Sunteți pe pagina 1din 13

ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTRAVENIA Caracterizarea contraventiei n raport cu alte fapte antisociale Orice societate exista si evolueaza pe baza

unor legi, norme si reguli care formeaza, n ntregul lor, un sistem normativ ce reglementeaza raporturile sociale care iau nastere ntre indivizi, ca persoane fizice, sau ntre acestia si diverse organisme sociale ori persoane juridice. n cadrul acestui sistem normativ, ce guverneaza societatea, un rol important l au normele juridice care impun membrilor societatii un anumit comportament n raporturile ce le stabilesc cu alti semeni sau cu organisme sociale, si a caror ncalcare, n raport cu caracterul si natura acesteia, atrage dupa sine raspunderi si sanctiuni disciplinare, contraventionale, materiale, civile, administrative sau penale. Acest lucru se ntmpla deoarece fiecare fapta care ncalca regulile de conduita statornicite n societate, aparate prin norme de drept, prezinta un anumit grad de pericol social pentru buna functionare a raporturilor sociale. n consecinta societatea este n drept sa se apere si sa ia masuri, prin organele de stat specializate, fata de orice persoana care ncalca legea si normele de convietuire sociala. Rezulta ca orice ncalcare a normelor juridice atrage raspunderea juridica a persoanei care a savrsit-o, iar aceasta raspundere difera n functie de natura normei ncalcate si a pericolului social al faptei. Aceasta raspundere juridica decurge n mod obiectiv, din savrsirea unei fapte ilicite care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea prevazuta de actul normativ ncalcat si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise. Asa de exemplu, ncalcarea unei norme de drept penal va atrage raspunderea penala si aplicarea unei pedepse prevazuta de legea penala, pe cnd ncalcarea unei norme juridice de drept administrativ va determina raspunderea administrativa a faptuitorului si aplicarea unei sanctiuni administrative. n literatura juridica, uneori se pune semnul egalitatii ntre raspunderea administrativa si cea contraventionala, alte ori raspunderea contraventionala este considerata n prezent o forma a raspunderii administrative, contraventia fiind o forma de manifestare a ilicitului administrativ, forma cea mai grava, iar regimul sau juridic este n mod preponderent un regim al dreptului administrativ, dar ea nu reprezinta forma tipica a raspunderii administrative, ci forma atipica, imperfecta. Desi sunt controverse referitor la termenii de "raspundere administrativa" si "raspundere contraventionala" exista unanimitate de opinie n sensul ca temeiul tragerii la raspundere contraventionala l constituie fapta ilicita.

1.- Caracterizarea contraventiei n raport cu infractiunea si abaterea disciplinara Orice ncalcare a normelor juridice pune n pericol sau lezeaza o anumita valoare sociala, aduce atingere unor relatii sociale sau interese ocrotite de ele. n raport de pericolul social al acestor ncalcari si de natura relatiilor si intereselor lezat 151q161b e, faptele ilicite se clasifica n: infractiuni, contraventii si abateri disciplinare. n legislatia noastra aceste categorii de fapte ilicite sunt stabilite si sanctionate prin acte normative emise de organele abilitate ale statului, iar problema diferentierii gradului de pericol social, de regula, se stabileste cu ocazia elaborarii acestora. Faptele contraventionale pot fi savrsite printr-o actiune sau inactiune, ele reprezentnd abateri administrative pe care legea si alte acte normative adoptate de organele puterii executive le denumesc contraventii. Fapta contraventionala, fiind cuprinsa n notiunea generica de fapta antisociala, reprezinta o atingere adusa unor relatii sociale, care se stabilesc n sfera activitatii executive a statului, avnd un grad de pericol mediu, fiind prevazuta si sanctionata prin norme de drept administrativ si contraventional. Contraventiile sunt deci fapte ilicite ce aduc atingere relatiilor sociale de natura administrativa, civila ori relatiilor privind bunurile, persoanele sau interesele legitime ale acestora. Totodata le pot constitui ncalcari ale modului n care trebuie ndeplinite ndatoririle de serviciu de catre personalul angajat ntr-o institutie publica. a.- Caracterizarea contraventiei n raport cu infractiunea Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai grave, leznd valori sociale importante (ex. siguranta statului, viata si celelalte atribute ale persoanei, proprietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile sale sunt mai restrnse, neafectnd valori importante. Contraventiile se deosebesc de infractiuni si prin modul lor de reglementare juridica. Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de Codul penal si legi speciale, pe cnd faptele contraventionale sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante sau hotarri ale Guvernului, precum si prin hotarri ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene. De asemenea contraventia se deosebeste de infractiune si prin modul de sanctionare diferit. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu nchisoare penala sau amenda penala pe cnd contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda contraventionala, obligarea contravenientului la prestarea unei activitati n folosul comunitatii, cu nchisoare contraventionala, precum si cu o serie de sanctiuni complementare. b.- Caracterizarea contraventiei n raport cuabaterea administrativa

