Sunteți pe pagina 1din 272

Descrierea CIP a bibliotecii nationale a Romniei ISARNICOLAE

Istoria modern a romnilor - Partea I / Nicolae Isar, Ed. a Il-a rev. si adaug. - Bucuresti, Editura Fundaiei ROMNIA DE MINE, 2005 256 p., 20,5 cm. ISBN 973-725-239-X Partea I: 1774-l848. - 2005 - Bibliogr. ISBN 973-725-332-9 94(498)" 184871878"

Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2005

Redactor: Octavian CHEAN Tehnoredactor: Magdalena ILIE Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 20.07.2005; Coli tipar: 16 Format: 16/61x86 Editura si Tipografia Fundaiei Romnia de Mine Splaiul Independenei, Nr. 313, Bucuresti, S. 6, O. P. 83 Tel./Fax.: 316 97 90; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraroinaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRUHARET
Prof.univ.dr. NICOLAE ISAR

ISTORIA MODERNA A ROMNILOR


Partea I: 1774 - 1848 Ediia a Il-a, revzut si adugit

EDITURA FUNDAIEI ROMNIA DE MINE Bucuresti, 2005

SUMAR

Cuvnt nainte..................................................................................... Introducere........................................................................................ 1. Consideraii privind periodizarea istoriei moderne a romnilor si coninutul cursului........................ 2. Problematica formrii si afirmrii naiunii romne 11 I.

7 9 9

Principatele Romne la sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XIX-lea (1774-l821).......................... 20 1.1. Evoluia statutului politic internaional al Principatelor Romne si miscarea de emancipare politic (1774l821).. 20 1.2............................................................................Esec ul politicii reformatoare a domnitorilor fanarioi si agravarea strii de decdere a Principatelor Romne (1774-l821).......................................................................... 37 Principatele Romne de la 1821 la 1829.............................. 48 II. l. Revoluia din 1821 condus de Tudor Vladimirescu si urmrile sale.................................................................... 48 11.2.......................................................................... Princi patele Romne sub domniile pmntene (1822-l828)........................................................................... 82 11.3.........................................................................Rzboi ul ruso-turc din 1828-l829 si urmrile sale pentru Principate; nsemntatea tratatului de la Adrianopol 93 Principatele Romne de la 1829 la 1848.............................. III.l. Geneza, coninutul si nsemntatea Regulamentelor Organice............................................................................... 111.2. Evoluii socio-economice n epoca Regulamentelor Oganice........................................... 111.3. Domniile regulamentare si miscarea de redesteptare naional (l834-l848)....................................................... Transilvania si alte provincii romnesti aflate sub stpniri strine (l784-l848)....................................... IV. l. nsemntatea si urmrile rscoalei din 1784 din Transilvania............................................................................ 97

II.

III.

97 109 119
138

IV.

IV.2. Contextul afirmrii miscrii naionale n anii 1790-l791; Supplex Libellas Valachomm- actul fundamental al miscrii.... 138 IV.3. Societate si economie n Transilvania. Del Supplex la 142 1848.... IV.4. Reaciunea n Transilvania si efectele ei asupra miscrii naionale romnesti (1792-l830).................... 153 IV.5. Avntul miscrii naionale n Transilvania n perioada premergtoare revoluiei de la 1848....................... 156 IV.6. Situaia romnilor din alte provincii istorice si miscarea naional.......................................................................... 161 V. Revoluia de la 1848n rile Romne ........... 170 V.l. Contextul internaional si situaia specific a rilor Romne la 1848............................................................... 170 V.2. Miscarea revoluionar din Moldova (martie 1848) ... 173 V.3. Revoluia din ara Romneasc (iunie -septembrie 1848)... 178 V.4. Revoluia romnilor din Transilvania (1848-l849) .................................................................................................198 V.5. nsemntatea revoluiei de la 1848 pe teritoriul rilor Romne; semnificaia legturilor inter-romnesti si a mesajului pan-romnesc...................................................... 215

VI. Cultur si societate. De la iluminism la romantism (sfrsitul secolului al XVIII lea - 1848)............................... VI. l. Caracteristici generale si forme de exprimare................ VI.2. Biserica si Scoala - instituii fundamentale n miscarea de redesteptare naional................................ VI.3. Rolul disciplinelor umaniste si literaturii beletristice n edificarea identitii naionale......................... VI.4. Stiin si popularizare stiinific................. Bibliografie.........................................................................

217 217

223 235 248 251

CUVANT NAINTE

Ediia de fa reproduce, n mare, textul ediiei aprut n anul 2001 n Editura Fundaiei Romnia de Mine; bineneles, am suprimat o serie de fragmente, care ne-au prut n timp nesemnificative, si am ad ugat, n schimb, dou noi subcapitole. Trebuie s observm aici c n anii care s-au scurs de la apariia primei ediii au fost publicate multe lucrri importante de specialitate, pe care ediia de fa - si, respectiv, bibliografia de la sfrsit - nu le ncorporeaz; credem ns c aceste apariii nu schimb de fel linia general de interpretare a acestui curs, destinat cu prioritate tineretului studios. Oricum, dintre aceste lucrri, se cuvin menionate, pentru a fi puse n atenia domnilor studeni, cele dou impresionante volume din tratatul de istorie naional, aprute ntre timp, cuprinznd si problematica ce face obiectul cursului nostru, si anume: Istoria Romnilor. Voi. VI. Romnii ntre Europa clasic si Europa Luminilor (171l-l821), Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2002, avnd coordonatori pe istoricii Paul Cernovodeanu si Nicolae Edroiu; Voi. VII, Tom I. Constituirea Romniei moderne (182l-l878), Bucuresti, 2003, sub coordonarea acad. Dan Berindei.

Autorul

INTRODUCERE l. Consideraii privind periodizarea istoriei moderne a romnilor si coninutul cursului


Periodizarea istoriei moderne a romnilor se raporteaz la date importante de istorie politic sau cultural, la date semnificative ncadrnd importante fenomene social-economice, curente cultural-ideologice etc. n mod deosebit, n periodizarea istoriei moderne a romnilor, accentul a czut, n ultimele decenii, pe definirea istoriei moderne ca epoc ncorpornd procesul formrii si afirmrii naiunii romne, formarea statului naional si desvrsirea unitii naionale. Cele mai multe opiuni din aceste decenii au plasat istoria modern n perioada 182l-l918 (ntre revoluia condus de Tudor Vladimirescu, ca simbol al redesteptrii naionale si realizarea desvrsirii unitii naionale). n ceea ce ne priveste, am pornit de la considerentul c epoca Luminilor, care coincide cu o etap definitorie a procesului de formare a naiunii romne, trebuie s fie ncadrat n istoria modern a romnilor. Este drept c revoluia din 1821 are semnificaii profunde n acest proces, ea trebuie socotit ns ca un rezultat al ansamblului evoluiei istorice pe multiple planuri din deceniile anterioare; sub acest raport, deci, a discuta despre limita de nceput a istoriei moderne a romnilor este, de fapt, a discuta despre termenii care marcheaz nceputul epocii Luminilor, n acest sens, avem n vedere un ansamblu de date n ordine social-politic si cultural: 1774, pentru Principatele dunrene, 1784 pentru Transilvania, 1780, ca nceput al Scolii Ardelene s.a. Raportndu-ne la anul 1774 avem n vedere o dat simbolic, trimind nu numai la pacea de la Kuciuk-Kainargi, cu urmrile sale pentru Principatele Romne, ci si la alte importante evenimente sau aspecte politice care au precedat aceast pace: participarea voluntarilor romni la lupta antiotoman n rzboiul din 1768l774, edificarea unui program de revendicri politice, prin elaborarea de memorii adresate marilor puteri n cadrul conferinelor de pace de la Focsani si Bucuresti din 1772, amplificarea spiritului Luminilor" n Principate si a influenei franceze n contextul acestor evenimente s.a. Ct priveste limita de sfrsit, 1918, anul nfptuirii Marii Uniri, ea este mai puin expus controverselor (desi unii autori duc epoca modern pn la 1938, 1944 sau chiar 1947!).

Nu trebuie pierdut din vedere si optica dup care putem elimina o discuie asupra diferitelor date-limit, prin definirea istoriei naionale pe secole: istoria romnilor n secolul al XVIIl-lea, al XIX-Iea, al XX-lea. Prima parte a cursului nostru priveste perioada dintre 1774 si 1848, inclusiv revoluia de la 1848, urmnd ca n cea de a doua parte s analizm perioada 1848-l878. Trebuie s precizm c, desi abordm n cadrul primei pri si problematica ultimelor trei decenii ale secolului al XVIIl-lea si a primelor dou decenii ale secolului al XIX-Iea, pn la 1821, accentul cursului, cu aceste dou pri, va cdea pe intervalul de timp ntre 1821 si 1878, n care se afl ncorporate momente si aspecte de seam ale miscrii de redesteptare naional, ale procesului de constituire a Romniei moderne. Insistena noastr asupra unor mari evenimente marcnd miscarea de redesteptare naional din perioada istoric ce face obiectul cursului - 1821, 1848, 1859 - poate prea suspect unora, n momentul de fa, cnd, la trecerea dintre milenii, dezideratul la ordinea zilei, pentru societatea romneasc, este integrarea n Comunitatea european (ntr-un fel, de fapt, a doua intrare a noastr n Europa dup aceea din secolul al XIXIea). Dar punctul nostru de vedere, cu care ne susinem orientarea cursului, destinat studenilor, vrea s fie clar: asa cum au inut s sublinieze si o serie de intelectuali de marc din zilele noastre, trebuie s intrm n Europa mpreun cu trecutul nostru istoric, deci cu personalitatea noastr, asa dup cum statele civilizate europene concep intrarea lor n Comunitate fr s renune la istoria si tradiiile lor istorice. Mai avem si o a doua motivaie pentru aceast orientare a cursului, legat de prima. Anume c n intervalul de timp care s-a scurs de la Revoluia din decembrie 1989, n Romnia, din pcate, ncercarea de rennoire n spirit modern, european, a mesajului istoric, a degenerat, adesea, n simplificri, mistificri si deformri grave, potrivnice adevrului istoric si contrar spiritului unei informri corecte a tineretului romn. Si din dorina acoperirii unor domenii rmase deficitare pn nu de mult - mitologie, mentaliti, via spiritual etc. - si a echilibrrii" preocuprilor n domeniul istoriei politice a romnilor s-a cultivat adesea n acest rstimp - intenionat sau nu - apatia pentru studiul istoriei politice naionale, cu momentele sale de vrf. Adesea, momente ca 1821, 1848, 1859 au fost abordate superficial, curite" de autenticitatea si gravitatea situaiilor n care au aprut, ele fiind plasate pe seama unor "mituri", a unor producii sau viziuni mentale tardive, a unui imaginar care transfigureaz sensul acestor evenimente . n sfrsit, nc ceva trebuie observat: nu am adoptat o manier eseistic n elaborarea acestui curs - cum se recomand cu insisten n ultima vreme -considernd c o asemenea manier este improprie unui manual univ ersitar de istorie care trebuie s ofere o schem sigur de date, jalonnd interpretri de rigoare, pe texte convingtoare, oferind astfel domnilor studeni posibilitatea de a-si contura ei nsisi, pe aceast baz, propriile eseuri".

10

2. Problematica formrii si afirmrii naiunii romne


Perioada din istoria romnilor care face obiectul acestui volum este aceea n care ncadrm etapa decisiv a formrii naiunii romne si afirmrii sale, ntr-o prim faz, n context european. Este o perioad ndelungat n care se afirm trsturile specifice ale comunitii naionale, dup care, drept corolar al ei, se constituie statul naional romn. Aceast perioad din istoria romnilor corespunde extinderii si dezvoltrii miscrii de redesteptare naional pe cea mai mare parte a spaiului locuit de romni. Miscarea de redesteptare naional, n tot acest rstimp, s-a desfsurat n plan cultural si social-politic ntr-un flux continuu, parcurgnd momente si etape definitorii, toate avnd ca liant un element esenial care se afl la baza oricrei comuniti naionale: constiina naional. Nu este locul s facem aici o discuie special, cu caracter teoretic, asupra conceptelor cu care operm, constiin naional" si naiune", ci sunt necesare numai o serie de precizri privind coninutul procesului de formare si afirmare a naiunii romne. 2.1. Cum se stie, etapa definitorie a formrii naiunii romne corespunde epocii Luminilor, deci, intervalului de timp marcat de ultimele trei decenii ale secolului al XVIII-lea (dup unii autori, a doua jumtate a acestui secol) si primele trei decenii ale secolului al XIX-lea. Este intervalul de timp n care putem s vorbim de constiin naional la romni si de naiunea romn, acestea fiind atestate, n plan cultural si politic: n Transilvania, prin cunoscuta Renastere naional (miscarea de emancipare naional pornind de la Inochentie Micu, trecnd prin rscoala din 1784 si ajungnd la Supplex Libellus Valachorum, din 1791, si la Scoala Ardelean); n Principatele dunrene, prin lupta pentru scoal si cultur n limba naional, pe de o parte, prin miscarea de emancipare politic dintre 1774 si 1821 si, mai ales, prin revoluia de redesteptare naional din 1821, condus de Tudor Vladimirescu. O dat plasnd n epoca Luminilor etapa decisiv a formrii naiunii romne, nu pierdem din vedere c premisele sau rdcinile naiunii romne si, respectiv, ale constiinei naionale, sunt de constatat cu mult nainte de aceast epoc; n parte, n mod individual, elemente constitutive importante ale acestora s-au afirmat de-a lungul mai multor secole anterioare. Dintre toi factorii de constiin care apar cu mult nainte de epoca Luminilor, n planul ideilor, cei mai importani sunt cei subsumai conceptului de constiin de neam sau constiin etnic. Pe de o parte, constiina originii comune, n cazul de fa constiina originii romane (sau daco-romane) faciliteaz si constientizarea altor factori decurgnd din realiti obiective (constiina limbii comune, a credinei comune etc.), o 11

asemenea mbinare cu acesti ali factori de constiin dnd ceea ce unii exegei numesc constiin etnic - istoric. Pe de alt parte, pe baza ei, n primul rnd, se edific n epoca Luminilor constiina naional. De aici decurge si interesul cu care n istoriografia romn si cultura romn, n general, de-a lungul timpului, n majoritatea cazurilor, cnd a fost vorba de premisele istorice ale naiunii romne s-a fcut trimitere, nainte de toate, la constiina de neam pe care o afirm epopeea lui Mihai Viteazul si la ideile cronicarilor din secolul al XVII-lea atestnd aceast constiin. 2.2. Constiina de neam (sau constiina etnic) se afl la baza constiinei naionale, c onstituie un factor indispensabil al acesteia, dar nu trebuie identificat la propriu cu ea. n primul rnd, asa cum se stie. constiina naional, n sensul modern al cuvntului, apare o dat cu elaborarea si punerea n circulaie a conceptului de naiune romn". Or, acest fenomen se petrece n Transilvania spre jumtatea secolului al XVIII-lea, un asemenea concept fiind mai nti elaborat si pus n circulaie de ctre episcopul romn, greco-catolic, Inochentie Micu. Conceptul ne indic o comunitate naional evoluat, care se revendic de la aceeasi strmosi si, totodat, se defineste pe sine prin trsturi si nzuine specifice care o deosebesc de alte comuniti. El apare mai nti n Transilvania, cci realitile de aici - condiiile de asuprire naional la care sunt supusi romnii, poziia lor de "tolerai" la care ei sunt obligai - au facilitat procesul de adncire a individualizrii lor; este un proces care, de altfel, constituie o parte integrant a procesului mai general de difereniere pe care l genereaz iluminismul si pe care, n continuare, l va accelera n mod hotrtor Marea Revoluie Francez. Acesta se desfsoar pe ntreaga arie a Europei centrale si de sud-est, ncorpornd si rile Romne. Starea de inferioritate politic, resimit de toi romnii din Transilvania, indiferent de starea lor social si de confesiune, a fost de natur s determine fenomenul de solidaritate, care si gseste reflectarea n concepia nvatului episcop, Inochentie Micu, primul care formuleaz ideea de naiune n sensul modern al cuvntului, desprindu-se de noiunea medieval de naiune". Anume, el cere drepturi politice nu numai pentru categoriile sociale privilegiate, ci si pentru rnime, pentru plebe", pentru toi romnii aparinnd aceleiasi comuniti etnice, n concepia lui - cum scria savantul istoric D.Prodan naiunea, care trebuie s se ridice la cetenie, la numrarea ntre stri, la naiune politic, e una cu naiunea etnic. El n nici o formul nu separ, nicicnd, pe cei de jos din naiunea romn". Ideea de drepturi politice pentru membrii aceleasi comuniti etnice -n spe, a populaiei romnesti din Transilvania - este dus mai departe, pe linia unei definiii moderne a conceptului de naiune" de ctre miscarea Supplexului de la sfrsitul aceluiasi secol, al XVIII-lea. nainte ns de a-si gsi o afirmare hotrtoare, constiina naional a fost amplu implicat n desfsurarea marii rscoale rnesti din 1784 condus de Horea. 12

In cadrul miscrii Supplexului - actul fundamental al miscrii naionale a romnilor din Transilvania -, cerndu-se pentru romni o reprezentare proporional cu numrul lor n organele de conducere ale Transilvaniei, se considera ca un fapt de la sine neles aplicarea dreptului de cetenie" pentru toi romnii, inclusiv pentru plebe si fr deosebire de confesiune. n planul istoriografiei si lingvisticii, corifeii Scolii Ardelene - care nu sunt alii dect autorii Supplexului din 1791 -, pe urmele marilor cronicari din perioada anterioar, ale lui D. Cantemir n primul rnd, n condiiile luptei de emancipare naional, au dezvoltat ideile privind originea comun si continuitatea istoric, la aceast demonstraie adugnd elemente n plus, pe care nu le-am gsit la naintasi, anume, ndemnul la redesteptare, n numele originii latine, sentimentul mndriei si solidaritii naionale s.a. 2.3. n Principatele Romne dunrene, raporturile interetnice erau altele dect n Transilvania; exista aici, este drept, o minoritate greac n frunte cu Domnii venii din Fanar, care se bucura de privilegii si prioriti la ocuparea funciilor n stat, dar ea nu se revendica pe sine ca o naiune greac" conlocuitoare, privilegiat n raport cu romnii; aflai ntr-o inferioritate numeric absolut n raport cu romnii, numai individual, n sens politic, ei si susineau interesele n Principate, patria lor rmnnd Grecia, si se revendicau de la o naiune greac" al crui teritoriu naional recunoscut era al Greciei. Dovad c asa stteau lucrurile o constituie faptul c cei mai muli dintre demnitarii de origine greac n Principate sau titulari ai unor funcii modeste - domnitori, nali dregtori, nali ierarhi ai Bisericii, egumeni de la conducerea mnstirilor nchinate, dasclii din Academii - , o dat cu ncheierea mandatelor n funcii se retrag din Principate mpreun cu agoniseala lor, de obicei rentorcndu-se n patrie. Cei puini care rmn gsesc n mediul romnesc posibiliti de existen normal, unii dintre ei cum va fi, de pild, cazul lui C.Aristia - la exemplul cruia se refer cunoscutul exeget literar D.Popovici - aveau s-si nsuseasc n deplin constiin idealurile comunitii naionale romnesti. Asadar, n Principatele Romne, procesul de edificare a constiinei naionale a avut cu totul alte dimensiuni dect n Transilvania; aici, lupta avea s se duc mpotriva unui sistem de privilegii, conjugat cu dominaia Porii, si din care urma s rezulte, n primul rnd, restabilirea domniilor pmntene, dar si nlturarea supremaiei limbii si culturii grecesti. In contextul artat, ideea de "naiune romn", fie si cu sprijinul binefctor al dasclilor ardeleni, trecui n Principate, si-a croit aici drum, n mod firesc, cu un oarecare decalaj fa de Transilvania, pentru a o vedea afirmat cu o mai mare claritate la sfrsitul secolului al XVIII-lea si mai ales n primele decenii ale secolului al XIX-lea. n condiiile dominaiei strine, ea s-a afirmat n primul rnd pe plan cultural, n contextul luptei pentru scoal si cultur n limba naional; mai nti Seminarul de la Socola, nfiinat n 1803, apoi Scolile 13

naionale ntemeiate la Iasi si Bucuresti, sub conducerea lui Gh.Asachi si Gh.Lazr, au constituit un rezultat al curentului pentru scoal si cultur n limba naional, au dat expresie, cum apreciaz o serie de autori, constiinei naionale la sud si rsrit de Carpai, n ajunul revoluiei condus de Tudor Vladimirescu. n legtur cu rolul jucat de dasclii ardeleni trecui n Principate si cu influena Scolii Ardelene la sud si rsrit de Carpai, trebuie fcut o precizare. Rolul acestor factori n afirmarea constiinei naionale n Principate a fost deosebit de important, dar, asa cum s-a artat de mult vreme n istoriografia romn, cu referire, n primul rnd la Gh.Lazr, nu este vorba, nicidecum, de un desclecat cultural. Si aici, n Principate, exista un filon intern de afirmare a constiinei naionale pe linia ideilor care vi n de la cronicarii din perioada anterioar. Este semnificativ n aceast privin faptul c un Chesarie de Rmnic enun ideea descendenei latine, n prefeele la Mineele de Ia Rmnic, la o dat cnd nu ncepuse nc elaborarea lucrrilor de seam ale corifeilor Scolii Ardelene, asa dup cum, ntemeierea Scolii naionale de la Sf.Sava", sub conducerea lui Gh.Lazr, nu ar fi fost posibil fr sprijinul marilor boieri munteni, care se dovedeau convinsi de necesitatea unei asemenea scoli. Iluminismul si vdea si aici, la sud si rsrit de Carpai, consecinele pe trm practic, cultural; ideea luminrii prin scoal a celor muli se conjuga cu ideea redesteptrii naionale, n sensul c scoala pentru luminarea" celor muli nsemna scoal n limb naional, n limba marii majoriti a populaiei. 2.4. Trebuie spus c miscarea pentru emancipare politic din Principate, concretizat n elaborarea de importante proiecte de reforme, ncepnd din anii 1769-l772, s-a constituit ntr-o premis important a afirmrii constiinei naionale. Este o miscare reformatoare patronat de o elit constituit din mari boieri, crora N.Iorga nu le refuz spiritul national-patriotic (asa cum vom vedea si mai departe, ntr-un loc). Ins ar fi de observat c marii boieri munteni sau moldoveni, adepi ai nlturrii domniilor fanariote sau chiar ai eliberrii de sub dominaia otoman, sunt departe de a asimila concepia pe care o gsim la Inochentie Micu sau la corifeii Scolii Ardelene, dup care plebea" este parte component a naiunii romne. ngustimea viziunii asupra conceptului de naiune", dac este vorba de marii boieri, constituind, n Principate, elita politic conductoare, o vedem pn trziu; chiar si n anii 182l-l822, n diferite memorii sau proiecte de reforme aparinnd marilor boieri, desi constatm receptarea conceptului de naiune" sensul dat de ei acestuia se menine pe linia aceleiasi ngustimi de vederi. De pild, n memoriul atribuit lui Al.Villara, din seria la care ne referim, pledndu-se cu ardoare pentr u nlturarea sistemului domnilor fanarioi si revenirea la sistemului domniei pmntene,

14

se cere ca Domnul s se numeasc totdeauna dup alegerea naiunii, adic a clerului si a clasei boieresti (s.n., N.L), cum se fcea din vechime". 2.5. n plan politic, marea ruptur cu aceast viziune limitat survine n rstimpul revoluiei din 1821, condus de Tudor Vladimirescu, si ea aparine reprezentanilor altor categorii sociale dect ale marii boierimi. Pe linia definirii naiunii drept o comunitate naional din care fac parte nu numai clerul si clasa boiereasc", ci si cei de jos, marea majoritate a populaiei, rnimea (n termenii crturarilor ardeleni, plebea"), se nscriu apelurile lui Tudor Vladimirescu la unirea neamului", adresate boierilor si tuturor locuitorilor rii. Frailor ! - scrie el, n proclamaia adresat bucurestenilor, cu prilejul intrrii n Capital - aducei-v aminte c suntei pri ale unui neam [...], datorie netegduit avem s uit m patimile cele dobitocesti si vrajbile care ne-au defimat att, nct s nu fim vrednici a ne numi neam. S ne unim dar cu toii, mici si mari, si ca niste frai, fii ai unia maici, s lucrm cu toii mpreun, fiescare dup destoinicia sa, cstigarea si nasterea a doua a dreptilor noastre". Gsim n acest text, n esen, definiia naiunii romne", dat mai nti n Transilvania de Inochentie Micu: unirea tuturor locuitorilor care se revendic din aceeasi origine, indiferent de stare social si confesiune, ntr-o comunitate urmrind unele si aceleasi interese. Aceast nou viziune asupra conceptului de naiune", pe care o gsim la Tudor Vladmirescu, cum vom vedea mai pe larg la locul potrivit, capt un anumit grad de generalizare, constituindu-se ntr-un factor comun cu numeroase scrieri din perioada imediat urmtoare aparinnd unor crturari provenii, ca si Tudor Vladimirescu, din pturile largi ale societii. Ca si n cazul Transilvaniei, ncepnd mai ales din 1821, ideea naional se afirm n plan cultural, ntr-un proces continuu, pregtit mereu s se implice, la momentul potrivit, n plan politic. Conceptul nsusi de naiune" (naie"), cu semnificaia sa real, capt o larg circulaie de la aceast dat, conjugat cu o serie de alte concepte, n afara celui de unire a neamului": patrie, patriotism, redesteptare, renviere, cetenie, frie, frietate s.a. Apelul crturarilor la luminarea" celor muli, prin scoal, se va mpleti constant cu apelul la redesteptare naional. n raport cu aceste date, se poate spune c ideea naional sau constiina naional, n sensul modern al cuvntului, au o vechime apreciabil la romni -ca s nu mai vorbim de vechimea temeliei lor, constiina de neam. Ideea naional nu apare, cum afirm o serie de cercettori ca descoperire" tardiv a spiritului romantic de la 1848 si nici att de trziu, ntr-o etap n care ea ar fi de constatat numai o dat cu apariia statului naional. 2.6. Altfel spus, sub raport cronologic exist un decalaj ntre

etapa formrii naiunii romne si aceea a formrii statului naional romn; dac putem vorbi de la 1821 de existena naiunii romne, din aceast etap, cum am observat, constiina naional fiind atestat cu toat claritatea si n Principatele dunrene, 15

deci, pe cea mai mare cuprindere a spaiului locuit de romni, statul naional, n mprejurrile istorice date, se va constitui abia n 1859. Este drept c, cel puin n intervalul 182l-l848, aveau s se maturizeze acele instituii si domenii ale culturii care dau personalitate unei naiuni: scoal naional, istoriografie naional, literatur naional etc.; totodat, numai n acest interval, dup 1834, n epoca regulamentar, ideea nfptuirii statului naional devine un deziderat principal al miscrii de redesteptare naional, afirmarea acestei idei la 1848, iar apoi traducerea ei n via, prin nfptuirea Unirii Principatelor la 1859, venind ca un corolar al afirmrii naiunii romne, ca un factor decisiv de consolidare a ei si de afirmare pe plan internaional. Fr ndoial, asa dup cum constiina de neam" nu trebuie s se confunde cu ideea de naiune", tot astfel, aceasta din urm nu trebuie s se confunde cu ideea Unirii Principatelor sau a statului naional; ele sunt strict legate ntre ele n sensul c una o completeaz pe cealalt, o anticip sau o subnelege, ntr-o anumit etap a evoluiei istorice. Crturarii ardeleni, elabornd conceptul de naiune romn, aveau n vedere naiunea romn" din Transilvania ale crei drepturi politice ei le susin, dar si naiunea romn n general, n acest sens, cum se stie, ei fcnd istoria romnilor din toate provinciile locuite de romni. Ideea unirii tuturor romnilor ntr-un singur stat nu era explicit enunat, important era miscarea de redesteptare naional a romnilor la nivelul Transilvaniei, ea putnd oferi un model de aciune si pentru romnii din celelalte provincii istorice. La fel, n revoluia din 1821, condus de Tudor Vladimirescu, desi acesta enun ideea solidarizrii cu Moldova n vederea unei aciuni comune, ideea constituirii unui stat naional romn prin unirea celor dou Principate nu este enunat, accentul cznd pe unirea diferitelor categorii sociale ntr-o comunitate de interese, la nivelul populaiei rii Romnesti. Ideea de stat naional, altfel spus, ideea unitii politice, este mult mai nou dect ideile de neam" sau de naiune", ntre ali cunoscui exegei, marele istoric N.Iorga, fcnd istoria ideii unitii politic e la romni, considera c ideea statului naional, ca si la alte popoare (german, italian s.a.) ajunge la ordinea zilei n prima jumtate a secolului al XIX lea, mai exact n epoca Regulamentelor Organice, el aseznd istoria romnilor din aceast epoc sub semnul realizrii acestui deziderat. Altfel, fr a deveni fenomen de circulaie n gndirea politic, cererea de unire a Principatelor era formulat ntr-un proiect de reform, elaborat de un mare boier, nc din 1772, dar, efectiv, constatm transformarea acestei idei ntr-un deziderat al epocii ncepnd de la 1834, cnd un diplomat francez, baronul Bois-le-Compte, la captul unei anchete, putea s constate c ideea unirii celor dou Principate era expresia celei mai generale dorine". nainte de aceast dat, ideea unirii Principatelor era consemnat n textele Regulamentelor Organice, iar politica domnitorilor regulamentari avea s se 16

nscrie pe linia unei organizri identice a instituiilor si a dezvoltrii legturilor dintre cele dou ri, n 1847 hotrndu-se desfiinarea vmii dintre ele. n anii 1838-l839, nfptuirea statului naional devenea obiectivul principal al miscrii politice condus de f.Cmpineanu; proiectul era sortit esecului, dat fiind opoziia marilor puteri, inclusiv a puterilor occidentale. Se dovedea cu acest prilej, cum avea s se dovedeasc si cu altele, c n calea nfptuirii statului naional urmau s se afle mari obstacole, datorate dominaiei sau stpnirii strine, politicii de expansiune a marilor puteri n general. Tema aceasta, a vitregiei istoriei", luat n derdere n zilele noastre de unii istorici, plasat de ei n sfera unor lamentri sentimentale nejustificate, are un mare grad de adevr; orict de circumspeci am fi cu concluziile, c Unirea Principatelor nu s-a nfptuit cu un ceas mai devreme -cu cca.10-20 de ani nainte de 1859 -, asa dup cum Unirea cea mare, nu s-a putut nfptui cu multe decenii mai devreme, aceasta s-a datorat, n primul r nd, unor asemenea obstacole, legate de politica de expansiune a marilor puteri, de tendinele de dominaie si asuprire din afar. Deci, n concluzie, este firesc s vorbim de o etap a formrii si afirmrii constiinei naionale, a naiunii romne, care precede constituirea statului naional romn modern, n 1859, si, cu att mai mult, desvrsirea unitii naionale n 1918. Existena constiinei necesitii constituirii unui stat romnesc este atestat, nainte de 1 848, nu numai n Principatele Romne dunrene, ci si n Transilvania. O constata, de pild, n 1839, Felix Colson, celebrul colaborator al lui I.Cmpineanu, care fcea observaia c romnii ardeleni nutresc sperana de a se uni cu fraii lor din Moldo-Valahia'", ideea unirii rspndindu-se tot mai mult n rndurile lor. Iar un alt publicist francez, H.Desprez, n ianuarie 1848, n ajunul declansrii revoluiei, ntr-un cunoscut eseu publicat la Paris, n Revue des Deux Mondes'', n numele revoluionarilor romni, sublinia c miscarea naional romneasc const n activitatea politic a intelectualilor si scriitorilor din MoldoValahia, din Basarabia, din Transilvania si Bucovina, urmrind strngerea laolalt a celor 8 milioane de Romni, care au nfruntat pn n secolul al XVIII-lea crudele ncercri istorice". 2.7. Ideea unitii politice statale avea s fie afirmat cu toat vigoarea de N.Blceascu n binecunoscuta cuvntare inut de el la Paris, n faa celorlali tineri revoluionari romni, n noaptea de revelion 1846-l847, n care el definea unitatea naional ca el suprem al luptei patrioilor romni. inta noastr, domnilor, - sublinia Blcescu - socotesc c nu poate fi alta dect Unitatea naional a Romnilor. Unitate mai nti n idei si simiminte, care s aduc apoi cu vremea Unitatea politic (s.n., N.L), care s fac din munteni, din moldovani, din bneni, din cuo-vlahi, s fac un trup politic, o naie romneasc, un stat de seapte milioane de Romni [...]. Romnismul dar e steagul nostru, supt dnsul trebuie s chemm pe toi Romnii." 17

N.Blcescu se referea ntr-o asemenea apreciere la raportul constiin naional-stat naional, si formula apelul la luciditate si realism, la pregtirea viitoarei Uniri, prin clirea ideii n cugete, ceas cu ceas, prin nfptuirea unitii morale, care trebuia s precead momentul nfptuirii unitii politice. N.Blcescu, cunoscutul doctrinar al revoluiei de la 1848 din rile Romne, sesiza, de fapt, distana enorm ntre dou planuri: pe de o parte, planul subiectiv al constiinei necesitii unitii politice - tot mai mult implicat, pe msura trecerii timpului, n pturi mai largi ale societii - si planul obiectiv, al realitii concrete, plin de obstacole insurmontabile. Primul plan, cel al idealului, rmnea n sfera viitorului, cel al realitilor, aparinea prezentului, n faa obstacolelor innd de poziia potrivnic sau indiferent a marilor puteri europene, idealul trebuia acomodat, ntr-o msur sau alta, cu realitile momentului; patriotismul si spiritul de sacrificiu urmau s se mbine strns cu nelepciunea si realismul, cu luciditatea care separ utopia de posibilitatea real, atingerea scopului neexcluznd, defel, moderaia si compromisul programatic, acestea lsnd deschise viitorului toate sansele. Cum se stie, n ciuda luciditii fruntasilor politici romni si a realismului orientrii lor, conjunctura internaional - la 1848 a fost potrivnic nfptuirii dezideratului unitii naionale, aspiraiilor de emancipare politic, n general, ncercarea patrioilor romni de a atrage Poarta pe linia unei colaborri, n faa pericolului expansiunii Rusiei, a esuat; n conjunctura dat, fr sprijinul puterilor occidentale, Turcia nu va risca un rzboi cu Rusia, sub presiunea acesteia procednd ea nssi la intervenie militar n Principate. Soluia pentru moment rmnea n continuare aceeasi preconizat si nainte de 1848, dezvoltarea constiinei naionale, pregtirea unitii morale, pe temeiul creia avea s se nfptuiasc mai devreme sau mai trziu, n anumite mprejurri internaionale, si unirea politic statal. Acelasi N.Blcescu, n 1850, referindu-se la dimensiunea social a ideii naionale si la caracterul de proces continuu al devenirii naiunii romne sublinia: A crea o naie ! O naie de frai, de ceteni liberi, aceasta este, romni, sfnta si marea fapt ce Dumnezeu ne-a ncredinat-o". La aceast dat, n numele revoluiei viitoare, care urma s fie o revoluie a unitii naionale, subliniind relaia ntre latura social si naional n "mersul revoluiei romne", el completa deviza de la 1848, n forma: Dreptate - Frie - Unitate". Ceasul mult asteptat al unei conjuncturi internaionale favorabil Unirii Principatelor survenea peste mai muli ani, la sfrsitul rzboiului Crimeii. Rusia era nfrnt n acest rzboi - nfrnt pentru prima dat ntr-un rzboi cu Turcia -, alturi de aceasta din urm aflndu-se puterile occidentale, cu acest prilej protectoratul rus asupra Principatelor Romne fiind nlocuit cu garania colectiv a marilor puteri europene.

18

Trebuie subliniat c aceast conjunctur favorabil marcat de hotrrile Congresului de pace de la Paris din 1856 - si avea ns limitele sale; ea nu ducea de la sine la Unirea Principatelor, fi e si sub presiunea miscrii democratice europene, mari puteri ca Turcia si Austria dovedindu-se potrivnice Unirii. A fost necesar un mare efort de voin din partea patrioilor romni - aflai n emigraie sau n ar - , din partea poporului romn, n ansamblul su, pentru a demonstra Europei c nfptuirea unui stat romnesc la gurile Dunrii, cum se exprima un mare publicist francez, prieten al romnilor, Saint-Marc Girardin, era o soluie bun pentru romni, bun pentru turci, bun pentru Europa". n focul luptei pentru Unire, se afirmase din nou dimensiunea social a ideii de naiune, atunci cnd, de pild, G.Costaforu, profesorul de drept de la Sf.Sava", la 28 februarie 1857, n ziarul Timpul", aprut la Bucuresti, scria: Naiunea este puterea, naiunea este generalitatea tuturor membrilor din care se compune neamul, mpreunarea tuturor claselor, naiunea este totul". O dat cu nfptuirea Unirii Principatelor, naiunea romn si consacra existena pe plan european, si nscria numele pe harta naiunilor europene, asa dup cum statul naional romn si nscria numele, alturi de alte state europene, n istoria universal, n continuare, trebuia s se acioneze pe linia dimensiunii sociale a ideii naionale, prin reformele instituionale si social-economice, nfptuite n timpul domniei lui Al.I.Cuza, urmnd a se ntri att naiunea romna, ct si statul naional romn modern.

19

I. PRINCIPATELE ROMANE LA SFRSITUL

SECOLULUI AL XVIII-LEA SI NCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA (1774-l821) 1.1. Evoluia statutului politic internaional al Principatelor Romne si miscarea de emancipare politic (1774-l821)
La sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XIXlea situaia politic a rilor Romne continu s se afle sub semnul evoluiei raporturilor internaionale, s fie determinat de politica de expansiune a marilor puteri si de interesele lor n Europa Central si de Sud-Est. Evoluia problemei orientale fusese marcat n cursul secolului al XVIII-lea de rzboaiele ruso-turce si ruso-austroturce, desfsurate n bun msur pe teritoriul rii Romnesti si Moldovei. Aceste rzboaie au avut importante urmri pentru romni si n afara lor este greu de neles istoria Principatelor Romne. 1.1.1. Primul dintre cele dou r zboaie de la sfrsitul secolului al XVIII-lea - cel din anii 1768-l774, ncheiat cu pacea de la KuciukKainargi - a fost deosebit de important pentru romni, att prin desfsurarea sa, ct si prin consecinele sale. In cursul anilor 1769-l774, n rstimpul desfsurrii acestui rzboi, sunt de remarcat cteva fapte politice deosebit de importante, viznd, deopotriv, perspectiva evoluiei statutului politic internaional al Principatelor, ct si perspectiva miscrii de emancipare politic din Principate. n primul rnd, s-au afirmat n acest rzboi dorina de libertate a romnilor si spiritul lor de sacrificiu. Cum se stie, alturi de Rusia, n sperana eliberrii de sub dominaia otoman, a avut loc o masiv participare a voluntarilor romni, numrul acestora pn la sfrsitul rzboiului, dup unele calcule, atingnd cifra de 12.000. Este vorba, dac avem n vedere aceast cifr, nu numai de marii boieri participani la rzboi, ci si de oamenii de rnd, acesti voluntari (panduri) aducndu-si contribuia la eliberarea rapid de sub ocupaia trupelor turcesti a Moldovei si rii Romnesti (fr Oltenia) pn la nceputul anului 1770. La sfrsitul anului anterior - n decembrie 1769 - se petrecuse un act remarcabil, anume eliberarea orasului Bucuresti, n primul rnd prin aciunea voluntarilor romni (detasamentul condus de polcovnicul Ilie Lpusneanu). Si tot la aceast dat, n decembrie 1769, cnd turcii ncercaser s recucereasc orasul Bucuresti, n lupta pentru eliberarea orasului, la Comana, n apr opierea Capitalei, cdea Prvu Cantacuzino, n
20

timp ce orsenii si ranii din zon se rsculau mpotriva turcilor. Voluntarii romni au participat la numeroase alte btlii n cursul acestui rzboi (Focsani, Movila Rbiei, Cahul s.a.) aducndu-si sacrificiul de snge pentru eliberarea rii de sub dominaia turceasc. n cursul desfsurrii acestui rzboi s-a afirmat cu toat evidena opiunea elitei politice din Principate - marea boierime - pentru o alian cu Rusia, n scopul nlturrii dominaiei Porii, o dominaie care cunoaste la aceast dat - si va cunoaste n continuare, cel puin pn la 1821, - forme deosebit de apstoare. De la nceputul rzboiului, cei mai mari boieri ai rii, fraii Prvu si Mihai Cantacuzino, Dumitrache Ghica si Nicolae Dudescu, n ara Romneasc, s-au dovedit a fi adepi ai alianei cu Rusia; s-a alturat Rusiei, o dat cu declansarea rzboiului, si domnitorul rii Romnesti, Grigore al 11l-lea Ghica, care numea n naltele funcii ale statului pe marii boieri filorusi (n ordine, primii trei de mai sus, mare sptar, mare vistier, mare ban). Opiunea marii boierimi si a naltului cler pentru aliana cu Rusia s-a concretizat n mod deosebit prin constituirea unei delegaii care se deplaseaz la Petersburg, la curtea arinei Ecaterina a Il-a. n primvara anului 1770, primii mai nti de ministrul de externe rus, contele Panin, apoi de arin, delegaii romni au cerut independena deplin a Principatelor, ceea ce -observa N.lorga - pn atunci nu se rostise niciodat"; totodat, ca o garanie a strii de independen, mpotriva pericolului turcesc, au cerut protecia Rusiei, precum si dreptul constituirii unei armate naionale (n cazul rii Romnesti, o ostire de 20.000 oaste pmntean, spr e a se afla totdeauna ntru aprarea pmntului nostru"). La aceste cereri, arina, ca si nalii demnitari rusi, au rspuns pozitiv, fcnd promisiuni boierilor romni, ncurajndu-le speranele, iluzia independenei; o asemenea atitudine sublinia, cum ob serva N.lorga, caracterul perfid al diplomaiei ruse, elurile ei adevrate, expansioniste, fiind bine ascunse. Pe de alt parte, cererea boierilor romni viznd protecia Rusiei, dovedea credulitatea lor, tot dup expresia lui N.lorga; mai degrab era vorba nu att de lipsa de precauiuni, ct de unica alternativ pe care o aveau marii boieri, la aceast dat, n scopul nlturrii dominaiei otomane, asumndu-si riscurile: aliana cu Rusia mpotriva Turciei. S-a conturat n cursul acestui rzboi un mijloc important de aciune n lupta de emancipare politic dus de romni - apelul la istorie, invocarea ideii capitulaiilor, prin intermediul memoriilor si proiectelor de reforme adresate marilor puteri. Cum se stie, afirmarea acestui mijloc de aciune a fost prilejuit, n cursul anului 1772, de tratativele de pace de la Focsani si Bucuresti, cnd boierii romni au avut prilejul s prezinte memorii diplomailor strini, cu doleanele lor, susinute pe baza ideii vechilor capitularii ncheiate cu Poarta, acte care asigurau Principatelor Romne o autonomie deplin, proprie statelor care nu fuseser niciodat supuse prin fora armelor. 21

Proiectat n trecut pe un fond istoric confuz si greu verificabil, pus n circulaie n memoriile adresate diplomailor strini la 1772, ideea capitulaiilor avea s se constituie pentru o ndelungat vreme, timp de peste un secol, pn la cstigarea independenei depline, n 1877, ntro arm de lupt politic menit s pun n lumin aspiraiile de emancipare naional ale romnilor. Ar fi de adugat c, nu ntmpltor, ntr-unul din memoriile adresate diplomailor rusi, austrieci si prusieni la Congresul de la Focsani, pe lng nlturarea dominaiei otomane s-a formulat - pentru prima dat ntr-un asemenea act - si cererea de unire a Principatelor. Cum vom observa si mai departe, ideea capitulaiilor va fi amplificat n gndirea politic din primele decenii ale secolului al XlX-lea, ea fiind masiv vehiculat n acte politice, de felul me moriilor si proiectelor de reform, adresate marilor puteri, mult mai numeroase n aceast perioad, n scrieri politice si literare de tot felul s.a. S-au conturat n rstimpul desfsurrii acestui rzboi obiectivele miscrii de emancipare politic din Principate, sub conducerea marii boierimi, pe de o parte, pe linia unui program maximal, viznd realizarea independenei depline, pe de alt parte, pe linia unui program politic minimal viznd restabilirea instituiei domniei pmntene, obiectiv mai realist si care putea fi atins, la rndul su, n etape, pornindu-se de la lupta pentru stabilitatea instituiei pe durata unui numr ct mai mare de ani. Acest evantai de posibiliti n plan politic de la maxim la minim - a circumscris, ntr-un fel, exp eriena elitei conductoare din rstimpul rzboiului; spre sfrsitul acestuia, cnd se dovedea c Rusia nu-si putea ine promisiunile - n ciuda victoriilor sale - si nici celelalte mari puteri nu acceptau independena Principatelor, marii boieri, resemna i, si moderau cererile, insistnd numai pentru restabilirea instituiei domniei pmntene si a dreptului boierilor de alegere a domnului. Se stie c n ajunul ncheierii tratatului de pace care punea capt rzboiului, opiunile boierilor din ara Romneas c se ndreptau fie spre un domn ales dintre ei - un Stefan Prscoveanu -, fie spre restabilirea ca domnitor pe via a lui Grigore al Ill-lea Ghica, ceea ce Turcia, cu toat insistena Rusiei, nu va accepta. In orice caz, pe linia acestui program politic minimal, nainte de restabilirea domniei pmntene la 1 822, asa cum vom vedea, se va ajunge n 1802 la stabilirea instituiei domniei de sapte ani, menit s curme practica att de pgubitoare pentru ar a deselor - sau foarte deselor - schimbri de domnie. Un alt fapt care se poate desprinde din experiena politic a acestor ani - si pe care l vom observa si n deceniile urmtoare - const n tendina pe care o manifest elita politic din Principate, marea boierime si nalii demnitari, de reorganizare a instituiilor de stat n strns alian cu Imperiul arist si, totodat, n interesul ei. Acelasi mare istoric, la care ne-am referit, N.Iorga, semnala aceast tendin a pturii conductoare din Principate de a
22

proceda - o dat cu emanciparea politic prin alian cu Rusia la o larg reorganizare intern instituional, n cadrul creia ea s-si menin si chiar s-si consolideze privilegiile, preponderena absolut n viaa de stat, att n raport cu boierii fanarioi, ct si n raport cu alte pturi ale boierimii autohtone; a fost observat aceast tendin att n demersurile delegaiei primit la Petersburg la jumtatea anului 1770, ct si, mai ales, n memoriile din anii 1772-l774 adresate n primul rnd Rusiei. Tendina la care ne referim va iesi n eviden si mai mult n frmntrile boierimii romne de la nceputul veacului al XIX-lea, va fi proiectat cu toat evidena n hatiseriful din 1802, n numeroasele memorii boieresti din anii 182l-l822 si, n final, se va concretiza n Regulamentele Organice, elaborate n rstimpul unei administraii ruse. n sfrsit, un fapt important care se desprinde din desfsurarea rzboiului din 1768-l774 - ca si din tratatul de pace care i-a pus capt -const n proiectarea mai clar, n contextul evenimentelor, a politicii externe a marilor puteri, viznd, nainte de toate, propriile lor interese: a Rusiei, pe de o parte, a celorlalte mari puteri, n afar de Turcia, pe de alt parte. n privina Rusiei, speranele elitei politice din Principate se vor dovedi n bun msur nselate. Rusia desfsurase prin agenii si, nc de la nceputul rzboiului, o vie propagand n Principate, pe linia apelului la comunitatea spiritual ortodox, menit s atrag populaia de partea sa; n scopuri de propagand circul n anii rzboiului scrieri si manifeste incitatoare - traduse n limba greac si romn -, chemnd populaia crestin la lupta pentru nlturarea dominaiei pgne. Dar rezultatul rzboiului pentru romni - pentru elita politic si mai ales pentru populaia de rnd - va fi cu mult sub asteptrile strnite de o asemenea propagand, si o asemenea nvtur va duce, n perioada urmtoare, la o mai mare deschidere a factorilor politici din Principate spre alte orientri si soluii, alturi de aliana cu Rusia. Pe de alt parte, desfsurarea rzboiului a proiectat mai clar politica echilibrului european practicat de alte mari puteri. Austria, Frana, Anglia, Prusia. Se dovedea mai mult dect n rzboaiele anterioare c Imperiul Otoman si datora n bun msur existena - de la aceast dat - sprijinului acestor mari puteri, interesate n stoparea expansiunii Rusiei n Europa si modificrii echilibrului european n favoarea sa. Pe msura desfsurrii operaiunilor militare, a victoriilor trupelor ruse, intervenia marilor puteri n sprijinul Turciei era tot mai clar: n iulie 1771, Austria ncheiase un tratat secret pentru ajutor militar, n schimbul cedrii Olteniei si a unei fsii pe linia Transilvaniei; Frana oferea Turciei un numr important de vase de rzboi si o echip de ofieri si ingineri; Prusia, sub conducerea lui Frederik al II-lea, la rndul ei, pentru evitarea unui conflict european si salvarea Turciei, n 1772 - n toiul evenimentelor - punea problema mpririi Poloniei, n virtutea principiului compensaiilor
23

teritoriale. Totodat, cum am observat deja, Prusia si Austria, n cursul anului 1772, si ofereau mediaia n vederea ncheierii pcii, n cele din urm, sub aceast presiune, la sfrsitul unui rzboi victorios, Rusia avea s fac importante concesii, s se mulumeasc cu mult mai puine cstiguri teritoriale, dect cele scontate iniial, asa dup cum, ntr-o oarecare msur, din aceleasi m otive, avea s-si modereze preteniile si la captul rzboaielor viitoare purtate mpotriva Turciei. Evident, n raport cu sacrificiile fcute, cu nesfrsitele suferine pe care le-a adus pe pmnt romnesc, tabloul desfsurrii acestui rzboi rmne sumbru, asa dup cum sumbr rmne, n general, imaginea atitudinii fa de Principate a marilor puteri - tablou sau imagine pe care rzboaiele urmtoare le vor rennoi si pe care unele texte istorico-literare le vor transmite, n deceniile urmtoare, n culori deosebit de vii, asa cum vom vedea, ns, pe de alt parte, cum am vzut mai sus, desfsurarea acestui rzboi a pus n eviden o serie de trsturi si nvminte ale miscrii de redesteptare naional, pe care le vom ntlni n deceniile urmtoare, n rstimpul noilor rzboaie sau n intervalele de pace -motiv pentru care ne-am oprit aici mai mult asupra sa. Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, ncheiat ntre Rusia si Turcia, la 10/21 iulie 1774, pe lng consemnarea cstigurilor teritoriale si economice ale Rusiei, n detrimentul Turciei, prin unele din prevederile sale avea dou importante urmri pentru romni: * n primul rnd, marca nceputul protectoratului rus asupra Principatelor Romne, aceasta n baza stipulaiilor din textul su, viz nd: dreptul Rusiei de a interveni n favoarea crestinilor din Imperiul Otoman, dreptul Rusiei de a nfiina consulate n Imperiul Otoman (consulii urmnd a-si exercita dreptul de intervenie n favoarea crestinilor, n conformitate cu art.XVI); n sfrsit , recunoasterea de ctre Poart a dreptului supusilor rusi de a se bucura de aceleasi privilegii ca supusii celorlalte puteri din Imperiul Otoman. * n al doilea rnd, tratatul stipuleaz obligaia Porii de a promulga un hatiserif garantnd vechile drepturi (privilegii) ale Principatelor Romne, ceea ce marca un nceput al edificrii statutului politic internaional al Principatelor Romne sub raportul prescrierii ntr-un act politic, cu valoare internaional, a acestor drepturi, precum si a obligaiilor sale fa de puterea suzeran. Hatiseriful elaborat de Poart la scurt timp dup ncheierea tratatului de pace, n acelasi an, 1774, constituind primul din seria actelor de privilegii acordate de Poart, si are nsemntatea sa, ca unul c are se constituie ntr-un rezultat - cum va fi si cazul hatiserifului din 1802 - nu numai al presiunii exercitat de Rusia asupra Porii - cu att mai puin al generozitii acesteia -ci si ntr-un rezultat, n bun msur, al misc rii politice de emancipare din Principate, al participrii romnilor la acest rzboi. Din pcate, prevederea care ar fi trebuit s fie cea mai important sub raportul obiectivelor programatice ale miscrii de emancipare politic,
24

condus de marii boieri, stabilitatea instituiei domniei, cunoaste n textul hatiserifului un caracter foarte modest - mai ales n raport cu revendicrile formulate n memoriile din anii anteriori -, anume mazilirea domnilor numai pentru cazuri grave dovedite (cnd se va dovedi vreo vin a lor adevrat si cunoscut de toi"). Si asa, modest, aceast prevedere si-ar fi avut consecinele ei pentru evoluia politic a Principatelor Romne n deceniile urmtoare, dac ea ar fi fost respectat de Poart, ceea ce nu s-a ntmplat, asa dup cum nu vor fi respectate nici alte stipulaii ale hatiserifului, care prescriau vechi drepturi ale strii de autonomie, acceptate iniial de Poart: interzicerea turcilor de a poseda mosii n ar si restituirea bunurilor uzurpate; interzicerea negustorilor turci de a arvuni cu sila produsele locuitorilor (ceea ce, formal, nsemna un nceput de limitare a monopolului comercial al Porii); efectuarea proceselor dintre romni si turci n faa Divanului, iar nu a cadilor (judectorilor turci). n sfrsit, era consemnat n hatiserif, scutirea tributului pe timp de doi ani, menit s contribuie la refacerea economic a Principatelor. 1.1.2. Domnii numii de Poart, crora le revenea misiunea de a pune n aplicare dispoziiile hatiserifului erau: Alexandru Ipsilanti, n ara Romneasc, si Grigore al Ill-lea Ghica, acesta numit ostentativ de turci n Moldova, iar nu n ara Romneasc, unde fusese cerut ca domn de boieri. Dac primul, Alexandru Ipsilanti, va domni n anii 1774-l782, ntr-un interval de timp constituindu-se n cea mai ndelungat domnie a unui domn fanariot, n perioada care urmeaz, pn la 1821, contemporanul su din Moldova, Grigore al Ill-lea Ghica, va domni numai pn n 1777, la acea dat, cum se stie, n ciuda susmenionatei prevederi din hatiserif, el fiind asasinat din ordinul Porii (n primul rnd, ca urmare a protestului su la cedarea Bucovinei, Austriei, n 1775). Dar, mai ales, deasa schimbare a domnilor, din ordinul sultanului, n perioada care urmeaz, pn la 1802, dovedea nerespectarea prevederii din hatiserif, viznd stabilitatea domniei, cu toate c alte dou acte de privilegii -senedul din 1783 si hatiseriful din 1784 - rennoiau angajamentele Porii de a nu mazili pe domni dect n cazuri grave (numai pe baza unui semn evident de rzvrtire", cum menioneaz hatiseriful din 1784). n ceea ce priveste primul aspect la care ne-am referit, nceputul protectoratului rus asupra Principatelor, trebuie spus c n virtutea dispoziiei din tratatul de la Kuciuk-Kainargi, care ddea Rusiei dreptul de a nfiina consulate n Imperiul Otoman, n anul 1782 se nfiineaz consulatul Rusiei, activitatea consulilor rusi urmnd a contribui la cresterea influenei ruse n Principate. Dup aceast dat, succesiv, iau fiin: consulatul Austriei - n 1783, al Prusiei - n 1785, al Franei - n 1796 (recunoscut, n 1798); n sfrsit, al Angliei, abia n 1802. Rusia, avnd la dispoziie acest important instrument de exercitare a proteciei" sale care era consulatul, va continua s desfsoare o politic abil
25

n realizarea propriilor scopuri; prin iniiative si proiecte ndrznee va ncerca n continuare s capteze interesul pturii conductoare din Principate, profitnd de miopia politicii Porii fa de aspiraiile de emancipare ale popoarelor crestine aflate sub dominaia sa. in 1782, arina Ecaterina, curn rezult dintr-o cunoscut scrisoare adresat mpratului Austriei, Josif al Il-lea, lansa ideea ntemeierii unui stat romnesc independent, cu numele de Dacia", care urma s fie condus de un principe ortodox suveran. Era un proiect menit s amgeasc spiritele, si pe care arina l relua la sfrsitul anului 1789, cu prilejul ofensivei trupelor ruse n Moldova, n condiiile desfsurrii rzboiului urmtor, ruso-austro-turc (de data aceasta, proiectul fiind enunat de Ecaterina a Il-a ntr-o scrisoare adresat regelui Prusiei). Cum indica adoptarea proiectului de ctre Consiliul imperial al Rusiei, n martie 1790, viitorul regat al Daciei, constituit prin unirea rii Romnesti cu Moldova, ar fi urmat s fie condus de marele duce Constantin sau de Potemkin. 1.1.3. Noul rzboi, din anii 1787-l792, de data aceasta un rzboi ruso-austro-turc, s-a aflat, ntr-o bun parte din rstimpul desfsurrii sale, sub semnul nelegerii dintre cele dou puteri - Rusia si Austria - pe seama mpririi Imperiului Otoman, implicit a stpnirii popoarelor aflate sub dominaie otoman. Dup intrarea n aciune a trupelor austriece, pn n toamna anului 1789, acestea cuceriser ara Romneasc si o bun parte a Moldovei, n noiembrie 1789, generalul Coburg intra n Bucuresti, ajutat de o serie de boieri n frunte cu loan Cantacuzino, primit de noul mitropolit, Cosma Popescu, precum si de cei mai muli dintre boierii adversari ai domnitorului Nicolae Mavrogheni, cel care ncercase, o dat cu nceputul rzboiului, s organizeze o oaste romneasc n sprijinul turcilor. ara era considerat anexat, un divan boieresc depunnd jurmnt de credin noului mprat Leopold al ll-lea (1790), n timp ce n Moldova, ocupat de trupe austriece pn la Siret, se instalase o administraie austriac, cu sediul la Roman si care era subordonat guvernmntului Galiiei. Concomitent, n zona de peste Siret se instalase administraia rus. mprirea Principatelor la aceast dat era o realitate si soarta lor, proiectat de cele dou mari puteri, cu ostile lor cuceritoare, prea pecetluit. Norocul romnilor la aceast dat a fost c izbucnirea Marii Revoluii Franceze si implicaiile ei pe planul relaiilor internaionale au rsturnat o asemenea perspectiv nefericit. Cum se stie, silit de frmntrile provocate de evenimentele din Frana, n ciuda unor succese militare rapide, n august 1791, Austria ncheie pace separat cu Turcia, la Sistov, restabilindu-se n raporturile dintre ele situaia anterioar. Rmas singur n lupt, Rusia a continuat cu succes operaiunile militare, cucerind cetile de pe Nistru si de la Marea Neagr, sub conducerea unor cunoscui strategi ca Suvorov si Cutuzov, trupele ruse trecnd apoi Dunrea. Dar, ca si n cazul Austriei, evenimentele 26

externe - revoluia francez, precum si izbucnirea revoluiei polone, n 1791 -silesc Rusia la nchei erea pcii cu Turcia. Prin pacea ncheiat la Iasi, n ianuarie 1792, desi renuna la o serie de teritorii pe care le avea n vedere iniial, Rusia ncorpora, totusi, teritoriul dintre Bug si Nistru, graniele ei ajungnd astfel n imediata vecintate a Moldovei; totodat, concomitent cu retrocedarea Principatelor Porii, erau rennoite clauzele anterioare privind statutul politic al acestora, spiritul tratatului de la Kuciuk-Kainargi si al hatiserifului din 1774 urmnd s marcheze n continuare acest statut. n privina implicrii romnilor n acest rzboi sunt de remarcat cteva serii de aciuni: pe de o parte, desi n proporii mult mai reduse - si datorit nvmintelor din rzboiul anterior - au participat la acest rzboi cteva mii de voluntari romni, n Moldova, subordonai feldmaresalului rus Rumianev, n timp ce n ara Romneasc ncercarea domnitorului Nicolae Mavrogheni de a organiza o oaste de voluntari romni n sprijinul turcilor era sortit esecului; pe de alt parte, n ara Romneasc, n condiiile ocupaiei trupelor austriece, cum am observat deja mai sus, opiunea elitei politice de la Bucuresti s-a ndreptat spre o alian cu Austria, n sperana eliberrii de sub dominaia otoman (n schimb, austriecii vdind, cu toat claritatea, tendina de anexiune). Deosebit de important a fost n acest context aciunea politico-diplomatic a boierilor romni prilejuit de Congresul de pace de la Sistov, deschis n mai 1791, cnd Divanul rii Romnesti a prezentat delegailor rusi si austrieci un important memoriu - cel mai important din cte fuseser elaborate pn atunci n Principatele Romne. Se cerea aici - la aceast dat, n condiiile apropiatei iesiri a Austriei din rzboi, printr-o pace separat -limitarea maxim a dominaiei otomane si protecia colectiv a celor dou mari puteri, Rusia si Austria. Apreciindu-se c sub regimul domnitorilor fanarioi, ara Romneasc si-a pierdut caracterul de ar vasal si ajunsese curat provincie turceasc", se cerea ca relaia cu Poarta s fie limitat numai la plata unui tribut (de 300.000 piastri, achitat prin intermediul ambasadorilor celor dou puteri la Constantinopol). De asemenea, se formulau alte cteva importante cereri, care se nscriau pe linia experienei politice anterioare: restabilirea alegerii domnului de ctre ar, din toate strile (strile boierimii, bineneles); retrocedarea vechilor ceti de la Dunre; desfiinarea monopolului turcesc; dreptul de organizare a unei ostiri naionale; interdicia, nu numai a Turciei, dar si a Austriei si Rusiei, de a staiona trupe n ar; respectarea neutralitii n caz de rzboi. Critica fcut domniilor fanariote n acest important document politic, de vdit influen francez, ca si importantele revendicri pe care le cuprindea, asa cum a observat Nicolae lorga, anticipau succesele miscrii de emancipare politic din prima jumtate a secolului al XIX-lea, trasau, de fapt, cu mai mult luciditate, obiectivele acesteia. Altfel, acest memoriu, pu rtnd
27

data de JO/21 mai 1791 si redactat, foarte probabil, n numele boierilor munteni, de ctre sptarul loan Cantacuzino si mitropolitul Filaret al II-lea, rmnea - n vara anului 1791 - fr nici un rezultat, pacea de la Sistov, din august, iar apoi, cea de la Iasi, din ianuarie 1792, lsnd neschimbat starea Principatelor Romne. Tot anului 1791, din acest interval de timp, dup o ultim exegez, i-ar aparine si un faimos proiect de reforme, de vizibil influen francez, privind organizarea instituional, semnificativ intitulat, Plan sau o form de oblduire republiceasc -_aristodemocraticeasc - document atribuit eruditului boier loan Cantacuzino, dup ce mult timp fusese plasat n anul 1802 si atribuit unui alt personaj. n orice caz, indiferent de datarea lui, acest proiect era expresia unor poziii naintate pentru acea vreme n rndurile boierimii din Moldova. Se propunea aici nlocuirea vechii forme de conducere a statului, domnia, cu una nou, socotit mai potrivit, republica, n cadrul celor trei instituii fundamentale care urmau a realiza conducerea politic - Divanul mare, Divanul pravilnicesc si Divanul de jos -, existena acestuia din urm constituia un element nou n domeniul formelor de organizare politic a statului; acest divan urma s fie alctuit din deputaii cei trimisi din ar, ce nchipuiesc icoana unui norod slobod". 1.1.4. Asa cum am subliniat mai sus, Marea Revoluie Francez - cu implicaiile sale n planul relaiilor dintre marile puteri - a schimbat cursul evenimentelor n rstimpul rzboiului ruso-austro-turc din 1787-l792, anulnd planurile de anexiune a Principatelor de ctre cele dou mari puteri, Austria si Rusia. n continuare, dup data care marcheaz sfrsitul acestui rzboi, Principatele Romne se vor afla - ntr-un fel sau altul sub influena evenimentelor europene; dar mai ales, de la aceast dat, cu o evoluie vizibil, an de an, pn spre 1800, se constat ptrunderea ideilor Marii revoluii franceze n Principate, o dat cu ecoul evenimentelor din Frana. Asistm, de fapt, la acest sfrsit si nceput de veac, la trecerea influenei franceze n Principate ntr-o nou etap. Pe lng emigranii francezi, stabilii ca preceptori n casele boierilor sau cltorii francezi oca zionali, tot mai numerosi n ultimul deceniu, un rol deosebit n propagarea ideilor franceze n Principate va reveni consulilor stabilii la Bucuresti si Iasi, ncepnd din 1796. Dac activitatea consulilor francezi n Principate la sfrsitul secolului al XVIII-lea va fi de scurt durat, o dat cu declansarea expediiei lui Napoleon n Egipt ei fiind obligai s se retrag din posturi, nu este mai puin adevrat c n rstimpul rzboiului franco-turc (1798-l801) sperana eliberrii de sub dominaia otoman, cu ajutorul lui Napoleon, incit spiritele, att n rndurile grecilor, ct si ale romnilor, circulaia ideilor revoluionare franceze cptnd n aceste condiii noi valene. 28

Consulatele franceze aveau s fie restabilite dup ncheiere a tratatului de pace franco-turc de la Amiens (iunie 1802), sediul general al consulatului mutndu-se, din 1803, la Iasi, dat fiind nsemntatea pe care o capt capitala Moldovei, la aceast dat, n contextul relaiilor dintre marile puteri. Dac ncheierea tratatului de pace franco-turc a adus o profund dezamgire n rndul popoarelor asuprite si care si puneau sperana eliberrii n Napoleon, pe de alt parte, starea acestor populaii, inclusiv a celor din Principate, la nceput de veac, se agra va, pe msur ce Imperiul Otoman era subrezit si de puternice frmntri interne. 1.1.5. Tratatul franco-rus din 1802 garanta integritatea Imperiului Otoman, dar puterea central nu reusea s in n fru tendinele centrifugale din interior. Atacurile bandelor turcesti ale lui Pazvan-Oglu la nord de Dunre, cu precdere n Oltenia, determina, n prima jumtate a anului 1802, o masiv emigraie peste fruntariile rii Romnesti, cei mai muli dintre fugari stabilindu-se temporar n Brasov, asa cum vor face si mai trziu, n 1821, n alte mprejurri. De la Brasov, boierii refugiai adreseaz nenumrate memorii marilor puteri Rusiei si Austriei, dar si Franei - solicitnd ajutorul lor pentru nlturarea strii de anarhie din ar. Prin intermediul ambasadorului francez la Viena, printrun memoriu, boierii si clericii munteni refugiai n sudul Transilvaniei solicitau la aceast dat protecia lui Napoleon Bonaparte mpotriva turcilor. Concomitent, boierii munteni refugiai la Brasov se adresau pentru ajutor mpratului Francisk al Austriei si arului Rusiei. Efecte imediate urmau a avea solicitrile de ajutor adresate Rusiei, care, n virtutea calitii sale de putere protectoare, conferit de nelegeri anterioare, putea s-si exercite dreptul de intervenie n favoarea populaiilor crestine din Imperiul Otoman, n aceste mprejurri, pe de o parte, ca rezultat al aciunii hotrte a boierilor romni, de a solicita intervenia marilor puteri n sprijinul Principatelor, pe de alta, ca rezultat al presiunii exercitate de diplomaia rus, Poarta a fost obligat, n 1802. s emit cunoscutul hatiserif prin care erau rennoite obligaiile Principatelor fa de puterea suzeran. Acest hatiserif se constituia ntr-un important document politic, marcnd o nou etap n evoluia statutului politic internaional al Principatelor Romne. Principala prevedere din hatiserif - fixarea duratei domniei la sapte ani - se nscria pe linia unei vechi revendicri a boierilor romni, de nlturare a abuzurilor care decurgeau din deasa schimbare a domnilor. Alte puncte nscrise n hatiserif, viznd sfera relaiilor cu Poarta, priveau: libertatea comerului pentru Principate cu obligaia satisfacerii nevoilor Porii; reglementarea cantitii tuturor furniturilor ctre Poart si dreptul Principatelor de a discuta cererile Porii; asezarea birului n raport cu starea populaiei. O important prevedere din hatiserif viza o revendicare specific marilor boieri pmnteni, anume, prioritatea lor la ocuparea slujbelor publice si rezervarea exclusiv a administraiei scolilor si spitalelor.
29

Asa cum s-a demonstrat, hatiseriful din 1802 nu s-a nscut dintr-o generozitate voluntar a sultanului, ci a fost rezultatul confruntrii celor doi factori mai sus menionai: aciunea boierilor romni, pe de o parte, presiunea diplomaiei rusesti, pe de alta. Evident, memoriile boierilor romni adresate Rusiei ofereau pretext si argumente pentru aciunea diplomaiei rusesti, care, la rndul ei, departe de a avea imbolduri ntr-o generozitate dezinteresat, urmrea propriile ei interese. Referindu-se la rolul jucat de aciunea boierilor n elaborarea hatiserifului din 1802, N. lorga sublinia, pe bun dreptate, c acesta s-a nscut din vechea constiin naional a boierilor romni", c n forma sa confuz, acest act de la 1802 nsemna o adevrat constituie a rilor romnesti cu dorinele artate de dnsele nsesi". De asemenea, marele istoric plasa momentul elaborrii hatiserifului din 1802 n ansamblul evenimentelor aflate sub influena Marii Revoluii Franceze, n acest sens scriind: Tot ce se petrecea n rile romne era ns n funciune de acea situaie internaional care evolua pe liniile trasate de revoluia francez". 1.1.6. In lumina prevederilor hatiserifului au fost numii ca domni, Constantin Ipsilanti, n ara Romneasc, Alexandru Moruzi, n Moldova. Cum vom vedea, nu le-a fost dat acestora s-si duc pn la capt domniile, nainte de termenul prevzut n hatiserif, n 1806, ei fiind destituii din ordinul sultanului, n ansamblul istoriei romnilor, ns, ne intereseaz mai puin domniile celor doi n intervalul 1802-l806, ci, n mod deosebit, mprejurrile demiterii lor, de ele fiind legat declansarea urmtorului rzboi ruso-turc, cel din 1806-l812, ncheiat cu tratatul de pace de la Bucuresti si cu rpirea Basarabiei de ctre Rusia. Destituirea de ctre sultanul Selim al Ill-lea era fcut sub influena lui Napoleon, cei doi fiind considerai ageni ai Rusiei, deci dusmani ai Turciei si, implicit, ai Franei. Din cte se stie, aprecierea aceasta era valabil n cazul lui Constantin Ipsilanti, incert n cazul lui Alexandru Moruzi. n general, nu numai declansarea, dar chiar desfsurarea si sfrsitul rzboiului din 1806-l812, stau ntr-un fel sub semnul politicii orientale franceze, pentru c, asa cum vom observa si mai departe, alta ar fi fost evoluia evenimentelor si chiar soarta Principatelor fr amestecul Franei n problema oriental si, mai ales, n final, fr declansarea rzboiului mpotriva Rusiei. Dup 1802, diplomaia francez si fixase ca unul din obiectivele principale realizarea alianei cu Turcia mpotriva Rusiei; aceast orientare era accentuat dup 1804, cnd Napoleon s-a proclamat mprat. Ct priveste Principatele Romne, de la nceput ele intrau n atenia mpratului francez ca obiect de compensaii teritoriale n tratativele cu alte mari puteri. Astfel se explic, de pild, propunerea lui Talleyrand, ministrul de externe francez, din octombrie 1805, ca Principatele Romne s fie anexate de Austria, Napoleon ncercnd s cointereseze aceast mare putere ntr-o alian menit s zdruncine cea de-a IlI-a coaliie european organizat mpotriva sa. Cum
30

Austria a respins acest plan (planul Talleyrand''), ea frind orientat cu precdere n direcia aprrii intereselor sale din Italia si Germania, conflictul franco-austriac nu a putut fi evitat, el soldndu-se ns n favoarea lui Napoleon, prin victoria de la Austerlitz (decembrie 1805). Din 1806, n condiiile n care atragerea Austriei se dovedise inoperant, aciunea de apropiere de Turcia se intensific, Principatele Romne continund s fie subiectul principal al politicii de atragere a uneia sau alteia dintre marile puteri cu interese n Sud-Estul Europei. De la aceast dat, Napoleon se angajeaz s sprijine Turcia pentru pstrarea Principatelor Romne n faa presiunii Rusiei, dar, asa cum vom arta mai departe, nu peste mult timp, din 1807, pentru cointeresarea Rusiei ntr-o alian, nu va ezita s accepte ncorporarea Principatelor de ctre Rusia, n paguba Turciei. Din 1806, Napoleon trimitea la Constantinopol un nou ambasador, generalul Sebastiani, cruia i ncredina instruciuni precise n direcia realizrii alianei cu Turcia, n iunie 1806, cnd noul ambasador era primit la Constantinopol cu mare pomp de ctre sultan, spre indignarea ambasadorilor rus si englez, diplomatul francez ncredina sultanului scrisoarea lui Napoleon prin care acesta din urm era sftuit s-si consolideze stpnirea asupra Principatelor, si n acest scop. s destituie pe cei doi domni, considerai ageni ai Rusiei. Selim al III-lea, n august 1806, destituia pe cei doi domni, numind n locul lor, la recomandarea Franei, n Moldova, pe Scarlat Calimachi, iar n ara Romneasc, pe Alexandru Suu. Acesta este momentul cnd la Iasi, aciona n sensul realizrii alianei franco-turce si noul consul francez, Ch.Reinhard, diplomat cunoscut, instituit n funcie cu un titl u nou, de rezident", ceea ce putea s sugereze unor mari boieri romni ideea sprijinului pentru realizarea unui stat independent. Cum se stie. Rusia a reacionat n mod hotrt la destituirea domnilor de ctre sultan, aceasta constituind o grav nclcare a hatiserifului din 1802, care stipula domnia pe sapte ani si subnelegea destituirea n cazuri excepionale, numai cu acordul prealabil al Rusiei. Ambasadorul rus la Constantinopol, Italinschi, a adresat sultanului un protest vehement, iar acesta, sovitor, spre nemulumirea francezilor, a cedat, revocnd destituirea si ordonnd reinstalarea celor doi. Dar era prea trziu, ntre timp, din toamna anului 1806, trupele ruse, conduse de generalul Michelson, trecuser Nistrul, urmnd a ocupa mai nti Moldova, apoi ara Romneasc. Pe de alt parte, Napoleon, prin ambasadorii si, intervine hotrt n sprijinul sultanului, insistnd ca acesta s nlture pe domnii "trdtori" filo-rusi, ndemnndu-l s stpneasc cu orice pre" Principatele Romne, ncurajndu-l, deci, n declansarea rzboiului cu Rusia. Formal, la sfrsitul lunii decembrie 1806, Turcia declara rzboi Rusiei, la o dat cnd operaiunile militare erau deja ncepute. Moldova fiind deja ocupat de trupele nise fr o prealabil declaraie de rzboi. 31

O dat rzboiul declansat, Frana trimite n ajutorul Turciei tunuri si instructori militari; la rndul ei, Anglia intervine n sprijinul Rusiei. Mai mult. Anglia a recurs n primvara anului 1807 la o aciune militar direct mpotriva Turciei. Prin surprindere, o escadril englez, comandat de lordul Dukworth, n martie 1807, se deplaseaz n Marea de Marmara, cu intenia de a ataca de pe ap orasul Constantinopol, n timp ce ambasadorul englez n capitala Turciei, lordul Arbuthnot, d Turciei un ultimatum, cernd sultanului ntoarcerea armelor mpotriva Franei si intrarea n aliana cu Anglia si Rusia si, totodat, cedarea Principatelor Romne Rusiei. Dar n rstimpul scurt de cteva zile, n asteptarea rspunsului la ultimatum, cu o energie rar ntlnit, generalul francez Sbastian! a luat msuri rapide de aprare, salvnd capitala otoman, descurajnd pe englezi si obligndu-i s se retrag fr a da atacul proiectat. Napoleon, ns, nu a fost consecvent pe linia alianei cu Turcia; cu att mai mult, el nu avea s se simt angajat n respectarea alianei, cu ct, n mai 1807, sultanul Selim al III-lea, n urma unei revolte a ienicerilor fusese nlocuit cu un alt sultan (Mustafa al IV lea, la rndul su, nlocuit, n 1808, de Mahmud). Diplomaia plurivalent a Franei sub conducerea lui Napoleon, mobilitatea orientrilor, rapida lor schimbare, cnd spre o putere, cnd spre alta, n raport cu evoluia evenimentelor si complexitatea situaiilor, duplicitatea aciunilor si asigurarea alternativelor, toate acestea si-au dovedit eficacitatea n cursul desfsurrii rzboiului din anii 1806-l812. n 7 iulie 1807 avea loc celebra ntlnire de la Tilsit dintre Napoleon I si arul Rusiei, Alexandru I. Ea se inea la scurt vreme dup btlia de Friedland (iunie 1807), cnd trupele ruse fuseser nfrnte de cele franceze; ea se desfsura, totodat, pe fondul deteriorrii raporturilor Rusiei cu Anglia si Austria, celelalte dou mari puteri, cu roluri nsemnate n coaliiile antinapoleoniene. Tratatul ncheiat confer Franei rolul de mediator n relaiile dintre Turcia si Rusia; condiiile stipulate n el sunt favorabile Franei si Rusiei, pe de o parte, si defavorabile Turciei, pe de alta. n cazul n care Turcia accepta medierea Franei, drept recompens, aceasta din urm urma s primeasc de la turci cteva teritorii (Cattaro si insulele Ionice), iar arul s evacueze Principatele care rmneau Turciei (cu condiia ca acestea s nu fie ocupate de trupele turcesti dup retragerea trupelor ruse - ceea ce nsemna, de fapt, a le lsa tot Rusiei, innd cont de marea influen a consulilor si agenilor rusi n Principate); n cazul n care Turcia refuza medierea Franei, aceasta urma s fac cauz comun cu Rusia, mprind Imperiul otoman (cu excepia Constantinopolului si Rumeliei). O parte din teritoriile eliberate din peninsula Balcanic urmau a intra n stpnirea lui Napoleon, n timp ce Rusia si rezerva cucerirea Finlandei si Principatele Romne. Tratatul dintre cei doi a strnit indignarea Turciei, dar aceasta a fost silit s accepte alternativa mediaiei Franei, ale crei riscuri erau mai mici,

excluznd n orice caz perspectiva desfiinrii; riscurile existau si n aceast alternativ, ntruct, asa cum se stie, n discuiile de la Tilsit - si tratatul urmtor de la Erfurt va confirma aceste temeri - Napoleon l asigurase pe ar, verbal, c nu va ine la respectarea clauzei menionat n art.22, privind obligativitatea retragerii trupelor ruse din Principate, n timp ce arul si ddea acordul pentru anexarea de cte francezi a unor teritorii din peninsula Balcanic (Albania si Bosnia, pe lng teritoriul Dalmaiei, deja cucerit !). O dat acceptnd, sub ameninarea destrmrii, mediaia Franei, n spiritul clauzelor tratatului de la Tilsit, n august 1807, se ncheie armistiiul de la Slobozia, ntre Turcia si Rusia. Din partea lui Napoleon, a fost trimis aici colonelul Guilleminot. rusii fiind reprezentai de generalul S.Lascarov iar turcii de Calib-Efendi. Actul armistiiului s-a ncheiat, de fapt, dup discuii nversunate, turcii ncercnd s prelungeasc tratativele, si numai intervenia mediatorului francez, care amenina cu retragerea, punnd capt acestora, ntre altele, o dat cu ncetarea ostilitilor, armistiiul prevedea obligaia Rusiei de retragere a trupelor din Principate n timp de 39 de zile. Dar Rusia nu-si va retrage trupele, nerespectnd astfel armistiiul pe care, de fapt, arul nici nu l-a ratificat, diplomaia rus, prin noul ambasador trimis la Paris, insistnd pe lng Napoleon pentru respectarea nelegerii verbale de la Tilsit, n septembrie 1808, are loc noua ntlnire dintre Napoleon I si Alexandru I de la Erfurt, unde se ncheie un tratat secret de alian ntre cei doi, prin care, ntre altele, dorina Rusiei de ncorporare a Principatelor este satisfcut pe deplin. Frana se angaja s obin acordul Turciei pentru cedarea Principatelor pe cale pasnic, n caz de continuare a rzboiului ea angajndu-se s rmn neutr; n cazul n care Austria sau alt putere s-ar fi aliat cu Turcia, Frana urma s fac cauz comun cu Rusia. Ulterior, turcii resping cu perseveren amestecul francez n aceast privin si acuznd chiar atitudinea Franei; inevitabil, rzboiul ruso-turc este reluat mai ales din 1809, o dat cu declansarea noului rzboi franco-austriac, el desfsurndu-se cu succes n favoarea trupelor ruse; sub conducerea unor comandani de seam, cum au fost generalii Cutuzov, Bagration, Miloradovici s.a. trupele ruse obin numeroase victorii, n civa ani mpingnd linia frontului la sud de Dunre, pn la Rusciuk. Intre timp, n cursul anilor 1809-l811, relaiile franco-ruse, treptat, se deterioreaz, iar la nceputul anului 1812, n condiiile acestei deteriorri, asistm din nou la un veritabil spectacol al diplomaiei franceze, Napoleon ncercnd a reintra n rolul de aliat al Turciei mpotriva Rusiei (de data aceasta, declaraiile de prietenie ale Franei fiind primite cu nencredere!). 1.1.7. Contextul internaional n care, n cele din urm, ia sfrsit rzboiul niso-turc, prin pacea de la Bucuresti, din mai 1812, a fost deosebit de complex. Rusia era ngrijorat de iminenta declansare a campaniei lui Napoleon si era interesat s grbeasc ncheierea acestui rzboi, chiar cu preul unor
33

apreciabile concesii, n raport cu victoriile pe cmpurile de btlie si cu inteniile iniiale de anexiune. Pe de alt parte, Turcia, la rndul ei, era epuizat de rzboi si, totodat, nencreztoare n perspectivele unei noi aliane cu Frana, dat fiind experiena amar pe care o acumulase n anii anteriori; hruit pe cmpurile de lupt, dar si de diplomaia francez n anii din urm, ea avusese prilejul s se conving de obstinaia cu care Rusia urmrea anexarea ambelor Principate si accepta ca pe o fatalitate ideea de a face unele concesii teritoriale minimale; se ncadra n aceast optic ideea ca, ntr-o conjunctur favorabil, la ncheierea pcii, s piard ct mai puin, dac nu se putea s nu piard nimic ! Este drept c, asa cum s-a artat, n mod amplu, n istoriografia romn mai veche sau mai nou, daca turcii nu s-ar fi grbit si ar fi tergiversat nc puin ncheierea tratatului de pace, ar fi existat posibilitatea ca rusii, sub presiunea declansrii rzboiului franco-rus, s renune la orice anexri teritoriale. A jucat un anumit rol n aceste mprejurri, asa cum se stie, aciunea unor diplomai ai Porii, angajai n tratativele de pace - ulterior, pedepsii ca trdtori -, care nu au informat la timp asupra evoluiei relaiilor franco-ruse si iminenei declansrii rzboiului franco-rus. Trebuie observat c, privit din perspectiva anilor 1807l808, a momentelor Tilsit" si mai ales Erfurt", si raportat la proiectele anexioniste ale autoritilor ruse din acesti ani, anexarea Basarabiei n 1812 a fost una minimal; ani de-a rndul, generalii si diplomaii rusi, precum si, poate, chiar unii mari boieri moldoveni, se obisnuiser cu ideea c la sfrsitul acestui rzboi Principatele Romne, n ansamblul lor, vor fi ncorporate Rusiei. Este convingerea pe care si un istoric rus, un secol mai trziu, o formula ntr-un mod care i se prea a fi normal pentru mentalitatea generaiei sale. Este vorba de istoricul si juristul Leon Casso, cel care, n 1912, un secol de la evenimentele n cauz, scria: mprejurrile ne-au silit, pn la sfrsit, s ne mulumim cu un cstig mult mai modest [...]Dar chiar si acest adaos <Basarabia> ne-a fost folositor pentru urmtoarele motive: 1. El ne apropia de peninsula Balcanic; 2. Ne da putina s stm solid la Dunre pentru a ne putea ntinde n viitor mai departe n paguba Imperiului turcesc, potrivit politicii Ecaterinei a II a [...]. Dar. n afar de aceasta, cel mai esenial lucru n acest cstig a fost faptul c Rusia a anexat pentru prima dat supusii crestini ai Porii din Europa". Anexarea supusilor crestini" ai Porii de ctre Rusia, cum i se prea un secol mai trziu si autorului citat, era considerat de general ii si diplomaii rusi o binefacere" pentru crestinii ortodocsi scpai de dominaia pgnilor". Contribuia la o asemenea convingere si comportarea duplicitar a unei pri a elitei din Principate, n orice caz, cum am mai observat, comunitatea religioas ortodox juca un rol extrem de important n politica de expansiune a Rusiei si nu ntmpltor actul care voise s anticipe -n 1808 anexarea Principatelor fusese unul de organizare bisericeasc: anume, asezarea la conducerea Bisericii Ortodoxe din ambele
34

Principate, n calitate de exarh, a unui cleric, romn de origine, adus de rusi, Gavril Bnulescu-Bodoni, precum si - mai ales subordonarea Bisericii Ortodoxe din Moldova Sinodului rus. Dac pentru autoritile ruse de la 1812 si chiar pentru unii istorici rusi de mai trziu, raptul teritorial din 1812 se constituia ntro modest" realizare a politicii rusesti de salvare" a crestinilor din Imperiul otoman, pentru romni - mai ales pentru cei din Basarabia - el constituia nceputul unui cosmar, al unui capitol din istoria romnilor plin de suferine, cruia, din pcate, i va fi dat s dureze pn n epoca contemporan. Care a fost rolul Franei si al lui Napoleon I n finalizarea rzboiului din 1806-l812 cu acest rapt teritorial nu este greu de precizat! n primul rnd, trebuie fcut o observaie de principiu: Napoleon I nu a rspuns aspiraiilor de emancipare politic din Principate, tratndu-le pe acestea, cum am vzut, ca obiect de compensaie teritorial n raporturile cu alte mari puteri, acceptnd, n cele din urm, n anii 1807-l808, anexarea lor de ctre Rusia, ns, pe un alt plan, mai general, acela n care ntmplarea decide soarta societilor si a indivizilor, Frana lui Napoleon I, fr s vrea, a anulat, ceea ce prea iminent, anexarea de ctre Rusia a ambelor Principate; aceasta, deoarece renunarea de ctre Rusia a anexrii integrale a Principatelor, o dat cu hotrrea de ncheiere a pcii, s-a datorat, cum am observat, presiunii exercitat asupra ei de ameninarea declansrii campaniei napoleoniene. Cu alte cuvinte, rzboiul declansat de Napoleon n 1812 a anulat un deznodmnt tragic pentru soarta Principatelor, asa dup cum, cu dou decenii n urm, Marea Revoluie Francez - cum am subliniat la locul potrivit - prin presiunea exercitat asupra celor dou puteri angajate n rzboiul contra Turciei, Rusia si Austria, anula anexarea Principatelor, ocupate de trupele acestor dou mari puteri. Ca si n 1792, acum, n 1812, Rusia era obligat de mprejurri neprevzute s renune la o bun parte din anexiunile teritoriale pe care victoriile mpotriva Turciei preau a i le asigura, ea fiind obligat s se mulumeasc cu anexarea numai a teritoriului din dreapta Nistrului (spre deosebire, totusi, de 1792, cnd anexase teritoriul din stnga fluviului). Dar, n afara acestui rol pozitiv, pe care, indirect si ntmpltor, Frana l-a avut n istoria politic a Principatelor Romne, sunt de reinut alte dou aspecte importante viznd rolul important pe care Frana l-a avut - n epoca lui Napoleon I - n privina influenei sale asupra Principatelor, n primul rnd, este cert c amestecul direct al Franei n problema oriental a lrgit aria contactelor franco-romne si a marcat o nou etap a influenei ideilor Marii Revoluii Franceze n Principate, toate acestea n ciuda politicii oficiale franceze si a atitudinii personale a mpratului francez, la care ne-am referit. In epoca napoleonian a crescut numrul francezilor ajunsi n Principate, unii dintre ei, ofieri si diplomai, angajai n misiuni politico-diplomatice din ordinul autoritilor franceze . Rolul consulatelor franceze n Principate a crescut, o dat cu restabilirea lor n 1803, unii dintre consulii francezi - un 35

Ch.Reinhard, la care ne-am referit, precum si alii dovedind un real interes pentru nelegerea aspiraiilor de emancipare politic ale romnilor. In general, prin scrierile lor despre romni - publicate sau rmase n manuscris -, precum si prin activitatea lor n Principate, fie c erau ofieri sau diplomai, emigrani stabilii temporar ca preceptori n casele unor mari boieri sau simpli cltori, cu toii au contribuit n mod apreciabil la rspndirea ideilor franceze n Principate; pe de alt parte, au contribuit la rspndirea cunostinelor despre romni n Occident. n al doilea rnd, chiar dac politica oficial francez sa nscris pe linia unei mari puteri cu interese expansioniste, nu este mai puin adevrat c amestecul Franei n chestiuni politice viznd Principatele - fie c era vorba de conservarea statutului lor politic sub suzeranitatea Porii, fie c era vorba de acceptarea anexrii lor de ctre Rusia - a strnit frmntri si sperane n rndurile elitei politice di n Principate, a contribuit, indirect, la amplificarea spiritului naional n aceste ri. Memoriile adresate lui Napoleon - mai ales n faza de nceput a rzboiului ruso-turc din 1806-l812 prin care autorii se adresau mpratului francez ca unui elibera tor", ca si apelurile franceze adresate romnilor pentru a rezista, fie n faa invaziei trupelor ruse, fie, dimpotriv, pentru a se altura Rusiei, nu puteau, la rndul lor, dect s contribuie la edificarea spiritului naional n Principate. Asemenea observaii trimit la rolul important pe care Frana, ntr-un fel sau altul, l-a avut n istoria romnilor, n rstimpul la care ne-am referit, observaii care se constituie n tot attea argumente ale interesului pentru cunoasterea acestui rol. Evident, evoluia istoric a Principatelor Romne la nceputul secolului al XIX- lea se afl sub semnul raporturilor cu marile puteri si analiza statutului lor politic internaional nu este posibil dect trimind, asa cum am fcut, mai ales la Turcia, Rusia si Frana; dar peste istoria determinat de deciziile marilor puteri, exist si o istorie mai puin evident, si care si are rolul su bine precizat n perspectiv istoric. Ne referim aici nu att la aciunea boierilor romni de elaborare de memorii si proiecte de reforme adresate marilor puteri, de care am amintit mai sus, ct la participarea voluntarilor romni la rzboiul din 1806-l812. Ca si n rzboaiele anterioare, contribuia voluntarilor romni a fost considerabil. O dat cu nceputul rzboiului, populaia din Bucuresti s-a ridicat n sprijinul trupelor ruse conduse de generalul Miloradovici pentru izgonirea trupelor turcesti conduse de Mustafa-Bairactar. In rstimpul anilor 1807-l811, voluntarii romni au participat la numeroase btlii, att pe teritoriul Olteniei (de pild, n 1809, la Cernei), ct si la sud de Dunre. La nceputul anului 1807, dup intrarea trupelor ruse n Principate, Constantin Ipsilanti revine la domnie, de data aceasta ca domn al Moldovei, ct si al rii Romnesti. Ini iativa sa de organizare a unei ostiri romnesti, din rstimpul celor cteva luni de domnie, 36

se baza pe adeziunea voluntarilor romni la lupta antiotoman, acestia nutrind sperana independenei, precum si pe sprijinul unei pri a boierimii romne. Cum se stie, n cursul acestui rzboi, n rndul voluntarilor romni s-a remarcat Tudor Vladimirescu, recunoscut, la sfrsitul acestui interval, drept comandir" al voluntarilor, o dat cu aceasta el intrnd n atenia autoritilor ruse de ocupaie, pe de o parte, a marii boierimi romne, pe de alta. O dat cu ncheierea tratatului de pace de la Bucuresti au fost rennoite prevederile hatiserifului din 1802 privind statutul Principatelor. Au fost numii ca domni, loan Caragea, n ara Romneasc, Scarlat Calimachi, n Moldova. Numai cel de-al doilea si va duce mandatul pn la termenul legal de sapte ani (1812-l819), I.Caragea avnd s fug din ar, cu un an mai devreme, salvndu-si viaa si imensa avere agonisit (1812l818). Cu succesorii acestora, n scurtul interval de timp pn la 1821, va lua sfrsit sistemul domniilor fanariote, dup aceast dat survenind importante modificri n evoluia statutului politic internaional al Principatelor, n dezvoltarea istoric a acestora, n general.
1.2. Esecul politicii reformatoare a domnitorilor fanarioi si agravarea strii de decdere a Principatelor Romne (1774-l821)

Dintre numerosii domni din aceast perioad pentru usurarea memoriei, sunt de reinut, n primul rnd, domnii care succed principalelor acte internaionale ncheiate n acest rstimp; deci, dup tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, hatiseriful din 1802 si tratatul de pace de la Bucuresti. Ei sunt, de fapt, si cei mai importani, si anume: - dup tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, Alexandru Ipsilanti (1774-l782), n Tara Romneasc; Grigore al Ill-lea Ghica (1774-l777), n Moldova; - dup hatiseriful din 1802, Constantin Ipsilanti n ara Romneasc (1802l806; 1807), Alexandru Moruzi (1802-l806) n Moldova; - dup tratatul de pace de la Bucuresti, din 1812, loan Caragea (1812-l818), n ara Romneasc, Scarlat Calimachi (1812-l819), n Moldova. n sfrsit, sunt de reinut ultimii domni fanarioi, Alexandru Suu (1818-l821), n ara Romneasc, Mihail Suu (1819-l821), n Moldova. 1.2.1. Cel mai important dintre toi acestia rmne Alexandru Ipsilanti.. care are, de fapt, domnia cea mai lung din tot acest interval. El este considerat de N. lorga drept unul dintre cei mai de seam despoi luminai" n rndul fanarioilor. Ca si contemporanul su moldovean, el avea misiunea s aplice dispoziiile prevzute de hatiseriful din 1774. n vremea lui, n conformitate cu dispoziiile hatiserifului, ara a simit o oarecare usurare, scutit fiind de bir pe primii trei ani; sub domnia lui au fost mai muli ani de stabilitate si liniste, dac nu chiar de bunstare, cum considera Dionisie
37

