Sunteți pe pagina 1din 44

Analiza cheltuielilor intreprinderii

1. Abordari conceptuale privind cheltuielile; analiza dinamica si structurala a cheltuielilor

2. Analiza cheltuielilor totale

3. Analiza cheltuielilor de exploatare

4. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri

5. Analiza cheltuielilor variabile şi fixe

6. Analiza cheltuielilor materiale şi cu personalul. EficienŃa consumului de resurse materiale şi umane.

7. Analiza cheltuielilor financiare.

8. Analiza costului unitar

1. Abordari conceptuale privind cheltuielile; analiza dinamica si

structurala a cheltuielilor

Caracterizarea starii de performanta a intreprinderii presupune analiza a doua categorii de baza de indicatori: cheltuieli si venituri. Veniturile şi cheltuielile constituie elemente direct legate de măsurarea profitului. Recunoaşterea şi măsurarea veniturilor şi a cheltuielilor, şi deci a profitului, depind parŃial de conceptele de capital şi de menŃinere a nivelului capitalului, concepte utilizate de întreprinderi în elaborarea situaŃiilor financiare.

Cheltuieli concept de capital Rezultat Recunoastere Venituri concept de mentinere a nivelului capitalului
Cheltuieli
concept de capital
Rezultat
Recunoastere
Venituri
concept de mentinere a
nivelului capitalului

Aceasta se face fara a se renunta dar prin competarea conceptului de cheltuieli regasit in trecut ca expresie a consumului de resurse la nivel de intreprindere.

RESURSE CONSUM
RESURSE
CONSUM

CHELTUIELI

Cheltuielile sunt definite drept diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acŃionari. Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe).

scaderea scaderea valorii scaderea cheltuiala capitalului cresterea beneficiilor propriu datoriilor
scaderea
scaderea
valorii
scaderea
cheltuiala
capitalului
cresterea
beneficiilor
propriu
datoriilor

Un alt criteriu de recunoastere a cheltuielilor se bazeaza pe asocierea directa între costurile implicate şi obŃinerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub numele de conectarea costurilor la venituri, implică recunoaşterea simultană sau combinată a veniturilor şi cheltuielilor care rezultă direct şi concomitent din aceleaşi tranzacŃii sau din alte evenimente. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vândute sunt recunoscute în acelaşi timp cu venitul din vânzarea bunurilor.

în acelaşi timp cu venitul din vânzarea bunurilor. cheltuieli venituri In componenta cheltuielilor

cheltuieli

venituri

timp cu venitul din vânzarea bunurilor. cheltuieli venituri In componenta cheltuielilor intreprinderii sunt delimitate

In componenta cheltuielilor intreprinderii sunt delimitate doua mari categori, respectiv pierderi si cheltuieli care apar în procesul desfăşurării activităŃilor curente ale întreprinderii.

CHELTUIELI cheltuieli efective pierderi
CHELTUIELI cheltuieli efective pierderi

CHELTUIELI

cheltuieli efective

pierderi

Cheltuielile ce apar în cursul activităŃilor curente ale întreprinderii includ costul vânzărilor, salariile şi amortizarea. Ele se regăsesc de obicei sub forma ieşirilor sau scăderii valorii activelor, cum ar fi: numerarul sau echivalentele numerarului, stocurile, terenurile şi mijloacele fixe.

Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiŃiei cheltuielilor şi care pot sa apara sau nu pe parcursul desfăşurării activităŃilor curente ale întreprinderii. Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi din acest punct de vedere nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. În categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din dezastre, cum ar fi inundaŃiile sau incendiile, precum şi cele rezultate din ieşirea activelor pe termen lung. De asemenea, definiŃia cheltuielilor include şi pierderile nerealizate, de exemplu cele rezultate din creşterea cursului de schimb valutar în cazul unor împrumuturi pe care întreprinderea le-a contractat în valută. De obicei, în contul de profit şi pierdere prezentarea pierderilor se efectuează distinct, datorită importanŃei cunoaşterii existenŃei şi valorii acestora în procesul decizional. Pierderile sunt raportate de regulă la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente. Datorita analizei cheltuielilor in cea mai mare parte in corespondenta cu veniturile degajate, prezentam si principalele concepte privind veniturile intreprinderii. Astfel, veniturile sunt definite drept creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuŃii ale acŃionarilor.

cresterea cresterea valorii cresterea venit capitalului scaderea beneficiilor propriu datoriilor
cresterea
cresterea
valorii
cresterea
venit
capitalului
scaderea
beneficiilor
propriu
datoriilor

Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii activelor sau a reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor rezultată din vânzarea produselor sau a serviciilor ori descreşterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii). In componenta veniturilor se disting venituri din activităŃile curente si câştiguri din orice alte surse.

VENITURI venituri curente cistiguri
VENITURI venituri curente cistiguri

VENITURI

venituri curente

cistiguri

Veniturile din activităŃile curente includ vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevenŃe şi chirii. Câştigurile reprezintă alte elemente care corespund definiŃiei veniturilor şi pot sa apara sau nu ca rezultat al activităŃii curente a întreprinderii. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice şi din acest punct de vedere nu diferă ca natură de venituri. Prin urmare, în acest cadru general câştigurile nu sunt privite ca elemente separate. In categoria ciştigurilor se pot include:

sumele rezultate în urma ieşirii activelor imobilizate pe termen mediu şi lung.

câştigurile nerealizate, de exemplu cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament şi cele rezultate din creşterea valorii contabile a activelor pe termen lung.

Prezentarea câştigurilor în contul de profit şi pierdere se realizează de obicei distinct, deoarece cunoaşterea existenŃei acestora este importantă pentru procesul decizional. Câştigurile sunt prezentate de regulă la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente. Veniturile pot fi utilizate pentru achiziŃionarea de active sau pentru creşterea valorii diferitelor tipuri de active, de exemplu: numerar, creanŃe, bunuri şi servicii primite în schimbul bunurilor şi al serviciilor furnizate. Nu totdeauna o modificare a activelor sau datoriilor intreprinderii (crestere sau descrestere) este generatoare de venit, respective cheltuiala. Pentru exemplificare, mentionam reevaluarea sau ajustarea valorii activelor sau datoriilor. Reevaluarea sau ajustarea valorii activelor şi datoriilor determină creşteri sau diminuări ale capitalului propriu. Deşi aceste creşteri sau diminuări corespund definiŃiei veniturilor şi cheltuielilor, ele nu sunt incluse în contul de profit şi pierdere în baza anumitor concepte legate de menŃinerea nivelului capitalului. În schimb ele sunt incluse în capitalul propriu, ca ajustări pentru menŃinerea nivelului capitalului sau ca rezerve din reevaluare. Veniturile şi cheltuielile se pot regăsi în contul de profit şi pierdere în diferite moduri, astfel încât să furnizeze informaŃia relevantă pentru procesul decizional. De exemplu, se foloseşte adesea distincŃia dintre acele elemente de venituri şi cheltuieli care sunt rezultatul activităŃilor curente ale întreprinderii şi cele care nu sunt rezultatul acestor activităŃi. Această distincŃie se realizează plecându-se de la prezumŃia că sursa unui element (de venituri sau cheltuieli) este relevantă în procesul de evaluare a capacităŃii întreprinderii de a genera în viitor numerar şi echivalente ale numerarului. De exemplu, activităŃi întâmplătoare, cum ar fi înstrăinarea unei investiŃii pe termen lung, nu pot apărea în mod curent. În procesul de separare a veniturilor şi cheltuielilor în funcŃie de caracterul lor curent sau extraordinar este necesară analiza naturii şi activităŃii întreprinderii. Elementele care pentru unele întreprinderi sunt rezultatul unor activităŃi curente pot reprezenta în cazul altor întreprinderi activităŃi extraordinare. DistincŃia dintre elementele de venituri şi cheltuieli şi combinarea acestora în diferite moduri permite întreprinderii să îşi prezinte în mod variat performanŃele. Aceste clasificări prezintă diferite grade de cuprindere. De exemplu, contul de profit şi pierdere poate include marja brută, profitul din activităŃile curente înainte de impozitare, profitul din activităŃile curente după impozitare şi profitul net. In literatura de specialitate, cheltuielile si veniturile sunt clasificate in functie de mai multe criterii, printre care mentionam:

a) Dupa natura lor:

cheltuieli de exploatare

cheltuieli financiare

cheltuieli extraordinare.

Conform criteriului enuntat sunt prezentate atit cheltuielile intreprinderii cit si veniturile

in structura contului de profit si pierdere la ora actuala in tara noastra. Cheltuielile de

exploatare cit si cheltuielile financiare sunt degajate de activitatea curenta desfasurata de intreprindere. Cheltuielile extraordinare nu provin din activităŃile curente ale întreprinderii şi ca urmare nu apar frecvent sau cu regularitate.

b) Dupa momentul angajarii cheltuielilor se disting:

cheltuieli aferente perioadei curente

cheltuieli in avans.

Cheltuielile aferente perioadei curente sunt cheltuieli ce se înregistrează în exerciŃiul financiar în care au apărut, fără a se Ńine seama de momentul efectiv al încasării/plăŃii acestora. Cheltuieli în avans sunt cheltuielile care se încasează/plătesc în exerciŃiul financiar curent, dar care se referă la un exerciŃiu financiar ulterior.

c) Dupa variatia fata de volumul activitatii desfasurate se delimiteaza:

cheltuieli variabile

cheltuieli fixe.

Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de intreprindere, se modifica odata cu volumul de

activitate desfasurata. Suma cheltuielilor fixe, spre deosebire de cea a cheltuielilor variabile, ramine relativ constanta, indifferent de volumul de activitate desfasurata.

d) Dupa modul de identificare si repartizare pe purtatori, se disting:

cheltuieli directe

cheltuieli indirecte.

Cheltuielile directe sunt asociate in mod direct cu desfasurarea unei activitati sau

obtinerea unui produs.

Cheltuielile indirecte sunt ocazionate de desfasurarea activitatii intreprinderii in ansamblul sau (cheltuieli de intretinere generala, cheltuieli administrative etc).

e) Dupa masura in care se poate actiona asupra lor exista:

cheltuieli controlabile

cheltuieli necontrolabile.

Cheltuielile controlabile sunt cheltuielile a caror marime poate fi ajustata in functie de

deciziile diferitelor centre de responsabilitate. Cheltuielile necontrolabile sunt cheltuielile a caror dimensiune este impusa in general prin legislatia existenta in mediul economic in care intreprinderea isi desfasoara activitatea.

f) Dupa caracterul lor exista:

cheltuieli ascunse (suportate de intreprindere si cu toate acestea neevidentiate in situatiile financiare) cheltuieli de oportunitate (degajate de asa-zisul cost al sansei pierdute).

cheltuieli evidente (reflectate in situatiile financiare ale intreprinderii),

2. Analiza cheltuielilor totale

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata cheltuielilor totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda abaterilor. Studiul va favoriza desprinderea unor concluzii şi stabilirea unor măsuri necesare creşterii performanŃelor economico-financiare ale întreprinderii. RelaŃia de calcul al indicatorului rata de eficienŃă a cheltuielilor totale (cheltuieli la 1.000 lei venituri totale) este:

R

ct

=

n

i = 1

n

Chi

i = 1

Vi

× 1.000

sau

unde:

R ct

=

Σ

g c

i

1.000

i

100

c

1.000

i

=

Chi

Vi

× 1.000

1.000

– rata de eficienŃă a cheltuielilor pe categorii structurale; Chi – cheltuielile pe structură (exploatare, financiare); Vi – veniturile pe structură (exploatare, financiare); g i – structura veniturilor.

c

i

Pentru a explica modificarea ratei de eficienŃă a cheltuielilor totale se stabileşte influenŃa celor doi factori astfel:

1) InfluenŃa modificării structurii veniturilor:

g =

i

n

=

1

i

g

i 1

ci

1000

0

100

n

g

1

=

1

i 0

ci

1000

0

100

=

R

r

ct

R

ct

0

2) InfluenŃa modificării cheltuielilor la 1.000 lei, pe categorii:

ci

1000

=

n

=

1

1

g

i 1

ci

n

1000
1

1

=

1

g

i 1

ci

1000

0

100

100

=

R

ct

1

R

r

ct

In scopul scaderii valorii cheltuielilor obtinute pentru 1000 lei venituri, trebuie sa se

urmareasca:

- o cresterii a ponderii veniturilor cu o rata de eficienta a cheltuielilor mai mica decit media inregistrata pe intreprindere in perioada luata ca baza de comparatie. In conditiile normale de activitate si in contextul unui mediu economic corespunzator, aceasta masura vizeaza cresterea veniturilor din exploatare.

- Scaderea ratei cheltuielilor pe categorii structurale, in special in cazul ratei cheltuielilor de exploatare in contextul mentinerii ratei cheltuielilor financiare in marje rezonabile.

3.Analiza cheltuielilor de exploatare

Indicatorul utilizat in analiza cheltuielilor de exploatare se numeste “Rata cheltuielile de exploatare” si se calculeaza dupa formula:

Unde:

R

CHe

=

CH

E

V

E

R CHe

g

i

=

v

ei

V

E

*100

= rata cheltuielilor de exploatare

*1000

=

si

r

ch

i

n

=

1

i

g

i

*

r

ch

i

=

100

ch

e

i

v

e i

*1000

g = structura veniturilor din exploatare

i

r ch

i

= rata cheltuielilor de exploatare pe categorii structurale

I CH

E

< I

V

E

I CH

E

I CH

E

I CH

E

< I

>

I

I

=

V

E

V

E

V

E

→↓ R

CH

E

R

R

R

CH

E

CH

E

CH

E

< 1000

> 1000

= 1000

4. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri

Indicatorul utilizat in analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri este “Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri” si se calculeaza dupa formula:

C

q

1000

C

1000 CH

=

CA

*1000

=

n

=

1

i

q

v

i

*

_

p

i

n

=

1

i

q

v

i

*

_

c

i

= cheltuieli pentru 1000 lei cifra de afaceri;

v i = cantitatea vinduta pentru categoria structurala i

_

p

_

c

i

i

= pretul mediu de vinzare pentru categoria structurala i

= costul mediu de vinzare pentru categoria structurala i

*1000

Modificarea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri se afla sub influenŃata

următorilor factori:

1. InfluenŃa structurii cifrei de afaceri:

2.

3.

g i

=

Σ qv c Σ qv p

1

0

0

1

×

1.000

Σ qv c Σ qv p

0

0

0

0

×

1.000

InfluenŃa modificării preŃului de vânzare:

p

=

Σ

qv

1

c

0

Σ

qv

1

p

1

×

1 . 000

Σ qv

1

c

0

Σ qv

1

p

0

×

1 . 000

InfluenŃa modificării costului pe produs:

∆ =

c

Σ qv c Σ qv p

1

1

1

1

×

1.000

Σ qv c Σ qv p

1

0

1

1

×

1.000

Pentru exemplificare avem la dispozitie urmatoarele informatii:

Nr crt

Indicatori

n

n+1

Indice

1

Cifra de afaceri

13,850,000

14,980,000

108.16%

2

Cheltuieli aferente cifrei de afaceri

12,670,000

12,890,000

101.74%

3

Rezultat aferent cifrei de afaceri

1,180,000

2,090,000

177.12%

4

Cifra de afaceri recalculata

 

16,373,000

 

5

Cheltuieli recalculate

 

14,092,500

 

6

Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri

914.80

860.48

94.06%

variatia cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri, din care datorita:

-54.32

variatiei structurii vinzarilor

-54.09

variatiei pretului mediu de vinzare

80.04

variatiei costului unitar

-80.27

Scaderea valorii cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri se poate realiza prin:

– creşterea preŃurilor de vânzare prin calitate dar având în vedere preŃurile produselor similare comercializate în cadrul sectorului dar şi puterea de cumpărare a potenŃialilor clienŃi

– scăderea costurilor prin mai buna negociere a preŃurilor de aprovizionare, reducerea consumurilor specifice pe unitate de produs în condiŃiile în care nu se afectează calitatea.

– Creşterea ponderii vânzărilor cu o C 1000 mai mică decât media înregistrată pe întreprindere în perioada precedentă (în contextul respectării cererii de pe piaŃă).

Cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri influenŃează în mod direct următorii indicatori ai performanŃei economico-financiare ai întreprinderii:

1) asupra profitului aferent cifrei de afaceri:

C

=−

(

C

1.000

1

C

1.000 )

0

n

i

= 1

qv p

1

1

1.000

relaŃie ce poate fi aprofundată pe cei trei factori direcŃi (structură, preŃ de vânzare, cost

complet);

2) asupra eficienŃei activelor din exploatare:

C =

(

C

1.000

1

C

1.000

0

)

n

=

1

i

qv p

1

1

1.000

Ae

1

n

∑ qv p 1 1 ( 1.000 C 1 1.000 ) i = 1 −
qv p
1
1
(
1.000 C
1
1.000
)
i
= 1
C
0
1.000
3) asupra eficienŃei utilizării mijloacelor fixe:
∆ =
C
Mf
1
4) asupra eficienŃei utilizării capitalului (propriu, permanent):
n
qv p
1
1
(
1.000 )
1
1.000
i
=
1
C
C
0
1.000
∆ C =
K
1
5)
asupra
eficienŃei
muncii
(pe
baza
profitului
pe
n
qv p
1
1
(
1.000
1.000
)
i
= 1
C
C
1
0
1.000
salariat):
∆ =
C
Ns
1

un

5. Analiza cheltuielilor fixe si variabile

In functie de comportamentul fata de volumul activitatii desfasurate, cheltuielile se grupeaza in cheltuieli fixe si cheltuieli variabile. Cheltuielile fixe sunt generate de asigurarea unei bune desfasurari a activitatii intreprinderii, de pregatirea si mentinerea unei bune functionari a acesteia. Din punct de vedere al comportamentului fata de volumul de activitate desfasurata, sunt considerate a fi cheltuieli independente. In structura cheltuielilor fixe se regasesc de regula: cheltuielile cu chiriile, cheltuieli cu asigurarile, cheltuieli cu iluminatul, incalzirea, intretinerea si curatenia, cheltuieli cu amortizarea cladirilor, cu salariile personalului administrativ, cit si alte cheltuieli comune si de administratie. Analizind cheltuielile fixe pe unitate de produs, deci sub forma costurilor fixe, acestea capata caracter variabil: cresterea/scaderea volumului de activitate al intreprinderii antreneaza scaderea/cresterea costurilor fixe. Grafic, evolutia cheltuielilor fixe (CHf) dar si a costurilor fixe (cf) comparativ cu evolutia inregistrata de volumul activitatii intreprinderii (exprimat prin cifra de afaceri) se prezinta astfel:

