Sunteți pe pagina 1din 164

Ploua cu sange si glod Simteam cum fluturi inghetati incepeau sa mi se zbata-n piept. Din nou.

Mi-am inchis ochii, incercand in zadar sa-mi sfartec buzele cu dintii. Le era dor de saruturile tale, de dulceata si caldura lor In mintea mea, un nou film prindea viata. n rolurile principale: eu si tu! Undeva, ntr-un pustiu populat de amintiri, dorinte sifluturi nghetati. Imi spui ca ma iubesti si ca ma vrei in bratele tale acum. Eu ma supun si simt caldura ta, parfumul tau de frezieOare sunt in rai? Sau in iad? Oricum nu conteaza. AlergAlerg. Dar, deodata, fluturii falfaie panicati: Edward! Opreste-te!!! Incet, aerul rece ma aduce inapoi, in prezent. Nisipul imi inghite talpile insetate de dorul tauMa uit in jur, te caut disperat. Dar nu te vad. Doar te aud. Vocea ta ma cheama la tine. Doamne, ce chin! Simt picaturi mici de ploaie pe fata mea. Ploua? Stiu ca plouaStiu ca vrei sa vinStiu ca plouaStiu ca vreau sa vin Inchid din nou ochii, lasand imaginile sa-mi inunde mintea, intr-o binecuvantata eliberare.undeva departe, n pustiul populat de fluturi nghetati, te gasescbratele mele te cuprind puternic, intr -o imbratisare dureroasa. Tu nu ma respingi, din contrate ghemuiesti mai mult la pieptul meu, soptind: Mi-a fost asa dor de tine! Ascultandu-ti inima, simt cum fluturii din pieptul meu se dezgheata si eu revin la viata. Si ploaia se opri Fericit, nu pot face altceva decat sa repet la nesfarsit: Iarta-ma.iarta-ma.iarta-ma.

Capitolul 1-despartirea Bella era stingherita. Puteam sa vad asta pe chipul ei. Vroiam sa stiu ce gandea. Eram disperat sa aflu asta. Dar nu avea rost, asa ca am ramas la distanta, pastrand tacerea. Ea a renuntat la ideea de a incerca sa ma scoata din starea mea. Asa ca, tacu si ea. Ii eram recunoscator, intr-un fel, pentru asta. Ma ntrebam daca acesta era momentul potrivit. Poate ca asta era sansa mea. Gandurile lui Mike Newton mi-au invadat mintea. Immmmce ciudat se poarta Cullen azi!! Nu sunt singurul care observa asta. Si Bella vede astaoare s-au certat? Sa fie asta sansa mea?? Nu mai aveam puterea de a refuza categoric gandurile lui Newton. El va avea o sansa destul de curand, cu toate ca speram ca Bella sa poata gasi pe cineva cu un suflet mai mare, ca sa-si mparta viata cu ea. Am mers mpreuna n liniste. Toti radeau, doar Bella era ingandurata. Mike tot incerca sa o distraga de la gandurile ei. Radea si glumea, filmand cu o camera video. Se vedea clar ca o epuiza efortul depus ca sa mentina aceasta sarada. Nu mai rezista prea mult. Si nici eu. Trebuia sa pun capat odata. *** Mai tarziu, o urmaream pe Bella cum isi continua rutina zilnica scoala, munca, teme pentru acasa eu am ramas la distanta, urmarindu-o. Ea simtise ca aveam nevoie de spatiu. Credea ca voi trece mai bine peste evenimentul de la ziua ei, daca ea era calma si intelegatoare. Ufffea nici nu -si dadea seama cat se insela! Toata dupa-amiaza, am urmarit-o. Ma uitam cu atentie la fiecare expresie de pe fata ei, la fiecare miscare, memorandu-le. Daca aveam sa nu o mai vad niciodata, vroiam sa fiu sigur ca mintea mea va pastra o imagine cat mai clara a ei. Apoi, a intrat in casa, ducandu-se direct in camera ei. Am ramas n liniste afara, urmarinduo prin mica fereastra. S-a asezat pe pat, deschizand albumul cu poze. M-am uitat atent sa vad unde va pune albumul. Vroiam sa ma intorc mai tarziu sa iau pozele. Ma uitam la ea.studia cu intensitate pozele. Fara indoiala, incerca sa inteleaga indiferenta din ochii mei. Un suspin i-a scapat de pe buze, si-a inchis ochii lasandu-si capul in jos; parul, lasat liber, ii atingea fata, parca incercand sa o mangaie. Imi doream sa merg langa ea si sa-i ating eu, cu dragoste, obrazul, dar nu am indraznit. Am auzit-o ascultand cntecul de leagan de pe CD-ul daruit de mine. Privirea ii aluneca pe fereastra, uitandu-se in departare si o lacrima ii aluneca in jos, pe obrazul ei palid. Si-a inchis ochii lasandu-se pe pat; am vazut cum bratele ei ii cuprindeau pieptul. Dulce Bella! Simteam cum ma cuprinde durerea vazand suferinta ei. Eu doarNu, trebuie sa ramn puternic. Nu mai puteam suporta sa ma uit nici macar un minut. In liniste, m-am intors si am fugit acasa. Casa era ntunecata si goala. Toata lumea plecase. Carlisle si Esme au plecat dimineata devreme alaturandu-se celorlalti, in Denali. Casa meao simteam mai mult ca pe un mormant decat ca pe o casa. Toate semnele de viata si de fericire erau departe acum. Casa fusese pregatita pentru lipsa noastra; unele dintre obiectele personale ale fiecaruia dintre noi erau lasate aici, in urma. O folie alba proteja mobilierul de plapuma de praf care se va depune de-a lungul anilor. Am mers pana la pian si l-am eliberat de folia ce-l acoperea. M-am asezat pe banca si am nchis ochii, lasand muzica sa-mi cuprinda mintea. M-am gandit la o melodie, alta decat cantecul de leagan, care sa-mi calmeze nervi, agitatia. Nu reuseam deloc.nu conta ce incepeam sa cantcumva degetele mele gaseau drumul inapoi la cantecul de leagan al Bellei. Ca si cum sunetele piesei erau imprimate in sufletul meu si nu puteam scapa de el. Sunetele dulci, melancolice, ale cantecului rasunara in casa goala, amplificand si mai mult starea mea.

Frustrat, am mpins pianul departe de mine si zgomotul facut traversa ntreaga camera. Zanganitul se auzi pana la parter. Am incercat sa ma calmez si sa ma gandesc la discursul meu pentru Bella. Nu stiam ce ar face easi nici nu suportam sa ma gandesc la asta. Ma intrebam cat timp mi-ar lua sa o conving ca nu o mai iubesc. Oare ma va crede? Poate cuvintele nu vor fi suficiente pentru a o convinge. Dar, daca ochii mei ar putea sa transmita acelasi mesaj, oare ar functiona? Trebuie sa incerc. Alta optiune nu exista. Oftand, am nchis ochii si mi-am imaginat atingerea ei. Doar pentru a simti caldura obrajilor ei sub mangaierea tandra a mainilor mele; doar pentru a simti dulceata buzelor ei miscandu-se impreuna cu ale mele, sincronizandu-se perfect; doar pentru a auzi accelerarea pulsului ei, cu fiecare bataie a inimii OPRESTE-TE! Am respins gndurile si imaginile departe de mintea mea. Trebuia sa fiu puternic! Cand primele raze de soare au inceput sa se furiseze printre ramurile copacilor, m-am ridicat, pregatinduma pentru cosmarul acestei zile. Am plecat de la frumoasa casa alba, conducand repede, fara sa privesc in urma. Aceasta nu mai era casa mea Ziua a decurs ca si cea de dinainte. Am ramas rece si detasat si Bella a ignorat comportamentul meu. La fel ca ieri. La sfarsitul zilei, am urmat-o pana la masina ei. Ezitant, am vorbit. Te superi daca vin pe la tine azi? am intrebat. Sigur ca nu. Am putut vedea o mica speranta n ochii ei. Acum? I-am cerut, deschiznd usa pentru ea. Sigur, a raspuns ea. Voiam sa las o scrisoare pentru Renee in cutia postala, pe drum. Ne vedem acolo. Am vazut un plic gros, pe scaun si l-am luat repede. O fac eu. Am zmbit slab, ncercand sa par amuzat; in realitate ma simteam mizerabil. Si inca te voi bate pana acolo. Bine, a spus ea fara sa-mi intoarca zambetul. Puteam sa vad scepticismul din ochii ei. Am ajuns repede la masina mea si am apasat acceleratia pana la limita. In 3 minute eram acasa la ea. Aveam timp suficient pana sa ajunga si ea. Am parcat, recunoscator ca Charlie era nca la stadion. In secunda urmatoare eram in camera la Bella. Cu multa grija, am desfacut plicul si am scos fotografiile care erau destinate mamei ei. M-am uitat printre imagini, cautandu-le pe cele cateva in care eram amandoi. Le-am ascuns in buzunarul meu. Restul pozelor le-am pus napoi n plic, evitnd tentatia de a citi scrisoarea. Ce i-ar putea spune lui Renee despre mine? I-ar impartasi ei adevaratele sentimente pe care le incerca? Indoielile, suspiciunile pe care le avea din cauza comportamentului meu din ultimele zile? Tentatia era grozava, dar era gresit sa-i citesc aceste gnduri private. Oftand, am sigilat imediat plicul, cuvintele ei ramnand, ca si gndurile, un mister. Privind cu atentie la fotografii, am vazut ca exista o diferenta evidenta intre expresia pe care o aveam inainte de petrecerea Bellei si cea de dupa. Lumina, stralucirea din ochii mei nu mai era. Bucuria pe care Bella o adusese in viata mea era dureros de absenta de pe fata mea. Poate ca asta era ceea ce ea studia atat de atent azi-noapte. M-am uitat la poza pe care ne-o facuse Charlie. Ochii ei caprui, de ciocolata imi ardeau sufletul; am pliat poza si am inghesuit-o in buzunar.

Am ajuns la patul ei si am gasit albumul pe care il avea de la mama ei. Am scos, cu atentie, aceleasi trei poze cu noi doi. ntr-o alta miscare rapida, am scos CD-ul pe care i-l daruisem si am luat biletele de avion de pe biroul ei. M-am gandit la Bella uitandu-ma cu amaraciune la obiectele din mainile mele. Oare era gresit sa-i las vreo

amintire de la mine? ntr-un moment de slabiciune, am decis ca nu era bine sa-i iau toate cadourile. n inima mea, stiam de ce fac asta. Nu vroiam sa uite complet de mine. Stiam ca eu nu o voi uita niciodata si vroiam sa las o parte din mine aici, cu ea, pentru totdeauna. Am ingenuncheat, am scos o scandura din podea si am ascuns toate cadourile acolo. Nu eram sigur cum va reactiona Bella astazi, dar vroiam sa ma asigur ca va fi n siguranta. Asta era tot ce conta. Am fugit pe scari si am scris un biletel pentru Charlie, imitand cu usurinta scrisul Bellei. Merg la o plimbare cu Edward, pe carare. Ma intorc curnd. B. Am plecat lasand mesajul pe masuta, la vedere, pentru ca Charlie sa il vada cat mai repede. M-am intors din nou la ea in camera, uitandu-ma pentru ultima oara in jurul meu. n aceste ultimele luni, petrecusem aproape la fel de mult timp n aceasta camera cat in a mea. Simteam cum durerea ma ardea din interior. M-am lasat pe pat, la fel ca si Bella noaptea trecuta, si m-am ghemuit, imbratisandu-ma strans cu bratele in incercarea disperata de a opri focul din mine. Imi va fi dor de discutiile lungi pe care le aveam cu Bella, pana noaptea tarziu. Imi va fi dor de ochii ei si de suspinul care insotea mereu numele meu cand ma visa. Imi va fi dor de buzele ei moi si de saruturile dulci. Imi va fi dor de parfumul ei ce trezise dorinta in corpul si mintea mea. Imi va fi dor de modul in care ma facuse sa ma simt IUBIT, DORIT, UMAN. Cu un oftat adanc, am mangaiat perna care pastra parfumul ei, inhaland profund. Mi-am fortat corpul sa se ridice. Am coborat pe geam si m-am intors la masina mea, inainte ca Bella sa soseasca. Am strans puternic volanul, pregatindu-ma pentru momentul momentul de care ma temeam - momentul n care imi voi lua ramas bun de la dragoste. Cand am vazut camioneta aparand dupa colt, am respirat adanc, incercand sa-mi compun masca. Ingrijorarea din ochii ei era vizibila cand am abordat-o. Am luat rucsacul din mainile ei si l-am pus-o pe scaun. Vino la o plimbare cu mine, am soptit, tinnd-o de mana si indreptandu-ma spre padure. Ea a ezitat putin, dar m-a urmat de bunavoie. Am condus-o la ctiva metri de carare, asigurandu-ma ca inca se vedea casa ei. M-am sprijinit usor de un copac, uitandu-ma intens la ea. Si la ingrijorarea de pe fata ei. Bine, hai sa vorbim, a spus ea. Am nchis ochii pentru un moment si am respirat adanc. Edward, poti face asta! Bella, plecam. Confuzia ii intuneca ochii pentru o secunda. De ce acum? Inca un an Ea nu ntelegea. Trebuie sa fiu mai clar. Bella, este timpul. Oricum, ct timp mai putem sta in Forks? Carlisle de-abia poate parea de 30, si spune ca are 33 de ani acum. Am putut vedea cum mintea ei prelucra informatia, ca si cum incerca sa rezolve o ghicitoare. Un licar de intelegere ii aparu in ochi si chipul ei se schimba deodata. Intelesese ghicitoarea.

Cnd spui noi., vocea ei sopti, lasand fraza neterminata. Ma refeream la familia mea si la mine. Ea clatina din cap; nu-i venea sa creada. Am asteptat cu rabdare sa-si recapete calmul. Bine. Atunci voi veni cu tine. Oh, cat mi-as dori Nu poti, Bella. Unde mergem noi nu e locul potrivit pentru tine. Simteam cum durerea imi rupe inima si arsura din piept marindu-se, dar mi-am obligat fata sa ramna imobila. Unde esti tu, este locul potrivit pentru mine. Vedeam cum lacrimile incepeau sa-i inunde ochii. Mi-am aplecat capul.. . Nu puteam suporta sa o vad plangand. Nu sunt bun pentru tine Bella. Cuvintele imi ardeau gatul. Ct de bine stiam ca nu o meritam. Ea era un nger. Eu, eram un monstru o relatie sortita esecului inca de la nceput. Ea era mult prea buna pentru mine. Nu fii ridicol, a soptit. Tu esti cea mai buna parte a vietii mele. Lumea mea nu este pentru tine am raspuns automat. Ce s-a ntmplat cu Jasper n-a fost nimic, Edward! Nimic! Fata ii era rosie de suparare si lacrimile curgeau din ochii ei. Ai dreptate, am aprobat. A fost exact ceea ce era de asteptat. Trupul ei a nceput sa tremure. Mi-ai promis! n Phoenix, ai promis ca vei ramne Cuvintele ei mi-au strapuns inima. Trebuia sa rup promisiunea. Si, odata cu ea si inima ei. Atta timp ct asta era bine pentru tine, am corectat. Nu! Asta e din cauza sufletului meu, nu-i asa? tipa ea. Trupul ii tremura de furie, inima batandu-i cu putere. Carlisle mi-a spus despre asta, si nu-mi pasa, Edward! Nu-mi pasa! Poti avea sufletul meu. Eu nu-l vreau fara tine este deja al tau! Am respirat adanc. Asta era tot. Asta era momentul pe care il asteptasem de zile. Mi-am nchis ochii, dorind astfel sa-mi consolidez masca ca sa pot merge mai departe. Dupa o fractiune de secunda, i-am deschis din nou si m-am uitat la ea, cu o expresie dura, de piatra. Bella, nu vreau sa vii cu mine. M-am uitat intens n ochii ei, asteptand cuvintele mele sa-si faca efectul. Tu nu.ma.vrei? sopti ea cu vocea rupta. Nu, am raspuns incet. Ochii mei au ramas fixati in ai ei. Daca se uita in ochii mei, ar vedea ca tot ce spusesem, toate cuvintele mele nu erau sincere. Trebuia sa fiu puternic si s-o fac sa creada ca sunt sincer. Mam straduit sa imi pastrez privirea cat mai rece. Sa nu las nicio emotie sa ma tradeze. Ea trebuie sa creada ca nu o mai vreau. Asta era singura sansa ca ea sa traiasca. Ei bine, asta schimba lucrurile. M-am luptat sa-mi ascund socul, sa-mi pastrez inca fata indiferenta. Ea credea cu adevarat tot ce spusesem? Asa de usor? Nu stiu cum a fost posibil asta, pentru ca inima mea era moarta demultdar, in secunda aceea, am simtit cum inima mi se smuceste in piept : ea nu a stiut niciodata ce simt pentru ea!!! Ea nu a stiut

niciodata cat de profund am iubit-o. Cat de profund o iubeam inca. Dar cum? Cum putea sa nu stie asta? Cum putea sa nu simta toata iubirea mea? Fiecare actiune, fiecare cuvant, fiecare atingere erau saturate de dragoste si adoratie. Ea era viata mea. Sufletul meu. Sensul meu. Ii demonstrasem asta intr-atat de multe feluri..Cum era posibil ca ea sa se indoiasca? De mine? De dragostea mea? Realizarea a fost sfsietor de dureroasa. Inima mea rece se rupse. Aproape ca am putut sa aud cum se rupe CRACK! La fel ca o bucata de gheata care se topeste, rupandu-se in soarele fierbinte. M-am uitat departe, ca sa-mi reiau concentrarea si sa nu mai fixez lacrima ce aluneca incet pe obrazul ei. Desigur, te voi iubi intotdeauna Dar ceea ce s-a ntmplat n acea noapte m-a facut sa-mi dau seama ca e timpul pentru o schimbare. Eu, am obosit sa ma prefac ca sunt altcineva. Eu nu sunt om. Cu tot efortul pe care reusisem sa-l adun, m-am intors si m-am uitat lung la ea. Am lasat lucrurile sa scape de sub control si imi pare rau. Nu! Nuface.asta. a soptit ea intr-un efort disperat de a ma face sa renunt la hotararea mea. M-am fortat sa-mi mentin contactul cu ochii ei. Ea trebuie sa creada. Nu esti buna pentru mine, Bella. Nu mai avea niciun raspuns Stiam cat o jignesc aceste cuvinte. Ea se auto-convinsese ca nu ma merita cu adevarat! Intotdeauna ma privise ca pe un premiu. Ca si cum, castigarea inimii mele era un premiu de care ea nu era demna. Cat de mult se insela! Isi indoi un brat, apasandu-si pieptul si, aproape ca am putut sa aud inima ei rupandu-se. Agonia ma sfasia. Daca . asta e ceea ce vrei, a murmurat. Eu am aprobat slab. Ea ncepea sa se sparga n bucati n fata ochilor mei. Imi dadeam seama ca era posibil ca temperamentul ei s-o indemne sa faca ceva nebunesc. Imi era teama. As vrea sa-ti cer o favoare, daca nu e prea mult. Orice, a raspuns, vocea ei abia soaptind. M-am uitat in ochii ei, fixandu-o cu toata forta mea, asigurndu-ma ca ea stie cat de serios vorbesc. Nu face nimic riscant sau stupid. M-am oprit. Intelegi ce vreau sa zic? Ea aproba. Ma gandesc de Charlie, desigur. El are nevoie de tine. Ai grija de tine pentru el. Aveam nevoie de intelegerea si promisiunea ei. Trebuia sa fiu sigur ca o voi lasa in siguranta. Nu suportam gandul ca ea ar putea face ceva irational ca rezultat al despartirii noastre. Aveam nevoie de toata puterea mea ca sa plec de langa ea. Oricum o voi iubi mereu, indiferent unde voi fii. Dar eu nu puteam trai intr-o lume in care ea nu mai exista. Acest gand era zdrobitor, terifiant. Nu, ea trebuie sa existe! Si-ti promit si eu ceva in schimb. ti promit ca aceasta e ultima data cnd ma vezi. Nu ma voi mai intoarce. Nu te voi mai pune sa treci prin asta din nou. Poti sa-ti continui viata fara ca eu sa ma mai amestec. Va fi ca si cum nu as fi existat niciodata. Puteam sa vad trupul ei tremurand de amaraciune, dar am continuat. Nu iti face griji. Esti om memoria ta este ca o sita. Timpul vindeca toate ranile pentru oameni. Si amintirile tale? A ntrebat ea.

Ei bine nu voi uita.

Dar genul meu noi suntem

foarte usor de distras. Am zambit fara convingere.

Nu puteam sa cred ca, dupa felul in care o tratasem, ea inca se mai preocupa de sentimentele mele. Chiar eram un monstru! Am facut un pas napoi, pregatindu-ma sa plec. Asta e tot, presupun. Noi, nu te vom mai deranja din nou. Arata surprinsa . Alice nu se mai intoarce. Fata ei se umplu de disperare la aceasta realizare. Am clatinat din cap. Nu. Toti au plecat. Am ramas n urma doar eu, ca sa-mi iau adio. Alice a plecat? Ea se repeta, nu era dispusa sa creada asta. Ea a vrut sa-si ia ramas bun, dar am convins-o ca ar fi mai bine pentru tine sa nu o faca. Am vazut cum umerii i se scuturau, de efortul pe care-l facea ca sa nu izbucneasca in hohote de plans in fata mea.

Ramas bun, Bella, am soptit. Asteapta! Ea se intinse spre mine. I-am cuprins ncheieturile mainilor. Nu am putut sa-i permit sa-si nfasoare bratele n jurul meu. Nu as mai fi avut puterea de a pleca. Am sarutat-o usor pe frunte, nchiznd ochii, memorand pielea ei moale, calda, sub buzele mele si respirnd mirosul ei dulce mai mult ca niciodata. Sa ai grija de tine, am soptit. Cu toata puterea de care eram in stare m-am intors si am plecat. Nu am ndraznit sa privesc napoi. Nu puteam sa-mi sterg din minte imaginea devastata pe care am vazut-o pe fata Bellei. Pentru prima data, eram bucuros ca nu puteam sa-i aud gndurile. Nu am ndraznit sa ma uit in oglinza retrovizoare, conducand departe de casa ei, cat mai repede. Am condus aiurea pe drumuri, fara nicio destinatie . Ma simteam complet pierdut fara ea. Am oprit masina si mi-am sprijinit capul de volan. Apoi, distrat, am coborat din masina, lasand-o in drum si am fugit in padure. Am fugit mai repede dect am putut vreodata s-o fac. A fost singurul lucru care l-am putut face pentru a-mi tine promisiunea de a nu ma intoarce la ea. Daca as fi putut sa plng, lacrimile ar fi curs siroaie pe obraji mei reci. Trebuie sa fiu puternic, mi-am spus. Stiam, n inima mea, ca ei ii va fi mai bine fara prezenta mea in viata ei. Am fost egoist sa cred ca puteam fi demn de cineva asa de minunat. Eram un prost sa cred ca o relatie asa de diferita ar putea sa mearga. O iubeam prea mult ca sa ii iau sufletul, sa o condamn la eternitate doar ca sa raman cu ea. Nu puteam sa fac asta. Chiar si asa, un monstru cum eram, nu puteam sa-i termin viata. Am respins imaginile din viziunile lui Alice, cat de departe posibil de mintea mea. Nu voi permite niciun pericol care sa o afecteze pe Bella. Am sa imi tin promisiunea, chiar daca durerea imi rupea inima in doua. Ea va trai. Stiam ca era singura optiune. Stiam ca, in mintea ei umana, amintirile legate de mine, vor disparea in timp si ea isi va putea continua viata. Ar fi putut sa aiba toate lucrurile pe care le merita si pe care eu nu i le puteam oferi casatorie, caldura unei imbratisari in miez de noapte, copii.Viata.

Picioarele-mi alergau fara incetare, dar nu mai gaseam nicio bucurie si relaxare in asta. Nu aveam nicio destinatie, doar simteam nevoia sa alerg. Cnd m-am oprit, am observat ca eram in poiana. Probabil ca amintirile m-au atras aici. Auzeam murmurul prului si simteam iarba verde care se misca usor in adierea vantului. Ajuns aici, amintirile au navalit peste mine. Cerul s-a intunecat si durerea m-a coplesit, rupandu-ma in doua, acoperind totul n calea sa. Durerea si vidul m-au nconjurat. ntr-o clipa, genunchii mi-au cedat si am cazut la pamnt. Pieptul mi s-a cutremurat ca de un hohot de plans, pumnii mi s-au infipt in iarba umeda. Inima mea parca nu mai era in pieptul meu. Era ca si cum nu as fi avut nimic in stanga pieptuluidoar un gol imens. M-am prabusit, pierdut in agonie. Timpul parea sa stea in loc. Pierdusem simtul realitatii. ntunericul si tacerea m-au invaluit, blocand lumina, sunetele, tot ce era in jurul meu. Vroiam sa stau asa pentru eternitate, sa traiesc in aceasta amorteala fara sa fac nimic, fara sa ma gandesc la nimic. Dar stiam ca familia mea si-ar face griji. Fortndu-mi corpul sa coopereze, m-am ridicat si am revenit la masina. Am intrat in masina, m-am scufundat n scaunul de piele si am nchis ochii. Simteam parfumul ei in aerul din masina. Mi-am fortat plamanii sa nu mai respire si am pornit motorul. Grabit, am apasat acceleratia pana la capat, privind cum viteza inghite soseaua din fata mea. Am mers cu geamurile deschise, permitand aerului noptii sa intre in masina si sa stearga parfumul delicios ce inca mai persista. Am condus cat de repede imi permitea motorul si am oprit doar ca sa alimentez din nou. 4000 de kilometri i-as fi parcurs in doua zile, conducand cu viteza normala, dar eu i-am parcurs in mai putin de o zi. Am fugit din Forks, m-am indepartat de Bella, sperand ca ii va fi mai bine fara mine.

Capitolul 2-denali
Alice m-a vazut venind si familia ma astepta cu nerabdare. Esme si Carlisle stateau la fereastra tinandu-se de mana; i-am vazut cand am oprit masina in fata casei Tanyei. M-am uitat n sus si am vazut ingrijorarea din ochii parintilor mei. Am respirat adanc. Edward Esme parca plangea cand am deschis usa. Ea a venit repede la mine, punandu-si bratele in jurul gatului meu, imbratisandu-ma puternic. Carlisle mi-a atins umarul, intr-un gest mangaitor. Era foarte ingrijorat pentru mine. Cu totii erau. M-am uitat n ochii lui si am gasit ntelegere acolo. Nu era necesara nicio explicatie. M-am uitat la Alice cu o rugaminte in ochi, Alice, te rog sa nu te mai uiti la viitorul ei. Am facut destul rau pana acum. Daca tii la mine, daca tii la Bella, las-o sa-si traiasca viata. Noi nu mai suntem o parte din lumea ei. Ea a aprobat, fara sa se mai uite in ochii mei. Gndurile ei s-au ntunecat, sau, poate, concentrarea mea era prea mare si am putut sa-i resping gandurile departe de mintea mea. Alice si-a muscat buza cu durere si furie, ascunzandu-si apoi fata la pieptul lui Jasper. Bella si Alice devenisera prietene foarte bune, chiar daca timpul petrecut impreuna nu a fost prea lung. Se intelegeau perfect, iar Alice deja o vedea ca pe sora pe care mereu si-o dorise. Stiam ca despartirea, plecarea fusese dificila pentru ea. Si, de asemenea, stiam ca si Bella o vedea ca pe un membru al familiei eide fapt, pe toti ne vedea asapentru ea, noi fusesem marea familie la care visase mereucu frati, suroridurerea pe care am simtit -o mi-a cutremurat trupul. Tanya a venit langa mine. Buclele ei se miscau usor cu fiecare pas. Si-a deschis bratele, mbratisanduma: Bine ai venit acasa, Edward, a vorbit ncetisor. S-a tras putin n spate, tinandu-si nca mainile pe umerii mei si m-a privit n ochi. Imi pare asa de rau, Edward, dar sunt bucuroasa ca esti aici. Dupa atata timp Mi-a fost dor de tine. Daca ai fi fost cu mine, nu te-as fi lasat sa pleci niciodata. Am incercat sa ma indepartez de Tanya, ignorand cuvintele ei.

Ma luptam sa resping toate gndurile celor din camera, afara din mintea mea, dar eram att de daramat emotional, incat n-am mai avut puterea de a rezista. Fara blocajul care ma proteja, sentimentele si gandurile familiei mi-au inundat mintea. Emmett mi-a zmbit fara tragere de inima. Omule, arati ca naiba. Nu m-am gandit niciodata ca acest lucru va fi asa de greu pentru tine. Trebuie sa o iubesti cu adevarat pe fata asta , gandi el Asa-i trebuie. El nu ar fi trebuit niciodata sa se implice intr-o relatie cu un om. Cu un om, repeta ea dezgustata. Ma bucur ca nu mai e in viata noastra. Tonul lui Rosalie era arogant si egoist. Jasper incerca sa o linisteasca pe Alice, insa si durerea lui este intensa. Nu stiu daca pot absorbi astfel de sentimente puternice , atatea emotii diferite, pentru mult timp. As putea ncerca sa-i calmez, dar daca fac mai rau?gandurile lui erau intunecate. Nu pot sa nu ma gndesc la Bella. E prietena mea si sunt mereu cu ea. Nu pot controla mereu ceea ce vad, uneori viziunile vin spre mine inainte sa le pot bloca. Relatia mea cu Bella a fost mult prea intensa ca sa pot sa nu o vad. Chiar daca eu vreau sa nu ma uit.nu pot.Alice avea dreptate, transmitandu-mi asta. Saracul, fiul meu, ma simt att de neajutorata. Durerea lui este coplesitoare. ma lovira in plin gandurile mamei mele. Instinctiv mi-am ridicat mainile sa-mi acopar urechile, furios ca nu puteam face nimic ca sa blochez afara din mintea mea toate aceste ganduri care ma atacau. Necesitatea de a evada era iminenta. Familia mea avea dreptul de a se ingrijora, dar eu nu mai aveam puterea de a sta cu ei. Aveam nevoie sa fiu singur. Aveam nevoie de timp pentru a ma gandi la sentimentele mele, sperand sa imi gasesc linistea. M-am intors catre Tanya, Stii cumva vreun loc unde as putea merge sa fiu singur? Desigur, a spus ea, punandu-si mana consolator pe umarul meu. Ea m-a condus pe un coridor lung si mi-a aratat un mic dormitor camera mea. Poti sta aici cat timp ai nevoie. Am zmbit neconvingator si i-am multumit pentru ospitalitate. Am inchis usa in urma mea si m-am uitat in camera mica. Mirosul de cedru plutea n aer. Un pat mare din lemn de nuc era asezat in mijlocul camerei si draperiile rosii blocau intrarea razelor de luna. O oglinda era atarnata pe peretele opus patului; m-am uitat in oglinda: pentru un moment nu mi-am recunoscut reflexia in ea. Parul meu era dezordonat, fata mea purta amprenta durerii din mine si ochii mei priveau cu indiferenta. Oftand, am atins buzunarul hainei si am scos fotografia pe care o luasem de la Bella. Aceasta era doar o parte din ea. M-am desprins de perete si mi-am lasat corpul sa alunece in jos, pe podea. Strangand poza n mna, mi-am strans picioarele n sus si bratele n jurul meu, ncercnd sa ma tin mpreuna. Ma saturasem sa fiu puternic. Ma saturasem sa ncerc sa ma mentin pe linia de plutire. Am permis mizeriei si intunericului sa puna stapnire pe mine. nca o data, eram nconjurat de ntuneric. Zilele treceau. Nu eram constient de asta, nu-mi pasa . Priveam cum rasare soarele, razele lui luminand de-a lungul marginilor perdelelor rosii. Nu ma interesa. Eram orb la trecerea timpului. Stateam nemiscat. Fata Bellei era tot ce puteam vedea: o lacrima, brazdandu-i fata, cerand, implorand sa nu plec. Cnd am nchis ochii, am putut auzi sunetul vocii ei, am putut auzi emotia din ea, am putut auzi sunetul inimii ei sparganduse. Mi-am strans mai tare bratele in jurul meu. Vocile din afara camerei, vorbind in tonuri discrete, au navalit peste mine. Vroiam sa le fac sa taca, sa gasesc forta de a ma impotrivi. Incercam cu disperare sa le blochez. L-am putut auzi pe Carlisle, Trebuie doar sa-i dam timp. Lasa-l sa-si revina. Dar, Carlisle, acest lucru nu e sanatos. Nu este normal , a pledat Esme. Sufera prea mult acum si are nevoie de timp sa isi revina. El va putea sa gaseasca puterea de a-si reveni destul de curand. Dar nu-l putem grabi. Eram multumit ca aveam intelegerea lui Carlisle. Stia prea bine cum e sa suferi si stia ca am nevoie sa fiu singur. Cnd a fost transformat, el a petrecut saptamni, n imposibilitatea de a accepta ceea ce el devenise. Simtea ca pierduse totul, exact ca si mine acum. n multe privinte, Carlisle ma intelegea mai bine dect oricine altcineva, poate mai bine dect ma ntelegeam eu insumi. Increderea lui n mine era uneori descurajatoare. .. Mai mult timp a trecut si vidul din pieptul meu parea sa creasca mai mult. Ochii mei au ramas nchisi, respiratia mi-era neregulata. Gtul ma ardea de sete, dar am fost surprins cat de usor puteam sa o ignor.

