Sunteți pe pagina 1din 25

UNIVERSITATEA MIHAIL KOGLNICEANU IAI

FACULTATEA DE DREPT
MASTER TIINE PENALE I CRIMINALISTIC

REFERAT PRINCIPIUL DREPTULUI LA TCERE

Materia: Drept procesual penal aprofundat

Profesor ndrumtor: Lector Universitar Doctor:

Mihai Covalciuc
Masterand,

Trnuceanu Cristian
2012 -2013

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

Cuprins 1. Consideraii generale......................................................................................................pag. 3 2. Aplicabilitate practic in sistemul judiciar romn. ....................................................pag. 5 3. Dreptul la tcere n legislaia penal i practica judiciar CEDO. ........................pag. 8 Jurispruden i spee : 4. Dreptul la tcere. Egalitatea de tratament a coinculpailor. Speta 1 Tribunalul Arges ............................................................................................pag.12 5. Dreptul la tcere. Domeniul de aplicabilitate. Speta 2 - Heaney i McGuinness contra Irlanda ..........................................................pag. 14 6. Drept la Tacere Neprezentarea vinovailor in instan in vederea audierii. Speta 3 Judecatoria Corabia .......................................................................................pag. 15 7. Dreptul la tcere n procedura contravenional. Speta 4 - OHalloran i Francis versus Marea Britanie ................................................pag. 20 8. Dreptul la tcere - Interpretarea tcerii. Speta 5 - Condron versus Marea Britanie ......................................................................pag.22 9. Dreptul la tcere - Parola de la un calculator Speta 6 S.U.A. versus Boucher. .............................................................................pag.23 10. Concluzii. 11. Bibliografie.

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

Nemo tenetur se ipsum accusare


(Nimeni sa nu fie obligat s se acuze pe sine insui.) I. Consideraii generale Dreptul de a pstra tcerea i de a nu contribui cu nimic la propria incriminare constituie o exigen elementar a intregului sistem judiciar, atat cel european cat si cel roman, constituiindu-se din start ca si o garantie a procesului echitabil, in conditiile in care dreptul de a nu depune mrturie mpotriva propriei persoane nu este garantat n mod expres. Dreptul la tacere este destinat s protejeze persoana mpotriva coerciiei abuzive a autoritilor si se exercit i se realizeaz n domeniul comunicrii sociale n concordan cu celelalte drepturi i liberti fundamentale ale omului. Totusi, garania acestor drepturi nu interzice ns autoritilor judiciare s trag anumite concluzii cu privire la vinovia persoanei acuzate din tcerea acesteia, dar, acea vinovie mai trebuie i dovedit ! Curtea European a Drepturilor Omului recunoaste valoarea international a dreptului de a nu te autoincrimina, acest drept fiind prevzut expres in art. 14 din Pactul privind Drepturile Civile si Politice. Dreptul la tacere const concret in: posibilitatea oricrui acuzat de a nu depune marturie impotriva lui insui sau de a-i recunoate vinovia. Dreptul la tcere al acuzatului genereaz n favoarea acestuia o dubla opiune: opiunea de a-i exprima dreptul la tcere, adic de a nu face declaraii; opiunea de a renunta la tcere i de a face declaraii, asumandu-i totui riscul de a dezvlui elemente care ar putea servi acuzrii sale ulterioare.

Tcerea poate mbraca totusi diferite forme, de regul fiind dedusa din conjunctura n care aceasta este exprimata, adica dupa cum se manifest acea numit tcere dar n mod deosebit din definiia i reglementarea dat de legiuitor (aprobare tacit , refuz tacit, aviz tacit, acord tacit, autorizare tacit, etc.). Astfel, o prim accepiune a dreptului la tcere este facultatea, posibilitatea persoanei fizice sau juridice garantat de lege, de a nu rspunde, explicit, de a nu comunica informaia solicitat sau pur i simplu de a comunica numai prin tcere, atunci cnd prin lege sau convenia n baza legii s-a definit coninutul informativ al tcerii i efectele acesteia. 1 n art.70 pct. 2 din Codul de procedur penal se recunoate acest drept numai nvinuitului i inculpatului dar nu i fptuitorului atunci cnd se dispune : nvinuitului sau inculpatului i se aduce la cunotin fapta care formeaz obiectul cauzei, dreptul de a avea un aprtor, precum i dreptul de a nu face nici o declaraie atrgndu-i-se totodat atenia c ceea ce declar poate fi folosit mpotriva sa. In dreptul penal, dreptul la tcere al acuzatului implic i dreptul de a nu contribui la propria incriminare, de a nu colabora cu autoritile judectoreti penale, n vederea producerii de probe n procesele penale. Acuzatul nu poate fi forat s comunice documente sau alte mijloace de prob autoritilor judiciare.
1

A se vedea V. Dabu i A.M. Guanu, Dreptul la tcere, drept fundamental., n revista Dreptul, nr. 9/2003. p. 126.

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

In dreptul civil, tcerea n materia afacerilor comerciale, ca regul generala nu produce efecte juridice, deoarece comunicarea prin tcere poate fi echivoc. Totui legiuitorul i practica judectoreasc din dreptul civil induc si admit cateva cazuri, numite excepii, atunci cnd se prezum c nu exista dubii n nelegerea semnificaiei tcerii, spre exemplu : rennoirea locaiunii prin tcerea locatorului, din Codul civil se stipuleaza: dup expirarea termenului stipulat prin contractul de locaiune, dac locatarul rmne i este lsat n posesie, atunci se consider locaiunea ca rennoit ; astfel - tcerea locatorului echivaleaz cu acordul de prelungire a contractului de nchiriere expirat, iar tcerea chiriaului asociat i cu plata chiriei echivaleaz cu reacceptarea ofertei anterioare de nchiriere i implicit cu prelungirea contractului expirat, tacita reconducio. prile pot stabili anticipat ca simpla tcere dup primirea ofertei s aib valoare de acceptare a acesteia; cnd potrivit obiceiului locului prevzut sau admis de lege, tcerea semnific acceptare, tacito consensu ; n dreptul comercial dac ntre pri au existat relaii anterioare de afaceri se prezum c, n cazul lansrii unei oferte adresate aceluiai partener de afaceri, simpla tcere a acestuia valoreaz acceptare a acelorai preuri i clauze practicate anterior. cnd oferta de a contracta este fcut exclusiv n interesul destinatarului se consider c tcerea acestuia dup luarea la cunotin de ofert, echivaleaz cu acceptarea ofertei. In dreptul notarial, conform specificatiilor art.53 din Legea nr.36/1995, n cazul ndreptrii erorilor materiale sau completrii omisiunilor vdite din actele autentificate, Acordul prilor se prezum dac, fiind legal citate, nu-i manifest opunerea In dreptul administrativ, tcerea exprimat prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri nseamn comunicarea unui refuz al cererii.2 n alte situaii, n mod expres, legiuitorul prevede c n caz de tcere a autoritii ntr-un anumit termen, aceast tcere prezum neinterzicerea cererii i respectiv avizarea favorabil sau aprobarea solicitat3. Revenind la dreptul penal si dreptul procesual penal, dreptul la tcere al fptuitorului4, nvinuitului sau inculpatului5, este acel drept care nseamn posibilitatea acestuia recunoscut i garantat de lege de a nu rspunde autoritii competente, chiar i n prezena unui aprtor. nvinuitul sau inculpatul nu este obligat s probeze vinovia sau nevinovia sa, sarcina administrrii probelor revenindu-i organului de urmrire penal i instanei de judecat.6

Art. 21 alin 1 din Legea nr. 544/2001 reglementeaz o ipotez n care tcerea exprim un refuz: Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoriti ori instituii publice pentru aplicarea prezentei legi constituie abatere i atrage rspunderea disciplinar a celui vinovat. 3 De pild prin Ordonana de urgen nr. 27/18.04.2003. privind procedura aprobrii tacite, respectiv procedura prin care autorizaia este considerat acordat dac autoritatea administraiei publice nu rspunde solicitantului n termenul prevzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaii. 4 Dreptul la tcere al fptuitorului izvorte din libertatea de exprimare garantat de Constituie precum i din art.17 pct.3 din Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice ratificat prin Decretul 212/1974. 5 Sub acest aspect se mai vorbete de un privilegiu mpotriva auto-incriminrii. 6 nvinuitul sau inculpatul are dreptul s probeze lipsa lor de temeinicie.n acest sens art. 65 alin. 1 din C. proc.pen. dispune:Sarcina administrrii probelor n procesul penal revine organului de urmrire penal i instanei de judecat.