CHf CHf cf CA
CHf
CHf
cf
CA

Cheltuielile variabile sunt cheltuieli dependente fata de volumul de activitate desfasurata de intreprindere.Cresterea volumului activitatii desfasurate in contextul in care ceilalti factori de influenta asupra costurilor ramin constanti, atrage cresterea proportionala a cheltuielilor variabile. In structura cheltuielilor variabile se regasesc: cheltuieli cu materii prime, materiale, cheltuieli cu salariile personalului direct productiv, cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe direct productive etc. In perioada de ascensiune accelerata a activitatii desfasurate de societate, dinamica inregistrata de cheltuielile variabile este inferioara celei caracteristice cifrei de afaceri:

C H v

inferioara celei caracteristice cifrei de afaceri: C H v C A Faza de maturitate a activitatii

C A

Faza de maturitate a activitatii intreprinderii asigura o dinamica a cheltuielilor variabile apropiata de cea a cifrei de afaceri:

CHv

variabile apropiata de cea a cifrei de afaceri: CHv CA Perioada de declin a activitatii intreprinderii,

CA

Perioada de declin a activitatii intreprinderii, in care riscul de exploatare este ridicat, este caracterizata printr-o dinamica a cheltuielilor variabile superioara celei inregistrate de cifra de afaceri:

CHv

CHv CA Analizind evolutia cheltuielilor variabile pe unitate de produs, deci a costurilor variabile unitare, in

CA

Analizind evolutia cheltuielilor variabile pe unitate de produs, deci a costurilor variabile unitare, in functie de comportamentul fata de variatia volumului de activitate, putem discuta despre caracterul relativ constant al acestora. Cum costul variabil (cv), alaturi de costul fix (cf) formeaza costul unitar (cu), reprezentarea grafica a comportamentului acestora fata de volumul de activitate desfasurata (Q) este:

cu cf cv Q
cu
cf
cv
Q

Departajarea cheltuielilor intreprinderii in functie de comportamentul fata de volumul de activitate desfasurata, ofera informatii necesare previzionarii costului prin participarea la determinarea pragului de rentabilitate si implicit la evaluarea riscului de exploatare. In acelasi timp, costul variabil si costul fix sunt elemente fundamentale in calculatia costurilor, amintind in acest sens utilizarea lor in aplicarea metodei direct costing.

Analiza factoriala a cheltuielilor fixe si variabile se face avind in vedere urmatoarele modele:

F

1000 F

=

CA

*1000

sau

F

1000 F

=

V

exp

l

*1000

Ca dinamica, in limita unui prag al volumului activitatii, cerinta eficientei este ca :

I

CA

> I

F

sau

I

V

exp

l >

I

F

V

1000 V

=

CA

*1000

Daca se ia in considerare o valoare probabila a cifrei de afaceri (CAp), se poate aproxima si suma cheltuielilor variabile :

V =

1

1000

*(

V

P

1000

*

CA

P

)

De asemenea, exista posibilitatea de a stabili un nivel previzionat al costurilor variabile in

functie de costurile fixe, rezultatul exploatarii si veniturile din exploatare asteptate sau previzionate:

=

1

F

+

R

exp l

*1000

V

P

1000

V

exp l

Cunoscind dimensiunea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri din perioada precedenta dar si o anumita previzionare a dinamicii cifrei de afaceri, se poate estima dimensiunea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri pentru perioada viitoare:

F p

1000 =

F

1000

0

I

CA

6.

Analiza cheltuielilor materiale şi cu personalul. EficienŃa consumului de resurse materiale şi umane.

6.1 Analiza cheltuielilor materiale

6.1.1 Analiza cheltuielilor cu materialele

6.1.2 Analiza cheltuielilor cu amortizarea

6.2 Analiza cheltuielilor cu personalul

6.2.1 Analiza dinamica si structurala a cheltuielilor cu personalul

6.2.2 Analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul

6.2.3 Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul

6.1 Analiza cheltuielilor materiale

Cheltuielile de productie includ toate cheltuielile generate de desfasurarea procesului de productie. Cel mai frecvent se recurge la clasificarea cheltuielilor de productie in urmatoarele categorii: cheltuieli materiale, cheltuieli cu personalul si cheltuieli generale privind productia. Marimea cheltuielilor materiale este data de specificul activitatii desfasurate de intreprindere. Ele reprezinta expresia valorica a consumurilor de resurse materiale si a prestarilor de servicii de catre terti. La intreprinderile ce desfasoara activitate productiva, cheltuielile materiale detin ponderea cea mai importanta in totalul cheltuielilor de exploatare. In componenta cheltuielilor materiale distingem cheltuieli cu materialele

D.MARGULESCU, C.STANESCU, I.DAVID – Analiza economico-financiara, Ed. Oscar Print,

Bucuresti,1999

(cheltuieli cu materii prime, materiale, combustibil, energie electrica, apa si alte cheltuieli cu materialele) si cheltuieli cu amortizarea.

6.1.1 Analiza cheltuielilor cu materialele

Analiza cheltuielilor materiale se face cu ajutorul indicatorului cheltuieli cu materialele la

1000 lei cifra de afaceri (

C

m

1000 M

=

CA

unde:

*1000

C

m

1000 ) al carui model de analiza este:

=

n

i

= 1

q

v

i

*

_

m

i

n

i = 1

q

v

i

*

_

p

i

*1000

CA = cifra de afaceri; M = suma cheltuielilor cu materialele

= cantitatea vinduta pe unitate de produs i; unitate de produs i

q

v

i

p

i = prêt mediu de vinzare pe unitate de produs i

_

m

i

= costuri cu materialele pe

In analiza impactului variatiei costurilor cu materialele pe unitate de produs asupra evolutiei cheltuielilor cu materialele se au in vedere evolutia consumurilor specifice de

resurse materiale “j” utilizate pentru realizarea produsului “i” (

aprovizionare corespunzatoare resurselor materiale consummate (

urmeaza:

cs ) dar si a preturilor de

cum

j

i

ps

j

i)

)

dupa

_

m

i

=

n

=

1

j

cs

j

i

* ps

j

i

Reducerea consumurilor specifice de resurse materiale pe unitate de produs cit si a preturilor de aprovizionare corespunzator resurselor consumate constituie masurile esentiale prin care se poate asigura eficientizarea activitatii intreprinderii prin reducerea cheltuielilor cu materialele.

6.1.2 Analiza cheltuielilor cu amortizarea

Amortizarea reprezinta in conceptia IASC, recuperarea periodica prin cheltuieli a contravalorii imobilizarilor necorporale si corporale, mai putin a valorii reziduale a acestora, pe parcursul duratei de viata estimate a acestora. In conceptia GAPP, amortizarea reprezinta trecerea treptata pe cheltuieli a contravalorii imobilizarilor necorporale; recuperarea treptata prin cheltuieli a contravalorii imobilizarilor corporale este regasita sub denumirea de depreciere. Activele amortizabile sunt recunoscute in principal daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

se asteapta a se folosi pe o perioada mai mare de un an;

au o durata de viata utila limitata;

sunt folosite de intreprindere pentru desfasurarea activitatii de baza si genereaza beneficii economice. Avind in vedere criteriile mai sus mentionate, activele imobilizate sunt clasificate dupa cum urmeaza:

Imobilizari necorporale activele imobilizate sunt clasificate dupa cum urmeaza: Imobilizari corporale Mobilier, birotica Cladiri, constructi

Imobilizari corporale

cum urmeaza: Imobilizari necorporale Imobilizari corporale Mobilier, birotica Cladiri, constructi Echipamente Active

Mobilier, biroticacum urmeaza: Imobilizari necorporale Imobilizari corporale Cladiri, constructi Echipamente Active amortizabile Active

Cladiri, constructi

Echipamente

Active amortizabile corporale Mobilier, birotica Cladiri, constructi Echipamente Active neamortizabile Active imobilizate Imobilizari

Active neamortizabilebirotica Cladiri, constructi Echipamente Active amortizabile Active imobilizate Imobilizari corporale Terenuri Avind ca

Echipamente Active amortizabile Active neamortizabile Active imobilizate Imobilizari corporale Terenuri Avind ca
Echipamente Active amortizabile Active neamortizabile Active imobilizate Imobilizari corporale Terenuri Avind ca

Active imobilizate

Imobilizari corporaleActive amortizabile Active neamortizabile Active imobilizate Terenuri Avind ca punct de reper insasi definitia data

neamortizabile Active imobilizate Imobilizari corporale Terenuri Avind ca punct de reper insasi definitia data

Terenurineamortizabile Active imobilizate Imobilizari corporale Avind ca punct de reper insasi definitia data amortizarii,

Avind ca punct de reper insasi definitia data amortizarii, identificam patru factori cu influenta directa asupra dimensiunii amortizarii activelor amortizabile:

- costul de achizitie,

- valoarea reziduala,

- durata de viata estimata

- metoda de calcul al amortizarii.

Amortizare
Amortizare

Costul de achizitie

Valoarea reziduala

Durata de viata estimata

Metoda de calcul al amortizarii

(-)

Valoarea de amortizat

Costul de achizitie Valoarea reziduala Durata de viata estimata Metoda de calcul al amortizarii (-) Valoarea

Costul de achizitie al activelor imobilizate reprezinta pretul net de achizitie, la care se adauga toate cheltuielile oportune si necesare privind transportul si pregatirea pentru utilizare a activului imobilizat. Valoarea reziduala a unui activ (sau valoarea recuperata, valoarea de casare) reprezinta recuperarea neta, reziduu sau valoarea de schimb la data estimata a scoaterii din functiune. Diminuind costul de achizitie cu valoarea reziduala, se obtine baza de calcul a amortizarii pe durata de viata estimata, respectiv valoarea de amortizat (sau valoarea amortizabila).

