Sunteți pe pagina 1din 5

Gelu Ruscanu - caracterizare

Author : Mihai T. Published: January 25, 2009, 1:31 pm

Gelu Ruscanu

- - personaj personaj principal dramatic modern de drama - psihologica moderna -
-

"Jocul ielelor",

de drama Camil psihologica Petrescu moderna - Camil Petrescu (1894 - 1957) este un scriitor analitic atat in romane, cat si in piesele de teatru, construind personaje framantate de idealuri ce raman la stadiul de teorie (utopice), intelectuali lucizi traind in lumea ideilor pure, care sunt imposibil de aplicat in realitatea concreta. Conceptia lui Camil Petrescu despre drama umana evidentiaza ideea ca "o drama nu poate fi intemeiata pe indivizi de serie, ci axata pe personalitati

puternice, a caror vedere imbratiseaza zone pline de contraziceri", ca personajele nu sunt caractere, ci cazuri de constiinta, personality plenare, singurele care pot trai existenta ca paradox: "Cata" luciditate, atata existenta

si

Crezul literar al lui Camil Petrescu este sintetizat de el insusi intr-un motto sugestiv - "Jocul ideilor e jocul

ielelor" Titlul - dramei asezat in psihologice deschiderea "Jocul volumului ielelor" de ilustreaza, "Versuri. asadar, Ideea. Ciclul crezul mortii". artistic al lui Camil Petrescu, exprimand conceptia literara, conform careia omul care vede idei absolute este mistuit launtric de jocul lor halucinant si pedepsit, intocmai cum cel care are curajul sa priveasca dansul ielelor moare sau innebuneste, oricum devine neom. Setea de absolut si lumea ideilor pure care au pus stapanire pe protagonist, atat in ceea ce priveste dreptatea cat si iubirea, sunt ilustrate de replica lui Penciulescu, singurul care descifreaza conceptia idealists a lui Gelu Ruscanu, care "nu vede lucruri", ci "vede numai idei": "Cine a vazut ideile devine neom, ce vrei? Trece flacaul prin padure, aude o muzica nepamanteasca si vede in luminis, in lumina lunii, ielele goale si despletite, jucand hora. Ramane inmarmurit, pironit pamantului, cu ochii la ele. Ele dispar si el ramane neom. Ori cu fata stramba, ori cu piciorul paralizat, oh cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu

mai poate cobori pe pamant. Asa sunt ielele

Prima forma artistica a dramei "Jocul ielelor" dateaza din 1916, dupa care Camil Petrescu a realizat mai multe variante, piesa fiind publicata abia in 1947, in volumul "Teatru". Dramaturgul insusi, fiind adept convins al absolutului, nu a fost de acord cu nicio viziune regizorala de punere in scena a spectacolului,

aspiratia Gelu Ruscanu, sa de perfectiune personajul impiedicand principal al reprezentarea dramei, este simpatizant acestei piese al atata ideilor timp socialiste cat a trait. si directorului ziarului de

stariga, "Dreptatea sociala". Fiu de magistrat, insetat de dreptatea

Gelu Ruscanu, pledeaza cauza proletariatului supus nedreptatilor sociale si politice exercitate de un capitalism

imperfect. In mod cu totul surprinzator, portretul fizic este realizat in mod direct de Camil Petrescu in didascalii, acesta

fiind un mijloc artistic modern, rareori utilizat intr-o piesa de teatru: "Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani de o frumusete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire, chiar cand face acte de energie. Are nervozitatea instabila a animalelor de rasa. Priveste totdeauna drept in ochi pe cel cu care vorbeste si asta-i da

o autoritate neobisnuita. Destul de elegant imbracat, desi fara preocupari anume", infatisarea personajului

sugereaza indirect si cateva trasaturi morale: nobletea genetica a tatalui sau, inclinatia spre meditatie, de unde venea si acea "melancolie in privire", onestitatea si franchetea cu care privea in ochi pe interlocutor, ceea ce ii

-

intelectual insetat de absolut -

deci atata drama ."

pedepsesc

Nu leplace sa fie vazute goale de muritori".

