Sunteți pe pagina 1din 12

STUDENT: FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE SPECIALIZAREA PSIHILOGIE ANUL II SEMESTRUL II

CONCEPTUL DE TRSTUR I TEORIA PERSONALITII

Profesor ndrumtor:

Oamenii pot fi descrii n termeni de probabilitate de a se comporta ntr-un anumit mod de exemplu, probabilitatea de a fi extravertit i prietenos sau dominant i asertiv. Persoanele cu tendina evident de a rspunde n acest fel pot fi considerai ca avnd scoruri nalte la trsturile extraversiune i dominan, iar cei cu tendina scazut de a rspunde astfel vor fi descrii ca avnd un scor mic la aceste trsturi. Cu toate c teoreticienii acestei perspective difer n ceea ce privete modalitatea de determinare a trsturilor, cu toii sunt ns de acord cu faptul c trsturile constituie bazele fundamentale ale personalitii umane. Conceptul de trstur este necesar pentru a explica consistena comportamentului, n timp ce recunoasterea importanei situatiei este reclamat atunci cnd dorim s explicm variabilitatea comportamentului.1 O trstur exprim ceea ce face persoana n general, n mai multe situaii, i nu ceea ce va face n orice situaie, n concepia lui Gordon Allport, att trstura ct i situaia sunt necesare pentru a ntelege comportamentul. Gordon Allport considera c: trsturile sunt numai denumiri comode date unor tipuri sau caliti ale comportamentului, care au elemente comune. Ele nu sunt entiti psihologice, ci mai curnd categorii pentru clasificarea deprinderilor .2 De asemenea, toi reprezentanii acestei orientri sunt de acord asupra faptului c comportamentul uman i deci implicit personalitatea au o structura ierarhic. Un exemplu n acest sens ne este oferit de modelul lui Eysenck care sugereaz c, la nivelul cel mai simplu, comportamentul poate fi gndit n termeni de rspunsuri specifice. Unele din aceste rspunsuri sunt conectate cu altele regsindu-se mpreun n obisnuine, acestea avnd un grad mai nalt de generalitate. De asemenea, putem observa c anumite grupuri de obinuine apar mpreun i formeaz trsturi. De exemplu persoanele care prefer compania social n detrimentul lecturii se simt foarte bine la petreceri, fapt ce ne permite s grupm aceste dou obiceiuri sub umbrela unei trsturi unice sociabilitate. n sfrit la un nivel i mai nalt de organizare, diferitele trsturi tind s se uneasc i s formeze ceea ce Eysenck numete tipuri. Ceea ce trebuie de la inceput reinut este tocmai conceptualizarea personalitii ca o structur organizat multinivelar. Elementul structural cheie este trstura, pe care am definit-o deja ca pe o predispoziie de a se comporta ntr-un anumit fel. Dintre numeroasele distincii ntre trsturi,
1 2

Adrian, Opre, Introducere in teoriile personalitatii, Ed. ASCR, Cluj-Napoca, 2003, p. 62 Gordon, Allport, Structura si dezvoltarea personalitatii, traducere Ioana Herseni, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1991, p. 333