14

In ceea ce priveste durata de viata a unui activ (intilnita in literatura de specialitate ca durata de viata utila sau durata de viata estimata), aceasta este definita prin perioada pentru care un activ amortizabil este asteptat a fi utilizat de intreprindere. Durata de viata a unui activ poate fi regasita sub doua forme: durata de viata fiscala (luata ca baza de calcul in scopul determinarii amortizarii fiscale) si durata de viata interna (stabilita prin politica intreprinderii independent de durata de viata fiscala). De regula, in stabilirea duratei de viata interne se au in vedere: experienta trecuta in utilizarea unor active imobilizate similare, starea actuala a activului, politica intreprinderii privind intretinerea si reparatiile activelor imobilizate, tendinte tehnologice si industriale actuale, conditii de clima locale etc. Principalele metode utilizate in calculul amortizarii activelor imobilizate sunt:

metoda liniara, metoda productiei si metodele regresive.

Pentru analiza factoriala a cheltuielilor cu amortizarea, se poate recurge la utilizarea

indicatorului cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare ( cum urmeaza:

), dupa

A

1000

A

1000

1000 A A = *1000 sau V EXPL V exp T _ w h _
1000 A
A
=
*1000
sau
V
EXPL
V exp
T
_
w
h
_
V
ai
V
a
A
V
rez
g
i
_
c
a
_
c
ai

A

1000 A

=

CA

*1000

In scopul asigurarii unei activitati eficiente prin prisma cheltuielilor cu amortizarea, se

impune ca dinamica acestora sa fie devansata de dinamica veniturilor din exploatare:

I

V

exp

l >

I

A

.

6.2.Analiza cheltuielilor cu personalul

6.2.1 Analiza dinamica si structurala a cheltuielilor cu personalul

Utilizarea fortei de munca in desfasurarea activitatii intreprinderii implica inregistrarea cheltuielilor cu personalul. Din punct de vedere structural, cheltuielile cu personalul sunt formate din:

Belverd E.Needles, Henry R.Anderson, James C.Caldwell – Principiile de baza ale contabilitatii, Editura Arc, 2001, Chisinau

cheltuieli cu salariile;

cheltuieli cu impozite si taxe suportate de intreprindere ca rezultat al folosirii fortei de munca (contributia la bugetul asigurarilor sociale, contributia la asigurarile de sanatate, contributia la fondul de somaj, contributia la constituirea fondului de risc si accidente, comisionul Camerei de Munca). Dimensiunea cheltuielilor cu salariile este influentata de evolutia elementelor sale componente, respectiv de evolutia:

sumei salariilor nete;

impozitului pe venit;

contributiei la ajutorul de somaj;

contributiei la asigurarile sociale;

contributiei la asigurarile de sanatate.

In consecinta, avind in vedere structurarea cheltuielilor cu personalul si implicit a cheltuielilor cu salariile, putem discuta despre doua componente de baza ale cheltuielilor cu personalul: cheltuieli privind suma salariilor nete si cheltuieli cu caracter fiscal:

Cheltuieli cu personalul

Cheltuieli privind suma salariilor nete

Cheltuieli cu caracter fiscal

Suportate de angajator

Atribuite angajatorului

Atribuite angajatului

Suportate de angajator

Atit cheltuielile privind suma salariilor nete cit si cheltuielile cu caracter fiscal afecteaza rezultatul economico-financiar al activitatii intreprinderii, fiind suportate in totalitate de catre aceasta. Dimensiunea cheltuielilor cu personalul este marcata in mod direct de evolutia salariilor nete dar si de evolutia fiscalitatii. Cresterea fiscalitatii, atribuita angajatorului sau angajatului, in contextul mentinerii salariilor nete atrage cresterea cheltuielilor cu personalul. Intre evolutia cheltuielilor cu salariilor si evolutia cheltuielilor cu caracter fiscal suportate de angajator, la ora actuala nu se mai poate discuta despre o anumita corelatie datorita regulilor diferite impuse in calculul acestora. In functie de gradul de participare a personalului angajat la desfasurarea activitatii intreprinderii, cheltuielile cu personalul sunt grupate in:

cheltuielilor

cheltuieli

cu

personalul

tehnico-productiv

(componente

ale

variabile);

cheltuieli cu personalul administrativ (componente ale cheltuielilor fixe).

C ) trebuie comparata cu dinamica

Dinamica inregistrata de cheltuielile cu personalul (

volumului de activitate desfasurata de intreprindere (cifra de afaceri sau venituri din exploatare). O activitate normala este caracterizata printr-o dinamica a volumului de activitate superioara sau cel mult egala cu cea inregistrata de cheltuielile cu personalul:

P

I

CA

I

C

P

sau

I

V

exp

l

I

C

P

Corelatia mentionata da posibilitatea stabilirii cheltuielilor cu personalul admisibile

) si dinamica

(

volumului de activitate desfasurata (

C

PA

) in functie de cheltuielile cu personalul din perioada precedenta (

I

CA

sau

I

V

exp

l

):

C

P0

C

PA

=

C

P0

* I

CA

sau

C

PA

=

C

P0

*

I

V

exp

l

Marimea cheltuielilor cu personalul admisibile se poate compara cu marimea cheltuielilor

cu personalul efectiv realizate ( personalul, dupa cum urmeaza:

eficientei

C ), caracterizind evolutia eficientei cheltuielilor cu

P1

a)

daca

C

P1

< C

PA

,

fata

de

perioada

precedenta

are

loc

cresterea

b)

c)

cheltuielilor cu personalul;

daca

daca

C

C

P1

P1

= C

> C

PA

PA

, se mentine eficienta cheltuielilor cu personalul;

, scade eficienta cheltuielilor cu personalul.

Comparind dinamica inregistrata de cheltuielile cu salariile (

I

C

S

) cu cea a numarului

mediu de salariati (

I NS

_

), este caracterizata evolutia salariului mediu anual ( s

a) , se inregistreaza o crestere a salariului mediu anual;

daca

I

C

S

> I

NS

b) , salariul mediu anual ramine constant;

daca

I

C

S

= I

NS

c) , se inregistreaza o scadere a salariului mediu anual.

daca

I

C

S

< I

NS

a ):

6.2.2 Analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul

Pentru analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul, se pot utiliza modelele:

a) P =

C

_

NS

b)

C

P

_

= NS

*

V

exp l

_

NS

T

* *

_

NS

*

C

P

V exp l

=

_

_

_

NS*W * cs

a

C

P

T

_

= NS

*

_

t

*

_

cs

h

6.2.3 Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul

Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul se realizeaza prin evidentierea corelatiei dintre volumul de activitate desfasurata de intreprindere si efortul depus in acest sens prin utilizarea personalului salariat. Atit activitatea desfasurata de intreprindere cit si cheltuielile cu personalul sunt generate de folosirea personalului salariat. Caracterizind evolutia volumului activitatii desfasurate (cifra de afaceri sau veniturile din exploatare) cu evolutia cheltuielilor cu personalul luind in considerare numarul mediu de salariati implicati, se ofera informatii privind eficienta utilizarii fortei de munca.

Cifra de afaceri

Numar mediu de salariati
Numar mediu
de salariati

Productivitatea medie anuala

Eficienta cheltuielilor cu personalul
Eficienta
cheltuielilor cu
personalul

Cheltuieli cu personalul

Salariul mediu brut anual

17

Caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul se poate face:

a) prin analiza indicelui de corelatie;

b) prin analiza indicatorilor ce exprima evolutia cheltuielilor cu personalul comparativ cu evolutia cifrei de afaceri sau veniturilor din exploatare sau valorii adaugate.

a) Analiza indicelui de corelatie in caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul

Indicele de corelatie (

I

C ) exprima eficienta cheltuielilor cu personalul evidentiind in mod

 

_

direct evolutia salariului mediu anual (

s

a

) comparativ cu evolutia productivitatii medii

 

_

anuale (

w

a

). Calculul indicelui de corelatie se poate realiza in doua modalitati:

Ca raport al dinamicilor:

I

C

=

I

_

s

a

_

I w

a

Ca raport al cresterilor (in cazul in care cei doi indici sunt mai mari decit

1):

I

C

I 1

=

_

s

a

_

I w

a

1

Indiferent de modalitatea de calcul, pentru a discuta despre eficienta cheltuielilor cu

personalul, trebuie respectata corelatia:

context, notind cu :

0 = indicele de corelatie corespunzator perioadei luata ca baza de comparatie;

I

C

<1, ceea ce presupune ca

I _

s

a

<

_

I w

a

. In acest

I

C

I

I

C

p

C1

= indicele de corelatie programat a se obtine in perioada urmatoare;

= indicele de corelatie efectiv realizat

daca

este superioara atit celei din perioada precedenta cit si celei programate a se realiza in perioada curenta.