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

II. Aplicabilitate practic in sistemul judiciar romn Deosebim c, n cazul nvinuitului sau inculpatului acceptam s amintim de un drept la tcere, dar nu de o tcere ca form a comunicrii, a exprimarii exteriorizate, a dialogului cu organele de cercetare, n sensul c prin aceasta eventuala comunicare, ar recunoate sau nu nvinuirea sau c ar ncerca s induc n eroare autoritatea competent. Un alt aspect, usor de sesizat - n cazul n care o persoan se folosete de dreptul su de tacere, intentionand prin aceasta actiune de a nu se autoincrimina, acea persoan nu poate fi subiectul activ al infraciunii de favorizarea infractorului. Totusi, in acest caz, n care inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu se autoincrimina, nu va mai putea beneficia de aplicarea circumstanelor atenuante, n cazul n care se dovedete vinovia sa intr-un eventual proces. n virtutea dreptului la tcere, persoana bnuit de svrirea unei infraciuni este liber s rspund sau nu intrebrilor care-i sunt puse, dup cum consider c este sau nu, conform intereselor sale. Prin urmare, dreptul la tcere nu implic numai dreptul de a nu depune mrturie contra lui nsui, ci, de asemenea, dreptul oricrui inculpat de a nu contribui la propria incriminare. Astfel, un inculpat nu poate fi constrns s colaboreze la producerea de probe i nu poate fi sancionat pentru lipsa comunicrii anumitor documente sau a altor elemente de prob. Spre exemplu, n sistemul de drept american, inculpaii au dreptul de a refuza s rspund la orice ntrebare ce le este pus de acuzare n timpul procesului (prin invocarea celui de al 5-lea amendament) i, de asemenea, au dreptul de a nu aprea de loc n calitate de martor. Mai mult chiar, i este interzis acuzrii s comenteze tcerea sau refuzul inculpatului de a fi martor. 7 ntr-o alt accepiune un drept la tcere al funcionarului public i al autoritii este i acel drept care n baza legii i a obligaiei de aprare a secretului economic sau secretului de stat, presupune posibilitatea de a refuza motivat comunicarea informaiilor pe care le-a clasificat8 sau pe care le consider i sunt secrete economice9 potrivit legii. Dreptul la tcere al funcionarului public fundat pe secretul de stat, secretul economic i secretul profesional, nu poate fi invocat fa de cei care potrivit legii (ca temei i condiii) au un drept de acces la aceste secrete. Dar acest drept nu se confund cu dreptul la tcere pe care l are i funcionarul public n calitate de nvinuit sau inculpat. Deosebim dreptul persoanei izvort din dispoziiile legale care ocrotesc secretul profesional10, n baza cruia acesta tace i nu divulg ceea ce constituie secret profesional, este i o obligaie la tcere atta timp ct nu a fost dezlegat de ctre beneficiarul secretului profesional. n momentul n care beneficiarul obligaiei la tcere, accept comunicarea, divulgarea, atunci obligaia la tcere se transform ntr-un simplu si personal drept la tcere n sensul c cel ntrebat dup dezlegarea de obligaie, are posibilitatea s decid singur fr nici o restricie, sau fara a putea fi obligat de vreo entitate sau institutie, dac va vorbi sau nu.

7 8

Robert M. Bohm i Keith N. Haley, Justiia Penal o viziune asupra modelului american. Editura Expert, Bucureti 2002 p.177. Legea nr.182 din 12.04.2002, privind protecia informaiilor clasificate, publicate n M.O. nr.248 din 12.04.2002. Este de observat c potrivit art.13 din Legea nr. 544/2001 nu poate fi invocat un drept la tcere in cazul informaiilor care favorizeaz sau ascund nclcarea legii de ctre o autoritate sau o instituie public deoarece acestea constituie informaii de drept public i dac cineva le-ar clasifica drept informaii secrete aceasta ar contraveni legii fiind declasificate prin efectul legii. 9 Art.298 din Codul penal, care incrimineaz faptele ce constituie infraciunea de divulgare a secretului economic. 10 Art.196 din codul penal, care incrimineaz faptele ce constituie infraciunea de divulgare a secretului profesional.

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

n actuala reglementare o situaie interesant este cea a martorului . Astfel apare ntrebarea dac martorul are un drept la tcere sau este obligat s depun mrturie ? n dreptul romnesc, o regula general se gsete n art. 65 pct. 2 din C. proc. pen., n care se dispune : La cererea organului de urmrire penal ori a instanei de judecat, orice persoan care cunoate vreo prob sau deine vreun mijloc de prob este obligat s le aduc la cunotin sau s le nfieze.11 Se pune ntrebarea dac persoana refuz s depun mrturie este sancionabil i cu ce ? n art. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecia martorilor se stipuleaza n mod expres de acordul martorului s furnizeze organelor judiciare informaii ori date cu privire la svrirea unor infraciuni grave formulare care induce ideia de drept de a refuza s depun mrturie i nu de o obligaie de a depune mrturie. Potrivit art.83 din C. proc. pen., o persoana chemat ca martor este obligat s se nfieze la locul, ziua i ora artate n citaie i are datoria s declare tot ce tie cu privire la faptele cauzei. Obligaia de prezentare a martorului este asigurat prin sanciunea contravenional prevzut de art. 198 pct.3 lit. a din C. proc. pen. Iar n art. 85 pct.7 se dispune : Dup depunerea jurmntului sau dup rostirea formulei prevzute n alin. 5, se va pune n vedere martorului c, dac nu va spune adevrul, svrete infraciunea de mrturie mincinoas.12 Observm c legiuitorul folosete construcia dac nu va spune adevrul i nu dac refuz s spun adevrul. De altfel, n opinia noastr n latura obiectiv a infraciunii de mrturie mincinoas prevzut de art. 260 din C. pen., nu intr i refuzul de a depune mrturie. De la dispoziiile de mai sus legiuitorul a prevzut o serie de excepii cum sunt n cazul soului i rudelor apropiate ale nvinuitului sau inculpatului, a persoanei obligate a pstra secretul profesional, a persoanei vtmate care se constituie parte civil, i altele cnd persoana nu are datoria s depun ca martor.13 Pe de alt parte se poate susine c infraciunea de mrturie mincinoas se poate svri numai dac persoana are calitatea de martor respectiv numai dup acordul ei de a depune mrturie, i dup depunerea jurmntului sau dup rostirea formulei prevzut n art. 85 alin 5 din C. proc. pen. Astfel aa cum am artat socotim c fapta persoanei de a nu fi de acord s depun mrturie refuznd jurmntul nu poate fi ncadrat n infraciunea de mrturie mincinoas prevzut de art. 260 din C. P. Credem c modalitatea prevzut de art. 260 din C.p. respectiv fapta martorului de a nu spune tot ce tie privitor la mprejurrile eseniale asupra crora a fost ntrebat se refer la persoana care a acceptat s depun mrturie, a jurat , i a fcut deja declaraia omind cu intenie
11

Dup cum am vzut de la regula unei astfel de obligaii sunt excepii aa cum sunt de pild n cazul nvinuitului sau inculpatului care are un drept la tcere. De asemenea n cazul martorului sunt excepii iar nclcarea acestei obligaii nu ntotdeauna este sancionat penal. 12 Socotim c i martorul are un drept la tcere cum ar fi n cazul soului i rudelor apropiate precum i n alte situaii cnd nu este obligat n mod expres de lege s depun mrturie, s denune sau s sesizeze. 13 Potrivit art. 152 din C.proc.pen. austriac, nu sunt obligate s depun ca martori: 1. persoanele care risc prin declaraia lor de martor s se pun n micare mpotriva lor o procedur penal, sau risc s se acuze singuri n legatur cu o procedur penal deja pus n micare mpotriva lor, chiar dac au fost deja condamnai; 2. persoanele care ar trebui s depun ca martori n procedura mpotriva unei rude (art.72 C. pen. austriac), sau persoanele care risc, prin mrturia lor, s se pun n micare o procedur penal mpotriva unei rude a lor. Calitatea de rud dobndit prin cstorie rmne valabil i atunci cnd cstoria a fost desfcut; 2.a. persoanele care ar fi putut fi afectate n sfera lor sexual prin fapta reinut n sarcina nvinuitului, n cazul n care prile au avut ocazia s ia parte la una din audierile judiciare anterioare(art.162.a, art.247 C. pen. austriac); 3. persoanele care nc nu au ndeplinit vrsta de 14 ani la data audierii i ar fi putut fi afectate prin fapta reinut n sarcina nvinuitului, n cazul n care prile au avut ocazia s ia parte la una din audierile judiciare anterioare (art. 162 a, art.247) ; 4. aprtorii, avocaii, notarii, i prestatorii de servicii de consultan fiscal, consultan i audit financiar-contabil precum i administrri fiduciare, n legtur cu faptele despre care au luat cunotin n aceast calitate; 5. psihiatrii, psihoterapeuii, psihologii, funcionarii sau agenii de probaiune(n cazul suspendrii executrii pedepsei sub supraveghere), angajaii unor instituii de consiliere i ajutor social recunoscute, i mediatorii care mediaz ntre soi conform art. 99 alin.1 din Legea cstoriei, n legtur cu faptele despre care au luat cunotin n aceast calitate.

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

s spun tot ce tie privitor la mprejurrile eseniale asupra crora a fost ntrebat i nu la persoana care refuz s depun mrturie i nici s se angajeze n procedura de realizare a mrturiei din varii motive cum ar fi teama i nenelegerea programului de protecie a martorului, sau de a nu mrturisi contra sa dorind s beneficieze de privilegiul mpotriva auto-incriminrii i respectiv dreptul la tcere n situaiile prevzute de lege.14 n doctrin se arat:Pentru a putea fi svrit infraciunea de mrturie mincinoas, calitatea de martor a unei persoane trebuie s fie legal atribuit n momentul audierii sale.15 Totusi ar trebui recunoscut ntr-o dispoziie de procedur penal, dreptul martorului la tcere atunci cnd risc prin declaraia sa s se nceap procesul penal mpotriva sa i astfel s beneficieze i el de un drept la tcere ca i nvinuitul sau inculpatul. n anumite cazuri expres prevzute de lege unele persoane sunt obligate s denune sau s sesizeze anumite infraciuni despre care au luat la cunotin (nu s depun ca mrturie), obligaie care dac nu se respect se pedepsete penal (nedenunarea unor infraciuni, omisiunea sesizrii organelor judiciare, omisiunea de a ncunotina organele judiciare, infraciuni prevzute de art. 262, art. 263 , art. 265 din C. pen., i altele16). Aceste persoane nu au calitatea de martor ci de denuntor, de funcionar public sau de persoan care cunoate mprejurri care, dac ar fi cunoscute , ar duce la stabilirea nevinoviei unei persoane trimise n judecat sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane inute n arest pe ne drept. Totui n aceste cazuri credem c sunt obligate s depun i ca martor cu excepia cazului cnd n virtutea atribuiilor de serviciu au ntocmit acte de constatare iar n denun sau sesizare faptele au fost prezentate incomplet. Dreptul la tcere este recunoscut i n relaia dintre jurnalist i autoriti legat de protecia sursei jurnalistului. Astfel cnd sursa (potenial martor) las la aprecierea jurnalistului divulgarea identitii sale, atunci jurnalistul poate invoca un drept la tcere, n limitele legii pentru protecia identitii sursei sale. Deci potenialul martor poate refuza s depun mrturie beneficiind de protecia acordat de lege n calitatea de surs a jurnalistului. Subiectul activ - sursa jurnalistului, poate invoca un drept la tcerea jurnalistului atunci cnd jurnalistului i s-ar cere s divulge identitatea sursei sale17, iar sursa nu i-a pretins confidenialitate. In situaia n care sursa i-a cerut ziaristului s nu-i divulge identitatea, atunci credem c ziaristul nu mai are un drept la tcere ci o obligaie la tcere iar sursa acestuia nu va depune ca martor. De asemenea, este interzis luarea de declara ii sub prestare de jurmnt, deoarece acesta poate constrange pe acuzat n recunoasterea vinoviei. Dreptul de a nu te autoincrimina este recunoscut acuzatului, nu martorului, care are obligaia s apar n faa judecatorului i s declare adevarul.
14

