Sunteți pe pagina 1din 30

Statele Unite Ale Americii Industria in regiunile economico geografice 1.

. Regiunea New England (Noua Anglie) Situata intre tarmul Oceanului Atlantic, fluviul Hudson si granita cu Canada, regiunea New England cuprinde sase dintre cele mai mici state ale federatiei, ei revenindu-i 2,2% din teritoriul S.U.A., dar concentrind 6% din populatia tarii si participind cu peste 8% la crearea venitului national. Relieful predominant este cel colinar si de munti cu altitudini mijlocii (Green Mountains, White Mountains, Berkshire Hills, care fac parte din Muntii Appalachi), iar in lungul vailor Hudson, Connecticut etc. depresiuni. Clima oceanica, umeda a favorizat dezvoltarea padurilor, care formeaza marea bogatie a statelor din aceasta parte nordica a S.U.A. Dezvoltarea timpurie a industriei (prima fabrica textila dateaza din anul 1790) a fost legata de existenta unor resurse locale (lemn, resurse hidroenergetice, lina, piei etc.) si de masa emigrantilor din Anglia, specializata in manufactura textila. Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe baza calificarii fortei de munca si a existentei unor cai de comunicatii si porturi, prin care a fost posibil importul de materii prime necesare, s-au dezvoltat si ramurile industriei grele, mai ales cea a constructiilor de masini. Astazi, alaturi de ramurile si subramurile traditionale, au o deosebita importanta si industria de masini unelte, industria de utilaj energetic, electrotehnic si electronica, de motoare de avioane, industria alimentara (lactate, peste, tutun), chimica si industria prelucrarii lemnului. O retea deasa de cai ferate si sosele, ca si numeroase porturi, asigura acestei regiuni legaturi lesnicioase cu restul tarii. Centrul care polarizeaza intreaga activitate economica si social-culturala a regiunii este orasul Boston, care impreuna cu o serie de orase-satelit : Cambridge, Somerville, Lynn, Everett, Brookline, Watertown, Arlington, Medford, Winchester, Malden etc. formind a opta conurbatie, ca marime, din cadrul S.U.A. Capitala a statului Massachusetts, Boston este unul dintre marile centre comercial-financiare ale tarii si principalulcentru vechi, industrial al regiunii New England. Oras vechi, fundat de John Whinthrop in anul 1630, Boston a fost, pina in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cel mai mare oras din America de Nord, dupa care a fost depasit de alte orase ca: New York, Philadelphia etc. In prezent este un oras cu activitati multiple, functia principala fiind cea industriala. In Boston sint concentrate 1/6 din numarul muncitorilor regiunii New England si 1/2 din uzinele statului Massachusetts. Cele mai importante intreprinderi apartin industriei pielariei si incaltamintei, electrotehnice, textile, confectiilor, chimice, poligrafice, acestea fiind situate in zona portuara si in suburbii. Al doilea centru economic al regiunii New England este Providence-Warwick (911 000 locuitori cu suburbiile). Orasul este situat pe tarmul Oceanului Atlantic, in interiorul Golfului Narragansett ; a fost fondat in anul 1636 si este capitala. statului Rhode Island, indeplinind si importante functii industrial-portuare. Dintre ramurile industriale se remarca industria constructoare de masini, electrotehnica, textila si chimica. Portul, avind o serie de avanporturi situate pe tarmurile golfului, are un trafic de 9,3 milioane tone anual si este specializat in exportul produselor agricole si in cabotaj. In statul Connecticut se afla citeva orase mai mici, importante insa prin specializarea industriei lor ca si prin activitatile comerciale si culturale. Orasul Hartford este capitala statului si unul dintre cele mai apreciate centre ale S.U.A. pentru industria de masini-unelte si motoare de avioane, renumit, de asemenea, prin cele mai mari societati de asigurare din S.U.A. Pe tarmul Oceanului Atlantic sint situate porturile: New Haven (761 000 locuitori), puternic centru industrial si cultural, aici aflindu-se Universitatea Yale (1701), Byidgepoyt (794 000 locuitori) si New London-Groton (157 000 locuitori), cu industrii constructoare de nave, fabrici textile si alimentare. In partea de nord a regiunii New England orasele sint putin numeroase, in general mici, cel mai important fiind Portland (162 000 locuitori) in statul Maine, cunoscut port pentru importul petrolului destinat marilor rafinarii din Montreal (Canada). Statele din nordul regiunii au o industrie mai putin dezvoltata, dar sint cunoscute prin marile resurse forestiere si dezvoltarea agriculturii (cartoful si cresterea pasarilor). Un loc important il detine turismul, mai ales in statul Maine, in care se intilnesc peste 2500 de lacuri in preajma carora s-au dezvoltat. numeroase statiuni, centre sportive si de vinatoare. Fara a ocupa o suprafata prea mare, situata in marginea de nord-est a tarii, New England este, in mod cert, o regiune deosebita, atit ca peisaj geografic, cit si in privinta traditiei si a specializarii industriale. Ea constituie nucleul din care s-a format marele stat federal de astazi.

2. Regiunea Middle Atlantic (Central-atlantica) Intinzindu-se de la tarmul Oceanului Atlantic, cu estuarele sale largi (Hudson, Delaware, Chesapeake), pina la Muntii Appalachi si tarmurile sudice ale lacurilor Ontario si Erie, regiunea Central atlantica ocupa 4% din suprafata tarii, detinind 20% din populatie, 40% din activul bancilor, 33% din volumul comertului interior si peste 25% din valoarea industriei prelucratoare a tarii. Fluviile : Hudson, cu afluentul sau Mohawk, Delaware, Potomac, St. Lawrence, in nord, iar in extremitatea vestica, riul Ohio, au inlesnit mult stabilirea legaturilor intre partea de est si cea de vest a regiunii. Appalachii centrali, care ocupa cea mai mare parte a teritoriului, continua spre est cu Piemontul preappalachian si cu Cimpia litorala atlantica. In extremitatea de nord se afla Muntii Adirondacks, iar spre nord-vest se intinde Platoul Marilor Lacuri. Varietatea reliefului si a structurii geologice asigura existenta unor importante resurse de subsol (carbune, petrol) a caror. valorificare este avantajata si de apropierea de tarmul Oceanului Atlantic. In secolele al XVIII-lea si .al XIX-lea, dupa ce au fost descoperite, marile zacaminte de carbuni din partea de sud a statului Pennsylvania, au inceput sa se dezvolte industria siderurgica si constructoare de masini. In acelasi timp, in marile orase-porturi au fost create industrii legate de importul de materii prime si de mina de lucru ieftina datorata afluxului de imigranti din Europa. Prin construirea canalului care leaga Lacul Ontario cu fluviul Hudson a fost creata o artera directa de navigatie intre New York si Marile Lacuri, in lungul acestuia si al fluviului conturindu-se astazi o importanta regiune industriala. Toate aceste elemente au favorizat o crestere deosebita a populatiei, o aglomerare a acesteia in orase care alcatuiesc cea mai mare aglomerare urbana din lume denumita megalopolis-ul american" 1. In aceste conditii, procentul populatiei urbane este foarte ridicat (peste 80%), iar numeroase orase mici graviteaza catre marile centre polarizatoare: New York, Philadelphia, Baltimore, Pittsburgh etc. In structura productiei industriale predomina constructiile de masini (masini unelte, electrotehnica, utilaje si instalatii industriale, constructii navale), bine dezvoltate fiind si siderurgia, chimia si prelucrarea petrolului, industria textila si a confectiilor si industria alimentara. O retea extrem de deasa de cai ferate si autostrazi inlesneste legaturile intre marile orase-porturi si centrele industriale din vestul regiunii precum si cu zonele, care furnizeaza materiile prime, unele produse industriale si agricole. Regiunea economico-geografica Central-atlantica este asadar una dintre cele mai dezvoltate din S.U.A., atit pe plan economic, cit si in privinta gradului de urbanizare, dezvoltarii serviciilor etc. Principalul centru catre care graviteaza intreaga activitate economica a regiunii este New York, cel mai mare oras si cel mai important centru al vietii economice si culturale din S.U.A. Orasul propriu-zis este situat la tarmul Oceanului Atlantic, in zona de varsare a fluviului Hudson, pe insulele Manhattan, Long si Staten, iar suburbiile se afla pe continent, in mare parte in statul New Jersey: Paterson, impreuna cu: Clifton, Passaic, Fair Lawn, Hackensack, East Paterson, Lodi, Garfield, Glen Rock ; Newark impreuna cu: Elizabeth, Linden, Orange, Belleville, Irvington, Hillside, Roselle, Maplewood, South Orange, East Orange, West Orange, Bloomfield ; Jersey City cu: Bayonne, Wechawken, Hoboken, Union City, North Bergen etc. Zonele industriale cele mai mari se afla in Brooklyn, in apropierea portului, cu intreprinderi specializate in constructii navale, prelucrarea petrolului, productia chimica, de pielarie si incaltaminte. Alte zone industriale se contureaza in cartierul Queens, cu intreprinderi electrotehnice, chimice, poligrafice si alimentare, in cartierele Bronx si Staten Island cu mari uzine siderurgice, constructoare de masini si chimice. O mare insemnatate o are si zona, preoraseneasca, detinatoare a 50% din valoarea industriei New York-ului. New York este si un mare nod de comunicatii, fiind primul nod maritim, portul, cu numeroasele sale avanporturi (Bayonne, Newark, Jersey City, Gulfport, Perth Amboy etc.), avind cheiuri in lungime de peste 1500 km si un trafic anual de 149 milioane tone, detinind primul loc intre porturile tarii. Traficul de cabotaj este foarte insemnat, fiind reprezentat prin petrol (peste 40 milioane tone), peste, produse lemnoase si agricole. Pentru comertul international, portul New York se distinge prin traficul de produse industriale si importul de produse agricole tropicale, metale neferoase etc. Ca nod feroviar are o deosebita importanta pentru legaturile cu zona Marilor Lacuri, din New York pornind 11 magistrale, intre care magistrala New York Central, cu patru linii, inregistreaza cel mai intens trafic de marfuri si calatori din tara. Dintre numeroasele gari, cea mai mare este Pennsylvania Station, situata intr-o cladire noua, care are un trafic zilnic de 800 trenuri cu peste 500 000 de calatori. Al doilea mare centru al regiunii Central-atlantice este Philadelphia, asezat pe fluviul Delaware, la confluenta acestuia cu riul Schwylkill si in apropierea varsarii fluviului in estuarul Delaware. Incluzind suburbiile Camden, Trenton, Abington, Chester, Wihnington etc. Philadelphia formeaza o mare conurbatie, a patra in cadrul S.U.A., cu 4,9 milioane locuitori. Philadelphia a fost fondat de Arthur Penn in anul 1682, iar apropierea de resursele energetice (carbunii din Appalachi, petrolul din Pennsylvania, hidroenergia de pe riul Delaware) au influentat dezvoltarea timpurie a industriei. Acest oras in care s-a semnat, la 4 iulie 1776, Declaratia de 2

independenta, a cunoscut, intre anii 1790-1800, si functia de capitala a S.U.A. Legaturile pe mare, inlesnite de adincimea fluviului si a estuarului, au permis o intensa activitate portuara, chiar daca orasul se afla la 150 km departare de ocean. Vechimea dezvoltarii industriale a dus la o inalta specializare a productiei si a fortei de munca, in prezent Philadelphia fiind printre marile centre industriale ale tarii, specializat in industria siderurgica, constructii navale, locomotive si vagoane, masini-unelte, prelucrarea petrolului, industria petrochimica. textila, confectii, incaltaminte, poligrafica, zahar, tigarete, conserve, alimente concentrate etc. Zonele industriale se afla in partea de sud a orasului, in lungul fluviului Delaware si in partea de vest, unde se gaseste, printre altele, si o centrala electronucleara. Activitatea de transport este legata, in primul rind, de functia portuara. Cu un trafic anual de 58;9 milioane tone, portul este specializat in importul de petrol, minereu de fier, metale neferoase, produse alimentare, material lemnos etc. si in exportul de produse petroliere, siderurgie, carbuni etc. In apropiere se afla si porturile petroliere Marcus Hook (22 milioane tone) si Yaulsboro (25,5 milioane tone). De asemenea, este un mare nod feroviar si rutier, iar aeroportul sau international amplasat in Elmwood are un trafic anual de 3,8 milioane pasageri. La sud de Philadelphia, pe tarmul estuarului Chesapeake, se afla orasul Battirnoye, care poarta numele lordului Baltimore, primul proprietar din Maryland. Intemeiat in anul 1729, orasul are astazi o populatie de 2,1 milioane de locuitori, impreuna cu suburbiile, fiind unul dintre marile centre industriale, comerciale si financiare ale S.U.A. Activitatea portuara intensa a usurat mult procesul dezvoltarii sale industriale. Instalatiile portului se intind pe o lungime de 64 km si desfasoara un trafic anual de 46,6 milioane tone ; datorita unor legaturi feroviare foarte bune, hinterlandul sau ajunge pina in statul Ohio. Prin port se exporta mari cantitati de cereale, carbuni, produse animaliere si industriale. Importul este predominat de minereurile de fier, concentratele de metale neferoase, produsele agricole etc. Orasul este deservit si de citeva aeroporturi, mai important fiind Friendship. Industria existenta prelucreaza diverse materii prime aduse din regiunea Marilor Lacuri, Appalachi, din regiunile sudice sau din import. Se remarca, in special, ramurile industriei grele: siderurgice, constructii navale, avioane, metalurgie neferoasa, prelucrarea petrolului, chimica. Sint bine dezvoltate si industria conservelor, textila si a confectiilor, a tutunului etc. Activitatea culturala este bine reprezentata (Universitatea John Hopkins-Mary-land, Academia de stiinte-Maryland etc.). Pittsburgh este situat in centrul marelui bazin carbonifer al Pennsylvaniei, fiind o veche asezare de indieni, apoi fort francez din secolul al XVIII-lea, iar din anul 1816 devine oras. Populatia sa este de 604 300 locuitori, dar atinge circa 2,4 milioane locuitori impreuna cu suburbiile si orasele-satelit : Penn Hills, Wilkinsburg, McKeesport, Mount Lebanon, Baldwin etc. Pozitia deosebit de favorabila, la confluenta riurilor Allegheny si Monongahela, care formeaza riul Ohio, i-a usurat stabilirea legaturilor cu Marile Lacuri si tarmul Oceanului Atlantic. Numeroase cai ferate si sosele converg spre Pittsburgh, conferindu-i rolul de mare nod de comunicatii. Activitatea portuara este intensa, cu un trafic de peste 14,5 milioane tone marfuri anual, in mare parte carbuni si minereuri de fier. Activitatea economica de baza este insa cea industriala, ramura principala, metalurgia feroasa, fiind reprezentata prin mari uzine, iar orasul trecind drept primul centru siderurgic al tarii (circa 30 milioane tone otel anual), unde o pondere deosebita o au uzinele firmei U. S. Steel Corporation. Sint bine dezvoltate si alte ramuri industriale: cocso chimia, constructia de masini grele, utilaje industriale, material feroviar, chimica, electrotehnica, sticlarie si ceramica. In apropiere, la Shippingport, a fost construita una dintre primele centrale atomoelectrice ale S.U.A. Buffalo (1,4 milioane locuitori) este un port activ, la tarmul Lacului Erie, in punctul din care porneste New York State Barge Canal care face legatura intre Marile Lacuri si Oceanul Atlantic. Cunoscut din secolul al XVIII-lea, orasul devine in secolul nostru un mare port si centru industrial. Apropierea de cascada Niagara si deci de amenajarile hidroelectrice de aici a fost un alt factor care a influentat dezvoltarea industriei, bine reprezentata prin cea siderurgica (in suburbia Lackawanna), industria electrotehnica, de utilaje industriale, chimica, alimentara. Nod de comunicatii navale (traficul portului atinge 11,7 milioane tone anual), feroviare, rutiere si aeriene (2,7milioane pasageri), Buffalo este si un important centru comercial. In oras se afla un muzeu de istorie, altul de stiinte, galeria de arta Allbright-Knox, a gradina zoologica si alte obiective turistice. In lungul lui New York State Barge Canal se intilnesc trei importante centre industriale: Rochester (970 000 locuitori, in cadrul SMSA), Syracuse (643 000 locuitori tot in cadrul SMSA) si UticaRome (343 000 locuitori). O aglomeratie urbana deosebita o formeaza Albany, situat pe fluviul Hudson, capitala. statului New York, cu 420 000 locuitori, in care se afla cea mai mare universitate din S.U.A., New York State University. Centre industriale mari se intilnesc si in statul Pennsylvania: Allentown-Bet hlehem-Easton (608 000 locuitori), Harrisburg (422 000 locuitori), care este si capitala statului etc. 3. Regiunea East North Center (Central-nord-estica) 3