Contraventia se deosebeste si de celelalte abateri administrative, prin abatere administrativa ntelegndu-se orice fapta care ncalca normele de drept administrativ, ori faptele de a nu ndeplini obligatiile de executare ce decurg din acte administrative (ex. neprezentarea martorului la solicitarea organelor de urmarire penala sau neefectuarea tratamentului medical n cazul persoanelor bolnave veneric). c.- Caracterizarea contraventiei n raport cu abaterea disciplinara Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingere numai raporturilor de munca statornicite n cadrul institutiei n care s-a savrsit fapta, neavnd consecinte care sa lezeze un interes general, ntr-un sector de activitate cum este n cazul contraventiilor, n care raspunderea pentru ocrotirea acestui interes general revine unui organ al administratiei publice. Abaterea disciplina este o fapta n legatura cu munca, care consta ntr-o actiune sau o inactiune savrsita cu vinovatie de catre un salariat, prin care acesta a ncalcat normele legale, regulamentul intern, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. Este fapta cu cel mai redus pericol social, care constituie, de altfel, criteriul esential ce o deosebeste de infractiune si contraventie. Angajatorul este cel care dispune de prerogativa disciplinara, avnd dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cte ori se constata ca acestia au savrsit o abatere disciplinara. Contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin aceea ca la abaterea disciplinara subiectul este calificat, fapta respectiva neputnd fi comisa dect de catre o persoana ce are calitatea de angajat ntr-o institutie de stat, organ de stat sau alta institutie publica, fata de care subiectul se afla n raport de subordonare, pe cnd contraventia poate fi comisa de orice persoana. Contraventia avnd un pericol social mai mare este combatuta prin masuri de constrngere ce au caracter de sanctiune contraventionala pe cnd abaterea disciplinara este sanctionata prin masuri administrative prevazute n regulamentul de ordine interioara sau n Codul Muncii astfel: A. B. avertisment scris; suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare; retrogradarea din functie cu acordarea salariului functiei n care s-a dispus retrogradarea pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile; reducerea salariului de baza pe o durata de la 1-3 luni cu un procent de 5-10%;

C.

D.

E.

reducerea salariului si (sau) dupa caz si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de la 1-3 luni cu un procent de 5-10%; desfacerea disciplinara a contractului de munca.

F.