Astfel inculpaii au dreptul de a refuza s rspund la orice ntrebare ce le este pus de acuzare n timpul procesului (prin invocarea celui de-al 5lea amendament) i, de asemenea, au dreptul de a nu aprea deloc n calitatea de martor. Mai mult chiar,i este interzis acuzrii s comenteze tcerea sau refuzul inculpatului de a fi martor.Robert M. Bohm , Keith N. Haley, Justiia Penal o viziune asupra modelului american. Editura Expert Bucureti 2002 p.177. 15 Vintil Dongoroz i colectiv, Explicaii teoretice ale Codului penal romn, vol. IV Editura Academiei , Bucureti, 1972, p. 179. 16 De pild potrivit art. 41 alin. 1 lit. g din Legea nr. 360/2002 poliistul trebuie s informeze eful ierarhic i celelalte autoriti abilitate cu privire la faptele de corupie svrite de ali poliiti, de care a luat cunotin. 17 n art.10 din Legea privind organizarea i funcionarea Ageniei Naionale de Pres Rompres nr.19/2003, referindu-se la dreptul sursei de informare a personalului Rompres, la nedivulgarea identitii se dispune: caracterul confidenial al surselor de informare a personalului de specialitate este garantat prin prezenta lege. Dezvluirea acestor surse, motivat prin existena unui interes public, poate fi fcut numai n baza unei hotrri judectoreti. Credem c n mod discutabil n art.7 pct.2 din Legea audiovizualului nr.504/2002 este reglementat un drept la tcere al jurnalistului referitor la divulgarea sursei sale, astfel: (2) orice jurnalist sau realizator de programe este liber s nu dezvluie date de natur s identifice sursa informaiilor obinute n legtur direct cu activitatea sa profesional. Spunem c este discutabil o astfel de reglementare a acestui drept la tcere, deoarece este tratat ca un drept exclusiv necondiionat, ceea ce dup opinia noastr poate s afecteze dreptul sursei la protecie. Ca urmare credem c trebuia reglementat ca un drept la tcere condiionat de consimmntul sursei pentru divulgarea identitii acesteia.

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

III.

Dreptul la tcere n legislaia penal i practica judiciar - CEDO

n art.10 pct.1 din Convenia European a Drepturilor Omului se prevede libertatea de a comunica, ori aceasta presupune i dreptul de a nu comunica, respectiv dreptul la tcere. Din moment ce comunicarea este tratat ca o libertate, atunci, persoana este liber s tac s nu comunice, ceea ce apare ca un drept la tcere n lipsa unor alte dispoziii exprese ale legii. n art.21 lit. a din Carta Social European Revizuit atunci cnd se vorbete de dreptul la informare i la consultare se face trimitere i la un drept la tcere, astfel: fiind neles c divulgarea anumitor informaii care pot prejudicia ntreprinderea va putea fi refuzat sau c se va putea solicita ca acestea s fie confideniale. n art.29 din CORPUS IURIS dispoziii penale privind protecia intereselor financiare ale Uniunii Europene18 se prevede c: n orice proces deschis pentru o infraciune comis mpotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, acuzatul beneficiaz de drepturile la aprare acordate prin art.6 din Convenia European a Drepturilor Omului i prin art.10 din Pactul Internaional al O.N.U. asupra Drepturilor Civile i Politice. De la primul interogatoriu, acuzatul are dreptul de a cunoate coninutul acuzaiilor aduse lui, dreptul de a fi asistat de un aprtor ales de el i la nevoie, la un interpret. I se recunoate dreptul de a tcea. Conform jurisprudenei Curii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la tcere este nclcat chiar i atunci cnd o lege l oblig pe acuzat s rspund la ntrebri sau s furnizeze documente autoritilor. Curtea European a Drepturilor Omului ntr-o spe a hotrt c s-a nclcat dreptul la tcere printr-o cerere de furnizare a unor documente precis identificate, n spe, extrasul de pe conturile sale bancare n strintate, sub ameninarea cu sanciuni penale n caz de refuz. 19 Potrivit Constituiei Romniei dreptul la tcere rezult din: - articolul 14 pct.3 lit. g din Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice, care prevede dreptul la tcere al persoanei acuzate, pact ratificat de Romnia prin Decretul nr.212/31.12.197420 care face parte din dreptul nostru intern potrivit art.20 pct.1 din Constituie; - art.24 n care este reglementat dreptul la aprare, care presupune dreptul de a te apra i prin tcere, n lipsa unui avocat i chiar n prezena aprtorului; - art.28 n care este prevzut secretul corespondenei care presupune dreptul de a tcea i de a nu divulga secretul corespondenei al celor care au luat la cunotin legal sau ntmpltor despre acesta; de menionat c un astfel de drept este n acelai timp i o obligaie de serviciu pentru funcionarul i demnitarul public. - art.29 i art.30 reglementeaz libertatea contiinei i libertatea de exprimare, presupunnd dreptul de a tcea i de a nu-i exprima gndurile, opiniile, credina, creaia, ntr-un cuvnt, dreptul de a nu comunica dect atunci cnd doreti sau consideri necesar i oportun n cadrul exercitrii acestei liberti.

18

Pentru coninutul ultimului proiect al lui COPRPUS IURIS a se vedea CORPUS IURIS Ediia bilingv romn, francez, tradus i editat sub patronajul Academiei Romne de Cercetare a Dreptului Comunitar, Editura Efemerida 2000. 19 Vincent Berger, Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului, Institutul Romn pentru Drepturile Omului, Bucureti 1998, p.387, cazul Funche contra Franei. 20 Orice persoan acuzat de comiterea unei infraciuni penale, are dreptul, n condiii de deplin egalitate, la cel puin urmtoarele garanii: (a...f), g) s nu fie silit s mrturiseasc mpotriva ei nsi sau s se recunoasc vinovat (art.14 pct.3 din Pactul Internaional cu privire la drepturile civile i politice.)

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

n legislaia Romniei n domeniul procedurii penale, este consacrat dreptul de a tcea al fptuitorului (n anumite situaii), nvinuitului sau inculpatului ori al martorului n mai multe situaii expres prevzute de lege, de pild : conform art.66 din Codul de procedur penal, potrivit prezumiei de nevinovie, nvinuitul sau inculpatul are dreptul s tac atunci cnd i s-ar cere s-i probeze nevinovia; potrivit art.80 din Codul de procedur penal soul i rudele apropiate ale nvinuitului sau inculpatului nu sunt obligate s depun ca martori, ceea ce presupune n aceast situaie, un drept la tcere al acestora; interpretnd per a contrario din aceast dispoziie ar rezulta c persoanele care nu au calitatea de so sau rud apropiat a nvinuitului sau inculpatului sunt obligate s depun ca martor ceea ce ni se pare discutabil deoarece trebuie avute n vedere i celelalte dispoziii legale n materie. conform art.6 din Codul de procedur penal, nvinuitul sau inculpatul au un drept la tcere n lipsa asistrii lor de ctre aprtorul ales sau cel din oficiu acceptat; art.325 alin.2 din Codul de procedur penal vorbete de ipoteza cnd inculpatul refuz s dea declaraii , ceea ce nseamn dup prerea noastr c legiuitorul n spiritul Constituiei a recunoscut inculpatului un drept de a refuza s dea declaraii. potrivit art.73 alin.2 din Codul de procedur penal nvinuitul are dreptul s refuze s semneze declaraia consemnat de organul de urmrire penal, refuz care i poate avea temeiul i n dreptul la tcere.

n Legea 281/2003 de modificare i completare a Codului de procedur penal art. 70 alin.2 din Codul de procedur penal a primit o alt redactare avnd urmtorul cuprins: nvinuitului sau inculpatului i se aduce la cunotin fapta care formeaz obiectul cauzei, dreptul de a avea un aprtor, precum i dreptul de a nu face nici o declaraie, atrgndu-i totodat atenia c ceea ce declar poate fi folosit i mpotriva sa (...). O astfel de prevedere constituie nc un pas spre armonizarea legislaiei penale cu Constituia, Convenia European a Drepturilor Omului i n general legislaia comunitar. Deci, potrivit legii romne exercitarea dreptului la tcere nu se confund cu tgduirea faptei, dar nici cu recunoaterea acesteia, n sensul c din moment ce nu contrazice acuzarea, ar nsemna c ar i recunoate-o. O simpl nvinuire neprobat nu are nici o valoare n faa prezumiei de nevinovie atunci cnd autoritatea respect legea, iar mediul social de asemenea. Credem c i prezumia de nevinovie justific tcerea, nefiind nimeni obligat s-i dovedeasc el nevinovia, cu att mai mult cnd nvinuirea este neprobat, sau necredibil. Zicala c i tcerea este un rspuns, nu este ntotdeauna adevrat, dac avem n vedere c prin un astfel de rspuns fiecare poate s neleag ce vrea. De pild se poate nelege c prin tcere se exprim dispre, desconsideraie fa de cel care afirm sau fa de ce s-a afirmat. Altcineva poate s nu rspund considernd c afirmarea este ridicol, incredibil i nu merit rspuns; n alte situaii, unii nu rspund i tac de fric, sau c s-au inhibat datorit emoiei, c nu accept s rspund, pentru a evita o polemic sau ceart ori chiar scandal, etc. Alii pur i simplu fiind de acord consider c acordul l-au exprimat prin tcere sau alii care dei nu sunt de acord nici nu neag21 tcnd pur i simplu. Credem c tgduirea faptei nu poate fi fcut dect prin rspuns care poate fi o negare pur i simpl sau o negare argumentat, probat22.
21