Starea de doliu umbrea toate celelalte instincte. In lipsa nevoilor umane, un vampir putea ramne impasibil pentru o perioada lunga de timp. Devenisem o statuie, o coaja goala a omului care fusesem odata. Nu-mi pasa de ce o sa spui, eu o sa intru! Alice striga in capul meu. Ti-am dat suficient timp, mai mult de trei saptamni si este de ajuns. Pasii ei gratiosi, de dans au fost nlocuiti de pasi apasati, suparati. Niciodata Alice nu mersese asa. Usa sa deschis si lumina inunda camera, ca o cascada. Alice statea n cadrul usii, nefiind sigura cum sa procedeze. Oh!, murmura ea. M-a abordat cu prudenta, ochii mei fiind nca nchisi. S-a lasat n jos, lnga mine, punandu-si un brat subtire peste umerii mei. Edward, a soptit. Nu mi-am ridicat privirea. Edward, e timpul sa iti revii. Mi-am ridicat capul si am privit tacut fata ei; ea se uita la trasaturile mele obosite. Am putut sa-mi vad fata reflectata n mintea ei. Ochii mei erau negri ca smoala si umbra de sub ei era de un violet profund; aratam ca un nebun. Fata mea era slabita de tristetea permanenta din mine. Alice Am soptit, simt ca imi pierd tot controlul. M-am intors catre sora mea, permitandu-i sa ma nvaluie cu imbratisarea ei iubitoare. In pieptul meu se dezlantuise iadul. Se uita la mine, fata ei parca plngea. Am lasat libere toate emotiile pe care le stransesem in mine in tot acest timp. Le-am permis sa circule liber de la mine. Alice si-a pus manile pe fata mea si s-a uitat n ochii mei obositi, Edward, stiu ca doare, dar Bella nu ar dori ca tu sa existi asa. Am aprobat usor, stiind ca ea avea dreptate. Haide, trebuie sa vanezi. Nu ai mai vnat de saptamni si corpul tau are nevoie de asta, a spus ea convingatoare. Apoi se uita mai atent la mine, clatinand din cap. Eu nu pot sa o las pe Esme sa te vada aratand asa. Cred ca s-ar imbolnavi de griji. Da-mi un moment. Mi-am lasat capul in jos, reluandu-mi pozitia. Alice pleca repede din camera si vocea ei se auzi pe hol. Cred ca va fi ok, dar are nevoie de hrana. Jazz, te rog, vino cu mine. Jasper si Alice s-au ntors n camera mea si am auzit rasuflarea scurta, ca un suierat, scapat printre buze de Jasper, cnd m-a vazut chircit pe podea. Nu m-am dat seama ct de slab devenise corpul meu. M-am sprijinit de Jasper si am lasat-o pe Alice sa ma ajute sa ma ridic in picioare. Ai avut dreptate Alice, ceilalti nu trebuie sa il vada asa, a vorbit Jasper ncetisor. Deschide fereastra. Ii spuse Alice lui Jasper. Simteam cum Jasper trimitea valuri de simpatie si de ncurajare peste mine. Alice a ajuns la fereastra si trase de draperiile rosii, dandu-le la o parte. Lumina argintie a lunii se rasfranse peste mine, accentuand si mai mult aspectul meu pustiu. Alice m-a sprijinit ca sa pot urca pe fereastra. Abia am reusit. Apoi ma arunca peste umarul ei ca o zdreanta de papusa - si a nceput sa fuga. Puteam simti aerul rece al noptii pe fata mea, incercand sa-mi limpezeasca mintea, sa ma scoata din starea de transa in care eram prins. Puteam simti mirosul padurii si al vietatilor din padure. Puteam auzi murmurul prului care curgea mai jos. Sangele care pulsa fierbinte in venele animalelor suna in mintea mea, dar corpul meu era prea slab pentru efortul de a vana. Jasper a doborat usor un urs, il ridica peste cap si ii dadu drumul la picioarele mele. Mi-a fost rusine de mine, de cat de slab devenisem. Setea era coplesitoare. M-am lasat in voia instinctelor. Dintii mei ascutiti au trecut prin pielea animalului si fluxul de sange imi alina durerea din gat. Am simtit cum imi revine energia, puterea. L-am stors de sange repede, acceptand un altul, aproape imediat. Alice si Jasper, ma urmara ndeaproape. Mam uitat n sus, simtindu-ma bine pentru prima oara in ultimele saptamani. Alice putea vedea instantaneu schimbarea mea si a zmbit cu satisfactie. Din nou, mi-am vazut fata reflecta n mintea ei; ochii mei, revenisera la culoarea de aur a ambrei si inelele violete de sub ochii mei ncepura sa se estompeze, dar tristetea din privire era tot acolo. M-am uitat la ea si Alice ma aproba cu ntelegere. Aveam nevoie sa alerg. Aveam nevoie sa fac ctiva pasi si sa scutur jugul de uluire pe care il purtam de multe saptamani. M-au urmarit pana am disparut in padure. Picioarele mele au plutit prin aer cand am sarit deasupra pamantului. Ramurile capacilor imi atingeau pielea mea de marmura si aerul rece imi umplea plamnii. Am blocat gndurile legate de Bella ntr-o mica parte

din mintea mea. Aveam nevoie sa-mi recstig concentrarea, ca sa pot merge mai departe. Bella nu ar vrea sa nu exist, ea ar vrea sa traiesc, cat de bine puteam. M-am simtit din nou puternic, dar nu ntreg. M-am oprit brusc atunci cand am realizat ca eram aproape de marginea padurii. ntrerupandu-mi gndurile, am fugit napoi n directia casei Tanyei. Aveam o obligatie fata de familia mea, de parintii mei. A fost rau, dar cred ca starea lui se va imbunatati. In timp. Am putut auzi gndurile lui Alice ca si cum eram in casa. Ea vorbea cu Esme, incercand sa o linisteasca, spunandu-i ca sunt in regula. Edward murmura Esme cand am deschis usa. Ochii ii erau plini de ngrijorare cand vazu cum arata fata mea. Dragostea si devotamentul ei erau un comfort nesperat pentru mine. M-am lasat imbratisat de ea si mi-am infasurat bratele in jurul ei, ascunzandu-mi fata in parul ei, ca si cum eram un puisor ranit. Minile ei imi masau ritmic spatele, ca o mama care incerca sa linisteasca plansul copilului ei. Ofta adanc lasandu-si bratele in jos. mi pare rau am nceput, dar degetul ei rece, a presat buzele mele. Nu ai nimic pentru care sa-ti ceri scuze, dragul meu. Stim cu totii cat iti este de greu. Este, aproape sigur, cea mai dificila perioada a ta, dar tu esti puternic. Esti un om bun si ceea ce ai facut tu necesita o mare calitate: curajul! Sunt mndra de tine. Un zmbet i-a aparut pe buze cand s-a uitat n ochii mei. M-am intors de la zambetul ei si m-am uitat la Carlisle. Ce am ratat? I-am cerut. Noi ne-am ocupat de aranjamente. Am primit un contract de la un spital din Ithaca, New York si am trimis un CV pentru a putea preda la Cornell.Jasper s-a nscris n anul I la Universitate. Cred ca ar fi bine si pentru tine sa ai un nou domeniu de studiu, sa iti ocupi timpul cu ceva util. El ma privi cu precautie si apoi continua sa-mi explice alte detalii cu privire la apropiata noastra mutare. Am aprobat, lund n considerare tot ce spunea el. Poate ca distragerea era ceea ce aveam nevoie. Ar fi grozav daca Carlisle m-ar ajuta sa pot trece peste perioada asta. Alice aproape batea din palme bucurandu-se ca am revenit printre ei. Ce bine ca te-ai intors! gandea ea. Mia aratat o viziune cu viitorul meu aflat in schimbare si era o placere sa vad ca mergeam ntr-o noua directie. Zilele trecute credeam ca optiunile mele sunt limitate. Ma simteam obligat sa imi revin, pentru familia mea. Trebuia sa am forta de a-mi reveni, de a incerca sa nu le mai fac rau si celor care ma iubeau, poate mai mult decat o faceam eu. M-am fortat sa ma concentrez pe viitor. Pentru un moment, viziunea cu Bella reveni in mintea mea si brusc, eram din nou amenintat de vid, desertaciune si singuratate. Gndurile legate de ea erau mereu prezente n constiinta mea dar ma luptam cu mine ca sa pot bloca imaginile in afara mintii mele. Am ncercat cu disperare sa-mi aminteasc de Bella fericita, iubitoare, dar imaginile pe care le vedeam erau legate doar de agonia tulburatoare de pe chipul ei din padure. Aceeasi agonie care era si in ochii mei. M-am trezit ntrebandu-ma oare unde e si ce face. Am speculat cum s-ar putea simti si, desi, mi-as fi dorit sa se mute cu mama ei, nu puteam suporta gndul asta. Mi-am imaginat-o ndragostita, in bratele unui alt barbat si invidia fierbea n mine, gelozia dandu-mi o durere groaznica in stomac. Ar fi trebuit sa fie cu mine!!! Edward, opreste-te. Sopti Jasper, incercand sa ma calmeze, punand o mna pe umarul meu. Opreste-te!! Nu te mai tortura singur. Am scuturat din cap, fortnd imaginile din mintea mea sa dispara. Vrei sa.. Alice a inceput, dar i-am taiat-o repede cu un mic mrit iesit din pieptul meu. Nu, Alice Nu e drept. Las-o sa-si traiasca viata! Fortnd gndurile din mintea mea sa ma paraseasca, am permis sentimentului de amorteala sa puna stapanire pe mine. Toate emotiile s-au scurs din corpul meu si am devenit gol, ca un vas gol. Pentru binele familiei mele, trebuie sa joc rolul de frate si fiu, dar inima mea nu va mai fi n mine. *** Mai multe zile au trecut, continuand sa lupt pentru a-mi face camuflajul credibil pentru cei dragi mie. La suprafata, era ca si cum am trecut peste durerea pierderii mele si mergeam mai departe. Dar, n cazul n care cineva se ntmpla sa ma priveasca mai de-aproape, ar vedea ca ochii mei erau goi. Lumina mea era plecata. Bella a aprins lumea mea cu o sclipire orbitoare si, cand am plecat, intunericul m-a cuprins din nou. Lumina ei m-a sustinut, m-a facut sa cred ca eram un om bun, ca nu eram un monstru. Acum, in lumea mea era mai ntuneric dect fusese vreodata. Ochii mei erau orbiti permanent de scurta vapaie pe care Bella o adusese in viata mea. Viata mea a devenit o serie de evenimente fara sens. Vanam din necesitate, fara nicio satisfactie. Interactionam cu familia mea si il ajutam pe Carlisle cu planul de a ne muta in Ithaca, dar toate astea

devenisera doar o activitate de rutina. Era pur si simplu un mijloc de a fi langa familia mea dar, recunosc, abia asteptam sa ma retag in camera mea, sa fiu singur. Petreceam destul timp cu Jasper, puterea lui de a ma calma facandu-ma sa trec mai usor peste zile. Jucam sah, lucru care, nainte, nu reprezenta niciun interes pentru mine. Anticipam mutarile pe care Jasper urma sa le faca. Imi placea ca incerca sa se concentreze pe altceva, mpiedicnd-ma sa vad ce miscari planifica sa faca. Deodata am realizat ceva. Mintea mea nu o percepea pe Alice. Acest lucru nu ar fi trebuit sa ma alarmeze, dar cand m-am uitat in camera, mi-am dat seama ca Alice nu era acolo. Oare a plecat la vnatoare? Nu mi-am putut aminti daca ea mentionase ca ar pleca la vanatoare. Sincer, demult nu mi-am mai indreptat atentia asupra activitatilor membrilor familiei mele, dar ceva in legatura cu Alice ma deranja. Jasper a simtit preocuparea mea. Alice ar trebui sa stie mai multe despre asta. M-am ridicat brusc de la masa si piesele de sah au cazut la picioarele mele. Ochii lui Jasper s-au marit dandusi seama ce vreau sa fac. M-am indreptat rapid catre usa, el a nteles ce vreau si a incercat sa-mi prinda bratul. Te rog, Edward, ma implora el. Privirea mea l-a sagetat cand m-am uitat la el. Jasper a ncercat sa ma calmeze, dar eu nu vroiam decat sa ma eliberez din strnsoarea lui. Cum a putut N-am reusit sa termin intrebarea. Edward, ce e? ntreba Carlisle, vocea lui tradandu-i nelinistea. Alice a promis! Am sasait. Jasper si Carlisle s-au uitat la corpul meu care ncepuse sa tremure de furie. Alice mi-a promis ca nu va interfera cu Bella. Ea a plecat cu premeditare, actionand mpotriva dorintei mele. Ce este cu ea? Am cerut. Daca nu-mi spuneti, jur ca o voi vana. Jasper privi in jos si vorbi serios, Edward, te rog sa nu fii suparat pe ea. Ea doar ncercarca sa ajute. A plecat mai devreme n aceasta dimineata, sa fie departe de tine, astfel incat sa nu-i poti auzi gndurile. Stia ca vei fii suparat, dar ea a facut asta pentru tine. Mi-am nchis ochii, ncercnd sa-mi controlez furia. Jasper a continuat: Ea a facut asta n speranta ca, uitandu-se la Bella si vazand ca ea e n regula, te-ar putea ajuta sa mergi mai departe. Simt agonia si suferinta ta, ndoiala care-ti macina, ca ciuma, mintea. Te tot intrebi daca ai facut sau nu ceea ce trebuia. Alice s-a gndit ca, daca ai stii ca Bella e fericita, ti-ai putea gasi si tu pacea . Vocea lui Jasper era sincera. Puteam simti cum mania mea se transforma in groaza. Ce ar nsemna asta? Oare daca Bella era fericita, mi-ar fi mai usor sa trec peste suferinta? Dar, daca ea suferea, nu ar face asta, sa fie si mai greu pentru mine sa pastrez distanta? Gndurile alergau prin capul meu, era asa greu de suportat Furia mi se risipi si m-am prabusit, inapoi, in scaun. Oare era bine pentru mine, daca ma puteam duce dupa sora mea? Poate ar trebui sa ma furisez dupa Alice. Dar n-as putea. M-ar vedea venind. nvins, mi-am ascuns fata n mini si am asteptat sa se ntoarca Alice. I-am putut auzi gandurile cand ea a ajuns aproape de casa. Dar, mintea ei era confuza pentru mine. Imi bloca accesul la gandurile ei, concentrandu-se pe o serie de calcule complicate de matematica. Asta nu insemna decat doua lucruri: fie ea nu vroia sa stiu unde a fost pana acum, fie nu vroia sa vad ceea ce aflase despre Bella. Se afla n cadrul usii. Desigur, ea stia ca o asteptam. Sigur a vazut confruntarea dintre Jasper si mine. Asta insemna ca nu era decat o singura varianta: nu vroia sa-mi arate viziunea!! Suferinta produsa de aceasta realizare mi-a redeschis golul unde fusese odata inima mea. Bella era multumita!! M-am uitat n sus privind in ochii lui Alice. Ea se uita repede in alta parte, concentrandu-se la calcule. Ochii mei s-au ingustat luptand sa sparga bariera catre mintea ei. Ea se concentra si mai mult. Stateam inca pe scaun cand Alice a intrat. Jasper se ridica repede, naintea mea, ducandu-se spre ea. Jasper, te rog lasa-ma singur, am soptit pastrandu-mi concentrarea.Trebuie sa vorbesc cu Alice. Jasper s-a uitat la Alice, cu ochii plini de ngrijorare. Ea i-a zambit fortat si el s-a retras. Am luat-o pe Alice de mana si am tras-o afara. Ea s-a asezat jos pe iarba moale si batand cu palma pamntul de lnga ea, ma invita sa stau. Dupa cum miam dat seama, ea ntelesese ca nu avea rost sa imi ascunda nimic, vazand hotararea din ochii mei. Edward, stiu ca esti suparat pe mine. Stiu ca am facut o promisiune, dar am facut asta pentru tine. Alice, trebuie sa stiu ce ai vazut, am rugat-o.

A ezitat. Nu cred ca este o idee buna, a raspuns ea. Alice, ceea ce ai vazut, nu vei putea sa ascunzi de mine la nesfarsit. Ct de mult te poti concentra pe probleme de matematica sau pe traducerile plictisitoare? Fata ei era serioasa, stiam ca delibera daca sa imi arate sau nu viziunea. Si, dintr-o data Flash!!! Am vazut-o pe Bella! Fata ei frumoasa era brazdata de lacrimi. L-am vazut pe Charlie, torturat de griji. Bella statea nemiscata. Nu mnca, nu dormea, nu facea nimic. Am vazut-o pe mama ei ncercand s-o faca sa isi revina. Am vazut-o pe Bella luptand mpotriva parintilor ei, pentru a ramne in Forks. Fluxul de imagini tulburatoare m-a torturat din nou. Alice a continuat sa se uite in ochii mei, strangandu-mi mainile in ale ei. Corpul meu a nceput sa se agite n suferinta. M-am uitat framntat n ochii surorii mele. Ce am facut? Ma asfixiam. Edward, gandeste-te napoi la ultima luna. Reactiile tale ti se par att de diferite de ale Bellei? Voi va iubiti prea mult si despartirea a lasat urme adanci, distrugandu-va pe amandoi! Ce te asteptai sa vezi, cand ea tocmai a pierdut dragostea? Dar ea lupta pentru a ramne n Forks. Lupta pentru ca ea crede ca ma voi intoarce. Poate ea spera ca vei reveni, dar Edward, aminteste-ti ca ea este om. Stii ca timpul va trece si ca inima ei se va vindeca. Amintirile ei vor disparea si ea va fi din nou fericita, intr-o zi. Mainile lui Alice au ramas ferme pe ale mele. M-am uitat ciudat la ea. Ce o facuse sa renunte la inversunarea cu care incercase sa ma convinga ca decizia mea de a ma desparti de Bella era o idiotenie? S-a uitat la mine, pe fata avand o urma de vinovatie.Eu tin mult la Bella. Ea e prietena mea. Dar tutu esti fratele meu. Pe tine te iubesc cel mai mult, dupa Jasper, adauga ea, zambind usor. Tu esti mai important pentru mine. Echilibrul tau interior e mai important pentru mine. Lasa capul in jos Mult mai important decat cel al Bellei. Tot ce vreau e sa iti revii. Mi-e dor de vechiul Edward!! Imi lipsesc conversatiile noastre tacute. Acum nu mai am cu cine sa vorbescIn mintea mea nu mai esti Edward cel plin de viata. Esti doar un corpgol. Poate ca sunt egoista, dar dadu din umeri lasand propozitia neterminata. M-am uitat la ea privindu-o intens. Nu o condamnam. Si eu o iubeam enorm!! Era sora mea preferata. Si, pentru prima oara, dupa despartirea de Bella, am zambit. Am zambit cu adevarat. Am imbratisat-o puternic si i-am soptit: Si eu te iubesc! Iti multumesc pentru tot ce faci pentru mine! Sincer, si mie imi lipsesc discutiile noastre. M-am retras din imbratisare si am privit-o serios. Dar, inca imi e greu, Alice Fac eforturi dare greu Se uita la mine cu ochii plini de compasiune. mi pare rau ca a trebuit sa vezi asta. Acum stiu ca a fost gresit sa ma uit la ea si promit ca nu se va ntmpla din nou. Am aprobat incet. Imaginile cu Bella ma bntuiau. Ea era att de pierduta, asa de distrusa. Desi era sfsietor de dureros ceea ce vazusem, o mica parte din mine se bucura. Am recunoscut, era egoist din partea mea, dar, ntr-o mica masura, eram bucuros ca plecarea mea nu ii facuse bine. Aceasta m-a ncurajat sa cred ca, ceea ce ea simtea pentru mine era la fel de intens ca ceea ce simteam eu pentru ea. Ca ea ma iubea la fel de profund ca si mine , ca devotamentul ei era pur si adevarat. Totusi, aceasta realizare era o mica consolare, umbrita de nesuportabila durere ce o simteam in inima mea de piatra. Alice a continuat sa stea cu mine, strangandu-mi puternic minile. Am nchis ochii, dispus sa las amorteala sa se ntoarca. ncet, m-am ridicat in picioare. Alice si-a nfasurat bratele in jurul meu iar eu i-am intors imbratisarea. Am revenit acasa, toti ochii fixand usa cand am intrat. Alice a zambit usurata si in camera s-a auzit un oftat colectiv. Conversatia a fost reluata si, de dragul meu, incidentul nu a mai fost mentionat. Atentia mi-a fost atrasa de conversatia dintre Kate si Tanya. M-am incordat, concentrandu-ma sa aud gndurile lor, pentru a le descifra soaptele. Ele vorbeau de Irina. Ca si cum el ar putea citi mintea lor, Carlisle a intrebat Ce e cu Irina? Tanya si Kate au schimbat o privire rapida, apoi, ezitant, Kate a raspuns:Ea a plecat pentru a-l gasi pe Laurent. M-am luptat pentru a-mi mentine fatada amortita, dar un sentiment straniu a nceput sa ma cuprinda. Primavara trecuta, Laurent a venit acasa la noi in Forks pentru a ne avertiza in legatura cu James. Desi el a

actionat ca un prieten, un aer de nencredere plutea in memoria mea, cand ma gandeam la el. Laurent a fost curios despre stilul de viata al lui Carlisle si acesta l-a ncurajat sa vina aici, in Denali, la Tanya si surorile ei. Tanya a nceput sa explice, Laurent a venit aici cu mai multe luni n urma. El era fascinat de modul nostru de viata si am putut usor sa-l conving sa ncerce. Avnd n vedere ca saptamna trecuta, controlul nu era mbunatatit si vazand un nceput de relatie intre el si Irina. Ea s-a ntrerupt pentru un moment, apoi a continuat: Irina a devenit foarte atasata de Laurent. Poate ca am subestimat sentimentele ei pentru el. A stat cu noi ceva timp, dar ma tem ca stilului nostru de viata s-a dovedit a fi prea greu pentru el. A plecat brusc, mbratisnd din nou tendintele sale nomade. Irina avea inima franta dupa plecarea lui si am incercat sa-l gasim, n speranta ca ea ar putea sa-l convinga sa se ntoarca. Povestea Tanyei despre Laurent si Irina era prea mult pentru mine ca sa suport. O alta poveste de dragoste si de pierdere.simteam cum masca indiferentei, construita cu grija, ameninta sa se scurga. Misterul meu se putea rezolva. Imaginile cu Bella, nca o data, mi-au asaltat mintea. Vroiam sa plec. De fiecare data cnd ma uitam la familia mea, ma gndeam la ea. Era ca la nceput, dandu-mi seama ca totul imi amintea de ea. Imediat m-am ntors, cu intentia de a iesi din camera, dar m-am oprit in dreptul ferestrei. Familia mea se holba curioasa la mine. Soarele, care tragea cu ochiul printre nori, mi-a atins pielea si un curcubeu cu milioane de stelute aparura imediat. Demonii din mintea mea, luptau pentru suprematie nevoia de a ramane cu familia mea lupta vehement cu nevoia de a evada, de a pleca. Am inhalat aerul rece incercand sa-mi recapat concentrarea si stapanirea. O voce soptita a ajuns la urechea mea. Crezi ca va mai fi la fel ca inainte, Carlisle? intreba Esme, cu vocea tremurandu-i de griji. Nu stiu. N-am mai vazut o iubire asa intensa pana acum. spuse serios Carlisle. In afara de a noastra! ii mai spuse usor la ureche, zambind. Asta e absurd, chicoti Rosalie, cu vocea ei aroganta. Cum poate sa iubeasca un om? Mai ales in forma umana? El este asa de slab. Rosalie! o atentiona Carlisle amenintator. Nu, a continuat ea.A fost riscant pentru el, chiar si fara a lua n considerare ideea de a ne implica pe noi si uite ce e a mai ramas din familia noastra! Lui ar trebui sa ii fie rusine de ceea ce a facut. Are nevoie doar de timp pentru a trece peste asta!-era deja isterica acum. Toata lumea spune asta. Dar eu nu contez? Tot timpul trebuie sa am grija ce zic si ce fac si mai ales ce gandesc ca sa nu il supar pe baietelul mamei? egoismul din vocea ei ma lovi cu toata forta! Brusc, orizontul se transforma intr-o nuanta de rosu aprins vibranta si vuietul din urechile mele m-a facut sa ma simt ca si cum ma durea capul. In timp ce ea continua sa arunce venin, am auzit un hohot de furie; mi-am dat seama ca hohotul provenea din propriile-mi buze. Instinctiv, m-am indreptat spre locul unde statea si mi-am infipt pumnii in gulerul de la bluza. Ea s-a dat in spate si ochii ei s-au marit de frica. Oh! Emmett si Jasper m-au apucat de brate, tragndu-ma de langa sora mea. Cum putea crede asta? Era cu adevarat att de egoista? Stiam ca Rosalie era aroganta si infatuata, dar nu am avut nicio idee ca putea fi atat de veninoasa. Ea nu se gandea cum ma simt eu? La toata agonia mea? Nu se gandea si la ceilalti din familie? La Esme? La cata durere ii provoca auzindu-i cuvintele? Ea nu se gandea niciodata decat la EA ??? Nu stia decat sa imprastie venin? Doar de atat era capabila? Minile mele au atins-o pna la a o trage de par si, atunci genunchii mi-au cedat, prabusindu-ma pe podea. Nu pot face asta! Nu pot face asta! Jasper si Emmett au continuat sa ma tina de maini, desi nu mai era nevoie . Ea statea in fata mea, vaznd numai rosu, atat era de furioasa si frustrata. Un racnet de furie mia iesit de pe buze si am simtit cum arsura din piept ameninta sa ma rupa n doua. Puteam auzi conversatiile nervoase, dar nu am ascultat cuvintele; era ca si cum auzeam printr-un perete de apa. n aceeasi clipa, am simtit aerul rece si mi-am dat seama ca eram afara. Mi-am fixat privirea in ochii lui Carlisle; el mi-a sustinut-o incercand sa inteleaga reactia si gandurile mele. Puteam nca simti bratele puternice ale fratilor mei, pregatiti sa ma tina daca mai aveam de gand sa atac pe cineva. M-am uitat n ochii lui Carlisle si el a putut vedea chinul meu. Lasa-l sa plece, a intervenit el cu vocea mica.

Dar, Carlisle Emmett a inceput. El a atacat-o pe Rosalie! Crezi ca il voi lasa sa plece? Ce te face sa crezi ca nu va merge direct la ea, atunci cnd ii vom da drumul? Carlisle le-a mai spus inca o data sa imi dea drumulintr-un final, mi-am simtit bratele libere. Fara sa ma gndesc, m-am ntors si am fugit. Picioarele mele ma purtau departe de casa, departe de mintile lor, unde nu mai puteam auzi gndurile ngrijorate care ma urmareau. Ce am facut? Ce am devenit? Am fugit de Bella pentru a o proteja si acum, eram fortat sa fug de langa familia mea, pentru acelasi motiv. n agonie, mi-am dat seama ca eram din ce n ce mai mult monstrul pe care ma luptasem atat de mult sa il suprim. Aduceam doar mizerie n viata celor pe care ii atingeam. Suferinta si dezgustul fata de mine insumi erau prea intense pentru a le mai suporta. Am cazut la pamnt, dorindu-mi sa mor. Sa pot muri. Capitolul 3-eliberarea O mana mica s-a intins spre mine si am tresarit la atingere. Era Tanya. A stat lnga mine, fara a spune niciun cuvant, asteaptand cu rabdare. M-am intors pentru a-i vedea fata. Ochii ei erau plini de durere. In ce ncurcatura m-am mai bagat acum Am inceput. Mi-a zambit slab. Edward, n toata existent mea, nu am mai cunoscut pe nimeni ca tine. Bunatatea ta ne uimeste pe toti. Mi-as dori sa poti vedea si tu asta. Sa te poti vedea la fel. Tu esti unic! Nu-ti trai viata cu o astfel de condamnare, este prea multvorbim de o eternitate Ea se uita lung la muschii care acopereau pamantul de sub noi. Tu pui pasiune n tot ceea ce faci. Asa esti tu si nu poti face nimic ca sa scapi de asta, detine! Cat de mult as vrea sa iti pot distrage atentia Ea se intoarse sa ma imbratiseze, dar eu m-am retras. Degetele ei s-au oprit la cativa centimetri de fata mea si s-a retras si ea, demoralizata. Apoi a continuat: Stiu ca iti iubesti familia si vrei sa faci ce e bine pentru ei, dar pentru a face asta, trebuie intai sa faci ce este bine pentru tine. Ai nevoie de timp petrecut cu tine insuti ca sa poti lupta cu demonii tai, ca sa fii din nou INTREG, nainte de a-ti relua rolul de frate si de fiu. Trebuie mai intai sa te regasesti pe tine. Timpul va trece si vei gasi dragostea din nou. Eu sunt sigura de asta. Ochii mei i-au ntlnit pe ai ei si un hohot de plans iesi din pieptul meu. Nu pot sa mai stau. Stiu. Stiu ca asta ii va distruge. Cum pot fi att de egoist?Am plans. Ei te iubesc, Edward. Si vor ntelege , a adaugat ea incet. Mi-am scuturat capul de frustrare. Cum se face ca totul a mers atat de rau? Se parea ca nu conteaza ce fac, pana la urma cineva tot va fi ranit. Am distrus-o pe Bella. Si acum imi distrug si familia. Sunt un monstru! Edward, cred ca ar trebui sa vorbesti cu ei. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Tanya se uita la mine ncurajandu-ma; fata ei era plina de compasiune pentru chinul din inima mea. Am aprobat usor si m-am ridicat in picioare. Dar eram eu gata pentru un alt ramas bun? Ultimul adio aproape ca m-a distrus. Oare urmatorul ar reprezenta finalul meu? Nu, m-am hotarat. Asa era cel mai bine. Daca ramaneam, pur si simplu imi fortam familia sa suporte mizeria care mai ramasese din ceea ce fusesem odata. Poate ca n absenta mea, acestia ar putea sa o ia de la inceput, sa se mute de aici. Tanya ma tinea de brat si, asa, sprijinit de ea, ne-am indreptat spre casa. Cand am iesit dintre copaci, am vazut-o pe Alice stand pe trepte. I-am vazut incruntatura de pe fata. Edward. Nu pot sa mai suport. Este mult prea mult. Le-ai spus deja? I-am cerut. Nu, a raspuns ea, cu amaraciune. Nu am de gnd sa fac treaba murdara pentru tine. Alice, stii ca asa e corect!, exclama Tanya. Asa e corect? Edward, chiar e corect asa? Chiar iti dai seama cat rau ii va face asta lui Esme? Alice apasa fiecare cuvant. Duritatea glasului ei mi-a strapuns mintea ca o sulita. Tu chiar crezi, sincer, ca ar fi mai bine pentru noi, daca ai pleca? Suntem o familie! Te iubim! Te vom ajuta. Vom trece prin asta mpreuna. Mi-am scuturat capul. Ramanerea mea, alaturi de ei, nu rezolva nimic. Toate gndurile mele erau indreptate catre mama. Dintre toti, ea ar fi cea mai afectata. Plecarea mea ii rupea inima de durere. Am nchis ochii si respirand profund, m-am pregatit sa le spun la revedere. Tanya mergea alaturi de mine. Am deschis usa, fara tragere de inima. Alice era in spatele meu, dar refuza sa se uite la mine. Carlisle vorbea la telefon, continuand sa se intereseze de mutarea in Ithaca. Esme si Jasper s-au uitat la mine cand am intrat n camera si expresile lor s-au schimbat imediat. Ei au vazut n ochii mei ce

aveam sa le spun. Jasper si-a pus mna calm pe spatele lui Esme , incercand sa o detensioneze. Carlisle se uita n sus, la mine si vaznd-mi expresia, inchise brusc telefonul. Oh nu Ce este, Edward? A ntrebat el. Am nchis ochii si mi-am plecat capul. Mainile mele s-au strans n pumni in timp ce luptam sa-mi gasesc cuvintele. Edward? Carlisle a repetat. M-am uitat n sus la el, ochii mei cerand compasiune. Buzele lui s-au deschis, ca si cum mi-ar fi putut citi mintea. Carlisle, Esme, am inceput, uitandu-ma cand la unul, cand la celalalt. Nu stiu cum sa spun asta altfel, asa ca eu doar o sa Cuvintele mi-au ramas blocate n gt. Trebuie sa plec. Edward, nu durerea gandului mamei era de nesuportat. Edward, incepu Esme de data asta vorbind tare dar mi-am ridicat mana, intrerupand-o, incercand sa explic decizia mea. Eu doar va cer ntelegerea si iertarea voastra. Am nevoie de asta. Nu stiu unde voi merge sau pentru cat timp voi fi plecat, dar asta e ceea ce trebuie sa fac. Fata lui Carlisle era trista, in timp ce in interiorul lui dezbatea, incercand sa imi dea raspunsul potrivit. El se uita la mine si, pentru prima data, tatal meu ma privi obosit. Carlisle mereu ma vedea mai bun decat eram in realitate. Dar, in acel moment, am vazut dezamagire in ochii lui. Niciodata nu se gandea la el. Intotdeauna la ceilalti. In asta consta unicitatea lui. n cazul n care esti sigur ca trebuie sa pleci, nu vom sta in drumul tau, a murmurat el domol, cu vocea tremurandu-i. Dar Carlisle. Rosalie il ntrerupse. Nu poti spune asta, avand in vedere situatia actuala! M-am uitat la ea, strapungandu-o cu o privire de gheata, dar ea refuza sa dea napoi. Nu, sunt seriosa. Cum poate sa plece? In toata nebunia asta, doar familia i -a mai ramas El este complet egoist! tipa ea. Emmett statea lnga Rosalie, uitandu-se precaut la mine, pregatit pentru un alt atac. Rosalie, Carlisle sopti. Daca aceasta plecare este ceea ce Edward simte ca trebuie sa faca, atunci este de datoria noastra, ca familie a lui, sa-l sustinem. Multumesc, Carlisle, am soptit. Emmett statea nemiscat langa Rosalie privindu-ma cu nencredere. Edward, te rog sa nu stai mult timp plecat, vorbi Esme ncetisor. Aminteste-ti ca noi te vom astepta mereu, cu bratele deschise. Te rog sa tii legatura cu noi in timp ce esti departe . Apoi, a strabatut camera pentru a veni langa mine. Mi-am infasurat bratele in jurul mamei mele si ea ma imbratisa strans. Stiam, n inima mea, cat de greu ii era sa se desparta de mine. M-am intors sa plec. Alice era in cadrul usii. Statuse tot timpul acolo, sprijinita de ea. Voi fi cu ochii pe tine, mi-a amintit ea cu un ton amenintator. Deci, sa nu faci vreo prostie! Apoi a zambit si a venit spre mine, cu mersul ei usor, parca dansand, si s-a ridicat pentru a-mi saruta obrazul. O sa-mi fie dor de tine, fratele meu mai mare. Si mie o sa-mi fie dor de tine, Alice. Am zmbit slab si am continuat sa merg spre usa. Carlisle m-a urmat ndeaproape si mi-a cuprins ferm umarul. Edward, te rog sa ai grija! Ti-as cere sa te razgandesti, dar Doar aminteste-ti ca oricat ai fugi, problemele tale nu vor ramane in urma. Intr-un final, tot va trebui sa le infrunti. Am aprobat. Avea dreptate. Nu puteam fugi mereu. Simtind durerea din piept. m-am ntors sa ma uit in ochii lui tulburi. Ce puteam sa spun? Fara un cuvnt, mi-am imbratisat tatal, apoi m-am intors si am fugit n padure. Vntul imi biciuia fata in timp ce picioarele mele zburau peste pamnt. Nu stiam unde sa merg, dar nici nu imi faceam griji. Trebuia doar sa alergsi sa alerg. Am fugit de Bella, ca sa o pot proteja. Fugeam de familia mea, pentru a evita sa-i trag si pe ei, odata cu mine, in mizeria in care ma zbateam. Fugeam de inima mea rupta, distrusa. ****** Timp de patru zile, am fugit, fara oprire. Vroiam sa fiu cat mai departe de Denali. Vroiam sa fiu cat mai departe de Forks. M-am gandit sa calatoresc spre sud-est, prin Canada, evitand tentatia de a ma intoarce in Forks, inapoi la Bella.