Cattell insista asupra a dou dintre ele. Face mai nti distinctie ntre trsturi de abilitate, trsturi temperamentale i trsturi dinamice; i apoi ntre trsturi de suprafa i trsturisurs. Trsturile de abilitate se refer la priceperile i abilitile care i permit individului s funcioneze, eficient. De exemplu, inteligena este o trstur de abilitate. Trsturile de temperament se refer la viaa emotional i la calitatea stilistic a comportamentului (de exemplu, tendina de a lucra repede sau ncet, de a fi calm sau emotiv, de a aciona dup o preliminar deliberare sau de a aciona impulsiv). Trsturile dinamice se refer la aspectele motivaionale, la elurile i scopurile cele mai importante pentru individ. Trsturile de suprafa exprim comportamentele aparent relaionate, dar care n realitate nu evolueaz ntotdeauna impreuna si nu au cu necesitate cauze comune. Prin contrast, o trasatura-sursa exprima asocierea dintre acele comportamente care variaza intr-adevar impreuna si formeaza o dimensiune unitara si independenta a personalitatii. Primele pot fi investigate prin metode subiective, n timp ce ultimele reclama proceduri statistice rafinate. Personalitatea reprezint un ansamblu sistematic, deosebit de complex al programelor, structurilor profunde, trsturilor, precum i organizarea lor privind omul concret n ceea ce are el unic, original, relativ stabil i l deosebete de ceilali. Fiecare ne natem cu un potenial uman care se valorific i se dezolt treptat, prin socializare i enculturaie (asimilarea valorilor i comportamentelor sub forma unei nvri continue. Personalitatea nu e innascuta. Omul nu se naste cu personalitate, ci devine personalitate. La nastere, copilul nu are o personalitate. El are statutul de individ si e un potential candidat la dobandirea atributului de persoana. n conceptia psihologului roman P. Popescu Neveanu personalitatea este subiectul uman considerat ca unitate bio-psihi-sociala, ca purtator al functiilor epistemice, pragmatice si anxiologice sau un microsistem al invariantilor informationali si operationali ce se exprima constant in conduita si sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect3. Mielu Zlate spune ca personalitatea este " omul viu, concret, empiric, pasional, rational, deci omul asa cum este el resimtit n afara noastra sau n propria noastra fiinta 4. Asadar, nu omul abstract, nu omul aflat n nchipuirea noastra, ci omul de alaturi de noi, pe care l ntlnim pe strada, acasa, la birou, n metrou, la un spectacol sau la un miting. Nu omul

3 4

P. Popescu-Neveanu, Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978p. 533 ZLATE, M., (2000), Introducere n psihologie, Editura Polirom, Iai

interpretat ca "fiinta generica", ci omul asa cum exista si cum se manifesta n viata curenta, cotidiana. Subiectul uman este considerat o unitate bio-psiho-sociala, un purtator de functii epistemice, pragmatice si axiologice, n realitatea psihologica personalitatea ocupnd un loc central n psihologie. Din punct de vedere teoretic, personalitatea reprezinta un cadru de referinta fundamental pentru definirea sensului si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice. Notiunile de senzatie, perceptie, afectivitate, motivatie, vointa etc, n-ar avea aproape nici-o semnificatie daca ar fi interpretate n sine, deci neraportate la personalitate. Din punct de vedere practic, dat fiind ca personalitatea este prima, cea mai complexa si adeseori cea mai dramatica realitate umana cu care luam contact si pe care urmeaza s-o influentam, s-o amelioram sau s-o schimbam, ea, personalitatea, reprezinta principalul ghid n modelarea concreta a omului. Numai cunoscndu-i laturile, structura, finalitatea vom putea selecta si utiliza cele mai potrivite mijloace, metode, procedee de influentare educativa Teoria psihanalitic Psihanaliza a fost dezvoltat de Sigmund Freud la nceputul secolului al XX-lea ca teorie general a inconstientului. Freud a fost un individ curajos care a indraznit sa-si confrunte experientele, secretele si conflictele personale in spatiul psihanalizei. Folosindu-se de el ca subiect a incercat sa-si explice comportamentele, cercetand originile ascunse ale acestora. Experimentele din copilarie au contribuit hotarator la conturarea convingerii sale. Una dintre primele sale amintiri descrie un episod in care furisarea sa in camera parintilor este intrerupta brusc de ordinul furios al tatalui sau de a parasi incaperea. In ciuda acestei solicitari a experintelor personale, paradoxal pare faptul ca Freud a incercat si, in mare masura a si reusit sa-si controleze si sa-si ascunda chiar si fata de familie aspectele delicate ale personalitatii. Modalitatea funciunii proceselor psihice au fost deduse de Freud n special din studiul semnificaiei viselor, interpretate de el ca realizare imaginar a ndeplinirii dorinelor ce deriv din aspiraiile refulate ale copilriei. Calea recomandat pentru accesul n incon tient este nelegerea sensului viselor i a actelor ratate (lapsus-uri). La origini, teoria psihanalitica este o teorie motivationala a comportamentului uman. A. Opre spune ea sugereaza ca cele mai multe dintre comportamentelenoastre sunt motivate