absoluta, de o echitate umana perfecta,

confera Portretul o autoritate etic al protagonistului de lider de opinie reiese asupra indirect celorlalti. din trairile interioare si zbuciumul sufletesc, reliefate prin analiza psihologica a starilor traite in profunzime de intelectualul insetat de absolut, chinuit de incertitudini si de carentele societatii, toate aceste modalitati inscriindu-se in formula artistica de construire a personajului modern. Ca toti eroii camilpetrescieni, intelectuali lucizi insetati de absolut, infiexibili si inadaptati superior, orgoliosi in aspiratii, Gelu Ruscanu este un invins, fiind devorat spiritual de propriile idealuri ce nu puteau fi concretizate in realitatea sociala. Traind in lumea ideilor pure, Gelu Ruscanu este incapabil sa ramana

Page 1/5

nepasator la imperfectiunile vietii pline de compromisuri, fiind dominat de un hybris (mandrie nemasurata a unui individ, supraapreciere a fortelor si libertatii sale in confruntarea cu destinul - considerate ca surse ale tragicului in teatrul antic - n.n.) cu totul iesit din comun. Acest orgoliu excesiv ii conduce destinul catre iluzii, pe care le susfine cu obstinatie (incapatanare - n.n.), facandu-l opac la orice solutie reala: "A avut trufia sa

judece totul. [

(Praida). Conceptia literara a lui Camil Petrescu, reflectata atat in proza cat si in dramaturgie, poate fi concentrata in replica lui Gelu Ruscanu, referitoare la drama intelectualului lucid: "Cata luciditate, atata existenta si deci,

atata drama

Asadar, intelectual lucid, analitic, Gelu Ruscanu intruchipeaza personajul modern inclinat catre idealizarea valorilor umanitatii, cum ar fi dreptatea si iubirea, pe care le percepe in mod absolut, din care cauza traieste drama inflexibilitatii constiintei, a pasiunii analizate cu luciditate, amplificand semnificatia unui gest, a unei priviri, a unui cuvant pana la proportiile unei catastrofe. Conflictul dintre idealul de justitie/iubire si neputinta aplicarii in viata reala pricinuieste drama de constiinta a lui Gelu Ruscanu. insetat de absolut, eroul doreste cu

patima sa concretizeze in existenta obiectiva ideile pure, dar nu se detaseaza de lume ca geniul eminescian, ci incearca sa creeze o societate perfecta din care sa dispara compromisurile, printr-o lupta continua cu ordinea

]

Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nicio minte omeneasca n-a fost suficienta pana astazi

".

"

sociala, afacerismul, politicianismul, mondenitatea si superficialitatea sentimentelor.

moderna specifica lui Camil Petrescu, se manifesta aici autenticitatea, care constituie esenta noului in creatia

lui Chinuit literara: de perceperea framantari, realitatii dominat numai de scepticism prin propria si tensiune constiinta. intelectuala, Gelu Ruscanu este asemenea tatalui sau, obsedat de "aceeasi sete cu neputinta de astamparat, aceeasi nebunie a absolutului". Mostenind de la el un suflet cauza tulburat imperfectiunilor si chinuit vietii din reale, Gelu traieste in lumea ideilor pure, dorind totul cu sete si patima si,

patrunzator ca si acesta pana la esente, "vedea parca prin lucruri

Dezamagit de ordinea sociala nedreapta, totul in jurul sau "ii aparea marunt si ridicol". Atunci cand matusa lui, Irena, ii face o vizita la redactie si se plange ca este sufocata de mirosul pestilential din tipografie, la subsol nefiind ferestre si neputandu-se aerisi, Gelu ii raspunde. revoltat ca pe patronul tipografiei nu-l

Ca formula artistica

".

intereseaza conditiile mizerabile in care lucreaza oamenii, ci "vrea sa castige csit mai mult, ca toti patronii tipografi". Femeia il dojeneste aspru pentru aceasta conceptie, explicandu-i ca el nu poate salndrepte lumea, ca nu este "mai cu mot decat toti ceilalti" si nu va putea lupta de unul singur pentru "ca sa fie putina dreptate pe lumea asta". Ruscanu este dezamagit de incapacitatea matusii lui de a vibra la binele omenirii, la un ideal atat

de Personaj inalt, ca dreptatea modern, Gelu absoluta. este spirit absolutizant si traieste drame de constiinta, intrucat "naiucirile" lui nu se pot aplica in viata reala, asa cum constata Maria: "Vrei sa strangi totul in camasa de forta a ideilor tale". Ideea justitiei supreme sta sub semnul principiului absolut al dreptului roman, exprimat prin dictonul latin "Pereat

mundus, fiat justitia!"("Sa piara lumea, dar sa se faca dreptate"). Conceptia este periculoasa prin asumarea sibilica (profetica) a consecintelor fatale ce decurg din aplicarea acestui ideal, care este evident utopic, intrucal daca piere lumea, exercitarea dreptatii devine inutila, nemaiavand asupra cui sa se manifeste. Gelu Ruscanu constientizeaza Utopia dreptatii absolute, pe care o doreste viabila si incearca o aplicare a acesteia prin

presiunea tenace facuta asupra lui Sinesti de a demisiona din functia de ministru al Justitiei.

