Sunteți pe pagina 1din 62

PLANUL LUCRRII ARGUMENT INTRODUCERE CAPITOLUL I - INFORMAIA 1.1 Ce este informatia? 1.2 Opozitii informationale 1.

3 Cultura informatiei CAPITOLUL II - MANIPULAREA INFORMAIONAL 2.1 Modalitati si tipuri de manipulare 2.2 Presa, cinele de paza al Puterii 2.3 Presa ideala: fara manipulare CAPITOLUL III - UTILIZATORII DE INFORMAIE 3.1 Influenta mijloacelor de comunicare n masa 3.2 Lumea informationala 3.3 Educatia ulilizatorilor mpotriva manipularii CAPITOLUL IV - Studiu de caz MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNE CONCLUZII ARGUMENT Manipularea opiniei publice prin informatie este unealta "normala" (adica uzuala). Raspndirea globala a informatiilor totodata permite manipulare la scara larga (CNN, 1991; ziarele lui Murdoch 2003), dar ofera si instrumentele pentru a anula efectele respective. Cel mai influent instrument manipulativ este televiziunea, care nu permite dect n masura foarte limitata selectia informatiei - adica vezi ce se emite (posturi TV cu pondere mare), ce aleg altii pentru tine. Pe de alta parte, n mediile mai deschise, oamenii tind sa-si aleaga informatia care "le convine", deci cauta confirmari. Cine comunica mai repede si mai bine e mai puternic! Acesta pare sa fie dictonul puternicilor lumii, n mileniul trei. stiati ca politicienii si jurnalistii conduc societatile moderne informatizate? Ca mass-media a devenit cel mai mare aliat al puterii politice, impunnd norme si valori pentru miliarde de oameni? Ca, n stiintele comunicarii, comunicarea politica prin mass-media reprezinta cel mai influent sistem

de penetrare a mintii si a sufletului oamenilor simpli, atasati de bunavoie la diabolica telecomanda? Literatura despre fenomenul mass-media, atta ct a aparut n Romnia, nca nu a inclus materiale, contributii si documentatie referitoare la critica actiunii mediatice, la analiza acesteia n contactul si sub influenta politicii. "Greata de televizor" (la videomalaise, n fr.) resimtita de tot mai multi indivizi are o cauza directa n relatiile dintre mass-media si politicieni. Cine pe cine manipuleaza? Cine pe cine domina? Cu ce se alege consumatorul de stiri, dupa ce si injecteaza - la ore de maxima audienta - informatie politica prin media? Informatia este valuta forte a societatii moderne. Cei care conduc din umbra i cunosc valoarea. De aceea o manipuleaza cu abilitate pentru a-si face jocurile. Va prezentam cteva dintre regulile de joc si strategiile manevrelor informationale. "Prima directiva" prevede sa nu se actioneze niciodata direct. Se actioneaza nsa prin recomandari, sugestii, insinuari, ntr-un cuvnt te fac sa crezi ce vor ei sa crezi. Iar n final, daca pici n aceasta plasa si iei decizia catre care te-au ndrumat, vor spune: e decizia ta libera, noi nu ti-am impus nimic. Daca observati cu atentie evenimentele care se petrec veti gasi peste tot exemple n acest sens. De pilda se vorbeste frecvent de Recomandarea Uniunii Europene nr. x din anul y, de directiva Consiliului Europei, etc. n fiecare moment fiecare este liber sa aleaga! Ei doar au grija sa creeze toate conditiile pentru ca oamenii sa nu aleaga n cunostinta de cauza. De ce nu se actioneaza direct? Foarte simplu. n primul rnd pentru ca forta "lor" sta n faptul ca actioneaza din umbra: Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea noastra este una de felul acesta. Aceasta strategie a actiunilor indirecte poate sa dea impresia celor care actioneaza n acest fel ca se respecta liberul arbitru al celorlalti si prin urmare nu vor trebui sa suporte consecintele actiunilor lor. Manipularea, caci despre manipulare vorbim n ultima instanta, este o actiune profund negativa. Faptul de a actiona indirect nu numai ca nu i scuteste n totalitate de aceste consecinte, dar atrage si alte fiinte n aceasta cursa, facndu-le partase prin ignoranta, complicitate pasiva sau indiferenta. Pentru a iesi din jocul prin care se manipuleaza oamenii, am vazut ct este de important ca oamenii sa fie constienti ca pot alege n orice situatie. Ori pentru a alege n cunostinta de cauza este necesar sa fii informat. De aceea controlul informatiilor a fost una din preocuparile de baza ale guvernantilor din umbra. S-a pus la punct o retea foarte vasta de mijloace de comunicare n masa. Mass-media este un cuvnt att de des utilizat nct si-a pierdut adevaratul sens. n orice act de comunicare exista emitator, receptor si relatie de feed-back. n cazul nostru receptorul este clar definit - masa, nici macar nu se vorbeste de un ansamblu de fiinte umane, avnd o constiinta si liber arbitru. Ramne sa ne punem ntrebarea: cine este emitatorul? si cu ce intentie emite un anumit mesaj? Conteaza cine spune primul! Gustave Le Bon scria n cartea Psihologia multimilor: "Am spus ca una din caracteristicile generale ale multimilor este excesiva lor sugestibilitate si am aratat ct de contagioasa este o sugestie n rndul oricarei aglomerari umane, care explica orientarea rapida a sentimentelor ntr-o directie determinata. Orict de neutra am presupune-o, multimea se afla ntr-o stare de expectativa atenta, favorabila sugestiei. Prima sugestie formulata se impune imediat prin contagiune tuturor creierelor si stabileste de ndata orientarea care se transforma n act. Totul va depinde de natura stimulului si nu ca n cazul individului

izolat de relatiile ce exista ntre actul sugerat si cumpanirea rationala care se poate opune realizarii sale". De aceea guvernantii din umbra au construit un sistem foarte bine pus la punct prin care sa si asigure monopolul si ntietatea asupra informarii oamenilor. n prezent stirile lumii sunt monopolizate de cteva mari agentii de presa care au n spate mari finantatori masoni. Ziarele, televiziunea si radiourile din ntreaga lume preiau stirile transmise de ele si fac acest lucru cu toata ncrederea considernd ca aceste institutii cu recunoastere internationala sunt cele mai credibile surse. Uneori chiar mai credibile dect faptele n sine. Daca cineva vrea sa transmita o informatie credibila, oficiala, recunoscuta, trebuie sa treaca prin aceste agentii de presa. Daca nu reusesc sa dea tonul, intervin pe parcurs, crend un fagas n sensul dorit de ei. Cnd informatiile apar din surse asa zis neoficiale, adica nerecunoscute de ei pentru ca nu se afla sub controlul lor, se aplica planul B: informatiile sunt lasate sa se propage aparent liber, dar sunt distorsionate si atent monitorizate. Sunt amplificate anumite aspecte ntr-o directie dorita si minimalizate sau trecute voit cu vederea celelalte. Pe parcurs sunt puse n functiune si mecanismele de feedback prin sondaje de opinie sau crearea de spatii n care oamenii si pot exprima opiniile referitor la un anumit subiect. Nu va faceti iluzia ca ele au rolul de a da oamenilor dreptul de a se exprima. Singurul scop cu care sunt construite este de a vedea n ce stadiu se afla procesul si daca lucrurile s-au orientat pe fagasul dorit. E ca si cum, neputnd mpiedica apa unui ru sa inunde o zona, tot ce poti face atunci este sa urmaresti care este tendinta naturala de scurgere a apei si sa sapi fagasuri prin care ea sa se scurga astfel nct sa nu fii pus n pericol. Sunt numeroase exemple n acest sens, poate cel mai evident este cel al crestinismului care se manifesta acum n lume n cea mai mare parte sub forma institutionalizata a Bisericii. De cele mai multe ori institutia bisericeasca este pusa naintea preceptelor spirituale si istoria demonstreaza ca rolul acestei institutii a fost sa monopolizeze, apoi sa filtreze si sa distorsioneze nvataturile pe care Isus le-a daruit omenirii, si nu n ultimul rnd sa vegheze ca orice aparitie de informatii ce nu corespund cadrelor stabilite sa fie blocata sau discreditata. Acelasi rol l joaca n prezent si filmele, tot mai numeroase n ultima vreme care sunt presarate cu idei masonice: Matrix, Al cincelea element, Stapnul inelelor, Harry Potter, Truman Show, nscenarea, Teoria Conspiratiei, SimOne, pentru a nu da dect exemple mai recente. Tot mai multi oameni ncep sa se trezeasca si sa si puna ntrebari. Oamenii cer raspunsuri si din punctul de vedere al guvernului din umbra este mult mai bine sa le satisfaci aceasta curiozitate ct mai rapid, dar ntr-un mod care sa nu le permita sa descopere adevarul. Astfel ei se asigura ca cei curiosi nu vor cauta mai departe, multumiti n orgoliul lor ca au avut acces la informatii prezentate ca fiind secrete, multumindu-se cu jumatati de adevaruri sau chiar cu minciuni. Privite nsa din afara si la nivel de ansamblu lucrurile se leaga ntre ele si scot la iveala adevarul, un adevar care este att de prezent peste tot n jurul nostru nct nici nu l mai vedem. Am subliniat pna acum n acest text cuvintele recunoastere, oficial, credibil ntruct n zilele noastre oamenii ajung sa creada automat ca un lucru este real sau adevarat doar pentru ca provine dintr-o sursa oficiala. Crearea de asa-zisi experti, gata plini de orgoliu sa faca jocurile acestui guvern din umbra care i influenteaza, uneori fara ca ei sa si dea seama, a fost necesara pentru a completa ceea ce s-a vrut sa fie un

mecanism perfect de control al informatiilor. Caci atunci cnd si aceasta creare de fagase esueaza, se apeleaza la discreditarea sursei sau a informatiilor respective. Traim ntr-o lume artificiala n care credibilitatea este foarte importanta. O persoana agreata si tolerata de ei trebuie sa fie o persoana ireprosabila din punct de vedere al regulilor acestei lumi. Cei care devin constienti ca aceste reguli sunt de fapt reguli inventate de oameni sunt exclusi rapid. Se fac mari eforturi de a-i izola, fie fizic acolo unde se gasesc motive, fie social sau economic. INTRODUCERE

Prin manipulare ntelegem actiunea de a influenta prin mijloace specifice opinia publica, astfel nct persoanele manipulate sa aiba impresia ca actioneaza conform ideilor si intereselor proprii. n realitate nsa ele preiau o parere (argumentare, idee, evaluare) care nu le apartine, ci le-a fost indusa prin diferite mijloace. Principalele tehnici de prin care se realizeaza manipularea sunt zvonul, intoxicarea, dezinformarea si propaganda. Zvonul este definit ca o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i se verifice corectitudinea. Zvonuile sunt puse n circulatie pentru ca au o dubla functie: de a explica si de a atenua anumite tensiuni emotionale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care i se poarta. Circulatia zvonurilor este dependenta ce contextele sociale (credibilitatea institutiilor sociale, sistemul de organizare si circulatie a informatiei formale, tipurile raporturilor de putere), de trasaturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor si grupurilor. Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individuale, apartenentei sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite. Indivizii care propaga zvonurile se confrunta cu dificultatea de a sesiza si de a retine n obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea sa le utilizeze, ei trebuie sa le restructureze si sa le ajusteze modelului lor de ntelegere si intereselor lor proprii. Circulatia lor apare ca un sistem de canalizare a fricii si incertitudinii n fata unor situatii ambigue. De asemenea, circulatia lor este corelata cu forma, cantitatea, calitatea si credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu ct aceasta din urma este mai saraca, incompleta sau mai putin credibila, cu att se intensifica propagarea zvonurilor. Din acest motiv, n societatile totalitare care monopolizeaza informatia formala, zvonurile au o mare raspndire. Uneori ele sunt lansate de mijloace de propaganda ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini si comportamente mai greu de obtinut prin utilizarea mijloacelor formale. Circulatia lor se restrnge atunci cnd exista posibilitatea verificarii rapide a adevarului unei informatii. Temele zvonurilor sunt: otrava ascunsa, complotul mpotriva puterii, crizele artificiale, teama de straini, rapirea copiilor, bolile conducatorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiara sau escrocheriile lor. Lansarea zvonurilor nu se face la ntmplare, ci tinndu-se seama de asteptarile grupurilor umane fata de situatia problematica pe care o traverseaza. Plecnd de la

aceste date ale situatiei, se lanseaza un mesaj ct mai apropiat de ceea ce ar dori sa afle populatia la acel moment, indiferent ct de departe de adevar este continutul enuntului respectiv. n acest context, posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare. Ca principale tipuri de falsificari sau distorsiuni de mesaje care stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proportiilor, a semnificatiilor, a detaliilor, ntretinerea celor transmise, redefinirea prejudecatilor si a mentalitatilor proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emotional n scopul ecranarii pna la disparitie a spiritului critic. Zvonul reuseste sa cucereasca o arie considerabila de ntindere n spatiul social ndeosebi n situatii de criza, pe care le si amplifica. O sursa de profesionisti poate chiar provoca o criza sociala plecnd de la zvonuri bine directionate si lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. n acest sens, Merton releva faptul ca zvonurile pot genera ''predictia creatoare de evenimente'', atunci cnd sunt folosite ca instrumente ale propagandei. Intoxicarea este definita de dictionarul Robert mai ales cu sensul de ''otravire'', dar tine si de domeniul neologismelor: ''actiune insidioasa asupra spiritelor, tinznd sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze''. Ca neologism semantic, ''intoxicare'' este de origine militara. El este un sinonim al viclesugului de razboi, al subterfugiului diplomatic, al mistificarii, diversiunii, tradarii, minciunii si al altor trucuri. El se aplica tuturor acestora, numai ca este rezervat doar unor planuri militare superioare: - al tacticii generale, adica al folosirii combinate a armelor de catre militarii de pe teren, n lupta - al strategiei, al desfasurarii generale a razboiului - al politicii interne si n special externe. Putem spune ca intoxicarea vizeaza adversa 17217s1814r rul. Ea consta n ai furniza acestuia informatii eronate, care l vor face sa ia decizii avantajoase pentru el si favorabile pentru tine. Intoxicarea nu este rezervata nsa doar domeniului militar: un partid politic, o banca, un fabricant poate profita de pe urma intoxicarii concurentilor. Spre deosebire de dezinformare nsa, scopul ei este acela de a determina sa greseasca una sau mai multe persoane, si nu o colectivitate. Dezinformarea reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numiti tinte n teoria dezinformarii) anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie etc. Ca realitate nemijlocita, dezinformarea are doua dimensiuni: una neintentionala, si alta intentionala, viznd un anumit segment de opinie. Sub aspect intentional, dezinformarea poate fi analizata n functie de formele simbolice prin care sunt codificate informatiile din mesaj. Dupa cum se stie, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal (gesturi, mimica), simboluri concrete (culori, panouri, lumini) si simboluri abstracte specifice limbajului artificial

(elaborat stiintific), precum: formule matematice, expresii logice etc. O alta modalitate intentionala prin care se actioneaza n sensul dezinformarii o constituie codificarea polisemantica a mesajului. Multitudinea de semnificatii imanente enuntului genernd o diversitate corespunzatoare de opinii se rasfrnge ntr-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune totala la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea relatiilor interpersonale. Dezinformare este eficienta atunci cnd prezinta drept valori sociale fundamentale fie valori care i sunt favorabile sursei, fie valori marginale n raport cu interesele publicului caruia i se adreseaza. n acest mod, comunitatea este deturnata de la preocuparile ei majore, valorile sociale fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al respectivei comunitati scade. Teoria dezinformarii include n aceasta categorie orice modificare deliberata a mesajelor n scopul cultivarii unui anume tip de reactii, atitudini si actiuni ale receptorilor, denumiti n mod generic, tinte. Acest tip de actiuni sunt produse, n mod obisnuit, de organizatii specializate, militare sau paramilitare. Elemente ale actiunii de dezinformare sunt: a. comanditarii - cei care concep si proiecteaza continutul actiunii, tintele reale si cele potentiale ale activitatii. Ei pot fi: factori de decizie (guverne, state majore militare sau socio-profesionale) si grupuri de presiune. n timp ce prima categorie se foloseste de servicii specializate, grupurile de presiune se servesc si de echipe ad-hoc de amatori care au mare eficienta n crearea si mentinerea confuziilor. b. specialistii sunt cei care planifica secventele tactice ale actiunii si care coordoneaza toate modalitatile de tinere sub control a efectelor concrete ale mesajelor emise. Ei simuleaza toate categoriile de efecte pentru a reusi sa aiba sub control att efectele proprii, ct si exigentele reproiectarii unor elemente de detaliu sub impactul actiunilor de contracarare ntreprinse de tinta. c. controlul - este piesa de legatura ntre comanditari, care comanda / conduc actiunea si agentii de influenta. Pentru a stapni acea zona a spatiului social care le intra n raza de responsabilitate, controlorii recruteaza si ntretin o vasta retea de corespondenti, de obicei nu direct, ci prin intermediul unor terte persoane care joaca rolul de cercetasi. Acestia, alesi din rndul unor indivizi cu totul insignifianti, au rolul de a testa gradul de deschidere spre colaborare a unei personalitati cu acces la date de importanta considerabila pentru comanditari si planificatori. d. agentii de influenta - se recruteaza din rndul acelora care se bucura de prestigiu n grupul lor profesional si care urmeaza a fi dezinformat prin mesaje primite de la planificatori via controlori. Practica de profil a demonstrat ca agentii de influenta pot fi: - liderii de opinie din mediile intelectuale, care, din dorinta lor de a se lansa n actiune practica, accepta sa lanseze n spatiul social mesaje care par socante pentru publicul autohton; - un personaj apropiat factorilor de decizie - n general acesta este compromis printrun fapt verificabil, pentru a avea certitudinea unei colaborari mai longevive; - sefii de asociatii; contextul vietii asociative, specifice sistemelor pluraliste constituie un mediu favorabil pentru recrutarea si cultivarea agentilor de influenta. Plasnd pe primul plan interese de ordin umanitar, protejate de un cadru normativ cu

validitate internationala, dezinformatorul poate atrage multi naivi n structurile asociatiei, care, profesional, sunt personalitati de referinta n domeniul lor de activitate. e. intermediarii se recruteaza dintre personalitatile influente n comunitatea respectiva pentru a juca rol de lideri de opinie si agenti de influenta ai intereselor care stau n spatele mesajelor ce se emit cu un aer neutru si declarativ de pe pozitii ''independente''; f. releele - indivizi sau institutii care se dovedesc utili n amplificarea si programarea mesajelor care constituie continutul dezinformarii. Ceea ce deosebeste dezinformarea de alte tipuri de comunicare este caracterul deliberat al actiunii si lansarea n circuitul informational a unor informatii partial adevarate n conjugarea lor cu afirmatii false, fara indicarea vreunei surse care ar putea fi verificabila pentru autenticitatea celor emise. Cercetarile de teren au demonstrat ca rezultatele cele mai eficiente se nregistreaza n domeniul massmediei, unde dezinformarea poate atinge frontal toate segmentele de opinie ale spatiului social. Diversitatea enunturilor, prin corelarea cu un spatiu (audio, video, grafic) limitat de inserarea ntr-o situatie informationala, determina, n mod inevitabil, o selectie a mesajelor. Practica mass-media a relevat ca o sursa de distorsionare a mesajelor, cu efecte importante asupra calitatii informarii si care poate degenera n dezinformare, o constituie utilizarea unor criterii neadecvate de selectare a informatiilor. Dezinformarea poate fi o componenta a propagandei, dar aceasta nu se poarte baza niciodata doar pe dezinformare. Din perspectiva consecintelor sale sociale, dezinformarea se aseamana cu un alt fenomen manipulativ, zvonul. Acesta din urma, spre deosebire de dezinformare, nu are un caracter deliberat si nu presupune n mod obligatoriu circulatia unor informatii false, ci doar dificil de verificat. Zvonul poate fi produs nsa de o actiune de dezinformare. intele pot fi att grupuri sau segmente ale societatii, ct si indivizi, ntotdeauna lideri, de orice fel, care pot influenta decizional si actional grupurile n care se afla. Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine critica, personalitate, nivel intelectual, aspiratii, etc.), iar pe de alta parte, de posibilitatea de a verifica informatiile vehiculate. Propaganda este considerata o activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspndire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale si ideologii, n scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. n sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; n prezent nsa, se dezvolta numeroase forme de propaganda (economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate dupa continut si prin raportare la profilul grupului social care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive. Ca sistem, propaganda dispune de: 1. o structura institutionala specializata (aparat de conducere ierarhica, centre de organizare, centre de studiu, proiectare si difuzare de mesaje) 2. ideologie si valori aflate n corespondenta cu interesele si obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta; acestea sunt luate ca referinta pentru

programarea si realizarea propagandei 3. mijloace si metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge urmatoarele grupuri mari de metode: afectiva - consta n organizarea mesajelor astfel nct acestea sa provoace trairi si adeziuni colective, mai ales de tip emotional. Mai nti se indica consecintele negative ale unei optiuni personale provocate de o agentie anume (afectarea intereselor, amenintare a pozitiei individuale, mpiedicarea realizarii unor obiective personale importante etc) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de aceasta si apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informatii care au o profunda rezonanta afectiva. - a faptelor care este concentrata pe transmiterea de fapte ct mai concrete, saturate de amanunte relevante pentru persoanele ale caror optiuni ar urma sa fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele personalizate si care dispun de potentialitatea descoperirii unei surprize de catre receptor. - persuasiva - presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a discursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emotional. O alta distinctie importanta se face ntre propaganda tactica (proiectata pe termen scurt pentru obtinerea unor efecte imediate) si propaganda strategica (pe termen lung, destinata formarii sau modificarii valorilor, atitudinilor de baza si conceptiilor proprii indivizilor si societatii.