Eclesiarhul. Acest domn, om nelept si cu minte nalt", cum l numeste acelasi cronicar, are cteva merite indiscutabile, n primul rnd a ncercat s realizeze o serie de importante reforme: * n domeniul justiiei: a elaborat un nou cod de legi, Provilniceasca condic, din 1780, menit s contribuie la o mai bun ndrumare a judectorilor; pentru prima dat a pus n discuie principiul separrii justiiei de administraie, nfiinnd tribunale judeene pentru judecarea proceselor civile, cu scopul de a nlocui treptat rolul ispravnicilor n administrarea justiiei; * n domeniul administraiei, de asemenea, a ncercat s aduc unele mbuntiri: a delimitat mai strict atribuiile ispravnicilor, ale vtafilor de plai si zapciilor, pe cei din urm punndu-i direct sub autoritatea sa (din subordinea ispravnicilor), toate acestea n scopul diminurii abuzurilor; * n domeniul fiscal, a ncearcat s restabileasc vechea reform a sferturilor: a nlocuit numeroasele sferturi" (dri fixe) cu 4 sferturi propriu-zise, de cte un galben (este de fapt, cronologic, prima sa reform - n 1775 -, si prima care va esua, din nou cele 4 sferturi urmnd s se nmuleasc); de asemenea, a nlocuit sistemul repartiiei birului pe cap de familie, cum fusese practicat pn atunci, cu sistemul ludelor (uniti fiscale compuse dintrun numr variabil de birnici), sistem mai favorabil domniei (birul datorat de locuitorul fugit era preluat automat de ceilali membri ai ludei); * n sfrsit, n domeniul nvmntului, meritele domnului sunt indiscutabile; este vorba, de fapt, de domeniul n care reforma a reusit, cel puin n parte, spre deosebire de celelalte, care aveau condiii mult mai precare de trinicie; anume, nainte de toate, n anul 1776, el a reorganizat Academia domneasc de la Bucuresti, si o dat cu ea a dispus nfiinar ea de scoli n principalele orase ale rii. Domnia lui Grigore al Ill-lea Ghica n Moldova, contemporanul lui Alexandru Ipsilanti, s-a nscris, de asemenea, n seria domniilor cu pretenii reformatoare, desi la dimensiuni mai reduse, intervalul de numai trei ani ct a durat fiind insuficient pentru afirmarea tuturor inteniilor reformatoare. A avut preocupri pentru nlturarea abuzurilor din domeniul fiscal (aici, spre deosebire de ara Romneasc, funcionnd sistemul repartizrii birului pe sate, obligate la cote-pri prin cisl), n domeniul administraiei, precum si n sfera reglementrii relaiilor agrare. Dar domeniul unor realizri concrete rmne, ca si cazul lui Alexandru Ipsilanti, acela al nvmntului; n anul 1775 a luat importante msuri de reorganizare si dezvoltare a Academiei domnesti de la Iasi, precum si unele msuri de ajutorare a scolilor existente sau pentru nfiinarea altora noi. Numele lui Grigore al Ill-lea Ghica, care avusese alte cteva domnii anterioare n ara Romneasc, nu a rmas ns n istorie

pentru faptele lui de politic intern, ci pentru sfrsitul lui tragic, legat, la rndul su, din cte se stie, de un act din sfera politicii externe; este vorba de protestul su fa de
38

cedarea Bucovinei Austriei, n 1775, care, pe fondul mai vechii sale atitudini filoruse, la care s-au adugat si intrigile unor mari boieri nemulumii de clientela greceasc a domnului - i-au adus acuzaia de hainire si asasinarea de ctre capugiul trimis de la Poart. Intervalul imediat urmtor celor dou domnii la care ne-am referit, pn la 1802, este acela al unor dese schimbri de domnie, n ciuda stipulaiilor hatiserifului din 1774 - rennoite prin senedul din 1783 -, Poarta restabilind acest trist fenomen. 1.2.2. Pn la 1802, cnd vom avea pe scaunele Principatelor o alt pereche de domni mai nsemnai, ar fi de amintit, totusi, n acest interval, alte cteva figuri importante, nu n ipostaza de domni reformatori" sau ncadrnd o anumit etap de relativ stabilitate n istoria Principatelor, ci, ntr-un fel, prin personalitatea lor sau prin dramatismul mprejurrilor de care sunt legate. Ar fi de amintit aici, n ordinea succesiunilor la tron: Nicolae Caragea, Nicolae Mavrogheni, Constantin Hangerli, Mihai Suu s.a. Primul, Nicolae Caragea, nu este important ca domn (n ara Romneasc: 1782-l783), ci ca nvat, traductor al lui Voltaire n limba greac; al doilea, Nicolae Mavrogheni, este domnul rii Romnesti (17861790), din rstimpul ncadrnd nceputul noului rzboi ruso-austroturc si care s-a fcut cunoscut printr-un comportament extravagant, att n planul politicii interne, ct si al politicii externe, o dat cu declansarea rzboiului. Constantin Hangerli, domn al rii Romnesti de scurt durat (noiembrie 1797 - februarie 1799), rmne de reinut prin sfrsitul su dramatic, asasinat fiind din porunca sultanului nu pentru vre-un protest fa de excesele Porii, ci pentru politica lui fiscal apstoare, lcomia lui funciar atingnd dimensiunile grotescului, n sfrsit, Mihai Suu btrnul" - altul dect cel de la 1821 - este domnul de nceput de veac n ara Romneasc (180l-l802) - dup alte cteva domnii ntr-o ar si alta -, n rstimpul cruia bandele lui Pazvan-Oglu, de la sud de Dunre, pustiesc cumplit o bun parte a rii Romnesti, determinnd masiva emigraie peste hotare din 1802, care a premers ncheierii cunoscutului hatiserif. Iat, dar, un tablou paradoxal pe care ni -l ofer acest sfrsit si nceput de secol: pe de o parte, este intervalul de timp n care vorbim de o nou etap a extensiunii ideilor Revoluiei franceze n sud-estul Europei si n rile Romne (anii 1798-l801, pe plan internaional, corespund rzboiului declansat de Napoleon n Egipt !); pe de alta - cum observm din cele de mai sus -, este intervalul cnd, concomitent, n Principate avem de-a face cu excese fiscale incredibile sau cu atacuri de bande turcesti d e la sud de Dunre, ambele fenomene dovedind o degradare maxim a regimului domnitorilor fanarioi, strns corelat cu anarhia din snul Imperiului Otoman. 1.2.3. Cu anul 1802, asa cum am vzut, intrm ntr-o nou etap n

evoluia statutului politic internaional al Principatelor Romne, care s-a reflectat si n planul instituiei domniei, n acest an, n conformitate cu

39

prevederile hatiserifului dat de Poart, au fost numii ca domni: n ara Romneasc, Constantin Ipsilanti iar n Moldova, Alexandru MoruzL Constantin Ipsilanti era fiul lui Alexandru Ipsilanti, cunoscutul domn al rii Romnesti din anii 1774-l782, la care ne-am referit; totodat, el era tatl celui care avea s fie, peste ani, sef al Eteriei, Alexandru Ipsilanti, la care ne vom referi ceva mai departe. n rstimpul scurtei sale domnii (1802-l807). Constantin Ipsilanti, pe linia aplicrii prevederilor hatiserifului din 1802, a ncercat s ia o serie de msuri de mbuntire a administratiei.n raport cu boierii, el a dus, n general, o politic de nelegere - fr a reusi s-i atrag pe deplin -, cu ajutorul acestora nutrind chiar gndul unei domnii ereditare. Pe plan extern, cum am observat deja, el a dus o politic de apropiere fa de Rusia, de pregtire a declansrii luptei de eliberare naional la momentul potrivit; a sprijinit lupta srbilor, declansat n 1804 sub conducerea lui Caragheorghe, trimind rsculailor arme si facilitnd contactul lor cu autoritile ruse. n scopul declansrii luptei antiotomane, a elaborat proiectul unei ostiri romne, n alian cu elemente balcanice aflate n ara Romneasc; este proiectul pe care ncearc s -l pun n practic, dup declansarea rzboiului, o dat cu intrarea trupelor ruse n Principate si revenirea lui la domnie, la nceputul anului 1807, cu ajutorul trupelor ruse, de data aceasta nscunat domn att n Moldova, ct si n ara Romneasc, n 1806, la insistenele ambasadorului francez la Constantinopol, ca si Alexandru Moruzi, contemporanul su din Moldova, a fost mazilit de sultan, mprejurare care va oferi pretextul declansrii rzboiului; spre deosebire de domnul Moldovei, ns, Constantin Ipsilanti si justifica pe deplin acuzaia care i se aducea, cu prilejul mazilirii, de a fi omul rusilor". Alexandru Moruzi, n 1802, cnd ocupa scaunul Moldovei, avea experiena altor dou domnii, dar n ara Romneasc, prima n anii 1793-l796, a doua, n anii 1799-l801 (din rstimpul celei din urm datnd, de fapt, nceputul atacurilor bandelor lui PazvanOglu la nord de Dunre, continund apoi, masiv, sub Mihail Suu). O caracterizare succint a domniei lui Alexandru Moruzi din anii 1802-l806 ne oblig la aprecierea c ipostaza acestuia de despot luminat" se raporteaz nu la acte deosebite n planul politicii interne, ct la nelegerea pe care a avut-o el n raport cu iniiativele altora: astfel, de pild, n anii 1803-l804, cnd ncepea s funcioneze Seminarul de la Socola, din iniiativa lui Veniamin Costache, s-a af lat ntre cei care l-au sprijinit pe mitropolit, n timp ce unii dintre puternici cerca a sta mpotriv". Ca si n cazul unora dintre precursori, iluminismul" domnului s-a putut manifesta mai ales n acest plan al nvmntului. n general, anii acestei domnii sunt aceia n care se manifest o serie de tendine nnoitoare, nu numai n domeniul nvmntului si culturii, ci si n plan social-politic; din rstimpul acestei domnii dateaz, de pild, nceputul
40

unor cltorii boieresti n Occident, precum si, elaborarea unor interesante proiecte de reforme care vizau, pe lng mbuntirea statutului politic internaional, realizarea unor importante reforme interne. Referindu-ne la spiritul reformator al acestei domnii, trebuie observat c este vorba numai de o anumit tendin; reformele autentice, cum fusese anterior cazul reformelor lui Al.lpsilanti, nu puteau s reuseasc datorit viciilor de fond ale sistemului, n ciuda unor dispoziii salutare ale hatiserifului din 1802, n ciuda ptrunderii ideologiei Luminilor", realitile cotidiene rmn. Fiscalitatea apstoare, aflndusi izvorul n obligaiile fa de Poart, dar si n lcomia domnilor luminai", a boierilor greci din clientela domneasc, precum si a boierilor pmnteni, se repercuteaz n mod catastrofal asupra strii populaiei de rnd. La 1805, consulul francez Parrant constat c, n timp ce boierimea era foarte activ n plan politic, masa contribuabililor - rnimea - rmnea absolut pasiv" si se gsea n ultima stare de ndobitocire", ceea ce l fcea s exclame: Este permis, Dumnezeule, s se degradeze astfel specia uman ?". Si tot la aceast dat, un alt cltor francez n Principate, Leclerc, la rndul su, aminteste de extorcrile oribile", care i aduc pe rani n cea mai neagr mizerie". n intervalul desfsurrii rzboiului din 1806-l812, locul instituiei domniei a fost luat de autoritile ruse. Excepia o constituise numai administraia de cteva luni a lui Constantin Ipsilanti, dac am face abstracie de mprejurarea c el a condus Principatele, de fapt, sub ordinele comandanilor rusi. Organiznd, cu ajutorul Rusiei, cum am artat, o oaste din pmnteni si balcanici (din neamuri strine desclecate aici", spune Zilot Romnul), Constantin Ipsilanti agrava si mai mult apsarea masei populaiei, acelasi Zilot Romnul, n acest sens, observnd: [...] rii iarsi i cdea foarte cu greu s fie rupt de dou pri: si de ostirile rusesti si de Domn, cu grecii si ceilali ai si, n vreme ce stpnirea era acum ruseasc". ara era condus formal de un comitet de boieri, n realitate acestia fiind simpli executani ai presedintelui" Divanurilor, instalat la Iasi, avnd un viceprezident la Bucuresti, ambii generali rusi. Ceea ce surprinde n izvoarele privitoare la starea social din rstimpul ocupaiei este fenomenul colaborrii marilor boieri din Principate cu autoritile ruse de ocupaie, n detrimentul masei populaiei. Este o colaborare pe care autorii cronicilor interne, ca si observatorii strini ai fenomenului o condamn cu indignare. Imaginea certurilor dintre marii boieri pentru ocuparea naltelor funcii n stat, apelnd la sprijinul generalilor rusi, se constituie ntr-o mrturie veritabil a strilor de spirit si mai" ales a gradului pn la care elita politic din Principate era capabil - n situaii excepionale - s pun n joc propriile interese. 1.2.4. Nici dup 1812, sub ultimele serii de domni fanarioi, aceast realitate sumbr a societii romnesti nu se schimb. loan Caragea si Scarlat 41

Calimachi, cei doi domni instalai n 1812, dup tratatul de pace de la Bucuresti, primul n ara Romneasc (1812-l818), al doilea n Moldova (1812-l819), continu seria domnilor numii n virtutea stipulaiei privind durata domniei de 7 ani, stabilit n hatiseriful din 1802 si rennoit n tratatul de pace de la Bucuresti. Spre deosebire de perechea anterioar de domni, instalai la 1802, la care ne-am referit, acestia vor domni ceva mai mult. Scarlat Calimachi si-a dus funcia pn la captul termenului de 7 ani, spre deosebire de loan Caragea, care, de teama turcilor, a prsit scaunul domnesc cu un an mai devreme, fugind n Italia, la Pisa, ncrcat cu o urias avere, strns printr-o fiscalitate cumplit si prin abuzuri incredibile. loan Caragea, unul din fiii fostului domn Nicolae Caragea; a ajuns domn prin plata la Constantinopol a unei mari sume de bani, pe care urma s-i recupereze, pe deasupra agonisind suficient si pentru viitor. A fost prudent la nceput, avnd temere de boieri", ns n al doilea an de domnie, cum scrie Zilot Romnul, se desbrc de ficleana si lingusitoarea piele a vulpii si se mbrc cu fiorelnicul si fiorosul cojoc lupesc", ncepnd a jefui si ara n felurimi de chipuri". Explicaia comportrii ticloase a domnului este gsit de cronicar nu numai n indiferena marilor boieri fa de suferinele mulimii birnicilor, ci chiar n colaborarea lor condamnabil cu domnul, n coparti ciparea lor la jafurile acestuia. Fenomenul venalitii dregtoriilor statului si funciilor bisericesti, de la cele mai nalte pn la cele mai mici, nu gseste nici-o stavil, ncurajat de domn si marii boieri - greci sau pmnteni. Toate dregtoriile se cumpr si se vnd pe bani, ,,din care poate socoti fiescare la ce batjocur au ajuns si Domnia si boierimea, si trebile lor, c nu era alt dect o tiranie si o ticlosie asupra scptailor si sracilor". Si totusi, tresririle de constiin nu ntrzie s se manifeste si ele se vd n manifestrile de opoziie fa de domn, n chiar rndurile fostilor colaboratori mari boieri: n 1813, marele vornic C.Blceanu, pentru faptele sale, era exilat de domn la Castoria, n Albania, n timp ce Gr.Ghica, viitorul domn, era exilat n ar; n martie 1817, fostul mare vistier de la nceputul domniei, Constantin Filipescu, de asemenea, era arestat si exilat n ar. Pe lng cresterea excesiv a drilor, nsoit de samavolnicii de tot felul, ara trece n vremea lui Caragea si prin alte calamiti: ciuma vestita cium a lui Caragea", relatat de ton Ghica -, atacurile bandelor turcesti de la sud de Dunre s.a. Spiritul reformator nu i-a lipsit lui loan Caragea, cea mai bun dovad fiind elaborarea n 1818 a cunoscutei legiuiri care i poart numele, Legiuirea Caragea, m care aflm, pe lng tradiia dreptului bizantin, si elemente ale influenei legislaiei franceze. Desi simpatiile domnului se ndreptau cu precdere spre nvmntul grecesc, gsim la el, de asemenea, unele preocupri si o anumit nelegere pentru frmntrile care duc la ntemeierea Scolii naionale de la Sf.Sava", sub conducerea lui Gh.Lazr, n 1818, si la afirmarea limbii naionale.
42

Toate acestea din urm nu puteau ns schimba starea de decdere general a rii: sistemul politic viciat pe care l patrona domnul nu putea fi perturbat de spiritul reformelor"de fapt, un nvelis subire, viu colorat al acestui sistem -, asa dup cum, cu o floare nu se face primvar ! Pe plan ex tern, I.Caragea a dovedit, de asemenea, o remarcabil abilitate: a ntreinut bune relaii cu Frana, dar numai pn la cderea lui Napoleon, pentru a se apropia de Austria si mai ales de Rusia. Scarlat Calimachi, n Moldova, contemporanul lui loan Caragea, cum am mai observat, a fost primul din seria domnilor de 7 ani" care si-a dus mandatul pn la capt. Mai moderat dect Caragea n direcia unei rapide mbogiri personale, mai scrupulos si mai precaut n actele de politic intern, a rmas pe scaun pn n 1819, cnd, spre deosebire de Caragea, s-a ntors la Constantinopol, bucurnduse, pentru moment, de ncrederea sultanului. El a ncercat si a reusit ntr-o oarecare msur s nlture unele abuzuri n domeniul administraiei si fiscalitii, n 1814, cnd se ncheiau cei doi ani de scutire de bir - stipulai n tratatul de pace -, a procedat la elaborarea unui nou regulament al finanelor, ncercnd s impun la achitarea unei cote-pri si categoriile fiscale scutite pn atunci (mazili, poslusnici, scutelnici, slujitori s.a.). Reforma fiscal nu putea s reuseasc nu numai datorit viciilor administrative, ci si datorit cererilor mereu rennoite ale Porii, care anulau sansele oricror calcule definitive. Principalul merit al su n domeniul politicii interne rmne altul, anume acela de a fi sprijinit aciunea de elaborare de ctre o comisie de mari boieri - unii veritabili specialisti - a codului de legi care i poart numele -Codul Calimachi', la data apariiei sale, n 1817, acesta se constituia ntr-un cod civil si comercial, cuprinznd numeroase elemente ale dreptului modern european (Codul austriac), ca s nu amintim de prefaa sa, elaborat de domn, care ne sugereaz n persoana acestuia imaginea unui despot luminat". Unele merite pot fi atribuite domnului moldovean si n privina nvmntului, dac avem n vedere, de pild, receptivitatea lui la toate iniiativele mitropolitului moldovean Veniamin Costache pe linia promovrii scolii si culturii romnesti, desi, ca si n cazul lui Caragea, simpatiile lui personale mergeau cu precdere spre scoala si cultura de limb greac. n planul politicii externe, dovedind o real abilitate n raport cu Turcia, a lsat n tain cmp deschis agenilor rusi n Moldova, precum si manifestrilor reformatoare ale unor mari boieri; din rstimpul domniei sale ncepe elaborarea unei noi serii de memorii si proiecte de reforme - care continu sub succesorul su -, rolul important n aceast aciune revenind marilor boieri lordache si Nicolae Rosetti-Roznovanu. Ultimii domni fanarioi propriu-zisi pe scaunele Principatelor Romne, au fost Alexandru Suu n ara Romneasc (1818-l821) si Mihail Suu n Moldova (1819-l821), acesta din urm, ginerele Iui loan Caragea. Sunt
43

domnii fanarioi care vor fi nlturai de pe scaunele domnesti de revoluia condus de Tudor Vladimirescu. 1.2.5. Starea deosebit de grea a Principatelor Romne, atingnd un punct culminant sub ultimii domni fanarioi, este reflectat de numeroase izvoare, interne si externe. Mai ales cltorii strini subliniaz n relatrile lor contrastul izbitor dintre bogiile naturale ale rii si starea de mizerie a populaiei, condamnnd, de obicei, att administraia abuziv si corupt a domnilor fanarioi, ct si dominaia otoman. n seria cauzelor care au dus la starea de mizerie a populaiei, n planul nti majoritatea izvoarelor plaseaz fiscalitatea excesiv datorat obligaiilor fa de Poart, dar mai ales corupiei si dorinei nestvilite a domnitorilor fanarioi si colaboratorilor lor - boieri, greci, dar si romni - se a se mbogi rapid pe seama masei contribuabililor. Referindu-se la extorcrile fiscale ale domnitorului fanariot si ale clientelei sale, un observator strin al realitilor romnesti, E. Gaudin, aprecia, dup calculele sale, c profiturile familiei domnesti, n fiecare dintre cele dou provincii, ara Romneasc si Moldova, se ridicau anual la suma de 3 milioane de franci, suma total a veniturilor celorlali dregtori ai statului ridic ndu-se la 2/3 din aceast sum, deci la 2 milioane de franci. Moldova si Valahia - observa Gaudin - se vedeau astfel jefuite la fiecare perioad de 5 ani de 25 milioane franci, ceea ce pentru un secol totaliza suma enorm de 500 milioane franci". O serioas crestere au cunoscut drile n timpul lui loan Caragea si Al.Suu; sub primul, ntre 1814 si 1817, oieritul a crescut de la 15 la 27 piastri, vinriciul de la 8 la 11 piastri, iar dijmritul, de la 10 la 17 piastri, n acelasi interval. Referindu-se la abilitatea si cinismul domnilor fanarioi n domeniul politicii fiscale, un izvor intern (Zilot Romnul - Sfefan Fnu) ne ofer amnuntul interesant c I.Caragea, nainte de a fugi din ar n 1818, cu o imens avere, a procedat la o scdere brusc a drilor, nu din vre-o milostivire", ci din pizm, pentru ca cei ce vor domni dup dnsul, s nu poat lua din ar mai mult". Dar succesorul lui Caragea, Al.Suu menioneaz cronicarul -, cu ajutorul boierilor, unii cu el, si cu mitropolitul grec Nectarie, a anulat aceast msur; apoi, rupse si jefui pe bietul norod, si era rul mai mare, c voia s ia si mai mult dect Caragea, iar ara nu avea stare nici a zecea parte s-i dea, pentru c Caragea, n cinci ani trecui ai tiraniei lui, n-au lsat piatr s nu o miste spre dspuirea ei". n strns legtur cu fiscalitatea apstoare, se afl o alt important cauz a ridicrii din 1821, anume sistemul vnzrii pe bani a funciilor administrative si bisericesti. Despre acest viciu, practicat pe scara slujitorilor statului, de la vrf pn la cei de jos, de asemenea, avem numeroase mrturii. Administraia n timpul domnilor fanarioi ne apare ca un sistem supraetajat de corupie avnd la baz venalitatea funciilor: domnul si cumpr tronul de
44

la Constantinopol, pltind sume imense protectorilor si pentru ca, instalat la tron, n ar, s scoat la vnzare cele mai nalte dregtorii ale statului, pe sume imense, pentru a-si achita datoriile, dar a rmne cu o parte si pentru sine; la rndul lor, cumprtorii naltelor dregtorii - a vistieriei, n primul rnd - vor proceda la fel, vnznd funciile subalterne, si asa mai departe, pn la ultimul slujbas, victima final fiind bietul bimic de rnd. Ultimul dintre domnii fanarioi, Al.Suu, cum ne spune un izvor intern, a fost, ca si Caragea, un maestru n aceste practici; fcea numiri de "obraze cu dare de bani", fiecare oferind ct putea mai mult, cei cu merite si caliti personale, nedispunnd de bani, rmnnd pe dinafar; odat intrai n funcii, marii dregtori, n vederea recuperrii banilor - cum ne spune acelasi izvor -ncepeau "a lua de la bietul norod tiraniceste". Cea mai scump dintre naltele dregtorii era marea vistierie, care ajungea la o jum tate de milion de piastri. Comun era si practica vnzrii de ctre domn a titlurilor de boieri (caftane). Obisnuit ajunge sub ultimii domni fanarioi si vnzarea naltelor funcii bisericesti. Este binecunoscut cazul numirii ca mitropolit a lui Dionisie Lupu, n 1819. Cum ne spune Zilot Romnul, profitnd de mprejurarea c boierii pmnteni ceruser instalarea unui mitropolit romn n locul celui grec, Al.Suu a folosit aceast mprejurare pentru a scoate de la competitori, cu "tarafurile" lor, un pre ct mai mare, chiar dac cel nlocuit, Nectarie, era un grec; "victoriosul ntre competitori avea s fie romnul Dionisie Lupu, care, cu preul unui milion de piastri, punea capt sirului de mitropolit! greci din ara Romneasc. O calamitate pentru ar era si administrarea mnstirilor nchinate de ctre clugrii greci, veniturile acestor mnstiri fiind scoase peste hotare. Chiar dac Poarta, la nceputul anului 1819, n scopul atenurii competiiei dintre familiile grecesti pentru ocuparea tronurilor celor dou Principate, hotrse reducerea numai la patru a acestor familii, o asemenea msur nu a dus nicidecum la nlturarea abuzurilor fiscale si administrative; chiar n anul 1819, noul numit, Al.Suu, venea de la Constantinopol eu peste 800 de greci, care urmau s primeasc funcii si s se cptuiasc (dup declansarea miscrii lui Tudor Vladimirescu, n Cererile norodului romnesc" se va cere, n mod expres, alungarea nu numai a familiei ultimului domn fanariot, ci si a "slujitorilor" cu care el venise, considerai ucigasii si jefuitorii rii"). Fr ndoial c fiscalitatea apstoare, ca si administraia corupt si abuziv a domnilor fanarioi sunt strict legate de dominaia otoman; observatorii strini, n mod firesc, le condamn, de obicei, mpreun. Independent de acestea, monopolul turcesc asupra comerului Principatelor, n ciuda limitrilor nscrise n hatiseriful din 1802, constituie si el un important factor care contribuie la starea de decdere a Principatelor, care prilejuieste numeroase abuzuri. Compania din Principate a capanlilor

45

(negustori turci) de obicei cumpra animale, produse animaliere si gru la preuri arbitrare, strnind vii nemulumiri n rndul localnicilor. Concluzionnd asupra situaiei deosebit de grele a Principatelor n raport cu Poarta, cltorul francez, E. Gaudin, inea s sublinieze: Poporul moldovean si valah nu este deloc raia sau supus al Imperiului Otoman; el este numai tributar, dar situaia sa nu este cu mult mai bun, ci apropiat de aceea a popoarelor raiale sau supuse locuind prile situate dincolo de Dunre". Iar un alt cltor strin, de data aceasta un grec, dr.MarcPilippe Zallony, dup 1821, reflectnd la starea mizerabil a ranilor, avea s se mire cum acestia nu s-au revoltat mult mai devreme, mpotriva domnitorilor fanarioi si a boierilor unii cu ei. 1.2.6. Referindu-se la starea de mizerie a rnimii, unii dintre observatorii strini ai realitilor din Principate remarc contradicia dintre aceast stare si ceea ce li se pare a fi atitudinea de resemnare a locuitorilor. Si totusi semnele revoltei mpotriva acestei stri de lucruri se vd nainte de 1821. Dac n lumea satelor sentimentul neputinei pare coplesitor, ranii gsind forme insipide de rezisten - fuga din faa agenilor fiscali, dintr-un sat n altul, sau chiar emigrarea -, mai evidente sunt semnele revoltei n rndurile orsenilor, ale pturilor sociale de jos de la orase si mai ales, cum vom vedea, n rndurile marilor boieri pmnteni, afectai grav n interesele lor att de domnul fanariot, ct si de acoliii si greci. Mai mult dect n lumea satelor, conflictele de proprietate, rezistena mpotriva tendinei domnilor si a unor mari boieri de acaparare a mosiilor oraselor, capt unele forme ct de ct organizate: la Ploiesti, de pild, n 1809, orsenii se ridic mpotriva stpnirii mosiei orasului de ctre beizadea Costache Caragea, autoritile avnd s constate cu acest prilej rolul pe care l avusese n instigarea locuitorilor sudiii franuzesti"; la Iasi, n iunie 1819, se dezlnuie o veritabil rscoal n cartierul Ttrasi mpotriva abuzurilor funcionarilor administrativi, prilej cu care arnuii domnesti au tras n mulime, lsnd n urm mori si rnii. Deosebit de nversunat, n ajunul declansrii revoluiei lui Tudor Vladimirescu, a fost aciunea locuitorilor orasului Trgoviste (durnd din toamna anului 1820, pn n primvara urmtoare), ndreptat mpotriva domnitorului Al.Suu, care hotrse, cu ajutorul unor mari boieri, s rpeasc mosia orasului pentru a o da ca zestre fiicei sale. Imaginea delegailor trgovisteni, n octombrie 1820, intrnd n Bucuresti, pe podul Mogosoaiei si deplasndu-se, cu jalba n proap si cu rogojini aprinse, spre curtea domneasc - asa cum ne este ea sugerat, n relatarea lui 1. Ghica - este semnificativ pentru o stare de spirit pe care o ntlnim la aceast dat si n alte trguri din ara Romneasc si Moldova. Asa dup cum, semnificativ pentru nravurile timpului era si modalitatea celor mari" de rezolvare provizorie a acestui caz; la captul unei anchete, de aproape o lun, domnul d un nou hrisov contrasemnat si de boierii
46

pmnteni - care au rezistat la nceput, dar apoi au cedat - contestnd dreptul trgovistenilor. Li se va face dreptate ceva mai trziu, dup declansarea miscrii lui Tudor, n martie 1821, cnd la Bucuresti, n Divan, n faa unei noi delegaii a orsenilor, si cu acordul vduvei lui Al.Suu, erau arse att hrisovul domnesc, ct si anaforana nedreapt a boierilor pe care el se baza. n ansamblul frmntrilor care au anticipat miscarea din 1821, o nsemntate aparte au avut cele din rndurile boierimii, ndreptate mpotriva acelorasi domni fanarioi, n legtur cu ele izvoarele oferindu-ne date preioase. Astfel, o mrturisire interesant gsim, de pild, n memoriul colonelului rus P.S.Liprandi: nc din timpul domniei lui Caragea - scrie acesta - multe persoane interesate din ara Romneasc au ncercat, n secret, n repetate rnduri, s instige poporul la o rscoal general mpotriva crmuirii acestui domn". Convingerea marilor boieri c domnul fanariot nu putea fi nlturat printr-o conspiraie restrns, ci numai vrnd, nevrnd -prin apel la mulime, decurgea din experien, n 1816, mpotriva lui Caragea avusese loc complotul lui Mihail Gross; mpotriva aceluiasi domn, miscarea unui grup de boieri n frunte cu marele ban Constantin Filipescu, de asemenea, se ncheiase cu un esec, conspiratorii fiind ntemniai. Motivaia tendinelor antifanariote ale marilor boieri pmnteni nu scap observatorilor contemporani, si nici caracterul precar al patriotismului unora dintre ei. Boierii pmnteni - va nota, ani mai trziu, Dimitrie Macedonski - si deplngeau patria numai atunci cnd erau nlturai din dregtorii si lovii n interesele lor." Frmntrile din rndul boierimii au continuat si dup instalarea lui Al.Suu, ideea nlturrii domnitorului fanariot prin apel la populaia de jos prinznd un contur si mai clar, nsufleind tot mai mult, cum se exprim Liprandi, spiritele agitate si nestatornice ale unora dintre locuitorii Bucurestilor". Se formase la sfrsitul domniei acestuia la Bucuresti un partid care urmrea, cum se exprim acelasi observator, ,,s cear Porii restabilirea drepturilor lor din trecut: s admit alegerea domnului din rndurile boierilor bstinasi ai rii Romnesti"; aceasta, n timp ce o alt grupare se mulumea numai cu nl turarea mitropolitului si episcopilor greci, iar o alta era potrivnic ambelor planuri. Pe linia planului acestui partid" antifanariot se va nscrie, n cele din urm, dup Liprandi si colaborarea boierilor pmnteni cu Tudor Vladimirescu; marii boieri, menioneaz acelasi, l vor alege pe Tudor drept unealt si cpetenie a proiectatei rscoale, ca fiind cunoscut de mult prin modul su ndrzne de a gndi mpotriva crmuirii existente".

47

II. PRINCIPATELE ROMANE DE LA 1821 LA 1829

II. l. Revoluia din 1821 condus de Tudor Vladimirescu II.l .1. Premisele si contextul declansrii revoluiei
a. Revoluia din ara Romneasc condus de Tudor Vladimirescu s-a nscris n seria evenimentelor de acest gen care s-au desfsurat n Europa, n deceniile 1l-l11 ale secolului al XlX-lea. Nu numai Sud-Estul european - aflat n bun parte sub stpnire sau dominaie otoman a cunoscut n aceast perioad miscri si frmntri cu caracter revoluionar, ci si alte pri ale Europei au fost contami nate de spiritul revoluionar, n Spania, n anii 1820-l823 se desfsoar lupta condus de Rafael Riego mpotriva regimului absolutist al regelui Ferdinand al VII-lea. n Italia, n anii 1820-l821, se declanseaz insurecii mpotriva unor regimuri absolutiste si a stpnirii austriece (n regatul Neapole, sub conducerea generalului Gugliemo Pepe; n regatul Sardiniei etc.). De asemenea, n Portugalia, n anii 1820-l823 se desfsoar o revoluie mpotriva absolutismului, dup cum, o serie de frmntri cu caracter revoluionar, de proporii mai reduse, se desfsoar si n diferite state germane sau n Frana. Evident, o mai mare influen asupra strilor de spirit din Principate au exercitat miscrile sau frmntrile din Sud-Estul european, n seria crora, n primul rnd se ncadreaz miscarea condus de Tudor Vladimirescu. n Serbia, rscoalele conduse de Caragheorghe si Milos Obrenovici, prima declansat n 1804, iar a doua n anii 1815-l817, duseser, cu grele jertfe, la cstigarea autonomiei fa de Poart. Capacitatea de represiune a Imperiului Otoman s-a vzut subminat, la un moment dat, chiar din interiorul puterii, de manifestrile de independen fa de sultan ale unor pasi; n 1820, de pild, Ali-pasa din lanina (din sudul Albaniei) s-a rsculat mpotriva sultanului, proclamndu-se independent si ncercnd s atrag de partea sa nu numai pe albanezi, ci si pe srbi, muntenegreni sau greci. Un rol important n promovarea spiritului revoluionar n Sud-Estul Europei n aceast perioad l-au avut frmntrile si miscrile din rndul grecilor, n seria acestora nscriindu-se ntemeierea societii Eteria", la Odessa, n 1814, iar apoi, n 1821, miscarea eterist propriu-zis desfsurat n Principate.

48

n acest context internaional se va declansa, n anul 1821, n ara Romneasc, revoluia condus de Tudor Vladimirescu. b. Fr ndoial, cauzele preponderente ale acestei revoluii rezid n starea deosebit de grea a Principatelor Romne la nceputul secolului al XIX-lea, att pe plan intern, ct si extern; ecoul miscrilor sau frmntrilor revoluionare din alte ri va fi important, dar cu totul insuficient pentru a explica declansarea revoluiei condus de Tudor Vladimirescu. De fapt, n afara cauzelor de baz rezidnd n realitile sumbre din Principate si la care ne-am referit, implicit, n capitolul anterior, ne intereseaz nu att ecoul sau influena evenimentelor din afar, ct contextul intern si internaional care ofer prilejul declansrii aciunii. La captul unui secol de abuzuri si nedrepti, sub regimul domnilor fanarioi si dominaiei otomane, de extorcri fiscale incredibile, de alte nenorociri si calamiti care aduseser marea majoritate a populaiei ntr-o stare deplorabil, la nceputul anului 1821 era asteptat numai prilejul pentru declansarea revoltei. El va fi gsit, pe plan intern, n starea de interregn provocat n ara Romneasc de moartea domnitorului Alexandru Suu, iar pe plan extern, n frmntrile politice care prevesteau declansarea luptei pentru independen a grecilor si care preau a se conjuga cu perspectiva unui nou rzboi mso-turc, menit, pentru spiritele lucide, s duc la distrugerea Imperiului Otoman. Sistemul domniilor fanariote si dominaia otoman au afectat grav starea rnimii - clasa social constituind marea majoritate a populaiei - dar au lezat n grade diferite si interesele celorlalte clase si categorii sociale, inclusiv interesele marii boierimi. Toate acestea vor fi interesate, ntr-un fel sau altul, att n nlturarea sistemului domniilor fanariote, ct si a dominaiei otomane. Majoritatea marii boierimi - deci, partea constituit din boierii pmnteni - urmrea, ntre altele, s-si asigure preponderena n viaa de stat, s nlture concurena boierilor greci la ocuparea funciilor, precum si starea de umilitoare subordonare la care i obliga existena dominaiei strine; asa cum am observat deja, ea mbrisase cu mult nainte de 1821 ideea nlturrii sistemului domniilor fanariote, totodat, pe linia unor ncercri din trecut, era convins de necesitatea nlturrii dominaiei otomane. Dac, prin urmare, marea boierime mbrisa elurile luptei de eliberare naional, rnimea, precum si alte pturi mijlocii ale populaiei (negustori, mestesugari, chiar o bun parte a micii boierimi s.a.) urmreau importante restructurri sociale, nlturarea abuzurilor si nedreptilor sociale, n general, datorate att strinilor, ct si pmntenilor; aceste categorii sociale adugau, deci, la elurile luptei de eliberare naional, elurile luptei de eliberare social, pe care marii boieri nu le aveau n vedere, acestia din urm dorind, n general, nu s-si piard, ci s-si consolideze privilegiile. 49

c. Solicitat de boieri ca omul cel mai capabil s organizeze o miscare popular de proporii mpotriva domnitorilor fanarioi, precum si, eventual, pentru nlturarea, o dat cu fanarioii, a dominaiei otomane, Tudor, asa cum vom vedea, se va dovedi a fi purttorul de cuvnt al intereselor tuturor claselor si categoriilor sociale; va simboliza, prin comportamentul si actele sale, nu numai aspiraiile de eliberare naional, pe linia intereselor marii boierimi, ci si aspiraiile de eliberare social n care erau interesate pturile de jos sau mijlocii ale societii; rani liberi sau clcasi -, trgovei, mici boieri etc. S-a nscut, cel mai probabil, n 1780, n judeul Gorj, n Vladimiri, satul de bastin al mamei sale, Ana (Ioana); mama se trgea dintr-o familie de preoi, iar tatl, Constantin, zis Ursu, originar din judeul Mehedini, plaiul Closani, era, probabil, ran liber, rzes. De la numele satului n care s-a nscut, dup mrturia lui Stefan Se. Dsclescu, i se trage probabil si numele de familie, Vladimirescu; a m,ai avut un frate, Papa Vladimirescu, si el participant la revoluie, n cursul creia va ajunge ispravnic de Gorj, precum si o sor, Dina. Cunostine elementare de scris si citit si-a nsusit de la preotul din Vladimiri sau de la un btrn din acelasi sat; pe la 10-l2 ani a fost trimis la Craiova, n grija unei rude, condicar, pentru ca apoi, peste civa ani, s intre n serviciul marelui boier craiovean loan Glagoveanu, n compania fiului acestuia, Nicolae - de aceeasi vrst cu el -, completndu-si studiile. Ca administrator al mosiilor boierului craiovean se iniiaz n treburi comerciale, cu prilejul exportului de vite cltorind n Transilvania si prelund la un moment dat afaceri pe cont propriu, n paralel, intr n cariera administrativ, din 1806 fiind numit vtaf de plai la Closani locul de bastin al tatlui su -, funcie pe care o deine, n mai multe rnduri - inclusiv n timpul lui I.Caragea si Al.Suu -, de fiecare dat, conform sistemului, cumprnd-o cu bani grei. Rzboiul ruso-turc din 1806-l812 i-a oferit prilejul s-si afirme curajul si remarcabilele caliti militare; n sperana eliberrii rii de sub dominaia otoman, particip la operaiile militare din Oltenia, alturi de ostile ruse, cstigndu-si o real reputaie n calitate de comandant al pandurilor. Ca o recunoastere a meritelor sale militare primea gradul de locotenent n armata rus si era decorat cu ordinul Sf. Vladimir". In 1812, la sfrsitul rzboiului, avea s se team de represiunea turceasc si, pentru a se salva, se gndea s plece n Rusia, n acest context facndu-si testamentul; dar prevederile tratatului de la Bucuresti care asigurau din partea Turciei graierea voluntarilor participani la lupta antiotoman, precum si calitatea de sudit rus, care-i oferea protecia, l-au fcut s se rzgndeasc. Continuase si n timpul rzboiului, n intervalele de liniste dintre operaiile militare, s se ocupe de afaceri si s acumuleze, prin cumprri succesive, o oarecare avere (case si locuri de cas, pri de mosii, mori etc.) pe care o gsim consemnat n testamentul din 1812, la care ne-am referit. Si-a reluat dup aceast dat, cu energie, preocuprile economice si administrative; 50

a cltorit mult, cu prilejul treburilor comerciale, n Transilvania si Banat, cunoscnd si stabilind relaii cu muli oameni; adesea, pentru aprarea bunurilor sale, a intrat n conflicte cu tovarsii de afaceri, precum si cu autoritile, ajungnd cu procesele pn la Divanul de la Bucuresti. Cltoriile n Transilvania si Banat - aici, gzduit de prietenul su, nvatul cronicar, Stoica din Haeg -si, mai ales, cltoria la Viena, din cursul anului 1814 - n rstimpul de nceput al Congresului de la Viena -, i-au oferit posibilitatea ssi lrgeasc cunostinele despre realitile politice ale timpului si despre nevoile patriei sale. Lsndu-se n mod constient implicat n sistem, a cunoscut ca nimeni altul racilele administraiei domnitorilor fanarioi si, treptat, spiritul su critic s-a ascuit, att la adresa domnitorilor greci, ct si la adresa celor mari, unii cu ei, greci sau romni. A pstrat vie amintirea faptelor de arme din ultimul rzboi ruso-turc, precum si a atacurilor devastatoare ale bandelor turcesti de la AdaKaleh, crora le cdeau victime oameni nevinovai si pe care autoritile nu aveau puterea si voina s le stvileasc; erau fapte care i ntreineau cu ndrjire sperana eliberrii de sub dominaia otoman, o dat cu nlturarea domnitorilor fanarioi. In februarie 1815, spectacolul acestor invazii, care duseser si la devastarea bunurilor sale de la Cernei, l fcea s-si mrturiseasc ntr-o scrisoare gndurile sale tainice: Eu numai cu pandurii rii, fr-de nici un ostas strin, voi face de nu s va misca o iarb din pmntul rii" Contemporanii care ne-au lsat impresii despre chipul si caracterul lui - fie c l apreciaz, fie c nu - scot n eviden puternica lui personalitate. Despre nfisarea lui, o descriere complet aflm la St.Sc.Dsclescu: Om de statur mai mult dect mijlocie, talia bine proporional, faa palid, mustaa galben, prul castaniu, obrazul mai mult rotund dect oval, trsturile feei potrivite, nici prea durduliu, nici prea slab, cu o mic brbie, om nu urt". Acelasi, spune c era om de inim si hotrt, poate si ambiios", avea, consider el, stofa de om mare, dar timpul, locul si mijloacele i-au lipsit". Chiriac Popescu, noteaz c Tudor era fireste om al rzboiului, ndrzne si tot foc, puin la vorb si voinic la inim si la suflet, nelenevos, cu mult minte sntoas si curajos". La rndul su, M. Cioranu, afirm: Trebuie s spunem adevrul, Tudor era un om sever si, de multe ori si la multe mprejurri, foarte crud". Un alt contemporan, Zilot Romnul (Stefan Fnu), scrie despre el: Cu adevrat avea omul duh firesc si vorba lui puin, si totdeauna pe gnduri, si cnd l frigea crbunele ce-l avea ascuns n inim scpa cte o vorb desperat asupra tiraniei", n sfrsit, un strin, francezul F.Laurencon, care, de asemenea, l-a cunoscut, noteaz despre Tudor c avea spirit natural si anumit drzenie de caracter care-i ineau, oarecum, loc de cunostine. Pe ct de puin respectat si de temut era Al.Ipsilanti de soldaii si, pe att era Tudor de ai si"; dac n-ar fi fost asasinat, aduga el. ar fi fost poate mai norocos si ar fi domnit n ara Romneasc". 51

d. Cum am anticipat, ideea declansrii unei miscri menit s curme starea de decdere politic si social-economic a Principatelor a aprut nainte de 1821; o gsim nu numai la Tudor, ci si la o serie de mari boieri din ara Romneasc. Pregtirea pentru declansarea miscrii sa intensificat n anii premergtori, n condiiile frmntrilor politice interne artate, precum si n condiiile intensificrii tendinelor altor popoare din sudestul Europei de pregtire a luptei de eliberare naional n conexiune cu sperana declansrii de ctre Rusia a unui nou rzboi antiotoman. Tudor Vladimirescu a pstrat legturi permanente cu pandurii din Oltenia, tot mai nemulumii sub administraia ultimilor domni fanarioi; constituind o ptur social distinct n snul rnimii libere, cu rosturi militare, ei erau lovii n anii 1814-l815 de msurile lui l.Caragea care le anula scutirile fiscale, de care se bucuraser anterior, asimilndu-i situaiei celorlali birnici. Pe de alt parte, Tudor a pstrat legturile din timpul rzboiului ruso-turc cu o serie de srbi, bulgari sau greci, la 1821 unii dintre acestia urmnd a se afla n tabra sa. Mai mult dect att, cum s-a demonstrat, cu un timp nainte de declansarea aciunii, Tudor a luat o serie de msuri de aprovizionare cu armament si muniie n vederea narmrii pandurilor, care vor constitui fora de baz a miscrii (locul de depozitare l constituia cula de la Cernei). e. O deosebit nsemntate n pregtirea declansrii revoluiei o aveau legturile sale stabilite de-a-lungul anilor cu o serie de mari boieri, cu importante rosturi politice n viaa de stat, boieri interesai n nlturarea domniilor fanariote, precum si a dominaiei otomane. Faptul c Tudor avea rang boieresc - fusese fcut comis, iar apoi sluger, nc din timpul lui Constantin Ipsilanti - precum si faptul c se bucura de calitatea de sudit rus, ofereau boierilor o oarecare garanie c el, ca si ostirea pe care urma s-o organizeze, aveau s rmn sub controlul lor. Organizarea unei ostiri naionale, recrutat din panduri si rani liberi, era menit s nlocuiasc grzile de arnui constituite n exclusivitate din elemente strine si aflate la dispoziia domnilor; o asemenea ostire, n planurile boierilor, urma s fie o for armat disciplinat si meninut riguros pe linia obiectivelor politice naionale pe care Ie aveau n vedere boierii, iar nu s se transforme ntr-o for potrivnic acestora. Or, cum vom vedea, tocmai aceast subordonare sau meninere strict a lui Tudor si a viitoarei Adunri a norodului" n limitele propuse de boieri se vor dovedi imposibile. Rezultatul legturilor stabilite n prealabil de Tudor cu marii boieri pmnteni, adepi ai luptei de eliberare naional, si va gsi expresia, n ajunul declansrii aciunii revoluionare, n actul din 15 ianuarie, ncheiat ntre Tudor si reprezentanii acestei categorii de boieri. La 15 ianuarie 1821, pe cnd domnitorul Al.Suu era pe moarte - sau murise - se constituie la Bucuresti Comitetul de ocrmuire. Compus din unii

52

dintre cei mai mari boieri ai rii, n frunte cu Grigore Brncoveanu, acesta era un organ de conducere provizorie a statului. n aceeasi zi, trei dintre membrii Comitetului, mari boieri pmnteni binecunoscui, Grigore Brncoveanu, Grigore Ghica si Barbu Vcrescu, ddeau lui Tudor Vladimirescu un act de ncredinare" prin care l mandatau s porneasc miscarea. Fiindc este s se fac obstescul folos neamului crestinesc si patriei noastre - se scrie n acest important document -, [...] <p>e dumneata sluger Teodore te-am ales s ridici norodul cu arme si s urmezi precum esti povuit" (s.n., N.I.). Este vorba, evident, de o nelegere ntre Tudor si boieri, acestia din urm jurndu-se s ofere tot concursul cerut de aceast delicat pornire". Cum se observ, marii boieri voiau s-si asigure conducerea miscrii si subordonarea (povuirea") lui Tudor. Desi scopul ridicrii la arme nu este precizat n mod clar, totusi, mai ales prin referina la obstescul folos al neamului crestinesc", se ntrevede aici - n acest document - obiectivul antiotoman al miscrii. Cum a demonstrat nc din 1945 ilustrul exeget al revoluiei din 1821, Andrei Oetea, nelegerea iniial dintre Tudor si boieri nu putea s aib la baz dect acest obiectiv comun: eliberarea de sub dominaia otoman, ntr-un context internaional favorabil. Pe de alt parte, trebuie s presupunem, cum vom arta mai jos, c pentru boierii pmnteni - pentru semnatarii nelegerii cu Tudor n mod special - nu exista o antinomie ntre scopul antiotoman al miscrii si cel antifanariot. Dimpotriv, unii dintre boierii pmnteni vor fi intuit nc din aceast faz a evenimentelor perspectivele unui dublu program: unul maximal, antiotoman; altul, minimal, antifanariot. f. Pe de alt parte, n sfera pregtirilor pentru declansarea miscrii, cum am mai artat, importante erau legturile ntreinute de Tudor cu o serie de fruntasi ai miscrii de eliberare naional sau cu organizaii secrete aparinnd altor popoare din Sud-Estul Europei aflate sub dominaie otoman, n seria acestora din urm nscriindu-se n primul rnd si legturile sale cu Eteria. nfiinat la Odesa, n 1814, Eteria era o organizaie secret care viza independena grecilor si a celorlalte popoare crestine de sub dominaia Imperiului Otoman. Iniial, conducerea organizaiei i-a fost oferit lui loan Capodistria, ministrul de externe al Rusiei, grec de origine; din 1820, conducerea ei era luat de Al.Ipsilanti, general n armata rus si aghiotant al arului, fiu al fostului domnitor din ara Romneasc , Constantin Ipsilanti (1802-l806; 1807). Odat ntemeiat, organizaia si-a nfiinat secii (eforii) n principalele orase din Rusia, Grecia, Principatele Romne (Bucuresti, Iasi, Galai). Ultimul plan de aciune al Eterici conferea Principatelor un rol esenial; aciunea urma s porneasc de pe teritoriul acestora, contndu-se pe sprijinul grecilor fanarioi, aflai n nalte funcii politice, administrative si militare (Mihail Suu, domnul Moldovei; Gh.Leventis, dragomanul consulatului rus din Iasi, cpitanii grzilor domnesti, lordache Olimpiotul, I.Farmache, Bimbasa Sava s.a). Amplificat numeric cu grecii din Principate 53

sau cu alte elemente balcanice aflate aici, oastea eterist urma s treac Dunrea, n condiiile declansrii concomitente a rscoalei pe teritoriul Greciei, precum si a interveniei militare a Rusiei. Baza de aciune a Eterici o constituia, ntr-adevr, sprijinul Rusiei, cum indicau, de la bun nceput, locul unde ea luase fiin, precum si numele conductorilor ei. n Principate, fceau parte din Eterie toi boierii greci, cum noteaz Mihai Cioranu; de asemenea, dup acelasi, ar fi fcut parte si unii boieri romni (sau romni grecizai"). Referitor la acestia din urm problema pare mai complicat. Sigur este c, n orice caz, fcnd sau nu parte, efectiv, din Eterie, date fiind contactele lor cu boierii greci, precum si experiena lor politic, marii boieri pmnteni aveau cunostin despre Eterie si elurile ei. Asemenea cunostine sau contacte, pe un plan mai larg, erau, oarecum, n spiritul timpului; lumea civilizat din Apus, cercurile oamenilor de cultur puneau cauza eliberrii grecilor sub semnul renasterii culturii vechii Elade si n toat Europa se resimea acest spirit de solidaritate cu cauza grecilor. Oricum, este drept, sprijinul direct al boierilor romni, pe care contau conductorii Eterici, ncepnd aciunile lor n Principate, a fost redus, mai exact, solidaritatea boierilor romni cu cauza eliberrii grecilor si-a putut gsi cmp de manifestare, pe o cale indirect, prin colaborarea lor cu Tudor Vladimirescu, n msura n care ei concepeau miscarea ca una viznd nu numai nlturarea fanarioilor, ci si a dominaiei otomane. n ceea ce-l priveste pe Tudor, ni se pare acceptabil, si compatibil cu majoritatea izvoarelor, teza dup care el nu a fost membru al Eterici, dar a avut cunostin, n general, ca om cu o vast experien si cu ntinse relaii, de elurile antiotomane ale Eteriei, n tainele acesteia fiind ns iniiat, dup expresia lui C.D.Aricescu, numai pe jumtate". Sigur este c, asa cum erau vzute lucrurile, n ajunul imediat al declansrii evenimentelor, deci, dac s-ar fi ntmplat ceea ce se spera, intervenia Rusiei n sprijinul luptei de eliberare naional a popoarelor din Balcani, colaborarea ar fi fost n interesul ambelor pri; oastea greceasc ar fi trecut, probabil, peste Dunre, pentru a lupta n Grecia, iar Tudor ar fi acionat alturi de trupele ruse - ca si n rzboiul trecut, dar n alte condiii -, pentru realizarea independenei propriei patrii. Asa cum reiese din tot ceea ce stim despre faptele lui Tudor pn la 1821, cum am artat si mai sus, acesta era convins de interesele deosebite ale romnilor fa de cele ale grecilor; era convins de rolul negativ al domnitorilor fanarioi si a acoliilor greci, a cror crmuire trebuia nlturat, dar n acelasi timp, era convins si de un interes comun: nlturarea uneia si aceleiasi dominaii strine. Pe linia acestor interese comune se nscrie, deci, acordul ncheiat de Tudor - n ajunul declansrii miscrii - cu doi dintre fruntasii eteristi. I.Olimpiotul si l.Farmache, pe care i cunoscuse personal cu mult nainte de 54

aceast dat. Actul este ncheiat nainte de 15 ianuarie 1821, la o dat aPr piat sau identic cu aceea a nelegerii ntre Tudor si marii boieri pmnteni, la care ne-am referit, ceea ce se constituie ntr-o dovad a simultaneitii dintre cele dou aspecte: relaiile lui Tudor cu marii boieri pmnteni, pe de o parte, relaiile lui c u teria, pe de alta. Semnatarii documentului si propuneau s duc la ndeplinire planul comun spre folosul obstesc'", si anume: ca prin puterea armelor noastre s ne eliberm de jugul apstor al barbarilor si s ridicm semnul biruitor al crucii izbv itoare" (s.n, N.I.). Asa cum s-a demonstrat, actul la care ne-am referit, semnat nainte de 15 ianuarie 1821, pe de o parte, de Tudor Vladimirescu, pe de alta, de cei doi fruntasi eteristi amintii nu este un jurmnt" sau legmnt" al lui Tudor fa de Eteric, asa cum a fost interpretat de ctre marele istoric Andrei Oetea.ci un acord, o nelegere ntre cele dou pri, la o dat si ntr-o situaie n care ele si vedeau interese comune. Precum a subliniat academicianul D.Berindei, amendnd interpretarea lui A.Oetea, Tudor nu a fost un simplu mandatar al Eteriei; tocmai ncheierea acestui acord cu cei doi fruntasi eteristi constituie dovada c el nu era membru al Eteriei, cci dac ar fi avut aceast calitate ar fi trebuit s se supun rigorilor de disciplin ale unei societi secrete, s execute, pe cale ierarhic, ordinele sefilor, ncheierea unui asemenea act fiind inutil. Sigur este c, n mprejurrile - interne si externe - de la jumtatea lunii ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu nelegea s porneasc aciunea, pe de o parte, n colaborare cu marii boieri pmnteni, pe de alta, cu Eteria. La 16 ianuarie 1821, aceeasi trei mari boieri, care senaser n ziua precedent nelegerea cu Tudor, voind a -l pune pe acesta sub ascultarea lor, ddeau fruntasului eterist Dimitrie Macedonschi un act de ncredinare cu misiunea de a-l seconda pe Tudor urmnd ntocmai dup ndemnurile date de noi slugerului Theodor". II. 1.2. Desfsurarea si afirmarea programului revoluionar a. La 18/19 ianuarie 1821 Tudor pleac din Bucuresti spre Oltenia nsoit de un corp de 30-40 arnui, pusi la dispoziia lui de Grigore Brncoveanu, marele sptar. Era nsoit, totodat, de fruntasul eterist Dimitrie Macedonschi, mbrcat amnunt semnificativ - n uniform de ofier rus. n prealabil, fudor se ntlnise cu consulul rus, Al.Pini, si dragomanul consulatului, Gh.Leventis, ambii cunoscui eteristi. Pornind miscarea n nelegere cu marii boieri si cu Eteria, Tudor era ncredinat totodat - cum dovedeste ntlnirea lui cu diplomaii rusi, la care ne-am referit - c Rusia va sprijini, ca si n alte situaii din trecut, lupta de eliberare a grecilor si romnilor.
55

La 21 ianuarie/1 februarie Tudor era la Trgu Jiu, unde aresteaz pe unul din ispravnicii judeului Gorj (clucerul Dinicu Oteteliseanu), procednd n acest fel la declansarea propriu-zis a revoluiei. A doua zi, la 22 ianuarie, intr n mnstirea Tismana, pe care o fortific, transformnd-o ntr-o baz de rezisten, asa cum va face si din celelalte mnstiri, din nordul Olteniei pe care le va cuprinde ulterior. La 23 ianuarie 1821 era la Pades, plaiul Closani, unde n faa mulimii, adunat la chemarea sa, citeste cunoscuta proclamaie, care, de fapt, cum a demonstrat A.Oetea, fusese fcut cunoscut mai nti n ziua precedent, la Tismana. De la aceast dat, o dat cu difuzarea larg a proclamaiei care chema pe cei muli la lupt, se afirm si un alt aspect al miscrii - cel social - viznd importante restructurri sociale, n interesul pturilor de jos ale populaiei. Era un obiectiv al miscrii pe care Tudor l avusese n gnd de la Bucuresti -unde, redactase, se pare, aceast proclamaie -, dar nu-l dduse n vileag de la nceput, pentru a evita o ruptur prematur cu marii boieri, muli dintre ei doritori s-si vad patria eliberat de dominaia otoman - sau cel puin, de domnia fanarioilor -, dar nu si s renune la privilegiile sociale. Adresat ctre tot norodul omenesc din Bucuresti si din celelalte orase ale rii Romnesti", Proclamaia demonstra, ntre altele, caracterul independent al miscrii, att fa de boieri, ct si fa de Eterie. Miscarea intr pe fgasul normal, depsind elurile acordurilor iniiale cu marii boieri si cu fruntasii eteristi. Proclamaia condamn pe marii boieri, pe balaurii care ne nghit de vii, cpeteniile noastre, att cele bisericesti, ct si cele politicesti", care sug sngele norodului; n numele dreptului naturii (Nici o pravil nu opreste pre om de a ntmpina rul cu ru !), Tudor reclam sacrificarea averilor ru agonisite ale tiranilor boieri", dar nu ale tuturor boierilor, ci numai ale adversarilor miscrii, ale celor care nu vor urma nou, precum sunt fgduii". Totodat, cei chemai la arme sunt drastic avertizai s nu se ating mcar de un grunte" de bunurilor negustorilor, orsenilor sau ranilor. n aceeasi zi, la 23 ianuarie, Tudor adreseaz prin Dervispasa de Vidin cunoscutul arz ctre Poart, n care este condamnat cu virulen atitudinea marilor boieri pmnteni de unire cu domnii fanarioi pentru oprimarea celor muli. Poporul s-a ridicat pentru a pune capt la necontenitele noastre necazuri si cumplitele patimi ce le suferim din pricina unirii pmntenilor boieri cu cei dupe vremi trimisi domni si otocrmuitori acestui norod". Este condamnat n mod deosebit nvoiala" boierilor (sau mai bine a zice tiranii nostri cei cumplii") cu ultimul domn fanariot, Al.Suu, acestia, unii, prdnd ara ca niciodat mai nainte". n mod tactic, dorind a prentmpina intervenia imediat a Porii, aceasta era asigurat c miscarea nu era ndreptat mpotriva ei, ci mpotriva boierilor romni si greci, unii cu domnii fanarioi. Se invoca nevinovia preaputernicei mprii", care, dac ar fi avut cunostin de aceast situaie, 56

de mult ne-ar fi izbvit de ctr acesti nemilostivi tlhari", sultanul fiind rugat s trimit un emisar pentru a cerceta plngerile rsculailor (s vaz nevoile care le tragem d ctr acesti lupi nemilostivi si s ne fac dreptate"). Nendoielnic, condamnarea unirii boierilor - pmnteni si nepmnteni - cu domnii fanarioi era sincer, pe deplin n spiritul sumbrei realiti; ct priveste invocarea bunvoinei sultanului, aceasta se nscria, n ordine tactic, pe linia unei minime precauii. b. O dat cu lansarea cunoscutei proclamaii, Tudor ncepe aciunea de organizare a ostirii revoluionare, Adunarea Norodului. De la Pades, unde i se alturaser 600 de panduri, pe lng Cernei, se ndreapt spre mnstirea Strehaia. n cteva zile, numrul ostirii ajunsese la 1500. Mnstirea Strehaja s-a predat lui Tudor, asa cum s-a ntmplat, apoi, si cu mnstirea Motru. n toate cele trei mnstiri, Tudor a instalat propriile sale garnizoane, de la 4 februarie 1821, el stabilindu-si tabra la Tnreni, lng Craiova. Va rmne aici trei sptmni, pn la 28 februarie, n timp ce trupele trimise din ordinul crmuirii de la Bucuresti pentru a-i stopa aciunea si vor stabili tabra, n apropiere, la Coofeni. Lansarea proclamaiei de la Pades, cu binecunoscutele ameninri, si la adresa boierilor, nu numai a domnului fanariot, strnise, cum era firesc, serioase ngrijorri n rndurile boierilor; asa se explic ncercarea Comitetului de oblduire de la Bucuresti de a lua o serie de msuri pentru a stopa naintarea Adunrii spre Capital. Prin fora mprejurrilor aceste msuri vor fi sovielnice si nu vor avea rezultat, n timp ce ntre Tudor si conducerea de la Bucuresti se poart o vie coresponden viznd aplanarea conflictului, aceasta din urm trimite n Oltenia, pentru a-l opri pe Tudor, pe marele boier pmntean, Nicolae Vcrescu, apoi, imediat, pe Constantin Samurcas, cunoscut boier eterist, fost de mai multe ori caimacam al Craiovei. Pe rnd, unitile de arnuti trimise de stpnire, conduse de lordache Olimpiotul si l.Farmache - cei doi fruntasi eteristi nelesi iniial cu Tudor -trec de partea acestuia, asa cum, anterior trecuse si corpul de panduri comandat de I.Solomon. Corespondena la care ne referim, purtat de Tudor cu boierii-dregtori locali sau membrii Divanului de la Bucuresti, n rstimpul deplasrii spre Tnreni si n rstimpul staionrii aici, ncepnd cu scrisoarea adresat la 28 ianuarie clucerului Constantin Ralet, ispravnicul de Mehedini, ilustreaz cum nu se poate mai bine, pe de o parte, deruta care cuprinsese pe cei mai muli dintre boieri - inclusiv pe cei nelesi iniial cu Tudor -, pe de alta, sensul real al revoluiei si spiritul patriotic al conductorului ei. nc la 28 ianuarie, pe cnd se apropia de mnstirea Strehaia, n amintita scrisoare adresat lui Constantin Ralet, el inea s-i asigure pe boierii speriai c miscarea era pornit pentru mare folos obstesc, si al celor mari, si al celor mici", iar pe sine, conductorul miscrii, se considera cel mai bun fiu al patriei". Cu acest prilej, el i cheam 57

pe boierii pmnteni la unire cu tabra sa; i solicit s se ndrepte din relele obiceiuri si s se alture poporului, numai n caz contrar, ei riscnd s fie pierdui, poporul fiind suveran. Lui Nicolae Vcrescu, cel trimis de crmuire mpotriva sa, la 11 februarie, Tudor i aminteste c prinii si niciodat nu sau ridicat cu arme mpotriva patriei" si i cere s se ntlneasc negresit" cu el, asigurndu-l c norodul nu cere altcevasi dect numai o dreptate ce poate fi folositoare si tagmei boieresti". Continund polemica declansat anterior n corespondena cu boierii de la Bucuresti pe tema patriei (Cine este patriot ?"), Tudor se adresa lui N.Vcrescu cu binecunoscuta definiie: Patria s cheam popolul, iar nu tagma jefuitorilor!", iar despre sine precizeaz: C eu alta nu sunt dect numai un om luat de ctr tot norodul rii cel amrt si dosdit din pricina jfuitorilor ca s le fiu chivernisitor n treaba cererii dreptilor !". n ciuda tonului amenintor la adresa boierilor din proclamaia de la Pades, ntreaga conduit a lui Tudor - asa cum reiese ea din corespondena cu boierii, la care ne-am referit, ca si din alte documente, la care urmeaz s ne referim - s-a nscris pe linia acestei duble si aparent contradictorii poziii: pe de o parte, el cheam pe marii boieri s se alture miscrii, s se alture poporului pentru folosul obstesc", renunnd, totodat, la relele din trecut"; pe de alta, i amenin cu pierderea" pe cei care se vor opune, mai ales pe cei care se vor ridica cu arme mpotriva Adunrii Norodului. La 28 februarie, nainte de a prsi nrenii, adresndu-se caimacamului Constantin Samurcas, avertiza din nou pe boieri c orice mpotrivire cu arme se va ntoarce mpotriva lor, ndrjind norodul romnesc, cel dintr-al cruia snge o sut de ani sunt de cnd s hrneste tot neamul boieresc fanarioesc" (s.n.,N.I.). c. Trebuie subliniat c dintr-o asemenea atitudine, din ncercarea lui Tudor de a aduce la un loc interese att de diferite, de a strnge n jurul su att pe cei mari", ct si pe cei mici, pe de o parte, din ncercarea lui de a pstra cu strictee n secret inteniile luptei antiotomane, pe de alt parte, nu putea s rezulte ca document destinat difuzrii dect un program minimal, ct se poate de moderat, care si va gsi expresia n cunoscutele Cereri ale norodului romnesc. A circulat acest document, cum se stie, n mai multe copii, pn la jumtatea lunii aprilie, cnd, la Bucuresti, Tudor l va da publicitii ntr-un context care - asa cum vom vedea - i scoate si mai mult n eviden valoarea practic. Trecnd la analiza con inutului acestui important document este necesar s precizm c nu sunt cunoscute toate variantele sale: nu cunoastem, de pild, varianta sa cea mai dezvoltat, despre care stim, dintr-un izvor, c avea 48 de articole, aceea care ne este cunoscut, cu 30 de puncte, si pe care o analizm n continuare, fiind databil, cum am precizat, nainte de 16 februarie, si definitivat, foarte probabil, n rstimpul staionrii la nreni.

58

Deosebit de numeroase si importante sunt prevederile din Cereri" viznd reorganizarea intern, n interesul tuturor categoriilor sociale (inclusiv al boierimii). Astfel, n domeniul administraiei se prevede nlturarea sistemului retrograd al vnzrii pe bani a dregtoriilor statului sau al numirilor pe criterii de neam" (de origine) si nlocuirea lui cu sistemul promovrii pe criterii de merite"; msuri de nlturare a abuzurilor slujbasilor statului; desfiinarea unor instituii administrative compromise (vornicia de poliie). In domeniul fiscal si economic: anularea msurilor arbitrare luate de ultimul domn fanariot, Al.Suu, precum si stergerea unor djdii introduse de I.Caragea; scutirea de dri pe timp de 3 ani; interzicerea sporirii oieritului, dijmritului si vinriciului (mcar cu un bnu"): suprimarea taxelor de export ale tuturor vitelor si mrfurilor"; suprimarea vmilor interne; desfiinarea taxelor pentru ntreinerea podurilor" bucurestene s.a., n domeniul justiiei: reducerea funcionarilor din justiie, ca si a taxelor judiciare; abrogarea legiuirii Caragea, care nu fusese tcut cu voina a tot norodul"; promovarea principiului stabilitii asezmintelor elaborate de domni, pentru cel puin 12 ani, precum s urmeaz si la neamurile cele luminate" s.a. Deosebit de impor tante erau msurile preconizate in domeniul organizrii militare:, n primul rnd, desfiinarea vechii instituii a marii sptrii si a cpitniilor" subordonate ei, si nlocuirea acestora cu o ostire naional de 4.000 panduri si 200 de arnui (cifre, amplificate, ntr-o alt variant, pn la 12.000 de oameni, dup o informaie a lui M.Cioranu). n privina Bisericii, se preconizeaz nlturarea clugrilor greci de la conducerea mnstirilor (cu excepia celor btrni!) si utilizarea veniturilor mnstirilor nchinate n interesul rii; ocuparea naltelor funcii bisericesti numai de ctre clericii pmnteni; utilizarea veniturilor Bisericii n direcia ntreinerii scolilor naionale etc. Trebuie observat aici: un articol din acest paragraf al Cererilor", privind nlocuirea mitropolitului rii ca unul care -n 1819 - nu fusese ales cu voina norodului", ci cumprase scaunul mitropolitan pe o imens sum de bani de la Al.Suu, este de presupus c, n mod inevitabil, ntr-o viitoare variant a Cererilor" a fost suprimat. Nu este greu de observat c textul Cererilor" la care ne referim avea, totusi, un caracter provizoriu, conjunctura! n bun msur, el urmrind a fi amendat n raport de mprejurri. O dovedeste nu numai articolul la care ne-am referit mai sus, privitor la mitropolit, ci si prevederea - cu care ncepe, de fapt, varianta la care ne referim - privind instituia domniei. Anume, se cere ca domnul s intre n ar nsoit de numai 4 boieri greci (iar nu de sute, cum se ntmplase n cazul lui Al.Suu, care venise de la Constantinopol nsoit de 800 de greci !); deci, nu se formuleaz aici n mod categoric revendicarea domniei pmntene, asa cum ne-am fi asteptat, ceea ce pare surprinztor la prima vedere. Este drept c fie si numai aceast revendicare, formulat n varianta din 59

februarie a Cererilor", odat satisfcut n raport cu realitile timpului, s-ar fi constituit ntr-un important moment n evoluia statutului politic internaional al Principatelor, mai ales dac inem seama de stipulaiile dup care domnul la intrarea n ar ar fi fost ndatorat s jure c va pzi ntocmai - ca pe o Constituie - prevederile alctuind Cererile norodului romnesc". Este evident c o asemenea prevedere va fi contrazis de numeroase alte documente care, direct sau indirect, formuleaz cererea domniei pmntene, precum si de mersul propriu-zis al miscrii; este de presupus, mai mult ca sigur, c ntr-o alt variant (n varianta lrgit de 48 de puncte, nedescoperit pn astzi!) nu mai figureaz o asemenea moderat revendicare. d. La nreni, tabra lui Tudor ajunsese la un numr de 4500 oameni (4000 de panduri si 500 arnui, sub comanda lui D.Macedonschi si Hagi Prodan), aici, n rstimpul celor trei sptmni de staionare, fiind luate cele mai importante msuri de organizare a Adunrii Norodului ca armat revoluionar, cu infanterie, cavalerie, artilerie si serviciu de intenden. Infanteria era organizat n polcovnicii de 1000 de oameni, submprite fiecare n cte 10 cpitnii; cavaleria era organizat n cpitnii, fiecare avnd 100-200 de oameni; artileria, foarte modest, se constituia la aceast dat numai din dou tunuri (din care unul era stricat!). Importante au fost msurile luate de Tudor n acest rstimp, pe linia nzestrrii cu armament si muniii, a aprovizionrii Adunrii cu provizii. Totodat, n acest interval, n perspectiva unei lupte de rezisten n Oltenia, au fost luate msuri de fortificare a mnstirilor (pe lng cele trei ncepute anterior, si altele: Polovraci, Horez, Bistria, Cozia). Bazat pe o for militar apreciabil, pe un sprijin popular incontestabil, n ciuda msurilor luate de crmuire, a ameninrilor acesteia, Tudor reuseste s-si continue marsul spre Bucuresti, la 28 februarie prsind nrenii. Tot la aceast dat i parveniser stiri despre deplasarea ostirii eteriste, condus de Al.lpsilanti, care ptrunsese n Moldova cu o sptmn n urm (22 februarie/5 martie). De la nreni, Tudor ajunge, la 4 martie, la Slatina, unde rmne o sptmn, n rstimpul acestui staionar - al doilea ca importan dup cel de la nreni - oastea sa cunoscnd o nsemnat crestere, pn la 8.000 de oameni (6000 - cavalerie; 2000 - infanterie; n plus, un al treilea tun), n legtur cu aceast staionare se afl unul dintre izvoarele importante afirmnd scopul antiotoman al miscrii - obiectiv bine ascuns de Tudor, dar, n realitate, urmrit cu ardoare de el, cel puin pn la aceast dat, alturi de cel antifanariot si antiboieresc"; este vorba de relatarea lui Ilie Fotino, dup care aici, la Slatina, Tudor a dezvluit n faa ostirii obiectivul extern al miscrii, odat cu secretul colaborrii sale cu Eteria. Noi - ar fi spus el -vom nlesni trecerea prinului Ipsilanti peste Dunre, ca s mearg pentru liberarea patriei sale. iar nou ne vor ajuta rusii ca s lum cetile de pe pmntul rii noastre si apoi ne vor lsa liberi si cu legile noastre". Este o
60

mrturie pe care unii istorici, care resping, n general, ideea colaborrii lui Tudor cu Eteria, o consider fals, ca o improvizaie tardiv a cronicarului grec; or, nainte de toate, ar trebui observat c, plasat n contextul altor date care se refer - mai ales, n mod indirect - la nzuina eliberrii de sub dominaia otoman, afirmaia lui Ilie Fotino este ct se poate de plauzibil. De la Slatina, dup ce aici a numit n fruntea judeelor ispravnici alesi de el, la 10 martie, Tudor reia itinerarul spre Bucuresti. La 16/25 martie ajungea la Bolintinul din Vale, apoi la Ciorogrla, iar la 19/31 martie la Cotroceni, cartier aflat atunci n afara Capitalei; de aici, intrarea propriu-zis n oras avea s aib loc peste dou zile, la 21 martie/2 aprilie. De la Bolintin, la 16 martie, el lanseaz prima sa proclamaie ctre locuitorii Capitalei, adresat Frailor oamenii: Prea cinstii boieri'", negustori", toi lcuitorii", att cei de loc, ct si cei streini". Fcea n ea aceeasi condamnare a unirii pmntenilor boieri cu cei dup vremi trimisi domni", care dusese la surparea dreptilor din vechime" si cerea tuturor locuitorilor Capitalei, mici si mari, parte bisericeasc si mirineasc", nscrisuri de fidelitate. Evitnd limbajul dur al proclamaiei de la Pades si chemnd la unire cu crestinescul norod", el ddea asigurri - cum fcuse si anterior, n attea rnduri - c toi ci se vor uni cu obstescul norod si vor fi ntocmai urmtori cu dnsul nicidecum nu vor rmnea cii, sau boieri sau ostasi, sau vericine va fi. Iar care mpotriv va urma, n veac se va ci". De la aceast dat, de la intrarea sa n Bucuresti, miscarea condus de Tudor intr ntr-o nou etap; pe de o parte, este vorba de o serie important de noi clarificri programatice, n raport de evoluia conjuncturii internaionale, pe de alta, de un interval de timp - ntre 21 martie - 15 mai -n care Tudor Vladimirescu. bazat pe fora armat de care dispunea, devine principalul factor al puterii de stat n ara Romneasc, preia, de fapt, conducerea rii Romnesti. e. Cel mai important eveniment care marcheaz nceputul acestei noi etape si care era menit s aduc clarificri n direcia obiectivului extern al miscrii, l-a constituit, desigur, dezavuarea de ctre arul Rusiei att a miscrii condus de Tudor, ct si a Eteriei. Acest act al dezavurii celor dou miscri de ctre arul Alexandru al II lea se constituie, de fapt, ntr-un moment esenial pentru nelegerea ntregii desfsurri a evenimentelor ulterioare. Zvonuri despre aceast dezavuare circulau nc de la nceputul lunii martie, dar oficial este comunicat, devenind public, la 17 martie, prin intermediul consulului rus Al.Pini, n urma instruciunilor primite de la ambasadorul rus la Constantinopol; n aceeasi zi, consulul rus, Al.Pini, prsea Bucurestii, ndreptndu-se spre Brasov, nsoit fiind si de consulul general austriac (Fleischakl). Lui Tudor stirea dezavurii i este transmis la 18 sau 19 martie, pe cnd se afla la Bolintin, emisar fiind unul dintre marii boieri pmnteni, rmas la Bucuresti, Al.Filipescu-Vulpe. 61

Evident, pentru Tudor dezavuarea, desi aducea schimbri fundamentale n evoluia evenimentelor, nu lua, totusi, nfisarea unei catastrofe, n sensul c nu anula toate rosturile miscrii; n schimb, pentru Al.Ipsilanti, care si propunea ca unic obiectiv cstigarea independenei, iar n realizarea lui se baza aproape n exclusivitate pe sprijinul Rusiei, dezavuarea, asa cum vom vedea, constituia o veritabil catastrofa. Dezavuarea a avut consecine imediate: - a amplificat exodul boierilor peste granie, n Transilvania, nceput nc o dat cu primele zvonuri, de teama compromiterii fa de Turcia (ntre primii plecai aflndu-se cei trei mari boieri fgduii" de la Bucuresti: Gr.Brncoveanu, Gr.Ghica si B.Vcrescu);- a grbit tratativele lui Tudor cu boierii rmasi n Bucuresti;- a stimulat desfsurarea unor tratative secrete cu Poarta, n condiiile n care, de la nceput, legturile cu aceasta nu fuseser ntrerupte;- n mod special, a impus revizuirea drastic a raporturilor cu Eteria. Cu boierii, cum am vzut, Tudor ncercase si pe parcursul itinerarului spre Bucu resti s ajung la o nelegere; cu att mai mult acum, cnd contactul direct ntre el si boieri devenea inevitabil, relaiile urmau a fi clarificate. Mai ales n condiiile dezavurii, Tudor aprecia c adeziunea boierilor la miscare ar fi constituit un important factor de legitimare a miscrii n faa marilor puteri, a puterii suzerane n primul rnd; se nelege c n aceste condiii dispare din actele lui Tudor nuana de nversunare nedisimulat la adresa celor mari" si acordul cu boierii va fi posibil. Pe linia edificrii nelegerii cu boierii se circumscriu si noile proclamaii ale lui Tudor Vladimirescu, elaborate ntre 16 si 20 martie, n ajunul intrrii sale n Bucuresti. Dup prima sa proclamaie ctre bucuresteni, lansat la 16 martie de la Bolintin, la care ne-am referit, au urmat, la 20 martie, proclamaiile mai ample lansate la Cotroceni, una adresat bucurestenilor, alta, locuitorilor judeelor. Prima era adresat ctre toi locuitorii din orasiul Bucurestilor, parte bisericeasc si mireneasc, boiereasc si negustoreasc, si ctre tot norodul". Se artau aici cauzele miscrii: pierderea privilegiurilor noastre si jafurile cele nesuferite ce le ptimea fraii nostri". Adresndu-se bucurestenilor, Tudor Vladimirescu lanseaz cu acest prilej unul dintre cele mai vibrante apeluri la unirea tuturor categoriilor sociale, la unirea neamului", n numele unui interes general superior: Frailor ! Ci n-ai lsat s se sting n inimile dv. Sfnta dragoste cea ctre patrie, aduceiv aminte c suntei pri ale unui neam [...]; datorie, netegduit avem s uitm patimile cele dobitocesti si vrajbele care ne-au defimat att, nct s nu mai fim vrednici a ne numi neam. S ne unim dar cu toii, mici si mari, si ca niste frai, fii ai unia maici, s lucrm cu toii mpreun, fiesicare dup destoinicia sa, cstigarea si nasterea a doua a dreptilor noastre (s.n., N.I.). Sunt acestea, de fapt, formulri care mrturisesc, cum nu se poate mai plastic, concepia lui Tudor Vladimirescu, conturat si anterior - si dezvoltat 62

treptat - privind necesitatea solidarizrii diferitelor categorii si grupuri sociale, n numele unor interese naionale; aceast solidarizare presupunea din partea celor mari" importante concesii n plan social, renunarea la unele privilegii frapante si mai ales la nedrepti si practici odioase din trecut, condamnarea de ctre ei a atitudinii din trecut de unire cu domnii fanarioi si acoliii lor, n vederea oprimrii propriului popor. Chiar dac documentul la care ne referim - proclamaia ctre bucuresteni din 20 martie 1821, ca si alte documente aparinnd lui Tudor -, nu foloseste termenul de naiune", nu este greu de observat c sub forma apelului la unirea neamului" erau definite, n esen, ideile de naiune si de solidaritate naional. A doua proclamaie de la Cotroceni, din 20 martie 1821, adresat locuitorilor judeelor, o completeaz pe prima, mai ales n sensul definirii raporturilor lui Tudor cu boierii. Conductorul miscrii si reafirm hotrrea de a continua, cu orice pre, lupta pentru recstigarea dreptilor rii"; acestea, dac nu se vor dobndi pe cale pasnic (prin acele destoinice cuvinte care s-au fcut pn acum pa unde s-au cuvenit") vor fi dobndite negresit" - preciza el - prin vrsare de snge mpotriva vericruia vrjmas s va arta clctor acestor drepti". Pe de alt parte, Tudor anun nelegerea sa cu boierii si recunoasterea Vremelnicei ocrmuiri" de la Bucuresti, cernd tuturor locuitorilor rii s se supun ms urilor acesteia; dar acestea din urm nu puteau fi comunicate dect prin el, dup ce n prealabil erau recunoscute de el ca fiind ntru adevr folositoare rii". Asumndu-si rolul de cenzor al hotrrilor luate de Vremelnica ocrmuire", Tudor cere locuitorilor judeelor s dea ascultare ispravnicilor, s execute, ntre altele, poruncile privind trebuine ale ostirilor ce sunt gata a se rezboi spre dobndirea dreptilor obstii norodului"; iar celor vrednici de a purta arme mpotriva vrjmasului dreptilor rii", le cere s vin la Bucuresti, la el, pentru a fi testai (s v cercetez starea vitejiei voastre") si apoi, dup trecerea probei, s fie nrolai si povuii" asupra datoriilor lor (ca s avei s slujii ca niste ostasi numai pentru dobndirea dreptilor voastre, iar nu pentru vreo folosire de bani"). Cei nrolai urmau s fie scutii de biruri, dar ceilali urmau s-si achite n continuare obligaiile fiscale. Pentru rani, marea majoritate a contribuabililor, perspectiva pierderii averilor ru agonisite" este redus acum la o promisiune de viitor: S stii fr ndoial c mare usurin are s vi se fac, nu numai ntru rspunderea djdiilor, ci si ntru toate celelalte dri si ornduieli, cum si jefuirile vor lipsi cu totul si vei nelege nsiv scparea robiei ntru care v-ai aflat pn acum". Considernd, pe bun dreptate, c nu era momentul marilor reforme interne, menite s duc la importante restructurri sociale si reorganizarea aparatului de stat, Tudor ddea n acest moment prioritate absolut obiectivului politic-national, concretizat n formula: Recstigarea dreptilor rii". Acestui obiectiv i subordoneaz el problema raportului cu boierii, 63

solicitnd colaborarea lor; era vorba, de fapt, nu numai de finalizarea unei miscri nceput si desfsurat ntr-o situaie deosebit de complex, ci si de primejdia real care plana asupra revoluiei si inclusiv asupra rii: intervenia militar a Porii. Pn la depsirea acestei situaii critice, reforme interne importante nu se puteau realiza; totul trebuia concentrat asupra pregtirii acestei teribile confruntri care plutea n aer, si de aici si stringenta necesitate pentru Tudor de a avea alturi ntr-un asemenea moment pe marii boieri -ci nu fugiser -, acestia urmnd a da o oarecare legitimitate miscrii, a mri sansele succesului, fie pe calea unei aciuni nonviolente (prin tratative, nsoite de presiuni), fie pe calea unei confruntri sngeroase, dac mprejurrile ar fi impus-o. f. Acordul propriu-zis ntre Tudor si boieri survine la cteva zile dup lansarea celor dou proclamaii, anume la 23 martie, dup ce cu dou zile n urm avusese loc intrarea pandurilor n Capital. Printr-un nscris, sub jurmnt, boierii recunosteau c pornirea d-lui slugerului Theodor Vladimirescu nu este rea si vtmtoare, nici n parte fiescruia, nici patriei, ci folositoare si izbvitoare, si norodului spre usurin"; ei se jurau s nu cugete mpotriva vieii si a cinstei lui Tudor", ci s fie unii cu el ntru toate bunele cugetri", ntre iscliii nscrisului se numrau nalii ierarhi ai Bisericii ortodoxe, mitropolitul Dionisie Lupu, episcopii de Buzu si Arges, Gherasim Rtescu si Ilarion, iar dintre marii boieri, Gr.Bleanu, Al.Filipescu-Vulpe, Al.Villara, Nicolae Vcrescu, Constantin Golescu s.a. (isclesc, d*up meniunea uneia dintre copiile acestui document, pn la 77 obraze"). La rndul su, Tudor jur: mai nti, s nu cugete asupra vieii, cinstei si rpirii averilor boierilor; n al doilea rnd, c, recunoscnd vremelnica stpnire", va cere mplinirea trebuinelor ostirii prin poruncile acestei stpniri"; n al treilea rnd, c va lua msuri pentru ncetarea pagubelor si a rutilor ce au cercat drumeii si alii din partea ostasilor furi". Totodat, se angaja c prin toate mijloacele va ndupleca" norodul din toate cele 17 judee ale rii s dea ascultare la stpnirea rii la toate ngrijitoarele trebuine, pe ct s va putea, cnd ns si aceast stpnire va avea ngrijire pentru dnsul., a-l feri de jaf si orice nedreptate" (s.n., N.I.). n final, pe linia obiectivului politic-national al miscrii, Tudor si asum rspunderea conducerii luptei armate, ntr-o situaie excepional: n vremi de trebuin -jur el -- voi fi gata a m rzboi, prin armele ostasilor ce otcrmuiesc, mpotriva vrjmasului ce se va arta mpotriva dreptilor rii, unindum si la aceasta cu glasul si voina celor nfrii la aceast sfnt legtur". Ca urmare a acestui acord, cteva zile mai trziu, la 27 martie, n numele tuturor locuitorilor rii (ierarhi ai Bisericii, boieri mari si mici si toat obstea lcuiturilor pmntului rii Valahii"), boierii adresau Porii un arz n care justificau n mod direct ridicarea lui Tudor Vladimirescu. Acesta venise la Bucuresti, nsoit cu mulime de norod", pentru dreptile ce din 64

vechime au avut ara aceasta", drepti ntrite de sultan, dar nclcate n vremea din urm, nu din pricina noastr, a boierilor pmnteni, precum bnuia norodul, ci din pricina stpnitorilor, crora d nevoie trebuia s ne plecm si noi", scriu autorii, dezvinovindu-se, respingnd, de fapt, acuzaia de colaborare cu domnii fanarioi. Cum apelul la ocrotirea" sultanului era incert, la aceeasi dat boierii se adreseaz si arului, solicitndu-i de data aceasta nu o intervenie armat ca n memoriul anterior - din 18 martie -, ci o intervenie diplomatic, pe lng Poart; totodat, ei l prezentau pe Tudor, n mod direct, ca pe un om de bine, care a fost animat nu prin spirit de revolt, ci prin zel patriotic si chemat de popor s cear drepturile patriei". La aceeasi dat, o scrisoare era adresat de boieri si cancelarului Austriei, Metternich, subliniind caracterul legitim al miscrii lui Tudor Vladimirescu si solicitnd intervenia cancelarului pe lng Poart. g. Referindu-ne la documentele analizate mai sus, nu este cazul s insistm aici asupra poziiei predominante a lui Tudor n raport cu boierii. Ea rezult mai degrab din alte izvoare, dect din aceste documente; rezult mai ales din actele de guvernare din rstimpul celor aproape dou luni de sedere n Bucuresti, n orice caz, nu poate fi vorba de o subordonare a lui Tudor fa de boieri, cum s-a scris cndva, si nici mcar de o dualitate a puterii, pentru c, desi formal Tudor recunostea vremelnica ocrmuire a boierilor de la Bucuresti si cerea locuitorilor supunere fa de ea, n realitate, cum am vzut, el si rezerva controlul asupra hotrrilor luate de ocrmuire. Dispunea, cum usor se poate nelege, de fora necesar - ostirea ajuns la Bucuresti, pn la numrul de 10.000 oameni -, cu ajutorul creia ar fi putut reprima orice ncercare de supremaie a boierilor. Dispunea chiar de o for care l-ar fi putut propulsa - pentru moment - n poziia de domn; ar fi putut s se proclame domn - ntre altele, se stie c Tudor purta un simbol al domniei: cciula de hrsie neagr cu fundal alb! -ceea ce, dup unele izvoare, si dorea si ar fi fcut-o, probabil, dac nu ar fi fost constient de starea precar a situaiei n care se afla, de evoluia imprevizibil a evenimentelor, n orice caz, n rstimpul celor aproape dou luni de sedere n Bucuresti, el a fost adevratul conductor al rii, a crmuit" de fapt ara; a afisat, si la figurat, n acest rstimp, un comportament propriu conductorului de ar. Mrturia mestesugarului Dobrescu este doar una dintre cele care subliniaz faptul c, n general, nu Tudor s-a supus boierilor, ci invers: Iar Tudor la Cotroceni -noteaz acest martor al evenimentelor - si punea titlu de Domn. Iar ci boieri mai era, toi asculta si ce le poruncea, aceia fcea, si jlbi primea, golnia se nveselea, boierii ca la un stpn l slujea". Cum am anticipat, pentru poziia predominant a lui Tudor Vladimirescu n viaa de stat n rstimpul menionat, sunt semnificative mai ales msurile luate de el n acest interval, pe mai multe planuri, n primul rnd, innd seama de exigenele momentului, a luat msuri pentru ntrirea 65

armatei; n acest sens a cerut Divanului s generalizeze n toat ara msura -experimentat n judeul Olt, de ctre ispravnicii Papa Vladimirescu si Vasile Moang - ca fiecare lude (unitate fiscal) s dea cte doi oameni pentru oaste sau, n schimb, s achite o tax militar de 40 de lei, n contul ostirii naionale. Totodat, n acelasi scop, a poruncit tuturor vtafilor de plai ca jumtate din pliasii aflai n subordinea lor s fie trimisi la Bucure sti, pentru a fi nrolai n Adunare". Pe de alt parte, pe linia unei mai vechi preocupri, a luat noi msuri de aprovizionare si fortificare a mnstirilor din Oltenia, ca puncte de rezisten ntr-o eventual confruntare armat. Pe linia pregtirii militare, n vederea unei eventuale confruntri cu Poarta, importante au fost si msurile luate de Tudor pentru fortificarea unor mnstiri din Bucuresti, Mihai Vod, Radu Vod, Cotroceni, ca si a mitropoliei. n plan social, msurile adoptate de Tudor, cum am artat, nu puteau fi dect limitate, adevratele reforme pentru moment fiind amnate; totusi, cum se stie, a dat rspunsuri favorabile la o serie de plngeri ale ranilor din unele judee (Dmbovia, Vlcea s.a.), dispunnd anularea sau reducerea unor dri etc. h. Cum am subliniat, o important consecin a dezavurii celor dou miscri a constituit-o revizuirea drastic a raporturilor lui Tudor cu Eteria. Al. Ipsilanti, conductorul Eterici, dup o sedere de o sptmn, n Iasi, nsoit de un corp de oaste de 2.000 de oameni, la l martie, pe un traseu ocolit (Brlad - Roman - Focsani) pornise si el spre Bucuresti. La 7 martie, pe cnd tabra lui Tudor se mai afla la Slatina, el ajungea la Focsani; apoi, ntr-un mars lent, ajungea la Ploiesti abia la 19/31 martie, n timp ce Tudor se afla deja la Cotroceni. La Bucuresti ajunge cu o sptmn mai trziu, la 28 martie/10 aprilie, instalndu-se la Colentina. ntre timp, nainte de fi ajuns la Ploiesti, la 14/26 martie, Al.Ipsilanti primise scrisoarea de dezavuare a lui Capodistria, cancelarul Rusiei. Dezavuarea fusese decis n cadrul Congresului Sfintei Aliane ntrunit la Laybach (azi Lubliana), dar cauzele ei, cum a demonstrat A.Oetea, se gseau n primul rnd n imprudenele lui Al.Ipsilanti; n proclamaiile sale lansate n cursul traseului spre Bucuresti, ntre altele, dduse asigurri" c pe urmele ostirii eteriste nainteaz o mare armat rus, de pn la 70.000 de oameni, indiscreii care erau de natur s dezvluie complicitatea Rusiei si s-l oblige pe ar s-si declare neamestecul si s dezavueze att miscarea eterist, ct si miscarea condus de Tudor, chiar dac acesta din urm - cum am vzut - nu fcuse asemenea imprudene. O dat cu dezavuarea arist, Al.Ipsilanti era iremediabil compromis, premisa care sttuse la baza aciunii sale - sprijinul armat al Rusiei - dovedindu-se fals; o dat cu aceasta, se dovedea fals nssi condiia acordului ntre Tudor si Eterie, care consta n acelasi presupus sprijin al Rusiei. Dezamgirea produs lui Tudor, ct si boierilor, era amplificat de comportarea reprobabil a trupelor eteriste pe teritoriul romnesc, pe 66

itinerarul pe care naintaser spre Bucuresti, n aceast privin, numeroasele mrturii nu las niciun semn de ndoial. Un observator strin, francezul F.G.Laurenon, aflat nc la Bucuresti, n prima jumtate a anului 1821, unde venise cu aproape 12 ani n urm, referindu-se la oastea eterist, aprecia c invaziile turcesti din ultima vreme niciodat n-au provocat nici a suta parte din ororile comise de aceast armat nedisciplinat". Chiar dac comparaia poate fi exagerat, adevrul despre aceste orori este indiscutabil. De la acordul iniial de colaborare, premergtor nceperii celor dou miscri, acord viznd o int major comun nlturarea dominaiei otomane se ajunge, n condiiile noi, create de dezavuare, precum si de comportarea trupelor eteriste pe teritoriul romnesc, la o stare de ncordare, pe care ntrevederea dintre cei doi comandani, la Cismeaua lui Mavrogheni, nu o poate stinge. Asa cum relateaz unele izvoare, la ntrebrile lui Tudor (privind ajutorul Rusiei sau inteniile lui Ipsilanti de a se instala pentru moment n ara Romneasc, n loc de a trece Dunrea, conform planului iniial), seful Eterici nu a putut da rspunsuri satisfctoare. Pentru a evita declansarea unui conflict, care putea s par prematur, n condiiile attor necunoscute legate de conjunctura momentului, Tudor a neles s fac concesii, ajungndu-se, totusi, la o nelegere provizorie, anume ca judeele de munte din ara Romneasc s treac sub administraia lui Al.Ipsilanti, iar cele de cmpie, mpreun cu judeele din Oltenia, s rmn sub administraia sa. Tudor a fcut concesii n circumstanele date, dup ce n prealabil se mpotrivise intrrii trupelor eteriste n Capital, nevrnd, evident, s mpart puterea cu Al.Ipsilanti si s se compromit n ochii turcilor, cu care n aceast situaie cu totul nou - se simea dezlegat s duc, n secret, tratative. Iniiat, cum am vzut, numai n parte n secretele Eterici, cunoscnd numai elul de fond al acesteia cstigarea independenei si nlturarea dominaiei otomane -, cel puin n faza de nceput a miscrii, Tudor rmsese strin de o serie de secrete ale Eterici, potrivnice intereselor Principatelor. Cum a subliniat A.Oetea, Tudor nu cunostea si i fusese cu grij ascuns gndul conductorilor Eterici ca, odat eliberate de turci cu ajutorul ostilor ruse. Principatele Romne s fie ncorporate de Rusia, ca pre al sacrificiilor ei, al sprijinului acordat grecilor, ct si romnilor. Aceast aseriune se bazeaz, n primul rnd, pe corespondena lui Al.Ipsilanti cu domnul Moldovei, notoriu eterist, Mihail Suu; dup ce avea s se declanseze miscarea general" si se vor lua armele", - se ntreba seful Eterici, adresndu-se ultimului domn fanariot al Moldovei la sfrsitul lunii ianuarie 1821: Cine poate s se mpotriveasc drepturilor de netgduit pe care Rusia le are de atia ani n ara Romneasc si Moldova ? Cine nu vede c puterea protectoare dup ce a pierdut attea osti si atia bani pentru cucerirea acestor dou provincii, nu le va pstra pentru sine ca un bastion al ntregii sale mprii ?"