Situata in sudul lacurilor Superior, Michigan, Huron si Erie, motiv pentru care mai este denumita si regiunea Marilor Lacuri, ocupa 9% din suprafata tarii, iar in cuprinsul ei traieste circa 25% din populatia S.U.A. In acelasi timp concentreaza peste 40% din valoarea productiei industriale a tarii si aproximativ 25% din cea agricola. Cadrul natural al regiunii este format dintr-un relief nu prea inalt, brazdat de ape, in care glaciatiunea a incrustat adincile cuvete ale Marilor Lacuri nordamericane. Spre sud altitudinea scade, trecindu-se la un relief de cimpie. Existenta Marilor Lacuri si a riurilor Ohio si Mississippi, intre care se intinde regiunea, ofera conditii naturale deosebit de favorabile dezvoltarii transporturilor. Formarea curentilor de transport al minereului de fier din Minnesota si al carbunelui din Pennsylvania pe Marile Lacuri si pe Ohio a stat la baza aparitiei unor puternice centre industriale, mai ales in porturile situate la tarmul lacurilor. Regiunea detine insa si resurse proprii de subsol: carbuni (Indiana, Illinois), petrol (Illinois, Ohio, Michigan), minereuri de fier (Wisconsin, Michigan), cupru (Michigan), care sint in prezent intens valorificate. In legatura cu reteaua foarte intensa a cailor de comunicatie au aparut numeroase centre care produc mijloace de transport, indeosebi automobile, ramura care si-a gasit cea mai avantajoasa dezvoltare in statul Michigan. Bogatele resurse agricole au favorizat o puternica concentrare a industriei alimentare, a ingrasamintelor chimice si masinilor agricole. Porturile de la Marile Lacuri au un trafic deosebit de intens. In afara marilor porturi Chicago, Toledo, Detroit, Cleveland se intilnesc si alte numeroase porturi cu trafic anual ridicat Milwaukee (circa 8,5 milioane tone), Sandusky (circa 6 milioane tone), Lorain (circa 7 milioane tone), ConneautOhio (peste 7 milioane tone), Kewaunee (circa 3,5 milioane tone), Calcite-Michigan (peste 13 milioane tone), Port Inland-Michigan (peste 9 milioane tone), Ashtabula (peste 10 milioane tone) etc. Metropola economica a regiunii este orasul Chicago, situat pe tarmul sudic al Lacului Michigan si traversat de riurile Chicago si Calumet, fiind al doilea oras al S.U.A. dupa numarul de locuitori. Impreuna cu numeroasele sale suburbii si orase satelit (Evanston, Skokie, Calumet, Chicago Haights, Blue Island, Whiting, Hammond, East Chicago, Gary etc.) situate pe teritoriile statelor Illinois si Indiana, formeaza o conurbatie de 7 milioane locuitori ,a doua din S.U.A. In cadrul economiei S.U.A. este primul port interior si centru feroviar si al doilea oras, dupa volumul productiei industriale, importanta financiara si comerciala. Orasul Chicago este situat la capatul sudic al marelui sistem de navigatie interioara reprezentat de cele cinci lacuri nord-americane si de fluviul St. Lawrence. Dezvoltarea sa este legata de secolul al XIX-lea (in anul 1804 a fost intemeiata prima asezare, iar din 1837 a devenit oras), cind se construiesc caile ferate si canalul navigabil dintre Lacul Michigan si riul Illinois, care fac ca orasul sa devina un mare nod de circulatie. Aceasta a favorizat amplasarea unor industrii de prelucrare a produselor agricole (conserve de carne, uleiuri etc.), iar la inceputul secolului al XX-lea, a industriei metalurgiei feroase si a constructiilor de masini. In concordanta cu extinderea functiilor sale, orasul s-a marit, intinzindu-se spre nord si sud-est, in lungul Lacului Michigan. Datorita importantei si influentei lui economice, orasul Chicago trece astazi drept capitala neoficiala a partii interioare a tarii. Chicago este Si un centru de convergenta a numeroase conducte magistrale de petrol si de gaze naturale prin care se transporta insemnate cantitati de hidrocarburi din centrul si sudul tarii. Activitatea industriala, puternic impulsionata de marea intretaiere de cai de comunicatii, are un caracter complex. In regiunea industriala Chicago sint concentrate peste 15 mii intreprinderi, cu peste 1,2 milioane de salariati. Ramurile industriei grele sint preponderente: metalurgia feroasa (cu marile uzine de la Gary-7,5 milioane tone otel anual si Calumet-6,5 milioane tone otel anual), constructii de material feroviar, automobile, electrotehnica, masini agricole (McCormick; una din marile uzine de tractoare ale S.U.A.); utilaj electronic si de telefonie, apoi prelucrarea petrolului, cu marile rafinarii Whiting, East Chicago, Gary, Calumet. In total, capacitatea rafinariilor din zona orasului Chicago este de SS,4 milioane tone. In preajma lor s-au dezvoltat puternice complexe petrochimice. Intre alte ramuri se remarca si industria carnii (marile abatoare . din sudul orasului), a prelucrarii lemnului, moraritului, confectiilor, incaltamintei, tipariturilor. Cea mai mare parte a industriei este concentrata in partea de sud si sud-est a orasului. Chicago este totodata si un mare centru financiar si comercial, dupa activul sau grupul financiar din Chicago fiind al patrulea din S.U.A. Aici isi au sediul marile banci: Continental Illinois National Bank and Trust", First National Bank of Chicago" etc. si importante firme industriale: Pullman", McCormick", Swift" Admiral", Sunbean", Armour", Zenith", International Harvester" s.a. Activitatea comerciala este reprezentata prin 75 mari antreprize Si peste 55 000 de magazine. Detroit, al doilea mare oras al regiunii, este situat pe riul Detroit si la tarmul Lacului St. Clair, prin care trec caile navigabile dintre lacurile Huron si Erie. Pozitia sa geografica favorabila a inlesnit o rapida dezvoltare a 4

cailor de comunicatie si comertului. In secolul nostru, odata cu construirea, dupa anul 1909, la Dearborn, a primei uzine de automobile Ford, Detroit s-a extins mult, devenind un mare centru urban si industrial al S.U.A. Populatia sa atinge aproape milioane locuitori, iar impreuna cu o serie de orasesatelit: Dearborn, Hamtramck, Warren, River Rouge, Ecorse, Melvindale, Ferndale, Roseville etc. formeaza o conurbatie de 4,9 milioane locuitori, a cincea din S.U.A. Functia principala a orasului este cea industriala, fapt evidentiat de numarul ridicat al unitatilor cu acest profil; de numarul mare de muncitori ocupati in acest sector, neatins de nici unul dintre marile orase americane, reprezentind jumatate din populatia activa. Marele potential industrial a atras multi imigranti (aproape 3/5 din populatie) si populatie de culoare (circa 1/ 10). Pentru industria orasului rolul hotaritor 1-a avut construirea uzinelor de automobile. Astazi, Detroit este capitala automobilului american", cel mai mare centru al productiei de automobile din intreaga lume. In oras, dar mai ales in suburbiile sale, functioneaza uzine ale celor trei mari firme din industria constructiilor auto ale S.U.A.: General Motors, Ford Motor si Chrysler. Cea mai mare este uzina River Rouge din Dearborn, a firmei Ford Motor, care executa toate procesele de productie, inclusiv producerea accesoriilor, intr-un complex de fabrici cu circa 80 000 de salariati. De remarcat specializarea in toate ramurile care au contingenta cu automobilul: cauciuc sintetic, anvelope. sticlarie, metalurgie feroasa, textila, aluminiu, prelucrarea petrolului etc. Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au dezvoltat si alte ramuri: constructia de tractoare, avioane, motoare electrice, productia de razboi. Mai putin insemnate sint industria lemnului si industria alimentara. Dupa volumul global al industriei, orasul ocupa locul al patrulea in S.U.A. (dupa New York, Chicago, Los Angeles). In statul Ohio se afla orasul Cleveland, situat pe tarmul sudic al Lacului Erie. Fondat in anul 1796 si declarat oras in 1836, Cleveland este un mare centru industrial si financiar al S.U.A., cu o populatie de 2,05 milioane locuitori (fmpreuna cu suburbiile). In trecut a fost centrul productiei petroliere si sediul marii companii Standard Oil, creata de Rockefeller. Desi azi rezervele de petrol locale au fost secatuite, industria de prelucrare mai are Inca o importanta destul de mare. Dezvoltarea deosebita a orasului s-a datorat constructiei canalului care il leaga de riul Ohio, orasul devenind un mare nod de comunicatii navale, terestre si aeriene (Hopkins Airport are un trafic anual de 5,8 milioane pasageri). Functia industriala este reprezentata prin mari uzine siderurgice, de masiniunelte (locul al doilea in S.U.A.), electrotehnice, automobile, santiere navale, prelucrarea petrolului si petrochimia, textila , si confectii, hirtie etc. Din punct de vedere economic, Cleveland este debuseul marelui bazin carbonifer din nordul Muntilor Appalachi. Cincinnati (1,4 milioane locuitori, cu suburbiile) este un mare centru industrial situat pe riul Ohio, fondat in 1788 si declarat oras in 1819, fiind specializat in productia de masini-unelte, mecanica de precizie, siderurgie, electrotehnica, avioane, alimentara, chimica, instrumente muzicale ; este nod feroviar, port fluvial activ (circa 7,5 milioane tone) si are un aeroport cu un trafic anual de 2,7 milioane pasageri. Alaturi de activitatea economica, in oras se desfasoara o intensa viata culturala (are doua universitati cu circa 50 000 studenti, Conservator, Academie de arte, muzee). Columbus (1 058 000 locuitori, cu suburbiile), situat in partea centrala a statului Ohio, este capitala acestuia si important centru cultural (Ohio State University cu 46 000 studenti) si comercial, functii ce au dus la cresterea rapida a populatiei. Dintre cele mai mari centre urbane ale statului Ohio (care se numara printre cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, in cadrul S.U.A.) amintim: Dayton (857 000 locuitori), Toledo (781 000 locuitori), Youngstown (544 000 locuitori) si Akron (682 000 locuitori), toate puternice centre industriale si comerciale. In statul Indiana se distinge orasul Indianapolis (1,1 milioane locuitori, cu suburbiile), capitala statului, mare nod feroviar, rutier si aerian (2,6 milioane pasageri anual) si important centru al industriei alimentare, de masini agricole si mijloace de transport. Populatia orasului a crescut foarte mult in ultimul timp_ Orasul poseda un circuit de curse de automobilism, pe care se desfasoara anual Marele premiu de automobilism al S.U.A_ (pe 500 mile) celebru in lumea intreaga. In statul Wisconsin se afla orasul Milwaukee (1,4 milioane locuitori, fmpreuna cu suburbiile), mare centru industrial pe tarmul Lacului Michigan, situat intr-o zona de puternica concentrare a industriei siderurgice, a constructiilor de masini (nave, produse electrotehnice, masini agricole etc.). Este bine cunoscut prin fabricile sale de incaltaminte, produse lactate, tricotaje si mai ales ca mare centru mondial al productiei de bere. Orasul a fost fondat de colonistii germani dupa anul 1830 si are un aspect pitoresc, cu numeroase parcuri si gradini. Este un port activ la Lacul Michigan, iar aeroportul sau inregistreaza un trafic anual de 2,1 milioane pasageri. 4. Regiunea West North Central (Central-nord-vestica) 5