De asemenea contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin modul de constatare si sanctionare a celor doua fapte. Contraventia se constata si se sanctioneaza de catre organe ale statului special desemnate fata de care subiectul nu se afla ntr-un raport de subordonare, pe cnd abaterea disciplinara se constata si se sanctioneaza de conducerea institutiei n care subiectul este salariat. Contraventiile sunt prevazute n legi, hotarri ale Guvernului sau hotarri ale organelor administratiei locale pe cnd abaterile disciplinare sunt prevazute si sanctionate numai de regulamentele de ordine interioara, coduri, statute specifice unor categorii de salariati din diferite institutii. Elementul comun prin care cele trei categorii de fapte se aseamana, consta n caracterul lor ilicit si socialmente periculos. Nu n toate statele contraventiile sunt considerate o categorie distincta de fapte antisociale. n unele legislatii aceste fapte sunt incluse n categoria infractiunilor alaturi de crime si delicte. si n tara noastra, potrivit Codului penal din 1937, contraventiile erau considerate drept infractiuni desi prezentau un grad de pericol social redus, fiind ultimele din ierarhia acestora. n actuala legislatie din Romnia nu mai exista o clasificare tripartita a infractiunilor (crime, delicte si contraventii) si nici una bipartita (crime si delicte) cum sunt n alte legislatii ale unor state. Fiind fapte de mai mica importanta, fapt ce se reflecta prin pedepsele mai blnde cu care erau sanctionate, contraventiile au constituit primele fapte ilicite asupra carora a operat nlocuirea raspunderii penale cu cea administrativa. Deci ca si faptele ori abaterile ce atrag raspunderea materiala, civila, administrativa sau disciplinara, contraventiile apartin cmpului extrapenal, constituind cauze de natura civila, n privinta carora sanctiunile si hotarrile instantei de judecata au caracter nepenal, fiind supuse principiilor si normelor procedurale proprii procesului civil, nefiind nregistrate n cazierul judiciar. Primul act normativ prin care aceste fapte au fost considerate abateri administrative a fost Decretul nr. 184/1954. Desi denumirea de contraventii s-a pastrat, sanctiunile prevazute n acest decret erau corespunzatoare naturii noi a acestor ncalcari a legii. Ulterior aceasta reglementare a fost mbunatatita prin Legea nr.32/1968 care a fost n vigoare pna n anul 2001 cnd a fost abrogata. n iulie 2001 a fost adoptata Ordonanta Guvernului Romniei nr. 2 care a reglementat ntr-o alta viziune regimul juridic al contraventiilor abrognd Legea nr. 32/1968. Aceasta

ordonanta constituie legea cadru n domeniul contraventiilor deoarece cuprinde principiile generale de reglementare juridica a faptelor ce constituie contraventii, delimitnd organele de stat competente sa stabileasca si sa sanctioneze astfel de fapte, stabileste sanctiunile principale si complementare ce se aplica faptuitorului, caile de atac, modul de executare a sanctiunilor si a celorlalte masuri luate fata de contravenient, precum si alte probleme de ordin general n acest domeniu. Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 a fost modificata, completata si aprobata prin Legea nr. 180 din 11 aprilie 2002, n care se prevede ca legea contraventionala apara valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala. De mentionat ca sfera abaterilor ce pot constitui contraventii este nelimitata, ele putnd fi savrsite, practic, n orice domeniu de activitate. 2.- Organe de stat ce au competenta sa emita acte normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventiile Spre deosebire de infractiuni care sunt prevazute si pedepsite numai prin legi, stabilirea si sanctionarea contraventiilor se face si prin alte acte normative emise de unele organe ale statului astfel: a.- Parlamentul Romniei care emite legi cu caracter general n toate domeniile de activitate. b.- Guvernul Romniei care emite ordonante sau hotarri prin care poate stabili si sanctiona contraventii n orice domeniu de activitate, el avnd o competenta generala n domeniul administratiei publice pe ntreg teritoriul tarii. c.- Prin hotarri ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se sanctioneaza contraventii n toate domeniile de activitate pentru care acestora li s-au stabilit atributii prin lege, n masura n care n domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarri ale Guvernului. d.- Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot stabili si sanctiona contraventii n urmatoarele domenii: A. B. C. D. salubritate; activitatea din piete, curatenia si igienizarea acestora; ntretinerea parcurilor, a spatiilor verzi, a spatiilor si locurilor de joaca pentru copii; amenajarea si curatenia spatiilor din jurul blocurilor de locuinte, precum si a terenurilor virane; ntretinerea bazelor si obiectivelor sportive aflate n administrarea lor;

E.