67

Necunostina lui Tudor n privina acestor planuri ale conductorilor eteristi este surprins si de o serie de mrturii interne, ntre care cea mai complet ni se pare a fi cea a lui Naum Rmniceanu, acesta, referindu-se la secretele antiromnesti ale Eterici, notnd: Iar lui Theodor Vladimirescu, stiindu-l romn nu-i descoperea ceea ce avea ei n socoteal pentru Moldova si ara Romneasc, pn numai l-au invitat s scoale pe panduri n picioare si pe tot norodul cu proclamaii spre drmarea si stingerea stpnirii fanarioticesti ce a jefuit ara si cu moarte asupra tuturor boierilor pmnteni, ca unii ce au fost unii si mpreun lucrtori cu fanarioii". O dat cu condamnarea nesinceritii fruntasilor eteristi, cronicarul acuza si ceea ce i se prea a fi ignorana lui Tudor, scriind cu exagerare despre acesta c Eteria l avea numai organ". Nendoielnic, cronicarul la care ne referim pune pe seama sfatului" boierilor schimbarea de atitudine a lui Tudor, iar nu pe seama dezavurii de ctre Rusia a celor dou miscri si nici pe seama propriei convingeri a lui Tudor privind comportamentul inacceptabil al eteristilor; n mod nedrept, acest contemporan reproseaz lui Tudor a nu fi fcut exact ceea ce fcuse de la nceputul miscrii: anume, asa cum am vzut, chemase toate clasele si categoriile sociale (inclusiv marea boierime) la solidaritate naional. Nu este mai puin adevrat, e drept, c Tudor a avut, n persoana unora dintre cei gsii la Bucuresti, oameni care l-au ajutat, poate, s-si limpezeasc unele gnduri, s-si ntreasc unele convingeri. Unul dintre ei a fost, cum indic mai multe izvoare, episcopul Ilarion al Argesului. La nceputul lunii aprilie, dup ntrevederea cu Tudor, Al.lpsilanti se retrage de la Colentina - unde fusese gzduit n palatul lui Grigore D.Ghica -, deplasndu-se spre Trgoviste; cu acest prilej el invit pe boieri si pe ierarhii Bisericii s-l nsoeasc, si unii ar fi dat curs invitaiei dac populaia Capitalei nu i-ar ti oprit, punndu-i la dispoziia lui Tudor. Era acesta din urm un gest care dovedea nesinceritatea si caracterul duplicitar cel puin al unora dintre boierii care ncheiaser acordul cu Tudor. i. Dup retragerea lui Ipsilanti, respingnd sugestiile unor boieri de a se retrage si el din Capital, Tudor a continuat s ia msuri de rezisten mpotriva turcilor. La ndemnurile de retragere din Bucuresti sub influena zvonurilor despre intervenia turceasc, adresndu-se mitropolitului Dionisie Lupu, la 3 aprilie, el rspundea cu drzenie: Cu rusine ne va fi s ne spimntm, nct s ne si tragem, n vreme ce suntem datori s ne jertfim pentru patria noastr, pentru care si sunt eu venit mpreun cu norodul". Hotrt s opun rezisten, n cazul interveniei turcesti, el prsise casa Zoiei Brncoveanu n care se instalase, retrgndu-se, mpreun cu grosul oastei, la mnstirea Cotroceni, pe care o fortificase, transformnd-o ntr-un punct de rezisten. Pe de alt parte, evident, si punea oarecare sperane n tratativele secrete cu turcii, care, dup plecarea lui Ipsilanti s-au intensificat, 68

mai ales prin intermediul pasalelor dunrene. La pasa de Silistra el trimite ca emisari ai si pe stolnicul Constantin Bornescu si pe loni Jianu; cu pasa de Giurgiu duce tratative prin trimisii acestuia n tabra de la Cotroceni, cavasul (=jandarm, gardian) Nuri-Aga si cminarul Alecu Asanoglu. Prin aceste tratative Tudor spera n primul rnd s-i conving pe turci s renune la intervenia armat, ceea ce nu va reusi. C Tudor era hotrt s opun rezisten se vede si din apelul su la o colaborare cu moldovenii, viznd scopuri comune, n scrisoarea din 5 aprilie 1821, adresat mitropolitului Dionisie Lupu si marelui vistier Alexandru Filipescu-Vulpe, el solicita acestora s intre n coresponden cu boierii moldoveni ca unii ce suntem de un neam, de o lege si supt aceiasi stpnire si ocrotii de aceiasi putere". O informare reciproc asupra strilor de lucruri din fiecare provincie era imperios necesar; fiind la un gnd si ntr-un glas cu moldovenii - citim n scrisoare - s putem cstiga deopotriv dreptile acestor prinipaturi, ajutndu-ne unii pe alii". Aceast scrisoare, cu chemarea lui Tudor la o aciune solidar cu Moldova -, o chemare anticipnd ideea unirii Principatelor ntregea, de fapt, programul miscrii sub raportul obiectivului politic-national; miscarea cpta cu adevrat, cum s-a demonstrat, semnificaia unei revoluii naionale, ea subliniind una dintre aspiraiile majore care avea s preocupe cu precdere spiritele n perioada unntoare. Chiar dac n aprilie 1821 perspectiva unui nou rzboi ruso-turc, n urma dezavurii celor dou miscri de ctre Rusia, era grav diminuat si avea consecine directe asupra colaborrii dintre cele dou miscri, trebuie spus c, totusi, unele sperane ntr-o nou rsturnare a cursului evenimentelor mai existau. Practic, la aceast dat, pentru Tudor existau mai multe alternative. Ar fi fost posibil o presiune puternic a Rusiei, ajutat de celelalte mari puteri, pentru ca Turcia s stopeze proiectata invazie militar n Principate, ceea ce Tudor, precum si marii boieri din Bucuresti, au sperat - cum reiese din memoriile lor adresate marilor puteri; ntr-o asemenea situaie, ar fi urmat ca Turcia s fac mari concesii, acceptnd - instantaneu - schimbarea sistemului domniilor fanariote si chiar, n mod excepional, recunoasterea domniei lui Tudor. Ar fi fost alternativa cea mai benefic pentru Principate, n sensul evitrii vrsrii de snge si a distrugerilor de tot felul. Pe de alt parte, n condiiile n care Turcia nu era convins s renune la invazie - pe calea tratativelor si a presiunii marilor puteri - rmneau trei alternative: rzboi cu Turcia, alturi de eteristi, ceea ce constituia o variant fr perspective, dac Rusia si-ar fi respectat angajamentul de a nu interveni; -nelegere cu Poarta si colaborare militar cu ea pentru eliminarea eteristilor; - n sfrsit, o a treia alternativ, eu totul excepional si oarec um iluzorie, dar pe care Tudor, n raport de mprejurri chiar o va adopta, anume ca oastea Pandurilor s rmn n deplin neutralitate, retrgndu-se n zona 69

mnstirilor fortificate din nordul Olteniei, asteptnd aici deznodmntul confruntrii turco-eteriste, pentru ca ulterior s vad ce este de fcut, n raport cu atitudinea turcilor (era, zicem, o alternativ cu un grad mare de incertitudine, pentru c foarte probabil turcii nu ar fi acceptat s se retrag fr dezarmarea ostirii lui Tudor si, deci, confruntarea armat, oricum, nu ar fi fost n cele din urm evitat!). Cum am vzut, hotrnd s se retrag din Bucuresti, cum fcuse Ipsilanti, Tudor lsa deschis calea adoptrii oricrei variante n raport de mprejurri. Nici atunci cnd - la 15 mai 1821, dup ce turcii ncepuser invazia - o decizie definitiv Tudor nu a luat; este drept c la aceast dat, prin fora lucrurilor, mai era posibil una dintre cele trei variante. Cum eteristii lui Ipsilanti, pe traseul spre Bucuresti, suprimaser n mod tragic pe turcii ntlnii n cale - la Galai mai ales -, aciunea de reprimare a eteristilor era imperioas pentru Poart, si ca atare trecerea trupelor turce peste Dunre nu a putut fi evitat, intervenia turceasc urmnd a face victime, prin fora mprejurrilor, nu numai n rndurile grecilor eteristi, ci si ale romnilor, pe teritoriul crora se desfsura aceast intervenie. II. 1.3. Sfrsitul revoluiei a. Cu o sptmn nainte ca Tudor s prseasc Capitala, boierii, adresndu-se lui Metternich, sub impresia nenorocirilor pe care le aducea invazia trupelor turcesti, o dat cu nceputul ei, mai credeau c aceasta poate fi stopat si cereau, n acest sens, intervenia cancelarului Austriei; odat operaiunea nceput, scriau boierii, turcii, prin multe sate dup marginea Dunrii, intrnd cu slbticie, au junghiat, au robit, au ars fr milostivire pa oricare au ntmpinat si le-au iesit nainte"; legitimnd din nou miscarea lui Tudor; cu disperare ei solicitau intervenia Austriei si Rusiei, pentru stoparea acestor stingeri" si restabilirea strmosestilor noastre privileghiuri". Pe de alt parte, tratativele lui Tudor cu turcii au continuat pn n ultimul moment; prin emisarul trimis n tabra lui Tudor, Nuri-Aga, turcii cereau lui Tudor s li se alture mpotriva eteristilor, dar, cum noteaz I.P.Liprandi, niciodat <ei> nu au putut avea un rspuns hotrt si, n sfrsit, dup numeroase tratative, Tudor s-a angajat s evacueze Bucurestii si s se retrag n Oltenia, fr a se mpotrivi sau a se amesteca ctusi de puin n operaiile turcilor, pstrnd cea mai strict neutralitate". Tudor se retrage din Bucuresti, la 15 mai 1821, pe cnd trupele turcesti conduse de Chehaia-bei ajunseser lng Bucur esti; n acest fel, pe de o parte, n ciuda msurilor de rezisten luate anterior, el evit s transforme Capitala n teatru de rzboi si s expun populaia la nimicire; pe de alta, retragerea i permitea continuarea tratativelor cu Poarta , n sperana obinerii unor minime concesii. Si-a motivat retragerea, dup un izvor, declarnd cu
70

acest prilej: Eu trec peste Olt, cu toat Adunarea Norodului, ca s m ntresc n mnstirile ce le-am umplut cu zaherele si cu panduri si ndjduiesc s m in acolo mult vreme, ca n niste ceti, pn cnd i voi sili pe turci s dea rii drepturile si privilegiile ce norodul le-a cerut prin mine, de la nalta Poart". La data retragerii, ostirea sa numra, dup cifrele furnizate de Mihai Cioranu, 6000 de panduri (4500 pedestri si 1500 clri); se adugau n tabra sa peste 2000 de arnui, sub conducerea lui Dimitrie Macedonski si Hagi Prodan. n retragere, la Golesti, drumul i este barat de un corp de oaste eterist condus de Nicolae Ipsilanti, fratele lui Alexandru si de lordache Olimpiotul. Cum eteristii se aflau n inferioritate numeric, ei nu ndrznesc, totusi, s atace, conflictul armat fiind evitat. Au loc la aceast dat, 18/30 mai, tratative ntre cei doi, ajungndu-se din nou la o nelegere provizorie: Tudor refuz s se angajeze ntr-o lupt cu turcii, dnd asigurri c va lupta numai cnd va fi atacat, pn atunci rmnnd neutru! n timp ce eteristii se retrag, spre Pitesti, Tudor se instaleaz n casele lui Constantin Golescu. b. Aici, la Golesti se va produce complotul eterist cruia i va cdea victim Tudor Vladimirescu. Cum o confruntare deschis ar fi fost sortit esecului, disperai de situaia n care se aflau, n perspectiva represiunii sngeroase a turcilor, fruntasii eteristi hotrsc s recurg la intrig si viclenie pentru a-l suprima pe Tudor; sperau s preia conducerea oastei lui Tudor, ntrindu-si fora de rezisten, s intre n posesia banilor, armamentului si proviziilor sale. Pentru izolarea lui Tudor de cpitanii si, eteristii au profitat de o grav eroare a acestuia, anume de modul mai violent ca oricnd cu care el a reprimat n ultimele zile actele de indisciplin ale pandurilor. Este momentul s subliniem c Tudor dovedise asprime pe tot parcursul desfsurrii miscrii, pedepsind cu strsnicie actele de jaf sau de indisciplin ale unor ostasi, dorind s transforme ,,Adunarea Norodului" ntr-o oaste organizat, capabil s fac fa, la momentul potrivit, exigenelor unui rzboi naional. Dar pe parcursul celor ct eva zile ale retragerii, asprimea a ntrecut orice msur; pe traseul dintre Bucuresti si Golesti, pentru hoii, dar si pentru acte de nesupunere personal, formal, cum ne spune M.Cioranu, trimisese la moarte peste 20 de panduri, pe unii spnzurndu-i cu minile sale; ultimul spnzurat, la Golesti, pentru c refuzase s dea lui Tudor nscrisul solicitat c va rspunde cu viaa pentru subordonaii si, unul dintre cpitanii si, tnrul loan Urdreanu, va face o puternic impresie asupra pandurilor. Este situaia care l face pe aghiotantul lui Tudor, M.Cioranu, s noteze despre seful su: Trebuie s spunem adevrul, Tudor era un om aspru Si la mai multe mprejurri crud". Cum a observat nc A.Oetea, dac severitatea lui Tudor fa de subordonai era explicabil la un om care avea n
71

snge spiritul de comandant, excesele ei, n situaia dat, duceau la o gresal, pe care dusmanii si de acum, eteristii, au speculat-o din plin. Asa se explic faptul c a doua zi, dup suprimarea tnrului Urdreanu, profitnd de starea emoional n care se gseau pandurii, n primul rnd cpitanii lordache Olimpiotul si loan Farmache, nsoii de civa eteristi, au reusit s intre n tabr, s simuleze un interogatoriu si s -l ridice pe Tudor, sub privirile cpitanilor si, fr ca acestia s schieze vreun gest de aprare. Este necesar s insistm, ct de ct, asupra acestui moment care a strnit -si strneste nc - attea nedumeriri. Tabloul arestrii lui Tudor la Golesti, la care ne referim, trebuie s fie analizat prin prisma abilitii eteristilor care au gsit momentul cel mai potrivit pentru a-l aresta pe Tudor - tablou care sugereaz imaginea a ceea ce s-a demonstrat a fi un adevrat complot eterist -, dar si prin acest fapt psihologic, starea de deprimare n care se afla Tudor dup prsirea Capitalei, care l-a fcut s piard din vedere necesitatea asigurrii solidaritii cpitanilor si ostirii sale, n situaia n care aciunea criminal a fruntasilor eteristi, conjugat cu trdarea unor partizani ai Eteriei din propria sa tabr -D.Macedonski si H.Prodan - erau previzibile. Altfel, la reprosul perfid al lui tordache Olimpiotul privind condamnrile la moarte, el rspunsese cu demnitate c se afl cu sabia n patria sa". Ridicat din tabra sa, din foisorul de la Golesti, Tudor este adus la Trgoviste, supus unor cumplite torturi si unui simulacru de proces, condamnat", iar apoi, imediat, iertat", pentru ca n cele din urm, n noaptea de 26/27 mai 1821 (dup stilul nou, 7/8 iunie) s fie asasinat n mod bestial de ctre acelasi odios general grec Caravia, cel care, cu un timp n urm, la nceputul miscrii eteriste, svrsise masacrul turcilor nenarmai de la Galai. Graba cu care, intempestiv, fruntasii eteristi au hotrt asasinarea, s-a datorat, cu siguran, temerii lor c pandurii ar putea s revin din starea lor de indiferen confuz si s-si revendice comandantul (cu att mai mult cu ct, la ridicarea lui la Golesti, lordache Olimpiotul le dduse asigurri c nu va fi asasinat!). De altfel, cnd le-a parvenit vestea asasinrii, cum noteaz Cioranu, cpitanii lui Tudor s-au cit foarte amar, dar era prea trziu". n legtur cu simulacrul de proces nscenat de eteristi, nainte de asasinare, izvoarele ne-au transmis o ultim imagine a personalitii lui Tudor, a triei caracterului si sentimentelor sale patriotice. Contestnd, n fond, dreptul eteristilor de a -l interoga si judeca pentru faptele sale, el s-a comportat cu o exemplar demnitate, ntre altele, la ntrebarea judectorilor eteristi, ce l-a ndemnat s ntrein coresponden cu turcii, dup relatarea lui M.Cioranu, el ar fi rspuns: Datoria mea ctre Patrie, aceasta m-a silit; pentru c voi, dup ce ai proclamat libertatea si ai venit n rile romnesti, supt cuvnt numai de a trece prin ara noastr, n Turcia, v-ai clcat cuvntul de cinste! Si ni-ai luat drepturile strmosilor nostri, si ai ridicat si ridicai si astzi biruri din ara

72

noastr, ai prdat si ai jefuit toat ara [...]. Si mai avei gur a m ntreba ce tn-a silit a inea coresponden cu turcii pentru prpdenia voastr ?" Anterior procesului", anticipndu-si asasinarea, n faa dusmanilor si fostilor si colaboratori, lordache Olimpiotul si D.Macedonski, declarase, dup acelasi izvor: Vrei s m omori ? Eu nu m tem de moarte. Eu am nfruntat moartea n mai multe rnduri. Mai nainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am mbrcat cu cmasa morii". c. Epilogul este binecunoscut; asasinarea lui Tudor nu i-a salvat pe eteristi, ci, dimpotriv! Marea majoritate a pandurilor, rmasi fr un adevrat comandant, s-a mprstiat, alturi de eteristi, nfruntnd pe turci, rmnnd numai 800 dintre ei! Oastea otoman condus de Car Ahmed-Efendi, dup ocuparea Capitalei, a apucat drumul Trgovistei, n urmrirea eteristilor. Dup ce a nfrnt mai nti un corp de oaste eterist lng Trgoviste, la mnstirea Nucet, a intrat n oras, unde i s-a alturat Bimbasa Sava, cu arnuii si, care l trdase pe AUpsilanti cu gndul de a scpa de furia turcilor (ceea ce, n final, nu a reusit). Retras din Trgoviste, spre Olt, cu intenia ca seful Eterici s-si asigure fuga n Transilvania, oastea eterist a ntmpinat pe turci la Drgsani, la 7/19 iunie 1821; n bun parte, eteristi au fost mcelrii, restul mprstiindu-se (aici a disprut, aproape n ntregime, spre gloria sa, batalionul sacru" al tinerilor mavrofori). Dezastrul s-a datorat n bun msur incapacitii lui Al.lpsilanti si celorlali comandai, ulterior conductorul Eterici refugiindu-se, pe ascuns, n Transilvania (unde va fi arestat si nchis de autoritile habsburgice n cetatea Munccs). Ultimele rezistene ale grupurilor de eteristi care ncercau s se salveze au fost succesiv lichidate n urmtoarele dou luni: fruntasii eteristi, I.Olimpiotul si l.Farmache, fosti colaboratori, iar apoi dusmani ai lui Tudor, au sfrsit eroic la mnstirea Secul, n Moldova, nainte de a reusi s treac Prutul, cum intenionau; alte grupuri, cu D.Macedonschi si Hagi Prodan, retrase n Oltenia, si cu care se unesc ultimele cete de panduri - cele conduse de Papa VSadimirescu si ali civa cpitani -, ncearc s reziste n mnstirile fortificate anterior de Tudor; la 17 iulie, la Slobozia, lng TrguJiu, cetele de panduri conduse de Papa Vladimirescu si Ghi Haiducul sunt nfrnte, iar cei doi fcui prizonieri si trimisi la Constantinopol, unde vor fi ucisi; n timp ce D.Macedonski si H.Prodan reusesc s fug n Transilvania, la nceputul lunii august, o ultim ncercare de rezisten a cetei de arnui, condus de serdarul Diamandi, este reprimat de turci la Cozia. Astfel, miscarea eterist, pornit cu atta emfaz sub conducerea lui Al.lpsilanti lua sfrsit n mod lamentabil; o dat cu ea lua sfrsit si ncercarea de rezisten a celor ctorva sute de panduri alturai eteristilor, o rezisten care, poate, n alte condiii, - dac Tudor nu ar fi fost asasinat - ar fi putut s fie un adevrat rzboi de eliberare naional.
73

11.1.4. nsemntatea revoluiei din 1821 si urmrile sale a. Mai multe considerente au fcut de-a lungul timpului, pn n zilele noastre, ca evenimentele din 1821, de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, s nu fie definite ntotdeauna cu termenul de revoluie., ci si cu termenii de miscare revoluionar sau chiar rscoal, si anume: * Complexitatea evenimentelor, n contextul crora, exigene de ordin tactic au fcut ca obiectivele finale ale luptei s nu fie concretizate ntr-un document programatic fundamental, ci s fie expuse - si aceasta n mod parial sau indirect - ntr-o serie de documente, cu valoare limitat. Ne lipseste, n cazul evenimentelor de la 1821, un document programatic de genul Proclamaiei de la Islaz, care a marcat nceputul revoluiei de la 1848 n ara Romneasc, Proclamaia de la Pades, neavnd, nicidecum, asa cum am vzut, o asemenea semnificaie de program definitoriu pentru obiectivele luptei. Documentele elaborate sub dictarea lui Tudor Vladimirescu, cum am observat, sunt deficitare mai ales n privina sublinierii obiectivului antiotoman, din considerente tactice, n mod direct, ele insistnd asupra caracterului antifanariot si antiboieresc" * n privina desfsurrii propriu-zise, o comparaie cu evenimente de aceeasi natur pe plan european indic serioase deosebiri: nu este vorba n cazul lui Tudor Vladimirescu nici de lupte pe baricade, de confr untri sngeroase, pe plan intern, pentru luarea puterii, si nici, n final, de un rzboi naional pentru eliberarea de sub dominaia strin. * Spre deosebire de alte revoluii pe plan european, dar si de revoluia de la 1848 din rile Romne, la 1821 nu este vorba de o elit politico-militar care dirijeaz desfsurarea evenimentelor si urmreste realizarea programului, ci de o conducere care se limiteaz, ntr-un sens strict, la persoana unui singur om: Tudor Vladimirescu. Este drept c Tudor a avut sfetnici" pe lng el, precum episcopul Ilarion al Argesului, a fost ajutat n anumite momente de nvai de seam (Gh.Lazr), s-a bucurat, dar numai temporar si n mod duplicitar, de sprijinul unor mari boieri cu rosturi politice (precum Gr.Brncoveanu, Al.Filipescu-Vulpe sa.), dar toi acestia nu au fost, alturi de Tudor Vladimirescu, coprtasi la actele de decizie, conducerea propriu-zis a luptei fiind n exclusivitate un atribut al lui Tudor Vladimirescu. Ce s mai vorbim de cpitanii de panduri ! Acestia nu erau colaboratori ai lui Tudor n conducerea politic a revoluiei, ci simpli subordonai pe linie militar, expusi tratamentului ultimului dintre panduri (cum ne indic si

ntmplarea legat de pedepsirea tnrului I.Urdreanu, la care ne-am referit). Or, si n lumina acestor considerente se poate aprecia, credem, c interpretrile care au dat de-a lungul timpului nota semnificaiei profunde a evenimentelor de la 1821 au fost acelea care le-au desemnat sub termenul de revoluie sau, ntr-un neles similar, de miscare de redesteptare naional
74

Excluznd de la bun nceput logica desemnrii evenimentelor sub termenul de rscoal, trebuie s facem cteva precizri referitoare la termenii de Revoluie si Miscare, n primul rnd, n principiu, considerm c nu exist o antinomie ntre acesti termeni, cel mai adesea autorii - cum facem si noi -folosindu-i concomitent, si este normal s fie asa. Ca amploare, forme specifice de manifestare si mai ales ca sfrsit - fr finalizarea imediat si direct a obiectivelor propuse -, evenimentele patronate de Tudor Vladimirescu pot fi desemnate cu termenul generic de miscare de redesteptare naional', privit ns, n ansamblul ei, sub raportul urmrilor pentru societatea romneasc si sub raportul perspectivei afirmrii naiunii romne, aceast miscare capt semnificaia unei revoluii de redesteptare naional Si altfel privind lucrurile, aciunea revoluionar nu putea s se contureze de la nceput ca o revoluie; cum am vzut, ea a izbucnit ca o miscare avnd la baz nelegerea ntre Tudor si marii boieri din Bucuresti, abia declansarea evenimentelor n Oltenia si desfsurarea lor n continuare, pn la intrarea n Bucuresti, conferind acestei miscri cele dou obiective eseniale: politic-naional, pe de o parte, social, pe de alt parte. b. Cu aceste precizri, considerm c sub raportul desfsurrii lor, nsemntatea evenimentelor de la 1821, ca revoluie de redesteptare naional, reiese din urmtoarele: - Tudor Vladimi rescu, n fruntea Adunrii Norodului, a reusit s ia puterea n stat, pe cale revoluionar, fr a se ajunge la confruntri violente, pe plan intern. Faptul de a se fi evitat vrsarea de snge, n confruntri interne, se constituie ntr-un merit al lui Tu dor Vladimirescu. n faa forei populare organizat de el, opoziia unei pri a marii boierimi - speriat de latura social a miscrii - a ncetat, ea renunnd, treptat, la orice rezisten; intitulndu-se sau nu domn, Tudor a preluat conducerea statului mpotriva adversitilor interne, si totodat, fr o ncuviinare prealabil a puterii suzerane sau alt ajutor din afar. Luarea puterii n stat de ctre Tudor Vladimirescu, sub presiunea forei populare organizat de el, se constituie ntrun act cu totul excepional; aceasta nsemna, de fapt, triumful revoluiei pe plan intern, n fond, si la 1848 n ara Romneasc, asa cum vom vedea, dat fiind tactica conductorilor, puterea n stat va fi luat de revoluionari fr lupt, pe cale non-violent, ceea ce nu ne face, nicidecum, s ne ndoim de existena unei revoluii. - Cstigarea puterii n stat de ctre Tudor pe cale revoluionar se constituia ntr-un act cu totul excepional, cu att mai mult cu ct aceasta nsemna preluarea conducerii statului de ctre o for reprezentnd interese sociale mult mai largi, monopolul tradiional al marii boierimi pmntene sau fanariote fiind nlturat, deschizndu-se perspectiva unor largi restructurri n plan social (Tudor, sub raport social, cum am vzut, reprezint interese ale micii boierimi, ale rnimii si pturilor rnesti de rnd).
75

* Pe plan extern, luarea puterii n stat de ctre Tudor Vladimirescu nsemna ncetarea sistemului domniilor fanariote, ceea ce constituia - n ciuda declaraiilor formale - o puternic lovitur dat dominaiei otomane. Permanentizarea unei asemenea situaii, n condiiile evitrii interveniei armatei turcesti, ar fi nsemnat o schimbare radical a statutului politic internaional al rii Romnesti (practic, neintervenia Porii sau a altor puteri ar fi nsemnat recunoasterea lui Tudor ca domn si nlturarea din mers" a administraiei fanariote). * Tot sub raport extern, n perspectiva ameliorrii statutului politic internaional al Principatelor Romne, de o nsemntate deosebit excepional, ntr-un fel - a fost organizarea sub conducerea lui Tudor Vladimirescu a Adunrii Norodului ca o oaste naional, cu un efectiv apreciabil, ajungnd la peste 10.000 de oameni. Este de subliniat faptul c n eventualitatea declansrii unui nou rzboi ruso-turc - pe care Tudor l avea n vedere, cum am artat - pentru prima dat ntr-un rzboi cu Poarta, lupta antiotoman a romnilor ar fi cptat o form proprie de organizare: o ostire naional, sub conducere romneasc, iar nu formaiuni de voluntari, puse direct sub comand ruseasc, n orice caz, pentru prima dat, n eventualitatea unui nou rzboi, trupele ruse intrate n ara Romneasc ar fi gsit aici o ostire romneasc deja organizat, pregtit s acioneze pentru nlturarea dominaiei strine, participarea romneasc la rzboi nemaifiind lsat la voia ntmplrii, la bunul plan al generalilor rusi. O asemenea ostire ar fi avut rostul s acopere, eventual, vidul de putere creat o dat cu eventuala nlturare a dominaiei otomane: n mod excepional, ea s-ar fi putut constitui ntr-un factor de rezisten, att n faa tendinelor de expansiune ale Rusiei, ct si n faa proiectelor de supremaie ale eteristilor. Mai trebuie adugat c si n condiiile date, ale amnrii unui rzboi ruso-turc si ale inevitabilei intervenii armate turcesti, dac nu ar fi survenit actul criminal al suprimrii lui Tudor Vladimirescu de ctre eteristi, asa cum am artat mai sus, ostirea organizat de Tudor ar fi urmat, cu siguran, s joace, ntr-un fel sau altul, un rol foarte important (ajungndu-se, probabil, la un rzboi naional de rezisten, dup modelul srbesc, avnd ca obiectiv restabilirea domniei pmntene, n persoana lui Tudor Vladimirescu). - Aspectul cel mai important care confer evenimentelor din timpul lui Tudor Vladimirescu semnificaia de revoluie este acela care se refer la manifestarea ideii solidaritii naionale n acest rstimp, figura lui Tudor Vladimirescu relevndu-se drept un simbol al miscrii

de redesteptare naional din epoca modern. De fapt, ntreaga desfsurare a evenimentelor, conjugat cu elaborarea diferitelor documente programatice, trimite, nainte de toate, la efortul lui Tudor Vladimirescu de a realiza o solidarizare a diferitelor categorii sociale, de 76

la marii boieri pn la cei de jos, n jurul unui el comun: cstigarea si nasterea a doua a dreptilor noastre". Am urmrit n detaliu, mai sus, itinerarul acestui efort, n cadrul cruia aparente schimbri de direcie si ton nu trebuie s ne nsele; miscarea porneste de la Bucuresti, printr-o nelegere ntre Tudor si marii boieri antifanarioi; odat declansat, de la Pades, ea capt o deplin independen fa de marii boieri, sgeile critice ale lui Tudor fiind ndreptate de acum si mpotriva acelora dintre marii boieri care nu vor s accepte, pe lng dezideratele politice, si rosturile sociale ale revoluiei, mpotrivindu-se acesteia, n permanen, cum am vzut, atitudinea lui Tudor fa de boieri, aparent, este paradoxal: pe de o parte, i amenin, pe de alta, i cheam la solidaritate. Revoluia trebuia s fie politic-naional, deci, antifanariot si antiotoman, dar, implicit, ea trebuia s fie si social, cci, sub raport numeric, baza ei o constituiau cei muli, acestora urmnd s li se fac ct de ct dreptate si n raporturile cu clasa social dominant , cu boierimea, n acest sens, conceptul de revoluie (sau miscare de redesteptare naional) subsumeaz si o dimensiune social, pe care documentele elaborate n rstimpul imediat urmtor asasinrii lui Tudor Vladimirescu o pun si mai mult n lumin. Notele critice la adresa boierilor sunt fcute de Tudor Vladimirescu de pe poziiile necesitii solidaritii naionale, ale unirii neamului", n vederea realizrii unor deziderate comune, fundamentale. Regsim aceast critic social n numeroasele apeluri la unirea neamului" din intervalul imediat urmtor morii lui Tudor; autorii acestor apeluri - de obicei, anonimi -, sunt, ca si Tudor, reprezentani ai altor categorii sociale dect marea boierime. Cuvntul acum - citim ntr-un asemenea text - este pentru tot neamul nostru, dinpreun si cu blagorodnicii (cei mai mari boieri) ce se vor ndrepta (s.n., N.L) si se vor uni cu noi ntr-o cugetare si ntr-o glsuire !" Eman n asemenea texte aceeasi condiie esenial a unirii neamului", pe care o gsim la T udor Vladimirescu: ndreptarea" celor mari, renunarea la relele din trecut si acceptarea de reforme social-economice pentru mbuntirea strii celor de jos (fiindc sntem un neam, s fim negresit si un cuget spre cele obstesti"). Unirea celor mai largi pturi si categorii sociale este reclamat, n spiritul lui Tudor Vladimirescu, ca o condiie esenial a emanciprii politice, asa cum citim ntr-un alt text din aceeasi serie: Unirea duhurilor este cea mai nebiruit cetate a unui neam si acea patrie fericit poate fi socotit ca o trie, unde toi fiii ei snt narmai cu cele mai nebiruite si tot covrsitoare arme ale unirii spre a ei aprare; acelor patrioi nu va aduce cea mai mic vtmare nici-o putere, fie ea ct de mare si mpotriva lor pornite toate ostirile pmntului". Concepte precum unirea neamului", nvierea neamului", ntocmirea patriei", frie social" s.a., pornind de la Tudor Vladimirescu, aveau s fie dezvoltate n perioada urmtoare, nscute din realitile romnesti, n primul rnd, iar apoi, sub influena lojilor masonice din Apus, pe aceast filier
77

urmnd s apar peste mai bine de dou decenii cunoscuta deviz a elitei de la 1848: Dreptate ! Frie!" Evident, pentru Tudor Vladimirescu si generaia sa, primul triumf al nvierii neamului", deci, al afirmrii constiinei naionale, urma s fie nlturarea sistemului domniilor fanariote, cu toate consecinele care decurgeau de aici, n plan extern si intern; n acest sens - pentru prima dat n istoriografia romn - miscarea din 1821 avea s fie definit drept revoluie de ctre N.Blcescu. n 1850, acesta avea s scrie c Tudor Vladimirescu a personificat redesteptarea poporului romn, iar revoluia, condus de el, a urmrit ca, o dat cu nlturarea domnilor fanarioi, precum si a celor unii cu ei boieri greci sau pmnteni -, statul s se fac romnesc". - Pe fondul solidarizrii diferitelor clase si categorii sociale, la nivelul rii Romnesti, ntr-o comunitate naional, s-a afirmat la 1821 si ideea unei aciuni comune ntre munteni si moldoveni, ca unii ce suntem de un neam, de o lege si supt aceeasi stpnire si ocrotii de aceeasi putere"; era intuit astfel ideea Unirii Principatelor, ea urmnd s capete n deceniile urmtoare un contur tot mai precis, drept corolar al ideii de naiune", de comunitate naional. Iniiativa acestei solidarizri ntre cele dou Principate, la 1821, se constituie ntr-un alt important merit al lui Tudor Vladimirescu, care anticipa astfel miscarea politic pentru unitate naional din perioada urmtoare, asa dup cum constiina naional a romnilor ardeleni explica la aceast dat ecoul pe care revoluia din ara Romneasc, condus de Tudor Vladimirescu, l avea n Transilvania. c. Urmrile imediate, n plan politic, dau si ele evenimentelor din 1821 dimensiunea unei revoluii n istoria romnilor. - Este vorba mai nti de criza de constiin" pe care ridicarea lui Tudor Vladimirescu a strnit-o, ntr-un fel sau altul, n rndul elitei politice din Principate si care s-a exprimat n miscarea reformatoare a boierilor. Marii boieri munteni, refugiai la Brasov si Sibiu, cei moldoveni, refugiai la Chisinu si Cernui, au elaborat n intervalul imediat urmtor numeroase memorii si proiecte de reforme, adresate marilor puteri, Rusiei n primul rnd, dar si Austriei sau Turciei, propunnd remedii pentru evitarea unor noi zguduiri politico-sociale si pentru readucerea Principatelor n stare de normalitate, n plan politic si instituional. Multe dintre proiectele boieresti, elaborate n a doua jumtate a anului 1821 si la nceputul anului 1822, au conturat motivaia marii boierimi pentru implicarea ei n revoluie, au dat expresie dezideratului politic-national al revoluiei, n realizarea cruia se dovedise interesat si aceast categorie social, si pe care, cum am vzut, din considerente tactice, Tudor Vladimirescu nu-l putuse afirma n mod deschis. Aflai la adpost de represiunea trupelor turcesti de ocupa ie, peste fruntariile Principatelor
78

dunrene, marii boieri au putut s formuleze n mod deschis n memoriile lor importante revendicri. Astfel, boierii munteni, ntre doleanele lor, pe lng nlturarea sistemului domniilor fanariote si restabilirea instituiei domniei pmntene, nscriu cererea de retrocedare a vechilor ceti, transformate de turci n raiale, si restabilirea hotarului rii Romnesti pe linia Dunrii, precum si alte revendicri politice, unele interesnd n mod special marea boierime, altele viznd modernizarea instituiilor rii: nlturarea grecilor din funciile publice, separarea justiiei de administraie, nlturarea abuzurilor din domeniile administraiei, justiiei si fiscalitii, secularizarea averilor mnstiresti, nfiinarea de scoli n limba naional, libertatea comerului si mestesugurilor s.a. Cele mai multe dintre aceste revendicri sunt identice cu cele ale boierilor moldoveni (proiecte elaborate de lordache si Nicolae Rosetti-Roznovanu, M.Sturdza s.a.). Asa cum s-a subliniat n remarcabile exegeze, miscarea reformatoare a boierilor, cu unele importante revendicri politice - precum, retrocedarea vechilor ceti - ne apare nu numai ca o urmare, dar si ca o continuare a revoluiei condus de Tudor Vladimirescu, ea punnd mai clar n lumin obiectivele de ordin extern ale revoluiei. Trebuie ns precizat aici c se gsesc n aceste memorii ale marilor boieri revendicri si idei care sunt departe de a se nscrie pe linia p rogramului de solidaritate naional conceput de Tudor Vladimirescu. Ne referim, ntre altele, la propunerile boieresti de reglementare a relaiilor agrare, prin suplimentarea masiv a zilelor de clac pentru rani, de la 12 la 24 sau 36 de zile pe an, asa cum constatm, de pild, n proiectul muntean presupus a fi redactat de Al.Villara, aici si cu o argumentare semnificativ pentru mentalitatea marelui boier, n privina atitudinii fa de rani: n felul acesta, si lor li se d o oaresicare pedeaps spre cuminire, cu toate c este nesimitoare, dar si stpnii mosiilor se bucur de un drept pe care este foarte cu dreptate s-l aib", n asemenea memorii, de altfel, autorii, marii boieri, si motiveaz n mod explicit opiunea lor pentru reforme, n limitele meninerii privilegiilor proprii, cu gndul de a nu mai naste ali Theodori", dup cum nu ezit s condamne, n ansamblu, revoluia din 1821, condus de Tudor Vladimirescu, definind-o numai sub latura ei social, ca un rzboi al sracilor mpotriva bogailor". - Cea mai important urmare imediat a revoluiei din 1821 a fost, desigur, restabilirea domniei pmntene, la captul unei ocupaii militare turcesti, destul de pguboas pentru ar, la aceast decizie a puterii suzerane, pe lng revoluia propriu-zis condus de Tudor Vladimirescu, aducndu-si contribuia si presiunea exercitat de miscarea reformatoare a boierilor, la care ne-am referit mai sus (totodat, desigur, n aceast decizie, avndu-si rolul su, favorabil, un anumit context politic extern ). 79

Ocupaia turceasc n Principate, o dat cu ptrunderea primelor trupe la nceputul lunii mai 1821, nsemnase instituirea unui regim de represiune, violene si arbitrar, care s-a exercitat nu numai asupra celor implica i n revoluia condus de Tudor, ci asupra ntregii populaii a rii. Dar, mai ales, aceast ocupaie a nsemnat, pentru populaia din Principate, impunerea de sarcini economice deosebit de apstoare, sub form de furnituri pentru ntreinerea trupelor, de crusii pentru asigurarea transporturilor de tot felul, de impozite pentru asigurarea soldelor celor peste 20.000 de soldai. La acest regim excepional de dominaie economic pe care turcii ncercau s -l instituie, la jafurile si abuzurile nenumrate ale soldailor - greu nfrnate de chiar ordinele de protejare a raialelor" s-a adugat ncercarea turcilor, n frunte cu pasa, de a interveni n administraia intern a rii, de a lua asupra lor numirea ispravnicilor, a zapciilor, a vtafilor si altor funcionari administrativi. Strnind vii nemulumiri pe plan intern si grave complicaii pe plan extern, ducnd la ncordarea relaiilor dintre cele dou puteri, Turcia si Rusia, ocupaia militar otoman a determinat, n cele din urm, intervenia altor mari puteri, ca Prusia, Austria, Anglia; sub presiunea acestora, n cele din urm, Turcia va fi silit s fixeze evacuarea trupelor din Principate la data de 15 mai 1822 (n practic retragerea ultimelor trupe fiind tergiversat pn la 27 septembrie 1822). Sub presiunea evenimentelor romnesti, precum si a interveniei marilor puteri, interesate n aceast zon a Europei, Poarta a fost obligat s convoace la Constantinopol, cte o delegaie de boieri din ara Romneasc si Moldova pentru a le consulta n privina dorinelor de reorganizare. Cele dou delegaii, ale rii Romnesti si Moldovei, pornesc spre Constantinopol imediat dup convocarea lor, n martie 1822, ambele ajungnd la destinaie n luna urmtoare. Delegaia rii Romnesti, alctuit din sapte mari boieri, cu roluri importante n viaa politic a rii, printre care banul Grigore Ghica, viitorul domn, ducea cu sine un memoriu redactat la Bucuresti, cuprinznd, n 24 de puncte, revendicri ale boierilor romni, care fcuser, n parte, obie ctul altor numeroase memorii adresate Rusiei si Austriei n anii 182l-l822. Principalul punct l constituia, desigur, cererea de restabilire a domniilor pmntene, cu domn pe via si cu caracter neereditar. Nu gsim ntre aceste ponturi", ca n cele mai multe dintre memoriile boierilor emigrai, o important revendicare cu caracter naional, anume restituirea cetilor si raialelor, rupte de turci din trupul rii. Faptul este explicabil dac inem seama de caracterul acestui act, de contextul n care era folosit, de principalul pont" urmrit n aceast etap: restabilirea domniei pmntene. Delegaia moldoveneasc, compus din sapte boieri aparinnd, spre deosebire de cea din ara Romneasc, categoriei boierimii mici si mijlocii ntre care, viitorul do mn, loni S.Sturdza, nu ducea cu sine la aceast dat un act propriu, din partea Moldovei, fiind trimise anterior la Poart cteva 80

arzuri. Oricum, ajunse la Constantinopol, ambele delegaii sunt obligate s-si redacteze din nou cererile lor. Noile rezoluii cuprindeau revendicri aproape identice: domni pmnteni; constituirea unui corp de paz indigen si izgonirea arnuilor; interdicia pentru sudiii strini de a cumpra bunuri imobile n ar; alungarea clugrilor greci si administrarea mnstirilor nchinate de ctre pmnteni; dreptul exclusiv al pmntenilor de a ocupa slujbe si a avea privilegii; recrutarea capuchehaielor numai dintre romni; dreptul de jeluire la Poart; supunerea negustorilor strini la legile rii; libertatea comerului s.a. Dintre cererile formulate, Poarta accept, n primul rnd, restabilirea domnilor pmnteni, sub acuzaia trdrii si corupiei fanarioilor, precum si, cu o justificare asemntoare, excluderea grecilor din funciile civile si eclesiastice. n schimb, ea nu a admis libertatea comerului si a industriei, a exclus de la bun nceput desfiinarea raialelor de pe Dunre si libertatea navigaiei, aceste din urm importante revendicri romnesti urmnd s fie obinute civa ani mai trziu, n alte condiii. Deocamdat, totusi, prin restabilirea instituiei domniei pmntene, se realiza un pas important pe calea recstigrii unei ct mai largi autonomii fa de puterea suzeran. Veche revendicare a elitei politice romnesti, restabilirea domniei pmntene se constituia ntr-o premis important a miscrii de redesteptare naional, a progresului societii romnesti, n ansamblul ei. d.n sfrsit, revoluia din 1821 condus de Tudor Vladimirescu si relev semnificaia sub raportul urmrilor de perspectiv; cel puin pn la 1829 situaia social-politic a Principatelor Romne st sub semnul consecinelor acestei revoluii. Domniile pmntene din anii 1822-l828, ca si ntreaga evoluie a societii romnesti din acest interval de timp - pe plan social, politic si cultural-ideologic -se nscriu, n multe privine, pe linia dezideratelor din timpul revoluiei de la 1821. Mai ales tratatul de la Adrianopol, din 1829, asa cum vom vedea, consemneaz o serie de principii cu caracter politic - autonomie politic, restabilirea integritii teritoriale, desfiinarea monopolului turcesc s.a. - care fuseser preconizate, cu mari precauii, n programul politic al revoluiei din 1821. In concluzie, revoluia din 1821, condus de Tudor Vladimirescu, prin desfsurarea si urmrile sale, marca, dup un secol si mai bine de domnii strine, un moment foarte important n evoluia structurilor politico-administrative din Principate, precum si, mai ales, o etap important n procesul afirmrii constiinei naionale a romnilor. De la aceast dat se poate spune c ideea naional, att de viu afirmat n Transilvania si Banat, nc de la sfrsitul secolului al XVIII-lea s-a extins pe aproape ntregul cuprins al spaiului romnesc, ea urmnd a cpta n Princip atele dunrene, n deceniile urmtoare, o vigoare deosebit, prelund, ntr-un fel, stafeta luptei de emancipare politic, ce avea s duc, n 81

cele din urm, la constituirea statului naional romn. Cum avea s afirme Petrache Poenaru n 1871, cu prilejul discursului de recepie la Academia Romn, dou nume erau menite s rmn simbolice n miscarea de redesteptare naional a romnilor, unul, avnd ca arm condeiul, Gh.Lazr, altul, avnd ca arm, sabia, Tudor Vladimirescu, si unul si cellalt, premoniial, ntlnindu-se n rstimpul desfsurrii revoluiei.
II.2. Principatele Romne sub domniile pmntene (1822-l828)

II.2.1. n domeniul politicii interne, primele ndatoriri ale noilor domni au mers n direcia asezrii" rii n urma tulburrilor petrecute, a restabilirii ordinii si linistii interne. innd seama de aspectul social al revoluiei, de teama pe care rnimea o insufla boierimii n cursul evenimentelor, autoritile au luat o serie de msuri pentru a potoli spiritul de revolt al rnimii, ntre altele, important era aciunea de dezarmare a pandurilor si a satelor rsculate, nceput din timpul ocupaiei turcesti si care dureaz pn n toamna anului 1823, ea urmrind prevenirea unei noi miscri. De asemenea, nu au lipsit si unele acte de rzbunare: procese intentate pandurilor, impuneri de despgubiri materiale, nu numai pentru panduri, dar si pentru unii rani neparticipani la revoluie etc. Oricum, spiritul revoluionar nu putea s dispar, acesta urmnd a fi n permanen n atenia noilor domni, mai ales n faza de nceput a domniei, n decembrie 1822, la cteva luni de la instalarea noilor domni, lui Kreuchely, agentul prusian la Bucuresti, i se prea c linistea public" va fi imposibil de asigurat, c ara Romneasc putea s fie, n acel moment, teatrul unei a doua insurecii", c spiritul revoluionar, aceast hidr", cum se exprima el, fcuse n Principate un progres ngrozitor". Desigur, potolirea spiritului de revolt pe care o urmreau autoritile presupunea si o oarecare pruden. Teama inspirat de rnime, la care se adugau si mprejurrile legate de situaia unei bune pri a marii boierimi -aflat pn la 1826 n emigraie - explic relativa moderaie a boierimii si autoritilor, faptul c operaia de lichidare a urmrilor revoluiei din 1821 nu a luat forma unei reprimri violente. Evident, trebuie adugat aici si influena spiritului nou" al epocii, a acelei chemri pentru unirea neamului", nscut mai ales din dublul caracter - social si naional - al revoluiei condus de Tudor Vladimirescu. Politica intern a noilor domni este impregnat n orice caz de acest spirit nou n care se ntruchipeaz la noi ideologia Luminilor". n dou importante domenii de organizare intern respectiv, de politic intern din timpul domniilor lui Grigore D.Ghica si loni S.Sturdza -, anume, pe de o parte, al administraiei f i justiiei, pe de alta, a\fiscalitfiii 82

83

se observ tendina nnoitoare, de nlturare a unor practici si abuzuri care luaser, de-a lungul epocii fanariote, nfisarea unui odios sistem, legat, n esena lui, bineneles, si de existena dominaiei otomane. In ara Romneasc, de pild, este incontestabil c din primele sptmni de domnie se manifest grija noului domn pentru nlturarea abuzurilor din administraie, asa cum o artau - si o vor arta - numeroase instruciuni care nsoesc numirile n slujbe, de la cei mai nali dregtori, de la ispravnici si pn la condicari. Poruncile domnului date acestora, anume s se pzeasc dreptatea lcuiturilor ntru toate", s fie ferii locuitorii de orice nedrepti si jafuri", porunci a cror nclcare sta sub ameninarea pedepsei dup pravil", dau o not caracteristic pentru majoritatea actelor provenind din cancelaria domneasc, asa cum indic cercetarea - fie ea ct de sumar - a condicilor domniei lui Grigore D.Ghica. Se iau msuri de urmrire si pedepsire a celor vinovai de luri nedrepte" cu prilejul ridicrii veniturilor aparinnd domniei. Instruciuni speciale date ispravnicilor dispun ca pe urma slujbasilor dinti", nsrcinai cu ridicarea veniturilor statului, s vin cerctorii" sau slujbasii de al doilea rnd", nsrcinai cu ridicarea rvaselor date de primii ranilor. Cei gsii vinovai de luri suplimentare de bani, inclusiv din rndul cerctorilor", ca si ispravnicii, n caz de neurmare de grij", sunt ameninai cu pierderea averii n favoarea domniei. Toate aceste instruciuni n vederea nlturrii abuzurilor din administraie din judee si plsi au fost sintetizate ntr-un nizam" pus n circulaie n vara anului 1823, pe care de la nceput Grigore Ghica l avusese n vedere. Nu surprind aici, n acest important document de politic intern, ideea obligativitii pravilei pentru toate categoriile sociale, grija ca ispravnicii sau ali slujbasi s urmeze ntru dreptate fr-de-hatr, nici miluire, bogatului ori sracului", dup cum nu ne surprind numeroasele declaraii ale domnului, de sorginte iluminist, privind, de pild, grija sa de a ndrepta pre cei npstuii si a le ntri dreptatea" sau convingerea sa c datoria domnilor si oblduiturilor de noroade cea mai nti este a pzi si la mare si la mic fr osebire cumpna dreptii". Desigur, este vorba de un limbaj al epocii pe care l gsim si n unele acte de cancelarie din timpul domnilor fanarioi. Ca si sub vechiul regim, textele nu concord cu realitatea. Relele erau adnc nrdcinate, consacrate de practica unei ndelungate epoci; ele nu puteau fi desrdcinate n civa ani si n afara unei reforme generale a instituiilor de baz ale rii. Deosebirea fa de trecut totusi exist, ea constnd nu numai n ponderea deosebit a acestei chemri" mpotriva abuzurilor venind din partea domniei, ci si n tentativa de a depsi, totusi, impactul dintre ficiune si realitate; dac nu se poate vorbi de o transformare propriu-zis a organizrii rii dup 1821, n acest rstimp al domniilor pmntene, se poate vorbi de un

nceput", de crearea unor premise - cel puin pe planul mentalitilor si psihologiei generale - n direcia nnoirii structurilor administrative, a reorganizrii instituiilor rii. Msuri de ordin administrativ, ca cele luate de Grigore Ghica n ara Romneasc n direcia nlturrii abuzurilor, a limitrii havaeturilor si a fixrii veniturilor tuturor dregtorilor, sunt luate si n Moldova de loni S.Sturdza, n strns legtur cu politica acestuia de sprijinire pe categoria boierilor mici si mijlocii, la care ne vom referi ceva mai departe. Mai important dect domeniul administrativ - altfel, corelat n bun msur cu el - a fost n cadrul politicii interne a domnilor pmnteni domeniul fiscalitii, deoarece, cum se stie, situaia fiscal - si financiar - a Principatelor la data evacurii lor de ctre turci era deosebit de grea, domnii trebuind s fac n aceast direcie mari eforturi. Cum rezult dintr-o serie de calcule, dup evacuarea trupelor - a cror ntreinere, cum am vzut, costase sume enorme -, ara Romneasc si Moldova, rmneau tot ele datoare, fiecare, cu o sum de peste cinci milioane de taleri. Plata acestor datorii va fi suportat n primul rnd de pturile de jos ale societii, de rnime mai ales. Boierimea va contribui cu un procent mult mai mic la acoperirea acestor datorii externe. De la nceput boierii munteni au respins cererile de sacrificiu" solicitate de domn, propunnd n schimb sporuri de d ri pe seama contribuabililor de rnd. De la 198 de taleri de lude, ct era n 1823, birul ajunge n ara Romneasc, n 1824, la aproape 300 de taleri. Taxe noi sau adugiri de taxe se pun nu numai asupra ranilor, ci si asupra negustorilor sau boiernasilor, asupra unor categorii de privilegiai fiscali. O ncercare a domniei, din primvara anului 1823, de a fixa un ajutor" pe veniturile boierilor strneste protestul vehement al acestora si este curnd anulat. Sunt obligate, n schimb, s contribuie la datoria rii si mnstirile. n Moldova, loni S.Studza, silit, de asemenea, ncearc s ia msuri pentru achitarea datoriei rii; o dat cu o serie de noi dri, impune pe scutelnici si poslusnici, precum si - temporar pe nsisi marii boieri la plata vinriciului. Drile puse pe boieri si pe naltul cler vor constitui obiectul unor nversunate nvinuiri aduse domnului n cadrul conflictului care se desfsoar aici ntre marea boierime si domn, pe de o parte, ntre marea si mica boierime, pe de alt parte. Ar trebui adugat, de asemenea, c ambii domni sunt obligai s fac mprumuturi la marii boieri sau la marii negustori, cu dobnzi exagerate si cu arendarea unora dintre veniturile statului. Datorit acestor eforturi, a sacrificiilor maselor de contribuabili, o bun parte din datoria extern a rii va fi achitat n cursul acestor ani. II.2.2. Cel mai important aspect pe care ni-l ofer viaa politic din anii 1822-l828, altfel destul de discutat n istoriografia romn, l constituie conflictul dintre boierimea mare conservatoare, n bun parte emigrat, si 84

boierimea mic sau mijlocie, care, la rndul ei, aspir la egalitate n ce priveste exercitarea conducerii statului. Conflictul a cptat o amploare deosebit mai ales n Moldova, stimulat si de mprejurarea c noul domn, loni S.Sturdza, ca stare material, aparine mai degrab celei de a doua categorii a boierimii si, pn la un punct, el a ncurajat speranele acesteia. n ara Romneasc conflictul acesta nu ni se nfiseaz ntr-o form att de clar. Existena unei categorii a boierilor de treapta a doua si a treia, dornic s nlture monopolul marilor boieri asupra conducerii statului, este nendoielnic; capacitatea ei de organizare si de aciune politic, n timp ce la crma rii se afl, n persoana lui Grigore al IV lea Ghica, un domn provenit din rndurile marii boierimi, ne apare ns mult mai diminuat dect n Moldova. Manifestrile ei rmn mai degrab la nivelul unor elaborri teoretice, nu lipsite si ele de un anumit interes, de tipul Cugetului adevratului romn ctre fraii si romni sau nscrisului propus de boierii mici pentru unirea rii, la care ne-am referit mai sus. Aici, n ara Romneasc, dup instalarea la domnie a lui Grigore Ghica, spre deosebire de Moldova, nota caracteristic a vieii politice o d conflictul din chiar snul marii boierimi; el se concretizeaz ntr-o miscare de opoziie dirijat mpotriva domnului, de-a lungul anilor, de ctre unii mari boieri, n frunte cu Constantin Blceanu. Subsumnd nendoielnic si interese - altele dect ale marii boierimi, incapabile s se exprime n mod de sine stttor - aceast miscare de opoziie, ndreptat mpotriva lui Grigore D.Ghica, constituie un aspect important al vieii politice din ara Romneasc n epoca la care ne referim. Indiferent de scopurile urmrite, de existena sau nu a unor obiective depsind cadrul ngust al luptei pentru putere, este cert c aceast miscare de opoziie a creat un cadru prielnic de fermentaie a ideilor, de activizare a energiilor, de restructurri pe planul psihologiei sociale; sub acest raport, aceast miscare de opoziie, ca si frmntrile din Moldova, poart n sine semnul caracteristic unei epoci noi, prefigurnd dezvoltarea vieii politice din epoca modern. Nu ntmpltor - si faptul nu este greu de constatat - aciunile opoziiei politice se mpletesc cu momente de elaborare a unor opere literare cu coninut ideologic naintat sau cu afirmarea unor id ei naintate aparinnd n cea mai mare parte unor elemente care provin din alte rnduri dect ale marii boierimi, ca s nu mai vorbim de numeroase pamflete sau scrisori anonime cu pronunat caracter de lupt politic, ce nsoesc mai ntotdeauna momentele de tensiune dinte opozani si autoritatea central, n toiul opoziiei, dezlnuit cu vigoare niai ales din 1823 de ctre C.Blceanu si ali mari boieri, ntre care s-a remarcat si lordache Golescu, acesta din urm scrie, pentru a lovi n acoliii domnului, satira sa Barbu Vcrescu, vnztorul rii si tot el scrie, ceva mai trziu, pamfletul, n form dialogat, Starea rii Romnesti pe vremea strinilor si a pmntenilor, n acesta el se va strdui s dea glas unui efort de 85

De atmosfera unei permanente" opoziii fa de autoriti - dar avnd cauze mult mai adnci - nu este strin nici rscoala din Mehedini din anul 1826, condus de fostii panduri Simion Mehedineanu si Ghi Cuui Olteanu, ndreptat mpotriva abuzurilor slujbasilor domnesti si viznd ndreptarea norodului celui prost". Legat de ceea ce, cu o oarecare exagerare, am putea numi atmosfera epocii, aceast rscoal a fost mai ales n direct relaie cu unele aciuni ale opoziiei marilor boieri, asa cum aveau s arate rezultatele anchetei care i-au urmat. Numai c, o dat cu reprimarea ei, cei doi conductori - spre deosebire de marii boieri opozani, n cel mai rar caz surghiunii - si pierdeau viaa, ceea ce arta pn la ce punct tolerana noului sistem politic putea s ajung. II.2.3. Cum artam mai sus, n Moldova, conflictul dintre marea boierime si mica boierime constituie cadrul determinant al vieii politice si al politicii lui loni S.Sturdza. Spre deosebire de Grigore Ghica, lipsit de la nceput de spijinul, fie si numai al unei pri a marii boierimi, domnul Moldovei a trebuit s adopte o poziie favorabil micii boierimi, s-si asigure sprijinul ei, nu numai iniial, pentru a lua domnia, dar si pentru a si-o asigura n continuare mpotriva loviturilor marilor boieri, n bun parte emigrai (cum am vzut, unii n Basarabia, n frunte cu lordache Rosetti Roznovanu, alii n Bucovina, n frunte cu mitropolitul Veniamin Costache si Mihail Sturdza). Mai ales acesta din urm, aspirnd el nsusi la domnie, n numele intereselor marii boierimi, va depune un efort constant n vederea nlturrii - si cu ajutorul Rusiei - a domnului crvunarilor". Conflictul la care ne referim s-a nscut si dezvoltat mai ales n legtur cu bine cunoscutul proiect de constituie a crvunarilor", elaborat nc din aprilie 1822, dar implicat efectiv n frmntrile politice dup nscunarea ca domn a lui loni S.Sturdza. Cum se stie, acesta a fost redactat, dup toate probabilitile, de Ionic Tutu, unul dintre cei mai profunzi si mai naintai 86

auto-edifcare a propriei sale constiine, stabilind care din confraii si, marii boieri, sunt cu adevrat patrioi" si care, cum spune el, patrihoi". Din anul 1824, cnd la Bucuresti circul pamfletele injurioase la adresa familiei domnitorului si a protejailor, dateaz acea cunoscut scrisoare trimis de Eufrosin Poteca de ia Paris boierilor efori, prin care, fcndu-se ecoul nzuinelor treptelor de jos ale societii, cerea egalitatea la plata drilor statului, fr deosebire, de la divanii pn la hrnitorii de dobitoace''. Tot n plin circulaie a manifestelor mpotriva mai marilor rii, n care nu lipsesc ameninrile cu violena, pentru a scpa patria de opresori", n anul 1825, apar cunoscutele Caracteruri ale lui BP.Mumuleanu; poet de origine modest, care, ca atia alii de seama sa, va fi fcut parte, din cte se pare, din clientela" unui mare boier, acesta nfiereaz n opera sa goana dup funcii si moravurile boieresti, asa cum o critic asemntoare se contura n constiina lui Dinicu Golescu, cltorul prin Apus la aceast dat, care va publica n 1826 cunoscuta nsemnare a cltoriei mele.

gnditori din epoca de la 1821, autor binecunoscut si al altor scrieri cu caracter politic, ntre altele, al acelei Strigri a norodului ctr boierii pribegii si ctr Mitropolitul, cu patetice vorbe de ocar si acuzaii aduse marilor boieri, sau al acelui Cuvnt la nscunarea domnitorului loni Sandu Sturdza, un luminos omagiu adus sistemului domniilor pmntene. Nu este cazul s ne oprim dect n mod sumar asupra primului proiect de constituiune a Moldovei", cum, ncepnd de la Xenopol, e calificat ndeobste memoriul boierilor mici, al novatorilor" sau crvunarilor" din Moldova, la care ne referim, ntruct avem n legtur cu el o bibliografie destul de bogat. Majoritatea studiilor ce i-au fost consacrate sunt de acord n aprecierea c nota caracteristic a constituiei", cu cele 77 de puncte ale sale, o constituie tendina de egalitate a boierimii mici si mijlocii cu boierimea mare n exercitarea conducerii statului, n cadrul Sfatului Obstesc care se preconizeaz, marii boieri urmau s constituie numai Divanul nti, iar boierii mici si mijlocii, adic cei ce nu sunt hale". Divanul al doilea, Departamentul pricinilor strine si Departamentul criminalicesc; printr-un asemenea mod de reprezentare, boierimea mic si mijlocie, deinea chiar o preponderen numeric n organul suprem de conducere a statului. Alte prevederi, privind respectarea dreptului de proprietate", libertatea mestesugurilor si a comerului, a dreptului de a nfiina fabrici", viznd nlturarea restriciilor de caracter feudal, mergeau, de asemenea, cu prioritate, n interesul boierimii mici si mijlocii, al accelerrii procesului care va duce la apariia burgheziei romnesti si, o dat cu aceasta, la dezvoltarea economic a rii. Referindu-ne la raporturile sociale pe care le vizau cele 77 de articole ale proiectului de constituie, ceea ce a strnit ntotdeauna mirarea ncepnd cu Alecu Russo si terminnd, de pild, cu Eugen Lovinescu - a fost lipsa preocuprilor pentru rnime. Aceast lips de preocupri, exprimnd meninerea nealterat a raporturilor tradiionale dintre rani si stpnii de mosii, la care se adaug si alte constatri care reies din analiza proiectului -meninerea privilegiilor boieresti, a sistemului schimbrii anuale a dregtoriilor, a practicii havaeturilor sugereaz serioase limite n ordine social, nscriind acest act, cum subliniam mai sus, pe linia aspiraiilor de egalitate ale boierimii mici si mijlocii cu marea boierime. Din acest unghi de vedere, cum pe bun dreptate observa I.C.Filitti, spiritul progresist al proiectului n privina relaiilor sociale nu merge att de departe precum o serie de alte elaborri teoretice din ara Romneasc, datnd mai ales din anii urmtori, aparinnd, de pild, unui E.Poteca, ale crui revendicri vizau egalitatea absolut la plata impozitelor, desfiinarea robiei iganilor si altele. Dar, odat fcnd aceste precizri, consideraiile nu se pot opri aici, cci, o bun parte a celor 77 de articole, pe lng cele privitoare la dezvoltarea economic a rii, la care ne-am referit mai sus, consemneaz 87

principii si idei marcnd un incontestabil progres; ele contrazic, oarecum, exclusivismul de clas amintit mai sus si reflect o deschidere -nemenionabil ca atare n text - spre interesele altor categorii si clase sociale, a ntregii societi romnesti. Sub semnul marilor principii ale revoluiei franceze care sunt consemnate - pe lng unele amintite deja, egalitatea n faa legilor, inviolabilitatea persoanei, libertatea religioas si altele - se afl aici numeroasele articole care insist asupra respectului pravilei sau articolele privind promovarea n funcii dup meritul faptelor bune" si nlturarea sistemului retrograd al venalitii slujbelor, nlturarea pedepselor abuzive n justiie, combaterea mitei sau rusfeturilor sau a divers elor abuzuri ale organelor administrative si altele. Insistena mai ales asupra respectului desvrsit pentru pravile, crora toat obstea este datoare a se supune", dar si cei care le fac, nsisi domnul si sfatul obstesc", constituie doar un exemplu care arat c, fr a respinge influena ideologiei occidentale - ntre altele, a celebrei lucrri a lui Montesquieu, L'esprit des lois sau a Declaraiei drepturilor omului si ceteanului - este vorba aici de rezultatul unei remarcabile analize a societii romnesti, mai ales a sistemului ei politico-administrativ, plin de abuzuri si nedrepti, din epoca anterioar. Din acest punct de vedere, este evident c aprecierile fcute n istoriografia romn de unii autori, care au privit acest act ca un simplu reflex al ideologiei Marii Revoluii Franceze ("adevratul act politic al influenei Revoluiei franceze" sau o replic foarte revzut a ideologiei Marii Revoluii", scrie E.Lovinescu, n remarcabila sa Istorie a civilizaiei romnesti), trebuie s fie amendate. Ca s nu mai vorbim aici si de alte prevederi ale proiectului, izvorte din aceleasi cerine de dezvoltare ale societii romnesti, care priveau: asigurarea unei ct mai depline autonomii a rii si a dezvoltrii libere a instituiilor sale; interdicia accesului strinilor la funciile statului sau la conducerea mnstirilor si diminuarea accesului lor la bogiile rii; promovarea scolii si culturii naionale. Act naintat, n ansamblul su, la nivelul epocii, proiectul de constituie din 1822, prin punerea lui n aplicare ar fi marcat un important pas n evoluia societii romnesti, n racordarea ei la spiritul timpului. Privit ca instrument de aciune politic n slujba unei anumite categorii sociale si a unei anumite grupri politice, acest proiect de constituie era menit s contribuie la intensificarea activitii politice n general. El a strnit, n anii urmtori, cum era de asteptat, o reacie energic n rndurile marii boierimi, dornic si asa s pun capt domniei lui T.S.Sturdza. Memoriile lui Mihail Sturdza, mai ales, raportndu-se la cuprinsul acestuia, vor cpta o deosebit nversunare, cci. cum se exprim el, ntr-unul dintre ele, adresat lui Minciaky, sintetiznd poziia marii boierimi conservatoare n acest conflict, si ngur numele de constituie constituie un atentat fa de autoritate".

Politica lui I.S.Sturdza de ncurajare a manifestrilor micii boierimi, de promovare a unor boieri mici sau mijlocii n rndurile boierimii de neam", prin acordarea de ranguri si privilegii - pn n anul 1824, cum se stie, el va cftni peste 400 de noi boieri - n vederea asigurrii domniei sale, toate acestea vor amplifica opoziia marii boierimi; n lupta pentru salvarea poziiilor dominante n stat si a vechilor privilegii, aceasta din urm ncearc s apeleze la concursul Rusiei, n timp ce lui I.S.Sturdza nu-i va rmne dect posibilitatea de a-si asigura bunvoina Turciei. n anul 1824, o conspiraie a marilor boieri din ar - n legtur cu cei din afar - esueaz ns, cci plngerea pe care marii boieri o trimit sultanului rmne fr ecou, ntre timp, domnul lund msuri mpotriva celor vinovai. Acuzat cu vehemen de marii boieri n jalba la care ne-am referit -pentru politica lui fiscal, afectnd si privileg ii ale boierimii si clerului, pentru numeroasele sale cftniri -, domnul se apropie dup aceast dat n mare msur de programul micii boierimi, asa cum se vede cu prilejul Adunrii obstesti din iunie 1824, convocat pentru a discuta garaniile de pstrare a ordinii care urmau s fie date Turciei n vederea evacurii definitive a rii, cnd, sub influena micii boierimi, se fac importante propuneri: nfiinarea unei armate de 4-5000 de oameni; supunerea strinilor la legile si autoritile rii; ntemeierea de pravile numai n limba naional si viznd reorganizarea politic a statului (se avea n vedere aici, dup I.C.Filiti, aplicarea constituiei crvunarilor"); desfiinarea veniturilor din slujbe; constituirea unei adunri obstesti, cu numr fix de membri si hotrnd numai pe baz de majoritate; numirea domnilor pe via si n mod ereditar, pe linie masculin; separarea veniturilor domniei de cele ale statului. Se urmrea, deci, prin aplicarea acestui program cu ajutorul Turciei, cum se arat n socotina" adunrii la care ne referim, s ne alctuim un stat care s nceap a figurarisi printre altele, un stat stpnitor cum am fost, dup privilegiile cele vechi ale rii, adic atrnat cu adevrat si birnic, dar de sine stttor cu pravili si cu puterea sa" (s.n., N.I.). Aceasta, n condiiile n care, pe de alt parte, cum am vzut, Mihail Sturdza ntreine o coresponden permanent cu cele mai nalte autoriti ariste, acuznd pe domnul Moldovei c prin politica sa de alian cu boierimea mic aplic constituia crvunarilor". Memoriile si drile de seam privind administraia Moldovei (n multe cazuri nu avem de-a face cu memorii propriu-zise, ci numai cu dri de seam sau simple informri), adresate autoritilor ariste, unele dup altele, mai ales pn la 1826 - ca si cele aparinnd lui lordache si Nicolae Rosetti-Roznovanu -, militnd pentru scoaterea Moldovei de sub dominaia otoman si asezarea lor sub protecia unui monarh ortodox", nu sunt lipsite de accente patriotice; dar, asa cum pe bun dreptate observa l.C.Filitti, referindu-se la Primul dintre cei de mai sus, ce pcat c sentimente nendoioase de dragoste de ar si atta talent erau ntunecate de orbire de cast". 89

Fr ndoial, dac, mai ales n anii 1824-l826, n confruntarea dintre boierimea mare si boierimea mic, succesul pare a fi de partea celei din urm, c dac n acesti ani domnul Moldovei a aplicat ntr-o anumit msur principiile si prevederile proiectului de constituie din 1822 - nu este vorba de o adoptare sau oficializare propriu-zis a textului acestui proiect -, din anul 1826, odat cu Convenia de la Akkerman situaia se schimb, cum vom vedea, dup cum si n ara Romneasc aceast convenie va avea importante consecine. II.2.4. ncheiat la 25 septembrie/7 octombrie 1826, Convenia de la Akkerman, care a pus capt strii de rzboi dintre cele dou puteri, a fost nsoit de un act separat privitor la Principate, prin care se prevedeau: alegerea domnilor de ctre Divan dintre boierii pmnteni; fixarea duratei domniei la 7 ani; scutirea de tribut pe timp de doi ani; fixarea tributului si a oricror redevente pentru Poart n baza hatiserifului din 1802; libertatea comerului, cu condiia asigurrii n continuare a aprovizionrii cu grne a Porii; dreptul de intrare n ar a boierilor refugiai din cauza evenimentelor din 1821, cu asigurarea garantrii tuturor drepturilor si bunurilor; obligaia domnului de a lua msuri pentru mbuntirea organizrii Principatelor si elaborarea unui regulament general" pentru fiecare provincie. Aceste hotrri - care, cum este usor de observat, n parte, dau satisfacie cererilor din proiectele de reforme ale anilor 182ll822 - aveau consecine deosebit de nsemnate pentru evoluia situaiei Principatelor. Se ntorc dup aceast dat n ar marii boieri care de-a lungul anilor respinseser apelurile adresate de domni, la Bucuresti,n frunte cu Grigore Brncoveanu, la Iasi,n frunte cu Mihail Sturdza. Conflictul dintre marea boierime si boierii de treapta a doua sau a treia, ca si din snul marii boierimi - n cazul rii Romnesti - nu nceteaz de la aceast dat, dar, asa cum s-a subliniat, el se estompeaz n faa necesitii de a se da statului o nou organizare, care s serveasc interesele clasei boieresti luat ca un ntreg". n Moldova, poziiile marii boierimi sunt reconsolidate att n privina raporturilor cu mica boierime, ct si cu domnul. Expresia cea mai concludent o constituie Anaforaua pentru pronomiile Moldovei din 9 aprilie 1827, aprobat imediat de domn, prin care se cereau: scutirea definitiv de orice fel de dri a boierilor; dreptul exclusiv de stpnire asupra pdurilor pentru stpnii de mosii; monopolul boieresc asupra vnzrii buturilor; interdicia mutrii ranilor de pe o mosie pe alta fr aprobarea prealabil a stpnilor de mosii; meninerea sistemului scutelnicilor si poslusnicilor; aprobarea de ctre Divan a sentinelor date de domn mpotriva boierilor; asigurarea inviolabilitii domiciliilor boieresti de ctre organele administrative; numirea n slujbe numai dintre pmnteni si compunerea Divanului din persoane aparinnd neamurilor cele dinti". Toate acestea, si 90

ele, erau strns legate de coninutul proiectelor de reforme ale marilor boieri elaborate cu ani n urm. Desigur, l.C.Filitti avea dreptate cnd, referindu-se la aceast ntrire a privilegiilor marii boierimi, arta, mpotriva unei opinii a lui A.D.Xenopol, c ea constituia mai degrab expresiunea dorinei ntregii clase boieresti, ngrijorate de perspectiva unei reforme", dect rezultatul influenei marilor boieri conservatori ntorsi din refugiu. Trebuie menionat ns c nici aceast influen nu trebuie minimalizat; ea se baza, n parte, si pe sprijinul Rusiei ariste, care, prin unele prevederi ale Conveniei de la Akkerman, asa cum observa acelasi istoric, si rennoia dreptul oficial de imixtiune n afacerile interne" ale Principatelor. De altfel, nu ntmpltor, mpotriva unui asemenea drept" si a consecinelor sale ideea protectoratului marilor puteri - nu numai al Rusiei - pare s fi fcut progrese mai ales de la aceast dat, asa precum indic, ntre altele, o relatare de mai trziu a lui N.R.Roznovanu, precum si unele dintre memoriile sale. Dup sosirea hatiserifului de aplicare a Conveniei de la Akkerman, abia n mai 1827, la Bucuresti si Iasi, n paralel cu alctuirea a tot felul de legturi" de ctre boieri, n vederea stabilirii bazelor viitoarei organizri, care se observ mai ales n Moldova, sau cu continuarea opoziiei fa de domn a lui C.Blceanu la Bucuresti, se desfsoar aciunile domnitorilor n vederea aplicrii dispoziiilor privitoare la noua organizare. Cum se stie, chiar a doua zi dup primirea hatiserifului de aplicare a Conveniei de la Akkerman, printr-un prim pitac Grigore Ghica a dispus ca marii boieri ai rii s se ntruneasc de dou ori pe sptmn pentru a dezbate si hotr, mai nti, asupra celei mai urgente dintre reforme, cea fiscal, impus de nssi prevederea Conveniei privitoare la suspendarea tributului pe timp de doi ani. n aceste ntruniri, n numr de sapte, ncepnd cu cea din 24 mai 1827, si ncheindu-se cu cea din 30 iulie, dezbaterile au fost, mai mult sau mai puin, formale, problemele majore de organizare intern fiind ocolite si evitndu-se luarea deciziilor; tergiversarea acestor dezbateri nu era strina de evoluia relaiilor dintre Turcia si Rusia, de apropiata izbucnire a conflictului ruso-turc. n aceast atmosfer de incertitudine, dezbaterile au fost suspendate, cu aprobarea domnului, ulterior, n octombrie 1827, un firman al Porii - dat, probabil, sub presiunea Rusiei -interzicnd boierilor munteni s se mai ocupe de organizarea intern. n Moldova, boierii, n afara srguinei de a da, asa cum s-a apreciat, o extindere nemaicunoscut privilegiilor lor, au evitat de la bun nceput orice abordare de fond a reorganizrii interne prevzut de Convenie, n domeniul fiscal, primul vizat, de pild, ei strduindu-se - n adunrile care au loc o dat pe sptmn - s cerceteze n amnunime administraia financiar a lui I.S.Sturdza, situaia Casei lefurilor si altele.

91

n sfrsit, o problem de o oarecare nsemntate de la sfrsitul domniilor pmntene, legat nu de prevederile popriu-zise ale Conveniei de la Akkerman, ci de consecinele generale ale acesteia, a fost aceea a administraiei mnstirilor nchinate. Dup ce, din anul 1823, clugrii greci din fruntea mnstirilor nchinate fuseser alungai, ca rezultat al unor vechi si repetate cereri din partea boierilor romni si a clerului nalt, acum, la sfrsitul anului 1827, sub presiunea Rusiei, clugrii greci sunt restabilii la conducerea acestor mnstiri, ncercrile mitropoliilor Veniamin Costache si Grigore Dasclul de a prentmpina printr-o aciune comun aceast msur, apoi protestul lor energic, ca si al Divanurilor, au rmas fr rezultat, rezolvarea definitiv a acestei importante probleme urmnd a reveni unei ale epoci. n viaa politic din rstimpul domniilor pmntene, Convenia de la Akkerman rmne, totusi, un act de o nsemntate remarcabil, fie si numai prin faptul de a fi prevzut cerina reorganizrii instituiilor rii si a ntocmirii unui regulament general", ceea ce ddea satisfacie memoriilor si proiectelor de reforme boieresti si contribuia, ntr-o anumit msur, la activizarea diferitelor grupri politice. Totodat, prin efectele pe care Convenia le avea n planul relaiilor cu Rusia, ea determina noi clarificri de poziii. n general, pe planul vieii politice perioada domniilor pmntene, la care ne-am referit, a nsemnat un real progres, pe de-o parte, n sensul amplificrii frmntrilor politice viznd modernizarea instituiilor de stat, pe de alta, n sensul dezvoltrii preocuprilor teoretice viznd viitorul Principatelor. Nu ntmpltor, acestui interval de timp, asa cum s-a demonstrat, i aparin nceputurile constituirii celor dou mari curente politice din epoca modern liberalismul si conservatorismul. Dac pe planul organizrii interne, al structurilor socialeconomice si administrative, asa cum am vzut, domniile pmntene din anii 1822-l828 nu puteau realiza dect un nceput" fr a fi vorba de o schimbare propriu-zis a vechilor structuri -, pe planul circulaiei ideilor reformatoare si al evoluiei mentalului colectiv, rezultatele acestor domnii sunt mult mai importante. Altfel spus, n acest interval de timp vedem conturate direciile principale de evoluie a vieii publice, precum si ideile pe baza crora se vor reorganiza instituiile de stat n epoca regulamentar. O dat cu declansarea noului rzboi ruso-turc, n aprilie 1828, domniile lui Grigore D. Ghica si loni S.Sturdza luau sfrsit; la o stabilitate politic absolut necesar reorganizrii instituiilor rii se va ajunge numai dup sfrsitul acestui rzboi si ncheierea tratatului de pace de la Adrianopol.

92

II.3. Rzboiul ruso-turc din 1828-l829 si urmrile sale pentru Principate; nsemntatea tratatului de la Adrianopol

II.3.1. Cauzele izbucnirii rzboiului sunt legate n primul rnd de situaia nou creat n Sud-Estul Europei, o dat cu declansarea luptei de eliberare naional a grecilor. n martie 1825, sultanul Turciei, Mahmud al 1l-lea, sub influena lui Metternich, pentru a reprima rscoala grecilor declansat la aceast dat n Moreea - a solicitat sprijinul pasei de Egipt, Ali-Pasa. Acesta, rspunznd favorabil, si-a trimis trupele n Grecia, peninsula Moreea fiind ocupat si prdat n mod cumplit. Pe rnd, cetile rsculate, Navarin, Calamata si Tripolita, au fost cucerite. Punctul cel mai de seam al rezistenei grecesti l constituia fortul Missolonghi, care capituleaz n faa trupelor turcesti dup o rezisten eroic de peste un an. nfrngerea grecilor printr-o intervenie sngeroas provoac o puternic impresie n Europa. Sub influena opiniei publice, sensibilizat de ororile trupelor turcesti si impresionat de eroismul grecilor, marile puteri europene s-au simit obligate s intervin, s-si manifeste solidaritatea cu cauza grecilor. Mai nti, Rusia semneaz cu Anglia protocolul de la Petersburg, prin care aceste dou puteri recunosteau autonomia Greciei, cu condiia plii unui tribut ctre Poart; n acest context, apoi, celor dou puteri li se altur si Frana, ncheindu-se n acest fel o tripl alian, avnd ca scop o aciune comun de ajutorare a grecilor, ncheiat la Londra, la 6 iulie 1827, aceast coaliie era menit s loveasc n principiile Sfintei Aliane; aceste principii funcionaser la 1821, cnd trupele turcesti au intervenit n Principate cu aprobarea marilor puteri, dar ele nu mai puteau funciona acum n condiiile unei ample miscri de solidaritate pe plan european cu cauza eliberrii naionale a grecilor. La 8 octombrie 1827, ca urmare a refuzului Turciei de a nceta masacrele din Moreea, escadrilele englez, francez si rus din Marea Mediteran distrug flota turco-egiptean la Navarin. Ca urmare a acestui dezastru, cu participare ruseasc, puin mai trziu, la 27 decembrie 1827, Turcia rupe relaiile cu Rusia. Pe de alt parte, la aceast dat, un corp al armatei franceze debarc n Moreea, reocupnd toate cetile grecesti si silind pe turci s evacueze Moreea. La rndul su, n primvar, la 26 aprilie 1828, Rusia declar rzboi Turciei, ncepnd operaiile militare pe dou fronturi, n Caucaz si la Dunre. La sfrsitul lunii aprilie 1828, armata rus condus de generalul Wittgenstein trece hotarele Moldovei, n cteva zile trupele ruse ajungnd la Brila, Bucuresti si Craiova. Cei doi domni, Grigore D. Ghica si I.S.Sturdza 93

sunt obligai s se retrag, generalul Pahlen fiind numit prezident al Divanurilor Moldovei si rii Romnesti. Pe rnd, n cursul lunilor mai-iunie 1828, cad Brila, Isaccea, Tulcea, Constana, Bazargic, Macin, n acest timp, turcii din garnizoanele de la Rahova si Nicopole fac incursiuni n Oltenia; ns sunt respinsi de trupele ruse, conduse de generalul Geissmer, la Cioroiu. n septembrie 1828, mpotriva ncercrilor trupelor turcesti de a cuceri Oltenia, se dau alte lupte, la Bilesti, Calafat, Cernei s.a. Particip la aceste lupte si trupe de voluntari romni, conduse de polcovnicul I.Solomon si mai tnrul Gh.Magheru; n mod deosebit se remarc pandurii n luptele de la Calafat si Ostrov, n dreptul Cladovei si Negotinului. De asemenea, au participat la aceste lupte, alturi de romni, si detasamente de bul gari, srbi, greci, albanezi. La sud de Dunre, la sfrsitul lunii septembrie 1828, armatele ruse cuceresc Varna, dar renun, n schimb, la asediul Silistrei si Sumlei, ele fiind prost aprovizionate si decimate de epidemii (obligate chiar s se retrag, a poi, la nord de Dunre). Din toamna anului 1828, frontul dunrean devine staionar, n timp ce pe frontul din Caucaz trupele ruse, de asemenea, obinuser unele succese, cucerind de la turci o serie de ceti (ntre care, Cars). Dup mai multe luni de stagnare a operaiunilor militare, n primvara anului 1829, la comanda suprem a trupelor ruse vine, n locul generalului Wittgenstein, generalul Dibici, n timp ce comanda trupelor din Principate este preluat de generalul Pavel Kiseleff. Soarta rzboiului este decis n favoarea Rusiei, cnd, n iunie 1829, Dibici cucereste Silistra, ptrunznd apoi adnc n Balcani (de aici, numele su: Zabalcanschi). Concomitent, n Asia, generalul Paschievici obine succese asemntoare, cucerind Erzerum si apropiindu-se de Trapezunt. n aceast situaie grea, Turcia este nevoit s cear pace, ea aflndu-se la aceast dat ntr-una dintre cele mai proaste situaii din cte avusese vreodat n cursul rzboaielor cu Rusia, n timp ce aceasta din urm se afla la apogeul succeselor sale militare. II.3.2. La 2/14 septembrie 1829, Turcia este nevoit s semneze pacea de la Adrianopol, Anglia, Frana, Austria - si sub influena opiniei publice -lsnd mn liber Rusiei. In raport cu succesele sale, aceasta din urm va dovedi, totusi, o surprinztoare moderaie, optnd pentru meninerea Imperiului Otoman; ea a avut n vedere, pe de o parte, faptul c o continuare a rzboiului ar fi impus mari sacrificii umane, date fiind ravagiile pe care epidemiile le fceau n r ndurile armatei sale, pe de alta, inevitabilele pretenii ale celorlalte trei mari puteri n cazul mpririi Imperiului Otoman. Tratatul de la Adrianopol, ncheiat ntre Rusia si Turcia, prin coninutul su, marcheaz un moment important nu numai pentru istoria politico-diplomatic si militar a Rusiei, ci si pentru istoria popoarelor din 94

sud-estul Europei, aflate sub stpnire sau dominaie turc. El prevedea urmtoarele: * ncorporarea de ctre Rusia a rmului caucazian al Mrii Negre, precum si a gurilor Dunrii, pn la vrsarea Prutului (braul Sf.Gheorghe). * Libertatea navigaiei pe Dunre si Marea Neagr, strmtorile Bosfor si Dardanele devenind libere pentru comerul tuturor statelor. - Recunoasterea autonomiei Greciei (aceasta urmnd ca n anul urmtor, 1830, s-si proclame independena). - Reconfirmarea recunoasterii autonomiei Serbiei, precum si ncorporarea n teritoriul ei a mai multor districte. - Privind organizarea Principatelor Romne, ca o dezvoltare a articolului V, este elaborat un act apare: Actul osbit pentru prinipaturile Moldova si ara Romneasc". II.3.3. Pentru Principatele Romne deosebit de importante sunt prevederile nscrise n acest act adii onal, si anume: * Restituirea vechilor ceti de pe malul stng al Dunrii (mpreun cu insulele innd de acest mal), talvegul Dunrii (firul apei) urmnd a marca grania cu Turcia. Aceast prevedere ddea satisfacie numeroaselor cereri formulate n diferitele memorii adresate Rusiei sau Austriei (mai ales n anii 182l-l822). Efectiv, cetile Turnu, Giurgiu si Brila vor fi integrate teritoriului rii Romnesti n anul urmtor, 1830, n timpul administraiei lui P.Kiseleff. * Principatele Romne se bucur de autonomie administrativ, n acest sens, Poarta era obligat: s respecte drepturile Principatelor stipulate n tratatele din 1812 si 1826 ncheiate cu Rusia, referitoare la autonomie (libertatea religioas, administraie independent s.a.); s impun respectarea acestor drepturi si de ctre comandanii turci de pe malul drept al Dunrii; n sfrsit, era obligat, n mod expres, s nu tolereze nici un asezmnt turcesc pe malul stng al Dunrii. Trebuie subliniat c recunoasterea de ctre cele dou mari puteri a principiului dreptului Principatelor Romne la autonomie administrativ urma s aib o deosebit nsemntate pentru dezvoltarea Principatelor, si aceast prevedere, de asemenea, se nscria pe linia unor vechi deziderate ale romnilor. Din pcate, n perioada imediat urmtoare, acest principiu va fi nclcat chiar de ctre puterea protectoare. - Pentru conducerea central a Principatelor se prevd domni pe via., alesi de Adunri Obstesti, urmnd a conduce n mod liber treburile obstesti. Aceast stipulare a domniei pe via era nou n raport cu prevederile din actele cu caracter internaional ncheiate ntre Turcia si Rusia n perioada anterioar - de la 1802 si pn la Convenia de la Akkerman din 1826 - care prevedeau, cum am vzut, domnie pe 7 ani; bineneles, pe lng precizarea privind durata domniei, important era sublinierea alegerii domnilor dintre

pmnteni de ctre Adunrile Obstesti. 95

* Principatele se bucur de libertatea deplin a comerului pentru toate produsele sale; deci, monopolul turcesc asupra comerului, limitat din perioada anterioar, este acum desfiinat. O asemenea prevedere, fireste, urma s ncurajeze n mod apreciabil extinderea comerului exterior al celor dou Principate, dezvoltarea lor economic, n general. * Pe linia reducerii obligaiilor fa de Poart si a strictei lor delimitri, se nscrie si prevederea privind scutirea pe viitor de orice obligaii de aprovizionare cu produse a Constantinopolului si a cetilor de la Dunre. * Pincipatele au dreptul de a nfiina cordoane sanitare si carantine la hotare, precum si o miliie, pentru paza ordinei interne. O asemenea prevedere care se nscria pe linia lrgirii statutului de autonomie politic, deschidea calea reconstituirii ostirii naionale. Ea viza. de asemenea, o revendicare afirmat de romni n perioada anterioar, n cursul revoluiei condus de Tudor Vladimirescu, precum si n textele diferitelor proiecte de reform, elaborate de boieri. * Poarta era obligat s confirme regulamentele administrative elaborate n rstimpul administraiei ruse n Principate, n spiritul acestei prevederi, problema elaborrii Regulamentelor Organice era reluat, n condiii noi, urmnd a fi, de data aceasta, finalizat. * Administraia rus n Principate urma s dureze pn la plata despgubirilor de rzboi de ctre Turcia, fixate la uriasa sum de 11.500.000 de ducai. Spre mhnirea autoritilor ruse, Turcia va face efortul necesar pentru achitarea acestor despgubiri, neoferind Rusiei pretextul prelungirii la nesfrsit a ocupaiei militare a Principatelor (care avea s dureze, totusi, pn n vara anului 1834). Ct priveste atitudinea binevoitoare a Rusiei fa de romni, greci si srbi, pe care o reflect, n general, dispoziiile tratatului de la Adrianopol, aceasta ar fi de explicat si prin unele consideraii de ordin politic-psihologic. Cum observa SaintMarc Girardin, arul Nicolae l fusese adnc impresionat de spiritul de sacrificiu al grecilor, afirmat n anii anteriori rzboiului, n acest sens, marele publicist francez nota: Eu recunosc n spiritul tratatului de la Adrianopol acest instinct popular care mpinse pe arul Nicolae la rzboiul mpotriva Turciei; recunosc acolo inspiraia Eteriei, a acestei societi care voia regenerarea Orientului Antic". Fr ca, n timpul existenei sale, s-si fi atins scopurile, care mergeau prea departe credea publicistul -, dup dispariia sa, Eteria a dat rezultate,

care se puteau observa n spiritul tratatului de la Adrianopol. n sine, o atare observaie viza nu numai rezultatul luptei grecilor pentru independen, ci si al luptei celorlalte popoare aflate sub dominaie otoman, inclusiv a romnilor. 96

III. PRINCIPATELE ROMNE DE LA 1829 LA 1848

III. l. Geneza, coninutul si nsemntatea Regulamentelor Organice


III. 1.1. Administraia lui Pavel Kiseleff (1829-l834). n 1828, dup intrarea trupelor ruse si plecarea celor doi domni, la conducerea Principatelor a fost numit un presedinte plenipoteniar al celor dou Divanuri. Primul care a ndeplinit aceast funcie a fost contele Pahlen (aprilie 1828 - februarie 1829); el a fost nlocuit cu generalul Jeltuhin, care va muri peste cteva luni de cium (octombrie 1829). Acestuia i-a succedat generalul Pavel Kiseleff. ntre timp fiind semnat tratatul de la Adrianopol, la care ne-am referit. Administraia lui Kiseleff n Principate (1829-l834) era menit, n primul rnd, s asigure exigenele ocupaiei ruse si, n perspectiv, interesele politice ale Rusiei, s pregteasc calea unei viitoare anexiuni. Dar politica adoptat de Kiseleff pentru realizarea elurilor de expansiune ale Rusiei s-a nscris pe linia nelepciunii si moderaiei, a spiritului reformator, din acest unghi de vedere el deosebindu-se de predecesorii si n funcia de presedinte plenipoteniar al celor dou Divanuri. A dovedit caliti de bun administrator, de politician abil, receptiv la ideile timpului, avnd un rol important n aciunea de aplicare a prevederilor tratatului de la Adrianopol privitoare la Principate, precum si n procesul de modernizare a acestora. Om activ, inteligent si bine intenionat n privina unei administraii lipsite de abuzuri, P. Kiseleff a stiut s-si aleag colaboratori capabili din rndul boierilor romni. Cu ajutorul acestora, a luat o serie de msuri pe plan intern menite s atenueze situaia grea a Principatelor: - pentru combaterea ciumei care fcea ravagii, a instituit la Bucuresti si Iasi cte o comisie sanitar, numind n acest scop noi medici; a reorganizat spitalele, a instituit o linie de carantin de-a lungul Dunrii, a suspendat temporar scolile, hanurile si iarmaroacele, toate aceste msuri ducnd, la sfrsitul anului 1829, la strpirea epidemiei de cium; - pentru combaterea unei alte calamiti, foametea, a dispus constituirea unei comisii speciale, cu sarcina de a importa cereale si a de a organiza mai bine distribuia produciei interne; - n domeniul modernizrii sistemului fiscal, a luat o serie de msuri de nlturare a abuzurilor la strngerea drilor, a dispus desfiinarea unor categorii scutite de dri (scutelnici si poslusnici) s.a. Pe linia aplicrii prevederilor tratatului de la Adrianopol, s-a realizat n cursul anului 1830 aciunea de retrocedare a raialelor Turnu, Giurgiu si 97

Brila, mpreun cu 30 de insule din jur, precum si de delimitare a granielor cu Turcia, n acest scop din urm fiind instituit o comisie special. Pe aceeasi linie s-au nscris msurile viznd organizarea armatei naionale, ncepnd din aprilie 1830, cnd a fost elaborat proiectul de lege privitor la aceast instituie. Deosebit de importante au fost msurile - ulterior, nscrise n textele Regulamentelor - viznd reorganizarea justiiei, care mergeau pe linia aplicrii principiului separrii acestei instituii de administraie. De asemenea, merite importante revin lui Kiseleff sub raportul msurilor iniiate de e l pe linia modernizrii administraiei oraselor, a Bucurestilor n mod deosebit - si acestea nscrise ulterior n textul Regulamentului Organic. Din pcate, cum am precizat, activitatea reformatoare a lui P.Kiseleff se desfsoar n condiiile unei ocupaii militare strine si n limitele intereselor politice ale Rusiei, ntre altele, punerea la punct a instituiei cenzurii de ctre Kiseleff fiind o dovad a acestei constatri. Desigur, cele mai importante aspecte ale activitii lui Kiseleff sunt cele legate de elaborarea Regulamentelor Organice si faza de nceput a aplicrii lor; o serie de msuri de politic intern adoptate la nceputul administraiei sale au precedat elaborarea Regulamentelor, inspirnd prevederi ale acestor acte; totodat, cum vom vedea mai departe, din momentul adoptrii lor de ctre Adunrile Obstesti Extraordinare din Principate, Kiseleff a trecut la aplicarea lor, nainte ca ele s fie aprobate de Poart. III. 1.2. Elaborarea Regulamentelor Organice fi geneza lor. Pentru prima dat ntr-un act cu valoare internaional, problema elaborrii unui regulament de reorganizare intern a Principatelor fusese nscris n actul adiional al Conveniei de la Akkerman din octombrie 1826. n conformitate cu prevederile din acest act, n primvara anului 1827, cum am menionat, se constituiser n Principate comisii de reform, dar lucrrile acestora nu s-au finalizat, boierii urmnd a astepta declansarea noului rzboi ruso-turc. Problema este reluat n rstimpul acestui rzboi, cnd, din partea Curii protectoare, consilierul de stat D.B.Dascov era nsrcinat cu realizarea unei anchete n ar si cu elaborarea instruciunilor, urmnd a sta la baza lucrrilor de redactare a Regulamentelor, n vederea elaborrii acestora, pe baza unor principii identice, s-a constituit o singur Comisie de reform, din 8 boieri, cte patru din fiecare provincie, sub conducerea consulului general rus L.M.Minciaky; membrii comisiei erau numii n mod egal de presedintele plenipoteniar si de Adunarea Obsteasc. Astfel, pentru ara Romneasc, banul Gr. Bleanu si vornicul Gh. Filipescu erau numii de Pavel Kiseleff; logoftul St.Blceanu si hatmanul Al.Villara erau alesi de Adunare. Pentru Moldova: vistiernicul C. Pascanu si vornicul M. Sturdza, numii de Kiseleff; vornicul C. Conachi si vistiernicul C. Catargiu, alesi de Adunarea Obsteasc. 98

Ca secretar, subcomisia din ara Romneasc avea pe B. Stirbei iar cea din Moldova, pe Gh. Asachi. Izvoarele Regulamentelor vor fi: raportul lui Dascov, ca rezultat al anchetei, rapoartele consulilor rusi de la Bucuresti si Iasi, memoriile de reforme boieresti adresate Rusiei dup 1821. n iulie 1829, pe baza raportului ntocmit de Dascov, erau trimise la Bucuresti instruciunile Curii imperiale ruse. Dou erau principiile eseniale nscrise n acestea: pe de o parte, ameliorarea iar nu schimbarea bazelor instituiilor rii, pe de alta, unificarea ct mai complet a instituiilor celor dou ri. Dezbaterile din cadrul Comisiei de redactare se desfsoar n a doua jumtate a anului 1829 si la nceputul anului 1830. De la nceputul acestora, s-au manifestat unele atitudini de protest fa de imixtiunea Rusiei; astfel, n Adunarea rii Romnesti, lancu Vcrescu protesteaz mpotriva prezidrii Comisiei de revizie de ctre un general rus. A surprins n cursul dezbaterilor o anumit atitudine a boierilor viznd consolidarea privilegiilor; ntre altele, ei au respins prevederile din instruciuni privind impozitul funciar si au propus scutirea de dri a boierilor, precum si mrirea clcii (de la 12 la 24 de zile pe an). Proiectul de Regulament, asa cum a iesit din dezbaterile Comisiei de revizie, a fost trimis la Petersburg, urmnd a fi amendat de o comisie special. Cu acest prilej a fost inclus n textul proiectului o prevedere menit s asigure amestecul Rusiei n treburile interne ale Principatelor, anume dreptul domnului de a dizolva Adunarea Obsteasc numai cu aprobarea celor dou puteri; de asemenea, numrul de zile de clac pentru rani, propus de boieri, a fost redus de la 24 la 12. Rentors de la Petersburg, textul amendat al Regulamentelor este adoptat de Adunrile Obstesti Extraordinare din Capitalele celor dou Principate: n mai 1831 la Bucuresti, n octombrie 1831 la Iasi, n aplicare urmnd a intra cu data de 1/13 iulie 1831 n ara Romneasc, de 1/13 ianuarie 1832 n Moldova. Referindu-ne la textele adoptate de cele dou Adunri Obstesti Extraordinare, sunt necesare cteva observaii de ordin formal: n primul rnd, nu vorbim de un singur Regulament, ci de dou Regulamente Organice, al rii Romnesti si al Moldovei. Desi sa pornit de la principii identice de organizare si de la coordonarea iniial a lucrrii ntr-o comisie unic de redactare, s-a lucrat, n etapa a doua, pe subcomisii, pentru ara Romneasc si Moldova, fiind elaborate dou texte, n cea mai mare parte deosebite ca form. Ambele cuprind 9 capitole, dar care nu sunt asezate dect parial n aceeasi ordine, si au redactri diferite, numai n mod excepional unele formulri fiind aproape identice (cum este cazul articolelor care consemneaz principiul unirii Principatelor). Regulamentul Organic al rii Romnesti cuprinde 444 de articole, al Moldovei, 435. Deosebirile privesc nu numai forma de redactare, structura textelor si dimensiunea lor, ci si cum am observat, adoptarea lor, care sa fcut n dou 99

Adunri diferite si la date diferite, intrarea n vigoare, la date diferite, tiprirea lor, la date si n condiii diferite, precum si, cum vom vedea, revizuirea lor ulterioar, n condiii si la date diferite. Asemnrile dintre cele dou texte privesc organizarea instituional identic pe baza acelorasi principii, dar si aici exist deosebiri care se refer la specificul unei provincii sau alteia si se reflect n planul componenei unor anumite instituii preconizate a se nfiina (de pild, cum vom vedea, numrul diferit de membri ai Adunrilor Obstesti), denumirile unor instituii, nuanarea diferitelor atribuii etc., etc. De aceea, pentru a se evita confuziile, dac n comentariul istoric ne referim la ambele Principate, este corect, credem, s folosim termenul de Regulamente Organice. III. 1.3. Coninutul Regulamentelor Organice. Stipulaiile de baz ale Regulamentelor Organice se nscriu pe linia prevederilor tratatului de la Adrianopol, att n privina statutului politic internaional rezervat Principatelor, ct si n privina reorganizrii lor interne. La baza organizrii politice superioare, a instituiilor de conducere a statului, este asezat principiul modern al separrii puterilor n stat: executiv, legislativ, judectoreasc. a. Domnul, este seful puterii executive. El este ales pe via din rndul marilor boieri pmnteni, n vrst de cel puin 40 de ani. n calitate de sef al puterii executive, numeste si revoc pe ministri ca si pe toi funcionarii publici; are drept de sanciune a legilor adoptate de puterea legiuitoare, precum, ca si aceasta, drept de iniiativ a legilor. Un important element de limitare a puterii domnului, nscris n textele regulamentare, l- a constituit separarea cmrii domnesti de vistieria statului, pentru prima dat domnul primind o list civil (1.200.000 lei n ara Romneasc, 800.000 lei n Moldova). b. Puterea legislativ revine Adunrii Obstesti, desemnat n texte sub titlul de Obisnuit Obsteasc Adunare (sau Adunare Obsteasc Ordinar). Aceasta dezbate si voteaz legile, pe care le supune apoi sanciunii domnului. Adunarea Obsteasc din ara Romneasc se compune dintr-un mic numr de membri de drept (mitropolitul si cei 3 episcopi: de Rmnic, Buzu si Arges) si dintr-un numr mult mai mare de membri alesi: 20 de boieri de treapta ntia (pmnteni, n vrst minim de 30 de ani) si 18 boieri, deputai ai judeelor, plus un reprezentant al Craiovei (n total, 43 de deputai). Componena Adunrii Obstesti a Moldovei pstreaz o structur asemntoare, cu un numr ceva mai redus de membri: pe lng cei de drept (mitropolitul si cei 2 episcopi, de Roman si Husi), 16 boieri de treapta I si 16 boieri - reprezentani ai inuturilor (n total, 35). n virtutea rolului important pe care Biserica l juca n epoc, presedinte de drept al Adunrii era mitropolitul. Rostul Adunrii Obstesti era de a limita puterea executiv, existena ei marcnd nceputurile sistemului parlamentar romnesc.