suspectat de sotia lui ca ar fi ucis-o pe batrana Manitti, care locuia la ei si al carei testament nu fusese gasit.

Numai faptul ca Serban Saru-Sinesti putea fi suspectat de crima era un motiv suficient de concludent ca sa nu mai poata ocupa cel mai inalt fotoliu in ministerul Justitiei. Ruscanu ameninta cu publicarea in gazeta a

scrisorii Intelectual m care incatusat Maria dezvaluia al absolutului, banuielile protagonistul sale si imprejurarile se inscrie in privind modernismul posibila epocii crima interbelice. comisa de sotul Intransigent ei.

(indaratnic, si obstinat refractar - n.n.), el nu se lasa induplecat de niciuna dintre rugamintile adresate de celelalte personaje si nu vrea sa renunte la demascarea ministrului Justijiei. Matusa sa, Irena, care-l crescuse ca o mama, ii dezvaluie ca tatal sau s-a sinucis pentru o delapidare, iar Sinesti fiisese cel care-l ajutase sa puna banii la loc si care, apoi, a pastrat secretul douazeci de ani. Venit la redactie, Sinesti insusi ii povesteste lui Gelu despre Grigore Ruscanu, care-i fusese mentor in profesia de avocat, pe care-l admirase pentru "inspaimantatoarea inteligenta", avand "aceeasi nebunie a absolutului" ca si fiul sau. Sinesti ii inapoiaza lui Gelu, cu generozitate, scrisoarea tataiui, motivand ca o pastrase douazeci de ani pentru ca ea fusese scrisa cu cateva ceasuri inainte de sinucidere. Gelu Ruscanu ramane perplex afland ca tatal sau nu murise intr-un accident stupid de vanatoare, ci s-a sinucis. Sinesti ti relateaza ca aceasta este versiunea asupra carora cazusera

Acesta era

Page 2/5

de acord sa se faca publica, adica aceea a accidentului "cu o pusca pe care o cerceta in birou". Numai el, procurorul, medicul legist si matusa lui stiau adevarul si anume ca se impuscase cu pistolul pe care i-l trimisese iubita lui, cu scopul de a se sinucide. Afland ca amanta tataiui sau era Nora Ionescu, "actrita aceea

vulgara si fara talent", Gelu este sfasiat de durere. Sinesti ti povesteste ca in urma cu douazeci de ani actrita era frumoasa si in plina glorie, iar Grigore Ruscanu o iubea cu patima. Ea isi comandase niste rochii, dar el nu avea bani sa le plateasca, asa ca femeia nu mai voia sa-l primeasca. Pentru a face rost de bani, Ruscanu jucase carti, la care pierduse si cei douazeci de mii de lei luati de la Societate. Voind cu ardoare sa o vada, i-a scris ca se sinucide "daca nu-l primeste cateva clipe". Actrita i-a trimis "un biietel batjocoritor" si revolverul, ca dar de adio. In noaptea aceea el s-a sinucis. Camil Petrescu utilizeaza in aceasta scena intruziunea narativa, mod de expunere mai putin folosit tn piesele de teatru, pentru care sunt specifice dialogul si monologuL in finalul discutiei, Sinesti promite sa-l elibereze pe Boruga, un militant socialist aflat in inchisoare, in schimbul renuntarii Maria Sinesti, la campania ale carei de presa scrisori impotriva Gelu le pastrase sa.[pagebreak] din perioada in care erau amanti, il implora, in numele iubirii, sa. nu faca publica relatia lor amoroasa, deoarece Sinesti ar putea sa-i ia copiii, sub acuzatia ca fusese o mama Cu toate desfranate. aceste presiuni, Gelu ramane inflexibil in hotararea lui de a dezvalui adevarul despre Sinesti si-si sustine idealul de dreptate, autocaracterizandu-se: "Am socotit totdeauna ca dreptatea este absoluta. Daca lupt pentru o cauza, aceasta este dreptatea insasi". De altfel, conceptia ideala despre o posibila lume perfecta este marturisite de Ruscanu pe parcursul intregii piese, el sustinandu-si cu patinte dorinta de a schimba mentalitatea sociala: "Nu va fi niciodata dreptate reala in lume, pana cand ideea de dreptate nu va ramane intangibila, Gelu Ruscanu absolute". este un luptator incrancenat, straduindu-se sa puna in practica dreptatea absoluta, mai ales in randul proletariatului, deoarece acesta constituie categoria umana cea mai nedreptetite: "De altfel, dati-mi voie

