Cuprins:

1. Introducere...................................3 2. Definirea efectului de sera...............................................................................................3 3. Efectul de sera depinde de structura moleculara a gazelor..............................................4 4. Gaze cu efect de sera........................................................................................................7 4.1.CO 2 . Dioxidul de carbon...........................................................................................8 4.2.CH 4 . Gaz metan...10 4.3. N 2 O. Protoxid de azot, gaz ilariant.........................................................................11 4.4. H 2 O. Vapori de ap.................................................................................................12 4.5. CFC..........................................................................................................................12 4.6. SF 6 . Hexafluorura de sulf....13 4.7. O 3 Ozonul.................................................................................................................13 5. Convenie pentru reducerea emisiilor de gaze de ser...13 6. Efectul de sera in Romania....14 6.1. Impactul efectului de sera.......................................................................................16 6.2. Masuri care ar trebui luate pentru reducerea efectului de sera...............................16 Bibliografie................................................................................................................... .....17

1.Introducere:
Efectul de sera este un fenomen natural si necesar care face ca temperatura medie la sol sa fie de 15C. Fara el, temperatura medie la suprafata Pamantului ar fi de -18 C, ceea ce ar face viata imposibila. Sa luam un exemplu simplu : dupa cum planta exotica fara sera nu ar avea temperatura necesara pentru a se dezvolta in Norvegia, lumea vie asa cum o vedem astazi nu ar fi avut caldura suficienta pentru a exista. In schimb, accentuarea efectului de sera nu este naturala si poate fi nociva oricarei forme de viata pe planeta noastra. De mii de ani climatul este fomat din perioade glaciare (reci), dupa cum spun specialistii, ce alterneaza cu perioade interglaciare (calde, cum este in prezent). Dar ceea ce este ingrijorator, este faptul ca incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea (doua sute de ani aproximativ), temparatura a crescut cu 0,4 C pana la 0,8 C. Expertii ce studiaza evolutia climatului la nivel mondial sunt din ce in ce mai convinsi ca omul este responsabil de aceasta crestere. Incepand cu era industriala, activitatile umane au dus la o intensificare semnificativa a emisiilor de gaze cu efect de sera in atmosfera. Astfel, in numai 150 de ani, arderea energiilor fosile (carbune, gaze naturale, petrol) si despadurirea au condus la o crestre a dioxidului de carbon emis in atmosfera cu 30%. Omul a produs in 200 de ani tot atat de mult gaz cu efect de sera cat a produs natura in mai multe mii de ani, constata Sylvie Joussaume, climatolog la Laboratorul stiintelor climatului si al mediului din Saclay (Franta). De 400.000 ani, continua ea, emisiile de CO 2 nu au fost niciodata mai mari dacat acum. Daca nu se intervine pentru a se limita acest fenomen, profunde transformari climatice sunt previzibile, deoarece temperatura ar trebui sa creasca intre 1,4 C si 5,8 C pana la sfarsitul secolului (aproximativ pana in anul 2100).

2.Definirea efectului de sera:

Efectul de ser este procesul de nclzire a unei planete din cauza radiaiei reflectate de aceasta, care, n condiiile prezenei unor gaze cu efect de ser n atmosfer, o parte semnificativ a radiaiei va fi reflectat napoi spre suprafa. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier in 1824. De unde vine denumirea de efect de sera ? Cand un gradinar doreste sa cultive o planta la o temperatura superioara celei de afara, el o pune sub sera. Peretele translucid al serei permite razelor sa incalzeasca solul si sa retina caldura emisa de acesta. De unde rezulta o crestere a temperaturii din interiorul serei raportat la temperatura ambianta. Soarele emite pe pamant caldura si lumina. Aceasta emisie acopera intreaga gama de raze cuprinse intre ultraviolete, infrarosii si lumina vizibila. O treime din aceste raze este reflectata de atmosfera, iar o parte din ultraviolete este absorbita de stratul de Ozon. Cele ce patrund in atmosfera lumineaza si incalzesc Pamantul.

Pamantul incalzit emite la randul sau radiatii catre spatiu. Emisia Pamantului se rezuma doar la gama de infrarosii. Or, cateva din gazele ce se gasesc in atmosfera au capacitatea sa absoarba acest tip de infrarosii si de a produce caldura. Acesta caldura sporeste temperatura atmosferei si incalzeste din nou Pamantul.

