Sunteți pe pagina 1din 87

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 10.07.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

Structurile în cadre din beton armat sunt structurile la care încărcările gravitaţionale şi orizontale sunt preluate şi transmise către infrastructura în cea mai mare parte printr-un sistem spaţial de grinzi şi stâlpi conectate rigid la noduri.

Structurile în cadre din beton armat pot fi utilizate de la clădiri de înălţime mică (1

până la clădiri de înălţime mare (20

rigiditate la deplasare laterală a acestui sistem structural face ca în marea majoritate a cazurilor el să fie utilizat pentru clădiri cu cel mult 8-10 niveluri supraterane. Pentru inaltimi mai mari este necesara echiparea structurilor cu dispozitive de control al raspunsului (dispozitive de amortizare, dispozitive de izolare a bazei).

Elementele structurale componente ale suprastructurii în cadre de beton armat sunt: stâlpii, grinzile, nodurile și plăcile. Planşeele de beton armat pot îndeplini rolul de diafragma în plan orizontal. Infrastructura poate fi rezolvată în diferite moduri funcţie de cerinţele funcţionale, de necesităţile structurale sau de caracteristicile terenului de fundare. În mod obişnuit se utilizează rezolvări de tip cutie rigidă cu pereţi din beton armat, în cazul clădirilor cu subsol. Pentru clădiri cu regim de înălţimea redusă se pot utiliza şi fundaţii izolate sub stâlpi ce pot fi conectate prin grinzi de echilibrare.

2 niveluri)

25

niveluri). Trebuie menţionat că relativa lipsă de

Din punct de vedere al modului de construire structurile în cadre pot fi realizate monolit,

Din punct de vedere al modului de construire structurile în cadre pot fi realizate monolit, prin turnarea betonului la şantier, sau prefabricat, prin utilizarea elementelor structurale realizate în standuri de prefabricate. Structurile prefabricate prezintă o sensibilitate deosebită în zonele de îmbinare a elementelor structurale, comportarea acestora depinzând in cea mai mare măsură de rezolvarea corectă a acestor zone. Structurile în cadre prezintă avantajul flexibilităţii spaţiului interior datorită faptului că pereţii de compartimentare nu au rol structural şi dispunerea acestora poate fi modificată funcţie de cerinţele de funcţionalitate. Din punct de vedere structural, cadrele spaţiale din beton armat au o comportare predictibilă, răspunsul lor sub acţiuni seismice putând fi relativ uşor de estimat prin calcul. Structurile în cadre trebuie să respecte pe cât posibil cerinţele de conformare corectă, atât în plan cât şi în elevaţie, menţionate în capitolul anterior. In cazul structurilor în cadre solicitate la încărcărilor orizontale, momentul global răsturnare se regăsește la baza ca sumă a două componente:

suma momentelor încovoietoare de la baza stâlpilor

momentul echilibrat prin efectul indirect al forțelor axiale care se mobilizează în stâlpi ca urmare a acțiunii forțelor laterale

La structurile in cadre conformate corect, momentul echilibrat prin efectul indirect al for ț elor

La structurile in cadre conformate corect, momentul echilibrat prin efectul indirect al forțelor axiale care se mobilizează în stâlpi reprezintă cea mai mare parte a momentului global de răsturnare (a). Cu valori mici ale forțelor axiale N’ ind se poate mobiliza echilibra un moment de răsturnare mare datorită brațului de pârghie foarte mare. Întrucât în stâlpii interiori forțele axiale N’ ind au valori reduse, brațul de pârghie relevant reprezintă de fapt distanța dintre axele stâlpilor marginali. Dacă stâlpii sunt articulați la bază, tot momentul de răsturnare se echilibrează prin efectul indirect al forțelor axiale (b). Dimpotrivă, dacă grinzile sunt articulate la capete, stâlpii lucrează ca niște console verticale și întreg momentul de răsturnare se regăsește ca moment încovoietor la baza pereților (c). Proiectantul trebuie să găsească soluții optime în ceea ce privește rigiditatea și rezistența relativă a stâlpilor și grinzilor astfel încât rezistența și rigiditatea ansamblului să fie maximă.

MECANISME DE PLASTIFICARE SUB ACTIUNI SEISMICE

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 10.07.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

Proiectarea structurilor în cadre de beton armat pentru un nivel de rezistenţă la acţiuni laterale în măsură să asigure un răspuns elastic sub acţiunea cutremurului de proiectare este nepractică atât din punct de vedere tehnic cît şi economic. Un nivel de rezistenţă la acţiuni laterale considerabil mai scăzut comparativ cu cel necesar răspunsului elastic face ca, chiar şi la cutremure având intensitatea mai redusă decât cea a cutremurului de proiectare, structurile să îşi mobilizeze întreaga capacitate de rezistenţă şi să se deformeze în domeniul plastic. Acest lucru nu semnifică însă intrarea în colaps, calitatea răspunsului structurii la acţiunea cutremurului depinzând de capacitatea de deformare laterală a structurii şi a elementelor nestructurale. Nivelul de rezistenţă laterală cu care ar trebui înzestrată o structură depinde astfel de capacitatea ei de a se deforma plastic în condiţiile conservării pe cât posibil a nivelului de rezistentă. Trebuie observat că orice structură realizată dintr-un material cu răspuns neliniar (cum este betonul armat) se va deforma plastic de la un anumit nivel al forţelor laterale. Totuşi nu toate structurile sunt ductile, adică nu toate se pot deforma plastic în condiţiile menţinerii unui nivel acceptabil al rezistenţei laterale. Dacă deformaţiile neliniare ciclice sunt însoţite de o scădere puternică a rezistenţei şi rigidităţii laterale atunci capacitatea de disipare a energiei seismice a structurii este redusă și structura este clasificată ca neductilă. Structurile în cadre de beton armat pot fi privite în general ca structuri cu capacitate bună de deformare plastică. De aceea, factorul de reducere utilizat în expresia de calcul a forţei seismice de proiectare are valori mari pentru astfel de structuri. Conform P100-1/2006 se admite ca structurile în cadre să se proiecteze la valori ale forțelor seismice de proiectare de 6-7ori mai mici decât forțele care ar asigura un răspuns elastic la acțiunea cutremurului de proiectare. Totuşi simplu fapt al utilizării unui nivel redus al forţelor seimice de proiectare nu garantează a priori un răspuns ductil al structurii (chiar dacă deformaţiile plastice se mobilizează). Proiectantul trebuie să aibă în vedere măsuri prin care să asigure ductilitatea structurii. Un prim pas în constituie imaginarea unui mecanism optim de plastificare pentru structură care să conducă la capacitate suficientă de disipare a energiei seismice.

În general, pentru structuri în cadre multietajate, configuraţia mecanismului optim are la bază următoarele cerinţe:

Trebuie mobilizat, pentru formarea mecanismului, un număr cât mai mare de articulaţii plastice. În acest fel fiecare articulaţie plastică va avea de disipat o cantitate de energie cât mai redusă şi, prin urmare, degradările structurale asociate vor fi mai mici.

Pentru a beneficia de o ductiltiate bună a elementelor structurale deformaţiile neliniare ale acestora trebuie să se datoreze în principal încovoierii, cu variaţii reduse ale forţei axiale. Deformaţiile neliniare trebuie să fie reversibile, de la un sens de încărcare la altul, astfel încât să nu se acumuleze. Acest lucru presupune ca articulaţiile plastice pozitive şi negative să apară în aceleaşi poziţii.