100

Precizarea atribuiilor celor dou instituii reprezentnd puterile executiv si legislativ, precum si a raporturilor dintre ele, puneau bazele unui mecanism statal menit s creeze o atmosfer nou n viaa politic, inclusiv s ofere noi sanse de emancipare politic a celor dou Principate. Din pcate, buna funcionare a acestor instituii urma s fie grav afectat de amestecul Rusiei, legalizat n textele Regulamentelor prin dispoziiile care confereau acesteia calitatea de arbitru n raporturile dintre cele dou instituii. Anume, pe de o parte, dizolvarea Adunrii Obstesti, n caz de dezordine grav" ntre membrii si, putea fi fcut de domn numai cu ncuviinarea celor dou puteri, pe de alta, membrii Adunrii Obstesti aveau dreptul s adreseze plngeri celor dou mari puteri mpotriva sefului statului. n acest fel, puterea protectoare prin asemenea mijloace, pe ct de simple pe att de dibace", cum se exprima A.D.Xenopol, si asigura arbitrajul, altfel spus, nrurirea politic" n Principate; dac, de pild, domnul n-ar fi fost pe placul su, ea putea s ncurajeze, prin agenii si, plngeri mpotriva acestuia si ssi ofere astfel pretextul de a-l demite (ceea ce, cum vom vedea, se va ntmpla cu Al.Ghica n 1842). n acest fel atribuiile celor dou instituii centrale de conducere a statului erau, n practic, grav limitate prin aceasta, principiul autonomiei polit ice a Principatelor, n bun msur, fiind nclcat. Domnul si exercit puterea cu ajutorul ministrilor alctuind Sfatul administrativ extraordinar (Consiliul de ministri de mai trziu), compus din 6 sefi de departamente: Interne (mare vornic, n Tara Romneasc; mare logoft n Moldova); Finane (mare vistier); Externe (secretar de stat); Justiie (mare logoft al Dreptii); Culte (cuprinznd si Instruciunea public - mare logoft al Credinei); Armat (mare sptar). Primii trei (de Interne, Finane si Externe) alctuiau un consiliu restrns, Sfatul administrativ, cu misiunea de a rezolva chestiunile curente ale conducerii de stat. O dat cu nfiinarea acestor organe se desfiineaz cteva nainte funcii cu competen teritorial: banul Craiovei, marele vornic si marele logoft de ara de Sus si ara de Jos s.a. Alegerea domnului cdea n atribuiile unei adunri obstesti cu o componen mai larg: Obsteasca Adunare Extraordinar. Ea avea urmtoarea structur: 50 de boieri mari; 73 de boieri de rangul al doilea; 36 de boieri de rangul al treilea (delegai de judee); 27 de reprezentani ai oraselor; ca membri de drept, mitropolitul si episcopii, n total, 190 de membri, din care: 159, reprezentani ai boierilor; 27, ai oraselor; 4, ai clerului. Sub raportul componenei, cum se observ, spre deosebire de Adunarea Obsteasc Ordinar, din aceasta fac parte si reprezentani ai oraselor. Condiiile candidailor la domnie erau: s fac parte din rndurile marilor boieri, s fie boieri cu o vechime de cel puin 3 generaii (de noblee"); s aib 40 de ani mplinii.

101

Deoarece primii domni regulamentari vor fi exceptai de la principiul alegerii, cum vom vedea, prima si ultima Adunare Obsteasc Extraordinar va fi constituit n ara Romneasc, din ea rezultnd, n decembrie 1842, alegerea ca domn a lui Gh.Bibescu. c. Organizarea judectoreasc, consemnat de Regulamentele Organice, are la baz acelasi principiu modern al separrii puterilor n stat. Sunt prevzute 3 categorii de instane judectoresti: tribunale judeene, ca foruri de prim instan (cte unul n fiecare jude); divanuri judectoresti, ca instane de apel (dou n ara Romneasc, la Bucuresti si Craiova; unul n Moldova, la Iasi); naltul Divan (Divanul domnesc), ca instan suprem care judec apelurile contra hotrrilor divanurilor judectoresti si tribunalelor de comer. n legtur cu atribuiile naltului Divan se introduce principiul autoritii de lucru judecat, n sensul c hotrrile naltului Divan sunt definitive, punndu-se capt unei vechi si pgubitoare practici. S-au instituit dou categorii speciale de instane judectoresti reclamate de necesiti conomico-sociale: tribunalele comerciale, pentru cauze economice, cu judectori numii, dar si alesi de orseni (de bresle); judectorii de mpciuire", viznd aplanarea conflictelor minore de la sate (un fel de instane, dat fiind compoziia lor: un preot si 3 jurai). Regulamentele Organice consemneaz, totodat, constituirea unor organe judiciare noi n cazul Principatelor: instituia avocailor (pentru aprarea mpricinailor) si instituia procurorilor (pentru paza legilor si a ordinei). Pentru mai buna funcionare a justi iei, se introduce principiul stabilitii judectorilor pe trei ani, cu dreptul reconfirmrii pentru o nou durat si, totodat, se preconizeaz intrarea n vigoare a principiului inamovibilitii judectorilor dup 10 ani de la aplicarea Regulamentelor. Se prevede, de asemenea, eliminarea din sistemul penal si de procedur a unor practici anacronice (mutilarea si tortura). d. Organizarea administrativ-teritorial si orseneasc, n acest domeniu, pe lng separarea celor dou compartimente, justiie si administraie, Regulamentele Organice preconizeaz un nceput de descen tralizare administrativ, mprirea teritorial consemnat n texte este una tradiional: judee n ara Romneasc, conduse de ocrmuitori; inuturi, n Moldova, conduse de ispravnici; subdiviziunile judeelelor sunt constituite din plsi (ocoale, n Moldova), conduse de subocrmuitori. n vederea nlturrii abuzurilor se preconizeaz o delimitare a atribuiilor acestor funcionari administrativi si se introduce si aici - ca si n justiie principiul stabilitii funciilor pe o durat de trei ani, punndu-se capt practicii abuzive a schimbrilor anuale.

Administraia orseneasc a constituit domeniul n care Regulamentele Organice au adus cele mai multe inovaii. Conducerea orasului este asigurat 102

de un Sfat orsenesc, compus din 3-5 membri, alesi de orseni (de starostii tuturor corporaiilor), ceea ce constituia un nceput al aplicrii principiului autonomiei administrative orsenesti. Numai presedintele Sfatului era numit de Adunarea Obsteasc (dintre cei 5 membri alesi de orseni!); guvernul si asigur un oarecare control, numind un reprezentant al su, un comisar, pe lng fiecare Sfat, cu misiunea de a apra interesele statului. Este vorba, deci, de un nceput de autonomie orseneasc sub controlul guvernului. Sunt delimitate strict, n textele celor dou Regulamente, atribuiile Sfatului pe plan administrativ, economic si fiscal (inclusiv n sfera dr eptului de folosin a unei pri din veniturile orasului). De asemenea, sunt preconizate o serie de alte msuri viznd modernizarea oraselor. Astfel, se prevede nfiinarea unor servicii publice de strict necesitate (serviciul de pompieri, de alimentare cu ap, medical si farmaceutic, oficiul de stare civil s.a.). Se prevd, de asemenea, o serie de msuri de igien public, cimitirele si industriile insalubre fiind scoase n afara oraselor s.a. e. n domeniul organizrii fiscale, Regulamentele Organice ncearc s aduc o anumit ordine, n primul rnd, sunt desfiinate numeroasele dri directe si indirecte (rusumaturi) si nlocuirea lor cu o dare fix pe cap de familie: capitaia, n lumea satelor, patenta, pentru orseni, negustori sau meseriasi. n scopul nlturrii abuzurilor se instituie msura efecturii de recensminte septenale. Este consemnat desfiinarea categoriilor scutite de dri, a scutelnicilor si poslusnicilor - msur aplicat anterior de Kiseleff (n schimb, ca o concesie fcut boierilor, sunt pusi la dispoziia acestora slujbasii volnici, l la 10). n domeniul organizrii finanelor publice cea mai important msur a constituit-o adoptarea principiului modern al Bugetului statului dezbtut si adoptat de Adunarea Obsteasc. O alt msur important, n plan fiscal, dar si economic, menit s impulsioneze dezvoltarea economic a fost desfiinarea vmilor interne. S-au preconizat si alte dou importante msuri din aceast ultim categorie, dar care vor esua, dat fiind existena suzeranitii Porii, si anume: unificarea sistemului monetar si nfiinarea unei bnci naionale. Alturi de diferite monede strine (ducatul austriac s.a.), leul va continua s circule ca moned obisnuit de calcul, abia peste mai multe decenii el urmnd a-si cpta statutul propriu-zis de moned naional. Din pcate, o dat cu multe msuri bune, Regulamentele Organice au nscris n domeniul fiscalitii si o msur anacronic, anume, scutirea total de dri a boierilor si, n parte, a clerului. Era o msur ca re contrazicea spiritul timpului, dar care si gsea explicaia ntr-o mai veche dolean a boierilor, afirmat cu trie de ei si n cadrul dezbaterilor prilejuite de elaborarea Regulamentelor Organice. Consemnarea acestei msuri n textele
103

Regulamentelor nsemna de fapt legalizarea unei flagrante inechiti sociale, ceea ce, cum vom vedea, va arunca o umbr asupra ansamblului acestor legiuiri. f. ntr-un alt important domeniu al vieii de stat, organizarea militar, textele Regulamentelor Organice consemneaz nfiinarea unei miliii naionale, n fiecare Principat, pentru paza granielor si a ordinei interne, precum si nfiinarea serviciului de carantine (pe linia prevederilor tratatului de la Adrianopol si a msurilor ntreprinse de Kiseleff). g. Importante sunt prevederile Regulamentelor Organice privind organizarea nvmntului naional. La baza acestuia sunt asezate dou importante principii, si anume: principiul limbii naionale, ca limb de nvmnt, si principiul caracterului preponderent al scolii publice, incumbnd datoria statului de a se ngriji de scoal si educaia tineretului. Se preconizeaz nfiinarea de scoli primare, n resedinele de jude, precum si reorganizarea colegiilor de nvmnt superior, la Bucuresti si lasi. Ulterior, inndu-se seama si de experiena anterioar, aceste prevederi din Regulamente aveau s fie completate, n ara Romneasc, printr-un regulament scolar, stipulnd mai clar organizarea nvmntului pe 4 trepte de nvturi: primare (elementare), umanioare. complementare si speciale (superioare). O msur important viznd sfera culturii naionale, n general, pe care a preconizat-o Regulamentele Organice a constituit-o nfiinarea instituiei Arhivelor Statului, care avea s prind contur definitiv n deceniile urmtoare. h. n sfera organizrii Bisericii, Regulamentele Organice au circumscris importante dispoziii, pe linia definirii raporturilor acesteia cu statul. Aceste dispoziii au avut n vedere tradiia care conferea Bisericii un rol foarte important n viaa de stat, dar a limitat, totusi, n favoarea statului, rosturile sale, ele marcnd, la nivelul Bisericii Ortodoxe Romne din Principate o prim etap important a ofensivei statului asupra Bisericii si n spiritul creia avea s se desfsoare, n bun msur, cum vom vedea, si politica domnilor regulamentari. n primul rnd, n privina naltului cler, se stipuleaz principiul dup care mitropolitul si episcopii nu pot fi alesi dect numai dintre clericii pmnteni, consfinindu-se o practic mai veche, nclcat n vremea din urm, n ara Romneasc, spre sfrsitul domniilor fanariote. Alegerea acestora se face de ctre Adunarea Obsteasc Ordinar, mpreun cu boierii de treapta I nemembri ai Adunrii, deci de ctre un organ constituit dintr-o majoritate laic (n care, cum am vzut, mitropolitul si episcopii erau membri de drept), ceea ce corespundea n parte obiceiului din trecut (alegerea n soboare constituite din clerici si laici, membri ai Divanului, apoi, prin abatere de la obicei, mai ales de ctre Divan, si prin abuz, de ctre domn!). Cei alesi urmau s primeasc ntrirea domnului, iar apoi ntrirea canonic din partea patriarhului de Constantinopol. Asemenea dispoziii se voiau o condamnare a abuzurilor din ara Romneasc, cnd se ajunsese ca naltele funcii 104

bisericesti s fie la bunul plac al domnului, s fie vndute pe bani, ca si funciile publice (vezi cazul alegerii lui Dionisie Lupu, relatat mai sus!). Pe linia implicrii statului n viaa Bisericii se nscriu dispoziiile privind hirotonirea de preoi si asezarea egumenilor numai cu aprobarea domnului, dreptul acestuia de supraveghere, prin intermediul logoftului bisericesc, asupra ntregului cler, pentru ca acesta s respecte legile rii, comportndu-se cu ,,bun rnduial". Pe aceeasi linie se nscriu prevederile privind dreptul statului de control asupra nvmntului religios, prin intermediul aceluiasi logoft bisericesc: se stipula, n schimb, odat cu preconizarea nfiinrii de noi seminarii, preluarea ntreinerii de ctre stat a acestor instituii, n parte, conducerea seminariilor a fost lsat pe seama ierarhilor Bisericii, n practic, treptat, statul, implicndu-se pe deplin si n aceast privin. Sub semnul controlului statului intra si regula dup care candidaii la preoie trebuiau s fie absolveni de seminar (dispoziie, n practic, greu de respectat). n spiritul tradiiei, Regulamentele Organice confer nalilor ierarhi, mitropoliilor si episcopilor, calitatea de membri de drept ai Adunrilor Obstesti Ordinare, iar mitropolitului calitatea de presedinte al acesteia (ca si al Adunrii Obstesti Extraordinare); ns, la nivelul clerului de gradul II, cel puin, o serie de dispoziii limiteaz atribuiile acestuia n plan administrativ si juridic (se confer totusi, n schimb, de la aceast dat, o atribuie deosebit preoilor, anume, inerea actelor de stare civil). n privina strii materiale a clerului, se stipuleaz principiul scutirii sale de dri, ca si pentru boieri, n practic, aceast scutire va fi deplin pentru clerul nalt si numai parial pentru clerul de rnd, cu unele deosebiri ntre ara Romneasc si Moldova. De asemenea, n aceeasi ordine de idei. se stipuleaz principiul ca, n viitor, printr-un regulament special, s se fixeze lefuri pentru preoi, pn atunci stabilindu-se dreptul clericilor de a pretinde plat din partea credinciosilor numai pentru servicii speciale (botezuri, nmormntri). n sfrsit, o parte important a textelor Regulamentelor Organice se refer la reglementarea relaiilor agrare, de care o lege fundamental de la aceast dat nu putea s nu se ocupe, aspect la care ne vom referi ceva mai departe. Se impune, credem la captul acestei analize a coninutului Regulamentelor Organice, o caracterizare general a acestora care trebuie s in seama de toate aspectele lor, att pozitive, ct si negative. II I. 1.4. nsemntatea si urmrile Regulamentelor Organice. Asupra aspectelor pozitive, precum si negative, sunt de reinut cteva concluzii: a. Prin organizarea identic, n multe privine, a instituiilor de stat, a unor instituii tradiionale, ca Scoala si Biserica, a altor instituii, Regulamentele Organice s-au nscris pe linia exigenelor timpului, contribuind n mod remarcabil la pregtirea Unirii Principatelor. O asemenea 105

organizare avea la baz principiul Unirii nscris n mod ex pres n textele Regulamentelor Organice, cele dou articole n cauz, art. 371 din Regulamentul rii Romnesti si 425, din Regulamentul Moldovei, avnd aproape formulri identice, usor de observat. Astfel, de pild, art.425 are urmtorul coninut: nceputul, religia, obiceiurile si asemnarea limbei locuitorilor acestor dou Prinipaturi, precum si trebuinele ambelor pri, cuprind n nssi desclecarea lor, elementurile nedespritei Uniri, care s-au mpiedecat si s-au ntrziat de ntmpltoarele mprejurri". b. Organizarea Adunrilor Obstesti a marcat nceputul vieii parlamentare romnesti, chiar dac ele au avut o componen boiereasc, meninndu-se pe linia prioritii absolute n viaa de stat a boierimii, n special a celei mari. Cu toate deficienele sale de funcionare, datorate n primul rnd amestecului Rusiei, n al doilea rnd, lipsei de experien a factorilor politici pe linia aplicrii principiului separrii puterilor n stat, ele sau constituit ntr-un important factor de modernizare, de racordare la spiritul organizrii vieii de stat din Europa occidental. Totodat, n ciuda patronajului rusesc, precum si atribuiilor limitate care li se confereau, sub acest raport, ele au permis totusi, mai ales n cazul Adunrii Obstesti din ara Romneasc, o serie de manifestri legale, circumscrise miscrii de redesteptare naional (Vezi, mai departe, miscarea condus de I. Cmpineanu n chestiunea articolului adiional, afacerea" Trandafiloff s.a.). c. n general, n sfera numeroaselor instituii - n domeniul organizrii administraiei, justiiei, finanelor, armatei, scolii, bisericii s.a - principiile stipulate n textele Regulamentelor au nscris aceste instituii pe linia modernizrii, ele marcnd un veritabil progres n raport cu trecutul, marcnd, simbolic cel puin, o ruptur cu strile de abuzuri, dezordine si confuzie din trecut; chiar dac abuzurile vor continua, nrdcinate de un vechi sistem si de mentalitatea oamenilor, tendinele spre nlturarea lor, de organizare si ordine, sunt evidente. Aceste instituii, pe baza principiilor nscrise n textele Regulamentelor, vor funciona, cu unele amendri, impuse de necesiti, n jur de trei decenii, o nou etap de organizare a lor urmnd a fi parcurs, n condiiile constituirii statului romn modern sub conducerea domnitorului Al.I.Cuza. d. n privina controversei din rndul exegeilor, dac aceste texte ale Regulamentelor Organice, fiecare cu peste 400 de articole, sunt sau nu constituii, trebuie s observm urmtoarele: mai nti, desi ele intr n amnunte de organizare ale diferitelor instituii care sunt specifice mai

degrab unor legi organice, totus i, ele cuprind si principiile generale de organizare statal, proprii unor constituii clasice; n al doilea rnd, n definirea lor drept constituii - primele constituii din istoria romnilor esenial ni se pare a fi constatarea c n epoca n care s- au aplicat, asa cum demonstreaz numeroase mrturii, ele au fost receptate de contemporanii lor drept constituii, acte fundamentale de organizare statal, iar nu legiuiri 106

oarecare. Ct priveste denumirea dat lor, Regulamente Organice, iar nu constituii, asa cum se stie, aceasta s-a datorat dorinei exprese a lui P.Kiseleff si altor demnitari rusi - de altfel, ca si a unor boieri romni - de a se evita folosirea unui termen privit cu suspiciune, ca unul consacrat n legtur cu spiritul revoluionar al timpului. e. n privina unei alte probleme, oarecum controversat, dac aceste Regulamente, elaborate n rstimpul unei ocupaii strine, si sub patronajul autoritilor ruse de ocupaie sunt oper ruseasc sau oper romneasc ! Si aici sunt necesare cteva observaii: n primul rnd, o privire atent asupra textelor celor dou Regulamente duce usor la constatarea c marea majoritate a articolelor (din cele 400 ale fiecrui Regulament) privesc organizarea instituiilor romnesti n spiritul dorit de mult vreme de boierimea din Principate, numai un mic numr dintre aceste articole - este drept, de nsemntate deosebit viznd amestecul si interesele puterii protectoare. Cum am observat deja, reorganizarea intern a Principatelor era o veche dorin a boierilor, manifest n rstimpul rzboaielor ruso-turce, exprimat de-a lungul deceniilor n numeroase proiecte si memorii de reforme. Noul rzboi ruso-turc din 1828-l829 a oferit marilor boieri, constituind elita politic conductoare din Principate, posibilitatea s-si satisfac acest deziderat. Rusia, la rndul ei, a iesit n ntmpinarea acestei aspiraii a boierilor romni, interesat, pe de o parte, n atragerea lor, n scopul asigurrii propriei influene n Principate, pe de alt parte, dorind s arate altor puteri europene inteniile sale generoase". Boierimea din ara Romneasc si Moldova - n primul rnd, marea boierime - si asigura prin coninutul Regulamentelor Organice privilegiile sale, chiar si le consolida, scondu-le din derizoriu, fiind obligat, n schimb, s fac concesii Rusiei, acceptnd un amestec al acesteia care, cel puin n faza iniial, putea s par limitat sau incert. Totodat, asigurndu-si aceste privilegii, boierimea nelegea s nscrie n textele Regulamentelor o mulime de prevederi interesnd n general dezvoltarea social-economic a Principatelor si modernizarea instituiilor. C, n ansamblul lor, Regulamentele Organice se constituie n opera boierilor romni, o dovedeste, ntre altele, organizarea n detalii a diferitelor compartimente ale vieii de stat, pe care nu ar fi putut-o efectua, n nici un caz, niste strini, orict de buni cunosctori ai realitilor romnesti ar fi fost ei. Ele constituiau o oper care nu putea s fie dect a unor oameni cu o vast experien n treburi de stat, cu bogate cunostine, precum erau cei 8 membri ai Comisiei de redactare a proiectelor iniiale: B.Stirbei, M.Sturdza, Gh.Asachi s.a. n acest sens, n ciuda virulenei cu care, n epoca de la 1848, Regulamentele au fost contestate ca oper ruseasc si simbol al protectoratului Rusiei, la o distan apreciabil n timp, peste aproape un secol de la elaborarea lor, nvai de seam, precum N.Iorga, Andrei 107

Rdulescu s.a., au relevat caracterul lor de oper romneasc, o asemenea concluzie regsindu-se si n zilele noastre la un cunoscut exeget, precum acad.Gh.Platon (Regulamentul Organic, scrie domnia sa, nu este o lege ruseasc acordat de mrinimia Puterii protectoare", ci constituie un rezultat al nevoii de modernizare a societii romnesti"). f. Trebuie subliniat c definind Regulamentul Organic din fiecare Principat ca oper a boierilor romni si subliniind latura pozitiv n ceea ce priveste organizarea instituiilor de stat, nu estompm, nicidecum, aspectele sale negative si nici nu atenum, ntr-un fel, culpele marilor boieri - autori: a) pe de o parte, este vorba, n plan extern, de amestecul rus legalizat n textele Regulamentelor, care afecta grav autonomia politic, ulterior, acest amestec fiind amplificat prin cunoscutul articol adiional; b) pe de alta, n plan intern, este vorba de stipularea de privilegii pentru boierime, n primul rnd, pentru marea boierime, n contradicie cu spiritul timpului, si anume: prioritate, cvasi-absolut la ocuparea funciilor n stat; scutirea total de dri (inclusiv pentru naltul cler), impunerea unui regim discriminatoriu rnimii, mai ales prin obligaia zilelor de clac, abuziv multiplicate. Evident, desi, cum recunosteau chiar critici ai si din generaia de la 1848, N.Blcescu si M.Koglniceanu, Regulamentele Organice, n ansamblul lor, la o analiz obiectiv, marcau un progres n raport cu trecutul, aceste aspecte negative, conjugate ntre ele, au strnit, la scurt vreme de la punerea lor n aplicare, o critic acerb, care respingea o dat cu aspectele negative si pe cele pozitive. Fenomenul, n epoca de la 1848, si avea explicaia n elanul revoluionarromantic al tinerei generaii, care detesta opera prinilor, era impus, n mod natural, n focul luptei pentru schimbarea pe cale revoluionar a regimului politic existent. Un observator strin al realitile romnesti, A.Ubicini, ntr-una din primele analize asupra cauzelor revoluiei de la 1848, n numele revoluionarilor munteni, avea s aprecieze c Regulamentul Organic a fost sursa tuturor relelor care apsaser Valahia n curs de 17 ani", c el consacrase n textul su cele mai monstruoase anomalii, cele mai revolttoare inegaliti". Iar Cezar Bolliac, tot dup 1848, avea s aprecieze c prin dispoziiile sale, care consacrau amestecul Rusiei, Regulamentul Organic se constituia ntr-o osnda de moarte a naionalitii noastre", c prin dispoziiile referitoare la rnime, el a introdus sclavajul" n ar, a robit pe om pmntului", c prin scutirea de dri a boierilor si asigurarea prioritii lor la funcii a desprit naia n clase cu interesuri deosebite", rezervnd toate privilegiile unui cerc restrns de boieri si aruncnd toate obligaiile pe seama celorlalte categorii sociale. Cert este un fapt, anume c, la scurt vreme de la elaborarea lor, Regulamentele Organice ofereau un exemplu paradoxal: pe ct de mult fuseser dorite de-a lungul deceniilor anterioare de elita politic din 108

Principate, pe att de repede - de fapt, ntr-un fel, este un caz unic n istoria constituiilor romnesti - ele au devenit acte anacronice, simboluri ale unui regim politic si ale unor stri de lucruri care urmau s fie schimbate. n acest context, n sfrsit, se mai impune o precizare: prin coninutul lor, Regulamentele Organice nu s-au nscris, de fel, pe linia spiritului de solidaritate naional promovat n 1821, n timpul revoluiei condus de Tudor Vladimirescu. Marii boieri-legiuitori din 1831 au organizat ara n primul rnd n spiritul intereselor lor de clas si opera lor la aceast dat, n multe privine, venea cu ntrziere de mai multe decenii; n ansamblul ei, era progresist n raport cu trecutul, dar acest progres se cerea amplificat si sub alte aspecte, n raport cu spiritul timpului, pentru ca ea s fie o oper durabil. Or, pentru a mpinge societatea nainte, trebuia s se conteste totul, pentru a se justifica o nou schimbare. Pentru tinerii patrioi romni, un ru" al Regulamentelor Organice, precum inegalitatea la plata impozitelor, umbrea ntregul text al legiuirii si l fcea detestabil n ansamblul su. Desigur, n aceast privin, Regulamentele Organice au avut un merit indirect foarte important: concentrnd mpotriva lor sgeile otrvite ale criticilor, ele au oferit acestora din urm posibilitatea clarificrii ideilor si o int precis de aciune. Lupta mpotriva protectoratului rus, cu gravele lui consecine, lupta mpotriva privilegiilor si inegalitilor de tot felul, lupta pentru restructurri sociale si emanciparea pturilor sociale de jos, toate acestea au putut s se amplifice gsind n textele Regulamentelor Organice justificri temeinice, care ofereau noi impulsuri miscrii de redesteptare naional.

III.2. Evoluii socio-economice n epoca Regulamentelor Organice


111.2.1. Evoluia raporturilor agrare si situaia principalelor clase sociale n Principatele Romne a. De-a lungul unei ndelungate perioade de timp, ncepnd de la jumtatea secolului al XVIII - lea, cnd, n ara Romneasc si Moldova, prin reformele lui Const.Mavrocordat din anii 1746 si 1749, avusese loc eliberarea ranilor din starea de rumnie" si vecinie", evoluia raporturilor agrare a cunoscut un ritm relativ lent. Fostii rumni" ( n ara Romneasc ) si vecini" (n Moldova), odat cu desfiinarea legrii lor de glie, deveneau oameni liberi din punct de vedere juridic, dar, n practic, lipsii de pmnt propriu pentru asig urarea existenei, cei mai numerosi dintre ei rmn locului, obligai, n contul folosirii pmntului, la prestarea clcii, a unui anumit numr de zile pe an - de obicei pn la 12 - pe mosia boiereasc, ei devenind astfel clcasi_. Va exista de-a lungul timpului, totodat, si categoria de rani mici proprietari, cu adevrat oameni liberi, rzesi sau mosneni, dar partea de baz a acestei clase sociale - rnimea - este dat de categoria clcasilor . 109

Timpul consacrase aceast practic a clcii, ea fiind legalizat prin acte domnesti, chiar dac, n multe cazuri, ea putea fi preschimbat, n natur sau bani, dup interesul proprietarului de mosie sau, uneori, dup capacitatea de rezisten a ranului. Dup cunoscutele reforme, mai sus amintite, de-a lungul deceniilor, evoluia va merge n direcia limitrii sau contestrii vechiului drept al ranului - drept de caracter feudal - de folosin a mosiei n schimbul prestaiei n munc sau produse (dijm). Degrevarea proprietarului de obligaia de a asigura ranului mijloace de existen pe mosia sa l transform treptat pe cel din urm n chirias" pe mosie, care, deci, poate fi si alungat (ceea ce, n practic, rar se ntmpl, boierul avnd nevoie, totusi, de braele de munc ale ranului). Fenomenul la care ne referim se traduce prin tendina de mprire a mosiei n dou pri distincte: una, proprietate deplin a stpnului de mosie ( zisa rezerv feudal ), o alta rmnnd destinat folosinei ranului, n contul obligaiilor de clac si dijm ( a zecea parte din venitul, adetul" mosiei ). O asemenea tendin era consemnat n legiuirile de la sfrsitul secolului al XVIII -lea si nceputul secolului al XIX -lea - Pravilniceasca Condic" a lui Al. Ipsilanti, din 1780, Codul Calimach, din 1817, Legiuirea Caragea, din 1818, dar ea si va gsi consacrarea definitiv n textele Regulamentelor Organice. Este vorba de o tendin impulsionat treptat de interesul crescnd al proprietarilor pentru exploatarea mosiilor, prin extinderea nsmnrilor, n vederea produciei de export, desi mult vreme, pn n epoca Regulamentor Organice, n structura economic a Principatelor ponderea revine cresterii vitelor, iar nu cultivrii pmntului. Va contribui la aceast evoluie si fenomenul arendsiei care joac treptat un rol din ce n ce mai important, o bun parte a mosiilor din ara Romneasc si Moldova fiind lucrate n acest sistem. Aceste fenomene la care ne referim au importante implicaii n plan social, n sensul agravrii situaiei rnimii, dar trebuie subliniat c exploatarea exercitat de boieri si arendasi asupra ranilor nu este unica si cea mai important form de exploatare a acestora; n primul rnd, cum am observat mai sus, referindu-ne la cauzele revolui ei din 1821, obligaiile fa de stat, fiscalitatea datorat administraiei domnilor fanarioi si, implicit, dominaiei otomane, contribuie n cea mai mare msur la situaia deosebit de grea a ranilor, n aceast privin, izvoarele interne si externe - n primul rnd, relatrile cltorilor strini -, sunt deosebit de concludente. Ele ne vorbesc, n general, despre o clas a boierimii, precum si de un numeros aparat administrativ central, trind n lenevie si lux, pe seama unei rnimi ajuns ntr-o incredibil stare de decdere . Revoluia din 1821, cum am vzut, nu a putut aduce, brusc, schimbri n planul evoluiei strilor socio-economice, al evoluiei relaiilor agrare, cu 110

toate tendinele de nlturare a abuzurilor care se manifest, ct de ct, dup aceast dat. Cum se stie, cu privire la domnitorul Grigore D.Ghica exist o serie de informaii aparinnd categoriilor izvoarelor diplomatice care se refer la ncercarea acestuia din vara si toamna anului 1824 de a desfiina claca sub motivarea c o asemenea msur ar fi fcut mai suportabile grelele impozite. Boierii, de fiecare dat, au respins ns aproape n unanimitate acest proiect, cu toate asigurrile date de domn c ei vor fi compensai pe alt cale . Trebuie spus c n Moldova, spre deosebire de ara Romneasc, situaia relaiilor agrare este ntr-o oarecare msur diferit, n sensul c aici procesul de acaparare a pmnturilor rnesti de ctre stpnii de mosii era mult mai intens, c rezerva feudal nu era infim" ca n ara Romneasc, constituirea proprietilor latifundiare accelernd aici ntr-o mai mare msur procesul de destrmare a relaiilor de tip feudal. Pe linia consacrrii unei mai vechi practici, aceea a mpririi mosiilor nguste" n trei pri - dou pentru steni iar a treia revenind vecinicului stpn" -, precum si a asigurrii celor 12 zile de clac la orice lucru va avea trebuin stpnul mosii", se nscrie aici asezmntul lui loni S.Sturdza din 10 martie 1828 (n realitate, cum s-a demonstrat, el circulnd sub form de ponturi" si n anii precedeni ). O caracteristic a rnimii, att din ara Romneasc, ct si din Moldova, dup 1821, o constituie, cum am subliniat, ncercarea ei de a se opune att exploatrii de stat, ct si exploatrii boieresti. Frmntrile din rndul rnimii se in lan, mai ales n Oltenia, unde fusese focarul revoluiei din 1821. O nsemntate deosebit a avut mai ales rscoala din Oltenia condus de Simion Mehedineanu si Ghi Cuui , pornit din judeul Romanai, n anul 1826, cnd se lanseaz, ca n vremea lui Tudor, o proclamaie chemnd poporul la lupt cu aceleasi vorbe ademenitoare pentru a-l face ssi pierde minile". b. n linii mari, pn la elaborarea Regulamentelor Organice situaia raporturilor agrare, ca si a celor dou importante clase sociale - boierimea si rnimea - a rmas neschimbat . Stipulnd reglementarea relaiilor agrare n Principate, pentru prima dat acestea sunt puse pe principii noi, de tip capitalist; ca principiu, mosia se mparte n dou: 1/3 devine proprietate de caracter absolut, a boierului, 2/3 rmne n posesia ranilor, n calitate de chiriasi", n realitate, dreptul de posesiune al ranilor este sever ngrdit, loturile fiindu-le date acestora nu dup nevoile de subzisten, ci dup inventarul viu pe care l posed ( deci dup fora de munc de care putea beneficia proprietarul !). Astfel , ranii sunt mprii n trei categorii: fruntasi, cu cel puin 5 vite; mijlocasi, cu 3 vite; codasi, fr vite. n raport cu acest numr de vite, n ara Romneasc, fruntasii primeau: 3,20 ha. pmnt de arat si fnee (plus islaz= 4,25 ha); n Moldova: 3 falce, adic 4,5 ha., pmnt arabil si fnee ( plus islaz 1,5 falce= 111

6,75 ha); mijlocasii, jumtate, proporional cu numrul vitelor; codasii, nu primeau nici fne, nici islaz. Clcasii, care aveau mai mult de 5 vite la aceast dat, sau cei care aveau nevoie de mai mult pmnt dec t loturile atribuite de Regulament, urmau s se neleag de buna voie" cu proprietarii. n schimbul loturilor primite, ranii sunt obligai la dijm, precum si la achitarea zilelor de clac pe partea de mosie rezervat proprietarului, stabilit la 12 zile pe an, cu nart ( norma zilnic de munc , de obicei realizabil n 2-3 zile ). Dup calculele lui N.Blcescu, n realitate numrul zilelor de clac ajungea n ara Romneasc la 56, iar n Moldova, la 84. n general, aceste prevederi ale Regulamentelor Organice au nrutit situaia rnimii, n primul rnd, aceast legiferare a mpririi mosiei n dou pri curma, mai ales n ara Romneasc, obiceiul ca ranul s aib drept nelimitat de folosin asupra loturilor necultivate din mosie, cu condi ia de a da proprietarului dijma( a zecea parte din produse ). n al doilea rnd, ranii puteau fi nedreptii la repartizarea loturilor legale, proprietarul mosiei avnd dreptul de a stabili el singur calitatea loturilor date ranilor, n al treilea rnd, odat cu aceasta legiferare, obligaia de clac care, n epoca anterioar, fusese n bun msur fictiv, se transform acum ntr-o obligaie real deosebit de apstoare pentru rani. Pentru aceste motive, unii istorici, pe bun dreptate, au apreciat c prevederile Regulamentelor Organice au marcat introducerea celei de-a doua iobagii, tez combtut de ali exegei, dar care, cum usor se poate observa, are un smbure de adevr. Asa cum se stie, aplicarea legii clcii a dus la numeroase frmntri, la rscoale chiar n rndurile rnimii, Kiseleff fiind obligat s reprime cu duritate pe unele dintre acestea cu ajutorul armatei de ocupaie ( ca de exemplu, la Sboani, n jud. Roman, din Moldova). Consecinele negative ale Regulamentelor Organice n sfera relaiilor agrare aveau s fie sesizate de la bun nceput de tinerii patrioi romni, critica virulent la adresa acestor prevederi ajungnd n cele din urm si la publicistii strini. Dat fiind gravitatea ei, problematica relaiilor agrare, odat cu instalarea n 1834 a domnitorilor regulamentari, avea s rmn n centrul ateniei acestora, unii dintre ei ncercnd s se implice cu hotrre n aceast direcie. Astfel, n ara Romneasc, n iunie 1838, guvernul domnitorului Al.Ghica aducea n dezbateri proiectul care se referea la preurile nemsurate" pentru prisoase ( loturile suplimentare contractate de rani cu proprietarii pe baz de liber nvoial), cu care erau mpilai" ranii . propunndu-se un pre fix pentru acestea, suportabil pentru rani ; deputaii -boieri vor critica proiectul, opunndu-i propuneri cu preuri , pentru prisoase de islaz si prisoase de artur, de pn de zece ori mai mari dect cele prevzute de proiectul guvernamental. 112

Nici n urmtoarele sesiuni, reforma iniiat de domn, nu-si gsea rezolvarea, datorit opoziiei deputailor, conflictul dintre domn si Adunare, n legtur cu aceast chestiune, atingnd punctul culminant n primvara anului 1841, cnd domnul avertiza c va dispune ca organele administrative s nu mai intervin n sprijinul proprietarilor, n rezolvarea conflictelor, si c va porunci despgubirea cuvenit clcasilor npstuii", odat cu primirea diferitelor plngeri. Asemenea dezbateri dovedeau faptul c Regulamentele Organice, prin legislaia agrar pe care o cuprindeau, marcaser ntr-adevr o etap important n evoluia raporturilor agrare, dar n sensul consolidrii poziiilor economice si sociale ale boierimii. Problema raporturilor dintre cele dou clase sociale era departe de a fi soluionat. Dimpotriv, o legislaie discriminatorie, susinut, n general, de marea boierime, dezavantaja n mod apreciabil interesele rnimii. Mai ales de la elaborarea Regulamentelor Organice, problema agrar capt o anumit acuitate ca chestiune central a raporturilor sociale din Principate. Se vor schia din aceast perioad dou tendine contrarii de rezolvare a ei: una, manifestat de bo ierime, care revendic un drept de proprietate asupra mosiilor n integritatea lor, contestnd orice drept de proprietate al ranilor clcasi asupra terenurilor muncite, si o a doua soluie, care revendic pentru rani dreptul de proprietate asupra loturilor de teren avute n folosin si muncite de-a -lungul timpului. Disputa va continua pe parcursul mai multor decenii si si va gsi rezolvarea prin reforma agrar din august 1864, cnd, numai n urma unei lovituri de stat a domnitorului Unirii, a triumfat, ntr-un fel, cea de-a doua soluie, adoptndu-se principiul mproprietririi ranilor . Pn la nfptuirea acestei reforme, trecnd mai ales prin proiectele revoluionare de la 1848, dezideratul emanciprii conomico-sociale a rnimii va fi nsusit chiar de un segment important al boierimii romne, a unei boierimi liberale, grupnd mai ales un tineret intelectual hrnit cu ideile generoase ale Occidentului, din care se ridic remarcabile figuri de lideri politici si gnditori, precum N.Blcescu, Golestii, M.Koglniceanu s.a. 111.2.2. Evoluia principalelor sectoare ale economiei n plan economic, la captul unei ndelungate perioade evoluia Principatelor dunrene intr ntr-o nou etap n deceniile premergtoare revoluiei de la 1848. Desfiinarea monopolului turcesc asupra comerului Principatelor, n urma tratatului de la Adrianopol, a marcat n mod apreciabil aceast evoluie, deschiznd calea integrrii n circuitul economic european; totodat, tratatul de la Adrianopol, ca si, mai apoi, Regulamentele Organice, au marcat importante mutaii n planul structurilor economice interne, stimulnd cresterea produciei agricole destinat pieii, precum si ptrunderea, timid, e 113

drept, a unor elemente de modernizare att n sfera agriculturii, ct si a altor sectoare de activitate economic. a. n primul rnd, o serie de mutaii constatm n ceea ce priveste structura_agricultnrii, principala ramur a economiei Principatelor. Dac, dea lungul deceniilor, cresterea vitelor constituise ramura economic care furniza cea mai mare parte a volumului de export, treptat, cultivarea cerealelor - gru, porumb, orz s.a.- ocup o pondere din ce n ce mai nsemnat n cadrul economiei rurale . Mai ales n perioada de dup 1834 si afl nceputurile tendina de nzestrare tehnic n domeniul agriculturii, prin importul unor masini agricole, ntemeierea n ar a unor fabrici" sau ateliere de unelte agricole etc. Pe linia acestei tendine de modernizare, de asemenea, se nscriu nceputurile nvmntului tehnic si agricol din Principate, cu introducerea de cursuri de economie rural n cadrul Colegiului naional de la Sf. Sava" si al Academiei Mihilene, nfiinarea primelor scoli de meserii ( scoala dr. Zucker, din Bucuresti, nfiinat n 1840, a lui Mihalic de Hodoczin, din Moldova, nfiinat n 1841), nfiinarea n Bucuresti a unei societi de agricultur, n 1834 s.a. n sfera cultivrii cerealelor - a grului si porumbului, n primul rnd -se fac ncercri de mbuntire a diferitelor soiuri, n vederea cresterii produciei la ha; se introduc n circuitul agricol o serie de culturi noi ( rpit, pentru fabricarea uleiului, cartoful etc.). De asemenea, au loc si experiene privind mbuntirea diferitelor rase de animale prin importuri din strintate. b. n paralel cu aceste tendine de modernizare n domeniul agriculturii, constatm o serie de nnoiri si n sfera industriei o ramur economic aflat la nceputurile sale, pe care, cu cteva decenii n urm, o serie de cltori strini o considerau ca si inexistent. Si n aceast privin dispoziiile Regulamentelor Organice si-au avut nsemntatea lor. Ele consemneaz vechea organizare a mestesugurilor n bresle sau corporaii; mestesugarii nusi puteau exercita meseria dect n calitate de membri ai breslelor, dar activitatea acestora este nengrdit de stat, formal ele fiind meninute numai n interes fiscal ( n scopul ridicrii patentei, impozitul la care sunt obligai mestesugarii si negustorii). n paralel cu apariia de bresle noi, constatm nmulirea mestesugurilor, att n ara Romneasc, ct si n Moldova, precum si diversificarea lor. n snul mestesugarilor din orase, Regulamentele Organice consemneaz existena a trei categorii de trepte - I, II si III -, precum si a ucenicilor (calfe). n marea majoritate a cazurilor, cnd ne referim la mestesuguri, este vorba de simple ateliere, puine dintre ele atingnd faza unor manufacturi 114

propriu-zise; de obicei, n orase, dar mai ales la sate, muli dintre mestesugari continu s se ocupe si cu agricultura . Cele mai multe dintre ntreprinderi, la nivel de manufacturi, aparin industriei alimentare (paste finoase, ulei, zahr, alcool, produse din carne s.a); apoi, industriei textile ( esturi, postav, pielrie s. a) Numai unele dintre aceste ntreprinderi, odat cu folosirea instalaiilor mecanice, pot primi calificativul de fabrici"( de ex., fabrica de postav a lui N.Bleanu, nfiinat n 1843, la Tunari -Bucuresti, cu ajutorul masinilor de import din Austria si cu specialisti strini; fabrica de hrtie, nfiinat n Moldova, n 1841, de ctre Gh.Asachi, cu instalaii din Viena si Praga; fabrica de unelte agricole a lui Sachetti, nfiinat n 1841, cu ajutorul unor specialisti din Frana s.a.). Majoritatea patronilor acestor stabilimente aparin burgheziei orsenesti, dar si unor mari boieri, implicai n activiti de acest gen, precum si unor grupuri etnice strine (evrei, n primul rnd). De obicei, ele au o existen efemer, cu greu fcnd fa concurenei produselor strine, n condiiile inexistenei unei politici vamale protecioniste . Un sector industrial important -de mari perspective, n viitor-, subliniat n textele Regulamentelor Organice a fost acela al industriei extractive (miniere ). Se consemneaz aici, n art. 178 si 165, din Regulamentul muntean si cel moldovean, raporturile dintre stat si proprietarii de mosii n subsolul crora se afl zcminte miniere, anume, dreptul proprietarilor de a-si exploata singuri minele, cu asigurarea unei redevente ctre stat, iar n cazul nefolosirii unei asemenea iniiative, intrarea minei n exploatarea statului ( n urma deciziei domnului si Adunrii Obstesti ). Excepie de la acest regim fac zcmintele de sare de pe mosii care, de drept, se afl n exploatarea exclusiv a statului, cu rezervarea pentru proprietari a unei cote-pri (zeciuial) din beneficiul exploatrii si dreptul de asigurare a consumului personal . Interesant va fi n acest sector de activitate apariia primelor companii de exploatare minier: Al.Popovici, n ara Romneasc (1836), Mihalic de Hodoczyn si Hommaire de Hill, n Moldova (dup 1840). Lipsa capitalului autohton avea s explice interesul ntreprinztorilor strini pentru exploatarea acestor bogii, asa dup cum, pe de alt parte, se resimte de la bun nceput interesul statului pentru conservarea acestei importante bogii ( cum se vede n cazul iniiativei inginerului rus, Trandafiloff, la care ne vom referi mai departe ). Principala bogie a subsolului, a crei exploatare n Principate avea o apreciabil vechime, continu s fie sarea, n extragerea creia sunt angajate importante categorii de lucrtori - mineri: n ara Romneasc, ciocnasi (mineri propriu-zisi), mglasi (cei care transport), lemnasi etc.; n Moldova, savgi (mineri propriu-zisi) si rusfetari. Alturi de lucrtorii permaneni, ntr-

115

o serie de exploatri lucreaz si condamnaii la ocn. Cum indic un regulament al ocnelor din 1833 din ara Romneasc, tendina este de folosire n ct mai mare msura a muncii salariate.Totodat, ptrund n acest domeniu unele tehnici noi de exploatare (extracia prin galerii adnci ) cu ajutorul unor ingineri strini.Producia de sare, si datorit acestor inovaii, creste n ritm rapid, n proporie de 2/3 ea fiind destinat exportului. Dup sare, locul urmtor n seria bogiilor miniere, l ocup pcura, care nu este monopol al statului si este lsat, deci, pe seama proprietarilor de terenuri. Urmeaz apoi alte zcminte: de crbune, descoperite nainte de 1848, ntr-o serie de judee din ara Romneasc si Moldova (aici, la Comnesti, jud.Bacu); de aram ( la Baia de Aram, n jud.Mehedini, expoatate ncepnd din 1836 de ctre bancherul Stefan Moscu ); de aur, exploatate rudimentar din albia rurilor de ctre iganii aurari, n sfrsit, relevante sunt si iniiativele n domeniul exploatrii apelor minerale, cu ajutorul unor specialisti strini ( ing.C.Stoekler, din Viena, cercettor al unor izvoare din ara Romneasc ). c. Intr-un alt important sector de activitate, comerul intern , n perioada la care ne referim constatm o nmulire a trgurilor tradiionale, destinate desfacerii produciei rnesti: blciuri (iarmaroace), trguri sptmnale etc., interesul pentru aceste activiti fiind consemnat, de asemenea, n textele Regulamentelor Organice . Ca si n cazul mestesugarilor, cele dou Regulamente stipuleaz modul de organizare a negustorilor, n corporaii, de obicei cu sediul n resedina judeului, prin intermediul lor, asigurndu-se achitarea impozitului ctre stat (patenta). Un rol important n organizarea activitilor comerciale l joac organizarea sistemului de carantine pe linia Dunrii, asupra cruia textele regulamentare insist cu deosebire. Pentru rezolvarea coinflictelor dintre negustori, apar o serie de instituii cu profil special: tribunalele comerciale. Desfiinarea unor taxe interne, consemnat n Regulamente vine si ea n ntmpinarea dezvoltrii activitilor comerciale, asa dup cum nceputul de autonomie orseneasc, prevzut de Regulamente, stipuleaz implicarea unor mari negustori n administraia orseneasc (ca membri ai Sfaturilor orsenesti ). Din pcate, aceast revigorare a activitilor comerciale pe care o constatm n epoca regulamentar nu a fost nsoit de existena unui sistem monetar unic, continund s circule n Principate, ca si n trecut, o mulime de monede strine ( turcesti, olandeze, austrice, etc.), situaie de natur s ncurajeze fenomenul cmtriei ( zaraflc"). n sfrsit, de o nsemntate deosebit pentru ncurajarea activitilor comerciale si economice, n general, a fost stabilirea sistemului de uniune vamal dintre cele dou Principate . Mai nti, cum vom observa si mai 116

departe, n iulie 1835, s-a ncheiat o convenie comercial cu o serie de prevederi limitate, pentru ca n 1846, domnitorii Gh.Bibescu si M.Sturdza s semneze o nou convenie- intrat n vigoare la l ianuarie 1847 - care stipuleaz desfiinarea vmii dintre cele dou Principate ( cu excepia srii, toate produsele circul liber dintr-o ar n alta). d. O nsemnat revigorare, ca urmare a desfiinrii monopolului turcesc cunoaste n aceast perioad comerul exterior, altfel, sector economic relevant pentru evoluia economic a oricrui stat. n structura acestuia, exportul de animale (bovine, cai, oi) continu s fie important, dar, alturi de el, creste volumul produselor cerealiere ( gru, orz, mei, porumb) trimise cu deosebire la Constantinopol, tot aici fiind destinate si alte produse, precum cervis, seu etc., ns aria rilor de export se extinde (Anglia, Italia, Pen.Balcanic).Alturi de cereale-gru, n primul rnd - un produs important de export este lemnul de construcie . Importul vizeaz cu deosebire produse industriale, care vin din Austria si Germania, dar si din ri ca Frana sau Anglia; la mod rmn produsele menite s satisfac cerinele pturilor nstrite ale societ ii (stofe fine, bijuterii, galanterie, parfumuri, blnuri scumpe, dar si mobil de lux sau trsuri).Dat fiind deschiderea comerului pe Dunre, n Moldova se import, din Anglia, mari cantiti de fier si crbune necesare vapoarelor. n genera], pentru am bele Principate n acest rstimp, balana comercial rmne excedentar, cu ct ne apropiem de anul 1848, si pentru ara Romneasc, si pentru Moldova, volumul exportului depsind tot mai mult pe cel al importului. n serviciul intensificrii comerului exterior survin si ncercrile de reglementare pe calea tratativelor a ncasrilor de taxe vamale, la import si export, n ara Romneasc, domnitorul Gh.Bibescu obinnd din partea sultanului aprobarea ca ncasarea vmilor s fie lsat pe seama vamesilor romni, fr amestecul vamesilor turci, stabilinduse pentru import o tax de 5% , n loc de 3%(msur ulterior anulat la protestul Austriei ) si, la fel, pentru export, o tax de 5%. n realizarea comerului exterior, pentru ara Romneasc rolul important revine portului Brila, iar pentru Moldova portului Galai - dou orase care cunosc una dintre cele mai intense dezvoltri n epoca regulamentar. Din 1836, Brila capt statutul de port liber (porto-franc), mrfurile intrate aici pentru consum intern sau pentru tranzit peste Dunre fiind scutite de vam. Aici, la Brila, ia fiin un vice-consulat al Angliei, urmat de viceconsulate, cu rosturi comerciale, aparinnd altor puteri (Austria, Rusia, Piemont s.a.), n scurt timp, tot aici, si fac apariia primele vapoare cu aburi, traficul ajungnd s numere, n civa ani, pn la 1848, peste 1000 de vase 117

strine. De asemenea, n serviciul dezvoltrii afacerilor comerciale, din anul 1840, ia fiin la Brila un tribunal comercial. O nflorire comparabil cunoaste si orasul Galai, declarat port-liber n anul 1837 si unde constatm n numai civa ani un mare aflux de vase comerciale strine, dar si alte transformri pe linia modernizrii, ntre altele, se inaugureaz aici santierul de construcii navale, din anii 1838l839 datnd lansarea, sub pavilionul Moldovei, a unui numr apreciabil de vase romnesti . Se nscria aceast realizare pe linia unor drepturi recunoscute anterior de ctre Turcia: din 1829, dreptul Principatelor de navigaie cu vase proprii; din 1833, dreptul de navigaie sub pavilion naional; din 1837, dreptul de navigaie pe mare. e. Un aspect important al realitilor economice din Principatele Romne, si el marcnd un apreciabil progres cu deosebire n perioada regulamentar, l-a constituit sectorul transporturilor. Importana acestui sector de activitate este relevat n textele Regulamentelor Organice, n care se stipuleaz msuri pentru construirea de sosele, amenajarea principalelor ruri n scopul navigabilitii lor s.a. n acest sens, ele insereaz obligaia locuitorilor birnici de a presta anual 6 zile de munc la drumuri, construirea drumurilor stesti cznd n sarcina satelor, cele mari fiind prevzute, n parte, n Bugetul statului. n ara Romneasc, inaugurarea reelei de sosele amenajate nainte de 1848 s-a fcut dup planul arhitectului Balzano din Triest, fixndu-se liniile care urmau s lege Capitala de principalele zone ale rii, cu unele rsfrngeri peste hotare (spre Orsova, pe linia Pitesti-Slatina, Craiova; spre Focsani; spre Brila; Sibiu; Brasov, pe Valea Prahovei). n Moldova, s-a avut n vedere amenajarea vechiului drum al Siretului (Flticeni-T ecuci) si ridicarea drumului de la Mihileni la Galai. Ct priveste iniiativele ntreprinse de autoriti pentru amenajarea rurilor, ele vor rmne n faza de proiecte. De asemenea, importante au fost msurile adoptate pentru organizarea serviciului postal intern. f. n sfrsit, dezvoltarea oraselor_sz constituie ntr-o important realitate din deceniile IV-V ale secolului al XIX -lea, ea fiind o reflectare sintetic a progreselor economice realizate n aceast perioad. n primul rnd, asistm la cresterea populaiei orsenesti, n pas cu evoluia demografic general, n cteva decenii, populaia celor dou capitale creste; n mod evident, de pild, dac n anul 1832, populaia lasilor numra ceva peste 48.000 de locuitori, peste aproape un deceniu si jumtate, n 1845, ea se ridica la peste 65.000 de locuitori, n timp ce sporul populaiei orasului Bucuresti, de asemenea, va fi remarcabil, dac statistica din 1831 indic pentru el o populaie de circa 65.000 de locuitori, pentru ca pn n anii 1859-l860, acest numr aproape s se dubleze . Concentrarea demografic n aceste orase este apreciabil dac avem n vedere c, dup 118

calculele lui P.S.Aurelian , populaia Principatelor numra n anul 1844 peste 3.500.000 de locuitori ( din care peste 2 milioane revenind rii Romnesti ). Sporuri importante de populaie cunosc ns si alte orase: pe lng cele dou amintite mai sus, Brila si Galai, este vorba de o serie de orase ca Ploiesti, Craiova, Botosani s.a., fiecare numrnd peste 10.000 de locuitori . n general, cum indic cteva catagrafii succesive, numrul oraselor sau trgurilor noi se afl ntr-o continu crestere . n ansamblul vieii orsenesti din ara Romneasc, cum am observat si mai sus, un loc important l ocup fostele raiale, intrate n procesul de reconstrucie dup revenirea lor n cadrul teritoriului naional: Brila, reconstruit dup planul inginerului Boroczyn, Giurgiu, Turnu Mgurele. Iau nastere dou orase noi, Alexandria (1834), cu un nume amintind de domnitorul Alex. D.Ghica, si Turnu - Severin (1836), la edificarea lor aducndu-si contribuia o serie de ali strini ( ing. Moritz von Ort si arhit.Villacrose). Reconstrucii pariale se desfsoar si n alte orase ale rii Romnesti (Ploiesti, Cmpulun g, Trgoviste etc.). Remarcabil rmne, desigur, activitatea edilitar care se desfsoar n cele dou capitale. La Iasi, ncepnd din anul 1833 se defasoar activitatea de pavare sub aciunea inginerului austriac Freyvald, apoi, a ing.francez Barberot. L a Bucuresti, continu operaiunea de pavare, nceput n timpul domniei lui Grigore D.Ghica, se ridic ansamblul de poduri peste Dmbovia , se recldeste centrul orasului distrus de incendiul din 1847, se amenajeaz soseaua Kiseleff si Grdina Cismigiu, ncepe construcia Teatrului naional s.a. Constituia aceast oper edilitar doar o faet a procesului de modernizare care ncepe a caracteriza din ce n ce mai profund, sub impulsul spiritului europen, nu numai viaa orseneasc, ci ansamblul vieii conomico-sociale din Principatele Romne n perioada premergtoare revoluiei de la 1848.

III.3. Domniile regulamentare si miscarea de redesteptare naional (1834 -l848)


Tratatul de la Adrianopol prevedea alegerea domnilor de ctre ar prin intermediul unor adunri reprezentative, iar Regulamentele Organice au precizat atribuiile Adunrilor Obstesti Extraordinare, care urmau s aleag pe sefii puterii executive. Dar, asa cum se stie, Convenia de la Petersburg, din ianuarie 1834, prin care Poarta a recunoscut Regulamentele Organice, a prevzut excepia ca primii domni s nu fie alesi, ci numii. Se ddea astfel, prin aceast excepie, o prim lovitur principiului autonomiei Principatelor nscris n tratatul de la Adrianopol. La 22 martie/3 aprilie 1834, la propunerea Rusiei, Poarta a numit ca domn n ara Romneasc pe Alexandru D.Ghica, iar n Moldova, pe Mihail Sturdza. 119

III.3.1. Domnia lui Alexandru D.Ghica a. Acesta era fratele mai mic al fostului domn, Grigore Ghica, n timpul cruia ocupase nalte funcii n stat. n vrst de 38 de ani la data numirii, era un om cu o bogat experien, n anii premergtori fiind unul dintre principalii colaboratori ai lui P.Kiseleff, de aprecierea cruia sa bucurat. O dat cu numirea, a meninut cele dou importante instituii constituite n vremea lui Kiseleff: Adunarea Obsteasc si Sfatul administrativ. Constient de atribuiile importante ale Adunrii Obstesti, n octombrie 1834, el convoac acest for legislativ n sesiune ordinar, cu scopul dezbaterii si aprobrii unor noi impozite (pentru achitarea tributului, suspendat n anii anteriori, n timpul administraiei ruse, precum si pentru achitarea mprumuturilor contractate de domn cu prilejul deplasrii la Constantinopol pentru investitur). Adunarea a dat satisfacie acestor solicitri ale domnului, la nceputul anului urmtor, aprobnd o majorare a listei sale civile, precum si un dar" substanial de 1.200.000 pentru acoperirea acelorasi mprumuturi. Raporturile sefului puterii executive cu forul legislativ ncep ns s se deterioreze n momentul n care domnul schimb guvernul, n noul minister introducnd doi frai ai si (Mihalache, la Interne si Costache, la Armat). Cei doi ministri nlocuii, lordache Filipescu si Barbu Stirbei, precum si fratele celui din urm, Gheorghe Bibescu, se vor afla de la aceast dat n fruntea unei opoziii care va fi din ce n ce mai energic. Din 1836, aciunile opoziiei sunt ncurajate si de noul consul general al Rusiei la Bucuresti, baronul Riickmann, care lua locul lui Minciaky. Sub influena acestei opoziii, Adunarea Obsteasc intr deschis n conflict cu domnul, obstrucionnd proiectele de legi iniiate de ministri si mai ales refuznd votarea unor impozite suplimentare. Politica financiar a domnului este aspru criticat de deputaii opozani, ntre altele, acesta fiind acuzat de deturnarea n interes personal a fondurilor aprobate anterior. Opoziia urmreste cu perseveren toate actele executivului; la un moment dat, sub presiunea acesteia, ca ntrun regim constituional modern, trei dintre ministrii preferai ai domnului fiind obligai s demisioneze, n mod deosebit, din 1837, conflictul dintre domn si Adunare capt noi dimensiuni n legtur cu problema articolului adiional. b. Chestiunea articolului adiional s-a nscut ca o consecin a Conveniei de la Petersburg, din 1834, prin care Poarta a confirmat Regulamentele Organice, n varianta propus de autoritile ruse; or, textul confirmat de Poart coninea o prevedere care nu figurase n textele iniiale asa cum rezultaser ele, n 1831, din dezbaterile Adunrilor Obstesti Extraordinare. Era vorba de un adaos (articol adiional) prin care se stipula c domnul si Adunarea Obsteasc nu aveau voie pe viitor s modifice textul Regulamentului dect cu aprobarea celor dou puteri, suzeran si protectoare, 120

ceea ce constituia o drastic stirbire a dreptului de legiferare al Adunrii Obstesti, a autonomiei Principatelor, n general. Pe baza unui raport pregtit anterior de o comisie a Adunrii Obstesti, dezbaterile se desfsoar n vara anului 1837, sedina cea mai important avnd loc la 15 iulie, cnd, sub influena gruprii condus de l.Cmpineanu, Adunarea a votat respingerea articolului adiional. Motivarea respingerii se baza pe consideraia c prevederea n discuie nu figura n textul Regulamentului tiprit n 1832, mai ales pe argumentul de fond c aceast prevedere contrazicea stipulaiile din Regulament (art.32), precum si din hatiseriful din 1834, dat n urma ncheierii Conveniei de la Petersburg, care asigurau dreptul Adunrii Obstesti de a lua nestingherit hotrri n colaborare cu domnul. Informat de rezoluia Adunrii, consulul rus, Ruckmann, a trimis domnului o not cu ameninri, cerndu-i s ordone ncetarea dezbaterilor, iar domnul, la 18 iulie, dnd curs acestei cereri, a emis ofsul de dizolvare a Adunrii Obstesti. Acesta este citit n Adunare la 20 iulie, iar a doua zi, la 21 iulie, n ultima sa sedin, Adunarea rspunde acestui ofis cu o patriotic replic" (dup expresia lui I.C.Filitti), protestnd mpotriva nchiderii abuzive a Adunrii si ndemnnd pe domn s se ptrund de adevrul ce strig drepturile rii" (ntr e semnatarii acestui document, pe lng l.Cmpineanu si partizanii si, se numrau muli ali boieri, precum si nali ierarhi ai Bisericii). Se cunoaste ce a urmat dup nchiderea Adunrii, n septembrie 1837, Ruckmann pleac la Constantinopol, de unde revine n mai 1838, o dat cu firmanul Porii de admonestare a boierilor opozani, l se ordona domnului, totodat, s redeschid Adunarea Obsteasc, pentru a-i porunci" s voteze articolul adiional, ceea ce se face n sedina din 9/21 mai 1838, de data aceasta votarea articolului, ca o simpl formalitate, fcndu-se fr nici o discuie! c. n ciuda conflictului cu Adunarea Obsteasc, ajutat n primul rnd de guvern, Al.Ghica a adoptat, din primii ani de domnie, o serie de importante msuri privind mai buna funcionare a instituiilor administrative judeene si orsenesti (ocrmuiri, sfaturi orsenesti), a tribunalelor; a luat msuri pentru ncetarea unor abuzuri la sate prilejuite de aplicarea dispoziiilor regulamentare privind relaiile agrare; a adoptat msuri edilitare, continund operaiunea de pavare a Capitalei, nceput de fratele su; a luat msuri pentru amenajarea altor orase, punnd bazele unui oras nou, Alexandria. Deosebit de importante au fost msurile luate de el n privina organizrii ostirii naionale, ocupndu-se de aceast problem din timpul administraiei lui Kiseleff, cnd ocupase funcia de mare sptar (n 1837, adoptarea legii Stabului, Statul major). Dup reluarea lucrrilor Adunrii Obstesti, dup o ntrerupere de aproape un an, n ultima parte a domniei sale, mai ales n anii 1838-l841, n ciuda gravelor probleme cu care s-a confruntat pe plan intern, Al.Ghica a continuat s susin adoptarea unor msuri pe linia dezvoltrii societii 121

romnesti. Cele mai importante dintre acestea au fost legate de grija pentru lumea satelor, si anume n dou direcii: n primul rnd, n 1838, iesind n ntmpinarea aspiraiilor oamenilor de scoal, sub patronajul su a fost adoptata msura ntemeierii nvmntului stesc, care nu fusese stipulat n textele Regulamentelor Organice. Aceasta a fost una dintre cele mai importante msuri adoptate n rstimpul domniilor regulamentare, meritele domnului n aceast privin fiind incontestabile; pornind de la aceast iniiativ, n urmtorul deceniu, pn la 1848, urmnd s se nfiineze mai multe mii de scoli n satele din ara Romneasc. n anii 1838-l841, din iniiativa domnului au fost aduse n dezbaterea Adunrii Obstesti o serie de proiecte de legi viznd nlturarea unor abuzuri n raporturile dintre proprietari si ranii clcasi, o ameliorare, ct de ct, a situaiei celor din urm. Aceast iniiativ va afecta n mod grav raporturile cu marea boierime, acest conflict urmnd a constitui un factor n plus care va grbi sfrsitul domniei lui Al.D.Ghica, el adugndu-se la efectul miscrilor cu caracter conspirativrevoluionar care se desfsoar, ncepnd din toamna anului 1838. d. Este vorba n primul rnd de faza conspirativ a miscrii naionale condus de Ion Cmpineanu. nc de la nchiderea Adunrii Obstesti si m i ales de la impunerea prin for a votrii articolului adiional - n mai 1838 -I.Cmpineanu si partizanii si se convinseser de ineficacitatea luptei legale pentru aprarea drepturilor naionale; miscarea conspirativ aprea patrioilor romni drept singura alternativ posibil n condiiile date. Ei s-au organizat - probabil, nc de la sfrsitul lunii mai 1838 - ntr-o societate secret, menit s continue lupta pentru aprarea drepturilor naionale n faa ingerinelor tot mai evidente ale puterii protectoare. Societatea era organizat dup modelul masonic, propriu societilor conspirative ale timpului. Pe lng fostii opozani din Adunarea Obsteasc, oameni mai vrstnici din generaia lui 1. Cmpineanu, au intrat n societate si patrioi mai tineri: I.Voinescu II, Cezar Boliac, Gr.Alecsandrescu s.a. Un rol important n organizarea societii l-au avut unii francezi, cu idei radicale, aflai la Bucuresti la aceast dat (doctorul - sau presupusul doctor -Tavernier, Felix Colson, atasatul consulatului francez din Bucuresti si, poate, alii). Asa cum a demonstrat cu mult timp n urm istoricul P.P.Panaitescu, de asemenea, un rol important n organizarea societii l-au avut legturile stabilite de patrioii romni cu revoluionarii polonezi. Obiectivele societii sunt scoase n eviden de dou importante documente programatice - Actul de unire si independen" si Osebitul act de numire a suveranului Romnilor" ambele datnd din l noiembrie 1838. n plan politic, scopul major l constituia realizarea Unirii Principatelor si a Independenei. Acestui scop, i erau subordonate alte cteva deziderate: alegerea unui domn suveran, unic, nzestrat cu puteri ereditare si conducnd 122

n mod constituional; elaborarea unei noi constituii, de tip modern, bazat pe principiul separrii puterilor n stat s.a. n planul organizrii interne se viza instituirea regimului monarhiei constituionale; o dat cu principiul separrii puterilor n stat, erau stipulate: independena justiiei pn la inamovibilitatea judectorilor, responsabilitatea ministerial, constituirea grzii naionale, pe lng armia cea statornic", n mod deosebit, n proiectata constituie erau prevzute drepturi si liberti cetenesti proprii unei societi modeme (egalitatea n faa legii, egalitatea la plata impozitelor, garantarea libertii individuale si a inviolabilitii personale, libertatea tiparului s.a.). n finalul celui de-al doilea document -dup cum aflm din alte surse, cci acest final lipseste n textul descoperit si la care ne referim au fost nscrise dou importante reforme, si anume: introducerea votului universal, toi cetenii n vrst de 25 de ani putnd alege si s fie alesi, si mproprietrirea ranilor, pe pmntul lucrat din vechime, odat cu desfiinarea clcii si nlocuirea ei cu nvoieli ntre proprietari si rani. Cum rezult din aceste documente, pentru prima dat n secolul al XIX-lea, o organizaie politic din Principatele Romne are ca obiectiv principal realizarea unitii naionale si, odat cu ea, a independenei naionale; prin aceasta, societatea secret condus de 1.Cmpineanu anticipa un deziderat fundamental al poporului romn, care avea s se afle n centrul miscrii de redesteptare naional n deceniile urmtoare. Tot att de important - dac nu si mai important dect elaborarea sa - era punerea n practic a acestui program, enunat n cele dou documente. Domnitorul tuturor romnilor, investit cu puteri excepionale pe durata rzboiului de independen, trebuia s fie colonelul I. Cmpineanu. Aceasta era orientarea iniial a autorilor documentelor programatice. Dar, odat elaborate cele dou documente la care le-am referit, proiectata alegere a suveranului n persoana lui I. Cmpineanu s-a lovit de la nceput de greuti, proiectul suferind importante amendri. De unde crezuse c emanciparea naional se putea realiza printr-o insurecie a romnilor din toate provinciile istorice, n unire cu emigraia polon, I. Cmpineanu ntrevede la un moment dat posibilitatea de a lua domnia n mod legal, deci, s fie numit domn de ctre Poart, iar apoi, n aceast calitate, s continue miscarea. n condiiile acestei schimbri de tactic, Cmpineanu reuseste s obin adeziunea unora dintre boieri pentru alegerea sa ca domn, o asemenea soluie fiind n orice caz mult mai puin periculoas, ei nemaiavnd a se teme de puterea suzeran. Curnd, ns, si aceast soluie este amendat, Cmpineanu apreciind c proiectul ar avea sanse mai mari de realizare prin alegerea ca domn al noului stat unificat a lui M.Sturdza, domnul Moldovei. Persoana desemnat de Cmpineanu s duc tratative la Iasi cu M.Sturdza a fost francezul Felix Colson, colaboratorul si consilierul su. 123

Acesta ajungea n capitala Moldovei la sfrsitul lunii ianuarie 1838. I se propunea domnului moldovean tronul rii Romnesti, cu condiia ca el s obin de la puterea suzeran aprobarea unirii celor dou ri sub conducerea sa si s anihileze prin abilitatea sa politic intervenia puterii protectoare. Cum se stie, M.Sturdza a primit cu interes propunerea lui Cmpineanu, dar si cu o oarecare precauie, pe care i-o recomanda experiena lui politic. Ar primi s fie domn, ar fi rspuns el la ultima ntrevedere cu F.Colson, numai avnd asigurat sprijin englez si francez si, totodat, excluznd ideea unirii si cu Transilvania, precum si a alianei cu Polonia. Primind acordul formal al lui M. Sturdza pentru unirea Principatelor, I. Cmpineanu si propunea ca, independent de acesta, s acioneze n Occident pentru realizarea unirii tuturor romnilor, n colaborare cu polonezii. Prin urmare, la C onstantinopol urma s mearg - asa cum promisese - pentru a aciona, deocamdat, n vederea unirii Principatelor sub M.Sturdza. Aici, n capitala otoman, el nu a gsit, ns, nici pe departe nelegerea necesar; n aprilie 1839, prseste Constantinopolul, pentru a merge la Paris, unde va rmne cteva luni. Sosirea sa aici era asteptat cu mult nerbdare de tinerii romni aflai la studii, acestia fiind la curent cu planurile sale. Ct timp se va afla la Paris, ca si, mai apoi, la Londra, I. Cmpineanu va aciona n strns legtur cu grupul tinerilor revoluionari, n frunte cu I. Ghica, A.G.Golescu, D.Brtianu si N. Kreulescu (acestia vor organiza, ntr-un asemenea context, prima societate studeneasc de la Paris, Societatea pentru nvtu ra poporului romn), n capitala francez, I. Cmpineanu a luat legtura si cu o serie de personaliti politice, al cror sprijin l solicit (Adolphe Thiers, presedintele Consiliului de ministri, Etienne Gamier -Pages s.a.), n mod deosebit el consolidea z legturile sale cu emigraia polon, n frunte cu principele A. Czartorysky, abordnd n discuiile cu acesta problema intereselor comune romno-polone n lupta de emancipare naional. La nceputul lunii octombrie, I. Cmpineanu pleac de la Paris la Londra. Aici el este primit de lordul Palmerston, primul ministru englez, cruia i-a vorbit de nzuinele de emancipare naional ale romnilor, solicitndu-i sprijinul, dar nu a primit din partea acestuia dect promisiuni vagi. Convins de esecul misiunii s ale, Cmpineanu nu rmne n capitala englez dect foarte puin, rentorcndu-se la Paris. Desi era avertizat asupra primejdiilor care l asteptau, el hotrste s se ntoarc n ar, prin Austria. Va fi arestat de autoritile habsburgice si predat, apoi, celor romnesti, pentru a fi nchis la mnstirea Mrgineni. Apoi, cu aprobarea sultanului, innd seama de popularitatea lui Cmpineanu, acesta este exilat de Al. Ghica n ar; n aceeasi dorin, de a evita transformarea lui ntr-un erou, menit s inspire iniiative, peste un an, n 1840, patriotul romn avea s fie eliberat, cu asentimentul puterilor suzeran 124

si protectoare, domnul AI. Ghica urmnd s fac fa unei noi conspiraii, cu un caracter mult mai radical, aceea condus de Mitic Filipescu. e. Conspiraia" condus de Mitic Filipescu, prin implicaiile ei n pturi mai largi ale societii, asa cum a demonstrat Gh. Zne. a cptat nfisarea unei miscri revoluionare, spre deosebire de miscarea lui I. Cmpineanu, ea avnd un spirit cu adevrat radical. Societate secret, dup acelasi model masonic, ea se organiza nc din luna mai 1840, pentru a fi descoperit n luna octombrie a aceluiasi an. Ea viza rsturnarea ordinii existente, prin nlturarea domnitorului Al.D.Ghica si, o dat cu instaurarea unui nou regim politic pe plan intern, nlturarea att a suzeranitii otomane ct si a protectoratului rusesc. A avut, cum am precizat, o baz social mai larg, recrutnd o serie de elemente din rndurile clasei de mijloc, ale burgheziei n curs de formare (mesteri, negustori, liber-profesionisti, militari, slujbasi ai statului s.a.). A avut, pe de alt parte, si unele ecouri n rndurile rnimii (n Oltenia). n conducerea societii, alturi de marele boier Mitic Filipescu, doctor n drept de la Paris, aflat sub influena spiritului revoluionar din Occident, se aflau o serie de ali patrioi-revoluionari, n majoritate tineri: Eftimie Murgu, cunoscut crturar bnean aflat ia aceast dat la Bucuresti, profesorul francez, cu idei radicale, aprig susintor al cauzei emanciprii naionale a romnilor, J.A. Vaillant, tnrul Nicolae Blcescu, la aceast dat, subofier de cavalerie n miliia naional (juncher), Cezar Boliac. Marin Serghescu, C.Telegescu s.a. Scopul societii, cum avea s precizeze mai trziu N.Blcescu, n 1850, reconstituind faptele, era de a realiza ntru totul dorinele si trebuinele poporului": pe plan intern, lichidarea regimului feudal, prin eliberarea clcasilor si mproprietrirea lor cu pmnt, cu o despgubire simbolic; pe plan extern, realizarea independenei rii Romnesti, ntr-un context internaional favorabil (era vorba de criza internaional determinat de rzboiul turco-egiptean, care ducea la ncordarea relaiilor dintre Frana si Anglia, prima sprijinind Egiptul, a doua Turcia, n acest context, fiind de presupus implicarea Rusiei, ceea ce ar fi lsat sperana unei neintervenii din partea acesteia; or, conflictul european n cele din urm a fost evitat, premisa pe care contau revoluionarii fiind anulat). Pe plan intern, o dat cu nlturarea lui Al. Ghica printro rscoal armat, urma s se instituie o republic democratic susinut de o armat revoluionar, alturi de reforma agrar, preconizndu-se instituirea de drepturi si liberti cetenesti, indispensabile unei asemenea forme de organizare politic: egalitatea n faa legilor, desfiinarea privilegiilor si rangurilor boieresti etc. Trebuie spus c cele mai multe detalii pr ivind programul acestei societi ne-au parvenit, cu unele neclariti, din interogatoriile luate 125

participanilor la miscare, dup arestarea lor succesiv, n toamna anului 1840, n urma unui denun, neexistnd sau nefiind descoperite nc, precum n cazul miscrii lui I. Cmpineanu, documente programatice concludente. Rmn, de aceea, o serie de neclariti, de pild, n privina dezideratului independenei: dac nu cumva, la un moment dat, se avea n vedere realizarea independenei politice n etape, ntr-o prim faz concepndu-se realizarea unei autonomii politice depline, sub suzeranitatea Porii, o dat cu nlocuirea protectoratului Rusiei cu protectoratul colectiv al marilor puteri europene (cf. aprecierii lui A. Ubicini, din 1856, dup care revoluionarii nu reclamau nimic altceva dect stricta executare a tratatelor si suzeranitatea Porii, dreptul rii de a se guverna ea nssi fr control strin, dezvoltarea liber si nestingherit a instituiilor sale"). In urma unei anchete ndelungate si dure, arestaii sunt judecai de o instan extraordinar (presedintele fiind marele ban lordache Filipescu) si condamnai la ani grei de temni: unii. la 10 ani de ocn, la Telega, unii, n frunte cu Mitic Filipescu la 8 ani, la nchisoare a Snagov, tnrul N. Blcescu, considerat minor, la 3 ani, la nchisoarea Mrgineni (Eftimie Murgu, considerat strin, era predat autoritilor habsburgice, iar J.A.Vaillant, pentru a evita un conflict diplomatic cu Frana, era fcut scpat de ctre autoriti). Cu deziderate radicale de-a-dreptul periculoase pentru regimul politic din ara Romneasc, societatea condus de M.Filipescu, o dat descoperit, a contribuit n mod apreciabil la compromiterea domnitorului Al.Ghica n ochii autoritilor ruse, cu toate msurile de represiune luate de el mpotriva fruntasilor miscrii (luate n acord, desigur, cu reprezentanii celor dou mari puteri, suzeran si protectoare). Se vor aduga, cu efectele lor, sugernd o anumit incapacitate de a menine ordinea n ar, frmntrile din anii 184l-l842 (continuate si n 1843) ale unor grupuri de revoluionari bulgari, srbi si greci, de la Brila si Galai, care proiectau declansarea luptei antiotomane, la sud de Dunre, n Bulgaria. Decisiv pentru sfrsitul domniei lui Al.Ghica, prin demiterea sa de ctre cele dou mari puteri, avea s fie ns opoziia marilor boieri si a naltului cler din snul Adunrii Obstesti, opoziie manifestat pe linia prevederilor din Regulamentele Organice, care trimiteau la calitatea Rusiei de arbitru n raporturile dintre cele dou importante instituii politice. f. Sfrsitul domniei lui Al.Ghica era anticipat n cursul anului 1841 de atacurile tot mai virulente la adresa sa, ale marilor boieri si naltului cler. Un rol important a revenit n acest sens mitropolitului Neofit, n calitatea sa de presedinte al Adunrii Obstesti, ntr-o serie de memorii adresate unor nali demnitari rusi, ntre care, cancelarului Nesselrode si chiar arului, el reclama pe domn, acuzndu-l de toate relele societii, si cernd - ceea ce se constituie ntr-un act regretabil, pentru mentalitile din epoc - un control mai riguros 126

din partea consulatului rus la Bucuresti! Un nalt ierarh al Bisericii, figur binecunoscut de la 1821, episcopul llarion al Argesului, la rndul su, n martie 1841, nu se sfia s aduc n Adunare critici tioase la adresa domnului. Contribuia la aceast atmosfer si intrigile la Constantinopol ale principelui de Samos, St.Vogoridi, socrul lui M. Sturdza, relaiile acestuia din urm cu domnul muntean, cum se stie, nefiind deloc amiabile. Momentul culminant al acestei stri de ncordare n raporturile dintre domn si marii boieri era atins n decembrie 1841, cnd, n urma noilor alegeri pentru Adunarea Obsteasc, n noul for legislativ, majoritatea o constituiau opozanii, care nu se vor sfii, de la nceputul noii legislaturi, s continue atacurile dure la adresa sefului statului (scrisoarea de rspuns la ofisul domnului de deschidere a noii sesiuni, trimis cu ntrziere ostentativ, n februarie 1842, se constituia ntr-un act colectiv de acuzaii aduse domnului!). n asemenea condiii, pe fondul acestor reclamaii ale marilor boieri si nalilor clerici opozani, n cele din urm, n octombrie 1842, ntiul dragoman al Porii aducea la Bucuresti firmanul de destituire a domnului. Cum au apreciat, n epoc, o serie de observatori strini ai realitilor romnesti, lui Al.Ghica nu-i lipseau sentimentele patriotice, dar n situaia dat, ntre exigenele Rusiei, pe de o parte, si nemulumirile boierilor, pe de alt parte, cum judeca lucrurile cunoscutul publicist francez Sant-Marc Girardin, el fcuse tot ce se poate face. Nu este lipsit de interes si impresia pe care i-o fcea, n 1840, spre sfrsitul domniei, un alt publicist francez, cltor n Principate, Ed.Thouvenel, acesta notnd despre Al.Ghica: [...] Brbat cu imaginaie romantic, plin de bune intenii, dar lipsit de energia necesar pentru a le duce la ndeplinire; mai scrupulos dect supusii si si totusi n neputin de a nfrna dezordinele din jurul su; foarte destept [...] si totusi nu ndrzneste s ntreprind nimic fr sfatul cabinetului rusesc". Peste asemenea caracterizri, sigur este c primul domn regulamentar din ara Romneasc nu putea s fie dect un simbol al strii precare n care se gseau Principatele Romne n plan extern, sub ameninarea tot mai evident a politicii de imixtiune a Rusiei, n plan intern, sub patronajul unei clase politice care se dovedea inconsecvent n atitudine si, n multe privine, imatur sub raportul exigenelor politice ale timpului. III.3.2. Domnia lui Gh. Bibescu a. Acesta a fost ales domn n decembrie 1842 de ctre Adunarea Obsteasc Extraordinar a rii Romnesti, n conformitate cu dispoziiile Regulamentului Organic; a fost prima si ultima alegere de acest gen, dup 1848, o dat cu reprimarea revoluiei, prin intervenia armatelor strine, sistemul propus de Regulamentele Organice fiind desfiinat. Momentul alegerii, din data de 20 decembrie 1842/1 ianuarie 1843, a rmas, ca atare, unic n istoria Principatelor Romne. Pentru prima dat domnul era ales de un organism care se voia ct de ct reprezentativ, iar competiia dintre candidai 127

anticipa un fenomen aparinnd viitorului; iniial, numrul candidailor s-a ridicat la 50; unii dintre ei au fost eliminai ca nendeplinind condiiile legale stipulate de Regulamentul Organic, alii s-au retras singuri, rmnnd n curs numai 21. Unii dintre candidai au fost eliminai la intervenia consulului general rus, Dascov, precum I.Cmpineanu si lancu Vcrescu. Preferaii Rusiei fiind cei doi frai, Gh.Bibescu si Barbu Stirbei, sorii victoriei au czut asupra primului dintre ei (cu 131 din 179 de votani). Gh. Bibescu era descendentul unei vechi familii boieresti, fiul vornicului Dumitrache Bibescu; fratele su, Barbu, fusese botezat si adoptat de un unchi din partea mamei, vornicul Barbu Stirbei, de la care si primeste noul nume. Sub raportul carierei publ ice viitorul domn se afirmase n rstimpul administraiei lui Kiseleff; mai nti, n 1831, era ales deputat al judeului Dolj n Adunarea Obsteasc Extraordinar a rii Romnesti, urmnd s ocupe apoi importante funcii, pn la aceea de Secretar al statului, n mod deosebit s-a remarcat, n anii anteriori, ca sef al opoziiei mpotriva lui Al.Ghica. Fcuse studii de drept la Paris, alegerea sa strnind unele sperane, la nceput, n rndurile tineretului studios; cum stia Desprez, cu prilejul acestei alegeri, fusese sprijinit n Adunarea Obsteasc Extraordinar nu numai de majoritatea marilor boieri conservatori, dar si de tinerii" deputai cu vederi liberale, acestia, preferndu-l , n lipsa altui candidat din rndul marilor boieri, dup ce candidatul lor preferat, I. Cmpineanu, fusese sters de pe list. Ca si sub domnia predecesorului su, stabilitatea politic din ar urma s depind, n bun msur, de raporturile sale, ca sef al puterii executive, cu forul legislativ, cu Adunarea Obsteasc. Nu a procedat la schimbri o dat cu luarea puterii, pstrnd vechiul guvern, compus din adversari ai lui Al.Ghica si impus acestuia de opoziia n fruntea creia se aflase, asa dup cum, vechea Adunare era constituit dintr-o majoritate de opozani ai fostului do mn, cu care spera s colaboreze. Pentru detensionarea atmosferei politice, prima dintre msurile luate de el - n februarie 1843 - a fost graierea complotistior din 1840 (ntre care, tnrul N. Blcescu si Dim.Filipescu, acesta din urm, bolnav, urmnd s moar peste cteva luni). Dar nelegerea cu Adunarea Obsteasc a fost de scurt durat, ea ncetnd o dat cu luarea n dezbatere a primelor proiecte de legi, cele privind atribuiile instanelor judectoresti si administrarea zestrelor de ctre soi n caz de divor (acesta din urm interesndu-l personal pe domn, care voia s se despart de soia sa, Zoe Brncoveanu, bolnav psihic, pentru a se cstori cu alt femeie). b. Ruptura definitiv ntre cele dou puteri ale statului, survine n sesiunea urmtoare a Adunrii Obstesti, n primvara anului 1844, n legtur cu afacerea Trandafiloff'. Este vorba de aprobarea dat de guvern (ntre timp, schimbat, n sperana potolirii opoziiei) solicitrii inginerului rus Trandafiloff de a exploata minele din ar, aprobare avizat si de domn; or, 128

deputaii, lund n dezbatere aceast chestiune, critic atitudinea guvernului, contestnd legalitatea concesiunii si cernd revocarea ei (Conform contractului propus de inginerul rus si aprobat de guvern, n cazul proprietarilor care nu se hotrau n curs de 18 luni s-si exploateze singuri minele, exploatarea acestora era preluat obligatoriu de compania rus, pentru un termen de 12 ani, proprietarul, ca si statul romn, urmnd s primeasc o redeveren de 10% din beneficiu). Or, poziia adoptat de Adunare subsuma un protest fa de ingerinele puterii protectoare. Este semnificativ faptul c dezbaterile n aceast chestiune, de la nceputul anului 1844, au strnit un viu ecou n afara Adunrii Obstesti. N.Blcescu, n cteva scrisori adresate lui I.Ghica, la Iasi. relata, pe larg despre furtunoasele sedine" ale Adunrii, elogiind cuvntul deputatului maior C.N.Filipescu, care vorbise ca un nger" mpotriva concesiunii, subliniind c lumea luase mult interes" despre aceast chestiune; tot el, la 8 martie 1844, i scria prietenului de la Iasi despre efectul electrizant produs n acel context de difuzarea poeziei lui Heliade , Mcesul" , cu sgei critice la adresa inginerului rus (n cteva zile, n copii, aceasta ajungnd la 30.000 de exemplare). Sub acest titlu, poezia fcea aluzie la trandafir, care, la rndul ei, trimitea la Trandafiloff (trandafir cu of n coad"), n consens cu protestul Adunrii Obstesti, poezia ddea expresie unei stri de spirit cu vii reverberaii n planul miscrii de redesteptare naional: ..Mi mcese, mi mcese, [...] D-ne pace si te car, Du-te dracului din ar". Pus ntr-o situaie delicat n raport cu autoritile ruse, Gh.Bibescu nu a gsit dect o singur iesire: dizolvarea Adunrii Obstesti, cu aprobarea celor dou puteri, prin ofisul din 4 martie 1844. timp de peste doi ani urmnd a conduce ara fr Adunarea legislativ. Concesiunea n discuie a rmas, bine neles, anulat, n acest interval de timp, martie 1844decembrie 1846, prin decrete-legi a adoptat cele mai multe dintre msurile sale de politic intern: desfiinarea judeului Scuieni, prin mprirea acestuia ntre judeul Prahova si Buzu (1844); msuri de organizare a poliiei unor orase si modernizarea regimului temnielor; msuri de nlturare a unor abuzuri n domeniul administraiei si justiiei; msuri de amenajare a drumurilor; msu ri edilitare si de nfrumuseare a orasului Bucuresti (amenajarea soselei KiselefP, nceperea amenajrii grdinii Cismigiu); msuri de nlturare a unor abuzuri n domeniul relaiilor agrare. Fr ndoial, domnul Gh.Bibescu, cruia i-a fost dat s conduc ara n ajunul revoluiei de la 1848, n ciuda conului de umbr aruncat de istorie asupra sa, n limita poziiei pe care si-o asuma n planul raporturilor cu puterea protectoare - si care corespundea situaiei statutului internaional al 129

rii pe care o conducea -, n sfrsit, n ciuda atitudinii autoritare pe care a adoptat-o n planul politicii interne, a dovedit, pe acest plan din urm, mult destoinicie si competen. Nu i-au lipsit bunele intenii, fiind pe ct de hotrt si autoritar, pe att de meticulos n adoptarea msurilor administrative. Dorea s cunoasc personal cum funcioneaz instituiile statului; n vara anului 1844, fcea o lung cltorie prin ar, vizitnd locuri si monumente istorice, dar efectund si un control al instituiilor publice, n resedine de jude si alte localiti, n scopul cunoasterii situaiei la faa locului a fcut si alte vizite de lucru" (la Ploiesti, Brila s.a.). La sfatul lui Kiseleff, Ia sfrsitul anului 1846, admite alegerile pentru constituirea unei noi Adunri Obstesti, n care vor intra n majoritate partizanii si. A mai adoptat n acest interval de sfrsit al domniei, de data aceasta prin colaborare cu Adunarea Obsteasc, cteva noi msuri, unele destul de importante: desfiinarea robiei iganilor aparinnd Bisericii si asezmintelor publice (februarie 1847); o lege a clerului, stabilind aprobarea anual de ctre domn a bugetului Bisericii, cuprinznd si o reglementare asupra funcionrii seminariilor; adoptarea unei legi judectoresti, mbuntind activitatea instanei supreme (desfiinarea Curii de revizie pentru judecarea pricinilor hotrte de naltul Divan, acesta urmnd a lua numele de nalt Curte); nfiinarea Direciei lucrrilor publice n cadrul Ministerului de Interne; n sfrsit, o reform a nvmntului (martie 1847), din pcate, compromind principiul nvmntului n limba naional (impunerea limbii franceze ca limb de predare, n clasele superioare ale colegiului Sf.Sava"). Un aspect al domniei lui Gh.Bibescu l-a constituit amplificarea relaiilor cu Moldova, momentul culminant al acestor relaii constituindu-l desfiinarea vmii dintre cele dou Principate n anul 1847. Desfiinarea vmii a venit pe fondul celor cteva ntlniri personale ntre cei doi, cu suitele lor, la Focsani, la Brila sau la Bucuresti (ntlnirile de la Focsani, din 1845, devenite adevrate srbtori populare, erau prilejuite de cea de a doua cstorie a lui Gh.Bibescu, cu Mria Vcrescu, nuni ai perechii domnesti muntene fiind Doamna si Domnul Moldovei). c. n sfrsit, merite importante revin domnului n planul relaiilor externe ale rii Romnesti. Trebuie subliniat c de la nceput comportamentul domnului n aceast direcie avea o alt baz dect aceea a predecesorilor si imediai sau chiar a contemporanului su moldovean: alegerea sa ca domn de ctre Adunarea Obsteasc Extraordinar conferea puterii sale un grad n plus de legitimitate si credibilitate, care s-au observat, de la nceputul domniei, cu prilejul cltoriei sale n toamna anului 1843 la Constantinopol, pentru nvestitur. A fost primit aici de ctre sultan cu o ceremonie din care au lipsit gesturile umilitoare, obisnuite anterior n deplasri similare; s-a bucurat de o atenie sporit din partea autoritilor 130

turcesti, ca si din partea diplomailor occidentali acreditai n capitala otoman. A abordat cu acest prilej probleme importante ale rii, cu unele f rezerve n mod satisfctor (chestiunea vmilor, problema mnstirilor ! nchinate s.a.). Cu prestigiul de care se bucura si inuta sa demn cu care nelegea s se comporte, ca sef de stat, n vara anului 1846 el reusea s impun guvernului francez rechemarea reprezentantului su de la Bucuresti, 1 A.Billecoq (nlocuit cu Dor de Nion). Pstrnd strnse legturi cu nali demnitari rusi, dovedind pruden n 1 sfera raporturilor cu Rusia si cu Turcia, el a neles n acelasi timp, s -. valorifice, ct de ct, aura de prestigiu de care s-a bucurat, personal, pentru a f ncerca s rezolve, n interesul rii, unele probleme majore, ca, de pild, { problema mnstirilor nchinate: succesiv, de-a lungul timpului, adresnd Rusiei mai multe memorii asupra acestei chestiuni, n cele din urm, n toamna anului 1847, n ajunul declansrii revoluiei, ca rezultat al ; insistenelor sale, Rusia acceptnd ca mnstirile nchinate s plteasc ' Principatelor, ca parte a veniturilor scoase din ar, o sum anual de l 1.500.000 lei, ncepnd cu anul 1848, totodat, ca ele s accepte, ncepnd i, din 1852, arendarea mosiilor sub controlul statului romn (aranjament ulterior suspendat o dat cu declansarea revoluiei). Se poate spune c, n mai multe privine, el a anticipat comportarea plin de demnitate a domnitorului Al.I.Cuza, ca sef de stat, n raport cu Poarta, dup cum a anticipat si rezolvarea pe calea reformelor a unor importante probleme: secularizarea averilor mnstiresti si reglementarea raporturilor statbiseric, pe linia reducerii responsabilitilor n viaa public a celei din urm s.a. d. Trebuie subliniat c pe plan intern Gh.Bibescu a trebuit s depseasc un moment stresant n viaa lui personal care a strnit mpotrivirea Bisericii, n persoana mitropolitului Neofit, si care putea s strneasc fa de el antipatia public, anume, divorul de o soie bolnav, pentru a avea liber calea unei noi pasiuni si, respectiv, a unei noi cstorii. Cu mitropolitul s-a confruntat deschis, fr menajamente, ntorcnd disputa n favoarea sa (respectiv a Statului n raport cu Biserica), ct priveste antipatia public, el a reusit s-o disipeze, transformnd momentul culminant al crizei", oficierea celei de-a doua cstorii (nunta cu Mariica cea frumoas"), ntr-un prilej de srbtori populare comune, ntre munteni si moldoveni, Domnul si Doamna Moldovei fiind nuni, iar Focsanii, cu cele dou pri ale sale, desprite de Milcov, devenind, pentru cteva zile, un loc al nfririi" dintre cele dou Principate si locuitorii lor. Aceste manifestri se conjugau cu o anumit impresie pe care Bibescu a inut s-o afiseze de la bun nceput, anume de a-si

nscrie comportamentul pe linia pe care i-o recomanda trecutul istoric, si, n primul rnd, figura lui Mihai Viteazul; cu prilejul ceremoniei nscunrii, n februarie 1843, el mbrcase, simbolic, costumul lui Mihai Viteazul, iar cu prilejul amintitei cltorii prin 131

ar, din vara anului 1844, la mnstirea Dealul, ngenunchea n faa plcii care ascundea capul lui M.Viteazul. Erau gesturi nvluite n aura romantismului, care puteau s transfigureze imaginaia popular; ntr-un deceniu de viguroas afirmare a spiritului naional, ele puteau s strneasc vii sperane n rndurile tineretului intelectual cu vederi liberale, si s nu ne mirm c la 1848, dup declansarea evenimentelor n ara Romneasc, principala premis a succesului care s-a conturat n mintea liderilor a fost atragerea lui Bibescu si plasarea lui n fruntea miscrii. Nu i-a fost dat lui Gh.Bibescu s-si duc la bun sfrsit programul de guvernare, declansarea revoluiei ntrerupndui domnia, iar el, n ciuda speranelor pe care le strnise, neavnd curajul de a adopta calea luptei revoluionare, pentru realizarea aspiraiilor de emancipare politic si social; presupunnd c revoluia nu ar fi izbucnit, cu siguran c el ar fi mers mai departe pe calea reformelor treptate, nfptuite pas cu pas, cu moderaie si nelepciune, n limita condiiilor date. e. Cum observm, ca si predecesorul su, Gh.Bibescu a trebuit s fac fa unei serioase miscri de opoziie n snul Adunrii Obstesti, avnd n bun msur - ca miscarea din 1837, condus de I.Cmpineanu - o motivaie de interes naional; spre deosebire de Al.Ghica, el a precedat cu mai mult energie, fr a tolera amplificarea miscrii de opoziie, n curs de peste doi ani conducnd ara n mod autoritar, ca un despot luminat, fr concursul unui corp legislativ. Avnd o mai mare experien politic, el a reusit s domine un timp tendinele anarhice si lcomia de funcii a marii boierimi, sugernd chiar - asa cum am artat - unele sperane tineretului cu aspiraii naionaliste si liberale. n orice caz, spre deosebire de predecesorul su, nu va fi n situaia de a reprima miscri conspirative, precum cele conduse de I.Cmpineanu si Mitic Filipescu. n mod abil, cum am vzut, de la nceputul domniei el ierta pe conspiratorii din 1840, dup nici doi ani de nchisoare. Dar spiritul revoluionar nu murea odat cu sentina din februarie 1 841 si nici cu amnistia lui Bibescu de peste doi ani. Chiar n toamna anului 1843, se nfiineaz societatea secret Fria" din iniiativa lui N.Blcescu, n colaborare cu I.Ghica si maiorul Chr.Tell; de la nceput ns, pe linia unei maxime prudene, recomandat de trista experien a miscrilor anterioare, activitatea acestei societi se desfsoar sub paravanul unei Societi Literare", care funcioneaz legal un timp, acceptat tacit de autoriti, apoi, din februarie 1845, funcionnd pe baz de autorizaie, sub titlul de Asociaia pentru naintarea literaturii romnesti" (sau pe scurt, Asociaia literar a Romniei"), avnd ca presedinte pe poetul lancu Vcrescu. Adoptnd deviza Dreptate-Frie" - deviz nscut treptat n gndirea politic romneasc, ncepnd din timpul revoluiei din 1821 - societatea Fria" a avut de la bun nceput nu numai o acoperire, ci si o alt deschidere 132

dect societile secrete anterioare. Sub paravanul unei activiti literare legale, ea grupeaz n jurul su tineretul intelectual din ara Romneasc, dar si tineri patrioi din Moldova si Transilvania, n cadrul Societii Literare'', de la nceput, pe lng iniiatori, au activat tineri ca I. Voinescu II (n locuina cruia se ntruneau sptmnal sedinele literare), Cezar Boliac, D.Bolintineanu, dar si ardelenii Aug.T.Laurian si N.Blsescu; prin I.Ghica, stabilit un timp la Iasi, se stabileau legturi cu patrioii moldoveni, iar la data constituirii legale a Asociaiei Literare", n februarie 1845, se afla la Bucuresti M.Koglniceanu, alturi de acesta tcnd parte din societate ali crturari moldoveni (V.Alecsandri, C.Negruzzi s.a.), iar din Transilvania, pe lng cei menionai, G.Bariiu, T.Cipariu s.a. ntre membrii Asociaiei" -inclusiv ai Friei" se numra si un membru al Adunrii Obstesti, dizolvat n 1844, maiorul C.N.Filipescu, pe care l-am amintit cnd ne-am referit la afacerea Trandafiloff". Din anii 1844-l845 se amplificau vizitele tinerilor patrioi dintr-o ar n alta; (n mai 1845, avea loc ntlnirea de la Mnjina, n casa lui C.Negri, cu participarea crturarilor moldoveni, munteni si ardeleni, iar n decembrie 1845, se constituia la Paris, ca filial a Asociaiei Literare" -si, inclusiv, a Friei" - Societatea studenilor romni'', avnd ca presedinte pe I.Ghica, secretar pe C.A.Rosetti si, n calitate de casier, pe moldoveanul Scarlat Vrnav. n snul acesteia din urm, departe de regimul opresiv din ar impus de vigilena consulatului rus, urmau a se consolida legturile dintre revoluionarii romni si a se pregti spiritele n vederea declansrii revoluiei, atunci cnd avea s-i soseasc ceasul. n cadrul Societii" din Paris, N.Blcescu avea s schieze, la l ianuarie 1847, programul de aciune al tineretului revoluionar, indicnd ca deziderat suprem unitatea naional a romnilor" si sublini ind necesitatea unitii morale a naiunii ca o condiie prealabil a unitii politice statale. Totodat, cu acest prilej, el proceda la o critic vitriolant la adresa regimului politic din Principate, vorbind de crmuiri asupritoare, corupte, ipocrite, trind prin ilegaliti, fr alt regul dect interesul lor, fr alt mrginire dect voina lor"; n acelasi timp, condamna clasa politic conductoare care reprezenta puterea rii", si a crei comportare imoral si lipsit de patriotism se rsfrngea asupra ntregii societi. Pornind de la premisa c Stpnirile sunt expresia societilor", c dac o societate este rea si crmuirea trebuie s fie rea", el face apel la regenerarea moral a societii, ca o condiie esenial a realizrii aspiraiilor de libertate si unitate naional. Fr ndoial, critica lui N.Blcescu, ca si a altor fruntasi ai tinerei generaii, fcut regimurilor politice din ar, n ajunul evenimentelor de la 1848, mbrcat n haina spiritului romantic al epocii, la modul general avea un mare grad de adevr. La fel de adevrat era ns si faptul c n timpul domniei lui Gh.Bibescu - mai mult dect n Moldova, cum vom vedea, sub 133

domnia lui M.Sturdza -, n ciuda rigorilor cenzurii si a supravegherii consulatului rus, au putut s apar o serie de publicaii de sorginte naional, precum, de pild, Magazin istoric pentru Dacia", revist istoric ce apare n 1845, sub redacia lui N.Blcescu si Aug.Tr.Laurian, s-au putut desfsura o serie de activiti n spirit liberal, acestea toate fiind posibile si avnd o anumit legtur cu manifestrile formale de patriotism ale lui Gh.Bibescu, la care ne-am referit mai sus. III.3.3. Domnia lui Mihail Sturdza (1834-l849) a. La data numirii sale ca domn al Moldovei, M.Sturdza era o figur politic bine cunoscut, n rstimpul domniei lui loni Sandu Sturdza se fcuse purttorul de cuvnt al marilor boieri refugiai la Cernui, de unde adresa memoriu peste memoriu autoritilor ruse, nfiernd pe domnul novatorilor"; dup instalarea ocupaiei militare rusesti n 1829, era numit de ctre Jeltuhin membru al Comisiei de redactare a proiectului de Regulament Organic, urmnd s fac parte apoi din comisia trimis la Petersburg, cu proiectul redactat, pentru avizarea lui. Ocupnd n timpul administraiei lui Kiseleff nalte dregtorii - mare vornic, apoi, mare vistiernic -, se recomanda ca un om cu mare experien n treburi de stat, dar, pentru alegerea lui n scaunul domnesc, au contat, evident, nainte de toate, dovezile de loialitate pe care le dduse autoritilor ruse. Solid protejat sub umbrela bunelor raporturi cu Rusia, a imprimat de la nceput atitudinii sale o not de sobrietate n raport cu puterea suzeran, pe linia asigurrii neamestecului n administraia interna, la aceasta contribuind si relaiile de familie stabilite la Constantinopol (de unde, n 1834, dup investitur, se ntorcea cu o nou soie, principesa Smaranda, fiica lui Stefan Vogoride, principe de Samos, personaj foarte influent n capitala otoman). Pe de alt parte, asigurat n privina raporturilor cu cele dou mari puteri, a imprimat de la nceput o not de autoritate domniei sale, inclusiv n raporturile cu marea boierime din care se trgea, punndu-si amprenta personal asupra evoluiei regimului politic din Moldova; totodat, cu o nentrecut abilitate, n numele Regulamentului Organic, la a crei redactare participase, o dat cu supremaia puterii n stat el si-a asigurat satisfacerea intereselor materiale proprii, rotunjirea, pe ci ilicite, a unei imense averi. Spre deosebire de Al.Ghica, n conflictul cu Adunarea Obsteasc, declansat ncepnd cu anul 1835, el a acionat cu succes, fr a permite opoziiei s domine Adunarea; bazat pe sprijinul demnitarilor rusi, a impus izolarea deputailor adversari si chiar ndeprtarea din Adunare, ulterior, de-alungul domniei, pn la 1848, cu prilejul celor cteva alegeri ale corpului legiuitor, avnd grij s manevreze organizarea desfsurrii acestora nct s fie alesi oamenii si, a cror fidelitate urma s fie ntreinut prin tot felul de avantaje. n aceste condiii, problema actului adiional a fost departe de a strni frmntri politice, asa cum avea s se ntmple n ara Romneasc. 134