Marea pustietate care ma inconjura era scaparea mea perfecta. Aici nu eram obligat sa ma ascund. Puteam alerga fara retinere. Singura destinatie spre care priveau ochii mei, era padurea deasa care se intindea inaintea mea. Picioarele mele au micsorat viteza cu care alergam si m-am oprit sa vad peisajul ce ma inconjura. M-am simtit atat de liber! Liber de sciala din gndurile fratilor mei. Liber de simpatia din ochii parintilor mei. Liber sa analizez lupta ce se dadea in mintea mea. Apropiindu-ma de destinatia mea, am ncetinit si mai mult ritmul in care alergam. Un lac vast, linistit, se intindea inaintea mea. Apa era aproape inghetata , astfel ca mi-am putut vedea fata reflectata ca intr-o oglinda. ntr-un moment de impulsivitate completa, mi-am scos imbracamintea, punand-o cu atentie pe o ramura din apropiere. Am intrat n lac, permitnd apei inghetate sa treaca peste corpul meu. Senzatia era revigoranta. M-am scufundat adnc n lac, uitandu-ma la pestii de acolo. Si ei erau, ca si mine, niste pradatori. Lasanduma invaluit de apa, m-am scufundat si mai adanc. Nisipul din jurul meu se ridica in valuri, asa cum ma gandisem. Deranjate de picioarele mele, particulele fine de nisip pareau ca danseaza in jurul meu; priveam fascinat, ca la un spectacol de baletAscultam micile batai de inima ale vietatilor din jurul meu si parfumul lor imi umplu narile. Am ramas acolo, adnc sub apa, si am nchis ochii. Era asa de liniste. nu existau voci care sa strige n capul meu nu exista nicio raza de soare care sa-mi oboseasca ochii.Aici era scaparea meaM-am relaxat complet, lasandu-mi toate simturile libere. In timp ce ma relaxam, mintea mea era eliberata. Pentru prima data de cnd am plecat Forks, am putut-o vedea pe Bella. Pentru prima oara nu vedeam aceleasi imagini agonizante care imi torturasera mintea pana acum. Era doar EA . Puteam vedea ochii ei de ciocolata. Puteam auzi bataile inimii ei. Aproape ca puteam s-o simt in bratele mele. Mi-am nfasurat bratele n jurul meu, imaginandu-mi mbratisarea ei. In viziunea mea, Bella ma privea zmbind. Refuzand sa pierd aceasta imagine, am ramas n continuare acolo. Dupa toata agonia prin care trecusem, am salutat aceasta senzatie. Stiam ca imaginea era doar o iluzie a subconstientului meu, dar nu-mi pasa. Daca asa puteam sa o vad pe Bella si sa simt pielea ei calda, eram dispus sa stau aici pentru o eternitate imbratisand iluzia. Acest vis aproape ca m-a facut sa ma simt din nou ntreg. Mintea mea, a continuat sa se lase purtata de imagini, dar visul meu a nceput sa se transforme ntr-un cosmar. Puteam s-o vad pe Bella n mintea mea cu ochii orbi. Ochii ei parca se temeau de mine. A nceput sa alerge si eu o urmaream. Am prins-o repede si, apucnd-o puternic de umeri, am intors-o cu fata spre mine. Trupul ei tremura si un scncet i-a scapat printre buze. Ii auzeam bataia rapida a inimii. Ii simteam sngele fierbinte pulsand n venele ei. Parfumul ei ma coplesea si gura mi s-a umplut de venin. Mam aplecat si buzele mele reci i-au atins ceafa si gtul. Buzele mele s-au deschis si dintii mi s-au scufundat n pielea ei elastica. Sngele ei fierbinte mi-a inundat gura si gustul era irezistibil. Am baut adnc, ochii mei colorandu-se intr-o vibranta nuanta de rosu. NU! Am strigat, tremurand la imaginea din mintea mea. Mi-am cuprins capul cu minile si am tipat de durere. Frumoasa mea Bella cum am putut sa-mi imaginez asa ceva! Demonul din mine ma tortura cu imaginile Bellei, moarta, in bratele mele. Am nchis ochii si m-am luptat pentru a alunga imaginea din mintea mea. Apoi mi-am amintit prima viziune a lui Alice cu Bella. Ea era schimbata, nemiscata, cu ochi rosii. Nu, acest lucru nu se va intampla. Doar prea mult. Pentru a o proteja, nu trebuia sa ma intorc niciodata in Forks. Nu vroiam sa fiu responsabil de moartea ei, indiferent daca asta ar fi condus la nemurirea ei saunu. Am inotat cu furie si am iesit la suprafata apei. Soarele stralucea pe pielea mea palida cand am iesit din lac, pasind pe pamntul moale. M-am imbracat si am inceput sa alerg din nou. Cand aerul rece a trecut grabit peste urechile mele, mi-am dat seama ca alergarea era singura care ma ajuta sa-mi eliberez mintea. nveselit de viteza care pastra la distanta de mine gandurile triste, am alergat in continuare. Am dat voie instinctelor primare sa ma cuprinda, fortndu-mi mintea sa se subordoneze lor. Stiam ca daca ma opream, m-as fi confruntat iar cu gandurile chinuite ale mintii mele. Eram constient de tot ce ma inconjura. de asta plecasem, nu? Suferinta asta era pedeapsa mea pentru ca o iubeam cu un zmbet ciudat pe buze. Ea se uita la mine curioasa,

Auzeam bataile rapide ale inimilor unor animale ce se ascundeau in padure. Puteam simti fosnetul ramurilor in timp ce treceam pe langa ele. Puteam sa simt mirosul ploii de pe frunzele copacilor. Vantul trecea prin parul meu aducand cu el un miros dulce care imi ardea gatul. Brusc, m-am oprit. Ce era asta? Mi-am ridicat nasul la aer, inhaland profund. Era ceva cu mirosul asta. Ceva care nu cunosteam, dar care imi era ciudat de familiar. Mirosul bolnavicios de dulce plutea in aer luandu-mi cu asalt narile. Am nchis ochii concentrandu-ma, ncearcand sa-mi amintesc de ce acest miros era att de cunoscut. Deodata mi-am deschis ochii simtind cum imi fierbe stomacul de furie. Urechile imi ardeau si gura mi s-a umplut cu venin. Victoria, am soptit. Mintea mea si-a amintit de noaptea pe care o petrecusem incercand sa-l tin pe James departe de Bella. Insa, nu avusesem prea mult succes. El o gasise intr-un final si aproape ca o omorase. Vina, privind noaptea aceea, m-a coplesit. Fusese, inca o data, cand viata Bellei fusese in pericol din cauza mea. Imi aminteam corpul ei fragil, in bratele mele. Imi aminteam gustul sngelui ei cand am supt veninul care ii otravea corpul. Imi aminteam zilele infernale cand era ntr-un pat de spital, luptand pentru viata ei din cauza mea. James era distrus, dar perechea sa, Victoria, scapase. Victoria. Mintea mea a inceput sa lucreze cu atentie. Victoria era aici. Sau fusese. Brusc, am simtit cum un val de energie trecu prin corpul meu. Nevoia de a o urmari si a o distruge pe Victoria a umbrit toate celelalte gnduri. Inca o data, m-am lasat in voia simturilor si am inceput sa urmaresc urma de miros pe care o lasase ea. Nu mai avusesem niciodata vreo tentativa de urmarire ca aceasta si nu stiam prea bine cat de veche sau de recenta era urma, dar nu conta. Acest lucru imi dadea posibilitatea de a face ceva pentru Bella, chiar daca ea nu stia. Aceasta era distractia de care aveam nevoie. Era o sansa de a ma revansa. Mi-am eliberat mintea de orice gand si am inhalat profund aerul imbibat de mirosul ei, stomacul meu reactionand cu o greata insuportabila. Cu atentie, am urmat traseul pe care era urma de miros. M-am concentrat, incercand sa aud gandurile Victoriei, dorind sa aflu cat de aproape eram de ea. Nu am auzit nimic. Am urmarit traseul Victoriei, mai departe, prin padure. Mirosul ei era sporadic. Il simteam intr-o parte, pentru ca apoi sa se piarda repede. Era ca si cum urmaream o pantera in jungla, nu un vampir. Dar am continuat. Deodata am recunoscut un alt miros. Nu era al Victoriei. Un alt vampir? M-am gndit la mine. Acest parfum imi era de asemenea cunoscut. Realitatea m-a lovit brutal. Era Laurent! Stiam ca Laurent a fost in zona, dar nu intelegeam cand si cum se intersectase traseul lui cu cel al Victoriei? A fost o intamplare?Sau el o cautase pe Victoria si calatorea din nou impreuna cu ea? Imi framantam mintea incercand sa imi dau seama care ar fi implicatiile acestei descoperiri. Era mult mai dificil sa lupt cu Victoria, daca ea nu era singura. Am respirat adanc respingand indoielile din mintea mea si am stabilit : nu voi lasa pe nimeni, nici chiar pe Laurent, sa ma opreasca de la misiunea mea!! Soarele a nceput sa creasca peste munte. Razele de lumina se strecurara, n jos, prin baldachinul verde al padurii si imi lovi pielea, facandu-o stralucitoare. Am incetinit ritmul de alergare, dandu-mi seama ca eram aproape de zona populata. Mirosul de sange uman imi acaparara narile si trezi setea in mine. Am realizat ca trecuse o saptamana de la ultima vanatoare. n eforturile mele de a scapa de mizeria mea si in urmarirea Victoriei, aproape ca uitasem de orice altceva. Nu am realizat cat de sete imi era decat acum, cand mirosul de sange imi gadila nasul, trezind arsura din gat. Am respirat adanc aerul, ncercnd sa detectez parfumul celei mai apropiate prazi. Nu vroiam ca vanatoarea sa ma abata prea departe de la traseul Victoriei. Am nchis ochii si am asteptat cu rabdare. Sunetele grele ale unui animal alergand prin padure si-au gasit drumul spre urechile mele. Revenind, am fugit in directia sunetului, unde parfumul din aer era cel mai puternic. M-am chircit pe marginea muntelui, luand pozitia de atac, urmarindu-mi prada. Leoaica mergea alene, ingrijorata de umbra mea. Asta era chiar usor, m-am gandit eu, si o urma de zambet imi aparu pe fata. ntro clipa, am sarit inainte de pe stanca si am aterizat in spatele leoaicei. Ea dadu din cap cu furie si un raget se auzi in timp ce incerca in zadar sa se zbata. Nu avea nicio scapare de mine. Mi-am scufundat dintii in pielea ei si mi-am potolit setea. Aproape terminasem leoaica, cand un leu masculul leu imi sari in fata incercand sa-si apere partenera. Ghearele lui masive se infipsera in pielea ca de piatra a umarului meu. Pentru un om, un asemenea atac ar avea consecinte grave, dar eu am simtit doar o atingere blanda.

Am lasat leoaica din maini si corpul ei lipsit de viata a cazut la picioarele mele. Am dansat cu leul, intr-un cerc, masurandu-ne unul pe celalalt. El se arunca spre mine dar, intr-o clipa -atat de repede incat leul nu a putut sa ma urmareasca - am disparut si, leul, ateriza cu toata viteza intr-un copac din apropiere. Arborele viguros se clatina din cauza impactului. El scutura din cap, socat, si din nou, sari spre mine. Am zburat prin aer, evitand atacul lui si am venit spre el, din spate. Am supus cu usurinta leul, setea mea fiind din nou, potolita. M-am intors la traseu si am asteptat. Soarele continua sa creasca si niciun nor nu era pe cer. Ar trebui sa astept apusul soarelui inainte de a continua. Teama de a fi descoperit ar pune in pericol misiunea mea. Nu aveam ce face si trebuia sa astept. Imediat m-am urcat ntr-unul din cei mai vechi copaci si m-am asezat pe o ramura deasupra solului. Asta era ceea ce ma speria cel mai mult timpul mort. Nu aveam nimic de facut, decat sa staunu mai existau distractii pentru a-mi mentinea mintea ocupata si gandurile departe de Bella. Am nchis ochii si viziunea pe care Alice a avut-o cu Bella imi bantuia mintea. M-am uitat intens la fata Bellei. Ochii ei erau rosii de la atatea lacrimi varsate si trasaturile fetei ii erau imobile. Nu mai avea lacrimi in ochii, probabil se terminasera.sau poate ca, pielea fina a obrazului nu mai avea puterea de a mai suporta greutatea lacrimei curgand. Ea se aseza pe pat, bratele strangandu-i-se in jurul ei. Buzele arse de durere si lacrimi sopteau iarsi iar in nestire El a plecatEl a plecat Golul din pieptul meu m-a ars si instinctiv, mi-am nfasurat bratele n jurul meu incercand sa nu ma dezintegrez. Respiratia mi-a devenit neglijenta si m-am luptat sa-mi mentin calmul. Mi-am strans pumnii si mi-am incordat tot corpul in efortul suprem de a-mi pastra calmul, mintea fiindu-mi amenintata din nou de imaginile cu Bella. Golul din piept se lupta sa scape din jugul in care il tinea concentrarea mea. Corpul imi tremura de eforul facut in ncercarea de a limita puterea golului. Agonia puse stapanire pe mine si un strigat asurzitor rasuna in toata padurea. CApitolul 4-Descoperirea

Ochii mei s-au deschis cand amurgul punea stapanire pe padure. Mi-am fortat mintea sa revina in prezent si sa alunge imaginile cu Bella. Am coborat din copac, intr-un singur salt, aterizand in picioare. Dupa-amiaza se dovedise a fi dificila si eram nerabdator sa-mi continuii vnatoarea. Am intrat ntr-un ritm vioi, continund sa urmez parfumul Victoriei. Mirosul uman persista in aer cand mam apropiat de marginea padurii. Am intrat in oras. Mergand pe strazi, m-am concentrat sa ascult gandurile celor din jurul meu. Daca Victoria a trecut pe aici sau urma sa treaca, orice indiciu pe care il prindeam imi era de ajutor in efortul de a o urmarii. Curios sa aflu cate ceva despre acest orasel, am oprit la un mic centru de bun venit. Cladirea era mica, construita din caramida si fereastra era acoperita cu diverse harti si fluturasi cu informatii despre oras si obiective de vizitat. Erasi o harta a Canadei si undeva deasupra ferestrei era o mica placuta cu inscriptia Bine ati venit la Hinton! Am studiat cu atentie harta, incercand sa realizez cat de departe venisem.Am fost surprins sa vad ca am acoperit, n cteva de zile, o distanta destul de mare si eram bucuros ca traseul meu ma tinea departe de ispita departe de Forks. Am studiat cu atentie harta, incercand sa aflu care este cea mai buna cale pentru a-mi continua calatoria prin pustiu. Daca Victoria era desteapta si ea ar face acelasi lucru. Ea ar calatori prin paduri, pentru a evita sa fie descoperita si in orase numai n situatii speciale, pentru a vna. M-am incruntat cand am vazut ca, in drumul spre padure am petrecut o zi n Parcul National Jasper. Mi-a amintit ca ar trebui sa vorbesc cu familia mea. Aceasta sigur era ngrijorata si le eram dator cu un telefon macar asa, decurtoazie. Am scos din buzunar micul telefon argintiu si am format repede numarul lui Carlisle.

Buna ziua, a raspuns el, de la primul apel. Carlisle, sunt Edward. Edward! Ce bine imi pare sa te aud! Unde esti? vocea lui Carlisle era ezitanta, dar nerabdatoare sa afle
noutati.

Sunt bine, calatoresc spre sud-est, prin Canada. Sunt ntr-un oras numit Hinton, chiar acum. Ce mai faci?, A intrebat.

Sunt cat se poate de bine, am raspuns cat de sincer am putut. Am cautat pe cat posibil sa-mi ocup timpul cu gasirea unor distractii.
Ptr un moment s-a lasat linistea.

Alo?
Carlisle a respirat adnc, vocea fiindu-i inceata cand vorbi din nou. Nu pot sa neg ca nu am fost ingrijorat

pentru tine. Alice a stat cu ochii pe tine in aceasta calatorie. Ma ingrijoreaza sa stiu ca tu o urmaresti pe Victoria singur. E o idee buna ca Alice vede asta. Va rog sa nu va faceti griji. Am gasit un traseu, dar am putina experienta, deci nu pot spune ct de departe de mine este.sau de aproape. Esti sigur ca nu ai nevoie de ajutorul nostru? Sunt sigur ca Jasper sau Emmett sau ar fi fericiti sa ti se alature in aceasta vnatoare. Pe fundal, am auzit-o pe Rosalie icnind n semn de protest. Nu, asta trebuie sa o fac eu. Singur!, am raspuns. Dar, iti multumesc pentru oferta. Acum, spune-mi, ce s-a maintmplat pe acolo? , de cand am plecat eu am continuat in gand. Am finalizat mutarea in Ithaca. Noi vom pleca in cateva zile. Stii, nu este prea trziu pentru a te inscrie la scoala de la Cornell ma ncuraja el. Mi-am dat ochii peste cap la gndul asta, Nu, multumesc. Nu sunt inca destul de pregatit sa ma intorc .
Ideea ca eu n-am sa mai revin niciodata mi-a strabatut mintea, dar nu era inca momentul potrivit sa dezvalui aceasta informatie. Ei nu m-ar ierta niciodata pentru asta. Era mai bine daca credeau ca sunt preocupat de gasirea unor distractii care sa-mi ocupe timpul, dect sa afle ca nu aveam de gand sa ma mai intorc niciodata. O sa stau departe de ei pentru eternitate. Am auzit un zgomot ca si cum telefonul a fost dat altcuiva si apoi vocea lui Esme: Buna Edward.

Buna mama. Ce mai faci, dragul meu? Sunt bine, Esme. Te rog, nu-ti face griji. mi pare rau, Edward. Dar. Imi fac griji pentru toti copiii mei, atunci cnd ei nu sunt langa mine. Ct timp vei fi plecat? A ntrebat ea. Nu stiu. Sunt ocupat cu o mica misiune chiar acum. Nu vroiam sa-si faca griji inutile spunandu-i despre
particularitatile vanarii Victoriei. Eram sigur ca avea o idee despre ceea ce am facut pana acum, dar aveam ncredere in Alice si stiam ca o va scuti de la detalii nsngerate.

Te rog sa vii repede acasa. Te vom astepta cu nerabdare. La revedere, Esme. La revedere, Edward.
Am inchis telefonul si l-am pus inapoi in buzunar. ntr-o zi, speram sa ii pot rasplati pentru dragostea si devotamentul lor. Mi-am fixat atentia, nca o data, pe gandurile oamenilor din jurul meu. Am trecut toate gandurile prin filtru constiintei, cautand orice informatie despre Victoria.

Nu uita sa-l iei de la curatatorie. Omule, ai grija pe unde mergi! Wow, mama! E asa de jenant! De ce nu poti sa ma lasi n pace? Sunt destul de mare pentru a lua propriile mele decizii. El este att de dragut! Ma ntreb ce-ar spune daca as merge pna la el si i-as cere numarul de telefon.
Un zmbet strmb imi inflori in coltul buzelor mele si am continuat sa merg indepartandu-ma de fata care ma observase. Gndurile au continuat sa ma asalteze din toate directiile si am luptat sa trec prin multimea lor. Mi-am nchis ochii si mi-am apasat tamplele cu degetele pentru a ma concentra mai bine.

Eu chiar nu-l nteleg. Asta nu are sens. Seriful spune ca nu a mai vazut pe munte nici un leu in ultimii ani mai ales in apropierea orasului.
Mi-am ciulit urechile ascultand cu atentie aceste noi informatii. Un atac al unui animal? Asta ar putea foarte bine sa fie Victoria. Am ntors capul n directia vocilor si am ascultat in continuare.

Scena a fost oribila, taieturi adnci n gt si zona trunchiului si totusi, era att de putin sange. N-am mai vazut niciodata asa ceva. A fost aproape ca si cum organismul fusese golit. Ce fel de leu poate face asta? N-ai nici o pista?

Nu. Unitatea K-9 a fost trimisa sa patruleze. Cainii au prins mirosul si l-au urmarit pana spre sud, la Cadomin, dar tot nu am gasit nimic. Inca. Comenzile sunt de a impusca pe loc. n apropiere de orase sunt notificari de pericol.
Ei nu aveau nici o idee cu ce fel de pericol se confruntau. Aceasta noua informatie mi-a ntarit convingerea ca misiunea mea era cruciala. Vioi, am pornit prin oras, fiind totusi atent sa-mi mentin prezenta mea evaziva. Nu vroiam sa atrag atentia asupra mea.

Hei, tu! O voce a venit din spatele meu, dar am ignorat-o. Hei, stai, vocea persista. De ce nu te opresti? Stiu ca ma poti auzi.
M-am intors pentru a vedea un baiat inalt si subtire venind spre mine. Fata lui era palida si ochii rosii.

Vampir, m-am gndit imediat.


El m-a abordat cu prudenta privirea ii era plina de confuzie. Narile lui ardeau, in timp ce respira parfumul din jurul meu.Tu esti un incepu el, dar ochii tai Porti lentile de contact? Mi-am aplecat privirea, simtindu-ma inconfortabil in prezenta tanarului vampir. S-a intors dupa un colt, privindu-ma atent, ca un discipol si, asigurndu-se ca nu exista oameni n raza auditiva, vorbi din nou.

Numele meu e Lucian. Pe tine cum te cheama? a nceput el. Edward, am raspuns. Te pot ajuta cu ceva, ai nevoie de ceva? Eu ma cam grabesc. Tonul meu imi
disimula starea.

Imi pare rau, m-am gndit Te-am recunoscut dupa parfum si apoi ti-am vazut ochii. Sunt doar curios. Sa spunem doar ca dieta mea este destul de diferita de a celorlalti , am raspuns scurt. Ochii i s-au marit de uimire. Un zambet larg a aparut peste dintii lui sclipitori. Deci, tu esti unul dintre.ei, nu-i asa?
Comentariul lui m-a surprins. Eram doar noi familia mea si cei din Denali care imbratisasem stilul de viata vegetarian si credeam ca suntem cunoscuti. Am fost surprins ca baiatulnu avea nici o idee despre faptul ca noi chiar existam. Am aprobat,incantat.

Wow, era uimit.


M-am intors sa plec, dar mna lui m-a prins de umar.

Hei, stai!
Un marait imi scapa de pe buze si am luat pozitia defensiva. El si-a luat mainile de pe mine si le-a ridicat ntr-un gest de predare.

Unde te duci? A ntrebat el.


Mi-am dat ochii peste cap. Acest baiat ncepea sa ma calce pe nervi. Eu sunt doar n trecere. Calatoresc

spre sud. De ce? A ntrebat el, cu ochii plini de interes. Conversatianoastra semana din ce in ce mai mult cu
un interogatoriu. Era deja stupid si ma obosea. El nu vedea ca eram grabit?

Daca vrei sa sti, eu urmaresc pe cineva. Acum, daca vrei,scuza -ma. M-am intors nca o data sa plec, dar
ii puteam auzi pasii urmarindu-ma strns din urma. M-am intors pentru a-i privi fata. Mai vrei si altceva? Chiar n-ar trebui sa-mi stai in drum. El isi muta privirea , nervos si se uita in jos, la picioarele sale. Pot sa vin cu tine? A ntrebat el cu vocea timida. ntrebarea m-a luat prin surprindere. Oare ce vroia acest vampir tanar? Era ciudatasta nu mi se intamplase niciodata pana acumsa ma abordeze cineva asa.brusc. M-am uitat mai atent la el. Nu cred ca avea mai mult de 15 ani cand fusese schimbat. Nu mai intelegeam nimic.era o par te din mine care vroia sa ajute acest baiat, dar cealalta parte imi spunea ca trebuie sa raman concentrat la misiunea mea iar el m-ar incetini. Am simtit un junghi de vina

Mi-ar placea, dar eu trebuie sa fac asta singur. Este misiunea mea. I-am raspuns. mi pare rau. Eu doar Sunt singur. Nu am mai ntlnit pe nimeni si aveam speranta de a-mi gasi un prieten.Cuvintele lui erau sincere. Mintea imi era ntunecata desentimentele de ndoiala si izolare. Miam amintit de singuratatea lui Carlisle cand m-a transformat pe mine;nevoia de companie, nevoia de a avea un prieten. Mi-am nchis ochii, gandindu-ma daca sa-i ofer o mna de ajutor, o prietenie sau sa continui pe cont propriu. M-am gandit ca el ar putea fi o binevenita distragere. Da, am hotarat eu.o sa-l iau cu mine doar pentru a-mi mentine mintea ocupata evitand astfel sa ma gandesc din nou la Bella.

Te rog, te rog

Bine, am raspuns. Poti sa vii atta timp ct poti sa ti pasul cu mine. Daca rami n urma, esti pe cont propriu.
Buzele lui s-au curbat ntr-un zmbet si m-a urmat prin ntuneric, pe strazile orasului. Ne-am indepartat de oras, preocupati sa nu atragem atentia asupra noastra si ne-am indreptat spre marginea padurii de la granita de sud a orasului. Am intrat adnc n padurea ntunecata, departe de ochii curiosi ai orasului si de locuitori. Mi-am ridicat capul, respirand adanc, n cautarea oricarei urme de parfum al Victoriei. Ochii au scanat mprejurimile, cautand orice dovada a prezentei ei. O pata, o crenguta rupta, ceva ce mi-ar putea indica directia in care plecase. Lucian ma privea cu ochii curiosi. Nu stia ce fac dar, chiar daca mintea ii era plina de ntrebari nu m-a interupt din activitate sa ma intrebe . I-am ignorant gandurile ca sa ma concentrez mai bine pe urmarire. Vntul si-a schimbat directia si aroma dulce, bolnavicioasa imi umplu narile. Corpul meu ingheta si un suierat imi scapa din gura. Lucian se uita lung la mine cu ochii plini de intelegere. El s-a chircit anticipand. Am inceput sa alergam prin padure, n directia parfumului. Lucian ma urma ndeaproape potrivindu-si viteza cu a mea. Era si el prins de mirosul gretos de dulce. Am fugit mpreuna cu o viteza nebuna. M-am simtit minunat cand vantul trecu peste mine, limpezindu-mi gandurile si vedeam umbrele intunecate ale copacilor trecand in viteza pe langa noi. Instinctele mele de vampir au preluat din nou controlul si am devenit un vnator. Fiecare celula din corpul meu simtea energiea electrica, cu putere, constient de tot ce ma nconjura. Parfumul imi ardea narile, stomacul se revolta contra mirosului. Undeva, intr-un coltisor din mintea mea, a aparut imaginea Bellei. Zambea. Am soptit incet, ca pentru mine : ea aprobamisiunea mea. Am zambit usor. Misiunea asta era pentru ea. Am continuat urmarirea toata noaptea. Lucian tinea pasul cu mine, fara zgomot, n urma mea. Gndurile sale erau pline de intrebari : pe cine urmaream? De ce urmaream acest vampir? Dar el nu m-a ntrebat nimic. De ce il cunoscusempe acest vampir ciudat? Ma intrebam De ce acceptase sa vina dupa mine, de ce ma urma fara nici o intrebare? Singuratate lui era coplesitoare. El tanjea dupa o companievroia sa sa vorbeasca cu cineva. El ma urma. Nu conta unde il duceam. Nu vroia altceva decat compania mea. Picioarele mi s-au oprit pentru un popas. Lucian trecu repede pe langa mine fara sa realizeze ca m-am oprit. Apoi, s-a intors repede, oprindu-se langa mine.

Ce s-a ntmplat? A ntrebat, dezorientat. Este ceva aici, am raspuns. Am nchis


Calgary.

ochii

concentrandu-ma.

