Sunteți pe pagina 1din 4

Caracterul

Spre deosebire de temperament, care, dupa cum am vazut, se refera la nsusiri puternic ancorate n ereditatea individului, caracterul vizeaza ndeo-sebi suprastructura socio-morala a personalitatii, calitatea de fiinta sociala a omului. De cte ori vorbim despre caracter, mai mult ca sigur implicam un standard moral si emitem o judecata de valoare (Allport, 1981). Tocmai implicarea judecatilor de valoare n definirea caracterului face, oarecum, problematica utilizarea acestui termen. De aceea, psihologia americana prefera utilizarea termenului generic de personalitate, care include nt 14214o1419o r-un sistem unitar ceea ce europenii nteleg prin temperament si caracter. Adevarul este ca, raportndu-ne la celalalt, nu putem utiliza cuvinte neutre, constative. Chiar descriind trasaturi temperamentale utilizam termeni cu o conotatie evaluativa (nervos, nestapnit, lent, "moale" etc). Etimologic, termenul caracter, care provine din greaca veche, nseamna tipar, pecete si, cu referire la om, sisteme de trasaturi, stil de viata. Acest termen ne trimite la structura profunda a personalitatii, ce se exprima prin comportamente care, n virtutea frecventei lor ntr-o gama ntreaga de situatii, sunt usor de prevazut. stim, de pilda, cu o anumita probabilitate, cum va reactiona un elev n caz de esec sau succes, daca va putea rezista la o anumita tentatie sau daca, ntr-un moment de ragaz, va prefera sa citeasca o carte sau sa se joace. O buna cunoastere psihologica trece dincolo de comportamentele direct obser-vabile si, pentru a fundamenta previziuni corecte, si propune sa raspunda la ntrebarea "De ce?". De aceea, pentru a cunoaste caracterul cuiva trebuie sa ne ntrebam n legatura cu motivele, cu valorile ce fundamenteaza compor-tamentele manifeste. "Caracterul este acea structura care exprima ierarhia motivelor esentiale ale unei persoane, ct si posibilitatea de a traduce n fapt hotarrile luate n conformitate cu ele" spune A. Cosmovici, subliniind doua dimensiuni fundamentale ale caracterului - una axiologica, orientativ--valorica, alta executiva, voluntara, Ideea auto-controlului n baza unor nalte valori morale este prezenta n multe definitii ale caracterului. Astfel, carac-terul este "gradul de organizare etica efectiva a tuturor fortelor individului" (Taylor, W.S.), "o dispozitie psihofizica durabila de a inhiba impulsurile conform unui principiu reglator" sau o "vointa moraliceste organizata" Privit astfel, caracterul este un subsistem relational-valoric si de auto-reglaj al personalitatii si se exprima, n principal, printr-un ansamblu de aitudini-valori. Pentru definirea caracterului avem n vedere nu manifestarile aiitudinale circumstantiale, variabile, ci atitudinile stabile si generalizate, definitorii pentru persoana n cauza, si care se ntemeiaza pe convingeri puternice. Atitudinea exprima o modalitate de raportare fata de anumite aspecte ale realitatii si implica reactii afective, comportamentale si cognitive. Nu tot-deauna ntre cele trei tipuri de reactii exista un acord deplin; uneori ceea ce simtim nu e n acord cu ceea ce gndim despre ceva, si nu totdeauna actionam conform sentimentelor noastre. nsa, cnd toate aceste manifestari sunt con-gruente, atitudinile devin stabile si relativ greu de schimbat.