sa va atrag luarea aminte asupra faptului ca termenul «dreptatea» nici nu are plural. [

Toate puterea noastra de a spune

nedreptatea are plural: nedreptatile pe care le sufera muncitorimea, de pilda

ceea ce spunem, vine din constiinta acestei dreptati absolute

daca Etica o singura umana data a lui doi Gelu si cu Ruscanu unu ar se face reflecta patru, in toate cautare matematica de certitudini, ar fi nula". pentru ca "fara certitudine nu exista

adevar Personaj si nu modern, exista frumusete Gelu este pe hipersensibil lume". si lucid (despica firul in patru), analizeaza cu minutiozitate semnificatia unui gest, a unei priviri, a unui cuvant pana la proportiile unei catastrofe. Intr-o zi, trebuind sa o intalneasca pe Maria la unchiul ei, Gelu surprinde o scena in biblioteca "unde credeam ca nu e nimeni". Acolo

o vede pe Maria la fereastra, in picioare, iar langa ea, stetea foarte "apropiat, acel Gaian, care-ti saruta mainile

si

defmitiv si fara explicatii relatia amoroasa cu Maria Sinesti, careia ii dezvaluie motivul abia dupa trei ani de la intamplarea respectiva: "Rasul teu alaturi de un barbat strain nu exista pe lume, iar de atunci incoace

exista

ca "iubirea nu poate admite greseala, [

Inadaptat modernismul superior, eroului. intelectual intransigent, Gelu Ruscanu manifesto inversunare in lupta permanent cu ordinea sociala, afacerismul si politicianismul, sustinand cu obstinatie (incapatanare - n.n.) punerea in practica a propriilor conceptii ideale despre existenta. Gelu traieste drama inflexibilitatii constiintei, a pasiunii analizate cu luciditate. Faptele sale, pe care le considera generate de o inalta puritate morala, ii apar acum dezgustatoare, dictate de un orgoliu nemasurat (hybris). Asezandu-se in fata "mastii lui Voltaire", eroul se intreaba daca are dreptul moral de a cere imperativ aplicarea dreptatii absolute, de vreme ce el incalcase toate principiile esentiale ale eticii si ale constiintei. Prin monolog interior, imagineaza o convorbire sincera cu "acest uitat alter ego", Gelu rememorand toate erorile savarsite in viata, constientizand faptul ca a fost inconsecvent in respectarea principiilor absolute. Ignorarea credintei religioase - "in atotputernicia lui Dumnezeu nu am crezut" -, indiferenta fata de parinti - "memoria parintilor nu mi-am cinstit-o" - ii provoaca puternice tulburari de constiintsi, pe care, pana atunci o crezuse "atat de limpede, de cristal". Faptul ca tradase increderea lui

Sinesti si-l dezonorase prin relatia amoroasa cu sotia lui, precum si atitudinea intransigenta fata de inerentele greseli omenesti ale celor din jur il fac sa se simta vinovat in raport direct cu sine insusi, cu propria constiinta:

"Am dorit femeia aproapelui si am mintit

l-am calcat

] Curios este ca

Un singur caz de exceptie ar anula-o, precum

tu radeai

".

".

Acest flirt nevinovat capata pentru Gelu proportiile unei catastrofe si din clipa aceea intrerupe

Scena evidentiaza, indirect, faptul ca Ruscanu este insetat de absolut si in iubire, conceptia lui fiind

]

iubirea e un tot sau nu e nimic

",

ceea ce argumenteaza

am minfit mult

am silit si pe altii la minciuna

cuvantul datmi

am mahnit adanc pe cei care m-au iubit

purtarea mea a starnit mania celor din jurul meu

Page 3/5

Iertare nu am stiut ce este

am lovit crancen

fara indurare".