CAPITOLUL I. INFORMAIA 1.1 Ce este informatia? Cuvntul informatie - preluat din latina (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) - este polisemantic, putnd capata mai multe semnificatii (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile si contextele foarte variate n care este folosit. n afara ntelesurilor din limbajul comun, el are si alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (stiintific sau tehnic) fie ca si concept n cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor stiinte si tehnologii al caror obiect de studiu este. Termenul informatie este legat si de un proces informational (succesiunea actiunilor prin care se informeaza) dar si de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informatii obtinute) precum si de unele fenomene specifice (fenomenul informational, explozia informationala, etc.). De asemenea informatia a nceput sa fie considerata ca factor ontologic primordial, ce sta, mpreuna cu materia si energia la originea universului. Pentru ca sensul cuvntului informatie sa poata fi nteles corect, trebuie cunoscute si avute n vedere alte cteva concepte (semnificatie, cunoastere, adevar, reprezentare, stimul mintal, eruditie, cultura, comunicare, redundanta, feedback, entropie, entropie negativa, s.a.) precum si regulile (sau seturile de reguli) asociate

acestora.1 Nici una din definitiile sau conceptele existente pentru informatie nu sunt unanim acceptate, fapt ce produce confuzii, ambiguitati, si uneori chiar pierderi economice. "Informatie" este unul din cuvintele cel mai des folosite, de foarte multe ori abuziv. Diferite discipline stiintifice acorda diferite ntelesuri acestui termen, sau i asociaza omonime incoerente. Cu toate ca de cteva decenii omenirea a pasit n era informationala, iar societatea a trecut de la societatea informationala la societatea cunoasterii, cuvntul informatie este folosit adesea fara a se da atentia cuvenita diferitelor sensuri pe care le poate capata. Desi nu sunt sinonime, cuvintele cunostinte, informatii si date sunt adesea utilizate unul n locul altuia, producnd confuzii.2 n ultimul timp, tot mai multi cercetatori si oameni de stiinta si pun ntrebarea daca este posibil de construit o teorie a informatiei unica, general valabila. Pe de alta parte, datorita presiunii exercitate n principal de impasul n care au ajuns cercetarile n unele domenii (biologie, psihologie, robotica, inteligenta artificiala etc.), se remarca tot mai multe ncercari de a mbina si de a suprapune diversele semnificatii si interpretari ntr-un singur concept universal acceptat. Se poate spune ca elaborarea a unui concept unic al informatiei se afla cam n acelasi stadiu n care se gasea elaborarea unui concept al energiei la mijlocul sec. XIX. Desi acest concept era cunoscut de cteva secole, oamenii de stiinta au nceput sa nteleaga cum poate fi convertita o forma de energie n alta si sa scrie ecuatia acestor conversii numai prin anii '40. Aparenta contradictie ntre diferitele concepte ale informatiei existente astazi este cauzata de faptul ca majoritatea acestora sunt elaborate pentru un anumit domeniu, si, ntotdeauna, pentru a fi definita, informatia trebuie raportata la un sistem oarecare, propriu domeniului respectiv, cum ar fi ADN-ul, limba vorbita, computerele, etc. n limbajul popular, cotidian, ntr-un sens larg, unanim acceptat de majoritatea vorbitorilor din orice limba, prin informatie se ntelege: faptele si opiniile percepute sau obtinute n cursul vietii de zi cu zi direct de la o alta fiinta vie, din mass-media, din baze de date electronice si din toate tipurile de fenomene observabile din mediul nconjurator. lamurire asupra unei persoane, lucru sau domeniu; totalitatea materialului de informare si de documentare; izvoare, surse; cunostinte comunicate de altii sau obtinute prin investigatii proprii ori cercetari personale; cunostinte acumulate din lectura, rapoarte despre evenimente recente sau necunoscute anterior, materiale din ziare, din periodice sau din buletine de stiri; cunostinte dobndite prin studiu sau instruire; cunostinte deduse din observatii directe si experienta proprie. Aceasta este sensul original al cuvntului care vizeaza n principal aspectul comunicativ si n acelasi timp, calitativ.3 n ultimul timp, au intrat si n limba romna sensuri mai noi ori s-au adaugat la cele vechi precizari noi: fiecare dintre elementele noi, necunoscute anterior, ale experientei (fizice sau mentale) sau ale unui concept, n raport cu cunostintele prealabile, ce sunt cuprinse

n semnificatia unui simbol sau unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument, date experimentale, partitura muzicala etc.) care produc schimbari ntr-un concept (cum ar fi un plan sau o teorie). actiunea cuiva de a (se) informa sau de a comunica cunostinte, noutati, lamuriri, vesti, stiri, ndrumari, precizari etc., unei persoane (sau unui grup de persoane) si rezultatul ei (faptul de a sti ca mesajul este receptionat si nteles de catre destinatar); comunicare, veste, stire, mesaj care pune pe cineva la curent cu o situatie noua sau mai veche, dar de care acesta nu avea stiinta nainte de a fi informat.4 1.2 Opozitii informationale Dezvoltarea si implementarea relatiilor de piata au conditionat transformarea informatiei ntr-o marfa specifica. Cu ajutorul unei astfel de marfa, care are valoare nalta se realizeaza operatiuni de schimb, cumparare-vnzare etc. Este important faptul ca orice subiect economic (de stat sau antreprenoriat) in activitatea proprie efectueaza operatiuni de colectare, nregistrare, stocare, prelucrare si transmitere a informatiei. Pretutindeni s-au dezvoltat sistemele informatice, care au ca scop realizarea functiilor deservirii informationale a utilizatorilor att individuali, ct si colectivi. Se analizeaza modelul tridimensional al opozitiunilor informationale n cadrul carora se disting trei nivele si care pot clasificate si n calitate de scopuri ale infractorilor informationali: date personale;

informatii corporative, care caracterizeaza concurenta dintre corporatii n vederea obtinerii secretelor comerciale; informatii globale, referitoare la reactiile ramurilor industriei, economiilor diferitelor regiuni, tari, continente. Opozitia informationala - reprezinta actiuni, orientate la atingerea superioritatii informationale cu ajutorul nimicirii informatiei si sistemelor informatice ale concurentilor si asigurarii securitatii resurselor informationale personale. Parte componenta a opozitiei informationale este terorismul informational, care poate fi definit ca un complex de abuzuri intentionate cu sistemele informationale, cu retelele si componentele lor n scopul realizarii actiunilor teroriste5. Astfel, opozitia informationala si terorismul sunt legate direct cu structurile criminale, escrocii etc. De mentionat faptul ca accesibilitatea tehnologiilor informationale contemporane, importul fara control, lipsa controlului necesar din partea statului (standardizare si certificarea componentelor hardware si software) sporesc mult tehnologic potentialul distructiv al abuzurilor. Practica activitatii sistemelor informationale dovedeste ca ele pot fi n calitate de obiecte, subiecte, mijloace de pregatire si realizare ale infractiunilor de calculatoare. Prin infractiune informationala se subntelege un complex de activitati ilegale,

orientate la accesul nesanctionat, primirea si transmiterea informatiei, savrsite cu utilizarea mijloacelor de calcul, telecomunicatii si software. Astfel, la aceste infractiuni vor fi afiliate orice actiuni ilegale, legate de prelucrarea, stocarea si transmiterea informatiei. Se analizeaza tipurile de baza ale infractiunilor, n cadrul carora sunt evidentiate urmatoarele: infractiuni economice, legate de manipularea sistemelor informationale si a resurselor lor n scopul obtinerii unui profit economic: spionajul industrial, realizat cu ajutorul tehnicii de calcul si speciale; furtul si copierea de programe (pirateria); furtul de servicii; accesul nepermis la resursele informationale. ncalcarea drepturilor personale ale cetatenilor si a secretelor comerciale ale organizatiilor nestatale: formare si utilizarea seturilor de date incorecte; divulgarea si utilizarea nelegitima a datelor; ncalcarea obligatiilor formale, ce corespund normelor care definesc secretele profesionale, personale, comerciale. ncalcarea intereselor personale ale utilizatorilor sistemelor informatice.

n tarile tehnologic dezvoltate exista "ilegalitatea computerizata", n cadrul careia se evidentiaza trei grupe de specialisti: hackerii, care detin cunostinte vaste n domeniul tehnologiilor informationale si care le utilizeaza n scopul primirii accesului nesanctionat si realizarii actiunilor ilicite asupra resurselor informationale (de stat sau comerciale). Piratii, care se specializeaza n distrugerea protectiei de copiere a asigurarii programate licentiate.6 n calitate de scopuri ale acestor grupari pot fi evidentiate urmatoarele: De nivel micro. Se realizeaza de indivizi sau grupuri mici si se caracterizeaza prin obtinerea unor rapide profituri materiale directe sau indirecte. Atingerea scopului final se caracterizeaza prin scheme relativ simple, cu necesitarea unor resurse tehnice si financiare nensemnate. De nivel macro. Pentru atingerea unor astfel de scopuri, se utilizeaza un spectru larg de actiuni, bazate pe utilizarea tehnicii moderne de calcul, telecomunicatii si asigurarii programate speciale. Aceasta necesita disponibilitatea de resurse financiare suficiente, accesul la cele mai noi tehnologii informationale, si pot fi realizate numai de organisme puternice din punct de vedere financiar si tehnologic. Scopurile principale macro-nivelului pot fi urmatoarele: obtinerea unor beneficii strategice n mediul de concurenta; influenta asupra proceselor de luare a deciziilor, legate de planurile de dezvoltare strategica; colectarea informatiei, ce constituie secret comercial etc. n ultimele decenii ale sec. XX, cresterea gradului de informatizare a proceselor industriale precum si a cresterii gradului de folosire a informatiilor n rezolvarea problemelor umane a facut ca informatia sa fie considerata ca o resursa economica, ntructva egala cu alte resurse cum ar fi munca, materia prima si capitalul.7 Aceasta perspectiva scoate n evidenta faptul ca posesia, manipularea si folosirea informatiei poate mbunatati raportul cost-eficienta n multe procese fizice sau cognitive. Ca resursa individuala si sociala, informatia are cteva caracteristici ce o deosebesc de notiunea traditionala de resursa economica. Spre deosebire de alte resurse economice, informatia este practic nelimitata, avnd limite aparente impuse

doar de timp si de capacitatea cognitiva umana. Aceasta caracteristica provine din faptul ca informatia, ca resursa economica, difuzeaza natural (se poate propaga singura), rata de reproducere a informatiei este mai mare dect rata de consum si informatia nu sufera schimbari n cadrul tranzactiilor (poate fi numai partajata, folosita n comun). n acelasi timp, informatia este compresibila, att sintactic ct si semantic. Calitatea ei de a se substitui altor resurse economice, transportabilitatea cu o viteza foarte mare, si abilitatea ei de a da un avantaj celui ce o detine, stau la baza remodelarii unor industrii sociale (cum ar fi cercetarea, educatia, activitatea editoriala, comertul) si chiar a politicii. Preocuparea sociala privind administrarea resurselor informationale s-a extins n domeniul traditional al bibliotecilor si al arhivelor si, a cuprins si informatia organizatorica, institutionala si guvernamentala n ceea ce a capatat numele de : managementul resurselor informationale. A doua perceptie a informatiei (ce dateaza din aceeasi perioada), este aceea de: serviciu de prima necesitate, care a determinat dezvoltarea n ntreaga lume a unui nou segment a economiilor nationale: sectorul de servicii informatice. Beneficiind de avantajele proprietatilor informatiei si construind o perceptie a utilitatii si valorii sale individuale si sociale, acest sector furnizeaza o larga gama de produse si servicii informatice. 1.3 Cultura informatiei n ultimii ani, atentia specialistilor s-a ndreptat tot mai mult spre ceea ce este cunoscut sub denumirea de cultura informatiei, cultura digital, cultura retelelor. Dar pentru a vorbi despre acestea este necesar s vedem mai nti ce nseamn cultura traditional n domeniul informrii, ce presupune utilizarea efectiv a resurselor traditionale de bibliotec. Asadar, ce abilitti sunt necesare pentru accesul la colectiile tiprite? n primul rnd, abilitti de citire, cunoastere a instrumentelor de acces si abilitatea de a evalua critic att instrumentele de acces, ct si materialele regsite cu ajutorul acestor instrumente. Dou elemente sunt importante aici: instruirea utilizatorilor n legtur cu interpretarea diferitelor elemente de informatie din catalogul pe fise si instruirea n privinta obtinerii informatiei din periodice, prin diferite instrumente de acces precum indexurile pe subiecte, revistele de recenzii si indexurile de citri. M. C. Wilson arat c volumul mare de informatie disponibil pentru utilizatori prin procesul de regsire a informatiei cu ajutorul calculatorului i-a determinat pe specialisti s extind cultura traditional la mult mai cuprinztoarea cultur a informatiei. Aceasta pune accentul pe abilitatea utilizatorilor de a evalua critic informatia prin prisma autenticittii, a valorii si a caracterului su adecvat pentru procesul de rezolvare a problemelor.8 Toate elementele necesare utilizatorilor ntr-un mediu traditional de bibliotec trebuie s se regseasc si n cultura informatiei. Cultura digital necesit ns si competente suplimentare precum: cultur tehnic (abilitti de utilizare a calculatorului), cultur a retelelor, dar, mai ales, flexibilitate si adaptabilitate. Cultura informatiei a fost definit ca "abilitatea de a localiza, evalua si utiliza n mod efectiv informatia necesar".9 Cultura informatiei, un produs al societtii informationale, este cheia

pentru educatia permanent si are o mare important n curriculum-ul din nvtmntul superior, mbunttind mediul predrii si nvtrii. S-a spus chiar c "este abilitatea de a supravietui n secolul al XXI-lea". 10 Cultura digital a fost definit drept cultura adecvat pentru era Internetului si aceast definitie trimite la numeroasele si variatele informatii disponibile pe Internet, la care utilizatorii au acces. ns pentru a extrage informatiile cele mai pertinente si cele mai fiabile din bazele de date, de pe site-urile web, utilizatorii trebuie s dispun de o serie de criterii care s i ajute la filtrarea surselor de informare. Aici trebuie s intervin specialistii domeniului care s-i asiste pe utilizatori sau s-i instruiasc n privinta unei metode sistematice de evaluare a fiabilittii surselor. Printre criteriile de evaluare a continutului informational ar trebui s se numere: mediul autorittii care emite informatiile, valoarea si stabilitatea informatiei si dac site-ul ofer un continut nou sau o reflectare a unor continuturi vechi.11 De asemenea, pentru a putea utiliza n mod eficient colectiile electronice, utilizatorii trebuie s aib cunostinte n legtur cu o serie de notiuni pe care le-a introdus Internetul: motoare de cutare, limbaje. Gilster a formulat o definitie a culturii digitale n care arat c aceasta nseamn "dobndirea abilittii de a ntelege si utiliza informatia n formate multiple dintr-o gam larg de surse atunci cnd este prezentat prin intermediul calculatorului".12 Abilittile necesare pentru a localiza surse de informare n format modern si abilittile de evaluare a acestora se dovedesc deci elemente esentiale pentru cultura digital. Cultura informatiei bazat pe tehnologia de retea ntr-un mediu n retea a fost denumit cultura retelelor si definit drept "abilitatea de a identifica, accesa si utiliza informatie electronic din reteaua informational"13. Educatia utilizatorilor pentru cultura retelelor a devenit pentru biblioteci un element critic al activittii lor si const din dou aspecte: cunoastere a informatiei din retea si abilitti pentru a localiza, selecta, evalua si utiliza informatia din retea. Un lucru cert este c, n mediul informational n retea, rolul bibliotecarului devine mai complex, la sarcinile sale traditionale adugndu-se acum administrarea, regsirea, analiza, organizarea si punerea la dispozitia utilizatorilor a informatiei din retea, bibliotecarul actionnd nu numai n calitate de intermediar, ci si ca partener al cadrelor didactice n scopul educrii utilizatorilor studenti pentru cultura retelelor.14 Despre cultura post-Internet putem spune c va necesita extinderea abilittilor de a evalua informatia, iar adaptabilitatea va continua s fie caracteristica personal cea mai important pentru utilizarea efectiv a instrumentelor digitale. Dezvoltrile tehnologice, nevoile de informare n continu schimbare ale utilizatorilor determin o restructurare a bibliotecilor, a modului n care bibliotecarii si desfsoar activitatea. n prezent, acestia trebuie s prelucreze si s echilibreze colectii de informatii nu numai tiprite, ci si electronice. Ce s-a putut remarca n ultimii ani este o regndire a fluxului de activitti, progrese n manipularea informatiei electronice, n accesarea si utilizarea acesteia pentru predare si nvtare. Nevoia de a structura si organiza informatia, deci nevoia de instrumente avansate de acces, organizare, control devine tot mai acut. Bibliotecile pot juca diverse roluri n educatia pentru cultura informatiei. Dintre acestea, foarte important se dovedeste contributia pe care bibliotecile o pot avea n dezvoltarea de instrumente de nvtare si de acces la informatie. Bibliotecile pot, de asemenea, s ofere sprijin pentru utilizarea resurselor de informare din retea si pentru crearea unor oportunitti privind activittile de nvtare n cooperare. Aceste dou directii se nscriu n rolul pe care bibliotecile l pot juca n domeniul educatiei la distant prin intermediul retelelor.

La nivelul institutiilor de nvtmnt superior s-au nregistrat n ultimul timp tendinte spre o modificare a strategiilor educationale. Acest proces este ns dificil si cere timp, dar un aspect important l constituie faptul c pentru realizarea acestuia este necesar formarea de echipe care s includ cadre didactice, profesionisti din domeniul informrii, specialisti n noile tehnologii ale informatiei si specialisti n pedagogie. Se contureaz astfel pentru bibliotecari posibilitatea de a facilita integrarea informatiei electronice n curriculum si de a oferi expertiza pe care o detin n cadrul activittilor de predare a abilittilor de informare. nvtarea bazat pe resurse cucereste tot mai mult teren si si dovedeste avantajele. Dar nu trebuie uitat c aceasta trebuie s se bazeze pe acces la toate tipurile de resurse informationale, att traditionale, ct si moderne si, astfel, depinde si de implicarea furnizorilor de informatie. n spatiul scandinav se poate constata c bibliotecile au nteles faptul c trebuie s-si asume un rol n initierea activittilor n echip cu institutiile de nvtmnt si n introducerea programelor de calitate privind cultura informatiei la nivelul universittilor. Scopul cursurilor este s-i fac pe studenti s nteleag si s-si asume responsabilitatea pentru ceea ce nvat, s-i ajute s dobndeasc abilitti sporite de a gndi critic si independent si de a rezolva diversele probleme cu care se confrunt si s le ofere instrumente necesare pentru educatia permanent.15 Pe continentul nord-american exist numeroase exemple de programe destinate dezvoltrii culturii informatiei, o serie de parteneriate ntre biblioteci si institutii de nvtmnt superior, care arat clar c asemenea colaborri sunt posibile si benefice pentru ambele prti implicate. Desigur, exist si dificultti n derularea acestor programe, precum infrastructura si resursele insuficiente, angajamentul n timp necesar pentru a dezvolta cursuri noi, aspectele legate de copyright, dar avantajele pe care le prezint depsesc aceste probleme. Prezentm n cele ce urmeaz trei exemple de astfel de parteneriate: - Arcada informatiei la Universitatea din Iowa, care const ntr-un efort de colaborare ntre biblioteci, oficiul pentru tehnologia informatiei si facultti. Este o facilitate proiectat pentru a sprijini utilizarea serviciilor electronice n cercetare, predare si n nvtarea independent. Include un angajament formal pentru cooperare si comunicare si functioneaz de la nceputul anilor 1990. - Programul Serviciile de Informare Vancouver de la Universitatea Vancouver, care ofer instruire privind tehnologia modern pentru studenti, personal si facultate. Sunt utilizate ateliere care pornesc de la nevoi si exist, de asemenea, mini - ateliere bazate pe web. - Cursul interdisciplinar de Aplicatii pe Calculator de la Colegiul Hunter, care se bazeaz pe eforturile de cooperare ntre un bibliotecar si un profesor pentru a preda studentilor aplicatiile pe calculator.16 S-au avut n vedere nevoile utilizatorilor de a accesa resurse autentice si utile, ca si nevoia de a interpreta si aplica rezultatele si, n acest sens, a fost realizat un studiu n cadrul unui liceu din California. O echip format din membrii institutiei, cadre didactice si bibliotecari, au urmrit problemele pe care elevii le ntmpinau n accesarea si evaluarea informatiei. Apoi, a fost stabilit un grup de studiu al crui scop a fost "s mbuntteasc competenta elevilor privind cultura informatiei prin dezvoltarea unui repertoriu de strategii de cercetare, prin evaluarea critic a informatiilor, prin sintetizarea si partajarea informatiei n modalitti creative semnificative, prin ncorporarea tehnologiei n procesul de instruire".17 Evalund nivelul abilittilor pe care elevii le aveau, au fost detectate si zonele care necesitau atentie: evaluarea site-urilor web, determinarea calittii si credibilittii informatiei, utilizarea surselor de referinte specializate, compararea diferitelor surse care tratau acelasi subiect, redactarea lucrrilor de cercetare ntr-o modalitate sistematic, citarea surselor n mod corect,

crearea bibliografiilor adnotate, evitarea plagiatului etc. S-a constatat c si profesorii aveau nevoie s-si mbuntteasc instruirea n aceast zon, iar printre solutiile formulate n urma rezultatelor studiului s-au numrat: dezvoltarea unei secvente de instruire privind cultura informatiei pe parcursul curriculum-ului; dezvoltarea si instituirea unor standarde de cercetare si a unor modele de citare, ca si dezvoltarea curriculum-ului si a asistentei pentru a-i sprijini pe elevi s devin mai instruiti n ceea ce priveste cultura informatiei.18 Orice analiz a abilittilor de informare trebuie s plece de la dou aspecte: de ce sunt importante aceste abilitti si cum pot fi ele definite. n ceea ce priveste primul aspect, asa cum am mentionat mai nainte, aparitia diverselor surse de informare electronice, a Internetului etc. ridic o serie de probleme legate de stabilirea provenientei, acuratetei si a fiabilittii informatiilor, ca si probleme legate de copyright. Avnd abilittile de informare necesare putem face fat tuturor acestor probleme. O definire a abilittilor de informare ar trebui s aib n vedere att abilitti precum cele de a fi capabil s utilizezi o informatie, s ntreprinzi o cercetare la orice adncime sau complexitate si s demonstrezi aceste lucruri prin intermediul citrilor si referintelor la materialele respective, ct si abilitti legate de ntelegerea modului n care informatia este produs n lumea modern, de evaluarea critic a continutului si a validittii informatiei, apoi anumite idei practice despre cum este achizitionat, administrat, diseminat si exploatat informatia n lumea actual, n special cunostinte despre cum anumite grupuri profesionale utilizeaz informatia la locul de munc (n afaceri, n lumea culturii si a artelor).19 La nivelul structurilor infodocumentare britanice s-a putut observa n ultimii ani o extindere a activittilor n domeniul dezvoltrii abilittilor de informare, deoarece cercetrile au artat c, adesea, studentii prsesc universittile fr abilittile necesare pentru a se descurca ntr-o societate bazat pe informatie. Este limpede ca daca nu stii sa folosesti informatia esti astfel mult mai usor de manipulat. n urma unei analize complexe a literaturii de specialitate, SCONUL (Standing Conference of National and University Libraries / Conferinta Permanent a Bibliotecilor Nationale si Universitare) a identificat si propus un set de sapte abilitti principale de informare, necesare pentru formarea unor persoane competente n ceea ce priveste cultura informatiei: 1. abilitatea de a recunoaste nevoia de informare. 2. abilitatea de a distinge modalitti n care "lipsa" de informare poate fi abordat: - cunoasterea tipurilor corespunztoare de resurse, att tiprite, ct si non-tiprite; - selectia resurselor cele mai adecvate; - abilitatea de a ntelege aspecte care afecteaz accesibilitatea surselor. 3. abilitatea de a construi strategii pentru a localiza informatia: - pentru a dezvolta o metod sistematic adecvat nevoii; - pentru a ntelege principiile construirii si generrii bazelor de date. 4. abilitatea de a localiza si accesa informatia: - pentru a dezvolta tehnici de cutare corespunztoare;