Definitia tridimensionala a atitudinii are si o valoare euristica deoarece poate orienta demersul educativ de formare si schimbare a atitudinilor prin metode si tehnici ce vizeaza componentele afective, cognitive si compor-tamentale ale atitudinii-tinta. Psihologia sociala a abordat pe larg acest domeniu, schimbarea atitudinilor fiind un cmp de cercetare privilegiat al acestei discipline. In structura caracterului se pot distinge trei grupe fundamentale de ati-tudini : atitudinea fata de sine nsusi (modestie, orgoliu, demnitate, dar si sentimente de inferioritate, culpabilitate etc), atitudinea fata de ceilalti, fata de societate (altruism, umanism, patriotism, atitudini politice etc.) si atitu-dinea fata de munca. Trasaturile de personalitate, diagnosticate cu ajutorul chestionarelor si care intra n structura caracterului pot fi considerate, ntr-o anumita masura, expresia atitudinilor pe care persoana le are fata de ea nsasi (Bromberg, M., 1994): atunci cnd i se cere unui subiect sa completeze un chestionar de personalitate, el nu face altceva dect sa-si exprime acordul sau dezacordul cu propozitii evaluative ce-1 caracterizeaza din propria perspectiva. Am amintit deja ca nu exista nca un sistem de trasaturi unanim acceptat cu ajutorul caruia sa putem descrie caracterul cuiva. Numarul de trasaturi, ca si descrierea lor variaza de la un cercetator la altul (Eysenck, H., Murrary, H., Thomae, H., Berger, G. etc). Adoptnd un demers sistematic si utiliznd analiza factoriala, Cattell, R., a elaborat un chestionar cu ajutorul caruia pot fi evaluati saisprezece factori de personalitate ntre care : conservatorismul, emotivitatea, ncrederea, indisciplina, relaxarea etc. In fata diversitatii testelor de personalitate si a sistemelor teoretice, apare n mod firesc ntrebarea care sunt, totusi, factorii care surprind cel mai bine profilul psihologic al unei persoane. Pentru a raspunde la aceasta ntrebare, J. Brown si E. Howard au selectat 400 de ntrebari din diferite chestionare, la care au raspuns 1003 subiecti. Analiza factoriala a raspunsurilor a condus la identificarea a 20 de factori, dintre care doar 11 realizeaza o buna dis-criminare ntre diversi subiecti. Vom prezenta, n continuare, cteva din scarile Inventarului de Perso-nalitate California (C.P.I.), ce-1 are ca autor pe Harrison G. Gough. Acest chestionar se bazeaza pe un demers empiric, operational, itemii fiind selectati n functie de capacitatea lor de a realiza descrieri specifice si coerente ale personalitatii si de masura n care scorurile obtinute permit formularea de predictii comportamentale valide. 1. Dominanta: evalueaza factorii aptitudinali specifici liderului, dominanta, tenacitatea si initiativa sociala ("Majoritatea discutiilor si certurilor n care ma angajez vizeaza probleme de principiu"). 2. Acceptare de sine: se refera la factori precum simtul valorii personale, acceptarea de sine si capacitatea de a gndi si actiona independent ("Viata mea de zi cu zi este plina de lucruri care ma intereseaza"). 3. Independenta: evalueaza libertatea deciziei si capacitatea de a actiona n functie de propriile dorinte ("mi este greu sa simpatizez pe cineva care se ndoieste tot timpul si nu