I

C

0

>

I

C

p

>

I

C1

, atunci eficienta cheltuielilor cu personalul din perioada curenta

b) Analiza indicatorilor ce exprima evolutia cheltuielilor cu personalul comparativ cu evolutia cifrei de afaceri sau veniturilor din exploatare sau valorii adaugate in caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul

In acest sens, analiza eficientei cheltuielilor cu personalul se realizeaza cu ajutorul indicatorilor:

Cheltuieli cu personalul la 1000 lei cifra de afaceri:

C

1000

P

=

C

P

CA

*1000

=

_ C

NS *

P

_

NS

_

NS *

CA

_

NS

*1000

=

_

s

a

_

w

a

*1000

Cheltuieli cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare:

C

1000

P

=

C

P

V

exp l

*1000

=

_

NS

* C

P

_

NS

_

NS

*

V

exp l

_

NS

*1000

=

_

s

a

_

w

a

*1000

Cheltuieli cu personalul la 1000 lei valoare adaugata:

C

1000

P

=

C

P

VA

*1000

=

_ C

NS *

P

_

NS

_

NS *

VA

_

NS

*1000

=

_

s

a

_

w

a

*1000

Cresterea eficientei cheltuielilor cu personalul este marcata de o dinamica a cifrei de afaceri (sau a venturilor din exploatare, respectiv a valorii adaugate) superioara celei inregistrate de cheltuielile cu personalul. In acest context, se asigura un indice al productivitatii medii anuale superior celui inregistrat de salariul mediu anual si deci, o diminuare a cheltuielilor cu personalul pentru 1000 lei cifra de afaceri. Situatia este considerata normala: prin efectele cresterii productivitatii medii anuale trebuie sa se asigure atit remunerarea personalului cit si a celorlalti factori implicati in realizarea rezultatelor superioare mentionate.

7. Analiza cheltuielilor financiare. Analiza cheltuielilor cu dobinzile

Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat care fac parte din categoria cheltuielilor financiare. Ele nu se includ în costurile de producŃie, dar prezintă interes pentru analiza economică, întrucât reducerea lor se regăseşte în creşterea rezultatului financiar. Pentru analiza eficienŃei cheltuielilor cu dobânzile se folosesc următoarele modele:

a

b

)

)

Cd

Cd

1.000

1.000

 

Ac

×

K

×

pd

 

Sd

1.000

 

100

2

=

×

=

 

CA

CA

 

=

Ac

×

Cr

×

Sd

×

1.000

 

CA

Ac

Cr

 

×

1.000

c

)

Cd

1.000

=

Cr

Sd

×

CA

Cr

×

1.000

în care:

Cd 1000

– cheltuielile cu dobânzile la 1.000 lei

cheltuielilor cu dobânzile;

Ac

– soldul mediu al activelor circulante;

K

creditului la acoperirea activelor circulante;

cifră de afaceri; Sd

– suma

– cota medie de participare a

Cr – soldul mediu al creditelor pe termen scurt; pd – rata medie a dobânzii.

8. Analiza costului unitar

Costul unitar pe produs reprezintă un indicator esential cu utilitate in procesul decizional, in fundamentarea strategiilor de eficientizare a activitatii intreprinderii. Reducerea costului pe produs este determinată în principal de folosirea eficientă a resurselor materiale reflectată prin diminuarea consumurilor specifice, creşterea gradului de utilizare a capacităŃilor de producŃie, sporirea productivităŃii muncii şi eliminarea tuturor cauzelor care generează consumuri nejustificate. Costul este expresia valorică a consumurilor de materiale pe unitate de produs. Consideram neadecvata echivalarea notiunii de <cost> cu cea de <cheltuiala>, costul reprezentind in fapt exprimarea cheltuielilor pe unitate de produs sau serviciu. Suma costurilor produselor sau serviciilor formeaza cheltuielile de exploatare la nivel de entitate. In componenta costului unitar identificam trei elemente componente de baza: cheltuieli cu materialele pe unitate de produs, cheltuieli cu personalul pe unitate de produs si cheltuieli indirecte pe unitate de produs. Analiza factorială a cheltuielilor cu materiile prime şi materialele pe unitatea de produs se realizează pornind de la următorul model:

în care:

cs – consum specific; p’ – preŃ de aprovizionare.

Chm = cs × p’

Stabilirea contribuŃiei fiecărui factor asupra modificării costului unitar se face astfel:

1. InfluenŃa modificării consumurilor specifice: ∆cs = (cs 1 – cs 0 ) p 0
2.

InfluenŃa modificării preŃului de aprovizionare:

∆ =

p'

cs (p'

1

1

p'

0

)

Se acordă o atenŃie deosebită acelor categorii de cheltuieli care deŃin o pondere însemnată în structura cheltuielilor cu materii prime şi materiale. În primul rând, se urmăreşte reducerea consumurilor specifice, fără a afecta nivelul tehnic şi calitativ al produsului, ca urmare a reproiectării produselor în vederea reducerii greutăŃii şi gabaritelor acestora, folosirea de înlocuitori şi, mai ales, prin fundamentarea normelor de consum pe baza aplicării realizărilor cercetării ştiinŃifice de către compartimentele de concepŃie şi pregătire a fabricaŃiei. PreŃul de aprovizionare are un rol deosebit în dimensionarea cheltuielilor şi trebuie să fie rezultatul unor negocieri cu partenerii de afaceri. De asemenea, se impune o atenŃie deosebită pentru reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare prin folosirea la

întreaga capacitate a mijloacelor de transport adecvate, precum şi evitarea apariŃiei unor degradări şi pierderi în cursul operaŃiunilor de încărcare, descărcare, depozitare.

Cheltuielile cu personalul pe unitate de produs sunt dependente de normele de muncă şi tariful pe oră/manoperă, respectiv de productivitatea muncii exprimată prin timpul consumat pe unitatea de produs (t) şi salariul pe unitatea de timp (sh).Modelul de analiză pentru cheltuielile cu personalul pe unitate de produs este:

Chs = t × sh

InfluenŃa factorilor se stabileşte astfel:

unde:

1) InfluenŃa productivităŃii muncii: ∆t = (t 1 – t 0 ) × sh 0 sau

=

t

I w

=

t

0

t

1

×

100 ; I w – indicele productivităŃii fizice a muncii.

2) InfluenŃa salariilor medii orare: ∆sh = t 1 (sh 1 – sh 0 ) sau

sh

Chs

0

=

I

w

Chs

Chs

0 ;

Chs

0

1 I

w

Reducerea cheltuielilor cu personalul pe unitatea de produs trebuie să fie rezultatul măsurilor de creştere a productivităŃii muncii şi care urmăresc introducerea progresului tehnic, mai buna organizare a producŃiei şi a muncii, ridicarea nivelului de calificare a forŃei de muncă, utilizarea unor sisteme de stimulare şi cointeresare a forŃei de muncă etc.

InfluenŃa modificării costului unitar asupra principalelor performanŃe ale întreprinderii

a. InfluenŃa modificării costului unitar asupra cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri

n

n

∑ q c ∑ c vi 1 q i 1 vi 1 i 0 (
q
c
c
vi
1 q
i
1
vi
1
i
0
(
1000
C
)
i
= 1
i =
1
C
=
×
1000 −
×
1000
n
n
q
q
vi
1 p
i
1
v i
1 p
i 1
i
= 1
i =
1
n
q
c
f. struct: g i
vi
i
1000
i
= 1
C
=
n
q
p
vi
i
f. calit:
p
i
i
= 1
f. calit:
c
i

=+ x

lei

o
o

oo

n n P = CA – CH = ∑ q p − ∑ q c
n
n
P = CA – CH =
q
p
− ∑
q
c
vi
i
vi
i
i
=
1
i
=
1
n
n
(
P
)
C
=− 
q
c
q
c
vi
1
i
1
vi
1
i
0
i
=
1
i
=
1
 
c.
InfluenŃa modificării costului unitar asupra rentabilităŃii comerciale
n
n
q
c
q
c
vi
1
i
1
vi
1
i
0
(
R
)
i
=
1
i
=
1
C
rc
=
1
×
100
1
×
100
=+
x
%
n
n
q
p
q
p
vi
1
i
1
vi
1
i
1
i
=
1
 
 
i
=
1
 
n 
q
c
f. struct: g i
vi
i
P
CA
CH
CH
i
= 1
R
=
×
100
=
×
100
=
1
×
100
=
1
×
100
rc
n
CA
CA
 
CA
 
q
p
vi
i
f. calit:
p
i
i
= 1
 
f. calit:
c
i
d.
InfluenŃa modificării costului unitar asupra ratei rentabilităŃii resurselor consumate
n
q
p
vi
i
P
CA
CH
CA
i
= 1
R
=
×
100
=
×
100
=
1
×
100
=
1
×
100
rrc
n
CH
CH
 
CH
 
q
c
vi
i
i
= 1
 
 n   n   ∑ q p   ∑ q p
n
n
q
p
q
p
f.
struct: g i
vi
1
i
0
vi
1
i
0
(
R
)
i
=
1
i
=
1
C
rcc
=
1
×
100
1
×
100
=+
x
%
n
n
c
q
q
c
vi
1
i
1
vi
1
i
0
f.
calit:
c
i
i
=
1
 
 
i
=
1
 
f. calit:
p
i
e.
InfluenŃa modificării costului unitar asupra eficientei FM, MF, Mfa, Ac
f. struct: NS

f. calit: P  f. calit: p i e. InfluenŃa modificării costului unitar asupra eficientei FM, MF, Mfa,

Analiza pozitiei financiare a intreprinderii

1. BilanŃul patrimonial – sursa de informaŃii pentru analiza poziŃiei financiare a întreprinderii.

2. Analiza structurii financiare a întreprinderii.

3. Analiza patrimoniului net şi a surselor sale de finanŃare.

4. Analiza corelaŃiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă.

5. Analiza corelaŃiei creanŃe-obligaŃii. Analiza vitezei de rotaŃie a activelor circulante

6. Analiza lichidităŃii şi solvabilităŃii firmei

7. Analiza fluxurilor de trezorerie din operaŃiuni de exploatare, investiŃii şi finanŃare.

Bibliografie suplimentara

M NICULESCU – Diagnostic global – strategic, , Ed Economica, pag 342-396

V. ROBU – Analiza economico- financiara, Ed ASE, pag 184-216 Ordin 3055/2010

Politici si optiuni contabile , rd ECONOMICA pag 63-80

1. BilanŃul patrimonial întreprinderii

– sursa de informaŃii pentru analiza poziŃiei financiare a

Ansamblul bunurilor corporale si necorporale, al drepturilor si obligatiilor ce

caracterizeaza situatia unei intreprinderi la un moment dat constituie continutul notiunii

de patrimoniu. Determinarea, structurarea si cunoasterea patrimoniului presupun ca sursa

informationala de baza bilantul contabil.