Dar

nu

am

detectat

decat

linistea apasatoare a padurii. Am calatorit in continuare spre sud, prin noapte, pana am ajuns aproape de Mi-am dat seama ca urmele au nceput sa se piarda. Mirosul era din ce in ce mai slab. Apropierea de oras a determinat-o pe Victoria sa isi schimbe traseul. Panica a inceput sa puna stapanire pe mine si m-am luptat sa-mi recstig concentrarea. Lucian era tulburat de reactia mea. Am inceput sa fiu nervos. Era din ce n ce mai dificil sa-mi dau seama ce traseu urmase mai departe. Dar nu puteam sa o pierd acum. Traseul ei trebuia sa duca undeva. Am cazut in genunchi, de frustrare, degetele mele intrand adanc in pamntul moale. M-am aplecat aproape de pamant, n speranta ca, acolo, parfumul ei era mult mai puternic. Am ramas culcat pe pamant cu ochii inca scanand padurea. Dupa o secunda am vazut o suvita de par rosu vibrant. Ea fusese aici! M-am ridicat in picioare si m-am indreptat in directia copacilor. Am luat suvita si am tinut-o aproape de fata mea. Lucian m-a privit curios.

Este a ei, am soptit, tinand suvita in directia lui ptr a o vedea. Suvita apartine femeii pe care o urmaresti? A ntrebat el.
Am aprobat incet.

Pot sa-mi spui despre ea? Vocea lui era nevinovata, cu adevarat curioasa. Este o poveste lunga, am raspuns. Poate ca, daca mi-ai spune despre ea, te-as putea ajutamai mult. Te-as putea ajuta s-o gasesti. Ochii lui
mapriveau. Era serios. Simteam ca ma scufund in pamant. Mi-am inchis ochii si am inceput sa povestesc.

Totul a inceput cu cateva luni in urma, cand am intalnit -o prima oara pe Victoria. Eu si familia mea jucam baseball pe un domeniu apropiat casei noastre. Victoria impreuna cu partenerul ei si inca un vampir ne-au auzit si a venit sa investigheze. Intalnirea a decurs destul de bine, pna cand, partenerul ei, James a vazut-o pe prietena mea, Bella. Vocea mi s-a rupt cnd i-am pronuntat numele.Lucian s-a asezat jos,
langa mine, punandu-si consolator o mana pe umarul meu.

Atta durereOare ce s-a putut intampla? Ce a declansat suferinta asta enorma? Gandurile lui erau
pline de compasiune.

Am fugit. Am luat-o pe Bella de acolo si am fugit n timp ce James a inceput sa ne vaneze . El o vroia. Pe Bella. A fost un joc sadic de-a soarecele si pisica. Stai un pic, m-a intrerupt Lucian. De ce ar face asta? El avea deja o partenera. De ce era el att de interesat de partenera ta? Nu, tu nu intelegi. Bella este un om.- l-am lamurit eu. Unce?! Lucian se uita la mine in stare de soc. Tu vrei sa-mi spui ca erai indragostit de un om? DarE posibil asa ceva? Inca era in stare de soc. La inceput, aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu, din nou si din nou Nu pot sa-ti explic. Timp de aproape un secol am fost singur si apoi, am vazut-o. Cred ca as putea spune ca a fost dragoste la prima vedere. Durerea provocata de amintiri ma ardea, simteam cum golul din pieptul meu lupta, din nou, sa ma
inghita.

Bine, deci James o vana pe BellaAi putut sa o salvezi? Da. Am ncercat sa-l conduc pe un drum gresit, sa-l induc in eroare dar, abilitatile sale de vanator erau nemaipomenite. El si-a dat seama repede de capcana noastra, schimbandu-si planul. A reusit sa o ademeneasca pe Bella, departe de noi si aproape caa ucis-o am strans din ochi, abia soptind ultimul cuvant. Cu greu am putut sa ajungem la timp la ei. Atunci ce s-a ntmplat? A ntrebat Lucian nerabdator. L-am distrus. Fratii mei au avut grija de el, n timp ce eu incercam sa o salvez pe Bella. Dar femeia, Victoria, a scapat. El ma privi cu interes. Deci, daca acest lucru sa ntmplat cu mult timp n urma, de ce abia acum o urmaresti peVictoria? Ce s-a ntmplat cu Bella? Un hohot de plns simteam ca se ridica din pieptul meu, daram luptat sa-mi continui povestea. Am realizat la ce pericol o expuneam pe Bella continuand relatia cu ea. O iubesc mai mult decat isi poate cineva imagina, dar relatia noastra nu e sigura pentru Bella. Asa ca, am plecat.
Amintirile dureroase din ziua aceea au venit peste mine. Mi-am acoperit fata cu mainile, incercand cu disperare sa bloghez imaginile din minte. Bella zambea in fata ochilor mei, necajindu-ma.

Agonia e greu de suportat. N-am mai putut sta langa familia mea; aveam nevoie sa fiu singur, trebuia sa fiu singur. Asa ca am plecat de langa ei. Am nceput sa alergfara sa privesc napoi. Nu aveam o destinatie exacta. Doar fugeam. Poate speram ca asa voi scapa de durere. n calatoriile mele, s-a ntmplat sa prind parfumul Victoriei, cea care reusise sa scape. Am stiut ntotdeaunaca exista posibilitatea ca ea sa reprezente un pericolpentru Bella. Dintr-un impuls, am decis sa incep vanareaei sperand sa o gasesc si sa o pot distruge. Tot ce vreau e ca Bella sa fie n siguranta si daca nu pot fi cu ea pentru ao proteja, atunci, cel putin, acest lucru sa-l pot face. Lucian aproba cu ntelegere. Spune-mi mai multe despre Victoria, m-a ncurajat el. Intalnirea noastra a fost scurta. Imi amintesc ca ea era partenera lui James. Miscarile ei erau fluide, ca de felina.Devotamentul ei pentru James era puternic. Cnd l-amdistrus, ea a fugit. Era foarte evaziva. I-am retinut parfumulsi parul ei rosu, ca o flacara. Lucian, holba ochii la mine, cu uimire. Ai spus ca avea parul rosu?
M-am uitat n sus, ascultand gandurile lui. El stia ceva. Ochii mi s-au ingustat, cautand in mintea lui.

EuCred ca am mai vazut-o, a murmurat el Unde? I-am cerut. A ezitat. Am vazut un vampir care semana cu descriereafacuta de tine. Nu m-am uitat foarte bine la eaera departe de mine, dar imi amintesc ca am vazut-o. Vantulsufla in parul ei rosu, parand aproape ca o flacara. Astami-a atras atentia asupra ei. Parul ca o valvataie de foc. Stii ceva despre ea sau unde se ducea? Am insistat eu, disperat, sa aflu orice informatie care mar duce la ea. Ai vorbit cu cineva despre intalnirea avuta cu ea?

Nu, mi pare ru. Cum am spus, doar am vazut-o de ladistanta. Cred ca venise n oras pentru a vna si apoipleca. Totusi, sunt destul de sigur ca suntem pe drumul cel bun.
Am tacut, frustrat de lipsa de informatii, dar totusirecunoscator ciudatului vampir din fata mea pentru informatiadata si pentru faptul ca, cel putin mergeam in directia cea buna. n departare, cerul a nceput sa se lumineze, soareletrezindu-se pentru a ntmpina o noua zi. Privind n sus, la cerul fara nici un nor si stiind ca eram foarteaproape de o zona populata, mam gandit ca ar trebui sa ramanem ascunsi pana la caderea noptii. Gandurile m-au purtat inapoi, la ziua anterioara petrecuta in padure. Parea o viata n urma. Gndurile legate de Bella auincercat sa ma cuprinda si m-am luptat pentru a le mpingedeparte de mintea mea. Prin durerea de mea, Lucian m-am si, uitat la fatanoului totusi meu , partener de calatorie. n acel moment, eramrecunoscator pentru prezenta lui. Asa mult am luptat pentru singuratate, incercand sa scap observam ca prezenta sa avea un fratelui meu, Jasper si, dar cel oricum, mai Noua ciudat efect calmantasupra mea; nu atat de puternic ca cel al ma simteam bine avandu-l in jurul meu. Lucian era un strain, nu-mi cunostea trecutul, nu socializa cufamilia mea important nu avea nici o legatura cuBella. mea companie era singura persoana din viatamea care nu-mi amintea de ea.

Lucian, am inceput. Da? Cred ca vom sta aici ceva timp. Va trebui sa asteptampna cnd se va lasa ntunericul ca sa putem continuavanatoarea. Soarele e prea puternic si riscul de expuneree maxim. De ce nu-mi spui despre tine? El si-a plecat capul si a murmurat, In realitate, nu am prea multe de spus despre mine. Povestea mea nu are nimic impresionant. Uimeste-ma, am raspuns, zmbind usor.
Si-a ridicat privirea. A facut o pauza, incercand sa-si adunegandurile si se pregati sa povesteasca. Capitolul 5-Lucian Am asteptat, cu rabdare, ca Lucian sa se aseze comfortabillanga mine. In mintea lui inca persista confuzia; amintirileapareau si dispareau, nefiind sigur de ele, insa era pregatitsa-mi spuna povestea lui. A respirat adnc si a nceput. M-am nascut pe 25 august 1968 n Portland, Oregon.Tatal meu era un om de afaceri, dar mama nu lucra. Cred ca as putea spune ca educatia mea era destul de buna.Am avut parte de parinti iubitori si de o sora, mai mica cu patru scoala, ani decat mine. Copilaria mea a fost comuna. Maduceam la ma jucam cu prietenii mei si maduceam in fiecare duminica la biserica. A facut o pauza, uitandu-se in jos la picioarele sale. Amsimtit nesiguranta lui si am zambit usor, ncurajndu-l sa continue. Cnd am implinit cincisprezece ani, am trecut printr-o perioada ciudata - ca sa spun asa am devenit rebel sirevoltat. Am inceput sa-mi petrec timpul cu ceea ce parintii mei nu meau persoane cu caracteredezgustatoare. Am inceput sa intru in tot felul de probleme, petrecerile se tineau lant, era momentul meu de glorie zise el clatinand din cap si pufnind ironic. Imitraiam viata, fara sa-mi fac griji despre ce ar putea crede altii despre noi sau despre actiunile noastre. Prietenulmeu cel mai bun, Camill, era liderul micii noastre trupe de nebuni. Orice problema aveai, el te ajuta sa o rezolvi. Asta-primavara, ne-am decis sa scapam de scoala si sa mergem intr-o excursie prelungita, un drum fara intoarcere cum il numise razand, Camill. Daca stia cat adevar era cuprins in acele cuvinte, sigur nu am fi plecat niciodata.in fine, Camill stia un cuplu cu cativa ani mai mari decat noi, asa ca la insistentele lui am inceput sa ma pregatesc pentru o excursie prin toata tara. Trebuie saspun ca parintii mei nu au fost de acord cu aceasta plecare. Ei m-au rugat sa nu plec, dar nu iam ascultat. Credeam ca stiu tot si nu imi faceam griji ca acestia nu erau de acord cu alegerile mele. Au ncercat sa ma fortezesa nu plec, dar eu m-am furisat in mijlocul noptii si am plecat fara sa ma mai uit inapoi, nici macar o data. Ascultam cu atentie, sincer interesat de povestea tesuta de Lucian. Am salutat bucuros aceasta distragere care imi tinea mintea ocupata, departe de propria mea durere. El a continuat: Toti patru am plecat, conducand spre sudul Californiei. Nu aveam niciun plan, nu ne facusem niciun traseu pe care sa-l urmam, doar mergeam acolo unde neducea drumul, bucurandu-ne de senzatia de libertate pecare o simteam. Era nemaipomenit, mai ales ca eram pecont propriu. Nu existau reguli, nici parinti care sa neatraga atentia. Puteam face tot ce vroiam! Si-a lasat capul in jos, intristat. Eram naivi Eu eram orb.Niciodata nu as fi plecat de acasa, daca as fi stiut ce se vantmpla. Ce s-a ntmplat?Am intrebat eu.

Drumul ne-a condus spre Sacramento. Am cutreierat strazile n cautarea unei petreceri si am gasit una muzica urla dintr-un bar local. Regulamentul era simplu sinu am avut nicio problema sa intram in bar. Imi amintescce bine m-am simtit auzind muzica si abia asteptam sacuceresc ringul de dans. Am inceput sa beau si sa dansez cu unele fete pe care le-am ntlnit acolo. A fost cu siguranta un moment bun. Camill a venit la mine si mi-a spus ca a facut rost de marfa de calitate. Stupid, am acceptat si sincer, restulnoptii mi-l amintesc ca pe o pata. Nimic clar. Imi aduc aminte de culori; ca si cum as fi plutit intr-un univers al culorilor; nicio forma, nicio prezenta umanaBrusc, totulparea mai luminos si m-am auzit chicotind. Nu maputeam controla. Simteam toate asteacum sa iti spunca si cum eram afara din corpul meu! Ma vedeam, ma simteam, din alta dimensiune. Probabil ca am lesinat, pentru ca altceva nu imi mai amintesc. Cnd m-am trezit a doua zi dimineata, eram intins pe o alee intunecoasa n spatele clubului. Mintea mea nu se putea concentra, totul era nnorat, nu simteam decat o durere sfasietoare; nu aveam nicio putere saopresc aceasta durere, focul care imi ardea in piept. Nuputeam respira. Nu puteam vorbi. Durerea era agonizantasi tot ce puteam face era sa ma zvrcolesc n agonie,sperand ca voi muri. Apoi, inima mea a inceput sa bata mai repede, din ce in ce mai repede, ca si cum ar fi vrut sa iasa afara din pieptul meu si, la un moment dat, chiar amsperat ca asa se va intampla. M-am rugat din nou sa mor. Am tresarit, amintindu-mi prea bine de ntepatura de venin nvenele mele, cnd am fost schimbat. Chinuitoarea durere a fost prima mea amintire de vampir, pe care niciodata nu o voi uita. Mi-am amintit de speranta si dorinta de a muri; de vocea calma a lui Carlisle care imi spunea ca totul va trece curand. Lucian a continuat: Am pierdut total perceptia timpului; n mintea mea, singurul lucru asupra caruia ma puteam concentra era durerea. Dupa un timp, ea a nceput sa se domoleasca si am observat ca alte simturi erau mult maidezvoltate acum. Totul parea mai clar, mai luminos.Cand durerea a disparut de tot, m-am ridicat si m-am uitat n jur la prietenii mei. Si-a nchis ochii, cautand in memorie. Camill era intins pepamnt, lnga mine, ochii lui privind nemiscati, n nefiinta. Ceilalti prieteni erau n apropiere, la fel de lipsiti de viata.mi amintesc ca imi doream sa plng si sa-mi rup parul din cap, dar nu am putut. Lacrimile nu mai veneau. I-aminjurat pentru ca ma adusesera acolo. n agonie, mi-am dat seama ca cineva sau ceva, i-a ucis pe prietenii mei si pe mine m-a parasit, crezandu-ma mort. Ma luptam sa-mi amintesc ce se intamplase in acea noapte. Dar, mintea mea de atunci plina de droguri si alcool refuza sa ma ajute. Cu stupoare, am realizat ca niciodata nu voi stii cu exactitate cat, din noaptea aceea, era realitate si cat era doar o halucinatie. Eram confuz si speriat. Simturile mele suporta.Am fugit, ascunzandu-mi fata. erau dezvoltate si intensitatea sama duc. lor era aproape prea mult ca sa pot Am fugit, nestiind unde Trecand pe langa vitraliile unui magazin, mi-

amvazut propria reflectie. Pielea mea era alba si ochii imi straluceau intr-un rosu vibrant. Nu stiam ce se ntmplase cu mine. Singurul lucru pe care-l stiam era setea. Gtul meu ardea si mirosul de snge uman, m-a facut sa salivez. Deodata, se opri din povestit. Cum o faci? A ntrebat el, uitandu-se cu interes la ochii mei aurii. mi pare rau, ce? Cum pot sa fac ce? Intrebarea lui brusca m-a facut sa tresar. Devenisem att de absorbit de povestea lui, incat intreruperea brusca m-a prins cu gardajos asta nu era ceva usor de realizat, m-am gandit eu, amuzat intr-un fel. Cum poti sa rezisti tentatiei? repeta el. Tatal meu, Carlisle, m-a schimbat in 1918 la varsta de 17 ani. El se abtinea de peste doua sute de ani. M-a creat avand nevoie de o companie, de cineva ca el. Un zambet firav mi-a aparut pe buze, amintindu-mi de tatal meu si am simtit o mica strangere de inima, realizand ca imi era dor de el. El m-a luat sub aripa lui, m-a invatat, m-a protejat. Am fost constient de ceea ce devenisem, dar dorinta de a fi mai bun a ramas. Nu vreau sa fiu un monstru. La un moment dat, am fost si eu rebel si insetat dupa snge uman dar, chiar si atunci, imi justificam crimeleatacandu-i numai pe cei pe care ii vedeam periculosi. Faptul ca ii ucideam doar pe cei care le puteau face raualtor oameni, facea crima sa para..acceptabila pentru mine. Actionam ca judecator, juriu, si calau. Am facut o pauza, gndindu-ma cu drag la tatal meu. In mintea mea, mi-a aparut dezamagirea de pe fata lui cand am plecat de la Denali. Un singur regret aveam in viata asta, cu exceptia celui de a-i fi provocat durere Bellei. Acesta erafelul n care il dezamagisem pe Carlisle. El avea asa demulta incredere in mine.el credea cu adevarat in bunatatea mea, n ciuda a ceea ce eram. El vedea in mine sufletul unuimare om, nu un monstru. Clatinandu-mi capul, am incercat sa alung aceste ganduri departe de mine. Ca sa-ti raspund la intrebarea ta rezist pentru ca, in inima mea, vreau sa fiu un om bun. Asta mi-a luat ani de disciplina, dar acum am posibilitatea de a interactiona cu oamenii, aproape fara nicio dificultate. Asta e uimitor. Niciodata nu m-am gandit ca o astfel de retinere ar putea fi achizitionata. Lucian era nmarmurit. Zambind, am raspuns, Daca tu crezi ca eu suntimpresionant, trebuie sa vezi ce face Carlisle. Nu numai ca rezista tentatiei, dar el este doctor si petrece ntreaga zi inconjurat de oameni. Mirosul sngelui uman este acumpentru el un simplu registru, asa cum este pentru toti ceilalti. Cumva, el poate sa ignore complet mirosul si sa trateze oameni. Lucian se uita la mine, socat. Nu am avut nicio idee, a murmurat ntr-un ton de veneratie completa.

Deci, ce s-a ntmplat? I-am cerut, dornic de a continua sa ma distraga cu povestea lui. Oh, sigur. Unde am ramas? se gandi un moment, inainte de a continua. Nu stiu cum, dar realitatea a ceea ce se ntmplase cumine m-a lovit si am stiut ce devenisem. Nu am avut mult timp sa ma gandesc la ce eram acum. Gatul ma ardea sitrebuia sa imi linistesc setea. Am vazut o tanara mergand pe o alee mirosea prea bine pentru a rezista si am luat-o. Dupa asta, nu stiam ce sa fac. Nu cunosteam pe nimeni in Sacramento, asa ca am decis sa ma ntorc acasa. Instinctiv, mi-am tinut respiratia, pregatit pentru ceea ce o sa-mi spuna in continuare. Ca si cum mi-ar fi citit gandurile, el mi-a raspuns repede la intrebarea ce ma bantuia . Nu mi-am ucis parintii, daca la asta te gandesti. M-am dus acasa. M-am uitat pe fereastra si mi-am privit familia servind cina. Tatal meu priveanemiscat, intr-un punct fix si fata mamei mele era cuprinsa de durere. Mi-am dat seama ca le era dor de mine. Niciodata n-am stiut Am atins usor fereastra dar, instantaneu, am regretatimpulsul. Sora mea si-a ridicat privirea si mi-a vazut fata ciudata oglindita in fereastra. Instantaneu a inceput sa tipe, ingrozita. Parintii mei s-au intors sa vada ce a speriat-o. In momentul acela, am vazut cum teroarea punea stapanire pe fetele lor, modificand complet trasaturile lor caracteristice. Am auzit-o pe mama tinandu-si respiratia si pe tatal meu privind furios. Mi-am vazut propria mea reflectie n sticla si am realizat ca fata pe care ei o vazusera, nu era a fiului lor disparut!!! Se opri o secunda ca si cum ar fi vrut sa isi stapaneasca lacrimile. Nu plangea, dar fata ii era atat de schimbata de durere incat imi doream enorm sa poata plange, sa se elibereze. Durerea lui era, cumva, mai apasatoare decat a mea. Asa il percepeam. Apoi continua, abia soptind cuvintele. Era fata unui demon, a unui monstru! Cu o maresuferinta, m-am ntors si am fugit departe de casa mea. Constientizarea faptului ca nu mai puteam reveni la viata care o avusesem odata, era chinuitoare. A facut inca o pauza si ochii i s-au inchis. Am vazut tristetea,durerea cumplita de pe fata lui. Singuratatea si suferinta lui m-au cuprins si pe mine. Fara sa ma gndesc, m-am apropiat de el, punandu-mi mana, consolator, pe umarul lui. Mi-e atat de dor de ei.att de multnu stiu daca imi poti intelege starea, durerea meaPoate ai intelege, dar asta numai in cazul in care ai pierdut pe cinevaMurmura el, cu privirea pierduta in chinul amintirilor. Stiu ce nseamna sa pierzi pe cei ce ii iubesti, sa te uiti la ei si stii ca nu vei mai putea fi, niciodata, o parte din viata lor Aveam in fata ochilor zambetul Bellei cand am soptit aceste cuvinte. El ma aproba si a continuat: Dupa asta, eu doar am calatorit, fara sa am nicio tinta. Nu aveam pe nimeni, nu cunosteam pe nimeni, nu stiam unde sa merg. In calatoriile mele am ajuns in Detroit. Acolo era un mic grup de vampiri. M-am apropiat de ei si liderul lor, Dike, m-a luat sub aripa lui. A vazut ca eram pierdut si speriat. El a fost cel care m-a ajutat sa ma impac cu noul eu , cu ceea ce eram acum; el m-a nvatat cum sa exist n aceastalume fara sa fiu detectat. Dike a devenit tatal de care aveam nevoie. Am stat cu ei ceva timp, dar dorinta de a cunoaste si alti vampiri era coplesitoare. I-am lasat si de atunci calatoresc mereu, incercand sa mai gasesc si pe altii, ca mine. L-am vazut pe vampirul cu parul rosu de la distanta, dar tu esti primul cu care vorbesc, de mai multe luni. Se pare ca ai trecut cu bine, totusi, peste toate experientele dificile, i-am spus. mi amintesc cat deconfuz eram prima oara dupa schimbarea mea si nu-mi pot imagina ce as fi facut, daca eram nevoit sa trec singur prin asta. Asta ma face sa ii fiu vesnic recunoscator tatal meu, Carlisle, ca a fost acolo pentru a ma ghida inca de la nceput. Ai fost norocos, a murmurat el. Cred ca am fost. N-am nteles, pana acum, ct de nobil a fost el, cat m-a protejat si ajutat. Am plecat de langa el odatadar, Carlisle, m-a primit inapoi, cu bratele deschise, fara sa imi reproseze nimic, niciodata. Niciodata, absolut niciodata,nu voi uita respectul si adoratia de care am avut parte inca de la inceput si pe care i le datorez pentru ca m-a format;respectul si adoratia pe care le simteam pentru el, nu se vor sfarsi vreodata. Imi era rusine de mine, pentru ca pana acum, nu am realizat cat de norocos fusesem. Lucian isi scutura capul, fortnd tristetea sa bata n retragere. S-a uitat la mine si a ranjit. Deci, suficient despre mine, spune-mi mai multe despre tine. Spune-mi ceva orice numai sa nu mai fiu eu in centrulatentiei. Daca o sa continuu sa vorbesc asa, el o sa creada ca sunt indragostit de sunetul propriei mele voci. Am ignorat monologul interior, plin de umor, al lui Lucian. Ce ti-ar placea sa stii? I-am cerut. Vrei sa-mi spui mai multe despre Bella? Mi-ar placea sa aud mai multe despre cum ai ajuns sa ai o relatie cu un om. Am tresarit cand el i-a mentionat numele. De ce a trebuit sa ma ntrebe tocmai de ea? El ar fi putut sa-mi ceara orice si i-as fi raspuns cu bucurie, dar ea Am nchis ochii si am respirat adnc. As prefera sa nu, am soptit. E chiar asa de rau? a intrebat el prudent.

M-am uitat n sus, la el. Durerea era vizibila n ochii mei. S-a uitat la mine cu ochii curiosi, asteptand raspunsul meu. Mi-am infasurat bratele in jurul pieptului, am expirat fortat si am nchis ochii. Bella, am soptit. Durerea ardea n pieptul meu si aproape ca m-a asfixiat cand i-am rostit numele. Viata mea a fost simpla, am nceput. Eu si familia mea am trait n relativ anonimat. Ne mutam dintr-un loc in altul la fiecare ctiva ani. Noi putem sa traim printre oameni, fara sa atragem atentia asupra noastra. Toate astea s-au schimbat in ziua n care Bella Swan s-a mutat in Forks. mi amintesc momentul in care am vazut-o pentru prima oara. Toata scoala vorbea despre sosirea unui nou elev.Eram in cantina scolii si ea ma privea lung. Era palida, pielea ei fiind aproape translucida si avea cei mai frumosiochi caprui pe care ii vazusem pana atunci erau adanci, calzi, ca ciocolata lichida. Obrajii i-au luat foc cand i-am intors privirea fixand-o, dar gandurile ei tot nu le puteam auzi. Stai o secunda, M-a intrerupt Lucian. Ce vrei sa spui cu asta? Uitasem ca nu-i dezvaluisem informatia asta, inca. Am o abilitate. Pot citi gandurile celor din jurul meu. Nu potaccesa toate informatiile pe care le vreau, dar pot sa audgndurile care le trec prin minte in acel moment. Lucian se uita la mine, in stare de soc, cercetandu-ma. Oh, omule! Trebuie sa am grija in preajma ta. L-am ignorant continuand sa vorbesc. Asa cum ti-am spus, gndurile ei nu le-am putut auzi. Asta m-a nelinistit. Niciodata nu mi se intamplase sa nu pot citi gandurile unei persoane. M-am concentrat, blocand celelalte gnduri din jurul meu, dar mintea eiramasese la fel de tacuta. Am ncercat sa ignor aceast fapt, hotarat fiind sa nu-mi stric toata ziua. Asa ca, m-am indreptat catre sala de curs,ptr ora urmatoare. Dupa cateva minute a intrat si ea inclasa; se parea ca aveam un curs comun biologia. A trecut prin fata unui ventilator si aerul i-a suflat prin par parfumul ei lovindu-ma cu o forta uriasa, distrugand intr-o secunda omul care fusesem pana atunci. Pana in momentul acela, eram perfect capabil sa imi controlez impulsurile, nestiind nimeni ceea ce eram in realitate. Mai mult de atat, singurul loc liber din clasa era langa mineasa ca, a venit si s -a asezat in banca. Corpul mi s-a incordat. In acel moment nu eram decat un vampir si ea era prada mea; nu ma mai interesa mintea eitacuta, nimic nu mai conta decat parfumul sangelui ei; m-am luptat cu monstrul din mine, incercand sa-mi recapatstapanirea. Nu puteam sa fac asta, nu trebuia sa fac asta; nu trebuia si nici nu puteam sa distrug tot ce reusisem sadobandesc in aproape un secol de existenta; nu puteam sa imi dezamagesc familia, mai ales pe Carlisle, tatal meu. Setea imi ardea gatul. Am inceput sa-mi imaginezzeci de planuri, cum as putea sa o ucid. Dar, m-am luptatsa-mi infranez instinctele animalice si sa pot rezista pana la sfarsitul orei. Nu vroiam sa-mi arat slabiciunea, sa-midezamagesc familia. Nu vroiam ca familia mea sa afle de intamplarea asta,asa ca am plecat pentru cteva zile din oras. Am ncercat sa nteleg ce se ntmpla cu mine si de ce eram asa deconfuz. Niciodata nu mai intalnisem o asa aromaispititoare. Sngele ei ma chema la ea, era irezistibil. Am oftat, clatinand incet din cap. Dupa un timp, am decis sa ma ntoarc. Mi -am luat masuri de precautie vnand, intr-un efort disperat de a-mi reduce setea nainte sa o vad din nou. M-a surprins faptul ca, ciudat, eram atras de ea. Parfumulsi mintea ei tacuta, ma intrigau. Am ncercat, pentru untimp, sa stau departe de ea, dar Bella era unica, deosebita de ceilalti oameni pe care ii intalnisem pana atunci. Ei nu ii era teama, nu ma evita, asa cum ceilalti oameni faceau.Nu. Ea statea langa mine fara sa fie speriata. Era ca o atractie gravitationala, ceva care ne aducea mai aproapeunul de altul, cu fiecare zi care trecea. Am devenit foarteprotector cu ea, aproape pna la punctul de gelozie. Gndurile mele erau ntotdeauna la ea. Nu ma puteamconcentra la nimic altceva. n timp, nu mi-am mai putut stapani fascinatia pentru ea si am nceput sa vorbim, poate mai des decat ar fi trebuit. Cu cat descopeream mai multe despre ea, ca atat mai mult imi doream compania ei. Intr-o noapte m-am furisat la fereastra ei, doar ca s-o privesc cum doarme. Ma uitam la ea. Dormea linistita. Visa. Vorbea in somn.Asta era ocazia perfecta, gasisem o mica portita spre mintea ei tacuta. Nu m-am putut abtine si am deschis geamul, intrand in camera ei. Imi tineam respiratia, pentruorice eventualitate. Ea murmura ceva despre mama ei, ii era dor de ea si apoi ceva despre ploaie si despre cat oura. Murmurul ei inconstient era plin de umor si de multe ori era destul de distractiv pentru mine, dar si edificator. Mai aflam cate ceva din viata ei. Imi amintesc de o noapte speciala pentru mine. Noaptea cand mi -a spus numele . Asta chiar m-a luat prin surprindere. Ea ma visa pe mine. n acea clipa, o emotie puternica m-a cuprins si mi-am datseama ca o iubeam. Daca pana acum gasisem destule scuze pentru comportamentul meu total aberant si obsedant cel putin pentru familia mea acum totul era clar. O iubeam! Nu mai puteam sa neg asta si nici sa mai inventez motive. Fascinant!,Lucian era uimit.