de influente inconstiente. Anumite ganduri, sentimente si motive se afla in inconstient din ratiuni bine justificate, iar patrunderea lor in constient nu ar face altceva decat sa ne produca disconfort si suparare5. De exemplu amintirea unor trairi dureroase din trecutul personal; pentru a evita acest lucru psihicul nostru cauta sa blocheze patrunderea acestor ganduri in constient. Noutatea concepiilor lui Freud a constat n recunoa terea importanei proceselor psihice incontiente. Acestea se desfoar dup alte reguli dect faptele contiente. Sub influena incontientului, gnduri i simiri, care sunt legate unele de altele, se pot disocia i ndeprta, pn la atingerea unei stri conflictuale. Regulile logice, indispensabile gndirii contiente, nu se aplic proceselor psihice incontiente. Prin analiza acestora, Freud a interpretat visele ca mecanisme de protecie mpotriva impulsurilor care tind s se exteriorizeze i care sunt n strns legtur cu amintiri refulate ale copilriei. n felul acesta, gnduri i impulsuri inacceptabile, numite i coninut latent al visului, se transform ntr-o trire contient, care nu mai este neleas nemijlocit i care devine un "vis manifest". Cunoaterea acestor mecanisme incontiente permite psihanalistului s inverseze decursul procesului (transformarea visului latent n vis manifest) i, astfel, s descopere semnificaia traumei care i st la baz. Freud consider c procesele conflictuale ce au loc n incon tient sunt n strns legtur cu impulsuri, care i au originea n copilrie. Dac aceste conflicte incontiente sunt recunoscute de pacient cu ajutorul analizei, ele pot gsi o soluie, care n psihicul imatur al unui copil nu era posibil. In 1923, Freud a dezvoltat o noua teorie, asezand structura personalitatii pe trei constructe, si anume, Id, Ego si Supraego. El atrge atentia asupra faptului ca cele trei componente nu trebuie judecate separat in mintea noastra, ele se imbina, functionand in interrelatie. Id-ul este singura componenta a personalitatii care este prezenta inca de la nastere. In conceptia psihanalitica, originea personalitatii este una biologica, fiind reprezentata de id. Id-ul reprezinta, asa cum il numea Freud, intunericul din adanc, nucleul inaccesibil al personalitatii, un cazan cu pulsiuni clocotind. Rolul sau este de a transforma trebuintele biologice in tensiuni psihice, adica dorinte. Idul este irational, ocoleste constrangerile realitatii si este strain de autoconservative; el se bazeaza pe principiul placerii.
5