- pentru a utiliza tehnologiile informatiei si comunicrii, inclusiv retele universitare internationale; - pentru a utiliza servicii de indexare si rezumare adecvate, indexuri si baze de date de citri; - pentru a utiliza metode de informare curent. 5. abilitatea de a compara si evalua informatia obtinut din diferite surse: - ntelegere a aspectelor ce tin de autoritate; - ntelegere a procesului de recenzare n editarea stiintific; - extragere adecvat a informatiei care corespunde nevoii de informare. 6. abilitatea de a organiza, aplica si comunica informatia altor persoane n modalitti corespunztoare situatiei: - s se citeze referintele bibliografice n proiecte, teze etc.; - s se construiasc un sistem bibliografic personal; - s se comunice efectiv utiliznd mijlocul adecvat; - s se nteleag aspecte legate de copyright si plagiat. 7. abilitatea de a sintetiza si construi pe baza informatiei existente, contribuind la crearea de cunoastere nou.20

NOTE

[1] Mielu Zlate, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 65 2 Wunenburger, Jean-Jacques, Filosofia imaginilor, Editura Polirom, Iasi, 2004, pp. 37-40 3 Melvin L. DeFleur, Sanda Ball Rokeach, Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 54 4 Iacob, Dumitru, Cismaru, Diana Maria, Relatiile publice, eficienta prin comunicare, Editura comunicare.ro, Bucuresti, 2003, p. 8 5 CIWARS Intelligence Report. Vol. 2. Issue 8, 1998, pp. 37-45 6 Meyer, G. R., The social organisation of the computer underground - Decalb, Illinois, 1989 7 James Lull, Manipularea prin informatie, Editura Antet XX Press, Filipesti de Trg, Prahova, 2002, p. 42 8 Myoung Chung Wilson, To Dissect a Frog or Design an Elephant: Teaching Digital Information Literacy through the Library Gateway n: 63rd IFLA General Conference, Copenhagen, 1997, Booket 7, p. 12-15 9 A progress report on information literacy: an update on the American Library Association Presidential Committee on Information Literacy: Final Report, March 1998 10 Hannelore B. Rader, Faculty-Librarian Collaboration n Building the Curriculum for the Millenium-the US Experience n Paper of the 64th IFLA General Conference, Amsterdam, 1998, Booket 1, p. 34-42 11 Gilster, Paul, Digital Literacy. New York, John Wiley & Sons Inc., 1997 12 Ibidem, p. 33 13 McClure, Charles R., Network Literacy: A role for Libraries? n Information Technology and Libraries 13, 2 (June 1994 ), p. 115-125 14 Chengren Hu, Network Literacy: New Task for Librarians on Users Education n: 62nd IFLA General Conference, Beijing, 1996, p. 84-88 15 Christina Tovot, Customer or refined student? Reflections on the "Customer" Metaphor n the Academic Environment and the new Pedagogical Challenge to the Libraries and Librarians n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001 16 Hannelore, B. Rader, op. cit 17 Farmer, Lesley, Information literacy: a whole school reform approach n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001 18 Ibidem 19 Bainton, Toby, Information literacy and academic libraries: the SCONUL approach n 67thIFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001 20 Ibidem

CAPITOLUL II. MANIPULAREA INFORMAIONAL 2.1 Modalitati si tipuri de manipulare Prin subinformare ntelegem informarea insuficienta si incompleta. Ea poate aparea din mai multe motive, dar cel mai important dintre acestea l constituie prezentarea unui text incomplet. Daca excludem din start posibilitatea ca jurnalistul sa fie pus, la modul constient, n slujba unor interese straine de institutia de presa n care si desfasoara activitatea, atunci singurele explicatii posibile pentru publicarea de texte incomplete sunt fie lipsa de profesionalism a acestuia, fie alocarea unui timp insuficient pentru elaborarea materialului informativ. Subinformarea se poate manifesta si din cauza unor politici editoriale incorecte provocate de conflictul de interese sau prin selectarea gresita a subiectelor ce vor fi difuzate. Dar "fie ca discutam despre un text incomplet izolat sau despre un ntreg sistem media, rezultatele sunt clare si inevitabile: ocultarea informatiei ce poate fi importanta pentru public, conduce invariabil la o scara de valori eronata, pna la decizii eronate ale publicului"1 Spre deosebire de subinformare, suprainformarea se produce doar la nivelul institutiilor de presa. Este ceea ce teoria americana a presei denumeste generic drept "pack journalism". Suprainformarea este un exces de informare n legatura cu anumite subiecte n detrimentul altora mai importante. n acest mod, subiectele cu adevarat relevante pentru public sunt lasate n umbra, iar locul lor pe primele pagini ale ziarelor si n buletinele informative radiodifuzate sau televizate este luat de informatii obscure. Prezentarea excesiva a detaliilor nesemnificative, acapararea timpului de emisie cu stiri axate pe senzational si implicit alterarea treptata a preferintelor audientei, constituie un teren fertil pentru o manipulare permanenta, pe scara larga. Subinformarea si suprainformarea sunt doua fenomene interdependente, care coexista si se genereaza reciproc. O suprainformare provoaca de fapt o subinformare, iar o subinformare ntr-un subiect important lasa locul n buletinele de stiri suprainformarii. Para-informarea si pseudo-informarea conduc si ele, finalmente, catre subinformare. "Para-informarea se construieste prin senzationalism, acolo unde el nu exista."2, iar pseudo-informarea se refera mai ales la obscurantism si la publicitatea mascata. Alaturi de aceste modalitati alterate de informare, amestecarea informatiei cu divertismentul conduce spre deformarea asteptarilor publicului de la programele difuzate. n timp, se creeaza un adevarat cerc vicios din care nu mai exista scapare, pentru ca emisiunile care se bucura de o mare audienta si deci aduc beneficii economice, vor fi mentinute n grila de programe chiar daca, continutul lor educativ si informational se apropie de zero. Asa cum deja am exemplificat, n peisajul actual al presei mondiale exista doua categorii de oameni implicati n creatia "produselor" jurnalistice. Prima categorie este formata din proprietarii institutiilor de presa, iar a doua din jurnalisti. Finantatorii sunt interesati n principal de latura economica a presei, adica de obtinerea de profit, iar jurnalistii sunt de cele mai multe ori constrnsi sa asigure rentabilitatea institutiei n care lucreaza, chiar daca trebuie sa se abata de la normele deontologice universal acceptate. n aceste conditii, responsabilitatea jurnalistului fata de public dispare, iar componenta educativ-informativa a presei devine aproape inexistenta.

n postura de receptori ai mesajelor transmise de mass-media se afla miliarde de oameni raspnditi n toate colturile lumii. Indiferent de nationalitate, cultura sau religie, acestia sunt bombardati cu o multime de informatii prin intermediul radioului, televiziunii sau presei scrise. Desi nu toate mijloacele de informare se afla n proprietatea unor magnati ai presei precum Turner, Murdoch sau Berlusconi, acerba concurenta face ca si posturile publice sa copieze uneori formula aducatoare de profit a posturilor private. si astfel, marea majoritate a populatiei planetei se vede expusa unui format jurnalistic din ce n ce mai omogen, n ciuda diversitatii programelor, iar specializarea tot mai accentuata a acestora fragmenteaza potentialul public global n fractiuni, din ce n ce mai mici si mai izolate, care vor recepta mereu acelasi tip de mesaj, construit n functie de preferintele lor deja stabilite. Ascultatorul, telespectatorul, cititorul sau utilizatorul de Internet receptioneaza zilnic o sumedenie de informatii din diverse surse, dar, n mod paradoxal, el nu devine mai informat. si acest lucru se ntmpla din cauza agresiunii informationale la care este expus. Cele mai multe dintre informatii nu au nici o importanta pentru receptor, iar numarul lor mare conduce la suprainformare si implicit la subinformare. Agresiunea informationala genereaza confuzie, banalizeaza evenimentele importante si l priveaza pe om de privilegiul de a alege n deplina cunostinta de cauza. Notiuni precum adevar, minciuna, bine sau rau au dobndit deja sensuri relative, iar omul postmodern al secolului XXI nu mai reuseste sa faca distinctie ntre ele. Agresiunea informationala, prin efectele sale, nlesneste misiunea manipularii n masa. O populatie dezorientata si al carei nivel de cultura se reduce la cteva informatii facile preluate din mass-media devine o tinta vulnerabila pentru abilii manipulatori. Un public agresat informational va acorda o mai mare importanta aparentelor si, din comoditate, va avea tendinta de a-si nsusi, n lipsa unei judecati critice, diverse idei prefabricate cu scopul de a-l manipula. Cu alte cuvinte, agresiunea informationala este cea care pregateste terenul pentru manipulare, pentru ca ntotdeauna o minte slaba si obosita va fi mai usor de manevrat n sensul dorit. Efectul cel mai vizibil la ora actuala, care a fost generat de ceea ce numim agresiune informationala, este importanta tot mai crescnda acordata imaginii despre lucruri, n detrimentul cunoasterii realitatii obiective. Chiar daca ncercarea de cunoastere a realitatii asa cum este ea se poate dovedi adeseori extrem de dificila, iar uneori aproape imposibila, este inacceptabil pentru o minte lucida sa accepte si sa tezaurizeze, fara spirit critic, imaginile propuse de canalele mass-media. Totusi, acest lucru se ntmpla acum, n zilele noastre, si afecteaza toate relatiile interumane. De aceea, "guvernele vor inventa, fara ndoiala, minciuni mai sofisticate prin care sa-si justifice actiunile n propriul interes si sa manipuleze mijloacele de informare. si vor nteti, de asemenea, eforturile de propaganda pentru a-si mbunatati imaginea globala. Dar daca asemenea eforturi dau gres, ar putea suferi penalitati economice semnificative pentru acte care nemultumesc restul lumii".3 n aceste conditii, conflictele viitorului se vor purta pe un teren foarte putin cunoscut si extrem de imprevizibil, cel putin pentru neinitiati. Peisajul actual al mass-media la scara globala este unul care nfatiseaza oportunitati nelimitate pentru manipulare. Chiar daca din totdeauna au existat si actiuni subversive, n trecut majoritatea nentelegerilor dintre state erau rezolvate exclusiv prin razboaie si dueluri deschise.

Astazi dimpotriva, conflictele se rezolva mai ales prin ocultarea informatiei reale fata de adversar, fapt ce l pune pe acesta n imposibilitatea de a se apara. Victoria poate fi astfel obtinuta cu un consum nesemnificativ de resurse si cu costuri minime. Un rol esential n acest joc l are influentarea maselor si asigurarea bunavointei "opiniei globale". Odata cstigata simpatia marii majoritati a populatiei globului pamntesc, agresorul poate recurge la orice mijloace de actiune, pentru ca toate vor aparea legitime n ochii miliardelor de spectatori. si aceasta aparenta legitimitate poate fi obtinuta doar prin manipularea mijloacelor de comunicare n masa si deci a jurnalistilor, precum si a celorlalti factori decizionali ce activeaza n domeniul massmedia. Componenta economica a presei favorizeaza manipularea, si adeseori cei implicati n construirea de mesaje jurnalistice uita din aceasta cauza de responsabilitatea pe care o au fata de public. Iar cum consumul de informatie a devenit, mai nou, o necesitate pentru multi dintre noi, agresiunea informationala, o veritabila componenta a cotidianului, n fata careia suntem expusi ne transforma n tinte vulnerabile n fata manipularii. "Virtutile extraordinare ale mass-media se constituie, paradoxal, n tot attea puncte nevralgice, iar dependenta tot mai mare a omului de ceea ce i ofera mijloacele de informare n masa reprezinta o ocazie propice si pentru manipularea informatiei. Iar prin aceasta este posibil sa fie schimbate atitudinile, convingerile, trairile si comportamentul oamenilor fara a apela la mijloace violente; o realitate de ordinul evidentei poate capata cu totul alte dimensiuni fata de cele care i sunt proprii; albul se poate transforma pe neobservate n negru si acesta n alb."4 2.2 Presa, cinele de paza al Puterii Mass-media a fost deseori considerata "cea de-a patra putere" n stat (alaturi de executiv, legislativ si justitie), iar democratiile moderne au fost poreclite "democratii mass-media". Dar ce se ascunde n spatele acestor consideratii? Care este puterea reala de care dispune mass-media? Cum pot fi descrise functiile acesteia n contextul cooperarii cu celelalte organisme din cadrul sistemului intermediar si mai ales cu partidele politice? Politica ar fi de neconceput n statele moderne de astazi fara mass-media. Altfel dect n vechea Atena, cetatenii nu se mai aduna pe agora pentru a dezbate asupra deciziilor ce urmeaza a fi luate. Politica este prezentata prin intermediul mass-media. Ceea ce stim despre politica din tara noastra am aflat de cele mai multe ori prin intermediul televizorului, al radioului si al ziarelor. Mass-media ocupa prin urmare un rol central n cadrul sistemului intermediar. Asociatiile si partidele au o activitate publica, ele ncearca permanent sa faca uz de mass-media. Acesta este un alt argument care arata ct de strns conectate si interdependente sunt aceste parti ale sistemului intermediar. A fost odata ca niciodata o tara democratica cu doua mari partide care stapneau poporul de pe fotoliile parlamentului. Parlamentul era numit de toti Prima Putere. nteleptii din partide si-au scris viziunile sub forma unor preafrumoase programe, mesaje lor catre popor. si cnd a venit vremea, poporul a ales cel mai bun dintre aceste programe; iar acest partid a preluat puterea pentru patru ani, conducnd tara

asa cum promisese. Guvernul purta numele de A Doua Putere, si pentru ca totul sa fie ct mai drept, justitia a devenit cea de a Treia Putere, care avea grija ca nimeni sa nu nsele pe nimeni. si pentru ca cetatenii din orase si din provincie sa afle ce avea de gnd sa faca guvernul, dar sa masoare si propunerile opozitiei din parlament, a trebuit sa existe si presa. Acest mijloc servea politicienilor la raspndirea mesajelor lor. Mass-media din serviciul acestora erau asadar un fel de servitori, servitorii politicii. Binenteles ca acesti servitori mai aveau cteodata ragazul de a mai crcoti prin bucatarie sau la crciuma, dupa slujba de duminica, despre ce au mai facut stapnii - iar acest lucru a primit numele de "comentariu". Dar toti acesti servitori stiau bine care era treaba lor oficiala - si anume stirile, si ce era distractie - opiniile personale. Pe scurt: Mass-media a nceput sa se nteleaga ca heralzi si cronicari, ca pastratori ai valorilor democratice si uneori ca (foarte) apreciatii bufoni ai tarii noastre. Astfel nct ei s-au auto-intitulat cu mndrie a patra putere, cu toate ca acest lucru nu statea deloc asa scris n Constitutie. Cam asta ar fi frumoasa fabula despre epoca de aur a democratiei, cnd totul mai era nca att de simplu. Guvernul conducea tara, opozitia era mereu mpotriva, curtile de justitie aplanau toate conflictele, iar presa aducea la cunostinta publicului all the news that fit to print (asa suna celebrul moto care troneaza pe prima pagina a New York Times), pentru ca acesta sa stie cum mai stau treburile. Dar cum arata realitatea astazi? Pardon, greseala de formulare: cum decurge dezbaterea cu privire la realitate astazi? Partide n plina criza, guverne care instrumentalizeaza massmedia. Mass-media ofera un potpuriu de stiri, opinii si divertisment; ea nu mai este interesata dect de cote de audienta. La ora asta domneste "jurnalismul pe bani", politicienii vorbind chiar despre un "jurnalism de troaca". Mass-media prezinta astazi numai stiri despre persoane, spectacole si scandaluri, ea vorbeste despre ceea ce astazi este considerat a fi politica simbolica, nu si despre lumea reala n care traim. Mass-media si-a pastrat redactiile de stiri, acestea trebuie sa contribuie cu propria cota de "infotainment". Justitia i urmareste pe toti fara nici un rezultat sau da verdicte neesentiale. Publicul este manipulat sau luat peste picior de toata lumea. Nu mai lipseste mult pna cnd toti vom deveni asemenea lui Mr. Chance din acel film celebru, care credea ca schimbnd posturile de televiziune va putea sterge toate situatiile neplacute care se ntmpla n lumea reala. Care este morala acestei povesti? Sa nu ai ncredere n vechile fabule! si nici n povestile n care presa apare ca servitor si nici n cele n care ea devine a patra putere n stat, o portavoce a cetatenilor de rnd. Nimic din acestea nu a existat vreodata. Totul a fost ntotdeauna cu mult mai complicat. La fel de nencrezatori trebuie sa fim si fata de unele noi mituri stiintifice care vorbesc despre viitoarea putere multimedia sau despre politica CNN-ului si a lui Berlusconi. O simpla privire n istoria mass-mediei arata ca nici macar Bismarck nu s-a comportat cu mai multa virtuozitate n ceea ce privea manipularea mass-mediei si ca Machiavelli a anuntat toate acestea n "Principele". "Politica simbolica nu este nimic nou. As dori totusi sa va ndrept atentia pe numarul mare de schimbarile concrete si mici, dar importante. Pentru ca revolutiile adevarate sunt cu mult mai rare dect cred protagonistii acestora. Ce se ntmpla de fapt ntre partide, mass-media si public?"5

ntrebarea de baza este urmatoarea: Cine decide ce se va afla pe agenda politica? Partidele, mass-media sau publicul? Exista patru modele: Modelul top-down pleaca de la ipoteza ca actorii politici din cadrul partidelor si guvernelor influenteaza prin deciziile lor lumea reala, nregistrnd feed-backul populatiei si elabornd pe baza acestuia ordinea politica a zilei, pentru a o da mai apoi mai departe catre mass-media care, la rndul ei, o prezinta publicului larg. Modelul mediocratiei implica faptul ca mass-media este o parte esentiala din procesul de formare a opiniei publice, putnd influenta astfel si programul politic. Mass-media nregistreaza reactiile populatiei la deciziile politice din viata reala si le refracteaza att asupra lumii politice, ct si asupra publicului. Modelul bottom-up postuleaza ca publicul - cetatenii, alegatorii, opinia publica, poporul etc. - este cel care nregistreaza problemele din lumea reala, influentnd astfel opinia publica si astfel si mass-media. Publicul este cel care si imprima, att direct ct si indirect, opiniile asupra deciziilor luate de politicieni si partide asupra mass-mediei. Modelul biotop pleaca de la ipoteza strnsei interdependente dintre oamenii politici si mass-media, publicul avnd doar un rol de spectator. Libertatea informatiei: premisa si expresie a democratiei Democratia traieste din lupta dintre opiniile divergente. Ea are nevoie n general, la toate nivelele societatii - n familie si la scoala, n asociatii si la serviciu - de un anumit climat social care sa favorizeze discutarea deschisa a divergentelor de opinie. Sustinerea propriilor pareri trebuie tolerata si ncurajata, la fel si constanta repetare a "de ce"-urilor. Actiunile, care trebuie sa fie mereu deschise criticilor, nu trebuie sa porneasca de la directive care nu se bazeaza pe discutii si motivatii prealabile, ci care pleaca de la argumente solide. Este de la sine nteles ca aceste dezbateri trebuie sa aiba loc n public. Ce ar mai avea de cstigat opozitia, daca criticile sale la adresa guvernului ar ramne ascunse dupa usi ferecate? Argumentele lor nu ar mai avea nici un efect, pentru ca opozitia nu poate exercita presiuni asupra conducerii dect n momentul n care, prin critica publica, poate influenta alegatorii. De abia cnd un partid la putere se vede amenintat de niste alegeri care s-ar putea sfrsi neasteptat, abia atunci va lua n serios criticile opozitei, alegatorii devenind astfel un fel de arbitrii ntre putere si opozitie. Dar pentru ca alegatorii sunt cei vizati n aceasta competitie dintre partide, partidele trebuie sa ajunga cumva la ei. Premisa unei opozitii solide este de aceea sansa de a putea reprezenta n mod liber si public propriile convingeri. Pe de cealalta parte, si partidele la putere sunt obligate, pentru a-si pastra pozitia, sa contribuie la formarea opiniei publice, punnd la dispozitia acesteia propriile lor perspective si convingeri. Functia de control, de critica si de stimulare nu revine nsa doar opozitiei parlamentare, ci ntregii opinii publice. Caracterul public este determinat, n primul rnd, de faptul ca oricine si poate aduce aportul la formarea opiniilor. Toti trebuie sa aiba posibilitatea sa strnga informatii si sa contribuie la formarea opiniei publice. Pe de alta parte, conceptul de "opinie publica" presupune si ca obiectul acesteia este de natura publica, si nu privata. Obiectul ei este asadar res publica n sensul cel mai larg al termenului.

