Sunteți pe pagina 1din 6

Simone Weile (1909-1943) Greuatea si harul (<<se poate citi gravitatia>>) a fost aranjata si edidata de un prieten deal ei,

Gustave Thibone dupa 4 ani de la moartea ei, avand la baza caietele scrise de ea intre 1940-1942 la Marseilles in timp ce lupta in rezistenta antinazista. Era franceza de origine evreiasca, dar se considera 100% franceza. Adera la biserica catolica, dar fara a fi botezata si a face parte efectiv din ea. Moare in Anglia de subnutritie in urma protestului fata de miscarea de rezistenta franceza de acolo pt ca nu doreau sa-i dea nici o misiune in Franta sa lupte contra nazistilor. Greutatea si harul Toate miscarile naturale ale sufletului sunt conduse dupa miscari analoage miscari mecanice a greutatii materiale. Harul singur face exceptie. Intotdeauna e de asteptat ca lucrurile se se intample conform cu greutatea, cu exceptia cazurilor cand intervine supranaturalul. Doua forte guverneaza universul: lumina si greutatea. Greuatatea in general ceea ce asteptam de la altii e determinat de efectele greutatii in noi; ceea ce primim e determinat de efectele greutatii in ei. Cateodata cele 2 coincid, adeseori nu. Pentru ce, de indata ce o finta umana arata ca are nevoie [] de o alta, aceasta din urma se indeparteaza? Greutatea. [] Tot ceea ce se numeste josnicie e un fenomen de tip greutate. Termenul josnicie o arata de altfel. [] Josul si superficialul stau pe acelasi nivel. Iubeste intens dar josnic. Fraza posibila. Iubeste profound dar josnic: fraza imposibila! [] De cate ori, [] am cedat, daca nu altfel macar tentatiei de a spune cuvinte care ranesc? Supunere la greutate. [] Harul da legea miscarii descendente. A te cobora inseamna in raport cu greutatea ta morala, a urca. Greutatea morala ne face sa cadem spre inalt. O nenorocire prea mare aseaza o finta umana mai jos de mila: dezgust, oroare, dispret. Mila se coboara pana la un anumit nivel. Cum face iubirea pentru a cobora si mai jos? Cei care au cazut atat de jos, oare au mila de ei insisi? [] Vid si compensatie Mecanica umana. Oricine sufera incearca sa-si comunice suferinta fie maltratand, fie provocand mila pentru a o diminua, si o diminueaza intradevar procedand asa. Cel aflat jos de tot, cel pe care nimeni nu il plange, fara puterea de a maltrata pe cineva (care nu are copii, sotie, families au pe cineva care sa-l iubeasca), suferinta acestuia ramane in el si il otraveste. []