Este de dorit ca rotirile în articulaţiile plastice să fie cât mai apropiate ca mărime. Astfel degradările structurale vor fi similare în toate zonele plastice. Este necesar ca toate articulaţiile formate să lucreze simultan. Mecanismul optim de plastificare pentru un cadru plan sub acțiunea seismică se formează prin apariția articulațiilor plastice la capetele grinzilor de la fiecare nivel și la baza stâlpilor de la parter. Formarea articulațiilor plastice în grinzi este avantajoasă întrucât sub solicitarea de moment încovoietor fără forță axială se pot mobiliza rotiri plastice mari cu degradări reduse. În același numărul de articulații plastice care se formează pentru mobilizarea mecanismului structural de plastificare este maxim, cantitatea de energie care trebuie disipată în fiecare articulație fiind minimă.

disipat ă în fiecare articula ț ie fiind minim ă . În cazul cadrelor solicitate predominant

În cazul cadrelor solicitate predominant la acțiuni seismice articulațiile plastice se formează la capetele grinzilor în mod natural. Se observă în figura, că atingerea momentului capabil pozitiv, M + Rd, se produce prin creșterea momentului datorat încărcării seismice, în timp ce momentul din acțiuni gravitaționale este constant. În acest fel, în diagrama de moment cumulată, M grav+seism ,maximul pozitiv se mută din zona centrală a grinzii către reazem. Momentul pozitiv atinge momentul capabil în secțiunea din vecinătatea reazemului astfel că articulația

plastică pozitivă apare la capătul grinzii. La partea de sus, momentele negative cresc către reazem, indiferent de ponderea celor două acțiuni predominante, astfel că articulația plastică negativă se formează la capătul grinzii. Aceste observații sunt valabile și pentru sensul opus de acțiune seismică. Acțiunea seismică este predominantă, de exemplu, la clădirile cu multe niveluri şi deschideri/travei relativ reduse, amplasate în zone cu seismicitate moderată sau mare. La astfel de clădiri încărcările gravitaţionale joacă un rol secundar.

ă rc ă rile gravita ţ ionale joac ă un rol secundar. În cazul cadrelor solicitate

În cazul cadrelor solicitate predominant la acțiuni gravitaționale articulațiile plastice pozitive nu se mai formează la capetele grinzilor în mod natural. Ponderea momentului din acțiunea seismică, M seism , este redusă astfel încât creșterea mică a acestuia până la atingerea momentului capabil, M + Rd , conduce la o diagramă de momente cu maximul pozitiv în zona centrală a grinzii. Articulația plastică pozitivă nu mai se formează astfel la capătul grinzii ci undeva către centrul deschiderii. Mecanismul de plastificare este schițat în figura urmatoare:

de plastificare este schi ț at în figura urmatoare: Dirijarea articula ț iei plastice pozitive c

Dirijarea articulației plastice pozitive către capătul grinzii se poate face prin furnizarea unei suprarezistențe considerabile a grinzii la momente încovoietoare pozitive, în zona centrală, astfel încât, pentru atingerea momentului capabil, creșterea puternică a componentei M seism să mute zona de moment maxim către capătul grinzii.

Ac ț iunea gravita ț ional ă este predominant ă , de exemplu, în cazul

Acțiunea gravitațională este predominantă, de exemplu, în cazul construcţiilor industriale cu deschideri şi încărcări mari sau în cazul clădirilor civile amplasate în zone seismice de intensitate mai redusă. Formarea articulațiilor plastice pozitive în zona centrală a deschiderii grinzilor face ca pozițiile articulațiilor plastice pozitive și negative, pentru cele două sensuri opuse de acțiune seismică, să nu coincidă . În această situație deformațiile plastice acumulate în cursul ciclurilor repetate de încărcare în domeniul plastic sunt cumulative. Grinda poate evidenția după cutremur o deformație remanentă.

eviden ț ia dup ă cutremur o deforma ț ie remanent ă . Dac ă articula

Dacă articulațiile plastice se formează la capetele grinzilor rotirile plastice așteptate sub minime pentru o valoare dată a deplasării laterale a structurii. Dimpotrivă, dacă articulația plastică pozitivă se formează în zona centrală a deschiderii, rotirile plastice ale grinzii sunt amplificate. Prin proiectare trebuie să se evite formarea mecanismelor de plastificare locale, extinse pe un nivel sau un număr redus de niveluri. În acest caz numărul de articulaţii plastice care se formează

este redus şi capacitatea de disipare de energie a structurii este mică. Apar rotiri mari în articulaţiile plastice din stâlpi, putându-se ajunge chiar la colapsul structural.

stâlpi, putându-se ajunge chiar la colapsul structural. In cazul structurilor cu înc ă rc ă ri

In cazul structurilor cu încărcări seismice predominante se pot accepta şi cazuri în care articulaţiile plastice se dezvoltă într-un număr limitat de stâlpi pe toată înălţimea acestora, cu condiţia ca restul stâlpilor să se plastifice numai la baza. Acest mod de plastificare poate fi necesar în cazul grinzilor care au, din diferite motive, coeficienţi de suprarezistenţă la încovoiere mari. Dirijarea articulaţiilor plastice către capetele grinzilor poate necesita un consum ridicat de armatură in stâlpi. Dacă se permite plastificarea unor stâlpi pe înălţime se pot realiza economii importante de otel.

CALCULUL EFORTURILOR. SCHEMA STATICA.

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 13.08.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

În general, pentru structuri în cadre de beton armat executate monolit, stabilirea schemei statice nu ridică probleme deosebite. Suprastructura poate fi schematizată prin elemente de tip bară (elemente lungi) conectate rigid la noduri. Schematizării reazemelor poate necesita în unele situaţii o atenţie specială. Trebuie menţionat că realizarea unor rezemări ideale cum sunt încastrările sau articulaţiile perfecte nu este posibilă practic. Inginerul proiectant trebuie să decidă care este cea mai potrivită soluţie de schematizare a reazemelor funcţie de modul real de rezemare a stâlpilor la bază. Trebuie avut în vedere că, de cele mai multe ori, nu se poate stabili o schemă de rezemare care să poată fi considerată a priori ca fiind acoperitoare.în orice situaţie. De exemplu, considerarea unei rezemări articulate la bază conduce la un calcul acoperitor în ceea ce priveşte rigiditatea la acţiuni laterale (deoarece rigiditatea reală a structurii este subevaluată). Această subevaluare a rigidităţii laterale a structurii poate să conducă însă la valori inferioare ale forţelor seismice de calcul (intrucât perioada de vibraţie creşte şi factorul β din relaţia de calcul scade) ceea ce face ca o astfel de schematizare să conducă la un calcul descoperitor. Dimpotrivă, schematizarea reazemului ca o încastrare perfectă conduce la supraevaluarea rigidității structurii (descoperitor) și la supraevaluarea forțelor seismice de proiectare (acoperitor).

for ț elor seismice de proiectare (acoperitor). În cazul structurilor f ă r ă subsol, realizarea

În cazul structurilor fără subsol, realizarea unei legături de moment la baza stâlpilor de la parter se poate face în bune condiții prin dispunerea unor grinzi de echilibrare. În această situație, dacă grinzile de echilibrare sunt dimensionate astfel încât să răspundă elastic, reazemul stâlpului poate fi modelat ca o încastrare.

În cazul în care structura are un subsol rigid, realizat cu pere ţ i de

În cazul în care structura are un subsol rigid, realizat cu pereţi de beton armat pe perimetru şi,

după caz, cu pereţi de beton armat interiori, aceasta se poate modela pentru calcul static în doua moduri:

- Infrastructura se modelează împreună cu suprastructura, alcătuindu-se astfel un singur

model de calcul pentru ansamblu structurii. În această situaţie, rezemarea structurii pe teren se face, de regulă, prin considerarea unei rezemări pe mediu elastic.