I-am studiat fata lui Lucian in timp ce vorbeam. Se uita fix la mine, privirea lui fiind plina de curiozitate si de mirare. A zambit, ncurajndu-ma sa continuu povestea. Am respirat adnc si am continuat. n momentul n care am devenit constient de sentimentele mele, am inteles ca nuputeam sa stau departe de ea. Stiam ca o iubeam cu fiecare fibra a mea si ca asa va fi mereu de atunci incolo. Pentru eternitate. Vocea ei, bataile inimii ei, au devenit cele mai semnificative sunete din viata mea. Felul n care ea imi facea inima sa tresara era asa deuman. Dupa ceam recunoscut fata de mine insumi ca o iubeam, am stiut ca nu voi mai fi niciodata la fel. M-am luptat cu noile descoperiri, realizand ca nu aveamputerea de a sta departe de ea, dar imi era si teama sa nu-i fac rau. Mam concentrat, facand un efort enorm sa ma obisnuiesc cu mirosul ei, obligandu-ma sa respir aerulimbibat de parfumul ei ametitor si am luptat cu setea care imi ardea gatul. M-am impotrivit fiecarui instinct si am reusit sa ma stapanesc. La fel de mult, am incercat sa ma comport cat mai uman posibil in preajma ei. Nu vroiam sa afle ce eram de fapt. Vroiam sa o protejez si, sincer, imi era teama ca, atunci cand va afla adevarul, va fugi de mine, ingrozita. Numai ca ea era foarte perceptiva, ma studia cu atentie si curiozitate. n timp, ea a fost capabila sa puna cap la cap anumite indicii, dandusi seama ce eram de fapt. Faptul ca ea stia adevarul despre mine, mi-a dat un sentiment de libertate absoluta. Eram nerabdator sami impart secretele cu ea, dar imi era teama de reactia ei. Nu stiam dacaputeam suporta ca ea sa fuga de mine, speriata de ceea ce eram un monstru. Spre marea mea surprindere, eanu a plecat de langa mine. Bella m-a imbratisat, acceptandu-ma asa cum eram, fara sa-i fie teama. Ei nu i-a fost frica? a ntrebat Lucian si mai surprins. Nu, am raspuns. Ma ncnta faptul ca ea vazuse omul din mine si nu monstrul, dar, in acelasi timp, ma temeam, vazand ca ii lipsea total sentimentul de auto-conservare. Ea te-a iubit? Ti-a spus asta vreodata? Crezi ca inca te mai iubeste? Ma intreba Lucian. OK, proasta intrebare. ntrebarea lui m-a prins cu garda jos. Mi-am cuprins pieptul, strans, cu n bratele si miabsenta am reamintit viziunea lui Alice cuBella epuizata, privind in gol. Dragostea ei pentru mine, o mea. Am nchis ochii respirandprofund, fortnd imaginile sa iasa din mintea mea. Da, am raspuns. Ea ma iubeste. Deci, daca tu o iubesti si ea te iubeste, de ce ai plecat?M-a intrebat Lucian, uitandu-se iscoditor la mine. Mizeria incare ma zbatusem pana acum ameninta sa ma cuprinda dinnou. Cu un efort supraomenesc, m-am fortat sa o indepartez de mine. Cand m-am convins ca ma pot stapani, am vorbit din nou.Cu putin timp inainte de a pleca, a avut loc un incident.Ea a fost pusa n pericol si mi-am dat seama ca ntotdeauna ii voi risca viata, atta timp ct eram o parte din viata ei. Este n natura noastra sai vanam pe oamenisi aducandu-o pe ea n lumea mea, ii hotaram destinul. O iubeam si trebuia sa o protejez. Am realizat ca singuracale de a o proteja era sa plec. Durerea enorma mi-a rupt inima, dar trebuia sa fac asta, stiam ca era singurul mod ca ea sa ramana in viata. Mi-am lasat capul pe genunchi si un hohot de plans, tacut, imi iesi din piept. Nu mai suportam sa mai vorbesc despreea. Simteam ca ma sufoc. Gatul mi se inchidea si simteam cum ma cuprinde disperarea. M-am luptat sa respir din nou. Lucian ma aproba cu ntelegere. Am ramas nemiscati, in tacere, pna cnd soarele a nceput sa dispara de pe cer. Fusese o zi lunga si, in sfarsit, se terminase. In curand urma sa plecam, continuandu-ne vanatoarea. Lucian nu ma maiintreba nimic. A vazut cata durere imi provoca sa vorbesc despre Bella. Compasiunea lui imi facea bine. El tacu, murmurand in gand o melodie, facand un efort sa-si inchida mintea ca eu sa nu-i citesc gandurile. Am realizat ca facea asta ca sa ma protejeze de propria-mi curiozitate; simtise si ntelesesecum ma sfasia durerea de cate ori ma gandeam la ea. Amsuspinat incet. n singuratatea si durerea mea, mi-am dat seama ca imi gasisem un prieten. Capitolul 6-distractii
Hei, omule, iesi din starea asta! Lucian m-a lovit usor pe umar, intrerupandu-mi concentrarea. M-am uitat n sus la el, pentru a-l vedea privindu-ma ciudat. Daca stam aici si ne plangem de mila, nu facem nimic. Asta nu ne face bine nici unuia dintre noi. Hai sa facem ceva sa treaca mai repede timpul. Ce ai n minte? Am ntrebat. Mintea lui cernea rapid mai multe idei. Ei bine, ce zici de un joc? A ntrebat el. Nu stiu cat te vei distra jucandu-te cu mine. Cat ar putea fi de distractiv sa te joci cu cineva care iti anticipeaza fiecare miscare? El isi stranse buzele pentru un moment ca apoi sa vorbeasca. Ok, deci nu putem juca daca tu ghicesti joculCe zici de un sport?

mutilase complet

Impreuna cu familia mea jucam din cand in cand baseball, dar nu il putem juca pentru ca suntem doar noi doi . Si ne-ar trebui o furtuna pentru a putea ascunde zgomotele puternice pe care le facem lovind mingea. Lovesti un pic mai tare decat un om, iti poti imagina. Da, asa e. ma aproba el. Era distractiv sa ma uit la Lucian cum juca baseball in minte, stiind tot ce stia despre forta, viteza si agilitatea vampirilor. Am zambit usor. Da, chiar ca asa e! m-am gndit eu. Ei bine, ce zici de fotbal sau baschet? Eu si prietenii mei ne jucam mai tot timpul asa! Stii tu, inainte de lasa fraza neterminata. M-am gandit un moment la asta si am decis ca un pic de distractie nu ar fi o idee rea. Oricum mai aveam de asteptat inainte de a ne continua calatoria asa ca, putina activitate s-ar putea dovedi a fi chiar benefica. Sigur, am raspuns. Dar nu avem echipament. Nicio problema. Ranji el incantat. El a zmbit si a trecut rapid de mine, disparand printre copaci. Nu era chiar asa de departe; i-am putut auzi gndurile n mod clar el cauta n padure materiale pentru echipament. El a venit inapoi, cu bratele pline si se apuca repede de lucru. Din fasiile de scoarta luate de la copacii tinerii, a inceput sa teasa ceva care arata ca o mica plasa de pescuit. Apoi, a luat o ramura lunga si subtire curbanduo ntr-un cerc, fixandu-o cu o fsie de scoarta. Atunci am inteles ce incerca el sa faca: un cos de baschet! Bine, de fapt, un cos de baschet mai.rudimentar! Am clatinat din cap si un zambet mare imi inflori pe chip! Cu un salt usor, ajunse pana la unul dintre cei mai inalti copaci din padure si agata cosul de ramura cea mai de sus. El disparu, nca o data, si se ntoarse repede cu un bolovan. Cu multa pricepere, lua bucata de stanca si incepu sa o framante in mainile lui, pna cnd piatra s-a transformat intr-o sfera perfecta. Asa Perfect! Multumit de realizarea lui, zambi larg si arunca spre mine piatra rotunjita ce tinea loc de minge. I-am intors zmbetul. Lucian imi era mult mai folositor dect as fi crezut initial. Rapid, am trecut mingea din mna in mna si, cu ochii la cos, am aruncat-o, aceasta trecand exact prin plasa. Poate ca eram lipsit de modestie, dar nu am putut rezista mea: viteza. Tinand mingea n mini, m-am chircit la pamnt si apoi, intr-un salt gratios m-am ridicat in aer. Vntul trecu repede prin parul meu cand m-am ridicat spre ramura, fixand cosul si aruncand usor mingea spre el. In linistea din padure se auzi deodata un sunet strident. Plasa de la cos se rupse si mingea cozu peste un arbore micut. L-am auzit pe Lucian razand puternic si ridicand repede bolovanul care tinea loc de minge. Dragut! Am chicotit usor si picioarele mele au atins din nou pamantul. Evident, Lucian era incantat de placerea pe care o vedea pe chipul meu. A sarit n aer, imitand miscarea mea si razand se intoarse repede inapoi, picioarele atingandu-i usor pamantul. Parca zbura. Zambetul lui imi amintea destul de mult de fratele meu, Emmett. Toti fratii mei erau destul de diferiti si asta pentru ca fiecare din ei aveau capacitati unice. Emmett era foarte puternic, avea o forta fizica incredibil de mare. Datorita acestei forte a lui, se bucura imens de cate ori jucam vreun sport. Imi aminteam cat de fericit era cand putea sa-si testeze punctele tari si pe cele slabe. Doamne, cate case distrusese!!! Desi Emmett era cel mai puternic concurent, era frustrat pentru ca reuseam mereu sa-i anticipez miscarile, citindu-i gandurile, facand astfel puterea lui inutila. Dar asta nu-l opera niciodata sa incerce din nou. Bucuria acestor amintiri imi aduse o caldura ciudata in tot corpul. Senzatia a fost destul de neasteptata si surprinzatoare, dar am salutat-o. din nou un pic de fericire. Lucian ma atentiona, trecand repede pe langa mine. Hei, priveste asta! El zbura prin aer, sarind de pe o ramura pe alta si arunca mingea n cos. Usor, ca zborul unui porumbel, se intoarse pe pamant abia atingandu-l, ca si cum si-ar fi strans aripile, atent sa nu le franga. Am clatinat din cap, amuzat de imaginatia mea, dar aveam dreptate. Lucian era surprinzator de gratios. Pentru el totul parea extrem de usor. Miscarile lui fluide mi-au adus aminte de sora mea, Alice. Poate ca ar trebui sa vorbesc cu ea. Poate mai tarziu, dupa ce terminam jocul. Ha! Asta e super!!!! n atatea saptamni si saptamni de tristete, era o usurare sa simt nevoii de a scoate n evidenta doar un pic, calitatea

Apoi a prins mingea inainte ca acesta sa cada si s-a gemuit, gata sa sara din nou. I-am vazut miscarea in mintea lui si i-am blocat drumul inainte sa poata actiona. Hei! protesta el. Rasul meu puternic, rasuna in padure cand i-am luat mingea din maini si am sarit usor aruncandu-o in cos. Ochii lui s-au ingustat si a incercat din nou, intr-un efort de a contracara capacitatea mea. A sarit si a luat mingea nainte ca aceasta sa atinga pamantul. Dandu-se napoi, el ma incercuii si sarii din nou, trimitnd mingea n aer. Era o incercare de a-mi devia concentrarea de la mintea lui, dar nu reusi. Pierdu fara drept de replica. Se incrunta si ma lovi in gluma cu mna. Am izbucnit in ras vazand frustrarea lui. Am continuat sa jucam ore intregi. Distragerea lui venise la fix! Anticipasem deja o dupa-amiaza mizerabila, fiind disperat ca amintirile cu Bella ma vor cuprinde din nou. Dar, iata cum Lucian, din nou reusise sa ma distraga, transformand repede aceasta zi intr-una de placere pura. Am zambit, cu o imensa multumire; cat ma bucuram ii permisesem lui Lucian sa ma insoteasca in aceasta calatorie! Initial il lasasem sa ma insoteasca gandindu-ma ca ii fac lui un bine. Ma impresionase singuratatea si tristetea de pe chipul lui. Dar, la scurt timp, am realizat ca eu eram marele castigator al acestei intalniri. Compania lui devenise nepretuita pentru mine. Tinand neglijent sub brat, mingea din piatra, sprijinindu-o pe sold se uita la mine. Era multumit de el nsusi. Eforturile sale de a-mi distrage atentia se dovedira destul de eficiente. Stii ce? A ntrebat el. Iti este sete. Am raspuns. De ce nu-mi spui despre dieta ta? A ntrebat, rnjit usor. Ei bine, am nceput ma consider un vegetarian, asa ca vanez numai animale. Odata ce m-am obisnuit cu stilul acesta de viata, devine din ce n ce mai usor sa ma abtin de la uciderea unui om. Din experienta mea, stiu ca setea de snge uman nu dispare complet si tentatia este ntotdeauna prezenta. Sngele de la animale este de ajuns pentru a-ti potoli setea si a-ti oferi putere, dar niciodata nu vei fi cu adevarat multumit. De ce, mai tii dieta asta daca te deranjeaza? A ntrebat, cu adevarat curios. Este mai usor sa traiesti n anonimat si sa eviti detectarea, cnd ofensa personala. Am zmbit usor la incercarea mea de glumii dar Lucian ma privi tacut. Dar, mai important, nu vreau sa fie un monstru. Tatal meu, considera ca nu suntem n mod inerent rai. Avem de ales. Constiinta mea cantareste greu in orice actiune pe care o fac. Asa ca, am preferat sa sustin principiile pe care tatal meu mi le-a insuflat si sa incerc sa fac totul cat mai bine . Vrei sa nveti pe mine? Nu e foarte mult de invatat. Stii bine ca, atunci cand setea preia complet controlul asupra ta e dificil sa ramai rational. Acest lucru se poate realiza atunci cand vei putea face distinctia dintre mirosul sangelui de om si cel de animal sau de orice altceva, dar este nevoie de ani de disciplina pentru a alege mirosul corect, atunci cand instinctele iti guverneaza actiunile. Vanatoarea de animale poate fi destul de distractiva. Este destul de diferit fata de atacul asupra unui om. Fratele meu, de exemplu, a constatat ca animalul lui favorit la vanatoare era ursul. Acesta are destula forta sa se lupte si fratele meu se bucura mereu de provocare. Ma ntreb care este preferatul lui? Leul de munte, am raspuns eu la ntrebarea lui secreta. Sangele animalelor carnivore este mai asemanator cu cel de om si de aceea e mai apetisant. Beneficiile nu sunt la fel de multe ca in cazul sangelui de erbivore, dar gustul este mai bun. Am zmbit amuzat de lectiile pe care incercam sa le dau. Fata lui era serioasa, in timp ce continua sa mediteze la conceptul neortodox al stilului meu de viata. Cred ca mi-ar placea sa-l ncerc si eu, a declarat cu entuziasm. Ct de greu poate fi? completa el in gand. Pot sa te asigur, este departe de a fi usor , l-am avertizat eu. Urmeaza-ma, l-am instruit. supravietuiesti cu o dieta bazata pe sangele de animale, dect pe cel de om. Oamenii au un mod ciudat de a vedea moartea. O privesc ca pe o

Dintr-o saritura am disparut in padurea nemarginita. Mi-am adus aminte de lectiile pe care mi le dadu-se Carlisle si planuiam sa urmez aceleasi metode. Cel mai bine era sa incepem cu o prada usoara dar, inainte de a vana, mai aveam o preocupare. Trebuia sa fiu sigur ca eram departe de mirosul de om. In cateva minute am cercetat, acoperind o arie de mai multe mile. Numai cand am fost foarte sigur ca eram departe de orice tentatie umana ne-am oprit. Frunzele fosneau in departare si mi-am ridicat capul, respirand adanc aerul. Lucian ma urmarea cu atentie, imitandu-ma. Inchide ochii si spune-mi ce auzi. Lucian se supuse. Aud unele miscari la aproximativ cinci sute de metri spre nord. Bine. Acum spune-mi ce mirosi?, am continuat eu. Ce vrei sa miros? era confuz, dar a continuat. Pot sa simt mirosul de sange, dar mai mult ca sigur nu este uman.Nu pot miros de sn ge, dar este cel mai sigur nu uman. Mirosul contine o ampreta pamanteasca tonul ii era nesigur. Bun am aprobat. Este nevoie de practica, dar n timp, vei fi capabil sa poti discerne intre speciile de animale si, dupa miros, le poti cauta n mod special pe cele care iti plac. Ok, deci ce mai asteptam? A ntrebat, cu nerabdare trecandu-si greutatea de pe un picior pe altul. Respira aroma. Permite simturilor sa preia controlul. El a respirat profund si ochii i-au fulgerat deschizandu-se larg, semn ca vampirul preluase comanda. Capul i se apleca intr-o parte, asculta din nou atent si apoi, intorcandu-se rapid, fugi in directia de unde simtise parfumul. L-am urmarit ndeaproape, observandu-i miscarile puternice, gata sa-l opresc in cazul in care s-ar fi intamplat sa rataceasca pe acolo vreun om. A zarit grupul de cerbi si imediat se chirci la pamant, ramanand nevazut. Tacut, isi urmari prada. Miscarile lui erau destul de fluide, fapt impresionant pentru un vampir de vrsta frageda. O crenguta a cedat sub piciorul lui si cerbii inghetara nemiscati n asteptare, urechile lor intorcandu-se spre sunet, anticipnd pericolul. El se uita napoi la mine, incertitudinea citindu-i-se pe fata. Mi-am inclinat capul l si el s-a ntors din nou, uitandu-se la tinta. Bine, nimic nu merge Miscandu-se agil si silentios ca o felina, el facu un salt n aer si se napustii asupra unui mascul mare din turma. Cerbul se agita, luptandu-se pentru a scapa de Lucian, dar era deja un meci castigat de vampir. Lucian a supus usor cerbul si si-a scufundat dintii in gatul lui, acolo unde sangele ii pulsa cel mai puternic. BLEAH!!! ASTA E ORIBIL!! Nu are nimic in comun cu sangele uman. Bine, sa ma concentrez din nou. Fac asta pentru ca respect prietenia lui. E doar un gust dobndit. Concentreaza-te. Doar bea. Ignora gustul. O, Doamne, asta e mai greu decat as fi crezut!! M-am sprijinit de un copac din apropiere apoi catarandu-ma in ramurile lui ascultam gandurile care treceau prin mintea lui Lucian. Clatinand din cap abia am reusit sa nu izbucnesc in ras, rezumandu-ma doar sa chicotesc usor, amuzat de cum descria tanarul vampir diferenta dintre sangele uman si cel animal. Pierdu aproape la fel de mult timp ceartandu-se cu gustul sangelui, cat pierdu-se si cu pregatirea pentru vanatoare. Intr-un final, cerbul cazu din mainile lui si se intoarse cu fata spre mine. Ei bine, asta a fost ummm interesant, imi zise el cazut pe gnduri. M-am uitat la fata lui. Exprima atata inocenta!! Parca era un ingerash!!! Bun, gata, era oficial!!! Nu mai puteam sa ma abtin. Am izbucnit intr-un reusit sa articulez: Afostdestuldedistractivsamauitsisaascult! Lucian se uita la mine uimit de felul in care radeam.Bine, se pare ca in sfarsit am reusit sa-l fac sa reactioneze si el normal pentru prima data!Apoi, brusc amintindu-si de capacitatea mea, isi rearanja mimica fetei, parand suparat de amuzamentul meu si spuse: Hei, sunt sigur ca nu e chiar asa de greu sa nvatat. Sunt la regim strict uman de o perioada destul de lunga de timp. Dar asta se rezolva cu putin exercitiu. Si o sa reusesc. Adauga el bosumflat. Stii, nu este necesar. Am inceput eu. Nu, vreau sa incerc, a insistat. Am aprobat din cap, multumit ca el era att de dornic sa nvete. ras atat de puternic incat copacul in care stateam tremura. Ecoul se auzi in toata linistea padurii. Printre hohotele de ras am ncurajajandu-

Hai sa incercam si altceva, a exclamat. Vreau sa gasesc si ceva carnivore. Am chicotit usor si mi-am inchis ochii, ascultand. Departe de noi, am auzit un grohait ca de urs si am mirosit parfumul moale al lui. Am zmbit si l-am atentionat pe Lucian sa ma urmeze. Ochii lui mi-au indicat ca si el a auzit sunetul si, asa cum am banuit, cu cat ne apropiam mai mult, cu atat mirosul devenii mai evident. Asta-mi place mai mult! El sari n spatele ursului, in partea de sus a lui, maraind puternic. Ursul era n picioare si cand il simti pe Lucian in spatele lui, incepu sa se scuture in semn de protest, incercand cu ghearele lui uriase sa se descotoroseasca de atacator. Lucian se lupta cu ursul, bucurandu-se de provocare. Asta imi place mult! E mult mai distractiv decat sa vanezi oameni!! Ei abia pot sa lupte. Apoi, isi apleca capul si isi cufunda dintii lui ascutiti in gatul ursului. Avea dreptate. Cu siguranta nu e uman, dar gustul este cu mult mai bun dect al cerbului. Si, poate dupa toate astea, voi fi capabil sa fac ma hranesc asa. Uitandu-ma la Lucian, urmarindu-l cum se hranea, am realizat ca imi era sete. Mult prea sete. Am auzit un alt urs care se apropia, venind dintre copaci. Simtind ca Lucian are control asupra situatiei, m-am indreptat spre urs. Ursul ma privi si, vazandu-ma in pozitie de atac a perceput ca vreau sa-l vanez. Cel mai mare urs pe care-l vazusem pana acum sari peste mine, dar nu m-a intimidat. Era deja un meci castigat de mine. Am sarit peste cap lui si zburand n jurul lui, am aterizat drept pe umerii lui. Mi-am inclinat capul incepand sa-i beau sangele. n timp ce sangele imi inunda gura, stingea si setea mea puternica. Hei, ce e asta? M-am interupt. Uitandu-ma n sus, l-am vazut pe Lucian pregatit sa omoare, privind dincolo de mine. I-am vazut privirea din ochii lui si am stiut imediat ca trebuie sa-l opresc. El inainta printre copaci, n directia noului parfum. Am renuntat imediat la urs si l-am urmat. El era destul de rapid, dar eu eram mai rapid. Am trecut de el si oprindu-ma in fata lui, l-am cuprins cu toata puterea pe care o detineam in brate, incercand sa-l apuc de umeri. El sasai cand l-am apucat de umeri. Da-te din drum! urla in mintea mea. Nu! Lucian, concentreaza-te! I-am poruncit. Ochii ii erau orbiti de setea care-l ardea, aproape dincolo de ratiune. Lucian, inceteaza sa mai respiri si concentreaza-te! M-am uitat intens in ochii lui incercand sa-l zapacesc, pentru a sparge concentrarea lui. A mers. El a clipit cu furie si s-a oprit din respirat asa cum ii spusesem. Iti amintesti ce ti-am spus despre dificultatea de a te retine in timp ce vanezi ? El aproba. Eram att de dornic sa te nvat sa vanezi, ca nu am mai reusit sa vad ca ne-am apropiat de o zona populata in timp ce urmaream ursii. mi cer scuze. Ar fi trebuit sa fiu mai atent. El ridica din umeri. Nu este chiar asa o mare afacere. Banuiesc ca, pentru mine, va dura ceva timp sa ma pot controla, nu-i asa? Sa ne ntoarcem. Soarele va apune in curand. Mi-am inclinat capul, fiind de acord cu el si ne-am intors incet pe drum, napoi, pana la terenul de joc unde ne petrecusem partial dupa-amiaza. El lua bucata de piatra care fusese odata mingea noastra si incerca sa o refaca n minile sale trecut-o dintr-o parte in cealalta. Apoi se uita la bucata de scoarta care fusese cosul nostru. sale. Nu-mi vine sa cred ca nu avem cu ce sa ne continuam jocul. Si ca trebuie sa le faci tucand puteam sa cumparam din oras materialele. Am cazut pe gnduri. Nici o problema!! Cnd vom trece prin orasul urmator, voi gasi un rucsac, sau ceva de genul asta. Poate chiar putem sa gasim o minge adevarata sau altceva, ca un pachet de carti de joc. Entuziasmul lui era molipsitor. M-am trezit zambind in timp ce ascultam gandurile lui Lucian. Hmmm , se gandi el cu bucurie, in ultimul timp zambeste mai mult dect cred ca a facut-o de multe saptamani, poate chiar luni. Cu siguranta nu de cand imi povestise de Bella, dar chiar si nainte de asta, cu greu il faceam sa zambeasca din cnd n cnd. Si chiar si eu ma simt bine cu elnu-mi inchipuisem ca dupa atata timp cat am umblat singur ma voi simti bine alaturi de cineva. Daca vom termina vanatoarea ne vom desparti. O sa-mi fie Se apuca sa le refaca. Era din nou energic, blocandu-mi accesul la gndurile

dor de elsi parca as vrea sa ii cunosc si familia. Dar, ei sunt vegetarieni Voi putea sa ma adaptez la acest stil de viata?, se incrunta usor si continua Am sa fac tot posibilul sa reusesc. El e cel mai bunvampir din cati am intalnit pana acum. Parca nici nu e vampir. E atat de uman. Si langa el, regasesc in mine, omul ce fusesem odata si pe care credeam ca il pierdusem definitiv. Ma simt din nou baietelul mamei, cum eram acasa, langa parintii mei. Gandurile lui Lucian ma bucurau. Si eu incepusem sa ma atasez de el. Era o companie placuta si chiar ca era un baiat bun! Dar, eu nu aveam de gand sa ma mai intorc acasa si el vroia sa-mi cunoasca familia. M-am intristat din nou. Imi era dor de familia mea. Oare chiar voi putea sa stau departe de ei? Si de Bella? Cu Bella era greu. Ea nu era azi cu mine, pentru ca ii refuzasem dorinta ei de transformare, dorinta care se amplificase odata cu implinirea varstei de 18 ani. Era disperata ca eu aveam 17 ani ptr totdeauna, in timp ce ea imbatranea. Stiam ca plecarea mea era cea mai buna solutie pentru ca Bella sa traiasca, chiar daca ea nu vedea lucrurile la fel. Am oftat usor. Stiam ca luasem decizia corecta, dar asta nu ma ajuta sa nu ma simt responsabil de nefericirea ei. Dar noi nu puteam fi cu adevarat fericiti. Ea vroia ceva ce eu nu ii puteam da. Si ceea ce eu vroiam, nu era posibil. Un meci inegal, destinat nefericirii. Hei! Lucian striga in mintea mea. M-am uitat n sus, distras. Lucian statea langa mine cu mana in sold uitandu-se la mine cu o privire dezaprobatoare. Nu din nou. Sopti din nou in mintea mea. A aruncat mingea spre mine si m-am ridicat in picioare. Apreciam foarte mult determinarea lui de ami tine mintea ocupata. Am aruncat mingea in cos si am nceput sa jucam din nou.

Capitolul 7-intrusii
Saptamnile treceau cat am calatorit prin paduri si pe terenuri accidentate. Lucian, niciodata n-a mai ntrebat nimic de Bella si pentru asta, din nou, ii eram recunoscator. Amintirile cu ea nu plecau niciodata din mintea mea, dar eram bucuros ca tineam la distanta de mine durerea si golul din piept. Prima explicatie pentru felul in care se imbunatatise starea mea, se datora metodelor cu care Lucian reusea sa ma distraga. Mi-am concentrat toata noului meu prieten, care energia pe vnatoarea Victoriei. Am salutat aceste distrageri, dar si compania ncerca sa adopte stilul meu de viata vegetarian. Dorinta lui de a continua

prietenia cu mine il determina sa se hraneasca cu sangele animalelor, chiar daca nu ii aducea nici o placere. Bleah!! M-am uitat n sus de la vanatul meu pentru a-l vedea pe Lucian strangand la piept un cerb, lasand animalul sa cada la picioarele sale, sopti. cu toate ca

nu se mai hranea din el; se uita la el cu o privire de revolta pe fata. El a observat ca il priveam si,

mi pare rau, isi ceru el scuze. Nu e nevoie. Stiu ca asta nu este situatia ideala pentru tine. Nu trebuie sa El a ridicat mna pentru a ma intrerupe. Eu va bucur de prietenia ta si respect stilul tau de viata. Atta timp ct voi calatorii cu tine, am sa ncerc meu sa fiu cel mai bun. n afara de aceasta, nu-mi pot imagina ca ai dori sa ramai in urma cu urmarirea asteptandu-ma pe mine sa vnez n oras. Dar data viitoare, o sa gasesc unele portite.- adauga el in gand. Credeam ca nevoia de a vana era mai mult in mintea mea. Nevoia de a ma sustine pe mine era o prioritate. Dar trebuia sa recunosc ca importanta acesteia a scazut cand durerea din gatul meu a devenit de nesuportat. Singura motivatie care ma facea sa merg mai departe era dorinta de a o gasi pe Victoria.

Multumesc, Am murmurat. El ma aproba si reveni la vanat.

***** Traseul pe care-l urmam ne-a adus n Colorado, in sud. Traseele Victoriei erau destul de intortocheate si adesea greu de urmat; strabateau campiile americane, ca si cum simtise ca era urmarita. Nu conteaza, voi persista. Cu cat erau mai noii traseele ei, cu atat mai disperat eram sa o gasesc. Eram coplesit complet de dorinta de a o distruge. La un moment dat m-am intrebat ce s-ar intampla atunci cand, in sfarsit o voi prinde. Stiam ca o voi ucide. Nu de lupta imi era frica, ci de ceea ce urma dupa. Odata ce misiunea mea era terminata, ce urma pentru mine? Nu mai aveam nici un scop. Nici o distragere. As fi din nou singur, as suferi pentru o eternitate Nu, poate nu pentru o eternitate. Singura licarire de speranta pe care o gaseam era faptul ca Bella nu va trai vesnic. Desigur ca nu-i doream sa moara cat mai repede, ba, din contraopusul. Speram ca ea sa aiba o viata lunga si fericita, plina de dragoste si de veselie. Dar eu nu as putea trai ntr-o lume n care ea nu ar exista si stiam ca a doua zi dupa moartea ei, as urma-o si eu. Offff, stiam ca nu voi putea fi, cu adevarat, alaturi de ea niciodata. Cerul era rezervat pentru ngeri, ca Bella, nu pentru cei blestemati. Cu toata sinceritatea, am recunoscut ca nu-mi era frica de iad. Suferinta pe care o nduram de la despartirea de Bella era mult mai rea decat iadul. Stiam ca tatal meu, Carlisle, credea ca exista ceva si pentru noi, dupa moartea noastra. Desi el incercase de multe ori sa am convinga, aducandu-mi nenumarate argumente, eu credeam ca sufletul meu era deja pierdut si atunci cand voi muri, pur si simplu as inceta sa exist.Binenteles, asta daca puteam muri. Poate ca voi exista pentru totdeauna, in ciuda eforturilor mele de a disparea Gndurile mi-au fost intrerupte de sunetul din buzunarul meu. Am scos micul telefon argintiu, ducandu-l la ureche si am spus : Alo? Edward, am recunoscut imediat vocea familiara Buna, Alice. Edward, ce mai faci? ma ntreba ea. Trebuia sa-mi dai neaparat telefon ca sa afli ce fac, Alice? Am tachinat-o eu, incercand sa par oarecum iritat. Ok, ai dreptate, si rasul ei cristalin imi suna la ureche. Apoi, vocea ii deveni serioasa. Dar e asa de bine sati aud voceaMi-e dor de tine. Am inchis ochii, imaginea surorii mele, Alice, aparandu-mi in fata. Un mic fior trecu prin corpul meu. Imi era dor de ea. Dar nu, nu trebuie sa spun asta. Trebuie sa fiu puternic. Ce fac ceilalti, Alice? Sunt bine? . Mi-am amintit de ziua in care plecasem de langa familia mea. Dezamagirea si tristetea lor m-au urmarit mereu in tot acest timp. Carlisle s-a stabilit si si-a ocupat postul la spital aici in Ithaca si se bucura ca preda la Cornell. Jasper studiaza filozofia tot la Cornell. de la capatul firului.

Ce fac Emmett si Rosalie? A ezitat. Ce e, Alice? Am rugat-o. A respirat adanc. Am simtit nelinistea ei. Au plecat. Ce? Cum adica au plecat? vocea mea a sunat vehement gandindu-ma la egoismul surorii mele. Nu e chiar asa, Edward. Aminteste-ti, ei erau deja plecati n Africa, cu putin timp nainte de s-a oprit nainte de a mentiona numele ei. Apoi a continuat: Ei au decis sa si continue calatoriile. Sunt undeva n Europa, chiar acum. Cum au putut sa plece? Nu e indeajuns de greu pentru Carlisle si Esme sa indure lipsa mea? Am continuat incercand din rasputeri sa-mi frnez furia. Dar mici fisuri au nceput sa se formeze incercand sa sparga concentrarea mea asa ca am tacut, urt-o pe sora mea pentru egoismul ei. Edward, era prea dificil pentru ei sa ramna. mi pare rau, stiu ca nu vrei sa auzi asta, dar nu mai e nimic la fel de cand ai plecat. Esme bantuie in jurul casei ca si cum ar fi pierdut ceva. Nu e prea placut. Am suspinat usor auzind cata durere provocasem familiei mele. Puteam s-o vad pe mama trista, cu inima franta si pe tatal meu, dezamagit. Mi-am nchis ochii, coplesit fiind de vina. mi pare rau, am reusit sa soptesc. Edward te rog, nu Noi stim cat e de greu pentru tine si te -am inteles. Ai nevoie sa fii singur acum. Desi, vad ca nu esti complet singur. Nu, mi-am gasit o un prieten. Am ranjit la Lucian, care se uita la mine cu un zambet usor pe chip. Ma bucur ca nu esti singur Edward. Asta e chiar bine. Da, eram de acord. Deci, spune-mi, ce ai mai facut? Te-ai obijnuit cu scoala?Cum e inceputul anului? De fapt, nu. Am fost prinsa intr-un mic proiect de-al meu. Tonul ei era ezitant dar trada si un oarecare entuziasm. Spune-mi, te rog! Ei bine, mi-am cautat propria meu istorie. Datorita immm recentelor informatii despre crearea mea, am fost sa-mi caut familia. Sau, ma rog, ce a mai ramas din ea Ea a fost atenta sa nu mentioneze numele Bellei si modul in care obtinuse aceaste informatii despre trecutul ei de la James. Am reusit sa dau peste azilul unde mi-am petrecut ultimii ani din viata mea umana. Despre parintii mei insa nu am aflat prea multe. Am verificat toate ziarele vehi de la biblioteca dar familia mea nu era prea des mentionata; se pare ca nu faceau parte din marile cercuri sociale ca sa merite sa se scrie despre ei. Am gasit intr-un mic articol cateva cuvinte despre logodna parintilor mei. De asemenea, intr-un alt ziar am gasit anuntul despre nasterea mea. Apoi in altuldespre moartea mea. Vocea ii era asa de mica incat chiar si pentru mine era un pic dificil s-o urmaresc. Mi-am gasit mormantul. Acum vocea ii era stinsa de-a binelea. Un fior puternic imi zgudui trupul gandindu-ma la durerea lui Alice. La fel de incet, ea continua. Numele

meu este Mary Alice Brandon. Curios, data de pe foaia mea de internare in acel azil este aceeasi cu cea de pe piatra funerara. Binenteles, eu nca nu stiu cine m-a schimbat sau de ce, dar am descoperit ca aveam o sora mai mica, pe nume Cynthia. Anuntul logondei ei era trecut intr-un ziar; asa am aflat de ea. Fiica ei nepoata mea inca mai traieste in Biloxi. Intentionezi sa o cunosti? am intrebat-o eu. Poate ca voi face o calatorie si voi arunca o privire sa o vad. Dar voi pastra distanta. Ce i-as putea spune? Hei, a trecut mult timp dar eu sunt matusa ta. Nu, nu am murit, ce te face sa crezi asta? Si da, am apelat la chirurgia estetica. Inca mai arat ca la 17 ani nu? Alice rse, distrata de propria gluma si sunetul vocii ei, ca de clopotel, umplu telefonul. Nu m-am putut abtine si am ras si eu.