A. Opre p 15

In jurul varstei de 6-8 luni, incepe sa se dezvolte Ego-ul. Formarea egoului este ajustata de experientele corporale. Egoul este singura componenta a personalitatii capabila sa interactioneze nemijlocit cu mediul, deoarece este intelept si rational, desi este si el preocupat in a obtine placerea, egoul poate totusi suspenda principiul placerii in favoarea principiului realitatii. Supraego-ul este reprezentantul intern al valorilor parentale si sociale, luptand mai mult pentru ideal decat pentru real, functionarea sa poate fi divizata in doua sfere: sfera constienta si ego-ul ideal. Sfera constienta circumscrie comportamantele corecte, prin urmare actioneaza asupra Id-ului inhiband impulsurile placerii si asupra Ego-ului persuadandu-l sa tinteasca spre scopuri mai degraba morale decat realiste. Eg-ul ideal il orienteaza pe individ spre scopuri idealiste si perfectioniste. Unul din fundamentele teoriei psihanalitice moderne l constituie conceptul de anxietate, care n anumite condiii de pericol poate declana un mecanism corespunztor de aprare. Aceste situaii periculoase pot fi: - teama prsirii sau pierderii unei fiine iubite - riscul pierderii iubirii din partea partenerului - pericolul unor represalii sau pedepse - imputarea nemeritat a unei culpabiliti Simptomele i sublimrile rezultate din aceste situaii reprezint totdeauna nite compromisuri, care nu sunt altceva dect forme ale adaptrii la realitate, n care for ele aflate n conflict ajung mai mult sau mai puin la o stare de mpcare aparent. Din cele de mai sus rezult c nevroza reprezint starea de refulare a unei amintiri, a unui impuls inacceptabil, precum i simptomele ce decurg din aceste procese. "Eul" refuleaz fanteziile, dar "libido"-ul legat de aceste fantezii continu s persiste provocnd tulburri somatice de natur isteric, stri de anxietate sau fobii obsesive. In concluzie, abordarea psihanalitica a personalitatii prezinta unele idei cu privire la dezvoltarea umana care nu se preteaza intocmai cu realitatea cotidiana sau cu explicatia logica a comportamentului uman la nivel psihic.

Teoria trsturilor de personalitate Adrian Opre sune ca: teoria trasaturilor este o teorie care descrie si explica comportamentul uman in termeni specifici si pattern-ri de comportament (trasaturi), cum ar fi prietenos, ambitios, entuzist, timid si multe altele.6 In 1937 , Gordon Allport a intreprins o trecere in revista a tuturor cercetarilor efectuate de psihologi asupra personalitatii si a gasit aproximativ cincizeci de definitii ale termenului personalitate. Desi psihologii aveau pareri oarecum distincte in legatura cu ceea ce se intelege prin personalitate, Allport a observat ca exista cateva elemente comune: 1. fiecare individ are o personalitate unica; 2. personalitatile individuale contin o erie de caracteristici diferite; 3. aceste caracteristici (trasaturi) sunt relativ canstante in timp. Allport distinge doua categorii de trasaturi: comune si individuale: - Trasaturile comune sunt acele aspecte ale personalitatii in raport cu care majoritatea oamenilor dintr-o cultura data pot fi comparati avantajos; ele mai pot fi nominale si mai putin veridice. - Trasaturile individuale reflecta cu precizie structura personalitatii si se manifesta cu o anumita constanta in comportament. Allport realizeaza o distinctie importanta intre trei tipuri de trasaturi: trasaturile cardinale, trasaturile centrale si dispozitiile secundare. O trasatura cardinala exprima o dispozitie atat de patrunzatoare si importanta in viata unei persoane incat i se poate vedea amprenta in fiecare act al acesteia. In general, oamenii au putine astfel de trasaturi (spre exemplu, persoana machiavelica, sadica, autoritara, etc.). Trasaturile centrale (cum ar fi, onestitate, blandete, asertivitate) exprima dispozitii care acopera o gama mai restransa de situatii decat cele cardinale. Trasaturile secundare reprezinta dispozitiile cele mai putin proeminente, generalizate si consistente. Cu alte cuvinte, oamenii dispun de trasaturi cu diferite grade de semnificatie si generalitate. Allport nu a pretins insa ca o trasatura este exprimata in toate situatiile independent de caracteristicile situatiei. Dimpotriva, el a recunoscut importanta situatiei in explicarea diferentelor de comportament. Ca atare el este de acord ca, chiar si cel mai agresiv individ isi
6