- Suprastructura se consideră încastrată la baza stâlpilor de la parter (cota 0,00). În această

situaţie infrastructura se modelează separat. În ceea ce priveşte, rezemarea stâlpilor la parter se pot face următoarele observaţii:

Dacă infrastructura este de tip „fagure” având pereţi structurali atât perimetrali cât şi interiori, toți stâlpii pot fi consideraţi încastraţi la bază. În acest caz toți stâlpii au rotirile blocate pe cele două direcții principale.

au rotirile blocate pe cele dou ă direc ț ii principale. ∑ Dac ă infrastructura are

Dacă infrastructura are numai pereți perimetrali, iar la interior stâlpi care reazemă pe grinzi de fundare, fundații izolate sau radier, rezemarea stâlpilor la parter trebuie judecată de la caz la caz.

pe grinzi de fundare, funda ț ii izolate sau radier, rezemarea stâlpilor la parter trebuie judecat

De exemplu, un stâlp amplasat la colțul clădirii va avea rotirile împiedicate de la bază de pereții structurali perimetrali din infrastructură care se intersectează la colț. Stâlpul poate fi considerat încastrat. Dacă stâlpul este marginal, atunci peretele perimetral de subsol îi împiedică rotirea semnificativă pe o direcție, dar rotirea pe cealaltă direcție poate avea valori semnficative. În cazul stâlpilor interiori, lipsa pereților de subsol face ca rotirea stâlpului de la parter de la bază să nu fie blocată. În aceste ultime cazuri nu se poate enunța o regulă generală pentru schematizarea reazemului (ca încastrare sau articulație). De la caz la caz, natura rezemării se va stabili prin judecată inginerească astfel încât să se obțină soluții acoperitoare. În orice situație,.indiferent de soluția de modelare aleasă, infrastructura trebuie calculată la eforturile care corespund mobilizării mecanismului de plastificare în suprastructrură. De aceea, în cazul în care este preferată modelarea separată a infrastructurii aceasta se va încărca cu eforturile corespunzătoare mobilizării mecanismului global de plastificare care se dezvoltă la baza stâlpilor de la parter (momente, forțe axiale și forțe tăietoare). Dacă infrastructura se modelează împreuna cu suprastructura, pentru calculul elementelor infrastructurii se va defini o noua ipoteză de încărcare sesmică care să țină seama de suprarezistența suprastructurii la acțiuni laterale.

CALCULUL STATIC. REDISTRIBUȚIA MOMENTELOR ÎN GRINZI.

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 13.08.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

Utilizarea directă a momentelor încovoietoare rezultate din calcul static pentru armarea grinzilor și stâlpilor poate conduce la soluții de armare ineficiente. Aceste soluții ineficiente sunt generate de aplicarea constrângerilor constructive la stabilirea armăturilor longitudinale pornind de la ariile necesare rezultate din calculul de dimensionare. Pot rezulta astfel situații în care în unele secțiunii să se dispună cantități de armătură mult mai mari decât cele rezultate din calcul. De asemenea, realizarea unor soluții eficiente de armare din punct de vedere al consumului de oțel conduce în unele situații la dificultăți de punere în operă cauzate, de exemplu, de „mărunțirea” exagerată a armăturii sau de numărul mare de diametre diferite utilizate pentru armarea unui element.

O soluție pentru a reduce suprarezistența grinzilor cauzată de acești factori este redistribuirea

momentelor rezultate din calculul static astfel încât să se obțină soluții de armare mai

convenabile.

În cazul grinzilor redistribuția presupune, de regulă, reducerea momentelor maxime negative din

reazem și sporirea momentelor pozitive din câmp. Pentru ca redistribuția să nu conducă la un spor exagerat al deformațiilor plastice în unele secțiuni sau la reducerea rezistenței de ansamblu a structurii trebuie respectate două reguli:

- Se poate redistribui cel mult 30% din momentul maxim rezultat din calcul static al

structurii

- Suma valorilor absolute ale momentelor maxime (pozitiv și negativ) pe grindă trebuie să

rămână aceeaşi după redistribuţie. Ca o consecință a redistribuției momentelor, secţiunile al căror moment de proiectare a fost redus prin redistribuţie vor începe să curgă la valori mai reduse ale forţelor laterale şi, în consecinţă, vor fi supuse unor cerinţe mai mari de deformaţii postelastice.

Secţiunile al căror moment de proiectare a fost majorat prin redistribuţie vor începe să curgă la valori mai mari ale forţelor laterale şi, în consecinţă, vor fi supuse unor cerinţe mai mici de deformaţii postelastice. Totuși în urma redistribuției nu trebuie să se schimbe semnificativ cerința de ductilitate si nivelul de rezistența laterală al structurii, în ansamblu. Redistribuţia este permisă numai atunci când grinzile sunt proiectate astfel încât să răspundă ductil, în domeniul postelastic.

ă numai atunci când grinzile sunt proiectate astfel încât s ă r ă spund ă ductil,

VALORI DE PROIECTARE ALE EFORTURILOR. MOMENTE INCOVOIETOARE.

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 20.08.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

Eforturile care se utilizează direct la dimensionarea elementelor structurale poartă numele de eforturi de proiectare. Acestea se obţin prin modificarea eforturilor rezultate din calculul static al structurii în gruparea de acţiuni care cuprinde şi acţiunea seismică de proiectare, astfel încât să se poată dirija în mod optim zonele de apariţie a deformaţiilor plastice în structură şi, implicit, configurația mecanismului global de plasticare. Deoarece nivelul forţelor seismice de proiectare este foarte redus în comparaţie cu nivelul forţelor de răspuns elastic este de aşteptat ca plastificarea structurii în ansamblu să se producă la evenimente sesmice chiar mai mici decât cutremurul de proiectare. Prin proiectare judicioasă trebuie să se urmărească ca această plastificare de ansamblu să se producă după un mecanism de plastificare cu configuraţie optimă care prezintă ductilitate ridicată. În proiectarea curentă nu se pune problema dacă sub incidenţa cutremurului de proiectare structura se plastifică ci numai unde vor aparea zonele de deformaţie plastică. În calculul seismic, respectarea numai a condiției

ă . În calculul seismic, respectarea numai a condi ț iei adic ă rezisten ţ a,

adică rezistenţa, R, mai mare decât efectul acţiunilor, E, pentru fiecare secţiune sau element în parte este în măsură să asigure un nivel de rezistenţă laterală superior forţei seismice de proiectare dar nu şi mobilizarea unui mecanism de plastificare optim, ductil, care să justifice factorul de comportare q utilizat la determinarea valorii de proiectare a forței seismice. Aşa cum s-a arătat anterior, în cazul structurilor de beton armat un răspuns ductil se poate obţine numai prin curgerea din încovoiere a elementelor structurale. Dacă la dimensionarea armăturilor longitudinale se utilizează direct momentele rezultate din calculul static, M Ed , asigurându-se un nivel de rezistență, M Rd , care îndeplinește condiția

nu se pot cunoa ș te a priori ş i nu se pot controla pozi

nu se pot cunoaște a priori şi nu se pot controla poziţiile în care este cel mai probabil să se dezolte articulaţiile plastice. Aceasta din cauză că nu se controlează suprarezistenţa elementelor structurale la încovoiere. Suprarezistenţa este definită aici ca raportul dintre momentul capabil al unei secţiuni, M Rd , şi momentul care corespunde acţiunii forţei seismice de proiectare, M Ed . Pentru dirijarea convenabilă a zonelor de deformare plastică din încovoiere, astfel încât să se mobilizeze mecanismul optim de plastificare, este necesar să se controleze prin calculul de dimensionare suprarezistenţa elementelor structurale la încovoiere. Asigurarea unui nivel minim de rezistenţă care decurge din aplicarea relaţiei de mai sus nu este suficientă. Pentru a se putea controla configuraţia mecanismului de plastificare este necesar ca pentru zonele unde se dorește apariția articulațiilor plastice să se limiteze pe cât posibil suprarezistența la încovoiere iar în rest să se asigure un nivel minim de suprarezistență. La structuri în cadre de beton armat se doreşte formarea unui mecanism de plastificare care să evidențieze articulaţi plastice la capetele tuturor grinzilor şi la baza stâlpilor de la parter. Prin urmare, dirijarea mecanismului de plastificare se face prin calibrarea potrivită a momentelor încovoietoare de proiectare în grinzi şi stâlpi. Indiferent de modul de calcul a acestora, pentru a permite plastificarea grinzilor la capete și păstrarea stâlpilor în stadiul elastic de răspuns, conform mecanismului optim, este necesar ca în jurul fiecărui nod suma momentelor capabile ale grinzilor, M Rdb , să fie mai mică decât cea corespunzătoare stâlpilor, M Rdc :

decât cea corespunz ă toare stâlpilor, M R d c : Aceast ă rela ț ia

Această relația nu asigură însă plastificarea grinzilor care decât utilizată împreună cu relația anterioară. Ecuațiile de mai sus reprezintă relațiile de bază pentru dirijarea mecanismului de plastificare în structură. Totuși acestea sunt relații de verificare necesitând cunoașterea capacității de rezistență a elementelor neputând fi utilizate direct în procesul de dimensionare. Pentru dimensionare sunt utile reguli de stabilire a momentelor de proiectare a căror utilizare la dimensionarea armăturilor să conducă implicit la respectarea acestor condiții. Astfel de reguli se vor prezenta în continuare. Principial, zonele plastice se proiectează la încovoiere pe baza eforturilor rezultate direct din calculul static:

Principial, zonele plastice se proiecteaz ă la încovoiere pe baza eforturilor rezultate direct din calculul static:

asigurându-se în urma calculului de dimensionare că momentul capabil, M Rd , este mai mare decât momentul de proiectare, M Ed. Zonele care trebuie să răspundă exlusiv elastic se dimensionează la încovoiere pe baza unor momente încovoietoare de proiectare calculate astfe încât să țină seama de suprarezistența zonelor plastice. Această suprarezistență se cuantifică prin produsul a doi factori :

- un factor care ține seama de suprarezistența zonelor plastice datorată supra-armării acestora (în special din cauza condițiilor constructive), notat cu în P100-1/2012 şi EN1998-1:2004

- un factor care ține seama de incertudinile cuprinse în metoda de calcul a capacității ( de

exemplu, de suprarezistența oțelului deformat în domeniul plastic datorată efectului de consolidare comparativ cu rezistența de curgere utilizată în calculul de verificare/dimensionare),

notat cu γ Rd .

de verificare/dimensionare), notat cu γ R d . În ceea ce prive ș te grinzile, în

În ceea ce privește grinzile, în situația în care acestea ar trebui să se plastifice la ambele capete, momentele încovoietoare de proiectare se stabilesc pe baza diagramelor înfăşurătoare de momente în fiecare grindă. Această diagramă se determină prin suprapunerea rezultatelor obţinute prin calculul static al structurii pentru grupările de acţiuni care cuprind şi acţiunea seismică şi gruparea de acţiuni care cuprinde numai acțiunile gravitaţionale cu valorile maxime probabile.

Momentele de proiectare în fiecare reazem reprezint ă valoarea maxim ă a momentului de la

Momentele de proiectare în fiecare reazem reprezintă valoarea maximă a momentului de la partea de sus, calculat la faţa stâlpului. În situaţii curente, armarea de la partea de jos se face constant pe deschidere (se dispune la partea de jos aceeaşi cantitate de armătură pe toată deschiderea grinzii). Prin urmare, armătura de la partea de jos se dimensionează la valoarea maximă a momentului încovoietor pozitiv. Această valoare poate apărea fie în câmp, în zona centrală a deschiderii, fie în zona reazemului, funcţie de ponderea acțiunilor gravitaţionale şi seismice care acţionează asupra structurii. Pe baza momentelor de proiectare, se calculează secţiunile de beton armat la încovoiere şi se stabilesc ariile efective de armătură în câmp şi în reazeme. La alegerea armăturilor trebuie să se ţină seama şi de criteriile constructive de armare prevăzute în normele de proiectare. Momentele de proiectare în stâlpi se stabilesc, de regulă, astfel încât să se permită formarea articulaţiilor plastice în stâlpi numai la baza acestora. Prin urmare, aceste momente de proiectare trebuie să ţină cont de suprarezistenţa riglelor comparativ cu cerinţa stabilită prin calcul static sub acțiunea forţelor seismice de proiectare.

În figura se prezint ă situa ț ia echilibrului momentelor încovoietoare pe un nod grind

În figura se prezintă situația echilibrului momentelor încovoietoare pe un nod grindă-stâlp. La a) sunt reprezentate momentele pe nod așa cum rezultă ele din calculul static – asupra grinzilor și stâlpilor acționează momentele M’ Edb și, respectiv, M’ Edc . La b) se prezintă echilibrul de momente pe nod în momentul în care grinzile care intră în nod s- au plastificat la capete. Astfel asupra nodului acționează momentele capabile ale grinzilor, M Rdb .

Întrucât calcul practic de armare conduce în mod inevitabil la supraarmări ale grinzilor, momentul capabil M Rdb este mai mare decât momentul de proiectare M Edb =M’ Edb . Raportul dintre momentul capabil și momentul rezultat din calculul static poartă numele de factor de suprarezistență și se notează cu .

de factor de suprarezisten ță ș i se noteaz ă cu Ω . unde suma momentelor

unde

suma momentelor capabile ale secţ iunilor grinzii din stânga ș i din dreapta nodului, unde pot s ă apar ţiunilor grinzii din stânga și din dreapta nodului, unde pot să apară articulaţii plastice, calculate considerând acelaşi sens de rotire.

plastice, calculate considerând acela ş i sens de rotire. suma algebric ă a momentelor încovoietoare din

suma algebrică a momentelor încovoietoare din secţiunile precizate mai sus, rezultate în urma calculului static al structurii în gruparea de acţiuni care cuprinde şi acţiunea seismică, relevantă pentru sensul considerat al momentelor capabile. Se consideră pozitive momentele care rotesc în acelaşi sens ca şi momentele capabile corespunzătoare, şi negative cele ce rotesc în sens opus. Întrucât structura se află încă în stadiul elastic de comportare, creşterea momentelor încovoietore în grinzi este însoţită de o creştere proporţională a momentelor din stâlpi. Astfel în momentul plastificării grinzilor la capetele stâlpilor care intră în nod acţionează momentelele

care intr ă în nod ac ţ ioneaz ă momentelele încovoietoare . Momentele încovoietoare momentelor care

încovoietoare

.
.

Momentele încovoietoare

momentelor care se pot dezvolta la capetele grinzilor. Momentul capabil determinat prin calcul M Rdb poate fi diferit de momentul capabil real al grinzilor. Cel mai important factor care conduce la creşterea momentul capabil faţă de valoarea determinată prin calcul prin metoda simplificată este suprarezistenţa oţelului la întindere asociată efectului de consolidare în domeniul plastic (efortul în oţel continuă să crească chiar şi după atingerea deformaţiei de

curgere). Această creştere a momentului capabil faţă de valoarea determinată prin calcul se cuantifică prin intermediul factorului care arată, de regulă, o creştere de 20 30%.

nu reprezintă valorile maxime ale

ă prin intermediul factorului care arat ă , de regul ă , o cre ş tere

Echilibrul nodului în situaţia când la capetele grinzilor acţionează momentele maxime

la capetele grinzilor ac ţ ioneaz ă momentele maxime probabile maxime probabile în stâlpi, . serve

probabile maxime probabile în stâlpi, .

serveşte la determinarea momentelor încovoietoare

Întrucât momentele în grinzi nu mai pot creşte peste valoarea

momentele în grinzi nu mai pot cre ş te peste valoarea se admite c ă ş

se admite că şi

nu mai pot cre ş te peste valoarea se admite c ă ş i momentele din

momentele din stâlpi sunt limitate la valoarea intesitatea cutremurului care acţionează asupra structurii.

Rezultă că, prin proiectarea armăturii stâlpilor la momente egale cu

indiferent care este

ă turii stâlpilor la momente egale cu indiferent care este ș i , realizarea unei capacit

și

,
,

realizarea unei capacități de rezistență la încovoiere superioară se poate preveni în orice situație plastificarea stâlpilor la nivelul nodului considerat. Astfel, momentele de proiectare în stâlpi, M Edc , pot fi calculate cu relația:

stâlpi, M E d c , pot fi calculate cu rela ț ia: unde, M ’

unde,

M Edc

momentul încovoietor pe stâlp rezultat din calculul static al structurii

,

factor de suprarezistenţă a grinzilor, în raport cu cerința rezultată din calculul static,

datorată în principal efectului de consolidare al oţelului

factor de suprarezistenţă a grinzilor, în raport cu cerința rezultată din calculul static,

datorată supraarmării acestora, calculat la nivelul nodului Se face observația că factorul are valori diferite funcție de sensul de acțiune a forței seismice. Astfel, pentru un sens de acțiune în calcul relația de calcul devine:

γ Rd

Astfel, pentru un sens de ac ț iune în calcul rela ț ia de calcul devine:

iar pentru celălalt sens:

Astfel, pentru un sens de ac ț iune în calcul rela ț ia de calcul devine:
Rela ț iile date anterior se aplic ă pentru fiecare nod în parte, pentru fiecare

