capodopere.Personajele tipologice sunt supuse ridiculizarii, pentru ca rasul a fost intotdeauna considerat un mijloc de amelioare a moravurilor , atitudine prin care scriitoul atinge dezideratul educativ al artei.