Sub aceasta denumire sint cuprinse statele situate la vest de fluviul Mississippi, pina la limita Muntilor Stincosi, spre sud pina la valea riului Arkansas, iar in nord pina la granita cu Canada. Relieful regiunii, care mai este denumita si Vestul Mijlociu", este format din Podisul Preriilor si din Podisul Missouri, continuate spre sud cu Podisul Ozark. Este patria intinselor prerii, cea mai mare zona de cultura a cerealelor din S. U.A. Regiunea ocupa 19% din suprafata tarii si are 9% din populatia sa, fiind specializata in exploatarea minereului de fier (90% din productia nationala), a minereurilor de plumb (50%) si de zinc (25%), formind, totodata, baza productiei de griu, de porumb si de cresterea animalelor. In afara de aceasta dispune si de resurse de petrol in statele Kansas si Missouri, unde se afla si o dezvoltata industrie de prelucrare si chimizare, la Kansas City, Wichita, El Dorado etc. Industria prelucratoare este reprezentata mai ales prin cea a moraritului, a carnii, lemnului, celulozei si hirtiei, masini agricole, mijloace de transport, metalurgie feroasa si neferoasa etc. Activitatea industriala este concentrata in marile orase, determinind o crestere treptata a populatiei urbane. Minneapolis, impreuna cu orasul vecin St. Paul, sint situate pe malurile lui Mississippi, in punctul de unde fluviul incepe sa fie navigabil, formind o conurbatie de 2,0 milioane locuitori. Este un important centru industrial, specializat in industria alimentara (morarit, produse lactate, conserve, uleiuri etc.), industria textila, a pielariei si incaltamintei, a lemnului, mobilei, celulozei si hfrtiei, poligrafica. ine reprezentata este si industria constructoare de masini : masini agricole, vagoane, electrotehnica, montaj de automobile etc. Se remarca si ca un insemnat centru de transporturi (nod feroviar cu 12 linii, port fluvial, mare aeroport international cu 7,2 milioane pasageri anual). Orasul este situat intr-o regiune cu numeroase parcuri si lacuri de un pitoresc deosebit, dintre care cel mai cunoscut este Minnehaha Park. Kansas City (1,3 milioane locuitori impreuna cu suburbiile) este situat la confluenta lui Missouri cu rful Kansas. fiind format, practic, din doua ora se cu acelasi nume, care apartin statelor Missouri si Kansas si care au fost intemeiate la. inceputul secolului al XIX-lea. Activitatea principala este cea comerciala si de transport ; aici se gasesc mari abatoare si piete de vite si grine, orasul inscriindu-se drept primul centru al S.U.A. in tranzitul de animale vii pe calea ferata. Activitatea comerciala este strins legata de cea de transport. Kansas City este un important nod feroviar (12 linii) si port fluvial. Are si un mare aeroport cu un trafic de 4,1 milioane pasageri anual. Toate acestea au impulsionat dezvoltarea industriala: morarit, carne, pielarie, incaltaminte, marfuri agricole, material feroviar, avioane, automobile, chimica, prelucrarea petrolului etc. Omaha (569 000 locuitori) tinde sa devina cel mai mare centru al comertului cu animale din S.U.A., datorita marilor abatoare si fabrici alimentare pe care le are. Pe baza resurselor miniere din Muntii Stincosi s-a dezvoltat aici industria metalurgiei neferoase. Omaha este si un centru cultural activ, cu o universitate intemeiata in anul 1908. 5. Regiunea South Atlantic (Sud-atlantica) In partea de sud-est a S.U.A. se situeaza sase state cu larga iesire la Oceanul Atlantic, care, desi nu au o dezvoltare economica la nivelul statelor din nord, se diferentiaza de restul statelor sudice prin existenta unor resurse de .carbuni, minereuri de fier, hidroenergie, saruri de potasiu, in parte valorificate. Totodata, sint state cu o agricultura bine dezvoltata si specializata. Teritoriul lor cuprinde o parte din Muntii Appafachi centrali, Piemontul preappalachian si Cimpia litorala centrala si sudica, Peninsula Florida ; populatia urbana a regiunii se ridica, in medie, la circa 58%, procent mai redus in comparatie cu statele nordice. Dar exista mari diferente intre state in acest sens. Astfel, daca West Virginia are numai 39% populatie urbana, in Florida aceasta atinge 80%. Dintre culturi sint bine reprezentate: bumbacul, tutunul (in Virginia, North Carolina, South Carolina, Georgia), cerealele, legumele si pomii fructiferi. Cresterea animalelor este mai putin importanta (cornute pentru lapte, pasari). Din punct de vedere agricol statul Florida ocupa o pozitie aparte ; aici, clima subtropicala a favorizat o larga dezvoltare a culturii citricelor, a legumiculturii si floriculturii, produse in realizarea carora este intrecuta, la nivel national, numai de California. Valorificarea terenurilor din mlastinile Everglades vor asigura Floridei suprafete din ce in ce mai mari pentru extinderea culturilor cu caracter subtropical. In domeniul industriei, regiunea se distinge prin prelucrarea bumbacului (2/3 din productia de tesaturi de bumbac a S.U.A.), industria tutunului (in statul Virginia), industria conservelor si a sucurilor (in Florida). Dintre ramurile industriei grele sint mai bine dezvoltate: exploatarea carbunilor (in West Virginia, care constituie primul bazin carbonifer al S.U.A.), cea a fosforitelor, in Florida (27,5 milioane tone), industria constructiilor de masini, chimica. In zona Fall Line au fost construite hidrocentrale care asigura cerintele de energie electrica ale regiunii. Pentru statul Florida un loc deosebit il detine turismul, marile statiuni balneare maritime fiind vizitate anual de circa 24 milioane de turisti. Dintre acestea cea mai cunoscuta este Miami, dar pe tarmul atlantic al Floridei, de la Jacksonville pina la Miami, statiunile se tin lant : Jacksonville Beach, Daytona Beach, Palm Beach, Ft. Lauderdale etc: Orasele regiunii Sud-atlantice nu sint, in general, prea mari, dar citeva dintre ele s-au impus ca importante centre de convergenta economica de interes natio nal, asa cum sint : Atlanta, Miami, Tampa. 6

Atlanta (1,7 milioane locuitori impreuna cu suburbiile), fondat in 1845, este principalul centru comercial, de transport, industrial si financiar al regiunii. Activitatea principala este cea de transport, mare nod feroviar - cu 15 linii -, rutier si aerian, cu un aeroport de mare trafic-Hartsfield International (25,6 milioane pasageri anual, al doilea din S.U.A.), care ii inlesneste legaturile cu toate regiunile invecinate. Miami (1,3 milioane locuitori) este situat in Florida, pe tarmul de sud-est, la Oceanul Atlantic. Practic este constituit dintr-o aglomerare de centre si statiuni balneare (Miami, Miami Beach, Hialeah, North Miami, Carol City, Miami Shores, Miami Springs, South Miami, Coral Gables etc.), functia sa principala fiind cea turistica (peste 6 milioane turisti anual), ceea ce a dus la o mare dezvoltare a constructiilor hoteliere si a tuturor tipurilor de obiective turistice (cluburi, teatre, porturi de yachturi etc.). Industria este Si ea strins legata de turism: alimentara, confectii, tigari etc. Tot turismul a impulsionat si dezvoltarea transporturilor, aici gasindu-se unul dintre marile aeroporturi din S.U.A. (Miami International cu 12,4 milioane pasageri anual). 6. Regiunea East South Central (Central-sud-estica) Avind o fatada maritima extrem de restrinsa, la Golful Mexic, regiunea cuprinde versantul sudic al Muntilor Appalachi, Podisul Cumberland si o portiune din Cimpia Mississippi. Vaile adinci ale riurilor Alabama si Tennessee canstituie atit culoare de circulatie, cit si surse de energie electrica. In teritoriul regiunii sint situate zacamintele de minereu de fier si carbuni din sudul Muntilor Appalachi (statul Alabama). Prin amenajarea complexa a riului Tennessee, productia de energie electrica asigura intregul consum local, o alta parte fiind trimisa si spre alte regiuni. In preajma hidrocentralelor au fost amplasate uzine chimice, de metale neferoase sau atomice, fapt care a determinat conturarea unei regiuni industriale, cu centre importante, la nivel national, ca Knoxville, Chattanooga, Nashville etc. Industria regiunii este specializata in metalurgia feroasa, neferoasa, constructii de masini (utilaj minier si textil, masini agricole, electrotehnica), chimica, a bumbacului, prelucrarea lemnului, alimentara. Agricultura este caracterizata prin marile plantatii de bumbac (Alabama, Mississippi), de tutun, soia, plante furajere (Tennessee, Kentucky). Cresterea animalelor este bine reprezentata, mai cu seama in partea nordica a regiunii (cornute mari pentru lapte). Louisville (888 000 locuitori cu suburbiile) este un important nod de comunicatii situat pe Ohio, in nordul statului Kentucky, fondat in anul 1790 si numit astfel in cinstea regelui Ludovic al XVIlea. Prin dezvoltarea sa industriala (tractoare, automobile, electrotehnica, chimica, prelucrarea lemnului, textila, alimentara) si procentul ridicat al populatiei active ocupate in comert si finante, orasul se deosebeste mult de celelalte centre ale regiunii, apropiindu-se de specificul economic si urban al oraselor din nordul tarii. Memphis (848 000 locuitori cu suburbiile) este unul dintre marile centre comerciale situate pe fluviul Mississippi. Dezvoltat ca port pentru expedierea bumbacului si a lemnului, orasul si-a creat, treptat, o industrie bine reprezentata (textila, egrenarea bumbacului, masini pentru textile, mijloace de transport, mobila, hirtie, alimentara). Activitatea portuara (6,5 milioane tone anual) si convergenta cailor ferate si a soselelor, au usurat dezvoltarea comertului, Memphis fiind cea mai mare piata a bumbacului din S.U.A. si o importanta piata a lemnului, pieilor si a altor produse agricole. Prin aeroportul orasului trec anual 4,6 milioane pasageri Birmingham (779 000 locuitori) este cel mai mare centru al industriei metalurgiei feroase din sudul tarii. Punerea in valoare a resurselor locale de carbuni si de minereu de fier a dus la aparitia acestui oras spre sfirsitul secolului al XIX-lea: Alaturi de uzinele siderurgice, astazi functioneaza aici importante uzine producatoare de utilaj minier, masini-unelte, utilaje pentru industria alimentara etc. Functia industriala a generat si o importanta activitate de transport (mare nod feroviar si port fluvial), precum si dezvoltarea comertului. Intre alte orase ale regiunii amintim pe cele din valea Tennessee : Chattanooga (381000 locuitori), Knoxville (421000 locuitori) si Nashville (716 000 locuitori), toate puternice centre industriale a caror activitate a fost mult impulsionata de construirea sistemului energetic T.V.A. 7. Regiunea West South Central (Central-sud-vestica) Cuprinsa intre valea fluviului Mississipi la est si Muntii Stincosi la vest, Podisul Ozark la nord si tarmul Golfului Mexic la sud, regiunea ocupa 13% din suprafata S.U.A si detine peste 9% din populatie. Conditiile naturale sint destul de variate. Astfel, in extremitatea de sud - sud-est, in lungul tarmului Golfului Mexic, se intinde o cimpie litorala joasa, lagunara, cu domuri de sare. O unitate aparte o formeaza delta fluviului Mississippi, cuprinsa in limitele statului Louisiana. Cfmpia fluviului Mississippi, destul de joasa si mlastinoasa, a fost in buna masura asanata, devenind o importanta zona agricola. In restul teritoriului se intinde Podisul Preriilor, care, spre vest, devine accidentat, altitudinile oscilind intre 1000 si 1 500 m. 7