este sigur de nimic"). 4. Empatie: capacitatea de a sesiza cu cea mai mare exactitate posibila cadrul de referinta intern si componentele emotionale ale unei alte persoane, si de a le ntelege ca si cum ar fi ea nsasi aceasta persoana ("ncerc, tot-deauna sa tin cont de sentimentele celuilalt, nainte de a actiona"). 5. Responsabilitate : aceasta scara identifica persoanele cu un caracter onest, responsabile si constiincioase ("Din respect pentru vecini, fiecare trebuie sa ntretina spatiul din fata casei sale"). 6. Socializare: indica nivelul de maturitate si spiritul de echitate sociale la care a ajuns individul ("nainte de a actiona, ncerc sa prevad reactiile prietenilor mei") 7. Autocontrol: evalueaza gradul si suficienta dominarii de sine si absenta impulsivitatii si egocentrismului ("Examinez o problema din toate punctele de vedere, nainte de a lua o decizie"). 8. Toleranta: identifica persoanele ce au convingeri si atitudini sociale care nu sunt bazate pe prejudecati, receptive si tolerante ("As fi gata sa contribui din buzunarul meu pentru a ndrepta o greseala, chiar daca nu sunt implicat direct n aceasta)... 9. Realizare de sine prin conformism : identifica factorii de interes si moti-vationali care faciliteaza realizarea de sine n conditiile n care confor-mismul este un comportament pozitiv ("Cred ca ncercarile si suferintele vietii ne fac mai buni"). 10. Realizare de sine prin independenta : identifica factorii de interes si moti-vationali care faciliteaza realizarea de sine n conditiile n care autonomia si independenta sunt comportamente pozitive ("Am impresia ca sunt aproape la fel de capabil si inteligent ca majoritatea oamenilor care ma nconjura"). Adolescenta este perioada n care ncep sa se cristalizeze principalele trasaturi de caracter. De aceea, cu greu pot fi facute afirmatii categorice pri-vind personalitatea unui elev (mai ales a celui de vrsta mica). De cele mai multe ori asistam la comportamente conventionale ce alcatuiesc o "masca" ce poate varia n functie de situatie. Doar situatiile neobisnuite pot provoca reactii care ne pot ajuta sa diferentiem ntre atitudinile circumstantiale, reactiile conventionale si cele care exprima "nucleul" stabil si autentic al personalitatii n formare. De asemenea, motivele (uneori foarte diferite) ce fundamenteaza ati-tudinile si comportamentele elevilor cresc dificultatea interpretarii si valorizarii morale a acestora. Avnd n vedere plasticitatea deosebita a "substantei" psihologice ce va constitui personalitatea viitorului adult, scoala trebuie sa-si asume, ntr-o maniera sistematica, mai sustinuta, responsabilitati formative. Capitolele urmatoare ale acestui studiu evidentiaza rolul pedepselor/recompenselor si al asteptarilor profesorilor n modelarea personalitatii elevilor. Acum vrem sa atragem atentia asupra efectului pe care l pot avea atitudinile profesorului fata de performantele elevilor, precum si interpretarea rezultatelor scazute n

termeni de esec. Cercetari experimentale au demonstrat ca intensitatea tra-saturilor psihologice ce alcatuiesc profilul psihologic al cuiva se distribuie conform curbei lui Gauss. Cu alte cuvinte, n mod normal, performantele scolare si sociale, n general, ale fiecarui elev nu pot sa se situeze toate la un nivel superior, mai ales cnd sarcinile scolare se situeaza la un nivel ridicat de dificultate. De aceea, educatorii trebuie sa creeze situatii n care elevii sa-si cunoasca nu numai limitele (care sunt firesti si trebuie privite ca atare, si nu ca esecuri ce implica responsabilitati personale), ei si (mai ales) resursele. Constientizarea limitelor si resurselor, uneori foarte diferite de la elev ia elev, conduce la formarea unei imagini de sine echilibrate, a demnitatii si respectului de sine si fata de ceilalti. Se ajunge astfel la acceptarea dife-rentelor firesti dintre oameni, la cresterea spiritului de toleranta si Ia evitarea etichetarilor globale care pot mpinge pe unii elevi spre periferia grupului scolar, cu efecte negative asupra personalitatii acestora. Formarea atitudinilor, elementele structurale principale ale caraeteralui, implica metode si tehnici specifice. Complexitatea si unicitatea fiintei umane nu permite formularea si recomandarea unei singure strategii. Fiecare do-meniu al vietii are particularitati si limite practic imposibil de cuprins n scheme teoretice (Neacsu, I., 1990). Literatura psihopedagogica destinata acestui subiect este relativ restrnsa. Unele ncercari sunt legate mai ales de motivatie, interese, aspiratii si atitudini, privite ca factori motivatori n con-textul activitatilor scolare. Comunicarea de tip persuasiv, metodele directe implicnd conditionarile clasice si operante, si unele metode indirecte (mai putin sistematizate, cu posi-bilitati scazute de evaluare a efectelor) sunt considerate utile n formarea atitudinilor, proces ce difera considerabil de cel al nsusirii informatiilor, priceperilor si deprinderilor. n ceea ce priveste metodele indirecte, ele actioneaza n mod deosebit prin mecanismele nvatarii sociale bazate pe imitatie, pe identificare, pe exemple, pe modelare etc. Din aceasta perspectiva, am putea spune ca una din cele mai importante sarcini formative ale scolii este aceea de a oferi modele, cai de urmat. ntre metodele directe, cea mai frecvent ntlnita este utilizarea pedepselor si recompenselor.