De sfera publica apartin prin urmare toti cetatenii unui stat sau asociatiile de cetateni dintr-un stat preocupati de soarta societatii care si exprima preocuparile n mod public sub forma de critici si atitudini de respingere sau de aprobare, ncercnd astfel sa influenteze procesul de formare a vointei politice. Ei constituie opinia publica. Dar pentru ca ntr-o societate pluralista exista de regula mai multe opinii n ceea ce priveste sfera publica, nu va exista niciodata o singura opinie publica general valabila, ci mai multe. Caracterul public al structurii democratice iese la iveala tocmai din aceasta pozitie independenta, aflata la polul opus aparatului statal. n democratie, toti au dreptul sasi exprime n mod liber opiniile politice. Prin acest lucru nu se ntelege ca fiecare dintre noi are dreptul sa-si aiba propriile opinii personale. Opiniile proprii sunt mai mult, ele sunt fundamentul pe care este cladita participarea activa la viata publica. n acest punct, dreptul de libera formare si exprimare a opiniilor se afla n cea mai strnsa legatura cu dreptul la libera ntrunire si asociatie, precum si cu libertatea presei si a audiovizualului. Aceste drepturi au relevanta politica, pentru ca fara ele, dreptul de a participa la formarea opiniei publice nu ar mai putea fi realizat. Un singur individ nu poate sa faca propaganda personala pentru opiniile sale n cadrul procesului de formare a opiniei publice. Opiniile lui vor capata relevanta politica doar atunci cnd vor fi amplificate prin intermediul presei scrise, a radioului si televiziunii. n statele moderne, dezbaterile publice ar fi de neconceput fara instrumentarul mijloacelor de comunicare n masa. Asadar, dreptul fiecarui individ de a lua parte la formarea opiniei publice este urmat ndeaproape de necesitatea ca mijloacele de comunicare n masa sa fie libere de orice constrngere statala. Conducerea unui stat nu trebuie sa poata interveni n continuturile ziarelor sau a programelor de radio sau de televiziune. Partidele la putere nu trebuie sa renunte la utilizarea mijloacelor moderne de comunicare n masa pentru a-si explica politica, dar ele trebuie sa faca acest lucru adoptnd rolul de simplu partener al altor partide n cadrul procesului de formare a opiniei publice, fara sa pretinda sa ocupe o pozitie privilegiata. Atunci cnd puterea are ceva de spus, opozitiei trebuie sa i se dea posibilitatea sa ia si ea cuvntul. Libertatea presei nu este asigurata doar de blocarea interventiilor puterii sau de interzicerea cenzurii. Instantele publice trebuie sa se asigure si de faptul ca nici o parte a societatii nu va prelua monopolul asupra opiniei publice. Pentru ca pericolul ascuns de mijloacele moderne de comunicare n masa este evident. Ele permit ca informatiile sa fie transmise unui numar mare de telespectatori, ascultatori sau cititori, fara ca toata populatia sa abia accesul asigurat la aceste mijloace de comunicare n masa. Exista oameni care nu au bani nici de un ziar. Datorita progreselor tehnologice s-a ajuns la o concentrare crescuta a tirajelor ziarelor, astfel nct diversitatea opiniilor s-a limitat n mod sensibil. Iar acest proces nu prea mai poate fi inversat. Ziarele "bune" trebuie sa se bucure de o anumita amploare. Organele legislative au rolul sa mpiedice formarea monopolurilor; acolo unde aceste monopoluri exista, ele trebuie tinute sub control. Statul trebuie sa se asigure ca n redactiile ziarelor este respectat prin statut dreptul la libera exprimare al ziaristilor. Din fericire, aceleasi noi procedee de tiparire si multiplicare au dus si la cresterea numarului diversitatii publicatiilor regionale si locale, lucru care a condus la cresterea posibilitatilor de raspndire a informatiilor si comentariilor cu iz politic. Raspndirea aparatelor de multiplicat a devenit astfel un factor politic de prim rang.

si mai greu poate fi evitata aparitia monopolurilor n domeniul radioului si al televiziunii. Investitiile de capital necesare precum si avantajele tehnice pe care le au aceste medii permit ca orice grupare sa si poata gasi audienta n eter sau n fata ecranului TV. De aceea, peste tot n acest domeniu au fost create reglementari care sa asigure ca toate atitudinile prezente n societate sa poata fi proiectate si n eter sau pe ecranul televizoarelor. Procesul de formare a opiniei publice trebuie sa decurga, mai ales n radio si televiziune, ntr-o maniera pluralista, necesitnd un control strict al ncercarilor de manipulare venite din partea gruparilor aflate la putere. Cine doreste sa si exercite dreptul la libertatea opiniilor trebuie sa aiba posibilitatea de a fi informat cu privire la lucrurile de care este interesat. Nu poti sa-ti formezi propriile judecati daca nu stii despre ce este vorba. Cine este de acord cu conceptul de cetatean activ politic care participa la formarea opiniei publice, acceptndu-l ca sursa suverana a autoritatii statale, trebuie sa l informeze pe acesta asupra tuturor deciziilor politice care urmeaza a fi luate. Aceasta este cealalta fateta a libertatii presei si a opiniilor. Toate lucrurile de interes public pe care trebuie sa le cunoasca cetatenii pentru a-si putea forma judecati politice justificate trebuie discutate n mod public. Nu vom putea nsa niciodata defini exact lucrurile de interes public. Aici este vorba mai degraba de stilul, bunul-plac si autodisciplina ziaristilor si mai putin de reglementarile legale. Binenteles ca multi ziaristi vor profita de libertatile care le sunt oferite, mai ales atunci cnd dezvaluie detalii din viata unui om politic. Totusi, cei care si vor depasi atributiile n mod exagerat vor fi pedepsiti conform legilor n vigoare, care nu trebuie nsa sa se transforme ntr-o "botnita" pusa presei, radioului si televiziunii. Cine pune pret pe informatie va trebui sa ia n calcul si problemele care se pot ivi ca urmare a abuzului de libertati. Statul trebuie sa se fereasca sa apeleze la cenzura pentru a preveni comiterea unor astfel de abuzuri, pentru ca astfel, libertatea presei s-ar putea cutremura din temelii. Pentru ca - dupa cum a scris Karl Jaspers - "este incert daca adevarul iese la iveala prin uzul libertatii. Sigur este nsa ca prin cenzura, adevarul este pervertit". Doar n aceste conditii se poate forma o opinie publica libera, care sa emita critici, sa controleze si sa dea impulsuri. Numai ntr-o sfera publica functionala oamenii si pot contura judecati valabile, devenind capabili sa-si dovedeasca importanta politica n cadrul si n afara alegerilor. Democratia si dezbaterile publice libere sunt doua fatete ale aceluiasi lucru. Opiniile nu se mai formeaza aproape deloc n mod spontan, ele sunt de cele mai multe ori create. Puterea, partidele si asociatiile au o activitate publica. Societatea pluralista ia la cunostinta o sumedenie de opinii publice, deseori controverse. Cine emite pretentia ca reda si reprezinta publica valabila, dorind sa impuna politicului anumite linii directoare, este suspectat ca prin apelul facut la aceasta unica opinie publica doreste sa dea o amploare necuvenita propriilor sale interese. Pentru ca doar printr-un dialog real, care sa puna fata n fata opiniile divergente, se poate ajunge la o "adevarata" opinie publica. Liniile directoare din politica sunt formulate n cadrul societatii pluraliste mai putin prin intermediul dezbaterilor publice sau de catre o opinie publica exprimata la unison. Ele apar de obicei ca expresie a unei serii de compromisuri care trebuie facute de diferitele puteri socio-politice din stat.

Parlamentul nu mai este astazi asa cum era el nfatisat n teoria burgheza, o adunare de persoane care discuta, care n cadrul unor discutii libere gasesc solutii pentru binele comunitatii, el este ultima instanta, locul n care sunt fixate compromisurile dintre fortele sociale si revendicarile comunitatii. Astazi, opinia publica nu mai este dominata de aportul la discutii al unor indivizi care reprezinta anumite interese politice, ci de luarile de pozitie ale puterii, partidelor si asociatiilor. Deciziile nu se iau nsa pe "piata" acestor informari publice, ele sunt deseori negociate n spatele usilor nchise, astfel nct opinia publica nu mai poate nregistra dect rezultatele finale. Totusi nu trebuie subestimata puterea de influenta adesea covrsitoare pe care o au anumiti oameni politici, jurnalisti sau analisti importanti asupra procesului de formare a opiniei publice. Doar acele regimuri care se supun atentiei opiniei publice iau n serios maturitatea politica a cetatenilor lor. si pentru ca att partidele ct si asociatiile sunt astazi parte din autoritatea publica, si ele trebuie sa se deschida n fata opiniei publice. Astazi nu trebuie sa se mai discute doar la nivelul alegatorilor si n parlament, ci mai ales n cadrul si ntre partide si asociatii, initiative civile si miscari sociale. n fata reflectoarelor, altfel ar putea sta lucrurile n ceea ce priveste partidele si asociatiile. Binenteles ca democratia moderna nu poate fi consolidata doar prin intermediul publicitatii.6 Democratia, partidele si asociatiile au nevoie sa intre n sfera publica, accesibila tuturor. Aici, un rol central n cadrul democratiei l joaca presa, radioul si televiziunea, iar ele pot ndeplini acest rol doar daca prin intermediul lor, controversele publice si diversitatea opiniilor ies n mod clar la lumina. Astfel, cetateanul reuseste sa si modeleze comunitatea, democratia reusind sa-si nfiga radacinile adnc n natiune. Opinia publica este instrumentul care controleaza ntreaga masinarie politica. Comunitatea, care se bucura de acordul de principiu dintre instantele decizionale si opinia publica, a gasit acel fundament democratic, pe baza caruia poate fi desfasurata o politica liberala si consecventa. 2.3 Presa ideala: fara manipulare Cultura epocii n care traim este relationata de media. Cultura imaginii care s-a dezvoltat n modernitate presupune interrelationarea imaginii, sunetului si cuvntului n forme care creeaza structuri semnificative. Cultura media se distinge prin varietatea ei mbogatita necontenit prin noi ameliorari tehnologice, penetrarea ei n cele mai intime spatii ale antropologiei cotidianului, ale experientelor individuale si colective. Legatura dintre cultura media si cultura de tip industrial, tehno-cultura, este evidenta prin replicarea unor modele de producere si reproducere care se regasesc n mass-media.7 Cultura a imaginii, cultura media se adreseaza unui public foarte larg, purtnd n consecinta o diversitate de mesaje care nu se pot nscrie ntr-un singur tipar. Este dificil sa clasificam cultura media ntr-un model care sa fie recunoscut n diversitatea sa, cultura media nu si propune o asemenea organizare, ci dupa cum se poate ilustra prin varietatea ei de forme, se orienteaza spre replicarea imediata, de aceea poate mai putin tipologizata a ramurilor ei. Ceea ce nu nseamna ca datorita caracterului ei de masa, cultura media nu este distincta prin specificitatea ei, pentru atingerea careia se respecta formule, coduri si

un limbaj adecvat. Faptul ca media se adreseaza tuturor are o deosebita importanta pentru modelarea imaginarului colectiv si individual, daca ar fi sa ne referim doar la nevoia de informare, precum si la capacitatea mereu augmentata de comentariu a informatiei pe care presa scrisa si cea audio-vizuala o detine n prezent. Specializarea survenita n capacitatea de informare a unui public global n cazul televiziunilor internationale, implicit accesul la standarde internationale de informare si comunicare au condus la crearea unul alt tip de audienta culturala, ale carei asteptari sunt formate, modelate s trebuiesc deservite profesional.8 Cultura media a dezvoltat de asemenea o latura a divertismentului care se gaseste implicit n calitatea si retetele de fabricare a informatiei, precum si crearea modului de obiectivare al realitatii transmise audientei. Exista un spectator al culturii media, dispus sa preia totalitatea mesajelor care sunt puse n circulatie, sa reproduca fidel continutul cultural si de divertisment al unei asemenea informari si modelari, si astfel sa traiasca si sa actioneze n conformitate cu aceste standarde de viata uniformizate si reproductibile. Artizanatul culturii traditionale, n care mesajul cultural era girat de o personalitate ori de o scoala (n care desigur existau diferente) a fost depasit. Media a nfiintat un managerialism cultural care provine din faptul ca directionarea culturii n aceasta arie de interes a unei majoritati de spectatori, este data de obtinerea de profit. Spectatorul unei asemenea culturi este un consumator, cultura media media se poate caracteriza n diversitatea ei de consumatorism, de impunerea unor standarde mai relaxate ori mai acute de consumatorism cultural. Datorita faptului ca media are disponibilitatea de acces pe care a dezvoltat-o prin progresul si fiabilitatea tehnologiei, precum si gradului de audienta, cultura media produce o pedagogie culturala diferita de cultura traditionala, denumita de analistii culturali "nalta" ori de elita. Trasaturile acestei pedagogii se remarca prin unificarea diferentelor care exista ntre indivizi, printr-un grad sporit de conformism si de fabricare a consensului cultural, dar nu numai, datorat emotionalitatii pe care cultura media o "redescopera", readucnd-o din conditia de marginalitate la care au condamnat-o constrngerile societatii postmoderne.9 Recstigarea dreptului la emotionalitate ni se pare unul din atuurile culturii media, desigur fiind vorba de cultivarea unei emotionalitati directionate, conforme si conformiste, controlata de modele, personaje, mituri, eroi ai culturii media care se distribuie n fime, seriale, talk-show-ri. Prezenta emotionalitatii n imagologia culturala media demonstreaza ca emotionalitatea a fost si continua sa fie reprimata de constrngerile unui cotidian orientat spre eficienta si capitalizare economica ori simbolica, iar pe de alta parte emotionalitatea produsa de managerii culturali este una artificiala, ndreptata spre potentarea efectelor de senzational, adica de ridicare al interesului cu nu importa ce mijloace, de multe ori cu cele ce se apropie de limita tolerabila. De fapt n multe ocazii cultura media a transferat limita cenzurabila, bucurndu-se de cstigarea unor libertati care au fost consfintite de acceptarea majoritatii audientei. Cstigarea acestei majoritati este mult mai importanta dect alte considerente ale culturii nalte, de pilda, apartenenta la idealurile eroice, nationale, de rasa, ori de clivaj ntre diferite grupuri ale societatii. Din acest unghi, exista un mesaj democratic al culturii de masa, prin invitarea tuturor celor ce se revendica de la aceasta cultura sa participe la pastrarea si mbogatirea ei.10 Cultura media cultiva evenimentul n imanenta sa. Modalitatea de reproducere a evenimentului n "realitatea" sa, de fapt descrierea interpretativa a respectivei realitati, ni se pare o caracteristica a culturii media care produce evenimente prin mediatizare. Modul de prezentare a evenimentului, de orice natura ar fir acesta,

creeaza iluzia unei participari active a audientei care este transportata oricare punct al globului pentru a fi martora n viteza cu care se produc aceste evenimente la producerea si subminarea semnificatiilor acordate evenimentelor. Nu se poate contesta ca "mediatizarea" nu este un proces de importanta, n sine cultural, dar insistenta cu care audienta culturala doreste (prin educarea care se face n acesta sens) ca procesul de mediatizare sa suplineasca interpretarea personala a dus pe multi analisti, ncepnd cu membrii scolii de la Frankfurt sa puna sub semnul ndoielii autenticitatea mesajului cultural al mass-media. Ideea ca prin mass-media are loc o manipulare concertata de interese obscure a majoritatii consumatorilor de cultura, ca n general acestia nu mai au posibilitatea de a distinge realitatea de imaginile fictive care o construiesc n laboratoarele media, este adesea dezbatuta. Este discutabil daca se pot alege solutii radicale n aceasta privinta, fie de condamnare a manipularii prin mass-media, fie de subliniere a reactiilor unice, personalizate ale membrilor societatii.11 Media ofera un teren bogat pentru sustinerea unor reactii personale, chiar daca marea masa a audientei aluneca si se conformeaza sustinerii unui consens realizabil fara o idealitate a transcendentului, acela al producerii si reproducerii trasaturilor de cultura de masa pe care cultura media o detine. Consecintele pe termen lung a obedientei fata de standardele unei culturi de masa se recunosc n cultivarea unei emotionalitati agresive, melodramatice, care recurge la sabloane pentru a fi mai rapid perceputa si diseminata.12 Audienta culturii de masa se recunoaste ca fiind aparte fata de cea a unei culturi nalte, ori de elita, tot mai restrnse, prin simbolurile acordate culturii propriu-zise. Cultura nu mai apartine unor grupuri reduse, a unei clase, ci pretinde a apartine unei majoritati pna acum nentrecute ca numar de consumatori. Este totusi discutabil daca apartenenta consumatorilor poate fi identificata ori considerata credibila ca atare, ori este doar o jucare de roluri pe care cultura de masa o ofera consumatorilor. O trasatura care a amplificat participarea a unor categorii diferite de spectatori este cea a distantarii de responsabilitate actului cultural. Acesta este considerat a se ncadra ntr-o marja mai larga a divertismentului, devreme ce nu mai detine trasaturile limitative ale culturii nalte, iar n acest caz, spectatorul se complace n a juca ct mai multe roluri. Cultura media a transferat catarsisul din sfera limitata a specificitatii ei, pe seama unei emotionalitati accesibile si violente, neprelucrate simbolic, redate ca evidenta a unei vieti "reale", pentru a asigura accesibilitatea formelor de difuziune culturala. Viabilitatea acestor forme este mult mai efemera dect formele culturii traditionale, dar pe de alta parte, cultura media inoveaza ntr-un ritm rapid, reproducnd formule ale culturii traditionale.13 Cultura mediei initiaza o noua alfabetizare culturala si dispune de o noua mpartire a spatiului privat vs. spatiul public. Despre noua alfabetizare pe care a initiat-o cultura media s-au vehiculat numeroase opinii partizane, n sensul ca "noua" cultura, ori cultura de masa ar determina o desprindere de traditia culturala, si ar pava drumul spre manipularea consumatorilor prin chiar raspndirea n absenta de standarde, care a atras de altfel numeroase critici.14 Alfabetizarea culturala ncepe nsa de la mpletirea mijloacelor de propagare culturala, de la ceea diseminarea altor mijloace de atragere a individului spre audienta, de satisfacere a impulsurilor sale, si prin acestea de extrovertire. Noua alfabetizare culturala nseamna o distribuire diferita a timpului liber, pe care l ocupa ntr-un mod organizat, dnd individului impresia de participare sociala virtuala,

devreme ce timpul folosit pentru participare este progresiv mai extins. Initierea consumatorului n noutatea culturii media este relativ usoara, difuzata rapid, ceruta n cele din urma de progresul tehnologic, asadar oricine pretinde ca se poate izola de nevoia alfabetizarii, si creeaza dificultati de adaptare pentru lumea viitoare. Cu att mai mult cu ct alfabetizarea n cultura media nseamna garantarea accesului la procesele de simbolizare ale lumii actuale, procese la care participa o adevarata "industrie" imagologica, factorii de crearea si difuzare a opiniei. Nevoile create pentru consumul de cultura media sunt cele care trec pe primul plan aceste nevoi sunt considerate n primul rnd culturale, datorita faptului ca participarea la actele culturii de masa i narmeaza pe consumatori nu doar cu un anume grad de informatii, ci mai ales cu constiinta ca manifestarile culturii de masa sunt cele care depind de vointa lor, fapt de altfel contestabil, si ca alegerea unei manifestari fata de alta ( ca n felul n care distribuit un meniu de programe tv) este relativ egala din punct de vedere al formarii. Consumatorul de cultura de masa are impresia unei alegeri virtuale egale ca valoarea n oricare sens s-ar ndrepta, totul poate fi la fel de folositor, deoarece totul poate fi continut n formula culturii de masa. Alfabetizarea poate fi nteleasa si n sensul de a ramne la un nivel de permanenta initiere pe care consumatorul sa l poata testa de fiecare data cu emotia noutatii. Cultura de masa nu si permite cel putin deocamdata sa transforme mijloacele ei n centre de raspndire a unor cunostinte specializate. Modificarea spatiului public este obiectiv ndatorata culturii media. Pe de o parte disponibilitatea consumatorului de a acorda tot mai mult timp fizic audientei culturale de masa si tot mai putin timp petrecut n societatea reala a oamenilor.15 Pe de alta parte, flexibilitatea consumatorului care nu mai depinde de constrngeri severe, l determina sa urmeze tot mai aproape modelele distribuite de cultura de masa, datorita presiunii popularitatii acestora, transformata n consens al bunului gust, mondenitatii, n cele din urma, eroism, model de reusita. Spatiul public invadeaza pe cel privat, iar forma adoptata este cea a seductiei, a imaginii. Chiar daca anumite imagini nu plac ori nu convin, dorinta de a avea imagini despre lume, despre sine ca si despre celalalt este imposibil de substituit n modernitate. 16 Omul are nevoie de imagine, ca premisa a educarii, comunicarii si comprehensiunii sale. Este important sa vedem, nsa, ca si spatiul privat, considerat un loc greu accesibil, cel putin n epoca premoderna, se deschide imaginii, prin cultivarea jurnalelor ori scrierilor intime care produc o serie de imagini despre omului eliberat de dominatia religiei ori ideologiei. Spatiul privat al omului de azi este tot mai mult prefabricat de cel public, liniile de despartire dintre cele doua spatii fiind relativ sterse. Din ingerinta spatiului public cu cel privat se pot trage concluzii privind constructia de identitati determinata de influenta culturii de masa. Identitatea moderna este descrisa ca fiind discontinua, nemaifiind fondata de certitudinile imuabile ale generatiilor anterioare. Datorita vulnerabilitatii ideii nsasi de identitate, a cautarii autenticitatii, ct si de faptul ca evolutia societatii postmoderne cere reformularea identitatii, cultura media poate oferi modele care si capata popularitatea ori sunt infirmate de alegerea publicului. De la profesiunile de justitiar la cele de sportiv, identitatile sunt ntr-un continuu proces de tranzitie. Prin capacitatea de patrundere a mass-mediei n arii culturale conflictuale, identitatea celor marginali, reprimati, expusi este adusa spre cunoastere si spre ndreptarea conditiei ei precare. Identitatile multiculturale ori monoculturale au devenit subiecte de disputa ntre aparatorii culturii de masa si cei ai culturii elitiste.

Omul (post)modern poate sa si recreeze identitatea n functie de formulele identitare puse la dispozitie de cultura populara.

NOTE

[1] Popescu, Cristian Florin, Practica jurnalismului de informare. Principii, reguli, provocari, Editura Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, 1999, p. 51 2 Ibidem, p. 54 3 Toffler, Alvin, Puterea n miscare, Editura Antet, Iasi, 1995, p.344 4 Volkoff, Vladimir, Tratat de dezinformare, Editura Antet, Iasi, Postfata Dr. Gh. Aradavoaice, p. 250 5 von Alemann, Ulrich, Parteien und Medien n: O. Gabriel u.a. (ed.), Parteiendemokratie n Deutschland, BpB, Bonn, 1997 6 Waldemar Besson/Gotthard Jasper, Das Leitbild der modernen Demokratie. Bauelemente einer freiheitlichen Staatsordnung, BpB Bonn, 1990, pp. 30-45 7 Alexander, Jeffrey, C., Seideman, Steven, Cultura si societate. Dezbateri contemporane, Editura Institutul European, 2001, pp. 223-297 8 Anderson, Benedict, Comunitati imaginate, Editura Integral, Bucuresti, 2000, pp. 750, 145-189 9 Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000, pp. 39-92 10 Antohi, Sorin, Civitas imaginalis, Editura Litera, Chisinau, 1994, pp. 64-104 11 Bourdieu, Pierre, Spiritul practic, Editura Institutul European, Bucuresti, 2000, pp.