Depresiunile adinci ale vailor Arkansas, Pecos si Red River sint renumite prin importantele zacaminte de petrol si gaze naturale. Regiunea este o mare producatoare de petrol, revenindu-i peste 1/3 din cantitatea de petrol extrasa din S.U.A. Industria de prelucrare si chimizare a petrolului este bine dezvoltata in special in centrele de la tarmul Golfului Mexic. Pe baza importului de bauxita s-a dezvoltat aici productia de alumina si aluminiu. In ultimul timp s-au construit si intreprinderi ale industriei constructiilor de masini (santiere navale, utilaje petroliere, electrotehnica). Traditionale sint industria lemnului, cea textila, de pielarie si alimentara. Petrolul si gazele naturale au transformat profund, in ultimele decenii, economia regiunii, care tinde sa depaseasca nivelul general al statelor sudice prin : volumul productiei industriale, venitul anual pe locuitor, concentrarea capitalului, extinderea functiilor comerciale si financiare, concentrarea acestor functiuni in citeva orase mari care joaca rolul de centre polarizatoare etc. Principalele orase sint : Houston, Dallas si New Orleans. Houston, situat in sudul statului Texas, pe riul San Jacinto, in apropiere de Golful Galveston si de tarmul Golfului Mexic, de care este legat printr-un canal maritim cu o adincime de 11 m, a fost intemeiat in anul 1836. Impreuna cu o serie de suburbii si orase-satelit (Pasadena, Baytown, Texas City etc.) formeaza o conurbatie de 2,1 milioane locuitori, cea mai mare din sudul S.U.A. Orasul isi datoreaza dezvoltarea marelui boom" petrolier din perioada 19201940, devenind apoi cel mai important centru de prelucrare a petrolului din S.U.A. Capacitatea rafinariilor sale atinge 79,8 milioane tone, cele mai multe dintre ele fiind amplasate in lungul canalului maritim sau in portul Texas City, unde s-au dezvoltat si mari complexe petrochimice. Prin folosirea unor resurse variate (petrol, gaze naturale, sare etc.), industria chimica a devenit ramura principala a industriei din acest mare oras. Bine reprezentate sint si industria constructiilor de masini, a aluminiului, alimentara (zahar, ulei), textila, a materialelor de constructie. Functia de transport este strins legata de cea industriala. Portul, cu un trafic de aproape 77 milioane tone anual (fara Texas City), este cel mai activ de pe litoralul american al Golfului Mexic. La Houston se intilnesc numeroase cai ferate, sosele, conducte, linii aeriene (Intercontinental Airport are un trafic anual de 5,9 milioane pasageri). In functie de dezvoltarea sa industriala, Houston a devenit si un puternic centru financiar si comercial al sudului tarii, avind si o bogata activitate culturala: opt colegii superioare si universitati, teatre (Municipal Hall, Coliseum), renumita sala a Astrodomului. La Houston se afla si centrul de cercetari spatiale, de unde au fost conduse expeditiile navelor Appolo" spre si pe Luna. New Orleans este cel mai caracteristic oras al sudului, mare port si centru industrial, care a jucat un rol activ in legaturile comerciale ale regiunilor agricole din aceasta parte a tarii. Orasul este-situat pe ambele maluri ale fluviului Mississippi, la inceputul marei sale delte si la 145 km de varsarea acestuia in Golful Mexic. Prin asezarea sa intr-o zona mlastinoasa, intre Mississippi si Lacul Pontchartrain, a fost amenintat intotdeauna de inundatii si de malarie, calamitati care , nu i-au ocolit defel. Industria este legata atit de valorificarea materiilor prime locale (petrol, gaze, trestie de zahar, orez, lemn etc.), cit si a celor importate (metale neferoase, cafea, banane, zahar semirafinat etc.). Orasul a devenit un mare centru de prelucrare si chimizare a petrolului (in suburbiile Norco si Chalmette) ; bine reprezentate sint si industriile: aluminiului (Chalmette), materialelor de constructie, ingrasamintelor chimice, de constructii navale, textila, cherestea, mobila, hirtie, zahar, conserve de fructe etc. 8. Regiunea Mountain (Statele montane sau regiunea Munfilor Stincosi) Sub acest nume se inscrie cea mai intinsa regiune economico-geografica a tarii, care inglobeaza opt state situate in zona Muntilor Stincosi si a podisurilor interioare. Regiunea ocupa 16,4% din teritoriul S.U.A, si detine numai 2,5% din populatia sa. Relieful este format din lantul Muntilor Stincosi si podisurile Wyoming, Marele Bazin, Colorado si Arizona. Statele montane detin 66% din productia de cupru a S.U.A., 25% din cea de plumb si zinc, 33% aur si argint, 75% molibden, aproape intreaga productie de uraniu si wolfram. Agricultura are o dezvoltare destul de mare, reprezentata mai ales prin cresterea animalelor, cultura sfeclei de zahar si a bumbacului. Activitatea industriala este legata de exploatarea metalelor neferoase, pretioase si rare si de prelucrarea lor. Dintre celelalte ramuri, in ultimii ani s-au dezvoltat extractia si prelucrarea petrolului, metalurgia feroasa, industria atomica, industria alimentara (lapte, carne, zahar). Cele mai multe orase ale regiunii sint mici, trei dintre ele fiind mai insemnate, atit prin numarul de locuitori, cit si prin functiile lor: Denver, Salt Lake City si Phoenix. Denver (1,3 milioane locuitori cu suburbiile), capitala statului Colorado, este situat la 1500 m altitudine, intr-un punct important de incrucisare a cailor ferate care strabat muntii (in primul rind magistrala. New York-Chicago-San Francisco). Insemnat centru comercial si industrial, Denver este cel mai puternic centru economic din regiunea Munilor Stincosi. 8

In apropierea sa se afla exploatari de carbuni si de metale neferoase, iar in oras s-au dezvoltat intreprinderi ale metalurgiei feroase, de avioane, de utilaje miniere. si alimentare, de material feroviar, uzine chimice, fabrici de zahar, de confectii etc. O functie deosebita a orasului este cea turistica, Denver fiind una dintre cele mai reputate statiuni climaterice americane. Aceasta face ca International Stapleton Airport, care deserveste orasul, sa aiba un trafic ridicat: 11,2 milioane pasageri anual. Salt Lake City (744 000 locuitori, cu suburbiile) se afla in partea centrala a Podisului Marelui Bazin, in marginea estica a Marelui Lac Sarat (Great Salt Lake), fiind capitala statului Utah. Infiintat in anul 1847 ca centru al sectei religioase a mormonilor, s-a dezvoltat repede devenind un insemnat centru comercial. Orasul a inflorit insa in urma construirii cailor ferate si valorificarii unor mari resurse de subsol (cupru, plumb, zinc etc.). Ca centru industrial dispune de uzine pentru prelucrarea cuprului, plumbului si argintului, bine reprezentata fiind industria electrotehnica, mecanica de precizie, prelucrarea petrolului, a carnii si zaharului. Importanta lui ca nod de comunicatii este tot atit de mare, deoarece aici se intilnesc caile ferate si soselele care strabat Muntii Stincosi, pentru ca apoi sa se indrepte spre Los Angeles sau San Francisco. Aeroportul inregistreaza un trafic anual de 2,8 milioane pasageri. Daca in urma cu o suta de ani era un oras izolat, astazi el este centrul unui areal industrial bine conturat, care cuprinde si alte localitati : Provo, Ogden, Tooele, Magna. In oras se afla o universitate cu 21 700 studenti si mai rnulte muzee. Phoenix (1,05 milioane locuitori, cu suburbiile) este un centru industrial in plina dezvoltare, specializat in productia de utilaj minier. 9. Regiunea North Pacific (Nord-pacifica) Situata in extremitatea de nord-vest si vest a tarii, in bazinul fluviului Columbia si la tarmul Oceanului Pacific, regiunea ocupa 9% din suprafata S.U.A., fiind locuita insa numai de 3% din populatia tarii. Relieful montan predominant este strabatut de vai largi (Columbia, Snake, Willamette) favorabile dezvoltarii agriculturii. Principalele bogatii sint padurile (50% din rezervele nationale) si hidroenergia (40% din potentialul hidroenergetic al riurilor S.U.A.), carora li se adauga resursele miniere (aur, uraniu) si pescuitul. Pentru dezvoltarea economica a regiunii, valorificarea resurselor hidroenergetice a constituit un impuls deosebit, pe fluviul Columbia construindu-se numeroase hidrocentrale care au atras dezvoltarea industriei metalurgiei neferoase si atomice si totodata a permis irigarea unor terenuri intinse. Ramurile industriale de baza sint : industria aluminiului, industria de avioane si rachete, constructiile navale, prelucrarea lemnului, industria zaharului si a conservelor de peste. Seattle (1,4 milioane locuitori, cu suburbiile) este un port activ al S.U.A, situat pe tarmul estic al Golfului Puget Sound. Fondat in anul 1852, orasul se dezvolta rapid dupa constructia caii ferate transamericane (1884) Si devine celebru in istoria Americii pentru ca de aici au pornit cautatorii de aur spre Alaska, si tot aici se afla marele centru de schimb al pieilor si blanurilor de anirnale. Seattle a devenit astazi un puternic centru industrial-portuar. Asezarea favorabila a portului, intr-un golf adinc, ferit de curenti, bine legat de hinterlandul sau prin sosele si cai ferate, a deschis frumoase perspective amplasarii unor industrii care sa prelucreze materiile prime locale (lemn, metale, produse agricole, peste) sau importate. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, aici au fost amplasate uzine de armament. Portul are un trafic de 14,7 milioane tone anual, prin el stabilindu-se legaturi directe cu Ala.ska si Extremul Orient. Ca nod feroviar, rutier si aerian, Seattle are, de asemenea, un rol important (aeroportul Seattle-Tacoma are un trafic anual de 5,8 milioane pasageri). Intre ramurile industriale se remarca industria de avioane si rachete (uzinele Boeing), constructiile navale, metalurgia feroasa, prelucrarea lemnului, rafinarii de petrol, care prelucreaza petrolul adus din Canada, industria alimentara (conserve de fructe si peste, zahar etc.). 10. Regiunea South Pacific (Sud-pacifica) Aceasta regiune cuprinde statul California, ocupind 11,3% din suprafata tarii si detinind 8,7% din populatie. Relieful este variat; intre lanturile semete de munti (Coastei, Sierra Nevada) aflindu-se o intinsa depresiune, Valea Californiei (formata din San Joaquin Valley si Sacramento Valley), care ofera posibilitati deosebite pentru agricultura. In sud se intinde o alta depresiune, Los Angeles, in cuprinsul careia s-a dezvoltat o mare aglomeratie urbana. California este cel mai dezvoltat stat al vestului S.U.A., atit din punet de vedere industrial, cit si agricol, comercial-financiar, cultural si turistic, dispunind de mari resurse energetice, indeosebi petrol, exploatat in zona Los Angeles si in bazinul Salinas. Energia electrica este furnizata de marile termocentrale, care functioneaza pe baza petrolului si a gazelor naturale, cit si de hidrocentralele de pe fluviul Colorado. Ramurile industriale cele mai dezvoltate sint: metalurgia neferoasa, constructiile de avioane si rachete, electrotehnica, constructiile navale, masini-agricole, prelucrarea petrolului si petrochimia, prelucrarea lemnului, confectiile si o variata industrie alimentara (conserve de legume, fructe si peste, sucuri, zahar, lactate, 9

vinificatie etc.). Concentrarea industriei in regiunea industriala Los Angeles si in marele centru San Francisco este o caracteristica importanta a Californiei, fapt care explica si mpresionanta crestere a populatiei acestora. Varietatea deosebita a conditiilor de sol si de clima, irigatiile si mecanizarea au favorizat o dezvoltare cu totul deosebita a agriculturii. Aceasta este specializata in pomicultura (pruni, meri, caisi, piersici), viticultura, legumicultura, cultura citricelor (portocale, lamii), a orezului si bumbacului. Partea centrala a statului (vaile San Joaquin si Sacramento) a devenit, pe baza irigatiilor, regiunea cu agricultura cea mai intensiva din S.U.A. In partea de sud, care are un climat mai uscat, se cultiva bumbac pe terenurile irigate. California ocupa unul dintre primele locuri in lume in privinta intensitatii culturii pomilor fructiferi si a arbustilor mediteraneeni, ca si prin numarul fabricilor de prelucrare. Ea aprovizioneaza intregul teritoriu al S.U.A., o parte a produselor fiind exportate in Canada si in tarile din Europa. Los Angeles este situat pe tarmul sudic al Californiei, intr-o depresiune cu un relief accidentat si un climat arid, in apropierea Muntilor San Bernardino si a desertului Mojave. Infiintat de spanioli in anul 1781 sub numele de El Pueblo del Nuestra Senora la Reina de Los Angeles de Porciuncula, orasul s-a dezvoltat in mai multe etape: prima, dupa anul 1890, cind au fost descoperite zacamintele de petrol si a inceput dezvoltarea industriala, a doua, dupa anul 1920, odata cu fondarea Hollywood-ului, care a permis extinderea functiunii cultural artistice, si a treia, in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial; cind s-a dezvoltat industria aeronautica cu ramurile ei anexe. . In ultimele decenii activitatea industriala s-a extins foarte mult, formindu-se o adevarata regiune industriala care cuprinde nenumaratele centre ce formeaza conurbatia Los Angeles. Totodata, orasul a capatat dimensiuni gigantice prin inglobarea unor orase-satelit situate la mare distanta (70-100 km). Orasul propriu-zis are 2,5 milioane locuitori, iar conurbatia a ajuns la 7 milioane locuitori, incluzind multe orase legate intre ele printr-un sistem modern de sosele, autostrazi, cai ferate. Intre acestea, spre nord se afla Alhambra, Pasadena, Glendale, Burbank, Hollywood, San Fernando, iar la tarmul Oceanului Pacific: Beverly Hills, Santa Monica, Hawthorne, Redondo Beach; spre sud, se afla: Long Beach, Torrance, San Pedro, Compton, Wilmington, iar la est : Santa Ana, Anaheim, Huntington Beach, Garden Grove, Downey, Fontana, Riverside, Norwale, Bellflower. Din anul 1965, in cadrul conurbatiei Los Angeles au fost desprinse alte doua orase milionare : Anaheim-Santa Ana -Garden Grove cu 1,5 milioane locuitori si Riverside-San Bernardino-Ontario cu 1,1 milioane locuitori. Functia principala este cea industriala, marea dezvoltare a industriei fiind determinata de valorificarea petrolului si a gazelor naturale, de activitatea portuara si de caile de comunicatie foarte dese, de amplasarea unor uzine legate de productia de razboi etc. Conurbatia se distinge printr-o puternica industrie de prelucrare si chimizare a petrolului, capacitatea rafinariilor fiind de peste 41,8 milioane tone/an. Complexele petrochimice sint amplasate in apropierea rafinariilor, ele producind cauciuc sintetic, mase plastice, coloranti, detergenti, medicamente. Los Angeles este al doilea centru al S.U.A. pentru productia de automobile (cu o mare uzina a firmei Chrysler), iar santierele navale din Los Angeles si San Pedro sint dintre cele mai cunoscute de pe coasta Pacificului. Industria mai produce utilaje petroliere, material feroviar, aparatura electrotehnica, masini agricole etc. La Fontana functioneaza o mare uzina siderurgica, care aprovizioneaza cu otel si laminate intreaga regiune. Pentru productia de avioane s-a dezvoltat industria aluminiului, ramura care lucreaza pe baza importului de bauxita. Dintre alte ramuri sint de mentionat : confectii, textila, incaltaminte, conserve de fructe si legume etc. Dispersarea uzinelor a necesitat crearea unei retele dezvoltate de cai de comunicatie. San Francisco este situat in partea centrala a litoralului Californiei, la marele golf in care se varsa fluviile Sacramento si San Joaquin. Golful este inchis de doua peninsule muntoase, care lasa o ingusta trecere, numita Golden Gate, orasul fiind amplasat in amfiteatru, la sud de aceasta trecere. In partea estica a Golfului San Francisco se afla o serie de orase : Oakland, Richmond, Berkeley, iar spre sud, Palo Alto, South San Francisco, San Mateo, Redwood City, toate alcatuind conurbatia San Francisco-Oakland, care concentreaza 3,1 milioane locuitori. Pina in anul 1848, el a apartinut Mexicului, apoi, intrat in confederatia americana, incepe sa se dezvolte vertiginos, devenind centrul faimoasei febre a aurului". Spre sfirsitul secolului al XIX-lea este cunoscut ca un port si centru industrial de mare insemnatate in urma constructiei caii ferate New York - San Francisco. Dupa ce a fost aproape in intregime distrus de cutremurul din anul 1906, San Francisco a renascut, devenind un mare centru economic al vestului. Din aceasta perioada dateaza caracterul pestrit al populatiei, mai pronuntat decit la New York, peste jumatate din locuitorii orasului fiind imigranti sau fii ai imigrantilor. Cartierele lor sint deosebit de pitoresti prin specificul national pastrat cu mindrie. Cei mai numerosi sint chinezii, italienii, japonezii, slavii, grecii, nordicii, mexicanii etc. Desi a fost intrecut, in ultimul timp, de Los Angeles, atit in privinta populatiei cit si a importanei economice, San Francisco ramine un mare centru comercial-industrial al Statelor Unite. Activitatea industriala este concentrata in afara orasului si in Oakland, Richmond, unde sint dezvoltate industriile: electrotehnica si electronica, constructiile navale, masini-unelte, mecanica de precizie, 10