F.

ntretinerea strazilor si trotuarelor, a scolilor si a altor institutii de educatie si cultura; ntretinerea cladirilor, mprejmuirilor si altor constructii; depozitarea si colectarea gunoaielor si a resturilor menajere.

G. H.

Consiliul General al Municipiului Bucuresti poate stabili si alte domenii de activitate din competenta consiliilor locale ale sectoarelor din capitala, n care acestea pot stabili si sanctiona contraventii. Hotarrile Consiliilor locale sau judetene ori, dupa caz, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin care s-au stabilit contraventii cu nesocotirea principiilor prevazute n art. 2 alin.2 si 4 din Legea nr. 180/2002 sunt nule de drept. Nulitatea se constata de instanta de contencios administrativ competenta la cererea oricarei persoane interesate. Actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contraventii si sanctiunea ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea. n cazul sanctiunii cu amenda se vor stabili limita minima si maxima a acesteia, sau, dupa caz, cotele procentuale din anumite valori. Se pot stabili si tarife de determinare a despagubirilor pentru pagubele pricinuite prin savrsirea contraventiilor. Faptul ca, pe plan central doar Parlamentul si Guvernul pot emite acte normative care prevad obligatii si a caror ncalcare este sanctionata contraventional, asigura o conceptie unitara cu privire la astfel de fapte antisociale, evitndu-se totodata sanctionarea acelorasi abateri prin mai multe acte normative emise de organe centrale diferite si care prevad sanctiuni diferite. Potrivit principiului de drept constitutional al suprematiei legii, ordonantele, hotarrile Guvernului si celelalte acte normative prin care se reglementeaza astfel de fapte trebuie sa fie conform cu prevederile acestei legi cadru care constituie dreptul comun n materie de contraventii. Actele normative, prin care se stabilesc contraventii, aflate n vigoare la data publicarii Ord. Guv. Nr. 2/2001, aprobata, modificata si completata de Legea nr. 180/2002 se modifica si se completeaza, daca este cazul, potrivit prevederilor acestei legi cadru, n termen de 3 luni. Dispozitiile Ord. Guv. Nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor se vor completa cu dispozitiile Codului de procedura civila. Actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii intra n vigoare n termen de 30 de zile de la data publicarii lor, iar n cazul hotarrilor consiliilor locale sau judetene punerea n aplicare se face si cu respectarea conditiilor prevazute la art. 50 alin.2 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

n cazuri urgente se poate prevedea intrarea n vigoare ntr-un termen mai scurt, dar nu mai putin de 10 zile. Hotarrile autoritatilor administratiei publice locale sau judetene (consiliile locale comunale, orasenesti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti) prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii, pot fi aduse la cunostinta publica sau prin orice forma de publicitate n conditiile Legii nr. 215/2001 (Legea administratiei publice locale). Notiunea, trasaturile esentiale si elementele constitutive ale contraventiei 1.- Notiunea si trasaturile esentiale ale contraventiei Avnd n vedere importanta institutiei contraventiei n cadrul dreptului contraventional, legiuitorul defineste aceasta fapta prin trasaturile esentiale ce o caracterizeaza. Potrivit art. 1 din Ord.Guv. nr.2/2001 modificata si aprobata de Legea 180/2002: Contraventia este definita ca fiind "fapta savrsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarre a Guvernului sau dupa caz, prin hotarrea Consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti". Prin definirea notiunii generale de contraventie legiuitorul pune n evidenta aspectele ce caracterizeaza aceasta fapta antisociala: A. material, n sensul ca reprezinta o manifestare exterioara a individului care ncalca o norma de drept; uman, pentru ca reprezinta o actiune sau o inactiune a omului, contrara legii; social, deoarece actiunea sau inactiunea ilicita afecteaza relatii sociale, bunuri, valori sau interese aparate prin norme de drept; moral, pentru ca reprezinta atitudinea morala a faptuitorului fata de valorile sociale; juridic, fiindca reprezinta o ncalcare a unei norme juridice.