Cu neputinta sa iertam ceva celui ce ne-a facut rau, daca raul acesta injoseste. Trebuie ganditit ca nu ne-a injosit ci a dezvaluit nivelul nostru real. [] A face cuiva rau inseamna a primi ceva de la el. Ce anume? Ce am castigat (si va trebui platit) atunci cand am facut un rau? Ne-am amplificat. Ne-am extins. Am umplut in noi un vid findca l-am creat in celalat. [] O fiinta iubita care dezamageste. I-am scris. Cu neputinta sa-mi spuna altceva decat miam spus eu insumi in numele ei. Oameni ne datoreaza ceea ce ne inchipuim ca ne vor darui. A le ierta aceasta datorie. A accepta ca ei sa fie alti decat creaturile imaginatiei noastre inseamna a imita renuntarea la Dumnezeu. Eu insumi sunt alta decat imi imaginez a fi. A o sti inseamna iertare. A accepta vidul Ca si gazul sufletul tinde sa ocupe totalitatea spatiului ce I se acorda. [] Harul umple, dar el nu poate patrunde decat acolo unde exist vid pentru al primi, si harul insusi e cel care creaza vidul acesta. [] A accepta un vid in tine insuti, iata un lucru supranatural. Unde e de gasit energia pt un act fara contrapondere? Energia trebuie sa vina de altundeva. Insa mai intaii e necesara totusi o sfasiere, ceva disperat pt ca totusi acest vid sa se produca. Vid: noapte intunecata. [] E necesara o reprezentare a lumii in care sa existe vid, pentru ca lumea sa aibe nevoie de Dumnezeu. Ceea ce presupune raul. A iubi adevarul inseamna a suporta vidul si, prin urmare, a accepta moartea. Adevarul se afla de partea mortii. [] Cine indura o clipa vidul, fie primeste painea supranaturala, fie cade. [] Detasarea Pentru a atinge detasarea totala, nenorocirea totala nu e de ajuns. E nevoie de o nenorocire lipsita de mangaiere. Nu trebuie sa existe consolare. Nici o consolare reprezentabila. Atunci descinde consolarea inefabila. A ierta datoriile. A accepta trecutul, fara sa ceri o compensatie de la viitor. A opri timpul o clipa. Ceea ce e si o acceptare a mortii. S-a desertat de dumnezeirea sa. A te goli de lume. A imbraca natura unui sclav. A te reduce la punctul pe care il ocupi in spatiu si in timp. La nimic. A te despuia de domnia imaginara asupra lumii. Singuratatea absoluta. Atunci obtii adevarul lumii. [] In toate, dincolo de obiectul particular, oricare ar fi el, a voii in vid, a voii vidul. Caci e un vid pentru noi acel bine pe care nu putem nici sa ni-l reprezentam, nici sa-l definim. E insa un vid mai plin decat toate plinurile.

Daca ajungem acolo am izbutit, pentru ca Dumnezeu e cel ce umple vidul. [] Inteligenta nu are nimic de gasit, are de curatat doar drumul. Nu e buna decat pentru muncile servile. A elimina credintele care indulcesc amaraciunile, care umple vidul. Credinta in nemurire. Credinta in utilitatea pacatelor: etiam peccata. Credinta in ordinea providentiala e evenimentelor pe scurt consoldarile cautate de obicei in religie. [] Doua moduri de a-ti pune capat: sinuciderea ori detasarea. A ucide cu mintea ceea ce iubesti: unicul mod de a muri. [] Daca il iubesti pe Dumnezeu gandind ca nu exista, atunci el isi va manifesta existenta. Imaginatia colmatata Imaginatia lucreaza neancetat pentru a astupa toate fisurile prin care ar putea intra harul. Orice vid (neacceptat) produce ura, acreala, resentimente. Raul imaginat, pe care-l doresti obiectul urii tale, restabileste echilibrul. [] Duererea pt moartea celuilalt e pricinuita de vin, de dezechilibru. Stradanii de acum inainte fara obiect si, ca atare , fara recompense. Daca imaginatia umple golul, scoborare. Lasa morti sa-si ingroape mortii. Nu se intampla la fel si cu propria moarte? Obiectul, recompensa se afla in viitor. Lipsa de viitor, vid, dezechilibru. De aceea a filozofa inseamna a invata sa mori. De aceea a te ruga e ca o moarte. Cand durerea si epuizarea ajung sa nasca in suflet sentimental perpetuitatii, iar acesta perpetuitate e contemplate cu acceptare si iubire, finta e smulsa pana in vesnicie. A dorii fara obiect [] Christos a avut parte de toata mizeria umana in afara de pacat. Dar a avut parte de tot ceea ce il face pe om capabil de pacat. Ceea ce il face pe om capabil de pacat este vidul. Toate pacatele sunt incercari de a umple in diverse forme vidul. [] Fericirea sta dincolo de domeniul consolarii si al durerii. [] Eul Nu posedam nimic pe lume caci totul ne poate fi rapit din intamplare in afara puterii de a spune eu. Iata ce trebuie dat lui Dumnezeu, adica nimicit. [] Nimic pe lume nu ne poate lua puterea de a spune eu. Nimic in afara de nenorocirea maxima. Nimic nu e mai rau pe lume decat nenorocirea maxima, pt ca ea distruge eul din afara, rapindu-ti de acum puterea de a-l distruge singur. Ce se intampla cu cei in care eul a fost distrus din afara, de durere? Pentru ei nimicirea nu mai poate fi gandita decat in stilul conceptiei atee ori materialiste. [] Pentru cei in care eul a murit, nu mai poti face nimic, dar absolute nimic. Dar nu stii niciodata daca, intr-o finta umana eul este mort cu totul sau doar ranit. Iubirea il poate