avioane, montaj de automobile, prelucrarea si chimizarea petrolului, textila, confectii, sticlarie, incaltaminte, alimentara (zahar, conserve de fructe, legume si peste) etc. San Diego (1,4 milioane locuitori, cu suburbiile) tinde sa devina si el un mare centru urban al vestului tarii. Situat linga granita cu Mexicul, este un port militar important, avind in apropiere una dintre cele mai mari baze navale si de rachete ale S.U.A. Industria sa a fost puternic influentata de caracterul militar al activitatii, remarcinduse productia de avioane si de rachete (uzinele General Dynamic si Convair) cu care ocupa unul dintre primele locuri in S.U.A. Intre alte ramuri, s-au mai dezvoltat: industria electrotehnica, a constructiilor navale si alimentara. Portul are un trafic restrins, bazat mai mult pe pescuit. San Diego este si o mare statiune balneara, inclusiv localitatile invecinate: Imperial Beach, Coronado, Chula Vista, Pacific Beach, National City, La Jolla. In ultimii ani a crescut importanta economica a altor orase din California, asa cum sint: San Jose ,metropola economica a vaii Californiei", Sacramento (851 000 locuitori, cu suburbiile), capitala statului, Fresno (431 000 locuitori), Bakersfield (336 000 locuitori), Oxnard-Simi Valley-Ventura (405 000 locuitori), SalinasSeaside-Monterey (254 000 locuitori). 11. Alaska and Hawaii (Statele Alaska si Hawaii) Declarata stat federal in anul 1959, Alaska este statul cel mai putin dezvoltat din punct de vedere economic. In economia sa predomina pescuitul si industria conservelor de peste, vinatoarea de animale cu blanuri scumpe, exploatarea resurselor de subsol (petrol, carbuni, cupru, aur) si valorificarea masei lemnoase. Populatia putin numeroasa (302173 locuitori), caile de comunicatie reduse, departarea de teritoriul principal al S.U.A., conditiile climatice aspre, au impiedicat multa vreme punerea in valoare a uriaselor resurse detinute de acest stat cu o suprafata de 1,5 milioane km2. Descoperita de V. Bering in anul 1741, Alaska inregistreaza prima asezare omeneasca stabila la Kodiak in anul 1784. Din anul 1806 devine Rusia Americana" cu capitala la Sitka. Este vinduta Statelor Unite in 1867 pentru 7,2 milioane dolari devenind teritoriu federal (1912) si stat federal (1959).

11

S.U.A. - Regiunea central-nord-estica


Situata in sudul lacurilor Superior, Michigan, Huron si Erie, motiv pentru care mai este denumita si regiunea Marilor Lacuri, ocupa 9% din suprafata tarii, iar in cuprinsul ei traieste circa 25% din populatia S.U.A. In acelasi timp concentreaza peste 40% din valoarea productiei industriale a tarii si aproximativ 25% din cea agricola. Cadrul natural al regiunii este format dintr-un relief nu prea Inalt, brazdat de ape, In care glaciatiunea a incrustat adancile cuvete ale Marilor Lacuri nordamericane. Spre sud altitudinea scade, trecandu-se la un relief de campie. Existenta Marilor Lacuri si a raurilor Ohio si Mississippi, intre care se intinde regiunea, ofera conditii naturale deosebit de favorabile dezvoltarii transporturilor. Formarea curentilor de transport al minereului de fier din Minnesota si al carbunelui din Pennsylvania pe Marile Lacuri si pe Ohio a stat la baza aparitiei unor puternice centre industriale, mai ales in porturile situate la tarmul lacurilor. Regiunea detine insa si resurse proprii de subsol: carbuni (Indiana, Illinois), petrol (Illinois, Ohio, Michigan), minereuri de fier (Wisconsin, Michigan), cupru (Michigan), care sunt in prezent intens valorificate. In legatura cu reteaua foarte intensa a cailor de comunicatie au aparut numeroase centre care produc mijloace de transport, indeosebi automobile, ramura care si-a gasit cea mai avantajoasa dezvoltare in statul Michigan. Bogatele resurse agricole au favorizat o puternica concentrare a industriei alimentare, a ingrasamintelor chimice si masinilor agricole. Porturile de la Marile Lacuri au un trafic deosebit de intens. In afara marilor porturi Chicago, Toledo, Detroit, Cleveland se intalnesc si alte numeroase porturi cu trafic anual ridicat Milwaukee (circa 8,5 milioane tone), Sandusky (circa 6 milioane tone), Lorain (circa 7 milioane tone), ConneautOhio (peste 7 milioane tone), Kewaunee (circa 3,5 milioane tone), Calcite-Michigan (peste 13 milioane tone), Port Inland-Michigan (peste 9 milioane tone), Ashtabula (peste 10 milioane tone) etc. Metropola economica a regiunii este orasul Chicago, situat pe tarmul sudic al Lacului Michigan si traversat de raurile Chicago si Calumet, fiind al doilea oras al S.U.A. dupa numarul de locuitori. Impreuna cu numeroasele sale suburbii si orase satelit (Evanston, Skokie, Calumet, Chicago Haights, Blue Island, Whiting, Hammond, East Chicago, Gary etc.) situate pe teritoriile statelor Illinois si Indiana, formeaza o conurbatie de 7 milioane locuitori ,a doua din S.U.A. In cadrul economiei S.U.A. este primul port interior si centru feroviar si al doilea oras, dupa volumul productiei industriale, importanta financiara si comerciala. Orasul Chicago este situat la capatul sudic al marelui sistem de navigatie interioara reprezentat de cele cinci lacuri nord-americane si de fluviul St. Lawrence. Dezvoltarea sa este legata de secolul al XIX-lea cand se construiesc caile ferate si canalul navigabil dintre Lacul Michigan si raul Illinois, care fac ca orasul sa devina un mare nod de circulatie. Aceasta a favorizat amplasarea unor industrii de prelucrare a produselor agricole (conserve de carne, uleiuri etc.), iar la inceputul secolului al XX-lea, a industriei metalurgiei feroase si a constructiilor de masini. In concordanta cu extinderea functiilor sale, orasul s-a marit, intinzandu-se spre nord si sud-est, in lungul Lacului Michigan. Datorita importantei si influentei lui economice, orasul Chicago trece astazi drept capitala neoficiala a partii interioare a tarii. Chicago este Si un centru de convergenta a numeroase conducte magistrale de petrol si de gaze naturale prin care se transporta insemnate cantitati de hidrocarburi din centrul si sudul tarii. Activitatea industriala, puternic impulsionata de marea intretaiere de cai de comunicatii, are un caracter complex. In regiunea industriala Chicago sunt concentrate peste 15 mii Intreprinderi, cu peste 1,2 milioane de salariati. Ramurile industriei grele sunt preponderente: metalurgia feroasa (cu marile uzine de la Gary-7,5 milioane tone otel anual si Calumet-6,5 milioane tone otel anual), constructii de material feroviar, automobile, electrotehnica, masini agricole (McCormick; una din marile uzine de tractoare ale S.U.A.); utilaj electronic si de telefonie, apoi prelucrarea petrolului, cu marile rafinarii Whiting, East Chicago, Gary, Calumet. in total, capacitatea rafinariilor din zona orasului Chicago este de SS,4 milioane tone. In preajma lor s-au dezvoltat puternice complexe petrochimice. intre alte ramuri se remarca si industria carnii (marile abatoare . din sudul orasului), a prelucrarii lemnului, moraritului, confectiilor, Incaltamintei, tipariturilor.

12

In statul Indiana se distinge orasul Indianapolis (1,1 milioane locuitori, cu suburbiile), capitala statului, mare nod feroviar, rutier si aerian (2,6 milioane pasageri anual) si important centru al industriei alimentare, de masini agricole si mijloace de transport. Populatia orasului a crescut foarte mult in ultimul timp_ Orasul poseda un circuit de curse de automobilism, pe care se desfasoara anual Marele premiu de automobilism al S.U.A_ (pe 500 mile) celebru in lumea intreaga. In statul Wisconsin se afla orasul Milwaukee (1,4 milioane locuitori, fmpreuna cu suburbiile), mare centru industrial pe tarmul Lacului Michigan, situat intr-o zona de puternica concentrare a industriei siderurgice, a constructiilor de masini (nave, produse electrotehnice, masini agricole etc.). Este bine cunoscut prin fabricile sale de incaltaminte, produse lactate, tricotaje si mai ales ca mare centru mondial al productiei de bere. Orasul a fost fondat de colonistii germani dupa anul 1830 si are un aspect pitoresc, cu numeroase parcuri si gradini. Este un port activ la Lacul Michigan, iar aeroportul sau inregistreaza un trafic anual de 2,1 milioane pasageri.

Analiza unei regiuni industrial


Regiunea industriala Ruhr
Localizare: pe continental European,in nord-vestul Germaniei,axata pe micul rau Ruhr(235 km lungime),care i-a dat numele, affluent al fluviului Rhin,in zona de contact dintre campie si colinele joase.Favorabilitatea localizarii este data in primul rand de calea navigabila a Rhinului,cel mai important fluviu European din acest punct de vedere. Varsta: una dintre cele mai vechi regiuni industriale de pe Glob,aparuta imedia dupa declansarea revolutiei industriale. Factori genetici: marile zacaminte de carbuni,atat cocsificabili,cat si energetic,Ruhrul fiind cel mai mare bazin carbonifer din Europa de Vest. Pe baza carbunilor din zona si a minereurilor de fier din apropiere,din Alsacia si Lorena,s-a dezvoltat o puternica industrie siderurgica inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea.Ulterior,s-au dezvoltat in lant si alte ramuri industriale. Profil in timp.

13

Initial,activitatile economice erau dominate de exploatarea carbunilor-aproape fiecare asezare fiind si un centru de extractive si de siderurgie -,furnalele devenind tot mai intalnite si creand un peisaj specific. Pe baza acesteia s-au dezvoltat prelucrarea metalelor si constructiile de masini,determinandu-se astfel o reactive in lant ( o industrie favorizeaza sau are nevoie de o alta ,apare necesitatea ocuparii fortei de munca feminine disponibile,creste cererea pe piata etc. ),care duce la formarea unei asa-numite regiuni industrial de tip circuit inchis.Ulterior,profilul se modifica si datorita altor factori: inlocuirea carbochimiei cu petrochimia,dezvoltarea industriilor de vard,domeniu characteristic tarilor occidentale in ultimele decenii etc. Principalele caracteristici -cai navigabile:Rhinul,cea mai importanta cale de transport fluvial din Europa,cu cel mai mare port fluvial din lume,aflat chiar in Ruhr (Duisburg-Ruhrort,peste 60 milioane de tone traffic annual),plus o serie de canale (Dortmund-Ems,RhinHerne,Ruhr-Wese-Datteln s.a.); -patru magistrale feroviare si opt magistrale rutiere; -o importanta retea de transporturi speciale:pipeline-uri,care aduc din porturile Wilhelmshaven(german) si Rotterdam(avanportul Europort,olandez) petrolul importat;gazoducte,prin care se trasporta gaze natural de la SlochterenGroningen (Olanda) si din exploatarile norvegiene si britanice de la Marea Nordului; -are,in continuare,o puternica industrie miniera si siderurgica,asigurand circa un sfert din productia de carbune si o zecime din cea de otel a Uniunii Europene; -o foarte diversificata industrie de prelucrare a metalelor si constructoare de masini ( de la tractoare si autovehicule-firma Opel la Bochum-la mecanica fina si electronica); -o industrie chimica si petrochimica bine dezvoltata;la Dinslaken se afla una dintre cele mai mari rafinarii de petrol din Europa; -sunt prezente si ,in multe cazuri,bine dezvoltate in industria materialelor de constructie,industria usoara (indeosebi textile,confectii,pielarie,incaltaminte) si alimentara(mai ales bere,orasul Dortmund depasind in ultimul timp Munchenul,care a fost multa vreme capitala mondiala in domeniu); -cresterea spectaculoasa a serviciilor ,indeosebi transporturi ,turism,comert,finante-banci (Dusseldorf,de pilda,este unul dintre cele mai importante centre bancare germane si totodata mondiale);in pofida faptului ca ramane una dintre cele mai representative regiuni industrial pe Glob,industria a fost depasita de servicii,ca procent de angajare a populatiei si pondere in PIB; -multa vreme una dintre cele mai poluate zone de pe Glob,astazi Ruhrul este un model mondial de rezolvare a problemelor degradarii mediului inconjurator; -reconversia industrial si,in ansamblu,economica a regiunii,care a creat probleme in anii 70-80,a fost un success,regiunea Ruhr redobandindu-si importanta economica la nivel national si mondial; -constituie cea mai dens populate regiune a Germaniei si ,totodata,a Europei,principalele orase ( deopotriva centre industriale) fiind Dortmund,Dusseldorf,Duisburg,Bochum,Essen s.a.

