Sunteți pe pagina 1din 3

Portretul lui Dorian Gray

Romanul lui Oscar Wilde Portretrul lui Dorian Gray este unul simptomatic pentru ceea ce literatura universala a cunoscul sub numele fenomenului de ,,decadentism,curent manifestat la sfarsitul sec al XIX-lea si inceputul secolului XX, printr-o revolta impotriva intelegerii artei ca aderenta la realitate ,precum si prin respingerea oricaror norme care plaseaza arta in congruenta cu atribute morale,coordonate ale retoricii lui Oscar Wilde,expuse inca din prefata romanului. ,,Nu exista carte morala sau imorala.Cartile sunt fie scrise bine,fie scrise prost.Atat si nimic mai mult.Arta se detaseaza de orice finalitate de ordin moral sau politic ,sensibilitataea victoriana care intelege prin arta un mijloc de educatie morala fiind astfel depasita,canoanele sociale fiind practic dizolvate sub imperativul artei. Pe de alta parte,principiul gratuitatii artei ,sustinut si de cartea lui Oscar Wilde ,,arta este cu totul inutila nu trebuie inteles gresit,de vreme ce in viziunea decadentismului ,respectiv a estetismului ,ii este de fapt acordata artei o valoare suprema ,aceea de a estetiza orice aspect al vietii.E vorba practic de o criza a psihologiei umane ,specifica modernismului,in care prin lipsa unei valorizari transcedentale a existentei ,refugiul este gasit in absolutizarea principiului estetic. Viziunea decadentista se axeaza pe surmontarea angoaselor ontice, prin estetizarea acestor.,,Aversiunea secolului al nouasprezecelea fata de realism este furia lui Caliban care isi vede propriul chip in oglinda. Insa ,Oscar Wilde ,desi sustinator al acestor conceptii expune in Portretul lui Dorian Gray povestea decaderii unei personaj care adera ,defapt este convertit la o paradigma existentiala,aceea de a anula moralitatea ,in vederea unei estetizari maximale a sinelui si a existentei. Romanul nu se remarca prin complexitate la nivelul intrigii,Dorian Gray fiind prezentat ca un tanar de o exceptionala frumusete ,dar neinitiat in viata ,,fire simpla si incantatoare``, ,,intact si nepatat de lume ,calitati pentru care va fi remarcat de pictorul Hallward Basil,devenind modelul preferat al acestuia. Dorian se va dovedi pe parcursul romanului ca fiind extrem de influentabil ,acesta ajungand sa adere la principiile existentiale promovate de aristocratul Henry Wotton,principii consonante cu estetica decadentismului. Dorian este practic lipsit initial de o constiinta de sine,aceasta fiind dobandita abia in momentul in care isi vede proiectata imaginea in portretul pictat de prietenul sau. ,,Sensul propriei frumuseti ii aparu ca o revelatie ,moment la care se adauga peroratia lordului Henry asupra valorii absolute a tineretii si frumusetii.Abia dupa discutia cu lordul Henry ,tanarul ajunge sa isi constientizeze absoluta armonie fizica ,insa simultan cu acesta ii este expus faptul ca este supus devenirii,fiindu-i inoculata ideea ca singura modalitatae de actiune este o traire cand mai plenara in prezent. ,,Degeneram si devenim papusi hidoase bantuite de amintirile pasiunilor de care ne-am temut``.Reactia lui Dorian este ,astfel ,cat se poate de fireasca.Acesta ajunge sa isi contemple desavarsirea din tablou ,(asemeni unui Narcis ),sa doreasca o permanentizarae a ei,sa ramana indentic cu sine intru eternitate.Oscar Wilde prelucreaza in romanul sau tema mitului faustic ,in sensul in care Dorian se arata dispus sa isi cedeze sufletul ,in schimbul pastrarii vitalitaii acelei