Dimpotriv, n Adunarea Obsteasc a Moldovei, votarea acrului adiional s-a fcut, n anul 1835, datorit abilitii domnului, fr nici o piedic. b. Altfel, domnul avea spirit gospodresc, mult competen n plan administrativ, si nu se pot contesta meritele lui n adoptarea unor msuri care se nscriu pe linia procesului de modernizare, si anume: msuri de dezvoltare a comerului si a cilor de comunicaii (e drept, soseaua Mihileni-lasi-Galai, trecnd si pe mosia sa, servindu-i interesele); msuri de modernizare a portului Galai si stabilirea regimului de portofranco; msuri edilitare (folosind, de obicei, munca public si pentru ridicarea unor construcii personale, precum palatul su de la Socola); msuri de organizare a nvmntului (grija pentru Academia Mihailean", nfiinat n 1835, care i poart numele, dar si reforma din 1847, similar reformei lui Gh.Bibescu); unele msuri n domeniul modernizrii administraiei si justiiei (fr a afecta propriile sale abuzuri n aceste domenii); o serie de msuri pentru nlturarea unor abuzuri n sfera raporturilor agrare (din nou, fr a viza propriile abuzuri) s.a. O preocupare deosebit constatm la M.Sturdza n ceea ce priveste raporturile cu Biserica Ortodox Romn, pe de o parte, si n privina dificilei probleme a mnstirilor nchinate, pe de alt parte. Atitudinea domnului n direcia reglementrii raporturilor cu Biserica viza punerea veniturilor acesteia sub controlul statului. Mai nti, o lege din 1835 instituia un anumit control al statului asupra veniturilor mnstirilor nchinate, apoi, peste civa ani, o lege instituia un asemenea control asupra averilor mitropoliilor si episcopiilor, ceea ce strnea protestul btrnului mitropolit Veniamin Costache; acesta si depunea demisia, pe care domnul, fr ezitare, i-o accepta (ianuarie 1842). Atacul domnului a mers la aceast dat n direcia reducerii responsabilitii mitropolitului n viaa public: cu ajutorul Adunrii Obstesti acesta a fost nlturat de la conducerea nominal a Seminarului de la Socola, conducerea trecnd n sfera de competene a Epitropiei scolilor publice. Nu au lipsit, ca n multe alte msuri de politic intern, si interese personale ale domnului n efortul su de a limita fora economic a Bisericii (printr-un intermediar el urmrind schimburi de mosii cu cele ale Mitropoliei). Disputa lua sfrsit, oarecum, n anul 1844, Adunarea Obsteasc votnd legea care impunea controlul statului asupra bunurilor ecleziastice, ncorpornd aici si mnstirile nchinate (ceea ce echivala, ntr-un fel, cum s-a scris, cu o secularizare). Concomitent, era adoptat acum si legea de eliberare a robilor igani de pe domeniile mnstiresti, precum si de pe domeniile statului, anticipnd msura similar a lui Gh.Bibescu. Ca si n cazul domnului muntean, important a fost orientarea sa n direcia dezvoltrii legturilor economice dintre cele dou Principate, o prim conven ie comercial ncheindu-se cu ara Romneasc n 1835 (desi relaiile lui personale cu Al.Ghica nu au fost bune), o a doua convenie

135

comercial, mai cuprinztoare, ncheindu-se n 1847, pe baza ei, n comun cu Gh.Bibescu, hotrndu-se desfiinarea vmii dintre cele dou Principate. c. Adeziunea domnului moldovean la ideea Unirii transpare, indirect, din ntlnirile lui succesive cu Gh.Bibescu si din manifestrile populare prilejuite de ele, la care ne-am referit mai sus, n legtur cu domnul muntean. O asemenea adeziune fusese ns afirmat la propriu nc din 1839; cum am vzut mai sus, referindu-ne la miscarea naional condus de l.Cmpineanu, propunerea de a lua conducerea unui stat naional, transmis prin F.Colson la lasi, era acceptat de domnul Moldovei, cu dou condiii: ca proiectata unire s nu vizeze si Transilvania, si ea s se realizeze cu aprobarea puterii suzerane si sub scutul protector al puterilor occidentale. ntreinnd bune raporturi cu cele dou puteri, Turcia si Rusia, n acelasi timp artndu-se cu deosebire receptiv la exigenele puterii protectoare, domnul nu excludea, concomitent, cum arat momentul la care ne referim, sprijinul pe care ntr-o situaie excepional Principatele l-ar fi putut primi din partea puterilor occidentale. Nu era strin, ntr-un fel, de spiritul european al timpului; si fcuse n adolescen educaia n cas cu un profesor francez, originar din Luneville, unde, n 1834, i trimitea la studii pe cei doi fii ai si si mpreun cu ei pe tnrul M.Koglniceanu, pentru ca peste un an, s dispun mutarea lor la Berlin, pentru a-i feri pe tineri de contaminarea cu spiritul revoluionar. Evident, el nelegea spiritul european n limita condiiilor internaionale impuse Principatelor si de pe poziia marelui boier cu tendine conservatoare, luciditatea si realismul su recomandndu-i o maxim pruden. Pentru publicistul francez, H.Desprez, domnul moldovean, cruia, dup el, numai cu oarecare bunvoin" i se potrivea atributul de patriot, era nzestrat cu mii de resurse ingenioase, nrdcinate n caracterul su si minunat perfecionate n contactul cu grecii si cu rusii". d. Fa de manifestrile conspirative n spirit revoluionar, M.Sturdza a fost intransigent, procednd n acelasi timp cu tact, precum n cazul Conjuraiei confederative" din anul 1839, condus de comisul Leonte Radu. Sub influena emigraiei polone, proiectul elaborat de acesta viza, o dat cu nlturarea protectoratului rus, constituirea unei confederaii" din Moldova, ara Romneasc si Serbia, dup modelul confederaiei germane; suzeranitatea Porii era pstrat, protectoratul Rusiei fiind nlocuit cu protectoratul altor mari puteri (Frana, Anglia, Prusia si Austria). Pe plan intern, o dat cu rsturnarea regimului corupt al lui M.Sturdza., se viza o organizare statal nou, cu un Senat restrns si o Adunare Obsteasc lrgit, reprezentnd toate treptele boierimii; totodat, condamnndu-se abuzurile domnitorului Sturdza se preconizau o serie de reforme social-economice, precum si unele liberti cetenesti (desfiinarea cenzurii, desrobirea iganilor, nfiinarea de scoli primare, nfiinarea de fabrici, construirea de sosele s.a.). Consultnd si pe consulul rus, Titov, domnul a hotrt expulzarea 136

lui Leonte Radu si izolarea celorlali participani la complot, n scopul de a stopa orice ecou al acestuia. Mai dificil va fi pentru domn reprimarea manifestrilor tineretului intelectual cu vederi liberale, tot mai numeroase pe msur ce ne apropriem de 1848; va surghiuni pe unii dintre tinerii intelectuali, pentru atitudinile critice la adresa regimului, precum C.Negruzi, M.Koglniceanu s.a.; va cenzura riguros sau va suprima publicaii (precum Dacia literar", nfiinat n 1840, de M.Koglniceanu, mai apoi, Propsirea" s.a.). Organizarea tineretului patriot n asociaii conspirative constituia un fenomen mult mai periculos pentru regim. Astfel, n 1841, lua fiin o asociaie patriotic intitulat Fiii coloniei lui Traian", avnd ns o existen efemer; o alta, ntemeiat n 1846, sub denumirea de Asociaia patriotic" (condus de cei trei T", Teodor Dormuz, T.Sion, T.Rscanu), era mai solid organizat, cu centrul n inutul Vaslui, dar cu legturi n toat ara si avnd, totodat, un program mai clar (egalitate n faa legii, impozit pe mosii s.a.). Spiritul critic la adresa regimului, circumscris naionalismului si liberalismului epocii, va fi inut n fru, n general, de domnul Moldovei, dar el avea s explodeze, cu toat amploarea n primvara anului 1848, o dat cu primele ecouri ale revoluiei europene, revrsndu-se viguros n cunoscuta miscare revoluionar de la Iasi. i va fi dat acestei personaliti contradictorii care a fost domnul Moldovei, Mihail Sturdza, s-si reliefeze, n anul 1848, n raport cu mprejurrile, latura negativ a structurii sale, intervenind cu brutalitate, cum vom vedea, mpotriva unei miscri al crei obiectiv imediat era nlturarea abuzurilor regimului su, msurile bune sau inteniile lui de bine pentru ar fiind date, n mod inevitabil, uitrii.

137

IV. TRANSILVANIA SI ALTE PROVINCII ROMANESTI AFLATE SUB STPNIRI STRINE (1784-l848)

IV.l. nsemntatea si urmrile rscoalei din 1784 din Transilvania*


Marea rscoal a ranilor romni din Transilvania din 1784, condus de Horea, s-a nscris pe firul istoriei drept unul dintre evenimentele de seam pe plan european de la sfrsitul secolului al XVIII-lea. Totodat, prin proporiile sale, prin caracterul si consecinele sale, ea a constituit un moment deosebit de important n istoria poporului romn; s-a nscris n suita momentelor importante de la sfrsitul secolului al XVIII-lea care au marcat trecerea la epoca modern n istoria romnilor: 1784 si 1791 (momentul elaborrii cunoscutului Supplex Libellus Valachorum) n Transilvania, 1774 si, mai ales 1821, n Principatele Romne dunrene. Asa cum se stie, rscoala a avut un dublu caracter, social si naional, cele dou aspecte fiind indisolubil legate, primul implicnd pe cel de al doilea. Ea s-a declansat ca o rscoal a ranilor iobagi mpotriva nobililor; dar, sub raport etnic, marea majoritate a rsculailor o constituiau romnii, n timp ce marea majoritate a nobilimii o constituiau maghiarii, planurile social si naional suprapunndu-se perfect. Participarea masiv a ranilor romni la rscoal, care conferea acesteia caracterul de rscoal romneasc, corespundea structurilor sociale si demografice din Transilvania, asa dup cum, n general, romnii alctuiau majoritatea absolut a populaiei din aceast provincie (cu mult peste 50%, n raport cu toate celelalte etnii luate la un loc, unguri, sasi, secui). Dou sunt consecinele acestei realiti, determinat de suprapunerea celor dou planuri si care merit, pe rnd, s fie discutate. Mai nti, asa cum a demonstrat ilustrul istoric D.Prodan, ridicarea ranilor iobagi romni din Transilvania la lupt pentru dreptate social, pentru nlturarea asupririi exercitat de nobilime, implic aspectul naional, n sensul c orice cstig n acest plan al luptei pentru libertate social a masei rnimii iobage nsemna un pas n direcia emanciprii poporului romn din
* Reinnd c o asemenea tem este expus pe larg n ncheierea cursului de istorie medieval a romnilor, nelegem s ne limitm aici numai la o analiz viznd nelegerea semnificaiei rscoalei n perspectiva evoluiei Transilvaniei n deceniile urmtoare. 138

Transilvania, n acest sens, desfiinarea iobgiei (a dependenei personale a rnimii) n Transilvania, prin patenta din august 1785, a lui losif al II lea, dat n urma rscoalei, precum si alte msuri ale sale menite s nlture cele mai crase abuzuri ale nobilimii, n raport cu ranii de pe domenii, nu au nsemnat altceva dect o etap important a emanciprii, n plan general, ca etnie, a romnilor din Transilvania. Ar fi vorba aici, asa cum reflect cunoscutul ultimatum de la Deva, din 11 noiembrie 1774, dat de ranii rsculai nobililor, n care nu figureaz nici-o revendicare expres n ordine naional, de o consecin implicat, adic indirect, a luptei sociale, astfel spus, o consecin neconstientizat n planul emanciprii politice. Cel puin la prima vedere acesta este aspectul esenial care rezult din desfsurarea rscoalei. Programul enunat n ultimatum este unul social, cu caracter radical, rezultnd, asa cum s-a demonstrat, nu din vre-o ideologie revoluionar a rnimii, ci din starea ei de spirit, din empirismul" ei: nobili s nu mai fie; nobilii s plteasc impozite ca toi locuitorii; pmnturile lor s fie mprite ranilor. n afar de enunul acestui program, strict social, un alt factor, anume mprejurarea c intelectualii romni din Transilvania - deci, categoria pregtit ideologic, s exprime aspiraiile de emancipare ale poporului romn din Transilvania -, nu au participat alturi de rani la rscoal contureaz si mai clar aspectul primordial social al rscoalei. Aceasta, ca s nu mai adugm si un alt factor: participarea la rscoal, alturi de iobagii romni, a unui numr apreciabil de iobagi unguri (evident, insignifiant n raport cu cel al romnilor). Ar rezulta din toate acestea concluzia c este corect s vorbim de marea rscoal a ranilor iobag i din Transilvania, indiferent de originea etnic a participanilor, ndreptat mpotriva nobilimii indiferent de componena sa etnic; totodat, n consecin, de o rezultant, neprogramat si neconstientizat de ctre rsculai n planul emanciprii lor politice. Chiar si numai n acest mod analiznd faptele, acceptnd doar consecina indirect, neconstientizat n plan politic, a rscoalei, oricum, aceasta nu poate fi definit dect ca o rscoal social si naional Dar analiza nu se poate opri aici, d ac avem n vedere toate aspectele rezultnd din desfsurarea propriu-zis a rscoalei, aceasta, n ciuda enunului din ultimatumul de la Deva si a celorlali factori, la care ne-am referit mai sus. n al doilea rnd, este vorba de manifestri clare ale constiinei naionale romnesti n desfsurarea rscoalei, chiar dac ele nu capt un aspect predominant n ansamblul ei, asa dup cum s-a reliefat cu toat evidena n rstimpul desfsurrii evenimentelor si constiina naional a nobilimii maghiare. Lupta dintre cele dou tabere, rnimea iobag si nobilime, a fost perceput, n anumite momente, ca o lupt a romnilor mpotriva ungurilor; asa a fost perceput rscoala, cum o demonstreaz numeroase izvoare, de ctre nobilimea maghiar, n care era ncorporat o 139

bun parte a intelectualitii de etnie maghiar, asa dup cum, astfel au perceput ridicarea lor unii dintre conductorii rscoalei - lui Horea, cel puin, nu i se poate refuza capacitatea unei asemenea percepii -, asa dup cum, ca s folosim o formul consacrat, pe cale empiric" au perceput sensul naional al luptei lor muli ali rsculai, cum o demonstreaz o serie de manifestri ale lor n cursul desfsurrii rscoalei. Desigur, zisa lupt a romnilor mpotriva maghiarilor" constientiza -sau trebuia s constientizeze - lupta mpotriva asupririi naionale exercitat de nobilimea maghiar, asa dup cum aceasta percepea rscoala iobagilor romni ca o grav ameninare la adresa sistemului politic privilegiat n care ea si concepea existena. A fost vorba, evident, n cazul rnimii rsculate, de forme sumare, difuze, ale constiinei lor naionale, ct timp aciunile ei nu au beneficiat de ndrumarea intelectualilor romni, dar existena lor nu se poate contesta. O serie de izvoare trimit nu numai la fenomenul pedepsirii nobililor maghiari, fcui prizonieri, cu mbrcarea costumului naional romnesc - fenomen al crui sens poate fi, n fond, discutabil - ci la alte aspecte: comportamentul lui Horea, cu vizitele lui la mprat, cu atitudinea naintea tragerii pe roat; zvonurile privind asteptatele ajutoare ale frailor" de peste muni, din Moldova si ara Romneasc, atitudinea unor preoi romni n timpul rscoalei s.a.; apoi, aciunea rspndirii de ctre nobilii maghiari a medaliei cu inscripia Horea Rex Daciae", n asteptarea ajutorului armatei imperiale etc. Manifestarea propriu-zis a constiinei naionale n rstimpul desfsurrii rscoalei, ca fenomen n ordinea fireasc a lucrurilor, nu trebuie s surprind avnd n vedere faptul c, o dat cu sfrsitul de secol al XVIII-lea, n general, pe ansamblul istoriei europene, ne aflm ntr-o prim epoc de afirmare a naionalismelor", n Transilvania, procesul de afirmare a constiinei naionale intrnd ntr-o etap edificatoare, mai ales o dat cu schimbrile provocate de moartea lui losif al II-lea: la maghiari, dar cum vedea, si la romni, la locuitorii de alte etnii. n concluzie, aprecierea caracterului rscoalei din 1784, ca rscoal social si naional, este logic s trimit nu numai la sensul, e drept, primordial, cu consecine subsumate aspectului social, dar si la manifestarea expres, n rstimpul desfsurrii rscoalei, a constiinei naionale romnesti, a dezideratului nlturrii asupririi naionale, n acest sens, mai larg, a apreciat rscoala N.Blcescu, peste timp, n 1851, cnd, referindu-se la securea lui Horea, afirma c acesta, scrise cu dnsa drepturile naiei romne si programul politic si soial al revoluiilor ei viitoare". Dincolo de spiritul militant, n care Blcescu nelegea, peste mai bine de o jumtate de veac, s trimit la Horea, ca la un premergtor al luptei pentru libertate social si naional din epoca modern, rmne de reinut n primul rnd o apreciere incontestabil, anume c, prin aspectul ei naional, 140

rscoala din 1784, se nscrie, n ordine cronologic, dup miscarea de emancipare naional din deceniile 11l-lV, condus de Inochentie Micu, ca un al doilea moment important n istoria miscrii naionale a romnilor din Transilvania n sec.al XVIII-lea, cel de al treilea moment important urmnd a fi marcat de elaborarea cunoscutului Supplex Libellus Valachorum si miscarea naional din jurul su. De fapt, rscoala a premers momentului de vrf pe care l atinge miscarea naional a romnilor n 1791, o dat cu elaborarea actului programatic fundamental; a premers acestui moment si l-a anticipat, cci ea a nseninat angajarea masei rnimii - a celei mai mari pri a poporului romn din Transilvania -, nu numai n lupta pentru drepturi sociale specifice rnimii, ci si pe calea luptei mai largi pentru libertate naional; asa cum s-a apreciat, prin ridicarea din 1784 ea a oferit o baz social larg miscrii de emancipare politic; a oferit cunoscuilor crturari romni corifei ai Scolii Ardelene - argumente temeinice, le-a impus datoria, chiar, de a se implica cu toat energia si capacitatea lor intelectual n miscarea de redesteptare naional a ntregului popor romn din Transilvania, indiferent de confesiune si stare material. Cum se stie, n planul evenimentelor imediate, rscoala condus de Horea a avut importante urmri, n primul rnd, patenta lui losif al II lea, din 22 august 1785, introducea si n Transilvania reforma desfiinrii iobgiei", aplicat n anii 178l-l782 n alte provincii ale Imperiului habsburgic. Prin patent era stears iobgia, n sensul desfiinrii legrii ranilor de pmnt si de stpnii lor, redndu-li-se libertatea de strmutare (pierdut cu dou secole si jumtate n urm, n 1517, prin Tripartitum-ul" lui Werboczi). O dat cu restituirea dreptului de strmutare, patenta anula obligativitatea serviciilor la curtea stpnului, oferea ranului eliberat" si alte drepturi: de a se cstori fr consimmntul nobilului, de a nva carte si meserii, fr aprobarea acestuia, de a dispune liber de bunurile sale s.a. n favoarea ranilor romni au fost adoptate din ordinul mpratului si alte msuri: n planul justiiei (dreptul de a se plnge mpotriva judecii nobilului; interdicia pedepsei cu tortura); n pian economic (libertatea de vnzare a vinului si de crciumrit, importante scutiri de taxe pentru mineri etc.). Deosebit de important era dreptul care se acorda fostului iobag de a urma scoli, prin aceasta oferindu-se ranilor romni sansa unei serioase deschideri spre emancipare cultural, spre luminare" (n practic, nfiinarea de scoli pentru ranii romni va ntmpina numeroase piedici din partea nobilimii, care vedea n aceast concesie un adevrat pericol n raport cu interesele ei). Cum se stie, sub presiunea nobilimii transilvnene, n ajunul morii, losif al II lea a revocat cele mai multe dintre reformele sale, nu ns si desfiinarea iobgiei, aceasta urmnd a rezista si dup moartea mpratului, n 1790, ca un imperativ al timpului, n ciuda atmosferei de restituiri" a vechilor privilegii, declansat de nobilime dup aceast dat. 141

Revocarea reformelor de ctre nsusi mpratul losif al II-lea si mai ales ofensiva pornit mpotriva reformelor, dup 1790, demonstrau esecul iosefinismului, al efortului Curii de la Viena de a asigura stabilitatea Imperiului, pe de o parte, prin msuri de centralizare a puterii, pe de alta, prin reforme, menite s restabileasc echilibrul de fore n snul Imperiului, n acest sens, reformele mpratului losif al II lea, precedate de unele reforme ale Mriei Tereza, fuseser favorabile romnilor, ca si altor etnii din Imperiu (nedreptite n plan social si politic); totodat, ele afectaser grav privilegiile nobilimii, ale naiunilor" recunoscute din Transilvania. Cum se stie, iosefinismul, n cazul romnilor, se mbinase cu imaginea bunului mprat, de la care Horea astepta ajutor mpotriva abuzurilor si nedreptilor nobilimii; or, intervenia armatei imperiale, la solicitarea nobilimii, pentru reprimarea rscoalei si, apoi, aprobarea pedepsirii conductorilor, dduser o puternic lovitur mitului bunului mprat - fr a-l anula, cu desvrsire, dac avem n vedere istoria romnilor transilvneni din deceniile urmtoare. Sfrsitul rscoalei prin intervenia armatei imperiale anticipa, ntr-un fel, esecul iosefinismului sub presiunea unor implacabile contradicii; n cele din urm, losif al II lea nsusi, procednd la revocarea reformelor, alegea alternativa compromisului cu nobilimea maghiar dect s dea pe deplin fru liber aspiraiilor de emancipare social si naional ale popoarelor asuprite din Imperiu. In plan european, cum se stie, rscoala din 1784 a avut un puternic ecou, ceea ce n perspectiv istoric si are nsemntatea sa. El s-a constituit ntr-un factor menit s ntrein n deceniile urmtoare interesul opiniei publice sau al cercurilor politice din Occident pentru situaia romnilor din Transilvania si lupta lor pentru drepturi sociale si naionale. Este binecunoscut protestul publicistului francez Jean-Pierre Brissot, care, adresndu-se mpratului, condamna strmbtatea sentinei" tragerii pe roat a lui Horea si Closca, subliniind dreptul la rscoal al unei naiuni asuprite mpotriva asupritorilor: Valahii si conductorul lor, Horea, aveau dreptul si l mai au si acum s se rscoale", s se elibereze de sub jugul asupririi", scria publicistul francez.

IV.2. Contextul afirmrii miscrii naionale n anii 1790-l791. Supplex Libellus Valachorum actul fundamental al miscrii
IV.2.1. Reaciunea anti-iosefinist din anii 1790-l791 Revocarea reformelor de ctre losif al II-lea n ajunul morii sale ddea satisfacie nobilimii, o dat cu moartea acestuia - n 1790 - ea declansnd lupta pentru restabilirea situaiei anterioare reformelor. hi lupta pentru restituirea n totalitate a vechilor privilegii (Restitutio in integrum), pentru a face presiuni asupra noului mprat, Leopold al II-lea, nobilimea adapteaz la interesele ei principii ale ideologiei noi, invocnd dreptul la libertate si via naional; n dorina de a restabili cadrul constituional" 142

anterior, de a revigora vechile Aprobatae si Compilatae, care stteau la baza sistemului ei de privilegii, pentru a nltura, implicit, excesele absolutismului habsburgic si a reaseza pe baze noi, de egalitate", raporturile cu puterea central, nobilimea maghiar creeaz o atmosfer de naionalism care nu putea s nu cuprind, ca o contrareacie, si alte etnii din Transilvania. Dar, cum vom vedea, n timp ce si revendic pentru sine drepturi n raport cu puterea habsburgic personificat de mprat si administraia habsburgic, ea va refuza altor etnii dreptul la afirmare n sens naional, asa dup cum, n plan social, sub deviza luptei mpotriva iacobinismului iosefinist", refuz orice tentativ de nnoire. Semnificative pentru atmosfera de via naional'' creat de frmntrile nobilimii, dup moartea lui losif al H-lea, au fost lucrrile Dietei de la Cluj (decembrie 1790 - august 1791), redeschis la cererea nobilimii, dup ce mult timp, n perioada anterioar, ea nu mai fusese convocat de mprat. Structura etnic a Dietei sugera spiritul n care urmau s se desfsoare dezbaterile: din totalul de 417 membri, ungurii (cu secuii) ddeau un procent de cea. 90%, sasii - 10%, n timp ce din partea romnilor particip la Diet un singur romn, episcopul grecocatolic loan Bob (si el admis, nu n calitate de reprezentant al romnilor, ci desemnat ca regalist", din partea mpratului). Structura social a Dietei, de asemenea, era semnificativ: preponderena o avea marea nobilime, cu un procent de aproximativ 85%. n atmosfera creat, una dintre cele mai dezb tute probleme a fost aceea a unirii Transilvaniei cu Ungaria, ntr-un neles mai restrns dect asa cum avea s fie pus ea de nobilimea maghiar peste mai multe decenii (adic se avea n vedere, n cadrul uniunii" cu Ungaria, pstrarea Dietei, institui ilor si legilor proprii, numai nobilimea urmnd a se bucura de prerogative, att ntr-o ar ct si n cealalt). Chiar dac Curtea de la Viena nu a admis acest deziderat al nobilimii, iar aceasta a renunat s-l susin, nu este mai puin adevrat c o as emenea propunere indica, peste timp, nzuinele antiromnesti ale nobilimii maghiare si trasa linia ei de conduit n perioada urmtoare, de-a lungul deceniilor. Nu a fost admis unirea n forma solicitat de nobilime, n schimb, Dieta adoptnd, iar mpratul sancionnd, n spiritul compromisului cu nobilimea, hotrri importante pe linia pornirilor naionaliste ale nobilimii maghiare, si anume: o uniune formal a cancelariilor Ungariei si Transilvaniei, cu o separare departamental a atribuiilor pentru o ar si alta; este stabilit ca limb oficial a Transilvaniei, pe plan intern, limba maghiar, pe plan extern, deci n raport cu puterea central, fiind autorizat ca limb uzual, limba latin (limba german, ca limb de uz curent a autoritilor habsburgice, fiind exclus!); n spiritul naionalist, promovat de nobilimea maghiar, s-a hotrt nfiinarea Societii pentru cultivarea limbii maghiare (E.M.K.E.) n planul restituirii vechilor drepturi constituionale", n baza compromisului dintre Curtea de la Viena si nobilime, Dieta a hotrt: 143

restabilirea vechii Constituii" a celor 3 naiuni si 4 religii recepte, puterea legislativ fiind mprit ntre mprat si Diet, ncetnd posibilitatea lurii deciziilor prin ordonane si patente imperiale ( hotrre sancionat prin nsesi lucrrile Dietei aici n discuie); - n relaiile externe ale Transilvaniei, se stipula obligaia mpratului de a se consulta si cu guvernul Transilvaniei; - sunt reconfirmate toate privilegiile si prerogativele nobilimii (n primul rnd, scutirea de impozite, extins acum si asupra nobilimii mici, restabilirea scaunului nobiliar de judecat s.a). De asemenea, n numele sistemului tradiional al uniunii celor trei naiuni privilegiate, Dieta a hotrt restabilirea privilegiilor secuilor (scutirea de dri, n schimbul serviciului militar) si restabilirea autonomiilor ssesti; - n privina armatei rii, recrutarea din interior, cu comandani locali, n acelasi timp reducerea efectivelor regimentelor grniceresti constituite din romni (criticndu-se cu acest prilej practica din trecut a recrutrii romnilor, cu preul scutirii lor de dri si n detrimentul stpnilor de domenii), n privina rnimii, condamnndu-se reformele lui losif al II-lea, Dieta a admis ca irevocabil dreptul de strmutare a ranilor iobagi, adugndu-i unele condiii restrictive (obligaia iobagului care se mut de a-si aduce un nlocuitor); n rest, n privina rnimii, discuiile s-au nscris pe linia preconizrii de msuri represive mpotriva ranilor romni, n scopul prentmpinrii unor noi rscoale. Ar fi de adugat c deschiderea lucrrilor Dietei si desfsurarea lucrrilor ei au coincis cu campania, organizat de comitate, de prigonire a ranilor iobagi romni si a romnilor, n general, cei civa romni admisi anterior n diferite funcii publice la nivelul comitatelor sau ca funcionari ai Cancelariei de la Viena (cazul lui losif Mehesi) au fost destituii sau chiar aruncai n nchisoare, sub acuzaia solidarizrii cu rsculaii cu ani n urm (cazul vicecomitelui de Hunedoara, Ladislau Pop). Acesta a fost contextul n care s-a declansat, dup 1790, ca o contrareacie la frmntrile naionaliste ale nobilimii maghiare, dar si ca un prilej, ca o sans de continuitate, pe o treapt nou, miscarea naional a romnilor din Transilvania. IV..2.2. Supplex Libellas Valachorum - actul fundamental al miscrii naionale a romnilor a. La peste o jumtate de secol de la lupta lui Inochentie Micu, trecnd prin experiena dureroas a rscoalei ranilor din 1784, lupta de emancipare era reluat pe o baz social mult mai larg, ntre timp, apruser pturile sociale si profesionale menite s se constituie n fora de baz a miscrii si din rndul crora se recruteaz conducerea ei: n primul rnd, a aprut intelectualitatea romneasc, rezultnd din scolile Blajului, din scolile grniceresti, sau chiar din studiile fcute la Viena si Roma (cum era cazul corifeilor Scolii Ardelene); din aceste scoli se ridicaser nu numai crturari de elit, ci si nvtori, profesori, preoi, unii si neunii, stiutori de carte, 144

funcionari si ofieri romni; n sfrsit, se ridicase, ntr-o serie de orase, c ptur de negustori si meseriasi romni, dornic s se afirme pe plan economic, dar si, treptat, n plan social-politic. Politica de reforme a absolutismului luminat, ncepnd cu edictul de toleran si sfrsind cu desfiinarea iobgiei si dreptul la nvtur si dduse, n cele din urm, r oadele. Sansele luptei erau acum altele dect n trecut, cu att mai mult cu ct Scoala Ardelean, cu producia ei istoric si lingvistic, este pus direct n slujba miscrii naionale, conductorii acesteia nefiind alii dect corifeii Scolii Ardelene.. Asa cum s-a spus, frmntrile nobilimii maghiare pe linia afirmrii vieii naionale au sensibilizat" si pe romni; nu este vorba ns aici numai de o contrareacie la manifestri antiromnesti, ci, asa cum am mai menionat, de o dezvoltare paralel a luptei romnilor pentru afirmare naional, ntr-un anumit context istoric. Sansa nu putea fi pierdut; chiar nainte de deschiderea lucrrilor Dietei, ia care ne-am referit, ncepea elaborarea unei noi serii de petiii de drepturi (ntre care, Universa Naio Valachica precum si memoriul redactat de loan Para si Petru Maior, n numele ofierilor romni), viznd numai anumite deziderate si susinnd anumite argumente, eseniale fiind cererile de recunoastere a romnilor ca a patra naiune constituional si de recunoastere a dreptului de participare la funciile publice. n martie 1791, deci n plin desfsurare a dezbaterilor Dietei, au fost naintate mpratului dou memorii: primul, mai sumar, este adresat doar n numele clerului greco-catolic, cernd ns egalitatea de drepturi, nu numai pentru elenii grecocatolic, ci pentru toi romnii; al doilea memoriu, care ne intereseaz n mod deosebit, a fost redactat de la nceput n numele naiunii romne, ulterior, cu prilejul unei a doua edi ii, din acelasi an, 1791, el primind titlul, de fapt, o prescurtare a titlului iniial, cu care a fost consacrat n istoria romnilor, pn n zilele noastre, Supplex Libellas Valachorum. Este actul fundamental al miscrii naionale a romnilor, constituindu-se ntr-o oper colectiv a corifeilor Scolii Ardelene: Samuil Micu, Petru Maior, Gh.Sincai, I.Piuariu-Molnar, losif Mehesi, Petru Para sa. Partea cea mai mare a textului se constituie ntr-o istorie a romnilor transilvneni, subliniindu-se vechimea lor si contextul istoric n care au ajuns n starea de toleran; totodat, sunt concentrate aici argumentele menite s susin cererile naiunii romne, inserate la sfrsitul textului. Circumscrise n 5 puncte, cererile naiunii romne erau urmtoarele: - S se stearg numirile jignitoare de tolerai", admisi" etc., date romnilor si s se admit reintrarea naiunii romne n posesia tuturor drepturilor civile si regnicolare; - In consecina primei cereri, s se redea naiunii romne statutul de egalitate cu celelalte naiuni din Transilvania, n raport cu realitatea istoric de la 1437, atestat n mrturia Conventului de la Cluj-Mnstur (care se referea la un stegar al obstei ungurilor si romnilor", Paul cel Mare din Voivodeni); - Clerul, indiferent de confesiune (greco-catolic sau ortodox), nobilimea si 145

plebea orseneasc sau rural s se bucure de un tratament egal cu clerul, cu nobilimea si cu plebea aparinnd celorlalte naiuni; - Naiunea romn s fie reprezentat n Diet si n toate funciile publice n proporie cu numrul ei; - Toate unitile administrative (comitate, scaune, districte, comuniti orsenesti), cu o populaie majoritar romneasc s aib si denumiri romnesti', celelalte, n raport cu numrul populaiei, nume mixte; totodat, s se declare c toi locuitorii principatului, fr deosebire etnic sau confesional, trebuie s se bucure de aceleasi drepturi. Fundamental era argumentaia n sprijinul cererilor formulate, care cuprinde, cum am menionat, partea cea mai ampl a textului acestui document istoric de importan excepional. Argumentele de baz erau de trei feluri: a) de ordin istoric (sau istorico-juridic), trimind la vechimea populaiei romnesti, cea mai veche, mult mai veche dect celelalte populaii din Transilvania; b) de ordin demografic, trimind la numrul romnilor, constituind populaia cea mai numeroas, depsind n mod apreciabil toate celelalte etnii, luate la un loc; c) de ordin public-fiscal., trimind la contribuia cea mai important la sarcinile publice ale statului, de asemenea, mult mai important dect contribuiile celorlalte populaii din Transilvania, luate la un loc. Pe linia argumentelor din prima categorie, pornindu-se de la descendena latin si continuitatea nentrerupt, schinduse istoria romnilor transilvneni pn n sec.al XVIH-lea, n final, era condamnat jignitoarea calificare de venetic" la adresa naiunii romne, cu care Dieta nobiliar ntmpinase cererile formulate de Inochentie Micu: Nu venetic, ci veche, si cu mult mai veche dect toate celelalte este naiunea romnilor din Transilvania", suna aceast replic, dat peste timp, de autorii Supplex-ulm. Trebuie menionat aici c argumentul vechimii este suplimentat de unul juridic, n sensul demonstraiei dup care romnii din Transilvania s-ar fi bucurat n deplintate de drepturi politice, ca si ungurii, pn la jumtatea secolului al XVII-lea, cnd, o dat cu elaborarea de ctre nobilime a noilor Constituii", n contradicie cu statutul lor din trecut, romnii au fost exclusi din cadrul constituional si plasai n poziia de tolerai, textele constituiilor Aprobatae calificnd statutul lor cu termenii odiosi de tolerai", admisi pentru bunul public" s.a. O asemenea demonstraie si avea justificarea n plan juridic, n sensul prentmpinrii contra-argumentului bazat pe principiul - discutabil, altfel -dup care cine si accept de bun voie jugul, de-a lungul timpului, merit s -l poarte pentru totdeauna (de aici, de fapt, si insistena autorilor asupra anumitor momente sau aspecte: acceptarea de bunvoie a ungurilor n Transilvania, condusi de Tuhutum, dndu-si dreapta"; egalitatea deplin cu ungurii, atestat la anul 1437, dup mrturi a Conventului de la Cluj-Mnstur; continuitatea acestei egaliti si dup ce s-a constituit, n anii 1437-l438, Unio Trium Nationum", pn n secolul al XVII-lea s.a.)

146

n planul argumentaiei istorice important era si evocarea atitudinii mprailor habsburgici, Leopold I, Mria Tereza si mai ales losif al II-lea, care ar fi dovedit nelegere pentru aspiraiile de emancipare ale romnilor, aviznd chiar justeea argumentelor puse n discuie de cei din urm (Prea marele nostru losif al Il-lea" - scriu autorii - a fost cel care a recunoscut nedreptatea si asuprirea, care a vzut cu ochii si si s-a convins pe deplin c naiunea romn este si mult mai numeroas dect celelalte ale Provinciei si de cel mai mare folos n timp de pace si rzboi"). n privina argumentului trimind la numrul romnilor, se invoc datele statistice ale conscripiei din 1787: romnii se ridic la cifra de un milion, dintr-un total al populaiei de 1.700.000 de persoane, ntrecnd, deci, cu mult toate celelalte etnii luate la un loc. Ct priveste argumentul viznd procentul cel mai mare de participare a romnilor la contribuiile publice, el trimite la impozitele suportate de romni, cota participrii lor fiind cu mult mai mare dect a celorlalte naiuni", luate la un loc, innd seama de faptul c nobilimea era scutit de plata impozitelor; romnii constituiau, deci, factorul de baz al ntreinerii aparatului de stat, si tot ei furnizau cel mai important efectiv pentru armata imperial din Transilvania (compuneau cele dou regimente grniceresti, 1/3 din regimentul secuiesc si 2/3 din regimentele de cmp). Or, aceast cot majoritar de contribuii la sarcinile publice, presupunea, cu att mai mult, respectarea unui principiu de drept public, dup care cei care contribuie la sarcinile publice, prin sacrificiile lor, se fac, implicit, beneficiarii drepturilor publice. b. Cu un asemenea coninut, programul enunat n Supplex Libellus Valachorum, se nscria pe linia luptei dus cu decenii n urm de episcopul Inochentie Micu, acesta fiind primul care a elaborat conceptul de naiune romn", dndu-i un neles politic, si primul care a conceput un program politic de emancipare a naiunii romne, n comparaie cu acest program, pe lng punctele comune viznd continuitatea miscrii naionale sunt si unele deosebiri care indic superioritatea Supplex-ulm din 1791 si, respectiv, a miscrii din jurul su, si anume: * Inochentie Micu elaborase cel dinti argumentele importante pe care le regsim n Supplex, privind vechimea, numrul, proporia sarcinilor publice, dar, n raport de circumstanele timpului, ntr-o prim etap a miscrii naionale, el elaborase aceste teze n mod separat, cu diferite prilejuri; pentru prima dat adunate la un loc, ntr-un text unic, bine legat, le regsim acum, n cuprinsul Supplex-u\ui; * este vizibil amploarea pe care au cptat-o aceste teze (argumente) n textul Supplex-ulm, n comparaie cu modestia lor n petiiile lui In.Micu; * prin comparaie, este vorba de o schimbare n ceea ce priveste greutatea argumentelor: la In.Micu accentul cdea pe argumentul unirii cu biserica Romei si, prin consecin, pe diplomele imperiale ale Unirii", care
147

promiteau satisfacerea revendicrilor; or, n cazul Supplex \i\ul, cum am vzut, la o dat cnd ambele confesiuni (grecocatolic si ortodox) fuseser recunoscute, cstigarea drepturilor politice nu mai era condiionat de unire, argumentele de ordin istoric si demografic trecnd pe primul plan; * cu deosebire, n Supplex argumentele de ordin istoric capt o amploare deosebit, ntr-un fel, pe msura pregtirii istorice a autorilor, corifeii Scolii Ardelene; * n sfrsit, deosebirea cea mai mare fa de In.Micu, const n sensul care se d acum argumentului numrului: din el urmeaz s rezulte nu numai dreptul egal al participrii romnilor la funcii publice, ci reprezentarea lor proporional, ceea ce ducea la schimbarea radical a sistemului constituional al Transilvaniei, la transformarea de fapt a acesteia ntr-o ar romneasc, n realitate, acest punct 4 din seria cererilor, fr a o spune n mod explicit, contrazicea asigurarea nscris n text, dup care autorii Supplex-u\ui urmresc numai integrarea" n sistemul constituional al Transilvaniei, ca a patra naiune, iar nu rsturnarea sistemului constituional n vigoare. c. Ar fi de adugat c adresnd memoriul mpratului, autorii aveau n vedere si eventualitatea nefericit a trimiterii lui ctre Diet - ceea ce se va si ntmpla! - caz n care n care ei cereau mpratului, drept o concesie minimal, admiterea organizrii unei adunri naionale, menit s aleag deputai pentru aprarea cauzelor lor. O dat elaborat, cei ndatorai s-l nainteze mpratului Leopold al II-lea erau cei doi episcopi, ortodox si unit, Gherasim Adamovici si loan Bob, si unul si cellalt aflai sub presiunea insistenelor celor dou categorii de credinciosi n fruntea crora se aflau. Cum se stie, mpratul, pornit pe calea compromisului cu nobilimea, asa cum se procedase si cu memoriul separat al clerului unit, a trimis memoriul spre examinare Dietei de la Cluj, n curs de desfsurare. A recomandat Dietei, e drept, formal, printr-un rescript imperial, s ia n consideraie cererile romnilor, punndu-i n folosina beneficiilor concivilitii", n mod expres menionnd necesitatea cultivrii plebei romnesti, toate acestea n limita conservrii sistemului constituional al Principatului. De admiterea ntrunirii unei adunri naionale, precum ceruser autorii Supplex-u\ui, n cazul trimiterii memoriului la Cluj, nici nu putea fi vorba! Citit n Diet, textul memoriului a strnit indignarea nobilimii, iar l.Bob, episcopul unit, care ar fi trebuit s susin memoriul, sub focul indignrii strilor', nu a fost la nlimea momentului, contestndu-si chiar consimmntul pentru unele formulri din Supplex. Dup aceast prim reacie a membrilor Dietei, memoriul este ncredinat studierii unei comisii a Dietei, aceasta prezentndu-si raportul asupra memoriului n sedina Dietei din 5 august 1792. Concluziile raportului traduceau atitudinea de indignare a nobilimii: potrivit cu starea lor romnii s-ar bucura de aceleasi liberti si ar avea aceleasi sarcini precum celelalte 148

naiuni (dovada" era chiar proporia reprezentrii n Diet, un deputat la 416!), a li se da ceva n plus ar nsemna a-i ridica la a patra naiune, ceea ce ar nclca sistemul constituional , care trebuia respectat, precum o cerea nsusi mpratul. Raportul insereaz, totodat, aprecierea c memoriul este opera unor tulburtori, ea formulnd cereri strine de dorinele romnilor si la care nici romnii mai nelepi" nu ar fi consimit, proba fiind nssi poziia episcopului Bob (peste timp, la 2 mai 1848, n celebrul discurs din catedrala de la Blaj, Simion Brnuiu avea s invoce comportarea sovielnic a episcopului Bob, pentru a sugera nvminte utile !). Este de observat c raportul nu a evitat s rspund punctual la cererile formulate si la argumentele invocate, rspunzndu-le cu arogan: de pild, admind c romnii sunt cei mai vechi n Transilvania, raportul opune, n replic, afirmaia c au fost cucerii prin sabie (aceasta, n ciuda efortului autorilor Supplex-ului de a demonstra, cum am artat, c niciodat romnii nu fuseser cucerii!); la fel, la argumentul numrului, admindu-se c romnii pot fi mai numerosi, nobilii rspund c este vorba de o superioritate numeric datorit plebei necioplite", ceea ce ar presupune nu acordarea de drepturi, ci, dimpotriv, msuri de prevedere din partea autoritilor politice. Respins cu indignare n Diet, textul tiprit al Supplexului intra, n schimb, n dezbaterile crturresti, n susinerea sau combaterea tezelor, polemicile ncepnd cu cea de a doua tiprire a textului, la Cluj, n 1 791, de ctre nvatul german Eder; acesta nsoise ediia cu notele sale critice, potrivnice tezelor, ceea ce, fireste, strnea reacia crturarilor-autori ai Supp/ex-u\ui, S.Micu, Gh.Sincai, P.Maior. d. Respingerea cu indignare de ctre nobilime a marelui Supplex din 1791, ca si poziia mpratului, Leopold al II-lea, care se nscria, de asemenea, pe linia respingerii, nu i-au descurajat pe conductorii miscrii naionale. Astfel, un an mai trziu, ei redacteaz un al doilea Supplex, datat 30 martie 1792, adresat noului mprat, Francise I, relund argumentele din memoriul anterior, amplificnd chiar argumentul numrului populaiei si cererea reprezentrii proporionale n organele centrale si locale. De data aceasta, asa cum indicau primele dou articole, pornindu-se de la aprecierea c romnii alctuiau 2/3 din populaie si, respectiv, suportau sarcinile publice n aceeasi proporie, se cerea n mod expres ca numrul deputailor romni trimisi n Diet s fie n acelasi procent de 2/3 si la fel n toate celelalte instituii publice, de la cele mai nalte pn la cele de jos. Totodat, era rennoit cererea admiterii unei adunri naionale, dup modelul congresului naional iliric srbesc. Soarta acestui al doilea memoriu nu a fost mai fericit dect a celui dinti; n timp ce noul mprat, si el pornit pe calea compromisului cu nob ilimea, la ndemnul cancelarului Kaunitz nelege s resping cu amabilitate memoriul, prezentat de cei doi episcopi, guvernatorul Transilvaniei cerea nlocuirea episcopului ortodox; mai ales insistena cu care se cerea la data aceasta admiterea convocrii unei adunri naionale, dup

149

modelul congresului naional srbesc, era de natur s alarmeze autoritile, stiindu-se ct de departe ajunseser revendicrile srbilor prilejuite de organizarea unui Congres naional (n 1790, la Timisoara, unde participase ca invitat si episcopul ortodox romn, Gherasim Adamovici, se ceruse ruperea legturilor cu Ungaria si constituirea unei provincii autonome (o voievodin, pus direct n subordinea Curii de la Viena, prin constituirea unei Cancelarii aulice ilirice!). Desi, ntre timp, ncurajarea proiectului srbesc de desprindere de Ungaria nu mai era de actualitate, Curtea de la Viena renunnd s-l mai sprijine, modelul oferit de Congresul naional srbesc a strnit un real interes n rndul romnilor si serioase temeri din partea autoritilor ungare (la numitul Congres de la Timisoara se adoptase si un program de revendicri pe plan intern, demn de imitat: scoli n limba srb, ofieri srbi, reprezentani n servicii publice s.a.). Noul mprat, din considerente politice, nu ddea satisfacie cererii de destituire a episcopului ortodox, dar calea pe care se nscria orientarea sa va fi aceea a reprimrii miscrilor naionale, n care vedea o grav ameninare la adresa integritii Imperiului Habsburgic, a compromisului, n anumite limite, cu nobilimea din Transilvania, si ea interesat s reziste n faa aceluiasi pericol.

IV.3. Societate si economie n Transilvania. De la Supplex la 1848


n Transilvania si Banat, ca si n Principatele dunrene, urmrim de-a lungul acestei perioade o evoluie semnificativ n planul structurilor sociale si al realitilor economice, cu accentul pe o anumit intensitate a nnoirilor n intervalul dintre 1821 si 1848. III.3. l. n ceea ce priveste evoluia raporturilor sociale, za. are ca punct de plecare cunoscuta patent a mpratului losif al IIlea, din august 1785, dat n urma marii rscoale a ranilor condus de Horea, n baza creia se desfiina iobgia, legarea de glie a ranilor, acestia recptndu -si dreptul de liber strmutare (o reform care va fi recunoscut si dup moartea, n 1790, a cunoscutului monarh luminat). Ca si n cazul reformelor anterioare din Principatele dunrene, desfiinarea iobgiei n 1785, nsemnase numai o eliberare sub raport juridic a ranilor iobagi, desfiinarea dependenei personale fa de nobili; n practic, obligai s-si asigure existena muncind pe domeniile nobiliare, ei continu s fie supusi la obligaii apstoare fa de stpnii de domenii: zile de clac (robot), acestea prin abuzuri putnd ajunge la 3-4 zile pe sptmn, dijm din produse, daruri periodice s.a. De-a lungul timpului, Curtea de la Viena s-a implicat n reglementarea raporturilor dintre stpnii de mosii si rani, ncercnd s limiteze abuzurile 150

celor dinti, n interesul ordinei de stat. Dar elaborarea unui nou urbariu pentru reglementarea acestor raporturi a fost tergiversat mult timp, pn n 1820, cnd, n baza conscripiei czirakiene, la intervenia nobilimii, rnimea a fost n mod apreciabil afectat, multe loturi rnesti fiind ncorporate n domeniile nobiliare. n strns legtur cu evoluia structurilor sociale, locul principal n cadrul economiei l ocup agricultura, cu accentul pe producia pentru pia, cu deosebire nobilimea orientndu-se n aceast direcie. Ca si n Principatele dunrene, alturi de interesul crescut al stpnilor de domenii, pentru exploatarea acestora cu ajutorul forei de munc a ranilor, fenomenul arendsitului a contribuit si el Ia starea precar a celor din urm. III.3.2. n privina activitilor industriale, de-a lungul perioadei la care ne referim, constatm nmulirea treptat pe mosiile nobiliare a manufacturilor de tot felul, avnd la baz mai ales materia prim de pe mosii (manufacturi de zahr, sticl, postav, pielrie, mori de hrtie s.a.). Unele dintre acestea cunosc o mai mare dezvoltare (precum manufactura de postav de la Sadu, nfiinat de dr. l.Piuariu-Molnar), dar majoritatea o constituie manufacturile mici. n ansamblul ei, producia mestesugreasc are la baz organizarea n bresle. Cea mai important ramur mestesugreasc aparine industriei textile, n care, mai ales de la nceputul secolului al XIX-lea, constatm introducerea unor inovaii tehnice (cazul fabricii, pe baz de tors mecanic, de la Brasov, nfiinat n 1806 de ctre Wilhelm Zimmermann). n deceniile IV - V ale secolului al XIX-lea manufacturile se intensific si constatm nfiinarea de numeroase ntreprinderi si manufacturi n afara breslelor, ele avnd la baz prelucrarea materiilor prime, cu deosebire agricole (manufacturi si fabrici de hrtie la Orlat si Sibiu, de postav, la Cisndie, altele n zona Brasovului, la Timisoara etc.). Un sector important al industriei transilvnene, care se amplific ncepnd cu ultimele decenii ale secolului al XVIIl-lea, l-au constituit exploatrile miniere, afirmndu-se din acest rstimp atelierele de prelucrare a flerului de la Hunedoara, Toplia, Teliucul de Sus, Govjdia s.a. Datorit msurilor iniiate de autoriti, o apreciabil dezvoltare aveau s ia minele si topitoriile de fier de la Ghelar si Resia. Odat cu exploatarea zcmintelor de fier, continu exploatarea minelor aurifere de pe domeniul Zlatnei, a altor importante bogii ale subsolului. Semnificativ este si faptul c n mine este folosit din ce n ce mai mult munca salariat; totodat sunt utilizai numerosi specialisti strini. Ct priveste investiiile n acest sector, ele aparin n cea mai mare parte capitalistilor austrieci, alturi de ei participnd, ntr-o proporie mai redus, investitori maghiari si sasi, treptat urmnd s se afirme si unii acionari romni. 151

Pe msur ce naintm n secolul al XIX-lea, producia minelor de fier si crbune, dar si de sare, cunosc importante cresteri, n bun msur datorate introducerii unor tehnici avansate (n Zlatna, n 1838, apoi, la Baia Mare, intrau n funciune primele masini cu aburi din Transilvania). Pe baza inovaiilor tehnice (ex., introducerea ciocanului cu aburi), o ampl dezvoltare cunoaste spre jumtatea secolului al XIX-lea uzina de la Resia, nceputurile nvmntului tehnic vin si ele n sprijinul dezvoltrii mineritului (n 1835, se nfiina scoala de minerit de la Scrmb). 111.3.3. n privina unui alt important sector al vieii economice, comerul, nainte de toate trebuie subliniat nsemntatea acestui sector n contextul legturilor Transilvaniei cu provinciile romnesti de la Sud si Rsrit de Carpai. Nu este greu de observat c, n ciuda unor dispoziii ale autoritilor habsburgice - ntre altele, nfiinarea cordonului sanitar" la grania dinspre Principate -, schimburile ntre rile Romne si continu cursul, cele dou importante orase sud-transilvnene, Brasovul si Sibiul, avnd un loc central n asigurarea acestor legturi economice (n acest context, de la sfrsitul secolului XVIII si nceputul secolului XIX, de o mare reputaie se bucur, ntre altele, Casa de comer Hagi Const.Pop din Sibiu). O latur, important si ea, a legturilor economice interromnesti continu s fie transhumanta oierilor ardeleni la Sud si Rsrit de Carpai. Legturile comerciale cu Principatele Dunrene intr ntro nou etap dup 1829, amenajarea Porilor de Fier si navigabilitatea pe Dunre urmnd s dea impuls acestei dezvoltri. Apar, pn la 1848, noi societi comerciale sau Case de comer care accelereaz aceste legturi cu Principatele dunrene (precum, de ex., ,,GremiuI comercial romn" din Brasov). Totodat, si pe fondul intensificrii legturilor comerciale la care ne referim, se afirm treptat n Transilvania o burghezie romn, hotrt s se implice n viaa economic, ca_si n miscarea de redesteptare naional. 111.3.4. In sfrsit, un important aspect al real itilor economice din Transilvania si Banat, pe care l menionm aici, l constituie dezvoltarea oraselor, cu tot ceea ce a nsemnat ea n procesul modernizrii. Cu deosebire, ca rezultat al activitilor economice desfsurate de-a lungul timpului, se poate vorbi de o nou etap pe calea acestei dezvoltri n perioada premergtoare revoluiei de la 1848. Dovada o constituie, ntre altele, cresterea remarcabil a populaiei orsenesti, orase precum Sibiu, Brasov, Cluj, Arad, Timisoara, Oradea, ajungnd s depseasc n aceast perioad 20.000 de locuitori. Ca si n cazul Principatelor dunrene, este vorba de un aspect semnificativ pentru ntreaga evoluie a societii de pe teritoriul Transilvaniei si Banatului de-a lungul unui rstimp de aproape trei sferturi de veac. Mutaiile socio-economice din tot acest rstimp, evident,

si-au pus amprenta asupra evoluiilor politice - inclusiv, asupra miscrii de redesteptare naional a romnilor - si, ca atare, asupra lor revenim, uneori si n subcapitolele destinate evoluiei politice, pentru a nelege mai bine semnificaia acesteia. 152

IV.4. Reaciunea n Transilvania si efectele ei asupra miscrii naionale romnesti (1792-l830)


O dat cu opera de restituiri" din anii 1790-l792, nobilimea din Transilvania, n comuniune cu cea din Ungaria, se declara satisfcut n orgoliile sale pe linie naional; ameninat de spectrul ideilor Marii Revoluii Franceze, care ncurajau aspiraiile de emancipare ale pturilor largi ale societii, ca si aspiraiile de emancipare naional ale popoarelor asuprite, nobilimea si-a potolit elanurile de independen fa de Curtea de la Viena. Era bine motivat n aceast orientare, care o mpingea pe c alea compromisului cu mpratul, avnd a-si apra un sistem de privilegii - bine nchegat, ca nicieri n Europa -, att n ordine social, ct si naional. Pe linie social, ea urma s se apere nu numai fa de lupta rnimii romne pentru dreptate social, ci si a altor pturi de jos ale societii transilvane; pe de alt parte, ea urma a-si menine si a-si consolida sistemul de asuprire naional exercitat asupra romnilor ca popor. n ansamblul lor, reformele Mriei Tereza si ale lui losif al Il-lea, care stirbiser grav privilegiile nobilimii maghiare, erau de domeniul trecutului, iar Dieta din anii 179l-l792, redeschis dup decenii, i oferea ncrederea c restabilirea raporturilor din perioada anterioar reformelor era de data aceasta definitiv. Compromisul si interesul comun de a rezista n faa spectrului schimbrilor explic, n bun msur, perioada de reaciune pe care o parcurge Transilvania, de altfel, ca ntreg Imperiul habsburgic, n rstimpul domniei lui Francise I (179l-l835). Treptat, mai ales dup 1815, o dat cu triumful spiritului reacionar la nivelul continentului european, absolutismul centralist habsburgic va reveni n for pe terenul interesului comun al reprimrii spiritului revoluionar. Cum s-a scris, obiectivul ese nial al regimului reacionar este imobilitatea", rezistena n faa oricrei ncercri de schimbare n ordinea sistemului politic, cu o singur excepie, aceea a dreptului pe care si-l arog Curtea de la Viena n persoana mpratului (si a fratelui su, cunoscutul reacionar, Alexandru Leopold) de a adopta msuri pentru cresterea impresionant a aparatului poliienesc de represiune, a perfecionrii unor instituii precum poliia secret si cenzura. Calea legal de afirmare a aciunii de protest din parte a micii nobilimi, a unor pturi orsenesti sau a unor cercuri intelectuale, mpotriva abuzurilor aristocraiei nobiliare sau a aparatului administrativ, este acum nchis; la fel, posibilitatea realizrii pe cale legal a reformelor socialeconomice. Cu at t mai mult dispar posibilitile de afirmare pe cale legal a aspiraiilor de emancipare naional (pentru un timp, n acelasi context, seria petiiilor romnesti adresate mpratului este ntrerupt!). 153

Cele dou instituii, cenzura si poliia secret, devin treptat factori de baz ai sistemului; numrul miilor de cri interzise este an de an tot mai mare, cu prioritate marii autori interzisi fiind reprezentanii iluminismului francez, dar si marii scriitori germani; cenzura si exercit sfera de competene si asupra cabinetelor de lectur si bibliotecilor, asa dup cum poliia secret exercit un control riguros asupra scolilor si dasclilor, asupra altor instituii publice, a funcionarilor sau persoanelor de diverse alte profesiuni, n aceste condiii, absolutismul habsburgic capt forme tot mai accentuate, deciziile cele mai importante ale mpratului fiind luate de ctre mprat de unul singur, instituiile politico-administrative centrale pierzndu-si substanial din importan (Consiliul de Stat); n cele mai multe cazuri, numeroase ordonane ale mpratului se substituie deciziilor organismelor centrale. Politica excesiv de autoritar a mpratului scuteste nobilimea de griji n privina aprrii privilegiilor sale ameninate de spiritul revoluionar; pe linia interesului comun, ea se face coprtas la instaurarea spiritului reacionar, asa cum se vede mai ales din dezbaterile noilor sesiuni ale Dietei. Noua Diet din 1794, continund lucrrile Dietei din 179l-l792, se menine strict pe linia respectrii drepturilor sale constituionale" (nscrise iniial, n Diploma leopoldin din 1691). Grija principal a acestei Diete, ca si a urmtoarelor, s-a ndreptat spre adoptarea de msuri de prevenire a rscoalelor rnesti, prin ntrirea aparatului represiv si de supraveghere a satelor; n schimb, msuri efective de nlturare a abuzurilor si de reglementare urbarial au ezitat s adopte. O proiectat conscripie, menit s reglementeze sistemul impozitelor, dar si s serveasc drept baz pentru un nou urbariu avea s fie realizat abia n anii 1819-l820 (conscripia czirakian, dup numele lui Cziraky), promisul urbariu fiind mereu amnat pn cnd, n sfrsit, va fi adoptat, prea trziu, n 1847, n ajunul Revoluiei. Desi nobilimea era interesat n regimul autoritar promovat de Imperiu, fcndu-se coprtas la sistem, pentru a-si conserva privilegiile, n cele din urm unele instituii care i garantau autonomia si defineau raporturile ei cu puterea imperial urmau s fie serios afectate de absolutismul habsburgic; este vorba, n primul rnd, chiar de Diet, convocat mai rar si pe care mpratul, din 1814, nu avea s-o mai convoace deloc o bun perioad (urmtoarea Diet va fi convocat n alte condiii, peste mai bine de dou decenii, n 1834). Si n aceste condiii, nobilimea se dovedeste fidel orientrii sale si si reprim tentaiile de independen"; n 1809, manifestul lui Napoleon, dat dup cucerirea Vienei si care ndemna la separarea Ungariei de Austria, rmnea fr rezultat, nobilimea maghiar, n continuare, strngnd rndurile n jurul mpratului. Dup 1815, o dat cu triumful principiului legitimitii" vechilor imperii si constituirea Sfintei Aliane, care avea la baz aliana dintre Austria si Rusia, regimul reacionar din Imperiul habsburgic intr ntr-o nou etap, noul cancelar, Metternich, devenind simbolul acestei nspriri a regimului.

154

In tot acest rstimp, de mai multe decenii, masa populaiei romnesti din Transilvania a fost principala victim a reaciunii. n timp ce, asa cum am vzut, referindu-ne la Diet, autoritile au nnsprit msurile de represiune mpotriva rnimii romne si a eventualelor frmntri de caracter naional, masa rnimii romne a fost aceea care a suportat impozite tot mai mari, impuse de ntreinerea armatei, si tot ea a rotunjit efectivele acestea, dndu-si sacrificiul de snge n cursul rzboaielor pe care Austria a trebuit s le duc (ncadrai n batalioanele grniceresti, cu m se stie, romnii siau adus sacrificiul de snge pentru o cauz care nu era a lor, n luptele de la Rivoli, Arcole, Austerlitz s.a.), n ciuda regimului represiv, nu lipsesc n aceast perioad unele frmntri romnesti de ordin social si naional. Astf el, n anul 1804 era elaborat un nou Supplex adresat mpratului, de ast dat, anonim, cu referire la situaia romnilor din sudul Transilvaniei, de pe Pmntul Criesc. Apelndu-se la argumentaia memoriului din 1791 privind vechimea si numrul romnilor, se cerea recunoasterea egalitii de drepturi a romnilor cu sasii din aceast zon, ntre altele, cerndu-se o reprezentare a romnilor n administraie si justiie, n proporie cu numrul lor. Viznd n mod special situaia romnilor de pe Pmntul Criesc, memoriul se referea n acelasi timp la toi romnii din Transilvania si Banat, insernd o serie dintre revendicrile lor, mai ales de ordin social si religios (ntre altele, introducerea urbariului si n Transilvania, reglementarea statutului bisericilor romnesti s.a.). Fr ndoial, n epoca regimului represiv habsburgic patronat de cancelarul Metternich (epoca lui Metternich"), miscarea naional romneasc s-a retransat pe plan cultural; paradoxal, tocmai aceasta este perioada elaborrii celor mai multe dintre operele corifeilor Scolii Ardelene, n majoritatea lor, bineneles, datorit cenzurii, ele rmnnd n manuscris. Trebuie subliniat c regimul habsburgic reacionar, la care ne referim, a lsat el nsusi un anumit teren de refulare a doleanelor populaiei majoritare din Transilvania si Banat, anume pe teren scolar si bisericesc, grija autoritilor fiind aceea ca aceast miscare revendicativ s nu ating structurile politice ale regimului. Asa se explic mulimea de memorii din deceniile II-II1 cuprinznd cereri pe care Curtea de la Viena le-ar fi putut accepta, cel puin parial. In privina Bisericii, ntre altele, aceste cereri vizau: instalarea unui episcop romn la conducerea episcopiei ortodoxe a Transilvaniei (dup moartea, n 1796, a episcopului ortodox srb, Gherasim Adamovici, mult timp scaunul episcopal rmnnd vacant, abia n 1810, fiind numit un episcop romn, Vasile Moga); instaurarea de episcopi romni pe scaunele episcopale di n Banat si Partium, n scopul desprinderii de autoritile ierarhiei srbesti, dreptul ntrunirii n sinoduri, pe confesiuni, dar si n cadrul unui sinod naional" s.a n domeniul scolar, o dat cu revendicarea general privind dreptul nfiinrii de scoli n limba romn, o cerere important, nscris n numeroase memorii, a fost aceea de instalare a unor inspectori scolari romni, la conducerea scolilor romnesti, n Transilvania, ca si n Banat. 155

IV.5. Avntul miscrii naionale n Transilvania n perioada premergtoare revoluiei de la 1848


IV.5.1. n deceniile IV-V, pn la revoluia de la 1848, continu s se manifeste tendina Imperiului habsburgic de consolidare a dominaiei sale n plan politic si economic, dup cum continu s se afirme ncercarea sa de a atrage nobilimea din Transilvania prin acordarea de nalte funcii n stat, la nivel central, precum si n administraia comitatelor. Totusi, o parte a nobilimii maghiare din Transilvania nu se las antrenant n jocul Curii de la Viena, ci adopt o politic reformist, n snul creia constatm si o opoziie de nuan liberal mpotriva absolutismului habsburgic. n Transilvania, aceast miscare este condus de N.Wesseleny, reprezentant al pturii nobilimii liberale (nobilime mare si mijlocie). Ca si la sfrsitul secolului al XVIIIlea. aciunea de opoziie a nobilimii maghiare din Transilvania fa de absolutismul habsburgic se desfsoar n comuniune cu aciunea similar a nobilimii liberale din Ungaria, aceasta avnd n frunte pe L.Kossuth. Din 1831, din timpul revoluiei polone, N.Wesseleny se face ecoul nemulumirilor mpotriva dominaiei habsburgice. Sub influena sa si a altor nobili maghiari care i se altur (loan Bethlen, Dionisie Kemeny s.a.) se cere mpratului convocarea Dietei, unul dintre cele mai importante drepturi ale nobilimii maghiare, nclcat n vremea din urm de Curtea de la Viena. Vine n sprijinul aciunii nobilimii liberale si tineretul studios maghiar, n cele din urm mpratul admind convocarea Dietei, n 1834, dup aproape dou decenii de cnd aceasta nu mai fusese convocat. Dieta din 1834, prima din seria dietelor premergtoare revoluiei de la 1848, s-a desfsurat n condiiile n care majoritatea membrilor ei era constituit din adepi ai opoziiei liberale. Dezbaterile din snul ei au adus critici virulente la adresa Curii de la Viena, situaie n care, din ordinul mpratului, Dieta este dizolvat prin intervenia armatei (dup numai cteva luni de dezbateri furtunoase). Cu acest prilej, autoritile habsburgice nu au ezitat s ia msuri de represalii, N.Wesseleny fiind arestat iar apoi condamnat la 3 ani nchisoare, ali nobili maghiari adepi ai reformelor fiind dai n judecat. IV.5.2. Dup aceast dat, miscarea reformist maghiar aparent intr n reflux; mai degrab, ea se diversific: pe de o parte, se afirm un curent moderat avnd n frunte pe I.Bethlen; pe de alta, un grup radical, n frunte cu Alexandru Blny, a crui influen este ns mai sczut. Se afirm si mai mult de la aceast dat, spiritul revoluionar al tineretului studios maghiar, n frunte cu poetul Al.Petofi (nscut n Ungaria, dar avnd o mare influen si n Transilvania). Programul reformistilor nobiliari moderai concepe realizarea reformelor n limita men inerii privilegiilor nobilimii maghiare, privilegii 156

sociale, dar si n ordine politic-naional (cu alte cuvinte, meninerea exploatrii naionale exercitat asupra populaiei majoritare din Transilvania). Cum scria acelasi N.Wesseleny, adresndu-se lui Kossuth: Nu trebuie s uitm c prin aceast nobilime exist naionalitatea noastr [...] Dac mii de nobili si-ar pierde averea, nobilimea s-ar reduce la o entitate nensemnat, iar cea mai mare parte a milioanelor care i-ar lua locul nu va fi maghiar". Miscarea reformist a nobilimii maghiare -, fie c este vorba de gruparea moderailor sau a radicalilor-, va gsi o platform comun, pe linia promovrii supremaiei naionale maghiare; mai mult dect att, n ciuda divergenelor n planul reformelor social-economice, miscarea reformist maghiar reia si promoveaz, cu tot mai mult vigoare si consecven, ideea uniunii" (deci, a alipirii) Transilvaniei cu Ungaria, consolidnd astfel aliana dintre nobilimea din Transilvania si cea din Ungaria, viznd aciuni comune de reprimare a miscrii naionale a romnilor din Transilvania. Cum vom vedea mai departe, reformistii radicali maghiari, aparinnd nobilimii mijlocii, burgheziei sau intelectualitii maghiare, n timp ce acceptau, formal, ideea emanciprii rnimii romne, nu concepeau drepturile politice ale locuitorilor Transilvaniei dect ca ceteni ai statului unic maghiar, ca membri ai naiunii maghiare, n acest fel, politica de desnaionalizare", promovat de nobilimea maghiar, urmnd s fie revigorat n intervalul care urmeaz, anticipnd n rnod inevitabil declansarea unor puternice conflicte etnice. n spiritul unor asemenea poziii aveau s se desfsoare lucrrile urmtoarelor diete ale nobilimii din Transilvania - din 1837, de la Sibiu, si mai ales din anii 184l-l842, de la Cluj. Era adus n dezbaterile acesteia din urm proiectul de lege care declar limba maghiar ca limb oficial a Transilvaniei, deci se impunea obligativitatea folosirii ei n administraie si nvmnt, n corespondena bisericii; numai sasii si pstreaz dreptul folosirii limbii germane n scoal si biseric, celelalte etnii fiind obligate s le introduc n curs de 10 ani. Legea este votat n Diet, dar mpratul a avut nelepciunea s nu o sancioneze, mpotriva hotrrii Dietei se ridic din partea intelectualilor sasi, St.Ludwig Roth, desi poziiile privilegiate ale sasilor fuseser admise de Diet; dar hotrrile Dietei strneau mai ales protestele intelectualilor romni din Transilvania, care marcau un moment important n evoluia miscrii naionale a romnilor din Transilvania n perioada premergtoare revoluiei de la 1848. IV.5.3. Miscarea naional a romnilor din Transilvania a evoluat, n deceniile 1V-V, n paralel cu miscarea reformist a nobilimii maghiare, numai n anumite momente ntre cele dou miscri existnd tangene, pe linia unor interese comune viznd nlturarea formelor abuzive ale absolutismului habsburgic; mai mult, miscarea naional romneasc se afirm, din ce n ce mai viguros, ca o reacie la linia naionalist promovat de nobilimea liberal

157

maghiar; totodat, ea este n raport cu spiritul veacului, cu avntul miscrilor de redesteptare naional pe plan european. Avntul miscrii naionale romnesti corespunde n aceste decenii unei baze sociale mai largi; se afirma, tot mai evident, o burghezie romneasc n Transilvania, o ptur de negustori, proprietari de ateliere si fabrici", etc., care si identific propriile interese n snul miscrii naionale; aceast burghezie era afectat n dezvoltarea ei de privilegiile nobilimii si de ngrdirile de breasl , totodat, era dornic s se afirme n viaa public, deci interesat direct n lupta pentru cstigarea de dreptu ri politice si nlturarea asupririi naionale. Rolul cel mai important n miscarea naional, cum se ntmpla si n trecut, revenea intelectualitii, n primul rnd tineretului intelectual, ca ntotdeauna mai receptiv la ideile noi si mai hotrt n aciunile sale. Se resimeau n aceste decenii rezultatele scolilor din Blaj si alte orase, rezultatul studiilor n diferite preparandii" sau alte categorii de scoli, asa dup cum numeroase scoli din lumea satelor, odat cu luminarea" oferit de nvmntul primar, contribuiser, ct de ct, la rspndirea ideilor de redesteptare naional n lumea ranilor romni. Frmntri cu caracter naional constatm n rndurile intelectualilor romni din Transilvania, din anii 183l-l834, cnd, si n cazul lor, se resimt ecourile revoluiei polone, ale legturilor stabilite cu o serie de emigrani poloni n Transilvania; n miscarea secret conspirativ condus de Adolf David, revoluionarul polonez, stabilit o vreme la Cluj, sub supravegherea autoritilor austriece, asa cum se stie, au fost implicai o serie de intelectuali romni. Proiectul, oarecum fabulos, a rmas ntr-o faz incipient, prin arestarea din timp a revoluionarului polonez; el preconiza unirea celor trei ri romne si constituirea unei republicii democratice, o dat cu desfiinarea servitutilor feudale, la realizarea lui urmnd s participe nu numai intelectuali, ci si rani romni. Dup moartea fruntasului polonez (n nchisoare, el s-a sinucis), unii dintre adepii si au continuat s acioneze, fr rezultate, n Munii Apuseni si n Banat. Intre cei din urm, s-ar fi numrat, dup unele opinii, Zaharia Carcalechi si Damaschin Bojinc, si care ar fi ncercat, pe linia acestui proiect, s stabileasc legturi cu unii crturari patrioi din ara Romneasc, precum I.Heliade Rdulescu. Aici, n Banat, ca si n comitatele din vest ale Transilvaniei (Partium), unde miscarea reformist nobiliar maghiar era mai puternic, s-au putut realiza chiar unele colaborri ntre intelectualii romni si cei maghiari, pe linia unor revendicri social-economice comune. IV.5.4. Un rol deosebit de important n dezvoltarea miscrii naionale romnesti, alturi de intelectuali, a revenit clerului, aparinnd celor dou Biserici, ortodox si unit (greco-catolic) si mai ales vrfurilor acestora. Sub presiunea tineretului intelectual, n general, a credinciosilor, cei doi episcopi sunt mpinsi spre aciune, din 1834 ncepnd noua serie de memorii adresate mpratului, prin intermediul lor. 158

n aprilie 1834, un prim-memoriu din aceast serie era adresat mpratului, sub semntura celor doi episcopi: cel ortodox, Vasile Moga si cel unit, loan Lemeni, recent instalat n scaunul episcopal; la acea dat se redeschideau lucrrile Dietei nobiliare din 1834-l835, la care ne-am referit, dar memoriul era adresat mpratului, anticipndu-se reacia negativ a Dietei. Memoriul reia argumentaia Supplex ului din 1791, cerndu-se restituirea drepturilor pe care romnii - cea mai veche si mai numeroas populaie a Transilvaniei - le-ar fi avut cu secole n urm. n spiritul vederilor cancelarului Metternich, viznd meninerea neschimbat a statu-quo-ului politic din Imperiu si din Transilvania, rezoluia mpratului se ncheia cu recomandarea formal ca romnii s astepte n liniste dezbaterile Dietei, creia, printr-un rescript, i se recomandase s adopte msuri de asigurare a linistei" publice si a bunelor relaii ntre etnii. Or, cum am vzut, Dieta Transilvaniei, departe de a da curs acestor recomandri, ddea n vileag mpotrivirea fa de Curtea de la Viena, impunnd dizolvarea ei si instituirea guvernrii autoritare a arhiducelui Ferdinand d'Est (altfel, de scurt durat, Curtea de la Viena revenind la politica de compromisuri cu nobilimea). Cu prilejul Dietei de la Sibiu, din 1837 - care si propunea s continue dezbaterile nencheiatei Diete anterioare -, din iniiativa cercului protopopilor ortodocsi de la Sibiu este elaborat un alt important memoriu, de data aceasta episcopul ortodox V.Moga fiind mandatat s-l prezinte Dietei. Memoriul insist asupra problematicii clerului ortodox, cernd egalitatea cu clerul celorlalte confesiuni, dar argumentaia este inspirat de memoriile anterioare; sub presiunea clerului unit, la rndul su, episcopul I.Lemeni se adreseaz n martie 1838 cu un memoriu mpratului, n numele clerului greco-catolic, cu aceeasi revendicare a egalitii cu clerul celorlalte etnii din Transilvania, si cu aceeasi argumentaie de ordin istoric, viznd, indirect, drepturile poporului romn, n general. Calea unor aciuni separate, pe linia revendicrilor clerului celor dou biserici romnesti, nu era cea mai potrivit, dar ea avea n schimb avantajul, asa cum s-a subliniat, de a ntri baza de mas a miscrii naionale. O asemenea orientare se manifest si n rstimpul noii Diete de la Sibiu, din 184l-l842. Cum am menionat, ns, ncheierea lucrrilor acestei Diete, cu adoptarea hotrrii privind obligativitatea limbii maghiare, a strnit vii proteste n rndul romnilor, n primul rnd n cercul crturarilor de la Blaj, n frunte cu Simion Brnuiu. De la aceast dat miscarea se radicalizeaz, rolul crturarilor ardeleni, ca si al tineretului romn studios, devenind tot mai important, crescnd presiunea lor n direcia organizrii unei miscri unitare, asociind cele dou confesiuni. Pe linia adoptrii unui program politic naional, depsind limitele apartenenei la confesiunea ortodox sau greco-catolic, se nscria, din 1838, o dat cu apariia sa, Gazeta Transilvaniei", condus de G.Bariiu; pe aceast linie se afirma activitatea lui 159

S.Brnuiu la Blaj, n cursurile lui de filosofie; raport ndu-se la opera lui Kant si dezvoltnd doctrina dreptului natural, el aducea noi argumente, n plan teoretic, n sprijinul drepturilor naionale ale romnilor. Protestele crturarilor si tineretului de la Blaj mpotriva hotrrilor Dietei, n intervalul imediat urmtor, au cptat accente deosebit de virulente, ele ncorpornd si acuzaii la adresa episcopului Lemeni, cruia i se reproseaz o atitudine sovielnic, ajungndu-se chiar la conflict deschis cu acest prelat. Ca si G.Bariiu, cu cele dou gazete de la Brasov, S.Brnuiu si cercul din jurul su pledeaz n anii care urmeaz, pe de o parte, pentru o organizare a miscrii naionale depsind graniele confesionale, pe de alta, pentru atragerea maselor rnesti n miscare, pentru lrgirea bazelor ei sociale, care putea s-i asigure sansele de succes. Contribuia la maturizarea programului politic al romnilor ardeleni, n anii premergtori declansarea revoluiei si ncurajarea care le venea din Principatele dunrene. Stabilirea unor crturari ardeleni n Principate, cltoria n Principate a unor ardeleni - T.Cipariu, G.Bariiu s.a.-, legturile acestora cu Societatea literar de la Bucuresti, cu Societatea studenilor romni de la Paris, preocuprile unor publicaii din Principate, pentru soarta romnilor din Transilvania, precum Magazin istoric pentru Dacia", redactat de N.Blcescu n colaborare cu Aug.Tr.Laurian, toate acestea erau de natur s ncurajeze miscarea naional a romnilor din Transilvania. Ultima Diet nobiliar din Transilvania, din a nii 1846l847, desfsurat la Cluj, n ajunul declansrii revoluiei, avea s pun din nou n lumin contradicia fundamental de interese ntre nobilimea maghiar, pe de o parte si masa populaiei romnesti, pe de alta. n condiiile presiunii crescnde a frmntrilor rnesti, Dieta ia n discuie reglementarea raporturilor agrare, prin elaborarea unui urbariu reglementare proiectat de cteva decenii, dar mereu amnat. Or, urbariul iesit din dezbateri avea la baz conscripia din anii 1819-l820, a lui Cziraky, cnd ranii sub influena stpnilor de domenii, derutai c ar fi vorba de majorarea impozitelor declaraser mult mai puin pmnt aflat n posesie dect aveau n realitate; o dat cu noul urbariu, acum adoptat, se atribuia rnimii numai suprafeele nscrise n conscripie, suprafeele nedeclarate rmnnd n stpnirea proprietarilor. Sancionat de mprat, urbariul nu avea s se aplice, datorit apropiatei declansri a revoluiei; dar el a strnit proteste, n mod excepional , chiar n rndul unor nobili (N.Weselenyi, Dionisie Kemeny), si mari frmntri n rndurile rnimii romne. Desfsurarea Dietei de la Cluj, din anii 1846-l847, a prilejuit elaborarea unor noi memorii cernd emanciparea romnilor din Transilvania, de data aceasta misiunea elaborrii lor asumndu-si-o G.Bariiu; el adreseaz mai nti un memoriu Dietei, n primvara anului 1846, pe care ns nobilimea, constituind majoritatea Dietei, nu l pune n discuie; apoi, n vara anului 1847, 160

el redacteaz un al doilea memoriu pe care l adreseaz de aceast dat mpratului, cu misiunea prezentrii lui la Viena fiind mandatai doi reprezentani ai comunitii romnesti brasovene (loan luga si Radu Orghidan). n mod semnificativ, la aceast dat miscarea naional promovat de intelectualii ardeleni se desfsoar concomitent cu angajarea ranilor n lupta pentru dreptate social si naional, n Munii Apuseni, pe domeniul Zlatnei, mpotriva abuzurilor administraiei comitatului, se desfsoar cunoscuta miscare a ranilor moi. avnd n frunte pe Ecaterina Varga; autoritile, speriate de declansarea unei noi mari rscoale rnesti, au reusit s stopeze aceast miscare, o dat cu arestarea, prin viclesug, a conductoarei. Starea de tensiune de la aceast dat prevestea apropiata declansare a revoluiei din Transilvania care va nsemna, ca un reflex al frmntrilor politice din perioada premergtoare, pe de o parte, revoluia maghiarilor, n unire cu cei din Ungaria, pe de alta, o re voluie a romnilor ardeleni. Si asupra unora, si asupra celorlali, dar cu nelesuri total diferite, se vor face simite cele dou mari curente ale timpului: naionalismul si liberalismul.

IV.6. Situaia romnilor din alte provincii istorice si miscarea naional


Cum am vzut, pe alocuri, istoria Transilvaniei, n perioada la care ne-am referit, are serioase tangene cu istoria altor dou provincii romnesti, legate de aceeasi stpnire habsburgic, Banatul si Bucovina. IV.6.1. Banatul, fusese n ordine cronologic, dup Transilvania, a doua provincie ncorporat n Imperiul habsburgic, n sec. al XVIII-lea. Pn n anul 1751, la conducerea provinciei s-a aflat o administraie civil, depinznd direct de Curtea de la Viena. Asupra ei s-au exercitat, de la nceput, tendinele de dominaie ale nobilimii maghiare, sub presiunea acesteia, mprteasa Mria Tereza, n 1778, acceptnd mprirea Banatului n comitate, n conformitate cu forma de organizare maghiar, iar n anul urmtor, n 1779, admind ncorporarea n Ungaria a celei mai mari pri a Banatului, numai o mic parte a sa, zona de sud, cu regimentele de grani, rmnnd sub dominaia Curii de la Viena (sub patronajul Consiliului de Rzboi). De la aceast dat, el era mprit n trei comitate: Caras, Timis si Torontal, integrate administraiei maghiare, n zona de sud, rmas n stpnirea Imperiului, populaia era militarizat, aici avndu-si locul de staionare 3 regimente de grani, o situaie special care atrgea dup sine o serie de avantaje pentru locuitori: nfiinarea de scoli primare n limba naional la sate, dreptul de folosire a pdurilor, msuri de protecie sanitar (spitale) s.a. Politica habsburgic n zona de grani militar'', dar si o politic oarecum mai tolerant din partea nobilimii maghiare n comitate, au permis constituirea treptat, n Banat, a unei burghezii romnesti, interesat n 161

ascensiunea ei, nu numai n plan economic, dar si politic. Este vorba de mestesugari, negustori, dar si de nu merosi nvtori, preoi, ofieri ai regimentelor de grani. Si grija mpratului pentru partea ncorporat Ungariei fusese mai mare dect n Transilvania propriu-zis, aici, din 1780, datorit iniiativei mpratului, fiind aplicat urbanul care reglementa obligaiile ranilor fa de stpnii de domenii, dup modelul urbariului destinat Ungariei. Aspiraiile de emancipare politic ale romnilor bneni se lovesc de politica de asuprire naional a nobilimii maghiare, dar si de tendinele de supremaie ale srbilor, mai ales n zona de grani, pornind de la supremaia bisericeasc, consacrat de mai mult vreme si ncurajat de mprat (din timpul lui Leopold I). O dat cu desfiinarea Mitropoliei ortodoxe, n vremea diplomelor de unire cu Biserica Romei, romnii ortodocsi din Transilvania, ca si, ulterior, cei din Banat, erau pusi sub jurisdicia Mitropoliei srbesti cu sediul la Karlowitz; episcopiile de Vrse si Timisoara, de care ineau romnii bneni, ca atare, vor avea n fruntea lor ierarhi srbi, asa dup cum, atunci cnd n Transilvania se va recunoaste Biserica ortodox, la rang de episcopie, mult timp ea va avea n frunte un ierarh srb. Politica imperial de ncurajare a srbilor din Imperiu, n virtutea cunoscutului principiu divide et impera" se constituia ntr-un mijloc de presiune asupra tendinelor de supremaie ale nobilimii maghiare, dar ea, cum observm, era de natur s afecteze si interesele comunitii romnesti. Au fost si situaii n care aspiraiile de emancipare politic ale srbilor bneni s-au ntlnit pe linia unor interese comune cu cele ale romnilor, oferind chiar celor din urm un pretext de aciune, asa cum am vzut c s-a ntmplat n anii 1790-l792. ncurajai de autoritile habsburgice mpotriva ofensivei nobilimii maghiare, srbii au organizat n 1790, la Timisoara, Congresul naional srbesc, adoptnd un program naintat de revendicri; ncurajarea lor, pe linia desprinderii de Ungaria, a fost ns, ulterior, respins de Curte a de la Viena, pornit pe calea compromisului cu nobilimea maghiar. Dar aciunea srbilor era ncurajatoare ntr-un fel si pentru romni, si ei fiind interesai ntr-un program de revendicri precum cele srbesti, dar adaptate situaiei lor (scoli n limba romn, reprezentani n serviciile publice, ofieri romni n conducerea formaiunilor militare s.a.). Sub raportul statutului social si politic, situaia romnilor bneni a fost mult mai apropiat de aceea a romnilor din prile apusene - din Crisana si Maramures, de asemenea ncorporate direct Ungariei. Si lupta lor de emancipare politic s-a desfsurat, n general, ntr-o deplin comuniune (de aici si formularea pe care o folosesc documentele istorice, romnii din Banat si Ungaria"). Ca si n Transilvania sau Bucovina, n condiiile regimului absolutist habsburgic, de-a lungul deceniilor, pn n perioada premergtoare revoluiei de la 1848, miscarea naional din Banat s-a desfsurat n plan cultural; n ciuda formelor opresive pe care le-a luat, mai ales n timpul cancelarului Metternich, 162

regimul habsburgic, autoritile au lsat si n Banat un cmp liber de refulare a frmntrilor din snul diverselor etnii, pe terenul scolii si bisericii; bine neles c si pe acest teren totul trebuia bine supravegheat si speculat, pe ct era posibil, n interesul consolidrii stpnirii habsburgice. De-a lungul deceniilor, constatm o miscare naional legalists, de esen iluminist, viznd revendicri cu caracter parial sau local, n planul organizrii scolare si al organizrii bisericii. O lupt pe linia programului politic interesnd emanciparea poporului romn n ansamblul su, avnd ca model miscarea n jurul Supplex-ului, nu se putea duce, dar erau posibile aciunile care nu erau de natur s zdruncine statu-quo-ul politic al provinciei. Miscarea petiionar la care ne referim a vizat deci revendicri, precum: instituirea de directori scolari la nivelul provinciei, instituirea de ierarhi de etnie romn la conducerea episcopiilor, susinerea limbii naionale n scoal si biseric, susinerea material de ctre stat a scolilor sau bisericii romnesti, n deplin egalitate cu sprijinul conferit instituiilor similare ale celorlalte etnii, srbesti sau maghiare, aceeasi accesibilitate pentru ofierii romni, precum pentru cei srbi, n funcii de comand din regimentele grniceresti s.a. Numeroasele memorii, cu asemenea revendicri, adresate autoritilor de la Pesta sau Viena, nu erau de natur s pericliteze stabilitatea regimului politic, dar ele nu erau lipsite de valene politice sub raportul argumentaiei lor, care trimitea, de pild, la proporia majoritar a romnilor bneni n provincie sau la vechimea lor. Aceast miscare petiionar, care ntreine vie constiina naional a romnilor bneni, a romnilor din prile Aradului sau Bihorului, pregtindu-i pentru aciuni viitoare, este condus de o serie de reputai crturari sau clerici romni, precum Paul Torgovici, C.Diaconovici-Lo ga, Moise Nicoar, Vasile Georgevici, Samuil Vulcan s.a. Un centru important al miscrii l-a constituit, o dat cu nfiinarea sa. scoala pedagogic (Preparandia) de al Arad, profesorii si nvtorii romni, n general, constituindu-se ntr-un batalion sacru al acestei miscri. O nou etap parcurge miscarea de emancipare politic din Banat si prile de vest ale Transilvaniei, ncorporate Ungariei, n deceniile 1V-V ale secolului al XIX-lea. Asa cum s-a demonstrat, spiritul romantismului revoluionar, nc epnd din 1830, si face prezena si n aceste zone cu populaie majoritar romneasc. La aceast dat, la Lugoj, se organiza o societate secret, de inspiraie european, cu numele de Constituia" - prima din seria societilor secrete organizat n rile Romne, n perioada premergtoare revoluiei de la 1848. Civa ani mai trziu, cum am vzut, societatea revoluionar romno-polon, viznd constituirea unei republici romnesti, ncorpornd provinciile din Imperiile habsburgic si otoman, si gsea adepi convinsi n Banat.