Bilant contabil = componenta a conturilor anuale, alaturi de contul de profit şi pierdere şi note explicative.

Abordarea bilantului contabil se poate realiza din doua puncte de vedere: economic si juridic. Din punct de vedere economic, bilantul este definit ca totalitatea resurselor detinute de intreprindere si modul de utilizare al acestor resurse, respectiv valoarea activelor si provenienta acestor active. Interpretarea economica data bilantului se transpune sintetic prin ecuatia:

UTILIZARI

.=.

RESURSE

Fig.2.1Abordarea bilantului contabil din punct de vedere economic

Continutul notiunii de “resurse” fiind definit ca datorii ale intreprinderii fata de proprietari si fata de creditori,

DATORII FATA DE PROPRIETARI

RESURSE

DATORII

DATORII FATA DE CREDITORI

Fig.2.2Structura datoriilor intreprinderii

iar cel al “utilizarilor “ de bunuri economice detinute de intreprindere, ecuatia de mai sus echivaleaza cu:

ACTIV

.=.

PASIV

Fig.2.3 Prezentarea ecuatiei de echilibru a bilantului contabil

Astel, se poate defini bilanŃul ca document contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv ale întreprinderii la încheierea exerciŃiului. RelaŃia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii ale unei întreprinderi, aşa cum sunt prezentate în bilanŃ, caracterizeaza pozitia financiara a intreprinderii. In acceptiunea juridica, bilantul contabil este definit ca fiind documentul de sinteza ce reflecta drepturile de proprietate si creanta ale intreprinderii pe de o parte, iar pe de alta parte datoriile intreprinderii fata de proprietari si creditori. Pornind de la definirea bilantului ca imagine a patrimoniului, se desprinde si rolul de baza pe care il detine in asigurarea informatiilor referitoare la formele functionale de investire a fondurilor in activitatea unui titular de patrimoniu, precum si la modul de formare a acestora in cadrul relatiilor cu mediul social – economic. Bilantul prezinta valoric relatiile dintre mijloacele economice gestionate de catre titularul patrimoniului si sursele de finantare a acestor mijloace. Rolul bilantului este si de a prezenta rezultatul anual generat de gestionarea mijloacelor economice antrenate in procesele economico – financiare derulate prin activitatea sa. Rolul de sursa informationala de baza in procesul decizional detinut de bilantul contabil este indiscutabil. Uneori exista dispute cu privire la asa-zisele neajunsuri ale informatiei contabile oferite prin bilant. Astfel, se arata ca bilantul ofera informatii cu privire la starea unei intreprinderi la un moment dat, fara a caracteriza posibila evolutie a activitatii intreprinderi. Prin bilantul contabil nu se pot oferi anumite informatii ce caracterizeaza starea de performanta a intreprinderii, cum ar fi influenta amplasamentului geografic asupra performantelor, influenta componentei Consiliului de Administratie si a cistigurilor conducatorilor asupra performantelor intreprinderii, influenta pietei controlului societatilor asupra performantelor intreprinderii etc. Cu siguranta aceste informatii nu sunt regasite in bilantul contabil dar, nu trebuie sa se piarda din vedere ca bilantul nu este singurul instrument utilizat pentru caracterizarea starii de performanta. Doar bilantul in sine nu ofera o imagine completa despre situatia unei intreprinderi. Rolul in valorificarea lui ca sistem de informatii pentru caracterizarea starii de performanta si reusita deciziilor privind evolutia unei intreprinderi ii revine analistului financiar. Analistul financiar este raspunzator de modul de utilizare a informatiilor oferite de bilantul contabil, alaturi de informatiile oferite de alte “instrumente”, de alte surse de informare (situatii interne ale intreprinderii, dari de seama statistice, orice informatie externa cu privire la activitatea desfasurata de intreprindere in context concurential). Abilitatea analistului financiar in prelucrarea tuturor acestor informatii, in alegerea momentului oportun prelucrarii si prezentarii informatiei, in alegerea formei de prezentare a informatiei degajate din prelucrare joaca un rol important in asigurarea starii de performanta a intreprinderii. Evident, analistul financiar trebuie sa cunoasca nu numai

indicatorii reflectati sau obtinuti pe baza bilantului contabil, ci si factorii ce concura la dimensiunea si dinamica lor. Nu trebuie neglijata nici colaborarea ce trebuie sa existe intre analistul financiar si contabilitatea – sursa informationala de baza pentru analist. Contabilitatea nu trebuie sa faca abstractie de ceea ce urmeaza dupa prezentarea rezultatelor activitatii intreprinderii. Rolul sau si utilitatea sa se fac simtite in masura in care asa zisele “informatii statice“ oferite pot contribui la dezvoltarea durabila a intreprinderii. Contabilitatea, prin modul de prezentare a informatiei contabile, prin calitatea informatiei contabile oferite, participa indirect la activitatea analistului financiar. Ordinul 3055/2009 defineste bilanŃul ca fiind documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităŃii la sfârşitul exerciŃiului financiar, precum şi în celelalte situaŃii prevăzute de lege. Forma de bilant propusa prin OMF 3055/2009 presupune prezentarea elementelor de activ şi datorii grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate. Iata ca in noua legislatie impusa de standardele europene nu se mai face trimitere la active si pasive ci la active si <datorii>. Recunoasterea este procedeul încorporarii în bilant sau în contul de profit si pierdere a unui element. Criteriile de recunoastere a activelor si pasivelor se refera la respectarea cumulative a doua criterii:

probabilitatea realizarii/iesirii de beneficii economice viitoare

evaluarea credibila a elementului.

Importanta recunoasterii activelor si datoriilor in delimitarea capitalurilor proprii este evidenta: daca activele si datoriile sunt recunoscute si evaluate corect, si capitalurile proprii vor fi corect prezentate. Beneficiile economice viitoare sunt incerte, dar in absenta unei evidente care sa nege realizarea lor in viitor, estimarea acestor beneficii este considerata un criteriu suficient de recunoastere. Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potenŃialul de a contribui, în mod direct sau indirect, la fluxul de numerar şi echivalente ale numerarului către întreprindere. Acest potenŃial poate fi unul productiv, fiind parte a activităŃilor de exploatare ale întreprinderii. De asemenea, se poate transforma în numerar sau echivalente ale numerarului sau poate avea capacitatea de a reduce ieşirile de numerar, cum ar fi un proces alternativ de producŃie care micşorează costurile. Există o legătură strânsă între ieşirile de numerar şi generarea de active, dar nu este neapărat necesar ca cele două să coincidă. De aceea, în momentul în care se produce o ieşire de numerar, aceasta poate însemna că se urmăreşte obŃinerea de beneficii economice viitoare, dar nu este o dovadă concludentă că elementul obŃinut corespunde definiŃiei unui activ. În mod similar absenŃa unei ieşiri de numerar nu exclude posibilitatea ca un element să satisfacă definiŃia unui activ, care poate fi recunoscut în bilanŃ, de exemplu, elemente care au fost donate unei întreprinderi pot satisface definiŃia unui activ. Prezentarea bilantului contabil nu este suficienta pentru a demara caracterizarea situatiei financiar – patrimoniale, a rentabilitatii unei intreprinderii. Pentru a caracteriza pozitia financiara a intreprinderii prin rezultate cit mai reale, se impune corectarea bilantului contabil si intocmirea bilantului patrimonial.

Corectiile asupra bilantului contabil in scopul prezentarii bilantului patrimonial sunt cu mult restrinse la ora actuala; informatiile oferite in acest caz de bilantul contabil sunt foarte apropiate de cerintele bilantului patrimonial:

A. corectii asupra activului bilantului contabil:

eliminarea activelor fictive, respectiv a activelor care nu vor mai genera fluxuri financiare: cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare – dezvoltare (pentru care nu exista siguranta ca se vor materializa), debitorii din capital social subscris si nevarsat se scad din activul bilantului si in acelasi timp si cu aceeasi valoare, se diminueaza capitalurile proprii

tratarea cheltuielilor in avans ca active circulante (creante) sau active imobilizate (in general imobilizari financiare) in functie de modul de decontare

corectarea disponibilitatilor, prin eliminarea avansurilor spre decontare si a altor valori si includerea lor in categoria creantelor.

B. corectii asupra pasivului bilantului contabil

tratarea veniturilor in avans ca datorii pe termen scurt sau pe termen lung, dupa caz

includerea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli in categoria datoriilor pe termen scurt sau lung (in opinia unor analisti in categoria capitalurilor proprii)

tratarea subventiilor sub forma capitalurilor proprii (dupa unii analisti sub forma datoriilor pe termen lung) sau eliminarea lor, dupa caz, atit din pasiv cit si din creante.