222-233 12 Boorstin, Daniel, Creatorii. O istorie a eroilor imaginatiei, Editura Meridiane, Bucuresti, 2001, vol. 2, pp. 170-262 13 Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers enciclopedic, 2000, Introducere pp. 21-63 14 Marcus, George, Fischer, Michael, Anthropology as Cultural Critique, University of Chicago Press, pp. 7-45, 111-137 15 Rabinow, Paul, n Writing Culture, edited by James Cliufforf and George E. Marcus, Umiversity of California Press, pp. 235-261 16 Mucchielli, Alex, Dictionar al metodelor calitative n stiintele umane si sociale, Editura Polirom, Iasi, 2002, pp. 34-38

CAPITOLUL III. UTILIZATORII DE INFORMAIE 3.1 Influenta mijloacelor de comunicare n masa Lui Harol Laswell i se datoreaza schema clasica a comunicarii: "Cine?; Ce spune?; Prin ce canal?; Cui?; Cu ce efect?" , reductibila la cvintetul: emitator - mesaj - mijloc de comunicare - receptor - efect. n 1946 Laswell introduce ntrebarea suplimentara: "Cum poate fi masurat efectul?" si ulterior apar n teoria comunicarii si ntrebarile: "n numele cui? ", "Pentru cine se comunica? " si "Cu ce scop se comunica?". Modelul Laswell bazat pe studiul comportamentelor structureaza domeniile analizelor comunicarii, dupa cum urmeaza: - analiza medium-urilor informationale (canale, tehnologii); - analiza mesajelor - a continutului comunicarii; - analiza de control asupra institutiilor care initiaza, dirijeaza, organizeaza mijlocirea comunicarii (mijloacele de comunicare); - analiza audientei (structura publicului si receptarea mesajului); analiza micro- si macro-efectelor comunicarii de masa. Conceptul de informatie prezinta urmatoarele aspecte: aspectul sintactic, aspectul semantic (semnificatia prin prisma conventiilor sociale), informatia semantica intentionala (sensul atribuit de emitator) si informatia semantica realizata (sensul decelat de receptor) . n dimensiunile pietei informatiei si a interesului, sunt distinse rolurile de emitator si respectiv de receptor, precum si distributia rolurilor ntre massmedia, publicitate (sfera politicului si economicului) si public. Ansamblul informational nu este reductibil doar la mass-media: mediul social (grupurile formale si informale), comunicarea intra- si extra-grup (telefon, SMS, e-

mail), precum si informatia on-line adaugndu-se ansamblului de mijloace de informare / comunicare ale societatii post-industriale. Functiile mass-mediei sunt: monitorizarea realitatii social-politice pentru relatarea evenimentelor petrecute, interpretarea sensurilor profunde ale evenimentelor, de socializare (Laswell), manipularea constienta a procesului politic (Graber), de divertisment (Wright), de a conferi un statut, prestigiu, de a consolida normele sociale (Lazarsfeld, Merton), de mobilizare, articulare si coagulare a unor opinii care nu dispun de alte vehicule comunicationale (McQuail).1 Bordewijk si Van Kaam indica urmatoarea matrice a comunicarii care relationeaza comunicarea dintre institutii si individ. Accesibilitatea mediatica prezinta de asemenea semnificatii distincte: caracterul de inteligibilitate a mesajului trebuie sa prevaleze pentru ca forta si intensitatea mesajului sa nu se deprecieze. Un alt element interesant al comunicarii este acela al denotatiilor si conotatiilor. Daca denotatiile constituie "un surplus semantic", uneori multiplu si variabil - denotatii secundare, conotatiile sunt semnificatii transcendente, care depasesc sfera proxima a denotatiilor si ating dimensiuni simbolice complexe specifice domeniului analizat si necesita evaluari generale sau variabile. Stancu serb analizeaza formele de abatere de la informarea strict obiectiva, clasificndu-le n : persuasiune, manipulare, dezinformare si intoxicare, mijloace folosite si n propaganda de razboi. Ion Bucheru deosebeste : manipularea punctuala, semi-punctuala si de durata si aminteste procedee specifice de manipulare prin televiziune: utilizarea posibilitatilor montajului pentru transformarea afirmatiei n negatie si invers, contopirea unor elemente incompatibile si distonante (sunetul si imaginea se contrazic), minimizarea evenimentului prin plasarea sa ncadrata de evenimente minore, refuzul de reflectare a unei anumite realitati, asocierea unor evenimente, institutii si persoane cu elemente din cea mai joasa zona valorica.2 Din posibilitatile de difuzare a informatiilor tendentioase, Ion Bucheru precizeaza cele mai frecvent ntlnite: dozajul de adevar si minciuna (prezentarea unui contra-adevar neverificabil), valorificarea accidentului n detrimentul esentialului (estompat savant), comparatii nejustificate (citate trunchiate), exagerarea apocaliptica de fapte lipsite de importanta, sarcasm si persiflare pentru slabirea adevarului, etichetarea interlocutorului asociindu-l unui sistem de idei ce poate fi mai usor respins dect argumentele dezbatute, etc. Un alt aspect interesant n analiza persuasiunii l reprezinta urmatorul set de aspecte: sleeper effect-ul (legat de consolidarea n timp a unora dintre opinii exprimate si prin persuasiune, fara posibilitate nsa de generalizare), argumentele pro modeleaza opiniile scepticilor, n timp ce argumentele pro si contra modeleaza opiniile optimistilor, timpul conserva ce s-a spus si nu cine a spus si convertirea opiniei individuale debuteaza cu enuntarea unei noi opinii si nu cu distrugerea acelei vechi . Pentru eficienta comunicarii sunt necesare elemente care sa strneasca interesul, altfel spus, producerea de mesaje mediatice trebuie sa corespunda interesului publicului si sa mbine elemente cunoscute cu elemente avnd caracter inedit (suprapunerea celor doua repertorii limiteaza interesul; consumul mediatic revendica noutatea). Teorii privind macro-efectele comunicarii de masa:

Teoria spiralei tacerii ("Schweigespirale"): porneste de la dependenta opiniei individuale de opinia dominanta exprimata de mass-media. Elisabeth NoelleNeumann sintetizeaza astfel teoria: societatea ameninta cu izolarea pe devianti, indivizii se tem mai mult de izolare dect de eroare, indivizii evalueaza climatul favorabil sau defavorabil a propriei opinii, evaluarea conduce la un comportament actional (exprimarea opiniei sau pastrarea n secret a opiniilor). Indivizii care expun punctul de vedere dominant l mpartasesc cu usurinta, n timp ce indivizii care nu mpartasesc aceasta opinie se nchid n tacere, de teama izolarii. E. Noelle-Neumann apreciaza ca exista un procent de circa 20% de indivizi care si exprima convingerile cu fermitate chiar si daca acestea sunt contrare opiniei dominante. Astfel, opinia publica reprezinta din aceasta perspectiva opinia ce poate fi declarata public fara risc de izolare si care induce comportamente actionale. Prin analiza efectelor televiziunii sunt definiti termenii de cumulare (omniprezenta repetitiva mediatica... picatura chinezeasca), de consonanta (alinierea la curente de opinii), si de caracter public al informatiei (aproba - vorbeste; dezaproba - tace). Multiple aspecte sunt considerate meritorii n aceasta teorie, chiar daca n sine teoria este contestata sau contestabila ca speculativa si imposibil de generalizat: dezvaluirea unor elemente ale comportamentului individual, sublinierea tendintei de uniformizare a mesajelor mediatice, realitatea efectelor mediatice, favorizarea integrarii sociale (izolarea "deviantilor" sau reducerea lor la tacere ar naste coeziune sociala, precum si invers, opinia considerata minoritara creste n intensitate si se impune n detrimentul opiniei dominante speculate de mass-media, ceea ce de asemenea induce coeziune sociala). Spirala tacerii nu semnifica apriori o schimbare reala a intentiilor de vot n procesul electoral (desi se constata si un asemenea fenomen), ci mai degraba o disimulare a opiniilor individuale n fata asaltului opiniilor vehiculate de mass-media si de aderentii acestor opinii. Atunci cnd este nsa vorba de o schimbare a opiniei de vot si ea reprezinta o racordare la opinia dominanta nu ar fi vorba de ralierea cu cstigatorul ("trenul victoriei"), ci de teama de izolare si corelarea intentiei cu nevoia de armonizare cu propriul grup social. Interesant este faptul ca indiferent de practica votului, dupa vot alegatorii prefera sa pretinda ca au votat cu partidul cstigator. Justificarea nu trebuie gasita n ncercarea alegatorului de a sari n trenul victoriei, ci mai degraba n tendinta de disimulare si nesiguranta pe care intervievatul o conserva n continuare. Noelle-Neumann considera ca influenta este reciproca: "Tonalitatea media precede o modificare n ceea ce priveste evaluarea climatului opiniei, care, la rndul sau, precede o modificare a atitudinilor. Comportamentul - disponibilitatea de a vorbi - se adapteaza evaluarii climatului opiniei, dar si invers, influenteaza evaluarile climatului opiniei, n cadrul unui proces de interactiune care creeaza spirala".3 Teoria spiralei tacerii este alaturata teoriei "bandwagon" (ralierea la cstigator) si teoriei ignorantei cumulate a lui Scheff (dificultatile de exprimare izoleaza, crend impresii de apartenenta la devianta). Mecanismul spiralei tacerii este totodata considerat procesul de consolidare a unei opinii fundamentate pe valori perene, contrar opiniei exprimate de mass-media si perceputa ca dominanta. Fenomenul spiralei tacerii este o reactie la schimbarile care intervin n climatul opiniei. Sondarea opiniei publice de maniera de a evidentia lipsa disponibilitatii la sinceritate

si a tendintei de disimulare, prin confirmarea sensului ntrebarilor, poate fi realizata prin ntrebari deschise menite sa cstige ncrederea interlocutorului si sub protectia anonimatului, acesta sa capete treptat ncrederea n a-si exprima o opinie contrara curentului dominant. Aplicabila Germaniei, fostelor tari comuniste, teoria spiralei tacerii permite constatarea ca sondarea opiniei publice reprezinta, n climate sociale traumatizate, o sfidare continua. Teoria agenda-setting: media nu poate fi desprinsa din contextul societal, astfel, rolul mass-mediei este unul de filtrare a problematicii si de stabilire a prioritatilor. Teoria vizeaza o mass-media responsabila si activa (chiar de maniera unui "activism" media). Reversul este atunci cnd filtrarea mesajelor este impusa de politic, ceea ce induce modificari de ordin cognitiv la nivel individual. Rolul mijloacelor de comunicare n masa este acela de a ridica probleme de dezbatere cetatenilor si politicienilor, ierarhiznd deci problematicile n functie de prioritatea si importanta sociala. Uneori, logica industriei de consum a comunicarii difera fata de stringenta realitatii, mass-media repliindu-se din necesitatea conservarii interesului si implicit a dependentei publicului consumator fata de aceste prioritati reale. De regula, nsa, mass-media impune agenda si nu invers. Cercetatorii fenomenului au diferentiat : agenda intrapersonala (subiecte de importanta exclusiv personala); agenda interpersonala (subiecte de importanta generala); agenda comunitatii (subiecte de interes general).

DeFleur si Lowery considera : faptul ca mass-media semnaleaza o problema, o tema, ca realizeaza o constructie complexa de informatii n jurul subiectului respectiv ar conduce la formarea sau chiar la schimbarea atitudinilor, ceea ce influenteaza implicit si comportamentul actional. Teoria agenda-setting a plecat de la Lippmann, care aprecia ca indivizii sunt dependenti de informatia de presa, chiar daca ntre realitate si prezentarea mediatica exista distorsiuni. De aceea, semnalele presei aduc pe agenda publicului si a politicienilor anumite prioritati care, altfel, ar fi intrat pe liste de asteptare. Propaganda de razboi americana din timpul celui de-al doilea razboi mondial a permis continuarea cercetarilor. Astfel, Lewin a aratat pasii schimbarii opiniei si comportamentului: dezghetarea, schimbarea, nghetarea. Alti autori apreciaza ca, daca schimbarea de atitudini si comportamente prin influenta mass-media este discutabila, importanta focalizarii pe eveniment nu poate fi nsa contestata. McCombs si Shaw au semnalat corespondenta dintre importanta acordata unor evenimente de catre mass-media si public. Drept urmare, tratarea subiectelor corespunde marjei de interes pe care publicul o manifesta. Desigur, poate fi invocata si dependenta consumatorului de informatie si dorinta de a cunoaste un subiect pna la epuizare, ceea ce naste nevoia de informatie suplimentara, construita piramidal. De fapt, curiozitatea este comuna att pentru reporter, ct si pentru public.4 Cel ce lucreaza n bransa stie ce se cere, el nsusi bazndu-se pe opiniile individuale proxime si stabilindu-si prioritatile in functie de solicitarile rezonabile ale publicului. Dimensiunea complexitatii realitatii sociale este astfel oglindita prin intermediul vectorilor comunicarii. Referitor la procesul electoral, se considera ca publicitatea

electorala nu reuseste sa capteze atentia cetatenilor. Opinia individuala se consolideaza mai degraba prin dezbateri informale ale cetatenilor, iar numarul celor ce se lasa antrenati de astfel de discutii creste pe masura ce momentul alegerilor se apropie. Cele doua agende (respectiv agenda media si agenda cetatenilor) nregistreaza n mod normal o usoara defazare, cetatenii dezbat problematica la o anumita distanta dupa producerea evenimentelor si mai ales, cu deosebire, dupa reflectarea lor n mass-media. Exista o dependenta evidenta a consumatorului de informatie, mai ales din mediul urban, de mesajul mediatic (televizat, Internet). Simultan, individul resimte nevoia de orientare. Mass-media devine astfel purtatorul de cuvnt a intentionalitatii cetateanului. Doua criterii sunt definite pentru a semnala cresterea n intensitate a unui subiect: atentia TV este maxima si subiectul capteaza progresiv interesul. Facnd referire la campania electorala, DeFleur si Lowery au indicat ca n preajma alegerilor consumul mediatic creste simultan cu diferentierea alegatorilor dupa apartenenta la un grup social (sau exemplul Romniei, dupa vrsta). Presa raspunde propriului sau public, asa cum televiziunea ncearca sa nuanteze propriul mesaj. Unii cercetatori considera ca sunt situatii cnd presa scrisa joaca un alt rol mediatic dect televiziunea (opus acesteia). Cresterea consumului mediatic induce intensificarea comunicarii interpersonale si implicit nevoia de informatie. Astfel, agendarea cetatenilor depinde de caracteristicile lor specifice si de cota de interes acordata subiectului. Teoria agenda-setting priveste cu prioritate informatia politica sau de politici publice si procesul electoral sau contextul de interes cetatenesc cu specific local. Pentru probleme ce nu privesc sfera politica, optiunea devine dificila, interesul se mentine cu dificultate, receptorul resimtind nevoia de informare si prin surse alternative (de regula presa scrisa sau pagina web a ziarului sau a postului de televiziune) sau, din contra, manifestnd dezinteres pentru problema si abtinndu-se sa exprime sau sa formuleze un punct de vedere. Exista situatii cnd excesul de informatie deserveste cauza pe care o promoveaza (mesajul mediat impus de politic).5 Teoria prapastiei cognitive si a cresterii diferentiale a cunoasterii : nevoia de informare induce cresterea gradului de cunoastere. De aici si diferenta de necesitate a consumului mediatic, direct proportionala cu nivelul de educatie, de regula. Pentru persoanele cu un nivel de cunoastere mai ridicat, profitul de cunoastere prin consum mediatic este ridicat. De unde, o suma de dependente evidentiate astfel: persoanele cu un nivel de educatie mai ridicat au o competenta de comunicare si de asimilare a comunicarii mai dezvoltata, decalajul de informare creste exponential pentru persoanele mai bine informate fata de cele cu un nivel scazut de informare, dimensiunea comunicarii interpersonale are rol de sporire a nivelului de cunoastere (persoanele mai informate expun un punct personal de vedere asupra problemelor de interes), selectivitatea creste (absorbtia unei informatii slabe calitativ nu mai prezinta interes pentru o persoana informata), extinderea surselor de informare mediatica. Totusi, este de semnalat faptul ca, pentru subiecte de interes general, nivelul de educatie nu mai este att de revelator. De asemenea, sunt situatii cnd interesul pentru un subiect nu indica neaparat si un nivel de educatie sporit. Exista persoane care manifesta deschidere si interes pentru o problematica independent de formatia lor profesionala de baza sau chiar si n conditiile unei pregatiri medii.

3.2 Lumea informationala Lumea informatiei este un spatiu special de resurse, ce cauta sa-si defineasca modelele de stabilitate relativa, desi mine acestea vor intra ntr-o noua etapa de schimbare. Astfel, fenomenul informational, prin structurile si relatiile contemporane, va traversa toate tipurile de criza. Un sistem informational echilibrat si eficient face ca toate comunitatile umane sa mpartaseasca nevoia de prosperitate, sa aspire la cresterea calitatii cercetarii si sa abordeze modern diferite componente ale productivitatii. Structurile biblioteconomice sunt, de asemenea, supuse schimbarilor, nu se recunosc vechile repere, evolutia lor este uluitoare, nsumnd activitati diverse si facnd subiectul unor discutii controversate, considerate din unghiuri extreme.6 Pentru unii, "bibliotecile sunt la rascruce", iar pentru altii "biblioteca de mine este moartea bibliotecilor". Este nevoie, asadar, de crearea unei noi identitati pentru biblioteci. Pentru aceasta, un rol important l are comunicarea generalizata, ntr-un univers bazat pe structuri deschise si flexibile, care sa mbine retrospectiva cu prospectiva, facnd din biblioteca un instrument extrem de important pentru conservarea gndirii umane. Avem nevoie, nsa, de un management modern si competent, care sa evite o schimbare necontrolata si sa aiba n vedere o stare de echilibru pozitiv n circuitele comunicarii. n ncercarea de a redefini biblioteca se tine seama de "idealul cantitativ", devenit o notiune irationala, logica acumularii ridicnd probleme imposibil de rezolvat. nsa nu se poate renunta la ideea de "optim cantitativ" care trebuie interpretata doar n strnsa relatie cu un optim calitativ. Dezvoltarea uluitoare a Internetului si a programelor de informatizare a structurilor poate duce de asemenea la criza, datorita faptului ca permanent se impun modificari si readaptari n utilizarea resurselor si fructificarea potentialului nou creat, noile tehnologii electronice contribuind la esentializarea lecturii, imprimndu-i mai multa mobilitate.7 Un factor puternic de criza este, n mod sigur, viitorul, n ciuda faptului ca asteptarile si obiectivele globalizarii sunt bine conturate, iar analiza proiectiilor din trecut a confirmat, n linii mari, ritmurile de dezvoltare ale formelor comunicarii. Nevoia de informatie a devenit generala, iar ritmurile progresului impun, ca unica postura, pe cea de utilizator de informatii, prin care omul contemporan poate controla dimensiunea informationala a existentei. nsa fluxul de informatii nu asigura, n mod necesar, progresul cunoasterii, iar ritmul noilor tehnologii ar putea conduce la un public saturat, dar ignorant. Una dintre zonele pline de neprevazut a crizei utilizatorilor este accesul la informatie, operarea cu concepte noi, dezvoltarea si complexitatea retelelor informatice, accesul la baze de date virtuale, toate acestea ducnd la debusolarea unor categorii de cititori deprinsi cu modul traditional de lucru. La cele de mai sus se adauga - n viziunea autorului - criza profesiilor infodocumentare, care poate avea toate dimensiunile posibile, n timp si spatiu, atingnd o dinamica terminologica extrem de intensa, nsa numai activitatea de cercetare poate oferi sansa integrarii acestor profesii ntr-o structura unitara.

Cu un scop bine definit ca fiind dobndirea excelentei n activitatea bibliotecii publice, planificarea strategica aduce unele avantaje cum ar fi: a) informatii pentru procesul decizional; b) informatii pentru repartizarea resurselor; c) atenuarea unor crize; d) ncurajarea creativitatii personalului si cooperarea, etc. Tehnologiile informationale au influentat profund existenta noastra si au n ultimul timp un impact tot mai mare asupra activitatii din biblioteci. Este prezentat nivelul la care s-a ajuns la acest moment din punct de vedere al interconectarii calculatoarelor (Internet) si facilitatile pe care acest fenomen le aduce n planul legaturii la resursele informationale. Printre beneficiile introducerii tehnologiilor informationale n biblioteci se evidentiaza evolutia spre o biblioteca a viitorului n care se pune accent pe cunoastere si comunicare, resurse fundamentale pentru o era a economiei informatiei. Potentialul dezvoltat prin prisma evolutiei domeniului informational n biblioteci trebuie pus n valoare printr-o modificare a structurilor organizationale si prin alegerea unei conduite manageriale adecvate.8 Informatia electronica nu va nlocui documentele tiparite, ci va sustine si va extinde explozia de informatii, va creste longevitatea datelor. Tot aici este abordata si problema selectiei documentelor pentru achizitii. Chiar daca biblioteca trebuie sa posede documentatia cea mai completa posibil, se disting totusi si categorii de documente care suscita probleme privind achizitionarea sau difuzarea lor spre lectura (lucrari ce propaga ideologii extremiste, de un anumit nivel moral, etc.). n aceasta relatie un factor important este experienta personala a utilizatorului, avnd un impact deosebit asupra formarii perceptiei. Experienta personala este influentata de alti factori: educatie, familie, mediul de activitate, presa, televiziunea, etc. S-a remarcat o perceptie pozitiva din partea utilizatorilor asupra serviciilor informatizate. n viitor, perceptia publicului asupra serviciilor oferite de biblioteca se va schimba, propulsnd-o n pozitia de centru cultural al comunitatii. Un rol important n formarea perceptiilor si a expectantei utilizatorilor l are personalul bibliotecii, comportamentul profesional adecvat al acestuia. n capitolul cinci este prezentata automatizarea proceselor specifice bibliotecii: circulatia, catalogarea, achizitii, controlul serialelor, mprumutul interbibliotecar si accesul publicului la alte servicii. Automatizarea este vazuta ca o forma noua de a extinde controlul asupra activitatii bibliotecare, de a o mbunatati si de a obtine o gama ct mai larga de servicii pentru public.9 Pe lnga avantajele realizarii acestor sisteme interconectate sunt ridicate si problemele de standardizare si securitate ce apar. Alte probleme ce apar n acest caz sunt: bugetul, filtrarea informatiilor, digitizarea resurselor, competenta personalului bibliotecii. Era digitala va aduce n prim plan: transferul electronic de informatii, fuzionarea resurselor informationale, colaborarea internationala pentru informarea unei audiente globale. Deja sunt conturate concepte cum ar fi: colectiile virtuale, biblioteca hibrida, ca rezultat al mbinarii a ceea este biblioteca si a ideilor noi ale acestei ere. Orice ar fi, biblioteca va continua traditia de a fi o fereastra spre cultura, valori si traditii.

