RAPORTUL JURIDIC DE DREPT AL COMERTULUI INTERNAIONAL Dreptul comertului internaional (DCI) este un ansamblu de norme juridice de drept privat

t ce reglementeaz activitatea economic i raporturile juridice la care particip persoanele ce au calitatea de profesioniti comerciani, ageni economici, raporturi juridice ce depasesc cadrul intern (naional) al unui stat i conin un element de extraenitate, de internaionalitate . Obiect al DCI constitue, n principal, obiect al dreptului comerului internaional raporturile dintre profesionitii comerciani, chiar daca in NCC se elimin dualitatea dreptului privat, reglementndu-se, n pricipal, raporturile civile. Obiectul DCI raporturile juridice patrimoniale ce au in acelasi timp caracter comercial i internaional. DCI este o materie interdisciplinar, i reprez o mbinare ntre dreptul comercial i dreptul internaional privat i conf. art. 2557 alin 2 NCC raporturile de drept internaional sunt raporturile civile, comerciale, precum i alte raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate Normele DCI nu sunt numai norme de drept substantial, ci si cele de drept procesual ( i avem in vedere arbitrajul comercial internaiona). Comercialitatea raporturilor juridice este determinata in functie de dispozitiile sistemului de drept ce i este aplicabil lex causae (dreptul naional, inter) stabilit conform normelor de drept internaional privat, respectiv, de normele conflictuale ale rii forului (lex fori). Pentru a se stabili caracterul civil sau comercial al unui contract , se va interoga lex contractus (legea aleas de prile contractante in temeiul libertii de voin a prilor), iar in lipsa unei asemenea determinri, se va interoga legea determinat prin utilizarea criteriilor oferite de normele conflictuale obiective ale rii forului. n sistemele de drept naionale in care nu este cunoscut dualitatea civil -comercial, distincia se va face avnd n vedere raporturile juridice la care particip sau nu consumatori . n aceste condiii, regulile impuse activitii comerciale pe plan internaional vo r avea in vedere contractele incheiate cu consumatori. NCC conine normele conflictuale obiective generale ale tarii noastre, i in cazul in care legea romn este lex fori (adica legea instantantei investita cu solutionarea litigiului) i legea contractului nu a fost determinat prin vointa partilor, stabilim legea aplicabil acestuia (a contractului) n baza dispoziiilor NCC. Pentru determinarea internaionalitatii raporturilor juridice se ulizeaza 2 criterii:

Criteriul subiectiv - in temeiul caruia raportul juridic, contractul va fi internaional daca partile contractante, persoane fizice sau juridice au domiciliul sau sediul situate in state diferite in momentul incheierii contractului. NCC adauga criteriului subictiv si resedinta pentru pesoanele fizice si fondul de comert pentru pers. juridice ca si criterii de determinare a internationalitatii unui raport juridic comercial. Criteriul obiectiv in temeiul caruia raportul juridic, contractul va fi internaional daca marfa, lucrarea, serviciul, bunul ce fac obiectul raportului jur se afla n tranzit internaional, in sensul ca in timpul executarii contractului bunul, lucrarea sau serviciul trebuie sa treaca cel putin o frontiera de stat. *Frontiera linie naturala sau conventionala care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altui stat sau de intinderile de apa care nu fac parte din teritoriul sau. *Teritoriul tarii intinderea de pamant si apele cuprinse intre frontiere, cu subsolul si spatiul aerian, precum si marea teritoriala cu solul, subsolul si spatiul aerian al acesteia.

IZVOARELE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

IZVOARELE INTERNE ALE DREPTULUI COMERTULU INTERNATIONAL Izvoarele de drept reprezinta forme specific de exprimare a normelor de drept. Izvoarele sunt interne si externe. Norma conflictuala este cea care stabileste legea aplicabila unui act juridic, lex causae, lege ce este, de cele mai multe ori, o lege interna, nationala. Izvoarele interne ale dreptului comertului international sunt comune cu izvoarele dreptului comercial (izvoare normative: constitutia, codul comercial, legile comerciale speciale, codul civil si legile civile speciale si izvoarele interpretative: uzurile comerciale, doctrina, practica judiciara). Conform art.1 C.Civ. sunt izvoare ale dreptului legea, uzantele, si principiile generale ale dreptului, iar potrivit art. 2 NCC acest cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli care constitue dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera si spiritual dispozitiil or sale. NCC reprezinta dreptul comun, inclusiv pentru dreptul comertului international, principalul izvor al dreptului privat. NCC reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre personae, subiecte de drept civil, profesionisti sau neprofesionisti. Regulile special, derogatorii de la dreptul comun, precum si regulile ce reglementeaza domeniile neacoperite de NCC sunt incluse in legile speciale.

IZVOARELE INTERNATIONAL

INTERNATIONALE

ALE

DREPTULUI

COMERTULUI

-conventiile international manifestate sub forma diferitelor acte internationale: conventii (bilateral sau multibilaterale), tratate, acorduri si reglementari europene cu character obligatoriu; Conventiile internationale au aparut datorita dificultatilor practite create de diversitatea legislatiilor nationale, de necesitatea uniformizarii dreptului international privat sau de necesitatea crearii unui drept substantial, material uniform. Printre cele mai importante conventii international amintim: -Tratatul de la Roma (1957) de constituire a Comunitatii Economice Europene; -Conventia pentru infiintarea unei Asociatii Europene a Liberului Schimb (AELS), incheiat in 1960 la Stockholm; -Tratatul Maastricht pv instituirea Uniunii Europene din 1992 (TUE); -Tratatul de la Lisabona din 2007; -Cartea Natiunilor Unite; -Acordul General pentru Tarife si Comert (GAT); -Conventia de la Marrakech din 1995 pv constituirea Organizatiei Mondiale a Comertului; -Conventia de la Viena (1980) pv vanzarea international de marfuri; -Conventia de la New York (semnata la 10 iunie 1958) pv recunoasterea sentintelor arbitrale straine, ratificata de Romania in 24 iulie 1961; -Conventia de la Geneva (semnata la 21 aprilie 19610 pv arbitrajul comercial international, ratificata de Romania la 15 iunie 1963; -Conventia de la New York (1974) pv prescriptia in materia vanzarii international de marfuri;

DREPTUL UNIUNII EUROPENE SAU LEGISLATIA EUROPEANA Izvoare ale dreptului comertului international sunt normele Uniunii Europene, respective tratatele constitutive ale UE si Directivele si Regulamentele Europene, in calitatea acestora de reglementari comunitare cu caracter obligatoriu. Conform Constitutie Romaniei tratatele constitutive ale UE, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din dreptul intern, cu respectarea actului de aderare. De asemenea si NCC prevede ca in materiile reglementate de NCC, normele dreptului UE se aplica in mod prioritar indifferent de calitatea sau statutul partilor.

Acest principiu constitutional al aplicarii prioritare a dreptului UE a fost impus prin transpunerea jurisprudentei Curtii de Justitie a UE ce a stabilit ca dreptul comunitar se aplica cu prioritate atunci cand intra in conflict cu normele interne, indifferent de forta normelor nationale ca care intra in conflict: Constitutie, legi organice sau ordinare. Directivele Europene - reprezinta legislatie europeana secundara, ce trebuie transpusa in

legislatia statelor membre ale UE. Nu au aplicabilitate directa. *transpunerea psp adoptarea unor legi sau modificarea celor existente a.. legislatia nationala sa fie conforma cu cea europeana Exceptie! (prinvind transpunerea) Atunci cand legislatia nationala este neconforma unei prevederi a uneia dintre directivele europene, dispozitia directivei europene poate fi invocata direct in statul membru att in fata autoritatilor nationale, cat si in fata instantelor de judecata, avand prioritate fata de dispozitia contrara nationala. Regulamentele Europene se aplica direct statelor membre fara a fi necesara transpunerea lor in legislatia nationala. Ca regula, majoritatea statelor membre ale EU prefera sa-si adapteze legislatia. Deciziile nu au aplicabilitate directa, insa fiind adresate persoanelor particulare in anumite domenii pot fi considerate surse de drepturi si obligatii prentru acestea, fiind asimilate in aceste cazuri regulamentelor.

UZANTELE (UZUL, OBICEIUL SAU CUTUMA) COMERCIALE INTERNAIONALE Uzantele reprezinta o regula nascuta din practica sociala, folosita vreme indelungata si respectata intocmai ca si o norma juridica obligatorie. Codul civil introduce in dreptul romanesc uzantele ca si izvoare normative ale dreptului civil, si implicit, ale dreptului comertului international. Ca regula generala, potrivit Codului civil, uzantele sunt izvoare de ale dreptului comertului international in cazurile neprevazute de lege, aplicarea lor fiind subsidiara. Ca regula speciala, uzantele sunt izvoare principale ale dreptului civil si comercial si in materiile reglementate de lege, dar numai in masura in care legea trimite expres la acestea. Conform art 1272 alin 1 C.civ, in materie contractuala, uzantele au aceeasi pozitie ca si prevederile legale, intrucat nu se stabileste o ordine a surselor utilizate pentru completarea unui contract. Numai uzantele conforme ordinii publice si bunelor moravuri sunt recunoscute ca si izvoare de drept.

In functie de domeniul de aplicare, in practica comerciala avem: -uzuri locale -uzuri special (in fct de obiectul contractelor, domeniilor de activitate, profesii, etc) -uzuri generale ce se aplica tuturor relatiilor comerciale internationale. In functie de izvorul fortei juridice distingem: -uzuri normative -uzuri conventionale (interpretative) Uzantele normative au valoare juridica intocmai ca legea care trimite la ele in vederea aplicarii lor. Au rolul de a completa sau suplini legea, de a inlatura aplicarea legii. Au aceeasi forta juridica ca si legea, partile avand posibilitatea inlaturarea aplicarii lor prin manifestarea expresa de vointa. Uzantele conventionale - isi trag forta din voita partilor contractante ce aleg, in temeiul libertatii contractuale, aplicarea acestori uzuri intregului contract sau numai unei parti a acestuia. Au rolul de a interpreta, de a complete si preciza continutul contractelor. In ceea ce priveste forta juridical a uzantelor conventionale, acestea se aplica si isi produc efectele numai datorita vointei partilor contractante. In principiu, uzantele sunt conventionale sau interpretative ori de cate ori domeniul ce face obiectul uzantelor este reglementat de lege si legea nu face trimitere expresa la plicarea lor. In ceea ce priveste dovada existentei si continutului lor, uzantele publicate in culegeri elaborate de catre entitatile sau de organismele autorizate se prezuma ca exista, pana la regula contrarie. In vederea inlaturarii dificultatilor aplicarii uzantelor, institutiile internationale le-au codificat si uniformizat. Modalitatea de codificare si uniformizare, nu transforma natura uzantelor, nu influenteaza calificarea lor ca fiind uzante normative sau conventionale. Ca regula generala, chiar codificate si uniformizate, uzantele interpretative se vor aplica numai daca partile contractante aleg in mod expres aplicarea lor. Camera Internationala de Comert de la Paris (CCI), institutie private, a realizat cele mai multe codificari si uniformizari: -reguli uniforme pv INCASSO-ul -reguli uniforme pv acreditivul documentar -reguli pv garantiile contractual conditionate si neconditionate, -regulile INCOTERMS 2010 -clauza Model pv hardship-ul -clauza Model pv forta majora O alta standardizare din domeniul vanzarii internationale a fost realizata prin adoptarea Definitiilor revizuite de Comert American Exterior RAFTD 1941 ce reprezinta un corespondent

american al regulilor INCOTERMS 2010. In aceeasi materie se remarca Comisia Natiunilor Unite pentru Drept Comercial International UNCITRAL, FIDIC (Federatia internationala a inginerilor consultanti). Principiile privind contractele comerciale internationale elaborate de institutii internationale, in special de UNIDROIT reprezinta model pentru elaborarea contractelor, dar in acelasi timp sunt apreciate ca reprezentand uzante comerciale sau prefesionale si, deci, izvoare ale dreptului comertului international.

IZVOARE INTERPRETATIVE ALE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL Doctrina nu reprezinta izvor de drept, insa este un important instrument de intelegere si aplicare a legii, a uzantelor si a principiilor generale ale dreptului. Jurisprudenta nationala si cea europeana nu sunt formal recunoscute ca reale izvoare de drept, ci doar izvare interpretative ale dreptului. In tara noastra, principiul separatiei puterii in stat, se opune recunoasterii unui asemenea statut hotararilor judecatoresti in conditiile in care puterea judecatoreasca trebuie sa aplice legea, nu sa faca legea, dreptul, arbitru exclusiv al Parlamentului. Cu toate acestea jurisprudenta europeana a Curtii de Justitie a UE si a Curtii Europene a Drepturilor omului este obligatorie pentru instantele nationale, in ceea ce priveste interpretarea acordata legislatiei europene si concordanta prevederilor legale nationale cu cele europene. Interpretarea si aplicarea corecta a tratatelor constitutive si a legislatiei europene secundare, prin procedura trimiterii prealabile, Curtea de Justitie a UE pronunta hotarari ce sunt obligatorii atat pentru instantele de trimitere, cat si pentru celelalte instante nationale din statele membre ale UE. Aceste aspecte ale fortei juridice ale hotararilor pronuntate de instantele europene, au determinat aprecierea lor ca izvoare ale dreptului nostru privat, in temeiul principiului suprematiei dreptului european.