Totui este de observat c romanii spuneau c: cel ce tace nu nseamn c este de acord, ci doar c nu neag. tacens non videtur consentire attamen nec negat. 22 A se vedea i I. Tanoviceanu, Tratat de drept i procedur penal, Vol. IV, Tip. Curierul Judiciar Bucureti 1912, pag.676

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

Deci, exercitarea dreptului la tcere nu nseamn tgduirea faptei. De pild, fptuitorul a tcut tot timpul pn n momentul asistrii de aprtor iar dup aceea, a recunoscut fapta, s-a comportat sincer, nlesnind descoperirea i arestarea participanilor neavnd niciodat intenia de a tgdui fapta. Or ntr-o astfel de situaie credem c nu i s-ar putea refuza circumstana atenuant prevzut de art.74 lit. c din Codul penal sau aplicarea dispoziiei privind reducerea la jumtate a limitelor pedepsei prevzute de lege, n condiiile art.9 pct.2 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea i combaterea criminalitii organizate. 23 n ultima situaie, renunarea la tcere se poate face att n faza de urmrire penal ct i n faa judecii, fr vreun tratament difereniat pentru exercitare n perioada anterioar a dreptului la tcere. Pentru tcere i refuzul de a rspunde, fptuitorul nvinuit sau inculpatul nu trebuie constrns24 sau sancionat n nici un fel, acesta fiind un drept al su. n acest sens, prof. I Tanoviceanu arta: constrngerea este inutil i absurd, fiindc un inculpat care tace e cert c sau face aceasta dintr-o tactic bine chibzuit, sau din revolta omului inocent. n primul caz, inculpatul constrns dac va sfri prin a vorbi desigur c va ticlui o tgad abil; n al doilea caz inocentul sau i va striga inocena sau disperat se va recunoate vinovat numai s curme suferinele. De aceea credem c orice constrngere n aceast direcie este inacceptabil, legea trebuie s lase oricrui inculpat facultatea de a vorbi sau nu25. Credem c inculpatul poate s tac, nu neaprat pentru a tgdui, sau a se sustrage judecii ci pur i simplu tace pn beneficiaz de sfaturile aprtorului. Aa cum am artat, socotim c dreptul la tcere este presupus i de dreptul la aprare prevzut de art.24 din Constituie. Socotim c recunoaterea dreptului inculpatului i nvinuitului de a nu face declaraii presupune ca factorii responsabili din cele trei puteri, legislativ, executiv i judectoreasc s reconsidere poziia fa de locul i rolul criminalisticii, al dotrii laboratoarelor i pregtirii experilor, juritilor i specialitilor criminaliti n materie n raport de noile exigene ale probaiunii. De pild dac celui arestat sau reinut i se aduce la cunotin nvinuirea n lipsa aprtorului, atunci nvinuitul sau inculpatul are dreptul s nu rspund la nvinuirile ce i se aduc, pentru c singur nu i poate exercita dreptul la aprare. ntruct dispoziiile art.23 pct.5 teza II din Constituie sunt imperative, folosirea cuvntului numai n expresia numai n prezena unui avocat... presupune o obligaie a crei nclcare are consecine juridice. Astfel credem c procesul verbal de aducere la cunotin a nvinuirii n lipsa aprtorului, chiar dac este semnat de nvinuit sau inculpat este lovit de nulitate absolut.

23

n art.9 pct.2 din Legea nr.39/2003 se dispune: (2) persoana care a svrit una dintre faptele prevzute la art.7 alin. (1) sau (3) i care n cursul urmririi penale sau al judecii, denun i faciliteaz identificarea i tragerea la rspundere penal a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracional organizat, beneficiaz de reducerea la jumtate a limitelor pedepsei prevzute de lege. O reglementare asemntoare gsim i n art.19 din O.U.G. nr.43/2002 privind Parchetul Naional Anticorupie: 19. Persoana care a comis una dintre infraciunile atribuite prin prezenta ordonan de urgen n competena Parchetului Naional Anticorupie iar n timpul urmririi penale denun i faciliteaz identificarea i tragerea la rspundere penal a altor persoane care au svrit astfel de infraciuni beneficiaz de reducerea la jumtate a limitelor pedepsei prevzute de lege. 24 A se vedea art. 2671 din C. pen. prin care se pedepsete penal , fapta prin care se provoac unei persoane, cu intenie, o durere sau suferine puternice,fizice ori psihice, ndeosebi cu scopul de a obine de la aceast persoan sau de la o persoan ter informaii sau mrturisiri. 25 Dreptul la tcere al nvinuitului i inculpatului a fost criticat chiar de juriti englezi. Astfel Bentham arta: Jurisprudena englez are o maxim care oprete s se ntrebuineze interogatoriul pentru a scoate din gura prevenitului fapte n acuzarea lui: aceast maxim nu poate avea un alt efect dect s ncurajeze crima. Ea slbete unul din primele mijloace de procedur; ia judectorului toate luminile pe care le poate scoate de la vinovat, i care, n unele cazuri, numai el pot s le dea Bentham, Theorie des peines, II p. 117 i 118. nsui Beccaria, att de favorabil infractorilor era de prere c inculpatul care refuz s rspund judectorului trebuie s fie pedepsit.C.Beccaria Dei delliti e delle pene, paragraful 10 . citat de I Tanoviceanu,

Tratat de drept i procedur penal,Ed. II-a vol. 4 Tipografia Curierul Judiciar Bucureti, p. 670.

10

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

Din nici o dispoziie legal cunoscut de noi n dreptul romnesc nu rezult c exercitarea dreptului la tcere, poate constitui o circumstan de agravare n sarcina inculpatului. Astfel nu putem fi de acord cu cei care susin c dac nvinuitul sau inculpatul se abine s dea declaraii uznd astfel de dreptul la tcere, aceast atitudine poate constitui o mprejurare n defavoarea sa. 26 Curtea European a decis c, n pofida faptului c n art. 6 parag. 2 din Convenie nu menioneaz expres dreptul de a nu te autoincrimina i dreptul de a nu contribui la propria sa nvinuire (nemo tenetur se ipsum accusare), acestea sunt reguli internaionale general recunoscute, care sunt de esena noiunii de proces echitabil consacrat de art. 6. n sistemul juridic romnesc, dreptul de a nu te autoincrimina, sau dreptul la tcere al nvinuitului sau inculpatului, dei nu figureaz expres printre regulile de baz ale procesului penal cuprinse n art. 2-8 Cod proc. pen. constituind doar o consecin a prezumiei de nevinovie, meninut expres n art. 52 ct i n art. 66 alin. 1 Cod proc. pen. O dovad n acest sens o constituie regula avertismentului, introdus n cuprinsul art. 70 alin. 2 Cod proc. pen. aa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, potrivit cruia nvinuitului sau inculpatului i se aduce la cunotin, printre altele dreptul de a nu face nicio declaraie, atrgndu-i-se atenia c ceea ce declar poate fi folosit mpotriva sa.

Dreptul la tcere n procedura contravenional. Acest drept nu este prevzut expres de art. 6 din Convenie, ns el reprezint o norm general recunoscut, aflat n cadrul noiunii de proces echitabil, fiind analizat de Curte n strns legtur cu prezumia de nevinovie. n materie penal, n cazuri n care petenii au fost implicai n proceduri judiciare penale conform dreptului intern, Curtea a recunoscut dreptul la tcere, sau dreptul de a nu contribui la propria incriminare n numeroase cauze- John Murray mpotriva Marii Britanii din 08.02.1996, Saunders mpotriva Marii Britanii din 17.12.1996, Serves mpotriva Franei din 20.10.1997, Heaney i McGuinness mpotriva Irlandei din 21.12.2000. Curtea a stabilit n aceste cauze c este incompatibil cu exigenele Conveniei ca o condamnare s fie ntemeiat exclusiv sau n mod esenial pe tcerea acuzatului, pe refuzul s de a rspunde la ntrebri sau de a depune mrturie n instan. Pe de alt parte, este evident c aceste interdicii nu ar putea mpiedica s se in seama de tcerea celui interesat, n situaii ce reclam o explicaie din partea-i, pentru a aprecia fora de convingere a elementelor dosarului care-l acuz.

26

Gh. Mateu, A Mihil, Logica Juridic, Lumina Lex Bucureti 1998, pag. 166, citat de Alexandru Sava n Aprecierea probelor n procesul penal. Editura Junimea, Iai, 2002, pag.74; I Doltu, Declaraiile nvinuitului sau inculpatului - mijloc de aprare n procesul penal, n Dreptul nr.10-11/1994, p.80

11

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

IV. Dreptul la tcere. Egalitatea de tratament a coinculpailor. Spea 1 Tribunalul Arge Art. 139 alin. 1 Cod pr. Penala Art. 145 Cod pr. penala Art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului Dreptul la tacere constituie unul dintre standardele internationale larg recunoscute care stau la baza notiunii de proces echitabil consacrata de art.6 din Conventie. Egalitatea de tratament juridic se nglobeaza n conceptul mai larg de proces echitabil de care face vorbire art.6 din Conventie.