163

Din deceniul al IV-lea, miscarea naional din Banat si comitatele apusene ale Transilvaniei, n aceast nou etap, si gseste n persoana cunoscutului crturar-patriot Eftimie Murgu, si a grupului din jurul su, o conducere capabil s integreze miscarea din Banat n fluxul general al miscrii de redesteptare naional care premerge declansrii revoluiei de la 1848. Dup ce, mai muli ani n sir, se aflase n Principate, n 1840, el fusese expulzat de ctre autoritile romne n Banat, ca participant la conspiraia" condus de Mitica Filipescu; aici, stabilit la Lugoj, el organizeaz miscarea de emancipare naional a romnilor bneni, n anii 1843-l845, elabornd n acest sens numeroase memorii, apelnd la o argumentaie pe linia Supplexu\ui din 1791. In numele vechimii si numrului lor, el cere drepturi politice pentru romnii din Banat, ca si pentru toi romnii din Imperiul habsburgic, pe plan imediat punnd problema limbii romne ca limb oficial, precum si a unei administraii romnesti n Banat. Cum aciunile lui se bucurau de sprijinul pturilor orsenesti de negustori si mestesugari romni din Lugoj si alte orase, cum ele aveau influen si asupra grnicerilor bneni, n 1845, prin arestarea lui de ctre autoritile din comitatul Caras se punea capt activitii sale (transferat la Pesta, el va rmne n nchisoare pn n primvara anului 1848, cnd va reveni la conducerea miscrii naionale din Banat). IV.6.2. O situaie mai special, ca provincie sub stpnire austriac, a avut Bucovina. Rpit de austrieci n 1775, n baza unei nelegeri cu Turcia, ea a rmas un timp sub administraia militar austriac, depinznd direct de Curtea de la Viena; n 1786, la mai bine de un deceniu de la rpirea ei, din ordinul mpratului este ncorporat provinciei Galiia". Tratatul de la Sistov, din 1791, dintre Austria si Turcia, reconfirma stpnirea austriac asupra provinciei (de fapt, numai de la aceast dat provincia este indicat n documentele oficiale sub denumirea de Bucovina, anterior acestei date ea fiind desemnat sub numele de Moldova de Nord). Tot la aceast dat, n contextul ncheierii tratatului de la Sistov, la insistenele boierilor romni, mpratul Leopold al II-lea, promitea desprirea Bucovinei de Galiia si revenirea n subordinea direct a mpratului. Promisiunea mpratului constituia o recunoastere formal a autonomiei Bucovinei, n realitate, datorit opoziiei guvernmntului de la Lemberg, aceasta rmnea n continuare n aceeasi situaie, o circumscripie n cadrul Galiiei. Importante schimbri, n plan demografic, au avut loc n provincie n faza de nceput a stpnirii habsburgice; n intervalul administraiei militare austriece, are loc o important colonizare cu rani romni din Moldova si din Transilvania, iar ntr-o a doua etap, cu populaie germanic si maghiar; dup ncorporarea la Galiia, are loc o masiv colonizare cu ruteni din Galiia, n cteva decenii, mai ales datorita colonizrii din urm, ajungndu-se la o crestere de 2-3 ori a populaiei (dup unele statistici, de la aproape 1 17.000,

164

n 1778, la aproape 193.000, n 1804, procentul romnilor, la aceast dat. rmnnd majoritar, n proporie de 2/3). Dup ncorporarea ei la Galiia, romnii sunt expusi politicii de discriminare dus de guvernul Galiiei, att n privina administraiei publice, ct si n privina conducerii scolii si bisericii. Un reviriment pe linia rezistenei n faa acestei presiuni se produce n 1821, cnd are loc o serioas emigraie din Moldova n aceast provincie, o serie de boieri si intelectuali moldoveni stabilindu-se, un timp, mai ales la Cernui, ncercrile de afirmare n spirit naional sunt timide n primele decenii ale secolului al XlX-lea (ntre altele, de pild, apariia n anii 1814-l820 a primului calendar romnesc, sub redacia lui Vasile intil). Politica de excludere a romnilor din aparatul administrativ, precum si politica de germanizare, rmn n continuare la ordinea zilei si n deceniile IIl-IV, strnind numeroase proteste din partea romnilor, ca rezultat al lor, n cele din urm mpratul fiind obligat s intervin: n 1840, n calitate de cpitan al circumscripiei bucovinene era numit un romn, George Iscescu, care avea s dein aceast funcie pn n anul 1849. IV.6.3. O dat cu anexarea Basarabiei (teritoriul dintre Prut si Nistru), n baza tratatului de pace de la Bucuresti din 1812, autoritile ruse au procedat cu precauie la consolidarea acest eia, timp de peste un deceniu si jumtate admind o relativ autonomie a Basarabiei (cu aceast denumire era desemnat, n trecut, zona Bugeacului, de la nordul gurilor Dunrii, duc 1812, ea fiind extins asupra ntregului teritoriu dintre Prut si Nistru ). In scopul atragerii boierilor, au fost meninute un timp privilegiile lor din ar, pentru rani, alarmai de sistemul serbiei din Rusia si tentai s-si prseasc vetrele, pentru a fugi n Moldova, de asemenea, au fost adoptate o serie de scutiri de dri si alte obligaii, proprii sistemului rusesc. n fruntea provinciei, n calitate de guvernator, a fost numit un boier romn, de mult stabilit n Rusia, Scarlat Sturdza (tatl lui Alexandru Sturdza, un cunoscut crturar al timpului). Cum misiunea acestuia a fost de scurt durat (1812-l813), datorit ncetrii sale din via, urmtorii guvernatori au fost desemnai de ctre ar n persoanele unor generali rusi: Harting, Bahmetiev, Inzov, Voronov s.a. Tentativa primului din aceast serie, de a anula o serie de drepturi, a ntmpinat protestul boierimii, iar arul Alexandru I le-a dat satisfacie, sub succesorul acestuia, generalul Bahmetiev, n 1818, fiind elaborat un asezmnt special pentru organizarea Basarabiei, un fel de constituie", redactat n limbile rus si romn, prin care se recunoaste principiul autonomiei administrative; n fruntea provinciei se afl un guvernator civil, ajutat de un Consiliu Suprem (naltul Sfat), compus din 11 membri, 5 fiind numii de autoritile ruse, 6 fiind alesi de boierii romni.; ispravnicii si subalternii lor urmau s fie alesi pe baza unui sistem de vot censitar rezervat boierilor bstinasi.

165

Importante drepturi sunt conferite romnilor n plan religios, la cererea mitropolitului Gavri l Bnulescu-Bodoni, cu acordul Sinodului rus si aprobarea arului, n 1813, ia fiin Mitropolia ortodox cu resedina la Chisinu, de la aceast dat urmnd a funciona la Chisinu si un seminar teologic, cu limba romn de predare, destinat pregtirii preoilor. Pn la sfrsitul vieii sale, n 1821, amintitul prelat a fost un susintor puternic al cauzei autonomiei provinciei. O dat cu moartea sa ns, Sf.Sinod rus a sczut rangul bisericii romnesti din Basarabia, de la Mitropolie la Arhiepiscopie, cu rangul de arhiepiscop la conducerea Bisericii ortodoxe din Basarabia fiind ales Dimitrie Sulima, fost colaborator al mitropolitului decedat, el urmnd s-si nscrie atitudinea pe linia aprrii autonomiei provinciei si drepturilor romnilor basarabeni (d esi era ucrainean de origine); ntre acestea din urm, importante erau: folosirea limbii romne n scoal si biseric, tiprirea de cri bisericesti n limba romn s.a. Politica autoritilor ruse, din faza de nceput a ocupaiei, s-a ndreptat si ntr-o alt direcie, si-anume, a modificrii structurii demografice, prin stimularea emigrrii unor populaii strine; ca si n Bucovina, fenomenul colonizrilor urma s aib consecine importante n planul cresterii populaiei provinciei. Cel mai mare num r de colonisti lau dat bulgarii, care se stabilesc n sudul Basarabiei, unde sunt organizai n 4 districte, beneficiind de autonomie administrativ si de serioase privilegii din partea autoritilor ruse. Numrul lor avea s creasc treptat, n deceniile I1I-IV centrul vieii lor culturale si religioase devenind orasul Bolgrad. Au ngrosat rndurile colonistilor si alte populaii strine: gguzii, care vorbesc limba turc, dar sunt de rit crestin-ortodox, evreii, grupuri mai mici de germani, polonezi s.a. n ciuda acestor masive colonizri (pn n 1835, numrul bulgarilor ajungea la 35.000) pe parcursul perioadei pn la 1848, si n continuare dup aceast dat, romnii rmneau populaia majoritar a provinciei. n plan politic, contactele cu Moldova d e peste Prut s-au meninut, muli locuitori avnd aici rude sau bunuri; un moment important pe linia contactelor personale, de o parte si de alta a Prutului, a fost prilejuit de evenimentele din 1821, cnd, asa cum am vzut, Chisihul, ca si Cernuii n Bucovina, Brasov si Sibiu, n Transilvania, s-a constituit ntr-un important centru de emigraie pentru numerosi moldoveni, speriai n primul rnd de jafurile si silniciile eteristilor lui Al.Ipsilanti. Din anul 1825, o dat cu succesiunea la tronul Rusiei a lui Nicolae l, pe linia absolutismului autocratic instaurat de noul ar tendina de ngrdire a unor drepturi, recunoscute iniial pentru romnii basarabeni, este tot mai evident, n anul 1828 ea finalizndu-se cu elaborarea unui nou asezm nt pentru Basarabia (Regulamentul" lui Voronov) prin care autonomia provinciei este anulat; naltul Sfat, ca organ central, constituit si din romni, era nlocuit cu un Consiliu de provincie, cu membri desemnai de guvernator, n justiie, sunt 166

numii tot mai muli judectori rusi, necunosctori ai limbii romne, se adopt msuri privind obligativitatea limbii ruse n instituiile de stat s.a. n ciuda acestor msuri, n prima jumtate a secolului al XIX-lea, limba romn continu, totusi, s fie folosit, alturi de limba rus, politica de rusificare urmnd s-si dea roadele si s ia un curs mai intens n deceniile urmtoare. IV.6.4. O alt provincie romneasc, Dobrogea, cunoaste n perioada la care ne referim, o serie important de schimbri, legate n mod direct de situaia Imperiului otoman - n care fusese ncorporat de mai multe secole -, o dat cu desfiinarea raialelor turcesti de la nordul Dunrii si retrocedarea acestora rii Romnesti. Pn la pacea de la Adrianopol, ea fcuse parte, mpreun cu raialele de la nordul Dunrii, din pasalcul de Silistra; de la aceast dat, n urma retrocedrii raialelor rii Romnesti, pasalcul Silistriei - cu resedina la Silistra - este desfiinat, n locul su fiind constituit pasalcul Dunrii", cu resedina la Rusciuc, n acesta fiind ncorporat, alturi de Bulgaria, si Dobrogea. Situaia economic, social si demografic a Dobrogei a fost grav afectat, de-a lungul timpului, de rzboaiele rusoturce care s-au desfsurat n bun parte pe acest teritoriu. Distrugerile de rzboi explic dispariia unor numeroase asezri, precum si descresterea numrului populaiei, dup rzboiul din 1828-l829, numrul acesteia, dup unele izvoare, ajungnd la numai 60.000 de oameni. Este de menionat c, si n limita acestor cifre, romnii au constituit o majoritate relativ a provinciei, urmai de turci si ttari, bulgari, alte etnii. Despre structura populaiei - mai ales dup 1829 -ne ofer date o serie de cltori strini, ntre ei se numr celebrul scriitor danez Hans Cristian Andersen, n 1847, finlandezul G.A.Ramsay, participant la rzboiul din 1828-l829, clugrul rus Partenie, francezul Camille Allard, polonezul Mihail Czaykowski s.a., cu toii relatnd peisajul dezolant al unui teritoriu distrus de rzboi, n mod deosebit ne intereseaz, ns, informaiile furnizate de Ion lonescu de la Brad pentru anul 1850, n urma cltoriei efectuate de el n Dobrogea, aceste date sugernd situaia Dobrogei si n deceniile anterioare. Datele furnizate de cltorii strini, ca si de I.lonescu de la Brad, sunt diferite n privina numrului total al populaiei, dar ele concord n ceea ce priveste ponderea diferitelor naionaliti care compun aceast populaie: n ordine, romni, turci, ttari, bulgari s.a. I.Ionescu de la Brad, referindu-se la cele aproape 16.000 de familii din care se compune populaia de aproape 60.000 de oameni a Dobrogei, indic pe naionaliti numrul de familii n aceast ordine: 3636 romni, 2268 turci, 2225 tta ri, 1194 bulgari etc. (numrul romnilor, de peste 28.000 constituie o majoritate relativ, el fiind depsit de celelalte etnii numai luate mpreun). Asa cum s-a subliniat, legturile romnilor dobrogeni cu nordul Dunrii, cu Principatele dunrene, dar si cu Transilvania (dat fiind mai ales 167

deplasarea temporar, pentru psunatul oilor, pe teritoriul dobrogean) au fost permanente, Dunrea neconstituind deloc un obstacol ntre aceste ramuri ale poporului romn; pe temeiul acestor legturi s-a meninut vie n rndurile romnilor dobrogeni constiina originii comune, a solidaritii de interese cu romnii din celelalte provincii istorice. Sub raport social-economic si cultural, situaia romnilor dobrogeni era afectat de reformele din Imperiul otoman, din rstimpul sultanilor Mahmud al II-lea (1808-l839) si Abdul Medjid (1839-l861). Proclamarea egalitii juridice ntre crestini si musulmani era de natur s contribuie la emanciparea romnilor dobrogeni, dar n practic, aplicarea principiului a ntmpinat mari greuti. Regimul juridic al proprietii funciare din Dobrogea, modificat prin aceste reforme (n sensul transformrii n proprietate funciar de stat), avea repercusiuni pozitive asupra populaiei romnesti (eliminarea exploatrii proprietarilor particulari, stabilitatea sistemului de impozite s.a.), dar abuzurile administrative, conjugate cu distrugerile de rzboi, anulau n bun msur binefacerile acestui regim. n plan cultural, de la jumtatea secolului al XIX-lea se constat n rndul romnilor dobrogeni un interes remarcabil pentru scoli n limba romn si biserici romnesti. De la liceul romnesc din Silistra, miscarea se extinde n lumea satelor, fenomen atestnd, cum observa I.Ionescu de la Brad, existena constiinei naionale n rndul romnilor dobrogeni, dorina lor de emancipare politic (cum scria cunoscutul patriot romn, ei voiau s fie recunoscui ca fiind cei mai numerosi n Dobrogea", si exprimau dorina de a vedea scoli n toate satele romnesti de dincoace de Dunre si de a-i vedea pe romni unii"). IV.6.5. Fr ndoial, referindu-ne la istoria romnilor din Dobrogea, nu trebuie s pierdem din vedere c istoria romnilor ncorporeaz si pe romnii din afara provinciilor istorice romnesti; este vorba de romnii din peninsula Balcanic, constituind insule de populaie romanic asezate n snul altor populaii: albanezi, srbi, bulgari, greci s.a.. Adunate, aceste insule de populaie romneasc dau imaginea unei importante ramuri a poporului romn, ele totaliznd un numr apreciabil, mult mai mare dect acela al romnilor dobrogeni, la care ne-am referit. Ct timp peninsula Balcanic, n cea mai mare cuprindere a sa, a fost parte a Imperiului otoman, istoria romnilor balcanici (impropriu, oarecum, denumii vlahi), s-a conjugat cu istoria acestui imperiu, apoi, n parte, pe msura expansiunii Imperiului habsburgic, cu istoria acestuia din urm, n sfrsit, cu istoria statelor naionale din Balcani, n msura apariiei acestora. Remarcabil a fost afirmarea romnilor balcanici (sau aromni) din inima Peninsulei, n munii Albaniei, avnd ca centru orasul Mascopole. Intr-o prim etap, pe linia tradiiei bizantine, ei se afirm n strns comuniune cu limba si cultura greac, fcnd adesea cauz comun cu grecii 168

(se stie c vestitul Rigas din Velestin, simbolul miscrii naionale grecesti, era aromn!); din a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, pornind de la lucrrile lui Teodor Atanasie Cavalioti, se afirm ns interesul pentru limba aromnilor si specificul acestei etnii n conglomeratul etnic balcanic. O dat cu distrugerea orasului Mascopole, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, n conflictul dintre Imperiul otoman si Imperiul austriac, are loc migrarea unor intelectuali de seam macedoromni n Imperiul habsburgic, stabilindu-se la Viena sau Budapesta, fenomenul disocierii aromnilor de alte etnii fiind dus mai departe n preocuprile acestor crturari, n 1797, la Viena, se tipreste de ctre Constantin Ucuta, primul abecedar pentru carte aromneasc", urmat apoi de lucrrile lui Gh.Constantin Roja, din anii 1808-l809, de lucrrile lui Mihail Boiagi (n primul rnd, gramatica aromn din 1843). O dat cu aceste preocupri se afirm n spaiul balcanic, importante elemente ale constiinei naionale romnesti, asa cum constat si o serie de cltori strini ajunsi n contact cu comunitile romnesti sud-dunrene (ntre care, celebrul F.G.H.Pouqueville). O misc are naional romneasc cu valene politice se afirm ns ceva mai trziu, n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, o dat cu dezvoltarea interesului elitei intelectuale si politice din Principatele-Unite pentru soarta romnilor balcanici; cunoscui fruntasi ai generaiei de la 1848, N.Blcescu, I.H.Rdulescu, Dimitrie Bolintineanu, vor afirma n scrierile si activitatea lor acest interes; la aciuni concrete pe linia ajutorrii acestora se va ajunge ns n timpul domniei lui Al.I.Cuza.

169

V. REVOLUIA DE LA 1848 IN RILE ROMANE

V.l. Contextul internaional si situaia specific a rilor Romne la 1848


Revoluia de la 1848 din rile Romne se nscrie n seria evenimentelor revoluionare de la jum tatea secolului al XIX-lea care au marcat o etap important n lupta popoarelor europene pentru libertate social si naional. Ridicate mpotriva stpnirilor sau dominaiilor strine ale unor mari puteri, cu regimuri absolutiste, totodat pentru cstigarea de drepturi si liberti democratice, numeroase popoare europene au nscris cu aceste evenimente pagini de aur n istoria lor. Seria evenimentelor a nceput cu insurecia de la Palermo, din 31 decembrie/12 ianuarie 1848, unde regele a fost obligat s dea o constituie. Exemplul menit s aib un viu ecou n Europa l-a oferit ns, si de data aceasta, poporul francez, o dat cu declansarea revoluiei din Paris, n februarie 1848; aici, setea pentru drepturi si liberti democratice, precum si dorina de nnoiri sociale si instituionale a dus, n cteva zile de lupt pe baricade, la cderea regimului monarhic condus de Ludovic Filip de Orlans si proclamarea Republicii (13/25 februarie 1848). Flacra revoluiei se propag rapid n Imperiul habsburgic, sub stpnirea cruia gemeau numeroase popoare, n statele germane, unde se duce lupta pentru unitate naional, n Polonia, unde se desfsoar lupta mpotriva unei triple stpniri, n cele din urm flacra revoluiei atingnd si rile Romne. Pretutindeni, inclusiv n rile Romne, cum vom vedea, se afirm cu trie cele dou curente nscute din necesitile timpului: naionalismul si liberalismul. Sunt curentele care se manifest n grade diferite, de la popor la popor, dnd expresie aspiraiilor de libertate naional, dar si de drepturi si liberti cetenesti, inclusiv de drepturi si liberti economice. In succesiunea evenimentelor, dup izbucnirea revoluiei din Paris, cu implicaii directe asupra situaiei romnilor - a celor din Transilvania si Bucovina n primul rnd - important a fost declansarea revoluiei din Viena, la 1/13 martie 1848, urmat peste cteva zile, la 3/15 martie, de izbucnirea revoluiei n Ungaria, la Pesta. Sub impresia evenimentelor revoluionare europene, ncepnd din luna martie, spiritul revoluionar se manifest si n rile Romne, n provinciile romnesti aflate sub stpnire habsburgic, pe de o parte, n Principatele 170

libere", aflate sub suzeranitatea Porii, pe de alta. Evident, evenimentele revoluionare care se vor declansa succesiv n rile Romne, ncepnd cu miscarea din Moldova, de la sfrsitul lunii martie 1848, au profunde cauze interne, revoluia european, cum aprecia N.Blcescu, fiind numai ocazia, iar nu cauza revoluiei romne". Este semnificativ faptul c, mnai de dorina schimbrilor din propria lor patrie, tinerii romni, moldoveni si munteni, aflai la Paris la nceputul anului 1848, au aderat la spiritul revoluiei franceze, participnd la lupta pe baricadele Parisului, asa cum relata N.Blcescu, ntr-o cunoscut scrisoare cu data de 24 februarie, st.v., adresat din Paris, la Iasi, amicului su, V.Alecsandri. Minunata Revoluie ce te ciesc amarnic c nu ai vzut-o cu ochii, va schimba faa lumei", scria el plin de entuziasm. Si tot aici, la scurt timp, asa cum avea s relateze Gazeta Transilvaniei", se desfsura o semnificativ manifestaie de solidaritate a studenilor romni cu guvernul provizoriu francez, tinerii romni, simbolic, oferind primarului capitalei franceze steagul naional", cu cele trei culori, ca semn al unirii Moldovenilor cu Muntenii, cum prevede si Regulamentul Organic" . n Paris, de fapt, n cercul tinerilor organizai n Societatea studenilor romni", s-a pus la punct si primul proiect de declansare a unei revoluii comune moldo-muntene, deci, la nivelul provinciilor romnesti, dintre toate, aflate, sub raportul statutului politic internaional, ntr-o situaie aproape identic, anume, sub suzeranitatea aceleiasi puteri - a Turciei - si a aceluiasi protectorat" - al Rusiei. Proiectul se nscria pe linia ideilor preconizate de N.Blcescu n cuvntarea sa de la l ianuarie 1847, privind idealul unitii naionale", amendate acum, ns, de situaia intempensiv care survenise; n stadiul de pregtire n care se aflau de fapt, la numai un an si cteva luni de la data cnd Blcescu fcea apel la pregtire spiritual, considernd c momentul luptei era nc departe -, gndul tinerilor revoluionari si patrioi, aflai la Paris (N.Blcescu, fraii Ion si Dumitru Brtianu, C.Negri, V.Mlinescu s.a.), nu putea s gseasc realizabil dect o asemenea solidaritate si conlucrare, la nivelul Principatelor dunrene, n raport cu o aciune care se ntrevedea imediat, un proiect viznd solidarizarea si cu romnii din celelalte provincii romnesti aflate n cu totul alte situaii politice - nu putea fi pus n discuie, nu era posibil. La Paris, deci, dup izbucnirea revoluiei din Viena, la 8/20 martie, N.Blcescu a convocat o ntrunire, la locuina sa, cu fruntasii revoluionari munteni si moldoveni, schind un program minimal de revendicri si hotrnd declansarea simultan a revoluiei n ara Romneasc si Moldova, n acest scop stabilindu-se rentoarcerea imediat n ar. Din pcate, fie si numai n aceast form a declansrii simultane a revoluiei, n ara Romneasc si Moldova, proiectul unei revoluii romnesti unitare nu s-a putut realiza, deoarece, ntre timp, liderii moldoveni aflai n ar si care se 171

gseau ntr-o deplin majoritate - au declansat deja miscarea. Cei civa tineri moldoveni ntorsi de la Paris, ntre care C.Negri si V.Mlinescu, datorit msurilor luate de autoriti nici mcar nu vor putea intra n ar, miscarea de la Iasi, la aceast dat, aflndu-se n plin desfsurare. Evident, patrioii moldoveni de la lasi procedau la aciune n raport cu situaia specific din ar, cunoscnd-o mai bine dect cei aflai n strintate; ei considerau c starea de confuzie n care se aflau autoritile interne -poate, si cele dou mari puteri, suzeran si protectoare -, sub impresia evenimentelor europene, puteau oferi miscrii o oarecare sans de reusit. Trebuie subliniat ns c declansarea separat a revoluiei, n Moldova si ara Romneasc, precum si n provinciile romnesti aflate sub stpnire habsburgic, nu anuleaz semnificaia proiectului de solidaritate moldo-muntean gndit de patrioii romni la Paris, ca si semnificaia altor proiecte sau idei de solidaritate romneasc existente la aceast dat, unele dintre ele viznd chiar unitatea naional deplin, ntre altele, se fceau ecoul acestor idei zvonurile care circulau n martie 1848 despre existena unui proiect politic patronat de domnitorul Gh.Bibescu, viznd constituirea unui stat romnesc, ncorpornd nu numai Principatele dunrene, ci si provinciile romnesti aflate sub stpnire habsburgic si arist. Real sau nu, acest proiect se fcea, n orice caz, ecoul unei anumite stri de spirit. Evident, ntre acest plan al nzuinelor intime, viznd idealul unitii naionale, dar si dorina unor aciuni comune pentru realizarea lui, si planul realitilor, al posibilitii reale de nfptuire, ca si n trecutul apropiat, distana era imens. Cert este c revoluia de la 1848 n rile Romne, n ciuda constiinei solidaritii de interese, existent la aceast dat, se va desfsura separat, pe provincii: va izbucni mai nti n Moldova, n forma unei miscri revoluionare cu caracter moderat, apoi, n Transilvania, n sfrsit, n ara Romneasc. Explicaia trebuie cutat - cum am mai subliniat - n situaia specific a diferitelor provincii romnesti. ara Romneasc si Moldova se aflau sub suzeranitatea Porii si protectoratul Rusiei, acesta din urm fiind obstacolul principal n calea emanciprii lor, inclusiv, n calea revoluiei. Transilvania, Banatul si Bucovina, n modaliti diferite, se aflau sub stpnirea Imperiului habsburgic, si n lupta lor pentru libertate social si naional romnii din aceste provincii urmau s acioneze n raport de aceast situaie specific, n ceea ce priveste Basarabia, ncorporat de Imperiul rus, nici mcar nu putea fi vorba de posibilitatea unei miscri, ct de moderat. Ideea declansrii unei revoluii simultan e la 1848 n rile Romne depsea realitile timpului, era de domeniul utopiei, ct timp, n mod practic, era mai usor de nfptuit - cum, de altfel, a dovedit desfsurarea evenimentelor - solidarizarea marilor imperii absolutiste mpotriva miscrilor revoluionare. Mai realist se dovedea calea unor lupte revoluionare, cu obiective limitate, n raport de situaia specific a fiecrei provincii istorice, obiective marcnd 172

numai o etap pe calea realizrii obiectivelor finale. Astfel, n Moldova, liderii miscrii, adoptnd un program moderat, vor viza nlturarea regimului despotic al lui M.Sturdza, spernd n evitarea interveniei armatei ruse; n ara Romneasc, liderii revoluiei, adoptnd un program radical, n spiritul revoluiei europene, n acelasi timp, sperau s atrag bunvoina Turciei - a crei suzeranitate, formal, o acceptau mpotriva pericolului interveniei puterii protectoare; n Transilvania, Banat si Bucovina situaia fiind mult mai complicat, datorit conflictelor interetnice, speranele romnilor vor viza, n primul rnd, emanciparea lor politic, n cadrul unui Imperiu habsburgic refcut pe baze liberale, n final ei elabornd planul edificrii unei Romnii austriece" plasat sub suzeranitatea mpratului. Pe de alt parte, desfsurarea separat, n linii generale, a revoluiei n rile Romne, nu a exclus, n acelasi timp, existena aciunilor de solidaritate, de colaborare si ntrajutorare ntre revoluionarii romni, de o parte si de alta a Carpailor, pe linia obiectivelor finale, n anumite momente, n raport de evoluia concret a situaiilor, asemenea aciuni putnd s ia aspectul unor tentative de transformare ntr-o revoluie unitar". Cum vom vedea, se vor nscrie pe aceast linie numeroase aciuni: participarea unor fruntasi revoluionari moldoveni la Adunarea de la Blaj din mai 1848, solidarizarea revoluionarilor moldoveni cu cauza revoluionarilor munteni n faza triumfului acesteia din urm, participarea unor revoluionari munteni, dup reprimarea revoluiei din ara Romneasc, la lupta romnilor transilvneni s.a. Dac inem seama de aceste aciuni, ca si de dezideratele fundamentale comune, a existat, dac se poate spune asa, o revoluie unitar" n spirite, o revoluie" subsumat celei reale, asa cum s-a desfsurat ea, n substratul ei, si care, n orice caz, prevestea nfptuirea, mai devreme sau mai trziu, a statului naional romn. Mai trebuie adugat c, n ciuda unor desfsurri separate a evenimentelor revoluionare, exist, asa cum vom vedea, aspiraii generale comune pe linie naional si a libertilor epocii, care se exprim n deferite programe de la 1848 elaborate ntr-o provincie sau alta.

V.2. Miscarea revoluionar din Moldova (martie 1848)


V.2.1. Despre agitaiile di n Principate, din luna martie, sub impresia stirilor despre evenimentele din Europa, ne ofer detalii interesante rapoartele consulilor francezi de la Iasi si Bucuresti, cei care, spre deosebire de ali diplomai strini, privesc cu simpatie aceste frmntri. Mai mult dect att, la Iasi, Guroult, ncearc s-l conving pe domnitorul Mihail Sturdza de necesitatea iniierii de reforme, n ntmpinarea unor doleane justificate, ntr-un raport din 19 martie, adresat ministrului de externe francez, Lamartine, consulul de la Iasi, remarcnd starea de spirit din Principate, se referea la 173

posibilitatea ca boierii din Moldova s-l rstoarne pe domn si s proclame -credea el, n mod hazardat - independena tuturor rilor Romne". Pe de alt parte, n toiul agitaiilor premergtoare declansrii miscrii, la 16 martie, devine public nota cancelarului rus Nesselrode, adresat consulului general rus din Principate, atrgnd atenia asupra hotrrii cu care Rusia era pregtit s intervin, prompt, mpotriva tulburrilor revoluionare. Consulii rusi erau solicitai s dea o mare publicitate acestei circulare cu scop de a prentri spiriturile n contra amgirilor", totodat, s intervin pe lng domni, cerndu-le s ia msuri de supraveghere si reprimare a oricror ncercri revoluionare". n aceast stare de tensiune este organizat Adunarea popular de la Iasi, din 27 martie/8 aprilie 1848 inut n sala hotelului Petersburg, eveniment care marcheaz nceputul miscrii propriu-zise. Au participat la aceast adunare peste 1000 de persoane reprezentnd toate categoriile sociale; lucrrile ei au fost conduse de Gr.Cuza, cunoscut pentru vederile sale liberale, lund cuvntul cu acest prilej si ali lideri ai miscrii - Lascr Rosetti, Al.I.Cuza, Vasile Ghica si supusul austriac, Winkler - , cu toii nfiernd regimul abuziv al lui M.Sturdza. Discuiile, care s-au desfsurat, au transformat adunarea ntr-un adevrat club revoluionar", cum au apreciat oamenii puterii, si ele s-au ncheiat cu alegerea unei comisii, n frunte cu poetul V.Alecsandri, mandatat s redacteze un program de revendicri (mai fceau parte din aceast comisie, C.Rolla, Al.I.Cuza, V.Ghica, fraii Moruzzi s.a.). Programul, la a crui elaborare rolul principal l-a avut V.Alecsandri, sub titlul de Petiie-prodamaiune, cuprindea 35 de articole si avea un evident caracter moderat. Sub raportul statutului politic internaional al Moldovei, departe de inteniile pe care consulul francez de la Iasi le atribuia patrioilor moldoveni, n art.l, Petiia cerea Sfnta pzire a Regulamentului, n litera lui, fr nici o rstlmcire." Voind a da miscrii un caracter de legalitate si evitarea interveniei rusesti, patrioii moldoveni nglobau n formularea acestui articol toate acuzaiile de abuzuri aduse lui M.Sturdza, abuzuri puse sub semnul nclcrii" si rstlmcirii" actului fundamental. Sub aceast acoperire de natur tactic, importante revendicri din Petiie vizau nlocuirea regimului opresiv patronat de M.Sturdza cu un regim reprezentativ mai larg, bazat pe importante restructurri n viaa de stat. Acuzndu-se subordonarea abuziv a puterii legislative de ctre domn, precum si falsificarea sistematic, organizat de el, a alegerilor pentru Adunarea Obsteasc, n vederea reintrrii acestei instituii n deplintatea atribuiilor sale, Petiia reclama desfiinarea Adunrii Obstesti n fiin si alegerea unei noi Adunri, n condiii de deplin legalitate (fr nici o nrurire asupra alegtorilor din partea Octmuirii, pentru ca acea Camer s fie adevrat reprezentaie a naiei si adevrat nchezsluire a fericirii
174

patriei", art.32). Articolele cernd dezarmarea arnuilor si nfiinarea grabnic a unor grzi cetenesti prin toate trgurile rii'', n mod direct vizau nlturarea regimului personal al lui M.Sturdza. Si alte articole se refereau la acelasi domeniu al reorganizrii instituiilor de stat: toate hotrrile domnului n domeniul administraiei si justiiei s fie discutate si aprobate, n prealabil, de Adunarea Obsteasc; interdicia pentru deputai de a ocupa slujbe n stat si a primi ranguri pe timpul mandatului; responsabilitate ministerial; stabilitatea si responsabilitatea funcionarilor publici; modernizarea justiiei prin amendarea Codului penal si de procedur s.a. n ordinea importanei, dup prevederile viznd reorganizarea puterii de stat, urmeaz revendicrile din Petiie viznd drepturile si libertile cetenesti, si aceast categorie de revendicri, de asemenea, trimind la numeroase abuzuri ale regimului domnitorului M.Sturdza. Si anume, se cereau: desfiinarea cenzurii n privina tuturor trebilor si a intereselor dinluntrul rii"; sigurana personal (arestarea si condamnarea numai n baza legii); eliberarea deinuilor pentru pricini politice; dreptul oricrui locuitor de a se plnge Adunrii Obstesti s.a. O serie de articole, interesnd cu deosebire si alte categorii sociale dect boierimea liberal, vizau libertatea comerului si a industriei: desfiinarea vmii de export pentru cereale, nfiinarea unei bnci naionale pe cel mai sigur temei"; nfiinarea unei bnci de scont, pentru nlesnirea negutorilor n nflorirea comerului"; mbuntirea portului Galai, ca cel mai mare canal al nfloririi comerului si agriculturii"; nfiinarea unui tribunal de comer la Iasi; msuri mpotriva speculei s.a. Cu privire la situaia rnimii si raporturile agrare, Petiia dovedeste o moderaie bine calculat, stipulndu-se, vag, grabnica mbuntire a strii locuitorilor steni", precum si alctuirea unei nou catagrafii, spre a scpa de mpilare pe toi nenorociii locuitori". n sfrsit, sunt de remarcat si prevederile referitoare la Scoal si Biseric; anume, se cerea reforma scolilor pe o temelie larg si naional, spre rspndirea luminrilor n popor", iar n privina clerului, ridicarea lui moral si social". V.2.2. O dat elaborat, a doua zi dup adunare, la 28 martie, n casa unuia dintre fruntasii moldoveni, Petiia este semnat de peste 800 de persoane, ntre alii punndu-si semntura mitropolitul Meletie. Apoi, o delegaie de conductori ai miscrii, C.Rolla, V.Ghica, C.Moruzzi, s.a., n ziua de 29 martie prezint Petiia domnitorului, care, abil, se preface amator de tratative. Dintre cererile formulate, domnul a refuzat categoric pe cele privind constituirea unei noi Adunri si nfiinarea grzilor cetenesti, ca unele care, implicit, nu puteau s duc dect la rsturnarea sa. n realitate, n umbra tratativelor, el luase msuri hotrte de represiune, crora le d curs, dup ce, mpreun cu familia sa, se retrage la adpost, n cazarma miliiei. 175

Mai ales n seara zilei de 29 martie, n asteptarea rspunsului la cererile formulate, se adun la Iasi, n zona Copoului, o mulime apreciabil de oameni: boieri, funcionari, burghezi, negustori si meseriasi, simpli lucrtori, un rol important mai ales n mobilizarea celor din urm avndu -l Zaharia Moldovanu. O dat cu sosirea rspunsului negativ din partea domnitorului, unii dintre lideri - V.Ghica, Al.I.Cuza, C.Raclis - ndeamn mulimea la lupt, cernd celor prezeni s se narmeze si s revin a doua zi, la 30 martie, pentru a merge cu toii, n frunte cu mitropolitul, asupra baionetelor tiranului". Dar, ntre timp, n cursul nopii, din ordinul domnului, s-a declansat o represiune dur mpotriva participanilor la miscare, condus direct de fiii domnului, Dimitrie si Grigore Sturdza. Sau fcut peste 300 de arestri, unii dintre arestai fiind exilai la mosii sau mnstiri, iar 13 dintre fruntasii arestai, n zilele urmtoare, fiind pornii spre Galai, pentru a fi trimisi n exil n Turcia (ulterior, pe drumul dintre Galai si Brila, 6 dintre ei evadnd de sub paz, pentru a ajunge n Transilvania si de aici n Bucovina). Evenimentele dm zilele de 27-29 martie si mai ales teroarea declansat n noaptea de 29-30 martie, precum si n zilele urmtoare, sunt relatate pe larg ntr-o serie de brosuri publicate n perioada urmtoare de unii fruntasi moldoveni, ca, de pild, Protestaie n numele Moldovei, a omenirii si a lui Dumnezeu, redactat n luna mai de V.Alecsandri; ntmplrile din Moldova din luna lui martie, aprut anonim, la sfrsitul lunii iunie, autorul fiind, prob abil, M.Koglniceanu. n brosura aici amintit, V.Alecsandri, totodat, analiza cauzele miscrii din Moldova, acuznd tirania machiavelic" a lui M.Sturdza si comentnd, cu rigoare, cele 35 de puncte ale Petiiei de la Iasi. n cea de-a doua brosur amintit, de asemenea, se arta c miscarea fusese ndreptat, n primul rnd, mpotriva abuzurilor crudului Stpnitor", inserndu-se interesante amnunte privind desfsurarea miscrii si reprimarea ei violent (ntre altele, aflm aici c Petiia fusese isclit de cteva mii de persoane!). Totodat, autorul acestei brosuri, subliniind caracterul moderat al miscrii, respingea calificarea ei de revoluionar, n sensul c ea nu urmrise rsturnarea regimului politic din Moldova, statuat prin Regulamentul Organic, nici schimbarea regimului proprietii etc. Evident, dac miscarea de la Iasi nu era revoluionar, n sensul n care erau calificate evenimentele revoluionare din Europa - si cum aveau s fie definite evenimentele din ara Romneasc si Transilvania -, nsemntatea acestei miscri nu rmne mai puin relevant. Dac o putem numi totusi, o miscare revoluionar de caracter moderat, este pentru ea fusese conceput de patrioii moldoveni ca o etap premergtoare altora, pe calea unei adevrate revolu ii, n acest sens, peste cteva luni de la miscare, M.Koglniceanu, referindu-se la coninutul Petiiei, sublinia c modestia revendicrilor patrioilor moldoveni trebuie bine neleas; dac n cele 35 de puncte se ceruse att de puin, aceasta nu nsemna, va nota el, c nu era nevoie n Moldova si de alte reforme mai radicale"; era nevoie, ns, 176

reclamnd numai abuzurile lui M.Sturdza, obstea voia a fi reasezat n legalitate" pentru ca pe aceast baz ea s-si poat da si alte mai ma ri mbuntiri'', fiind vorba, n perspectiv, deci, nu numai de ndreptarea abuzurilor si de izgonirea svrsitorului lor", ci de regeneraia Moldovei", de nzestrarea ei cu instituii analoghe cu epoha noastr". V.2.3. Cert este c reprimarea brutal a miscrii si arestarea unora dintre lideri nu au dus la ncetarea luptei, asa cum indic , de fapt, si brosurile amintite nainte. Ct timp, n interiorul Moldovei, datorit regimului de teroare instaurat de autoriti, activitatea patrioilor moldoveni era greu de desfsurat, speranele lor s-au ndreptat spre revoluiile" connaionalilor, ei urmrind cu viu interes sau participnd efectiv la evenimentele care se desfsoar pe teritoriul Transilvaniei si Bucovinei, pe de o parte, pe teritoriul rii Romnesti, pe de alta. Cum se stie, o serie de fruntasi moldoveni, scpai de represiune, au mers n Transilvania unde, ntre timp, n paralel cu revoluia maghiar din Ungaria si Transilvania se declansase revoluia romnilor. A fost dat grupului de lupttori moldoveni, deplasat n Transilvania, s participe cu entuziasm la Adunarea de la Blaj din zilele de 3-5 mai 1848. Ulterior, sub impresia evenimentelor de aici, ei redacteaz la Brasov, la 12/24 mai 1848, un nou program, sub forma unui legmnt, intitulat Prinipiile noastre pentru reformarea patriei. Este un al doilea program al patrioilor moldoveni, de data aceasta, pe ct de succint, coninnd numai 6 articole, pe att de radical. Fiind vorba de un document care nu era destinat publicitii, deci nu era subsumat unor precauii de ordin tactic, el exprima integral - sau aproape integral - adevratele nzuine ale patrioilor moldoveni. n sintez, cele 6 puncte cereau: desfiinarea obligaiilor de clac ale rnimii si mproprietrirea lor cu pmnt, fr despgubire; desfiinarea privilegiilor de orice fel si deplina egalitate la plata impozitelor sau la ocuparea funciilor publice; organizarea instituiilor rii pe baza principiilor de libertate, egalitate si frietate; n sfrsit, Unirea Moldovei si rii Romnesti, ntr-un singur stat neatrnat romnesc". Este vorba, prin comparaie cu celelalte programe de la 1848, cum se va putea usor observa, n continuare, de programul cel mai radical elaborat la nivelul Principatelor dunrene; el va depsi, ca spirit radical, nu ns si ca realism, textul cunoscutei Proclamaii de la Islaz., din 9 iunie 1848, aceasta prin dou elemente mai sus indicate, si anume: mproprietrirea ranilor fr despgubire si nfptuirea Unirii Principatelor prin realizarea unui stat independent deci, prin nlturarea suzeranitii Porii, ntre semnatari, gsim figuri ale unor fruntasi exilai din Moldova, dar si dintre cei revenii de la Paris, oprii de autoriti la intrarea n ar: V.Alecsandri, C.Negri, Al.Russo, Lascr Rosetti, Teodor si George Sion, N.Ionescu, P.Cazimir, Zaharia Moldovanu s.a. Mai trebuie observat, scond n eviden radicalismul acestui document, c, totusi, el nu este dus pn la capt, n sensul c nfptuirea 177

statului naional independent este limitat numai la ara Romneasc si Moldova. Explicaia acestei omisiuni nu este dificil; ea trebuie cutat, cum am subliniat la nceputul acestui capitol, n situaia specific a diferitelor provincii istorice romnesti, n cazul de fa, a Transilvaniei, moldovenii urmnd a ine seama de poziia pe care fraii lor din Transilvania o adoptau, n contextul dat, fa de monarhia habsburgic, aflat n curs de liberalizare.

V.3. Revoluia din ara Romneasc (iunieseptembrie 1848)


V.3.1. Ca si n Moldova, frmntrile din ara Romneasc, sub impulsul dat de stirile privind evenimentele revoluionare din Europa, sunt de observat nc din luna martie 1848. Cum relata consulul general francez de la Bucuresti, de Nion ca si la Iasi, primele stiri despre nceputul frmntrilor revoluionare ni le ofer tot un diplomat francez -, circulau de la aceast dat n Bucuresti, n rndurile tineretului, petiii cu revendicri sociale si politice, se fceau simite dezbaterile n jurul unor importante reforme, viznd desfiinarea privilegiilor, drepturi si liberti cetenesti s.a. Din luna aprilie circul la Bucuresti brosura anonim, cu titlul bizar, Ce sunt meseriasul, inspirat de un cunoscut manifest al abatelui Siys, privind starea a treia, n care se cere desfiinarea privilegiilor si se propun importante reforme: alegerea unei noi Adunri Obstesti, pe baze mult mai largi, modernizarea justiiei si administraiei, desfiinarea cenzurii, inviolabilitatea domiciliului, gard naional, desfiinarea clcii si mproprietrirea ranilor, cu despgubire, pe un numr minim de pogoane (trebuincios hranei") s.a. Tot n aprilie, o petiie anonim, elaborat n numele unui grup de boieri, n vederea prentmpinrii turburrii sociale", a evitrii unei mari nenorociri", propunea domnului, n 23 de articole, reforme asemntoare. In ciuda notei cu ameninri a cancelarului rus Nesselrode, din 16/28 martie, de care am amintit, adresat consulului rus de la Bucuresti, Kotzebue, agitaiile n spirit revoluionar se fac simite. Starea de tensiune din ara Romneasc era relatat pe larg, la nceputul lunii aprilie, ntrun raport al consulului englez de la Bucuresti, R.G.Colquehoun. ntre tinerii patrioi munteni, dornici de schimbri mai mari", el remarc pe C.A.Rosetti si I.Ghica, oameni cu caliti deosebite, care i-ar ndrepti, dup prerea diplomatului, s ia conducerea n cazul unei miscri". Primul dintre cei doi, relata diplomatul, n audien la Gh.Bibescu, i-ar fi demonstrat acestuia necesitatea unor concesii imediate si vaste care trebuie tcute opiniei publice" (nlturarea privilegiilor fiscale; desfiinarea cenzurii; alegerea unei noi Adunri Obstesti s.a.). Domnul ar fi rspuns negativ la aceste propuneri, cernd n schimb fruntasului liberal s

178

nceteze cu ntrunirile la locuina sa, care ar fi provocat n tot orasul un sentiment de nesigurana foarte duntor ordinei publice". Desigur, se mai aflau la Bucuresti - pn la rentoarcerea tinerilor de la Paris - si alte personaliti, binecunoscute, dect cele semnalate de consulul englez: n primul rnd, I.Heliade Rdulescu, dar si Nicolae Kretzulescu, fraii Golesti s.a., care urmau s se implice, cu roluri importante, n evenimente. De asemenea, la Craiova si desfsura activitatea profesorul ardelean I.Maiorescu. Dup relatarea lui Axente Sever, ntr-o scrisoare din 6 aprilie, adresat din Bucuresti lui Simion Brnuiu, la Sibiu, profesorul ardelean, ntr-o audien la domnitor, si el, ceruse acestuia s procedeze la importante reforme; n orice caz, din cercul dasclului ardelean s-a lansat, se pare, zvonul despre existena unui proiect de constituire a unui stat daco-romn, avndu-l n frunte pe domnitorul Gh.Bibescu. Aceast opiune a revoluionarilor munteni, de la nceput subliniat, anume de a-l convinge pe Gh.Bibescu de necesitatea reformelor si a-l implica n efectuarea lor, si avea raiuni temeinice; pe de o parte, implicarea domnului ar fi putut - cel puin asa sperau liderii revoluionari munteni - s dea o anumit legalitate schimbrilor solicitate si aciunii revoluionare, pe aceast cale lipsind puterea protectoare, cum se credea, de pretextul unei intervenii militare; pe de alt parte, n scopul realizrii obiectivelor externe ale revoluiei, pe care, deocamdat, proiectele anunate nu le puneau n eviden sau chiar n situaia excepional a interveniei militare strine, trebuia asigurat o solidaritate naional, prin colaborarea tuturor claselor si categoriilor sociale; n sfrsit, dar nu n ultimul rnd, era vorba de opiunea revoluionarilor munteni - care avea s se manifeste pe ntregul parcurs al desfsurrii evenimentelor si pe care liderii mai vrstnici aveau chiar s o ntreasc -, de a conduce evenimentele pe fgasul unei revoluii non-violente, pasnice, n deplin acord cu morala crestin a timpului. Din pcate, cum vom vedea, Gh.Bibescu, desi nu va merge pe linia dur adoptat de M.Sturdza n Moldova, nu se va dovedi, totusi, la nlimea imperativelor momentului, sub presiunea autoritilor ruse el urmnd s adopte o atitudine sovielnic si duplicitar, dac nu de-a dreptul contrarevoluionar. V.3.2. ntr-o nou etap au intrat frmntrile de la Bucuresti, odat cu ntoarcerea tinerilor aflai la Paris, n conformitate cu planul stabilit n capitala francez, cu prilejul ntrunirii din 8/20 martie 1848, la care ne-am referit mai sus. S adugm c, la Paris, pe lng o declansare simultan a evenimentelor n Principatele dunrene - care esueaz, de la bun nceput, cum am artat - se mai stabilise o schi de program, cu reforme radicale, dup modelul conspiraiei din 1840, condus de Mitic Filipescu (deci, cu emanciparea si mproprietrirea ranilor, pe plan intern; cu nlturarea protectoratului rus si lrgirea autonomiei, pe plan extern). Totodat, la 179

plecarea din Paris, date fiind legturile stabilite cu Lamartine, acum ministru de externe n guvernul provizoriu, tinerii revoluionari romni erau ncurajai de promisiunea de sprijin a guvernului provizoriu francez; pe de alt parte, date fiind legturile stabilite, prin N.Blcescu, cu seful emigraiei polone, prinul Adam Czartoryski, ei reinuser, cu oarecare entuziasm, perspectiva realizrii unui proiect de alian franco-turco-polon, mpotriva Rusiei, n care ar fi putut intra si romnii (proiect, care, din pcate, nu se va nfptui). Printre primii ntorsi n ar. la nceputul lunii aprilie, au fost N.Blcescu si Al.G.Golescu-Negru; apoi, ntr-un alt grup, au revenit n ar fraii Dumitru si Ion Brtianu. Reunindu-se cu cei de la Bucuresti, cu toii s-au constituit ntr-un for conductor, Comitetul revoluionar (pe lng cei amintii, important era n acest nucleu, din rndul ofierilor n posturi, maiorul Christian Tell, seflil batalionului de la Giurgiu, om pe deplin convins de necesitatea revoluiei, dup cum important era, de la aceast dat, atragerea - care se va dovedi usoar - a lui Gh.Magheru, recent numit crmuitor al judeului Romanai, precum si a popularului I.Heliade-Rdulescu). n snul Comitetului a existat, la un moment dat, propunerea declansrii imediate a revoluiei, anume n ziua de Pasti, la 11/23 aprilie 1848, alegerea unei asemenea date, n mentalitatea propuntorilor, voind s sublinieze spiritul pasnic, non-violent, n deplin acord cu tradiia crestin, n care urma s se desfsoare revoluia. Dar, n cele din urm, n vederea unei mai bune pregtiri, data declansrii a fost amnat. V.3.3. Pregtirile pentru declansarea revoluiei se intensific pe parcursul lunii mai, n ciuda msurilor represive pe care Gh.Bibescu se simte dator s le ia, cub presiunea consulului general ras si a comisarului extraordinar rus, generalul Duhamel, trimis cu instruciuni speciale la Bucuresti (este vorba de interzicerea ziarelor de la Brasov, paza graniei dinspre Transilvania, interdicia pentru dasclii ardeleni de origine, trecui n Transilvania, de a se rentoarce, n cele din urm, chiar trecerea la arestarea unor lideri s.a.). Evident, n rstimpul acestor pregtiri, evenimentele din Transilvania sunt urmrite cu un viu interes, cu att mai mult cu ct autoritile, mai ales dup Adunarea de la Blaj din 3-5 mai, intensific msurile de izolare a rii Romnesti. nainte de Adunarea de la Blaj, cu prilejul plecrii lui August Tr.Laurian n Transilvania, acesta primea instruciuni" din partea lui I.Ghica si N.Blcescu, mai exact recomandri, privind comportarea romnilor din Transilvania, n sensul unei coordonri cu romnii de la sud, pe de alta, n vederea realizrii unei aliane cu revoluionarii maghiari (s nu rup cu ungurii, iind ns pentru drepturile romnilor si s caute a aduce pe unguri s neleag c n unirea lor cu romnii este salvarea amndurora naionalitilor de ctre nemi si de ctre slavi, oprindu-i d-a se uni"). Nu este lipsit de interes amnuntul c autoritile de la Bucuresti au refuzat lui N.Blcescu pasaportul pentru Transilvania, precum si dasclilor a rdeleni Laurian, Axente Sever,
180

Roman-Vivul - , acestia din urm trecnd ns grania pe ascuns, iar un alt fruntas muntean, D.Brtianu, trecnd n mod deghizat, reusind astfel s ajung la timp la Adunarea de la Blaj. n seria pregtirilor pentru declansarea revoluiei, Comitetul revoluionar se lrgeste cu noi membri (fiind cooptai l.H.Rdulescu si I.Cmpineanu) si instituindu-se o Comisie executiv pentru conducerea revoluiei, constituit din: N.Blcescu, Al.G.Golescu-Negru, C.A.Rosetti. S-a procedat la definitivarea programului revoluiei, care avea s fie ncorporat ulterior de Heliade n binecunoscuta Proclamaie de la Islaz. Cu acest prilej, s-a stabilit si planul declansrii revoluiei, ea urmnd s izbucneasc concomitent n patru puncte: la Telega, n Prahova; la Ocnele Mari, n Vlcea; la Islaz, n Romanai; n sfrsit, la Bucuresti. O msur important, n seria pregtirilor, a constituit-o, o dat cu reorganizarea Comitetului revoluionar, trimiterea lui I.Ghica, la 17/29 mai 1848, la Constantinopol, ca agent confidenial, cu misiunea de a convinge Poarta de loialitatea conducerii miscrii si de a o atrage pe calea unei aliane n eventualitatea invaziei rusesti. V.3.4. Misiunea ncredinat lui T.Ghica nu era strin de unele semne de bunvoin si nelegere pe care le artau autoritile turcesti. Este vorba, n primul rnd, de misiunea n Principate a comisarului extraordinar turc, Talaat-Efendi, trimis la Bucuresti s se informeze asupra situaiei totodat, s contracareze influena Rusiei, n condiiile trimiterii la Bucuresti, cu misiuni speciale, a generalului rus Duhamel. Comportarea celor doi comisari, rus si turc, a aprut de la nceput pe poziii diferite. Mai nti de toate, ns, trebuie subliniat c iniiati vele antiromnesti ale generalului rus au esuat de la bun nceput, inclusiv datorit acelora n al cror acord el spera. Despre ce este vorba? Declarndu-se nesatisfcut de msurile de represiune luate de autoritile romne (cu referin la lancu Mnu, seful poliiei capitalei muntene), generalul rus a propus celor doi domni convocarea unei Adunri Obstesti, ndatorat s solicite intervenia armatelor ruse, urmnd ca, dup potolirea spiritului revoluionar, s se procedeze la rscumprarea suzeranitii turcesti, pe baza unui mprumut din Rusia de 20 milioane de taleri, acesta din urm garantat prin ipotecarea mosiilor mnstiresti si a ocnelor; n plus, Rusia se angaja s mprumute o sum identic pentru deschiderea unei bnci naionale. Un asemenea p lan, care avea drept scop ocuparea militar a Principatelor, precum si transformarea lor ntr-o baz de operaiuni la sud de Dunre, din fericire, si spre cinstea celor chemai a -l duce la ndeplinire, nu a reusit; conform unei relatri de la nceputul lunii iunie, lista public deschis de autoriti la Bucuresti pentru chemarea trupelor ruse cuprindea un numr infim, nesemnificativ (numai 10 boieri mari, 30 de boieri de rangul II si 7 negustori). Cum se stie, acest plan esund, ceea ce l punea si pe Bibescu ntr-o situaie neplcut n raport cu autoritile ruse, fcndu -l suspect, 181

generalul rus a mers mai departe, ncurajnd chiar o rsturnare forat a domnului, locul urmnd a fi luat de un om mai energic si, mai ales, mai hotrt (ac esta dovedindu-se a fi Const.Cantacuzino, viitorul caimacam, instalat n toamn, dup reprimarea revoluiei). n comparaie cu generalul Duhamel, comportarea comisarului turc, Talaat-Efendi, a fost diferit: el a primit cu amabilitate pe membrii partidei liberale", precum si memoriul acestora. Elaborat la 5/17 iunie 1848, cu puine zile nainte de declansarea revoluiei din ara Romneasc, solicitnd protecia amical" a Porii, acest memoriu denun cu vigoare protectoratul Rusiei si, o dat cu el, instrumentul acestuia, Regulamentul Organic. Impus sub presiunea a 100.000 de baionete rusesti, se scria aici, nlturarea Regulamentului Organic nu putea s contravin intereselor Porii, el conferind Rusiei un drept de amestec n treburile interne ale rii, contrar spiritului tratatelor si care leza n acelasi timp autoritatea Porii. Este invocat aici orientarea antirus a revoluionarilor munteni, recurgndu-se la o formulare care seamn foarte mult cu fragmentul corespunztor din studiul publicistului francez H.Desprez, publicat la Paris, n ianuarie 1848, n Revue de Deux Mondes". Patrioii romni - citim aici - lepdndu-se de o veche gresal, renun la politica prinilor lor si nu se mai gndesc dect s se alture sincer Sublimei Pori. Ei recunosc ct de crunt au fost nselai prinii lor de Rusia, care nu s-a gndit niciodat s fac din aceast ar altceva dect o provincie n plus a imperiului su, dup cum o dovedeste ncorporarea Basarabiei [...]" Indicnd orientarea revoluionarilor romni n plan extern, memoriul circumscrie principalele revendicri ale revoluionarilor munteni n plan intern; odat cu abolirea Regulamentului Organic, caracterizat ca un amalgam de dispoziii eterogene si contradictorii", se cereau: constituirea unei Adunri reprezentative mai largi, sub forma unei Adunri naionale; desfiinarea rangurilor si privilegiilor; egalitatea la plata impozitelor; libertatea presei; instituirea grzii naionale; eliberarea complet" a ranilor (fr mproprietrire!) s.a. Prin cuprinsul su, memoriul adresat lui Talaat-Efendi anticipa, ntr-o oarecare msur, coninutul Proclamaiei de la Islaz, dar mai ales atitudinea binevoitoare a demnitarului turc ncuraja pe revoluionarii munteni, lsndu-le mari sperane, care se vor dov edi, n cele din urm, nselate amarnic. V.3.5. Evenimentele se precipit; n condiiile msurilor luate de Bibescu, Comisia executiv pentru conducerea revoluiei modific planul iniial al declansrii acesteia, stabilindu-se ca ea s izbucneasc mai nti n judeul Romanai, la Islaz, de unde - ca la 1821 - s porneasc marsul" spre Bucuresti, totodat, sperndu-se n declansarea unei largi miscri de solidarizare n ntreaga ar. Ca atare, insurecia este declansat la 9 iunie la Islaz, printr-o adunare popular marcata de o impresionant ceremonie religioas; revoluia ncepe, cu 182

alte cuvinte, printr-o manifestare cu caracter religios, si se va ncheia, cum vom vedea, peste trei luni, la 13 septembrie, tot printr-o manifestare religioas. Aici, la Islaz, dintre lideri, n zilele anterioare, se deplasaser I.H.Rdulescu si St.Golescu. Adunarea era constituit din steni si din militari aparinnd companiei condus de cpitanul N.Plesoianu (compania V, din regimentul I, cu resedina la Giurgiu, condus de maiorul Chr.Tell). Ceremonia religioas este condus de preotul Radu Sapc din Celei, care binecuvnteaz mulimea si pe liderii de fa (ministrii lui Dumnezeu"), invocnd ajutorul divin pentru triumful revoluiei. Dup slujb, are loc lansarea n faa mulimii a Proclamaiei cu programul revoluiei, redactat si tiprit ntre timp de I.H.Rdulescu (textul, ulterior intrat n spiritul public, sub numele de Proclamaia de la Islaz"). Adunarea se ncheia cu prestarea jurmntului celor prezeni pe Constituie" (simbolizat de Proclamaie) si pe Evanghelie, precum si cu proclamarea primului guvern revoluionar provizoriu n care intrau cei prezeni, Heliade, St.Golescu, Chr.Tell, dar si generalul Gh.Magheru, crmuitoml judeului Romanai, ntre timp atras cu certitudine de partea revoluiei. Referindu-ne la acest eveniment din 9 iunie, trebuie observat c, de Ta nceput, dou importante instituii, Biserica si Armata, erau implicate n revoluie si le era destinat - n concepia liderilor - un rol foarte important n perspectiva desfsurrii ei. Era simbolic intrarea n acest guvern a unui reprezentant al Bisericii, ca si a ofierilor menionai; fr sprijinul moral al Bisericii si fr ajutorul efectiv al armatei - prin adeziunea, de la nceput, a unor cunoscui ofieri, comandani de uniti, n primul rnd a lui Chr.Tell -era greu de imaginat posibilitatea declansrii revoluiei. Ct priveste proclamaia revoluionar, o dat lansat, dat fiind coninutul ei, ea urma s devin - si va deveni - cel mai important act de propagand revoluionar, menit s strneasc interesul unor largi pturi ale societii si adeziunea lor la revoluie. V.3.6. Proclamaia de la Islaz, cu cele 22 de articole ale sale, cuprinde un program elaborat anterior de revoluionarii munteni, perfectat n mod succesiv, sub acest raport ea constituind o oper colectiv; ca form, ea este opera lui I.H.Rdulescu, n sensul c acesta - cu binecunoscuta lui miestrie literar - n ajunul declansrii revoluiei a primit sarcina redactrii, a plasrii obiectivelor stabilite n comun, ntr-un text de propagand revoluionar, potrivit momentului. Mai mult dect att, asa cum a demonstrat Gh.Zane, preambulul documentului - adic, partea sa introductiv - aparine lui Heliade, cum indic, ntre altele, terminologia folosit. Nu numai c Proclamaia a fost redactat de Heliade, dar acesta a si tiprit-o, n tipografia sa, asigurndu-i o larg difuzare. Coninutul acestui document istoric, de o nsemntate excepional, merit o analiz atent, semnificaia sa urmnd a fi raportat la desfsurarea ulterioar a revoluiei. Cele 22 de articole, viznd obiectivele revoluiei, sunt 183

plasate de Heliade n cadrul unei concepii moral-crestine care este proprie nu numai lui Heliade, ci, n general, generaiei de la 1848. Este concepia care reclam mbinarea aspiraiilor de emancipare politic si dreptate social cu principiile Evangheliei, peste tot, n textul proclamaiei revendicrile politice si sociale fiind argumentate n spirit religios si invocndu-se ajutorul divin. Concepia religioas, pe care o afirm textul, sublinia, de la bun nceput, orientarea pe care fruntasii revoluiei - n primul rnd, grupul celor mai vrstnici, n frunte cu Heliade - voiau s-o imprime mersului revoluiei, anume desfsurarea ei pe cale pasnic, nonviolent, evitarea cu orice pre a confruntrilor sngeroase pe plan intern. In privina obiectivelor externe ale revoluiei - deci, acele obiective care exprimau nzuinele de emancipare politic -, cum indic art.l, se reclam autonomie ct mai larg n raport cu puterea suzeran si nlturarea protectoratului rus, devenit, cum va sublinia cu trie N.Blcescu, principalul obstacol n calea dezvoltrii naionalitii romne. Nu se formuleaz, deci, dezideratul independenei politice a rii Romnesti, ci se reclam numai, cum spune acest articol, independena sa administrativ si legislativ", pe temeiul vechilor capitulai!, precum si neamestec al nici unei puteri din afar n cele din luntru". Moderaia acestei revendicri, cum am anticipat, se nscria pe linia tacticii, definit anterior de lideri, a dorinei lor de a evita o confruntare cu puterea suzeran si chiar atragerea acesteia ntr-o alian mpotriva principalului pericol care venea la aceast dat din partea Rusiei. Altfel, marea majoritate a articolelor din textul Proclamaiei vizau obiective de ordin intern. O serie important din rndul acestora se refer la reorganizarea vieii de stat. n privina puterii executive, se revendic o schimbare radical a vechii instituii a domniei. Anume, fcndu-se teoria suveranitii poporului, cum spune art.5, se cere Domn responsabil, ales pe 5 ani din toate strile soietii"; or, o asemenea form de guvernare, cu un domn ales periodic din toate strile societii, asa cum s-a discutat pe larg n literatura de specialitate, imagineaz mai degrab o republic, dect o monarhie constituional (era aceast proiecie, cum avea s sublinieze Titu Maiorescu, o adevrat utopie n raport cu realitile din Europa). n privina puterii legislative, de asemenea, se preconizeaz o instituie cu totul nou, n raport cu Adunarea Obsteasc existent pn la aceast dat, anume o Adunare mult mai reprezentativ (o Adunan naional"), rezultnd dintr-un sistem mult mai larg de alegeri, la care s fie chemat tot romnul", n aceeasi ordine de idei se preconizeaz convocarea unei Adunri Constituante, aleas pe aceeasi baz larg, cu misiunea de a elabora o nou constituie, pe temeiul celor 22 de puncte ale Proclamaiei, nlocuind astfel Regulamentul Organic, socotit de revoluionari, odat cu protectoratul rus, drept izvor al tuturor relelor. Si alte cteva articole vizau acelasi domeniu al organizrii vieii de stat, anume: responsabilitatea ministrilor si a 184

funcionarilor publici; modernizarea administraiei, pe baza principiului descentralizrii; nfiinarea grzii naionale s.a. O alt serie important de articole priveste problematica drepturilor si libertilor cetenesti, anume: desfiinarea rangurilor si privilegiilor; egalitatea de drepturi politice; egalitatea la plata impozitelor; desfiinarea cenzurii (libertatea absolut a tiparului"); dreptul la cuvnt si la ntruniri; desfiinarea pedepsei cu moartea si a pedepsei degradatoare" cu btaia s.a. Importante sunt - n aceast serie - si prevederile privind dreptul egal la nvtur (nvtur pentru toi egal, progresiv, integral pe ct va fi cu putin"), stipulndu-se aici si principiul gratuitii nvmntului. Se preconizeaz, n acest context, nfiinarea de scoli primare n toate satele, dar si instituii superioare de nvmnt, la Bucuresti si Iasi, licee si scoli normale n alte localiti etc. Dac toate aceste prevederi vizau ansamblul societii romnesti, deci, interesele majoritii categoriilor sociale, o prevedere foarte important viza n mod special situaia celei mai numeroase clase sociale - rnimea. Este vorba de cunoscutul art. 13, care stipuleaz emanciparea ranilor clcasi si mproprietrirea lor prin despgubire. Cum se stie, liderii revoluiei - mai ales grupul radicalilor, n frunte cu N.Blcescu -, confereau o nsemntate deosebit problemei agrare, de rezolvarea ei, n sensul satisfacerii intereselor fundamentale ale rnimii, acestia legnd soarta revoluiei si, n perspectiv, realizarea idealului unitii si independenei naionale. n privina problemei agrare, cum observm, orientarea revoluionarilor munteni s-a deosebit fundamental de aceea a patrioilor moldoveni, n miscarea din martie. Preconiznd mproprietrirea ranilor pe linia vederilor lui Blcescu, liderii munteni urmreau - si au reusit, n bun msur s atrag masele rnesti n sprijinul revoluiei. Ct priveste modalitatea de realizare a mproprietririi, anume, prin despgubire, prin ea se dorea evitarea unei confruntri grave cu boierimea, n vederea realizrii unei solidarizri a principalelor clase ale societii pentru asigurarea succesului revoluiei. n ansamblul su, acest program de revendicri conceput de revoluionarii munteni, concretizat n Proclamaie, desi nu stipula principiul independenei politice, menionnd n mod formal suzeranitatea Porii, desi, din considerente tactice, cum observm, el nu stipula nici mcar Unirea Principatelor, totusi, realizarea lui ar fi dus la o schimbare radical a situaiei rii Romnesti; nlturarea protectoratului Rusiei si, o dat cu aceasta, a Regulamentului Organic, ca factor de baz al organizrii vieii de stat si structurilor sociale, ar fi plasat ara ntr-o poziie cu totul superioar fa de trecut, ndreptnd-o, sigur, pe calea modernizrii, dup modelul statelor avansate occidentale si apropiind-o, cu un ceas mai devreme, de realizarea unor obiective fundamentale. 185

V.3.7. Adoptndu-se tactica marsului" spre Bucuresti, n condiiile solidarizrii pe traseu a populaiei, guvernul revoluionar se deplaseaz la Caracal, iar de aici, mpreun cu Gh..Magheru, crmuitorul judeului Romanai, spre Craiova, unde este respins ncercarea de rezisten organizat de lancu Bibescu, fratele domnitorului. De aici - practic, dup triumful revoluiei n Oltenia - organizarea marsului spre Bucuresti, dup modelul de la 1821, nu a mai fost necesar, deoarece, ntre timp, la 11 iunie a izbucnit revoluia si la Bucuresti. Aici, la data de 9 iunie - data declansrii insureciei la Islaz avusese loc la Sosea (soseaua Kiseleff) un atentat, nereusit, asupra lui Gh.Bibescu, svrsit de civa tineri revoluionari. Sub impresia acestei ntmplri si a stirilor despre evenimentele de la Islaz, totodat, sub presiunea insistent a generalului rus Duhamel, Gh.Bibescu a ordonat arestarea fruntasilor revoluionari si a ncercat s ia msuri de ordin militar pentru prevenirea declansrii revoluiei la Bucuresti. Dar era prea trziu! Este semnificativ amnuntul c si n acest moment domnitorul a refuzat s solicite ajutorul" armatei ruse - oferit cu generozitate de generalul rus -, asumndu-si rspunderea stoprii" cu fore interne a revoluiei. S-a petrecut la Bucuresti, pe aceast linie, n dimineaa zilei de 11 iunie, un eveniment de excepie, cu mari semnificaii, privind rolul armatei naionale n jocul de interese din cadrul societii romnesti (cu nvminte semnificative, n perspectiva evoluiei armatei romne n istoria modern si contemporan a Romniei). Mergnd n cazrmile de cavalerie si infanterie, pentru a se ncredina de sprijinul armatei, domnitorul a primit din partea ofierilor rspunsul c ei sunt gata a-si vrsa sngele n contra vrjmasilor patriei, dar snge romn, snge patriotic nu vor vrsa niciodat". Mai mult, la cazarma de infanterie, ofierii, afirmndu-si solidaritatea cu dorina general de mbuntiri fundamentale", au scos un stindard declarnd c sunt hotri a muri pentru patrie", iar Bibescu, n aceast situaie, la rndul su, se simte obligat s jure pe tricolor c se va pune n fruntea romnilor si va apra drepturile lor pn la cea mai dup urm pictur de snge". Chiar dac domnul, asa cum vom vedea, nu-si va pstra acest legmnt, nu este mai puin adevrat c el a adoptat o cu totul alt atitudine fa de revoluie, n raport cu contemporanul su din Moldova, Mihail Sturdza. Ct priveste atitudinea tinerei armate naionale, care si asuma ca principal misiune aprarea rii mpotriva dusmanilor din afar, iar nu intervenia n tulburrile interne, ea era un rspuns la apelul liderilor revoluiei - nscris si n textul Proclamaiei - pentru solidaritate naional si evitarea vrsrii de snge n lupte interne. A fost aceast atitudine un factor hotrtor pentru succesul revoluiei la Bucuresti n ziua de 11 iunie. Strnit de ecoul evenimentelor de la Islaz si de apelul Proclamaiei, care se rspndise rapid, populaia Capitalei, unit cu grupurile de rani 186

venii din satele limitrofe, s-a solidarizat n aceast zi cu cauza revoluionarilor; ndreptndu-se spre resedina domneasc, ea cere domnului s semneze Constituia", iar acesta, convins ntre timp de atitudinea armatei, d curs solicitrii mulimii. O delegaie din partea acesteia este primit de domn, care semneaz textul Constituiei" (adic Proclamaia] apoi, unul dintre membrii delegaiei, Nicolae Golescu, prezint mulimii, ntr-o atmosfer de mare entuziasm, textul semnat (ntre timp, unitile militare din jurul palatului fiind retrase sub presiunea mulimii si la ord inul domnului). Actul semnrii Constituiei" de ctre Bibescu marca triumful pe cale pasnic a insureciei de la Bucuresti; propriuzis, puterea era luat n aceast zi de ctre revoluionari, vechiul regim cznd fr nici o vrsare de snge. Imediat, liderii arestai n ajun sunt eliberai, iar domnul aprob constituirea unui guvern provizoriu unificat, echipei de la Islaz adugndu-i-se acum ali fruntasi (N.Golescu, N.Blcescu). Cucerirea puterii la Bucuresti, n mod pasnic, la 11 iunie 1848, a fost considerat ca un triumfal orientrii liderilor pe calea unei revoluii nonviolente, n raport cu spiritul doctrinei crestine. De la bun nceput, evenimentul a fost evaluat n comparaie cu evenimentele similare europene, unde cderea vechilor regimuri sau amendarea lor -fuseser nfptuite n urma unor confruntri sngeroase, a luptelor pe baricade (ca la Paris) etc. Este ceea ce scria, la 12 iunie, a doua zi de la evenimente, Florian Aaron, ntr-o scrisoare adresat lui G.Bariiu, la Brasov: Constituiile n toate rile si la toate naiile se dobndiser cu snge: romnii n-au s plng nici mcar o pictur de snge". Si tot astfel, n aceeasi zi, C.A.Rosetti, n primul numr al ziarului Pruncul romn", elogiind spiritul pasnic al revoluiei, scria: Vesnic laud naiei romne, care si-a svrsit revoluia cu atta moderaie si ntr-o unire si frie nepilduit n istoria popoarelor". Pe aceeasi linie, mai trziu, o definiie memorabil avea s-o dea evenimentului de la 11 iunie, N.Blcescu, acesta scriind: Revoluia de la 11 iunie a fost cea mai frumoas ce s-a ntmplat vreodat la un popul". V.3.8. Din pcate, entuziasmul ce prea fr margini, strnit de evenimentele din 11 iunie, s-a domolit curnd, dou zile mai trziu, cnd Gh.Bibescu s-a dovedit a nu fi la nlimea momentului, de frica interveniei ruse el abdicnd si prsind ara (dup ce, n prealabil, ca reacie la schimbrile din 11 iunie, Rusia adresase un protest vehement, cu ameninri, dispunnd retragerea consulului rus de la Bucuresti si acuzndu-l pe domn de colaborare cu revoluionarii). La 14 iunie, n situaia complicat, creat de abdicarea domnului, s-a impus o nou remaniere a guvernului provizoriu, de data aceasta, conducerea lui, ca presedinte, fiind o ferit de revoluionari mitropolitului Neofit. Conferind aceast poziie mitropolitului, care, altfel, anterior, nu dovedise entuziasm pentru revoluie, fruntasii munteni, pe de o parte, voiau s sublinieze solidarizarea Bisericii cu cauza revoluiei si rolul important pe care l avea spiritul religios n desfsurarea acesteia, pe de alta, voiau s dea, ct de
187

ct, o baz legal regimului. Aceeasi speran de a da o oarecare legalitate regimului - mai ales dup abdicarea domnului - si a realiza o solidaritate a intereselor, pe linia aprrii n faa pericolului interveniei strine, o avea acceptarea n acest guvern a unor persoane cu vederi conservatoare, care se vor dovedi reacionare sau sovielnice (de pild, colonelul loan Odobescu, ca sef al ostirii si I.Cmpineanu, ca ministru de finane). Lipsii de un argument solid al legalitii - care ar fi trebuit s fie adeziunea domnitorului Gh.Bibescu -, fruntasii revoluionari, cum observm, pe de o parte, s-au orientat pe calea unui compromis cu elemente reprezentnd interesele marii boierimi (de genul lui I.Odobescu), pe de alta, mai ales, au ncercat s edifice" o asemenea legalitate regimului printr-o larg adeziune popular. Asa se explic evenimentul din ziua urmtoare, de 15/27 iunie 1848, cnd are loc pe Cmpia Filaretului (devenit de atunci, Cmpia Libertii) o mare adunare popular, afinnndu-se solidaritatea cu guvernul provizoriu n faa pericolului extern (cu acest prilej, desfsurndu-se aici ceremonia sfinirii steagurilor revoluiei, poporul adunat, ca si reprezentanii armatei si grzii civice - abia constituit depunnd jurmnt de credin pe Constituie"). Cu toate aceste ncercri de consolidare a regimului revoluionar acesta va trece, n faza de nceput a existenei sale, prin dou momente grele, determinate de comploturile organizate de adversarii revoluiei, n numele unei pri a marii boierimi, potrivnic reformelor sociale si temtoare de pierderea privilegiilor. La 19 iunie are loc primul complot al boierimii reacionare; cu prilejul primirii de ctre guvern a unei delegaii a marilor proprietari, cei doi colonei, cu rosturi importante n conducerea armatei, Ion Odobescu si Ion Solomon, aresteaz pe membrii guvernului prezeni la aceast ntrunire, n intenia restabilirii regimului regulamentar. Are Ioc, ns, n acest moment, intervenia populaiei Capitalei, mulimea de 7-8000 de oameni, condus de Ana ptescu, cernd eliberarea guvernului, ridicnd baricade si trecnd Ia narmare, cu pusti si pistoale, pentru a fora acest obiectiv, n ciuda entuziasmului preexistent despre o revoluie pasnic, totusi, va curge snge n acest moment, act cznd ns nu n culpa revoluionarilor, ci a adversarilor revoluiei; ptnd de data aceasta prestigiu l armatei si contrazicnd, ntr-un fel, linia de comportament a acesteia, demonstrat la 11 iunie, cei doi colonei reacionari au ordonat s se trag n mulime, cznd 7-8 mori si tot atia rnii, guvernul provizoriu fiind ns restabilit. Este interesant amnuntul c si n acest moment de criz atitudinea guvernului provizoriu - mai ales sub influena lui I.H.Rdulescu - s-a meninut pe linia unui comportament pasnic, inspirat de idea pcii evanghelice. La 20 iunie, cnd avea loc ceremonia nmormntrii victimelor czute n ziua precedent, n faa unei mulimi indignate, care cerea 188

pedepsirea cu moartea a vinovailor, Heliade potolea furia mulimii cernd iertarea pedepsirii cu moartea pentru vinovai n numele sentimentului crestinesc si al necesitii realizrii solidarizrii naionale (n baza ideii frietii crestine, promovat de Evanghelie). Nu facei ru pentru ru -ndeamn el cu acest prilej -, nu scoatei ochi pentru ochi dup legea cea veche; credei c aceast tentaie nu este alta dect ca s ne fac de a iesi din prinipele de frie si de pace ale proclamaiei liberatoare"). Al doilea complot contrarevoluionar va surveni n noaptea de 28/29 iunie, cnd, sub impresia zvonului fals privind intrarea trupelor ruse n ar, majoritatea ministrilor se retrage la Rucr; n acest moment, mitropolitul Neofit, dovedindu-si caracterul duplicitar, se altur boierilor reacionari, care iau iniiativa nfiinrii unei Caimacamii, simboliznd restabilirea vechiului regim (el nsusi, mitropolitul, intrnd n componena acesteia, alturi de doi mari boieri, Th.Vcrescu si Em.Bleanu). Si de data aceasta, intervenia populaiei Capitalei este decisiv; sub influena liderilor revoluionari care, ntmpltor, nu plecaser din Bucuresti (ntre ei, l.C.Brtianu), mulimea restabileste autoritatea guvernului, care revine la Bucuresti, Cimcmia fiind desfiinat, iar mitropolitul cerndu-si iertare, pentru a fi restabilit n poziia iniial de sef al guvernului provizoriu, nc odat, cu acest prilej, tolerana liderilor, aproape de necrezut, fa de atitudinea cel puin duplicitar a mitropolitului, si avea explicaia n nevoia stringent a acestora de a avea Biserica alturi de ei, simbolizat de persoana mitropolitului; era necesar prezena acestuia n guvern, nu numai pentru impresia de legalitate a regimului pe care ea putea s-o sugereze n exterior, ci si pentru credibilitatea pe plan intern, pe care ea o putea sugera, innd seama de mentalitatea religioas a timpului, n orice caz, de la sfrsitul lunii iunie s-a ajuns la o anumit stabilitate a regimului revoluionar, care permite guvernului s treac mai hotrt la aplicarea programului de reforme stabilit iniial. V3.9. Evident, si pn la restabilirea guvernului revoluionar provizoriu la Bucuresti, la 30 iunie, acesta adoptase importante msuri pe linia aplicrii programului de la Islaz, unele impunndu-se din primele zile ale noii puteri, n primul rnd, este vorba de msuri viznd problematica drepturilor si libertilor cetenesti. Anume, de la nceput, prin decrete, guvernul proclam: eliberarea deinuilor politici (msur aplicat din primul moment, ea viznd, cum am vzut, pe unii dintre conductorii revoluiei); egalitatea cetenilor, indiferent de religie; desfiinarea rangurilor boieresti; desfiinarea btii si a pedepsei cu moartea; eliberarea robilor igani; desfiinarea cenzurii; adoptarea steagului naional cu cele trei culori si cu deviza Dreptate - Frie" s.a. Pe linia desfiinrii cenzurii s-a nscris apariia, chiar de la 12 iunie, a primului ziar revoluionar din ara Romneasc, Pruncul romn", redactat de C.A.Rosetti si E.Winterhader; ulterior, apar: la 19 iunie, Poporul suveran", redactat de poetul D.Bolintineanu; la 14 iulie, nvtorul satului", 189

ziarul ntemeiat cu ani n urm de P.Poenaru si reaprut acum sub conducerea lui N.Blcescu. Alte cteva publicaii, aprute n rstimpul lunilor de regim revoluionar, vor avea o existen efemer, insignifiant pentru istoria presei romnesti, semnificative rmnnd mai ales denumirile lor ("Romnia", redactat de G.A.Baronzi; Reforma", redactat de Al.I.Creescu. Naionalul", la Craiova, sub redacia lui P.Cerntescu si T.Strmbeanu ). Pe linia prevederilor viznd reorganizarea vieii de stat, stipulate n Proclamaie, msurile guvernului reclamau serioase precauii, de la nceput asemenea msuri fiind corelate cu necesitile imediate impuse de consolidarea regimului revoluionar. Astfel, din primele zile ale revoluiei, n toate orasele si localitile rurale mai importante s-a trecut la organizarea grzilor naionale, ca instrumente ale administraiei revoluionare (cea mai important formaiune de acest gen, urmnd a fi cea din Bucuresti, condus de C.A.Cretulescu); s-au luat msuri de reorganizare a poliiei, n Capital, n postul de comandant fiind numit I.C.Brtianu. n general, sub imperativul modernizrii aparatului administrativ din ar, s-a trecut la curirea" lui de elemente considerate de nencredere si numirea n funcii a unor oameni devotai revoluiei; mai ales, erau importante funciile de crmuituri ai judeelor, crora li se confereau nsemnate atribuii n raport cu mersul evenimentelor (de pild, n judeul Dolj, profesorul de istorie de la Sf.Sava", Florian Aaron s.a.), n Oltenia, un rol important n aceast aciune de reorganizare administrativ i se atribuia, de ctre conducerea de la Bucuresti, generalului Gh.Magheru. Important a fost mai ales misiunea ncredinat acestuia din urm n ceea ce priveste organizarea armatei, n perspectiva unei eventuale intervenii strine. Generalul era numit cpitan general al tuturor trupelor neregulate" de dorobani si panduri si, totodat, inspector general al grzilor naionale. Acesta va organiza tabra militar de la Rureni, jud.Vlcea, bazndu-se pe dorobanii aflai n serviciul administraiei judeene, precum si pe voluntari, panduri, cum reclama tradiia (rezultatul va fi constituirea unei armate de aproximativ 30.000 de oameni care, ns, cum vom vedea, n cele din urm, nu va fi utilizat). Cum era firesc, n ordinea msurilor viznd reorganizarea vieii de stat, o nsemntate cu totul deosebit era conferit alegerilor pentru Adunarea Constituant, instituie menit s elaboreze o nou Constituie, pe baza principiilor nscrise n textul Proclamaiei de la Islaz (pn la elaborarea noii Constituii, simbolic, cum am observat, primind acest titlu Proclamaia), n chestiunea sistemului de vot, care s stea la baza alegerii Adunrii Constituante, au survenit serioase divergene n rndul fruntasilor revoluionari, aceasta si datorit faptului c principiul prevzut de Proclamaie, bazat pe formula, alegere liber, dreapt, egal", atunci cnd a fost vorba de traducerea lui n practic se dovedea mult prea general. Unii fruntasi radicali (N.Blcescu si Al.G.Golescu) au susinut iniial ideea votului universal; punctul de vedere al majoritii liderilor a mers, ns, spre o 190

restrngere substanial a acestuia, adoptndu-se succesiv n aceast privin cteva variante, cum dovedesc decretele guvernului provizoriu si apoi ale Locotenentei domnesti (ultima variant, corespunznd vederilor lui l.Heliade, trimind la sistemul votului universal, limitat la stiutorii de carte). Cert este c datele fixate iniial pentru alegeri vor fi amnate n dou rnduri, pentru ca, n cele din urm, - asa cum se va ntmpla si n problema agrar - aceste proiectate alegeri s fie suspendate (16 august 1848). V.3.10. O problem dintre cele mai importante, care a strnit vii si controversate dezbateri n snul conducerii revoluiei muntene, precum si n viaa public, a fost cea agrar: problema aplicrii art. 13 din Proclamaia de la Islaz, asa cum am observat deja, era considerat de N.Blcescu, dar si de ali fruntasi cu vederi radicale,ca fiind esenial pentru soarta revoluiei. In aceast chestiune au survenit din primele zile controverse n rndurile liderilor. S-au distins n aceast privin dou tendine: una aparinnd gruprii liderilor radicali, ca N.Blcescu, Al.G.Golescu s.a., care au susinut trecerea imediat, dup luarea puterii, la aplicarea art.13; o alt tendin moderat, n care se vor plasa majoritatea membrilor guvernului provizoriu, n frunte cu Heliade, reclama amnarea pentru moment a aplicrii reformei pentru ca ea s fie bine pregtit si soluionat pe calea compromisului ntre boieri si rani, n spiritul acestei tendine din urm, printr-o serie de decrete, elaborate de guvern, se cerea ranilor s fie linistii" si s-si ndeplineasc n continuare obligaiile fa de proprietari. Or, de la lansarea Proclamaiei.. rnimea clcas, n asteptarea desfiinrii s ervitutilor feudale si a mproprietririi, a intrat ntr-o frmntare greu de potolit, muli dintre rani, n virtutea prevederilor din Proclamaie ncetnd s-si ndeplineasc obligaiile anului n curs fa de proprietari. Evident, promisiunea fcut ranilor a fost de natur s stimuleze participarea acestora la revoluie, angajarea lor pe linia susinerii puterii revoluionare, dar meninerea acestei implicri reclama o mare atenie din partea guvernului. Un rol important n campania de propagand la sate n sprijinul revoluiei l are, mai ales dup esecul celui de al doilea complot, instituia comisarilor de propagand, ntemeiat din iniiativa lui N.Blcescu si pus sub controlul unui Comitet condus de el. ndrumrile venite din partea guvernului pentru comisari, de a linisti" satele, n perspectiva realizrii reformei la momentul potrivit, n mod organizat si pe calea mpcrii" intereselor dintre proprietari si rani nu dau rezultatele asteptate; dimpotriv, activitatea multor comisari la sate nteea starea de tensiune, n asteptarea aplicrii reformei. Desi T.Heliade, ca si ali ministri, promovau ideea c soluionarea preconizatei reforme agrare era de competena viitoarei Adunri Constituante, care ar fi urmat s fie aleas, - ceea ce reclama un oarecare timp , n cele din urm, sub aceast presiune a frmntrilor rnesti, dar si la insistenele lui N.Blcescu, la 9 iulie, printr-un decret al guvernului s-a 191

anunat instituirea Comisiei proprietii, creia i se atribuia misiunea de a da o soluie reformei agrare. Prin decretul amintit Comisia era constituit dintr-un numr egal de reprezentani ai rnimii si proprietarilor de pmnt (cte unul pentru fiecare parte, din fiecare jude). Comisia propriet ii si va inaugura dezbaterile la 9 august, sub presedinia unui mare boier, Alecu Racovi, vicepresedinte fiind, ca specialist n domeniul relaiilor agrare, I.Ionescu de la Brad, unul dintre cei mai convinsi susintori ai tezelor lui N.Blcescu n problema agrar. Conducerea efectiv a dezbaterilor a avut-o I.Ionescu, mai ales dup ce A.Racovi s-a retras. Dezbaterile au dovedit poziia diametral opus a celor dou pri, marii boieri acceptnd ideea desfiinrii servitutilor, dar respingnd ideea mproprietririi, n virtutea unui drept de stpnire asupra ntregului pmnt, pe care ei lar fi avut; n cele din urm, dup ample discuii, boierii accept concedarea unei suprafee minime de pmnt (2 pogoane pentru fiecare clcas, cu despgubire), n timp ce ranii, narmai si cu argumente care au surprins, demonstrau justeea mproprietririi pe o suprafa de pmnt mult mai mare (pe categorii de zone, pn la maximum 16 pogoane). Acordul dorit de guvern nu s-a putut realiza, muli delegai ai boierilor obstrucionnd dezbaterile, ncurajai si de prezena n ar a comisarului turc Suleiman-Pasa, n cele din urm, la 19 august (dup ce cu trei zile nainte, fuseser anulate alegerile pentru Constituant!), guvernul hotrnd suspendarea lucrrilor Comisiei. O dat cu aceast hotrre, asa cum se stie, agitaiile rnimii nu au ncetat, ci, ca reacie, ele s-au amplificat; n-au ncetat mai ales preocuprile presei revoluionare n aceast direcie, cum o dovedesc, ntre altele, articolele din Pruncul romn" si Poporul suveran", publicate de N.Blcescu, I.Ionescu de la Brad, s.a. De pild, dup nchiderea lucrrilor Comisiei, la 23 august, N.Blcescu publica n Poporul suveran" articolul Despre mproprietrirea ranilor, relund astfel cu o nou analiz preocuprile sale n aceast privin. Este drept c nchiderea dezbaterilor Comisiei proprietii, la sfrsitul lunii august, ca si suspendarea anterioar a alegerilor pentru Adunarea Constituant, erau motivate, n bun msur, de agravarea situaiei externe a rii Romnesti. V.3.11. Se dovedea c realizarea obiectivelor interne ale revoluiei erau strns legate de cele externe. Pe linia dorinei conductorilor revoluiei de a da curs nfptuirii dezideratelor de ordin extern, semnificativ era decretul nr.l al guvernului provizoriu, din 14/26 iunie 1848, care proclama steagul cu cele trei culori ca steag naional" avnd subscris pe el si deviza Dreptate -Frie", n Proclamaia de la Islaz document destinat unei largi publiciti -inclusiv n strintate - fuseser nscrise, cum am vzut, cteva obiective importante exprimnd o parte a dezideratelor fundamentale ale miscrii de redesteptare naional, pentru aceste obiective - autonomia politic si nlturarea protectoratului rus - acionndu-se, cu energie, de la nceput. 192

Trebuie subliniat faptul c, n rstimpul desfsurrii revoluiei, cadrul limitat al acestor obiective a fost depsit, n sensul c s-au afirmat si alte deziderate, si mai importante, care nu puteau fi nscrise n textul Proclamaiei din considerente tactice. Cum am vzut, nu a fost nscris n acest program, dezideratul Unirii Principatelor, din dorina de a menaja sensibilitatea autoritilor turcesti si a le cstiga ncrederea. Dar aceast aspiraie, afirmat n plan politic, n mod categoric, n perioada anterioar - n miscarea lui l.Cmpineanu s.a. - a fost formulat n numeroase alte documente, n presa revoluionar de la 1848, aceasta, scpat de rigorile cenzurii. In Pruncul romn", redactat de C.A.Rosetti, se publica la 26 iunie un viguros apel, Ctre fraii nostri moldoveni, exprimnd aceast dorin; si tot aici, ceva mai trziu, apare articolul, Unirea cu Moldova, dup cum vor apare n publicaii de la 1848 si alte materiale pe acest subiect (n Poporul suveran", articolul, Unirea Moldovei cu ara Romneasc). Dezideratul Unirii Principatelor constituia, cum am observat, referindu-ne la Moldova, un deziderat comun al patrioilor munteni si moldoveni, de ctre cei din urm el fiind exprimat cu toat claritatea n Principiile noaste pentru reformarea patriei, din mai 1848 si mai ales n Dorinele partidei naionale din Moldova, din august 1848, document de valoare excepional, elaborat de M.Koglniceanu, la care ne vom refe ri ceva mai departe. De asemenea, s-au afirmat n rstimpul desfsurrii revoluiei din ara Romneasc si dezideratele unitii naionale depline, precum si ale independenei politice dar, asa cum am subliniat n Introducere, asemenea deziderate rmneau n plan ideatic, revoluia desfsurndu-se pe terenul realitilor, al posibilitilor reale de nfptuire, n contextul dat. n orice caz, asemenea deziderate majore ale romnilor, idealurile lor comune si tendina de solidaritate nu au scpat ateniei op iniei publice internaionale; nu au scpat mai ales ateniei marilor puteri expansioniste, nici Rusiei nici Turciei, n cazul rii Romnesti. ntre altele, temerile Cabinetului rus, exprimate n circulara din 19/31 iulie, semnat de cancelarul Neselrode, vizau asemenea deziderate. Ameninnd cu intervenia armat, circulara se referea la planul revoluionarilor munteni de reconstrucie a Regatului daco-romn, un nou stat, separat si independent, la formarea crui i invit pe fraii lor din Moldova, din Bucovina, din Transilvania si din Basarabia". Nota avertiza asupra consecinelor serioase" pe care le-ar avea realizarea acestui plan pentru Imperiul otoman; nu numai c Principatele dunrene ar iesi de sub suzeranitatea otoman, dar exemplul lor ar fi urmat si de alte popoare, ajungndu-se la destrmarea acestui imperiu. Vom observa c Turcia, spre dezamgirea patrioilor romni, va recepta aceste avertismente. n orice caz, aciunea politico-diplomatic a revoluionarilor munteni trebuia s se desfsoare, att n planul asigurrii unei autonomii depline n raporturile cu puterea suzeran, ct si n planul realizrii obiectivului, 193

considerat primordial, al nlturrii protectoratului rus. n vederea realizrii acestor obiective, nscrise n textul Proclamaiei de la Islaz, de la nceput fruntasii munteni si-au stabilit ca obiectiv imediat al aciunii lor recunoasterea de cte Poart a guvernului provizoriu instalat la Bucuresti, avnd drept consecin recunoasterea ct mai complet a programului su de reforme. Astfel, se explic, cum am mai observat, trimiterea la Constantinopol a lui I.Ghica, chiar nainte de declansarea revoluiei, apoi, dup abdicarea lui Gh.Bibescu, trimiterea n capitala otoman a unei delegaii (I.Voinescu II, C.A.Rosetti, Gh.Filipescu), cu misiunea de a obine din partea Turciei recunoasterea guvernului provizoriu. Totodat, de la nceput, liderii munteni au sesizat importana pe care o avea pentru cauza revoluiei sprijinul marilor puteri occidentale, precum si sprijinul guvernelor nscute din revoluii. Astfel, nc de la 14 iunie data constituirii guvernului provizoriu, avnd n frunte pe mitropolit - D.Brtianu era numit agent diplomatic pe lng guvernele Austriei si Ungariei; ulterior, n misiune special era trimis n Europa Al.G.Golescu, succesiv, el testnd posibilitile de sprijin, mai nti n Transilvania si Ungaria (militnd pentru o eventual nelegere ntre maghiarii si romnii din Transilvania), apoi, n Austria, la Viena, n Germania (la Frankfurt), n sfrsit, la Paris, unde era acreditat ca agent diplomatic, cu misiuni speciale si unde avea s rmn timp ndelungat, acionnd aici, fr prea mare succes, pentru obinerea sprijinului guvernului provizoriu francez. O alt misiune special, n Germania, la Frankfurt, n vederea unei colaborri cu Dieta german, i era ncredinat lui I.Maiorescu. n ciuda acestor eforturi, politica de alian cu Poarta, dus de guvernul revoluionar de la Bucuresti, avea s esueze. Nesusinut de alte mari puteri europene, de Anglia n primul rnd, treptat, Turcia avea s cedeze n faa presiunilor Rusiei, nselnd speranele revoluionarilor munteni. Deocamdat, n vederea amnrii interveniei armatei ruse si declansrii conflictului, ntr-o prim etap ea ncearc un compromis ntre exigenele Rusiei viznd restabilirea regimului regulamentar si revendicrile revoluiei muntene, nscrise n Proclamaia de la Islaz. Pentru linistirea" guvernului rus, Turcia recurge la o intervenie cvasiformal n ara Romneasc. La sfrsitul lunii iulie este trimis aici comisarul Suleiman-pasa, nsoit de o armat de 20.000 de oameni, aflat sub comanda lui Omer-pasa; cei doi demnitari turci, cu armata lor, dup trecerea Dunrii s-au oprit ns la Giurgiu. De aici, printr-un trimis al su la Bucuresti, comisarul turc a intrat n tratative cu membrii guvernului (si la sfatul consulului englez, deplasat la Giurgiu), la captul crora, pe baza unui compromis, s-a ajuns la o nelegere, definitivat o dat cu intrarea lui Suleiman-pasa n Capital (fr armat). Trebuie spus c evitarea transformrii misiunii lui Suleiman-pasa n ara Romneasc ntr-o intervenie militar represiv si are explicaia nu numai n 194

trimis ul Porii. 195

moderaia personal a acestui demnitar turc, ci si n influena exercitat asupra lui de manifestrile populare din Bucuresti, pe de o parte, mulimea protestnd mpotriva unei eventuale intervenii militare brutale n Capital, pe de alta, exprimndu-si solidaritatea cu guvernul revoluionar, conferind acestuia o anumit credibilitate. Este vorba, n primul rnd, de cea de a doua mare adunare popular de pe Cmpul Filaretului, din 20 iulie 1848, dup ce trupele turcesti se opriser la Giurgiu, nelegerea realizat, o dat devenit public, explic primirea clduroas fcut lui Suleiman-pasa la intrarea n Bucuresti, lucrurile prnd a fi reasezate pe linia bunelor legturi cu Poarta. La baza nelegerii se afla un compromis: fruntasii munteni acceptau autodizolvarea guvernului provizoriu si nlocuirea lui cu o Locotenent domneasc, constituit ns tot din rndul lor (I.Heliade, N.Golescu, Chr.Tell). Totodat, n cadrul tratativelor, s-a acceptat din partea majoritii liderilor ca in stituiile nou create s intre n funciune numai dup sancionarea programului cu cele 22 de puncte de ctre sultan; or, asupra acestui aspect vor surveni serioase divergene n rndul conductorilor revoluionari, grupul radicalilor (N.Blcscu, I.C.Br tianu, C.A.Rosetti s.a.) considernd c o asemenea concesie afecta grav principiul autonomiei politice, att de mult discutat, n acest context, Blcescu public, anonim, n numrul din 2 august 1848 al Poporului suveran", cunoscutul articol, Drepurile Romnilor ctre nalta Poart. S-a czut de acord, totusi, cu constituirea unei delegaii, din care face parte nsusi Blcescu (alturi de St.Golescu, D.Brtianu s.a.) care este trimis la Constantinopol pentru obinerea recunoasterii din partea sultanului. De la sfrsitul lunii iulie, o dat cu constituirea Locotenentei domnesti, revoluia din ara Romneasc intra n reflux, concesiile fcute n tratativele cu Suleiman-pasa reflectndu-se n planul politicii interne a guvernului, n timp ce asteptata sancionare de ctre sultan a Constituiei" nu va veni niciodat. V.3.12. Nu numai c delegaia trimis la Costantinopol nu a fost primit de sultan, dar, mai mult, la cererea Rusiei, nemulumit de rezultatele misiunii lui Suleiman-pasa la Bucuresti, acesta a ordonat o a doua intervenie militar, sub conducerea lui Fuad-pasa, care avea s fie, spre deosebire de prima, o intervenie militar brutal. La 6 septembrie 1848, pe cnd noua armat turceasc ajunsese la Giurgiu, de aici asteptnd ordinul pentru a intra n Bucuresti, n Capital se desfsoar o mare adunare popular de protest mpotriva interveniei militare si de solidaritate cu principiile revoluiei; n cadrul unei ceremonii funebre, sub patronajul mitropolitului Neofit - silit si de aceast dat s urmeze turma credinciosilor - erau arse n pia public cele dou simboluri ale regimului regulamentar, Regulamentul Organic si Arhondologia, subliniindu-se astfel dorina de nentoarcere la vechea stare de lucruri. De data aceasta, ns, un asemenea eveniment nu va influena pe

Pe de alt parte, liderii munteni nu s-au putut pune de acord asupra rezistenei armate, n condiiile unei mari inegaliti de fore. Turcia punndu-se ntru totul de acord cu Rusia n vederea unei duble intervenii; astfel, mult sperata alian a revoluionarilor munteni cu Poarta se dovedea o iluzie, rmnnd, deocamdat, de domeniul utopiei, n aceast situaie, si generalul Gh.Magheru, care organizase tabra militar de la Rureni, receptnd si sfatul consulului englez, accept, de asemenea, c o rezisten armat ar fi sortit sigur esecului, ducnd, n schimb, la mari sacrificii de snge. La 13 septembrie, intrarea trupelor turcesti n Bucuresti era ntmpinat la Cotroceni de o mare adunare popular protestatar - populaia Capitalei, dar si rani din satele limitrofe - avnd n frunte preoi narmai cu Biblii si cruci; se adeverea astfel ipoteza din textul Proclamaiei de la Islaz, care, premoniial, anticipa o asemenea modalitate de rezisten ntr-o situaie excepional, cnd, locul armelor era luat de Biblii si cruci, revoluia din ara Romneasc ncheindu-se, ntr-un fel. cum ncepuse: printr-o impresionant manifestare de caracter religios. Ct priveste rolul pe care tnra armat naional l-ar fi putut juca n acest moment important al istoriei naionale, el a fost redus la lupta" din dealul Spirii, cnd, fie si dintr-o nenelegere, campania de pompieri instalat aici, n frunte cu cpitanul Pavel Zgnescu, a deschis focul asupra coloanei turcesti care nainta n zon, ajungndu-se la numerosi mori si rnii (cu aceast confruntare sngeroas, oarecum, onoarea tinerei armate naionale fiind salvat!). La 2 zile dup intrarea n Bucuresti a trupelor conduse de Fuad-pasa, si fac intrarea n ara Romneasc si trupele ruse, conduse de generalul Lilders, odat cu nfrngerea revoluiei muntene urmnd a fi restabilit protectoratul rus si mpreun cu el vechiul regim regulamentar. V.3.13. Miscarea de solidaritate din Moldova si Bucovina cu cauza revoluiei muntene. Dup cum se stie, numerosi revoluionari moldoveni, sub presiunea teroarei declansat n Moldova de M.Sturdza, si-au gsit refugiul n Bucovina, de aici ei urmrind cu viu interes situaia din Moldova, precum si evoluia evenimentelor din Transilvania si ara Romneasc, punndu-si mari sperane n reusita lor, acionnd n spiritul unei depline solidariti. Aici, la Cernui, unde se bucur de sprijinul frailor Hurmuzachi, ei organizeaz un Comitet revoluionar, care stabileste legturi cu Comitetul de la Iasi, organizat de patrioii moldoveni rmasi n ar, n ciuda opresiunii, si obligai s acioneze cu mare pruden, n mod conspirativ. Despre atmosfera tensionat din Moldova, amnunte interesante ne ofer corespondena adresat de patrioii moldoveni confrailor de la Cernui. Un moment important al manifestrii spiritelor, l prilejuise, n iunie 1848, venirea la Iasi, pentru informare, a comisarului Porii, Talaat Efendi, cruia o delegaie n frunte cu mitropolitul Meletie i prezentase un 196

memoriu cu doleanele rii, justificnd miscarea din martie si pornirea mpotriva domnitorului M.Sturdza. n aceeasi lun iunie, ca si n urmtoarele dou, succesul revoluiei de la Bucuresti strnea un mare entuziasm n rndul patrioilor moldoveni si prilejuia numeroase manifestri de solidaritate, ideea unei aciuni comune, ca si a unirii celor dou Principate, agitnd spiritele. De pild, la 19 iulie, P.Mavrogheni, din Iasi, adresndu-se lui Costache Negri, la Cernui scria: V anun c dorina unanim a partidei noastre este de a reusi s aib pentru Moldova aceeasi Constituie care i va fi aprobat Valahiei, asa cum si-au proclamat-o muntenii, si n acelasi timp, reunirea celor dou Principate sub aceeasi crmuire". Iar, relativ la aceeasi dat, n acelasi spirit, Comitetul de la Cernui adresa Comitetului de la Iasi un vibrant apel la solidaritate cu cauza revoluiei muntene, n plin desfsurare. S nu ne dm n lturi de mreaa miscare a Valahiei - citim aici -, cci de va izbndi ea, va izbndi si Moldova; cci de va pica Valahia, va pica si Moldova. Soartele acestor dou provinii sunt att de legate mpreun, nct ele vor avea ntotdeauna acelasi viitor". n acest context, este elaborat si publicat la Cernui, n august 1848, sub pana lui M.Koglniceanu, cel de-al treilea important document programatic moldovenesc, n ordinea succesiunii lor: Dorinele partidei naionale din Moldova. Este acesta un document excepional ca valoare programatic, nscut, cum s-a subliniat, pe de o parte, din colaborarea celor dou Comitete moldovene, pe de alta, din colaborarea si spiritul de solidaritate cu revoluionarii munteni. Analiza textului scoate n eviden o identitate de revendicri cu cele ale revoluionarilor munteni, precum si o orientare identic n sens tactic. Este un document care afirm solidaritatea deplin cu programul si lupta revoluionarilor munteni; el se nscrie pe linia Proclamaiei de la Islaz, amplificnd argumentaia n susinerea anumitor revendicri eseniale comune. n total contradicie cu Petiia de la Iasi din 28 martie, documentul condamn Regulamentele Organice, ca legiuiri care au afectat grav autonomia Principatelor, au introdus flagrante ilegaliti n ordine social s.a. Multe dintre cele 34 revendicri stipulate n text sunt comparabile cu cele din Proclamaia de la Islaz: neatrnare administrativ si legislativ", fr amestec din afar (art.l, identic cu art.l din Proclamaia de la Islaz)', egalitatea drepturilor civile si politice" (art.2, corespunznd art.2 din Proclamaie); Adunare Obsteasc, cu reprezentani ai tuturor strilor sociale (art.3, identic cu art.4 din Proclamaie); domn ales din toate strile societii (art.4, identic cu art.5 din Proclamaie} s.a.m.d. Majoritatea altor revendicri si gsesc coresponden n textul Proclamaiei de la Islaz: libertatea tiparului, libertatea individual, instrucie egal si gratuit pentru toi romnii", desfiinarea pedepsei cu moartea si a btilor trupesti", libertate religioas si emanciparea clerului s.a. 197

ntr-un paragraf special, n numele Partidei Naionale din Moldova, pe linia unor principii generale, se subliniaz cteva revendicri eseniale n ordine social, de mare acuitate: desfiinarea rangurilor si privilegiilor boieresti, egalitatea la plata impozitelor si dispunerea lor n raport cu averea; desfiinarea robiei (un stat constituional, cu robi ar fi o monstruozitate"), desfiinarea clcii (boierescul") si mproprietrirea stenilor, cu o dreapt despgubire pentru stpnii de mosie". Asupra ultimului punct ar fi de observat c se face aici o excepional pledoarie pentru reforma agrar, cu argumente apropiate de cele ale lui N.Blcescu, comentariul lui M.Koglniceanu din acest paragraf anticipnd cunoscuta preocupare a patriotului moldovean, din perioada urmtoare, pentru rezolvarea acestei probleme majore a societii romnesti. n sfrsit, documentul elaborat de M.Koglniceanu nscrie, n partea final, dezideratul pe care, din considerente tactice, Proclamaia de la Islaz nu-l nscrisese, anume, unirea Moldovei si a rii Romnesti, n condiiile recunoasterii suzeranitii Porii, aceasta constituind cheia boitei fr care s-ar prbusi tot edifiiul naional". Sfrsitul revoluiei din ara Romneasc, prin dubla intervenie armat strin, a pus capt si speranelor revoluionarilor moldoveni, a constituit, n general, o lovitur pentru toi patrioii romni.