Relațiile date anterior se aplică pentru fiecare nod în parte, pentru fiecare direcție și fiecare sens de acțiune seismică, pentru determinarea valorilor de proiecare ale momentelor din stâlpi. Acestea pot fi utilizate pentru dimensionarea armăturilor din stâlpi astfel încât, în final, condiția impusă de codul P100-1/2012 privind ierarhizarea capacităților de rezistență grindă-stâlp să fie respectată. În acest fel, nu este posibilă plastificarea stâlpilor pe înălțime în vecinătatea unui nod deoarece momentul în stâlpi este limitat prin capacitatea de rezistență la încovoiere a grinzilor care intră în nod. În unele situații de proiectare este util să se permită însă plastificarea locală a stâlpilor în vecinătatea nodurilor. În această situație, pentru a preveni formarea unui mecanism local de plastificare și a permite totuși plastificarea locală a unui stâlp, condiția de verificare poate fi scrisă pe ansamblu unei grinzi, la un nivel dat, aplicând un factor suplimentar de amplificare a momentelor din stâlpi:

factor suplimentar de amplificare a momentelor din stâlpi: unde: Σ M R d c din vecin

unde:

ΣM Rdc

din vecinătatea nodurilor, corespunzătoare sensului considerat al acțiunii seismice; se consideră valorile minime, corespunzătoare variaţiei posibile a forţelor axiale în combinaţia seismică de proiectare

suma momentelor capabile ale stâlpilor care intersectează grinda considerată în secțiunile

ΣM Rdb suma momentelor capabile în secțiunile situate de o parte și de alta a nodurilor, corespunzătoare sensului considerat al acțiunii seismice, pentru o grindă în ansamblu la un anumit nivel

seismice, pentru o grind ă în ansamblu la un anumit nivel Pentru dimensionare, se poate scrie

Pentru dimensionare, se poate scrie utiliza următoare ecuație pentru determinarea valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare pentru fiecare sens al acțiunii seismice, atunci când momentele din acțiunea seismică sunt predominante:

momentele din ac ț iunea seismic ă sunt predominante: unde Ω factor de suprarezisten ță la
momentele din ac ț iunea seismic ă sunt predominante: unde Ω factor de suprarezisten ță la

unde

factor de suprarezistență la încovoiere cauzat de supraarmare pentru o grindă în

ansamblu, la un anumit nivel, corespunzător sensului considerat al acțiunii seismice ΣM Rdb suma momentelor capabile în secțiunile situate de o parte și de alta a nodurilor, corespunzătoare sensului considerat al acțiunii seismice, pentru o grindă în ansamblu la un anumit nivel ΣM’ Edb suma momentelor rezultate din calculul static în combinția seismică de proiectare, în secțiunile situate de o parte și de alta a nodurilor, pentru o grindă în ansamblu, la un anumit nivel. Se consideră pozitive în sumă momentele care rotesc în același sens cu

momentele M Rdb corespunzătoare sensului considerat al acțiunii seismice. Dacă momentele M’ Edb au sens diferit de momentele M Rdb ele se introduc în sumă cu semn negativ.

M Edc

momentul încovoietor pe stâlp rezultat din calculul static al structurii în combinația

seismică de proiectare

γ Rd

factor de suprarezistenţă a grinzilor cauzată în principal de efectul de consolidare al

oţelului

Pentru fiecare cadru plan ș i pentru fiecare sens considerat al ac ț iunii seismice

Pentru fiecare cadru plan și pentru fiecare sens considerat al acțiunii seismice se determină valorile la fiecare nivel. Momentele din stâlpi se amplifică cu factorii corespunzători nodului învecinat secțiunii de calcul .

nivel. Momentele din stâlpi se amplific ă cu factorii corespunz ă tori nodului învecinat sec ț

VALORI DE PROIECTARE ALE EFORTURILOR. FORȚE AXIALE.

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 20.08.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

Dimensionarea sau verificarea stâlpilor la compresiune excentrică necesită determinarea valorilor forțelor axiale corespunzătoare mobilizării mecanismului de plastificare global al structurii. Valoarea momentului învocoietor capabil depinde nu numai de armarea longitudinală a stâlpului ci și de nivelul de solicitare axială. Forța axială dintr-un stâlp din combinația seismică de proiectare, N’ Ed , are două componente:

forța axială datorată acțiunilor gravitaționale, cu valoarea de lungă durată, N grav ,și forța axială care se mobilizează în stâlp ca efect al acțiunii seismice orizontale,N’ ind . N’ ind corespunde valorii de proiectare a forței seismice de proiectare, F b . Întrucât forța laterală cu care se încarcă structura cu răspuns elasto-plastic sub acțiunea cutremurului de proiectare, F y , este mai mare decât F b este de așteptat ca și forța axială din stâlp să se modifice față de valoarea rezultată din calcului structural. Întrucât până la mobilizarea forței de plastificare F y în structură se poate considera că răspunsul structurii este esențial elastic, se poate aprecia că forța axială corespunzătoare acțiunii seismice de proiectare se modifică proporțional cu creșterea acțiunii. Izolând un stâlp oarecare de structură se observă forțele de legătura ale acestuia cu structura care au o componentă pe direcție verticală sunt forțele tăietoare din grinzi. Practic, N ind se poate calcula ca suma forțelor tăietoare din grinzi corespunzătoare formării mecanismului global de plastificare. Dacă acesta presupune apariția articulațiilor plastice la capetele tuturor grinzilor atunci forțele tăietoare din grinzi sunt cele asociate încărcării grinzii la capete cu momentele încovoietoare capabile, M Rd,b .

cu momentele încovoietoare capabile, M R d , b . Pentru stabilirea valorilor de proiectare ale
cu momentele încovoietoare capabile, M R d , b . Pentru stabilirea valorilor de proiectare ale

Pentru stabilirea valorilor de proiectare ale forțelor axiale, care sunt necesare pentru calculul stâlpului la compresiune excentrică, valorile N ind calculate conform relației (3.15) se însumează cu valorile rezultate din calculul structural sub acțiuni gravitaționale cu componenta de lungă durată, N grav .

Acest mod de determinare a valorilor de proiectare ale for ț elor axiale este în
Acest mod de determinare a valorilor de proiectare ale for ț elor axiale este în

Acest mod de determinare a valorilor de proiectare ale forțelor axiale este în acord cu principiile metodei proiectării capacității de rezistență. El este util îndosebi pentru structurile la care suprerezistența grinzilor la încovoiere este considerabilă. Dacă armările propuse pentru grinzi sunt apropiate de necesarul rezultat din calcul atunci factorii de suprarezistență a grinzilor la încovoiere au valori mici, apropiate de 1, iar forțele tăietoare asociate plastificarii sunt aproximativ egale cu cele rezultate din calcul structural sub acțiunea seismică, cu valoarea de proiectare. În acest caz, la calculul stâlpilor se pot considera direct forțele axiale rezultate din calculul structural în combinația seismică de proiectare.

structural în combina ț ia seismic ă de proiectare. Codul de proiectare seismic ă P100-1/2012 ș

Codul de proiectare seismică P100-1/2012 și standardul SR EN 1998-1:2004 nu fac precizări privind modul de stabilire a valorilor de proiectare ale forțelor axiale, conderându-se implicit că dacă armarea grinzilor este judicioasă se pot utiliza forțele rezultate din calculul structural, conform relației anterioare.

VALORI DE PROIECTARE ALE EFORTURILOR. FORȚE TĂIETOARE.

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 20.08.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

O condiție de bază a metodei proiectării capacității de rezistență, utilizată în mod curent la

proiectarea structurilor în cadre, este aceea de a se evita ruperile fragile sau deformaţiile neliniare datorate forţei tăietoare. Trebuie reamintit că structurile se proiectează la valori mult mai mici ale forțelor laterale decât cele asociate răspunsului elastic sub acțiunea cutremurului de proiectare și,

ca urmare, plastificarea din încovoiere a elementelor structurale este de așteptat să se producă.