(Decizia penala nr. 100/R din 05 februarie 2010) Prin ncheierea din 2 februarie 2010, pronuntata de Tribunalul Arges, printre altele, n baza art.139 alin.1 Cod pr. penala, s-a nlocuit masura arestarii preventive a inculpatului T.G. cu masura obligarii de a nu parasi tara, instituindu-se n sarcina acestuia respectarea unor obligatii. Pentru a dispune astfel, tribunalul a retinut ca inculpatul P.G. a fost trimis n judecata, n stare de arest preventiv, alaturi de coinculpatii P.G.C. si S.A., pentru savrsirea infractiunii de complicitate la dare de mita. Intre timp, ceilalti doi coinculpati, respectiv P.G.C. si S.A. au fost pusi n libertate, astfel ca tribunalul a apreciat ca ntruct nu mai subzista temeiurile avute n vedere la luarea masurii arestarii preventive, se impune ca P.G. sa beneficieze de acelasi regim, n virtutea aplicarii principiului egalitatii de tratament, cu att mai mult cu ct nu exista probe sau indicii temeinice ca lasarea sa n libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publica. mpotriva acestei ncheieri, numai cu privire la dispozitia de nlocuire a masurii arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi tara, dispusa n baza art.139 alin.1 Cod pr. penala, a declarat, n termen legal, recurs procurorul, criticnd-o sub aspectul temeiniciei, aratnd ca temeiurile care au impus arestarea preventiva subzista si impun n continuare mentinerea arestarii preventive a inculpatului P.G. Prin decizia penala nr.100/R din 5 februarie 2010, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, a fost respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie Directia Nationala Anticoruptie Serviciul Teritorial Pitesti.

Hotarrea pronuntata de instanta de recurs se ntemeiaza pe urmatoarea argumentatie: Inculpatul P.G. a fost trimis n judecata, n stare de arest preventiv, alaturi de inculpatii P.G.C. si S.A., pentru infractiunea prev. de art.26 rap. la art.255 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.5 alin.1, art.6 si art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000. 12

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

Retinndu-se ca P.G. este nvinuit ca, n calitate de administrator la S.C. PicS.A., S.C. Muntenia Aliment S.R.L. si S.C. Pic Distrib. S.R.L., la cererea inculpatului P.G.C., a dat, n mai multe rnduri, inculpatului S.A. comisar sef al Garzii Financiare Arges sume de bani si bunuri, pentru ca acesta sa nu-si ndeplineasca n mod corect atributiile sale de control si sa nu dispuna masurile legale ce se impuneau cu privire la neregulile descoperite n activitatea comerciala a celor trei societati mai sus aratate. Printr-o decizie penala, pronuntata anterior de Curtea de Apel Pitesti, n baza art.139 alin.1 Cod pr. penala, s-a nlocuit masura arestarii preventive pentru inculpatul S.A. cu masura obligarii de a nu parasi tara. De asemenea, printr-o alta decizie penala, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, s-a nlocuit masura arestarii preventive pentru inculpatul P.G.C., cu masura obligarii de a nu parasi tara. Cu privire la acesti doi coinculpatii, instantele au constatat ca n aceasta faza procesuala, lasarea lor n libertate nu mai prezinta pericol pentru ordinea publica si pot fi judecati n libertate. Din perspectiva art. 139 alin. 1 Cod pr. penala, apreciindu-se ca lasati n libertate inculpatii S.A. si P.G.C. nu mai prezinta pericol pentru ordinea publica, nemaisubzistnd temeiurile avute n vedere la luarea masurii arestarii preventive a acestora, nu se poate sustine argumentat contrariul, n cazul coinculpatului P.G. Este adevarat ca acesta nu a recunoscut savrsirea faptelor de care este nvinuit, dar, desi nu este mentionat n mod explicit n art.6 din Conventie, dreptul de tacere si una din componentele sale, si anume dreptul de a nu contribui la propria acuzare, constituie unul dintre standardele internationale larg recunoscute, care au stat la baza notiunii de proces echitabil consacrata de art.6 din Conventie. Dreptul de a nu contribui la propria acuzare, presupune ca, ntr-un proces penal, acuzarea va cauta sa-si fundamenteze dosarul fara a apela la elemente de proba obtinute prin constrngere sau prin exercitarea de presiuni asupra acuzatului. n acest sens, dreptul mentionat este legat de prezumtia de nevinovatie consacrata n art. 6 paragraful 1 din Constitutie (CEDO, Hotarrea 17 decembrie 1996). De asemenea, n conformitate cu art. 5 din Conventie si art.23 din Constitutie, masura lipsirii de libertate a unei persoane nvinuite de savrsirea unei infractiuni se poate mentine daca exista motive temeinice de a se crede n posibilitatea savrsirii unei noi infractiuni, fiind necesara, astfel, apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, precum si desfasurarea n bune conditii a procesului penal. Or, n cauza, dezideratele mai sus aratate pot fi garantate de obligatiile legale stabilite n sarcina inculpatului, potrivit art.145 Cod pr. penala. In sprijinul sustinerii temeiniciei solutiei tribunalului, poate fi invocat si argumentul de natura egalitatii de tratament juridic care, n definitiv se nglobeaza n conceptul mai larg de proces echitabil de care se face vorbire n art. 6 din Conventie, n sensul ca ceilalti coinculpati au fost deja pusi n libertate.

13

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

V. Dreptul la tcere. Domeniul de aplicabilitate Spea 2 - Heaney i McGuinness contra Irlanda CEDO, secia IV, hotrrea Heaney i McGuinness contra Irlanda, 21 decembrie 2000, 34720/97 Cei doi reclamani au fost arestai sub acuzaia de comiterea unor acte de terorism. Dup ce li s-a comunicat c au dreptul de a pstra tcerea, ofierii de poliie le-au cerut, n baza art. 52 din legea din 1939 privind infraciunile contra statului, s furnizeze detalii asupra locului n care se aflau la momentul la care s-au comis infraciunile n cauz. Reclamanii au refuzat s rspund la aceste ntrebri i, din cauza refuzului de a oferi informaii privind locul n care se aflau la momentul faptelor, au fost condamnai la cte ase luni de nchisoare, n baza aceleiai dispoziii legale din legea din 1939. Art. 6 alin 2. Reclamanii erau acuzai n materie penal, ct vreme au fost reinui i interogai cu privire la unele infraciuni, chiar dac nu existau acte formale de ncepere a procedurii penale mpotriva lor i nici nu s-a mai declanat o astfel de procedur. n general, Curtea a considerat c achitarea sau absena unei proceduri de fond mpiedic o persoan s se poate pretind victim a unei violri a drepturilor sale prevzute de art. 6 din Convenie. Totui, Curtea a mai constatat anterior violri ale art. 6 alin. 2 i n absena condamnrii, n special pentru c violarea dreptului la prezumarea nevinoviei nu vizeaz doar drepturi de natur procedural. n spe, exercitarea dreptului de tcere pe care l recunoate art. 6 din Convenie a condus la impunerea unei sanciuni penale, astfel nct reclamanii se pot pretinde victime ale violrii drepturilor lor prevzute n art. 6 alin. 2. Curtea a considerat c dreptul reclamailor de a pstra tcerea a fost complet anulat prin aplicarea acelei dispoziiile legale, ntruct cei doi aveau fie opiunea de a vorbi, fie aceea de a suporta sanciuni penale. Curtea a considerat c astfel legea intern conduce la obinerea unor declaraii printr-o form de constrngere extrem de dur, ceea ce contravine dreptului la tcere, iar preocuprile pentru asigurarea securitii i a ordinii publice nu pot justifica o astfel de prevedere legal. De aceea, prezumia de nevinovie i dreptul la un proces echitabil al reclamanilor a fost violat.27

27

http://smtp.jurisprudentacedo.com/Heaney-si-McGuinness-contra-Irlanda-Dreptul-la-tacere-Domeniul-de-aplicabilitate.html

14

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

VI. Drept la Tcere Neprezentarea vinovailor in instan in vederea audierii. Spea 3 Judecatoria Corabia, Recurs. Condamnare dispusa de catre instanta de fond in lipsa unor probe certe de vinovatie a inculpatilor. Apreciere gresita a probelor administrate. Prezumtia de nevinovatie. Neprezentarea inculpatilor in instanta in vederea audierii si eventual a propunerii unor probe nu poate reprezenta dovada certa a vinovatiei acestora. Dreptul inculpatului la tacere. Nu se poate dispune condamnarea unui inculpat cata vreme probele administrate nu au demonstrat cu certitudine implicarea acestuia in savarsirea infractiunii pentru care s-a formulat plangere prealabila. Pe de alta parte in cauza prezumtia de nevinovatie consacrata expres de dispoz. art. 5/2 art. 66 al.1 c.p.p. si art. 23 alin 11 din Constitutie dar si de dispoz. art. 6 paragraf 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce o reglementeaza ca pe o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil nefiind rasturnata prin probe concludente de natura a inlatura orice urma de indoiala care potrivit principiului "in dubio pro raeo" profita persoanei acuzate, este incidenta in cauza. Neprezentarea inculpatului in instanta in vederea audierii si eventual a propunerii unor probe nu poate reprezenta dovada certa a vinovatiei acestora, avand in vedere dreptul inculpatului la tacere pe care il presupune prezumtia de nevinovatie asa cum s-a retinut constant in jurisprudenta Curtii Europene, drept recunoscut expres si in art.70 pct. 2 C.p.p., in procesul penal invinuitul sau inculpatul nefiind obligat sa-si probeze nevinovatia si ca atare exercitarea dreptului sau la tacere nu-i poate fi imputat, acesta fiind un drept legitim. In sens similar sunt si dispoz.art.14 pct.3 lit.g din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice conform carora orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale are dreptul sa nu fie silita sa marturiseasca impotriva ei insasi sau sa se recunoasca vinovata si art.10 pct.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind libertatea de a comunica. Prin sentinta penala nr.52/09.03.2007 pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul nr.1728/213/2006, in temeiul art. 180 al.1 C.p. s-a dispus condamnarea inculpatilor D.F., D. L. si D.F.la cate 300 lei amenda penala. S-a atras atentia inculpatilor asupra dispoz.art. 63/1 c.p. S-a luat act ca partea vatamata C.G. nu s-a constituit parte civila in cauza. In temeiul art. 191 al. 1 c.p., au fost obligati inculpatii D.F., D.F. si D.L., in solidar, la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului. Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca la data de 22.02.2006, partea vatamata C.G. a formulat plangere penala in care a aratat ca la data de 16.02.2006, ora 11,30 a fost agresat de inculpatii D. F., D.F., si D.L. in sensul ca a fost imobilizat de D.F. si D.L. in timp ce D.F. a incercat sa-l loveasca in zona capului cu pumnii in care avea un patent, dar ca a parat lovitura si a reusit sa scape. Prima instanta a apreciat ca plangerea partii vatamate este dovedita in mare parte de declaratiile martorilor G.G. si P.A. si ca fata de atitudinea inculpatilor privind procesul constand in aceea ca desi au avut cunostinta de proces au refuzat sa se prezinte pentru a-si face apararea, s-ar fi facut dovada vinovatiei acestora si a dispus condamnarea acestora. 15