B. C.

D. E.

Prin definirea contraventiei se stabileste regula de drept potrivit careia orice fapta care va fi incriminata ca atare trebuie sa ntruneasca trasaturile caracteristice care o deosebesc de alte fapte antisociale (infractiuni sau abateri). Definirea notiunii contraventiei prin aceasta ordonanta care constituie cadrul juridic general n materie, prezinta importanta att pentru stabilirea, de catre organele n drept a faptelor ce intra n aceasta categorie, ct si pentru activitatea practica de constatare si sanctionare a lor. Contraventia este o fapta ilicita, adica o fapta contrara prevederilor legale. Stabilind sau interzicnd o anumita conduita, normele juridice urmaresc realizarea sau apararea unor interese

personale sau generale. Toti membrii societatii sunt obligati sa se conformeze acestor norme, orice actiune contrara fiind calificata drept ilicita, iar persoana vinovata va fi sanctionata. Substanta materiala a unei contraventii este fapta. Fara existenta acesteia nu exista nici contraventia. nsa nu orice fapta poate constitui substanta materiala a unei contraventii ci numai aceea care prezinta trasaturile specifice ale acestei ncalcari a legii. Din definitia data de ordonanta se desprind urmatoarele trasaturi esentiale: a.- savrsirea faptei cu vinovatie Orice ncalcare a normelor de drept atrage raspunderea faptuitorului numai daca este comisa cu vinovatie. Ca si n dreptul penal, vinovatia constituie latura subiectiva a contraventiei, ea fiind un act de constiinta care implica n primul rnd un factor intelectiv si apoi unul volitiv, deci un proces de constiinta si apoi unul de vointa, constiinta fiind premisa vointei. Spre deosebire de infractiune, contraventia se sanctioneaza indiferent de forma vinovatiei, exceptia de nesanctionare a faptelor savrsite din culpa trebuind sa fie prevazuta expres n actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta respectiva. O fapta savrsita fara vinovatie (spre exemplu n legitima aparare sau din constrngere) nu va fi considerata contraventie, iar faptuitorul nu va fi tras la raspundere juridica. Contraventia, ca orice fapta contrara ordinii de drept, constituie o manifestare a conduitei umane, adica un act al omului aflat sub controlul vointei si ratiunii sale. Ordonanta Guvernului nr.2/2001 modificata si aprobata prin Legea nr. 180/2002 privind regimul contraventiilor n Romnia, nu defineste aceasta trasatura, ea nsa nu poate avea alte forme si modalitati dect cele aratate n legea penala pentru infractiuni, n sensul ca " vinovatia exista atunci cnd fapta care prezinta pericol social este savrsita cu intentie sau din culpa". Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al faptuitorului fata de fapta comisa si fata de urmarile acesteia. Vinovatia este rezultatul interactiunii a doi factori:constiinta si vointa. Vinovatia presupune o atitudine constienta n sensul ca faptuitorul are reprezentarea actiunilor sau inactiunilor sale ilicite, a rezultatului acestora, care este socialmente periculos si savrseste cu vointa aceste actiuni sau inactiuni pentru realizarea rezultatului urmarit. Vointa de a savrsi fapta ilicita este determinata numai dupa reprezentarea n constiinta faptuitorului a urmarilor faptei. Prezenta att a factorului intelectiv ct si a celui volitiv n comiterea faptei este o conditie esentiala a vinovatiei. Ca trasatura esentiala principale: intentia si culpa. a contraventiei, vinovatia mbraca doua forme

Intentia, este o forma principala de vinovatie definita de art. 19 pct. 1 din Codul penal si reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si rezultatul acesteia.

Intentia este cunoscuta n doctrina si n legislatie sub doua modalitati: directa si indirecta. Ca atare contraventia este savrsita cu intentie atunci cnd: A. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste ca el sa se produca prin savrsirea contraventiei (intentie directa); faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu urmareste ca el sa se produca, accepta posibilitatea producerii lui (intentie indirecta).

B.