Vocea ei parea multumita, E bine sa te aud din nou ca razi, Edward. Am zmbit in sinea mea, era ceva ce devenise tot mai frecvent. Si asta datorita noului meu prieten. Lucian ma privea. Curiozitatea era clara pe chipul lui. Alice, te rog sa tranzmiti toata dragostea mea la toata lumea. Asigura-te ca Esme si Carlisle vor fi bine. Asa voi face si Edward? Da? Te rog sa te intorci cat mai repede acasa. Stiu ca vrei sa o prinzi pe Victoria si sper ca vei putea sa o faci, dar te rog sa nu stai departe de noi prea multa vreme. Eu nu pot face orice promisiune, Alice. A oftat cu dezamagire. Ok, frate mai mare. Dar, te rog, sa tinem legatura. Asa vom face. La revedere, Alice. La revedere, Edward. Am inchis telefonul punandu-l la loc in buzunar. M-am uitat la Lucian; el privea, dincolo de mine, pe chipul lui citindu-i-se melancolia. Este bine ca ai o familie caruia ii pasa atat de mult de tine. Am aprobat, fiind de accord cu el. Era o placere sa aud vocea surorii mele, dar mi-am reamintit cat de dificil imi era sa stau aproape de familia mea fara sa o distrug. Mi-am nchis ochii, am inspirit adanc si m-am uitat n sus, la Lucian. Putem continua? A ntrebat el. Am aprobat si m-am ridicat in picioare. Sa mergem, I-am spus. Am continuat s-o urmarim pe Victoria dupa parfumul ei. Am calatorit att de multe mile de teren incat aveam impresia ca totul arata la fel. Mirosul bolnavicios de dulce imi umpluse narile, atat de mult incat imi era teama ca ma voi obisnuii cu el si nu-l voi mai putea distinge. Am inhalat profund, obligandu-mi mintea sa se concentreze. Peisajul se estompa sub picioarele noastre, cu cat inaintam mai mult.

Ai auzit? Se pare ca vine cineva. Uita-te acolo. Hai sa vedem cine se apropie. Gndurile imi invadara mintea, rupandu-mi concentrarea. Puteam detecta un miros vag al altui vampir. O usoara adiere trecu peste fata mea. M-am intors si am prins bratul atacatorului mpingandu-l departe de mine si, nainte ca el sa poata face o miscare, l-am apucat de gat. Ochii i se marira de surpriza. Ce? Cum? Confuzia puse stapanire pe mintea lui neintelegand cum de reusisem sa-i ghicesc miscarea inainte ca el sa apuce sa ma atace. Lucian m-a strigat cand un alt vampir il fixa la pamnt. Ce vrei? Am marait, ochii mei fixandu-l cu o privire rece. Eueu doar sunteti pe teritoriul nostru, murmura vampirul care ma atacase pe mine. M-am uitat repede la celalalt vampir care-l imobilizase pe Lucian si am marait agresiv in directia lui. Suntem doar in trecere Am sasait printre dinti fixandu-l cu privirea. Lasa-l n pace! Da-i drumul! i-am cerut, fixandu-l in continuare. Lasa-l sa plece, Kraven vampirul pe care-l oprisem ii ordona celuilalt. Imediat ce vampirul slabi stransoarea, Lucian a sarit in picioare. Treptat am slabit stransoarea, dandu-i drumul vampirului care incercase sa ma atace, dar corpul mi-a ramas rigid, intr-o pozitie defensiva. Voi atacati fiecare vampir care trece pe aici? Am intrebat, incercand din rasputeri sa ma calmez. Ochii mi s-au ingustat, cautnd in gndurile lor orice indiciu de nselaciune. Doar pe cei care vor sa vaneze aici. Avem datoria de a ne apara teritoriul. In general, nu vedem multi vampiri pe aici, dar mai nti a fost un cap-rosu si acum voi doi. Speranta m-a umplut la mentionarea numelui Victoriei. Era evident ca, cap-rosu era Victoria. Spune-mi despre vampirul cu parul rosu. Cnd ai vazut-o? Unde mergea? Ai vorbit cu ea? A vanat pe teritoriul nostru la un moment dat. Dar, mai nti de toate, de ce ma ntrebi de ea? . Se holba la mine cu un amestec de curiozitate si dispret pe fata. Este o poveste lunga, am raspuns. Ei bine, cred ca este corect ca avem un schimb de informatii. Daca-mi spui povestea ta poate imi dai un motiv pentru care ar trebui sa-ti raspund la ntrebari. Un mrit puternic iesi din pieptul meu si el a facut un pas napoi ezitant. Hei, calmeaza-te. Uite, numele meu este Scott iar el este Kraven. A raspuns . Noi nu avem nimic cu tine si cu partenerul tau, doar ca nu ne place prezenta altora care vin pe terenul nostru cu scopul de a vana. Dar voi se pare ca sunteti de ceva timp pe drumuri. De ce nu mergeti pana la noi acasa? Va spalati si apoi, poate vom avea o conversatie placuta sper. Dupa care puteti sa va continuati calatoria. Nu aveam ncredere n acesti vampiri ciudati, dar le citisem gndurile si erau intr-adevar sinceri. Trebuia sa le accept oferta si asta pentru ca aveam nevoie de orice informatie despre Victoria.

Bine, am raspuns, facandu-i semn lui Lucian sa vina langa mine. Am continuat sa ma concentrez, n speranta ca voi gasi in gndurile lor informatiile de care aveam nevoie, dar mintile lor erau intunecate de curiozitate si confuzie. Scott a inceput sa mearga si noi l-am urmat. Am mers cateva sute de metri iesind din adancul verde al padurii. Am observat o mica cabana din lemn. Trebuie sa admit ca aceasta avea o arhitectura frumoasa chiar daca se vedea clar ca era destul de veche. Era o portita atragatoare pentru oamenii care cautau un loc in care sa poposeasca in drumetiile lor. Scott a deschis usa invitandu-ne sa intram. Mica camera era slab luminata. Cateva carti erau imprastiate pe o canapea veche.Alte zeci erau aranjate intr-o mica biblioteca pe peretele opus. Draperii groase, de un albastru inchis, impiedicau razele de lumina sa intre pe fereastra. Mirosul de lemn si carti vechi imi asalta narile. Scott ma privi pentru o secunda si apoi traversa repede camera indreptandu-se spre un dulap aflat in apropiere. A deschis un mic sertar si a scos cateva haine. Mi le arunca spunandu-mi: Arati de parca ti-ar folosi astea! Am intors imbracamintea pe toate partile, uitandu-ma la ea. Mi-am ridicat, apoi privirea pentru a ma uita la Scott. El imi arata o usa mica spunandu-mi: De ce nu te duci sa te speli? I-am aruncat o privire precauta lui Lucian, apoi intorcandu-ma spre cei doi vampiri am zambit usor. Scott a inclinat din cap si mi-a facut semn sa merg la baie. Mintea mi-a ramas concentrata pe gandurile celor doi vampiri ciudati, dar am intrat in mica baie, inchizand usa dupa mine. Ma simteam destul de agitat in jurul acestor vampiri asa ca am simtit nevoia sa raman vigilant, pastrandu-mi concentrarea asupra gandurilor lor. In baie am pus hainele pe un mic scaun si sprijinindu-ma de chiuveta mi-am ridicat privirea uitandu-ma la reflectia mea din oglinda intunecoasa. Abia m-am recunoscut. Fata mea ramasese stabilita n durere, ochii mei erau goi. Mi-am cobort capul, inchizandu-mi ochii si am respirat adanc. Din spatele pleoapelor mele inchise, Bella zambea in fata mea. Am alungat imaginea din capul meu si deschizandu-mi din nou ochii mi-am facut un mic inventor al aspectului meu. mbracamintea meu avea semne de purtare extrema. Milele de alergare pe terenuri dure lasase urme pe imbracaminte. Acestea incepuse sa se rupa si multe pete de un verde profund erau impregnate in material. Uitandu-ma la haine, am clatinat din cap; nu m-am gandit niciodata cat de ravasit era aspectul meu. Daca m-ar fi vazut Alice asa In timp ca ma dezbracam, lasand imbracamintea sa cada intr-un morman pe podea, un zambet mic imi aparu in coltul gurii, imaginandu-mi reactia surorii mele. Am tras perdeaua si dand drumul la apa, am intrat sub dus. mea rece, indepartand orice urma de murdarire. nchizandu-mi ochii, m-am relaxat si mintea incepu sa lucreze. Am vazut iar chipul frumoasei mele. Bella. Oare ce facea ea acum? Imi simtea oare lipsa cu tot atata disperare cu care i-o simteam si eu? Imaginea din spatele ploapelor imi zambea indemnandu-ma sa vin la ea. M-am vazut pe mine mergand, alergand spre ea.Bratele ei erau deschise, in asteptare. Aproape ajunsesem la ea cand, brusc, distanta dintre noi a crescut. Ea continua sa zmbeasca si sa astepte cu rabdare. Am nceput sa fug, dar distanta dintre noi se marea si mai mult; era ca si cum nu mai aveam vigoarea de a ma apropia de ea. Agonia puse stapanire pe mine si m-am prabusit pe podeaua dusului. Mi-am cuprins picioarele cu bratele si mi-am strans buzele cu putere in incercarea disperata de a opri strigatul care ameninta sa iasa printre ele. Nu pot ajunge la ea. Nu voi putea sa mai fiu cu ea din nou. Niciodata. Constientizarea faptului ca nu voi putea sa ma mai ntorc niciodata ma coplesi. Mi-am strans mai puternic bratele in jurul meu simtind cum un murmur tacut crestea in pieptul meu. Dorinta de a fugi, de a ma intoarce inapoi la ea era irezistibila. Dar, ca Apa curata ncepu sa curga peste pielea

in viziunea mea, nu eram capabil sa ajung la ea. Poate ca imi era frica. Poate ea ma ura acum Nu puteam sa dau vina pe ea, chiar daca ma ura. Fusese decizia mea de a pleca. Facusem o promisiune. Promisiunea de a nu mai reveni niciodata in Forks. Promisiune pe care intentionam sa o respect. Dar, acum recunosteam, era o prostie! Nu din cauza promisiunii nu ma intorceam. Nu ma intorceam pentru ca imi era teama de respingerea ei. De ura ei. Promisiunea era doar o scuzaadevaratul motiv acum nu era altul decat frica. Niciodata nu as putea suporta dispretul de pe fata ei. NU. Mai bine suport aceasta pustietate si disperare Acum ma agatam doar de idea ca ea ma iubise. Deocamdata era suficient pentru a ma sustine. M-am ridicat de pe podea si am lasat apa sa curga prin parul meu si pe fata mea, imaginandu-mi ca picaturile de apa de pe fata erau lacrimi. Lacrimile pe care mi le doream cu disperare. Lacrimile care mi-ar fi usurat durerea enorma din mine. Am stat asa nemiscat pentru un moment. Apoi, am inchis robinetul si mam intins pentru a ajunge la prosop. Nerabdator sa scap de sub tortura gandurilor mele, m-am mbracat repede cu hainele care imi fusesera date. Surprinzator, mbracamintea mi se potrivea destul de bine, chiar daca pantalonii erau un pic cam scurti. Per ansamblu era bine. Un tricou alb cu albastru si o pereche de pantaloni simpli, negri. Hainele pe care le purtasem pana atunci le-am aruncat in cosul din colt si, inainte de a deschide usa, am ascultat cu atentie. Deci, care-i treaba cu el? , l-am auzit pe Kraven intrebandu-l pe Lucian. El a trecut prin multe. Sunt impreuna cu el pentru a-l ajuta in urmarirea acestui vampir care a amenintat-o pe immmm partenera sa. Ii explica Lucian. Ce vampir? Cap-rosu? A ntrebat el. In acel moment am deschis usa si toti ochii s-au intors uitandu-se la mine. Am traversat camera si i-am intins mana lui Scott. El a luat-o si eu i-am multumit calduros pentru ospitalitea lui. Scott ma invita sa stau jos. Mam asezat pe un scaun de lemn, sprijinindu-mi mainile pe masa din fata mea. Mi-am dat seama ca eram in bucataria casei. Lucian mi-a spus ca sunteti in trecere pe aici, urmarind pe cineva. Am inclinat capul, intr-un gest de aprobare. Poti sa-mi explici de ce? A ntrebat el. Privirea mea l-a cautat pe Lucian, cerandu-i ajutorul. Nu mai puteam suporta sa spun inca o data povestea. Era prea dureros. Lucian intelese si adauga: Il doare prea mult sa vorbeasca despre asta. Practic,acest vampir a amenintato cu moartea pe cea mai importanta persoana din viata lui. Noi o urmarim ca o masura de protectie. S-a uitat la mine si vazand agonia de pe chipul meu o umbra de tristete ii trecu peste fata. Am inclinat capul usor, aproband spusele lui. Apoi el se ridica si merse la baie. Ei bine, atunci, Scott a nceput, Am vazut-o pe cap-rosu, cred ca e cea pe care o cautati, trecand pe teritoriu nostru, cu o saptamna n urma.Noi nu am putut s-o prindem din urma. A vanat pe teritoriul nostru si, apoi, dandu-si seama ca e urmarita a fugit reusind sa-si piarda repede urma. E foarte abila la asa ceva. Noi am renuntat sa mai alergam dupa ea pentru ca era evident ca nu avea intentia sa stea prin zona. Stii cumva in ce parte a plecat? I-am cerut. Ea calatorea spre sud, cred ca in aceeasi directie unde margeti si voi.

Am inclinat din cap, gandindu-ma la aceasta noua informatie. Eram dezamagit ca nu vorbisera cu ea. Daca vorbeau cu ea, acum poate stiam unde se indrepta si de ce. As fi avut o sansa mai mare sa o prind. Degetele mele bateau cu nerabdare pe masa cat timp il asteptam pe Lucian sa iasa din baie. Apreciam generozitatea lui Scott si a lui Kraven, dar eram nerabdator sa-mi continui vanatoarea. Victoria avea o saptamana avans fata de noi si fiecare secunda care trecea o ducea si mai departe de mine. M-am ridicat repede cand am auzit deschizandu-se usa de la baie. Lucian a avazut nerabdarea de pe chipul meu si a dat din cap, aproband in gand decizia mea. El s-a uitat la Scott si spuse : Iti multumesc pentru amabilitatea ta. Dar, acum cred ca ar trebui sa plecam. Kraven pufni, dar Scott ii spuse dand mana cu el: Tu esti mai mult dect binevenit aici. Apoi intorcandu-

se si spre mine, imi intinse mana spunand-mi: Va dorim o calatorie rapida si speram sa aveti succes n eforturile voastre. El ne zambi cu simpatie, si am iesit din cabina mica. Trebuie sa ne grabim, am strigat la Lucian si am si inceput sa alerg. Avem mult timp de recuperate daca vrem sa o prindem din urma. Lucian incerca sa-si pastreze viteza potrivita cu a mea. Alergam din nou prin padure cu viteza fulgerului. Noua urgenta forta picioarele mele sa alerge mai repede dect au avut-o vreodata pana acum si am putut sa vad ca Lucian ncepea sa ramana n urma. Haide, tine-te dupa mine! Am tipat. Oboseala nu era o problema. Am fost ntotdeauna cel mai rapid si noua determinare pe care o aveam ma facea sa alerg chiar mai repede decat pana acum. Imaginea Bellei mi-a aparut in fata ochilor. Alergam spre ea. Alergam din ce in ce mai repede, incercand cu disperare sa miscorez distanta dintre noi. Chemarea ei era irezistibila, iar dragostea mea pentru ea ma facea sa alerg si mai repede. Si mai repede. Stai, opreste-te! Alergi prea repede. Nu mai pot sa tin pasul cu tine. Gndurile lui Lucian imi urlau in minte, dar, prins in viziunea mea, le auzeam in soapta. Am traversat rurile si muntii, fara sa ma opresc nici macar un moment pentru a ma uita inapoi. Nu o vedeam decat pe ea in fata ochilor. Uitasem de orice altceva in afara de ea. Intr-un final am incetinit ritmul si m-am oprit cand mirosul de om ma izbi din plin. Concentrarea mea scazu si m-am intors sa vad daca Lucian ma urma. Dar el nu mai era acolo, in spatele meu. n tacere, am inceput sa-l caut. Sa caut orice semn al prezentei lui. Vinovatia ma dobori cand mi-am dat seama ca il lasasem in urma. Il parasisem. Si pe el. Mai intai pe Bella. Apoi familia mea. Si acum si Lucian. Sunt un monstru. Mi-am plecat capul de rusine.

CApitolul 8-disperarea
Am ramas acolo nemiscat, asteptand. Ar trebui sa mai astept? Ar trebui sa ma ntorc? Am nchis ochii, ascultand intens, sperand sa aud gandurile lui Lucian. Dar nu am auzit nimic. Am ezitat, nefiind sigur de ce ar trebui sa fac. Ii spusesem la inceput ca daca vrea sa mearga trebuie sa tina pasul cu mine sau sa ramana in urma, dar nu mi-am imaginat ca se va ajunge la acest lucru. Am cautat prin toata padurea. In zadar. El nu era nicaieri. Cu inima grea, m-am ntors si am continuat sa merg. Peisajul a nceput sa se schimbe. Verdele crud al padurii fu inlocuit de o campie arida, cu doi, trei arbori rasfirati. Trebuia sa-mi schimb planurile. Nu mai puteam calatori pe timpul zileinu mai aveam parte de umbra padurii. Acum era necesar sa calatoresc pe timp de noapte si sa caut un loc umbros unde sa stau pe parcursul zilei. Lumina soarelui imi lovii in plin pielea ca de marmura reflectandu-o in sute de stelute stralucitoare. Mirosul de om nca plutea in aer si pericolul expunerii cntarea greu in mintea mea. Uitandu-ma in jurul meu, am

vazut un copac, o mica umbra. Bun, am zis. Era suficient pentru moment, asa ca m-am indreptat catre el. Deocamdata nu mai puteam sa-mi continui misiunea. Pana nu apunea soarele. Nu puteam sa fac altceva decat sa astept. Un sentiment de speranta ma inunda. Poate ca, daca am sa astept Lucian, ar avea ocazia de a ma prinde din urma. Simteam lipsa padurii, a imensitatii aceleia verzi. Simteam lipsa linistii si calmului care ma cuprindea de cate ori eram in mijlocul ei. Oftand, m-am concentrat sa ascult orice gand care mi-ar putea indica ca prietenul meu ar fi aproape. Dar, cu cat ascultam mai mult cu atat frustrarea mea crestea. Nu auzeam nimic. Nimic. Decat linistea inspaimantatoare din jurul meu. Speranta s-a transformat repede in frustrare. Frustrarea se transforma in disperare. nca o data, mizeria indurata in ultimele luni ameninta sa ma cuprinda. Am nchis ochii, luptand cu gndurile mele. Dar singurul lucru care l-am vazut cnd am nchis ochii era fata ei. Bella imi zambea. Spera ca voi reveni la ea. Am auzit cum un marait iesi din pieptul meu si furia ma coplesi. Oare asta era soarta mea? Eram pedepsit pentru o eternitate? Asta era soarta mea? Sa sufar pentru eternitate din cauza naivitatii mele? De cate ori nu ma avertizase familia mea spunandu-mi care vor fi implicatiile unei asemenea decizii? Dar eu nu i-am ascultat. Eram indragostit si vroiam ca Bella sa ramana cu mine, dar si umana. Doua lucruri total opuse. Trebuia sa renunt la unul din ele. Dar nu puteam. Nu puteam renunta nici la umanitatea Bellei, dar nici la dragostea mea pentru ea. Asta nu era posibil. Singura varianta era sa stau departe de ea. Asa o pastram umana, dar si continuam sa o iubesc. Alice era singura care a putut vedea, prin ochii mei, relatia mea cu Bella. Ea, dintre toti fratii mei, fusese singura alaturi de mine. Si asta nu era numai din cauza viziunilor ei si a prieteniei cu Bella. In ciuda superficialitatii aparente si a obsesiei ei pentru moda, Alice era singura care vedea dincolo de ce vroiam eu sa arat. Insa, era ceva ce ma deranja la ea. Siguranta ei privind transformarea Bellei.Viziunea lui Alice cu Bella vampir imi aparu in fata. Stiam ca Alice inca mai credea in aceasta viziune in ciuda protestelor si faptelor mele. Stiam asta, chiar daca ea nu-mi spunea nimic. Era ceea ce vroia Bella. Si, trebuia sa recunosc ca, in adancul meu, era si ceea ce vroiam eu. Sau ceea ce vroia monstrul din mine. Am zambit ca mi-am adus aminte cat de importanta devenise Bella pentru familia mea. Si cat de bine se simtea in mijlocul familiei mele. Pentru Alice era cea mai buna prietena. Emmett era fratele mai mare pe care nu-l avusese niciodata. Carlisle si Esme o tratau deja ca pe o fiica. Oh, cum mi-as fi dorit ca lucrurile sa stea asa.sa nu fi luat intorsatura asta!! Esme se ineca de fericire numai la gandul ca imi gasisem in sfarsit sufletul pereche. Ea credea ca eram destinati unul celuilalt. Oare Bella ce facea acum? M-am gndit la mine. Daca-ti gasesti adevarata dragoste in aceasta lume, cum ai putea sa mergi mai departe odata ce o pierzi? Cum as putea, eventual, continua sa exist, atunci cnd aveam inima franta? Cand inima mea era pentru totdeauna lasata in grija ei? Nu conta ce distanta era ntre noi, inima mea mereu ii va apartine. O parte din mine spera ca si inima ei mi-ar apartine, de asemenea. Mi-am blestemat capacitatea mintii mele, care pastra cu o claritate perfecta, amintirilepentru totdeauna. Oh, cum imi doream sa am capacitatea de a uita, de a bloca departe de mine toate amintirile care ma bntuiau ntr-un moment de pura slabiciune, am dus mna la buzunar si am scos telefonul. Degetele imi trecura, timid peste butoanele mici. Cat de mult vroiam sa o sun Doar sa-i aud vocea. Doar sa ma asigur ca era n regula. Am format primele trei cifre, dar, repede, am inchis telefonul. NU! Am strigat n capul meu. Nu trebuie sa intervin. Facusem o promisiune! Mi-am nchis din nou ochii, durerea urland in mine. Corpul imi tremura de incordare, pumnul strangand telefonul cu putere. Respirand profund de cateva ori mi-am relaxat muschii, deschizandu-mi pumnii inainte ca telefonul sa se transforme intr-o simpla bucata de metal. Respirand inca o data, am deschis din nou telefonul formand repede numarul surorii mele. Alice a raspuns nainte de primul apel. Edward? Alice simteam ca ma asfixiez in timp ce un hohot de plans se sparse in pieptul meu. Alice, nu stiu daca mai pot face asta. Vointa mi se micsoreaza. Aproape ca am sunat -o. Eram furios pe mine pentru ca imi permisesem un asemenea moment de slabiciune. Se intampla din nou. Ceea ce facusem mereu. Rupeam aproape orice promisiune pe care i-o faceam Bellei, intr-un moment de vulnerabilitate si egoism. Stiu.

Am ncercat cele mai bune metode de a ma concentra, de a ma distrage pe mine nsumi, dar gndurile imi sunt ntotdeauna la Bella. Nu pot sa merg mai departe. Am nevoie sa stiu. Edward, esti sigur? Ea ezita, desi stia ce vroiam sa-i cer, chiar daca imi era imposibil sa spun cuvintele. Am clatinat din cap, intr-o aprobare tacuta si am soptit: Da, Alice. Am nevoie sa stiu. Trebuie doar sa stiu ca e n regula. Eu nu cred Alice. Te rog! Am rugat-o. Alice inca o data ezita. Ea facuse o promisiune fata de mine si acum era silita sa-mi raspunda la intrebare. E bine, Edward, a soptit ea. Cuvintele ei erau suficiente. Alice nu-mi oferi mai multe informatii, si nici eu nu i-am cerut. Si asa era suficient de rau ca o intrebasem; ea imi promisese ca nu se va mai uita niciodata in viitorul Bellei, ca nu se va mai amesteca. Oricum nu stiam daca as fi putut suporta sa aud mai multe. Daca ea suferea, asta mi-ar fi facut si mai puternica dorinta de a reveni. Daca ea era fericitace se intampla? Am clatinat din cap, recunoscand fata de mine adevarul: asta m-ar devasta aproape la fel de mult ca ideea suferintei ei. Edward Te rog, vino acasa!, ma ruga Alice. Nu, nu nca am murmurat eu. Atunci, lasa-ma sa vin eu la tine. Vocea ei era prudenta, dar ferma. Ingrijorarea din vocea ei era evidenta. Nu, Alice. Trebuie sa fac asta singur. In plus, tu trebuie sa ramai acolo, langa familie. Acum ca Rosalie si Emmett sunt plecati si eu sunt departe, Esme si Carlisle nu te pot pierde si pe tine. Dar, Edward eu oricum voi pleca. Am programat o scurta calatorie pana la Biloxi. As vrea sa-mi vad nepoata. Macar de la distanta. Sunt curioasa Si, in felul asta as putea sa ma intalnesc si cu tine. Nu, Alice! Cuvintele imi iesira cu mai multa duritate decat intentionasem. Remuscarile m-au cuprins cand am auzit-o rasufland usor in receptor. O ranisem spunand asta. mi pare rau mi-am cerut repede si sincer scuze. Dar, Alice, chiar am nevoie sa fiu singur. Bine, a soptit ea. Incerca, cu dificultate, sa mascheze junghiul din vocea ei. Am inchis telefonul, punandu-l inapoi in buzunar. Nu vroiam sa mai continui conversatia. Stiam ca Alice nu va suna din nou. Imbratisandu-mi genunchii cu bratele, mi-am odihnit barbia pe ei. M-am uitat n sus. Razele de soare parca dansau in fata mea. Un mic oftat imi iesi dintre buze. Mi-am nchis ochii, permitnd caldurii soarelui sa ma cuprinda. O adiere de vant misca usor frunzele copacului de care ma sprijinisem. Era atata liniste Am asteptat in tacere apusul soarelui si sosirea noptii. Timpul trecea incet. Soarele incepea sa treaca de linia orizontului. Ma concentram sa aud orice ganduri, dar singurele ganduri pe care le auzeam in mintea mea erau ale mele. Nu aveam nici un indiciu ca Lucian m-ar ajunge din urma. ncet, m-am ridicat in picioare si am inceput sa ma plimb prin imprejurimi. Aveam inca speranta de a prinde vreun gand al prietenului meu. O bucatica din el. Nimic. Am continuat sa mearg. Sunetul de civilizatie a nceput sa-mi rasune in urechii , dar am continuat. Luminile orasului din apropiere sclipeau sub cerul violet. Am mers in continuare, tacut, disparnd n fundal, ca om.Nimeni nu era constient de prezenta mea pe strazi. Amestecandu-ma printre altii, am disparut. Ca o fantoma. Eram o fantoma, o slaba asemanare a ceea ce fusesem odata. Eram gol. Doar mersul pe jos mai era ceea ce pastrasem din omul de alta data. Mi-am pierdut concentrarea. Eram foarte aproape de a pierde si scopul misiunii mele. Parfumul Victoriei parca era din ce in ce mai slab si nu-l mai puteam discerne. Mergeam pe strazile intunecate n cautarea oricarui indiciu. Deodata, din departare a ajuns la urechile mele o soapta. Nu, te rog, nu! Gndurile speriate mi-au invadat mintea si m-am concentrat urmandu-le. Senzatia de deja-vu a situatiei era zdrobitoare. Am continuat sa urmez gandurile acelea infricosate. Veneau de pe o alee intunecata. Apoi am vazut-o. Ea era tnara, probabil avea 15 sau 16 ani. Era fixata de un zid, bratele unui barbat urias tinandu-o prizoniera. Fata lui era desfigurata de dorinta si pofta pe care o avea pentru tanara din fata lui. El nu m-a vazut apropiindu-ma. Incet, am pasit in spatele atacatorului si am vazut cum teama si mirarea cresteau in ochii tinerei, in timp ce ma privea. M-am oprit pentru o secunda, confundat in expresia de pe chipul ei, nainte sa-i cuprind gatul strans cu degetele mele. M-a gndeam sa-mi reiau stilul de viata pe care-l avusesem in perioada cat am stat departe de Carlisle. Sa fiu si sa ma comport ca un nou nascut. Ct de usor mi-ar fi sa scap lumea de acest gunoidar vocea lui Carlisle

rasuna in mintea mea reamintindu-mi ca eu nu mai eram acea persoana. Eramtrebuia sa fiu mai mult de atat! Nu, fiul meu. Adu-ti aminte cine esti. Omul din mine se lupta sa iasa din nou la suprafata si am auzit cum un marait iesi din pieptul meu. Ochii mi sau marit si degetele se stranse in jurul gatului lui. Dar nu strangeam cu destula vigoare pentru a-i rupe gatul. Ma luptam cu nevoia de a ucide. Fara nici cel mai mic efort, l-am ridicat de la sol aruncandu-l dincolo de alee. Capul i s-a spart cand se lovi de zidul de caramida. Insa, dupa cateva clipe si-a scuturat capul si s-a ridicat rapid, cu picioarele tremurande, disparand in intunericul de afara. Acum nu ma mai interesa de monstrul cu chip de om. M-am uitat la tanara din fata mea. Avea pielea alba n lumina lunii si ochii ii era plini de frica. sus la mine, nesigura. Esti bine? am intrebat-o pe un ton linistitor. Euam se balbai ea in timp ce eu asteptam cu rabdare. Cred ca da. Familiarizarea era devastatoare. Mi-am adus aminte de o alta noapte cu mult timp n urma cand o salvasem pe Bella de la o soarta similara. Frica si furia pulsa in mine amintinudu-mi scena aceea. Mi-am amintit cu o claritate perfecta dorinta enorma de a-i distruge pe atacatori, dar teama de expunere si dorinta de a nu o speria si mai mult pe Bella, fusesera mai puternice si castigasera. Mintea mea a revenit in prezent si am privit-o pe tanara din fata mea. Dar, in fata mea nu era o straina. Era ea. Frumoasa mea Bella. Ochii mi-au cazut pe fata ei si, usor cu deget i-am atins obrazul, trasand o dara rece de la tampla pana la barbie. Ea tremura si se retrase de sub atingerea mea. M-am apropiat mai mult de ea, punandu-mi bratele in jurul taliei ei. Mi-am ascuns fata in parul ei si am respirat profund. Corpul din bratele mele tremura usor si minile ei mici au incercat sa ma impinga. Am tinut-o si o mai strans. Un mic scrancet ii scapa printre buze. Te rog, ma implora ea. Un moment de luciditate ma aduse napoi la realitate. Am ridicat capul si cu atentie am mpins fata departe de mine. M-am uitat la ea. Era speriata. Ea nu era Bella. Remuscarile si vinovatia mi-au umplut ochii cand m-am uitat la fata speriata din fata mea. mi pare rau, i-am murmurat la ureche. Ea ngheta, pentru o secunda si apoi, o lua la fuga. Mintea ei era un talmes-balmes de confuzie. M-am intors si eu, iesind de pe alee. Mergeam ct puteam de repede, fara a atrage atentia asupra mea. Mam sprijinit de un zid alunecand usor pe piatra rece a trotoarului. Am ramas cateva clipe acolo, uitandu-ma in sus la cerul intunecat. Imi pierdeam mintile? Cum am putut sa fiu atat de neglijent? Acum biata fata trebuie sa fie absolut ingrozita! Am nchis ochii, roagandu-ma sa uit acest incident. Dorul, dorinta de Bella era att de mare nct ncepusem s-o vad peste tot. Nu mai erau numai imaginile din propria mea minte, acum si aseaman cu ea. Pentru doar un moment epigramatic, n mintea mea, fata fusese Bella. Ii vazusem ochii de ciocolata, ii simtisem roseala obrajilor ei sub atingerea de gheata a degetelor mele, ii mirosisem parfumul ei dulce, de frezie. Experienta traita, senzatia ei era atat de adevarata incat abia puteam sa cred ca imi imaginasem asta. Ce nseamna asta? M-am gndit. Oare memoria mea imi juca feste? Durerea asta se va agrava cu timpul? Gndul ca aceasta agonie va creste in timp era prea mult pentru mine ca sa suport. manile, obligandu-ma sa ma concentrez. Trebuie sa ma ntorc pe drumul cel bun. Trebuie sa o gasesc pe Victoria. M-am ridicat in picioare , indepartandu-ma, disparand in intuneric. nchizandu-mi ochii am respirat profund, cautand inca o data un posibil traseu al Victoriei. Aroma gretos de dulce mi-a umplut narile si am urmat mirosul, prin strazile intunecoase. Am continuat sa urmaresc mirosul. Deodata, un alt miros ma izbi. Snge. Instinctiv, mi-am tinut respiratia, dar am urmat traseul acestui parfum. De unde venea? Peretii unei cladiri inalte bloca lumina lunii pe alee ngusta. Am ascultat incercand sa aud gndurile ranitului, dar nu se auzea nimic. Oricine ar fi sangerat acum nu mai era in viata. Mi-am cuprins capul cu strainii am nceput sa-i I-am atins usor parul lung, indepartandu-l de fata ei. Ea a privit n