3.3 Educatia ulilizatorilor mpotriva manipularii n ultimele decenii, educatia utilizatorilor s-a conturat ca o nou zon de intens cercetare si, de asemenea, ca o zon de noi responsabilitti pentru biblioteci si pentru specialistii din domeniul informrii. ntreaga comunitate de utilizatori ai structurilor infodocumentare se confrunt cu o cantitate de informatii n permanent crestere si toat aceasta mas de informatii este difuzat si este disponibil pe diverse suporturi: pe hrtie, pe CD-ROM-uri, online etc. Aceste aspecte i pun adesea n dificultate pe utilizatori atunci cnd ei caut informatii. Din acest motiv, structurile infodocumentare trebuie s acorde n prezent o atentie tot mai mare educatiei utilizatorilor, mai exact educatiei utilizatorilor pentru cultura informatiei. Literatura domeniului a consacrat n ultimul timp spatii ample pentru prezentarea celor mai recente abordri ale acestui subiect. Au fost realizate, de asemenea, multe instrumente care ofer posibilitatea de a nvta despre sursele de informare relevante si despre modalittile de accesare a acestora. Termeni foarte des vehiculati n lucrrile de specialitate sunt: comportamentul utilizatorilor, nevoile utilizatorilor, programe de instruire, cultura informatiei, cultura informatiei digitale, cultura retelelor, practici informationale, abilitti de informare etc. Extraordinara dezvoltare cunoscut de tehnologiile informrii si comunicrii a schimbat aproape radical societatea n care trim si, implicit, mediul n care si desfsoar activitatea structurile infodocumentare. Mediul electronic are consecinte si asupra rolului profesionalismului din domeniul informrii, dar si asupra pregtirii pe care acestia trebuie s o aib. Ei trebuie s tin pasul cu mediul informational aflat ntr-o continu si rapid schimbare, s fac fat nevoilor privind educatia continu. n general, abilittile necesare pe piata muncii n momentul actual sunt destul de diferite de cele din trecut. n domeniul biblioteconomiei si stiintei informrii, tehnologia informatiei a determinat n mod continuu o serie de schimbri n privinta pregtirii specialistilor. Abilittile de manipulare a tehnologiilor multimedia si de lucru cu resurse n retea sunt foarte solicitate. Nevoile si comportamentul utilizatorilor s-au aflat mereu n atentia profesionistilor domeniului, dar acestor aspecte care necesit mult studiu li se adaug astzi noi elemente aduse n scen de schimbrile tehnologice: programe de instruire n utilizarea resurselor electronice, formarea abilittilor privind tehnologia informatiei, cunostinte de evaluare a colectiilor electronice. Diversitatea suporturilor, cresterea cantitativ a colectiilor de documente, sistemele de regsire si ultimele modalitti de transfer al informatiei sunt elemente care pun numeroase probleme n procesul de cutare a informatiei si care impun necesitatea educatiei utilizatorilor. Acest aspect a fost nteles la nivelul structurilor infodocumentare de foarte mult vreme. Unele institutii au ntreprins actiuni n aceast directie nc de acum cteva decenii, actiuni care fie continu si n prezent, fie au fost ntrerupte pe parcurs din cauza lipsei de personal, de resurse financiare si de conditii organizatorice. Prin anii 1990, s-a accentuat ns nevoia de a desfsura actiuni destinate educatiei utilizatorilor, datorit dificulttilor pe care acestia le-au ntmpinat n utilizarea informatiilor n format modern. Astzi, este un lucru cert c formarea utilizatorilor constituie o nevoie permanent si exist numeroase indicii c, n viitor, lucrurile vor sta la fel n aceast privint. Este necesar s se sublinieze faptul c educatia utilizatorilor trebuie perceput ca un mijloc de a ajunge la un anumit scop si nu ca un scop n sine. Despre acest concept s-a scris si s-a discutat mult, dar, n general, a fost definit ca "orice efort sau program care va ghida si instrui utilizatorii actuali si potentiali n mod individual sau colectiv, cu scopul de a facilita recunoasterea propriilor nevoi de informare, formularea acestor nevoi, utilizarea efectiv si eficient a serviciilor de informare, ca si evaluarea acestor servicii" (definitie formulat de Jacques Tocatlian, fost Director al Programului General de Informare al UNESCO). n linii mari, educatia utilizatorilor include cteva zone interconectate: informarea utilizatorilor,

orientarea n bibliotec, instruirea bibliografic si profilul utilizatorilor. Obiectivele unui program n acest sens ar trebui stabilite n functie de ultimele dezvoltri n domeniu si avndu-se n vedere nevoile de instruire ale utilizatorilor. mbunttirea programului se poate realiza n urma evalurii acestuia. Cele mai avantajoase modalitti de instruire sunt considerate a fi demonstratia, abordarea practic, foarte importante de dobndit de ctre utilizatori fiind elementele de baz privind folosirea sistemului de regsire a informatiei. ns, nainte de a initia programe de educatie a utilizatorilor, structurile infodocumentare trebuie s se preocupe de instruirea propriului personal n privinta folosirii noilor echipamente si a noilor modalitti de a desfsura cercetri ale literaturii. Hans Raj Chopra a subliniat importanta pregtirii utilizatorilor n vederea utilizrii noilor tehnologii si a propus, n urma analizei rezultatelor unei anchete pe care a desfsurat-o printre aproximativ 150 de specialisti din India de Nord, cteva zone esentiale care ar trebui s fie acoperite de un program de instruire:10 - infrastructura tehnologiilor informatiei (elemente de baz legate de software si hardware, servicii de bibliotec si informare bazate pe tehnologia informatiei, automatizarea bibliotecilor); - tehnologia telecomunicatiilor (elemente de baz privind retelele, posta electronic, posta vocal, tehnica teleconferintelor, multimedia); - editarea electronic; - CD-ROM-urile si bazele de date DVD (baze de date bibliografice, numerice, full-text); - crearea de surse de informare electronice (design Web, catalogarea surselor electronice, elemente de baz legate de HTML si JAVA); - serviciile de informare bazate pe Internet (publicatii electronice, navigare n retea, motoare de cutare, servicii de baze de date bazate pe Web); - sursele electronice online de informare (baze de date online, bnci de date online, cutarea literaturii online); - bibliotecile electronice (conceptul de biblioteci electronice/ biblioteci digitale/ biblioteci virtuale; avantajele si dezavantajele lor); - analiza cost-beneficiu (economia cutrii online n comparatie cu cutarea n baze de date pe CD-ROM); - crearea de baze de date indigene (metodologii si tehnici, probleme si perspective); - accesul public online la cataloage (OPAC, MARC). n procesul de formare a competentelor de informare n societate, bibliotecile au potentialul pentru a deveni institutii de important fundamental, dar ele trebuie s acorde o mai mare atentie acestor aspecte legate de instruirea utilizatorilor si s dezvolte abordrile existente ntr-o manier sistematic. De exemplu, n Germania, extinderea activittilor privind educatia utilizatorilor si dezvoltarea bibliotecilor ca centre de informare se numr printre noile responsabilitti ale bibliotecarilor. n aceast tar, activitti promittoare n directia formrii utilizatorilor au fost initiate n urm cu aproximativ trei decenii, dar foarte putine au fost realizate sau ncununate de succes, n parte datorit resurselor insuficiente si lipsei unei dezvoltri sistematice si sustinute a sarcinilor de

predare n biblioteci. n anii 1980, aceste activitti au fost reduse n aproape toate bibliotecile, dar la nceputul anilor 1990 au aprut noi actiuni determinate n principal de nevoile sporite ale utilizatorilor pentru asistent n utilizarea noilor sisteme de informare electronice.11 Cursurile de educatie a utilizatorilor s-au concentrat pe transmiterea abilittilor de folosire a anumitor sisteme de informare si adesea ele se bazau pe manualul productorului respectivului sistem si erau repetate la anumite intervale de timp. Homann arat c cel mai important avantaj al acestei educatii pragmatice a utilizatorilor a fost nivelul relativ sczut al cheltuielilor cu personalul si organizarea, cheltuieli necesare pentru realizarea cursurilor, dar cresterea numrului sistemelor de informare disponibile si schimbrile frecvente ale interfetelor cu utilizatorii au determinat aparitia unor cereri numeroase pentru programe de instruire si astfel au iesit la iveal si dezavantajele. Pe lista acestora din urm s-au adugat si potentialul motivational sczut si lipsa posibilittilor de coordonare didactic ntre diferitele cursuri.12 n momentul actual, se doreste o mbunttire a educatiei utilizatorilor n bibliotecile germane, prin orientarea activittilor spre noi concepte pedagogice si spre dezvoltri strine. Noile abordri sunt influentate de factori precum: teoria curriculum-ului, modelele anglo-americane de cultur a informatiei, metodele de predare / nvtare centrate pe cei care nvat, metodele si tehnicile de nvtare online. n continuare, prezentm dou programe recente, dezvoltate n spatiul german: - La Biblioteca Universittii din Heidelberg a fost pus n aplicare o actiune de predare modular ale crei caracteristici sunt urmtoarele: unittile de predare sunt mici (1-2 ore), module de predare sunt integrate n curriculum, se poate beneficia de instruire suplimentar online, a fost adoptat un model dinamic de cultur a informatiei care ofer o baz pentru dezvoltarea si reflectarea activittilor de predare. - Un alt exemplu este cel oferit de Departamentul de Biblioteconomie si Informare de la Universitatea de stiinte Aplicate din Hamburg, unde a fost dezvoltat o abordare orientat spre proiecte. Caracteristica principal a acestei abordri este utilizarea de probleme sau interese tematice individuale ca puncte de plecare pentru declansarea proceselor de nvtare si, astfel, deprinderea competentelor privind cultura informatiei poate fi integrat unor continuturi din alte domenii precum economie sau istorie. Cel care pred are un rol pasiv, limitndu-se la asistenta la cerere. Participantii trebuie s fie activi si sunt principalii responsabili pentru strategiile adoptate si rezultatele obtinute. La nivel international au aprut o serie de initiative individuale privind dezvoltarea educatiei utilizatorilor si se poate observa o mbunttire a activittilor de predare desfsurate de biblioteci, dar se simte nevoia unui sprijin institutionalizat din partea organizatiilor specializate din domeniu.

NOTE

[1] McQuail, Denis, Windahl, Sven, Modele ale comunicarii - pentru studiul comunicarii de masa, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2001 2 Bucheru, Ion, Fenomenul Televiziune, Editura Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 1997, pp. 36-40 3 Van Cuilenburg, J.J., Scholten, O., Noomen, G.W. stiinta comunicarii, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000, pp. 67-70 4 Stancu, Valentin, Stoica, M. Marcela, Stoica, Adrian, Relatii publice, succes si credibilitate, Editura Concept Publishing, Bucuresti, 1997, p. 36 5 serb, Stancu, Relatii publice si comunicare, Editura Teora, Bucuresti, 2000, p. 88 6 Stoica, Ion, Criza n structurile infodocumentare. Sensuri si semnificatii contemporane, Constanta, Editura Ex Ponto, 2001, pp. 13-25 7 Ibidem, p. 57 8 Paraus, Mihaela, Tendinte manageriale n biblioteca publica, Iasi, Editura Biblioteca Judeteana "Gh. Asachi", 2001, pp. 17-26 9 Ibidem, p. 74 10 Chopra, Hans Raj, User education: training the librarians to use new technologies n the developing countries n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001 11 Homann, Benno, Difficulties and new Approaches n User Eduction n Germany n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001 12 Ibidem

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNE Fenomenul manipularii nu a aparut n comunicarea de masa o data cu televiziunea, nsa dezvoltarea canalului audiovizual a ridicat aceasta problema la cote fara precedent. Prin diverse tehnici de manipulare, televiziunea poate crea adevarate pericole sociale. Principalele forme de abatere de la informarea obiectiva sunt: - persuasiunea - dezinformarea - intoxicarea - manipularea

Persuasiunea este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee, ncercnd sa convinga auditoriul. Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte, ci le evidentiaza doar pe cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere a vorbitorului, de modul n care acesta este capabil sa-si puna ntr-o lumina ct mai buna ideea sustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care mbina forta cuvntului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare n masa. Dezinformarea Prin dezinformare se ntelege suprimarea brutala a oricarei obiectivitati (si chiar credibilitati) a mesajului. Se considera dezinformare orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina n rndul receptorilor anumite atitudini si reactii dorite. n cazul dezinformarii, nu se mai foloseste subtilitatea si poate sa nu mai existe iluzia de corectitudine. intele dezinformarii sunt n special liderii de opinie, care pot influenta decizional si actional grupurile din care fac parte. Dezinformarea comunicationala poate fi punctuala (printr-o stire sau emisiune anume) sau de durata (sustinuta). Instrumentul principal al dezinformarii este cenzura. Aceasta mparte, dupa criteriile impuse de autoritati, toate componentele si semnalele realitatii precum si interpretarile faptelor n doua categorii: difuzabile si nedifuzabile, distorsionnd n mod brutal realitatea. Dezinformarea este specifica regimurilor politice totalitariste (fasciste, comuniste, dictatoriale), dar poate fi ntlnita si n regimurile democratice. Aici, nsa, exista concurenta (celelalte posturi de televiziune sau jurnalistii independenti free-lancer) care poate dezvalui culisele nevazute si poate provoca scandaluri rasunatoare, care pot culmina chiar cu rasturnarea guvernarii (de exemplu afacerea Watergate). Intoxicarea Forma de dezinformare, intoxicarea consta fie n suprasaturarea surselor cu informatie falsa, n blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste, fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un mesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, brfele si comunicatele tendentioase. Intoxicarea este operatia de "anesteziere" a publicului n scopul acceptarii unei diversiuni majore sau pentru a-l face nencrezator, ostil n fata unui adevar care urmeaza a fi comunicat. Prin intermediul televiziunii, intoxicarea poate produce adevarate razboaie ale imaginii, din care iese nvingator cel care a investit cel mai mult n propria sa imagine si care a sabotat cel mai bine imaginea celuilalt. Exemplul cel mai apropiat n acest sens l reprezinta modurile n care au fost mediatizate de catre combatanti conflictele etnice si razboaiele din fosta Iugoslavie. Televiziunea srba a produs un clip n care portretele lui Bill Clinton, Madeleine Albright, Tony Blair, Hitler erau mixate pe fondul zvasticii naziste, peste care scria Criminali de Razboi. La rndul lor, aliatii au prezentat dramele refugiatilor albanezi, ca efect al epurarii etnice, n paralel cu rememorarea atrocitatilor comise evreilor n lagarele de concentrare de la Auschwitz. Manipularea

Manipularea este varianta malefica a persuasiunii, fiind caracterizata de intentionalitate negativa cu buna stiinta. Parafrazndu-l pe celebrul armator grec Aristotel Onasis, se poate spune ca "secretul manipularii este de a detine numai tu informatii". Prin diferite tactici (ncalcarea normelor deontologice, ascunderea, trunchierea sau deformarea faptelor obiective), mesajul este transformat n minciuna (totala sau partiala), realitatea fiind astfel distorsionata. Micul ecran are o forta manipulatoare cu att mai mare cu ct se bazeaza pe credibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui este considerat a fi veridic). Toate tehnicile de manipulare a indivizilor urmaresc declansarea si amplificarea proceselor de influentare a gndirii umane, avnd drept scopuri finale: - modificarea comportamentului indivizilor - integrarea lor n grup - inducerea sentimentelor de supunere neconditionata fata de autoritati. Goebbels, conducatorul campaniei de creare si promovare a imaginii lui Hitler si a noii rase de arieni, a fost unul din cei mai buni specialisti n domeniul intoxicarii opiniei publice prin intermediul presei si al cinematografiei. Pentru a le insufla cetatenilor necesitatea de a sustine nazismul si de a distruge evreii, el a impus proiectarea n toate cinematografele din Germania doar a documentarelor si a stirilor ce i promovau ideile sale propagandistice, interzicnd difuzarea oricaror altor filme si limitnd spectatorilor astfel posibilitatea de a face comparatii ce puteau fi daunatoare ideologiei sale. n acest fel, Goebbels urmarea sa obtina controlul total asupra modului de gndire, comportamentului si asupra sentimentelor indivizilor, supunerea lor instinctiva si neconditionata n fata autoritatilor precum si crearea unui tip de cetatean incapabil sa ia decizii de unul singur. Procesul de recreare completa a unui individ este extrem de complex, el fiind axat pe trei coordonate: - obtinerea controlului asupra comportamentului sau (prin uniforme, limbaj de lemn); - obtinerea controlului asupra gndirii sale (prin ideologia promovata); - obtinerea controlului asupra sentimentelor sale (prin manipularea emotiilor individului si restrngerea spectrului sau emotional, fiind folosite drept instrumente : vina, frica, santajul, redefinirea sentimentelor). Un exemplu de "vina istorica" l constituie cel al poporului german, care a fost n totalitate blamat pentru masacrele comise de catre nazisti n timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cel mai elocvent exemplu al puterii mass-media si al modului n care manipularea opiniei publice a fost ridicata la nivel de "arta" l constituie cel al Companiei "Ruder& Finn Global Political Affairs", companie specializata n intoxicarea si manipularea opiniei publice mondiale la cererea unui guvern, stat sau partid politic anume care plateste pentru campanie.

Scopul acestei institutii este construirea sau redefinirea imaginii unor conflicte internationale n special prin intermediul televiziunilor, a imaginii unor popoare sau etnii n functie de dorintele si interesele clientului. n 1993, compania a lucrat pentru Croatia, Bosnia-Hertegovina si opozitia din provincia Kosovo si, ntr-o perioada de 18 luni, le-a creat o imagine internationala puternica si extrem de favorabila. Campania dusa a fost de mare amploare si, contra unor sume uriase, a inclus obtinerea si mediatizarea opiniilor favorabile ale celor mai nalti si importanti demnitari, oameni de afaceri si lideri de opinie din lume (de talia presedintelui SUA). ntrebat daca propriile sale credinte si datoria de a spune adevarul ca jurnalist nu intra n conflict cu ideile mediatizate, directorul acestei companii, James Harff, si-a justificat actiunile cu mult cinism: "Suntem profesionisti. Am fost angajati sa facem ceva si am facut. Nu suntem platiti ca sa fim morali." n viziunea cercetarilor din domeniul psihologiei sociale exista numeroase modalitati de educare a indivizilor pentru a putea rezista manipularii care au toate la baza analiza strategiilor de remodelare a gndirii. Astfel, individul trebuie nti avertizat sa cunoasca mecanismele de manipulare ale diverselor institutii si sisteme pentru ca mai apoi sa poata sa reziste dezinformarii si presiunii exercitate si sa nu le cada victima. Rezistenta individului se poate face pe mai multe cai. Aparent, solutia cea mai sigura consta n izolarea totala a individului fata de societate. nsa omul este n primul rnd o fiinta sociala, deci aceasta solutie nu poate fi generalizata tuturor indivizilor. O alternativa mai rezonabila izolarii este cea prin care individul continua sa traiasca n societate, dar se detaseaza emotional de anumite aspecte ale vietii. Neajunsul detasarii consta n pierderea suportului social si afectiv al familiei si prietenilor, fapt ce amplifica sentimentul de singuratate ce poate genera manifestari de tip paranoic. Deoarece detasarea de societate, pentru a evita orice contact prin intermediul caruia am putea fi manipulati, e imposibila iar, pe de alta parte, implicarea totala, sincera si pasionala n viata sociala ne face vulnerabili la influenta artizanilor manipularii, singura solutie viabila ramne adoptarea unei pozitii de mijloc, de alternare a celor doua stari (astfel ca perioadele de traire la cote nalte sa fie urmate de intervale scurte de detasare, ce pot fi facute seara sau dupa ncheierea orelor de serviciu). Strategiile de rezistenta la manipulare constau n: 1) Identificarea discontinuitatilor (niciodata marile minciuni nu sunt perfecte, au ceva n neregula iar aparitia disonantei cognitive este unul din cele mai bune semnale de alarma); 2) Observarea normalitatii aparente (cele mai eficiente tehnici de manipulare se bazeaza pe crearea unei aparente de normalizate obiectiva prin controlul informatiei). n cazul accidentului nuclear de la Cernobl, spre exemplu, autoritatile au refuzat sa ofere informatii opiniei publice si, chiar si atunci cnd dezastrul n-a mai putut fi ascuns, au ncercat sa-l minimalizeze prin emiterea de comunicate false. Testarea cazurilor se poate face printr-o minora ncalcare a regulilor impuse, pentru a observa consecintele; daca reactia e disproportionat de mare si de violenta, atunci nseamna ca "ceva nu este n regula". 3) Sesizarea falsei similaritati. Artizanii manipularii nu se multumesc doar cu controlul total al victimelor; ei ncearca sa li se faca indispensabili si de ncredere, le capteaza atentia, afectiunea si respectul pentru a-i putea influenta apoi mai eficient. Pentru a evita caderea n cursa lor, este necesara analizarea cu atentie a

comportamentului noului "prieten", pentru a vedea daca supraliciteaza ntr-un anumit context sau o directie anume, daca exista vreo diferenta ntre ceea ce spune si ceea ce face cu adevarat. 4) Identificarea competentei aparente. Foarte multi manipulatori si creeaza cu atentie o imagine de oameni puternici, competenti, siguri pe ei, pentru a-i intimida pe cei cu care vin n contact, pentru a-i putea fascina si subjuga si mai tare pe novici. Pentru a le evita intentiile, e bine sa nu cedam presiunii exercitate de manipulator si sa asteptam un timp pentru a judeca situatia "la rece". 5) Sesizarea confuziei cognitive (pentru a ascunde realitatea si obiectivele sale, manipulatorul apeleaza frecvent la analogii false, distorsiuni semantice, etichetari retorice, rescrierea istoriei). Solutia n acest caz consta n clarificarea ntelesurilor si a situatiilor neclare. 6) Sesizarea confuziei emotionale (manipulatorul exploateaza cele mai ascunse temeri si dorinte ale individului, vine n ntmpinarea nevoilor emotionale ale acestuia pentru a-l cuceri si apoi subjuga). De exemplu, n regimurile totalitare erau exploatate sentimentele de vinovatei si se practica santajul. Solutia consta n detasare, n analiza lucida a situatiei la cel mai mic semn de disconfort psihic resimtit, n evitarea dezvaluirii gndurilor intime necunoscutilor, n evitarea tentatiilor. 7) Jocul "de-a alegerea" (apare n cazul n care manipulatorii, asemeni unor vnzatori buni, nu se multumesc doar sa i determine pe clienti sa le cumpere unul din produsele oferite de ei, ci continua discutia cu ei pentru a crea o legatura subtila cu acestia n scopul de a-i convinge ca au facut cea mai buna alegere si ca sa-i determine sa le devina clienti permanenti). 8) Gndirea de grup (succesul manipulatorilor pe scara larga depinde n primul rnd de modul n care individul a fost cufundat n anonimatul masei de manevra. De aceea, indivizilor li se induce sentimentul fidelitatii neconditionate fata de grupul lor social care e "bun", iar restul lumii e alcatuit din "rai", "ticalosi". Manipularea reuseste n conditiile n care se realizeaza controlul informatiilor concomitent cu izolarea grupului de orice contact extern. Solutia consta, n acest caz, n realizarea dialogului, a schimburilor libere de idei, n recunoasterea greselilor, n constientizarea faptului ca n viata nu exista "alb" si "negru", ci diverse nuante). 9) Structuri impersonale (rezistenta colectiva e mult mai eficienta dect opozitia individuala, o minoritate putnd lupta mult mai eficient mpotriva majoritatii dect un singur individ. Daca o minoritate poate determina puterea sa accepte unele concesii, acest lucru i sporeste prestigiul). Elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune. Manipularea opiniei publice ntr-un talk-show, dezbatere, documentar, ancheta, n scopul partinirii uneia dintre partile implicate, se poate face prin darea cuvntului n majoritatea timpului reprezentantilor acelei parti, acordarea acestora a dreptului de a avea interventii mai lungi si ntr-un spatiu de prezentare mai larg, sublinierea actiunilor lor pozitive si minimalizarea faptelor benefice ale partii adverse etc. Exista trei elemente principale care concura la realizarea manipularii n cazul diverselor productii de televiziune: a) Moderatorul b) Compozitia platoului