De aceea, dimensionarea stâlpilor şi grinzilor la fortă tăietoare trebuie să se facă la valori maxime ale forţelor tăietoare care se pot dezvolta în timpul cutremurului în fiecare element în parte. Pentru un cutremur cu intensitate apropiată de cea a cutremului de proiectare, valorile maxime ale forțelor tăietoare nu depind practic de intensitatea cutremurului ci de forța laterală la care se produce intrarea în curgere a structurii. Aceste valori maxime corespund practic nivelului de încărcare laterală care conduce la mobilizarea mecanismului global de plastificare. Mobilizarea acestui mecanism corespunde nivelului maxim de forțe laterale la care structura este supusă în cursul cutremurului indiferent de cât de mare este intensitatea acestuia. Dacă mecanismul global de plastificare prespune formarea articulaţiilor plastice la capetele grinzilor atunci forța tăietoare maximă care se poate mobiliza într-o grindă dată se poate determina prin scrierea ecuației de echilibru de moment pentru grinda izolată de structură acționată de următoarele forțe (inclusiv cele de legătură):

-

încărcarea gravitaţională, distribuită pe grindă, cu valoarea de lungă durată

-

momentele care dezvoltă la capetele grinzii în situația mobilizării mecanismului de plastificare

în

suprastructură, M db , stabilite pentru un singur sens de rotire în acord cu sensul acţiunii

seismice.

- forţele tăietoare asociate plastificării grinzii la capete

Ecua ț ia de echilibru de moment este: Rezult ă astfel rela ţ ia de

Ecuația de echilibru de moment este:

Ecua ț ia de echilibru de moment este: Rezult ă astfel rela ţ ia de calcul

Rezultă astfel relaţia de calcul pentru forţa tăietoare asociată plastificării grinzii la capete:

t ă ietoare asociat ă plastific ă rii grinzii la capete: În situa ţ ia în

În situaţia în care mecanismul global de plastificare presupune apariţia articulaţiilor plastice la ambele capete ale grinzii în discuţie, momente M db se calculează ca momentele capabile ale grinzii ţinând seama de suprarezistenţa armăturii longitudinale datorată efectului de consolidare a oțelului. Dacă la determinarea momentor capabile se utilizează metoda simplificată de calcul se admite ca momentele M db să fie obţinute prin creşterea cu 20% a momentelor capabile ale grinzii, M Rdb , determinate pe baza rezistenţei de proiectare a armăturii, f yd . În metoda simplificată de calcul a secţiunilor din beton armat solicitate la încovoiere se consideră că legea de comportare s-e pentru oţel este de tip biliniar, fără consolidare. În calcule se utilizează valoarea de proiectare a rezistenţei la curgere a oţelului, f yd . În realitate, oţelul prezintă după curgere un efect de consolidare, efortul s crescând uşor odată cu sporirea deformaţiilor. Considerarea numai a rezistenţei f yd la determinarea momentelor capabile poate conduce la valori subestimate ale acestora şi, prin urmare, la valori neacoperitoare ale forţei tăietoare de dimensionare. De aceea și în codul românesc P100-1/2012 se propune ca forţa tăietoare de proiectare să se stabilească pe baza momentelor calculate cu relaţia următoare:

unde γ r d ia valoarea 1,2. În cazul în care mecanismul global de plastificare

unde γ rd ia valoarea 1,2. În cazul în care mecanismul global de plastificare nu prespune aparţia articulaţiilor plastice la unul sau la ambele capete ale unei grinzi, utilizarea ecuaţiei de mai sus pentru stabilirea forţei tăietoare maximă poate deveni excesiv de acoperitoare. De fapt, în această situaţie momentele care se dezvoltă la capetele grinzii, M db , au valori intermediare cuprinse între momentele rezultate din calcul static şi momentele capabile ale grinzii.

din calcul static ş i momentele capabile ale grinzii. În consecint ă , ş i for

În consecintă, şi forţele tăietoare asociate au valori cuprinse între cele rezultate din calcul static şi cele asociate plastificării grinzii la ambele capete:

i cele asociate plastific ă rii grinzii la ambele capete: Dac ă stâlpii se plastific ă
i cele asociate plastific ă rii grinzii la ambele capete: Dac ă stâlpii se plastific ă

Dacă stâlpii se plastifică deasupra și dedesubtul unui nod momentele maxime care se pot dezvolta în grinzi la stânga și la dreapta nodului, M db , pot fi aproximate cu relația:

maxime care se pot dezvolta în grinzi la stânga ș i la dreapta nodului, M d

unde

M Rdb

ΣM Rdb suma momentelor capabile ale grinzilor în secțiunile din vecinătatea nodului, corespunzătoare sensului considerat al acțiunii seismice ΣM Rdc suma momentelor capabile ale stâlpilor în secțiunile din vecinătatea nodului, corespunzătoare sensului considerat al acțiunii seismice

momentul capabil al grinzii în secțiunea corespunzătoare valorii M db care se calculează

γ Rd

factor de suprarezistență egal cu 1,2

Pentru cazul general, relațiile de calcul ale momentului M db pot fi scrise unitar sub forma:

ale momentului M d b pot fi scrise unitar sub forma: Determinarea for ţ ei t

Determinarea forţei tăietoare de dimensionare în stâlpi se face în mod similar. În acest caz nu mai există însă încărcări exterioare gravitaţionale orientate perpendicular pe axa barei.

acest caz nu mai exist ă îns ă înc ă rc ă ri exterioare gravita ţ

Valoare de proiectare a forţei tăietoare de dimensionare se stabileşte cu ajutorul relaţiei:

de dimensionare se stabile ş te cu ajutorul rela ţ iei: l c l M d

l cl

M db

înălţimea liberă a stâlpului momentul capabil al stâlpului calculat considerându-se efectul consolidării oţelului şi cel

al fretării betonului în zonele comprimate. M db se poate determina pornindu-se de la valoarea M Rdc , stabilită pe baza rezistenţelor de proiectare ale materialelor, prin amplificare cu factorul g rd care ia valoarea 1,3 pentru nivelul de la baza construcţiei şi 1,2 pentru restul

nivelurilor și

construc ţ iei ş i 1,2 pentru restul nivelurilor ș i Func ț ia min returneaz
construc ţ iei ş i 1,2 pentru restul nivelurilor ș i Func ț ia min returneaz

Funcția min returnează o valoarea subunitară dacă stâlpii care intră în nod sunt mai rezistenți decât grinzile și 1,0 in caz contrar. Conform P100-1/2012, γ rd ia valoarea 1,3 pentru nivelul de la baza construcţiei şi 1,2 pentru restul nivelurilor. Valoarea V Edc astfel determinată se poate limita superior la valoarea forţei tăietoare corespunzătoare unui răspuns elastic al structurii

corespunz ă toare unui r ă spuns elastic al structurii Acest mod de calcul a valorilor

Acest mod de calcul a valorilor forțelor tăietoare asociate mobilizării mecanismului de plastificare în structură poate conduce, în unele situații particulare, la valori mai mici decât cele rezultate din calculul structural sub acțiunea seismică de proiectare. De fapt, prin aplicarea relațiilor de mai sus suprarezistența stâlpilor este mediată pe nod și se poate ajunge, în situația în care momentele de la capetele stâlpilor care intră în nod sunt

de la capetele stâlpilor care intr ă în nod sunt substan ț ial diferite, la valori

substanțial diferite, la valori

inferioară a valorii M db la valoarea γ Rd M’ Edc . Aceeași observație se poate face și pentru calculul

. Se recomandă în acest caz limitarea

valorilor forțelor tăietoare asociate plastificării din grinzi în situația în care, local, stâlpii care intră în nod se plastifică la capete.

plastific ă rii din grinzi în situa ț ia în care, local, stâlpii care intr ă
plastific ă rii din grinzi în situa ț ia în care, local, stâlpii care intr ă

REZISTENTA GRINZILOR LA INCOVOIERE

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 20.08.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