Culpa este a doua forma a vinovatiei si se manifesta sub doua modalitati: usurinta si neglijenta. n cazul usurintei, faptuitorul prevede rezultatul contraventiei, rezultat ce nu l urmareste si nu-l accepta socotind fara temei ca el nu se va produce. Faptele savrsite din culpa cu prevedere (usurinta) sunt ntlnite frecvent n practica judiciara, spre exemplu n domeniul circulatiei pe drumurile publice, cnd conducatorul auto nu reduce viteza autovehiculului, pna la limita evitarii oricarui pericol, la trecerea pe lnga grupuri de persoane, prevaznd posibilitatea unui accident, rezultat pe care nu-l accepta considernd fara temei ca acesta nu se va produce, nsa rezultatul se produce totusi. n cadrul neglijentei (culpa fara prevedere) faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada. b.- A doua trasatura esentiala consta n aceea ca fapta comisa trebuie sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie prin lege, prin ordonanta sau hotarre a Guvernului ori prin hotarri emise de consiliile locale comunale, orasenesti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale consiliului General al municipiului Bucuresti, ca o cerinta a principiului legalitatii incriminarii si sanctionarii unei fapte. n virtutea acestui principiu sunt considerate contraventii numai faptele prevazute si sanctionate ca atare prin actele normative mentionate emise de organele competente ale statului. Spre deosebire de abaterea disciplinara, al carui continut nu este totdeauna precis determinat, fiind doar enuntiativ prevazut n regulamente proprii, statute sau acte de organizare si functionare a unor institutii de stat, decurgnd din raporturile de subordonare ierarhica si fiind legata strict de desfasurarea unor relatii de serviciu, abaterea disciplinara putnd fi interpretata ca atare de autoritatea ierarhica sau cea disciplinara, contraventia insa, afectnd relatiile sociale statornicite n cadrul unei colectivitati locale sau nationale, trebuie sa fie descrisa amanuntit n actele normative. Ca atare faptele constnd n actiuni sau inactuiuni, daca nu sunt prevazute si sanctionate ca atare de un act normativ nu vor fi considerate contraventii.

c.- A treia trasatura care desi nu rezulta din definitia data n Ordonanta nr.2/2001, se refera la pericolul social, care o deosebeste de infractiune. n cazul contraventiei acest grad de pericol social este mai redus dect la infractiune ntruct fapta contraventionala are consecinte mai putin daunatoare si lezeaza valori mai putin importante dect n cazul infractiunii. Pericolul social, reprezinta acea trasatura care arata n ce masura contraventia aduce atingere uneia din valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, ocrotite printr-un act normativ si pentru care legea prevede aplicarea unei sanctiuni contraventionale. Acest grad de pericol social se stabileste de legiuitor atunci cnd emite acte normative n care unele fapte sunt considerate infractiuni iar altele contraventii. Deci orice fapta care prezinta pericol social atrage o anumita raspundere juridica, gradul de pericol social fiind n ultima instanta cel care determina natura raspunderii juridice. Odata stabilita contraventia existenta pericolului social nu trebuie dovedita. Pentru existenta contraventiei se cere n mod obligatoriu ca aceste trasaturi sa existe cumulativ, lipsa oricareia din ele ducnd la inexistenta contraventiei. Mai mult, putem observa ca n considerarea unei fapte drept contraventie se stabileste mai nti daca acea fapta este prevazuta ntr-un act normativ, cercetarea celorlalte trasaturi ale contraventiei nu se mai justifica. 2.- Elementele constitutive ale contraventiei Trasaturile esentiale ale contraventiei ofera criteriile generale de diferentiere ale acesteia de alte forme de ilicit juridic (infractiuni sau abateri), dar ele nu pot servi la deosebirea faptelor ilicite, la cunoasterea particularitatilor si elementelor ce compun contraventia. De aceea, este necesar ca fapta contraventionala sa fie analizata si sub raportul continutului, a elementelor ce o caracterizeaza si o particularizeaza de alte fapte ilicite. Continutul contraventiei prevazut n norma incriminatoare si poate fi definit ca o totalitate de conditii prevazute de lege pentru caracterizarea unei fapte drept contraventie. Desi Ordonanta Guvernului nr.2/2001 care reglementeaza regimul juridic al contraventiilor nu le defineste n mod expres, ele nu pot fi altele dect cele ale infractiunii. Mergnd pe principiul ca orice lege se completeaza cu dispozitiile altei legi si la contraventii aceste elemente constitutive sunt asemanatoare cu cele din Codul penal. n stiinta dreptului se face distinctie ntre continutul juridic - care cuprinde conditia privitoare la existenta faptei sanctionata de lege sau care i determina gravitatea si continutul constitutiv - care cuprinde totalitatea conditiilor necesare pentru existenta contraventiei si pe care le realizeaza faptuitorul. Continutul constitutiv, fiind dat ntotdeauna n norma incriminatoare, nu poate lipsi din continutul juridic al contraventiei.