14

CONCENTRARI INDUSTRIALE PE GLOB


8.1. BELTURILE 8.2. CONCENTRARI DE TIP METROPOLITAN 8.3. MACROAXE 8.4. REGIUNILE INDUSTRIALE ALE LUMII 8.1. Belturile Belturile reprezinta cele mai mari concetrari industriale la nivel mondial. Ele se suprapun in general megalopolisurilor, dar le si depasesc ca suprafata. 8.1.1. Beltul din N-E SUA

15

Cuprinde complexele din Noua Anglie si C. Atlanticului. Caracteristici -puternica polarizare a productiei industriale; -structura radiata; -prezenta mai multor cicluri industriale: carbonifer, siderurgic, constructoare de masini, chimica; -nu este o continuitate a spatiului industrial (exista in interior si alte spatii cu alte utilizari); -caracteristica de baza: -legaturile de productie dintre complexele industriale; -unitatea este data de miscara de pendulare pentru munca. Factorii care au favorizat aparitia beltului a. Marile resurse ale solului, in special: carbuni, minereuri de Fe (Lacul Superior, Scutul Canadian) resurse hidroenergetice, resurse cu caracter complementar intre spatiul montan appelechian si piemontul appalachian si Campia litorala. Aceste resurse au antrenat o forta de munca autohtona si alahtona impresionanta (imigratI mai ales din Europa) si au conturat mari centre industriale grupari industriale-urbane. b. Primii emigranti s-au asezat in Noua Anglie si s-au deplasat spre NV. Intrarea timpurie a regiunii in procesul cunoasterii sale, a valorificarii potentialului au fost realizate dinspre litoral spre interior, in primul rand in lungul estuarelor unice cai de acces, facile si pe mari distante. c. Prezenta estuarelor. d. Dezvoltarea unei puternice infrastructuri portuare , sustinuta de un sistem complex de cai de comunicatie (feroviare, rutiere, fluviale, aeriene) care au impulsionat dezvoltarea unor multiple relatii de schimburi interne si internationale. Toti acesti factori au favorizat dezvoltarea in spatiul atlantic al SUA a unei puternice arii economice, reprezentata prin centrale ce formeaza megalopolisul Boswach (42 mil. locuitori), centrele situate la Marile Lacuri si cele care compun Chipitts (29 mil. locuitori), in total aproximativ 75 mil. locuitori. Caracteristici detine 22% din populatia SUA; peste 25% din industria prelucratoare; 50% din forta de munca din industria SUA; o mare pondere a populatiei urbane;

16

existenta unor mari centre ce polarizeaza activitatea pe spatii extinse: New York, Boston, Philadelphia,Baltimore, Washington, centre care se constituie in mari aglomerari urbane; la interferenta transportului minereurilor de fier spre Pennsilvanya s-au dezvoltat mai multe centre, legate de fluxurile de minereuri de fier si de carbune; datorita resurselor naturale proprii cat si importate, s-a dezvoltat o industrie cu o larga paleta de ramuri si subramuri. Productia industriala este dominata de industria siderurgica (New York, Philadelphia, Baltimore, Pittsburg), petrochimica (New York, Baltimore, Philadelphia), constructii de masini (New York, Baltimore, Chicago, Detroit), constructii de nave (New York, Boston, Baltimore), complexul portuar Hampton Roads, industria textila (New York, Philadelphia, Washington); in ultimii ani se inregistreaza o scadere a ponderii sale, legata de faptul ca au inceput sa se dezvolte tot mai multe regiuni: Golful Mexic (pe baza petrolului), Vestul SUA (zona Sansan San Francisco, Los Angeles - San Diego - megalopolisul californian).

glomerari industriale urbane in beltul NE American

1. Aglomerari industriale urbane de la G. Massachusetts, Cod, Buzzards pana la estuarul fluviului Hudson Cuprinde: Boston, Providence - Warwick, Hartford, New Hawen. Sunt centre cu o industrie diversificata si cu o intensa activitate in transportul general al marfurirlor, sustinute de activitati ale unor mari firme si banci de prima marime. Are o structura diversificata, cu centre ale industriei chimic, electrotehnice, constructoare de masini (nave, avioane), industria lemnului.

2. Aglomerari industriale urbane de la estuarul fluviului Hudson Graviteaza in jurul anului New York; are o industrie diversificata. Este alcatuit din cinci districte, fiecare cu cate o specializare: Brooklyn - constructii navale, petrochimice; Queens - industria electrotehnica si poligrafica; Bronx - siderurgie si constructii de masini; Manhattan - industria textila si confectii; Richmond.

Activitatea industriala este sustinuta de o infrastructura a transporturilor deosebita: 11 magistrale, mari autostrazi, 3 aeroporturi (John Kennedy, La Guardia, Newark - trafic anual peste 40 mil. calatori), avanporturi - Bayonne,Newark, Jersy City.

3. Aglomerari urbane industriale de la estuarul Delaware

17

Principalul centru este Philadelphia. Desi se afla la peste 140 km de ocean are o intensa activitate portuara. Industria prezinta un caracter portuar (pe baza materiei prime importate): industria siderurgica, nave, locomotive.

4. Regiunea industriala urbana de la estuarul Chesapeake Se axeaza pe centrul Baltimore, Washington, avand functia de capitala. Activitatea industriala s-a dezvoltat pe baza minereurilor de import si a materiei prime din Muntii Appalachi, Marile Lacuri. S-au dezvoltat ramuri cum sunt: siderurgia, constructiile de avioane, petrochimia, industria alimentara. Alte centre: Norfolk, Newport Hews, Virginia Beach, Portsmouth, Hampton. 8.1.2. Beltul (zona industriala mare a Europei) Cuprinde regiunile industriale din Marea Britanie - Franta, Belgia, Olanda, Germania, Cehia, Polonia, pana in Bazinul Donet. Este deosebit de cel din SUA - se caracterizeaza prin industriile ce au aparut in legatura cu zacamintele de huila de aici: siderurgie, carbochimica, constructii de masini, industria chimica. Beltul european este format din centre industriale, aglomerari industriale dezvoltate similar cu cele din SUA, pe baza transporturilor fluviale sau prin estuare. 8.1.3. Beltul japonez "Pacific Setouchi" Concentreaza 80% din productia industriala a Japoniei. Este suprapus pe megalopolisul Tokkaydo (Tokyo - Osaka), unde, pe aproximativ 1000 km sunt cuprinse cele mai mari si mai reprezentative oase ale Japoniei care insumeaza aproximativ 50 mil. locuitori. Beltul depaseste insa limitele megalopolisului, extinzandu-se pana la Marea Japoniei si Nordul Insulei Kyushu. Regiuni componente: a. Keihin, la portul Tokyo, 27% din productia industriala a Japoniei; cuprinde: Tokyo, Kawasaki, Yokohama, Chiba; centrul productiei industriale de otel pe baza fierului importat din Filipine, Malaysia, Australia, India, Africa si prelucrarea petrolului din Indonezia si Asia de SV; b. Tokay - la portul Surugu, 41% din productia industriala, bazata pe productia de masini; centre: Toyota, Chita, Yokkaichi. Este centrul industriei automobilelor japoneze, aici aflandu-se antreprizele Toyota (la Toyota), Nissan - Datsun (la Yokohama), Mitsubishi (la Hiroshima), Honda (la Hamamatsu). Cuprinde si firmele electronice Sony, Akai, Hitachi, Kenwood. c. Chukyo (Ciuchio) - la portul Ise, axata pe orasul Osaka. 13% din productia industriala japoneza. Infrastructura deosebita a cailor de comunicatie; cel mai important centru al industriei textile pe baza bumbacului importat si a textilelor sintetice. d. Hansin - axata pe Kobe - Saka - Nagasaky. 15% din productia industriala a Japoniei. Kobe este un veritabil pol de atractie cu o puternica activitate portuara asociata cu cea industriala (nave, siderurgie, chimie).

18

e. Setouchi - la Marea Japoniei. Ofera 10% din productia industriala a Japoniei. Axata pe industria siderurgica (Kure, Hiroshima, Himeji) asociata industriei constructoare de masini (Hiroshima, Tokayama, Kure), nave (Kure), industriei petrochimice (Ywakuri), industriei ceramicii (Himeji). f. Kytakyushu - in N insulei Kyushu. 4% din productia industriala. Bazata pe industria carbonifera. Regiunea este legata de Insula Honshu prin cai de comunicatie (tuneluri), fapt ce-i confera largi posibilitati de shimburi. In aceeasi regiune sunt cuprinse si centrele Kokura, Tobata, Moji, Wakamatsu, importante centre in extractia carbunelui, pescuit etc. 8.2. MACROAXE INDUSTRIALE Se desfasoara in lungul marilor fluvii, concentrand un numar impresionant de locuitori si centre industrial-urbane. Cele mai semnificative axe sunt: Rhne - Rhin; Londra - Birmingham - Liverpool; Sf. Laurentiu - Marile Lacuri; Gange; Chang Jiang (cu 4 poli industriali: Shanghai, Nanjing, Wuhan, Chonzeing-Chengdu).

8.2.1. Macroaxa Rhne - Rhin Se desfasoara in lungul Rhne - Rhin si a afluentilor sai si cuprinde centre industriale din Franta (ex.: Lyon, Dijon,Montpelier, Marsilia - spre sud), lungul Rhnului, Germania si Olanda - axa Renana (Rhinului - Marea Nordului). 8.2.1.1. Axa Rhone - cuprinde regiunea industriala Lyon, regiunea St. Etienne si regiunea industriala Grenoble - concentrarea Rhne - Alpi. Industrie diversificata: industria matasii, chimica, automobilelor (Lyon), industria metalurgica, industria textila, bazinul carbonifer St. Etienne, hidroenergie, electrochimie si electrometalurgie (regiunea Grenoble). Dezvoltare favorizaya prin insasi fluviul Rhne - cea mai importanta artera de transport fluviatil a Frantei si care se leaga prin multe canale cu restul tarii (ex.: Rhne - Rheine, Garonne - g. Lyon). In lungul axei, pe directia N-S se afla conducta de petrol importat din Algeria - Libia, Asia de SV Franta, Olanda, Luxemburg, Germania, care a favorizat dezvoltarea industriei chimice. 8.2.1.2. Axa Rhinului Este o continuare a Rhnului spre Marea Nordului. Axa propriu-zisa incepe la Basel. Reprezinta o veche axa de penetratie, circulatie si schimburi dinspre bazinul Marii Mediterane pana in Europa Centrala si Oceanica. Concentreaza un numar important de locuitori si orase milionare (Kln - Dseldorf - Essen, Frankfurt etc.). Este formata din microaxele: Rhin - Ruhr, Rhin - Main, Rhin - Hektor si regiunea Randstad Holland (megalopolisul olandez) cu o populatie de peste 30 mil. locuitori si densitate care variaza intre 1200 loc./km2 si 4000 loc./km2. In lungul ei se afla cel mai mare port fluviatil - Disburg si cel mai mare port maritim Rotterdam.

19

Industria s-a dezvoltat pe baza resurselor existente in lungul axei (carbune) si a materiei prime importate. Alaturi de ramuri traditionale: industria carbonifera, cocsochimica, siderurgica si constructia de nave, s-au dezvoltat o serie de ramuri noi: petrochimia (Ruhr, Rotterdam-Europort), siderurgia (Duiburg, Dortmund), metalurgia neferoasa (Freiburg), constructiile navale (Rotterdam), automobile (Bochum). Axa Rinului se continua pe teritoriul Olandei, cu Randstad Holland. Este cea mai importanta concentrare industriala si urbana din Olanda, care se desfasoara sub forma unui inel ce cuprinde: Amsterdam, Utrecht, Rotterdam, Haga, Horlem. In interior sunt culturi sau diferite plantatii. Are structura multipolara. Concentreaza peste 1/3 din populatia Olandei si cea mai mare parte a productiei industriale. S-a format in zone litorale (poldere - terenuri recuperate de la mare), intre Golful Zuidezce si estuarul Rhinului. Are cea mai puternica concentrare a transporturilor, in care un rol deosebit il au transporturile navale. Amsterdam - s-a dezvoltat in perioada de aur a Olandei (secolul XVII), ca urmare a expansiunii comerciale si coloniale. Are functii complexe (industrie, transporturi, comert). Rotterdam - se deosebeste de Amsterdam. S-a dezvoltat in secolul XIX (datorita pozitiei geografice) ca port de tranzit, datorita cresterii productiei industriale in bazinul Ruhr. In ultimul timp a inregistrat si o crestere a productiei industriale. Si-a dezvoltat ramuri: portuare, petrochimie, metalurgie neferoasa, santier naval. Cuprinde 4 porturi si zone industriale. Problemele care se pun in evolutia functionala sunt: pastrarea spatiului verde in interior si extinderea in zona deltei. Utrecht - s-a dezvoltat in delta Rhinului. Este un centru industrial, comercial si al targurilor internationale. Eindhoven - renumit centru al aparaturii electronice (Philips) 8.2.2. Macroaxa Londra - Birmingham - Liverpool Este alcatuita din mai multe concentrari industriale, de tipuri diferite: a. metropolitan: Londra - Birmingham -Manchester; rezultata in exurbanizare industriala, rezultand repartitia industrieiin aria metropolitana; b. activitati portuare: Mersey Side; c. carbonifere: Sheffield. Aparitia a fost favorizata de prezenta unor importante resurse de materii prime (minereuri feroase, carbune), sustinute de o infrastructura a transporturilor deosebita (fluviala, rutiera, maritima locul III in flota maritima dupa Liberiasi Japonia), aeriana si a comertului in special cu CEE, SUA, tarile Commonewealth-ului. Se suprapune practic megalopolisului englez, care include conurbatiile engleze: Londra - cu cele 11 orase satelit, Liverpool, Birmingham, cu densitati ale populatiei intre 2000 - 4000 loc./km2. Se remarca prin imbinarea ramurilor traditionale cu cele portuare. Dezvoltarea industriei a fost favorizata de existenta unor importante resurse ale subsolului, in principal minereuri de fier, ceea ce a condus la dezvoltarea puternica a siderurgiei: Manchester, Birmingham, Leicester, a unor importante resurse de carbune (ex.: Midlands) si urma fenomenului de

20

a metalurgiei neferoase (Liverpool - Londra). Industria textila (prelucrarea lanii, bumbac, matase, confectii). Ca ramuri noi: petrochimia, industria cauciucului si maselor plastice (produse destinate exportului), iar ca ramuri de varf: industria aeronautica, electronica, optica, automobile. In limitele acestei macroaxe se intalnesc poli de atractie: Liverpool - Manchester si poli de dezvoltare: Londra -Birmingham.