Calculul grinzilor la moment încovoietor se poate face utilizând metoda simplificată de calcul a secțiunilor de beton armat. În această metodă se neglijează rezistența betonului la întindere și se iau în calcul numai armăturile longitudinale situate la extremitățile secțiunii (se neglijează cele intermediare). Metoda simplificată presupune scrierea a două ecuații de echivalență a eforturilor pe secțiune: una de moment și una de proiecție pe axa barei. Rezolvarea sistemului de două ecuații permite calculul a două necunoscute. În problema de verificare acestea sunt înălțimea zonei comprimate, x, și momentul capabil, M Rdb. În problema de dimensionare este necesară, de regulă, determinarea ariei necesare de armătură întinsă, A s1 , și a înălțimii zonei comprimate,x. În continuare se fac unele precizări privind calculul grinzilor solicitate la moment încovoietor preponderent din cauza acțiunii seismice orizontale. Acestea fac parte, de regulă, din structuri executate monolit, la care placa conlucrează cu grinzile rezultând astfel secțiuni în formă de „T”.

rezultând astfel sec ț iuni în form ă de „T”. Dac ă în ă l ț

Dacă înălțimea zonei comprimate nu depășește grosimea plăcii cele două ecuații de echivalență din metoda simplificată sunt:

În cazul sec ț iunilor T, care dezvolt ă zona comprimat ă în talpa de

În cazul secțiunilor T, care dezvoltă zona comprimată în talpa de lățime mare, înălțimea zonei comprimate este mică depășind în puține situații înălțimea plăcii. În cazul grinzilor cadrelor solicitate predominant la acțiuni seismice înălțimea zonei comprimate este redusă întrucât ariile de armătură longitudinală întinsă și comprimată sunt relativ apropiate. De cele mai multe ori, în zonele de la capetele grinzilor, aria de armătură comprimată, de la partea de sus a secțiunii, este mai mare decât aria de armătură întinsă, de la partea de jos. În acest caz efortul de întindere din armătura de la partea de jos se echilibrează în principal cu efortul de compresiune din armătura de la partea de sus, efortul de compresiune în beton fiind neglijabil (x<2a s ).

de compresiune în beton fiind neglijabil (x<2a s ). În aceast ă situa ț ie se

În această situație se poate scrie o ecuație în care momentul să se echivaleze direct cu produsul dintre forța de întindere din armătura întinsă și distanța dintre centrele de greutate ale armăturilor întinse și comprimate:

de greutate ale arm ă turilor întinse ș i comprimate: Aceast ă ecua ț ie poate

Această ecuație poate servi în același timp și la determinarea momentelor capabile și la dimensionarea armăturii longitudinale întinse.

în acela ș i timp ș i la determinarea momentelor capabile ș i la dimensionarea arm
În cazul în care momentul încovoietor are semn contrar ș i conduce la apari ț

În cazul în care momentul încovoietor are semn contrar și conduce la apariția zonei comprimate la partea de jos a secțiunii este de așteptat ca înălțimea zonei comprimate să crească. Ecuațiile de echivalență a eforturilor sunt:

ă . Ecua ț iile de echivalen ță a eforturilor sunt: În problema de verificare se
ă . Ecua ț iile de echivalen ță a eforturilor sunt: În problema de verificare se

În problema de verificare se determină înălțimea zonei comprimate, x, cu relația:

ă în ă l ț imea zonei comprimate, x, cu rela ț ia: Daca x<2a s

Daca x<2a s atunci:

comprimate, x, cu rela ț ia: Daca x<2a s atunci: În problema de dimensionare x se

În problema de dimensionare x se poate calcula cu relația:

Dac ă x > 2a s , aria necesar ă de arm ă tur ă

Dacă x>2a s , aria necesară de armătură întinsă se determină cu relația:

de arm ă tur ă întins ă se determin ă cu rela ț ia: Dac ă

Dacă ariile de armătură sunt apropiate, așa cum se întâmplă în situațiile curente în care momentele din acțiunea seismică sunt predominante, atunci înălțimea zonei comprimate este mică și ecuația corespunzatoare x<2a s poate fi utilizată și pentru calculul armăturii de la partea de sus.

ș i ecua ț ia corespunzatoare x<2a s poate fi utilizat ă ș i pentru calculul

REZISTENTA GRINZILOR LA FORTA TAIETOARE

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 22.08.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

De-a lungul timpului s-au dezvoltat diferite modele de calcul la forță tăietoare a elementelor de

beton armat. Modelul de calcul cel mai utilizat este cel al grinzii cu zăbrele echivalente alcătuită

din fibrele longitudinale comprimate de beton (talpa comprimată), armătura longitudinală întinsă

(talpa întinsă), etrierii (montanții întinși) și bielele comprimate de beton înclinate (diagonalele

comprimate) (Figura 3.30).

În acest model, forța tăietoare capabilă este minimul dintre capacitatea de rezistentă la

compresiune a bielelor comprimate de beton și capacitatea de rezistență la întindere a etrierilor.

În fapt, cedarea oricărui element constituent al grinzii cu zăbrele echivalente conduce la cedarea

ansamblului. Verificarea tălpilor se face implicit prin verificările de încovoiere.

Capacitatea de rezistență a bielei comprimate de beton este dată de produsul dintre aria bielei și

rezistența betonului la compresiune în regim biaxial de solicitare, ηf cd.

compresiune în regim biaxial de solicitare, η f c d . L ăț imea bielei comprimate,

Lățimea bielei comprimate, depinde de unghiul de înclinare al acesteia, θ, și înălțimea grinzii cu

zăbrele echivalente, z. Aceasta reprezintă de fapt brațul de pârghie al eforturilor interioare care se

dezvoltă în element din cauza solicitării de încovoiere, adică distanța dintre centrul de greutate al

armăturilor longitudinale întinse și centrul de greutate al zonei comprimate de beton.

ș i centrul de greutate al zonei comprimate de beton. η f c d biaxial ă

ηf cd

biaxială de eforturi

b w

rezistența la compresiune a betonului din biela comprimată, supus la o stare

lățimea inimii secțiunii transversale a grinzii

zcosθ ηf cd b w zcosθ

lățimea bielei comprimate de beton capacitatea de rezistență a bielei comprimate de beton

Relația echivalentă dată în SR EN 1992-1-1:2004 este:

ț ia echivalent ă dat ă în SR EN 1992-1-1:2004 este: Capacitatea de rezisten ță a

Capacitatea de rezistență a montanților este dată de capacitatea etrierilor de a echilibra componenta verticală a efortului de compresiune din biela diagonală. La limită, dacă etrierii intră în curgere rezultă:

unde

A sh

f yd

s

A sh f yd

rezult ă : unde A s h f y d s A s h f y

aria etrierului rezistența la curgere a oțelului

distanța între etrieri rezistența la întindere a unui etrier

zctgθ/s numărul de etrieri aferenți bielei diagonale de lățime zcosθ

Capacitatea de rezistență la forță tăietoare a elementului este:

rezisten ță la for ță t ă ietoare a elementului este: În principiu se pot ob

În principiu se pot obține valori diferite ale rezistenței la forță tăietoare ale unui element de beton armat, funcție de unghiul de înclinare al bielelor comprimate. În cazul încărcării seismice, când grinda are incursiuni ciclic-alternante în domeniul neliniar din încovoiere, unghiul θ de înclinare a bielelor comprimate în modelul de grindă cu zăbrele, în zonele critice, se ia egal cu 45°. Nivelului de solicitare la forță tăietoare pentru un element de beton armat poate fi cuantificat prin intermediul efortului tangențial mediu normalizat. Această mărime ține seama atât de nivelul solicitării (forța tăietoare), de aria secțiunii transversale a elementului de beton și de clasa betonului. În cazul grinzilor solicitate gravitațional, în domeniu elastic, se apreciază că nivelul de solicitare la forță tăietoare este acceptabil pentru valori ν4. Dacă, ν0,5nivelul de solicitare la forță tăietoare este foarte redus. În cazul grinzilor solicitate seismic sunt acceptate valori mai mici ale efortului tangențial mediu normalizat (de exemplu, cf. STAS10107/0-92, ν2).