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

La individualizarea pedepsei instanta de fond a mentionat ca a avut in vedere pericolul social concret al faptei savarsite, conditiile in care aceasta a fost comisa, precizand ca fata de aceste aspecte, pedeapsa amenzii in cuantum de 300 lei pentru fiecare inculpat este de natura a atinge scopul pedepsei prev.de art. 52 C.p. Prima instanta a dispus de asemenea obligarea inculpatilor la cheltuieli judiciare in favoarea statului, in solidar, in cuantum de 300 lei. Impotriva acestei sentinte au declarat recurs inculpatii D.F., D. L. si D. F., fara a indica in scris motivele de recurs, acestea fiind sustinute oral de catre aparatorul ales al celor trei recurenti inculpati. S-a invocat nelegalitatea si netemeinicia sentintei primei instante in sensul ca aceasta a dispus in mod gresit condamnarea celor trei inculpati, ca nu exista probe care sa demonstreze cu certitudine vinovatia acestora si chiar declaratiile partii vatamate ar fi fost contradictorii pe parcursul procesului penal in sensul ca initial a mentionat ca a fost lovita de cei trei inculpati in zona fetei cu pumnii, insa ulterior a declarat ca inculpatii D.L. si D. F. l-au tinut de maini, iar D. F. a incercat sa-l loveasca cu un patent, dar s-a aparat. S-a mai aratat ca in mod gresit instanta de fond a interpretat ca fiind o dovada a vinovatiei acestora imprejurarea ca inculpatii nu s-au prezentat la instanta pentru audiere si pentru a se apara sau a aduce probe. Prin decizia penala nr. 347/ 14 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Olt s-a apreciat ca recursul declarat de inculpati este fondat. Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de recurs a retinut in motivare printre altele ca materialul probator administrat de prima instanta examinat in conformitate cu dispoz. art. 63 al.2 C.p.p. nu a demonstrat cu certitudine implicarea inculpatilor D.L., D.F. si D.F., in savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin.1 C.p. Potrivit art. 345 al.2 C.p.p. instanta nu poate condamna pe inculpat decat daca s-au administrat probe din care sa rezulte ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, fiind necesar ca vinovatia acestuia sa fie dovedita cu certitudine, iar in cauza nu sunt indeplinite conditiile pentru antrenarea raspunderii penale a inculpatilor asa cum acestea sunt prevazute expres in aceste norme procesual penale. S-a mai aratat ca probele administrate nemijlocit de instanta de fond, respectiv martorii audiati in cauza, acestia fiind chiar martorii propusi de partea vatamata G.G. si P.A., despre care insasi partea vatamata a sustinut ca au fost de fata, nu au relevat comiterea infractiunii prev. de art.180 alin.1 C.p. reclamata de catre partea vatamata si au declarat ca desi au observat nemijlocit incidentul nu au vazut ca vreunul dintre cei trei inculpati sa fi aplicat lovituri partii vatamate. Pe de alta parte potrivit dispoz. art. 75 C.p.p. declaratia partii vatamate poate servi la aflarea adevarului numai in masura in care se coroboreaza cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul celorlalte probe existente in cauza, impunandu-se a se corobora deci cu probe concludente care sa fie de natura sa demonstreze cu certitudine vinovatia inculpatului insa asemenea probe in cauza nu exista. Dimpotriva chiar sustinerile partii vatamate au fost contradictorii pe parcursul cercetarilor aceasta declarand initial cu prilejul formularii plangerii prealabile ca a fost lovita de cei trei inculpati in zona fetei cu pumnii, dar ulterior in fata instantei de judecata a declarat ca inculpatii D.F. si D.L. au imobilizat-o in sensul ca au tinut-o de maini, iar inculpatul D. F. ar fi incercat sa il loveasca cu pumnul in care avea un patent. 16

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

Astfel nici chiar partea vatamata in declaratia data in cursul judecatii nu a mai confirmat faptul ca inculpatii ar fi lovit-o, ci doar ca unul dintre acestia a incercat sa il loveasca,insa din examinarea dispoz.art.180 alin.1 C.p. rezulta ca tentativa la aceasta infractiune nu este incriminata de legea penala. Totodata, art. 63 al.2 c.p.p. impune ca probele sa fie analizate in ansamblu, astfel ca instanta de fond trebuia sa examineze plangerea prealabila dedusa judecatii in contextul tuturor probelor administrate intrucat nu poate fi acordata valoare probatorie absoluta unei plangeri prealabile, iar contradictiile relevate de toate probele administrate inclusiv declaratia partii vatamate, conduc la concluzia ca exista incertitudine cu privire la vinovatia inculpatilor in raport de faptele reclamate de catre partea vatamata. Rezultand astfel un dubiu, potrivit nu doar normelor nationale dar si jurisprudentei Curtii Europene indoiala va profita persoanei acuzate, iar dispunerea condamnarii unei persoane in lipsa unor probe temeinice,convingatoare si ferme care sa fie de natura a inlatura cea mai mica indoiala si care sa sustina temeinicia in fapt si in drept a acuzatiei reprezinta o nerespectare a dreptului unui inculpat la un proces echitabil. Totodata prezumtia de nevinovatie consacrata expres de dispoz. art. 5/2 art. 66 al.1 C.p.p. si art. 23 alin 11 din Constitutie dar si de dispoz. art. 6 paragraf 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce o reglementeaza ca pe o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil nu a fost rasturnata prin probe concludente de natura a inlatura orice urma de indoiala care potrivit principiului "in dubio pro reo" profita persoanei acuzate. Instanta de recurs a mai retinut ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca fiind o dovada a vinovatiei inculpatilor imprejurarea ca acestia nu s-au prezentat la instanta pentru audiere, pentru a se apara sau a propune probe, intrucat pe de o parte din probele administrate nu a rezultat ca inculpatii au comis faptele reclamate si din cercetarile intreprinse de organele de politie reiese ca inculpatul D. L. era plecat in strainatate-Italia, fara a se cunoaste adresa exacta a acestuia, iar inculpatul D. F. era plecat din jurul datei de 15.01.2007 in tara, unde era angajat cioban la oi de diverse persoane, de asemenea fara a fi fost indicata adresa exacta a acestuia unde sa fi fost citat. Pe de alta parte prezumtia de nevinovatie presupune dreptul la tacere, acuzatul netrebuind sa dovedeasca nimic, putand sa nu declare nimic pana la sfarsitul procesului, iar dreptul de a nu contribui la propria incriminare a fost recunoscut in mod explicit de catre Curtea Europeana in jurisprudenta sa, retinand in alta speta ca "organele vamale au provocat condamnarea reclamantului pentru a obtine anumite acte, a caror existenta o banuiau, fara a fi sigure de aceasta. Intrucat nu au vrut sau nu au putut sa le procure prin alte mijloace, organele vamale au incercat sa-l constranga pe reclamant sa le procure el insusi dovada savarsirii infractiunilor de care era acuzat. Particularitatile dreptului vamal nu pot justifica o astfel de atingere a dreptului recunoscut oricarei persoane de a nu se autoincrimina, si ca nu se poate deduce din tacerea persoanei acuzate concluzii cu privire la vinovatia acesteia. Aceasta ar fi posibil doar in masura in care legea prevede posibilitatea de a trage concluzii cu privire la vinovatia unei persoane din refuzul acesteia de a raspunde la intrebarile organelor judiciare, dar numai cu conditia ca legea sa prevada garantii adecvate: acuzatul sa fie informat cu privire la posibilitatea interpretarii tacerii sale ca o dovada incriminatoare - conditie care in cauza dedusa judecatii nu este realizata, iar condamnarea sa nu se bazeze intr-o masura determinanta pe astfel de concluzii, instanta de fond procedand chiar astfel cum instanta europeana a retinut ca fiind gresit. 17