n continutul contraventiei sunt prevazute conditii cu privire la anumite elemente ce privesc fapta, faptuitorul, valoarea sociala, bunul, interesul legitim, careia i se aduc atingere, prin contraventie. Aceste elemente constitutive reprezinta partile componente ale contraventiei, parti ce o particularizeaza deosebind-o de alte fapte ilicite. Analiznd contraventia distingem ca si la infractiune anumite aspecte obiective si subiective care se concretizeaza n existenta la fiecare fapta n parte a patru elemente constitutive: obiect si latura obiectiva, subiect si latura subiectiva. Aceste elemente trebuie sa existe cumulativ la fiecare contraventie, lipsa oricareia din ele ducnd la inexistenta faptei ilicite si implicit la imposibilitatea tragerii la raspundere a faptuitorului. a.- Obiectul contraventiei, l constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin norme de drept administrativ, carora li se aduce atingere sau sunt puse n pericol de fapta savrsita. n cazul contraventiei vatamarea sau periclitarea relatiilor sociale aparate prin norme de drept administrativ si contraventional, are loc prin lezarea sau periclitarea relatiilor sociale, a bunurilor, valorilor sau intereselor legitime n jurul carora exista acele relatii sociale. De regula, contraventiile sunt grupate n acte normative avnd unul sau mai multe obiecte generale, care rezulta din nsasi titlul actului. Fiecare contraventie, are nsa si un obiect specific rezultat din textul actului normativ care o prevede. Obiectul contraventiei se deosebeste de cel al infractiunii prin aceea ca valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin normele de drept administrativ, au o importanta sociala mai redusa, ele fiind legate de activitatea organelor ce realizeaza administratia de stat n anumite domenii de activitate, sau privesc unele raporturi sociale de o rezonanta mai redusa, pe cnd obiectul infractiunii vizeaza valorile fundamentale ale societatii (siguranta statului, ordinea de drept, viata, integritatea si celelalte atribute ale persoanei, proprietatea etc.). Spre exemplu: infractiunea de "detinere ilegala a unei arme de foc" are ca obiect relatiile sociale care apara viata persoanelor, ordinea si linistea publica, siguranta statului, deci atribute fundamentale, pe cnd contraventia de "neprezentare a titularului permisului de arma de foc la politie, pentru a i se aplica viza anuala n actul respectiv", are ca obiect relatiile sociale care asigura buna desfasurare a activitatii politiei privind evidenta persoanelor autorizate sa detina arme de foc. b.- Latura obiectiva - o constituie actiunea sau inactiunea ilicita producatoare a urmarilor socialmente periculoase sau care ameninta anumite valori, relatii sociale, bunuri ori interese legitime si care este considerata ca ilicita n actul normativ ce stabileste si sanctioneaza contraventia.