Modificari

Sens

elemente modificate

Sens

   

CAPITALURI

 

a. eliminarea non-valori

PROPRII

   

CAPITALURI

 

Cheltuieli de constituire si de cercetare-dezvoltare

(-)

PROPRII

(-)

   

CAPITALURI

 

Debitori din capitalul subscris si nevarsat

(-)

PROPRII

(-)

b.includerea in activele imobilizate a activelor circulante

     

cu termen de lichiditate mai mare de 1 an

     
   

ACTIVE

 

Cheltuieli inregistrate in avans (ct. 471)

(-)

IMOBILIZATE

(+)

Corectarea disponibilitatilor detinute

     

avansuri de trezorerie

(-)

Active circulante- creante

(+)

Alte valori

(-)

Active circulante- creante

(+)

Subventii pentru investitii (ct. 475)/daca se ref la mj

(-)

Kpp

(+)

fixe primite gratuit

     

Subventii pentru investitii (ct. 475)/daca se ref la dispon ce urmeaza a se incasa pentru investitii

(-)

Active circulante, creante

(-)

Venituri inregistrate in avans (ct. 472)

(-)

Datorii (tl sau ts)

(+)

Tratarea altor provizioane

(-)

Datorii (tl sau ts)

(+)

2. Analiza structurii financiare a întreprinderii

Structura bilanŃului are ca punct de plecare existenŃa celor doua parti componente ale bilantului patrimonial: activ şi pasiv. Structura bilanŃului este influenŃată de factori precum mediul (economic, social, politic) dar şi de modul de gestionare a resurselor (materiale, financiare şi bancare).

2.1. Rate de structură calculate pe baza activului bilanŃului patrimonial.

1. Rata activelor imobilizate

Activele imobilizate

Total activ

×100

Această rată măsoară importanŃa relativă a activelor pe termen lung în totalul activelor întreprinderii. Acest indicator permite aprecierea flexibilităŃii financiare a firmei în măsura în care evidenŃiază componenŃa de capital investit în active fixe. Dimensiunea acestui indicator este influenŃată atât de factorii generali care afectează structura activului (tehnici, economici şi juridici), cât şi de politicile contabile ale întreprinderii (alegerea între capitalizare şi înregistrare pe costuri a unor investiŃii, sistemul de amortizare, deciziile privind reevaluarea activelor imobilizate etc.) Ca urmare a conŃinutului diferit al componentelor activului imobilizat, se pot utiliza următoarele rate complementare:

Rata imobilizărilor necorporale =

Imobilizări necorporale

Total activ

×100

Mărimea acestui indicator reflectă ponderea unor active precum brevete, licenŃe, mărci, fond comercial etc. în cadrul patrimoniului întreprinderii. Rata depinde în mod esenŃial de specificul activităŃii, dimensiunea întreprinderii şi de „istoria“ întreprinderii. În general, întreprinderile româneşti au o pondere redusă a activelor necorporale, în vreme ce în Ńările dezvoltate bilanŃurile firmelor evidenŃiază ponderi importante ale activelor imobilizate.

Rata imobilizărilor corporale =

Imobilizări corporale

Total activ

×100

Indicatorul măsoară ponderea capitalurilor fixe corporale (terenuri, clădiri, maşini şi echipamente) în cadrul activelor întreprinderii. De regulă, înregistrează valori ridicate în cadrul firmelor ce necesită o infrastructură importantă sau echipamente costisitoare

cum ar fi: producŃia şi distribuŃia de energie, transporturi feroviare etc. De asemenea, înregistrează niveluri ridicate în sectoare precum: industria grea, activităŃi ce presupun investiŃii imobiliare importante (domeniul hotelier) sau funciare (exploataŃii agricole). Nivelul indicatorului este influenŃat semnificativ de politica de amortizare, politica de investiŃii sau alegerea contabilă între cost istoric şi valoare justă pentru imobilizările corporale.

Rata imobilizărilor financiare =

Imobilizări financiare

Total activ

×100

Indicatorul evidenŃiază dimensiunea legăturilor şi relaŃiilor strategice şi financiare pe care o anumită întreprindere le are cu alte entităŃi economice în vederea obŃinerii efectelor de sinergie sau susŃinere a creşterii externe (participaŃii deŃinute la alte companii, finanŃări acordate etc.). În mod firesc, indicatorul înregistrează valori ridicate în cazul holdingurilor al căror obiect de activitate îl reprezintă gestionarea unui portofoliu de participaŃii. Valori foarte reduse se pot întâlni la întreprinderile mici şi mijlocii, la firmele ce nu dezvoltă o politică activă de investiŃii financiare.

2. Rata activelor circulante

Active circulante

Total activ

×100

Această rată reflectă ponderea activelor circulante în totalul activelor întreprinderii, fiind o măsură a flexibilităŃii financiare, care evidenŃiază importanŃa relativă a activelor uşor de transformat în bani

Ca rate complementare de analiză, în acest caz se au în vedere următoarele:

Stocuri

Total activ

Rata stocurilor =

×100

Acest indicator înregistrează în mod normal niveluri ridicate în cazul întreprinderilor cu activitate de producŃie şi ciclu lung de fabricaŃie, precum şi în cazul firmelor de distribuŃie care prin specificul activităŃii înregistrează un volum ridicat al stocurilor.

ClienŃi şi conturi asimilate

Rata creanŃelor comerciale =

×100

Total activ

Acest indicator evidenŃiază importanŃa relativă a portofoliului de creanŃe comerciale în patrimoniul întreprinderii. Şi această rată este influenŃată de specificul activităŃii, de puterea de negociere a întreprinderii cu partenerii comerciali din amonte (aceasta determină perioada de efectuare a plăŃilor de către clienŃi), dar şi de managementul întreprinderii.

DisponibilităŃi şi active asimilate

Rata disponibilităŃilor =

×100

Total activ

Denumită şi rata netă de asigurare cu disponibil, aceasta reprezintă o măsură a lichidităŃii interne a întreprinderii. Deşi există opinii că un nivel normal al indicatorului ar fi de 1-2%, considerăm că puterea informaŃională a acestei rate trebuie privită cu circumspecŃie, deoarece variabilitatea disponibilităŃilor este în mod natural ridicată de la o perioadă la alta.

2.2 Rate de structură calculate pe baza pasivului bilantului patrimonial

a) Rata stabilitatii financiare

Capital permanent

Total pasiv

×100

Capitalul permanent reflectă toate sursele de finanŃare pe termen lung, indiferent de provenienŃa acestora (capital propriu şi credite pe termen lung). Acest indicator evidenŃiază importanŃa relativă a surselor de finanŃare pe termen lung şi trebuie corelat cu mărimea activelor pe termen lung.

b) Rata autonomiei globale

Capital propriu

Total pasiv

×100

Reprezintă o măsură mai conservatoare de analiză a finanŃării activelor întreprinderii, evidenŃiind ponderea surselor proprii pe termen lung în totalul activelor. Aprecierea generală este că un nivel de peste 33% reprezintă o situaŃie de normalitate, însă trebuie reŃinut că indicatorul este influenŃat sensibil de specificul firmei şi de politica financiară promovată de management.

c) Rata de îndatorare

Datorii

T pasiv

R

DAT

=

*100

3. Analiza patrimoniului net şi a surselor sale de finanŃare

În accepŃiunea juridică, patrimoniul reflecta drepturile de proprietate si creanta ale

intreprinderii pe de o parte, iar pe de alta parte datoriile intreprinderii fata de proprietari si

creditori.

Patrimoniul net reprezinta interesul rezidual al proprietarilor în activele intreprinderii

după deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avutiei acestora ca urmare a alocarii si implicarii capitalurilor in activitatea sa. Patrimoniul net poate fi determinat pe baza a doua metode:

Metoda sintetica;

unde:

P

n

A

t

D

= patrimoniul net

= active totale = datorii totale

P

n

=

A

t

D

Valoarea patrimoniala a unei intreprinderi coincide cu activul net contabil, respectiv cu capitalurile proprii determinate ca diferenta intre activul total constituit si datoriile totale contractate. Constituirea si dezvoltarea intreprinderii implica aporturi de resurse necesare sustinerii financiare a activelor necesare desfasurarii activitatii fundamentate pe baza deciziei strategice. Apelarea la diverse surse financiare in functie de costul, accesul si disponibilitatea acestora genereaza atit efecte directe asupra patrimoniului net (prin marimea si durata datoriilor asumate), cit si efecte indirecte (prin costul resurselor). In marimi relative, patrimoniul net este sinonim cu rata solvabilitatii globale a intreprinderii, calculata ca raport intre activele totale si datorii. Evolutia patrimoniului net se poate explica prin compararea dinamicii activelor totale cu cea a datoriilor totale, precum si prin modificarile intervenite in structura acestora.

Metoda aditiva:

P n

= K + R + R + R R

s

z

r

e

rep

Patrimoniul net, in acest caz, se determina prin insumarea surselor proprii de finantare a

R ), rezultat reportat ( R ) si rezultatul

intreprinderii: capital social (

K

s

), rezerve

(

z

r

exercitiului (

R ) corectat cu repartizarile efectuate din acesta in cursul exercitiului

e

respectiv (

R

rep

).

Principalele operatii de modificare a capitalurilor proprii pot fi generate atit prin activitatea interna a intreprinderii cit si prin aportul extern al proprietarilor. Calitatea gestiunii resurselor implicate in activitatea intreprinderii, concretizata in profit sau

pierdere, constituie sursa proprie interna de afectare a capitalurilor proprii. Cronicizarea

starii de contraperformanta se concretizeaza in decapitalizarea intreprinderii si o

remunerare si recuperare a capitalului necorespunzatoare. Eficienta activitatii prin

desfasurarea unei activitati rentabile, majoreaza capacitatea de crestere a avutiei

proprietarilor, implicit capitalul rezidual si capacitatea de remunerare a acestora.