reanima, ca printr-o injectie, insa numai iubirea cu desavarsire pura, fara cea mai mica urma de condescendenta, fiindca cea mai slaba tenta de dispret il arunca in moarte. Cand eul e ranit dinafara, apare intaii revolta cea mai disperata, cea mai amara, asemenea unui animal care se zbate. De indata ce eul e pe jumatate mort, el isi doreste sfarsitul si se lasa prada stingerii. Daca in acest moment o atingere a iubiri il trezeste, durerea teribila pe care o resimte ii starneste furia si cateodata ura impotriva celui care i-a trezit durerea. De aici, la fintele cazute, acele reactii, in aparenta inexplicabile, de razbunare impotriva binefacatorului. Se intampla de asemenea ca in binefacator iubirea sa nu fie pura. Atunci eul, trezit prin iubire si primind de indata o noua rana, lasa sa izbucneasca ura cea mai crancena, ura legitima. Dimpotriva, cel in care eul a murit definitv nu e deloc stingherit de iubirea ce I se arata. [] Decreatia Decreatia a face sa treaca creatul in increat. Distrugerea a face sa treaca creatul in neant. Erzat vinovat al decreatiei. Creatia este un act de iubire, si ea este perpetua. [] Bobul de grau nu va muri trebuie sa moara ca sa elibereze energia ce o poarta in sine si din ea sa formeze alte combinatii. La fel noi trebuie sa murim pentru a elibera energia atasata , pentru a poseda o energie libera, susceptibila sa se modeleze pe adevaratul raport al lucrurilor. (<<textul de mai sus m-a facut sa am o revelatie pe care o asteptam de ani de zile, am reusit sa-mi dau seama cat de cat despre care e rostul meu, de ce exist eu. Citeste-l cu multa atentie, poate o sa ajute si in cazul tau>>) [] Moartea. Stare de tipul clipei, fara trecut si fara viitor. Indispensabila pentru accesul la eternitate. [] Prezenta a lui Dumnezeu. Ea poate fi inteleasa in 2 moduri. In calitate de creator, Dumnezeu e present in toate lucrurile existente tocmai pt ca sunt existente. Prezenta pt care Dumnezeu are nevoie de cooperarea creaturii e prezenta lui Dumnezeu nu in calitate de Creator, ci in calitate de Spirit. Primul tip de prezenta e prezenta de creatie. Al doilea tip de prezenta, e prezenta de de-creatie. (Cel ce ne-a creat fara ajutorul nostrum nu ne va salva fara ajutorul nostru. Sfantul Augustin) [] De ce trebuie ca atare moartea sa loveasca in mod nediferentiat? E necesar. E necesar ca totul sa cada in mod nediferentiat. Aparenta se lipeste de fiinta si numai durerea le poate smulge din inlantuirea lor. Oricine are fiinta nu are aparenta. Aparenta inlantuies fiinta. Curgerea timpului smulge fiinite infatisarea si infatisarii fiinta, prin violenta. Timpul arata astfel ca el nu este eternitatea. Trebuie sa te dezradacinezi. Sa tai arborele si sa faci din el o cruce. Si apoi sa o porti in fiecare zi. []

