BRIE LAURA MIHAELA

LMA, AN 3, EN-FR

Şi dansul este comunicare

"Dansul reprezinta manifestarea vizibila a sufletului."

Isadora Duncan
"Corpul spune ce nu pot spune cuvintele."
Martha Graham

Comunicarea este un proces prin care un individ (emiţător) transmite un stimul

(mesaj), cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (receptori). Prin
comunicare însă, putem înţelege mult mai mult decât o interacţiune care să aibă
legatură cu informaţia.
Prin semne se pot transmite informaţii, dar totodată acestea se pot şi elabora.
Cultura şi arta sunt un ansamblu de semne şi simboluri prin care oamenii pot sa
reprezinte relaţiile dintre ei sau relaţia lor cu materia. Semnele şi simbolurile nu sunt
importante prin materia pe care o prezintă ci prin ideea pe care o reprezintă. Cultura
este generată de natură prin semne şi în acelaşi timp ea se transformă în natură.
Când vorbim despre relaţiile interumane, vorbim despre 3 mari categorii ale
comunicării, şi anume : comunicare verbală, comunicare nonverbală şi comunicare
paraverbală.
Comunicarea nonverbală nu foloseşte cuvinte. Acest tip de comunicare
exprimă sentimente, emoţii, atitudini. Chiar şi fără a ne folosi de cuvinte, noi putem
comunica prin tot ceea ce facem : cum stăm, cum umblăm, cum înclinăm capul, cum
ne îmbrăcăm, cum conducem maşina, cum stăm la birou, toate acestea au o
semnificaţie şi comunică o idee. Poziţia corpului ne poate trăda în ceea ce priveşte
obiceiurile, profesia, educaţia. Spre exemplu un dansator va adopta o postură
frumoasă, elegantă şi echilibrată şi în viaţa particulară, nu numai pe scenă. Aceasta
este o cale de a comunica publicului că purtătorul trebuie să îndeplinească un anumit
rol şi are un anumit statut.
Sensul comunicării nonverbale depinde în primul rând de context, dar şi de
relaţiile dintre indivizi. Acest tip de comunicare este foarte important pentru noi din
punct de vedere social. De multe ori afirmaţiile noastre sunt influenţate de nişte
factori, cum ar fi: teama că vom jigni sau supăra pe cineva, sau dorinţa de a atinge un
scop. Comunicarea nonverbală poate să completeze sau să întărească sensul mesajelor
pe care le transmitem. Astfel ea are un rol mult mai mare în transmiterea şi receptarea
BRIE LAURA MIHAELA
LMA, AN 3, EN-FR

mesajelor, prin urmare, comunicarea nonverbală se poate lipsi total de comunicarea

verbală.
Dansul este o formă de comunicare care are loc, în primul rând, între tine şi
corpul tău, apoi între tine şi ceilalţi oameni. Este o formă de comunicare ce cuprinde
semne legate de mişcare, gesturi, mimică şi postură. În dans, expresia este controlată,
deliberată şi corespunde caracterului dansatorului. El va încerca să transmită
publicului starea sa interioară, cu alte cuvinte, starea de spirit va influenţa mesajul
dansului. Fiecare dintre noi se manifestă şi îşi exteriorizează sentimentele şi gândurile
în mod diferit, prin acţiuni, atitudini şi gesturi. Prin mişcările sale, individul îşi
dezvăluie personalitatea şi influenţele pe care societatea le-a avut asupra sa. Astfel,
este posibil ca un grup de dansatori, chiar dacă execută aceeaşi coregrafie, să fie
influenţaţi de stările lor sufleteşti, care îşi vor lăsa amprenta asupra dansului.
Majoritatea mişcărilor sunt involuntare, dar pe langă unele mişcări ce vor
rămâne spontane şi naturale (mişcări expresive), vor exista şi unele însuşite în mod
conştient. Acestea din urmă devin gesturi semnificative şi intenţionate (mişcări
simbolice).
În timpul dansului, se execută mişcările simbolice. Prin ele, dansatorul
încearcă să exprime diferite lucruri. Spre exemplu, în „Rumba”, dansatorul trebuie să
exprime senzualitate, de aceea mişcările lui trebuie să fie ample şi curtenitoare.
Mişcările simbolice necesită multă imaginaţie, de aceea dansatorul trebuie să
gândească efectul fiecărei mişcări, astfel încât să poată transmite publicului mesajul
pe care îl doreşte.
Dansul este compus din mişcare corporală, gesturi şi expresie, însă cel mai
important rol îl au gesturile, atunci când se stabileşte coregrafia. Gesturile pot fi de
mai multe tipuri. Simbolurile sunt gesturi care înlocuiesc cuvintele şi pot fi
considerate limbaj de sine stătător. În „Paso Doble”, dansatorul trebuie să transmită
publicului imaginea unei coride, de aceea, gesturile sale trebuie să fie cele ale unui
toreador ce se luptă cu un taur imaginar. În ceea ce priveşte acest dans, se poate spune
că există două căi de comunicare gestuală: între dansator şi taurul virtual şi una prin
care mesajul ajunge la public. Gesturile pot fi moi sau energice, pot fi accentuate sau
atenuate, pot avea o viteză mai mare sau mai mică, pot fi legate unul de altul sau pot fi
disociate. În plus, un element care intervine în transmiterea mesajelor prin dans îl
reprezintă vestimentaţia. Aceasta poate ajuta publicul să înţeleagă mai uşor mesajul pe
care vrea să-l transmită dansatorul, completând în acest sens informaţia.
BRIE LAURA MIHAELA
LMA, AN 3, EN-FR

Comunicarea prin dans reprezintă legătura dintre desfăşurarea unei succesiuni

de acţiuni fizice, expresive, şi modul în care publicul, înţelegând mesajul artistic, va
putea să retrăiască, în mod afectiv şi imaginativ, viaţa sufletesacă a personajului
(dansator). Dansatorul va transmite publicului stările, trăirile şi emoţiile sale prin
intermediul mimicii, gesturilor, expresivităţii, dar şi a posturii sale.
Oamenii nu sunt singurele fiinţe care comunică prin intermediul dansului.
Există o mulţime de alte fiinţe care se folosesc de dans pentru a comunica. Spre
exemplu, dansul albinelor este o modalitate de a transmite informaţii referitoare la
distanţa faţă de sursa de hrană, cantitatea şi chiar calitatea ei, iar dansul cocorilor este
un dans de împerechere.

Bibliografie:
1. http://www.startdancing.ro/index.php?act=dansurile_latino