Adrian Opre introducere in teoriile personalitatii ed ascr, p. 76

poate modifica comportametul daca contextul favorizeaza conduitele nonagresive. O trasatura exprima ceea ce face persoana in general, in multe situatii si nu ceea ce va face in orice situatie. In conceptia lui Allport, atat trasatura cat si situatia sunt necesare pentru a intelege comportamentul. Conceptul de trsatura este necesar pentru a explica consistenta comportamentului, in timp ce recunoasterea importantei situatiei este reclamata atunci cand dorim sa explicam variabilitatea comportamentului. Abordarea personalitii din perspectiva trsturilor de personalitate reprezint mai mult o orientare general dect o teorie propriu-zis a personalitiii,n egal msur, un set de metode destinate ealurii caracteristicilor stabile ale unei persoane. Teoria umanist Principala lui contribuie n psihologie a fost n problema ierarhizrii nevoilor umane. Avnd o abordare umanist, Maslow observ c fiinele umane nu sunt mpinse sau atrase numai de fore mecanice, ci mai degrab de stimuli, obiceiuri sau impulsuri instinctive necunoscute. Astfel, el susine c fiinele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfcute, i c nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfcute nainte de a se putea ajunge la cele superioare. Dei toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost aezate la baza piramidei trebuinelor. Cu ct o nevoie urca spre vrful piramidei, cu att este mai slab i specific individului respectiv. Se observ astfel c nevoile primare sunt comune att tuturor oamenilor ct i animalelor. Ele includ necesitile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul i o temperatura relativ constant a corpului. Odat ce individul i satisface acest nivel de necesiti, se poate concentra pe nevoile de siguran. Acestea au de a face cu stabilitatea i consistena ntr-o lume relativ haotic. Ele in mai mult de integritatea fizic, cum ar fi securitatea casei i a familiei. n unele cazuri, nevoia de siguran motiveaz unii indivizi sa devin religioi, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguran printr-un loc paradisiac. Nevoile de siguran sunt cruciale pentru copii.

Urmeaz apoi nevoia , de iubire i apartenen. In acest nivel se includ nevoia de prietenie, familie, apartenen la un grup, sau de implicare ntr-o relaie intima non-sexual. La nivelul patru sunt nevoile de stim. Acestea cuprind att recunoa terea venit din partea altor indivizi (care rezulta n sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) ct i din respectul de sine, ce creeaz sentimentul de ncredere, adecvare, competen . Nesatisfacerea nevoilor de stim rezulta n descurajare, i pe termen lung n complexe de inferioritate. O nevoie pronunat de acest fel (de exemplu nevoia pentru admiraie) are la baz nesatisfacerea unor nevoi care stau n vrful piramidei, cele de auto-actualizare estetic. Nevoile de auto-actualizare vin din plcerea instinctiv a omului de a fructifica la maximum capacitile proprii, pentru a deveni din ce n ce mai bun. Pe primele patru nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise "deficiente": o persoana nu simte nimic special dac acestea sunt satisfcute, dar simte un disconfort cnd nu sunt satisfcute. Dincolo de aceste nevoi, urmtoarele mai sunt numite de "cretere". Acestea nu dispar cnd sunt satisfcute, n schimb, motiveaz individul n continuare. Maslow crede c singurul motiv pentru care oamenii nu se mi ca n direcia autoactualizrii este din cauza obstacolelor puse n calea lor de societate, mai ales printr-o educaie deficitar ce nu poate schimba o persoan cu o slab pregtire pentru via ntr-o persoan cu o abordare pozitiv. Maslow e de prere c educatorii ar trebui sa fie rspunztori de potenialul pe care l are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare n felul su. A. Opre sune despre teoria umanista ca este: o teorie a personalitatii care accentueaza aspectele sanatoase si constructive ale naturii umane, si respinge constructe cum sunt modelul structural al lui Freud si natura nociva si depersonalizata a determinismului.7 Teoria social - cognitiv In anii 70 behaviorismul i reprezint concepiile sale n corespundere cu teoria nvrii sociale a lui Albert Bandura (1965), care a menionat c exista multiple forme de comportament nvarea crora este bazat pe observarea unui astfel de comportament la alii i imitarea lui, se numete nvare prin observare. nva un careva tip de comportament,
7