8.2.3. ALTE AXE INDUSTRIALE Axa industriala Sf. Laurentiu - Marile Lacuri Se desfasoara pe aproximativ 3000 km intre Golful Sf. Laurentiu si Lacul Superior si cuprinde 75% din populatia Canadei. Mari centre urbane: Montreal - Toronto - Quebec - Ottawa - Hamilton etc. Dezvoltarea a fost favorizata de prezenta estuarului si posibilitatilor de transport si schimburilor comerciale cu SUA. Are o structura variata: ramuri industriale portuare (petrochimie, industria siderurgica, nave), automobile, aeronave si echipamente industriale. Baza de materii prime - resursele interne in cea mai mare parte. Axa industriala Gange In lungul fluviului si Campiei Gangelui. Concentreaza mari aglomeratii urbane: Calcutta, Delhi, Kanpur, Agra. Cauzele aparitiei: resursele naturale (fier, carbune, minereuri neferoase) si posibilitatile facile de transport. Ramuri traditionale - industria textila.

Axa Chang - Jiang Se dezvolta in lungul uneia dintre cele mai mari artere fluviatile din lume; o straveche arie de populare. Numeroase orase milionare: Shanghai, Changing, Nanjing, Wuhan, Chengdu. Cuprinde 4 poli industriali: - zona libera Shanghai - dezvoltata datorita relatiilor comerciale cu Japonia; industria siderurgica, metalurgia neferoasa, constructiile de masini, ramuri de varf. - Nanjing - industria chimica, textila, sticlarie; - Wuhan - structura complexa; - Chongqing - Chengdu - ramuri noi, moderne (petrochimie), alaturi de ramuri traditionale (siderurgie, textila). 8.3. REGIUNILE INDUSTRIALE MAJORE ALE TERREI 8.3.1. NE S.U.A. N litoralului Pacific si S Marilor Lacuri;

- "Manufacturing Belt"- una dintre cele mai industrializate si urbanizate regiuni ale Terrei; 8.3.2. EUROPA DE VEST - "triunghiul de aur "

21

- din Scotia N Italiei - Middlands, Rin - Rhur, Lorena, Alsacia, v.Po 8.3.3. JAPONIA - Pacific Setouchi( Tokyo - Osaka- Kobe - Kytakyushu) 8.3.4. RUSIA - Reg. Moscova,V olga - Ural pana in Siberia Occidentala ALTE REGIUNI: - S si SE ASIEI ( China, India, "tigrii asiatici") - S. AFRICII ( R. Africa de Sud) - E. EUROPEI ( Polonia,Cehia,Romania) - E. AMERICII DE S ( Argentina, Brazilia) 8.3.1. NE S.U.A. -" Manufacturing Belt" 5 % din suprafata SUA o treime din populatie si doua treimi din industria americana regiunea industriala cea mai afectata de restructurare in anii 80 Yongstown - simbolul declinului industrial american 10 nuclee de concentrare a activitatilor industriale

S Noua Anglie - Boston, Hartford,Worchester Reg. metropolitana New York - New York, Newark,Paterson v. Delaware - Philadelphia,Camden, Wilmington aria matropolitana Baltimore Pennsylvania: Bethlehem,Reading,Harrisburg V.Mohawk - Rochester.Rome,Utica,Troy,Albany reg. Cleveland - Pittsburg - Cleveland, Akron,Wheeling, Pittsburg reg. metropolitana Detroit -Detoit, Toledo,Pontiac, Flint, Dearborn reg. Chicago -Milwaukee - Chicago, Milwaukee,Garry reg. Indiana - Ohio - Dayton, Hamilton, Cincinnati, Louisville CONCENTRARI MAJORE :

22

LITORALUL NORD - ATLANTIC MARILE LACURI

8.3.1.1. REGIUNEA LITORALA NORD - ATLANTICA se suprapune megalopolisului BOSWACH

LITORALUL NORD - ATLANTIC NUCLEUL INDUSTRIAL NOUA ANGLIE - dominat de Boston centru cu rezonanta istorica specializat in industria confectiilor si textila in sec. XIX prezent : metalurgie, constructii de masini electrice, produse electronice

1.1.

1.2. REG. METROPOLITANA NEW YORK simbolul civilizatiei industriale americane,metropola economica americana peste 33.000 intreprinderi,in oras si in suburbii :Paterson, Clifton, Garfield, Newark, Orange, Hillside,Maplewood,Jersey City predomina ind. confectiilor (Manhattan),constructii navale, prelucrarea petrolului, chimie, pielarie, incaltaminte(Brooklyn),chimie,electronica,poligrafie,alimentara de masini, chimie( Bronx,Staten Island), santiere navale

(Quenns), siderurgie,constructii (Bayonne si Jersey City) 1.3. DELAWARE - PHILADELPHIA dezvoltare industriala timpurie

inalta specializare a fortei de munca industrie concentrata in orasele satelit: Trenton (chimie,constructii de masini, electrotehnica),Camden (prelucrare petrol,siderurgie, constructii navale ), Wilmington ( rafinare petol, mijloace de transport, constructii navale, textila), Chester ( constructii navale),Reading (constructii masini, textila,confectii), Bethlehm (siderurgie, rafinarea petrolului), Allentown ( electrotehnica, constructii de masini, textila),Easton ( metalrgie neferoasa,materiale de constructie ) 1.4. ARIA MATROPOLITANA BALTIMORE dominat de siderurgie, santiere navale, constructii de avioane (Martin ), uzine de prelucrare a cuprului, rafinarii de petrol, constructii de masini combinate chumice, fabrici de textile,confectii alimentare Washington DC- in extremitatea sudica axa Baltimore - Washington - exemplu de abandon al industriilor legate de C. F. si zone portuare si aparitia noilor industrii,legate de axe rutiere si aeroport dezvoltarea de noi orase,centre ale industriei de varf ( Restone si Crystal City)

23

8.3.1.2. REGIUNEA MARILOR

LACURI - CHIPITTS

regiunea cea mai favorizata de :

pozitia geografica(Marile Lacuri si fl. Sf.Laurentiu) de prezenta resurselor( preeria americana, M. Appalachi): fier - Mesabi,Cuyuna,Marquette carbuni - Peoria,Evansville, Steubenville, petrol - Chipewa,Hillsdale cupru . Cooper Cliff, Keweenaw gaze naturale - Cannon Creek, Chatham uraniu - Elliot Lake, Bancorf sare Akron

infrastructuri de transport - C. F., rutiere (cea mai mare densitate din SUA), portuare

2.1. CONCENTRAREA CLEVELAND - PITTSBURGH in V statului Pennsylvania si E statului Ohio cea mai veche regiune siderurgica din America de Nord 2.2.CONCENTRAREA DETROIT - CHICAGO VESTICA: TOLEDO - MILAWAUKEE

DETROIT - capitala automobilului mondial uzine situate in orase satelit : Dearborn, Warren, River Rouge, Melvindale, Roseville

CHICAGO - peste 15.000 intreprinderi industriale,localizate in metropola si orasele satelit: Evanstone,Gary,Hammond, East Chicago

8.3.2.. EUROPA DE VEST Europa de Vest - a doua regiune industriala majora a lumii . Nucleele industriale care alcatuiesc aceasta regiune se succed pe directia nord - sud , din Anglia de nord-est pana in aria metropolitana londoneza, se continua cu bazinul Ruhr din Germania, vechile regiuni industriale din nord-estul Frantei, Lorena si Alsacia, si se termina in nordul Italiei. Caracteristici - ATUURI: cea mai veche regiune industrializata a lumii,

24

a benficiat de resurse naturale de fier si carbune, de populatie densa, de piete importante de consum, de contexte economice favorabile si de pozitii strategice in geopolitica globala. Revolutia industriala a lumii s-a declansat in 1750 IN Marea Britanie. Primul val de industrializare s-a derulat pe parcursul unui secol din 1750 si pana in 1850, incluzand trei faze intermediare. Fundamentata pe ramurile industriale clasice, extractia carbunelui si a fierului, siderurgia, industria textila, a fost prima tara a lumii care s-a industrializat si prima care a suferit un sever proces de dezindustrializare.

Primul val de industrializare s-a derulat pe parcursul unui secol din 1750 si pana in 1850, incluzand trei faze intermediare. Prima este cea legata de formarea primelor nuclee de "proto-industrializare", localizate in apropierea resurselor minerale, folosind forta hidraulica si sistemele locale de canale pentru transportul materiilor prime si al produselor industriale. Aceste concentrari industriale erau situate in nordul Tarii Galilor, centrul si nord-estul Angliei si sudul Scotiei. A doua faza, desfasurata intre 1790 si 1820, a consolidat pozitia unora dintre "embrionii" de dezvoltare industriala, transformandu-I in regiuni industriale (sudul Tarii Galilor) , in timp ce altii au inregistrat deja un declin al activitatilor industriale (nordul Tarii Galilor, Cronwall, Deryshire) din cauza epuizarii rapide a resurselor minerale, inaccesibilitatii pietelor datorita cailor de comunicatie insuficient dezvoltate sau localizarii periferice, lipsei mecanismelor de dezvoltare endogena. A treia faza a cuprins intervalul 1820-1850, marcat de expansiunea retelei de cai ferate. Acestea au extins piata de consum si au favorizat relatiile economice dintre regiunile industriale existente.

Cel de-al doilea val de industrializare, care a debutat la mijlocul secolului XIX, a inclus difuzia activitatilor industriale spre Europa continentala, datorita noului context tehnologic pe care se baza dezvoltarea industriala, reprezentat de exploatarea carbunelui, producerea otelului si fabricarea uneltelor si utilajelor, utilizarea energiei aburului si sistemului de transporturi feroviare. Inovatiile tehnologice, formele de organizare a activitatilor industriale au contribuit la descoperirea de noi resurse, la dezvoltarea unor noi practici sociale, extinderea pietelor de la cele locale la cele nationale, investitii masive in industriile cheie si intarirea rolului guvernelor nationale in strategia economica a tarilor vest-eruopene. Pana in 1870, la sfarsitul celui de-al doilea val de industrializare, s-au consolidat regiunile industriale Sambre-Meuse din Belgia, Ruhr si Aachen in Germania, Alsacia, Normandia si valea superioara a Loirei din Franta si districtul industrial dintre Basel si Glarus din Elvetia. Al treilea val de industrializare, declansat in 1870, a determinat extinderea activitatilor industriale in noi regiuni europene care au inclus Olanda, sudul tarilor scandinave, nordul Italiei, estul Austriei, regiunea spaniola, Catalonia si consolidarea "vechilor" nuclee din Marea Britanie, Franta, Germania, Belgia. Inceputul secolului XX a marcat incheierea celui de-al treilea val de industrializare a Europei vestice.Expansiunea industriala, in special, si dezvoltarea economica, in general, au fost intrerupte de cele doua razboaie mondiale care au afectat tarile europene. In afara consecintelor directe ale celor doua conflagratii mondiale, s-au resimtit si efecte indirecte in dezvoltarea nucleelor industriale vest-europene: pe de o parte declinul Europei ca producator mondial in comparatie cu SUA si Japonia, care s-au dezvoltat vertiginos. In 1913, Europa concentra 43% din productia mondiala si 59% din comertul international, pentru ca in perioada interbelica, in 1923, contributia acesteia sa se reduca la 34% din productie si 50% din fluxurile comerciale pe glob, in favoarea SUA si Japoniei, care si-au majorat productia industriala si tarilor sud-americane si coloniilor britanice, care au devenit importante furnizoare de produse primare;

25

pe de alta parte, schimbarile politice, concretizate in aparitia de noi state nationale, au dislocat viata economica: noile frontiere au separat, in unele cazuri, forta de munca si resursele naturale de centrele industriale si pietele de desfacere, retelele de cai de comunicatii s-au adaptat noilor contexte politice. Criza economica a anilor 1929-1935 a reflectat eforturile de ajustare a economiilor nationale la noua impartire politica a Europei, cu implicatii care au variat ca intensitate de la o tara la alta, de la o regiune industriala la alta. Coerenta dezvoltarii economice a Europei a fost dezintegrata prin eforturile tarilor vest-europene de a-si proteja industriile nationale prin impunerea cotelor de import, a restrictiilor si acordurilor comerciale preferentiale. Din nou, SUA si Japonia au fost beneficiarele acestor schimbari intervenite in strategia de dezvoltare economica si industriala a Europei. Economia Europei a continuat sa fie segmentata dupa cel de-al doilea razboi mondial care a impus o ruptura transanta intre Europa vestica si cea estica. Dar, in mod paradoxal, tocmai aceasta a stimulat revigorarea economica rapida a Europei vestice si accentuarea decalajelor de dezvoltare economica si, implicit, industriala intre vestul si estul Europei. Efectele aplicarii Planului Marshall s-au resimtit in ritmurile rapide de relansare economica, incepand cu anii '50. In interiorul Europei vestice s-a conturat "triunghiul de aur" dezvoltat intre centrul Angliei (Birmingham), sud-estul Angliei (regiunea metropolitana londoneza), continuat cu vestul Germaniei (Dortmund) si nordul Italiei (Milano) .In contrast cu aceste regiuni industriale aflate in crestere, s-au detasat periferiile economice ale Europei, din Scotia, nord-estul Angliei, Tara Galilor si Irlanda de Nord, continuate cu sudul Italiei, Spania si Portugalia.