In conditii naturale vaporii de apa sunt cei mai eficienti in producerea efectului de sera. Datorita vaporilor de apa din atmosfera temperatura medie a Pamintului este cuprins aintre +15 grade Celsius si -18 grade Celsius. Prin comparatie, pe Marte, unde atmosfera este subtire si nu exista vapori de apa, temperatura medie la suprafata planetei este de -50 grade Celsius iar pe Venus, cu o atmosfera bogata in bioxid de carbon, temperatura la suprafata planetei este de +430 grade Celsius. Problema incalzirii globale este legata de accelerarea datorita actiunilor umane a acestui fenomen. Producerea si degajarea in atmosfera a gazelor care produc efectul de sera, a dus la incalzirea usoara a temperaturii medii a planetei cu unele consecinte pentru mediu (cresterea nivelului suprafetei oceanelor, degradarea calitatii vietii in viitor in unele zone).

Efectul de sera depinde de structura moleculara a gazelor

3. 1.Structura tridimensionala a moleculeleor 2.Interactiile intre radiatiile infrarosii si molecule Radiatia electromagnetica are caracteristici ondulatorii si corpusculae. Orice unda electromagnetica este formata dintr-un vector magnetic si unul electromagnetic, perpendiculari intre ei si pe directia de propagare. Radiatia electromagnetica este caracterizata prin frecventa, lungime de unda si alte proprietati ale campurilor electrice si magnetice. O astfel de radiatie este caracterizata de o cuanta de energie(E, in general masurata in jouli), corelata cu frecventa sa prin ecuatia E=h. Deoarece lungimea de unda este invers proportionala cu frecventa cele doua variabile fiind corelate prin relatia = c 1 , radiatia cu o lungime de unda mai mare are o energie mai joasa si viceversa. Din punct de vedere corpuscular, radiatia electromagnetica este asociata cu particole numite fotoni, purtatoare de forta electromagnetica. Acestea prezinta dualism unda-corpuscul. Fotonii de energii diferite cuprind intregul spectru electromagnetic precum, razeX, lumina vizibila, undele radio etc. Fotonii au masa nula si se misca in vid cu viteza luminii. Teoria atomica considera materia formata din grupuri organizate de atomi si molecule, la randul lor constituiti din nuclee incarcate pozitiv( datorita prezentei protonilor) si electroni incarcati negativ ce se rotesc in jurul lor. Electronii se gasesc in orbitali, care reprezinta zona in jurul nucleului in care exista probabilitatea maxima de a gasi electroni. De fapt, fiecare orbital este asociat unui nivel de energie, electronii ocupand orbitalii dupa anumite reguli bine definite. In 1925, fizicianul Wolfgang Pauli enunta principiul sau denumit Principiul de excluziune al lui Pauli. Pe scurt, aceasta regula stabileste ca aranjarea electronilor intr-un atom este guvernata de 4 numere

cuantice: n(numarul cuantic principal), l(numarul cuantic secundar), m(numarul cuantic magnetic) si s(numarul cuantic de spin) si orice combinatie a acestor numere indica o anumita stare a electronului. Intr-un atom nu poate exista decat decat un singur electron caracterizat de acelasi grup de 4 numere cuantice n,m,l si s. Un orbital atomic poate fi ocupat cu maxim 2 electroni ce trebuie sa difere cel putin prin numarul de spin, s, care poate lua valorile 1/2, functie de miscarea de rotatie a electronului in jurul axei sale. Pentru fiecare stare cuantica, orbitalul corespunzator este asociat cu un nivel de energie. Configuratia electronica asociata cu cel mai mic nivel de energie se numeste stare fundamentala de energie. In acest caz toti electronii sunt localizati in orbitalii cu nivel minim de energie, in acord cu principiul lui Pauli. Starea fundamentala defineste toate proprietatile fizico-chimice ale unui element, inclusiv proprietatile structurale si cele legate de reactivitatea sa chimica. Aceste reguli discutate mai sus pot fi aplicate si moleculelor, indiferent de complexitatea lor, de la cele simple biatomice, de tipul hidrogenului si oxigenului molecular, la macromolecule ca ADN. Diferenta consta in complexitatea orbitalilor moleculari. Asa cum am mentionat anterior, interactiunea intre radiatia electromagnetica si materie se realizeaza prin intermediul fotonilor. Un atom sau o molecula pot absorbi numai fotoni care transporta o anumita cuanta de energie, astfel configuratia de electroni poate atinge o noua aranjare, corespunzatoare unui anumit nivel de energie permis pentru acea molecula( salt cuantic). Nivelele de energie sunt discontinue, astfel numai unele salturi cuantice pentru o molecula specifica sunt permise, in acord cu structura si configuratia sa electronica. Starea moleculara de excitare se obtine atunci cand un electron din invelisul exterior poate sari la un orbital asociat cu un nivel energetic superior. Razele X-, Y- si UV au suficienta energie, putand chiar distruge legaturile covalente. Lumina vizibila poate excita unele molecule, dar nu poate rupe legaturile. Razele IR nu produc o excitare efectiva a moleculei, dar pot cauza vibratia legaturilor moleculare. Moleculele excitate pe langa surplusul de energie, indica proprietati fizico-chimice specifice( unghiurile si lungimea legaturilor, potential redox etc.) care pot fi mult diferite fata de proprietatile lor din starea fundamentala. In consecinta, reactivitatea moleculelor poate fi semnificativ modificata. Dupa absorbirea radiatiei transportate de fotoni, o molecula tinde sa revina rapid la un nivel de energie inferior. Astfel procesel de relaxare permit unei molecule sa revina la nivelul sau minim de energie permis. Relaxarea se poate realiza in diferite moduri. Procesul poate readuce pur si simplu o mulecula la starea sa fundamentala sau poate conduce la formarea unei noi molecule, prin interactiunile dintre aceste molecule excitate si/sau reactiile cu alti atomi/molecule prezente in sistem. Cand o molecula revine pur si simplu la starea sa fundamental nu sufera transformari chimice, surplusul de energie disipandu-se in 2 moduri diferite: prin procese cu emitere si fara emitere de radiatie. In primul caz, energia cinetica a moleculelor de obicei creste si cauzeaza ciocniri intre molecule, ducand la incalzirea totala a sistemului prin cedarea energiei. In procesel in

care se formeaza noi molecule, surplusul de energie este folosit pentru crearea de noi legaturi chimice. Cand molecula disipeaza surplusul de enrgie, de obicei emite radiatii la lungimi deunda mai mari. De exemplu, absorbtia unui foton poate determina saltul unui electron la un orbital cu energie mai mare, fara a trece prin nivele energetice intermediare ale molecule. Revenirea la starea fundamentala se realizeaza prin trecerea orbitalului prin toate nivele energetice intermediare si prin emiterea de fotoni cu energie egala cu diferenta dintre 2 nivlele succesive. Astfel, este posibil ca o energie sa poata absorbi energie la o anumita lungime de unda si sa realizeze un salt cuantic, dar la revenirea la starea sa fundamentala, energia este emisa sub forma a 2 sau mai multe grupuri de energie mai joasa si lungimi de unda mai mari. Absorbtia unei radiatii este un fenomen posibil. Alti factori determina daca si cum o molecula va absorbi o radiatie incidenta care este in mod potential absorbabila. Radiatiile infrarosii au energie mica comparativ cu cele ultraviolete, insuficienta pentru ruperea legaturilor covalente. Radiatiile IR pot cauza salturi cuantice ce pot corespunde, in baza lungimii lor de unda, vibratiei unei legaturi specifice dintr-o molecula. Aceste molecule pot fi identificate sau caracterizate pe baza lungimilor de unda IR absorbite, asa numitul spectru infrarosu al moleculei. Luam dioxidul de carbon ca exemplu. Cele 2 legaturi duble covalente C=Osunt putin elastice. Ele nu trebuie considerate ca si bare rigide ce leaga atomii, ci mai mult ca spirale. Ele sunt capabile de alungire, comprimare si deformare, permitand vibratii ca raspuns la absorbtia de energie. Doua tipuri de vibratii apar prin absorbtia IR: vibratii de alungire si vibratii de deformare. La randul lor, vibratiile de alungire sunt impartite in 2 stipuri. In primul caz, pentru CO 2 , atomul de carbon ramane fix, in timp ce cei 2 atomi de oxigen se indeparteaza si se apropie simultan de carbon, deplasanduse in directii opuse si in linie dreapta. In al doilea caz, carbonul si unul dintre atomii de oxigen se apropie, i timp ce cel de-al doilea atom de oxigen se indeparteaza si viceversa, intotdeauna miscandu-se in line dreapta. Vibratiile de deformare ale atomilor, spre deosebire de vibratiile de alungire, nu se deplaseaza de-a lungul unei axe drepte, deoarece atomii se pot depalasa deasupra si dedesubtul planului axei. Exista 2 subtipuri similare de vibratii de deformare: ex. in cazul dioxidului de carbon, cei 2 atomi de oxigen oscileaza deasupra si dedesubtul planului miscandu-se in aceeasi directie perpendiculara pe axa, in timp ce in al doilea caz directia este oblica. Similar cu ce se intampla intr-o spirala, se consuma mai putina energie pentru deformarea legaturilor decat pentru alungirea sau comprimarea lor. Energia consumata depinde de natura miscarii, de rigiditatea, de alungirea legaturilor si de masa atomilor in miscare. Astfel sunt necesare energii si lungimi de unda IR diferite: vibratiile de deformare IR sunt induse de absorbtia razelor IR cu =15000 m, in timp

ce vibratiile de alungire IR sunt necesare raze cu = 4237m, cu energie mai mare in comparatie cu cele precedente. In molecula de CO 2 sunt permise 2 tipuri de vibratii de alungire. In vibratiile de tip 1, datorita simetriei moleculei, miscarea celor 2 atomi de oxigen este simetric opusa si variatia momentului de dipol este 0. Spectrul de absorbtie IR este specific unei molecule si poate fi considerat o amprenta a moleculei studiate. Acesta este detectat cu ajutorul unui spectrometru IR. Radiatia emisa de un filament incandescent traverseaza proba depusa intr-un recipient transparent cu grosime definita. Daca radiatiile IR emise au lungimea de unda corecta( poate fi variata de analist intr-un anumit interval) se va induce un salt cuantic de energie in moleculele probei. Absorbtia si reemisia radiatiilor IR pot explica modul in care CO 2 contribuie la efectul de sera. Moleculele CO 2 absorb energia radiatiilor solare cu lungimi de unda specifice. Se inregistreaza un salt cuantic la un nivel energetic superior asociat cu vibratia moleculei. Apoi molecula tinde spre starea fundamentala, emitand radiatii IR cu lungimi de unda mai lungi comparativ cu cele incidente. O parte dintre acestea se reintorc spre suprafata terestra, fiind absorbite partial si provocand cresterea temperaturii.

CO 2 si vaporii de apa sunt pricipalele gaze cu efect de sera, dar orice molecula care
este capabila sa absoarba in IR este un potential gaz cu efect de sera; de ex. metanul, protoxidul de azot, ozonul, si cluorofluorocarburile. Din contra moleculele de azot si oxigen nu sunt gaze cu efect de sera, deoarece pot vibra, sunt simetrice si neutre din punct de vedere electric, fiind formate din 2 atomi identici si cu aceeasi electronegativitate, vibratia lor nu induce variatii ale momentului de dipol, deci nu absorb radiatii IR.

4.Gaze cu efect de sera :

Cele mai cunoscute gaze cu efect de sera sunt vaporii de apa (H 2O). Cantitatea de vapori de apa din atmosfera creste odata cu ncalzirea suprafetei pamantului prin intensificarea evapotranspiratiei. Alte gaze cu efect de sera: dioxidul de carbon (CO 2), protoxidul de azot (N2O), metanul (CH4), ozonul, halogenofluorcarburile (HCFC), si hidrofluorcarburile (HFC).

4.1.CO 2 . Dioxidul de carbon Dioxidul de carbon este cel mai important gaz, care cauzeaz efectul de ser (cu o pondere de cca. 50% din efectul de ser antropogen). Rezista in atmosfera timp de 100 de ani si chiar mai mult, iar conform raportului IPCC din 2001, ncepnd cu anul 1750 a avut loc o cretere a concentraiei de CO 2 din atmosfer cu 31 %. Prezent in mod natural in atmosfera, in biosfera terestra si in oceane, este produs in timpul eruptiilor vulcanice si prin respiratia animala si vegetala. Dioxidul de carbon este absorbit de vegetale (in timpul fotosintezei) si de catre oceane. Ocupa in jur de 0,036% din atmosfera. Aproximativ 75% din emisiile antropogene de CO 2 n atmosfer din ultimii 20 de ani sunt cauzate de arderea carburanilor fosili, de asemenea mai rezulta din industrie, transporturi.

Formare: -arderea carburanilor fosili (petrol, gaze naturale, crbuni) -defriarea pdurilor -eroziunea solurilor (oxidarea carbonului nmagazinat n sol) Descompunere: Oceanele i plantele (mai ales marile suprafee mpdurite) sustrag atmosferei CO 2 (depresiuni de CO2). Cresterea concentratiei de CO 2 este aratata in urmatorul grafic. CO 2 a crescut in ultimul timp cu 1 ppm pe an, ceea ce la nivel global este foarte mult.

Ciclul carbonului Dup vaporii de ap, dioxidul de carbon (CO2) este principalul gaz de ser. Carbonul este stocat sub pmnt, departe de biosfer, n combustibili fosili, ns ciclul organic al carbonului descrie transferul carbonului ntre mri, ecosistemul terestru i atmosfer. Fr influena uman, transferul ntre aceste rezervoare de carbon este meninut n mare n echilibru de exemplu, plantele absorb carbonul n timp ce se dezvolt, dar l elimin atunci cnd mor. ns cnd oamenii taie arbori sau ard combustibili fosili, ei elimin n atmosfer cantiti suplimentare de carbon, accentund astfel efectul de ser. Aceasta constituie o problem mai ales atunci cnd se extrag i se ard combustibili fosili, deoarece astfel se adaug carbon la ciclul organic al carbonului, care altfel ar rmne depozitat adnc sub pmnt. O parte din acest carbon ajunge n atmosfer, alta n arbori, plante i sol, pe pmnt, i o alt parte n mri i oceane. O parte mai mare ajunge n atmosfer deoarece se taie pduri i se construiesc orae, drumuri i uzine, reducndu-se astfel capacitatea biosferei de a absorbi carbonul.

10

4.2. CH 4 . Gaz metan Din 1750, concentraia de gaz metan din atmosfer a crescut cu 151% , fiind n continuare n cretere (raportul IPCC din 2001). Moleculele de gaz metan au o mare capacitate de a absoarbe cldura, ceea ce nseamn c i concentraiile mai slabe au o contribuie important n ceea ce privete efectul de ser. Formare: Gazul metan se formeaz prin descompunerea bacterian a materialului organic in condiii anaerobe (n lipsa oxigenului). Surse naturale: zone mltinoase animale, de ex. termite (termitele diger lemnul cu ajutorul unor bacterii ce produc metan), rumegtoare. Surse antropogene: Cmpuri de orez creterea animalelor (bacteriile din stomacul unei vaci produc zilnic aprox. 100 de litri de metan) - gropile de gunoi - exploatarea i transportul gazelor naturale - minele de crbuni - deeurile, reziduurile menajere Reprezinta 2% din GES, iar durata de viata este intre 10 si 12 ani.

11

CH 4 nu a putut fi masurat decat in ultimii ani. Acest grafic arata o crestere a CH 4 de aproximativ 10 ppb pe an.

4.3. N 2 O. Protoxid de azot, gaz ilariant Protoxidul de azot este de 300 de ori mai eficient n crearea efectului de ser dect CO2. Formare: Se formeaz n principal prin transformarea microbiana a azotului din sol. Producia de N2O intensificat prin influena antropic poate fi explicat prin ptrunderea unei cantiti mai mari de azot n soluri, mai ales prin agricultur, industrie i circulaie rutier. Descompunere: Prin reacii fotochimice n stratosfer. Emisii de N 2 O:

Emisii anuale de N 2O (tone/an)

40 35 30 25 20 15 10 5 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

4.4. H 2 O. Vapori de ap Cu o pondere de 3%, vaporii de ap nu aparin gazelor reziduale din atmosfer. Prin concentraia ridicat, vaporii de ap joac un rol important n efectul de ser natural, dei moleculele de ap absorb numai o anumit parte din undele de cldur radiate de Pmnt. Vaporii de ap au o durat scurt de existen n atmosfer i se ntorc prin precipitaii napoi pe Pmnt. Reprezinta aprox. 55% din gazele cu efect de sera. Are totusi o durata de viata foarte scurta, reciclarea completa a apei atmosferice se face in cateva saptamani.

12

La originea acestor gaze nu se afla activitatea umana. In schimb, o crestere a temperaturii duce la sporirea procesului de evaporare a apei si deci de emitere a vaporilor, ceea ce amplifica incalzirea planetei.

4.5. FCKW. Hidrocarburi fluorurate i clorurate, hidrocarburi complet halogenate Toate FCKW sunt substane pur sintetice (nu exist n natur). Ele nu sunt doar gaze ce produc efectul de ser, ele sunt responsabile mai ales pentru descompunerea stratului de ozon, scutului nostru protector anti-UV, din stratosfer. Ca urmare a msurilor luate prin Protocolul de la Montreal, concentraiile de FCKW nu au mai crescut, din fericire, din 1996, aflndu-se chiar pe o pant descendent. Surse de FCKW: aerosoli (n spray-uri), spum i substane izolatoare substane frigorifice la frigidere i instalaii de rcire dizolvani i produse de curare Descompunere: Numai prin fotoliz n stratosfer, la care atomii de clor produi induc descompunerea ozonului.

H-FCKW. Hidrocarburi fluorurate i clorurate halogenate parial HFC. Hidrocarburi halogenate parial FKW. Hidrocarburi fluorurate PFC. Hidrocarburi perfluorurate Acestea sunt folosite n mare parte ca substitueni pentru FCKW, deoarece nu distrug stratul de ozon. Ele produc ns efectul de ser. Concentraiile lor n atmosfer sunt deocamdat nc n cretere.

4.6. SF 6 . Hexafluorura de sulf Acesta este un gaz foarte inert la reacii, din acest motiv fiind folosit la instalaiile de nalt tensiune din industria grea, ca gaz de umplere la geamurile cu izolare fonic i la anvelopele de main. SF6 este gazul cu cel mai nalt potenial de producere a efectului de ser. O ton de SF 6 polueaz atmosfera ntr-o msur care corespunde cca. 23.900 de tone de CO 2.

13

4.7. O 3 Ozonul Eficient n producerea efectului de ser i, n concentraii ridicate mai ales, toxic, ozonul se gsete n partea inferioar a troposferei (aproape de sol). El se formeaz, pe de-o parte pe cale natural, fiind ns produs n troposfer i prin reaciile fotochimice din emisiile rezultate din traficul rutier. Ozonul, aflat n apropierea suprafeei pmntului, intensific efectul de ser i afecteaz atunci cnd se transform n de smog de var sntatea oamenilor, nu trebuie confundat cu ozonul care se regsete n stratosfer, i care joac acolo un rol important pentru meninerea vieii pe Pmnt. Ca strat, ozonul creeaz un scut mpotriva radiaiilor UV emise de soare. Reprezinta in jur de 2% din GES.Singura legatura intre gaura din stratul de ozon si efectul de sera este ambele fenomene sunt consecinta activitatii umane. De fapt, freonul este cel ce produce subtierea sau perforarea stratului de ozon deasupra polilor. este un compus secundar datorat reactiei oxigenului atmosferic si oxizilor de azot sub efectul razelor solare. Se gaseste la cca 25 km in atmosfera.

5. Convenie pentru reducerea emisiilor de gaze de ser

Convenia cadru privind clima a fost adoptat de 160 de state, cu scopul de a reduce emisiile de gaze de ser. Convenia a intrat n vigoare n 1994, fiind ratificat de 50 de state. Ulterior, pe aceast tem au avut loc numeroase conferine internaionale, dintre care cea mai important este cea de la Kyoto din 1997. La aceast conferin a fost emis Protocolul de la Kyoto, un protocol suplimentar la convenia-cadru privind clima. Contribuia decisiv a acestuia const n faptul c specific obiective cu caracter obligatoriu pentru reducerea emisiilor urmtoarelor gaze de ser: dioxid de carbon (CO2, folosit i ca valorare de referin), gaz metan (CH4), protoxid de azot (gaz ilariant, N2O), hidrocarburi fluorurate halogenate parial i hexafluorura de sulf (SF6). Statele semnatare ale protocolului se oblig ca pn n 2012 s reduc emisiile sub nivelul atins n 1990. Exist specificaii individuale pentru fiecare ar, n funcie de nivelul de dezvoltare economic. n ceea ce privete statele Uniunii Europene este prevzut o reducere a emisiilor cu 8%, Rusia i Ucraina s-au obligat s nu depeasc nivelul atins n 1990, iar pentru Republica Popular Chinez, India i rile n curs de dezvoltare, nu exist nici un fel de limitri.

14

Protocolul a intrat n vigoare la 16 februarie 2005, dup ce 55 de state, care, n total, au cauzat peste 55% din emisiile de dioxid de carbon nregistrate n 1990, au ratificat acordul. Romnia a ratificat Protocolul de la Kyoto prin Legea nr. 3/2001. Odat cu intrarea n vigoare a acestui protocol, Romnia poate vinde altor state semnatare dreptul de a emite gaze cu efect de ser n limita cotei alocate rii noastre. Romnia are repartizat o cot de 250 milioane tone gaze echivalent dioxid de carbon, fa de 147 de milioane de tone ct polueaz n prezent. Diferena de 103 milioane tone echivalent dioxid de carbon poate nsemna peste un miliard de euro. Vnzarea diferenei va trebui s in cont ns de dezvoltarea ulterioar a economiei romneti i de posibilele incertitudini asociate inventarelor efectuate. Pentru emisiile vndute acum cu mai puin de 10 euro pe ton, companiile romneti ar putea plti n viitor penalizri de peste 10 ori mai mari. Ca urmare, beneficiul de a obine n acest moment o sum considerabil din vnzarea de emisii de gaze ar putea costa scump n viitor. State precum SUA (responsabile pentru 25% din emisiile de dioxid de carbon la nivel mondial i cel mai mare consumator de combustibili fosili), Australia, Croaia nu au ratificat acest Protocol, iar unele state semnatare nu numai c nu au redus, dar i-au crescut emisiile de dioxid de carbon, aspecte care fac s existe ndoieli serioase cu privire la realizarea obiectivelor de la Kyoto. Foarte curnd dup Conferina de la Rio, s-a constatat c aplicarea n practic a conceptului de durabilitate era ameninat de interpretarea ambigu a conceptului i de neglijarea componentei sociale. Aniversarea a zece ani de la Conferina de la Rio a oferit oportunitatea evalurii procesului de implementare a politicilor de dezvoltare socio-economica durabil i a trasrii direciilor de aciune viitoare n domeniu.

6. Efectul de sera in Romania

Efectul de sera s-a resimtit si in Romania. Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, Romnia s-a angajat s reduc emisiile de gaze cu efect de sera cu 8% fa de nivelul din 1989 (anul de baz) n prima perioad de angajament 2008 -2012. Principalele activitati din Romania care contribuie la cresterea gazelor cu efect de sera sunt: 1. Activiti n domeniul energetic: - instalaii de ardere cu o putere termic nominal mai mare de 20 MW (cu excepia instalaiilor pentru deeuri periculoase i municipale); -instalaii pentru rafinarea ieiului ;

15

-cuptoare de cocs.

2. Producia i prelucrarea metalelor feroase -instalaii de prjire sau sinterizare a minereului metalic (inclusiv a minereului cu coninut de sulf); -instalaii pentru producerea fontei sau a oelului (topire primar ori secundar), inclusiv instalaii pentru turnarea continu, cu capacitate maxim de producie ce depete 2,5 tone/or.

3. Industria mineralelor: -instalaii pentru producerea clincherului de ciment n cuptoare rotative cu o capacitate de producie mai mare de 500 tone/zi, instalaii pentru producerea varului n cuptoare rotative cu o capacitate de producie mai mare de 50 tone/zi i instalaii pentru producerea clincherului de ciment sau a varului n alte tipuri de cuptoare, nerotative, cu o capacitate de producie mai mare de 50 tone/zi;

16

-instalaii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticl, cu o capacitate de topire mai mare de 20 tone/zi; -instalaii pentru fabricarea produselor ceramice prin ardere, n special a iglelor, a crmizilor, a crmizilor refractare, a dalelor, a plcilor de greie sau de faian cu o capacitate de producie mai mare de 75 tone/zi; i/sau cu o capacitate a cuptorului mai mare de 4 m3 i cu o densitate stabilit pentru fiecare cuptor mai mare de 300 kg/m3.

4. Alte activiti: -instalaii industriale pentru producerea de: a) celuloz din lemn sau din alte materiale fibroase; b) hrtie i carton, avnd o capacitate de producie mai mare de 20 tone/zi

6.1. Impactul efectului de sera:

1. Efecte asupra agriculturii n ultimul deceniu, perioadele de secet i inundaii au devenit mai frecvente, cu efecte negative asupra productivitii agricole, n special la gru i porumb. Cercettori din cadrul Administratiei Nationale de Meteorologie (ANM) au utilizat mai multe modele agrometeorologice pentru a analiza efectele poteniale asupra productivitii agricole la principalele culturi din Romnia. 2. Efecte asupra silviculturii Aproape un sfert din suprafaa Romniei este reprezentat de zone mpdurite, care adpostesc un numr mare de specii i ecosisteme. Impactul schimbrilor climatice

17

asupra pdurilor din Romnia a fost analizat cu ajutorul mai multor modele climatice globale. n zonele mpdurite joase i deluroase se preconizeaz o scdere considerabil a productivitii pdurilor dup anul 2040 datorit creterii temperaturilor i scderii volumului precipitaiilor. 3. Efecte asupra gospodririi apelor Consecinele hidrologice ale creterii concentratiei de CO2 n atmosfer sunt semnificative. Modelarea acestora a fost realizat n Romnia, punndu-se accent pe principalele bazine hidrografice. Rezultatele arat efectele probabile ale modificrilor n volumul precipitaiilor i n evapo-transpiraie. 4. Efecte asupra aezrilor umane Sectoarele industrial, comercial, rezidenial, teriar i de infrastructur (inclusiv alimentri cu energie i ap, transporturi i depozitarea deeurilor) sunt vulnerabile la schimbrile climatice n diferite moduri. Aceste sectoare sunt direct afectate de modificarea temperaturii i precipitaiilor, sau indirect prin impactul general asupra mediului, resurselor naturale i produciei agricole. Sectoarele cele mai vulnerabile fa de efectele schimbrilor climatice sunt construciile; transporturile; exploatrile de petrol i gaze; turismul i industriile aflate n zone costiere. Alte sectoare potenial afectate sunt industria alimentar, prelucrarea lemnului, industria textil, producia de biomas i de energie regenerabil.

6.2.Masuri care ar trebui luate pentru reducerea efectului de sera:

- o prima masura foarte simpla ar fi extinderea zonelor verzi, in special impaduriri pentru a contribui la reinstaurarea echilibrului in ciclul carbonului; - sa se foloseasca surse de energie alternativa in locul celor traditionale cum ar fi petrolul si carbunele;

18

- in ceea ce priveste automobilele, atata vreme cat acestea vor folosi combustibili derivati din petrol ,va trebui sa favorizam aplicarea de noi tehnologii,pentru a realiza motoare care sa consume mai putin carburant; - micsorarea producerii si consumului de ingrasaminte pe baza de azot in agricultura;

Bibliografie:
1. Durkin, Martin, "The Great Global Warming Swindle", WAG-TV, UK, 2007 2. Devins, Delbert W., Energy, It's Physical Impact on the Environment, Wiley, 1982. 3. Pietro Tundo, Introducere in chimia verde(Green Chemistry); seria 9 publicat in martie 2008 de consortiul Inca si Iupac. 4. www.apmvl.ro 5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Efect_de_ser%C4%83 6. http://ecosv.ro 7. http://www.dadalos.org/nachhaltigkeit_rom/grundkurs_4/treibhausgase.htm# seitenanfang 8. http://zebu.uoregon.edu/1998/es202/l13.html 9. http://biodieselmagazin.ro/revista/analize/241/solutii-pentru-criza-ecologica

19