Puternic chinuit de suvoiul intrebarilor care "tasnesc din toate partile, ca focurile de arma [

] cand se dau

prin surprindere lupte de noapte", eroul lui Camil Petrescu este invins de propriul ideal, traieste drama destinului tragic, prin plasarea lui intr-o lume abstracta, plina de ambiguitati si de perceptie falsa a societatii

concrete Caracterizarea si se sinucide. directa a protagonistului este realizata si prin opiniile celorlalte personaje ale dramei, formula estetica a relativismului inscriindu-se in modernismul lovinescian interbelic. Penciulescu este singurul care descifreaza conceptia idealista a lui Gelu Ruscanu, despre care afirma ca "nu vede lucruri", ci "vede numai idei", din care cauza isi poreclise directorul "Saint-Just", al carui nume s-ar traduce "Sfantul Dreptate". Maria Sinesti pretuieste superioritatea intelectuala a iubitului sau, marturisind ca "intre inima ta si inima mea simt mereu, mereu, lama rece a mintii tale". Serban Saru-Sinesti persifleaza idealismul protagonistului, considerand ca nazuintele lui sunt iluzii si idei utopice: "Cine e de vina ca iei fumurile dumitale drept realitate?". Praida, un inginer ancorat in realitate prin pragmatismul firii sale, este impresionat de zbuciumul interior al lui Gelu Ruscanu si-l avertizeaza logic si rational: "Tovarase Ruscanu, ia seama, dezmeticeste-te

nu te lasa dus de suvoiul intrebarilor si raspunsurilor fara sens [

periculos

raspunsuri. [

Dar Gelu

ramane un spirit absolutizant, insetat de dreptatea ideala si anunta ca pleaca de la conducerea ziarului "Dreptatea sociala", argumentand cu faptul ca el nu poate trai decat in autenticitate, nu poate gandi si percepe lumea decat din punctul lui de vedere, prin ceea ce simte el, prin ceea ce se reflecta in propria constiinta: "eu nu Cea pot sa mai scriu aspra decat si categorica ceea ce gandesc. judecata Eu asupra valorez modului cu condeiul de a fi atat si a cat gandi valoreaza al lui Ruscanu convingerile o formuleaza mele".

Penciulescu, secretarul de redactie al gazetei "Dreptatea sociala", explicand simbolic si structura acestei

conceptii: "Cine a vazut ideile devine neom, ce vrei?

nepamanteasca si vede in luminis, in lumina lunii, ielele goale si despletite, jucand hora. Ramane inmarmurit,

pironit pamantului, cu ochii la ele. Ele dispar si el ramane neom Ori cu fata stramba, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutulul. Nu mai poate cobori pe pamant. Asa sunt ielele

pedepsesc

autoanalizeaza: "un joc

Se poate spune ca protagonistul traieste in lumea absoluta a ideilor lui Platon si nu poate accepta mediocritatea. Idealul dreptatii este o utopie, Ruscanu constientizeaza ca "s-a destramat hora ielelor", ca toate conceptiile trebuie sa se adapteze imprejurarilor si situatiilor individuale si, sfartecat sufleteste, fara alte repere

existentiale, se sinucide, impuscandu-se cu pistolul adus de Maria. El repeta, astfel, destinul tatalui sau, care se impuscase cu pistolul adus de amanta sa. Inadaptat superior, Gelu Ruscanu este un invins, devorat de propriile idealuri, In finalul esuand piesei, in plan Praida social, afirma familial, cu tristete erotic, ca drama moral si lui intelectual. Gelu Ruscanu a fost generata de un orgoliu excesiv

(hybris), care i-a determinat si condus destinul: "A avut trufia sa judece totul. [

accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el. Pentru ceea ce nazuia el sa

inteleaga, nicio minte omeneasca nu a fost suficienta pana azi

Criticul Marian Popa considera insa ca Gelu Ruscanu "nu este un invins: ar fi fost invins daca ar fi continuat

sa traiasca, dar moartea sa este moartea cauzei sale". ("Camil Petrescu" -M.Popa). Exegetul sustine ideea ca

eroul este un invingator prin faptul ca nu abdica de la idealurile sale, prin atitudinea intransigents fata de imperfectiunile societatii, adica nu accepta sa faca nici un compromis (sa nu publice scrisoarea incriminatoare despre Saru-Sinesti, sa nu scrie despre delapidarea poetului Ion Zaprea sau despre intendentul Rapoi care fura

din cimitir etc.).