V.4. Revoluia romnilor din Transilvania (1848-l849)


V.4.1.Consideraii generale privind caracterul revoluiei romnilor din Transilvania. O dat cu declansarea revoluiei n Austria si Ungaria, la Viena si Pesta, provinciile romnesti, Transilvania, Banat si Bucovina, aflate sub stpnire habsburgic nu puteau s rmn n afara valului revoluionar. Declansarea revoluiei n Ungaria, avnd ca principal obiectiv cstigarea independenei naionale, a ncorporat aproape concomitent si ridicarea maghiarilor din Transilvania; ntruct maghiarii ca naionalitate nu erau mprii n plan politic sub mai multe stpniri strine, cum era cazul romnilor, att cei din Ungaria, ct si cei din Transilvania au declansat o lupt comun, viznd nlturarea uneia si aceleasi dominaii strine, cea habsburgic; de la bun nceput, maghiarii din Transilvania si-au circumscris revendicrile lor n deplin colaborare cu cei din Ungaria. Astfel e vorba de o revoluie a maghiarilor din Ungaria si Transilvania sau, n orice caz, dac ne referim strict la teritoriul Transilvaniei, de o revoluie a maghiarilor din Transilvania, aproape n paralel cu aceasta desfsurndu-se o revoluie a romnilor din Transilvania. La modul general, nu se poate vorbi, deci, de revoluia din Transilvania", ci, pe de o parte, de o revoluie a maghiarilor din aceast 198

provincie, condus de o nobilime care face cauz comun cu nobilimea maghiar din Ungaria si, pe de alt parte, de o revoluie a romnilor, ei avnd o serie de revendicri majore, altele dect cele ale maghiarilor. Cum se stie, desi constituind populaia majoritar a Transilvaniei, de mult vreme, cu deosebire din secolul al XVII-lea, ei se aflau n afara cadrului constituional" al Transilvaniei, fiind socotii tolerai", lipsii de drepturi politice, neavnd statutul de naiune", de care se bucurau celelalte etnii conlocuitoare (ungurii, sasii si secuii), n marea lor majoritate rani, romnii din Transilvania erau expusi nu numai asupririi sociale a nobilimii - n imensa ei majoritate, maghiar -, dar si expusi unei asupriri naionale promovat cu ardoare de aceeasi nobilime maghiar; mai ales, cum am vzut, n deceniile anterioare, pe msura dezvoltrii naionalismului, asuprirea naional a romnilor devenise tot mai nversunat. Sub impusul aceluiasi mare curent se afirma ns, dinainte de 1848, dorina de rezisten n faa acestei asupriri naionale, de nlturare a ei si de afirmare a fiinei naionale proprii. Iat de ce romnii gseau n declansarea revoluiei europene de la 1848 prilejul afirmrii propriilor revendicri; si mai acut pentru ei dect asuprirea habsburgic era asuprirea naional, datorit, nainte de toate, nobilimii maghiare. Asa cum naionalismul maghiar mpingea spre nlturarea stpnirii habsburgice si cstigarea independenei Ungariei, tot astfel, naionalismul romnilor i mpingea n primul rnd pe terenul luptei pentru recunoasterea lor ca naiune de sine stttoare. O lupt comun romno-maghiar mpotriva stpnirii habsburgice nu s-ar fi putut desfsura dect pe terenul recunoasterii fiinei etnice a romnilor din Transilvania si a drepturilor lor; or, de la nceput, conductorii revoluiei maghiare n frunte cu Kossuth au orientat revoluia maghiar ntr-o direcie cu totul opus romnilor, alturi de nlturarea dominaiei habsburgice ea fixndu-si ca el uniunea" forat a Transilvaniei cu Ungaria, pe linia unor idei care apruser nainte de 1848. Conflictul grav de interese a existat de la nceput, de la data cnd Dieta maghiar de la Pojon (Bratislava) punea pe ordinea de zi acest obiectiv; iar mai trziu, la sfrsitul lunii mai, cum vom vedea, Dieta nobiliar de la Cluj hotra unirea" mpotriva voinei romnilor. Acest conflict va rmne inut strns n fru de ctre romni, din primvara pn n toamna anului 1848, n aceast prim parte - pasnic - a revoluiei romnesti liderii ei - cunoscui lupttori pentru dreptate naional si social, Simion Brnuiu, Avram lancu, George Bariiu s.a. - fcnd eforturi disperate pentru a convinge pe conaionali de justeea cauzei lor. Atunci cnd nu se va mai putea, n cea de a doua etap a sa, din toamna anului 1848 si pn la jumtatea anului urmtor, revoluia romnilor va lua aspectul unui sngeros conflict romno-maghiar. Cstigarea pe cale nonviolent a dreptului la via naional dovedindu-se ineficient, romnii transilvneni, silii de mprejurri, trec la 199

realizarea acestui deziderat pe calea armelor. Decizia fruntasilor romni transilvneni, din toamna anului 1848, va fi deosebit de grea si plin de responsabiliti; dar ea a fost impus atunci de realiti. Aflai ntre dou primejdii, una personificat de revoluia maghiar, condus de L.Kossuth, a doua personificat de suzeranitatea mpratului de la Viena, cu alte cuvinte, obligai s aleag ntre dou rele, romnii au ales, n baza experienei acumulate, rul cel mai mic, anume aliana cu Austria. Altfel, trebuie spus c aceast decizie a fruntasilor ardeleni a fost usurat, ntr-un fel, de constiina lor si respectiv, experiena lor - c acceptau suzeranitatea mpratului n condiiile, care preau realizabile, ale transformrii Imperiului habsburgic, sub impulsul spiritului revoluionar, ntr-o confederaie de state cvasi-independente, care urmau a se bucura de toate avantajele pe care le promitea unul dintre marile curente ale epocii, alturi de naionalism, liberalismul. Altfel spus, asa cum demonstreaz pe larg istoricul L.Maior, ntr-o lucrare de excepie, romnii ardeleni se uneau la 1848, nu cu Austria reacionar, patronat de spiritul lui Metternich, ci cu Austria liberal, care promitea popoarelor din Imperiu largi autonomii locale, emancipare social, drepturi si liberti cetenesti etc. Pe parcursul desfsurrii evenimentelor, asa cum vom vedea, aciunile si revendicrile romnilor din Transilvania propriu-zis se ntlnesc cu cele ale romnilor din Banat si Bucovina, n cadrul general al evoluiei situaiei din Imperiu. V.4.2. nceputul frmntrilor n spirit revoluionar ale romnilor din Transilvania, Banat si Bucovina, ca si n cazul Principatelor dunrene sunt de constatat nc din luna martie a anului 1848. La aceast dat numeroase manifestri ale romnilor din orasele transilvnene s-au nscris pe linia receptrii, n mod favorabil, a msurilor liberale votate de Dieta maghiar de la Pojon, privind egalitatea drepturilor civile si constituionale, orientarea antiromneasc a revoluiei condus de L.Kossuth nefiind de la nceput sesizat; treptat, ns, pe msur ce se fac cunoscute proiectele de uniune" ale liderilor maghiari, precum si ideile privind naiunea unic" maghiar si statul indivizibil" maghiar, poziiile si reaciile fruntasilor ardeleni devin tot mai lucide. Se nmulesc ntrunirile intelectualilor patrioi romni, n care se dezbat nu numai problemele privind desfiinarea iobgiei" si mbuntirea situaiei ranilor, ci si problemele emanciprii politico-nationale, n aceste dezbateri angajndu-se cu ardoare gazetele de limb romn din Transilvania (Gazeta Transilvaniei", Foaie pentru minte, inim si literatur", Organul luminrii" de la Sibiu). Se procedeaz la redactarea de ctre fruntasi a unor texte cernd edificarea drepturilor si aspiraiilor romnilor din Transilvania. Astfel, Aron Pumnul, n Proclamaia sa, din 31 martie/12 aprilie, sftuia pe romni s-si cear cu hotrre drepturile pe o cale pasnic, n spiritul frietii" cu celelalte etnii, si cu sperana c acestea vor rspunde favorabil dezideratelor lor. ntre altele, semnificativ era, manifestul
200

de la sfrsitul lunii martie, intitulat Provocaiune, prin care Simion Brnuiu cerea respingerea proiectatei uniri" cu Ungaria, dorit de maghiari, reclamnd dreptul romnilor de a fi recunoscui n prealabil ca naie, alturi de celelalte naiuni politice ale Transilvaniei, si apoi a hotr ei nsisi, de pe aceast poziie, dac doresc sau nu uniunea" cu Ungaria. La 18/30 aprilie se desfsoar prima adunare de la Blaj, n Dumineca Tomei, adunare pregtitoare, cu participarea a 3-4000 de oameni, n majoritate rani. Msurile opresive luate de autoriti mpotriva manifestrilor romnesti erau de natur s agite si mai mult spiritele, cum vor arta evenimentele urmtoare. n pregtirea si desfsurarea lucrrilor celei de a doua adunri de la Blaj, n genera], n edificarea programului de revendicri ale romnilor ardeleni, o nsemntate remarcabil a avut-o magistralul discurs inut de S.Brnuiu, n catedrala de la Blaj, la 2/14 mai 1848, n care el face istoria relaiilor romnomaghiare si defineste dezideratele luptei romnilor ardeleni. El demonstreaz pe larg, cu argumente de o logic impecabil, c proiectata uniune" pentru romni ar avea consecine fatale, ar nsemna pieirea" lor ca naionalitate; acordarea de drepturi si liberti cetenesti cu condiia maghiarizrii, deci, a desnaionalizrii si integrrii n naiunea indivizibil" maghiar, demonstra el, era cu desvrsire inacceptabil, cci libertatea cea adevrat a oricrei naiuni nu poate fi dect naional". Plednd pentru solidaritatea tuturor romnilor indiferent de confesiune, ortodox sau greco-catolic, indiferent de starea lor social, el i cheam la lupt hotrt pentru recunoasterea fiinei naionale: Uniiv cu poporul toi, preoi, nobili, ceteni, ostasi, nvai, si v consultai cu un cuget asupra mijloacelor renvierii naionale, pentru c toi suntei fii ai aceleiasi mame si cauza este comun [...]; nu v abatei de la cauza naional de frica luptei; cugetai c alte popoare s-au luptat cente (sute) de ani pentru libertate". n spiritul acestei chemri si a principiilor enunate de S.Brnuiu se vor desfsura n zilele urmtoare, de 3-5 mai, lucrrile Marii Adunri de la Blaj, cu participarea unui numr de peste 40.000 de oameni, din toate categoriile sociale, venii din toate prile Transilvaniei. Au participat la aceast Adunare reprezentani ai romnilor bneni si ai comitatelor apusene ale Transilvaniei; au participat, de asemenea, transilvneni stabilii n ara Romneasc (Aug.Tr.Laurian, I.Maiorescu, Florian Aaron), precum si - cum am mai subliniat - o serie de patrioi moldoveni (A.Russo, L.Rosetti, N.lonescu, Zaharia Moldovanu) si un reprezentant al revoluionarilor munteni (D.Brtianu). Adunarea s-a deschis sub presedinia celor doi episcopi, ortodox si unit, Andrei Saguna si loan Lemeni, ceea ce voia s sublinieze rolul Bisericii n miscarea de redesteptare, vicepresedini ai Adunrii, fiind proclamai S.Brnuiu si G.Bariiu. n prima zi a lucrrilor, idolul poporului", S.Brnuiu, 201

ascultat de popor ntr-o tcere religioas", sub forma unor propuneri a enunat principiile pe baza crora Adunarea urma s adopte hotrri: proclamarea naiunii romne ca naiune de sine stttoare; credin mpratului Austriei; proclamarea adunrii drept Adunare Naional Romneasc; adoptarea denumirii de Cmpia Libertii pentru locul desfsurrii ei. Prima zi s-a ncheiat cu depunerea de ctre ntreaga Adunare a jurmntului de credin fa de naiunea romn si fa de mpratul Austriei, n cea de a doua zi a lucrrilor, 4/16 mai, dup mai multe intervenii la tribun, unul dintre secretarii Adunrii, Aug.Tr.Laurian, a prezentat textul Petiiei cu revendicri, care este aprobat cu entuziasm de mulime, n cea de a treia zi, dup recitirea textului Petiiei, ntre timp revizuit stilistic, Adunarea se ncheie, n aplauzele entuziaste ale mulimii. Desfsurarea Marii Adunri de la Blaj n deplin ordine, mulimea adunat dovedindu-se receptiv la apelurile fcute n acest sens de conductori, s-a constituit ntr-un eveniment care a impresionat pe observatorii contemporani, fie c erau romni, sau conaionali. De la bun nceput ea a fost evaluat ca o demonstraie a solidaritii naionale a romnilor, n general, a celor din Transilvania, n special; a impresionat mai ales adeziunea la revoluie a maselor rnesti, rspunznd chemrii intelectualilor, si receptivitatea lor la programul revoluiei; a impresionat n general comportarea linistit si responsabil a zecilor de mii de oameni, n rstimpul zilelor de desfsurare a Adunrii, aceasta, ca si locul n care s-a desfsurat, urmnd a deveni simboluri ale miscrii de redesteptare naional a romnilor. T.Cipariu, unul dintre cei 10 secretari ai Adunrii, relatnd evenimentele, scria c Blajul a avut ale sale trei zile, zile de bucurie, de srbtoare, de nfrire si mpcarea tuturor inimelor. Nu zilele Parisului, Berlinului, Vienei, ci zile pline de entuziasm pentru naiunea sa [...]". Un alt participant la evenimente, de data aceasta moldovean, G.Sion, surprinde adeziunea entuziast a ranilor la revoluie, cnd scrie c, n ciuda ameninrilor si msurilor luate de autoritile maghiare pentru a mpiedica deplasarea din sate spre locul Adunrii (ntre altele, ridicarea podurilor de peste ruri), romnii curgeau ca torente din toate prile". Iar un alt mar tor ocular al evenimentelor, de data aceasta un maghiar, Jakab Elek, caracterizeaz Adunarea de la Blaj ca un mre spectacol", iar mulimea adunat, nota el, prea o mare linistit, pe a crei suprafa nu se zrea nici cel mai mic val". Din spiritul Adunrii de la Blaj, pe de alt parte, cum se stie, s-au nscut cunoscutele imnuri patriotice, Desteapt-te romne, al lui Andrei Muresanu, si Hora Ardealului al lui V.Alecsandri, ambele publicate mai nti, scurt vreme dup evenimente, ntr-o gazet romneasc din Transilvania. V.4.3. n cele 16 articole ale sale, Petiia., d curs revendicrilor romnilor din Transilvania, stabileste programul social si politic al revoluiei romnilor, n coninutul ei triumf spiritul lui S.Brnu iu care pune accentul pe emanciparea naional, drepturile sociale si libertile individuale fiind 202

subordonate acesteia. Eseniale pentru spiritul acestui important document programatic erau prevederile stipulate n primul articol dintre cele 16; naiunea romn pretinde independena sa naional" - independena nu de Imperiul habsburgic, ci de revoluia maghiar -, avnd drept scop, ca s figureze n numele su ca naiune romn", n paragraful aceluiasi articol, subliniindu-se ce nsemneaz acest statut de naiune romn, anume: dreptul de a avea reprezentani n Dieta rii, n proporhme cu numrul su" (s.n., N.L), dreptul de asi avea dregtorii si n administraie, justiie si armat n aceeasi proporfiun" (s.n., N.I.), dreptul de a folosi limba proprie n toate trebile care se ating de dnsa" (n legislaie si administraie). Se adugau la acestea, cum menioneaz acelasi articol, alte dou cereri ale romnilor: de a avea anual o Adunare naional general si folosirea, de acum nainte, n legile celorlalte naiuni transilvane" si n uzul limbilor lor a denumirii de romni, iar nu de olah, walach si bloch. Iat, deci, c formula de independen naional" folosit aici nu trebuie s induc n eroare; ea nu trimite la nlturarea dominaiei habsburgice - cum am vzut, suzeranitatea mpratului fiind n mod expres recunoscut n desfsurarea si actele Marii Adunri de la Blaj -, ci la recunoasterea romnilor transilvneni ca naiune de sine stttoare si a drepturilor naionale care decurg din aceast recunoastere, n privina acestor drepturi, eseniale erau sublinierile privind reprezentarea proporional n Diet si n celelalte organe ale puterii de stat, ceea ce, implicit, nsemna transformarea Transilvaniei n ar romneasc"; aceast poziie era o ncununare a unei orientri anterioare; se ntrevedea aici puntea de legtur cu miscarea declansat cu aproximativ sase decenii n urm, cnd pentru prima dat, n Supplex Libellus Valachorum fusese inserat aceast revendicare a reprezentrii proporionale a romnilor n organele puterii de stat. Pe linia principiilor enunate n primul articol, se nscriu prevederile articolului 2 din Petiie: independena Bisericii romne, fr distinciune de confesiune" (deci, nlturarea subordonrii Bisericii ortodoxe, fa de Mitropolia srb de la Karlowitz, si a Bisericii greco-catolice, fa de Episcopia catolic de Strigoniu) si restabilirea Mitropoliei romne si a Sinodului anual, dup vechiul drept. Se proiecta aici, de fapt, dificila reunificare confesional, pe linia vederilor lui S.Brnuiu, care, n celebrul discurs, departe de a face apologia Unirii" cu Biserica catolic, din 1698, apsase asupra esecului acesteia, sub raportul speranelor de emancipare politic, n orice caz, aceste prevederi se nscriau pe linia apelului brnuean, ca indiferent de confesiune, ortodocsi sau grecocatolici, romnii s lupte n deplin solidaritate pentru recunoasterea drepturilor naionale, n completarea coninutului articolului l, venea si prevederea din alt articol al Petiiei, anume, care cerea nfiinarea de scoli romnesti n toate satele si orasele, de gimnazii, scoli militare si tehnice, seminarii preoesti si a unei Universiti romnesti, finanat din bugetul statului.
203

n aceeasi categorie a prevederilor de ordin politic-institutional se ncadreaz si articolul care cere narmarea poporului sau gard naional spre aprarea rii nuntru si n afar", instituia miliiei naionale urmnd a fi condus de ofieri romni, n consens cu prevederile din articolul viznd recunoasterea naiunii romne, pe cale de consecin, venea cererea -formulat n art. 15 - de elaborare a unei noi Constituii pentru Transilvania, elaborat de o Adunare constituant a tuturor naiunilor, ntemeiat pe principiile dreptii, libertii, egalitii si frietii" (subnelegndu-se aici, fr a fi formulat ca atare, principiul reprezentrii proporionale!), n sfrsit, n completarea prevederilor art.l, pe cale de consecin, se nscria cererea formulat n ultimul articol al Petiiei, anume de a nu fi pus n dezbatere uniunea" cu Ungaria, pn cnd romnii - populaie majoritar n Transilvania - nu vor cpta statutul de naiune, cum se scrie aici, pn cnd naiunea romn nu va fi naiune constituit si organizat cu vot deliberativ si decisiv n Camera legislativ". O alt categorie de articole din textul Petiiei, se refer la revendicri social-economice: n primul rnd, desfiinarea iobgiei fr nici o despgubire din partea ranilor iobagi"; apoi, desfiinarea privilegiilor si stabilirea impozitelor dup averea fiecruia", libertatea industriei si comerului, desfiinarea vmii dinspre Principatele dunrene, pentru transhumanta vitelor s.a. O a treia serie important de prevederi din PetiiaProgram viza problematica drepturilor si libertilor cetenesti, cu semnificaii profunde n planul comuniunii cu spiritul european, si anume: desfiinarea cenzurii (deci, libertatea de a vorbi, de a scrie si a tipri); libertatea personal; libertatea adunrilor publice s.a. V.4.4. Ca obiectiv practic imediat, revoluia romn se ndrepta la aceast dat pe linia cererii formulate n ultimul articol al Petiiei, la care neam referit, ea viznd concentrarea eforturilor n direcia amnrii dezbaterilor asupra uniunii" n Dieta convocat la Cluj pentru data de 17/29 mai sau, n orice caz, n direcia contestrii n mod anticipat a hotrrilor ei. n rstimpul desfsurrii Adunrii, n cea de a doua zi a lucrrilor, din 4/16 mai, fuseser alese dou delegaii, una pentru Viena, alta pentru Dieta de la Cluj - a crei dat de convocare fusese fcut public -, prima fiind condus de episcopul ortodox Andrei Saguna, a doua, de episcopul greco-catolic I. Lemeni, acestea urmnd s prezinte si s susin Petiia. Din pcate, pe linia unei atitudini oscilante anterioare, cu grij ascuns, I.Lemeni, n Dieta de a Cluj, nu si-a dus misiunea la capt, convins c votul si poziia sa de susinere a Petiiei, oricum, nu ar fi putut influena hotrrea unei Diete, constituit dintr-o zdrobitoare majoritate aparinnd nobilimii maghiare. La rndul ei, Curtea de la Viena, la o dat cnd revoluia maghiar nu intrase n faza luptei pentru independen politic deplin, n ciuda dovezilor
204

,-O

de loialitate ale revoluionarilor romni, sfidnd cererea Adunrii de la Blaj, a sancionat hotrrea de uniune" a Transilvaniei cu Ungaria, votat n Dieta de la Cluj. De la aceast dat, situaia devine deosebit de tensionat, perspectiva unei nelegeri ntre revoluionarii romni si maghiari fiind pe deplin compromis; aceasta, cu toat atitudinea mpratului, care, n acest moment, a pactizat cu aristocraia nobiliar, n sperana c revoluia ungar si va stopa dezideratele n acest punct (ceea ce nu se va ntmpla). Hotrrea Dietei de la Cluj, aprobat ulterior de mprat, a strnit nu numai protestele romnilor din Transilvania, ci si ale sasilor, potrivnici si ei nglobrii Transilvaniei n Ungaria. Un reprezentant al sasilor, Daniel Roth, n acest context, plednd pentru solidarizarea sasilor cu romnii, va protesta ntr-o brosur mpotriva uniunii", pronunndu-se n acelasi timp pentru colaborarea rom nilor din Ardeal cu cei din Principatele dunrene, n perspectiva constituirii unui stat daco-romn, plasat sub suzeranitatea Imperiului habsburgic (pentru o atitudine similar, un alt nvat sas, Stephen L.Roth, n 1849, va fi condamnat la moarte de autoritile maghiare). In continuare, miscarea romneasc din Ardeal este condus de Comitetul Permanent Romn, cu sediul la Sibiu, organ de conducere a revoluiei romne, constituit nc de la Blaj, la sfrsitul lucrrilor Adunrii, n fruntea lui fusese ales, ca presedinte, episcopul Andrei Saguna, vicepresedinte - si care va fi, de fapt, adevratul su conductor - fiind ales Simion Brnuiu. Se vor remarca ns n rstimpul de dup Adunare, si ali lideri, din rndurile celor mai tineri, n frunte cu Avram lancu, acestia, n faa represiunii tot mai dure a autoritilor maghiare din Transilvania, insuflnd miscrii un spirit din ce n ce mai radical, pregtind-o pentru inevitabila confruntare. In aceast faz, miscarea se plaseaz, mai ales, n lumea satelor, sub impulsul evenimentelor, ranii romni ndreptnd aciunea lor n direcia desfiinrii iobgiei, a aplicrii si n Transilvania a legii pus deja n aplicare pe teritoriul Ungariei. Conflictele de la sate, unde ranii, n asteptarea aplicrii legii, n multe locuri nu-si mai respect obligaiile n curs fa de nobili, sunt ntmpinate cu intervenii dure din partea autoritilor; de pild, la Mihal, la 21 mai/2 iunie, a avut loc un adevrat masacru, fiind mpuscai 12 rani romni, eveniment care va strni consternare n ntreaga ar, agitnd si mai mult spiritele. V.4.5. Aproape concomitent cu evenimentele revoluionare din Principatul Transilvaniei, si sub influena acestora, se desfsoar - n primvara si vara anului 1848 aciunile revoluionare ale romnilor din celelalte provincii romnesti, aflate sub aceeasi stpnire habsburgic. In Banat si n Partium (Prile ungurene": cele 5 comitate din apusul Transilvaniei) revoluia cunoaste o serie de note specifice, aceste teritorii avnd un statut n parte diferit de al Principatului Transilvaniei, ntruct, sub
205

raportul administraiei, nc din 1779, din timpul Mriei Tereza, ele erau ncorporate Ungariei. n Banat., la Lugoj, resedina comitatului Caras, la 3-4/15-l6 mai, chiar n zilele Blajului, se desfsoar o prim adunare popular, n care romnii bneni ncearc s-si formuleze revendicrile lor specifice, complicaiilor legate de suzeranitatea austriac si asuprirea naional, exercitat de nobilimea maghiar, adugndu-li-se complicaiile datorate tendinelor de supremaie exercitate de ierarhia superioar srbeasc n domeniul bisericii si al scolii. Urmeaz apoi, la 9/21 mai, o adunare la Pesta, cu reprezentanii comitatelor din Banat si din Partium, sub conducerea lui Emanoil Gojdu, czndu-se de acord asupra ctorva revendicri eseniale, stipulate n Petiia neamului romnesc din Ungaria si Banat, ntre care: organizare bisericeasc separat de Mitropolia srbeasc de la Karlovitz, cu un Sinod romnesc; organizaie scolar separat; folosirea limbii romne n scoal, biseric si administraie; numirea de ofieri romni la regimentele grniceresti s.a. n aceast serie, deosebit de important este cea de a doua adunare popular de la Lugoj, din 15/27 iunie 1848, cu participarea a circa 10-l2.000 de oameni si organizat sub influena lui Eftimie Murgu, stabilindu-se de aceast dat un program de revendicri, cu un caracter pronunat radical, menit s duc la constituirea unei autonomii depline a Banatului cu cele 3 comitate ale sale: nainte de toate se cerea nfiinarea unei armate romne, condus de un cpitan suprem, care urma s fie E.Murgu; recunoasterea limbii romne ca limb oficial, limba maghiar urmnd a fi folosit numai n corespondena cu guvernul maghiar; ruperea legturilor de dependen cu ierarhia bisericeasc srb. Nu este lipsit de interes si amnuntul c la aceast adunare au participat si trei revoluionari moldoveni (Manolache C.Epureanu, Lascr Rosetti si Alecu Russo); ei aduceau un exemplar al programului adoptat la Brasov - la care ne-am referit - pe care l prezentau lui Eftimie Murgu, mpreun cu acesta elaborndu-se chiar, se pare, un proiect de solidarizare a romnilor bneni cu cei din Moldova si ara Romneasc (o aciune de ntrajutorare a proiectatei armate bnene n faa unei intervenii a trupelor ruse n Principate, la o dat cnd revoluia din Muntenia era n plin desfsurare). Proiectata armat bnean se va dovedi greu de nfptuit, iar schimbrile care vor surveni n desfsurarea evenimentelor - pe de o parte, declansarea rzboiului romno-maghiar, pe de alta, declansarea rzboiului ungaroaustriac - vor complica si mai mult lucrurile. n general, trebuie spus c situaia romnilor bneni, cum am mai subliniat, era mai complicat, date fiind si raporturile cu srbii; ameninai de perspectiva ncorporrii n proiectata Voievodin" srbeasc, fruntasii bneni si vor pune oarecare sperane n parlamentul de la Pesta; participnd la alegerile din vara anului 1848, erau alesi 8 deputai, ntre care Eftimie 206

Murgu, care vor ncerca s colaboreze n cadrul parlamentului cu aripa radical maghiar, folosind si aceast cale pentru realizarea dezideratelor specifice, att n raport cu tendinele de supremaie maghiar, ct si srbesti. V.4.6. n cealalt provincie romneasc, aflat sub stpnire habsburgic, Bucovina, de asemenea, revoluia cunoaste o serie de note specifice, avnd n vedere, si n cazul su, o oarecare diferen de statut politic, n raport cu Principatul Transilvaniei; desi sub aceeasi stpnire habsburgic, de peste o jumtate de secol, sub raportul administraiei ea se gsea ncorporat Galitiei. nc din martie 1848, n paralel cu frmntrile din Moldova, se agit spiritele si n aceast provincie; nc de la 16/22 martie 1848, o adunare popular inut la Cernui, n vederea edificrii programului de lupt, hotra constituirea unui Comitet de aciune, n fruntea cruia se aflau fraii Hurmuzaki (Eudoxiu, George si Alexandru); totodat, se hotra aici nfiinarea primelor grzi naionale, care vor apare ulterior si n alte orase. Mai important a fost adunarea popular de la Cernui din 8/20 mai 1848, cu reprezentani ai tuturor strilor sociale si cu reprezentani ai celorlalte naionaliti din Bucovina. Sub presedinia lui Eudoxiu Hurmuzaki (cunoscutul fruntas bucovinean, care participase, cu un timp n urm, la lupta pe baricade la Viena, la 3/15 martie, cu prilejul declansrii evenimentelor n Imperiu). Adunarea a stabilit un program de revendicri care a luat forma unui memoriu adresat mpratului austriac. Fr a se pune nicidecum problema nlturrii suzeranitii mpratului, erau nserate aici importante revendicri, n primul rnd, amintindu-se patenta lui Leopold al II-lea din septembrie 1790, prin care se ordonase desprirea Bucovinei de Galiia - dar care nu fusese aplicat se cerea acum autonomia provinciei, sub conducerea direct a Curii de la Viena. De asemenea, se cereau: convocarea unei Diete speciale a provinciei, cu reprezentani ai tuturor strilor, fr deosebire de religie; administraie provincial proprie, att administrativ, ct si politic si juridic"; nfiinarea de scoli n limba romn, pentru pstrarea naionalitii"; egalitatea confesiunilor religioase si reglementarea treburilor Bisericii ortodoxe n spiritul vremii"; reglementarea situaiei" ranilor, n raport de cerinele rii" (subnelegndu-se, aici, desfiinarea servitutilor feudale); nfiinarea unor institute de credit s.a. n consens cu un asemenea program moderat, dar considerat realist de fruntasii bucovineni, se vor desfsura n Bucovina, la sfrsitul lunii iunie 1848, alegerile pentru parlamentul de la Viena, romnii trimind n forul legislativ vienez un numr apreciabil de deputai, care vor avea un rol important n lupta pentru realizarea programului de emancipare a provinciei, aciunea lor desfsurndu-se n strns legtur cu aceea a intelectualilor din ar. Importante au fost, cum am observat, referindu-ne la Moldova, activitile patrioilor moldoveni, refugiai la Cernui, n legtur cu ei
207

procedndu-se la numeroase aciuni de solidarizare cu revoluia din ara Romneasc, n vara anului 1848, patrioii bucovineni, ca si cei moldoveni, punndu-si mari sperane n triumful revoluiei muntene. Ideea Unirii rii Romnesti cu Moldova se afl n acest rstimp prezent nu numai n inimile patrioilor bucovineni, ci si n paginile gazetei Bucovina"; si nu ntmpltor, n acest context, a fost elaborat n Bucovina, la Cernui, n august, sub pana lui Mihail Koglniceanu, unul dintre cele mai de seam texte ale gndirii politice de la 1848, Dorinele partidei naionale din Moldova, document de excepional valoare la care ne-am referit mai sus. O dat cu nfrngerea revoluiei din ara Romneasc, prin dubla intervenie armat strin, atenia patrioilor bucovineni se concentreaz asupra desfsurrii evenimentelor din Transilvania, la momentul potrivit, cum vom vedea, aciunile lor avnd s se conjuge cu cele ale romnilor transilvneni. V.4.7. Declansarea rzboiului romno-rnaghiar (septembrie 1848 -iunie 1849) Din vara anului 1848, cum am vzut, se nteea spiritul de revolt al ranilor romni, autoritile maghiare, solicitnd n acest sens, chiar sprijinul armatei imperiale din Transilvania, condus de generalul Puchner, care nu numai c reprim cu duritate miscrile rnesti, dar procedeaz chiar la arestarea unora dintre conductori, n Orlat, la sfrsitul lui august, soldaii romni din regimentul grniceresc intervin n sprijinul ranilor revoltai si elibereaz pe conductorii arestai (S.Brnuiu, A.Tr.Laurian, N.Blsescu). Si tot aici, la Orlat, la 29 august/10 septembrie 1848, are loc o adunare popular condus de S.Brnuiu si A.Tr.Laurian, n care se discut despre necesitatea narmrii poporului. In acest rstimp, o nou provocare a nobilimii maghiare era menit s suscite spiritele: o lege a recrutrii, votat de Diet, dar nc nesancionat de mprat, pe care ns autoritile maghiare se grbeau deja, abuziv, s-o aplice, cerea o narmare masiv a locuitorilor Transilvaniei, indiferent de naionalitate, ndatorndu-i "a muri pentru neatrnarea naiei maghiare"; or, protestul ranilor romni din satele Luna si Grind, legat de acest subiect, a fost sngeros reprimat de autoriti, cznd zeci de mori din rndul romnilor si tot atia rnii, n faa terorismului declansat de autoriti, totodat vznd perseverena cu care conducerea revoluiei maghiare aciona, n direcia aplicrii hotrrii Dietei de la Cluj, liderii revoluiei romne se convingeau, n sfrsit, de necesitatea luptei armate pentru cstigarea drepturilor naionale (de fapt, unica alternativ care le rmnea). Cea de a treia Adunare de la Blaj, desfsurat ntre 3/15 - 19/28 septembrie 1848, unde particip aproape 60.000 de oameni, va fi decisiv pentru aceast orientare a conductorilor revoluiei romne; de fapt, aici, la ndemnul acestora ranii au venit narmai. S-a rediscutat n rstimpul Adunrii programul Revoluiei romne, n raport cu ultimele evenimente, adoptndu-se un nou protest mpotriva uniunii" 208

cu Ungaria; - au fost condamnate msurile teroriste" ale autoritilor de stat maghiare, execuiile militare, abuzurile de tot felul ale acestora; - s-a constatat ilegalitatea unui minister maghiar, nfiinat n urma uniunii", si s-a proclamat insubordonarea fa de autoritile de stat maghiare, recunoscndu-se n schimb numai suzeranitatea mpratului si autoritatea ministerului de la Viena; - s-a proclamat, totodat, ca avnd putere n Transilvania numai Constituiunea mprteasc austriac" ; - s-a cerut, pentru sigurana public, n satele si inuturile romne", nfiinarea Grzii naionale romne, cu aprobarea mpratului si totodat narmarea ei de ctre Comandamentul austriac; - s-a cerut ntrirea Comitetului Naional Romn, ales n mai la Blaj, ntre timp prigonit de guvernul unguresc n modul cel mai neomenos"; - n sfrsit, s-a cerut ca, pn la alegerea unui guvern definitiv n Transilvania, s fie numit de mprat un guvern provizoriu compus din reprezentani ai romnilor, ungurilor si sasilor, n raport cu numrul lor. A fost elaborat, totodat, cu acest prilej, un memoriu adresat Partidului liberal de la Viena, n numele poporului romn" din Transilvania; recunoscndu-se suzeranitatea mpratului se cere intrarea romnilor n uniunea liber a popoarelor" din Imperiul habsburgic. Imperiul era conceput ca o confederaie de state cvasi-independente, n acest sens, scriindu-se: Noi vrem uniunea liber a unor popoare libere sub conducerea Austriei, liber n interior, puternic n afar [...]" Totodat, respingnd drept o calomnioas minciun" ideile prodacice, pe care ei le-ar avea, autorii cer intervenia Imperiului n sprijinul frailor" din Principatele dunrene, la acea dat, n parte, ocupai sau ameninai de invazia ruseasc"; ntre altele, subliniaz aici autorii, ocupaia militar deplin a Principatelor ar afecta grav si interesele romnilor transilvneni, date fiind legturile lor trainice cu fraii din Principate (legturi economice si de alt natur). Cu un asemenea coninut textul memoriului la care ne referim este un document convingtor pentru motivaia proclamrii la aceast dat a alianei cu Austria; aceasta era o ar constituional, condus de un guvern liberal, care promitea satisfacerea drepturilor naionale al e romnilor, ca si ale celorlalte popoare din Imperiu (c ulterior, n cele din urm, aceste promisiuni, n bun parte, nu vor fi respectate, aceasta este o alt problem!). Dup transmiterea acestui memoriu, la sfrsitul lunii septembrie, 27 septembrie/9 octombrie, ntr-o proclamaie a generalului Puchner, comandant al trupelor imperiale din Transilvania, acesta avea s dea asigurri categorice: Voi romnilor! Putei fi deplin ncredinai c vei avea drepturi deopotriv cu celelalte naiuni, precum ai cerut [...]" Pe de alt parte, puin mai trziu, n octombrie, la rndul su, conductorul revoluiei ungare, ntr-un apel adresat romnilor, profera grave ameninri la adresa acestora, cerndu-le revenirea la supunere fa de patria" ungar, altfel, cei nesupusi urmnd s se stearg de pe faa pmntului". 209

V.4.8. Dup desfsurarea celei de-a treia Adunri de la Blaj, fruntasii revoluionarilor romni au trecut la organizarea politic si militar a Transilvaniei ca ar romneasc", operaiune fcut fr consimmntul comandantului militar austriac. Transilvania este mprit n 15 prefecturi, fiecare cu cte o legiune. La nceput s-au constituit 4 prefecturi, apoi si celelalte, n fruntea lor, ca prefeci, fiind Avram lancu, Axente Sever, I.Buteanu s.a. ntreaga aciune se desfsoar sub conducerea Comitetului naional, cu sediul la Sibiu, avnd ca presedinte pe episcopul ortodox Andrei Saguna si ca vicepresedinte pe Simion Brnuiu. Recunoscut, sub presiunea evenimentelor, de ctre generalul Puchner sub denumirea de Comitet de pacificaiune", acesta era un organ romnesc de conducere a Transilvaniei. Sub supravegherea prefecilor s-a trecut la desfiinarea grzilor naionale maghiare, la nlocuirea administraiei maghiare cu administraia romneasc (n multe locuri, revoluionarii romni au tradus n practic principiul reprezentrii proporionale, fiind alesi n noile organe si reprezentani ai ungurilor si sasilor). Relaiile cu armata austriac din Transilvania trec prin momente de ncordare, date fiind temerile autoritilor austriece ca n avntul lor romnii s nu depseasc cadrul impus de recunoasterea suzeranitii mpratului. De aici si ncercarea autoritilor austriece de a diviza pe revoluionarii romni dup criterii confesionale; aceast ncercare nu reuseste datorit nelepciunii si patriotismului fruntasilor ardeleni. Se va desfsura, prin urmare, sub conducerea lui Avram lancu, Adunarea de la Sibiu, de la sfrsitul anului 1848, la ea participnd delegai, att ortodocsi ct si greco-catolici, n cadrul ei urmnd a se lua importante hotrri, n raport cu noua situaie din Transilvania. Era reafirmat, cu acest prilej, programul revoluiei romne, pe linia trasat de Marea Adunare de la Blaj, din mai 1848, conferindu-se acesteia valene noi, pe linia solidaritii cu romnii din celelalte provincii. Rezoluia cu care se ncheia conferina stipula importante msuri privind: extinderea controlului romnesc asupra ntregii Transilvanii (asupra comitatelor din nord, rmase n afara administraiei romnesti); soluionarea problemei agrare prin mproprietrirea ranilor, inclusiv pe suprafee de pmnt, avute n folosin la data conscripiei czyrakiene, completarea efectivelor militare romnesti si dotarea cu arme, redeschiderea scolilor s.a. Totodat, rezoluia consemna importante propuneri pe linia reconcilierii" cu revoluionarii maghiari, si anume: anularea definitiv a uniunii" cu Ungaria, desfiinarea guberniului" de la Cluj si constituirea unui guvern provizoriu pn la instalarea ordinii n ar, recunoasterea Comitetului naional ca instituie permanent a romnilor, pn la ntrunirea unei noi Diete aleas pe baza reprezentrii proporionale a populaiei. V.4.9. n spiritul hotrrilor adoptate aici, n inte rvalul imediat urmtor, prin colaborare cu fruntasii revoluionari bneni si bucovineni, s-a stabilit acordul asupra unor revendicri majore comune, adresate Vienei: 210

unirea romnilor ntr-un singur stat de sine stttor, sub suzeranitatea mpratului. Colaborarea revoluionarilor bneni si bucovineni, pe linia adoptrii unui program comun de aciune, era expresia evoluiei evenimentelor revoluionare din aceste provincii: situaia Banatului este tot mai strns de aceea din Transilvania propriu- is, ameninarea venind din aceeasi direcie - ofensiva trupelor maghiare, conduse de generalul Bem. n Bucovina, revoluia parcurge, de asemenea, o a doua important etap, sub influena evenimentelor din Transilvania din ultimele luni ale anului 1848. Sub patronajul frailor Hurmuzaki, Eudoxiu, George si Alexandru, pe linia hotrrilor adoptate n var, miscarea capt amploare, n octombrie apare la Cernui gazeta romneasc Bucovina", scoas de cei trei frai, ea promovnd programul de aciune al revoluionarilor bucovineni. Acordul s-a stabilit mai nti la Lugoj, cu revoluionarii bneni, apoi, la Cernui, cu cei bucovineni. Acest acord se nscria pe linia colaborrii cu revoluionarii din Principate: cu N.Blcescu care, n decembrie 1848, trecuse prin Sibiu, cu ali revoluionari (Al.Golescu-Albu si I.Ionescu de la Brad) cu care se discut n cadrul Conferinei" (ntrunirii) de la Zlatna (ianuarie 1849). El s-a concretizat ntr-unul dintre cele mai importante documente elaborate n timpul revoluiei de la 1848, anume Memoriul naiunii romne din Mare Principat al Ardealului, din Banat, din prile vecine ale Ungariei si din Bucovina, adresat mpratului Francisk losif la 13/25 februarie 1849. El cerea unirea tuturor romnilor din statul austriac ntr-o singur naiune de sine stttoare supt sceptrul Austriei ca parte ntregitoare a Monarhiei". Pentru realizarea acestui deziderat, se cereau: administraie naional", n toate chestiunile politice si bisericesti; convocarea unei Adunri naionale, cu misiunea de a alege un conductor unic, care urma s fie confirmat de mprat, precum si de a alege un Senat romn" sau Sfat administrativ" (deci, altfel spus, un guvern desemnat de Parlament).; alegerea de ctre aceeasi adunare a unui cap bisericesc", n fruntea tuturor episcopiilor romnesti, care urma s fie confirmat de mprat; introducerea limbii romne n toate lucrurile care ating pe romni"; reprezentarea romnilor n Parlamentul austriac n raport cu numrul lor s.a. mpratul Austriei, cum propunea Memoriul urma s primeasc titlul de Mare Duce al romnilor". Din delegaia care prezint Memoriul mpratului, la Olmutz, la 13/25 februarie 1849, fceau parte cte patru delegai pentru fiecare provincie, ntre alii: din partea Transilvaniei, episcopul Andrei Saguna, Aug.Tr.Laurian, I.Maiorescu; din partea Banatului, L.Mocioni; din partea Bucovinei, Eudoxiu Hurmuzaki s.a. Delegaia era primit cu amabilitate de mprat, dar, curnd, dup analiza sa, guvernul imperial a propus respingerea Memoriului considernd propunerile fcute drept periculoase pentru existena Imperiului habsburgic (menite s duc, cum aprecia ministrul justiiei, la o ar nou, Romnia").
211

Memoriul a strnit aprobarea deplin din partea revoluionarilor munteni (N.Blcescu, Gh.Magheru s.a.), pentru acestia, constituirea romnilor din Imperiul habsburgic ntr-o Romnie austriac", aflat sub suzeranitatea mpratului, fiind numai o etap pe calea realizrii unirii tuturor romnilor. Cum se stie, l.Maiorescu, desemnat iniial de ctre guvernul provizoriu de la Bucuresti ca reprezentant al su pe lng Parlamentul de la Frankfurt, si deplasat ulterior la Viena, susine cu ardoare proiectul constituirii unui stat romnesc sub suzeranitatea Austriei, el ncadrnd n corpul naional" cerut n memoriul din februarie si Principatele dunrene. Respingerea Memoriului nu-i va descuraja pe fruntasii romnilor din Austria, ei reformulnd cererea, n intervalul martie - iulie 1849, n alte sapte memorii adresate mpratului, n acest context, l.Maiorescu, o dat cu elaborarea unuia dintre aceste memorii, a lansat si un Apel ctre romnii din Imperiul Austriac, plednd pentru nfptuirea Romniei austriece", un document care avea ssi pstreze semnificaia si n anii urmtori, dup sfrsitul Revoluiei romne din Ardeal. Intervalul ianuarie-martie 1849 s-a constituit, pentru fruntasii revoluionari ardeleni, ntr-un important interval de clarificri programatice. Noua constituie austriac din martie 1849 nu va lua ns n consideraie cererile cuprinse n Memoriu', dar ea restabilea autonomia Transilvaniei, uniunea" cu Ungaria rmnnd anulat, totodat, prevedea o serie de drepturi pentru naionaliti, inclusiv pentru romni (acces la funcii administrative, organizarea autonom bisericeasc, dreptul la scoli s.a.). O deosebit importan avea constituia pentru Bucovina, ea prevznd desprirea provinciei, sub raport administrativ, de Galiia, si transformarea ei ntr-un ducat, depinznd direct de mprat (n practic, aceast autonomie, cum s-a demonstrat, a devenit o realitate n anii 186l-l862). Pe de alt parte, acesta este intervalul de timp n care are loc o rsturnare a situaiei militare din Transilvania; n urma ofensivei armatei maghiare, conduse de generalul polonez Bem, cea mai mare parte a Transilvaniei este recucerit, sub control romnesc rmnnd numai zona Munilor Apuseni, care se va menine pn la sfrsitul evenimentelor ca o mic ar romneasc", pe rnd ncercrile trupelor maghiare de a o cuceri fiind respinse, rolul hotrtor n aceast eroic rezisten revenind lui Avram lancu. O dat cu cucerirea Sibiului de ctre trupele maghiare, Comitetul naional ca organ de conducere a revoluiei si nceta activitatea, rolul acestuia fiind preluat, implicit, de Avram lancu mpreun cu Consiliul de rzboi", constituit din prefeci, subprefeci si tribuni mai importani. Pe teritoriul recucerit de trupele maghiare s-a declansat o represiune sngeroas mpotriva romnilor, mii de nevinovai cznd victim tribunalelor de snge"; ncercarea generalului Bem, care, n dou rnduri, prin manifestele sale promitea amnistie romnilor participani la revoluie, 212

a rmas fr rezultate, excesele autoritilor militare maghiare continund s fac numeroase victime, mai ales n rndul preoilor. Actul de rzbunare a fost ndreptat si mpotriva unor reprezentani ai sasilor, vinovai de trdare" fa de patria maghiar" (ntre alii, n iunie 1849, la Cluj, era omort St.Ludwig Roth). Cu toat ofensiva victorioas a trupelor maghiare, rezistena lui lancu n Munii Apuseni si nfrngerea succesiv a trupelor trimise n muni, precum si temeri legate de proiectata invazie a trupelor ruse, au dus la o tentativ de nelegere ntre Kossuth, conductorul revoluiei maghiare si Avram lancu, dar ea a esuat; n timp ce mediatorul pentru ncheierea unui eventual armistiiu, I.Dragos, deputat romn n Parlamentul de la Pesta, se afla la Cmpeni, la nceputul lunii mai, trupele maghiare conduse de Hatvany atacau prin surprindere, doi dintre prefeci, I.Buteanu si P.Dobra, fiind prinsi si executai (la rndul su, I.Dragos, fiind suspectat de trdare", cznd victim moilor!). Rezistena romneasc a continuat cu succes, atacul lui Hatvany fiind respins, iar ulterior, ntr-o alt lupt, trupele maghiare fiind nfrnte la Fntnele (iunie 1849). Trebuie spus c tentativa unei nelegeri romnomaghiare, umbrit de la nceput de regimul represiv sngeros de pe teritoriul ocupat de trupele maghiare, era oarecum facilitat de atitudinea mpratului de respingere repetat a cererilor formulate de romni, pornind de la Memoriul din februarie 1849. Linia strategic afirmat de acest Memoriu, desi fusese bine receptat de patrioii romni din Transilvania si din afara ei, n raport cu atitudinea Curii de la Viena, a cunoscut un moment de ntrerupere atunci cnd, n iunie-iulie 1849, N.Blcescu, revenit n Transilvania, a crezut - n spiritul viziunii lui democratice -, c va putea s-i aduc pe Kossuth si Avram lancu la o nelegere; s-a demonstrat, n mai multe rnduri, n vremea din urm, c N.Blcescu, o dat iniiind aceste tratative, nu era bine informat asupra evoluiei evenimentelor din Transilvania si a strii de spirit din rndul celor dou tabere. Pe de alt parte, s-a vzut chiar n cursul acestor tratative c L.Kossuth nu nelegea nicidecum s renune la ideea statului indivizibil maghiar, cuprinznd si Transilvania, fcnd numai concesii nesemnificative, n aceste condiii, propunerea lui N.Blcescu ca Avram lancu s treac cu armata sa n ara Romneasc, acionnd - n condiiile reaprinderii revoluiei - mpotriva trupelor ruse de ocupaie, era de-a-dreptul hazardat (n primul rnd, aceast aciune lsa descoperit pe deplin Transilvania, inclusiv zona Munilor Apuseni, n faa trupelor maghiare, hotrte s reprime, cu violen, orice manifestare de via naional romneasc !) Ar fi de menionat aici c, pe linia unei nelegeri romno-maghiare, mpotriva stpnirii austriece, se pronunase si un alt cunoscut revoluionar muntean, C.Bolliac, care nfiinase la Brasov, dup ocuparea orasului de ctre trupele maghiare, ziarul Espatriatul", n care a pledat pentru aceast soluie, 213

n ciuda atrocitilor trupelor maghiare si a strii de spirit din rndul romnilor ardeleni (si el, probabil, neinformat corect asupra realitilor). Oricum, n faa inevitabilei intervenii a trupelor ruse, L.Kossuth, ca rezultat al acestor tratative nu a avut dect de cstigat, pentru moment, Avram lancu dndu-si consimmntul - pe care avea s si-l respecte - de a pstra, n condiiile dublei intervenii austro-ruse, o deplin neutralitate. Dar, cum se stie, n urma acestei intervenii, trupele maghiare erau nvinse si capitulau, la Siria, la 1/13 august 1849. Fr ndoial, ncercarea revoluionarului democrat romn, la care ne-am referit, se nscria pe linia spiritului romantic de la 1848, a opticii dup care popoarele asuprite trebuie s se uneasc ntre ele pentru a lupta n comun mpotriva imperiilor absolutiste. Trebuie subliniat c aliana romno-maghiar mpotriva Imperiilor habsburgic si arist putea s fie o alternativ viabil pe calea luptei pentru libertate naional a romnilor, cu o singur condiie: recunoasterea de ctre revoluionarii maghiari a naionalitii romne din Transilvania si a dreptului su de a se constitui ntr-un stat propriu. Obiectivul dublei intervenii armate n Transilvania fusese reprimarea revoluiei maghiare, revoluia romn, cum s-a apreciat recent, fusese nfrnt, n mare, anterior, o dat cu ofensiva trupelor maghiare conduse de generalul Bem; desigur, rmsese nenfrnt pn la sfrsitul revoluiei maghiare ara romneasc" a Munilor Apuseni, sub conducerea lui Avram lancu, dar ea constituia numai o mic parte a Transilvaniei. Dup sfrsitul celor dou revoluii, N.Blcescu si ali fruntasi revoluionari munteni revin la soluia nscris n Memoriul din februarie 1849, adresat mpratului - realizarea pe cale politico-diplomatic a dezideratului unitii naionale -, pe care ei o concep ca o alternativ la soluia de nfptuire pe cale revoluionar a acestui deziderat. Referindu-se la unirea romnilor, ntr-o prim etap, n snul Imperiilor habsburgic si otoman, prin constituirea celor dou "Romnii", "austriac" si "turc", ntr-o cunoscut scrisoare din 8 martie 1850, adresat lui Al.C.Golescu-Albu, N.Blcescu sublinia: Cnd, deci, dou grupuri de patru milioane (adic cei din ara Romneasc si Moldova) si de trei milioane (cei din Transilvania, Banat si Bucovina) se vor constitui unul alturi de altul - ca state - cine ar putea s-i mpiedice de a se uni ? Romnia noastr, deci, va exista. Aceasta este credina mea intim. Orb este cine nu o vede!" O dat cu intervenia trupelor strine si restabilirea regimului habsburgic n Transilvania, cele mai multe dintre promisiunile mpratului nu vor fi respectate, un singur obiectiv, n plan naional rmnnd atins, pentru moment: anularea uniunii" cu Ungaria.

214

rilor Romne; semnificaia legturilor inter-romnesti


si a mesajului pan-romnesc
Divizat pe provincii istorice, revoluia de la 1848 a constituit un moment de mare nsemntate n istoria romnilor; nfrnt n Principate prin dubla intervenie a trupelor otomane si rusesti, n Transilvania, nfrnt, n mare, ca rezultat al ofensivei trupelor maghiare, conduse de generalul Bem, ea avea s aib consecine foarte importante, vizibile n perioada urmtoare. In primul rnd, n ciuda desfsurrii pe provincii istorice, n raport de situaia politic specific acestora, ea a pus n eviden aspiraiile de unitate naional ale romnilor, subsumnd importante aciuni de colaborare ntre diferitele ramuri ale poporului romn, prin reprezentanii lor, elaborndu-se proiecte comune de aciune - mai ales n faza final a revoluiei romnilor din Transilvania - punndu-se n lumin necesitatea organizrii n comun a miscrii de redesteptare naional; desfsurarea separat a evenimentelor, sub raportul acestor aspecte din urm, s-a configurat, cel puin formal, n mintea liderilor revoluionari, drept o revoluie a tuturor romnilor, n deplin solidaritate, o revoluie romn" a tuturor romnilor, o revoluie romneasc". - n ciuda desfsurrilor separate, neconcomitente sub raportul organizrii, revoluiile" din rile Romne au scos n eviden preponderena unui deziderat - unitatea naional - pe care lau proiectat, n acelasi timp, n plan european; totodat, ele au pus n eviden strategia pentru realizarea acestui deziderat: lupta n etape, pe calea realizrii unirii morale si politice, la nivelul fiecare provincii, aceasta urmnd s duc la realizarea unitii depline. Pe linia imboldurilor date de revoluia de la 1848 se nscrie amplificarea luptei pentru unitate naional n deceniul urmtor si transformarea dezideratului Unirii Principatelor ntr-o problem european. * n rstimpul evenimentelor din anii 1848-l849 s-a afirmat pe deplin constiina naional la nivelul tuturor provinciilor aflate sub dominaii sau stpniri strine, generalizndu-se miscarea de redesteptare naional; naionalismul (lupta pentru afirmarea naionalitii romne), ca si n cazul altor popoare europene, s-a afirmat cu vigoare la nivelul principalelor ramuri ale poporului roman; astfel, naiunea romn s-a afirmat mai evident ca oricnd, punndu-si n lumin trsturile specifice, prin aciunile sale ea proiectndu-si locul propriu pe harta naiunilor europene. * Pe plan intern, revoluia din ara Romneasc, cum am vzut, a fost victorioas, tactica non-violent adoptat de conducerea

V.5. nsemntatea revoluiei de la 1848 pe teritoriul

revoluiei, pentru cucerirea puterii, constituindu-se ntr-un exemplu, demn de reinut, la nivelul 215

revoluiilor europene; numai intervenia strin ducnd la nfrngerea acestei revoluii. * In plan intern, revoluia de pe teritoriul rilor Romne a pus n eviden necesitatea implicrii straturilor largi ale societii n lupta pentru libertate social si naional; n Transilvania, Banat, Bucovina, miscarea naional a putut cpta amploare prin atragerea pturilor de jos ale societii, a rnimii n primul rnd, dup cum n ara Romneasc, evenimentele n-ar fi putut s capete amploare fr atragerea rnimii, cointeresat de mproprietrirea pe care revoluia le-o promitea; n Transilvania, restabilirea absolutismului habsburgic nu va putea duce la anularea desfiinrii iobgiei si mproprietririi, iar n ara Romneasc si Moldova, o dat cu restabilirea regimului regulamentar, reforma agrar, desi anulat, ca rezultat al acuitii pe care o capt, ncepnd de la 1848, avea s fie rezolvat, ceva mai trziu, n 1864. * n desfsurarea lor evenimentele revoluionare din rile Romne au pus n lumin problematica drepturilor si libertilor cetenesti, o dat cu naionalismul, curentul liberalismului democratic afirmnduse cu vigoare, reflectndu-se si pe acest plan spiritul european al generaiei de la 1848. * nfrnt n Principatele Romne prin dubla intervenie a armatelor strine, n Transilvania prin jocul de putere angajat n revoluie, lupta revoluionar avea s continue n strintate, alturi de alte emigraii aparinnd popoarelor aflate sub stpniri strine, emigraia romneasc de dup 1848 nscriindu-si locul su important n cadrul acestui fenomen istoric, ea urmnd s aib un rol foarte important, n planul integrrii dezideratelor romnesti n cadrul miscrii democratice europene, n planul mai general, al integrrii europene a rilor Romne. * n sfrsit, n toate provinciile romnesti unde s-a desfsurat, revoluia a pus n lumin rolul important al elitelor intelectuale, care se afirm, n acelasi timp, n ipostaza de elite politice. S-a spus, n acest sens, pe bun dreptate, c generaia de la 1848 a fost o generaie de aur n istoria Romniei; unora, precum Blcescu, I.Voinescu II s.a. nu le-a fost dat s triasc, s-si vad visurile n parte mplinite, altora, n schimb, le-a fost dat s contribuie cu roluri importante la marile realizri din perioada urmtoare, pe calea furirii Romniei moderne: Unirea Principatelor, reformele

din timpul domniei lui Al.L Cuza, consolidarea regimului monarhiei constituionale, cstigarea independenei s.a. De asemenea, nu lipsit de importan a fost contribuia acestei generaii la mbogirea tezaurului gndirii europene n epoca de la 1848, dac ne gndim la N.Blcescu, I.Heliade Rdulescu, Simion Brnuiu s.a.

216

VI. CULTUR SI SOCIETATE; DE LA ILUMINISM LA ROMANTISM (sfrsitul secolului al XVIII-lea 1848) VI.l. Caracteristici generale si forme de exprimare
VI. 1.1. Cteva caracteristici generale ale culturii romnesti, legate chiar de formularea din titlu, se impun de la bun nceput. Mai nti, n privina relaiei fundamentale cultur-societate sunt de fcut cteva precizri. ntr-o epoc de afirmare a constiinei naionale, pe de o parte, de tranziie spre principii de organizare socio-economic n spiritul liberalismului, pe de alt parte, cultura este strns legat de cerinele dezvoltrii societii; prin haina pe care o mbrac cultur n limb naional - si prin dimensiunea social si politic a coninutului, ea se constituie ntr-un important factor al luptei pentru libertate social si naional, n special, n rile aflate sub dominaii sau stpniri strine - cum a fost si cazul rilor Romne - cultura se afl, n anumite intervale de timp, pe primul plan al miscrii de redesteptare naional, innd locul aciunilor politice revoluionare, imposibil de organizat n condiiile existenei unor regimuri politice deosebit de represive. A fost, de pild, cazul romnilor transilvneni, de-a lungul mai multor decenii, dup 1792; a fost cazul romnilor din Bucovina, o alt provincie aflat sub stpnire austriac , dar si al romnilor de la sud si rsrit de Carpai, aflai sub dominaia otoman, ca s nu mai vorbim de romnii din Basarabia, aflai sub stpnirea Imperiului rus. n acest sens, marele istoric francez Alfred Rambaud, n 1895, recenznd prima ediie, n limba francez, a sintezei a lui A.D.Xenopol, aprecia c redesteptarea la romni a venit mai nti n plan cultural-spiritual, prin Scoala Ardelean, prin scolile naionale de la Iasi si Bucuresti, conduse de Gh.Asachi si Gh.Lazr, apoi, ntr-o a doua etap, ea afirmndu-se si n plan politic. n orice caz, cultura a pregtit marile momente ale luptei pentru libertate social si naional si s-a mpletit cu ele, pe parcursul epocii moderne: 1791, 1821, 1848. Mai ales cnd este vorba de premisele revoluiei de la 1848 n rile Romne, relaia ntre cele dou planuri este att de strns nct unii autori de sinteze sau de manuale neleg s abordeze cultura romn din deceniile IV-V ale secolului trecut ca o subdiviziune a revoluiei de la 1848. O a doua caracteristic general a culturii, legat strns de prima -implicat de ea, de fapt - o constituie caracterul ei difuz la nivelul pro vinciilor romnesti, rspndirea ei peste graniele politice care le despart. Am subliniat pe alocuri, mai ales cnd neam referit la revoluia de la 1848, c dominaiile sau stpnirile strine si-au pus amprenta asupra evoluiei 217

specifice a fiecreia dintre provinciile istorice romnesti, pe plan politic, socio-economic si, numai ntr-un anumit fel, pe plan cultural. In domeniul cultural, specificitatea si are un mare grad de relativitate; graniele politice nu puteau fi si granie culturale, dect ntr-un sens foarte restrns, cci prin natura lor ideile nu pot fi stopate, dup cum nici cea mai aprig cenzur nu poate opri circulaia crilor dintr-o provincie n alta, dup cum rigoarea regimurilor politice nu poate opri la infinit circulaia oamenilor. Mai ales prin spiritul si coninutul ei de idei, producia de carte dintr-o provincie sau alta era destinat tuturor romnilor, neamului romnesc n general, asa dup cum scolile naionale erau destinate nu numai s primeasc n ele tineri, dintr-o provincie sau alta, ci si s fac instrucie si educaie n spiritul emanciprii ntregului popor romn. De aceea, cultura dintr-o provincie sau alta trebuie abordat sub raportul difuziunii si influenei n celelalte provincii, ca parte sau aspect al culturii romnesti, n ansamblul ei. De aceea nu vom prezenta cultura n subdiviziuni pe provincii, precum facem n cazul istoriei politice, ci ntr-un singur capitol, al istoriei culturii naionale. O a treia trstur general a culturii romnesti din ultimele decenii ale secolului al XVIH-lea si prima jumtate a secolului al XIX-lea se refer la spiritul ei european: ea se subncadreaz marilor curente ideologice europene, iluminism si romantism, care s-au afirmat, cu un anumit decalaj fa de apusul si centrul Europei, si n rile Romne, aici cunoscnd note specifice si adaptri la exigenele societii romnesti. Iluminismul, asa cum s-a scris, este un curent sau o miscare de idei care se exprim prin intermediul culturii, dar nu se reduce la ea; el cuprinde si sfera social si politic, multe dintre reformele mprailor luminai din Imperiul habsburgic - Mria Tereza si losif al H-lea - purtnd amprenta acestui curent de idei; mai ales politica reformatoare a lui losif al II-Iea, cum am mai artat, s-a nscris pe linia acestui curent de idei, cu trsturi specifice Imperiului si componentelor sale: iosefinismul. n Principatele dunrene, doctrina absolutismului luminat, proprie unora dintre domnii fanarioi, precum C.Mavrocordat, Al.Ipsilanti s.a s-a tradus printr-o serie de reforme, ncepnd cu cele din anii 1746 si 1749 (desfiinarea rumniei" si a veciniei"), cele mai multe dintre ele, ns, avnd s esueze datorit racilelor profunde ale sistemului. Mai consistente aveau s fie reformele de caracter iluminist pe terenul politicii culturale, n primul rnd n domeniul nvmntului, nvmntul n limba naional sa afirmat o ndelungat perioad de timp, n toate provinciile istorice romnesti, sub patronajul Bisericii: al bisericii ortodoxe n Principatele dunrene, al bisericii ortodoxe si greco-catolice n Transilvania. VI. 1.2. Un rol important pe linia contactului cu gndirea si cultura european l au, n perioada de timp de care ne ocupm, bibliotecile, n Principatele Romne, pn la apariia bibliotecilor publice, destul de trziu, o dat cu Regulamentele Organice, importante au fost bibliotecile aparinnd 218

mitropoliilor sau diferitelor mnstiri, precum si instituiilor de nvmnt (Scoala de la Sf.Sava", Academia Mihailean s.a.). De asemenea, importante au fost bibliotecile particulare aparinnd unor mari boieri sau unor prelai, n ara Romneasc, de pild, sunt cunoscute bibliotecile aparinnd unor mari boieri, precum Gr.Brncoveanu, Dumitrache Ghica (tatl viitorilor domni, Grigore si Alexandru Ghica) s.a. n Moldova, importante bibliotec i au aparinut mitropolitului Leon Gheuca (alta dect cea a Mitropoliei), poetului Costache Conachi, familiei Cnta, boierilor Sturdzesti, boierilor Bals, boierilor RosettiRoznovanu etc. O bibliotec ca cea de la Stnca, de lng Iasi, aparinnd boerilor lordache si Nicolae Rosetti-Roznovanu, constituit mai ales la nceputul secolului al XIX-ea, ne ofer o pild despre acest contact cu gndirea si cultura european. Se aflau aici, ntre cele peste 1900 de volume ale bibliotecii, operele reprezentative ale ideologiei Luminilor" si culturii europene: de exemplu, ntre altele, ediia complet, aprut la Paris, n 1785, a operelor lui Voltaire n 70 de volume, operele lui Montesquieu, J.J.Rousseau, Condillac, d'Allembert, Diderot, Helvetius s.a. n Transilvania, de asemenea, din epoca Luminilor dateaz constituirea fondurilor de biblioteci de pe lng diferite instituii de nvmnt de nivel nalt (Oardea, Cluj s.a.), precum si constituirea unor mari biblioteci particulare aparin nd unor figuri reprezentative ale etniei maghiare sau ssesti (Samuel Teleki, Ignatie Batthyny, Samuel Brukenthal s.a.). Cu mijloace mai modeste, o serie de biblioteci sunt ntemeiate treptat si de romni, la Blaj, Oradea, Arad s.a. VI. 1.3. O form specific de manifestare a culturii naionale au constituit-o, n epoca la care ne referim, diferitele societi culturalstiinifice si literare. Cel mai vechi proiect de constituire a unei societi culturale romnesti dateaz din 1795 si aparine iniiativei crturarului ardelean I.Piuariu-Molnar. Sub numele de Saietate filosofieasc a neamului romnesc n mare Prinipatul Ardealului, aceasta urma s aib largi preocupri filosofice, stiinifice si literare, precum si s strng n jurul ei c rturari din toate provinciile istorice romnesti. Era proiectat si o publicaie a sa, Vestiri filosoficesti si moralicesti", destinat tuturor romnilor. A aderat la aceast iniiativ si crturarul muntean lenchi Vcrescu, dar funcionarea societii nu a fost posibil, autoritile nobiliare din Transilvania interzicnd-o de la bun nceput. Acest fapt se petrecea la o dat cnd, n schimb, funciona de civa ani, cu sprijinul acelorasi autoriti, Societatea pentru cultivarea limbii maghiare n Transilvania, sub conducerea lui Gh.Aranka (1792), precum funciona la aceeasi dat si o societate cultural a sasilor (Societas philoistorum Transylvaniae}. Sub protecia autoritilor nobiliare maghiare aveau s funcioneze n Transilvania, n prima jumtat e a secolului al XIX-lea, numeroase societi culturale maghiare, destinate tineretului si menite s 219

Tr

ncurajeze cultivarea limbii maghiare, toate acestea n condiiile n care iniiativele de constituire a societilor culturale romnesti erau aprig oprimate de autoriti. O societate cultural a tineretului studios romn avea s se constituie abia trziu, nainte de 1848, funcionnd cu dificulti un scurt interval de timp, ntre fondatori aflndu-se Avram lancu, fraii Buteanu, loan Oros si Al.Bohel, ca presedinte (dup modelul societilor maghiare, redactndu-se si o revist, manuscris, Zorile" sau Aurora"). n Principate, prima societate cultural lua fiin la Bucuresti, n 1810, sub numele de Societatea literar greco-dacic, iniiat de mitropolitul de origine greac Ignatie, si cu concursul marelui boier crturar Gr.Brncoveanu, precum si a juristului Nestor. Ea grupa nvai greci si romni, pe linia unei vechi tradiii de colaborare, la aceast dat - 1810 - procesul de individualizare n plan cultural ntre cele dou etnii aflndu-se ntr-o faz incipient. Importante prin obiectivele lor n direcia afirmrii culturii naionale, aveau s fie societile literare" constituite ncepnd cu anul 1821. Dac despre prima din seria acestora, anume aceea din 1821 de la Brasov, nfiinat de boierii emigrani din ara Romneasc, avem puin stiri - n orice caz, rmne semnificativ presupunerea istoricului Emil Vrtosu c ea va fi urmrit, ntre altele, Unirea P rincipatelor - despre Societatea Literar nfiinat la Bucuresti, n 1827, de ctre Dinicu Golescu, cu ajutorul lui I.Heliade Rdulescu, informaiile, provenind de la acesta din urm, sunt ceva mai concludente. Propunndu-si ntemeierea de scoli n limba naional, ncurajarea traducerilor n limba romn, nfiinarea unui teatru naional si a unor gazete n limba rii, precum si organizarea instituiilor rii, ea afirma un program cu adnci implicaii politice si sociale, pe care nu va putea s -l realizeze n cursul unei scurte existene. Va prelua programul acesteia din urm o nou societate, Filarmonica, ntemeiat de loan Cmpineanu, civa ani mai trziu, n 1833, cu ajutorul aceluiasi Heliade, a crui contribuie exprima n mod limpede linia de continuitate ntre cele dou societi. Pe linia afirmrii culturii naionale, aceast societate va milita pentru dezvoltarea unui teatru naional, din 1834 reusind s nfiineze n acest scop o scoal de muzic vocal, declamaie si literatur, avnd ca profesori, printre alii, pe I.Heliade si C.Aristia, iar din anul 1835 punnd bazele Gazetei Teatrului Naional", menit s militeze n primul rnd n acest scop. n Moldova, la Iasi, n 1836, lua fiin, pe linia aceluiasi deziderat, o scoal de muzic cu numele de Conservatorul filarmonic dramatic. Mai important dect Filarmonica - care si nceteaz existena n 1838 - va fi Asociaia literar a Romniei, nfiinat n anul 1845, ca paravan al societii revoluionare secrete, Fria. Prezidat de lancu Vcrescu si avnd ca secretari pe N.Blcescu si I.Voinescu II, aceast societate va juca, n ajunul revoluiei de la 1848, cum am observat deja, un rol foarte important n
220

strngerea legturilor dintre crturarii romni din toate provinciile romnesti, n propagarea ideii unitii naionale, ntre membrii Asociaiei si nscriau numele G.Bariiu si T.Cipariu, din Transilvania, C.Negruzzi, M.Koglniceanu, V.Alecsandri, din Moldova. Din anul 1845, un rol important pe plan cultural - dar si politic - l are, n aceeasi direcie a strngerii legturilor dintre tinerii romni si a promovrii ideii naionale, o alt societate, nfiinat la Paris, anume. Societatea studenilor romni. Asa cum am mai remarcat, aceasta din urm si-a adus contribuia, nsemnat, la pregtirea ideologic a revoluiei de la 1848. Este societatea care se destram odat cu declansarea revoluiei de la 1848 si ntoarcerea majoritii membrilor si n ar; peste mai muli ani, o alt generaie de tineri va ncerca refacerea ei, mai nti sub denumirea de Junimea romn, apoi. revenindu-se la denumirea iniial. VI. 1.4. Un mijloc deosebit de important, specific epocii moderne, de exprimare a diferitelor domenii ale culturii naio nale, l constituie presa. Este inutil s ne oprim aici asupra mprejurrilor de ordin istoric care au fcut ca aceasta s devin o realitate abia n epoca premergtoare revoluiei de la 1848. n orice caz, cultura romneasc din perioada premergtoare revoluiei ca s nu vorbim de ntreaga cultur romn modern precum si viaa social-politic din aceast perioad nu pot fi nelese fr raportarea la pres. Cele mai vechi publicaii romnesti au fost efemere: Courrier de Moldavie", la Iasi, n 1790, n cteva numere; Fama Lipseai pentru Dachia", aprut la Leipzig, n 1827, n cteva numere; Chrestomaticul romnesc", scos n 1820, la Cernui, din iniiativa lui Theodor Racoce; revista lunar Biblioteca romneasc", aprut la Buda, n 1820, din iniiativa lui Zaharia Carcalechi. n sfrsit, cu adevrat presa romneasc si ncepe existena n anul 1829, prin apariia, mai nti n ara Romneasc, apoi n Moldova, a gazetelor Curierul romnesc" si Albina romneasc", din iniiativa si su b redacia lui I.HeliadeRdulescu si Gh.Asachi. Prin cultivarea limbii naionale, prin afirmarea nzuinelor de progres social si politic, de luminare a pturilor largi ale societii, de afirmare a ideii unitii naionale, aceste gazete vor avea un rol important n cadrul procesului de furire a culturii romne moderne. Suplimentele la Curier" care apar la Bucuresti, sub ngrijirea lui Heliade, Gazeta Teatrului Naional" (1835-l837), Muzeul Naional" (1836-l838) si Curierul de ambe sexe", precum si suplimentul Albinei" de la Iasi, Aluta romneasc", aprut n 1837, se nscriu, de asemenea, si ele, pe linia afirmrii legturilor culturale si spirituale dintre rile Romne, a progresului limbii si culturii naionale. Semnificativ pentru ideea unitii naionale este titlul de Romnia" dat primului cotidian romnesc, aprut la Bucuresti, n anii 1837l838, sub ngrijirea dasclilor de la Sf.Sava", F.Aaron si G.Hill.
221

n slujba idealului unitii naionale se afl n Transilvania, de la nceputul apariiei sale, n 1838, la Brasov, Gazeta Transilvaniei", ca si suplimentul ei, Foaie pentru minte, inim si literatur", datorate iniiativei si patriotismului lui G.Bariiu. Ceva mai trziu, n 1847, un alt crturar ardelean, Timotei Cipariu, ntemeiaz la Sibiu, Organul luminrii", gazet menit la rndul ei, s serveasc aceluiasi ideal. In Transilvania, de la sfrsitul secolului al XVllI-lea, apar si o serie de publicaii n limbile german si maghiar: Sibenburger Zeitung" (1784-l786), Erdelyi Muzeum" (1814-l818), prima revist stiinific mag h i a r d i n Tr a n s i l v a n i a , n B a n a t , Te m e s v a re r Wo c h e n b l a t t " ( 1831 -l849), sub conducerea lui losif Klapka s.a. Direcia naional n cultura romneasc era afirmat cu vigoare n anul 1840 de cunoscuta revist Dacia literar", redactat de Mihail Koglniceanu, suprimat de cenzur n acelasi an, apoi, din 1844, de Propsirea" sau Foaia stiinific si literar" a aceluiasi, n paginile crora si fac loc idei sociale si politice, mrturisind crezul generaiei de la 1848. si aduc contribuia la afirmarea acestui crez n deceniul premergtor revoluiei si publicaiile stiinifice cu caracter istoric, menite a milita mai ales ele - pentru idealul unitii si independenei naionale: Magazin istoric pentru Dacia", aprut la Bucuresti, n 1845, sub redacia lui N.Blcescu si Aug.Tr.Laurian, precum si Arhiva romneasc", aprut la lasi, sub redacia lui Mihail Koglniceanu. si aduc contribuia la opera de luminare a maselor, pe linia promovrii stiinelor legate de dezvoltarea agriculturii, industriei, comerului, o serie de a l t e g a z e t e : Fo a i e steasc a Principatului Moldovei" (1838-l851), datorat iniiativei lui Gh.Asachi, Icoana lumei" (1840-l841; 1845-l846), Spicuitorul moldo-romn" - Le glaneur moldo-valaque" (1841), gazet n dou limbi - toate aprute la Iasi; Universul" lui losif Geniile (1845-l848), la Bucuresti, acestea pe lng o serie de gazete care apar n diferite orase de provincie. Un moment important parcurge presa n timpul revoluiei de la 1848. La Bucuresti, cum am observat, apar cteva publicaii care se fac organe de propagand si informare ale guvernului provizoriu: Pruncul romn", Popolul (Poporul) suveran", nvtorul satului", n Transilvania, vechile gazete romnesti, de asemenea, servesc dezideratele revoluiei romnilor: Gazeta de Transilvania", Organul naional" (numele schimbat al Organului luminrii") editat acum la Blaj (condus de T.Cipariu si Aron Pumnul), nvtorul poporului", de asemenea, aprut la Blaj. Prin coninutul si amploarea ei, presa romneasc din perioada premergtoare revoluiei de la 1848 - o prim etap a presei n limba naional -, n general, a avut un rol important n formarea spiritului public, n pregtirea ideologic a revoluiei romnilor, de o parte si de alta a Carpailor; ea s-a impus ca o verig important n procesul de formare si afirmare a constiinei naionale a poporului romn. 222

VI.2. Biserica si Scoala - instituii fundamentale n miscarea de redesteptare naional


n condiiile specifice de evoluie istoric a rilor Romne, legate de dominaii si asupriri strine, instituiile care au patronat viaa spiritual si cultural au fost acelea n jurul crora s-au concentrat frmntrile si strduinele de emancipare ale pturilor largi ale societii. Mai ales n perioada la care ne referim, rolul acestor instituii a fost esenial, n afara lor istoria romnilor fiind greu de neles. VL2. l. Biserica si viaa religioas a. n ceea ce priveste Transilvania, asa cum se stie, schimbri importante n viaa religioas a populaiei majoritare surveniser la sfrsitul secolului al XVII-lea, n condiiile cuceririi provinciei de ctre Imperiul habsburgic. Anume, n 1698, s-a scindat unitatea religioas a romnilor: sub presiunea Bisericii catolice, sinodul de la Alba lulia, avnd n frunte pe mitropolitul Atanasie Anghel, a hotrt unirea cu biserica Romei. De la aceast dat vechea Mitropolie ortodox de la Alba lulia era desfiinat, n locul ei lund nastere Episcopia greco-catolic, cu resedina la Blaj. Romnii ortodocsi, rmasi n afara Unirii", nu vor avea un timp o ierarhie superioar proprie, o episcopie ortodox fiind admis de autoriti abia n anul 1758. n tot acest rstimp, romnii greco-catolici (unii), pe linia promisiunilor fcute de mprat, sub aceast nou hain religioas, declanseaz lupta pentru emanciparea politic a romnilor ardeleni, aceasta atingnd punctul culminant, n prima jumtate a sec.al XVIU-lea, n timpul lui Inochentie Micu-KIein (1728-l751). Episcopia ortodox, odat reorganizat, avea s fie subordonat Mitropoliei srbe de la Karlowitz si condus pn n 1810 de episcopi de origine srb; ntre acestia se numr si Gherasim Adamovici, cel care n 1791 semna cunoscutul Supplex Libellus Valachorum, alturi de episcopul unit, loan Bob (1782l830). Dup moartea lui Gherasim Adamovici, n 1796, s-a declansat o aciune perseverent a fruntasilor ardeleni pentru numirea unui ierarh romn, dar abia n 1810 - dup un interval de timp n care scaunul episcopal a rmas vacant conducerea Episcopiei ortodoxe cu resedina la Sibiu fiind luat de un romn, Vasile Moga ( 1810-l845). n orice caz, a fost remarcabil participarea clerului unit sau ortodox la revoluia romneasc din Transilvania. Asa cum am vzut, lucrrile Adunrii de la Blaj din mai 1848 s-au desfsurat sub conducerea celor doi episcopi, n calitate de presedini ai Adunrii. Organul de conducere al revoluiei, Comitetul naional, cu sediul la Sibiu, avea n frunte ca presedinte pe Andrei Saguna, din el fcnd parte si ali clerici, mai ales n ranguri de protopopi. Conferina de la Sibiu, din decembrie 1848, s-a desfsurat sub presedinia lui A.Saguna, pe acest prelat regsindu-l n fruntea delegaiei trimis la mprat,
223

la nceputul anului 1849, cu mesajul realizrii unui stat romnesc n cadrul Imperiului habsburgic. Pe de alt parte, muli clenci au participat efectiv la lupta armat din timpul revoluiei romnesti; unii au ndeplinit funcii de rspundere n oastea romneasc, ca prefeci (Simion Balint, Vasile Moldovan s.a.) sau tribuni, cei mai muli luptnd ca simpli soldai. O serie dintre ei au czut victime tribunalelor de snge" organizate de armata revoluionar maghiar. Trebuie menionat c existena a dou Biserici romnesti n Transilvania - greco-catolic (unit) si ortodox -, era de natur s creeze o serie de dificulti n lupta de emancipare politic, dar, n general, n ciuda tendinei autoritilor habsburgice si a adversarilor politici de a ncuraja aceast divizare religioas, n cele mai numeroase aciuni, mai ales n momentele importante ale miscrii naionale - 1791, 1848 s.a. -, a existat o colaborare ntre ierarh iile celor dou Biserici, corespunznd intereselor credinciosilor, aparinnd aceleiasi etnii. n perioada premergtoare revoluiei de la 1848, ajungeau la conducerea celor dou Biserici romnesti personaliti de seam: la conducerea Episcopiei grecocato lice, loan Lemeni (1832-l850), la conducerea Bisericii ortodoxe, Andrei Saguna, mai nti lociitor, vicar, n anii 1845l847, apoi, n continuare, episcop. Cum am amintit la locul potrivit, una dintre hotrrile Adunrii de la Blaj din mai 1848 formula dezideratul unificrii celor dou biserici (restabilirea mitropoliei romne si a sinodului general anual dup vechiul drept") dar nu s-a ajuns la traducerea lui n via, dat fiind atitudinea potrivnic a autoritilor habsburgice, precum si opoziia unor ierarhi greco-catolici. b. n Principatele dunrene, Biserica ortodox, n general, a avut, n perioada de care ne ocupm, un rol important n miscarea de redesteptare naional. Sub regimul domniilor fanariote, n condiiile regimului privilegiat al limbii si culturii grecesti, ea s-a constituit n principalul factor de aprare a limbii naionale; pe linia operei lui Antim Ivireanu, de la nceputul secolului al XVIII-lea, prin activitatea de traducere si tiprire de carte religioas n limba romn, ca si prin efortul de sprijinire a scolilor n limba naional, cu deosebire mitropoliii si episcopii si-au adus o contribuie esenial la afirmarea culturii naionale. Regimul domnilor fanarioi, cum se stie, a afectat la un moment dat n mod grav si organi zarea Bisericii ortodoxe romne, mai ales n ara Romneasc. De-a-lungul timpului se impusese practica alegerii nalilor prelai - mitropolii si episcopi - numai din rndul romnilor; or, n ara Romneasc, de la sfrsitul secolul al XVIII-lea o asemenea practic este ntrerupt, la conducerea Bisericii fiind instalai ierarhi recrutai din rndul grecilor. Pe de alt parte, viciile sistemului fanariot s-au rsfrnt si asupra Bisericii, n sensul c naltele ierarhii bisericesti, ca si naltele funcii publice,
224

se vindeau pe bani de ctre domnul fanariot, sub paravanul unor alegeri formale, n aceste condiii, n snul clerului ortodox romn s-a declansat, spre sfrsitul domniilor fanariote, lupta pentru nl turarea acestor grave abateri de la tradiie, n privina instituirii naltelor ierarhii, precum si mpotriva abuzurilor legate de administraia mnstirilor nchinate la Locurile Sfinte din Orient (n fruntea crora se aflau clugri greci). n fruntea mitropoliilor ortodoxe din ara Romneasc si Moldova, ca si a episcopiilor, s-au aflat de-a-lungul acestei ndelungate perioade personaliti de seam, cu roluri importante n plan cultural, dar si n plan social-politic. n ara Romneasc, n fruntea Mitropoliei Ungro-Vlahiei (titlu vechi al acestei mitropolii marcnd patronajul ei si asupra ortodocsilor din Transilvania !), n succesiunea lor pn la 1848, s-au aflat: Grigore al 1llea (Grigore al Mirelor), ntre 1760-l787; Cosma Popescu (1787-l792); Filaret al II-lea (1792-l793); Dositei Filitti (1793-l810) - grec; Ignatie (1810-l812) grec; Nectarie (1812-l819) - grec; Dionisie Lupu (1819-l821); Grigorie al IVlea Dasclul (1823-l829; 1833-l834); Neofit (lociitor, ntre 1829l833; 1834-l848). Observm c dup o serie de trei mitropolii de origine greac, aflai la conducerea Mitropoliei, n intervalul 1793-l819, este restabilit succesiunea prelailor recrutai din rndurile clerului monahal romn, o dat cu alegerea" lui Dionisie Lupu, n 1819. Din pcate, mpotriva obiceiului, pentru a accede n nalta funcie eclesiastic, D.Lupu s-a ncadrat n sistem, pltind lui Al.Suu, ultimul domn fanariot, o sum urias (un milion de piastri). Instituirea unui mitropolit de origine pmntean era, oricum, un eveniment cu profunde semnificaii, el anticipnd - n cadrul miscrii de redesteptare naional -momentul revenirii la conducerea statului a unui domn pmntean. n Moldova, pn la 1848, succesiunea mitropoliilor a fost urmtoarea: Gavril Calimachi (1760-l786); Leon Gheuca(1786-l792); lacob al II-lea Stamate (1792-l803); Veniamin Costachi (1803-l842, cu o ntrerupere n anii 1808-l812); Meletie (1842l848). De asemenea, pe scaunele episcopiilor din ara Romneasc (de Rmnic, Buzu si Arges, ultima nfiinat la sfrsitul secolului al XVlIl-lea), ca si ale episcopiilor din Moldova (de Roman si Husi) s-au aflat o serie de personaliti de seam cu rosturi importante n viaa cultural si social-politic a epocii. Dintre ei, sunt de menionat, n mod de osebit: Chesarie de Rmnic (1773-l780), Chesarie al Buzului (1825-l846), losif al Argesului (1793-l820), llarion al Argesului (1820-l821), Grigore Rmniceanu (1823l828), episcopul de Roman, Gherasim Clipa (l803-l826) s.a. Cei mai muli dintre mitropolii s-au fcut cunoscui ca neobosii traductori si tipritori de carte religioas, cu deosebire Grigore al IV-lea Dasclul si Veniamin Costachi. Cnd nu au tradus ei nsisi, au ncurajat pe alii s traduc si i-au ajutat s tipreasc, fiind adevrai ndrumtori
225

culturali. Uneori s-au angajat si n traducerea si tiprirea de opere de caracter literar sau filosofic (Leon Ghica, Gherasim Clipa, acesta traductor din Voltaire s.a.). Un rol deosebit a avut, n ara Romneasc, Chesarie de Rmnic, din timpul cruia tipografia de la Rmnic s-a transformat, asa cum s-a demonstrat, ntr-un adevrat centru de cultur romneasc, aici vznd lumina tiparului nu numai cri religioase, dar si lucrri cu caracter laic (ntre altele, cunoscuta gramatic a lui lenchi Vcrescu). Chesarie de Rmnic este crturarul care a tiprit cunoscutele Minee (sase dintre ele) n ale cror prefee el scrie despre originea latin a romnilor; si tot el este, cum s-a demonstrat, crturarul romn care a cunoscut si tradus, la scurt vreme de la apariie, din cunoscuta Enciclopedie", capodopera iluminismului francez. De asemenea, Biserica, n frunte cu ierarhii ei, a avut un rol foarte important n promovarea scolii n limba naional (Veniamin Costachi, Dionisie Lupu s.a.). Deosebit de important a fost rolul nalilor prelai si n plan politic si social, n timpul rzboaielor ruso-austro-turce, n vremi de rzmerie", cum observa Grigore Rmniceanu, n 1786, n prefaa unui Triad", ei punndu-si viaa n primejdie, aprnd pe credinciosi, pricinuind aprare si mil turmei lor", n virtutea tradiiei, nalii ierarhi ocupau de drept si nalte demniti n aparatul de stat: membri ai Divanului Obstesc, din 1831 ai Adunrilor Obstesti s.a); au ndeplinit importante misiuni politico-diplomatice, s-au implicat, cum se stie, n marile evenimente care au marcat miscarea de redesteptare naional, n 1821, Ilarion al Argesului este sfetnicul lui Tudor Vladimirescu, n desfsurarea evenimentelor intervenind, de asemenea, mitropolitul Dionisie Lupu. Remarcabil a fost implicarea clerului, a celui nalt, dar si a clerului de rnd, n revoluia de la 1848 din ara Romneasc, precum si n miscarea revoluionar din Moldova. Mitropolitul Neofit a fost solicitat de revoluionari, cum am vzut, s conduc guvernul provizoriu, ca un simbol al adeziunii masei credinciosilor la revoluie. Clerul de rnd a jucat un rol important n propaganda revoluionar, asa dup cum, nvturile Evangheliei au fost invocate de elita conductoare n sprijinul dezideratelor revoluiei. Schimbri n organizarea Bisericii ortodoxe si n viaa religioas survin si n cazul altor provincii istorice romnesti o dat cu intrarea lor sub stpnire strin. c. n Bucovina, o dat cu intrarea acestei provincii sub stpnire austriac, n 1775, vechea episcopie de la Rdui una dintre cele mai vechi din Moldova - rupe curnd legturile cu Mitropolia Moldovei, n 1781, de la Rdui si mut resedina la Cernui, ca si episcopia ortodox din Transilvania, subordonat Mitropoliei srbe din Karlowitz. n lupta pentru conservarea limbii romne, pentru pstrarea spiritului naional, n raport cu politica de germanizare dus de autoriti, ea va avea un rol foarte important; 226