Am continuat sa merg pe alee. Trecand pe langa un tomberon, am vazut sursa de miros. Un tnar lipsit de viata zacea acolo. Ochii priveau indiferent la mine, fata lui fiind palida de la lipsa de snge. Am recunoscut imediat muscatura sub forma de semiluna de pe gat. Vampir. Cum frica de a nu-mi pierde controlul, nu ma mai afecta, am nceput din nou sa respir. Mirosul vampirului care fusese aici si apoi plecase era mult mai puternic. Victoria! Ea era aici. M-am intins peste cadavru atingandu-l. Corpul lui era inca cald. Ea fusese aici.de curand! Un val de energie, trecu prin mine la aceasta descoperire. Am cautat cu frenezie prin gandurile care imi inundau mintea, rugandu-ma cu disperare sa prind un indiciu care sa ma duca aproape de ea. Am nceput sa merg pe strazi. Necesitatea de a ramne ascuns incepea sa ma paraseasca. Am inceput sa alerg. Ochi curiosi ma urmareau in timp ce fugeam printre alei, dar eu le-am ignorant. Vanatorul prelease controlul. El e M-am oprit brusc cand acest gand imi strabatu mintea. M-am uitat in jurul meu cautand mintea care gandise asta. Nu am vazut nimic. Am continuat sa merg, la viteza umana de aceasta data. Dupa cateva alei strabatute m-am oprit brusc, vazandu-o. Parul ei rosu, ca focul era inconfundabil. Ochii ei rosii s-au umplut de furie cand m-au fixat. Un sasait i-a iesit printre buze si a luat pozitia defensiva, gata de a se napusti asupra mea. Cum naiba m-a gasit? gandi ea Stateam acolo, nemiscat. Dupa luni de cautare, ea era acolo, chiar n fata mea. Eram att de surprins de brusca revelatie incat nu mai aveam puterea de a ma misca. Corpul imi tremura de furia extrema care ma scutura, pumnii strangandu-mi-se cu putere. Ochii mi s-au ingustat si un marait iesi din pieptul meu. Eram acolo de cateva momente, uitandu-ne unul la altul, surprinsi amandoi de aceasta neasteptata intalnire. Ma studia intens pastrandu-si inca pozitia rigida, defensiva. Ochii ii ardeau de furia cu care ma privea. Apoi, ochii ei incepura sa studieze imprejurimile in cautarea unei scapari. Ochii i s-au oprit pe zidul de caramida din apropiere. Fara nici un avertisment sari prin aer incepand sa escaladeze zidul. Fara sa stau pe ganduri am inceput sa alerg urmarindu-o. Ea alerga, lumina lunii accentuandu-i si mai mult albul pielii. Era disperata sa scape de mine, dar eu o urmam indeaproape. Gndurile ei se intunecau sarind de pe un acoperis pe altul. Ea era aproape la fel de rapida ca si mine, iar miscarile ii erau imprevizibile. Era atenta cu gandurile ei. Ce naiba? Ea stia de capacitatea mea? Sau asta era inca o abilitate a ei? Pentru un moment, ea a disparut. Dar, repede, am observat-o din nou. Sarind de pe acoperisuri am aterizat usor pe alee, urmandu-o indeaproape. Am ncetinit ritmul cu care alergam cand am vazut-o apropiindu-se catre un grup de oameni, abordandu-i. Am auzit un tipat. Ajutor, va rog! El ma urmareste! Socul si furia m-au umplut. Vocea ei aproape plangea cerand ajutorul. Doi barbate iesira din grup, blocandu-mi drumul. Scuza-ma! Cuvantul imi iesi ca un marait. Unul din ei a ridicat mana in semn de precautie, intr-un gest care-mi spunea sa ma opresc. Apoi suiera: Opreste-te chiar acum. ntoarce-te si pleaca sau vom anunta politia. Incercam sa ma stapanesc sa nu-i omor. Asta nu ar fi facut decat sa imi ingreuneze si mai mult situatia. Atatia oameni morti ar fi atras atentia plus ca m-ar fi incetinit si mai mult, lasandu-i si mai mult timp Victoriei sa fuga. Fetele lor ma priveau cu dispret. Ingrijorat ca o voi pierde definitiv pe Victoria, m-am gandit sa ma intorc si sa zbor spre cel mai apropiat acoperis, lasand in urma oamenii si chipurile lor socate. Dar nu puteam sa fac asta. Vedeam cum cerul se transforma in rosu de mania care pusese stapanire pe mine. prea mare chiar daca asta ar fi nsemnat prinderea Victoriei. Aruncandu-mi minile n aer, m-am intors si am plecat mai departe. Frustrarea clocotea in mine. Simteam cum ochii lor ma urmareau. Odata scapat din vedere, am nceput sa alerg din nou. Am sarit pe cel mai apropiat acoperis si am scanat strazile. Nu exista nici un semn al prezentei ei. Am sarit de pe un acoperis pe altul, cautand. Dar nu am mai gasit-o. Panica puse stapanire pe mine dandu-mi seama ca am pierdut-o. Cum naiba se intamplase asta? O avusesem in fata mea, atat de aproape de mine Cum de o lasasem sa scape? Dorinta de a continua vanatoarea urla in mine, dar nevoia de a pastra secretul era mai mare. Nu puteam sa ma expun, riscul era

M-am concentrat din nou, pe gndurile ei, pe parfumul ei, incercand din nou sa-i prind urma. Dar nu era nimic. Furios, mi-am trecut mana prin par tragand de el intr-o incercare disperata de a-l rupe. Am cazut in genunchi si un urlet salbatic imi iesi din piept.

Capitolul 9-Vanatoarea
Strada era putin luminata. Cateva luminite aruncau umbre lungi peste stazile orasului inca adormit. Ma taram printre aleile intunecate, de ore, cautand in zadar.Victoria nu era pe nicaieri. Parfumul ei parea sa se diminueze cu fiecare pas pe care-l faceam, pna cnd acesta a disparut complet. Frustrarea si furia ma arsese, dandu-mi o puternica durere in stomac. Fusesem att de aproape! Cum a putut ea sa ajunga atat de departe? Ar trebui sa fiu mai atent data viitoare; binenteles, daca va mai exista o data viitoare. Ma uram pentru ca nu anticipasem toate astea. De cand il omorasem pe James, partenerul ei, Victoria s-a eschivat, ascunzandu-se. Chiar si cu noi toti cautandu-o, ea tot nu fusese de gasit. Acum eu aveam o sansa. Ar trebui sa fiu mai pregatit, sa profit de aceasta sansa. Frustrarea mea crestea in timp ce ma plimbam pe alei, aiurea, fara tinta, cautand doar indicii. In departare auzeam sunetul unei muzici stridenterasetetoate veneau probabil dintr-un bar unde oamenii incercau sa-si inece durerile, sa uite de griji, sa se distreze. Am oftat adanc. Daca as putea si eu sa-mi inec durerile Pentru oameni e asa de usor Am continuat sa merg pe calea pe care eram inainte de a o pierde pe Victoria. Desigur, ea calatorea spre sud cu un anumit motiv. Cu siguranta avea o destinatie in minte. Un licar de speranta aparu si zambind am inceput sa alerg, urmand aceeasi cale. Brusc m-am oprit. Sunetul unei alarme de politie si bazaitul unui semnal radio mi-au strapuns urechile. Suspectul este femeie, rasa caucaziana, constructie atletica, par lung de culoare rosu. Ultima oara a fost vazuta de pe pozitia de sud Denrock Avenue. Atentie!! Suspecta este considerata periculoasa si narmata. Abordati-o cu extrema prudenta. Politistul anunta prin statie. Licarul de speranta a devenit rapid un val de adrenalina asa ca am fugit in locul indicat de politie. Am continuat sa ascult adunand cat mai multe informatii. Suspecta este cautata n legatura cu o crima. Ea a fost vazuta fugind de la locul faptei. Martorii spun ca a ucis brutal un barbat, care urmeaza a fi identificat. O patrula a fost plasata la granita, in cazul in care ea va incerca sa treaca in Mexic. Am zambit la auzul acestor vesti si m-am indreptat spre locul specificat de politisti. Respirand adanc, am prins o slaba adiere a parfumului ei. Veninul mi-a inundat gura si am strans din dinti incercand sa imi domolesc dorinta de ucidere. Am fugit ct de repede am putut, fara sa atrag atentia asupra mea. Intensitatea parfumului era din ce in ce mai puternica. Ii gasisem din nou traseul. Am accelerat ritmul de alergare, urmand dara de parfum. Odata ce luminile din oras au fost lasate cu mult in urma, am marit si mai mult ritmul, ntr-un sprint ametitor. Ea nu ar fi putut ajunge prea departe! O parte din mintea mea cocheta cu ideea de a o suna pe Alice si de a-i cere ajutorul. Darnu. Asta trebuie sa fac eu singur. Si oricum, Alice nu cred ca m-ar fi putut ajuta prea mult. Victoria era o creatura instinctuala. Traseele ei erau mereu imprevizibile si neregulate. Ct de repede ar putea vedea Alice, cand Victoria isi schimba traseele atat de imprevizibil? Poate ca acesta era modul n care ea reusise sa ne ocoleasca pana acum. Am fortat gndurile ratacitoare afara din mintea mea si m-am concentrat exclusiv pe instinctul de a vna. Parfumul Victoriei mi-a umplut narile si m-am concentrat pe urmatorul ei traseu. Lumina zilei ncepea, ncet, sa domine intunericul noptii. Pentru o secunda, m-am oprit din alergat, uitanduma spre orizont. Nuantele delicate de roz si portocaliu aruncau forme ciudate pe cer, alungand definitiv intunericul noptii. Zorile ce se iveau n-au reusit sa ma impiedice sa continui urmarirea. Atata vreme cat era pustiu in jurul meu, voi continua sa alerg pana cand o voi prinde din urma. Am continuat sa urmez traseul ei spre sud, realiznd ca informatiile politiei au fost corecte. Eram aproape la granita cu Mexicul. Am ncetinit ritmul cand am simtit in aer miros de om. In departare am auzit gandurile patrulei de la frontiera. Vroiam sa continui traseul, dar trebuia sa fiu atent. Riscul de expunere era prea mare. Am suierat n soapta, frustrat, ntelegand ca nu mai puteam continua. Inca o data eram fortat sa astept pna la apusul soarelui. M-am uitat de jur imprejur, ochii mei scanand peisajul, n cautarea unui loc adecvat sa ma ascund de lumina soarelui. La cincizeci de metri distanta, am zarit o conducta de drenaj pe partea laterala a

dealului. Dintr-un singur salt eram langa conducta, furisindu-ma in tubul de ciment. Era suficient de mare ca sa pot sta confortabil. M-am rezemat de partea curbata a tubului si mi-am lasat corpul sa alunece, odihnindumi capul pe peretele prafuit. Am inchis ochii asteptand ca imaginea Bellei sa apara in fata mea. Dar, Bella nu era acolo. Nu-mi zambea. Pentru un scurt moment, am fost dezamagit ca nu o vad, dar, n aceeasi clipa am realizat ca pentru un scurt ragaz eram eliberat. Am stat asa cateva secunde. In fata mea incepea sa apara o imagine. Zambetul Victoriei. Ochii ei rosii. Ochi care ma strafulgerau cu o privire rautacioasa si buzelecare se desparteau intr-un ras isteric. Veninul mi-a ars gatul si dorinta de a o ucide ma dobori. Imaginea persista in fata mea iar eu o studiam. Miscarile ei ca de felina, atitudinea ei. Mintea mea lucra febril pentru a gasi cea mai buna metoda de atac, in acelasi timp concentrandu-ma si pe gandurile patrulei de politie, rugandu-ma in tacere sa aud ceva care mi-ar indica locul unde ar putea fi Victoria. Darnu am auzit nimic. Erau mai multe posibilitati care treceau prin mintea mea. Fie Victoria nu a ajuns nca aici. Sau se acundea, asa cum facea de obicei. Sau trecuse deja pe aici, iar eu pierdeam minute pretioase stand aici si asteptand. Sau, poate cel mai ingrijorator, am interpretat complet gresit traseul ei si nu mergeam in directia cea buna. ndoielile incepeau sa-mi afecteze constiinta. Eu nu eram un vanator calificat si era foarte probabil sa gresesc Stateam aici deja de o ora. Ma simteam obosit. Calatorisem atat de mult Nu simteam oboseala, ca un om. Corpul meu nu o simtea. Dar imi simteam mintea obosita. Atatea luni, de cand plecasem din Forks, luptasem mult sa-mi pastrez gandurile si emotiile sub control. Era de ajuns pentru a aduce orice om la limita. Mintea mea simtea nevoia de odihna. Inca o data inchizandu-mi ochii, mi-am lasat gandurile sa alunece inapoi la Bella. **** Am iesit din ascunzatoare cand umbrele intunericului incepeau sa dea tarcoale zidului din ciment. Lumina soarelui scadea si noaptea incepea sa coboare. Nu exista nici o lumina, nici o raza a lunii in noaptea asta. Nimic care sa-mi lumineze calea, nu ca as fi avut nevoie de ea. O luna noua. Ironia situatiei ma lovii cu toata forta ei. O luna noua ar trebui sa semnifice un nou inceput. Dar atunci cand nu exista nicio luna noua, nu exista nicio luna, nicio lumina, doar intuneric.oare ce ar trebui sa fac? O noapte fara luna. Cat de bine reprezenta acest lucru viata mea! Existenta mea devenise o noapte nesfarsita. Un intuneric in care ma chinuiam sa supravietuiesc. Bella a umplut lumea mea cu stralucire.Ea dadu-se un nou sens existentei mele plictisitoare. Brusc lumea devenise fascinanta si pentru mine. Ea ma adusese la viata. Dragostea ei ma schimbase definitiv. n absenta sa, lumea mea a devenit la fel cum fusese inainte, cufundata in intuneric. EU eram din nou cufundat in intuneric. Viata mea, lumea, nu mai prezenta niciun interes pentru mine. Totul era lipsit de sens. Am tremurat la acest gndul si mi-am fortat mintea sa se concentreze. Oh, cum imi doream compania prietenul meuM-am gndit la Lucian. Un alt prieten pe care-l parasisem. Durerea vinovatiei era imensa. Dar totusi, o voce mica dintr-un coltisor din mintea mea, imi spunea ca oricum rezultatul ar fi fost acelasi. Ct timp am fi putut ramane mpreuna? Odata ce Victoria era distrusa, planificasem sa-mi traiasc restul vietii n singuratate. Da, viata. Atata timp cat Bella va trai, voi exista si eu. Da, era mai bine asa. A fost mai bine ca noi ne-am despartit n timpul vnatorii, decat dupa terminarea ei. Cu siguranta, el ar fi facut ce era mai bine ca sa-mi distraga in continuare atentia, dar odata ce Victoria era distrusa, eu nu-mi mai doream distragerea lui. Viata mea fara Bella era complet goala si planificasem sa exist n mizerie, atata timp cat traia si ea. Zgomotul facut de elicele unui elicopter, mi-a intrerupt sirul gandurilor. M-am chircit la pamant si intr-o secunda eram inapoi in conducta din care iesisem. Incercam sa ma ascund de lumina farului care cerceta cu atentie peisajul. Am ascultat intens. Politistii palavrageau ceva despre gasirea criminalului si aplicarea legii. Am privit printr-o mica spartura din cilindrul de ciment uitandu-ma la oamenii care coborasera din masinile de politie si cercetau imprejurimile. In total erau sase oameni.

Puteam sa scap usor de ei. Daca fugeam cu viteza maxima acestia nici nu m-ar fi observat. Punandu-mi planul n actiune, am iesit in liniste din conducta si concentrandu-ma pe gandurile politistilor am inceput sa alerg cu viteza maxima spre granita de sud a Mexicului. Ce a a fost asta? Am zmbit usor cand am trecut ca o adiere pe langa politisti. Asa cum ma asteptam, au crezut ca totul nu a fost decat o adiere de vant. Am mentinut ritmul alert si mi-au continuat calatoria, sperand sa o gasesc pe Victoria. Parfumul ei era slab dar, cu toate astea, l-am urmat. Terenul stancos zbura sub picioarele mele in timp ce alergam prin peisajul pustiu. Vantul adia usor peste fata mea, limpezindu-mi mintea si gandurile. **** Am alergat mile in sir, trecand prin orase si sate, continuandu-mi calatoria. Parfumul ei a devenit mai puternic cand m-am apropiat de un mic sat. Am putut auzi tipete de la distanta si am simtit mirosul de snge uman care mi-a invadat narile. n liniste, m-am apropiat de o cladire de caramida, precaut sa ramn nevazut. Acolo, n lumina unui felinar, era o femeie. Picioarele ei erau indoite sub corp, iar fata ii era contorsionata ntr-o privire de groaza. O alta femeie plngea peste corpul lipsit de viata, jelind n noapte. Doua mici semiluni erau vizibile pe gatul femeii moarte. Parfumul Victoriei plutea in aer. Gretos de dulce De ce Victoria vanase din nou? De ce asa de repede? Eram nedumerit, in timp ce incercam sa refac evenimentele. Nu avea sens. Daca dorinta Victoriei vroia sa scape de mine, nu s-ar fi oprit sa se hraneasca. Nu puteam sa cred ca fusese asa de neglijenta, de neatenta. Mintea mea lucra, incercand sa inteleaga acest joc. Ceea ce facea ea nu avea nici un sens. Oare in ncercarea ei de a fugi de mine, consumase prea multa energie si acum avea nevoie de hrana? Am scuturat din cap. Nu, nu avea cum sa fie asa. Poate ca femeia a zarit-o si a recunoscut-o ca fiind cautata de politie, iar ea a ucis pentru as proteja secretul. NU! In cazul asta, Victoria ar fi fost mai atenta, nu ar fi lasat la vedere corpul. Am fugit de acolo, nca socat de ceea ce descoperisem. Oricat de mult imi displacea ideea, trebuia sa admit ca aveam nevoie de ajutor. Incepeam sa realizez ca nu puteam finaliza aceasta misiune pe cont propriu. Aveam nevoie de sfatul cuiva calificat n lupta, calificat n evadari. Inca o data am format numarul de telefon al lui Alice. Ea a raspuns, ezitanta. Buna, Edward. Vocea ei era ezitanta. Ea era nca suparata pe mine dupa ultima noastra conversatie. Alice, imi pare rau. Stiu, a raspuns ea. Si stiu, de asemenea, ca nu ai sunat ca sa vorbesti cu mine. E acolo?, Am ntrebat eu. Da, dar nainte sa ti-l dau la telefon vreau sa-ti spun ceva. Un geamat usor mi-a scapat printre buze. Imi era teama de informatiile pe care vroia sa mi le dea Alice. Stiam ca ea se temea pentru siguranta mea. Mai mult ca sigur ea va incerca sa ma opreasca sau sa mi se alature. Miam tinut respiratia asteptand vestile ei. Eu doarnu vreau sa-ti faci griji pentru el. Sa nu-mi fac griji? Pentru cine Alice? Carlisle este n regula? Ce s-a intamplat? Panica incepea sa puna stapanire pe mine in timp ce mintea mea tesea zeci de scenarii diferite. Lucian El este bine. L-am lasat, Alice. Mi-am plecat capul in timp ce durerea si vinovatia ma copleseau. Stiu, dar el e bine. El ntelege. M-am uitat cand tu alergai prin padure.Ti-am vazut determinarea si asa a facut el. El nu este suparat pe tine. Stia ca prietenia cu tine era temporara. Cuvintele lui Alice mi-au adus putina alinare. Nu era vorba de familia mea. Dar usurarea ca familia mea nu era in nici un pericol a fost repede nlocuita de vinovatia pentru prietenul meu pierdut. Ai vazut ce s-a ntmplat cu el, Alice?, Am ntrebat-o. Cand el nu a mai putut tine pasul cu tine, s-a ntors la cabana mica, la cei doi vampiri cu care v-ati intalnit mai devreme. Ei s-au bucurat cand l-au vazut si l-au primit cu bratele deschise.Se pare ca el are o abilitate in a-si face foarte repede prieteni. Desisunt trista sa vad ca esti singur, din nou. Un oftat adanc imi iesii din piept. Trebuie sa recunosc ca imi place sa stiu ca el nu e singur. Mi-am facut atatea griji pentru el. El a fost asa de singurL-am asteptat, dar el nu m-a mai prins din urma.

Edward, poate ca el a simtit ca datoria lui fata de tine a fost completa. El te -a ajutat sa uiti, chiar si pentru o scurta perioada, si sa te concentrezi si pe altceva dect Bella. El a fost n stare sa-ti arate ca este posibil sa te bucuri in continuare de viata. Am zmbit, gndindu-ma la prietenul meu. Cuvintele lui Alice mi-au ntrerupt gndurile. Am ncercat sa-ti spun nainte, dar tu mi-ai nchis telefonul, a adaugat ea ntr-un ton insultat. Ti-am spus, Alice, imi pare rau Acum, pot sa vorbesc cu Jasper?Anxietatea mea era n crestere si frustrarea razbea prin vocea mea. Oh, bine, ofta Alice. Am putut auzi adierea suieratoare a vntului cand ea i-a aruncat telefonul lui Jasper. Buna, Edward, m-a salutat el. Jasper, am nevoie de ajutorul tau. Alice mi-a spus ca vei avea nevoie de ajutorul meu. Ce pot face pentru tine? Vrei sa ma ntlnesc cu tine? Nu, am nevoie doar de o mica parte din experienta ta. Banuiesc ca Alice te-a pus la curent cu urmarirea mea, nu? Da. Atunci stii ca o urmaresc pe Victoria. Am prins-o o data dar ea a reusit sa scape. Am urmarit-o insa dupa parfum, pana in Mexic. Ea s-a hranit chiar inainte de a da peste ea, dar acum, in Mexic a ucis din nou. Poti sami spui, de ce s-ar opri sa se hraneasca din nou, asa repede, stiind ca eu sunt pe urmele ei? Asta nu pot intelege Jasper a tacut pentru un moment, gandindu-se. Spune-mi, in ce stare era corpul ultimei victime? Era o femeie tnara, parasita n mijlocul strazii. Au existat mai multe semne de muscaturi, iar mirosul de snge era nca puternic, ca si cum ea nu fusese complet golita. Am presupus ca Victoria a plecat n graba, nainte sa termine. Hmm, el a cazut pe gnduri. Edward, te-ai gndit la ideea ca Victoria ar putea face toate astea ca sa te pacaleasca? Ca totul nu e decat o capcana? Rotile din mintea mea au inceput sa se intoarca.Posibilitatea asta nu o luasem in considerare. Victoria vroia sa ma atraga intr-o capcana? Oare din vanator ma transformase in vanat? Nu!!! Am respins categoric acesta posibilitate. Ideea ca ea ar face altceva decat sa fuga de mine parea total absurda. Sincer, nu cred asta, Jasper. Daca ea ar fi vrut sa scape de mine de ce nu a luptat cu mine la prima noastra intalnire? Ea fuge de pericol, nu vrea sa ma ispiteasca. Poate ca ai dreptate, a raspuns el, dar ar fi ntelept sa fi in garda. Esti sigur ca nu vrei sa vin la tine? As putea sa te ajut mai bine asa si Esme va fi incantata pentru ca te-ai putea intoarce mai repede acasa. M-am gndit putin. Pentru o secunda, ideea de a-l avea langa mine pe Jasper ma atragea. Dar, nu! Asta era doar misiunea mea. Nu, Jasper. Familia are nevoie de tine acolo si, in plus, nu te pot tine departe de cursurile tale. Promit ca voi fi precaut. Victoria nu ma va lua pe nepregatite. Bine, Edward, daca tu spui s-a oprit si am putut auzi o mica discutie in fundal. Uhhh, a ezitat. Edward, Alice vrea sa-ti spun ca esti un ncapatnat si un prost si ca ar trebui sa-ti nghiti mndria si sa ma lasi sa vin la tine. Am zmbit gandindu-ma la sora mea. Chiar si de la distanta, ea nca avea capacitatea de a ma enerva fara sa-i fac nimic. Am chicoti usor. Nu, Jasper. Spune-i lui Alice ca sunt perfect capabil sa am grija de mine. Apreciez ngrijorarea ei, dar cred ca tu esti mult mai folositor familiei mele decat ai putea sa-mi fi mie. Ai grija de tine, Edward. Nu stiu ce m-as face cu doamnele de aici n cazul n care ceva ti s-ar ntmpla. Multumesc, Jasper. Si iti multumesc pentru ajutor. Sfatul tau este nepretuit. La revedere, Edward. La revedere. Am pus telefonul inapoi in buzunar si am ngenuncheat pe pamnt. Mi-am trecut repede degetele prin par gandindu-ma la conversatia mea cu Jasper. Stiam ca experienta lui in lupta ii oferea o perspectiva diferita asupra actiunilor Victoriei. Teoria lui era interesanta, desi nu parea posibila. Talentul Victoriei era evaziunea. Stia sa scape mereu, parca evaporandu-se. Ea nu s-ar gandii la un plan atat de elaborat, sa ma atraga pe mine intr-o capcana; nu era in natura ei.

Nu, am decis. Ea s-a oprit pur si simplu pentru a se hranii si, in graba ei, a fost neglijenta. Mi-am amintit de sfatul lui Jasper de a ramne vigilent, dar asta nu m-a descurajat determinandu-ma sa-mi inchei cautarea. M-am ridicat in picioare si am inceput sa alerg din nou. Fugeam dupa Victoria si inevitabila ei distrugere. Fugeam dupa singura modalitate de a ma rascumpara in fata Bellei. De a ma rascumpara pentru toata durerea pe care i-o provocase plecarea mea. Tot ce conta era siguranta ei. Daca ea traia, puteam sa continui sa exist si eu

Capitolul 10-pierdut
Mile in sir de teren stancos se estompau sub picioarele mele. Fugeam prin noapte ntr-un ritm nebun. Gandul ca Victoria era doar cu cativa pasi inaintea mea ma indemna sa alerg si mai repede. De ce esti asa grabit? Ma intreba Bella Unde mergem? Vocea Bellei rasuna n mintea mea ncercand sa sparga bariera pe care mi-o impusesem, pentru protectia mea. M-am luptat pentru a bloca afara din mintea mea, vocea ei. Zilele au trecut, dar eu continuam sa alerg, oprindu-ma doar pentru a ma ascunde de lumina puternica a soarelui. Incet, nisipul si praful au inceput sa dispara facand loc unui frunzis bogat. Am fost recunoscator pentru noua acoperire care imi permitea sa calatoresc mai liber n timpul orelor de zi. Am fugit fara oprire, setea de snge urland n mine, pierdandu-ma pe mine insumi in aceasta vanatoare. Devenisem att de concentrat, incat chiar si vocea Bellei a tacut. Zilele treceau. Urmam traseul Victoriei cand, brusc m-am oprit. In fata mea vedeam o scena similara cu cea din Mexic. Inca o victima. Inca un mort nevinovat. Si din nou aceeasi neglijenta a Victoriei. Chiar era neglijenta? Sau era ceva planificat? Cuvintele lui Jasper imi rasuna in minte, dar le-am ignorat. Jasper nu avea dreptate. Nu putea sa aiba dreptate. Cu toate astea nu puteam sa scap de agitatia provocata de cuvintele lui. Daca intr-adevar, avea dreptate? . Ploaia cadea peste capul meu, spalandu-mi parul si udandu-ma pana la piele. M-am oprit mirat in mijlocul drumului. Aroma dulce a Victoriei era din ce in ce mai slaba, spalata de ploaia torentiala. Simtind ca panica incepe sa puna stapanire pe mine am inceput sa alerg din nou, mai repede in incercarea disperata de a fugi de ploaie. Parfumul devenea tot mai usor cu fiecare pas pe care-l faceam. Padure deasa, tropicala se deschise brusc in fata mea. Un sentiment de groaza a pus stapanire pe mine. Ochii mei scanara imprejurimile dar nu am vazut nimic altceva dect o mare de verde si albastru. Mi-am cuprins capul cu mainile si mi-am nchis ochii. As putea mirosinimic. Pieptul ma durea si m-am luptat pentru respiratie. Respiram rapid si neregulat si simteam ca in orice moment capul imi poate exploada. Oare un vampir putea sa se hiperventileze? M-am luptat pentru a-mi recapata calmul, dar mintea mea refuza sa coopereze. Am cazut la pamnt, lovind cu disperare pamantul umed. Ridicandu-mi privirea m-am uitat la oceanul enorm care se intindea inaintea mea. Victoria era pierduta! Ea ma condusese aici. Ea nu facuse decat sa se joace cu mine. Constientizarea realitatii ma lovi cu o forta imensa daramandu-ma, inapoi, la pamant. Interpretasem gresit cuvintele lui Jasper. Ct de orb fusesem! Totul fusese doar o capcana. Ea nu facuse decat sa ma atraga departe de adevarata ei destinatie. acolo. Apa sarata i-ar fi diluat parfumul. Nu, nu, nu! Am tipat. Durerea izbucni in pieptul meu, arsandu-ma pe interior. Dadusem gres! Ce facusem? Ma pierdusem pe mine, imi pierdusem familia, o pierdusem pe Bella. Ohhh, Bella! Simteam cum agonia ma cupridea rupandu-ma din nou; ma luptam sa respir. Inca o datasi inca o data. Dulcea mea Bella! Nu am putut-o proteja. Nu am putut-o salva. Ea era pierduta pentru mine. Nu mai puteam fii cu ea nici ca iubit, nici ca protector, nici ca prieten.Totul era in zadarNiciodata nu ii dadusem ceea ce ea avea nevoie. Orice incercare era supusa esecului si dezamagirii Am simtit telefonul vibrand in buzunar, dar l-am ignorat. Cu siguranta Alice a vazut ca pierdusem urma Victoriei, dar nu vroiam sa vorbesc cu familia mea. Nu acumpoate, niciodata. Am nchis ochii, rugndu-ma ca Alice si ceilalti sa ma nteleaga. Iar atunci cnd ea a simtit ca eram suficient de departe, a sarit n ocean, stiind ca nu as fi capabil sa urmeze traseul ei

Lumea parea a se diminua. Realitatea se topea in jurul meu, ramanand doar bezna. Am ramas acolo, in ploaie cu ochii inchisii si cu bratele strangandu-mi cu putere pieptul. In urechi imi rasuna un sunet. Trop, trop, trop. Era sunetul care insotise existenta mea in aceste ultime luni. Sunetul unei inimi care bate. Ascultam, pretuiam fiecare puls, fiecare bataie. M-am concentrat incercand sa aud mai bine. Sunetul atat de drag mie parea ca un ecou din departare. Vroiam sa il aud inca o data.mai clarmai aproape Ecoul acesta nu ma satisfacea. Vroiam mai mult. Vroiam sa simt parfumul ei, atingerea ei, caldura ei. Nu din nou!! Mi-am chircit corpul in pozitia fetusului, cuprinzandu-mi mai strans pieptul cu bratele. Totul era pierdut. Ochii mei priveau fix, in gol, pana cand veninul a inceput sa-mi cuprinda pleoapele. Picaturi mici de venin curgeau din ochii mei, alunecandu-mi pe obraji reci. Le-am sters repede, indepartand senzatia de furnicaturi de pe piele. Deci, asta este ceea ce trebuie sa simt ca sa plng? Mi-am nchis ochii strns nclestandu-mi dintii. Chinul crestea inauntrul meu pna cnd mi-a ars pieptul amenintand-ma ca va exploda. Dintr-o data, totul era negru. N-am mai vazut nimic. N-am mai auzit nimic. Nu mai era nimic. Lunile de agonie isi pusesera amprenta asupra mea, marind si mai mult golul din pieptul meu. Asta era tot. In cele din urma, sub presiune, mintea mea cedase. Am salutat noua senzatie. Asta era, cu siguranta mai bine decat zvarcolirea in agonie, pentru eternitate. Acest purgatoriu era locul cel mai apropiat de cer. Si era singurul pe care il meritam. Ma gandeam la mine. La familia mea. De-atta dor ma vestejisem si ma feream de ei . Mi-e greu sa le explic cum visul, imi pierisenu le puteam spune c-am murit. Traiam cumva. Dar n-aveam nume, nu eram nici barbat si nici copilNu mai eram decat o trista umbra, oarba, a unui pelegrin ngenunchiat n lumea asta. O palida faptura, un biet fir uscat de iarba. Incet, cu efort, mi-am fortat pleoapele sa se deschida. In bezna ce ma inconjura, aparea o lacrima stinghera, visand la nemurire. Cu gndul la ea, ma prabusesc, ma ghemuiesc cu totul n mine nsumi, cu dintii nclestati, resimtind iarasi durerea. Si ma distrug. Nu stiu cat timp era de cand zaceam asaore, zile? Oricum nu mai contaoricum viata mea era doar o nchipuire, un sambure uscat, un pumn de lutPierdut, inchid din nou ochii, dorindu -mi sa fiu cu ea, niciunde altundeva decat intr-o alta lume, fermecata, dintr-o alta viata pe care am trait-o, atunci, demultcndva **** Nu stiu de ct timp stateam acolo ntins, cu privirea goala, uitandu-ma la cerul intunecat, dar mintea mea incerca, se lupta sa iasa din aceasta stare. Nu conta cat ma luptam, mintea mea incepea, fara voia mea sa se trezeasca si lumea devenea clara din nou. Presiune. Simteam o presiune constanta pe bratul meu. Ce era asta? Instinctul de a ma proteja puse stapanire pe mine si, clipind incet, am deschis ochii, uitandu-ma in jurul meu. Era noapte. Lumina argintie a lunii arunca valuri, valuri printre copaci. Din nou presiunea aceea. Ce era asta? Era o presiune distincta pe bratul meu. Mi-am mutat privirea pentru a vedea un barbat n picioare, aplecat peste mine strignd ceva n limba spaniola.Dar nu am putut sa aud clar ce spunea. Mi-am scuturat capul intrun efort suprem de a ma concentra. Cuvintele au inceput sa devina mai clare. Ests bien? Ests muerto? Am continuat sa lupt. Mintea mea a refuzat sa se trezeasca complet. Ea se proteja de realitatile dure ale existentei mele. Dispus sa-mi accept soarta, am nchis ochii din nou. Ests bien?, omul repeta incontinuu. M-am uitat la el. Fruntea lui era brazdata de ngrijorare. El era inca aplecat peste mine, scuturandu-mi umarul. Uneltele de pescuit erau asezate pe pamant, aproape de el. Ochii nostri s-au intalnit. Cul es la fecha? L-am ntrebat. ( In ce data suntem?) Tres diciembre, a raspuns el. ( 3 decembrie) Doua zile. Doua zile ntregi statusem aici, pe pamnt, complet inconstient. Perioada de timp ar fi trebuit sa ma alarmeze, dar eu eram dincolo de ratiune. Eram dincolo de griji. Nu conta daca ma vazuse cineva. Nimic nu mai conta.