Actiunea ilicita consta n comiterea unei fapte oprita de norma de drept. Exemplu: "Organizarea si desfasurarea de adunari publice nedeclarate, nenregistrate sau interzise", contraventie prevazuta si sanctionata de art. 26 lit."a" din Legea nr. 60/1991. Inactiunea ilicita consta n nendeplinirea de catre o persoana a obligatiilor ce-i revin din norma de drept (ex. : "neprezentarea persoanei n termen de 48 ore, la cel mai apropiat organ de politie, cu buletinul gasit"). c.- Subiectul contraventiei (autorul) este, potrivit Ord. Guv. Nr. 2/2001, att persoana fizica ct si persoana juridica care comite fapta contraventionala. Deci contraventia se concretizeaza printr-o fapta a omului de ncalcare a legii, savrsita de acesta cu vinovatie. Ca atare, persoana fizica devine subiect al raspunderii contraventionale. Pentru ca o persoana fizica sa poata fi subiect al unei contraventii trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii generale: A. sa aiba vrsta de 14 ani mpliniti. Sub aceasta vrsta minorii nu raspund contraventional. Ordonanta Guv. Nr.2/2001 prevede n art. 11 alin.4 ca minorul care nu a mplinit vrsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu obligarea la prestarea unei activitati n folosul comunitatii sau sanctionat cu nchisoare contraventionala; Pna la vrsta de 14 ani se prezuma absolut ca minorul nu are discernamnt, adica nu are dezvoltarea psiho-fizica necesara pentru a-si da seama de implicatia sociala a faptelor sale si nu poate fi stapn pe ele. Minoritatea faptuitorului (sub 14 ani) constituie o cauza care nlatura caracterul contraventional al unei fapte. sa fie responsabila, adica sa fie n deplinatatea capacitatilor mintale, sa poata ntelege si judeca caracterul faptelor sale, prevaznd n acelasi timp si urmarile lor; Dupa cum se poate observa responsabilitatea se apreciaza prin prisma a doi factori: unul intelectiv ce presupune capacitatea persoanei de a ntelege semnificatia actiunilor sale si urmarile lor, si unul volitiv care presupune capacitatea persoanei de a fi stapna pe actiunile sau inactiunile sale pe care le dirijeaza n mod constient. sa aiba libertate de hotarre si actiune, adica sa nu fie constrns (fizic sau psihic) de catre o alta persoana sa comita contraventia, deci sa-si poata determina si dirija liber vointa si actiunea.

B.

C.

n afara acestor trei conditii obligatorii, pentru unele contraventii subiectul trebuie sa aiba o anumita calitate (sa fie posesor al carnetului de conducere auto, al permisului de arma, sa fie un anumit functionar, comerciant etc.). Cnd se analizeaza subiectul contraventiei trebuie avut n vedere si subiectul raspunderii contraventionale (adica persoana care este trasa la raspundere n cazul savrsirii acestor fapte) deoarece nu ntotdeauna aceste subiecte sunt identice.

Daca n cazul infractiunii subiectul acesteia este ntotdeauna si subiect al raspunderii penale, n cazul contraventiei Ordonanta nr.2/2001 referitoare la regimul juridic al contraventiilor prevede posibilitatea sanctionarii cu amenda si a persoanelor juridice. Persoana juridica raspunde contraventional n cazurile si conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii. Acest lucru este un artificiu al actului amintit, deoarece este recunoscut faptul ca persoana juridica nu poate savrsi actiuni, ele fiind ale personalului angajat ce o compune, iar atunci cnd aceste actiuni mbraca un caracter contraventional ar trebui n mod normal sa fie considerati autorii acestor fapte. Deci persoana juridica nu poate fi subiect al contraventiei ci numai subiect al raspunderii contraventionale. Amenzile aplicate persoanelor juridice vor fi imputate de acestea persoanelor fizice angajate care nu si-au ndeplinit obligatiile de serviciu legate de contraventie. Este firesc sa fie asa deoarece persoana juridica si ndeplineste atributiile sale prin persoane fizice ce au calitatea de salariati ori angajati. d.- Latura subiectiva ca element al continutului constitutiv al contraventiei se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savrsita si urmarile ei. Elementul principal al laturii subiective este vinovatia cu formele ei. La majoritatea contraventiilor acest element constitutiv are forma de intentie, nsa la unele fapte se poate ntlni si culpa.