227

la aproape un secol de la cucerirea acestei provincii, n condiiile existenei unei depline autonomii, n 1873, scaunul episcopal de la Cernui era ridicat la rang de Mitropolie (primul mitropolit, Hacman), ceea ce conferea un element n plus de garantare a acestei autonomii. d. n Basarabia, cum am vzut, la insistenele mitropolitului Gavril Bnulescu-Bodoni, n 1813, lua fiin Mitropolia ortodox cu sediul la Chisinu, subordonat Sinodului rus, dup moartea acestui prelat (1821) rangul eparhiei fiind redus la acela de Arhiepiscopie. Pentru a-i diminua influena n viaa romnilor basarabeni, autoritile ruse vor consolida pe multiple ci subordonarea sa fa de Sinodul rus; legturile cu Mitropolia Moldovei au fost ntrerupte, dar rolul acestei instituii cu resedina la Chisinu, n ceea ce priveste conservarea constiinei naionale a romnilor basarabeni, nu a fost pe deplin anulat n perioada urmtoare. VI. 2.2. Scoala si educaia Domeniul nvmntului a fost acela de care depindea, n bun msur, afirmarea celorlalte domenii ale culturii naionale, formarea intelectualitii si, n perspectiv, ridicarea cultural a ntregului popor romn. In ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea si n primele decenii ale secolul al XIX-lea, n epoca Luminilor, n raport de condiiile specifice din diferitele provincii, este vorba de o etap definitorie a luptei pentru scoal n limba naional, care se conjug cu lupta, mai general, pentru cultur n limba naional (la modul general, cnd ne referim cu deosebire la epoca Luminilor, formularea definind mai bine fenomenul este aceea de lupt pentru scoal fi cultur n limba naional). a. n Transilvania, Banat si Crisana, provincii fcnd parte din Imperiul habsburgic, n condiiile stpnirii habsburgice si ale exploatrii naionale la care romnii sunt supusi datorit sistemului privilegiat al celor trei naiuni", accesul romnilor la nvtur n limba lor a fost mult timp blocat, ca si, n general, dreptul lor de a-si folosi propria limb n viaa public, n raport cu o asemenea situaie, reformele Mriei Tereza si mai ales ale lui losif al 1l-lea au constituit o real binefacere pentru romni, deschizndu-le, ct de ct, calea spre nvtur n limba naional. n 1760 lua fiin la Viena o Comisie aulic pentru nvmnt care urma s supravegheze opera de organizare a nvmntului la nivelul ntregului Imperiu. Ulterior, dou legi importante, Ratio educationis (1777) si Norma Regia (1781), pun bazele reformei nvmntului n Imperiu, ntrind controlul puterii centrale n detrimentul Bisericii, n acest context preconiznd nfiinarea de scoli si pentru romni, n privina scolilor primare, msurile preconizate se aplic mai ales dup rscoala din 1784, patenta din august 1785 stipulnd n mod expres dreptul la nvtur pentru ranii romni. Zecile de scoli comunale nfiinate n comitatul Aradului, n Bihor, pe teritoriul de grani bnean, pe teritoriul regimentului I grniceresc, pe

domeniul minier al Zlatnei, n ara Brsei, sunt o mrturie a eforturilor Curii de la Viena de a cstiga de partea sa - pe aceast cale - populaia romneasc din Banat si Transilvania. O contribuie important la promovarea nvmntului n limba romn n Transilvania o aducea afirmarea nvmntului confesional dup Edictul de toleran din 1781, n urma cruia se vor nfiina noi scoli pentru ortodocsii din Transilvania, care se vor aduga scolilor confesionale mai vechi, de la Blaj. n Oradea, Ignat ie Darabant va nfiina un seminar destinat tinerilor romni, n care se pregtesc si nvtori, n 1811 ia fiin seminarul ortodox de la Sibiu, iar n 1812 se nfiineaz la Arad, prima scoal normal, Shoala preparand sau pedaghoghiceasc a naiei rom nesti, avnd ntre dascli pe Dimitrie ichindeal si C.DiaconoviciLoga. Ceva mai trziu, n 1828, Samuil Vulcan nfiineaz liceul din Beius, destinat tinerilor romni din Banat, Crisana si Maramures, indiferent de confesiune, n opera de dezvoltare a nvmntului primar - n scoli unite sau neunite - un rol important au avut o serie de crturari luminai, cum au fost Gh.Sincai - sub directoratul cruia s-au nfiinat peste 300 de scoli -, Dimitrie Eustatievici, Radu Tempea, Moise Fulea, Constantion Diaconovici-Loga s.a. n domeniul nvmntului superior, n 1780, luase fiin Academia din Oradea, pentru pregtirea funcionarilor de stat, avnd si o facultate de drept. O Academie de drept, lua fiin si la Sibiu, aici prednd, n limba german, juristu l J.A.Zimmerman. Studii de drept se predau si la liceul catolic din Cluj, la colegiile calvine din Cluj, Aiud, Trgu Mures, n pregtirea juristilor un rol important avndu -l Tabla regeasc din Trgu Mures, n 1775, pentru pregtirea medicilor se nfiin ase Institutul de medicin chirurgical din Cluj, unde preda si celebrul oculist romn I.Piuariu-Molnar. Avnd ca limbi de predare germana si maghiara si aflate sub sistemul privilegiat al celor trei naiuni, puini vor fi aceia dintre romni care vor beneficia de nvturi la aceste institute. Dup 1830 devine manifest o tendin de rennoire a nvmntului n Transilvania, n direcia, pe de o parte, a laicizrii sale, pe de alta, a generalizrii scolilor stesti. Fruntasi ai intelectualitii romnes ti din Transilvania, ca Gh.Bariiu si Simion Brnutiu, precum si un crturar sas ca Stefan Ludvig Roth, ca s dm numai cteva exemple, lupt pentru promovarea unui nvmnt stiinific adaptat nevoilor societii, n cadrul nvmntului mediu si superi or, n vechile centre scolare ale Transilvaniei -de la Cluj, Sibiu, Brasov. Blaj, Aiud, Beius, Sighisoara - se manifest tendine de nnoire pe linia promovrii unui nvmnt stiinific, pus n serviciul promovrii intereselor burgheziei, al emancip rii altor categorii sociale. Cel mai vechi centru romnesc de tip superior de la Blaj se reorganizeaz pe baze moderne, studiul matematicii si fizicii cstignd un loc important n cadrul programelor de studii, alturi de geografie, istorie si
228

filosofic. Aici pred Simion Brnuiu filosofia iar l.Rusu, istoria universal si, n cadrul acesteia, istoria poporului romn. Esenial este, ns, pentru tendina de rennoire la care ne referim - n cazul acestei instituii de nvmnt, ca si al altora -- introducerea limbii naionale, ca limb de predare n locul limbii latine, n scolile romnesti, ca si n cele germane sau maghiare, n cele dou decenii care premerg revoluiei de la 1848, pe tot cuprinsul Transilvaniei, predarea limbii materne devine un factor predominant, n aceast privin, lui Simion Brnuiu, n cadrul liceului de la Blaj, ca si lui Timotei Cipariu, n cadrul facultii de teologie unit, le revin meritul de a promova si impune limba romn ca obiect de predare, corespunznd, ns, unei tendine mai generale, a dezvoltrii constiinei naionale a romnilor din Transilvania n aceast epoc. La Blaj, aceast aciune a lui S.Brnuiu, cu ntreaga dezbatere de idei pe care o strneste, capt semnificaia unei importante aciuni de lupt pentru emanciparea politic a romnilor din Transilvania, pentru promovarea idealului lor de emancipare naional. Nu ntmpltor, n 1833, guvernul din Transilvania emite un decret prin care istoria este considerat tolerat n scoala romneasc, iar n 1842 Dieta din Cluj hotrste introducerea limbii maghiare ca limb de predare n toate scolile din Transilvania, ceea ce va strni, n mod firesc, un val viguros de proteste n rndurile conductorilor miscrii naionale, ale tuturor romnilor. Trebuie subliniat c lupta pentru promovarea limbii romne n scolile din Transilvania este aceeasi pe care o urmrim n scolile din ara Romneasc si Moldova, ea punnd n lumin o trstur comun, caracteristic pentru tot nvmntul romnesc din epoca la care ne referim, anume, rolul scolii n afirmarea si dezvoltarea constiinei naionale. Este drept c, spre deosebire de ara Romneasc si Moldova, n Transilvania aceast strduin de promovare a limbii naionale ca limb de predare n nvmnt, de fundamentare a scolii ca instituie cu profund caracter naional, s-a desfsurat n condiii mai grele, ntr-o situaie mai complex, date fiind realitile din Transilvania, aici, ea nfisnd, de la nceput, toate caracteristicile unei aciuni cu profund caracter politic. b. n Principatele Romne atenia domnilor fanarioi s-a ndreptat cu prioritate asupra nvmntului superior, predat n limba greac, n Moldova, n 1775, Grigore a! 11l- lea Ghica a dat o nou organ izare Academiei de la Iasi, lrgind programul de studii si mrind corpul profesoral. Pe linia unei mai bune organizri a Academiei de la Iasi s-a nscris si programul de reforme elaborat n 1792 de mitropolitul lacob al II-lea Stamate: pe lng preocuparea pentru studiul stiinelor, el are n vedere si necesitatea mpodobirii limbii romnesti", pornind de la studiul limbii latine si, n perspectiv, posibilitatea predrii unor discipline n aceast limb.
229

n ara Romneasc, reforma din anul 1776 a lui Al.Ipsilanti a fost mai cuprinztoare dect a contemporanului su din Moldova. Academia domneasc de limb greac de la Bucuresti este organizat n 5 cicluri, de cte 3 ani fiecare, cuprinznd toate treptele de nvmnt; n primele 3 cicluri se punea accentul pe studiul limbilor strine, prevznduse, ntre altele, studiul limbilor francez si italian; n ciclurile superioare, al IV-lea si al V-lea, accentul cdea pe studiul filosofici si stiinelor exacte. Desi cele dou Academii, o dat cu reforma amintit, parcurg o nou etap, dezvoltarea lor nu trebuie s fie exagerat, cel puin n comparaie cu Universitile occidentale. Cresterea efectivului de elevi si a corpului profesoral, n perioada urmtoare reformelor, a fost destul de modest (de pild, la Bucuresti, de la 9 profesori, ci erau n 1776, numrul creste la 11, n 1810, n timp ce numrul elevilor la aceast dat atinge cifra de 224). Desi aveau implicaii importante, n ceea ce priveste formarea unei elite intelectuale romnesti n Principate, ct timp n aceste instituii limba de predare era greaca, iar nu limba vorbit de marea majoritate a populaiei, eficiena lor, n planul unei luminri mai largi, rmnea limitat. Treptat, n confruntare cu dasclii greci, care susineau cu nversunare aceast preponderen a limbii grecesti n Academii, se afirm curentul pentru scoal si cultur n limba naional. Mari boieri si nali ierarhi ortodocsi, ei nsisi instruii n aceste Academii, sub influena Luminilor", devin adepii - unii entuziasti ai acestui curent, care triumf, ntr-o prim etap, la nceputul secolului al XIX-lea. n Moldova, din iniiativa si sub influena mitropolitului Veniamin Costachi, n 1803, ia fiin Seminarul de la Socola, pentru pregtirea preoilor, avnd romna ca limb de predare, pe lng disciplinele proprii pregtirii clerului, aici predndu-se - la nivel mediu - si numeroase discipline cu caracter laic. Ulterior, pe linia afirmrii limbii naionale ca limb de predare, experiena este dus mai departe, n 1814, lund nastere n Moldova primul nucleu de nvmnt superior n limba naional. Anume, la aceast dat, sub patronajul aceluiasi mitropolit ia fiin n cadrul Academiei de la Iasi o clas de inginerie, condus de Gh.Asachi, cu predarea n limba romn. Desi limitat la un numr redus de elevi si la un singur ciclu de studii, durnd n anii 1814-l818, aceast clas a avut semnificaia unei Scoli naionale., experiena ei, o dat cu absolvirea primei serii de ingineri hotrnici, pregtii n limba romn, constituindu-se ntr-un moment important al afirmrii acestui curent pentru scoal si cultur n limba naional (o dat cu absolvirea primei serii de ingineri, un nou ciclu nu mai era reluat datorit protestului dasclilor greci, sprijinii de domn!). Aici, n Moldova, o scoal mai important, n limba naional, avea s se organizeze abia n 1828 sub conducerea aceluiasi Gh.Asachi (Scoala Vasilian de la mnstirea Trei Ierarhi). La Bucuresti, n anul 1818, lua fiin, ntr-un local separat de cel al Academiei grecesti, scoala naional de la Sf.Sava" (chiliile acestei
230

mnstiri serviser ca local si Academiei de limb greac, acum, aceasta din urm funcionnd n localul mnstirii Mgureanu). Scoala a luat fiin la insistenele unor mari boieri luminai, dasclul ardelean, Gh.Lazr, venit la Bucuresti, cu doi ani n urm, fiind considerat cel mai potrivit s duc la bun sfrsit acest proiect. Asa cum indica cunoscuta nstiinare ctre tinerime, din august 1818, scoala era organizat pe patru trepte (tagme"), ea urmnd a pregti ingineri hotrnici, ca si cea de la Iasi, dar si profesori sau juristi (cea de a patra tagm, avnd ca discipline de baz filosofia s i dreptul). Cum se stie, Gh.Lazr a fost ajutat de o serie de tineri dotai - unii fosti elevi -, precum E.Poteca, I.Heliade, P.Poenaru s.a. In perspectiva dezvoltrii scolii, n 1820, cu ajutorul boierilor, membri ai Eforiei scolilor, era trimis la studii n Occident - la Pisa, de unde va trece, apoi, la Paris - primul grup de tineri bursieri, acestia urmnd a deveni, peste ani, titulari de discipline (E.Poteca, S.Marcovici, C.Moroiu). Scoala s-a impus de la nceput, strnind un adevrat exod de la Academia de limb greac, de la alte cteva scoli din Bucuresti, ea urmnd s dureze de-a-lungul anilor, s se dezvolte treptat, n timp ce Academia domneasc de limb greac si nceta existena n 1821. Dup moartea lui Gh.Lazr (1823), conducerea scolii avea s fie preluat de I.Heliade Rdulescu, E.Poteca, P.Poenaru, ea afirmndu-se ca un centru de cultur si ideologie naional, n spiritul ei urmnd a se forma ilustra generaie de la 1848. Fr ndoial, n afara instituiilor menionate, au existat n perioada de sfrsit a domniilor fanariote si alte categorii de scoli, nu numai n limba greac, ci si n limba romn, asa dup cum, domnii fanarioi, interesai n primul rnd de buna funcionare a Academiei de limb greac, nu au pierdut din vedere si grija pentru aceste categorii de scoli, dintre care unele n limba romn. Este vorba de scolile de pe lng mnstiri, care tind s devin un fel de seminarii pentru pregtirea preoilor si diaconilor (Scoala de la mnstirea Obedeanu din Craiova, de la mnstirea Antim din Bucuresti; n Moldova, de la mnstirea Putna, sub conducerea arhimandritului Vartolomei Mzreanu). Unele scoli, n limba slavon si romn, funcioneaz n orase, pe lng mnstiri, ca scoli elementare destinate fiilor de orseni (n Bucuresti, scoala de la Sf.Gheorghe Vechi, de la mnstirea Colea, mnstirea Blasa etc.). In diferite orase din ara Romneasc s-au nfiinat, dup 1774, o serie de scoli domnesti nceptoare (Craiova, Buzu, Ploiesti etc.). n Moldova, de asemenea, funcionau o serie de scoli cu limbile de predare greac si romn (Focsani, Brlad, Botosani, Galai s.a.). La sate se nfiineaz o serie de scoli pe lng mnstiri sau pe mosiile boieresti, unele datorate iniiativei unor boieri (Scoala de la Golesti, nfiinat de Radu Golescu, cu ajutorul lui Florian Aaron). Si n cazul acestor categorii de scoli important a fost aciunea pentru afirmarea ct mai deplin a limbii romne ca limb de predare.

231

Deceniul al treilea, care a marcat stadiul clasic" al iluminismului romnesc, cu adnci iradieri n structura psiho-mental a epocii, si a avut drept principal caracteristic, nu omogenizarea" de nuan cosmopolit, ci, dimpotriv, dezvoltarea ideii naionale, a nsemnat si pe planul nvmntului, o dat cu resorbirea valorilor reale ale culturii grecesti din Principate din epoca vechiului regim", desfiinarea pentru totdeauna a nvmntului n limba greac. Stadiul neputine i" limbii romne - att de trmbiat de adversarii scolii naionale - de a putea transmite prin medierea instituiei scolare cunostinele adnci ale filosofici sau stiinelor exacte era definitiv depsit. Practica scolii lui Gh.Asachi n Moldova, a celei de la Bucuresti, mai ales, ntemeiat de Gh.Lazr si continuat de HeliadeRdulescu, E.Poteca si alii, ca si ntreaga cultur sau ideologie a acestui deceniu au nbusit vechea mentalitate a neputinei" si descurajrii - la care se refer n mod curent textele epocii -, nlocuind-o cu o alta, a unei viguroase ncrederi n posibilitile limbii si scolii naionale, ncredere care va constitui - pe plan psihologic - un factor de baz al miscrii de renastere cultural din rile Romne n epoca urmtoare. Asadar, reformele pe care le vor aduce Regulamentele Organice n domeniul nvmntului, reintrarea n activitate, n condiiile noi, a scolii de la Sf.Sava" din Bucuresti si a scolii vasiliene" de la Trei Ierarhi" din Iasi. ntreaga oper de reorganizare si dezvoltare a nvmntului pe baza Regulamentelor Organice nu pot fi nelese dect n strns legtur cu acest mai vechi curent pentru scoal si cultur naional, asa precum, si n alte domenii, prevederile Regulamentelor Orga nice sunt legate de aspiraii si tendine anterioare. Considerarea scolii ca instituie de stat, ca s nu mai vorbim de considerarea limbii romne ca limb de predare pe toate treptele de nvmnt, constituiau aspiraii mai vechi, clar afirmate, ntre alii, de dasclii de la Sf.Sava" n deceniul anterior, dar consacrarea lor ca principii n legea fundamental a rii nu putea dect s duc la dezvoltarea nvmntului romnesc, de toate gradele, s determine un nou avnt n procesul de furire a culturii romne moderne. Ct priveste dispoziiile similare de organizare a scolilor din ara Romneasc si Moldova, prevzute de Regulament, ele vorbesc de la sine despre relaia intrinsec dintre scoala naional si idealul unitii naionale, de mai vechea tendin de a transforma scoala n limba naional ntr-o instituie a romnilor de pretutindeni. Cnd, cu ani n urm, la 1826,un corespondent din Moldova al lui E.Poteca l informa pe acesta c numerosi tineri moldoveni urmau s vin la Bucuresti, el era convins - ca si elevii n cauz - c, nvaii dascli" de la Bucuresti aveau s-i primeasc ca pre niste frai, fii ai Moldavie! numindu-i" si l ruga, n consecin, pe directorul scolii de la Bucuresti s fac pentru numiii elevi o chipzuire mai usebit", slava dasclilor munteni aceasta fiind, aduga el, a s face prini si moldoveanilor".
232

Nu numai tineretului romn de pretutindeni le erau destinate noile scoli naionale, ci si dasclilor romni de pretutindeni, asa cum indic, ntre altele, exemplul lui Veniamin Costachi - mitropolitul crturar al Moldovei, promotorul miscrii pentru cultur naional din Moldova din primele decenii ale secolului al XIX-lea -, care, dup ce n au l 1815 ncercase, fr succes, s aduc ca dascl la Seminarul su de la Socola pe marele crturar I.Budai-Deleanu, reusea s-si realizeze acest gnd n anul 1820, cnd vin la Iasi mai muli dascli ardeleni (Vasile Popp, Vasile FabianBob, Ion Manfl si Ion Costa). La Bucuresti, dup venirea lui Gh.Lazr, n 1816, vor veni si ali dascli, slujind n scoala naional de la Sf.Sava". Din deceniul al Ill-lea, aflm la Bucuresti un grup de dascli ardeleni, ntre care fraii Popp, l.Genilie, care vor funciona la Sf.Sava" si n epoca regulamentar, cnd lor li se adaug si alii. S nu ne surprind deloc, asadar, aspiraia de unitate naional pe care o mrturisesc dispoziiile Regulamentelor Organice privind identitatea modului de organizare a scolilor n ara Romneasc si Moldova. Principiile enunate de Regulamentul Organic din ara Romneasc sunt dezvoltate ntr-un regulament al scolilor publice, din 1833, lucrare valoroas, cum s-a demonstrat, ncununnd eforturile unor dascli si crturari patrioi, care prevede organizarea scolii n cele patru cicluri: scoal nceptoare, cu 4 clase; umanioarele, cu 4 clase; nvturi complementare, cu 3 clase; si cursuri speciale, cu 3 clase, acestea din urm constituind punctul de plecare al nvmntului universitar de mai trziu. Pe baza acestui regulament, nc din 1832, cnd el nu era publicat, se organizeaz Colegiul de la Sf.Sava", de acum sub direcia lui Petrache Poenaru, recent ntors de la studii n Apus. Eforia Scolilor, condus acum de Barbu Stirbei, cont inu s fie organul suprem de conducere a nvmntului din ara Romneasc, n Moldova instituia similar fiind Epitropia Scolilor Publice. In Moldova, scoala vasilian de la Trei Ierarhi", organizat din 1828, pe trei cicluri de nvmnt (elementar, normal si gimnazial), continu s se dezvolte, iniiindu-se noi cursuri, ntre care unele de economie agrar sau de arte si meserii", trimindu-se, la propunerea lui Asachi. ncepnd din anul 1836, o serie de tineri'la studii n Apus, pentru a se specializa n inginerie, stiine tehnice, drept, stiine economice si altele. In iunie 1835, n conformitate cu prevederile Regulamentului Organic, ca instituie de nvmnt superior, si ncepe activitatea la Iasi Academia Mihilean, unde vor funciona, ceva mai trziu, ntre alii, Ion lonescu de la Brad, ca profesor de agronomie, loan Ghica, ca profesor de geologie, mineralogie sau economie politic, Mihail Koglniceanu, care si inaugura n 1843 cursul su de istorie naional, cu adnci rezonane n cultura romneasc, Eftimie Murgu, ca profesor de filosofic, precum si ali crturari patrioi romni. Un moment greu - curnd depsit - l parcurge nvmntul superior de la Bucuresti si Iasi n ajunul revoluiei de la 1848, cnd, ca urmare a influenei 233

franceze din Principate, domnii regulamentari, Mihail Sturdza n Moldova si Gh.Bibescu n ara Romneasc, sub presiunea consulilor rusi, au legiferat nlocuirea limbii romne cu limba francez ca limb de predare n clasele superioare ale Academiilor. Revoluia romn de la 1848, cum am vzut, a spulberat aceste ncercri, care, n epoca urmtoare, nu vor mai fi posibile, nvmntul n limba naional reintrnd n drepturile sale, deja cstigate. nvmntul n scolile orsenesti din ara Romneasc si Moldova, sub impulsul aceluiasi proces de afirmare a limbii naionale ca limb unic de predare, se reorganizeaz si se dezvolt si el, odat cu Regulamentele Organice, n ara Romneasc, sub conducerea lui P.Poenaru, se organizeaz un nvmnt elementar gratuit, lund fiin scoli publice n resedinele celor 12 judee, un nvmnt n care nu lipseste preocuparea pentru pregtirea mestesugarilor, asa cum o afirm introducerea n ultima clas a unor noiuni de geometrie si mecanic practic. Pentru pregtirea grabnic a institutorilor necesari se organizeaz la Bucuresti, n anul 1831, un curs normal de trei luni. La lasi, n anul urmtor, 1832, sub ndrumarea lui Gh.Asachi, se organizeaz un curs asemntor, pentru pregtirea dasclilor scoalelor nceptoare de pe la inuturi". Domeniul cel mai puin intrat n atenia Regulamentului Organic a fost acela - nu mai puin important, ci, dimpotriv, esenial pentru progresul Romniei moderne - al nvmntului stesc, nvmntul la sate rmne, la 1831, mai departe pe seama scolilor particulare si a preoilor, desi principiul etatizrii nvmntului fusese proclamat prin legea fundamental a statului. Un nvmnt stesc, mbrcnd forme diferite, cum am vzut, desigur, existase si pn n epoca regulamentar. Mai ales deceniul precedent, al Ill-lea, cu chemrile la luminare" lansate de crturari, fusese acela n care ideea ntemeierii scolilor stesti luase o anumit dezvoltare, legat fie de programul Societilor literare care apar acum, fie din iniiativele unor boieri luminai, ca Dinicu Golescu, reorganizatorul scolii de la Golesti - cu ajutorul dasclului ardelean Florian Aaron -, fie de proiectele unor crturari sau oameni de scoal, ca cele aparinnd, de pild, lui E.Poteca. Efortul dasclilor, al adepilor luminrii steanului", care, n epoca premergtoare revoluiei de la 1848, va avea ca rezultat ntemeierea nvmntului public la sate - n ara Romneasc, n 1838 nu este altceva, la rndul su, dect continuarea unor strduine mai vechi. Acest efort general de luminare" prin ntemeierea unor numeroase scoli stesti - n deceniul premergtor revoluiei de la 1848 - va nsemna un pas important pe calea furirii culturii romne moderne, pe calea procesului de renastere social si politic a poporului romn.

234

VI.3. . n domeniul stiinelor umaniste, istoriografia a constituit obiectul predilect al preocuprilor crturarilor ardeleni - alturi de activitatea scolar propriu-zis - aceast disciplin fiind pus n slujba luptei de emancipare politic a romnilor ardeleni, a poporului romn, n general. Scrierile crt urarilor romni din Transilvania se nscriau pe linia combaterii tezelor nvailor Fr.J.Sulzer, J.Chr.Engel si I.C.Eder, dup care poporul romn s-ar fi format la sud de fluviu, de unde ar fi imigrat la nord de Dunre n secolul al IXlea; asemenea teze, contestnd autohtonia romnilor, implicit contestau dreptul romnilor la emancipare politic. Asa cum am vzut, argumentele de ordin istoric - trimind la vechime, continuitate si premise de ordin juridic-istoric - stau n prim-planul argumentaiei cerer ilor de emancipare naional formulate de conductorii miscrii naionale, unii si aceeasi, n general, cu marii crturari ardeleni. Dac prima dintre operele de seam ale corifeilor scolii Ardelene, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, elaborat de Samuil Micu si Gh.Sincai, aprut la Viena n 1780, aparine lingvisticii, cele mai multe dintre operele crturarilor ardeleni aparin istoriografiei propriu-zise; elaborate, n cea mai mare parte, dup 1791, n condiiile cenzurii, cele mai multe dintre ele au rmas mult timp n manuscris. Samuil Micu (1745-l806) a elaborat la nceput cteva lucrri mai modeste: prima, nc din 1778, n limba latin, Brevis historica notifia originis et progresus nationis Daco-Romanae; Istoria romnilor cu ntrebri si rspunsuri (1791); Scurt cunostin a istoriei romnilor (1796), o prelucrare a lucrrii n limba latin. Apoi, ntr-o a doua etap, a redactat principala sa lucrare de mare amploare, n 4 volume, Istoria, lucrurile si ntmplrile romnilor, n care trateaz istoria romnilor din toate provinciile romnesti, de la origini pn la sfrsitul secolului al XVIII-lea (din cuprinsul ei, la sfrsitul vieii autorului, fiind publicate numai unele fragmente, n 1806). Gh.Sincai (1754-l816), este autorul celei mai importante sinteze a romnilor din seria celor elaborate de crturarii ardeleni, si cea mai erudit din cte se scriseser pn la acea dat: Hronica romnilor si a mai multor neamuri, redactat n rstimp de peste trei decenii; bazat pe o documentare ampl, ea duce istoria romnilor de la origini pn la nceputul secolul al XVIIIlea; n ntregime aceast oper avea s fie tiprit postum. P. Maior (176l-l821), este autorul lucrrii Istoria pentru nceputul romnilor n Dacia, din 1812, singura dintre sintezele istorice ardelene care a vzut lumina tiparului n timpul vieii autorului (dup unii exegei, s-ar explica depsirea rigorilor cenzurii la data publicrii, cu precauiile luate de autor, care ndemna pe contemporanii si la supunere fa de mprat!). Ca si celelalte 235

VI.3. Rolul disciplinelor umaniste si al literaturii beletristice n afirmarea identitii naionale

lucrri la care m-am referit mai sus, demonstrnd latinitatea si continuitatea romnilor n vechea vatr, aceast sintez se nscria n seria polemicilor cu adversarii - mai vechi sau mai noi - ai acestor teze (Sulzer, Engel, Eder, Kopitar). Ca oper de tipar, lucrarea lui P.Maior a cunoscut cea mai larg circulaie n Principate n comparaie cu celelalte lucrri ale corifeilor Scolii Ardelene. Cum avea s scrie M.Koglniceanu, crturarul ardelean, prin scrierile sale, a redat curaj moldo-valahilor, le-a prezis venirea unor timpuri mai bune, le-a reamintit, ntr-un stil cald si energic, mrirea strmosilor lor. Cartea sa a fcut minuni att nuntru ct si n afar [...] Fiecare a nceput s-si cunoasc drepturile si s neleag sacrificiile pe care i le cerea patria". Lui P. Maior i aparine, de asemenea, Istoria besearicii romnilor (1813), cu o serie de note critice la adresa ierarhilor Bisericii, dnd expresie raporturilor lui personale - dificile - cu unii dintre acestia. /. Budai-Deleanu (1760-l820), cunoscutul autor al capodoperei literare, iganiada, de asemenea a avut preocupri de istorie, pe linia sublinierii acelorasi mari idei, servind cauza luptei naionale; a elaborat lucrarea n limba latin, De originibus populorum Transylvaniae, din motive de ordin politic-national, ca si ceilali corifei ai Scolii Ardelene, demonstrnd originea pur" latin a romnilor. n rndul lucrrilor istorice reprezentative pentru spiritul Scolii Ardelene se numr si lucrarea lui loan Monorai, Scurt constiin a lucrurilor Dachiei si mai ales ale Ardealului, scris pe la 1820, si rmas n manuscris, n care el, insistnd asupra evenimentelor de la sf rsitul secolului al XVIII-lea, spre deosebire de ali crturari ardeleni, priveste cu nelegere rscoala din 1784, n frunte cu Horea. Prin coninutul lor, toate aceste lucrri au oferit o baz ideologic miscrii de emancipare naional a romnilor din Transilvania; ele au dezvoltat amplu ideile lui D.Cantemir si ale cronicarilor din secolul al XVII-lea, privind originea si continuitatea istoric, la acestea adugnd - n polemica cu adversarii - ndemnul, cel mai adesea subneles, la lupta pentru emancipare social si politic, pe linia modelului oferit de strmosi. VI.3.2. n privina istoriografiei de limb german si maghiar, trebuie subliniat c ea nu s-a redus la lucrrile autorilor menionai mai sus, care contestau autohtonia romnilor n Transilvania, ci a avut o sfer mai larg de preocupri. Astfel, Gh. Pray si losif Benko, alturi de Gh. Sincai, au colecionat cele mai numeroase izvoare istorice pentru Transilvania, pe care le-au publicat (Scriptores rerum Trans ilvanicarum 1796-l800). Andreas Wolf,la rndul su, n 1805, public la Sibiu lucrarea sa n limba german, Contribuii la o descriere statistic si istoric a principatului Moldovei. Preocupri, altele dect cele constituind obiectul polemicii cu crturarii romni, gsim si la ali istorici sasi (D.Cornides, J.G.Schuller, J.A.Millier si G.M.Hermann). Pentru activitatea lor de editori de documente, n perioada 236

premergtoare revoluiei de Ia 1848, de asemenea sunt de menionat istoricii maghiari Stefan Nagyajtai Kvacs si losif Kemny. VI.3.3. Departe de a se ridica la nivelul celei ardelene, istoriografia din ara Romneasc si Moldova, din ultimele decenii ale secolului al XVUI-lea si primele decenii ale secolului al XIX-lea, ocup un loc important n istoria culturii din aceast epoc. Ca si istoriografia din Transilvania, ea era chemat s rspund exigenelor societii, s reflecte ntr-un fel sau altul aspiraiile acestei societi. Gsim si la istoriografii munteni si moldoveni caracteristici proprii marilor istorici ardeleni: preocuparea pentru originile neamului si trecutul su de lupt, spiritul critic la adresa realitilor vremii, aspiraiile de emancipare politic si social. Evident, coninutul social si politic al lucrrilor istorice din Principate, cum vom vedea, este ancorat n realitile specifice acestor provincii, aflate sub suzeranitatea Porii otomane, iar de la 1774, si sub protectoratul Rusiei. Mrturisind responsabilitatea pentru adevrul istoric, unele dintre aceste lucrri relateaz evenimentele n mod cronologic, n stilul vechilor cronici din secolului al XVII-lea, ns accentul pe comentariul critic al evenimentelor este tot mai vizibil pe msur ce ne apropiem de 1821. Prezentarea situaiei Principatelor Romne n timpul rzboiului din 1768-l774 face obiectul cronicii redactate de Stolnicul Dumitrache, rmas n manuscris si editat de V.A.Urechia sub titlul, Istoria evenimentelor din Orient cu referine la principatele Moldovei si Valahiei din anii 1769-l774. Mai importante pentru relatarea evenimentelor din rstimpul acestui rzboi, ca si din intervalul premergtor si imediat urmtor, sunt lucrrile banului Mihai Cantacuzino, unul dintre marii boieri din ara Romneasc cu roluri importante n desfsurarea evenimentelor. Alturi de fratele su, Prvu Cantacuzino, el a fost un adept activ al luptei antiotomane, alturi de Rusia, redactnd, asa cum s-a presupus, principalele memorii de reforme adresate diplomailor strini la Congresele de pace de la Focsani si Bucuresti din cursul anului 1772. Dup sfrsitul rzboiului, retras n Rusia, Mihai Cantacuzino a redactat, n 1787, cunoscuta lucrare Genealogia Cantacuzinilor. Aceasta este o adevrat istorie a rii Romnesti, de la desclecat pn n 1787, cu accentul pe ultimele patru decenii, cunoscute profund de autor ( rmas mult timp n manuscris, ea a fost publicat de Nicolae lorga n 1902). De asemenea, banul Mihai Cantacuzino a elaborat si o a doua lucrare istoric, Istoria rii Romnesti, politic si geografic, n limba greac, tiprit mai trziu, n 1806, la Viena, de fraii Tunusli. Aceasta se constituie ntr-o istorie a rii Romnesti n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea si are la baz, asa cum indic si titlul, o prezentare geografico-statistic. Un alt mare boier, cu preocupri istorice, implicat n evenimentele care s-au succedat pcii de la Kuciuk-Kainargi, a fost lenchi Vcrescu. Dup Dimitrie Cantemir, n ordine cronologic, acesta este al doilea crturar care 237

redacteaz o istorie a Imperiului otoman, sub titlul Istorie a preaputernicilor mprai otomani, redactat n 1788, pe cnd se afla la Nicopole, unde fusese surghiunit din ordinul lui Nicolae Mavrogheni. Ca si Mihai Cantacuzino, el a invocat ideea capitulaiilor ncheiate n trecut cu Poarta, ncercnd s argumenteze astfel statutul unei ct mai largi autonomii pentru Principatele Romne. De asemenea lenchi Vcrescu este autorul cunoscutei Gramatici, din 1787, tiprita la Rmnic, n prefaa creia gsim ideea descendenei latine. De o valoare deosebit sunt lucrrile n limba greac despre romni, aparinnd cunoscuilor crturari stabilii un timp n Principate, Daniil Philippide si Dionisie Fotino. Primul dintre ei a redactat n limba greac, Istoria Romniei, tiprit la Lipsea (Leipzig), n 1816. Tot el a publicat, la aceeasi dat, Geografia Romniei, ca o continuare a celei dinti. Este vorba de primele lucrri stiinifice menite s pun n circulaie numele viitorului stat naional romn; prin termenul Romnia", D.Philippide subnelegea toate teritoriile locuite de romni, indiferent de graniele politice care le despreau. Al doilea istoric grec, Dionisie Fotino, este autorul unei istorii a romnilor, mult mai important, s i ea cu titlu semnificativ, Istoria vechii Dacii, aprut n 3 volume la Viena, n anii 1818-l821. El face o prezentare istoric a Transilvaniei, rii Romnesti si Moldovei, insistnd cu date interesante asupra perioadei de dup tratatul de la Kuciuk-Kainargi. O serie important de scrieri istorice, cele mai multe elaborate nainte de 1821, care au rmas n manuscris - unele pn n zilele noastre -, aparine ctorva autori romni provenii din rndurile unei pturi sociale modeste, alta dect a marii boierimi. Ne referim la scrierile lui Dionisie Eclesiarhul, Zilot Romnul si Naum Rmniceanu. Cronograful rii Romnesti, scris de Dionisie Eclesiarhul, red cronologic evenimentele dintre 1764l815, n stilul vechilor cronicari, punctnd ns pe alocuri aceste evenimente cu observaii critice si comentarii care merit reinute. Mult mai ampl si cu un coninut ideologic mai bogat, este opera lui Zilot Romnul, constituit din mai multe scrieri, deosebit de interesante, recent aprut ntr-o ediie complet, prefaat de un remarcabil studiu critic, n care se identific autorul anonim n persoana lui Stefan Fnu (ediie si studiu aparinnd domnului profesor Marcel Ciuc). Zilot Romnul se dovedeste a fi cel mai important exeget al societii romnesti n intervalul de timp care a marcat sfrsitul domniilor fanariote. Prima sa scriere istoric, n ordinea descoperirii si editrii - si una dintre cele mai importante - este dedicat analizei Principatelor Romne n primele dou decenii ale secolului al XIX-lea; ea a fost publicat de Bogdan Petriceicu Hasdeu n 1884, sub titlul Ultima cronic din epoca Fanarioilor. Urmtoarea scriere important, analiznd starea rii Romnesti sub ultimul domnitor fanariot, a fost descoperit si publicat de Gr. G. Tocilescu n anul 238

urmtor, 1885, sub titlul Domnia a treia a lui Alexandru Vod Suu, ce i se zicea Dracache. Mult mai trziu, dup manuscrisul lui Zilot, cercetat de Hasdeu si Tocilescu, a publicat o alt scriere Gh.T.Kirileanu, sub titlul, Dslusire. O scrisoare inedit a lui Zilot Romnul (este o scriere literar, n versuri, ns cu coninut social-politic si istoric). Deosebit de importante pentru cunoasterea strilor de lucruri din Principate, nainte de 1821 - dar si dup aceast dat - sunt scrierile protosinghelului Naum Rmniceanu, si ele rmase mult timp n manuscris, n mare parte, ele au fost descoperite si publicate, succesiv, de cunoscutul exeget al istoriei Bisericii ortodoxe romne, Constantin Erbiceanu (Cronicul protosinghelului Naum Rmniceanu, 1888; Despre originea romnilor, 1888; Izbucnirea si urmrile zaverei din 1821 din Valahia, 1899; Tratat important, 1903 s.a.). Mult mai trziu, o scriere important a nvatului monah, a publicat Stefan Bezdechi, sub titlul, Cronica inedit a protosinghelului Naum Rmniceanu, Cluj, 1944 (o scriere tratnd problema originii romnilor si a limbii romne). VI.3.4. Traducerile de opere istorice au contribuit si ele la mbogirea patrimoniului istoriografie de la sfrsitul secolul al XVllI-lea si nceputul secolului al XlX-lea. A fost remarcabil, n primul rnd, interesul pentru operele istorice ale marilor iluministi francezi: Voltaire, Istoria lui Carol al XII-lea, tradus n 1792, Ia Iasi; Montesquieu, Mrimea romanilor sau pricinile nlrii si cderii lor, tradus n 1830, de Stanciu Cpneanu. n Transilvania, Samuil Micu traduce, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, Istoria eclesiastic a abatelui Claude Fleury (acelasi fiind si traductorul n limba romn al romanului lui Marmontel, Belizarie, n 1782). Un alt crturar ardelean, I.Piuariu-Molnar, traduce Istoria universalja lui Millot, publicat la 1800. VI.3.5. Valene noi pe linia promovrii spiritului romantic revoluionar si a integrrii n miscarea de redesteptare naional cunoaste istoriografia n deceniile IV-V ale perioadei premergtoare revoluiei de la 1848. Este evident c elementele de legtur cu istoriografia din epoca precedent - mai ales cu aceea aparin nd Scolii Ardelene constau n continuitatea si dezvoltarea acelorasi idei menite s serveasc nzuinelor de emancipare politic si progres social. Nu ntmpltor, o dat cu redescoperirea" marilor voievozi ai neamului, se desfsoar aciunea de valorificare a lucrrilor mai vechi de istorie, ncepnd, de pild, cu retiprirea n 1834 a Istoriei pentru nceputul romnilor n Dacia, a lui P.Maior, sau editarea n 1835-l836 a Hronicului vechimii romno-moldovlahilor, lucrarea lui Dimitrie Cantemir. Rolul educativ-patriotic al istoriei era afirmat ntr-un spirit nou, la 1843, de ctre M.Koglniceanu, n al su cunoscut, Cuvnt pentru deschiderea cursului de istorie naional de la Academia Mihilean. Menit s serveasc idealurilor de lupt pentru independen si unitate naional, de progres social, cunoasterea trecutului istoric, mai ales a momentelor sale de 239

glorie, trebuia s aib - si a avut - un rol deosebit de nsemnat n procesul dezvoltrii ideologiei naionale, al afirmrii constiinei naionale. Sensul educativ-patriotic mai adnc, care - si sub influena romantismului - se confer acum istoriei, se exprim, ntre altele, prin realizarea primelor sinteze cu caracter modern asupra istoriei romnilor, nceputul l marcheaz dasclul de istorie de la Sf.Sava", Florian Aaron, cu a sa Idee repede de istorie a Prinipatului rii Romnesti, aprut n trei fascicole n anii 1835-l838, urmat de acel Manual de istorie a Prinipatului Romniei de la cele dinti vremi istorice pn n zilele de acusi, publicat n 1839. Mihail Koglniceanu este acela care, la cei 20 de ani ai si, pe cnd se afla la studii n Germania si dup ce studiase mai nti n Frana, la Luneville -, n 1837, la Berlin, public o valoroas sintez, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Vainques Trans danubiens; militantismului patriotic promovat si de un Florian Aaron - tnrul istoric i adaug spiritul critic, propriu omului de stiin, sub acest raport, lucrarea sa marcnd nceputul istoriografiei romne moderne. Pe linia acestei mbinri armonioase ntre nzuina patriotic pe care trebuie s-o exprime cartea de istorie si adevrul faptelor, asa cum l redau izvoarele, se nscriu n anii urmtori si celelalte realizri ale lu i Mihail Koglniceanu: editarea n anii 1841 si 1845 a primei reviste de istorie n limba romn, Arhiva romneasc", ncepnd cu anul 1845 a seriei de volume din Letopiseele Moldovei" s.a. n aceeasi direcie se nscriu lucrrile lui Nicolae Blcescu, ncepnd cu Puterea armat si arta militar de la ntemeierea Principatului Valachiei pn acum", cunoscutul studiu publicat n 1844 n revista lui Koglniceanu, Foaie stiinific si literar", n paginile Magazinului istoric pentru Dacia", redactat n colaborare cu Aug.Tr.Laurian, n anii 1845-l847, tnrul istoric romn va publica remarcabilele sale studii, mrturisind metoda critic pe care o pune la baza scrierii istoriei si, n acelasi timp, o concepie social-politic naintat, revoluionar: Cuvnt preliminariu despre izvoarele istoriei romnilor (1845); Puterea armat si arta militar la moldoveni n timpurile mririi lor (1846); Despre starea soial a muncitorilor plugari n deosebite timpuri (1846). Tot aici public Blcescu un capitol din lucrarea sa dedicat eroului de la Clugreni, Istoria romnilor supt Mihai Viteazul, oper creia, dup cum se stie, i va nchina ultimele zile ale vieii. Nu este locul s insistm aici asupra ideilor lui Nicolae Blcescu pe care le afirm aceste lucrri, ca si altele, publicate civa ani mai trziu: Question conomique des Principauts Danubiennes (1850) si Mersul revoluiei n istoria romnilor (1850). Este necesar s subliniem numai c n ele se mbin armonios - ntr-o sintez, pe care numai Blcescu, n cadrul generaiei sale a putut-o realiza -, idealurile de unitate si independen cu
240

aspiraiile de dreptate social ale pturilor largi ale societii romnesti, n primul rnd ale rnimii . Fr a ne mai referi la aportul altor c rturari la dezvoltarea istoriografiei - s menionm numai dintre ardeleni, alturi de A.T.Laurian, pe V.Popp si Timotei Cipariu - este necesar s subliniem c cercetarea trecutului istoric devine, ntr-un anumit sens - n epoca premergtoare revoluiei de la 1848 - un mod de a gndi prin prisma trecutului, care depseste cu mult cadrul istoriografiei propriu-zise, incursiunile n trecutul istoric, asa cum ne-o demonstreaz pe larg presa romneasc dintre 1829 si 1848, fiind n bun msur indispensabile altor stiine umaniste, filosofiei, filologiei, folcloristicii, altor discipline. S nu ne mirm c dasclul de geografie de la Sf.Sava", losif Geniile, ca s dm un exemplu, concepe cursurile si manualele sale ca fiind de geografie istoric" n care istoria -istoria romnilor n primul rnd - si afl un loc nsemnat. S nu ne surprind locul important care se confer n general istoriei romnilor n perioada premergtoare revoluiei de la 1848, nu numai n Academia Mihilean de la Iasi - unde obiectul este impus de personalitatea si talentul lui Mihail Koglniceanu - dar si la Bucuresti, la Sf.Sava", sau la Blaj, unde, cum am observat mai sus, predarea istoriei romnilor de ctre I.Rusu strnea ostilitatea autoritilor. Stadiul de dezvoltare pe care, prin Koglniceanu si Blcescu, n primul rnd, istoriografia romn l atinge n perioada premergtoare revoluiei de la 1848, este explicabil prin interesul deosebit pentru studiul istoriei manifestat n mod unanim dac este vorba de crturari - nc din deceniile anterioare, acum n ajunul revoluiei din 1848, nu ntmpltor, preocuprile pentru istorie fiind frecvente si la crturari care au la baz alt formaie, dup cum ele sunt frecvente la toi patrioii romni, la viitorii revoluionari, la toi aceia care, nzestrai cu arta condeiului sau a cuvntului, sunt chemai s dea via aspiraiilor politice si sociale ale poporului romn. Dar, mai ales, cum vom vedea n continuare, cercetarea trecutului de lupt si jertfa al neamului este menit s ofere un cmp larg de inspiraie scriitorilor, s ofere o temelie de granit literaturii naionale. VI.3.6. n domeniul lingvisticii, lucrrile corifeilor Scolii Ardelene se nscriau, de asemenea, pe linia argumentrii aspiraiilor de emancipare naional ale romnilor. Monumentala Elementa linguae daco-romanae sive Valachicae, opera colectiv a lui Samuil Micu si Gh.Sincai, amintit mai sus, punea bazele teoriei originii pur latine a limbii romne, pe linia creia aveau s se nscrie, n genera], si celelalte lucrri lingvistice, elaborate ulterior de crturarii ardeleni. Teoria trimitea la originea pur latin a poporului romn, si asemenea exagerri, si gseau explicaia n spiritul patriotic al crturarilor ardeleni; raportndu-se la originea nobil a poporului romn si invocnd antiteza trecut-prezent, ei voiau s fundamenteze sub raport teoretic apelul la redesteptare naional. Pe de alt 241

parte, lucrrile de gramatic aveau un scop de ordin practic imediat: afirmarea limbii naionale n competiie cu limbile maghiar si german. Una dintre primele si cele mai ample gramatici romnesti, lucrarea celor doi avea s fie reeditat de ctre Gh.Sincai, care a circumscris esena acestei teorii si n sinteza sa de istorie la care ne-am referit. P.Maior, de asemenea, a abordat teoria originii pur latine a limbii romne ntr-o anex la sinteza sa din 1812, precum si n alte dou lucrri lingvistice la care a colaborat (Ortographia, din 1819 si Lexiconul de la Buda, din 1825). Preocupri serioase n domeniul lingvisticii a avut si I.Budai-Deleanu, ntre altele, el elabornd lucrarea Fundamenta grammaticae linguae romanicae seu ia dictae valachicae (1812). Alte lucrri de gramatic, amendnd ntr-o oarecare msur, exagerrile latiniste, au fost elaborate de Radu Tempea si bneanul Paul lorgovici, primul cu Gramatica romneasc (1797), al doilea, cu Observaii de limb romneasc (1790). n privina lingvisticii de limb maghiar sunt de remarcat operele nvatului Samuel Gyarmathi, care au pus bazele gramaticii limbii maghiare (lucrri din anii 1799 si 1816). Un alt nvat maghiar, Alexandru Krsi Csoma, a fost un orientalist de renume, autor al unui cunoscut dicionar tibetano-englez si fondator al filosofici tibetane. ntre erudiii sasi, trebuie menionat, pentru preocuprile lui literare, dar si lingvistice, Johann Seivert. n Principatele Romne sunt elaborate cteva lucrri de gramatic mai modeste, dar nu lipsite de profunde semnificaii. Prima dintre ele es te lucrarea lui lenchi Vcrescu, Observaii sau bgri de seam asupra regulelor si ornduielilor gramaticii romnesti, tiprit la Rmnic n 1787. Este gramatica intrat n circulaie o dat cu binecunoscutul apel adresat de autor urmasilor de a lucra" limba romneasc. O a doua lucrare de gramatic, mai important, va fi tiprit la o distan de peste patru decenii; este Gramatica lui I.Heliade Rdulescu, aprut la Bucuresti, n 1828, prin care se pun, n bun msur, bazele limbii romne moderne si dezvoltrii literaturii naionale. Alte dou gramatici, elaborate n manuscris, nc de la sfrsitul deceniului al III-lea, vor fi tiprite ceva mi trziu, anume Gramatica romneasc, a lui G.Seulescu, aprut n 3 volume la Iasi, n anii 1833-l834, si Bgri de seam asupra canoanelor gramaticesti, aparinnd vornicului lordache Golescu, aprut n 1840. Pledoaria pentru cultivarea limbii naionale o vom gsi nu numai n aceste cteva lucrri de filologie, ci n diferite alte texte, aparinnd altor domenii ale culturii; nu numai autorii de gramatic - puini la numr - se angajeaz n aceast lupt pentru afirmarea limbii naionale si implicit a culturii naionale, ci marea majoritate a crturarilor sau oamenilor cu preocupri culturale din perioada la care ne referim. Un rol important n sfera preocuprilor filologice din ara Romneasc, n perioada premergtoare revoluiei de la 1848, l ocup
242

crturarul ardelean August Treboniu Laurian, care cultiv, ca si confraii si din Ardeal, exagerrile latiniste n domeniul lingvistic, asa cum se vede n lucrarea sa de gramatic din 1846, publicat la Viena (Tentamen criticum in originem, derivationem et formam liguae romanae in utraque Dacia vigentis.) VI.3.7. n domeniul filosofiei att n Transilvania, ct si n Principatele dunrene, creaia original nu se concretizeaz n opere importante precum n domeniul istoriografiei sau lingvisticii. Este vorba aici, n primul rnd, de prelucrri dup autorii strini, crturarii romni dovedind receptivitate fa de marile valori ale timpului, n Transilvania, influenele vin, n general, pe filiera marilor filosofi germani, n timp ce n ara Romneasc si Moldova cu deosebire, pe aceea a filosofiei franceze, asa dup cum si n alte domenii ale culturii acestea sunt, n plan european, principalele orientri ale crturarilor romni. Corifeii Scolii Ardelene si au partea lor de contribuie si n domeniul preocuprilor filosofice. Astfel, Samuil Micu scrie un manual de Logic, publicat la Buda, n 1799, inspirat de lucrrile de orientare raionalist ale lui Baumeister si Stenkellner, discipoli ai marelui filosof german Chr.Wolf. La Gh.Sincai, preocuprile filosofice se mpletesc cu cele de popularizare stiinific, dup fizicianul-filosof german H.Hellmuth, el scriind nvtur fireasc spre surparea superstiiei norodului. La Petru Maior, preocuprile filosofice se mpletesc cu spiritul critic la adresa clerului superior catolic si greco-catolic, asa cum se vede din lucrarea sa, Procanon (scris, probabil, pe la 1783, si publicat, postum, peste mai bine de un secol, n 1894). Ct priveste ipostaza de filosof a lui .Budai Deleanu, ea se raporteaz la opera lui literar iganiada, n care gsim un ascuit spirit critic n plan social; sub acest raport, el dovedeste nu numai influena gnditorilor de limb german, ci si a marilor gnditori francezi, Montesquieu, Voltaire si Rousseau (de ia acesta din urm prelund ideea contractului social si a dreptului poporului la rscoal n caz de nedreptate). ntre filosofii maghiari din Transilvania din epoca Luminilor trebuie amintite numele lui Samuil Kteles, adept al filosofiei kantiene si autor al unui manual de logic, apoi, n ordine cronologic , numele lui Caro! Pterfi, autorul unei istorii a filosofiei, publicat postum, ntre nvaii iluministi sasi, pentru activitatea lui n domeniul filosofiei de la sfrsitul secolului al XVHI-lea, este de reinut numele lui Michael Hissmann, de asemenea, un mare admirator al filosofiei germane. n Principatele Romne, opiunea pentru operele gnditorilor francezi a fost afirmat mai nti n Academiile de limb greac, de la Bucuresti si Iasi; cu deosebire sunt folosite n activitatea didactic lucrrile filosofilor Condillac si Destutt de Tracy, autori preluai si n scolile naionale de la Bucuresti si Iasi, o dat cu ntemeierea lor. Logica lui Condilac era tradus n 1801, n greceste de nvatul grec Daniil Philippide, la scoala naional de la Sf.Sava", dasclul ardelean Ladislau Erdeli (romn de fel, ardelean) prednd 243

un curs de filosofic n limba romn, avnd la baz aceast lucrare, pe care, de asemenea, o prelucreaz I.Heliade Rdulescu. n Moldova, aceeasi oper, ca si alte lucrri ale lui Condillac, intrau n preocuprile unui crturar din rndurile marilor boieri, Nicolae Rosetti-Roznovanu. Dar orientarea spre cultura francez nu este nici aici, n Principate, unilateral, deoarece constatm un vizibil interes si pentru unii mari filosofi germani. Este vorba n primul rnd de ncercarea lui Gh.Lazr de a introduce n cultura romn opera lui Kant, el fcnd n scoala de la Sf.Sava" un curs de filosofic, avnd la baz aceast oper. Chiar dac tradiia culturii franceze se dovedea mult mai puternic, colegii lui Gh.Lazr de la Sf.Sava" prefernd n continuare operele autorilor francezi, ncercarea lui Gh.Lazr rmne un act plin de semnificaii n cultura romn. Spre un filosof german s-a ndreptat si atenia unui alt dascl de la Sf.Sava", Eufrosin Poteca, cel care traducea si tiprea n 1829, n scopuri didactice, o cunoscut lucrare a filosofului german, I.G.Heineke (sau Heineccius), sub titlul Filosofici cuvntului si a nravurilor adec Loghica si Itica elementare. Filosoful german era un discipol al lui Chr.Wolf si opiunea crturarului pentru opera cu profil raionalist a filosofului german este cu att mai semnificativ cu ct, altfel, el rmnea, n acelasi timp, un admirator al culturii franceze, dovedindu-se si un harnic traductor de lucrri franceze. O not de originalitate pe linia preocuprilor pentru filosofia moralnic" constatm n cursurile libere sau n cuvntrile publice inute de acest crturar n deceniul al IIIlea, unele dintre ele fiind ntrunite de autor n crticica, semnificativ intitulat, Cuvinte panighirice i moralnice, tiprit la Bucuresti n 1826. Aici, dasclul de la Sf.Sava", face apologia Luminilor", propune reforme politice si sociale, dintre ele mai naintate ale timpului. Pe aceeasi linie, se nscriu n Moldova, n deceniul III, preocuprile lui Ionic Tutu, concretizate n pamflete, fragmente sau concepte de scrieri s.a., care adunate la un loc ofer imaginea unei opere de gndire social-politic a unui autentic gnditor politic de factur iluminist. S adugm aici c domeniului filosofiei aparin si traducerile efectuate de Dinicu Golescu, din greceste, din opera lui Neofit Vamva (l 826). Spre deosebire de Principate, n Transilvania rmne predominant contactul cu filosofia german, cu criticismul lui Kant si raionalismul lui Christian Wolf, dar si aici influenele nsemneaz adaptri la condiiile proprii de dezvoltare. Pe aceast linie se nscriu, n perioada premergtoare revoluiei de la 1848, preocuprile lui Simion Brnuiu sau ale lui Aug.Tr.Laurian pentru opera filosofului german W.Krug, discipol al lui Kant. Sensul traducerilor n limba romn din lucrrile filosofilor strini - fie ei francezi sau germani -, este acela al luminrii" neamului, al renasterii sale. Pentru E.Poteca, dasclul de filosofic de la Sf.Sava", cum afirm el, scopul filosofiei este fericirea omenirei pre pmnt", iar pentru alt dascl, S.Marcovici, rostul filosofici este s ne ndemne prin pilde istoricesti netgduite, a ne iubi patria si a ne jertfi pentru dnsa". Rostul social si 244

politic dat fiiosofiei de un E.Poteca n anii 1825-l828, cnd el transform leciile sale de filosofic n chemri patriotice la luminare" si renastere", este acelasi pe care l confer filosofici, ani de zile mai trziu, n perioada imediat premergtoare revoluiei de la 1848, noul dascl de filosofic de la Sf.Sava", Aug.Tr.Laurian, care public n anii 1846 si 1847, pentru elevii si, traduceri dup manualele lui Krug si Delavigne. VI.3.8. Ca si la alte popoare, literatura beletristic a jucat un rol foarte important n ceea ce priveste afirmarea trsturilor specifice ale comunitii naionale. n epoca Luminilor - de altfel, ca n toate domeniile culturii - distingem dou etape: o prim etap, dominat de traduceri din literatura occidental, si o a doua etap n care, pe lng traduceri ncep s apar si lucrri originale. O asemenea categorisire are n vedere, bineneles, o judecat de ansamblu asupra literaturii, pentru c, altfel, n unele sfere ale acesteia - asa cum este cazul poeziei -, de creaii originale putem vorbi n paralel cu fenomenul traducerilor, n procesul edificrii literaturii romne moderne, esenial va fi aceast a doua etap, care ncorporeaz fenomenul elaborrii lucrrilor originale; desigur, ne aflm n aceast epoc, sub acest al doilea aspect, ntr-o faz de nceput, dar care este cu att mai semnificativ. Desi fenomenul traducerilor - esenial pentru cultivarea si triumful limbii naionale - cum am subliniat, are o pondere nsemnat n epoca Luminilor, n ansamblul su, literatura constituie totusi, dup istoriografie, al doilea domeniu important n care constatm efortul de originalitate. Cu alte cuvinte, pe lng numeroasele traduceri - romane si piese de teatru, mai ales - gsim, n aceast epoc, si opere sau ncercri literare originale: n domeniul poeziei, cu tematic liric - sentimental, istoric si social, si al prozei etc* n domeniul poeziei, n ordine cronologic, trebuie menionat lenchi Vcrescu, spirit enciclopedic, la fel de important, cum am vzut, n calitate de istoric si filolog. Cunoscut pentru lirica lui sentimental, ca si pentru cunoscutul su testament literar, n versuri, adresat urmasilor, lenchi Vcrescu a deschis n poezia romn calea altor creatori - poei, cu acelasi nume: fiii si, Alecu si Nicolae Vcrescu; mai apoi, lancu Vcrescu, acesta din urm afirmndu-se mai ales ntr-un interval de timp depsind epoca Luminilor. Dintr-o alt familie ilustr de mari boieri - a Cantacuzinilor - se afirm ca poet n ara Romneasc, la sfrsitul secolului al XVlII-lea, loan Cantacuzino. Cel mai reprezentativ pentru spiritul Luminilor, n ara Romneasc, este ns Barbu Paris Mumuleanu, a crui creaie se plaseaz n deceniul al Ill-lea din secolul al XIX-lea, volumele sale, Poezie nou, din 1820, si mai ales Caracteruri, din 1825, de factur patriotic si moralizatoare, fac din el o figur reprezentativ a iluminismului din Principatele Romne, tipic mai ales pentru generaia contemporanilor lui Tudor Vladimirescu. Pe linia spiritului critic promovat de Mumuleanu se va nscrie, ulterior, creaia poetic de factur patriotic a lui Vasile Crlova - acesta, 245

ncadrndu-se, cronologic, n epoca Luminilor -, a lui lancu Vcrescu, amintit nainte, a lui Gr.Alexandrescu, Heliade Rdulescu s.a. n Moldova, n primele decenii ale secolului al XIX-lea, acest gen literar este reprezentat de Gh.Asachi, cu versurile sale de factur istoric, si mai ales de creaia lui Costache Conachi, cu tematic sentimental, dar si cu evidente conotaii socialpolitice, n spirit iluminist. Un loc important ocup, n Moldova, poezia cu tematica istoric contemporan, aparinnd cunoscutului traductor de literatur francez, Al.Beldiman. Acesta este autorul cunoscutei lucrri Tragodia, o remarcabil relatare n versuri a miscrii eteriste din Moldova, pe care o condamn cu virulen; este o lucrare care are, fireste, si o valoare istoriografic. Din aceeasi serie cu tematic istoric contemporan face parte si satira n versuri elaborat de Vasile Pogor-Tatl, Vedenie ce au vzut un schimnic Varlaam de la mnstirea Secul din Moldova. Proza literar propriu-zis din epoca Luminilor - dac excludem din aceast categorie lucrrile de istoriografie pe care le tratm separat si n care putem gsi pagini de autentic valoare literar - este reprezentat n primul rnd de cunoscut lucrare a lui D inicu Golescu, nsemnare a cltoriei mele, lucrare tiprit la Buda n 1826, la captul cltoriei n mai multe ri din centrul si vestul Europei. Ca si opera n versuri a contemporanului su, B.P.Mumuleanu, aceast scriere si pstreaz actualitatea nu att prin valoarea sa estetic, ct prin valoarea ei social-politic, de izvor pentru cunoasterea istoriei ideilor din epoca Luminilor. Sfrsitului acestei epoci aparin si unele texte literare avnd ca autor pe lordache Golescu, fratele celui dinti, si el unul dintre marii boieri cu rosturi importante nu numai n viaa cultural, ci si n viaa politic a epocii. Cunoscut, n primul rnd, ca autor al gramaticii publicat mai trziu, de care am amintit, acesta a elaborat o serie de scrieri cu conin ut istoric, privind sfrsitul domniilor fanariote, dar mai ales unele scrieri literare satirice, viznd epoca domnilor pmntene (Barbu Vcrescu, vnztorul rii; Starea rii Romnesti pe vremea pmntenilor). Este si autor al unor Pilde, de factur moralizatoare, rmase si ele n manuscris, cu o anumit valoare, mai ales din punct de vedere al istoriei gndirii social-politice. n sfera prozei literare - n acelasi timp n sfera gndirii politice propriu zise - trebuie s ncadrm un gen special cultivat n Principate, mai ales dup 1821, anume pamfletul politic. Este genul reprezentat n toat amploarea sa de iluministul moldovean, I.Tutu. Scrieri precum Strigare norodului Moldavii ctr boierii pribegii si ctr Mitropolit, sau alte pamflete ale lui I.Tutu au o autentic valoare literar, pe lng valoarea lor ca texte de gndire social-politic. n aceeasi serie de scrieri cu coninut social-politic, elaborate n spirit polemic, merit s fie amintite aici numeroasele scrieri anonime din anii 182l-l822, de genul Cugetului adevratului romn ctre fraii si romni, al altor apeluri la unirea neamului,, din acesti ani, la care ne-am referit si n analiza vieii social-politice. 246

In epoca de dup 1830, pe linia idealului de emancipare politic si social se nscriu poeziile lui Vasile Crlova si Grigore Alexandrescu, lancu Vcrescu, Dimitrie Bolintineanu, care amintesc contemporanilor de gloria strmoseasc, fac elogiul noii ostiri naionale, promoveaz ideea unirii si a caracterului ineluxabil al progresului. Anul 1840" este nu numai titlul poeziei, cu adnci semnificaii, a lui Grigore Alexandrescu, ci si anul apariiei Daciei literare" a lui M. Koglniceanu, precum si anul apariiei nuvelei istorice Alexandru Lpusneanu., a lui C.Negrutzi; n general, este anul care marcheaz o nou etap n procesul afirmrii literaturii noastre naionale. Pe de alt parte, este anul miscrii revoluionare condus de Mitic Filipescu, premergnd revoluiei de la 1848, cci corespondena dintre cultur si politic este deplin, ceea ce este cazul ntregii epoci la care ne referim. Fabulele lui Grigore Alexandrescu, satirele lui Heliade, comediile lui Alecsandri, poeziile cu un pronunat caracter social si politic apar innd lui Cezar Boliac marcheaz a larg deschidere a orizontului tematic si a mesajului social-politic n literatura romn, o literatur care si aduce contribuia remarcabil la procesul afirmrii si dezvoltrii constiinei naionale. n Transilvania, cea mai de seam oper literar, - de la sfrsit si nceput de secol -, iganiada, aparine unui reprezentant de seam al Scolii Ardelene. Pe un fundal comico-satiric, autorul, I.Budai-Deleanu, critic instituia monarhiei absolute, dar si abuzurile nobilimii si naltului cler; el face apologia dreptului natural, este un critic virulent al moravurilor societii si pledeaz pentru ndreptarea acestora n spiritul Luminilor". Pentru creaia lor literar de la sf rsitul secolului al XVIIIlea si nceputul secolului al XIX-lea, mai sunt de reinut: D.ichindeal, autor al unor fabule n proz, cu coninut moralizator, Filosoficesti si politicesti prin fabule moralnice nvturi, 1814; Vasile Aron, autor al unui poem, Patimile si moartea Domnului si Mntuitorului nostru, lisus Hristos, 1805, inspirat de opera lui Klopstock; loan Barac, autor al unor scrieri cu caracter moralizator, de obicei prelucrri din literatura strin (Istoria despre Arghir cel frumos si despre Elena cea frumoas, Pepelea Gscariul s.a.). Poezia patriotic din Transilvania premergtoare revoluiei de la 1848 si gseste un reprezentant de seam n persoana lui Andrei Muresanu (poezia O privire de pe Carpai, 1844, cu ndemnul unirii Principatelor). Desigur, pe lng literatura romn, s-a afirmat n Transilvania la sfrsitul secolului al XVIII-lea si prima jumtate a secolului al XIX-lea, de asemenea, o literatur n limba maghiar, cu autori remarcabili: David Barti Szabo, Avram Barcsay, Al.Blny Farkas, Mihail Syentivny, prozatorul Nicolae Josika (1794-l865), ntemeietorul romanului istoric maghiar, ntre scriitorii sasi, de limb german, sunt de reinut, pentru operele lor: losef Marlin, Anton Kurtz, Maximilian Moltke (autorul poeziei, Transilvania, ar binecuvntat, n care pledeaz pentru nelegerea interetnic), Daniel Roth s.a.

247

VI.4. Stiin si popularizare stiinific


Spre sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XIX-lea, n domeniul unor stiine ca matematica, geografia, medicina s.a. este vorba, de asemenea, de nceputuri, legate mai ales de traduceri sau prelucrri dup operele unor autori strini, destinate, de obicei, a servi ca manuale scolare. Astfel, n domeniul matematicii, se tipreste, la Iasi, n 1795, un manual intitulat Elemente aritmetice artate firesti, o prelucrare realizat de nvatul episcop Amfilohie al Hotinului, dup opera italianului Alessandro Coni, n ara Romneasc, Gh.Lazr redacteaz manuale de aritmetic si trigonometrie, dup lucrrile nvatului german Chr. Wolf din pcate, rmase n manuscris; n schimb, n Moldova, cursurile de algebr, geometrie si trigonometrie, traduse de Gh.Asachi n romneste dup opera matematicianului francez Bzout, vor vedea, peste ani, lumina tiparului (Elemente de matematici, 3 volume, 1836-l838). Dup Gh.Lazr. la Bucuresti, predarea matematicii la Sf.Sava" va fi fcut de I.Heliade Rdulescu, pe baza traducerilor din opera matematicianului francez Francoeur, cursuri rmase, de asemenea, n manuscris. Tot din autori francezi avea s se inspire n predarea acestei discipline la Sf.Sava", dup 1832, Petrache Poenaru. n domeniul geografiei, prima lucrare n limba romn, aprut la lasi n 1795, sub titlul De obste gheografie, este o prelucrare realizat de acelasi episcop, Amfilohie al Hotinului, dup opera nvatului francez Claude Bouffier. ntr-un alt important domeniu stiinific, al medianei, sunt de remarcat o serie de lucrri n Principatele dunrene, n intervalul de la sfrsitul epocii Luminilor, aparinnd doctorilor Stefan Piscupescu si Constantin Caracas - doi dintre primii medici din seria celor care vor funciona n ara Romneasc n prima jumtate a secolului al XlX-lea. Primul este autorul lucrrii Oglinda sntii si a frumuseii, aprut n 1829, al doilea este autorul lucrrii Topografia rii Romnesti, publicat postum, n 1830, n greceste. Sunt lucrri care relev, n prefee, ca si n textul propriu-zis, interesante idei social-politice, comentate n strns legtur cu problemele de medicin. n Transilvania, trebuie remarcat activitatea doctorului I.Piuariu-Molnar (1749-l815), reputat oculist, autor al primei lucrri stiinifice n domeniul medicinei, scris de un romn (Paraenesis). Figur enciclopedic, el este n acelasi timp, cum am remarcat, unul dintre fruntasii miscrii naionale a romnilor transilvneni. Tot aici, doctorul Vasile Pop este autorul primei scrieri n limba romn despre efectele terapeutice ale apelor minerale (Despre apele minerale de la Arptac, Bodoc si Covasna, 1821). Afirmarea medicinei ca stiin n deceniul al IV-lea este atestat ntr-o anumit msur, de nfiinarea, n 1833, a Societii de medici si naturalisa, din Iasi, condus de doctorul lacob Cihac (autor al unei Istorii naturale, din
248

1837), n cadrul creia activeaz si doctorul Constantin Vrnav, cel care nfiineaz, n 1844, gazeta Povuitorul sntii si economiei". O contribuie apreciabil la afirmarea medicinei n aceast epoc revine doctorului muntean N.Cretzulescu, autor al unui Manual de anatomie din 1843. Tot n acest interval de timp se fac cunoscui, n Moldova, doctorul Gh.Cuciureanu, n Transilvania, doctori i Vasilie Popp si P.Vasici, acesta din urm autor a numeroase lucrri de medicin. n domeniul dreptului sunt de amintit aici cele trei legiuiri aprute la sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XIX-lea: Pravilniceasca Condic a lui Al.Ipsilanti, din 1780, n ara Romneasc; Codul lui Scarlat Calimach, din 1817, n Moldova; Legiuirea lui I.Caragea, din 1818, n ara Romneasc. Sunt acte legislative elaborate n contextul unei anumite evoluii istorice, care se nscriu pe linia unei oarecare tendine de modernizare si sunt racolate, sub unele aspecte, la spiritul timpului (dac ne referim, de pild, la doctrina absolutismului luminat). La cea mai important dintre aceste opere juridice, Codul Calimach, si-au adus contribuia doi cunoscui pravilisti moldoveni, vizibil influenai de ideologia Luminilor": Andronache Donici si Christian Flechtenmacher. Cel dinti este autorul unui Manual de legi care constituie prima oper juridic n limba romn, tiprit n 1814, cu ajutorul mitropolitului Veniamin Costechi. Al doilea, Chr.Flechtenmacher, este juristul care deschide pentru prima dat un curs de drept n limba romn n Moldova, n 1830, apoi, peste civa ani, la Academia Mihilean; totodat, el va traduce Codul Calimach din limba greac n limba romn. ntr-un alt domeniu, al stiinelor economice, ca si n alte domenii la care ne-am referit, nu este vorba de lucrri originale, mai ales de lucrri cu o anumit perspectiv teoretic, ci de lucrri de ndrumare economic si popularizare stiinific pe linia unor necesiti curente, n Transilvania, de pild, doctorul I.Piuariu-Molnar, public l'a Viena, n 1785, lucrarea Economia stupilor, reeditat, n 1808. O lucrare de acest gen, o brosur anonim, cu titlul Oarecari secreturi ale lucrrii pmntului, era tiprit la Bucuresti, n 1796 (probabil, o traducere). Trebuie menionat c preocupri mai importante si fac loc n presa vremii, mai ales n perioada premergtoare revoluiei de la 1848. n Propsirea" din 1844, ntemeiat de M.Koglniceanu, l.lonescu de la Brad public studiul su, mbuntiri n agricultura noastr, n care, printre altele, preconizeaz necesitatea nfiinrii unui institut agronomic si a unei ferme-model; tot aici, I.Ghica, care deschide la Academia Mihilean cursul su de economie politic, si expune opiniile privind msurile necesare pentru mbuntirea agriculturii. Preocupri asemntoare mrturisesc si diferitele articole publicate n Moldova de A.Vinkler sau n Transilvania de G.Baritiu. Sunt de reinut si preocuprile lui Jon Ghica sau l.lonescu de la Brad n privina industriei, ei 249

afirmndu-se ca adepi ai liberalismului economic. Trebuie adugat aici si numele lui N.Suu, autor al lucrrii, Privire asupra situaiei industriale a Moldovei, publicat n 1838. Aspecte teoretice ale comerului, cu o insisten remarcabil asupra legturilor economice dintre rile Romne, fac obiectul articolelor lui G.Bariiu publicate n Gazeta Transilvaniei", dup cum ideea necesitii unei industrii moderne n Transilvania are pe acelasi printre susintorii si. n planul diferitelor domenii ale stiinei, notabile au fost unele realizri din Transilvania aparinnd erudiilor de limb maghiar sau german. Astfel, n domeniul matematicii, remarcabil a fost activitatea lui Farcas Bolyai, profesor la Colegiul reformat din Trgu Mures, loan Bolyai (acesta, ntre altele, autorul unei enciclopedii stiinifice, Doctrina fericirii, n limba maghiar), Sipos Pal s.a. n domeniul chimiei: Francisck Nyulas; al mineralogiei: Francisck Benk (Mineralogia maghiar, 1786; Geografia maghiar, 180l-l802), precum si nvatul sas de la Sibiu, I.Fichtel. n domeniul botanicii: l.Chr.G.Baumgarten, autorul primei sinteze asupra florei Transilvaniei, n 4 volume (1816-l846). De asemenea, sunt de remarcat si realizrile n domeniul gndirii economice: Ladislau Kvary (Statistica Transilvaniei, n limba maghiar, 1847), Mihai Szentivni, S.Brassai s.a. Trebuie menionat, n ncheierea acestui capitol, c dezvoltarea diferitelor domenii ale stiinelor exacte si cu caracter practic a fost legat - n epoca la care ne referim - de sfera disciplinelor cu profil umanist, punctul de interferen constituindu-l un acelasi obiectiv al crturarilor, de o formaie sau alta, si anume: nlturarea ignoranei, luminarea pturilor largi ale societii si, o dat cu acestea, ridicarea lor moral si politic. Nu ntmpltor, cum am artat, o bun parte a operei de luminare a celor muli, nc epnd din 1829, se realizeaz prin intermediul presei, prin numeroasele articole de popularizare stiinific, prin rubricile permanente ale periodicelor dedicate progresului agriculturii, industriei si comerului si, o dat cu ele, descoperirilor stiinifice de pretutindeni, explicrii fenomenelor naturii si cunoasterii universului". Caracteristic pentru aceast faz n evoluia diferitelor domenii stiinifice, la care ne-am referit, dac nu fundamentarea acestor stiine prin contribuii romnesti de mare exegez si originalitate, a fost strduina de a consacra cele mai multe dintre ele ca discipline n nvmntul superior n limba naional si, totodat, de a asigura dezvoltarea lor viitoare prin formarea primelor serii de specialisti n nelesul mode rn al cuvntului. Ca si n domeniul stiinelor umaniste, un rol important au avut n aceast privin studiile efectuate de tinerii romni n strintate, n Frana n primul rnd, ele devenind, mai ales dup 1830, un factor important n procesul formrii culturii romne moderne, de care nu se poate face abstracie. 250

BIBLIOGRAFIE

Introducere. Problematica formrii naiunii romne Pentru cadrul general al formrii naiunilor europene: Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei. Voi.IV. Naionalismele si concertul european. Secolul XIX (1815l819), trad., Iasi, 1998; Guy Heraud, L'Europe des Ethnies, Paris, 1963; Guy Hermet, Istoria naiunilor si a naionalismului n Europa, trad., Iasi, 1997; Camil Muresan, Evoluia naionalitilor, Cluj-Napoca, 1996; P. Vergnaud, L'ide de la nationalit et de la libre disposition des peuples dans ses raports avec l'ide de l'tat, Paris, 1955. Pentru procesul formrii naiunii romne, dintre lucrrile mai vechi: N. lorga, Dezvoltarea ideii unitii politice la romni, Bucuresti, 1915; Idem, Origine et dveloppement de l'ide nationale surtout dans le monde oriental, Bucuresti, 1934; A.D. Xenopol, Despre naionalism, Iasi, 1908. Dintre lucrrile relativ mai noi, din ultimele decenii: N. Bocsan, Ideea de naiune la romnii din Transilvania si Banat, Cluj-Napoca, 1997; Idem, Opiuni sociale si demografice n procesul constituirii solidaritii naionale moderne. 182l-l848, n voi. Naiunea romn", coord .St. Stefnescu, Bucuresti, 1984; V. Cndea, Les lumires et la naissance de la concience nationale chez les Roumains, n Les lumires et la formation de la concience nationale chez les peuples de sud-est europen", Bucarest, 1970; V. Netea, Constiina originii comune si a unitii naionale n istoria poporului romn, Bucuresti, 1980; David Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria naiunii romne*, Bucuresti, 1984; St. Pascu, Formarea naiunii romne si a statului naional unitar romn, Bucuresti, 1974; P. Teodor, Iluminism si naiune , n voi. Naiunea romn", Bucuresti, 1984. Lucrri de sintez Dintre sintezele mai vechi privind perioada 1774-l848, rmn de consultat: N. lorga, Istoria Romnilor, voi.VII - IX, Bucuresti, 1938; Idem, Istoria romnilor prin cltori, Bucuresti, 1981; A.D. Xenopol, Istoria romnilor din Dacia Traian, vol.VIH-XII, Bucuresti, 1930. Numai pentru
Lucrrile marcate cu asterisc sunt cu precdere recomandate ateniei studenilor. 251

unele aspecte si pstreaz valoarea si tratatul de Istoria Romniei, vol.III-IV, Bucuresti, 1964. Dintre lucrrile destinate studenilor, aprute n ultima vreme: Gh. Platon, Istoria modern a Romniei, Bucuresti, 1995; Gh. Platon si colab., Cum s-a nfptuit Romnia modern, Iasi, 1993; G.D. Iscru, Istoria modern a Romniei, ed. a II a, voi.I, Bucuresti, 1996. Dintre sintezele de dat relativ recent asupra perioadei: N. Djuvara, ntre Orient si Occident. rile Romne n prima jumtate a secolului al XIXlea,Bucuresti,1994;K.Hitchins,Romnii. 1774-l866, Bucuresti, 1996. Antologii cu valoroase studii de profil pentru epoca n discuie: D. Berindei, Romnii si Europa n perioadele premodern si modern, Bucuresti, 1997; Gh. Platon, De la constituirea naiunii la Marea Unire. Studii de istorie modern, voi.I, Iasi, 1995, voi.II, 1998. Sinteze viznd anumite aspecte ale epocii sau numai unele provincii istorice: D. Berindei, Diplomaia romneasc modern. 182l-l877, Bucuresti, 1995; A. lordache, Principatele Romne n epoca modern, voi.I, Bucuresti, 1996; vol.II, 1998; A. lordache, Ap. Stan, Aprarea autonomiei Principatelor Romne. 182l-l859, Bucuresti, 1987; Ap. Stan, Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Romne. 1774-l856, Bucuresti, 1999; V. Sotropa, Proiectele de constituie, programele de reform si petiiile de drepturi din rile Romne, Bucuresti, 1976. Capitolul L Principatele Romne la sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XIX-lea (1774-l821) In afara unor sinteze cit ate, pentru statutul politic internaional al Principatelor Romne din aceast perioad: L. Boicu, Principatele Romne n raporturile politice internaionale. Secolul al XVIII-lea, Iasi, 1986; M. Dumitrescu, Politica lui Napoleon fa de rile romne, Bucuresti, f. an [1924]; Vlad Georgescu, Ideile politice si iluminismul n Principatele Romne. 1750-l831*, Bucuresti, 1972; Idem, Mmoires et projets de rforme dans les Principauts Roumaines. 1769-l830, Bucarest, 1970; Germaine Lebel, La France et les Principauts Danubiennes, Paris, 1955; A. Oetea, Contribution la question d'Orient, Bucuresti, 1930 (ed.rom., n Scrieri istorice alese", Cluj-Napoca, 1980). De asemenea, n afara lucrrilor de sintez citate, n mod special pentru influena francez asupra spiritului public: P. Eliade, De l'influence franaise sur l'esprit public en Roumanie, Paris, 1998 (ed.rom., Influena francez asupra spiritului public n Romnia, Bucuresti, 1982); N. lorga, La Rvolution Franaise et le sud-est de l'Europe, ediie Al. Zub, Iasi, 1989; Sud-Estul European n vremea Revoluiei Franceze. Stri de spirit, reacii, confluene, coord. Al. Duu, Bucuresti, 1994; Al. Zub, La sfrsit de ciclu. Despre impactul Revoluiei franceze, Iasi, 1994; Idem, La Revolution franaise et les Roumains, Iasi, 1989. 252

Monografii pentru 1821 si Tudor Vladimirescu, dintre lucrrile mai vechi, n afara analizelor din sintezele citate: C. D. Aricescu, Istoria revoluiunii romne din 1821, Bucuresti, 1871 (cea mai veche monografie dedicat revolu iei); N. lorga, Un aprtor al sracilor. Domnul Tudor din Vladimiri, Bucuresti, 1930; I. C. Filitti, Tudor Vladimirescu (Rostul rscoalei sale), Bucuresti, 1937. Dintre monografiile din perioada postbelic: A. Oetea, Tudor Vladimirescu si miscarea eterist n rile romnesti. 182l-l822. Bucuresti, 1945; Idem, Tudor Vladimirescu si revoluia din 1821, Bucuresti, 1971; Mircea T. Radu, 1821. Tudor Vladimirescu si revoluia din Tara Romneasc, Craiova, 1978; D.Berindei, Revoluia romn din 1821*, Bucuresti, 1991; G. D. Iscru, Revoluia din 1821 condus de Tudor Vladimirescu, d. a III a, Bucuresti, 2000. Pentru orientarea domnilor studeni, pe lng subcapitolul corespunztor din acest curs n mod special recomandm monografia citat a acad. Dan Berindei. Pentru frmntrile din epoca domniilor pmntene: I.C.Filitti, Frmntrile politice si sociale n Principatele Romne de la 1821 Ia 1828, Bucuresti, 1932; D.V. Barnovschi, Originile democraiei romne. Crvunarii". Constituia Moldovei de la 1822, Iasi, 1922; Ionic Tutu, Scrieri social-politice, ed. E. Vrtosu, Bucuresti, 1974. Capitolul III. Principatele Romne de la 1829 la 1848 Pentru ansamblul acestui interval de timp rmn fundamentale lucrrile Iui I.C. Filitti: Principatele Romne de la 1828 Ia 1834, Bucuresti, 1934; Domniile romne sub Regulamentul Organic. 1834-l848, Bucuresti, 1915; A. Oetea, Geneza Regulamentului Organic, n Scrieri istorice alese", Bucuresti, 1980. De asemenea, pentru domniile regulamentare: G. Bibescu, Domnia lui Bibescu. Coresponden si acte, vol.I-II, Bucuresti, 1893-l894 (trad, din francez de B. Florescu); D. Ciurea, Moldova sub domnia lui Mihail Sturdza, Iasi, 1947. Pentru miscrile politice din perioada premergtoare revoluiei de la 1848: C. Bodea, Lupta romnilor pentru unitatea naional. 1834-l849 , Bucuresti, 1967; P.P. Panaitescu, Planurile lui I. Cmpineanu pentru

Capitolul U. Principatele Romne de Ia 1821 la 1829 n ceea ce priveste documentarea, rmn indispensabile urmtoarele colecii sau volume de documente si izvoare narative: Documente privind istoria Romniei. Rscoala din 1821, vol.I-V, Bucuresti, 1959-l962; Hurmuzaki, Documente, Seria nou, voi.III. Solidaritatea romnilor din Transilvania cu miscarea lui Tudor Vladimirescu, Bucuresti, 1967; Hurmuzaki, Documente, Serie veche, voi.X, Bucuresti, 1902; Revoluia din 1821 condus de Tudor Vladimirescu. Documente externe, Bucuresti, 1980; Emil Vrtosu, 1821. Date si fapte noi, Bucuresti, 1932; N. Jorga, Izvoare contimporane asupra miscrii lui Tudor Vladimirescu, Bucuresti, 1932.

253

unitatea naional a Romnilor, Cluj, 1924; G.Zane, Miscarea revoluionar din 1840, n voi. Studii", Bucuresti, 1980; C. Vldu, L Cmpineanu, Bucuresti, 1973. Pentru documentare asupra epocii rmn de consultat cteva volume din colecia Hurmuzaki, mai ales voi.XVII. Capitolul IV. Transilvania si alte provincii romnesti aflate sub stpniri strine (1784-l848) Pentru miscarea naional din Transilvania de la sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XEX-lea, ca si pentru analiza situaiei rnimii romne, fundamentale rmn lucrrile istoricului D.Prodan: n primul rnd, lucrarea citat despre Supplex Libellus Valachorum; apoi, Problema iobgiein Transilvania. 1700-l848, Bucuresti, 1989; Rscoala lui Horea, vol.I-II, Bucuresti, 1984. Pentru evoluia miscrii naionale romnesti pn la 1848, deosebit de important este lucrarea lui L. Gymant, Miscarea naional a romnilor din Transilvania. 1790-l848*, Bucuresti, 1986; dintre lucrrile mai vechi, G. Bariiu, Pri alese din istoria Transilvaniei pe 200 de ani, t.1,1889. Pentru alte aspecte ale istoriei romnilor transilvneni, dintre lucrrile de dat recent: M. Bernath, Habsburgii si nceputurile formrii naiunii romne, Cluj-Napoca, 1994; T. Nicoar, Transilvania la nceputurile timpurilor moderne (1680-l800). Societate rural si mentaliti colective, Cluj-Napoca, 1997; S. Mitu, Geneza identitii naionale la romnii ardeleni, Bucuresti, 1997. Pentru istoria romnilor din alte provincii: I. Nistor, Istoria Bucovinei, Bucuresti, 1991; M. lacobescu, Din istoria Bucovinei*, voi.I, Bucuresti, 1991. De asemenea, N. Ciachir, Din istoria Bucovinei (1775-l944), Bucuresti, 1993; A. Boldur, Istoria Basarabiei, Bucuresti, 1992; L Nistor, Istoria Basarabiei, Bucuresti, 1991; Istoria Basarabiei de la nceputuri pn la 1998, d. a II a, Bucuresti, 1998; de asemenea, N. Ciachir, Basarabia sub ocupaie arist, Bucuresti, 1993; Oh. Zbuchea, O istorie a romnilor din Peninsula Balcanic. Secolul XVIII-XX, Bucuresti, 1999. Capitolul V. Revoluia de la 1848 n rile Romne Sub raport documentar sunt indispensabile coleciile: Anul 1848 n Principatele Romne, vol. I-VI, Bucuresti, 1902-l910; C.Bodea, 1848 la romni. O istorie n date si mrturii, vol.III, Bucuresti, 1982; vol.Ill, 1998; Documente privind revoluia de la 1848 n rile Romne. C. Transilvania. l-V, Bucuresti, 1977l992; Silviu Dragomir, Studii si documente privitoare la revoluia romnilor din Transilvania n anii 1848-l849, vol.V, Cluj, 1946; I. Varta, Revoluia de la 1848. Documente inedite din arhivele rusesti, Chisinu, 1998. Pentru analiza cauzelor si premiselor revoluiei de la 1848: Gh. Platon, Geneza revoluiei romne de la 1848, Iasi, 1980. n seria monografiilor si a antologiilor de studii de referin din ultimul timp: D. Berindei, Revoluia romn din 1848-l849, Cluj-Napoca, 1997; Idem, La Rvolution Roumaine de 1848-l849, Bucuresti, 1998; C.D. Iscru, Revoluia romn din 1848-l849, 254

Privind Biserica si viaa religioas, ntre sinteze: N. lorga, Istoria bisericii romnesti si a vieii religioase a romnilor, vol.I-II, Bucuresti, 1928; Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, vol.II, Bucuresti, 1994. Pentru aspecte speciale privind istoria Bisericii: O. Brlea, Biserica Romn Unit si ecumenismul corifeilor Renasterii culturale, Mimchen, 1983; S. Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a romnilor din Ardeal n secolul XVIII, vol.I-II, Sibiu, 1920-l930; I. Lupas, Istoria bisericeasc a romnilor ardeleni, Cluj-Napoca, 1995; M. Pcurariu, Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii si a neamului romnesc, Iasi, 1993; D.Radosav, Sentimentul religios la romni, Cluj-Napoca, 1997.

ed.a II a, Bucuresti, 1997; Gh. Platon, Moldova si nceputurile revoluiei de la 1848, Chisinu, 1993; Ap. Stan, Revoluia romn de la 1848*, Bucuresti, 1992. Cu privire special la revoluia romnilor din Transilvania, liderii si sau alte aspecte: S.Dragomir, Avram lancu, Bucuresti, 1965; Liviu Maior, 1848-l849. Romni si unguri*, Bucuresti, 1998; G.Neamu, Revoluia romnilor din Transilvania. 1848-l849, Cluj-Napoca, 1996; I.D. Suciu, Revoluia de la 1848-l849 n Banat, Bucuresti, 1968. Pentru aspecte speciale n desfsurarea revoluiei: T.Blan, Activitatea refugiailor moldoveni n Bucovina la 1848, Sibiu, 1944; K.Hitchins, Ortodoxie si naionalitate. Andrei Saguna si romnii din Transilvania. 1846-l873*, Bucuresti, 1995; George E. Marica, Ideologia generaiei de la 1848 n Transilvania, Bucuresti, 1968; Ap.Stan, Revoluia de la 1848 n ara Romneasc. Boieri si rani, Bucuresti, 1998. Pentru raporturile revoluionarilor romni cu miscarea democratic european: Olimpiu Boitos, Raporturile romnilor cu Ledru-Rollin si radicalii francezi n epoca revoluiei de la 1848, Bucuresti, 1940; J.Breazu, Edgar Quinet et les Roumains, Paris, 1927; Idem, J.Michelet si Romnii. Studiu de literatur comparat, Cluj, 1935; M.Bucur, J. Michelet si revoluionarii romni, vol.I-II, Bucuresti, 1982; N.Isar, Publicisti francezi si cauza romn. 1834-l859, Bucuresti, 1991. Pentru analiza unor personaliti de la 1848 si a operei lor, ntre altele: G. Zne, N. Blcescu. Opera, omul, epoca, Bucuresti, 1975; N. Blcescu, Scrieri istorice, politice si economice. 1848-l852, ed. G. Zne si Elena G. Zne, vol.I, Bucuresti, 1974; voi.II, Bucuresti, 1982; N.Blcescu, Opere. LV. Coresponden, ed.G.Zane, Bucuresti, 1964; C.A. Rosetti, Coresponden, ed.M.Bucur,' Bucuresti, 1980; G. Fotino, Din vremea renasterii naionale a ri Romnesti. Boierii Golesti, vol.I-IV, Bucuresti, 1939. Pentru o informare la zi privind interpretarea evenimentelor de la 1848 sunt de consultat si o serie de studii aprute nu de mult n: Revue roumaine d'histoire", nr. l-2/1988; Analele Universitii Spiru Haret", Istorie, nr.l/1998s.a Capitolul VI. Cultur si societate; de la iluminism Ia romantism (sfrsitul secolului al XVIII-lea - 1848)

255

Pentru iluminism - cultur civilizaie: N. Bocsan, Contribuii la istoria iluminismului romnesc, Timisoara, 1986; A. Camariano-Cioran, Spiritul revoluionar francez si Voltaire n limba greac si romn, Bucuresti, 1946; Al. Duu, Coordonate ale culturii romnesti n secolul al XVIII-lea. 1700-l821*, Bucuresti, 1968; D.Ghise, P. Teodor, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972; N. lorga, Istoria literaturii romne n secolul al XVIII-lea, vol.I-II, Bucuresti, 1969; N. Isar, Principatele Romne n epoca Luminilor. 1770l830. Cultura, spiritul critic, geneza ideii naionale*, Bucuresti, 1999; E. Lovinescu, Istoria civilizaiei romne moderne, vol.I-III, Bucuresti, 1924-l925; D. Popovici, La littrature roumaine l'poque des Lumires, Sibiu, 1945; P. Teodor, Interferene iluministe europene*, Cluj-Napoca, 1984. Cu privire special la ideologia Luminilor n Transilvania: L. Blaga, Gndirea romneasc n Transilvania n secolul al XVIII-lea, Bucuresti, 1966; I. Lungu, Scoala Ardelean. Miscarea ideologic naional iluminist, Bucuresti, 1978. Despre preromantism - romantism: Mircea Anghelescu, Preromantismul romnesc, Bucuresti, 1971; Paul Cornea, Originile romantismului romnesc, Bucuresti, 1972; D. Popovici, Romantismul romnesc, Bucuresti, 1969; Elena Tacciu., Romantismul romnesc; un studiu al arhietipurilor, Bucuresti, 1982. Intre monografiile privind personalitile culturale si publicaii culturale de seam: Mircea Anghelescu, Ion Heliade Rdulescu, Bucuresti, 1986; D.Popovici, Ideologia literar a lui Ion Heliade Rdulescu, Bucuresti, 1935; Maria Platon, Dacia literar, Iasi, 1974. Privind problematica nvmntului si cunoscui oameni de scoal, ntre altele: G. Bogdan-Duic, G. Popa-Lisseanu, Viaa si opera lui Gh. Lazr, Bucuresti, 1924; A. Camariano-Cioran, Academiile domnesti din Bucuresti si Iasi, Bucuresti, 1971; N.C.Enescu, Gh. Asachi, organizatorul scolilor naionale din Moldova, Bucuresti, 1962; N.Isar, Scoala naional de la Sf. Sava" si spiritul epocii. 1818-l859, Bucuresti, 1994; Emilia St. Milicescu, Gheorghe Lazr, Cluj-Napoca, 1932; G.Potra, Petrache Poenaru, ctitor al nvmntului n ara noastr, Bucuresti, 1963. n ncheiere, precizm c, dat fiind destinaia lucrrii de fa, nu am trecut n aceast bibliografie numeroase studii si articole - unele care ne aparin - precum si diverse alte surse documentare, pe care le-am utilizat n text. Vom trimite la toate acestea, cu siguran, cu prilejul unei eventuale reeditri a textului de fa, n forma unei lucrri stiinifice, nsoit cu aparatul critic de rigoare. Adugm c, din aceleasi considerente viznd economia de spaiu tipografic, cum se observ, n aceast Bibliografie, am eliminat indicaiile privind editura.

256