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

Dreptul la tcere al faptuitorului, invinuitului sau inculpatului inseamna posibilitatea acestuia recunoscuta si garantata de lege de a nu raspunde autoritatii competente, chiar si in prezenta unui aparator, drept recunoscut expres chiar in art.70 pct. 2 C.p.p., statuandu-se ca este vorba de un drept la tacere si nu de o tacere ca form a comunicarii in sensul ca prin aceasta ar recunoaste invinuirea sau ca ar incerca sa induca in eroare autoritatea competent. In procesul penal invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa-si probeze nevinovatia si ca atare exercitarea dreptului sau la tacere nu-i poate fi imputat, acesta fiind un drept legitim, in sens similar fiind si dispoz.art.14 pct.3 lit.g din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice conform carora orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale are dreptul sa nu fie silita sa marturiseasca impotriva ei insasi sau sa se recunoasca vinovata. De asemenea in art.10 pct.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului se prevede libertatea de a comunica, apreciindu-se in jurisprudenta ca aceasta presupune si dreptul de a nu comunica si ca intrucat comunicarea este tratata ca o libertate, atunci persoana este libera sa taca, sa nu comunice,acesta fiind un drept la tacere. Conform jurisprudentei Curtii Europene, dreptul la tcere este inclcat chiar si atunci cind o lege il oblig pe acuzat sa raspund la intrebari sau s furnizeze documente autorittilor, Curtea hotarand intr-o speta ca s-a incalcat dreptul la tacere printr-o cerere de furnizare a unor documente sub amenintarea cu sanctiuni penale in caz de refuz. S-a statuat ca si potrivit legii romne exercitarea dreptului la tacere nu se confund cu tagaduirea faptei, dar nici cu recunoasterea acesteia, in sensul ca din moment ce nu contrazice acuzarea, ar insemna ca ar si recunoaste-o, iar o simpla invinuire, neprobata, nu are nici o valoare in fata prezumtiei de nevinovatie si ca prezumtia de nevinovatie justifica tacerea, nimeni neputand fi obligat sa-si dovedeasca el nevinovatia, cu atat mai mult cand invinuirea este neprobata sau necredibila. Asa cum s-a mentionat anterior s-a apreciat constant ca pentru tacere si refuzul de a raspunde, faptuitorul invinuit sau inculpatul nu trebuie constrins sau sanctionat in nici un fel, acesta fiind un drept al sau, ca legea trebuie sa lase oricarui inculpat facultatea de a vorbi sau nu, ca inculpatul poate sa taca, nu neaparat pentru a tagadui sau a se sustrage judecatii. Din nici o dispozitie legala nu rezulta ca exercitarea dreptului la tacere, consacrat de art. 14 pct.3 lit.g din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice; art.24 din Constitutie in care este reglementat dreptul la aparare, care presupune dreptul de a te apara si prin tacere, in lipsa unui avocat si chiar in prezenta aparatorului; art.29 si art.30 din Constitutia Romaniei care reglementeaza libertatea constiintei si libertatea de exprimare, presupunand dreptul de a tacea si de a nu-ti exprima gindurile, opiniile, credinta, creatia, respectiv dreptul de a nu comunica decit atunci cind doresti sau consideri necesar si oportun in cadrul exercitarii acestei libertati; de art.66 C.p.p.conform caruia potrivit prezumtiei de nevinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa taca atunci cand i s-ar cere sa-si probeze nevinovatia; de art.325 alin.2 C.p.p.- cind inculpatul refuza sa dea declaratii- fiind interpretat in sensul ca legiuitorul in spiritul Constitutiei a recunoscut inculpatului un drept de a refuza sa dea declaratii, si art. 70 alin.2 C.p.p. astfel cum a fost modificat prin Legea 281/2003 care prevede expres ca: Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie (...), poate constitui o circumstanta de agravare in sarcina inculpatului, nu sar putea sustine ca daca invinuitul sau inculpatul se abtine sa dea declaratii uzand astfel de dreptul la tacere, aceasta atitudine ar putea constitui o imprejurare in defavoarea sa. 18

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

Astfel motivul invocat de inculpati in sensul ca in mod gresit s-a dispus condamnarea lor, pentru toate argumentele expuse anterior s-a apreciat de catre Tribunalul ca este intemeiat, intrucat in cauza nu s-a demonstrat cu certitudine prin probe concludente vinovatia inculpatilor, iar neprezentarea acestora in instanta in vederea audierii si eventual a propunerii unor probe nu poate reprezenta dovada certa a vinovatiei acestora, asa cum nejustificat a retinut prima instanta. In consecinta Tribunalul pentru toate argumentele expuse, a apreciat ca motivul invocat de inculpati in sensul ca in mod gresit s-a dispus condamnarea lor, este intemeiat, intrucat in cauza nu s-a demonstrat cu certitudine prin probe concludente vinovatia acestora si prin urmare in baza art.385 /15 pct.1 lit. d c.p.p. a dispus admiterea recursului declarat de recurentii inculpati impotriva sentintei penale nr. 52/09.03.2007 pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul nr. 1728/2006, casarea sentintei si in baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.p.p., achitarea celor trei inculpati cu privire la infractiunea prev. de art. 180 alin.1 C.p. Data publicarii pe portal : 22.10.200728

28

Portalul Instantelor de Judecata - Romania

19

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

VII.

Dreptul la tcere n procedura contravenional

Spea 4 - OHalloran i Francis versus Marea Britanie Acest drept nu este prevzut expres de art. 6 din Convenie, ns el reprezint o norm general recunoscut, aflat n cadrul noiunii de proces echitabil, fiind analizat de Curte n strns legtur cu prezumia de nevinovie. n materie penal, n cazuri n care petenii au fost implicai n proceduri judiciare penale conform dreptului intern, Curtea a recunoscut dreptul la tcere, sau dreptul de a nu contribui la propria incriminare n numeroase cauze - John Murray mpotriva Marii Britanii din 08.02.1996, Saunders mpotriva Marii Britanii din 17.12.1996, Serves mpotriva Franei din 20.10.1997, Heaney i McGuinness mpotriva Irlandei din 21.12.2000. Curtea a stabilit n aceste cauze c este incompatibil cu exigenele Conveniei ca o condamnare s fie ntemeiat exclusiv sau n mod esenial pe tcerea acuzatului, pe refuzul s de a rspunde la ntrebri sau de a depune mrturie n instan. Pe de alt parte, este evident c aceste interdicii nu ar putea mpiedica s se in seama de tcerea celui interesat, n situaii ce reclam o explicaie din partea-i, pentru a aprecia fora de convingere a elementelor dosarului care-l acuz. Acest drept nu este ns absolut, trebuind analizate toate circumstanele cauzei, prin luarea n consideraie a situaiilor n care jurisdiciile naionale sunt ndreptite s le acorde o anumit importan, dreptul la a pstra tcerea neputnd fi extins, n cadrul unei proceduri penale, la date ce pot fi obinute de la acuzat prin recurgerea la puteri coercitive, date care exist independent de voina suspectului-cauza Tirado Ortiz i Lozano Martin mpotriva Spaniei din 15.06.1999,Tora Tolmos mpotriva Spaniei din 17.05.1995. Dei n materie penal, Curtea s-a pronunat n multe cauze asupra respectrii sau nu a dreptului la tcere, nscndu-se o bogat jurispruden, n cazuri privind dreptul la tcere n procedura contravenional, exist puine decizii, printre care i OHalloran i Francis mpotriva Marii Britanii din 29.07.2007. Ambii reclamani au fost sancionai contravenional pentru fapte contrarii normelor privind circulaia rutier. Astfel, autoturismul domnului OHalloran a fost filmat cu camera video n timp ce era condus cu o vitez peste limita legal. I s-a solicitat de ctre poliie s indice numele i adresa persoanei care conducea automobilul, n caz contrar fcndu-se vinovat de comiterea unei contravenii. Petentul s-a supus acestei obligaii, confirmnd faptul c el era cel care conducea vehiculul n data respectiv, ulterior fiind amendat.n cadrul procedurii judiciare a ncercat excluderea acestei declaraii din probatoriu cu motivaia c beneficiaz de dreptul de a nu se autoincrimina. Aceai este i situaia reclamantului Francis, cu diferena c acesta a fost sancionat pentru c nu a furnizat poliiei informaiile solicitate, invocnd dreptul la tcere. Analiznd aceast cauz, Curtea dup ce reitereaz pe larg principiile statornicite n jursiprudena sa cu privire la dreptul la tcere i dreptul de a nu se autoincrimina, prin compararea situaiei petenilor cu a altor reclamani n cauze deduse Curii Funke mpotriva Franei din 25.02.1993, Saunders mpotriva Marii Britanii din 17.12.1996, Weh mpotriva Austriei din 08.04.2004 i Jalloh mpotriva Germaniei, 54810/00,ECHR 2006 concluzioneaz c nu a avut loc o nclcare a art.6. Motivarea Curii las ns de dorit, ntruct nu este foarte explicit. Ideea care se desprinde este c s-a produs ntr-adevr o constrngere a reclamanilor, ns aceasta a fost limitat doar la a da informaii privind identitatea oferului, ori aceast cerin rezult din faptul c orice proprietar de vehicul se supune unei reglementri impuse de faptul c deinerea unui automobil implic potenialul de a cauza grave vtmri. 20

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

Se presupune c cei care dein autoturisme au acceptat anumite responsabiliti i obligaii. Se mai arat c reclamanii beneficiau de celelalte garanii ale unui proces echitabil, ntruct chiar i n condiiile n care se autoincriminau, rmnea n sarcina acuzatorului de a face dovada dincolo de orice ndoial rezonabil a faptei alegate, acuzatul beneficiind de dreptul de a administra probe, nclusiv martori. Concluzia care se ntrevede const n aceea c dreptul la tcere nu este unul absolut, fiind necesar a se analiza toate mprejurrile cauzei i a se respecta proporionalitatea ntre scopul urmrit i mijloacele alese, pentru a nu se nfrnge celelalte garanii procedurale conferite de art.6, n special dreptul la aprare.