Opre, p. 110

ns utilizarea rezultatelor unei astfel de instruiri depinde de aprecierea emoional-cognitiv a situaiei. Astfel atitudinea omului influeneaz nu numai condiiile externe, el este independent s aprecieze i s prevad consecinele comportamentului su. Teoria sa este denumit adesea nvare observaional pentru c pune accent pe rolul observrii comportamentului celorlali i a consecinelor acestuia n nvare. Accentul pus pe nvarea prin observaie sau exemplu, reprezint poate aspectul cel mai important al teoriei lui Bandura. n acelai timp, Bandura nu elimin total existena variabilelor interne, aa cum fcea Skinner. El este de prere c procesele de gndire influeneaz procesul de nvare. Observnd comportamentul celorlali, oamenii realizeaz o decizie contient s se comporte sau nu n acelai mod. Cu alte cuvinte, Bandura interpune un mecanism de mediere ntre stimul i reacie i acest mecanism este reprezentat de procesele cognitive ale subiectului care realizeaz controlul intern al comportamentului. (Astfel, de pild, nu programul de ntrire contribuie la modificarea comportamentului, ci ceea ce crede subiectul sau ceea ce percepe el n legtur cu programul respectiv.) Teoria lui Bandura reprezint o form mai puin extrem de behaviorism. Spre deosebire de abordrile precedente cea a nvrii sociale consider c determinantul comportamental este n primul rnd mediul sau situaia. Pentru teoreticienii acestei orientri comportamentul ete rezultatul permanenei interaciuni dintre variabilele personale i cele de mediu-mediul modeleaz personalitatea prin intermediul nvrii, i la rndul su comportamentul individual poate modele mediul. Teza fundamental a teoriei nvrii sociale este aceea c oamenii prefer s se comporte ntr-un fel n care este cel mai probabil s obin ntrire (acceptare,confirmare). Cu alte cuvinte aciunile individuale depind de caracteristicile specifice ale situaiei, de felul n care individul evalueaz situaia respectiv (care este probabilitatea de a obine ntrire) i de ntririle obinute n trecut, n situaii similare. Comportamentul este cosistent att timp ct situaiile cu care se confrunt individul i rolurile pe care este ateptat s le ndeplineasc sunt relativ constante. ntruct comportamentele sociale nu sunt recompensate la fel, indivizii nva s diferenieze n ce context un anumit comportament va fi adecvat i n ce context nu va fi adecvat. Astfel se produce generalizarea comportamental. n cazul n care un copil al crui comportament agresiv este ntrit att acas, ct i la coal, n timpul jocului, va evolua 10

probabil spre o personalitate dominant agresiv. Cel mai des, ns, rspunsurile agresive sunt ntrite n mod diferit, iar discriminarea astfel nvat va determina situaiile n care individul se poate manifesta agresiv (una e pe terenul de fotbal i alta n clas). n conformitate cu aceast teorie, cele mai multe dintre diferenele care apar n comportamentul individului sunt rezultatul diferitelor experiene de nvare pe care o persoan le parcurge n timpul creterii. Unele pattern-uri comportamentale sunt nvate prin experiene directe, adic pedepsit sau recompensat drept urmare a faptei. Exist ns i aciuni comportamentale nvate indirect, adic prin observaie asupra aprecierii aciunilor celor din jur.

11

BIBLIOGRAFIE

1. Allport, Gordon, Structura si dezvoltarea personalitatii, traducere Ioana Herseni, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991; 2. Cristea, Sorin, Dragu, Anca, Psihologie i pedagogie colar, , Editura Ovidius University Press, Constana, 2003; 3. Ewen, Robert, Introducere in teoriile personalitatii, Editura Trei, 2012; 4. Golu, Mihai, Bazele psihologiei generale, Editura Universitar, Bucureti, 2002; 5. Opre, Adrian, Introducere in teoriile personalitatii, Editura ASCR, Cluj Napoca, 2003; 6. Popescu-Neveanu P., Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978; 7. Zlate, Mielu, Introducere in psihologie, Editura Polirom, Iasi, 2000; 8. Zlate, Mielu, Eul si personalitatea, Editura Trei, Bucuresti, 2002.

12