c) Scenariul (discutiei / emisiunii) Moderatorul Primul nivel la care poate ncepe manipularea este cel al moderatorului. Interventiile acestuia sunt vazute ca fiind constrngatoare, deoarece moderatorul impune subiectul / tematica de discutie, dar si ia cuvntul invitatilor, le acorda acestora o importanta diferita ce poate fi observata prin elemente de comunicare non-verbala (tonalitate: ton respectuos, dispretuitor, politicos, agasat etc). Studii facute de sociologi au demonstrat faptul ca, de multe ori, moderatorul, auto-definindu-se drept purtatorul de cuvnt al publicului, pune ntrebari care sa-i satisfaca doar propria curiozitate sau interesele sale, chestiunile ridicate nefiind interesante pentru majoritatea telespectatorilor. Moralismul moderatorilor este, n multe cazuri, discutabil (Andre Gide spunea: "Cu sentimente duioase se poate face literatura proasta; cu aceleasi sentimente, n schimb, se obtine o audienta buna"). Acesti moderatori au devenit manipulatori de constiinte care se fac purtatorii de cuvnt ai unei morale tipic mic-burgheze ce spun telespectatorilor ce si cum sa gndeasca, care impun receptorilor propria scala a valorilor. O alta strategie de manipulare care poate fi abordata de moderator este mimarea lipsei de timp; el se foloseste de ceas pentru a lua cuvntul invitatilor sau pentru a-i ntrerupe tocmai cnd se ajunge n miezul problemelor, astfel pierzndu-se esenta si chiar scopul dezbaterii. n cazul n care invitatii sunt persoane neobisnuite, cu stresul din fata camerelor de filmat (sunt emotive sau au nevoie de un anumit timp pentru asi ordona si expune ideile), daca acestora, n loc sa fie ajutati de catre moderator spre binele discutiei, nu li se da cuvntul cnd trebuie, li se da cnd nu se asteapta, sunt repeziti cu amenintarea lipsei de timp sau ce gesturi nerabdatoare, pot sa se piarda si sa afirme lucruri contrar opiniilor lor. Cu ct un moderator sau un lider de opinie are o credibilitate mai mare si un statut social mai ridicat (conturat de nivelul de salarizare, frecventa participarilor la talkshow-uri, numarul de relatii cu VIP-uri etc.), cu att discrepanta dintre el si un invitat mai putin cunoscut, chiar daca este expert ntr-un domeniu, este mai mare. Comunicarea nseamna dialogul, n nici un caz monologul. Moderatorul sau reporterul trebuie sa-si nfrneze tendinta de a iesi sau a se pune n evidenta si sa nu uite ca, de fapt, invitatul este cel aflat n atentia privitorilor. Compozitia platoului Al doilea nivel la care se poate realiza manipularea n cazul productiilor de televiziune - compozitia platoului - este determinant pentru modul de abordare al problemelor. Exista indivizi care nu sunt invitati de nimeni, precum si persoane care refuza orice invitatie. Modul n care este alcatuit cercul de invitati influenteaza inconstient modul de perceptie al telespectatorilor, absenta unuia sau a altuia dintre reprezentantii vreunei parti aflate la discutii avnd o mare importanta n constructia perceptiei privitorilor. Manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor Compozitia platoului ar trebui, teoretic, sa ofere imaginea unui echilibru democratic ntre parti. Uneori nsa, dreapta si stnga prezentatorului sunt folosite n scopul de a simboliza Dreapta si Stnga politica, iar daca aceste doua parti nu sunt egal reprezentate (fie la nceputul emisiunii, fie pe parcursul ei se aduc mai multi invitati si sustinatori de una dintre parti), se produce o deformare a perceptiei n favoarea uneia dintre grupari, distorsiune influentata nu de calitatea ci de numarul invitatilor

sustinatori. Scenariul Scenariul, pe baza caruia moderatorul conduce dezbaterea / emisiunea si arbitreaza partile poate sa fie stabilit naintea nregistrarii (caz n care calitatea discutiei poate fi afectata, ncorsetata de rigiditatea scenariului). Nici cealalta optiune nu este, nsa, lipsita de riscuri; n cazul n care moderatorul si traseaza scenariul n linii mari n urma discutiilor pregatitoare cu participantii prezumtivi, prin care lasa loc si improvizatiei sau exprimarii libere n timpul emisiunii, discutia poate sa devieze ntrun mod periculos. Oricum, nu trebuie uitata una din regulile tacite ale jocului si anume mentinerea limbajului n limitele politetii. Manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare Din ce n ce mai multi indivizi studiaza comportamentul semenilor lor, nainte de a intra n contact direct cu ei, pentru a afla ct mai multe date, pentru a le cunoaste modul de actiune si pentru a-si mbunatati relatiile. Comunicarea non-verbala este un proces complex care include omul, mesajul, starea sufleteasca, miscarile trupului si cei cu care se intra n relatie. Informatiile legate de aceasta comunicare foarte complexa au ajuns sa fie studiate si nsusite de aproape toate persoanele publice sau aflate n functii de conducere (fie manageri de ntreprinderi, fie politicieni, vedete de cinema sau de televiziune). Principalele instrumente ale manipularii n dialoguri si negocieri sunt vocea, privirea, gesturile, pozitia corpului (postura), distanta si buzele. Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit n functie de modul n care le folosim: - ritmul (ce poate alterna de la ncet la rapid) - volumul (care poate varia de la mic la mare) - tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav). De exemplu, la o persoana care foloseste o voce cu un volum puternic, un ritm rapid si un ton grav, sensul mesajului pe care l emite va fi ncarcat de emotii negative, ca mania sau agresivitatea. Pentru a excela n comunicarea non-verbala, trebuie sa ne adaptam vocea contextului momentului si fata de interlocutor. Potrivit specialistilor, din totalul mesajelor, aproximativ 7 % sunt verbale (cuvintele), 38% sunt vocale (tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale) si 55% sunt mesaje non-verbale. Pentru transmiterea informatiilor este utilizata cu precadere comunicarea verbala, n timp ce canalul non-verbal este folosit pentru exprimarea atitudinii interpersonale si, uneori, pentru a nlocui mesajele verbale. Impactul pe care elementele comunicarii l au n cadrul unui dialog sau al unei dezbateri este urmatorul: cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, nsa au impact mai scazut fata de celelalte elemente; tonul vocii are un impact mai mare n cadrul procesului de comunicare iar posibilitatea de control este medie; simbolurile non-verbale au impactul cel mai mare n desfasurarea comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de control.

Att limbajul trupului ct si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot releva adevaratele atitudini si gnduri ale unei persoane) pot trezi instinctul, intuitia, "al 7lea simt", presimtirea ca vorbitorul nu spune ceea ce gndeste. Metalimbajul permite indivizilor sa i manipuleze pe altii fara ca acestia sa-si dea seama. n conversatiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depaseste 7%. Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu atentie jumatate din ce am auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat. Un element de o mare importanta ntr-o dezbatere televizata l reprezinta forma si caracteristicile mobilierului din studio (mese, scaune) si modul de asezare a participantilor. Jocul de putere cu scaune dintre moderator - invitati Caracteristica Semnificatia 1.naltimea spatarului - este proportionala cu rangul si puterea ocupantului 2. Mobilitatea - n cazul n care exista, senzatia de putere este data de libertatea de miscare ntr-un scaun rotitor - n cazul n care nu exista, ea va fi compensata cu mobilitatea trupului, cu cresterea numarului de gesturi, fapt ce dezvaluie atitudini si sentimente ale intervievatului 3.naltimea scaunului - este proportionala cu rangul si puterea ocupantului si are un efect psihic deosebit de puternic; amplasarea unui invitat pe un scaun mai jos dect cel al moderatorului va induce publicului o reactie psihologica inconstienta de a-l desconsidera pe acel individ, scazndu-i din prestigiul sau 4. Asezarea n pozitia competitiva fata n fata mai departe de masa de dezbateri - creeaza presiune asupra interlocutorului (mai ales asupra celor neobisnuiti sa dea interviuri la televiziune) - diminueaza mult prestigiul interlocutorului Jocul de putere dintre moderator-invitati n functie de amplasarea la masa dezbaterilor Pozitia Tipul de dialog sugerat Caracteristici

Intentiile moderatorului "de colt" (interlocutorul este amplasat n coltul mesei) - conversatie prieteneasca, spontana - coltul biroului este o bariera potentiala - grad bun de colaborare - mpartirea teritoriala inutila - realizarea unui dialog amical

"de cooperare" (invitatul sta lnga moderator) - similitudini n orientare si gndire

- att moderatorul cat si invitatul sunt de aceeasi parte a barierei - grad ridicat de colaborare - realizarea unui dialog de la egal la egal - uneori poate fi o violare mascata a teritoriului invitatului

"de atragere a unei a treia persoane" (moderatorul sta lnga alte persoane n timp ce unul dintre interlocutori sta exact de cealalta parte a mesei - similitudini n orientare si gndire - strategia de a tine partea adversarului, n care adversarul este invitat - moderatorul pune ntrebari persoanei amplasate diferit de ceilalti n interesul unuia dintre invitati

"competitiv-defensiva"

- competitie

- defensiva - autoritate manifestata non verbal - masa este o bariera solida intre oameni - punctele de vedere ar putea ramne neclintite - competitie de orice natura - conflict deschis de idei - admonestare - relationare superioara fata de invitat

"independenta" - n care nu se doreste stabilirea nici unui tip de raport - indiferenta - posibil ostilitate - granitele nu sunt ncalcate - nu se doreste nici un fel de dialog real - nu se doresc discutii sincere

Jocul de putere dintre moderator-invitati n functie de forma mesei

Forma

Caracteristici Ce sugereaza si scopul folosirii ei Observatii

patrata

- mijloceste relatii de competitivitate si defensive intre indivizi cu acelasi statut social

- convorbiri scurte, bazate pe dovezi (fapte, exemple) - scoate n evidenta relatia superior-subordonat - partea dreapta este mai cooperanta dect stnga - opusul este partea rezistenta

rotunda - determina o atmosfera relaxanta, fara ceremonii - invitatii sunt persoane de acelasi rang - folosita pentru convingerea interlocutorilor - atmosfera de discutie destinsa - persoana de rang mai mare polarizeaza puterea (dreapta are mai multa putere dect stnga)

Drept-unghiulara

- ordoneaza clar influenta - folosita pentru influentarea cu maxima eficienta a interlocutorilor - tinta reala este invitatul amplasat exact de cealalta parte a moderatorului - n general, n centrul atentie sunt moderatorul si invitatul amplasat n pozitie opusa acestuia

Apetitul publicului pentru "istoria instantanee" este un fapt bine cunoscut. nsa doar cu putin timp n urma managerii si specialistii n comunicare au nceput sa se intereseze despre opiniile privitorilor referitoare la stirile televizate. Un amplu sondaj international realizat de Gallup n 1986 a relevat urmatoarele fapte: - doar 1 din 4 subiecti considera ca marile institutii de stiri (gen BBC sau NBC) sunt credibile; - 79% dintre indivizii intervievati cred ca presa este "cu adevarat profesionista" si ca se preocupa sa-si faca ct mai bine treaba. Un sondaj similar, realizat cu 3 ani mai trziu (1989), a indicat anumite modificari n perceptia publicului asupra modului n care televiziunea informeaza: doar 54% dintre cei chestionati au mai spus ca reporterii prezinta informatiile n mod obiectiv; - 44% considerau ca presa este frecvent neobiectiva;

peste doua treimi dintre ei (68%) au declarat ca jurnalistii tind sa favorizeze ntotdeauna una dintre partile implicate intr-un conflict; doar 33% erau de parere ca presa este independenta, majoritatea considernd ca ea este influentata de persoanele sau grupurile politice puternice; 77% blamau mass-media ca le invadeaza intimitatea.

Televiziunea nu este "oglinda societatii" asa cum i place sa se autointituleze; asupra ei intervine un complex de factori care o determina sa deformeze si sa manipuleze (constient sau nu) realitatea; din acest motiv o putem asemana mai degraba cu o oglinda aburita a societatii. Mahatma Gandhi a surprins cel mai bine pozitia de mijloc a telespectatorilor: "Nu vreau ca locuinta mea sa fie nconjurata din toate partile de ziduri si ferestre astupate. Vreau ca toate culturile si cunostintele din lume sa fie aduse si sa patrunda n casa mea intr-un mod ct se poate de liber, nsa refuz sa ma las purtat de valul vreuneia dintre ele.

CONCLUZII Progresele care au avut loc n ultimul timp n majoritatea domeniilor cunoasterii au determinat transformri complexe la nivelul societtii si al diverselor sale componente, inclusiv al structurilor infodocumentare. Dezvoltarea rapid a tehnologiilor informrii si comunicrii a avut consecinte majore asupra activittilor din aceste structuri si a dus la o reconturare a misiunii lor n cadrul societtii. Elementul cel mai important n toat aceast transformare este reprezentat de necesitatea de a actiona n vederea dezvoltrii capacittii utilizatorilor de a face fat avalansei de schimbri. Conceptul de educatie a utilizatorilor domin majoritatea actiunilor pe care bibliotecile le ntreprind n aceast directie. Educatia pentru cultura informatiei este o responsabilitate a tuturor furnizorilor de informatie. Este necesar ns abordarea strategic a acesteia si, de asemenea, colaborarea ntre specialistii din structurile infodocumentare si expertii din zona nvtmntului, a tehnologiei si a altor discipline, pentru dezvoltarea unor programe care s favorizeze cultura informatiei. Aceasta trebuie vzut ca un proces continuu care necesit interactiunea tuturor prtilor implicate. Dac n prezent se poate remarca o amploare mai mare a acestor programe de educatie a utilizatorilor la nivelul bibliotecilor din nvtmnt, n viitor, se asteapt punerea unui accent sporit pe cultura informatiei si n bibliotecile publice care au o responsabilitate major n domeniul educatiei adultilor. Societatea romna experimenteaza n general aceleasi tendinte ca statele nou aderate la Comunitatea Europeana sau candidate la aderare. Aspectele specifice sunt de asemenea relevante. Cultura este un mare posesor de continut n Romnia la fel ca peste tot n lume iar aceasta implica eforturi de a utiliza acest continut. Exista institutii dornice de a dezvolta proiecte n aceasta directie dar acestea au nevoie de surse de finantare pentru a atenua aspectele legate de "falia digitala", mai ales cele legate de accesul liber la instrumentele societatii informationale. De asemenea, tehnologia nu trebuie sa neglijeze aspectele culturale pe masura ce se raspndeste pe seama scaderii costurilor. Exista o nevoie crescnda ca institutiile culturale, n mod special muzeele, bibliotecile etc. sa paseasca n lumea digitala unde accesul poate fi nelimitat. Usurnd accesul la informatie cu ajutorul noilor medii digitale nu se va nregistra o scadere a numarului de vizitatori ci din contra se va mari. Multimedia

este un instrument indispensabil pentru educatie iar producatorii romni de Multimedia candidati la premiu au demonstrat interesul pentru acest tip de produs cultural. Fiecare spatiu cultural are si un anumit specific. Subiecte tabu n anumite culturi strnesc o savoare mediatica deosebita n alte spatii culturale. Tendinta de uniformizare mediatica provine de la faptul ca adesea indivizii apeleaza la mass-media internationala, stirile de interes general, politic, ecologic sau cultural fiind canalizate si pe posturi de televiziune specializate accesibile prin cablul de televiziune. Extinderea spatiului de comunicare interpersonala virtuala a nascut un consum cultural si informational prin intermediul e-mail-ului, a informatiei online si a forumurilor de dezbateri deschise. Explozia comunicatiei la distanta face ca informarea sa devina si mai facila si libera. Extinderea forumurilor de dezbatere creste schimbul de informatii care, ca nivel de informare, tinde sa depaseasca nivelul de exprimare si detaliere al televiziunii sau presei scrise. Dependenta de Internet si avalansa informationala reprezinta o sfidare care accentueaza prapastia cognitiva. Cei informati devin mai informati, cei dezinformati devin mai dezinformati. ntr-o societate postindustriala n care informatia capata aceleasi valente precum capitalul sau resursele, apelul la mijloace moderne de comunicare interpersonala devine o necesitate. Efectele integrate ale acestor transformari fac abia acum obiectul cercetarilor sistematice si al conversiei n teorie. Prin persuasiune ntelegem actiunea de a convinge ntr-un mod sau altul pe cineva sa faca sau sa aleaga un lucru. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor tipuri de argumente dect cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de "necesitatea" sau "importanta" aparenta a actiuni sau lucrului respectiv. n acest sens putem spune ca reclamele sunt persuasive. Ni se spune zilnic, n fel si chip, ca ne trebuie un telefon mobil, un anume detergent, un anume medicament, produs cosmetic, o caseta, dar nu ni se demonstreaza cu argumente acest fapt. Ce ne spun reclamele? ntr-o forma simpla, directa, facnd apel cel mai adesea la trebuintele si la sensibilitatea noastra, ni se recomanda sa consumam ceva. Uneori nsa reclamele nu argumenteaza ideea de a consuma acel produs; se ntmpla ca ele sa contina si greseli logice regretabile. De exemplu, ni se spune ca: X protejeaza mpotriva cariilor pentru ca gustul sau dureaza foarte mult. (Este evident ca nu gustul ne protejeaza dantura. Y ofera un salariu pe viata timp de 25 de ani. (De ce 25 de ani este totuna cu viata? Daca traim mai mult?) Trebuie sa bem Z pentru ca un hot a furat originalul si noi l putem gasi consumnd mai multa bautura racoritoare. (Daca a fost furat originalul, oare ce suntem invitati sa bem?) Alteori ni se dau ndemnuri nepoliticoase de tipul: Nu privi aici, casca ochi cnd cumperi! ndemnul este lansat din partea unor organisme de protejare a consumatorilor. Este drept, greseala lor nu este de argumentare, ci de adresare, denotnd lipsa de respect pentru consumator. Reclama are nsa efecte persuasive. Se spune ca traim ntr-o perioada de explozie informationala, ca informatia ne asalteaza, fie ca vrem, fie ca nu vrem. A ntelege caracterul persuasiv al reclamelor face parte dintre instrumentele noastre de protectie mpotriva comunismului, a proastei calitati, a modei cu orice pret, a subjugari noastre de catre producatorii de bunuri (alimente, de vestimentatie, de divertisment n general). Manipularea mai poarta si numele de "violenta simbolica". Nu suntem batuti, bruscati, fortati sa credem sau sa facem ceva. Cunoscndu-se felul de a fi, specificul vrstei sau alte particularitati, putem fi determinati sa credem ceea ce o persoana sau un grup de persoane si-a propus sa ne faca sa credem. Daca am fi ntrebati cine ne-a influentat, am raspunde cu mndrie ca nimeni. Pe

asta mizeaza si cei care ne manipuleaza. Pe hotarrea noastra de a nu ne lasa "dusi de nas", de a crede ceea ce vrem noi sa credem. Iata cteva exemple: a) Ziaristul care face un comentariu este foarte cunoscut. I se preia punctul de vedere pentru ca este faimos, sau este de la un ziar sau de la o revista de prestigiu. Este la moda. Aceasta situatie poarta numele de efect de prestigiu al mass-mediei. b) b) Ni se spune ca majoritatea oamenilor cred lucrul respectiv. Noi nu vrem sa fim mai prejos; nu avem taria unei opinii separate. Este vorba de forta opiniei majoritare. c) Ni se spune ca parintii au idei nvechite. Tinerii stiu ce vor. Noi suntem tineri si nu putem fi de acord cu cei batrni. Este vorba de folosirea unor mecanisme sau trasaturi psihologice pentru a obtine efectul dorit (de cele mai multe ori alegerea unor produse). Din nefericire nsa, n manipulare suntem adusi n situatia de a vrea ceea ce au hotart altii ca trebuie, astfel nct ei sa-si atinga scopurile. Ce este de facut, cum trebuie sa procedam pentru a rezista persuasiunii sau manipularii? 1. 2. Cereti argumente. ntrebati sau ntrebati-va singuri de ce oare? Analizati logic argumentele pe care le primiti.

3. ncercati sa produceti contraargumente. Daca ati reusit ,cntariti-le si vedeti daca sunt sau nu contradictorii. 4. 5. Nu va grabiti sa decideti, dar nici nu taraganiti la nesfrsit luarea unei hotarri. Sfatuiti-va cu o persoana a carei putere de decizie o apreciati.

6. Sfatuiti-va cu o persoana n care aveti ncredere, chiar daca nu stie multe lucruri n domeniul respectiv. Ea va cunoaste optiunile, valorile si trebuintele si se poate "pune n pielea voastra". 7. Cautati cazuri asemanatoare. Istoria se repeta, desi multi considera ca n-ar trebui sau ca nu este asa 8. 9. Nu toti cei care va sfatuiesc sa faceti ceva vor sa va manipuleze. Nu toti care va determina sa faceti ceva au si de cstigat de pe urma acestui fapt.