varste.Dorinta sa se va materializa ,tabloul fiind supus degenerarrii,ca reflex al nelegiurilor pe care tanarul le va infaptui,in timp ce chipul sau nu il va trada ,pastrand ,,candoarea si puritatea`` initiala. Spre deosebire de miturile faustice clasice ,precum cel al lui Christopher Marlowe sau Goethe ,respectiv prelucrarile similare de la Byron pana la Bulgakov unde figurile diavolului ,respectiv a lui Mefistofel,(ca responsabili pentru decaderea moralitatii protagonstului apare clar conturate,in romanul lui Wilde decaderea personajului este supusa mai degraba mediului social,fara sa fie insera o instanta ,,,malefica.Exemplul cel mai oportun in acest sens este forta cu care lordul Henry il domina pe Dorian ,acesta devenind defapt actantul conceptiilor existentiale ale celui dintai.Este demn de remarcat faptul ca in ciuda ,,noului hedonism pe care il promoveaza ca paradigma ontologica,care vizeaza o libertate de a experimenta orice ,fara a avea in vedere nicio norma morala,Henry (spre deosebire de invatacelul sau) este un personaj destul de static ,fiind mai degraba o fiinta de limbaj,actele lui Dorian depasind expectantele mentorului.Acesta nu il crede pe tanar capabil de a infaptui o crima si ,in plus i se pare a fi o fapta degradanta .,,Nu trebuie sa faci nimic care sa nu poata fi discutat dupa o cina. Lui Dorian i se spune ca ar accepta influenta lui Henry pe motiv ca in acesta s-ar regasi toate pacatele pe care tanarul nu ar fi avut curajul sa le comita,ori,cred ca raportul este clar invers,lordul Henry resimtind practic o nostalgie pentru propria-i tinerete consumata, fara ca acesta sa ii fi valorificat la maxim oportunitatile. Perspectiva de viata pe care o propune lordul Henry conform careia ,,nimic nu poate vindeca sufletul in afara simturilor sau simturile in afara sufletului ar miza pe o armonie intre cele doua elemente ,insa ceea ce se intampla in cazul lui Dorian Gray e practic o scindare intre spiritual si instinctual,intre trup si suflet.Daca am face o identificare a lui Dorian Gray cu Faust,acesta ar fi un Faust care isi traieste pedeapsa simultan cu rasplata el nu este supus degradarii fizice ,dar este fortat sa asiste la degenerarea consistentei sale interioare .Sugestia este practic ca a fost inutila mentinerea frumusetii sale exterioare ,de vreme ce acesta trebuie sa simta in permanenta ruinarea consistentei interioare.Portretul este practic un super-ego care contorizeaza orice incalcare a normei a acestuia.Daca in mediul social el poate sa pastreze aparenta unei vieti conforme unui sistem normativ,oferindu-i-se o libertate absoluta ,de vreme ce societatea interpreteaza totul in functie de masca ,pe sine insa nu se mai poate insela si nu mai poate suporta presiunea judecatilor oferite de un super-ego,aceasta fiind practic justificarea actului din final ;distrugerea tabloului fiind echivalenta cu o destructie de sine. Este demna de urmarit in roman relatia pe care Dorian o are cu Sybil Vane ,in cadrul careia Dorian actioneaza ca un adevarat exponent al fenomentului dandymului,in sensul in care sentimentele pe care acesta le arata fata de tanara actrita sunt lipite de autenticitate.Acesta poate sa fie indragostit de Sybil Vane doar atata timp cat aceasta joaca rolul unor eroine shakesperiene .In momentul in care tanara decide sa renunte la arta de dragul implinirii in iubire,este parasita,de unde putem deduce ca dandysmul se afla intr-o stransa legatura cu estetismul,ambele fenomene promovand un cult al artificialului,o arta de a fi ,,persona.Oricum ,Sybil Vane ar fi fost una din putinele posibilitati ale lui Dorian Gray de a se salva de la destructia sa interioara,de vreme ce atata timp cat acesta mai manifesta o oarecare iubire pentru tanara actrita ,Dorian ajunge sa conteste principiile lordului Henry,care impunea evident o estetizare a oricarui

fenomen. Insa ,Dorian nu reuseste sa se detaseze de influenta acestuia,cele mai minimale impulsuri de cainta fiindu-i suprimate de lordul Henry. Concluzionand,romanul Portretul lui Dorian Gray expune practic esuarea unui proiect existential care propune o traire maximala ancorata in prezent ,o eliberare de sub orice fel de norme sociale.Insa,in ciuda faptului ca alteritatea nu mai are niciun cuvant de spus in acest demers,personajul nu poate scapa de o obligatie a introspectiei ,pe care chiar daca intr-o prima etapa incearca sa o surmonteze prin evaziunea in arta (pasiunile lui Dorian pentru muzica ,colectionarea de bijuterii,etc),aceasa in final ajunge sa il domine si sa il distruga.