schimbe structura spiritual si sa traiasca asemenea unui om obisnuit, ceea ce ar fi fost un esec pe toate planurile. Camil Petrescu isi absolva totusi eroul, avand fata de el o intelegere superioara, deoarece vocea auctoriaia sugereaza cu subtilitate pericolul ce ameninta societatea. Omenirea admite concesiile morale - minciuna, exagerarea, inselaciunea, lasitatea, compromisurile -, fara a exercita un control sever asupra gradului de

manifestare a acestora, care pot deveni foarte grave si pot afecta in profunzime etica si echitatea sociala. Din demnitate, Gelu Ruscanu recurge la sacrificiul de sine, in numele propriilor principii ideale, constientizand

neputinta umana in atingerea absolutului, in afara carora el se simte inutil: "Raul e in noi

coruptibil

totul ti se da atat de carpit si de indoielnic?

].

Delirul acesta ideologic este foarte

Nu parasi terenul solid al camaraderiei

Nu te aventura in apele tulburi ale intrebarilor fara

".

]

In mocirla asta a indoielii, cu cat te zbati mai mult, cu atat te duce mai afund

Trece flacaul prin padure, aude o muzica

Nu le place sa fie vazute goale de muritori". Gelu Ruscanu se simte cuprins de hora ielelor si se

si eu sunt victima acestui joc

Victima acestui negot cu idei".

]

Era prea inteligent ca sa

".

L-a

pierdut orgoliul lui nemasurat

Daca ar fi cedat siabiciunilor omenesti ar fi insemnat sa renunte la nazuintele sale, sa-si

Totul in lume este

Nimic nu e intreg si frumos

si nici nu poate deveni [ ".

].

Mai merita viata asta sa fie traita, daca

Camil Petrescu a construit un personaj dramatic, care nu este structurat pe o serie de trasaturi caracteriale, ci

Page 4/5

este o constiinta mereu tensionata, care se zbuciuma din cauza neconcordantei intre trairea interioara (subiectiva) .Si realitatea exterioara (obiectiva), ceea ce genereazaputernice tulburari psihice si un acut "

sentiment de vinovatie. Postulatul "inteligenta nu greseste niciodata, toate greselile sunt istorice

de aici izvoraste drama personajului principal, nevoit sa constientizeze faptul ca inteligenta construieste numai sisteme utopice (utopic = iluzoriu, irealizabil, n.n.), bazate pe ideea de absolut, care nu concorda cu aplicarea

Camil "valorilor Petrescu simplu este traite" creatorul in realitatea dramei concreta. de constiinta, in care dramatismul personajelor este realizat prin revelatii succesive si, in mod firesc, de esecurile succesive petrecute in constiinta acestora. Conflictul dramelor camilpetresciene este unul ce se manifesta in constiinta personajelor, generat de imposibilitatea aplicarii in realitate a ideilor absolute care-i domina si le determina destinul tragic. Asadar, conceptul de absolut nu este unul filozofic, ci unul moral, personajele fiind insetate de certitudini etice, incapabili de compromisuri, traind in lumea ideilor pure. Eroii lui Camil Petrescu sunt invinsi de propriul ideal, din cauza principii lor absolute care Stilul nu se lui pot Camil pune Petrescu in practica, este nu anticalofil se pot aplica (impotriva in societatea scrisului dominata frumos) de si imperfectiuni. se particularizeaza prin formule

estetice moderne, care se concretizeaza prin interesul pentru starile difuze ale eroilor, prin exaltarea trairilor, sondarea pana in zonele cele mai adanci ale subconstientului. Constiinta eroului selecteaza acele fapte care vor duce la optiunea finala a sinuciderii. Monologul interior constituie un mijloc artistic de ilustrare a trairilor launtrice, Limbajul de artistic reflectare este asupra remarcabil existentei. prin imaginile intelectuale, introspectarea nuantelor sufletesti, claritatea

limbajului analitic. Figurile de stil se

fara stil si chiar fara caligrafie". (Camil Petrescii)

este fals si

rezuma la comparatii si epitete, dar "fara ortografie, fara compozitie,

Page 5/5