21

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

VIII. Dreptul la tcere - Interpretarea tcerii Spea 5 - Condron versus Marea Britanie, CEDO, secia III, hotrrea Condron versus Marea Britanie, 2 mai 2000, 35718/97 Dreptul de a pstra tcerea nu poate fi considerat drept unul absolut, iar pentru a verifica dac este admisibil ca instanele s trag concluzii din tcerea unui acuzat trebuie verificate circumstanele cauzei. Reclamanii, ambii dependeni de heroin, au fost acuzai de trafic cu heroin, dup ce mai multe doze de droguri au fost gsite n apartamentul lor. Medicul care i-a examinat a considerat c, dei se aflau sub influena drogurilor, pot s rspund la ntrebrile poliitilor, n ciuda opoziiei avocatului lor. Reclamanii, dei avertizai c omisiunea de a rspunde la ntrebri poate fi interpretat n defavoarea lor n cursul procedurii i au afirmat c au neles acest lucru, au preferat s rspund cu nici un comentariu la toate ntrebrile ce le-au fost adresate. n cursul procesului, acest interogatoriu a fost administrat drept mijloc de prob. Reclamanii au susinut c heroina gsit era pentru uzul lor personal i c obiectul care a fost vzut ca fiind dat unui vecin nu era o doz de droguri. Judectorul a indicat jurailor c au dreptul de a trage concluzii defavorabile din tcerea reclamanilor n cursul interogatoriilor. Reclamanii au fost condamnai. Art. 6. Dreptul la tcere. Dreptul de a pstra tcerea nu poate fi considerat drept unul absolut, iar pentru a verifica dac este admisibil ca instanele s trag concluzii din tcerea unui acuzat trebuie verificate circumstanele cauzei. Curtea amintete c decizia de condamnare a unei persoane nu poate fi fondat exclusiv pe tcerea acesteia, ns tcerea poate fi luat n calcul n acele situaii care implic necesitatea unei explicaii din partea sa. n spe, Curtea a constatat totui c reclamanii au furnizat n cursul procesului explicaiile necesare, susinnd c heroina era pentru consum propriu, iar vecinului i-au dat un alt obiect. n plus, n ciuda faptului c au afirmat c neleg de ce petrece, Curtea a constatat c momentul n care reclamanii au pstrat tcerea era un moment n care nu erau complet lucizi. De aceea, constatnd c, dei situaia impunea o explicaie din partea reclamanilor, acetia au oferit explicaia respectiv, Curtea nu poate admite instruciunea oferit de judector juriului pentru a interpreta tcerea iniial a reclamanilor. n consecin, dreptul lor la tcere a fost violat.29

29

http://jurisprudentacedo.com/Condron-versus-Marea-Britanie-Dreptul-la-tacere-Interpretarea-tacerii.html

22

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

IX. Dreptul la tcere - Parola de la un calculator Spea 6 S.U.A. versus Boucher. Primul caz din jurisprudena S.U.A. n care s-a pus problema includerii parolei unui calculator n garaniile celui de-al Cincelea Amendament este S.U.A. c. Boucher. Sebastian Boucher a trecut din Canada n Vermont. Ofierii de vam au gsit un laptop pe scaunul din spate a mainii sale pe care Boucher l-a identificat ca fiind al su. n acesta s-au gsit mai multe fiiere ce fceau referire la pornografia cu copii. Boucher le-a spus ofierilor c el i descrcase pornografie pentru aduli i fr s i dea seama a scos i aa ceva, dar, atunci cnd a realizat coninutul fiierelor, le-a ters. Ofierii au nchis laptopul, i l-au confiscat i l-au arestat. Dar, ulterior, cnd l-au deschis i au ncercat s verifice coninutul su au descoperit c acestea erau aprate de programul Pretty Good Privacy ce necesita o parol pentru a putea accesa fiierele. Acuzatul a fost somat s furnizeze parola. Ofierii au recunoascut c fr aceast parola vor fi nevoii s foloseasc un program ce ghicete parole, dar ntregul proces ar putea dura ani. Acuzatul a argumentat c o astfel de cerin i ncalc dreptul prevzut de al Cincelea Amendament. Curtea a considerat c trecerea unei parole n calculator este un gest ce presupune c implicit se comunic fapte. Introducerea parolei de ctre acuzat ar presupune c acesta recunoate c cunoate parola i c are un control asupra fiierelor respective. Procedura este echivalentul a-l ntreba direct dac cunoate parola de la laptop. Iar dac acesta o cunoate ntr-adevr acuzatul s- ar vedea pus fa n fa cu dilema interzis: s se incrimineze, s mint sub jurmnt sau s se gseasc acuzat de sfidare a curii. Comparnd situaia din prezentul caz cu situaia n care n loc de parol este vorba de o cheie s-a considerat c o combinaie comunic coninutul gndirii; cheia nu face acest lucru i atunci aceasta nu este o mrturie, o declaraie. Parola, asemeni combinaiei, se afl n mintea suspectului i pentru aceste lucru are natura unei mrturii, a unei declaraii i este departe de a fi atins cu o somaie. Dac acuzatul cunoate parola aceasta exist doar n mintea sa. Repoducerea sa nu poate fi fcut dect prin viu grai i prin aceasta se difereniaz de alte dovezi materiale ce ar avea valoare testimonial. Forarea acuzatului s dezvluie parola l oblig pe acesta s i dezvluie coninutul minii sale i deci s se incrimineze. mpotriva acestei decizii Departamentul de Justiie a declarat apel la U.S. District Court din Vermont ns mpotriva acestei soluii s-a exprimat i un alt punct de vedere potrivit cruia Boucher a renunat la privilegiu ntruct a cooperat cu poliia i a recunoscut c laptopul este al su i i-a i demonstrat c exercit control asupra lui.30

30

Sarah E. Stoller, Paul Root Wolpe, op.cit., pp. 365-375.

23

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

CONCLUZII ntruct societatea este ntr-o continu evoluie marcat prin descoperiri n toate domeniile ce fac ca fiecare an ce trece s par desuet, nici dreptul la tcere nu este o prezen static. i nici nu poate fi, ct timp raiunile ce stau la baza lui sunt bine fundamentate. Doar aa acest drept nu se va stinge, ci se va modela pe toate situaiile ce pot aprea. Consider c aplicarea consecvent in practica procedurii penale a dreptului la tcere, va avea ca i consecine, impunerea respectului pentru integritatea personal, interzicerea incriminrii i a unei tere persoane, dar i respectarea mecanismului de distanare ntre individ i stat atunci cnd statul se afl pe poziia cea mai dominant, favorabil conduitei abuzive. Conceptul de drept la tcere, este mult mai clar dezvoltat n jurisprudena american sau cea englez i faptul c ncepe s fie menionat si continuu dezvoltat i n cadrul opiniilor separate a judectorilor de la C.E.D.O. nseamn c acesta cunoate o dezvoltare rapid. Se poate sublinia o discrepan ntre raiunile privilegiului n sistemul common law i cele din sistemul continental. Dac la nceputurile afirmrii privilegiului n sistemul common law acesta era justificat ca fiind legat de prezumia de nevinovie, azi se poate observa o puternic orientare nspre gsirea altor raiuni. Ori, n sistemul de tip continental, privilegiul nc este legat de prezumia de nevinovie i din aceast cauz unele hotrri ale Curii par a fi contradictorii. Tocmai pentru a nltura aceast contradictorialitate trebuie aleas raiunea privilegiului ce i confer o mai mare flexibilitate. Consider c dreptul la tcere, - tema aleas de mine in acest referat, este o tem care va susscita si pe viitor ample dezbateri in doctrina juridic european, dar ceea ce mi se pare cel mai important, este faptul c a inceput sa fie aplicat cu succes chiar de justiiabilii romani si chiar de intregul sistem juridic romnesc, in incercarea de a se alinia standardelor judiciare impuse de intrarea in Uniunea European.

24

Universitatea Mihail Koglniceanu Iai

Master 2012/2013 - tiine Penale si Criminalistic

Trnuceanu Cristian

BIBLIOGRAFIE V. Dabu i A.M. Guanu, Dreptul la tcere, drept fundamental., n revista Dreptul, nr. 9/2003. p. 126. din Legea nr. 544/2001 Ordonana de urgen nr. 27/18.04.2003 Robert M. Bohm i Keith N. Haley, Justiia Penal o viziune asupra modelului american. Editura Expert, Bucureti 2002 p.177 Legea nr.182 din 12.04.2002, privind protecia informaiilor clasificate, publicate n M.O. nr.248 din 12.04.2002 Legea nr. 544/2001 Robert M. Bohm , Keith N. Haley, Justiia Penal o viziune asupra modelului american. Editura Expert Bucureti 2002 p.177. Vintil Dongoroz i colectiv, Explicaii teoretice ale Codului penal romn, vol. IV Editura Academiei , Bucureti, 1972, p. 179. Legea nr. 360/2002 Legea audiovizualului nr.504/2002 CORPUS IURIS Ediia bilingv romn, francez, tradus i editat sub patronajul Academiei Romne de Cercetare a Dreptului Comunitar, Editura Efemerida 2000. Vincent Berger, Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului, Institutul Romn pentru Drepturile Omului, Bucureti 1998, p.387, cazul Funche contra Franei. I. Tanoviceanu, Tratat de drept i procedur penal, Vol. IV, Tip. Curierul Judiciar Bucureti 1912 Gh. Mateu, A Mihil, Logica Juridic, Lumina Lex Bucureti 1998, Alexandru Sava n Aprecierea probelor n procesul penal. Editura Junimea, Iai, 2002, pag.74; I. Doltu, Declaraiile nvinuitului sau inculpatului - mijloc de aprare n procesul penal, n Dreptul nr.10-11/1994, p.80 http://smtp.jurisprudentacedo.com/Heaney-si-McGuinness-contra-Irlanda-Dreptul-latacere-Domeniul-de-aplicabilitate.html http://jurisprudentacedo.com/Condron-versus-Marea-Britanie-Dreptul-la-tacereInterpretarea-tacerii.html Sarah E. Stoller, Paul Root Wolpe, op.cit., pp. 365-375 Portalul Instanelor din Romnia Codul penal Codul de procedur penal

25