10. Rareori parintii vor raul. Nu-i suspectati de manipulare. Daca totusi o faceti, convingeti-va prin toate mijloacele ca asa este. Discutati cu ei deschis asemenea probleme. ANEXE Ziua, SOCIAL - Miercuri, 9 iunie 2004 Manual nou de "Competenta n mass-media" Mine, Ministerul Educatiei si Cercetarii mpreuna cu Agentia de Monitorizare a Presei lanseaza manualul "Competenta n mass-media", destinat elevilor de liceu. Manualul face parte din programul "Sistem integrat de mass-media pentru liceu" - Media SIS, finantat de Uniunea Europeana prin programul Phare 2001, care si propune sa dezvolte spiritul critic si sa

consolideze rezistenta la manipularea prin media si publicitate n rndul elevilor de liceu. El va fi predat n cadrul cursului optional "Competenta n mass-media", care ofera elevilor conceptele cheie necesare pentru abordarea, n cunostinta de cauza, a mesajelor din mass-media. n acelasi timp, manualul explica tehnicile de manipulare, persuasiune si propaganda, dar mai ales releva un minim ndrumar de protectie mpotriva efectelor acestora, asa cum apar ele n mass-media si n publicitate. Programul reediteaza manualul Mass-Media pentru liceu. Prima editie a fost publicata de catre AMP n anul 2000, iar disciplina "Competenta n mass-media" a fost predata n peste 80 de licee din tara. n prezent, Media SIS a format 120 de profesori de stiinte socio-umane din ntreaga tara care sa sustina predarea n continuare a acestui curs. (Mihaela JITEA)

Romania Libera, Vineri 11 Iunie 2004 Manual de antimanipulare, Elevii nvata despre meseria de ziarist Centrul de Informare al Comisiei Europene a gazduit ieri lansarea unui manual unic pentru elevii de liceu, "Competenta n mass-media", finantat de Uniunea Europeana prin programul Phare 2001. Manualul a fost conceput de jurnalisti si profesori pentru a-i ajuta pe liceeni sa-si dezvolte gndirea critica fata de mesajele primite din mass-media. Autorii, Ioan Buteanu, Dorina Chiritescu, Bogdan Ficeac, Nicoleta Fotiade, Angela Tesileanu si Mircea Toma, explica elevilor tehnicile de manipulare, persuasiune si propaganda si le ofera un ndrumar de protectie mpotriva efectelor acestora. n plus, liceeni pot afla mai multe despre meseria de ziarist si rolul acestuia n societate. Din anul scolar 2004-2005 elevii care doresc pot urma optional un curs de competenta n mass-media pe baza manualului. n acest sens, 120 de profesori de stiinte socio-umane din toata tara au urmat cursuri de specializare n cadrul programului Media SIS.

"Competenta n mass media", materie optional pentru clasele de liceu BUCURESTI, 10 iun (MEDIAFAX) Agentia de Monitorizare a Presei si Ministerul Educatiei si Cercetrii au lansat, joi, la Centrul de Informare al Comisiei Europene n Romnia, cea de-a doua editie a manualului "Competent n mass media", n cadrul unei "Campanii de Vaccinare Antimanipulare". Manualul face parte din programul "Sistem integrat de mass media pentru liceu" - MediaSIS, finantat de Uniunea European prin programul Phare 2001 Societate Civil - Componenta Educatie Civic, care si propune s dezvolte spiritul critic si s consolideze rezistenta la manipularea prin media si publicitate n rndul elevilor de liceu. Aceast a doua editie a manualului, mbunatatita, cu o nou grafic, cuprinznd si caricaturi de Ion Barbu a fost publicat la Editura Humanitas Educational. Lucrarea tiprit a aprut la pachet cu un CD ce contine cteva filmulete ce prezint modalitatile prin care reclamele de la televizor ncearc s cucereasc potentialii cumprtori. "Din pcate, la liceu nu prea se citeste presa. Asa c am folosit si n manual foarte multe exemple de la televizor, care este foarte bine cunoscut de toat lumea", a declarat Mircea Toma, coordonator al proiectului. Manualul va fi predat n cadrul cursului optional "Competent n mass media", care ofer elevilor conceptele cheie necesare pentru abordarea n cunostinta de cauz a mesajelor din mass media. Manualul explic si tehnicile de manipulare, persuasiune si propagand, dar mai ales ofer un ndrumar de protectie mpotriva efectelor acestora, asa cum apar ele n mass media si n publicitate. Alte capitole ale manualului se refer la elemente etice ale meseriei de ziarist: rolul lui, abaterile de la rol si posibile cauze, reflectarea minoritatilor n media etc.

Mircea Toma a declarat c acest tip de materie se pred si n alte tri ale Europei. "Am furat o idee din Germania, unde aceast materie se face n toate clasele, n 60% dintre scolile de acolo. La ei, acest proiect a nceput prin anii '60 pentru c aveau un Goebels pe cciul", a declarat Mircea Toma. Dorina Chiritescu, una dintre profesoarele care au participat efectiv la realizarea manualului a afirmat c exist, ncepnd din 2000, "destul de multi copii care opteaz pentru acest curs optional" Prima editie a manualului a fost publicat de ctre Agentia de Monitorizare a Presei n anul 2000, iar disciplina "Competenta n mass media" a fost predat n peste 80 de licee din tar. n prezent, MediaSIS a format 120 de profesori de stiinte socio-umane din ntreaga tar care s predea n continuare acest curs.

COMPETEN N MASS-MEDIA Agentia de Monitorizare a Presei n parteneriat cu Ministerul Educatiei si Cercetrii a lansat astzi manualul "Competent n mass-media". Acesta face parte dintr-un proiect finantat de Uniunea European prin programul PHARE si-si propune s dezvolte spiritul critic si s consolideze rezistenta la manipularea prin mass-media si publicitate n rndul elevilor de liceu. Manualul va fi predat de 120 de profesori. (Radio Romnia Actualitati, Ora: 13:00, 10 iunie 2004)

A fost lansat manualul "Competenta n mass-media" Bucuresti, 10 iun /Rompres/ - La Centrul de Informare al Comisiei Europene n Romnia a fost lansat, joi, manualul "Competenta n mass-media". Manualul face parte din programul "Sistem integrat de mass-media pentru liceu" - MediaSIS, finantat de Uniunea European prin programul PHARE 2001 Societate Civil - componenta Educatie Civic, ce si propune s dezvolte spiritul critic si s consolideze rezistenta la manipularea prin media si publicitatea n rndul elevilor de liceu. Un util instrument pentru tnra generatie - dup cum l caracteriza Bogdan Ficeac, redactor-sef la Romnia liber, coautor -, manualul va fi predat n cadrul cursului optional "Competenta n mass-media", care ofer elevilor de liceu conceptele cheie necesare pentru abordarea n cunostint de cauz a mesajelor din mass-media. n acelasi timp, manualul explic tehnicile de manipulare, persuasiune si propagand, dar mai ales relev un minim ndrumar de protectie mpotriva efectelor acestora asa cum apar ele n mass-media si n publicitate. Alte capitole ale manualului se refer la elemente etice ale meseriei de ziarist: rolul ziaristului, abaterile de la rol si posibile cauze, reflectarea minoritatilor n media etc. De mentionat c programul reediteaz manualul mass-media pentru liceu, o prim editie fiind publicat de ctre Agentia de Monitorizare a Presei (AMP) n anul 2000, iar disciplina "Competenta n mass-media" este predat n peste 80 de licee din tar. Asa cum a anuntat reprezentantul Ministerului Educatiei si Cercetrii (MEC), Eugen Stoica, manualul va fi predat n licee ncepnd cu anul de nvatamnt 2004-2005 de ctre 120 de profesori de stiinte socio-umane din ntreaga tar, optional. Profesorii au fost formati n cadrul

unui curs special de dou luni. Prezent la lansare, directorul AMP, Mircea Toma, a mentionat c ideea i apartine, fiind "furat" din Germania, unde un curs similar se pred pe tot timpul scolarizarii elevilor, manualul n cauz actionnd ca un adevrat "vaccin mpotriva manipulrii".

Radio DeltaRFi, joi, 10.06.2004, ora 13.00 / vineri, 11.06.2004, ora 7.30 si 9.00 Din toamna, liceenii vor nvata care este rolul jurnalistului n presa si cum sa se apere de manipularea prin publicitate si mass-media. Agentia de Monitorizare a Presei mpreuna cu Ministerul Educatiei au lansat o noua editie a manualului de "Competenta n mass-media". E vorba de un curs optional studiat deja n peste 80 de licee din tara. Primul manual de acest gen a aparut n Germania - dupa cum precizeaza seful Agentiei de Monitorizare a Presei, Mircea Toma.

Ziua de Vest, 5 aprilie 2004 "Boala" manipularii nu se va mai extinde! de Alex PTRsCONIU Licee din Timisoara, Deta, Caransebes, Resita si Arad vor beneficia de oferta speciala * Urmeaza un comunicat de maxim interes pentru tara. Smbata, la Timisoara, s-au servit doze consistente de vaccin. "Campania de Vaccinare Antimanipulare", pornita de Agentia de Monitorizare a Presei, n parteneriat cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, se spera ca, n curnd timp, va da roade. Mai exact din septembrie. (.) Revenind la cursul de formare de smbata de la Timisoara, sa precizam si cteva din temele dezbatute: "Mass media la nceputul secolului XXI", "Consumatorul de mesaje transmise prin mass media", "Manipularea prin mass media", "Publicitatea", "Minoritati n mass media", "Ziaristul si rolul lui n societate". Toate temele luate n discutie se vor regasi n manualul "Competente n mass media" (editia a II-a), care va aparea n luna iulie. Sa precizam si ca de oferta speciala a Agentiei de Monitorizare a Presei au beneficiat, ntr-o prima etapa, aproximativ 80 de scoli din tara.

Evenimentul Zilei de Vest, Luni, 5 Aprilie 2004 Editorial: Publicul de Radu Ciobotea Agentia de Monitorizare Mass-media organizeaza n aceste zile o seama de actiuni destinate elevilor. Fiind vacanta, mai multe institutii organizeaza actiuni destinate elevilor. Cea amintita mai sus nu era, pna acum, una dintre ele. Ba chiar s-ar putea spune ca, adresndu-se elevilor, Agentia risca sa nu nimereasca un public tocmai avizat, mai ales ca tema ntlnirilor e reprezinta manipularea prin presa. Iar, la capitolul cumparatori de presa, elevii nu reprezinta tocmai segmentul cel mai important. Cu toate astea, ideea e foarte buna. Cititorii de presa, ca si telespectatorii

sau ascultatorii radio, nu apar din neant, stiind direct ce sa nteleaga din diversitatea de mesaje care sosesc necontenit pe canalele mediatice. n cel mai bun caz, ei se formeaza singuri, folosind bruma de educatie din scoala, mult spirit autotidactic si oleaca de intuitie. Dar aceste cazuri ramn, totusi, exceptii. Desi tuturor ni se pare ca am priceput totul si ca putem face comentarii sofisticate, adevarul e ca ne aflam abia la nceput. Receptarea informatiilor venite din mass-media se nvata, cum se nvata o limba straina, sau cum se nvata regulile jocului democratic. O reala stabilitate mediatica nu e data de vreo lege, ci de puterea publicului de a alege. Ca sa aleaga, trebuie sa aiba puncte de reper. Alegerea lui reprezinta nu doar un gest de libertate, ci si o imagine a orientarii unei ntregi natiuni. O natiune de gogosari ar citi, evident, ziarul salatei perfecte si ar vota cu sosul acrisor. Agentia de monitorizare a sesizat un lucru firesc, dar greu de realizat. Acela ca un public avizat se formeaza la vrsta adolescentei si ca modul n care percepe primele articole si primele emisiuni de substanta poate influenta pentru multa vreme opiniile si comportamentul sau. Atragerea elevilor ntr-o asemenea actiune este, nsa, o performanta. Ea este egala cu atragerea lor ntr-o lume a responsabilitatii. si vor fi extrem de norocosi cei care vor ncepe sa dibuiasca fragmente de adevar prin mirajul si prin beznele presei romanesti. Ei vor afla ca nu exista alb si nu exista negru, dar ca exista forte, interese, presiuni, afirmatii cu doua taisuri, si mai ales orgolii. si ca nu s-a inventat nca un mecanism care sa aduca la suprafata n fiecare zi tot ce ar trebui sa se afle n mod public, si nici unul care sa sanctioneze toate aberatiile vietii romanesti, dar ca, dintre toate mijloacele imperfecte si nu tocmai libere de exprimare, presa are cele mai mari sanse de a ajunge, ntr-o zi, varianta cea mai acceptabila de adevar. si asta depinde enorm de cititori.

"Competenta n mass-media" va fi predat optional n liceele din tar Disciplina intitulat "Competenta n mass-media" va fi predat optional n liceele din tar. Agentia de Monitorizare a Presei va reedita manualul "Mass-media pentru liceu", n cadrul unui proiect derulat n parteneriat cu MEC si finantat de Uniunea European prin programul PHARE. Scopul proiectului este dezvoltarea spiritului critic al liceenilor fat de mesajele din mass-media si publicitate si urmareste s determine rezistenta la manipulare a consumatorului de media, precum si mbunatatirea capacitatii acestuia de a discerne ntre un mesaj echilibrat si impartial si unul tendentios. n cadrul programului vor fi formati 120 de profesori de stiinte socio-umane din toat tara, care vor preda aceast disciplin. Agentia de Monitorizare a Presei a publicat un manual de studiu nc din anul 2000, iar disciplina a fost predat n peste 80 de licee din tar. Astzi a nceput al treilea modul de pregtire a profesorilor, care urmeaz s predea n licee din judetele Timis, Arad, Caras Severin, Hunedoara, Mehedinti si Satu Mare - informeaz RADIO ROMNIA ACTUALITTI (3 aprilie 2004)

Evenimentul Zilei de Vest, Duminica, 04 Aprilie 2004 Pilula mpotriva manipularii de Bianca Toma Profesorii de la mai multe licee din Timisoara snt invitati, la sfrsitul acestei saptamni, la un curs optional, intitulat "Competenta n mass-media", organizat de Agentia de Monitorizare a Presei, n cadrul actiunii "Campania de Vaccinare Anti-manipulare". Cursul se desfasoara n cadrul unui proiect "Sistem integrat de mass-media pentru liceu" si este finantat de Uniunea Europeana, printr-un program Phare. Proiectul are ca scop dezvoltarea spiritului critic al elevilor de liceu fata de mesajele din mass-media si publicitate. Organizatorii si coordonatorii proiectului spun ca n acest fel ncearca sa determine o asa-numita rezistenta la manipulare prin presa a consumatorului de media si mbunatatirea capacitatii acestuia de a discerne intre un mesaj media

echilibrat si impartial si unul tendentios. Tot prin acest proiect, Agentia de Monitorizare a Presei va reedita manualul "Mass-media pentru liceu" si va forma 120 de profesori de stiinte socioumane din ntreaga tara care sa predea acest curs.

Evenimentul, Iasi, 24 mai 2004 "Vaccinare". antimanipulare Din toamna, elevii de liceu vor avea n programa ore optionale de jurnalism, predate de 120 de profesori instruiti n cadrul Campaniei de vaccinare antimanipulare, initiat de Agentia de Monitorizare a Presei si finantat cu fonduri PHARE. Smbata, n sala de conferinte a Hotelului "Orizont" a avut loc cel de-al V-lea modul al campaniei, la care au participat 21 de profesori din Iasi, Botosani, Neamt, Suceava Vaslui si Vrancea. "Elevii trebuie sa-si dezvolte spiritul critic si sa nu se lase manipulati de mass-media. Acesta ar trebui sa fie rezultatul campaniei", ne-a spus dna Nicoleta Fotiade, coordonatorul proiectului. (F.S.) BIBLIOGRAFIE Lucrari generale Alemann, Ulrich von, Parteien und Medien n: O. Gabriel u.a. (ed.), Parteiendemokratie n Deutschland, BpB, Bonn, 1997 Waldemar Besson/Gotthard Jasper, Das Leitbild der modernen Demokratie. Bauelemente einer freiheitlichen Staatsordnung, BpB Bonn, 1990 Alexander, Jeffrey, C., Seideman, Steven, Cultura si societate. Dezbateri contemporane, Editura Institutul European, 2001 Anderson, Benedict, Comunitati imaginate, Editura Integral,Bucuresti, 2000 Antohi, Sorin, Civitas imaginalis, Editura Litera, Chisinau, 1994 Bainton, Toby, Information literacy and academic libraries: the SCONUL approach n 67thIFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001 Benko, Otto, Informatie, eveniment, comunicare, Tipografia Universitatii, Timisoara 1988 Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000 Boorstin, Daniel, Creatorii. O istorie a eroilor imaginatiei, Editura Meridiane, Bucuresti, 2001 Bourdieu, Pierre, Spiritul practic, Editura Institutul European, Bucuresti, 2000 Bucheru, Ion, Fenomenul Televiziune, Editura Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti Chengren Hu, Network Literacy: New Task for Librarians on Users Education n: 62nd IFLA General Conference, Beijing, 1996 Chopra, Hans Raj, User education: training the librarians to use new technologies n the developing countries n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001 Cuilenburg, Van J.J., Scholten, O., Noomen, G.W. stiinta comunicarii, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000

DeFleur, Melvin L., Ball Rokeach, Sanda Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom, Iasi, 1999, 1997 Dobrescu, Paul, Alina Bargaoanu - Mass-media - Puterea fara contraputere, Editura All, Bucuresti, 2002 Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers enciclopedic, 2000 Farmer, Lesley, Information literacy: a whole school reform approach n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001 Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucuresti, 2001 Gilster, Paul. Digital Literacy. New York, John Wiley & Sons Inc., 1997 Hannelore B. Rader, Faculty-Librarian Collaboration n Building the Curriculum for the Milleniumthe US Experience n Paper of the 64th IFLA General Conference, Amsterdam, 1998, Booket 1 Homann, Benno, Difficulties and new Approaches n User Eduction n Germany n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001 Iacob, Dumitru, Cismaru, Diana Maria, Relatiile publice, eficienta prin comunicare, Editura comunicare.ro, Bucuresti, 2003 Marcus, George, Fischer, Michael, Anthropology as Cultural Critique, University of Chicago Press McClure, Charles R. Network Literacy: A role for Libraries? n Information Technology and Libraries 13, 2 (June 1994 ) McQuail, Denis, Windahl, Sven, Modele ale comunicarii - pentru studiul comunicarii de masa, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2001 Meyer, G. R., The social organisation of the computer underground - Decalb, Illinois, 1989 Mielu, Zlate, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, 1999 Mucchielli, Alex, Dictionar al metodelor calitative n stiintele umane si sociale, Editura Polirom, Iasi, 2002 Myoung Chung Wilson, To Dissect a Frog or Design an Elephant: Teaching Digital Information Literacy through the Library Gateway n: 63rd IFLA General Conference, Copenhagen, 1997, Booket 7 Lull, James Manipularea prin informatie, Editura Antet XX Press, Filipesti de Trg, Prahova, 2002 Paraus, Mihaela, Tendinte manageriale n biblioteca publica, Iasi, Editura Biblioteca Judeteana "Gh. Asachi", 2001 Popescu, Cristian Florin, Practica jurnalismului de informare. Principii, reguli, provocari, , Editura Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, 1999 Rabinow, Paul, n Writing Culture, edited by James Cliufforf and George E. Marcus, Umiversity of California Press Stan, Sonia Cristina, Manipularea prin presa Editura Humanitas, Bucuresti, 2004

Stancu, Valentin, Stoica, M. Marcela, Stoica, Adrian, Relatii publice, succes si credibilitate, Editura Concept Publishing, Bucuresti, 1997 Stoica, Ion, Criza n structurile infodocumentare. Sensuri si semnificatii contemporane, Constanta, Editura Ex Ponto, 2001 serb, Stancu, Relatii publice si comunicare, Editura Teora, Bucuresti, 2000 Toffler, Alvin, Puterea n miscare, Editura Antet, Iasi, 1995 Tovot, Christina, Customer or refined student? Reflections on the "Customer" Metaphor n the Academic Environment and the new Pedagogical Challenge to the Libraries and Librarians n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001 Volkoff, Vladimir, Tratat de dezinformare, Editura Antet, Iasi, Postfata Dr. Gh. Aradavoaice Wunenburger, Jean-Jacques, Filosofia imaginilor, Editura Polirom, Iasi, 2004 Zanc, Ioan, Informatie si comunicare. Aspecte psihologice si sociale. Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2005 *** A progress report on information literacy: an update on the American Library Association Presidential Committee on Information Literacy: Final Report, March 1998 *** CIWARS Intelligence Report. Vol. 2. Issue 8, 1998 Periodice Ciobotea, Radu "Publicul", Evenimentul Zilei de Vest, Luni, 5 Aprilie 2004 F.S, Vaccinare". antimanipulare, Evenimentul, Iasi, 24 mai 2004 Jitea, Mihaela, Manual nou de "Competenta n mass-media" Ziua, SOCIAL - Miercuri, 9 iunie 2004 Patrascanoiu, Alex, "Boala" manipularii nu se va mai extinde, Ziua de Vest, 5 aprilie 2004 Toma, Bianca, Pilula impotriva manipularii, Evenimentul Zilei de Vest, Duminica, 04 Aprilie 2004 Zanc, Ioan, Informatie si putere, n Napoca Universitara, nr. 1-2, 1980, pp.5, 1 pag. (1980) Zanc, Ioan, Informatia sociala, economie si societate informationala, n Revista de Filozofie, nr.56, 1990, pp.392-400, 9 pag. (1990) Zanc, Ioan, Modalitati de comunicare umana, n Tribuna, nr. 14, 6-12 aprilie 1995, p.9, 1 pag. (1995 Zanc, Ioan, Iustin Lupu, Verbal si nonverbal n comunicarea umana, Studia Universitatis Babes-Bolyai, Series Ephemerides, XLII, nr. 1/1997, pp. 89-115, 26 pag. (1997) *** A fost lansat manualul "Competenta n mass-media", Bucuresti, 10 iun /Rompres/ *** "Competenta n mass media", materie optional pentru clasele de liceu, BUCURESTI, 10 iun (MEDIAFAX) *** COMPETEN N MASS-MEDIA, (Radio Romnia Actualitti, Ora: 13:00, 10 iunie 2004) *** "Competenta n mass-media" va fi predat optional n liceele din tar, RADIO ROMNIA ACTUALITTI (3 aprilie 2004)

*** Din toamna, liceenii vor nvata care este rolul jurnalistului n presa si cum sa se apere de manipularea prin publicitate si mass-media, Radio DeltaRFi, , joi, 10.06.2004, ora 13.00 / vineri, 11.06.2004, ora 7.30 si 9.00 *** Manual de antimanipulare, Elevii nvata despre meseria de ziarist, Romania Libera, Vineri 11 Iunie 2004

CUPRINS ARGUMENT.........................................................................................................2 INTRODUCERE...................................................................................................6 CAPITOLUL I - INFORMAIA.......................................................................13 1.2 Ce este informatia?...........................................................................................13 1.3 Opozitii informationale.....................................................................................16 1.4 Cultura informatiei............................................................................................20 CAPITOLUL II - MANIPULAREA INFORMAIONAL............................28 2.1 Modalitati si tipuri de manipulare.....................................................................28 2.2 Presa, cinele de paza al Puterii........................................................................32 2.3 Presa ideala: fara manipulare.............................................................................40 CAPITOLUL III - UTILIZATORII DE INFORMAIE..................................47 3.1 Influenta mijloacelor de comunicare n masa....................................................47 3.2 Lumea informationala.......................................................................................54 3.3 Educatia ulilizatorilor mpotriva manipularii....................................................57

CAPITOLUL IV - Studiu de caz MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNE..63 CONCLUZII............................................................................................................77 ANEXE....................................................................................................................81 BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................89 CUPRINS................................................................................................................93