Modificarea capitalurilor proprii poate fi reprezentata schematic astfel: MEDIUL EXTERN AL INTREPRINDERII Aporturi ale
Modificarea capitalurilor proprii poate fi reprezentata schematic astfel:
MEDIUL EXTERN AL INTREPRINDERII
Aporturi ale
Retrageri ale
proprietarilor
proprietarilor
M
(+)
(-)
R
A
E
J
D
O
Capital
U
R
C
propriu
A
E
R
R
I
I
(+)
(-)
Profit
Pierdere
MEDIUL INTERN AL INTREPRINDERII
(+) (-) Profit Pierdere MEDIUL INTERN AL INTREPRINDERII Modificarea capitalurilor proprii 4.Analiza corelaŃiei

Modificarea capitalurilor proprii

4.Analiza corelaŃiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă

Principalii indicatori utilizaŃi în analiza echilibrului financiar sunt:

fondul de rulment;

necesarul de fond de rulment;

trezoreria neta.

Fondul de rulment patrimonial este indicatorul care exprimă în mărime absolută lichiditatea unei întreprinderi (pe termen scurt).

FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate = ( Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung ) – Active imobilizate

sau

Se poate observa că fondul de rulment patrimonial reprezintă acea parte a capitalului permanent ce excede activele imobilizate şi este destinat finanŃării activelor circulante.

Fondul de rulment patrimonial poate fi privit, prin prisma surselor de finanŃare,

ca:

fondul de rulment propriu:

FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizate

fondul de rulment împrumutat:

FRî = Datorii pe termen lung

Cazuri:

FR > 0 : situaŃie favorabilă pentru întreprindere, caracterizată prin surse permanente care acoperă şi exced necesităŃile pe termen lung. FR = 0 : sursele permanente = nevoile permanente. SituaŃia nu este considerată dificilă. Totuşi o condiŃie esenŃială este ca durata de încasare a creanŃelor să fie mai mică decât durata de plată a datoriilor. FR < 0 : sursele permanente nu sunt capabile să acopere nevoile permanente. O parte din resusele curente sunt îndreptate către investiŃii. Se ajunge la această situaŃie în condiŃiile în care durata medie de încasare este mult mai mică decât durata de plată.

Dimensiunea fondului de rulment este influentata de:

rezultatul activitatii desfasurate de societate: profit sau pierdere

politica societatii privind distribuirea dividendelor

cresterea/scaderea capitalului social prin noi aporturi sau retrageri de aporturi ale actionarilor sau asociatilor

evolutia dimensiunii datoriilor pe termen mediu si lung

evolutia dimensiunii activelor imobilizate

Nevoia de fond de rulment reprezintă acea parte a activelor circulante care ramine dupa inlaturarea obligatiilor pe termen scurt:

NFR = (Active circulante – DisponibilităŃi – InvestiŃii financiare) – ObligaŃii pe termen scurt

sau

NFR = (Stocuri + CreanŃe) – (Datorii pe termen scurt – Credite pe termen scurt)

Unde:

OTS = DTS – credite bancare pe TS

Cazuri:

NFR > 0 : este absolut necesară existenŃa unui FR pozitiv, care să acopere nevoile curente. NFR < 0 : situaŃia este favorabilă pentru întreprindere, sursele de finanŃare pentru activitatea curenta sunt suficiente. Activitatea de investiŃii poate fi finantata cu resursele excedentare ale activităŃii curente.

Dimensiunea NFR este influentata de:

Natura activitatii desfasurate

Durata ciclului de fabricatie

Viteza de rotatie a stocurilor si creantelor

Volumul de activitate desfasurata

Trezoreria netă reprezintă indicatorul care pune în corelaŃie fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment:

TN = FR – NFR

Trezoreria netă poate fi:

a) TN > 0 – pozitivă, caz în care din activitatea întreprinderii se degajă un surplus monetar. Aceasta inseamna ca valoarea disponivbilităŃilor existente la sfârşitul anului sunt mai mari decât la începutul perioadei, situaŃie posibilă doar dacă societatea înregistrează profit b) TN < 0 – negativă, caz în care întreprinderea apelează pentru finanŃarea dezechilibrului la un credit de trezorerie. Semnificatia trezoreriei nete in acest caz este ca prin activitatea desfăşurată în cursul anului s-au utilizat o parte din disponibilităŃile de la începutul perioadei.

Pentru a caracteriza echilibrul financiar, se recomandă folosirea următoarelor rate:

a) durata de rotaŃie a necesarului de fond de rulment (DR):

DR =

NFR

CA

× T

Acest indicator este influenŃat de duratele de rotaŃie ale componentelor necesarului de fond de rulment (elementele de stocuri, creanŃe şi obligaŃiile aferente ciclului de exploatare).

b) rata marjei de securitate 1 (RMS):

RMS =

FR

CA

× T

Rata marjei de securitate se apreciază că trebuie să fie cuprinsă între 30 şi 90 de zile, în funcŃie de domeniul de activitate.

1 M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 386.

c)

rata de finanŃare a necesarului de fond de rulment (R FNFR ):

R FNFR

=

FR

NFR

×100,

cu condiŃia ca FRNG, NFR > 0.

Dacă această rată este mai mică de 100, atunci întreprinderea înregistrează o trezorerie netă negativă, o parte din necesarul de fond de rulment fiind acoperită pe seama creditelor de trezorerie. În cazul în care valoarea ratei este mai mare de 100, atunci se înregistrează o trezorerie netă pozitivă.

d) rata de finanŃare a activelor circulante (R FACE ):

R FACE

=

FR

AC

×100

e) rata de finanŃare a necesarului de fond de rulment pe seama creditelor de

trezorerie (R FNFRE ):

R FNFRE

=

Credite de trezorerie

NFR

×100

O valoare ridicată a acestei rate, în condiŃiile reducerii sau suspendării creditelor de trezorerie de către bănci, se reflectă într-un risc important privind finanŃarea activităŃii.

5. Analiza corelaŃiei creanŃe-obligaŃii. Analiza vitezei de rotaŃie a activelor circulante

a) Durata medie de încasare a creanŃelor

D îc

D

îc

=

=

S

cr

*

×

C A

360, CA

S cr

Rc cr

×

360,

* include TVA

Rc

cr : suma rulajelor creditoare ale

co nturilor clienti (metoda NU se foloses te) Dacă firma desfăşoară activitate sezonieră:

S

1

+

S

+

S

 

+

S

trim 4

2

trim 2

3

 

2

 

4

 

S

S

S

=

trim

1

+

trim

4

 

cr

 

2

=

= trim 1 + trim 4   cr   2 = S cr Dacă firma NU

S cr

Dacă firma NU desfăşoară activitate sezonieră:

b)

Durata medie de plată a obligaŃiilor

D

D

po

îc

=

S dat

*

CA

×

360, CA

* include TVA

=

S cr

Rd dat

×

360,

Rc

cr : suma rulajelor debitoare ale

cont urilor de datorii (metoda NU se foloses te)

D îc < D po ------- situaŃia ideala intreprinderii

V

rAc

S

Ac

c)

Viteza de rotaŃie a activelor circulante: numar mediu de zile necesar pentru transformarea activelor circulante în bani şi a banilor în active circulante. Cu cât numarul de zile este mai mic, cu atât situaŃia e mai bună pentru intreprindere, reflectind accelerarea vitezei de rotatie.

S

Ac

×

T

=

zile

S Ac × T = zile f. cantitativ: CA

f. cantitativ: CA

=

CA

= St + Cr

× T = zile f. cantitativ: CA = CA = St + Cr f. calitativ: St

f. calitativ:

= zile f. cantitativ: CA = CA = St + Cr f. calitativ: St Cr Dacă

St

Cr

zile f. cantitativ: CA = CA = St + Cr f. calitativ: St Cr Dacă V

Dacă

V

circulante.

rAc1

> V

rAc 0

situaŃia este nefavorabilă = încetinirea vitezei de rotatie a activelor

V

rAc1

< V

rAc 0

situaŃia este favorabilă, scade numarul de zile deci se inregistreaza o

accelerare a vitezei de rotaŃie.

EXEMPLU: InterpretaŃi influenŃa Cr „+”

S

=

rAc

×

AC

T

V

CA

f. cant: CA influenŃa Cr „+” S = rAc × AC T V CA f. calit: V rAc ∆

f. calit:influenŃa Cr „+” S = rAc × AC T V CA f. cant: CA V rAc

V rAc

V

(

S

AC

rAc

)

=

CA

1

×

V

rAc

1

CA

1

× V

rAc

0

=

CA

1

 

T

 

T

T

×∆ V

rAc

Încetinirea vitezei de rotaŃie creşterea soldului mediu al activelor circulante, situaŃie

nefavorabilă (imobilizarea resurselor întreprinderii). Accelerarea vitezei de rotaŃie scăderea soldului mediu al activelor circulante, situaŃie favorabilă (degajarea de resurse financiare).

6.Analiza lichidităŃii şi solvabilităŃii firmei

LICHIDITATEA: capacitatea unui activ de a fi transformat in bani rapid si cu o pierdere minima de valoare

Analiza lichidităŃii şi solvabilităŃii se efectuează cu ajutorul unor rate financiare care

reflectă abilitatea unei întreprinderi (entităŃi) de a-şi onora obligaŃiile financiare exigibile

pe termen scurt. Ele compară datoriile pe termen scurt (faŃă de furnizori, bugetul statului

etc.) cu activele curente sau cu fluxul de disponibilităŃi care va permite onorarea acelor

datorii. Principalele rate de lichiditate şi solvabilitate operaŃionale în analiza financiară a

întreprinderii sunt: