CAP. I.

NOTIUNI DE MECANICA FLUIDELOR

1.1.

Scurt istoric al evolutiei mecanicii fluidelor

Datorita rolului esential pe care il joaca apa in viata omului, cunostintele sale de hidraulic au inceput sa se infiripe nca din cele rnai vechi timpuri. Cele rnai vechi contributii irnportante la dezvoltarea hidrodinamicii le datorm lui Arhimede (285 - 212 l.e.n. - Siracuza). El a studiat plutirea corpurilor imerse, deducand celebra lege care i poart numele. Inginerii Romei antice au realizat, intre altele, un sistem complet de alimentare cu apa a orasului. Prima contributie semnificativ a perioadei moderne o datorm lui L. Euler (in 1755 aplica legile dinamicii, stabilite de Newton,la miscarea fluidelor si obtine astfel ecuatiile diferentiale ale miscrii). El pune bazele studiului analitic al fluidului perfect. Evidenta lips de concordant ntre teorie si rezultatele practice i-a indeprtat pe inginerii hidraulicieni de grupul cercetatorilor teoreticieni si i-a determinat sa se restrng la observatii si experimentri, fapt care a frnat progresul hidraulicii timp de mai multi ani. Independent, Navier (1827) si Stokes (1845), folosind modelul fluidului vscos newtonian, generalizeaz ecuatiile de miscare, incluzand fortele de frecare, proportionale cu gradientii componentelor vitezei. n 1883 Reynolds stabileste prin observare direct c, de fapt, exista doua tipuri de curgere in conducte : la viteze mici (laminara) si respectiv la viteze mari (turbulenta), stabilind ca exista un anumit parametru adimensional, a carui marime este un indiciu de caracterizare a tipului miscarii. N. E. Jukovski formuleaza in 1899 o teorema care i poarta numele si care permite determinarea fortei de portant intr-un curent potential cu circulatie. n 1904 Prandtl face urmatorul progres semnificativ, aratand ca in multe cazuri se poate diviza domeniul de curgere al unui fluid vascos in doua regiuni una chiar in imediata vecinatate a frontierei solide, iar cealalta constituind restul domeniului. n zona din vecinatatea peretelui efectu1 vascozitatii este predominant, dar restul fluidului se poate studia cu ajutorul modelului fluidului perfect. 1

Oamenii de stiinta romani aduc si ei o contributie insemnata la dezvoltarea mecanicii fluidelor si hidraulicii, prin nume ilustre, cum ar fi : Gogu Constantinescu (creatorul stiintei sonicitatii), Henri Coanda (creatorul avionului cu reactie si descoperitorul efectu1ui care ii poarta numele), Dionisie Ghermani (autorul unui original tratat de hidraulic).

1.2.

Notiunea de fluid. Fluid ideal; Fluid real

Un fluid este o substant care, in stare de repaus, nu poate prelua forte de forfecare (adica forte tangente la suprafata pe care actioneaz). Corpurile solide pot suporta solicitari de forfecare ramanand in repaus, dar n ele se produc deformatii interne. Fluidele pot rezista insa la forte de forfecare, atunci cnd are loc o miscare relativa ntre particulele lor. Granita dintre solide si fluide este uneori dificil de trasat. Asfaltul de exemplu, se comporta ca un solid fata de fortele care i se aplica un interval de timp relativ scurt, dar are o tendinta de curgere sub actiunea unor forte aplicate un timp mai indelungat. n conceptul de fluid sunt incluse lichideIe, gazele si vaporii. Un lichid difera de un gaz prin proprietatea de a avea un volum destul de bine definit. Fluidele sunt alcatuite din conglomerate de molecule, aflate intr-o stare de continua agitatie. Exista o limita inferioara a marimii elementului de volum pentru un fluid, deoarece notiunea de proprietate locala isi pierde sensul pe masur ce se tinde spre dimensiunile moleculare. De aceea se vor examina propriettile fluidului la o scar mic n raport cu obiectul problemei studiate (de obicei cu dimensiunile corpurilor solide cu care lichidul este in contact), dar inca mare comparativ cu dimensiunile moleculare, astfel incat chiar cel mai mic element de volum s cuprind nc un numr foarte mare de molecule. Acesta este conceptul de infinit mic din punct de vedere fizic, precizat de Lorentz si care st la baza aplicatiilor in fizic ale calculului infinitezimal. Astfel, densitatea si alte proprietati locale se vor apropia de o limit cnd vom considera volume din ce in ce mai mici si vor varia continuu cnd se va trece de la un punct la altul din imediata vecinatate. n rezumat, se spune ca fluidul este in acest caz un mediu continuu. La presiuni normale, un gaz este practic un mediu continuu, dar atunci cnd presiunea este suficient de joasa, distanta medie dintre molecule poate deveni mare in comparatie cu dimensiunile corpului solid studiat (gaz rarefiat). Acest gaz este inca un fluid, dar nu mai poate fi considerat un mediu continuu in sensul de mai sus. Fluidul ideal este un fluid incompresibil n care nu se manifest forte de frecare intern. n conditii statice n fluidele reale, ca si n cele ideale, se manifest numai forte de presiune. De aceea echilibrul fluidelor reale coincide cu cel al fluidelor ideale n majoritatea cazurilor. -3-

n conditii dinamice n fluidele reale se manifest, pe lng fortele de presiune si forte de frecare intern sau de frecare vscoas care influenteaz, n unele cazuri destul de mult, miscarea fluidelor. Acesta este fluidul real. A studia curgerea fluidului real nseamn a studia curgerea unui fluid pentru care deplasarea unor straturi n raport cu altele este nsotit de aparitia unor forte de frecare.

-4-

1.3.

Clasificarea curgerii fluidelor

Miscarea fluidelor poate fi clasificat dup schema:

Curgerea fluidelor

Stationar

Nestationar

v = v (r )

v = v(r,t)

Nerotational

Rotational v0; w0;

v0; w=0

Laminar IvI = mic

Turbulent IvI = mare

Turbulent IvI = oricare

Curgerea fluidului se numeste stationar sau n regim permanent dac viteza particulelor de fluid depinde de pozitia lor dar nu depinde de timp : v = v ( r ).

-5-

Curgerea fluidului se numeste nestationar, n regim variabil sau nepermanent, dac viteza particulelor de fluid depinde att de pozitia lor ct si de timp : v = v ( r,t ) ; Curgerea fluidului se numeste nerotational sau fr vrtejuri, dac miscarea particulelor lui este pur translational (particulele de fluid nu se rostogolesc) : v 0 ; w = 0 ; Curgerea fluidului se numeste rotational sau cu vrtejuri dac particulele lui particip simultan la o miscare de translatie si una de rotatie (se rostogolesc) : v 0 ; w 0 ; Curgerea cu sau fr vrtejuri a fluidului, n care liniile de curent nu se ncruciseaz (nu se amestec), iar n conducte cu sectiune constant sunt paralele ntre ele, se numeste curgere laminar. La viteze mici curgerea este laminar.

-6-

CAP. II. PROPRIETTI ALE FLUIDELOR

2.1.

Proprietti comune lichidelor si gazelor.

1. - Fluiditatea - proprietatea fluidelor de a curge. Consecinte : a) fluidele iau forma vasului in care se gasesc; b) nu pot prelua forte concentrate, ci numai forte de suprafata sau volumice; c) nu pot suporta practic dect eforturi de compresiune in stare de repaus. 2. Masa si greutatea fluidelor Pentru un fluid omogen si izotrop densitatea se defineste ca : =
m V

unde V este volumul considerat , iar m este masa fluidului continut n acest volum. Dac fluidul este neomogen dar izotrop, aceasta formula defineste densitatea medie, iar densitatea punctual se obtine prin trecere la limit :
lim = dV = . Unitatea de msur n S.I. : [] = kg m-3. V 0 V Greutatea unei mase de fluid se obtine cu formula binecunoscut: G = m g. Se foloseste uneori greutatea specific medie : m =G/V, respectiv
dm m

greutatea specific punctual : = [] = N m-3. Se observ c = g 3. Presiunea static.

dG dV

lim

V 0

G V.

Cand o anumita mas de fluid este supus unor solicitri exterioare, se produce o stare de eforturi interne, ca o reactiune la actiunea exterioar. Izolnd o particula de fluid se constat c asupra acesteia, pe lang fortele masice externe, vor actiona si fortele de legatur, care simuleaz din punct de vedere mecanic actiunea particulelor de fluid din portiunea ndeprtat. Deoarece fortele de atractie intermoleculare au o raz de actiune redus, se poate considera c fortele de legatura interne se exercit doar ntre -7-

moleculele imediat adiacente suprafetei sectionate, adica sunt forte de suprafat.

Forta de legatura (Fl) depinde, in general, de orientarea suprafetei (n), precum si de marimea ariei (A). Daca fluidul este in repaus, atunci datorita fluidittii, rezulta ca Fl trebuie sa fie orientat dupa directia normalei, in sens contrar, deoarece daca ar exista component tangential a fortei de legatur, ar produce miscarea straturilor adiacente suprafetei. Aceasta fort are natura unei compresiuni, deoarece fluidul nu poate prelua tensiuni. Starea local de eforturi se caracterizeaz prin presiunea static medie : pm =

respectiv presiunea static punctual: p = lim

A 0

ln

atunci fortele de legtur au o distributie neuniform pe suprafata de sectionare. Formula anterioar se mai poate scrie sub forma echivalent : d Fl = - n p dA. Deci forta de presiune rezultant care actioneaz asupra unui element de fluid, mrginit de suprafata A este : F
p

ln

= - pndA
A

Presiunea static are un caracter scalar - marimea sa nu depinde de orientarea suprafetei de sectionare ce trece prin punctu1 considerat. Dimensiunea presiunii n S. I. : [p]=N.m-2=Pa Caracterul scalar al presiunii decurge ca o consecint necesar a echilibrului static al fluidului. ntr-o prim aproximatie, pentru modelul fluidului perfect, lipsit de vscozitate, presiunea si pstreaz caracterul scalar, dar pentru fluidul vscos real este necesar o noua definitie a presiunii.

-8-

4.

- Elasticitatea si compresibilitatea fluidelor

Compresibilitatea este proprietatea fluidelor de a-si modifica volumul cnd variaza presiunea si temperatura. Lichidele au o compresibilitate foarte redus, uzual neglijabila. Variatia relativ a volumului fluidului este proportional cu variatia presiunii :
dV = - V

dp

(2.4.1)

unde este coeficientul de compresibilitate. [] = m2 x N-1 E = se numeste modul de elasticitate volumic. Pentru ap, ntre 1 at si 200 a,t scade lent cu temperatura: la t = 00 C; = 5,3.10-10 m2x N-1; E = 19231 at; la t = 200 C; = 5.10-10 m2 x N-1; E = 20408 at. Apa este cam de o suta de ori mai compresibil decat otelul. De elasticitatea fluidelor depinde viteza de propagare a sunetului (a undelor de presiune de mic amplitudine). Se constat experimental c viteza de propagare a sunetului este : c=
E

dV d = V

(2.4.2)

Deoarece prin comprimare masa nu se reduce : dm = d(V) = dV +V d = 0 Din (2.4.1) si (2.4.3) rezult :
=
1 dV 1 d = dp V dp ,

(2.4.3)

iar (2.4.2) devine : (2.4.4)

c=

dp d

Viteza sunetului n ap se modific cu temperatura : La t = 00C c = 1399 m/s ; La t = 250C c = 1457 m/s ; Lichidele sunt practic incompresibile si viteza sunetului in ele este foarte mare, adica variatiile de presiune se transmit aproape instantaneu. Efectul compresibilitatii lichidelor este considerat in analiza fenomenului de lovitur de berbec, a crui manifestare, prin micsorarea si marirea locala a presiunii n lichide este direct legata de interferenta undelor elementare de presiune.

-9-

5.

Vscozitatea fluidelor

Se manifesta la deplasarea relativa a straturilor de fluid, prin aparitia unor eforturi tangentiale, care tind sa egalizeze vitezele, fiind un rezultat al schimbului de impuls la scara microscopic. n cazul simplu al miscrii unei pelicule de lubrifiant ntre doua placi plane, de arie A, dintre care cea inferioara este in repaus, iar cea superioara se translateaza cu viteza v, se constata aparitia unei forte de rezistenta vascoas, exprimata de legea lui Newton:
v F = n A

(2.5.1.) coeficientul de

unde factorul de proportionalitate reprezint vscozitate dinamic, de dimensiune n S.I. : [] = K m-1xs-1 n

v =contact 0 n imediata vecinatate a suprafetei de ntre un fluidA si un perete solid, fluidul are viteza corpului solid, datorita aderentei intime a particulelor fluide la suprafata de contact. Generalizarea formulei (2.5.1) se obtine asimilnd doua straturi de fluid adiacente, in miscare relativa cu cele doua placi. Analogia este cu atat mai corecta, cu ct straturile sunt mai apropiate (pentru a putea fi considerate practic paralele) si cu cat aria considerat este mai mic. La limit se obtine efortul tangential de frecare vascoas : [] = dn
dv

(2.5.2)

unde dn este distanta infinitezimal ntre dou straturi adiacente, iar dv este viteza relativ dintre ele. [] = kg. m-1 s-1 Deoarece ns aceast unitate de msur este prea mare pentru a putea fi utilizat, n practic se foloseste uzual unitatea de msur CGS: 1 poise = 1 g cm-1 s-1 ntruct n formule apare frecvent raportul s-a introdus coeficientul de vscozitate cinematic : v= [v] = m2s-1 n sistemul CGS unitatea folosit este :

(2.5.3)

-10-

1 stokes = 1 cm2s-1 Vascozitatea dinamica pentru aer creste cu temperatura, iar pentru ap scade odat cu cresterea temperaturii. Aceasta deoarece la lichide fortele coezive sunt comparativ mai mari decat cele de la gaze, iar efectul coeziunii scade cu cresterea temperaturii, n timp ce n cazul gazelor rezistenta vascoas se datoreaz in primul rand transferului de impuls molecular, care creste cu temperatura. Pentru gaze vscozitatea depinde de temperatur, dupa relatia Sutherland:
= 0
c T0 T c T0 1+ T 1+

(2.5.4)

unde 0 este vscozitatea la 00 C, iar c = 119. Legea de vascozitate (2.5.2) se aplica fluidelor vscoase newtoniene. n cazul celor nenewtoniene se constata experimental o relatie neliniara intre si gradientul vitezei, dar cu absenta eforturilor tangentiale n stare de repaus. n practic vscozitatea se masoara cu ajutorul vscozimetrelor. De exemplu, in cazul vascozimetrului Engler se determina timpul de golire al unui rezervor plin cu lichidul studiat, la temperatura dorita, si se compar cu timpul de golire in cazul apei distilate la 200 C. Raportul cE = t/t0 se numeste vscozitate n grade Engler, iar conversiunea la vscozitatea cinematic se realizeaz cu formula: 106 v = 7,320 E 6,31/0E (m2 s-1).

-11-

2.2.

Tipuri de forte n mecanica fluidelor

Fortele care actioneaz asupra unui fluid sunt distribuite continuu si se pot clasifica n : a) forte masice - proportionale cu masa particulei fluide : F = f dm = p f dV, unde f este forta pe unitate de masa (N /Kg).
V

De exemplu, fortele de greutate sunt date de relatia : Fg = gdm = pgdV

V

iar fortele de inertie se obtin din formula: Fi = - a dm = - adV

V

Datorita fluiditatii, in mecanica fluidelor nu exista forte concentrate. b) forte de suprafat- distribuite cu o densitate de suprafat. n cazul unei suprafete de sectionare fictive, se dezvolta forte de suprafat interioare, iar pe suprafata de contact ntre doua faze (lichid - solid, lichid - lichid, lichid - gaz) se dezvolta forte de legtur de contact. Fortele superficiale pot fi normale, de exemplu cele de presiune n fluidele n repaus : Fp = -pndA A sau tangentiale, de exemplu cele de vscozitate n fluidele n miscare : Fv = tdA A , unde t este un versor in planul tangent, iar - efortul de frecare vscoas.

-12-

2.3.

Propriettile lichidelor

Lichidele se mai numesc si fluide grele, deoarece rezultanta fortelor de greutate este de acelasi ordin de mrime cu rezultanta fortelor de presiune. De obicei lichidele se consider incompresibile. 1. Suprafata liber si tensiunea superficial Se stie ca lichidele iau forma vasului in care se gasesc, dar pstreaz un volum determinat si posed o suprafat liber. Fortele de coeziune la lichide au o mrime intermediar ntre solide si gaze. Actiunea intermolecular are un caracter combinat de atractie si respingere si se poate descrie prin potentialul Lennard - Jones (). Pozitia stabil a moleculelor corespunde minimului energiei potentiale si se poate introduce o raz a sferei de atractie intermoleculara R. Fortele de coeziune ce actioneaz asupra unei molecule din interiorul fluidului se echilibreaz reciproc, dar moleculele din vecintatea suprafetei libere, continute intr-un strat de grosimea razei R, sunt atrase catre interiorul lichidului. Se stabileste astfel o stare de tensiune la suprafata de separatie a doua fluide diferite, ca si cum ar exista o membran elastic, avand tendinta de a micsora aria suprafetei de contact, prin comprimarea lichidului din interior. Aceast comprimare este foarte accentuat (presiuni de ordinul zecilor de atrnosfere) si este cauza pentru care lichidele sunt practic incompresibile. Dac se foloseste analogia cu membrana si se indeprteaz un element din suprafata de contact, atunci este necesar s se introduc forte de legtur proportionale cu lungimea curbei de sectionare; factorul de proportionalitate se numeste tensiune superficial (Nm-1): df = dl

(r)

dl df O

r r R

-13-

La suprafata de contact dintre lichid si un corp solid se produce fenomenul de adeziune (aderent). Dac aderenta este predominant fat de tensiunea superficial, se spune c lichidul ud peretele solid; n caz contrar, lichidul nu ud corpul solid. Forma suprafetei libere (meniscul) se stabileste normal pe forta rezultant n punctul de contact triplu. n tuburi cu diametre mici (capilare) se produce ridicarea sau coborrea nivelului suprafetei libere fat de nivelul hidrostatic exterior. Fenomenul se numeste capilaritate si este un efect al tensiunii superficiale. Diferenta de nivel este dat de legea lui Jurin: 2 rg

h=

ud

nu ud

Tensiunea superficial are numeroase aplicatii tehnice n teoria jeturilor de lichid pentru injectoarele de combustibil, la circulatia fluidelor prin medii poroase, n calcularea unor efecte de suprafat ale ungerii, etc. 2. Dizolvarea gazelor. Vaporizarea . Cavitatia Lichidele dizolv gazele cu care vin n contact, in cantitati cu atat mai mari cu cat presiunea este mai mare si temperatura mai scazuta. Astfel, apa in conditii naturale, la temperatura de 10 C contine aer dizolvat cca 2% din volumul sau. Masa de gaz dizolvata este proportionala cu presiunea gazului, la temperatura constant. Daca presiunea scade sau temperatura creste, gazele se degaja sub forma unor bule. Lichidele se evapor, datorita unor molecule care scapa prin suprafata libera. Moleculele de vapori exercita o presiune partial in spatiul de deasupra -14-

lichidului, numita presiune de vapori. Dac lichidul este continut intr-un recipient nchis se ajunge la o stare de echilibru dinamic, depinznd de activitatea molecular si de temperatur. Presiunea de vaporizare creste cu temperatura. Atunci cnd presiunea extern scade pn la presiunea de vaporizare la temperatura dat, se degaj bule de vapori si gaze dizolvate. Acest fenomen de vaporizare local se numeste cavitatie. Oxigenul care se degaj se afl in stare nscnd (molecule monoatomice) si poate provoca oxidarea intens a peretilor metalici cu care bulele vin in contact (coroziune hidrodinamica). n cazul apei, cavitatia poate aparea n acele instalatii n care, datorit unor strangulari ale sectiunilor de curgere ale lichidului, apar presiuni foarte sczute. Bulele de gaz care iau nastere sunt antrenate de fluidul in miscare, formndu-se o emulsie foarte compresibil. Atunci cand bulele ajung ntr-o zon cu presiune mai ridicat se produce fenomenul invers, de redizolvare a gazelor n lichid. Implozia bulei duce la aparitia unor unde de presiune nestationare, care pot interfera constructiv in anumite puncte provocnd variatii mari ale presiunii locale si perturbri ale procesului de curgere. Deosebit de duntor este efectul mecanic al dizolvrii bulelor aderente la suprafetele solide de contact cu fluidul (de exemplu, paletele rotoarelor pompelor centrifuge), unde redizolvarea bulei are ca efect de impact local al peretelui solid, generndu-se suprapresiuni mari, datorit concentrrii practic punctuale a eforturilor , prin micsorarea diametrului bulei pn la disparitia total. Fenomenul de cavitatie este extrem de dunator n tehnic, iar procedeul de combatere a sa const n proiectarea si amplasarea judicioasa a instalatiilor, astfel nct cea mai scazut presiune n sistem s depaseasc sensibil presiunea de vaporizare la temperatura de regim.

-15-

2.4. Propriettile gazelor si vaporilor Gazele si vaporii se mai numesc si fluide usoare, ntruct fortele de greutate sunt neglijabile fat de fortele de presiune. De pild, pentru un recipient n forma de cub cu latura de 1 m, n care se afla aer la presiunea de 1 at si temperatura 0 C, greutatea masei de gaz reprezinta 0,125 % din forta de presiune. Gazele si vaporii sunt extrem de compresibili (spre deosebire de lichide), deoarece variatiile de volum produse de variatia presiunii sunt mari. Pentru un gaz n regim izoterm se va obtine : p/p = V/V, adic E = p. Dac p = 1 at si p = 0,5 at, rezult V/V = 50%. Totusi pentru viteze reduse (strict mai mici dect viteza sunetului n aer) se poate neglija efectul compresibilittii. Proprietatile termodinamice ale gazelor sunt descrise de ctre ecuatia de stare, care leaga numarul minim de parametri de stare necesari pentru a descrie complet comportarea gazului. Schimbarea parametrilor la trecerea dintr-o stare termodinamica in alta depinde de modul de trecere, deci de caracterul desfasurarii procesului. O buna aproximatie a ecuatiei de stare o constituie relatia lui Clapeyron pentru gaze perfecte pV = (m/) RT, cu R= 8314 J/KmolK Una dintre cele mai generale transformri de stare pentru gazul perfect o constituie transformarea politrop, pentru care cldura specific a procesului rmne constant. Aceast transformare este descris de ecuatia: pVn = constant, unde n este indicele politropic. Ea se poate particulariza n urmtoarele transformri: - n ; transformarea izocor (V= const., p/T = const.) - n = 1; transformarea izoterm( p = const., pV = const.); - n= 0 ; transformarea izobar; ( p = const., V/T = const.); - n= ; transformarea adiabat; ( = exponent adiabatic); P n=0 n<1 n=1

n; n =
O V

-16-

CAP. III. CINEMATICA FLUIDELOR

Se ocup cu studiul miscrii fluidelor fr a tine seama de fortele si transformrile energetice care apar. Se intentioneaz determinarea componentelor vitezei vectoriale v si ale acceleratiei vectoriale precum si traiectoriile parcurse de particulele fluide. Miscarea se caracterizeaz sintetic prin spectrul hidrodinamic sau aerodinamic. Se consider c mrimile unei functii continue si derivabile n timp si spatiu si se aplic elemente de teoria cmpului. Formulele sunt valabile att pentru fluidele ideale ct si pentru fluidele reale. 3.1. Metode de studiu n cinematic 1. Metoda Lagrange n metoda Lagrange se urmreste fiecare particul pe traseul strbtut de aceasta, iar miscarea ntregului fluid este caracterizat prin ansamblul traiectoriilor parcurse de particulele fluide. Pentru o particul, traiectoria este caracterizat de: X = X(X0, Y0, Z0, t) Y = Y(X0, Y0, Z0, t) Z = Z(X0, Y0, Z0, t), unde X0, Y0, Z0 sunt coordonate initiale ale particulei la momentul t0. Considerm c fluidul este format din M particule, iar un ansamblu de N ecuatii de acest tip, caracterizeaz miscarea fluidului. Din ecuatiile traiectoriilor se deduc componentele vitezei vectoriale v = v(u, v, w) Componentele de vitez sunt: u = X/t; v = Y/t; w = Z/t. Componentele acceleratiei vectoriale a = a (ax, ay, az) sunt : -17-

-18-

-19-

-20-

-21-

Un vrtej nu se poate nchide n interiorul fluidului. Dac s-ar nchide n interiorul fluidului dS 0 v un vrtej se nchide pe o suprafat solid cu care se nvecineaz un fluid, sau se nchide n el nsusi (vrtejuri toroidale).

-22-

CAP. IV. DINAMICA FLUIDELOR REALE

Fluidele reale au proprietatea de vscozitate, care produce frecri si pierderi de energie. 4.1. Clasificarea curgerii fluidelor Experienta lui Reynolds

-23-

-24-

-25-

Acest lucru se datoreaz efectelor de turbulent care produc pierderi suplimentare de energie fat de regimul laminar prin caracteristicile specifice. 4.2Ecuatiile de miscare ale fluidelor reale

-26-

-27-

-28-

-29-

4.3.

Miscarea laminar si turbulent a fluidelor reale

-30-

-31-

-32-

-33-

-34-

-35-

4.4.

Fortele care actioneaz asupra corpurilor n miscare n fluide. Rezistenta la naintare.

Un corp solid imersat total sau partial intr-un fluid poate avea fat de aceasta viteza diferita de zero in urmatoarele imprejurari: - fluidul este in repaus iar corpul se misca in interiorul fluidului (un avion care zboara in aerul linistit al atmosferei); - corpul este in repaus iar fluidul in care se gaseste se misc (un vapor ancorat in apa unui fluviu); - corpul solid se misca intr-un fluid aflat in miscare, viteza corpului fiind diferita de cea a fluidului (un vapor navigand pe apa unui fluviu). n toate cazurile interactiunea dintre corpul solid si fluid este aceeasi dac viteza relativ a corpului fat de fluid este aceeasi. De aceea examinm numai unul din cazuri, rezultatele obtinute putnd fi aplicate si celorlalte cazuri. Dac legm un balon umplut cu gaz de o sfoar si fugim cu el constatm c balonul rmne n spatele nostru si ntmpin o rezistent la naintarea prin aer. Aerul se opune miscrii corpurilor cu o fort oarecare. Exemplele n care fluidele se opun miscrii corpurilor solide prin ele sunt numeroase: alergarea prin aer, ap, parasutarea, etc. Cauzele aparitiei fortelor de rezistent la naintare sunt cel putin dou : a) La contactul dintre fluid si corp apar forte de frecare interioar, care sunt totdeauna opuse miscrii ; b) n fata si n spatele corpului solid se modific starea de comprimare a fluidului ceea ce creeaz o diferent de presiune corespunztoare, mai mare n fata corpului dect n spatele lui. Diferenta de presiune se manifest prin diferent n fortele de presiune ce actioneaz asupra corpului din fat si din spate. Modificarea strii de comprimare a fluidului apare din cauza inertiei lui : n fata corpului fluidul nu permite acestuia s-i ocupe rapid locul, iar n spatele corpului fluidul nu umple imediat locul prsit de corp (fig. 1). Depresiunea care se formeaz n spatele corpului are un efect de frnare asupra lui mult mai mare dect fluidul din fata lui. Aceasta si pentru c n spatele corpului se formeaz vrtejuri, n care fortele de frecare sunt mult mai mari dect n curgerea laminar.

-36-

P1

P2 <P1 V C=f(profil) 1,2 1

R 0,4 0,1 0.06

fig. 1

fig.2

Experiente de msurare a fortei de rezistent la naintare, efectuate prin suflare cu viteze diferite a unui curent de gaz, pe corpuri avnd profile si sectiuni transversale diferite (fig. 2), au artat urmtoarele : - forta de rezistent la naintare este direct proportional cu sectiunea corpului normal vitezei curentului de fluid. RS (1)

- forta de rezistent la naintare este direct proportional cu presiunea dinamic din fluidul suflat asupra corpului. R~pd = v2/2 (2)

- forta de rezistent la naintare depinde de forma geometric (profilul) a corpului si de orientarea corpului fat de viteza curentului de fluid suflat asupra lui. nglobnd aceste rezultate ntr-o singur expresie putem scrie : R~S x pd sau R = CSpd adic (3)

R = CS x v2/2

, unde C este o constant de proportionalitate numit coeficient de rezistent, a crei valoare depinde de profilul corpului. n partea dreapt a fig. 2, ilustrm valoarea lui C, n unitti relative, pentru diferite profile.

-37-

Profilele cu valori mici ale constantei C si prin urmare care ntmpin rezistent mic la naintarea n fluide se numesc profile aerodinamice sau forme aerodinamice. Rezistenta fluidelor la naintarea n ele a corpurilor este direct proportional cu densitatea fluidului, cu sectiunea corpului normal vitezei lui relative, cu ptratul vitezei relative si depinde de profilul corpului. Observatie : Dependenta fortei de rezistent de ptratul vitezei ( cum se arat n formula (3)) corespunde vitezelor relative mari ale corpului fat de fluid, comparabile cu viteza avioanelor. La viteze mici forta de rezistent la naintare este proportional cu puterea nti a vitezei.

-38-

4.5.

Portanta

Analizm n detaliu forta care actioneaz asupra unui corp cu profil asimetric cambrat cnd acesta se misc ntr-un fluid sau este n repaus dar fluidul se misc fat de el. n figura 3 artm modificarea liniilor de curent ale fluidului care curge, la introducerea corpului cu profil cambrat n tubul de current. Tubul de curent se ngusteaz n regiunea n care se afl corpul, o parte din spatiu fiind ocupat de corp. Cele mai multe linii de curent se deplaseaz n sus, ndesndu-se deasupra suprafetei bombate a corpului cambrat. Sub fata cambrat a corpului modificarea liniilor de curent nu este mare. P v PA PB F R

fig 3 Din ecuatia de continuitate rezult c viteza fluidului este mai mare n sectiunile ngustate ale unui tub de curent. n cazul nostru n sectiunea ngustat AB a tubului de curent creste mai ales viteza fluidului care curge pe deasupra corpului, ceea ce este evidentiat si de ndesarea liniilor de curent n aceast regiune. Conform cu ecuatia lui Bernoulli cresterea presiunii dinamice n punctul A, ca urmare a cresterii vitezei fluidului n acest punct, determin o scdere cu aceeasi valoare a presiunii statice n punctul A, fat de celelalte puncte ale fluidului. Pentru un tub de curent orizontal (h1 = h2), ecuatia lui Bernoulli scris pentru punctele A si B este pA + vA2 = pB + vB2 de unde p=pB-pA= /2(vA2 - vB2) Deoarece vA >vB presiunea static pB cu care fluidul apas normal pe fata inferioar, este mai mare dect presiunea static pA cu care fluidul apas normal pe fata superioar. Corespunztor, forta de presiune care apas pe fata inferioar de jos n sus este mai mare dect forta de presiune care apas de sus n jos pe fata superioar.

-39-

Rezultanta fortelor de presiune cu care fluidul actioneaz asupra corpului este diferit de zero si orientat pe vertical n sus. Aceast rezultant se numeste fort portant P. Concomitent cu forta portant fluidul mai actioneaz asupra corpului cu forta R rezistenta la naintare. Astfel, forta total cu care fluidul n care se misc corpul cu profil cambrat actioneaz asupra acestuia este rezultanta F = P+R a portantei si rezistentei la naintare. Aplicatia imediat a efectului de aparitie a fortei portante, cnd corpurile cu profil cambrat se misc n fluide, este aripa de avion. Asupra unor aripi cu profil cambrat va actiona o fort portant care poate ridica si mentine avionul n aer. Pe lng forta F, cu care actioneaz fluidul, asupra avionului mai actioneazforta de tractiune a elicei si forta gravitational. ntr-un zbor orizontal, cu vitez constant, rezultanta tuturor fortelor care actioneaz asupra avionului trebuie s fie nul. Acest lucru are loc cnd forta de tractiune T este egal n valoare cu rezistenta la naintare R, iar portanta P egal cu greutatea G a avionului (fig. 4) P T -F fig. 4 G v = const. F R

Dnd corpului cu profil cambrat o mic nclinare fat de directia de naintare portanta creste. Unghiul de nclinare se numeste unghi de atac. Portanta creste cu cresterea vitezei avionului mai rapid dect creste rezistenta la naintare. Aceasta d posibilitatea ca la avioanele de vitez mare, unde portanta este suficient de mare, s se foloseasc profile simetrice de tipul profilului laminar (fig. 2), pentru care rezistenta la naintare este foarte mic. Avioanele ale cror aripi au profil simetric necesit piste de decolare si aterizare lungi, pentru a dobndi viteze mari, la care portanta s fie suficient pentru a ridica avionul. Din contr, avioanele care au un profil cambrat asimetric, pot decola si ateriza pe piste scurte, deoarece chiar vitezele mici asigur o portant suficient pentru a ridica avionul.

-40-

4.6.

Analiza dimensional si teoria similitudinii

-41-

-42-

-43-

-44-

4.7.

Stratul limit si criza rezistentei hidrodinamice

-45-

-46-

-47-

-48-

-49-

CAP. V. CONTRIBUTII ROMNESTI LA STUDIUL DINAMICII MODERNE A FLUIDELOR EFECTUL COAND

"Ce noroc ar avea omenirea dac ar exista multe natii care s-i fi adus - fat de numrul de locuitori - att ct i-a adus natia romn n ultimii 120 de ani !" H. Coand

Zborul omului a alimentat dintotdeauna fantezia; n timpurile moderne tiina a nceput cu pai siguri cuceririle aerospaiale, domeniu n care alturi de alte naiuni i a noastr s-a aliniat din timp. n dinamica modern a fluidelor, doi romni i un francez reuesc, n ambiana Parisului, s se inscrie n universalitate prin rezultate n domeniul propulsiei reactive, dobndite n munca lor de pionierat. Ei sunt, pe de o parte Alexandru Ciurcu mpreuna cu Just Buisson, iar pe de alt parte, mult mai eficient pentru viitorime, Henri Coand. Nascut la Bucureti, la 7 iunie 1886, locuiete la Viena, Paris i Bruxelles, tatl su fiind ataat militar n aceste capitale. Revine n ar, unde ncepe coala. nva la liceul Sfantul Sava, absolv stralucit apoi liceul militar din Iai, termin ef de promotie coala superioar de aeronautic i construcii mecanice din Frana. Nu a renunat niciodat la cetenia roman, pe care dimpotriv - i-a afirmat-o cu orice prilej. Efectul care i poart numele a fost observat la 19 decembrie 1910, in cursul primului zbor aeroreactiv din lume, pe aerodromul Issy-les-Moulineaux, de lang Paris. Urmarind evoluia flcrilor ce parseau ajutajele, el a constatat cu surprindere c acestea, n loc s fie deviate spre exterior de ctre plcile deflectoare, dimpotriv, erau atrase i lipite pe pereii fuzelajului. Observaia a fost consemnat abia dup un sfert de veac, prin brevetul cu denumirea Procedeu i dispozitiv pentru a devia o vn de fluid, care ptrunde in alt fluid. Descoperirea va fi teoretizat de Albert Mtral, la 3 ani dup publicare (1939). Henri Coand a lsat ns n urm o varietate mult mai mare de invenii i

-50-

inovaii, acoperind o arie larg de domenii ca : industria, agricultura, transporturile, construciile de locuine, protejarea mediului nconjurtor etc. Revenind ns la domeniul dinamicii fluidelor, merit menionate o serie de realizari, cum ar fi : arztorul pentru combustibil gazos, amplificatorul de fluid, transportorul pneumatic, metoda i dispozitivul de gaz-lift, aerodina lenticular. Totui cea mai important descoperire a sa, care l-a consacrat definitiv, a fost efectul care i poart numele. in octombrie 1910, la cel de-al doilea Salon International de Aeronautic de la Paris, Coand prezinta primul aeroplan cu reacie din lume. Iat i cteva caracteristici : Anvergura 10,3m. ; Lungimea 12,5 m.; naltimea 2,75 m.; Suprafata portant 32,7 m. ; Greutate n linie de zbor 420 kg Motoare cu tractiune la punct fix de 220kg. Referitor la zborul efectuat n 16 decembrie 1910, H. Coand relata: "Cnd m-am urcat n carlinga deschis i am nceput rulajul avionului la sol am constatat c ceva nu este n regul. ]etul de reactie nu sttea n conducta de evacuare din azbest, ci ieea i atingea prtile laterale ale fuzelajului. Fiindu-mi team c avionul va lua foc, mi-am concentrat toat atenia asupra reglrii motorului cu reactie i n-am observat c avionul prindea vitez. Apoi am privit afar. Zidurile Parisului erau chiar n faa mea. Nu mai aveam distana necesar nici pentru a opri i nici pentru a m ntoarce, aa c am ncercat s zbor peste ele. Dar nu era nimeni care s m nvete cum s zbor, iar avionul meu era nou i complet deosebit. Am forat aparatul s urce prea brusc i s-a angajat n limita de vitez. Aripa stnga s-a rupt, iar avionul meu s-a prabuit pe sol. Deoarece nu purtam centura de sigurant n carlinga deschis, am fost aruncat n momentul prabuirii. Mi-am revenit simindu-m ca i cum sar fi zdruncinat totul n mine. Avionul meu cu reacie ardea la civa iarzi mai ncolo."

-51-

-52-

Consideratii teoretice asupra efectului Coand Ilustrul nostru compatriot Henri Coand a observat i a studiat efectul care const n tendinta pronuntata a jeturilor relativ subtiri de a nu se dezlipi de corpurile pe care se scurg. Explicatia fenomenului poate, in esent, s fie dat de proprietatile scurgerilor potentiale ale jeturilor subtiri. Studiul variatiei presiunii de-a lungul, jetului ne furnizeaz, dup cum s-a vazut in teoria stratului limit, indicatii pretioase cu privire la desprinderea curentului. In special zona in care presiunea crete, in scurgerea potential este zona probabil de desprindere. S considerm scurgerea unui jet pe un cilindru circular. Presiunea pe cilindru difer de presiunea constant din afara jetului, i anume este mai mic, datorit centrifugrii jetului.Rezult c, la distante suficient de mari de ajutajul de ieire a jetului i de punctul de desprindere a jetului, presiunea, dei mai mic dect cea atmosferic, ramne totui constant de-a lungul traiectoriei. n punctul de desprindere( care poate fi conditionat,de exemplu, de ntreruperea brusc a suprafetei cilindrului), presiunea pe ambele fee ale jetului devine egal cu presiunea atmosferic, ceea ce arat c ntr-o regiune vecin, amonte, presiunea a fost crescatoare, creterea suferit fiind n valoare absolut egal cu depresiunea ce se formeaz pe cilindru departe de desprindere i de nceputul jetului. Aceast depresiune este cu att mai mic cu ct jetul este mai subire. Distana pe cilindru pe care presiunea este crescatoare este practic foarte mic, de ordinul de mrime al grosimii jetului. In aceast vecintate, nedezlipirea jetului se poate pune pe seama micimii variatiei presiunii i a eventualei turbulene a jetului. Se remarc, de asemenea, c variaii ale presiunii pot avea loc i pe un cilindru oarecare corepunzator variaiei razelor de curbur a corpului de la un punct la altul. Faptul c variaii chiar brute ale razei de curbur, ca - de exemplu - de la o raz infinit in ajutajul jetului, pn la o raza r a cilindrului, provoac abateri ale parametrilor de scurgere fa de valorile lor asimptotice in amonte i in aval,numai pe un interval comparabil cu grosimea jetului poate fi artat pe baza unei teorii liniare, sau, mai riguros, pentru micarile plane, pe baza rezolvrii unei probleme Kirchhoff cu linii libere. Tot ce s-a amintit mai sus privete micarea plan care practic poate fi asigurat de plci marginale care s mpiedice "aerisirea" suprafeei cilindrului. Neexistena limitatoarelor marginale ar nsemna dispariia suprapresiunii pe suprafat i deci, imposibilitatea de meninere a fileurilor marginale in contact cu suprafaa curb. Aerisirea se propag treptat de la margine catre centru. Efectu1 are ns un aspect tridimensional. Acesta rezult fie din cauza lipsei limitatoarelor fie prin faptul c jetul iniial nu are o sectiune riguros dreptunghiular, ci partea corespunzatoare suprafeei libere prezint ondulaii. 1. Ecuaiile generale de micare in forma lui Helmholtz se scriu sub form invariant astfel : -53-

-54-

-55-

-56-

-57-

-58-

-59-

-60-

-61-

-62-

-63-

-64-

-65-

-66-

CAP. VI. METODOLOGIA APLICRII NOULUI CURRICULUM

6.1.

Proiectarea procesului de predare nvtare

6.1.1.

Necesitatea actiunii de proiectare

Printre actiunile menite sa asigure cresterea calitativ a activitatii didactice este pregatirea si proiectarea acestei activitati. n ansamblu proceselor si operatiilor pe care le implic tehnologia didactica, un loc distinct l detine prefigurarea ct mai precisa a demersului ce urmeaz a fi ntreprins, definindu-i scopurile, organizarea, procesele ce se vor desfasura, mijloacele folosite, etc. Privit din aceast prespectiv, nivelul activitatii didactice este dependent de nsusirile profesionale ale profesorului si de cantitatea prestatiilor lui.El detine o pozitie cheie in organizarea si desfsurarea activittilor instructiv-educative. Nivelul la care se realizeaz procesul de instructie si educatie depinde de gradul de precizie cu care: - sunt stabilite intentiile urmrite; - este prevazut folosirea resurselor, desfasurarea procesului si interactiunea componentelor; - sunt eliminate actiunile inutile, necontrolate ; - este prevenit aparitia factorilor perturbatori, etc. Activitatea didactic devine cu atat mai eficient, cu ct este mai temeinic si minutios pregatit si anticipat. Proiectarea activitatii didactice se constituie ca un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acestuia, care i confer un caracter mai sistematic si o eficient sporit. Eficacitatea proiectrii pedagogice este dependent, n primul rnd , de ntelegerea deplin a rolului si functiilor acesteia n ansamblul actiunilor pe care le implic pregtirea si realizarea procesului de instructie si educatie. -67-

Proiectarea pedagogic nu asigur prin ea nssi reusita procesului de instructie si educatie, ea presupune si realizarea proiectului elaborat, precum si analiza autoevaluativ a procesului efectuat. Proiectarea activitatii didactice constituie premisa unei activitati izbutite, conditia necesara pentru realizarea unui demers didactic reusit. 1) Un prim aspect care relev importanta proiectarii n realizarea activittii didactice l constituie aria proceselor si a laturilor acestei activitti, n care se face simtit nevoia gndirii ancipative. 2) n al doilea rnd, proiectarea pedagogic se prezint ca o actiune continu, permanent, care premerge demersul instructiv-educativ. Sub acest aspect, proiectarea activittii didactice se concretizeaz ntr-un ansamblu de decizii anticipative referitoare la actiunea diverselor componente ale procesului didactic pe tot parcursul desfsurarii acestuia. Din aceast trsatur se desprinde concluzia care poate stabili o anumit succesiune cu valoare de algoritm a actiunilor de proiectare, constituite ntr-un sistem unitar. 3) O alt caracteristic definitorie priveste raportarea actiunilor de proiectare la trei elemente de referinta: E1 . Activitatea anterioar momentului n care este anticipat o anumit actiune, care este supus unei evaluri diagnostice, de punere in evident a aspectelor si procedurilor reusite, dar si a punctelor critice, a aspectelor neastifactoare ce se impun a fi remediate n scopul unei activitti ameliorate. E2. Situatia existent n momentul anticiprii demersurilor instructiveducative, cu accent pe cunoasterea resurselor si mijloacelor disponibile sau care pot fi asigurate si pe cunoasterea potentialului de nvatare al elevilor. Realizarea continuittii in nvatare, impus de logica fiecrei discipline de nvatmnt, ca si de faptul ca asimilarea unor noi consecinte este conditionat de stpanirea celor nsusite anterior, face necesar verficarea msurii n care elevii posed cunostintele si capacitatile pe care se ntemeiaz noul continut ce urmeaz s fie nvtat. Necesitatea si valoarea actiunilor de cunoastere a elevilor n contextul actiunii de proiectare sunt generate si de faptul c pentru remedierea unor lacune n pregtirea elevilor se poate aprecia oportunitatea adaptrii unor programe de recuperare. E3.Al treilea element de referinta este reprezentat de cerintele care rezult din programele scolare si din alte acte normative, pe baza crora se contureaz predictia activittii viitoare si a rezultatelor ce se preconizeaz a fi obtinute.

-68-

6.1.2.

Continutul proiectrii didactice

Proiectarea pedagogic presupune n primul rnd definirea aspectelor pe care le vizeaz determinarea proceselor si situatiilor cu rol hotrtor pentru calitatea demersului ntreprins, a ordinii acestora si a interactiunilor dintre ele. n acest fel se poate concepe un algoritm al pregtirii activittilor didactice, ca ansamblu de principii, criterii si norme privind executarea unui sistem precis de operatii necesare pentru realizarea acestei activitati. n acest sens, principalele procese si situatii componente ale actului didactic se constituie ca etape succesive si interdependente ale unei activitti unitare.Din acest punct de vedere introducerea conceptului de secvent educativ, care condenseaz o serie de elemnete, factori si produse care sunt prezente ntr-o anumit etap a desfasurrii activittii de instructie si educatie, isi demonstreaz valoarea explicativ si operational. Dimensiunea secventelor este variabil , n functie de perioada de activitate la care se raporteaz: an scolar sau semestru, sau de activittile de predare-nvatare: sisteme de lectii sau lectii. Principale procese si situatii componente ale actului didactic, care necesita o actiune de anticipare a lor pot fi structurate astfel: C1.Precizarea obiectivelor instructiv-educative ale disciplinei, ca punct de plecare n conceperea activittii didactice. C2.Cunoasterea resurselor si a conditilor de desfsurare, cu referire special la disponibilittile de nvatare ale elevilor. C3.Organizarea continutului ce trebuie predat. C4.Definirea obiectivelor pedagogice concrete, n strnsa legatur cu elementele esentiale de continut. C5.Stabilirea strategiei de predare-nvatare, prin determinarea procedurilor de nvtare adecvate, a modalittilor de lucru cu elevii, a metodelor si mijloacelor de nvtmnt, a continutului si formelor de activitate individual cu elevii,etc. toate n concordant cu obiectivele pedagogice vizate. C6.Stabilirea modalitatilor de evaluare a rezultatelor obtinute si a procesului realizat. Algoritmul de proiectare a activittii didactice presupune mai multe etape: E1.Prima etap const n precizarea intentiilor urmrite, adic a scopurilor generale si a obiectivelor pedagogice, n functie de nivelul si etapa activittii proiectate. Determinarea ct mai precis a finalittilor reprezint una din conditiile necesare ale unui demers didactic riguros. Toate componentele acestuia: continuturile, formele de organizare, metodele si mijloacele de nvtmnt,etc,sunt stabilite in functie de obiectivele educatiei si n legatur cu ele. Rezultatele asteptate ( obiectivele) ale activitatii de predare-nvtare, la o disciplina de studiu, pot fi stabilite prin raportarea la cel putin dou niveluri: -69-

-al proiectrii activittii pentru o perioad mai mare ( an scolar, semestru, sistem de lectii) -al proiectrii unei singure lectii. n legatur cu aceasta, delimitarea dintre scopuri si obiective pedagogice concrete se dovedeste a fi operant pentru actiunea de proiectare. Multi autori definesc prin scopuri intentiile si sarcinile cu caracter mai general si cuprinztor, care privesc un demers didactic de durat mai mare si raportate la un continut mai bogat;obiectivele pedagogice vizeaz schimbarile n comportamentul elevilor, att n plan cognitiv: cunostiinte, abilitati, capacitti, ct si n cel afectiv-atitudinal sau psihomotor, realizate prin nvatare in cadrul unor secvente mai restrnse si corelate cu continuturi mai limitate. Aceste doua notiuni sunt complementare. Scopurile, desi orienteaz activitatea didactic, prin caracterul lor mai general nu pot dirija secventele mici ale procesului de predare-nvatare. Obiectivele concrete nu pot acoperi toat gama finalittilor procesului didactic, lsnd n afara perimetrului lor scopuri de o incontestabil valoare pentru formarea personalittii elevilor. Din cele expuse se pot desprinde cteva concluzii pentru proiectarea pedagogic: a) Att scopurile, ct si obiectivele concrete sunt rezultate dorite ale procesului didactic. b) Conturarea ct mai precis a scopurilor vizate n predarea fizicii este corelat cu elaborarea proiectului de activitate anual si semestrial. c) Obiectivele pedagogice concrete privesc activitatea pe parcursul unui sistem de lectii, a unei lectii sau chiar al unei secvente a acestuia si indentificarea lor se realizeaz n contextul proiectrii sistemului de lectii. d) Unele scopuri ( competente, capacitti, atitudini, nsusiri psihofizice mai complexe), neputnd fi traduse n obiective concrete, trebuie avute n vedere si la proiectarea secventelor mai limitate ale activitatii. Experienta arat c intelegerea de ctre elevi a scopurilor activitatii a performantelor ce trebuie atinse, influenteaz pozitiv activitatea lor, acest fapt actionnd ca un autentic factor motivational de angajare a elevilor si de reglare a activitatii de predare-invatare. Constientizarea obiectivelor urmrite, perceperea valorii instructiei, ceea ce stimuleaz interesul si efortul de nvtare. Deci, pentru a avea efectele dorite, este necesar ca obiectivele sa fie comunicate att la inceputul activitatii, pentru ca elevii sa perceap legtura dintre continutul pe care l invat, si obiective, cat si pe parcursul procesului, ca mijloc de ntrire pozitiv si de dirijare a activittii de nvtare. E2.Cunoasterea resurselor si a conditiilor de desfsurare a procesului didactic cu referire special la disponibilittile de nvtare ale elevilor constituie a doua etap a algoritmului de proiectare pedagogic. O autentic programare a activittii instructiv-educative nu poate fi realizat fcnd abstractie de conditile n care aceasta se va desfsura cu referire special la conditiile didactico-materiale,

-70-

timpul de instruire-invatare disponibil, nivelul de pregatire al elevilor si potentialul lor de invatare. Cunoasterea capacitatilor de invatare ale elevilor , al nivelului de pregatire de la care pornesc intr-o noua secventa a programului de predare-invatare, constituie conditia sine-qua-non pentru proiectarea activitatii in concordanta cu aceasta realitate, in vederea reusitei ei. Cu toate ca performantele obtinute in perioada precedenta au o anumita valoare de predictie a evolutiei ulterioare a elevilor, experienta a demonstrat ca pentru cunoasterea capacitatilor de invatare ale elevilor se dovedeste deosebit de utila aplicarea unor teste cu functie preponderent predicativa, raportate la problemele esentiale care constituie premisele insusirii cunostintelor noi si formarii capacitatilor vizate. Rezultatele acestor probe sugereaza necesitatea adoptarii unor masuri de recuperare in folosul unor elevi, in vederea integrarii lor cu sanse de reusita in noul program si constituie temeiul definirii unor coordonate esentiale ale activitatii vitoare:ritmul de parcurgere a materiei, gradul de aprofundare, metodele folosite,etc. E3. Etapa urmatoare consta in organizarea continutului procesului de predare-invatare.Operatiile pe care le comporta aceasta activitate sunt in legatura cu natura proiectului de activitate (anuala,semestriala ,sisteme de lectii,lectie). In proiectarea activitatii didactice, operatia care se impune cu necestitate consta in analiza logico-functionala a continutului instruirii.Aceasta analiza are rolul de a realiza: - sistematizarea continutului, prin definirea si ordonarea unitatilor informationale ( capitole, subcapitole,etc); - organizarea continutului pe sisteme de lectii si lectii, asigurandu-se unitatea logica si densitatea convenabila a acestora ; - accesibilizarea continutului in ceea ce priveste ritmul de parcurgere a acestuia, gradul de aprofundare ( in functie de capacitatile elevilor); - ordonarea logica a continutului informational, ierahizarea notiunilor, in vederea stabilirii ordinii secventelor procesului. E 4. In stransa legatura cu organizarea continutului, proiectarea implica indentificarea obiectivelor concrete, a tipurilor de comportamente ce urmeaza sa fie relizate prin invatare si care indica faptul ca elevii si-au insusit continutul respectiv. E 5.Dupa realizarea operatiilor descrise mai sus ,sarcina in fata careia se afla profesorul care isi proiecteaza procesul didactic este de a stabili activitatile de instruire-invatare susceptibile sa asigure realizarea obiectivelor stabilite. Din acest punct de vedere, tehnologia didactica axata pe obiective pedagogice exprimand schimbarile ce se intentioneaza se fie produse la elevi, se deosebeste fundamental de didactica traditionala centrata pe ce are de facut profesorul. Stabilirea proceselor de predare-invatare presupune precizarea urmatoarelor elemente componente:

-71-

-tipurile de invatare ce urmeaza a fi realizate, astfel ca acestea sa prilejuiasca manifestarea si exersarea comportamentelor vizate de obiective; -modalitatile de lucru cu elevii in desfasurarea procesului didactic; - metodele,procedeele si mijloacelor de invatamnt utilizate; -setul de probleme si exercitii ,al temelor pentru acasa, al activitatilor practice,etc pe care le pot efecutua elevii. Tipurile de invatare sunt dependente direct de obiectivele pedagogice ordonate in clase comportamentale si in stransa legatura cu continutul instruirii.Asa se explica faptul ca cele mai multe sisteme taxonomice ale obiectivelor pedagogice sunt insotite de consideratii privind natura proceselor de invatare pe care le cer. S-a ajuns astfel la realizarea unor tipologii privind situatiile de invatare care sunt de un real folos practicii scolare.Astfel,pornind de la clasele comportamentale ale taxonomiei obiectivelor cognitive elaborate de B.Bloom (cunoastere, intelegere, aplicare, analiza,sinteza,evaluarea) se pot distinge corespunzator lor, cateva tipui de invatare: T1. Invatarea respectiv-reproductiva, corespunzatoare primului nivel. T2. Invatarea congnitiva, corespunzatoare intelegerii. T3. Invatarea operationala ,corespunzatoare aplicarii,analizei si sintezei. T4. Invatarea creativa, corespunzatoare evaluarii. Delimitarea acestor tipuri de invatare nu inseamna ca ele constituie tipuri pure de invatare, complet distincte intre ele.Fiecare tip de invatare este determinat de preponderenta naturii activittii si de solicitarea in raport cu procesele intelectuale si al atitudinilor pe care le vizeaza si exerseaza. In corelatie cu tipurile de invatare sunt anticipate modalitatile de lucru cu elevii, timpuri de interactiune didactica. Daca tipurile de invatare se obiectiveaza in natura solicitarilor, in exersarea diverselor comportamente atunci formele de actiune cu elevii releva aspectul metodologic al activitii. Ele sunt actiuni ale profesorului in legatura cu prezentarea continuturilor instruirii, organizarea si indrumarea activitatii de invatare a elevilor, pentru realizarea obiectivelor vizate.Si in acesta privinta tipologiile realizate usureaza orientarea profesorului in alegerea tipului corespunzator fiecarei situatii. Se pot distinge urmatoarele tipuri si subtipuri interactionale: - expozitiv, cu subtipurile: invatamant magistral ( profesorul expune continutul si elevii il recepteaza ) si expunerea imbinata cu dialog, demonstratii si alte activitati; - dialogat, cu subtipurile: dialog frontal, clasic in care transmiterea informatiei se realizeaza prin intrebari ale profesorului menite sa dirijeze procesele de cunoastere ale elevilor si dialog liber ( dezbaterile ),in care se creaza posibilitati multiple de comunicarea intre elevi, intre elevi si profesor. - activitatea personala a elevilor, prezentand doua subtipuri:activitatea personala dirijata si activitatea independenta.

-72-

Se poate observa ca din cele sase subtipuri de intractiune, primele trei presupun activitatea frontala cu clasa, iar ultimele trei permit forme variate de organizare, atat frontal, cat si pe grup sau inviduala. Fiecare forma de interactiune prezinta avantaje si limite, fiind adecvata pentru realizarea unor obiective si improprie pentru altele. De exemplu formele expozitive de interactiune isi dovedesc utilitatea atunci cand se doreste receptarea unor informatii, adica in lectii cu un continut informational teoretic bogat. Formele dialogate se disting printr-un grad mai mare de activizare a elevilor in invatare ele favorizand formarea unor capacitati intelectuale, de a opera analize, sinteze comparatii, clasificari, etc. Modalitatile de lucru bazate pe activitatea personala a elevilor sunt cele indicate pentru formarea unor abilitati, alaturi de insusirea temeinica a unor informatii. Trebuie subliniat faptul ca apelul preponderent la modalitati de lucru euristice sau bazate pe activitatea personala a elevilor apare ca necesara din perspectiva formarii unui om instruit si in acelasi timp,disponibil pentru instruirea continua, pentru autoinstruire. De aceea ponderea acestor doua tipuri de interactiune poate constitui unul din criteriile de apreciere a unei activitati didactice eficiente. Tipul de interactiune, ca modalitate specifica de lucru a profesorului cu elevii, presupune atat actiunea profesorului: de predare, de organizarea si indrumare a activitatii de invatare, cat si activitatea de invatare a elevilor. Pornind de la intelegerea actului didactic ca proces de interactiune dirijata, ca activitate in care cele doua procese: de predare si invatare se contopesc, se poate considera ca ele pot fi prezentate numai in unitatea lor si nu prin simpla alaturare ca activitati autonome. In momentul stabilirii modurilor de lucru cu elevii, decizia privind metodele de invatamant si procesele la care se face un apel este mult usurata, ele fiind dependente logic si functional de modurile de lucru stabilite.Tipurile de instructiune induc folosirea anumitelor metode si procedee didactice, dupa cum acestea contureaza si dau consistenta modului de lucru. Astfel, optiunea pentru o interactiune dialogata, face necesara folosirea unor metode proprii acesteia: conversatia, dezbaterea, problematizarea etc. Proiectarea unor secvente de munca personala a elevilor impune folosirea unor metode activ-participative: observatia, experimentul direct, exercitiul, munca cu cartea, lucrarile practice sau de laborator, etc. In stransa legatura cu metodele si procedeele, proiectarea proceselor de instruire presupune stabilirea mijloacelor de invatamant ce vor fi folosite.Alegerea mijloacelor cu ajutorul carora sunt demonstrate fenomenele studiate si formate abilitati practice implica o actiune de programare asociata celei care vizeaza precizarea obiectivelor pedagogice si a continutului procesului de invatamant. O alta operatie de anticipare a proceselor de predare-invatare priveste alegerea problemelor si lucrarilor practice, pentru activitatea personala, dirijata

-73-

sau independent a elevilor. Ele trebuie s ofere elevilor posibilitatea de a practica n activitatea de nvatare, comportamentele implicate n obiective pedagogice fixate. E6.Ultima grupa de operatii se refer la modalittile de evaluare a rezultatelor obtinute si a activittii care le-a produs . Evaluarea performantelor elevilor, metodele alese si continutul probelor trebuie sa fie in concordant cu obiectivele pedagogice vizate in actul didactic. Datorit variettii obiectivelor, n procesul de evaluarea trebuie avute in vedere toate aspectele performantelor scolare pe care R.Gagne le grupeaz in cinci categorii. informatia verbal ; deprinderile intelectuale ; strategiile cognitive ; deprinderile motorii ; atitudinile. Deci trebuie avute in vedere atat cunostintele acumulate cat si capacitatile intelectuale formate, abilitatile de aplicare a cunostintelor in rezolvarea unor probleme teoretice sau activitati practice, trasaturi si atitudini formate.Testele proiectate trebuie sa acopere si continuturile esentiale predate si obiectivele corespunztoare acestora. Din acest punct de vedere, este util ca proiectarea testelor de evaluare s se realizeze odat cu stabilirea obiectivelor pedagogice ale activittii didactice programate. n concluzie din cele sase grupe de procese si operatii componente ale algoritmului, primele patru reprezint elemente pregtitoare ale activittii didactice, iar urmatoarele doua privesc modurile de realizare si de evaluare a rezultatelor obtinute. Aceasta structur pune n evident faptul c activitatea didactic se raporteaz la dou niveluri: pregtirea elementelor necesare, desfsurarii ei; organizarea mijloacelor de realizare.

-74-

6.1.3.

Planificarea calendaristic

n contextul noului curriculum, planificarea calendaristic este un document administrativ care asociaz ntr-un mod personalizat elemente ale programei (obiective de referint si continuturi ) cu alocarea de timp considerat optim de ctre profesor pe parcursul unui an scolar. n elaborarea planificrilor se parcurg urmtoarele etape: 1. Realizarea asocierilor dintre obiectivele de referint si continuturi. 2. mprtirea n unitti de nvtare. 3. Stabilirea succesiunii de parcurgere a unittilor de nvtare. 4. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de nvtare, n concordant cu obiectivele de referint si continuturile vizate. Planificrile pot fi ntocmite pornind de la urmtoarea rubricatie: Scoala .......... Disciplina ....... Profesor ......... Clasa/Nr. ore pe spt./Anul

Planificarea calendaristic Unitatea Obiective de nvtare de referint Continuturi Nr de ore Sptmna alocate Observatii

n acest tabel : unittile de nvtare se indic prin titluri sau teme stabilite de ctre profesor ; obiectivele de referint sunt marcate prin numerele corespunztoare din programa scolar; continuturile selectate sunt cele extrase din lista de continuturi a programei; numrul de ore alocate se stabileste de ctre profesor n functie de experienta acestuia si de nivelul de achizitii ale elevilor clasei. ntregul cuprins al planificrii are valoare orientativ, eventualele modificri determinate de aplicarea efectiv la clas putnd fi consemnate n rubrica Observatii. O planificare anual corect ntocmit trebuie s acopere integral programa scolar la nivel de obiective de referint si continuturi.

-75-

6.1.4.

Proiectarea unei unitti de nvtare

Elementul generator al planificrii calendaristice este unitatea de nvtare. Proiectul unei unitti de nvtare poate fi ntocmit pornind de la urmtoarea rubricatie: Scoala .... Disciplina ........ Clasa/Nr. ore spt. ....... Sptmna/Anul.....

Proiectul unittii de nvtare Unitatea de nvtare ............ Nr. ore alocate ............. Continuturi (detalieri) Obiective de Activitti de Resurse referint nvtare Evaluare

Pentru acest tabel: n rubrica referitoare la Continuturi apar inclusiv detalieri de continut necesare n explicarea anumitor notiuni; n rubrica Obiective de referint se trec numerele obiectivelor de referint din programa scolar; activittile de nvtare se construiesc prin corelarea obiectivelor de referint la continuturi si presupun orientarea ctre un anumit scop ,redat prin teme activittii. rubrica Resurse cuprinde specificri de timp, de loc, forme de organizare a clasei etc. ; rubrica Evaluare se mentioneaz instrumentele aplicate la clas. Totodat, finalul fiecrei unitti de nvtare presupune evaluare sumativ. Proiectarea unitti de nvtare, ca si a fiecrei lectii n parte, ncepe prin parcurgerea schemei urmtoare, care percizeaz elementele procesului didactic ntr-o succesiune logic, n vederea atingerii obiectivelor de referint:

-76-

n ce scop voi Ce voi face ? face? Identificarea obiectivelor Selectarea continuturilor

Cu ce voi face? Analiza resurselor

Cum voi face?

Ct s-a realizat?

Determinarea Stabilirea activittilor de instrumentelor de nvtare evaluare

Identificarea unei unitti de nvtare se face prin tema acesteia. Stabilirea temei de ctre profesor pe baza lecturii programei, utiliznd surse diverse, este primul pas n identificarea unittilor de nvtare n care va fi mprtit materia anului scolar, respectiv, n organizarea unui demers didactic personalizat. Temele sunt enunturi complexe legate de analiza scopurilor nvtrii, formulri fie originale, fie preluate din lista de continuturi a programei, sau din manual. Conceptul de unitate de nvtare are rolul s materializeze conceptul de demers didactic personalizat, flexibiliznd proiectarea didactic si definind n acest sens pentu practica didactic premise mai bine fundamentate din punct de vedere pedagogic. Proiectarea activittii de evaluare se realizeaz concomitent cu proiectarea demersului de predare- nvtare si n deplin concordant cu aceasta.Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor scolare trebuie nsotit, n mod sistematic, de o autoevaluare a procesului pe care profesorul l-a desfsurat cu toti elevii si cu fiecare elev.Numai astfel poate fi descris nivelul de formare a competentelor fiecrui elev si pot fi stabilite modalittile prin care poate fi reglat de la o etap la alta , activitatea de nvtare formare a elevilor n mod diferentiat, pentru ca toti elevii s poat atinge n final standardele curriculare de performant.

-77-

6.1.5.

Relatia dintre lectie si unitatea de nvtare

Fat de proiectarea traditional centrat pe lectie, proiectarea unitatii de nvatare are urmatoarele calitti si avantaje: creeaz un mediu de nvatare coerent n care asteptrile elevilor devin clare pe termen mediu si lung; implic elevii n proiecte de nvatare personale pe termen mediu si lung rezolvare de probleme complexe, luare de decizii complexe cu accent pe explorare si reflectie; implic profesorul ntr-un proiect didactic pe termen mediu si lung, cu rgaz pe ritmurile de nvatare proprii ale elevilor; d perspectiv lectiilor, printr-o relatie neliniar ntre ele, situndu-le n secvente diferite ale unitatii de nvatare. Proiectul de lectie- conceput ca document separat este recunoscut ca o formalitate consumatoare de timp si energie. Proiectul unei unitti contine suficiente elemente pentru a oferi o imagine asupra fiecarei ore. Pentru fiecare lectie, proiectul unitatii de nvtare ofer date referitoare la elementele de continut si obictivele de referint vizate la care se raporteaz anumite activitti de nvatare; totodat, sunt indicate resurse materiale, forme de organizare a clasei etc., pentru fiecare activitate, precum si instrumente de evaluare necesare la nivelul lectiei (orei). Lectia este nteleas ca o component operational (Cum?) pe termen scurt a unittii de nvatare. Dac unitatea de nvtare ofer ntelegerea procesului din pespectiv strategic, lectia ofer ntelegerea procesului din perspectiv operational. O unitate de nvtare poate fi redus la o lectie (or de curs), iar proiectul unittii de nvtare trebuie s ofere o derivare simpl a lectiilor componente. Ca urmare, trecerea de la unitatea de nvtare o entitate supraordonat la o lectie component trebuie s permit o replicare n acelasi timp functional (De ce?) si structural (Cu ce?) a unittii de nvatare, la o scar temporal mai mic si ntr-un mod subordonat. Acest mod de tratare orientat ctre. scopuri precise caracterizeaz organizarea att a unittii de nvtare ct si a lectiei.

-78-

6.2.

Secventierea unittilor de nvtare

nvtarea fizicii este influentat hotartor de modul in care se face introducerea conceptelor. Organizarea demersului didactic corespunztor fiecrei unitti de nvtare trebuie s tin cont de parcurgerea a trei secvente, ce pot fi familializare, structurare si aplicare. Tabelul urmtor prezint sintetic strategii didactice specifice unittilor de nvtare din perspectiva rolurilor asumate de catre profesor si elev, pentru a deveni parteneri ntr-un demers de nvtare eficient. SECVENTA Rolul profesorului ntrebri cheie Activitti
Familiarizare *Cum le voi trezi elevilor curiozitatea? *Cum i voi face pe elevi s formuleze ntrebri ( probleme ) si teluri pentru nvtare? *Cum vor ajunge elevii s analizeze ceea ce stiu deja? *Ce continut voi prezenta ( n calitate de profesor ) si ce continut va fi explorat de ctre elevi? *Ce activitti de explorare vor desfsura elevii pentru a ajunge la ntelegerea conceptului? Actualizare/ problematizare *creaz situatii de nvtare care produc amintirea notiunilor, operatiilor necesare pentru ntelegerea conceptului ce urmeaz a fi predat; *stabileste nivelul de cunoastere de ctre elevi a unor notiuni referitoare la conceptul ce urmeaz a fi predat; *propune probe de evaluare initial; etc

STRATEGII DIDACTICE Rolul elevului

Evocare/ Explorare *caut mijloace pentru realizarea scopului; identific notiuni, relatii, fenomene etc. pe care le cunoaste n legtur cu subiectul propus si mprtseste cu ceilalti preri, puncte de vedere personale despre acestea; *face o prim ncercare de realizare a produsului, completnd sau ajustnd etapele de cutare; *urmreste sau efectueaz verificarea practic, observ fenomene; *culege date din surse variate care i ajut mediteze asupra subiectului; etc. *repereaz o anumit dificultate pe care decide s o corecteze prin realizarea unui produs; *reface,n functie de criteriile date (gsite) ansamblul etapelor si mijloacelor prevzute initial; *prin analogie cu situatii anterioare,anticipeaz tinte de atins ( rspunsuri la ntrebri ) si caut mijloace pentru atingerea lor ncercndule la ntmplare; *culege date, nregistreaz, compar, clasific, prelucreaz si reprezint date n forme adecvate tintelor vizate, calculeaz rezultate partiale ncercnd s-si construiasc propria ntelegere a conceptului.

-79-

SECVENTA Rolul profesorului ntrebri cheie Activitti

Structurare *Cum vor valorifica elevii activitatea de explorare? *Cum vor controla elevii propria ntelegere a conceptului? *Cum vor valorifica elevii ntelegerea conceptului? *Cum vor sti elevii ndrumati s caute informatii suplimentare si rspunsuri la ntrebri care mai exist? Aplicare *Cum vor folosi elevii competentele dobndite? *Cum voi putea verifica efectiv ntelegerea conceptului de ctre elevi? *Ce aspecte a mai trebui aprofundate? *Ce limite pot fi evidentiate n procesul de aplicare? *Cum poate fi fructificat experienta obtinut n abordarea altor situatii? Sistematizare/ Conceptualizare *esentializeaz observatiile fcute de elevi cu privire la subiectul studiat; *ajut elevii s exprime ceea ce au observat, s formuleze concluzii pe baza observatiilor si a constatrilor fcute; *ajut elevii s descrie sau s defineasc notiunile, conceptele noi:etc. Aprofundare/Transfer *propune si orienteaz sarcini de lucru aplicative; *propune activitti suplimentare pentru aprofundarea subiectului studiat; *ofer elevilor ocazii ssi dezvolte independent idelie, s exerseze independent aplicatiile propuse; *propune contexte noi, variate, pentru aplicarea modelelor; *extinde nvtarea n afara clasei.;

STRATEGII DIDACTICE Rolul elevului

Explicare/ Esentializare *reflecteaz asupra exemplelor, analizeaz rezultatele activittii de explorare, calculeaz rezultate partiale; *elaboreaz un prim enunt general n legtur cu produsul sau conceptul vizat; *remarc invarianti, identific constante, puncte comune ale proceselor studiate; *generalizeaz caracteristicile identificate; *elaboreaz reguli, definitii si legi care exprim generalizrille fcute; etc.

Exersare /Extindere
*exploreaz aplicatii ale conceptlui obtinut n situatii noi; *ilustreaz rezultatele obtinute prin exemple ct mai diferite, justificnd caracteristicile exemplelor care corespund sau nu; *pune n discutie limitele de aplicabilitate ale rezultatelor obtinute ( concept,produs); relationeaz diferite tipuri de reprezentri, construieste relationri ntre reprezentare si obiect, priveste noul concept n lumina propriei experiente; *transfer prin analogie cu o situatie probelm ntlnit anterior propriettile si modelele determinate; *face ncercri succesive, observ si analizeaz reusitele si elaboreaz criterii de evaluare a produsului; *reactioneaz la context:integreaz, optimizeaz, negociaz contexte care privesc subiectul studiat, ia atitudine fat de problemele pe care le ridic noile cunostiinte;

-80-

6.3.

Finalitti si obiective generale ale predrii fizicii la nivelul liceului

Finalitti : Studiind fizica n liceu, elevii trebuie s devin capabili: 1. S explice fenomenele apartinnd unui domeniu pornind de la principiile fundamentale. 2. S discearn limitele de aplicabilitate ale unor principii, teorii. 3. S descrie un fenomen, un aparat, folosind diferite modalitti de exprimare : lanturi verbale, scheme, simboluri, relatii matematice. 4. S grupeze fenomenele n raport cu trsturile lor fundamentale, cum sunt cele legate de natura miscrii (tipul de transformare a materiei). 5. S realizeze operatii de modelare a fenomenelor concrete pentru a le ncadra ntro clas si s aplice teoria modelului. 6. S foloseasc metoda rationamentului stintific (s observe n functie de nivelul de abstractizare prin manipulri obiectuale sau mentale, s abstractizeze, s deduc, s concretizeze). 7. S desfsoare experimente si s le interpreteze, desprinznd din ele concluzii stiintifice si practice. 8. S redacteze solutii la problemele propuse spre rezolvare, fie ele teoretice sau practice, referate. 9. S fac dovada constientizrii conceptelor si operatiilor, a fundamentelor conceptiei juste, printr-o atitudine stiintific n luarea deciziilor. 10.S utilizeze deprinderi de munc intelectual eficiente si de calitate (lucrul cu cartea, folosirea bibliografiei de specialitate, alctuirea de fise si conspecte, luarea notitelor, etc.). 11.S respecte cu strictete n timpul desfsurrii experimentelor, activittilor practice, normele de protectia muncii, regulile de paz contra incendiilor. 12.S-si formeze un sistem de criterii, de modalitti de ntelegere, de comentare si de apreciere a valorilor materiale si spirituale n perspectiva educatiei permanente, a unei conduite n consens cu etica si echitatea moral. Obiective Studiind fizica n liceu, elevii trebuie s devin capabili: 1. S nteleag pe baze stiintifice fenomenele si legile fizicii, principalele lor utilizri n cadrul proceselor tehnologice , precum si n constructia si functionarea aparatelor, masinilor si instalatiilor moderne din industrie si agricultur. -81-

2. S sublinieze interdependenta si corelatia fenomenelor, cauzalitatea lor, a legilor lor de desfsurare, precum si consecintele ce decurg pentru activitatea practic din cunoasterea acestora. 3. S utilizeze elemente din metoda experimentului stiintific n cunoasterea realittii. 4. S proiecteze, s realizeze, s interpreteze un experiment, o activitate practic, putndu-se astfel integra cu usurint n productie. 5. S se exprime (s comunice) corect, scris si oral, n limbajul specific fizicii (terminologie, limbaj matematic, coduri, simboluri, etc.). 6. S utilizeze limbajul matematic ca instrument de descriere fin a realittii si ca depozitar efectiv al informatiei scolare si extrascolare. 7. S dovedeasc capacitti de gndire logic, de analiz, capacitate de transfer, s aplice metode , structuri nsusite anterior la rezolvarea unor probleme noi, s aplice metode nsusite ntr-un domeniu la rezolvarea situatiilor (problemelor) din alte domenii ale fizicii sau stiintei n general, ale productiei. 8. S desfsoare o munc intelectual eficient si de calitate n spirit de disciplin si de activitate n echip. 9. S desfsoare o munc intelectual eficient si de calitate corelnd cunostintele de fizic cu cele ale altor discipline (matematica, chimia, biologia, etc.) n vederea formrii unei imagini unitare a realittii. 10.S nteleag complex si obiectiv realitatea, baza formrii conceptiei juste asupra naturii si societtii. 11.S aprecieze realizrile oamenilor de stiint din tara noastr n contextul realizrilor mondiale, s-si cultive respectul fat de acestea si s contribuie la sporirea valorilor stiintifice romnesti. 12.S posede capacitatea de continuare a procesului de adaptare la nou, de transformare a lui ntr-un element activ al societtii.

-82-

6.4.

Obiective pedagogice terminale, continutul adecvat si evaluarea rezultatelor predrii si nvtrii fizicii n liceu

Capitolul Mecanica fluidelor La sfrsitul acestui capitol toti elevii vor deveni capabili :
Continutul realizrii Evaluarea rezultatelor nvtrii obiectivelor (teste de evaluare) 1. S defineasc starea fluid si 1. Obiectul mecanicii 1. Prezentati caracteristicile s prezinte caracteristicile unui fluidelor si prtile ei. lichidelor si gazelor si justificati fluid , respectiv fluid ideal. denumirea de fluide. 2. S defineasc presiunea si s 2. Starea fluid 2. Dati exemple de fluide ideale exprime forta de presiune subliniindu-i caracteristicile. 3. S evidentieze experimental 3.Notiunea de presiune. 3. Scrieti expresia fortei de existenta fortelor din interiorul presiune, subliniind caracteristica unui fluid n repaus, indicnd de baz. caracteristicile. 4. S defineasc presiunea 4.Forte care se 4. Evidentiati experimental fortele hidrostatic si s-I deduc manifest n interiorul ce se manifest n interiorul unui expresia att experimental ct si unui fluid n repaus. fluid n repaus si formulati teoretic. concluzii. 5. S deduc si s enunte 5.Presiunea hidrostatic 5. Determinati teoretic si principiul fundamental al experimental factorii de acre hidrostaticii. depinde presiunea hidrostatic. 6. S aleag suprafete de nivel 6.Principiul 6. Demonstrati si enuntati n lichide, s exprime presiunea fundamental al principiul fundamental al la acel nivel si s pun conditia hidrostaticii hidrostaticii. ndeplinit de suprafata de nivel. 7. S deduc valoarea presiunii 7. Msurarea presiunii 7. Explicati diferenta de nivel a atmosferice pornind de la atmosferice. lichidelor nemiscibile n vase experienta lui Torricelli si s comunicante. indice factorii de care depinde. 8. S justifice necesitatea 8. Msurarea presiunii 8. Indicati procedee de evidentiere introducerii unei presiuni de gazelor. a presiunii atmosferice si de referint presiunea determinare a acesteia. atmosferic normal si s-i stie valoarea. 9. S deseneze manometrele cu 9. Transmiterea 9.Justificati de ce nu se foloseste lichid si s indice starea gazului presiunii n lichide. ap n experienta lui Torricelli. dupindicatiile manometrului. Legea lui Pascal. Aplicatii 10. S ilustreze experimental, s 10. Legea lui 10. Indicati factorii de care enunte legea lui Pascal si s Arhimede. Plutirea depinde presiunea atmosferic si Obiective pedagogice

-83-

Continutul realizrii obiectivelor arate c este o consecint a corpurilor.Consecinte principiului fundamental al si aplicatii ale plutirii hidrostaticii. corpurilor. 11. S prezinte principiul de 11. Curgerea stationar functionare al presei hidraulice, s arate c realizeaz amplificarea fortei si s indice domenii de utilizare. 12. S demonstreze 12. Ecuatia de experimental si teoretic legea lui continuitate. Arhimede. 13. S compare greutatea 13.Legea lui Bernoulli. corpurilor cu forta arhimedic si s indice comportarea corpurilor cu domeniile de aplicare a fiecrei situatii. 14. S indice factorii care 14. Aplicatii ale legii caracterizeaz miscarea unui lui Bernoulli. fluid si cauzele miscrii. 15. S clasifice miscrile 15. Forta de rezistent fluidelor si s le defineasc. la naintarea n fluide. 16. S defineasc linia de 16. Zborul avionului. curent, indicnd dependenta formei acestora de de timpul de curgere. 17. S defineasc debitul masic si volumic, s deduc relatia de continuitate n curgerea stationar. 18. S deduc si s enunte legea lui Bernoulli. 19. S prezinte principalele aplicatii si cazuri de manifestare a legii lui Bernoulli. 20. S indice forma liniilor de curent n tipurile de miscri ale fluidelor vscoase. 21. S indice factorii de care depinde rezistenta la naintare n fluide. 22. S explice aparitia fortei portante la aripa unui avion.

Obiective pedagogice

Evaluarea rezultatelor nvtrii (teste de evaluare) necesitatea introducerii presiunii de referint. 11.Descrieti constructia manometrelor si explicati functionarea lor. 12.Artati relatia dintre gradul de precizie al msurrii si natura lichidului folosit n manometru. 13.Demonstrati legea lui Pascal si dati exemple de aplicatii.

14. Dati exemple de dispozitive care realizeaz amplificarea fortei, justificnd rspunsul. 15. Determinati experimental si teoretic valoarea fortei arhimedice. 16. Indicati modalitti prin care se realizeaz plutirea la suprafat a unor corpuri mai dense dect apa si scufundarea corpurilor mai putin dense dect apa. 17.Studiati miscarea unui corp mai putin dens dect apa care cade de la o anumit nltime de suprafata apei dintr-un bazin foarte adnc. 18.Indicati parametrii ce caracterizeaz un fluid n miscare si modul de variatie n diferitele tipuri de curgeri. 19. Materializati liniile de curent ntr-un fluid n curgere stationar. 20. Justificati faptul c legea lui Bernoulli este o consecint a teoremei variatiei energiei. 21. Artati c termenii din expresia matematic a legii lui Bernoulli au dimensiunile unor presiuni si justificati denumirea. 22.Indicati msuri practice ce trebuie luate pentru a evita urmri negative ale manifestrii legii lui Bernoulli.

-84-

Obiective pedagogice

Continutul realizrii obiectivelor

Evaluarea rezultatelor nvtrii (teste de evaluare) 23.Construiti cu mijloace proprii un pulverizator. 24.Dati exemple de curgeri turbulente indicnd forma vrtejurilor. 25.Explicati aparitia rezistentei la naintare a corpurilor solide n fluide. 26. Indicati fortele care si fac echilibru n cazul zborului uniform si orizontal al unui avion.

-85-

6.5. Proiectarea unei unitti de nvtare ; proiecte de tehnologie didactic pentru introducerea notiunilor din capitolul Fluide reale
coala................... Disciplina............... Unitatea de nvare Fluide reale Numr ore alocate: 6 Proiectul unitii de nvare Fluide reale Coninuturi (detalieri) 1.Fore care apar n fluide reale O. R. 1. 2; 2.4; 3.3; 4.2. 1. 2.1. 2.3 2.4 3.2 3.3 4.2 2.4 3.2 3.3 4.2 Activitti de nvare - se definete fluidul real - cu ajutorul planelor se explic deosebirea dintre curgerea unui fuid ideal i cea a unui fluid real. - se determin experimental formula forei de frecare vscoas. - se observ cu ajutorul planelor curgerea laminar i turbulent a fluidelor; - se definete curgerea laminar; - se definete curgerea turbulent - se descriu cazuri practice de micare laminar i turbulent observate de elev n viaa cotidian. - se analizeaz cum influeneaz vscozitatea comportarea fluidului cnd acesta curge pe lng un obstacol fix sau cnd un corp se deplaseaz prin fluidul aflat n repaus; - se definete rezistena la naintare. -se determin experimental coeficientul de vscozitate a unui fluid. Resurse - plane - fie de lucru - trusa de fizic pentru liceu - plane - film didactic Evaluare - dialogul cu elevii - experimente - dialog cu elevii Clasa............................. Sptmna/ Anul .

2.Curgerea laminar; Curgerea turbulent.

3.Micarea corpurilor prin fluide

- film didactic - planse retropro-iector; - folie.

- dialog cu elevii -rezolva-re de probleme

4. Determinarea coeficientului de vscozitate a unui fluid

3.3 4.2

- fise de lucru
-bil; -mensur gradat n cm. liniari; -ulei auto, spirt, cronometru, pens, subler. Culegere de probleme

- experiment - dialog cu elevii

5. Probleme recapitulative 6. Evaluare

2.1 3.2 4.2

-se rezolv probleme care fac apel la noiuni studiate n ntregul capitol. Tem de sintez: Fora de portan

rezolvare probleme Referat

-86-

Proiect de tehnologie didactic

Data:
Disciplina: FIZIC Clasa: a-XI-a Subictul leciei: Fore care apar n fluide reale Tipul lectiei: Dobndire de noi cunostine Obiective operationale: La sfritul activitii didactice elevii vor fi capabili: O1 S defineasc fluidul vscos O2 S defineasc curgerea laminar O3 S indice forele care apar n fluide reale Strategia didactric: 1. Metode si procedee didactice: conversatia euristic, nvarea prin descoperire, explicaia, problematizarea. 2. Mijloace de nvmnt: retroproiector, folie pentru retoproiector, fise de lucru. Desfurarea leciei: 1. Moment organizatoric: verificarea prezenei, stabilirea condiiilor pentru desfurarea leciei. 2. Verificarea temei pentru acas. 3. Reactualizarea cunotinelor necasare n noua lecie: ntrebare profesor 1) Ce ntelegei prin fluid? 2) Cum definim fluidul ideal? 3) Enunai legea lui Bernoulli pentru fluidul ideal. Rspuns elev Fluidul este o substan care poate curge. Se numeste fluid ideal un fluid incompresibil i lipsit de vscozitate. n curgerea staionar i irotational a fluidului ideal suma presiunilor: static, dinamic i de poziie este constant n lungul unei linii de curent i independent de timp.

4. Anunarea titlului noii lectii: Fore care apar n fluide reale Evenimentul Activitatea profesorului leciei Captarea Comunicare verbal: Fluidele reale opun o ateniei anumit rezisten n timpul curgerii la alunecarea unui strat de fluid peste altul sau la naintarea unui corp prin fluid. Despre aceast proprietate vom discuta n aceast lectie. Activitatea elevilor

Anuntarea scopului i a obiectivelor urmrite

Noteaz titlul lectiei pe tabl i enun obiectivele urmrite

Noteaz titlul leciei n caiete

-87-

Prezentarea noului continut si a sarcinilor de nvtare.

Solicit elevilor s ncerce s-i reaminteasc proprietile unui fluid ideal. Explic elevilor c n condiii dinamice, n fluide reale se manifest pe lng fore de presiune i fore de frecare intern sau de frecare vscoas care influeneaz n unele cazuri destul de mult micarea fluidelor. Aceste fore de frecare intern sunt numite fore de frecare vscoas sau fore de vscozitate. Noteaz pe tabl definiia fluidului vscos: Se numete fluid vscos un fluid la curgerea cruia se manifest fore de vscozitate Explic cu ajutorul figurii 1. proiectat pe un ecran deosebirea dintre curgerea unui fluid ideal i cea a unui fluid real.

i amintesc c n mecanic, n conditii de miscare ideal, se neglijeaz forele de frecare.

Noteaz definiia n caiete.

Figura 1. n figura 1.a. este ilustrat curgerea fluidului ideal. n punctele 1 si 2 viteza este acceai i presiunile statice sunt egale. De la punctul 2 la 3, ca urmare a ngustrii conductei, viteza creste ( conform ecuaiei de continuitate ) i, corespunztor presiunea static scade ( conform ecuaiei lui Bernoulli ). De la punctul 3 la 4 nici viteza i nici presiunea static nu se modific. n fig 1 b. este ilustrat curgerea, diferit, a unui fluid real. De la punctul 1 la punctul 2 are loc scderea continu a presiunii (vezi linia punctat). Aceast scdere nu poate fi explicat printr-o cretere a vitezei (deoarece aria seciunii normale nu se modific) ci acceptnd c n fluid au loc frecri interne i frecri cu pereii conductei.

-88-

n timpul curgerii, fluidul vscos pierde permanent energie datorit frecrilor. Atunci, suma presiunilor static i dinamic scade permanent dea lungul liniei de curent. De la punctul 2 la punctul 3 scderea presiunii statice provine partial din creterea vitezei, parial din existena frecrilor interne. De la punctul 3 la 4 scderea presiunii statice este mai rapid dect de la punctul 1 la 2 ( linia Ajutati de professor punctat este mai nclinat). elevii deduc concluzia pe care o noteaz n caiete: Pe msur ce aria seciunii normale a conductei este mai mic, influena frecrilor interne asupra curgerii fluidului este mai mare. Cere elevilor s observe figura 2 de pe ecran: Observ c straturile de fluid sunt paralele i nu se amestec unele cu altele. Figura 2. Scrie pe tabl definiia curgerii laminare: Curgerea n care straturile de fluid alunec unele peste altele fr a se amesteca este numit curgere laminar.

Noteaz definiia n caiete.

-89-

Figura 3. Cere elevilor s observe figura 3, n care sunt considerate dou plci plane, paralele de arie S fiecare, situate la distana d ntr-un fluid vscos aflat n repaus. Presupunem c placa A este fix iar placa B se mic paralel cu A cu vitez constant. Informeaz elevii c experimental formula forei de frecare vscoas este:
F = S v d

= coeficient de viscozitate S = Aria plcilor d = distana dintre plci v = viteza constant cu care se mic placa B (placa A fiind fix) Solicit elevilor gsirea unitii de msur n S.I. a vscozitii. Cere elevilor s efectueze cerinele din fia de lucru. Corectarea exerciiilor din fia de lucru prin discuii la nivelul clasei Pe baza rspunsurilor date pe parcursul orei, noteaz elevii.

Noteaz formula n caiet.

Deduc expresia vscozitii n S.I.:

[ ] = [ F ][ d ] = Pa s [ S ][ v]

Fixarea cunotinelor

Rezolv exerciiile din fia de lucru.

Evaluarea

Corecteaz eventualele greeli, rspund cnd sunt ntrebai. Noteaz tema pentru acas

Anunarea temei pentru acas

Indic tema pentru acas.

-90-

FI DE LUCRU

I.

Citete atent i completeaz spaiile libere astfel nct afirmaiile s fie corecte din punct de vedere tiinific:

Fluidele reale o anumit rezisten n timpul curgerii la alunecarea unui .. peste altul sau .. unui corp prin fluid. Aceast proprietate de a se opune fluidului este numit i este datorat frecrii (interne) dintre straturile paralele de fluid care alunec unele peste altele. Se numete . un fluid la curgerea cruia se manifest fore de viscozitate. Curgerea n care straturile de fluid alunec unele peste altele fr a se amesteca este numit . II. Stabilete corespondena ntre elementele coloanei A i elementele coloanei B prin sgei: 1. A Coeficient de viscozitate al fluidului B a) Kg/m3 b) m/s c) Pas

2. Densitatea fluidului 3. Viteza de curgere III. Citete cu atenie i subliniaz varianta corect: La gaze vscozitatea crete cnd: a) Temperatura scade b) Temperatura crete

n condiii normale de presiune i temperatur vscozitatea lichidelor este: a) Mult mai mare ca a gazelor b) Mult mai mic ca a gazelor La viteze de curgere mici curgerea este. a) Laminar b) Turbulent

-91-

FI DE LUCRU (rspuns)

I. Citete atent i completeaz spaiile libere astfel nct afirmaiile s fie corecte din punct de vedere tiinific: Fluidele reale opun o anumit rezisten n timpul curgerii la alunecarea unui strat de fluid peste altul sau la naintarea unui corp prin fluid. Aceast proprietate de a se opune fluidului este numit vscozitate i este datorat frecrii (interne) dintre straturile paralele de fluid care alunec unele peste altele. Se numete fluid vscos un fluid la curgerea cruia se manifest fore de viscozitate. Curgerea n care straturile de fluid alunec unele peste altele fr a se amesteca este numit curgere laminar II. Stabilete corespondena ntre elementele coloanei A i elementele coloanei B prin sgei: A 1. Coeficient de viscozitate al fluidului 2. Densitatea fluidului 3. Viteza de curgere III. Citete cu atenie i subliniaz varianta corect: La gaze vscozitatea crete cnd: a) Temperatura scade b) Temperatura crete n condiii normale de presiune i temperatur vscozitatea lichidelor este: a) Mult mai mare ca a gazelor b) Mult mai mic ca a gazelor La viteze de curgere mici curgerea este. a) Laminar b) Turbulent B a) Kg/m3 b) m/s c) Pas

-92-

Se propune urmtoarea fis de lucru pentru determinarea coeficientului de vscozitate al unui fluid.

FIS DE LUCRU 1. 2. 3. Subiectul : Obiectivul : Determinarea coeficientului de vscozitate al unui fluid. Determinarea pe cale experimental a coeficientului de vscozitate al unui fluid.

Materiale necesare : - bil cu mas cunoscut; - mensur nalt, gradat n centimetrii lineari; - untdelemn; - ulei auto; - spirt; - cronometru; - dispozitiv de scoatere a bilei (pens lung), subler. Notiuni teoretice : La viteze mici un corp n cdere printr-un fluid aflat n repaus, va ntmpina din partea acestuia o frecare proportional cu viteza. Ff = Kv , iar dac miscarea este uniform atunci vom avea pentru corp: G Farhimedic = K v; mg fluid Vg = K v cu K = 6R, R fiind raza profilului sferic al corpului iar este coeficientul de vscozitate, V fiind volumul corpului. La viteze mari Ff = K v2 aici K =
C S 2

4.

, unde C este constanta de profil a

corpului iar S sectiunea profilului corpului. 5. Desfsurarea lucrrii : Se d usor drumul la bil prin lichidul ales si care umple mensura. Se vizualizeaz pe traseu dou repere (ct mai jos posibil cnd miscarea se uniformizeaz) pentru a cunoaste distanta si se msoar durata trecerii bilei prin dreptul reperelor, determinnd apoi viteza bilei. Se repet experienta pentru toate lichidele puse la dispozitie. Se determin volumul bilei fie prin cufundarea ntr-un lichid din mensur, fie msurnd diametrul bilei cu ajutorul sublerului.

-93-

6.
Nr. det. 1. 2. 3. 4.

Tabel cu rezultate :
m (kg.) fluid (kg./m3) V (m3) X (m) t (s) v (m/s) Vmed. (m/s) Kmediu (Ns/m)

Atunci coeficientul de vscozitate al fluidului este : = 6R 7. 8. Interpretarea rezultatelor : Surse de erori : a) Accidentale : b) Sistematice :

-94-