8.3.2.1.MAREA BRITANIE Industria urbana a fost cea mai sever afectata de procesul de dezindustrializare : Londra, de exemplu, a pierdut 51% din forta de munca industriala intre 1960 si 1981. In schimb, economia londoneza si-a regasit echilibrul prin expansiunea activitatilor financiare si bancare, contribuind la transformarea regiunii de sud-est in cea mai dinamica regiune din Marea Britanie, care a renuntat la industriile traditionale, punand accentul pe cele noi, inovative, de inalta tehnologie. Declinul nordului industrial si dezvoltarea sudului pe baza activitatilor in crestere in perioada post-industriala au generat traiectorii divergente de evolutie economica intre nord si sud si divizarea spatiala a strategiilor de dezvoltare regionala. Regiunea de sud-est, cu ramificatii de-a lungul coridorului M4 catre vest, M11 catre nord sau M3 catre sud-vest este considerata nucleul economic al Marii Britanii. "Inima" industriala traditionala, reprezentata de nord-vest, Yorkshire, Humberside si Midlands de nord nu inregistreaza o evolutie economica mai buna decat periferiile recunoscute ale Marii Britanii (nord-estul Angliei, Tara Galilor si Scotia). Regiunile dominate de industria carbonifera si industriile grele ca Scotia centrala, sudul Tarii Galilor, Teeside, Yorkshire de sud si Merseyside sunt caracterizate prin cele mai dezechilibrate structuri ale fortei de munca. Clivajul economic nord-sud a fost etichetat de analisti ca delimitand "cele doua natiuni" (Green, 1988). Globalizarea economiei a accentuat migrarea industriei dinspre nucleul industrial al Marii Britanii spre periferie sau spre alte localizari care beneficiau de avantaje comparative : productia de automobile si cosntructiile navale din Liverpool, industria lanii din Manchester, industria bumbacului din Leeds sau York, reprezinta exemple sugestive in acest sens. Doua concentrari industriale sunt semnificative pentru trecerea economiei britanice de la industrializare la dezindustrializare, prima simbolizand nordul industrial in declin (regiunea Midlands de vest cu

26

centrele Manchester-Birmingham) si cea de-a doua reprezentativa pentru cresterea industriala (regiunea de sud-est dominata de Londra). regiunea Manchester - Birmingham este una dintre nucleele cele mai reprezentative ale devenirii industriale a tarii, datorita existentei unor premise deosebit de favorabile: resurse bogate de carbune si activitati de extractie dezvoltate inca din secolul XVI, abundenta de materii prime ieftine, ca de exemplu bumbacul adus din India, resurse de capital, un urias volum de forta de munca ieftina (influentata de extinderea marii proprietati funciare care a accentuat exodul populatiei rurale spre orase). La acestea se adauga " monopolul" incontestabil al englezilor asupra marilor inventii tehnologice ale epocii : suveica zburatoare (1733), masina de filat (1764), razboiul de tesut mecanic (1785), presa hidraulica (1795), strungul cu micrometru (1797), procedeul de obtinere a otelului (1785), culminand cu celebra matina cu aburi construita de James Watt in 1784. Toate aceste conditii necesare industrializarii au dus la aparitia pe harta lumii a primelor orase industriale, care au inregistrat o dinamica demografica spectaculoasa. Astfel, Manchester, devenit centrul industriei bumbacului, a trecut de la 6000 de locuitori in anul 1700 la 95000 in 1801, iar Birmingham, orasul fierului si al carbunelui, a ajuns in aceeasi perioada de la 5000 la 75000 de locuitori. Din pacate, goana dupa profituri, sintetizata de deviza oficiala, la moda pe atunci in Anglia "Imbogatiti-va", a generat un peisaj industrial deprimant, cu conditii de munca deplorabile, locuinte insalubre, exploatare crunta a fortei de munca si a naturii, o realitate dura si trista, care s-a atenuat numai odata cu maturizarea revolutiei industriale. Londra Capitala a unui vast imperiu colonial care cuprindea o patrime din planeta in 1914, a devenit, in decursul secolului XIX si prima jumatate a secolului XX, cea mai importanta metropola economica si financiara a lumii. Dezvoltarea infloritoare a fost ajutata de avantajele oferite de localizarea Londrei: pozitia in centrul bazinului londonez si la estuarul Tamisei ii permite sa fie principala intersectie rutiera si primul port maritim al Marii Britanii. Fondata de romani (numita Londinium), Londra era, asa cum aprecia istoricul latin Tacitus, un oras comercial infloritor. adevarata dezvoltare economica si urbanistica debuteaza, insa, dupa cucerirea normanda din 1066. Orasul este organizat in jurul a doua nuclee mentinute pana in prezent: City - centru comercial si financiar siWestminster - resedinta regala. Dezvoltarea urbana a fost favorizata de functiile sale portuare . Frecventat de corabiile Ligii Hanseatice, portul a devenit la inceputul secolului XX primul in ierarhia mondiala, urias depozit de marfuri diverse pentru intreaga Europa. capitala a leaganului revolutiei industriale, Londra a experimentat si activitati industriale recunoscute ca vetuste si rudimentare care au dus la aparitia cartierelor sarace, muncitoresti din East End. Londra a devenit un oras invadat deseori de smog, ceea ce l-a facut pe poetul englez P.B. Shelley sa aprecieze la inceputul secolului XIX ca "infernul este un oras care seamana mult cu Londra". Initial, localizarea industriei a fost influentata de infrastructura de comunicatii: industriile grele, poluante au fost amplasate in est, de-a lungul Tamisei, in apropierea porturlui, iar industriile usoare au preferat localizarea in vest si nord-vest, in lungul cailor ferate si rutiere. Totusi, convergenta comertului maritim si colonial, acumularea capitalului si a activitatilor financiare (aici a fost creata prima bursa de valori a lumii "Stock Exchange"), prezenta unui important potential uman au transformat Londra intr-un mare centru de afaceri. Declararea sa in functia de capitala a Commonwealth a fost una din recunoasterile rolului sau in economia mondiala. Dar numai dupa cel de-al doilea razboi mondial, importanta traficului portuar si a aglomerarii urbane au cauzat intensificarea dezvoltarii industriale.

27

Evolutia industriala a Londrei rezumeaza, de fapt, pe cea a sud-estului Angliei. Au fost promovate ramurile industriale curate, moderne, dispersate spatial care contrastau cu industriile aflate in dificultate din "Black Countries". Industrializarea regiunii de sud-est a avut ca scop echilibrarea regionala prin evitarea extinderii somajului si atragerea excedentului de forta de munca din regiunile carbonifere. In perioada interbelica, 80% din intreprinderile industriale infiintate in Marea Britanie au fost localizate in aglomeratia londoneza. Intre 1930-1970 forta de munca a crescut de 12 ori in industria constructiilor electrice, de 4 ori in industria alimentara si de 2 ori in industria poligrafica. In 1970, regiunea londoneza concentra jumatate din productia constructiilor aeronautice, din ce de hartie si ciment, 40% din produtia echipamentelor electrice, 20% din cea de automobile si 30% din productia de petrol rafinat (Guglielmo, 1996, p.39). Dupa cel de-al doilea razboi, in 1947, a fost elaborat si implementat un plan complex de amenajare a teritoriului ("Town an Country Planning Act") care urmarea, printre altele, descentralizarea industriala a Londrei. Industria grea este foarte putin reprezentata . Rafinarea petrolului este localizata pe terenuri mlastinoase la intrarea in estuar, unde adancimea este suficienta pentru a permite ancorarea petrolierelor (Fawley), iar exploatarea minereurilor de fier de la Cotswold Hills, mult timp neglijate, a condus la aparitia unui complex siderurgic, unul dintre putinele situate la departare de mare, mai ales in cazul unei economii insulare ca cea a Marii Britanii. In lungul Tamisei sunt concentrate industriile care prelucreaza materiile prime importante care au nevoie de spatiu si mari cantitati de apa sau sunt poluante (energia termica, industria chimica, de prelucrare a maselor plastice, industria hartiei, industria alimentara). Periferia aglomeratiei gazduieste industriile dinamice (aeronautica, electronica, constructii mecanice). cele mai moderne si mai

In cartierele care inconjoara centrul , mai ales in East End se gasesc industrii traditionale (mobila, confectii, tipografie). "City", desi dominat de activitatile tertiare, cuprinde si mici intreprinderi specializate in confectiile de lux, incaltaminte, bijuterii, orologerie.

Desi, concetreaza inca aproximativ 20% din salariatii industriali ai Marii Britanii, Londra a suferit in ultimii 50 de ani un amplu proces de descentralizare economica si de renovare urbana. Aproximativ 800.000 de locuri de munca din industrie au disparut din economia orasului si peste 500 de intreprinderi au fost inchise intre 1960-1980. Inchiderea si relocalizarea fabricilor este cauza majora a emigratiei din centru spre aglomeratia urbana"Greater london". Reintegrarea urbana a activitatilor industriale a determinat, de la mijlocul anilor '70, aparitia unor noi poli de crestere urbana in jurul aeroporturilor (Heathrow, Gatwick, Stansted) si a principalelor autostrazi (M1, M4, M11). In prelungirea cartierului londonez West End, care dispune de prestigiu social si peisagistic, la Ester, Staines, Watford, Windsor, s-au localizat industrii de varf (informatica, computere) si centre de cercetare. Spre deosebire de restul Marii Britanii, caracterizat printr-un proces intens de dezindustrializare si dezvoltarea modesta a serviciilor, in regiunea sud-estica rolul compensatoriu al sectorului tertiar a fost mai eficient, reusind sa atenueze efectele sociale ale pierderilor de locuri de munca din industrie (tabel 21). Schimbari in structura fortei de munca din regiunea de sud-est, Marea Britanie, 1971-1981 Salariati in industrie Salariati in servicii Total mii % mii % mii % Londra (orasul) -186,7 -40,6 -105,0 -6,1 -318,3 -13,9 Londra (periferiile) -192,0 -32,6 +98,7 +10,2 -95,7 -5,8 Aglomeratia -378,8 -36,1 -6,4 -0,2 -414,0 -10,5 londoneza Aria metropolitana -125,4 -18,4 +237,2 +25,0 +111,6 +6.3 Restul regiunii de -140,7 -12,5 +468,3 +24,5 +322,1 +9,7 sud-est

28

Regiunea de sud-est Marea Britanie

-519,5 - 1963,2

-23,9 -24,9

+462,0 +1703,0

+10,0 +14,5

-91,9 -501,2

-1,3 -2,3

Sursa: Hall, 1991, p.59 Regiunea de sud-est este preferata de firmele multinationale, peste 75% din sediile celor mai importante companii industriale din Marea Britanie sunt localizate in aceasta regiune. Statistica devine mai relevanta daca avem in vedere ca 25 din primele 60 de corporatii europene au sediul social in Marea Britanie. Aproximativ 80% din forta de munca britanica angajata in servicii de afaceri este concentrata in regiunea de sud-est, fiind o premisa importanta pentru dezvoltarea firmelor specializate in domenii de varf, ca microeletronica sau biotehnologiile. Exemple reprezentative sunt concentrarile de industrii de inalta tehnologie din lungul coridoarelor M4 dinspre Slough spre Swindon si M11 care leaga Londra de Cambridge . Regiunea de sud-est beneficiaza de localizarea in apropierea de nucleul economic al Europei continentale. "Euro-Tunnel" care traverseaza Marea Manecii, intrat in functiune in 1991, a accentuat accesibilitatea acestei regiuni si a stimulat relatiile de cooperare cu nucleul economic al Europei continentale.

8.3.2.2.GERMANIA singura tara europeana cu o revenire spectaculoasa pe scena industriala a lumii dupa cel de-al doilea razboi mondial, se situeaza in prezent pe locul 4 in lume dupa valoarea adaugata in industrie. Ca si celelalte economii ale tarilor dezvoltate vest-europene, si cea a Germaniei a inregistrat un proces de dezindustrializare si de intensificare a tertializarii . Cele doua procese s-au compensat in structura fortei de munca: intre 1960 si 1986 numarul salariatilor din servicii a crescut cu 4,3 milioane de angajati (Bade, Kunzmann, 1991, p.77). Diferentierile regionale sunt substantiale, regiunea vestica a Germaniei, Nordrhein-Westfalen, unul din nucleele industriale cele mai importante, desi a inregistrat cresteri ale productiei si valorii adaugate in industrie sub media nationala in ultimii 30 de ani, produce inca 27% din PIB. Aceasta regiune include unul dinre cele mai vechi bazine carbonifere ale Europei, Ruhrgebiet, care a generat de-a lungul secolului XX cea mai importanta regiune industriala si cea mai mare concentrare demografica si urbana a Germaniei. Avantajata de bogate resurse de carbune si fier, industria grea s-a dezvoltat incepand din a doua jumatate a secolului XIX, regiunea cuprinsa intre vaile raurilor Ruhr si Rin a devenit una din "inimile" industriale ale Europei. Extractia carbunelui, energia termica, siderurgia au dominat economia regiunii, desi si alte ramuri industriale, ca industria chimica, textila si mecanica au inregistrat evolutii ascendente. In 1960 industria concentra 62,7% din forta de munca a regiunii, in timp ce serviciile ocupau doar 35,4%. Din anii '70, industria si-a redus dominanta, ajungand la sfarsitul anilor '80 sa reprezinte 49,4% din structura fortei de munca, in comparatie cu ponderea in crestere a sectorului tertiar, de 49,7%. Aceste schimbari radicale au fost rezultatul pierderii a peste 1,5 milioane locuri de munca din industrie, desi numai 420.000 de locuri de munca au fost create in servicii. Declinul fortei de munca din industria extractiva a fost cel mai spectaculos: in 1960, 560.000 de persoane lucrau in minerit, in 1900 ramasesera doar 98.000 de salariati in activitatile extractive. Impactul declinului industrial a fost considerabil asupra dezvoltarii regionale, cu atat mai mult cu cat dominanta economica era reprezentata de industrii traditionale, bazate pe resurse naturale. Puternicele firme industriale, Thyssen, Krupp, Veba, Hoesch, Mannesmann, au dominat dezvoltarea economica a regiunii pentru multe decenii. Desi intens subventionate de guvernul federal, marile

29

corporatii au fost nevoite sa inoveze si sa-si diversifice productia odata cu accentuarea competitiei internationale. Influenta locala a acestor mari firme a creat un mediu social si politic putin favorabil pentru dezvoltarea firmelor mici si mijlocii din industrii de varf sau servicii. Un alt handicap al regiunii, in afara celui legat de dominanta industriilor grele aflate in declin la nivel mondial si de structura nefavorabila a firmelor industriale pe categorii de marime, este reprezentat de specializarea stricta a fortei de munca si de capacitatea redusa a acesteia de ase reprofila rapid. Inainte de 1965, in regiune nu exista decat o singura universitate, deci schimbarile structurale iminente in economia industriala a regiunii nu au beneficiat de relatiile de cooperare cu institutiile de invatamant superior sau centre de cercetare. Lipsa fortei de munca calificate in noile domenii economice aflate in crestere alaturi de capacitatea inovativa redusa a firmelor dominante in regiune au generat o dezvoltare sub media nationala a serviciilor. Mediul inovativ precar al regiunii a determinat migrarea chiar si a industriei de armament, care desi este genetic legata de industria siderurgica dominanta in Ruhr, are si o componenta importanta de cercetare-dezvoltare. Un exemplu il reprezinta firma Krupp, unul din marii producatori de armament din Germania, localizata in Ruhrinainte de al doilea razboi mondial, care a migrat spre centrele moderne, inovative din regiunea Mnchen si Baden-Wrttemberg.

30