Stergerea Dumnezeu mi-a dat fiinta ca sa i-o inapoiez. [] Chiar de-am putea fi ca Dumnezeu, e de preferat sa fim noroi supus lui Dumnezeu. [] Moartea ochilor mei rapndu-le vederea, Reda zilei, manjita de ei, toata splendoarea. Sa dispar pt ca lucrurile pe care le vad sa ajunga nemaifiind lucrurile vazute de mine desavarsit de frumoase. [] A vedea un peisaj asa cum e atunci cand nu sunt de fata Cand ma aflu undeva tulbur linistea cerului si a pamantului cu respiratia si bataile inimii mele. Iubire [] Iubirea de Dumnezeu e pura atunci cand bucuria si suferinta starnesc o egala recunostinta. Iubirea, in cel fericit, e vointa de a lua parte la suferinta celui iubit. Iubirea, in cel nefericit, e plinatatea oferita de simpla cunoastere a faptului ca fiinta iubita e in bucurie, fara sa aibe parte de bucuria ei si fara a dori macar o clipa sa aibe parte. [] Iubirea tinde sa mearga mai departe fara incetare. Dar exista o limita. Cand ea depaseste aceasta limita, atunci iubirea sa transforma in ura. Pentru a evita modificarea trebuie ca iubirea sa devina alta. [] Iubirea are nevoie de realitate. A iubi prin intermediul unei aparente corporale o fiinta imaginara. Ce poate fi mai atroce, in ziua cand lucrul iti devine limpede? Mult mai atroce decat moartea, pt ca moartea nu impiedica ca fiinta iubita sa fi existat. E pedeapsa pt a fi hranit iubirea cu imaginatie. [] A iubi, a fi iubit, face doar ca, pentru cei 2, existena s devin mai concret, mai constant prezent spiritului. Insa ea trebuie s fie prezent ca surs a gandurilor, nu ca obiect al lor. Daca dorina sa fii inteles de cellt are un rost, el nu i-e destinat ie, ci celuilalt: rostul e ca, pt el, tu s exiti. Tot ce e josnic ori mediocru in noi se razvateste impotriva puritatii si are nevoie, pentru a exista, sa intineze acea puritate. A intina inseamna a interveni, inseamna a atinge. Frumosul e ceea ce nu poti voi sa schimbi. A lua in stapanire inseamna a intina. A poseda inseamna a intina. A iubi in mod pur inseamna a consimti distantei, inseamna sa venerezi distanta dintre tine si ceea ce iubesti. []

Invata sa respingi prietenia, sau mai degraba visul ei. A dori prietenia e o greseala grava. Prietenia trebuie sa fie bucurie gratuita, precum cele pe care arta le daruie, sau viata. Trebuie sa o refuzi pentru a fi vrednic sa o primesti: ea e de ordinul harului (Iesi de la mine Doamne, pt ca sunt un om pacatos). E unul din lucrurile care ne sunt date pe deasupra. Orice vis de prietenie trebuie zdrobit. Nu e o intamplare ca nu ai fost iubita niciodata a dori sa scapi de singuratate e o lasitate. Prietenia nu se cauta, nu se viseaza, nu se doreste; ea se exercita (e o virtute). [] E, evident, neproductiv sa te lipsesti de virtutea inspiratoare a prieteniei. Riguros interzisa trebuie sa fie doar visarea la deliciile sentimentului, care o corupe. Tot atat de stupida ca visarea la muzica sau picture. Prietenia, ca si frumosul, nu se lasa detasate de realitate. Ca si frumosul, e un miracol. Iar miracolul consta doar in faptul ca ea exista. La 25 de ani e timpul sa sfarsesti odata pt totdeauna cu adolescenta

<<( banuiesc ca paragraful de mai sus cuprinde niste indemnuri pe care scriitoarea si le-a adresat siesi. Avea mari fustrari , dar din fustrarile astea a iesit o carte foarte buna. Eu cred ca fiecare are constiinta care sa-i spuna ce e gresit si ce e bine si nu trebuie sa asculti vre-o carte, fie ea Sfanta Biblie. Ce scrie mai departe mi-e jena sa transcriu. Citit cartea. Eu n-am ajuns inca nici la jumatate Sper ca am resusit sa trezesc interesul asupra acestein carti, este nevoie de citirea ei in totalitate pt o cat mai buna intelegere. Sfatul meu>>)