Efortul tangen ț ial mediu normalizat nu poate îns ă surprinde degradarea capacit ăț ii

Efortul tangențial mediu normalizat nu poate însă surprinde degradarea capacității de rezistență la forță tăietoare care se manifestă la un element de beton armat solicitat ciclic-alternant în domeniu inelastic. În această situație, dacă momentul și forța tăietoare schimbă de semn și dezvoltă valori apropiate pentru cele două opuse sensuri de acțiune seismică, fisurile înclinate se intersectează având ca rezultat degradarea puternică a betonului și reducerea capacității de rezistență la forță tăietoare. Astfel, în această situație, nivelul de solicitare la forță tăietoare se cuatifică nu numai prin intermediul ν' dar și cu ajutorul raportului dintre forțele tăietoare care se dezvoltă în zona critică, corespunzătoare celor două sensuri de acțiune seismică:

ă toare celor dou ă sensuri de ac ț iune seismic ă : Se observ ă

Se observă în Figura 1.5 că la capetele al unei grinzi, pentru cele două sensuri de acțiune seismică, se dezvoltă forțe tăietoare diferite, V Ed, min și V Ed,max. Raportul dintre acestea depinde de ponderea pe care încărcările gravitaționale o au. În cazul în care componenta seismică a forței tăietoare este predominantă V Ed, min și V Ed,max au semne contrare. Dacă sarcina gravitațională este neglijabilă, de exemplu în cazul grinzilor scurte, V Ed, min și V Ed,max au valori aproximativ egale și de semne contrare. Rezultă astfel că dacă raportul ζ tinde către 1, starea de solicitare la forță tăietoare din punct de vedere al variației acesteia în urma încărcării ciclic-alternante nu este agresivă. Dimpotrivă, dacă raportul ζ tinde către -1, ne putem aștepta la o degradare severă a capacității de rezistență la forță tăietoare cauzată de acțiunea ciclic-alternantă. Fisurile înclinate se dezvoltă pe două direcții în mod asemănător, pătrund adânc către fibrele extreme comprimate ale elementului, producânduse o deteriorare rapidă a inimii de beton. Este necesar, în această situație să se mărească lățimea grinzii sau să se dispună armătură înclinată la 45°, pe cele două direcții diagonale ale zonei critice de la capătul grinzii.

Dacă acțiunile gravitaționale sunt predominante atunci forțele V Ed,min și V Ed,max au, de regulă,

același semn, corespunzător acțiunii gravitaționale. În această situație se poate aprecia că modul

de solicitare la forță tăietoare în regim ciclic-alternant este puțin agresiv.

În acest caz pot fi permise valori mai mari ale efortului tangențial mediu normalizat în grindă

întrucât modul de degradare a inimii de beton este mai puțin agresiv. Dispunerea de armătură

înclinată nu mai este necesară. Calculul la forță tăietoare se poate face cu relațiile de calcul

specifice elementelor solicitate gravitațional.

de calcul specifice elementelor solicitate gravita ț ional. SR EN 1998-1:2004 ș i P100-1/2012 prev ă

SR EN 1998-1:2004 și P100-1/2012 prevăd, în mod convențional, următorul mod de calcul la

forță tăietoare pentru grinzile cadrelor solicitate la la acțiuni seismice:

- dacă ζ≥-0,5 sau nu se manifestă o stare agresivă de solicitare la forță tăietoare în regim ciclic

alternant. În acest caz, dimensionarea se poate face cu relațiile din SR EN1992-1-1:2004

considerând un unghi de înclinare a bielei comprimate de 45°

- dacă ζ≤-0,5 și ν2+ζ forța tăietoare schimbă de semn și are valori apropiate pentru cele două

sensuri de încărcare seismică. Deși agresivă din acest punct de vedere, starea de solictare nu este

severă întrucât efortul tangențial mediu normalizat are valori reduse (de exemplu, dacă atunci ).

Calculul se poate face ca în prima situație.

- daca ζ≤-0,5 și ν2+ζ forța tăietoare schimbă de semn, are valori apropiate pentru cele două

sensuri de încărcare seismică și efortul tangențial mediu normalizat este mare. În această situație

este necesară dispunerea de armătură înclinată pe două direcții în zona critică care să preia cel

puțin jumătate din forța tăietoare, restul fiind preluat cu ajutorul etrierilor.

a t ă ietoare, restul fiind preluat cu ajutorul etrierilor. unde: A s aria total ă

unde:

A s

aria totală de armătură înclinată într-una dintre direcții

A s aria total ă de arm ă tur ă înclinat ă într-una dintre direc ț

α

arm ă tur ă înclinat ă într-una dintre direc ț ii α unghiul de înclinare al

unghiul de înclinare al armăturii (de regulă egal cu 45°)

forța tăietoare maximă din zona critică, cu valoarea absolută

arm ă turii (de regul ă egal cu 45°) for ț a t ă ietoare maxim

REZISTENȚA STÂLPILOR LA COMPRESIUNE EXCENTRICĂ

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 22.08.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

Stâlpii structurilor în cadre supuse la acțiuni seismice sunt solicitați la încovoiere cu forță axială. Secțiunile sunt, de regulă, de formă dreptunghiulară, armate simetric. În această situație înălțimea zonei comprimate de beton se determină cu relația:

unde

b

f cd

N Ed

beton se determin ă cu rela ț ia: unde b f c d N E d

lățimea secțiunii valoarea de calcul a rezistenței la compresiune a betonului valoarea de proiectare a forței axiale în combinația seismică de proiectare

Valoarea astfel calculată a înălțimii zonei comprimate trebuie comparată valoarea corespunzătoare atingerii simultane a deformației ultime în beton, ε cu , și a deformației de curgere în armătura întinsă, ε y :

ț iei de curgere în arm ă tura întins ă , ε y : Dac ă

Dacă această condiție nu este îndeplinită este necesară creșterea ariei secțiunii transversale a stâlpului. În problema de dimensionare, după determinarea înălțimii zonei comprimate, x, se poate determina aria necesară de armătură din ecuația de echivalență a momentului.

Dac ă x ≥ 2a s ecua ț ia de echivalen ță a momentului se

Dacă x2a s ecuația de echivalență a momentului se poate scrie față de punctul de aplicare a rezultantei eforturilor unitare de întindere din armătură (centrul de greutate al armăturii longitudinale întinse):

de greutate al arm ă turii longitudinale întinse): de unde rezult ă expresia de calcul a

de unde rezultă expresia de calcul a ariei de armătură:

rezult ă expresia de calcul a ariei de arm ă tur ă : Dac ă x

Dacă x2a s

a rezultantei eforturilor unitare din armătura comprimată, neglijându-se aportul betonului

comprimat:

ecuația de echivalență a momentului se scrie, de regulă, față de punctul de aplicare

se scrie, de regul ă , fa ță de punctul de aplicare rezult ă astfel expresia

rezultă astfel expresia de calcul a ariei de armătură:

ă astfel expresia de calcul a ariei de arm ă tur ă : Ecua ț iile

Ecuațiile de echivalență a momentelor pot fi utilizate pentru determinarea momentelor capabile dacă se cunosc ariile de armăturăA s1 și A s2 .

În cazul stâlpilor structurilor în cadre utilizarea relațiilor de dimensionare pentru fiecare secțiune din zonele critice poate fi nepractică ținând seama și de numărul mare de combinații de încărcări. De multe ori, mai ales atunci când armarea și dimensiunile unui stâlp nu variază în multe trepte pe înălțimea structurii, este practic să se recurgă la direct la verificare utilizând curba limită de interacțiune la compresiune excentrică. Această curbă se poate determina utilizând programe de calcul secțional, care au implementată metoda exactă de calcul a secțiunilor de beton armat. Analizând poziția punctelor de coordonate (M Edc , N Edc ) în raport cu curba limită de interacțiune M-N, se poate observa dacă armarea propusă este suficientă sau, dimpotrivă, dacă este necesară sporirea acesteia sau mărirea secțiunii de beton. În cazurile curente de proiectare se poate porni procesul de verificare de la o secțiune armată conform condițiilor constructive impuse de codurile de proiectare (procent minim, diametre minime, așezarea barelor longitudinale în secțiune).

impuse de codurile de proiectare (procent minim, diametre minime, a ș ezarea barelor longitudinale în sec

VERIFICAREA DEPLASARILOR LATERALE LA ULS. FUNDAMENTELE VERIFICĂRII.

ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 23.08.2012SCRIS DE VIOREL

POPA

1. Cerința de deplasare

2. Deplasarea admisibil