Uitandu-ma la om, dat din cap in semn de multumire si m-am ridicat ncet. Mi-am trecut degetele prin par si peste haine, incercand sa le netezesc atat cat puteam. El mi-a zmbit cu precautie, nefiind sigur daca sa plece de langa mine, uitandu-se la mine de parca astepta sa ma prabusesc in orice moment. M-am ntors si am inceput sa merg, lasnd omul uitandu-se dupa mine confuz si mirat. Clipind cu furie, ma luptam pentru concentrare. Ma taram inainte intr-un ritm aproape uman, mergand aiurea, fara nicio tinta. ***** Am mers si am mers. In cele din urma am dat de civilizatie. Am intrat in oras in timp ce telefonul continua sa vibreze in buzunar. Alice! Alice! Lasa-ma n pace! Ma gndeam Cat imi doream ca ea sa-mi poata citi mintea. Nu vroiam sa raspund la telefon si ea trebuia sa inteleaga ca nu vroiam sa vorbesc cu nimeni. As fi vrut sa ii las un mesaj dar nu puteam risca sa vorbesc cu ea. Mai mult ca sigur ar profita de ocazie, incercand sa ma convinga sa vin acasa. M-am oprit uitandu-ma la cladirea din fata mea. Privind in sus, am citit: Aparta Hotel El Lago. Am impins, deschizand usile hotelului si am intrat in holul mic. Mirosea ciudat a flori si transpiratie. Femeia din spatele biroului nici nu a privit n sus cand am intrat, continuand sa se uite in revista ei. Intr-un colt era o masa mica si un scaun. Scaunul scartaii cand m-am asezat pe el. Luand stiloul si o foaie dintr-un carnetel, destinate oaspetilor, am inceput sa scriu o scrisoare catre familia mea. Nu aveam nevoie sa trimit scrisoarea prin posta. Mai mult ca sigur Alice ar vedea ce scriu. Draga familie, Va rog sa ma iertati. Va rog sa nu veniti dupa mine. Am esuat n eforturile mele de a o distruge pe Victoria si acum singuratatea este tot ce imi doresc. Va rog, daca ma iubiti suficient sa respectati acest lucru. Intr-o zi, poate ca ma voi intoarce la voi, dar nu stiu cand sau daca voi putea sa ma intorc. Pna atunci, aveti grija unul de celalalt; stiti ca va iubesc pe toti. Compasiunea si dragostea voastra sunt de nepretuit pentru mine. Sincer, asta este singurul lucru care inca ma sustinecare ma va sustine de acum inainte. Al vostru pentru ntotdeauna, Edward. Am privit la scrisul meu. Am citit si recitit cuvintele, concentrandu-ma pentru ca Alice sa vada ceea ce scrisesem. Odata ce am fost sigur ca Alice a vazut scrisoarea, am strans-o in pumn si am aruncat-o in cosul de gunoi. Nimeni nu a observat cand am plecat de la hotel, strecurandu-ma inapoi in padure. Lasandu-ma pe pamantul umed, am inchis ochii, dorindu-mi din nou, ca senzatia de amorteala sa se intoarca. Imaginea cu Bella zambind mi-a aparut, din nou in fata ochilor si mi-am blestemat mintea pentru toate aceste amintiri care ma bantuiau. Ce ai de gnd sa faci? ma ntreba ea. Nu stiam. Nu-mi pasa. Sfrsitul calatoriei mele de care ma temusem atat de mult ma ajunsese in cele din urma si chiar nu stiam ce sa facsau daca exista ceva ce pot face. Bella imi zmbea. Sa stii ca nu ma deranjeza sa fiu singura cu tine. Asta era tot ce aveam de cand plecasem de langa Bella. Halucinatiile erau singura bucata din ea pe care inca o aveam cu mine. Si poza veche din buzunar. Nu mai era nici o misiune. Nu mai era nimic care sa-mi distraga atentia. Nu mai era decat o viata de asteptare, atat cat Bella ar fi trait. Din fericire telefonul din buzunar a ncetat sa mai sune. Fara ndoiala, familia mea era suparata auzind decizia mea, dar ei o vor respecta. Poate ca, n timp, m-as putea intoarce inapoi, la ei. Dar tot ce vroiam acum era sa fiu singur. Doar eu si durerea mea. Vroiam sa sufar pentru pacatele mele. Trebuia sa ma pedepesesc pentru toata suferinta pe care o adusesem in viata Bellei. Asa cum stateam, chircit pe pamant, gandurile m-au purtat napoi la ziua de nastere a Bellei; era ultima amintire frumoasa pe care o aveam impreuna cu ea. Mi-am amintit ce bine ma simteam; mi-am amintit de corpul ei cald si moale care statea alaturi de mine, pe canapea in timp ce urmaream Romeo si Julieta. La inceput ma deranjase putin admiratia pe care ea o avea pentru acest personaj Romeo. Dar acum realizez ca am mai multe in comun cu el decat mi-as fi putut imagina vreodata. El era un personaj tragic, lovit de dragoste. El a crezut nebuneste n dragostea pentru o fata pe care stia ca nu o v-a putea avea niciodata. Era o dragoste interzisa. El se pierdu-se pe sine n acest sentiment, la fel cum faceam si eu. Eu nu mai eram ceea ce fusesem odata! Eram doar un corp gol si o minte bantuita de amintiri.

El, la fel ca si mine, era orbit de dragoste. Ea ii transformase lumea lui pentru totdeauna, schimbandu-l totodata si pe el. Romeo nu mai putea trai fara ea. Julieta era soarele lui, iar fara ea lumea nu mai insemna nimic. El era att de ndragostit Nimeni nu il putea convinge sa renunte la Julieta, indiferent de consecinte. Cum pot merge mai departe atunci cand inima mea este aici? Cu toate acestea, Romeo avea un mic avantaj de partea lui. El ar fi putut sa se casatoreasca cu Julieta. El putea sa faca asta. Cat de mult imi doream sa mpart acelasi nivel de intimitate cu Bella, pentru a-i arata dragostea meadar nu puteam. Gelozia fierbea n mine. Romeo fusese alungat; trimis departe de casa lui, de la familia sa, de mireasa lui. Cat de bine simteam durerea lui! Era o durere mai rea decat moartea. Sa fi separat de cea pe care o iubesti, sa stii ca altii o pot vedea, dar tu nu poti.Sa te zbati in agonie stiind ca ea isi va gasi, in timp, o alta dragosteera greu de suportat. Cum ar putea cineva indura aceasta suferinta? Si mai ales.pentru eternitate! Exact asa cum ma gandisem, dragostea impartasita a Bellei, si egoismul meu a determinat ca totul sa se sfarseasca tragic. Eram separati de timp, de distanta, niciodata meniti sa fim impreuna. Nu o puteam admira nici macar de la distanta. Nu puteam ajunge la ea. Imi doream sa pot murii. Imi doream sa pot sfarsi odata pentru totdeauna acesta suferinta! Ct de usor era pentru Romeo! Cand a crezut ca dragostea lui a fost pierduta, moartea sa a venit rapid si usor. In cazul meu nu era atat de usor. Cu toate ca, recunosc, in mintea mea mereu am avut un plan, dar nu eram sigur daca puteam sa-l pun in aplicare. Nu depindea in totalitate de mine. Din pacate, Romeo si cu mine nu eram chiar atat de diferiti. Amandoi iubeam si ne urmasem dragostea intr-un mod atat de egoist! Stiam ca totul se va termina prost dar egoismul ne impinsese sa mergem mai departe. Durerea urla in mine in timp ce amintirile continuau sa se joace cu mintea mea. M-am ridicat si am inceput sa merg usor. Peisajul se schimba cu fiecare pas, dar eu nu-i acordam nici o importanta. Am continuat sa merg fara oprire. Fara nici un scop. Mergeam doar pentru a nu ma oprii. Daca m-as fi oprit, as fi cazut si, daca as fi cazut, stiam ca nu m-as mai fi putut niciodata ridica. O voce mica n mintea mea, imi spunea ca trebuie sa merg, sa nu ma opresc. Nu puteam ignora sentimentul ca Alice ar putea veni dupa mine, fortandu-ma sa ma intorc acasa. Nu puteam sa permit asta. Alice m-ar putea gasi, dar eu as fugi mereu de eade ei As fugi de ei pentru eternitate daca asta era ceea ce trebuia sa fac ca sa-i tin departe de mizeria care mai ramasese din mine. Ea nu m-ar putea forta sa revin la viata pustie care ma astepta. Ea nu ma va putea opri sa parasesc aceasta lume atunci cand va veni momentul. * * *

Multumesc tuturor celor care urmaresc povestea mea. Multumesc pentru comentarii si pentru sustinere. Sprijinul vostru imi este de mare ajutor! De aici inainte, povestea incepe sa se precipite.suntem foarte aproape de infamul telefon a lui Rose si de calatoria spre Volterra

Capitolul 11-Decembrie CApitolul 12-Ianuarie


Capitolul 13-Februarie Capitolul 14-viziuni Ma aprinzi cu atingerea ta Cand e totul rece in viata mea Bella se aseza pe marginea patului ei. Minile ei mpreunate strngeau puternic genunchii. Capul era aplecat iar parul ei castaniu curgea ca o cascada, formand un ecran in jurul fetei ei. Ochii ei refuzau sa ntlneasca privirea mea. Puteam sa aud cum inima ei batea mai tare cu fiecare secunda care trecea.

M-am intins si i-am mangaiat cu mana obrazul ei cald. Ea rosi sub atingerea mea rece dar, usor, s-a tras inapoi. Asa de rau o ranisem. Am ngenuncheat n fata ei, cuprizandu-i bratele cu mainiile mele. Ea a privit n sus, privirea ei intalnindu-o pe-a mea. Ochii ei frumosi, de ciocolata calda, s-au fixat in ai mei. O singura lacrima se prelingea n jos pe obrazul ei si atrna pe barbie, amenintnd sa picurare n jos. O alta o urma. Mi-am ridicat degetele tremurnd si usor, cuprinzandu-i fata n minile mele, i-am sters cu dragoste lacrimile. Ea si-a nchis ochii si ofta. O alta lacrima a cazut. A deschis gura sa vorbeasca, dar nici un sunet nu a iesit. Am asteptat cu rabdare. Respiratia ei se accelera cand si-a deschis din nou ochii. Spune ceva, te rog, am rugat-o. Eu nu pot suporta tacerea asta. O alta lacrima a cazut. Durerea i-a umplut ochii. Eu a ezitat. Nu stiu. Nu nteleg. Ma privea printre genele pline de lacrimi. Bella, eu te iubesc. Intotdeauna te-am iubit. Imi pare rau. Eu nu ar fi trebuit Vocea mi s-a rupt, emotia blocandu-mi gatul. Bataile inimii ei s-au intetit si a inceput sa respire mai profund, parand ca lupta pentru fiecare respiratie. Si-a inchis ochii intr-un efort de concentrare. Un fior de durere ii zgudui tot corpul si am cuprins-o mai strans incercand s-o linistesc. Edward, eu Mi-am pus mana pe fata ei si am asteptat. Vedeam cum suferinta ei crestea si durerea din pieptul meu ma ucidea. Secundele treceau fara ca ea sa spuna ceva. Fiecare secunda care trecea dubla durerea din piept, amenintandu-ma sa ma inchita cu totul. Nu mai puteam suporta nici macar o secunda in plus. Bella, te rog Tic-tac, tic-tac. Ea se uita lung la perete, evitndu-mi privirea. Eu nu cred Edward, cred ca este prea trziu. Si-a lasat capul in jos si corpul i se scutura de suspine. Isi trecu mainile prin par iar degetele ii se incalcira in el. Nu m-am putut misca. Nu mai puteam respira. In toate aceste luni in care incercasem sa stau departe de ea in care incercasem sa o uit..nu ma simtisem atat de pierdut ca acum. Bella era viata mea. Ea era aerul meu. Ea eratotul. Fara ea nu mai exista nimic. Eu eram un nimic. Incercasem cu disperare s-o fac sa ma creada ca nu puteam trai fara ea, dar nu reusisem. Stiam ca ea merita pe cineva mai bun decat mine, dar nu mai puteam nega durerea din mine cand ea a soptit cuvintele de respingere. Vroiam, aveam nevoie ca ea sa stie cat de mult o iubeam si ca tot ce ii spusesem cand am plecat nu fusesera decat minciuni. Ma uitam la ea, in imposibilitatea de a vorbi, in imposibilitatea de a putea macar sa formez un gand coerent. Fusesem slab. Eu nu reusisem s-o protejez. Eu nu reusisem s-o distrug pe Victoria. Eu nu reusisem sa-mi tin promisiunea de a sta departe. Eu esuasemcomplet. M-am asezat, continuand sa ma uit la dragostea mea cum plngea. Creierul meu a ncetat sa mai functioneze. Am stiut, o parte mica din mintea mea, stia ca aceasta fusese ntotdeauna o posibilitate, dar nu eram pregatit pentru ea. Atat de rau o ranisem? Dragostea noastra nu mai poatea fi reparata? Parasindu-o nu facusem altceva decat sa o arunc in bratele altuia? Agonia din mine se transforma in manie. Eram furios pe mine pentru ceea ce facusem. Am provocat atata durere n vietile tuturor celor pe care-i iubeam. O durere enorma imi sfasie inima. Bella Am nceput. Ea si-a ridicat degetul presandu-l usor pe buzele mele. Am tacut imediat. Si-a ridicat capul si m-a privit intens. Incerca sa fie puternica. Edward, nu pot. Eu chiar nu pot. Ma doare prea mult. Mi-am cobort capul, dar mna ei mi-a prins barbia si mi-a ridicat din nou privirea la ea. S-a uitat n ochii mei, cautand iertarea in ei. Vroiam sa pot auzi ce gandeste, vroiam sa stiu ce vazuse in ochii mei. Imi pare rau, a soptit. Am nchis ochii si m-am ridicat. I-am luat mana strangandu-i-o. Nu vroiam sa o las. M-am uitat in ochii ei mai mult decat o facusem pana acum si i-am ridicat mana presand caldura pe fata mea. Mi-am apasat buzele pe degetele ei, presand usor. Au ramas acolo pentru un moment, savurand caldura si parfumul ei de frezie, bucurandu-ma de senzatia minunata pe care mi-o dadea sangele ei ce pulsa pe sub pielea alba, translucida. Incet, i-am lasat mana si m-am intors spre fereastra. Iarta-ma, am soptit.

Cu o ultima privire, m-am uitat la Bella si am sarit pe fereastra cu durerea urland in mine, amenintandu-ma sa ma distruga definitiv. Presiunea din mine era prea mare. Mi-am cuprins piepul cu mainile incercand sa ma tin inca impreuna. Simteam cum ma sfasii. Am auzit plansul usor al Bellei si fiecare suspin al ei trimitea un nou val de durere in mine, zdrobandu-mi inima in milioane de bucati. Ochii mei au strafulgerat deschizandu-se. Gandurile mi-au fost intrerupte de o pasare care venise aproape de mine, uitandu-se fix la mine. M-am uitat in jur. Frunzisul verde parca se inchidea in jurul meu incercand cumva sa ma apere de ploaie. Fara succes. Eram deja ud pana la piele. Am clipi furios fortandu-mi ochii sa se obijnuiasca cu lumina. Mi-am scuturat capul si m-am intins; dupa atatea luni de inactivitate simteam ca amortisem. Eram doar usor constient de timpul care trecuse. Dupa ce o pierdusem pe Victoria, mersesem mile si mile, fara sa ma opresc, stiind ce s-ar fi intamplat daca ma opream. n cele din urma, chinul ma doborase. Ma prabusisem la pamant, ascuns in padurea deasa, tropicala. Mi-am nchis ochii si am lasat mizeria din mine sa ma stapaneasca. Luasem decizia de a nu mai lupta niciodata. Nu mai puteam sa lupt. Si nici nu mai vroiam. Mi-am strans genunchii la piept si mi-am lasat mintea libera. Amintirile mi-au inundat mintea amintiri cu familia mea, amintiri cu Bella, amintiri din viata mea trecuta. Scene se jucau in fata mea, visele si realitatea imbinandu-se perfectnu mai stiam care era granita dintre ele. Nu mai puteam sa delimitezsau nu mai vroiam. n mintea mea, aceeasi scena se repeta la infinit. Nu mai puteam sta departe de la Bella. Ma ntorceam la ea, cersind iertarea, ingenunchind, intr-o rugaciune tacuta de iertare. Si de fiecare data, n milioane de moduri diferite, inima mea era rupta iarsi iarsi iar. Cum de mai asteptam iertarea ei? Eram un egoist sa mai sper la asa ceva. Nu meritam iertarea ei. Nu, nu, nu!!! Urla vocea din capul meu. Niciodata nu trebuie sa ma intorc! Am facut o promisiune.Trebuie sa ma tin de ea. Tot ce conteaza e protectia si viata Bellei. Nu pot sa-i iau sufletul ca sa o aduc in lumea mea. Mi-am inchis din nou ochii lasand iluziile si visele sa se intoarca. Doar acolo eram din nou cu ea. Daca asta era singura cale pentru mine de a fi cu ea, atunci o s-o accept cu placere. Viziunea s-a schimbat. Bella era in camioneta ei in parcarea scolii. Am stat, n continuare, ca o statuie, privind-o. Ea ntoarse capul usor, dar nu m-a vazut.. A scanat parcarea si ochii ei s-au oprit asupra unui baiat. Si a zmbit. Era asa de frumoasa, un serafim trimis pe pamnt. Fata ei era nvaluita de o stralucire pe care nu o mai vazusem de atat de mult timp. Era fericita. A deschis repede usa camionetei parca zburand spre el. Ajungnd pna la el, si-a nfasurat bratele n jurul gtului lui si l-a sarutat usor pe buze, cu obrajii rosind si inima batandu-i tare. Ochii ei zmbeau uitandu-se la el. Nu puteam sa-i vad fata baiatului. Am vazut cum degetele lui ii mangaiau usor obrazul si un geamat usor iesi din pieptul meu; voiam ca degetele MELE sa-i mangaie obrazul; vroiam ca buzele MELE s-o sarute; vroiam ca ea in ochii MEI sa se uite; vroiam ca ea la pieptul MEU sa se cuibareasca. Gelozia fierbea n mine dandu-mi deja familiala durere de stomac si mi-am scuturat capul fortand imaginea sa iasa din mintea mea. Mi-am apasat tamplele fortandu-mi creierul sa coopereze. Eram inecat ntr-o mare de incertitudine. Dorinta de a reveni la Bella crestea cu fiecare clipa. Dar trebuia sa fiu puternic pentru ea. Incercam sa inlatur fiecare gand, fiecare iluzie dar fara sa reusesc. Mintea mea era blocata in aceasta stare, refuzand sa traiasca in afara acestor scenarii. Mi-am nchis ochii din nou, cautand in mintea mea o viziune diferita, ceva care sa-mi usureze putin suferinta. Bella statea n fata mea. Obrajii ii erau rosii si buzele ei se transfora ntr-un zmbet radios cand se uita la mine, prin voalul alb. I-am luat mana, mangaindu-o usor si punandu-i inelul subtire din aur pe degetul ei delicat. O lacrima se prelinse n jos pe obrazul ei cand se uita n ochii mei. Te iubesc,sopti ea. Nu mai conta ce era in jurul nostru. N-o mai vedeam decat pe ea. Ca prin vis, am auzit vocea preotului spunand: Acum poti saruta mireasa! Ezitant, i-am ridicat valul moale de pe fata. Ea mi-a atins obrazul intr-o mangaiere usoara ca un fulg. Buzele noastre s-au intalnit intr-un moment de fericire nealterata. Bucuria pura a explodat in pieptul meu si pasiunea m-a ars pe interior. ntr-o miscare rapida, am luat-o n brate trecand printr-o multime de aplauze de la familie si prieteni.

Pentru un moment m-am invartit cu ea in brate, apoi, cu grija, am lasat-o jos infasurandu-mi bratele in jurul taliei ei. Te iubesc, d-na Cullen. Te iubesc, d-le Cullen, a raspuns ea. Scena schimbat si acum eram ntr-un dormitor. Lumina usoara a lumanarilor dansau de-a lungul zidurilor. Trupul meu tremura de frica si de anticipare. Apoi am vazut-o. Ea a intrat usor n camera, cu fata senina si trupul ei delicat nfasurat n matase si dantela. M-am miscat usor stanjenit, nefiind sigur cum sa procedez. In ochii ei am vazut aceeasi timiditate. S-a apropiat de mine, ridicandu-si mana si atingandu-mi usor obrazul, continuand miscarea pana ajunse in parul meu, infasurandu-si degetele in el. Mi-am inchis ochii bucurandu-ma de aceasta senzatie. M-am ridicat in picioare, tragandu-o mai aproape de mine si aplecandu-mi capul i-am sarutat usor fruntea, obrajii, nasul si, in final, buzele. Cu dragoste, am ridicat-o si am dus-o in pat. Am cobort de lnga ea uitndu-ma cu uimire la femeia care acum era sotia mea. Ea mi-a zmbit si s-a intins usor dupa mine, apucandu-ma de mana. Am imbratisat-o si am inceput sa ne sarutam. Indemnat de ea, sarutarile mele au devenit din ce in ce mai serioase. Dupa atata timp de retineri m-am simtit eliberat iar emotiile si dorinta m-au coplesit. Era perfect si nu ma puteam opri. Intensitatea trairilor crestea si m-am lasat in voia instinctelor. Am sarutat-o cu lacomie, sorbindu-i buzele, disperat ca daca ma opresc totul v-a disparea. Bella imi intorcea sarutul cu aceeasi nerabdare. Apoi s-a ntmplat. Senzatiile a devenit prea intense si instinctele mele primare au preluat controlul. Am vazut frica din ochii ei pentru un scurt moment nainte ca buzele mele sa intalneasca pielea moale a gtului ei. Dintii au strapuns adanc pielea fina si am baut cu lacomie. Sangele ei imi umplu gura. Era asa de delicios. Irezistibil. NUUU! Am fortat viziunea sa iasa din mintea mea. Niciodata nu se va intampla asta. Niciodata. Mi-am strans puternic ochii, ncercand sa-mi fortez mintea, sa formeze o viziune fericita, ceva care sa-mi aline disperarea provocata de ultima imagine. Viziunea s-a schimbat. Bella statea pe iarba in poienita noastra, soarele incalzindu-i pielea palida. Ochii ii erau inchisi. Parul ii era ravasit in jurul chipului. Ingerul meu. M-am asezat langa ea, uitandu-ma la ea cu mare curiozitate. Degetele mele s-au strecurat n mna ei asteptand sa-si deschida ochii. Obrajii i s-au imbujorat si a zmbit usor. Lansandu-mi mna, ea si-a ntins bratele deasupra capului, intinzandu-se ca o pisica ce se trezeste dupa un somn lung. Se rostogoli pe-o parte si sprijinindu-si capul pe un brat, se uita la mine. S-a uitat n ochii mei parca hipnotizata, si mana ei o gasi pe a mea, inca o data. Urmarii usor conturul bratului meu, atingandu-mi pielea cu degetele ei catifelate. Am zambit, bucurandu-ma de senzatie. Se apleca mai aproape, fata ei fiind doar la cativa centimetri de a mea. Ochii ei s-au nchis cand buzele noastre s-au intalnit. Se miscau impreuna intr-o sincronizare perfecta. Caldura buzelor ei a aprins focul din mine. O nevoie brusca, o dorinta, sa o ating ma coplesi. Minile mele au ajuns pna la fata ei si s-au nclcit n parul ei. Buzele ei s-au despartit usor; respirand aroma ei am continuat s-o sarut cu lacomie. Mi-am infasurat bratele in jurul taliei ei si am tras-o mai aproape de mine, nelasand nici un spatiu intre noi; eram practic un singur trup. Despartindu-se din sarutul nostru, ea si-a asezat capul pe pieptul meu si ofta multumita. Este sunetul meu favorit, murmura ea. Ce anume, iubirea mea? Bataile inimii tale Ochii mei au strafulgerat deschizandu-se si i-am cuprins fata cu palmele. Ea ma privi in ochii cu o curiozitate evidenta. M-am uitat la pielea mea ca de fildes. Soarele stralucea puternic pe cer, dar pielea nu-mi mai stralucea in mii si mii de stelute. Ea si-a atins mana spre mine, atingandu-mi din nou pielea moale, umana. Trilul unei pasari colibri mi-a rupt, din nou, concentrarea. Visul fusese atat de real incat nu vroiam sa se termine. Dar aceasta fantezie era imposibila si mi-am dat seama ca nu trebuia sa imi las mintea sa se concentreze pe astfel de ganduri. Aceasta fantezie era de-a dreptul ridicola. M-am ridicat in picioare incercand sa ma concentrez pe prezent, fortandu-mi picioarele sa inainteze. Mi-am dus mana la gat simtind cum flacari iesea din el. Imi era sete. Trebuia sa vanez.

M-am uitat in jurul meu cautand o prada usoara in frunzisul ce ma inconjura. Lunile de inactivitate ma facusera slab, asa ca speram sa gasesc o prada usoara. Intr-un final am zarit un lenes ce zabovea n ramurile de sus ale unui copac. Am sarit pana la el si l-am smuls usor de pe creanga. Gustul era revoltator, dar mi-a dat puterea de care aveam nevoie ca sa vnez o prada mai mare. Mi-am ridicat nasul in aer si am ascultat atent. M-am miscat incet, cautand sa nu speri puma care imi atrasese atentia. Am sarit in spatele ei si mi-am cufundat dintii in gatul ei simtind cum sangele ei imi reda puterea pierduta. Am savurat gustul dulce al sangelui ei pana cand mi-a cazut din brate, apoi m-am ridicat. Am nceput sa merg pe jos din nou, dar fara nici un scop. Mergeam doar ca sa-mi distrag atentia de la viziunile care-mi invadasera mintea, in ultimul timp. Am crezut ca timpul petrecut n singuratate ma va ajuta sa ma regasesc pe mine insumi, dar m-am inselat. In schimb permisesem tristetii sa ma invaluie complet; traiam intr-o lume imaginara iar lumea din afara nu ma atingea. Eram blocat intr-o izolare completa, chinuit de imagini cu Bella imagini din trecut care ma bantuiau imagini dintr-un viitor imposibil. Picioarele mele mergeau nainte, dar fara sa acord prea multa atentie directiei. Aici, adnc n padure, cu ochii pe mine erau doar animalele care traiau in acest ecosistem luxurian; nu trebuia sa-mi fac griji pentru ochii curiosi ai oamenilor. Ca si nainte, momentele de luciditate alternau cu cele in care mintea imi era invaluita in ceata amintirilor. Incet, incet am inceput sa disting sunetele facute de oameni semn ca ma apropiam de un orasel. Nu as fi dat nici o semnificatie acestor sunete daca, intr-un moment de luciditate nu ma gandeam la telefonul pe care inca il aveam in buzunar. Oare de ce nu mai suna? L-am scos si m-am uitat la el. Bateria era moarta de mult. Oare Alice m-a mai sunat? M-am simtit brusc vinovat ca nu ma gandisem la ea, la ingrijorarea ei. Cu acest gand in minte, m-am indreptat spre micul oras incercand sa gasesc un hotel unde sa pot sta macar pana cand puteam folosi din nou telefonul. Capitolul 15-apelul Am obositvreau sa ma pierd in noapte Imensa e tacerea ce inima-mi apasa Si-i recesi-i tristsi-i frig Ca-ntr-un mormant

Nu a fost nevoie sa merg prea mult si am avut noroc sa gasesc un motel. Am intrat si m-am indreptat catre dna de la receptie, cerandu-i o camera. Mi-a dat cheile si am plecat spre camera fara sa ma uit inapoi si incercand sa-i blochez gandurile confuze. Ajuns in camera, am inchis usa privind in jur. Camera era modest mobilata un pat, o masuta, un scaun si o chiuveta cu oglinda. Perdelele erau prafuite si un miros de tigari si parfum de camera plutea in aer. M-am asezat pe pat si inchizandu-mi ochii am incercat sa-mi relaxez mintea si corpul! Nu reuseam, asa ca m-am indreptat catre chiuveta, uitandu-ma in oglinda micuta. Privind la reflextia ravasita ce mi-o arata oglinda, am inteles confuzia receptionistei. Am deschis robinetul si mi-am clatit fata, privindu-mi in continuare reflexia. Aproape ca nu ma recunosteam in ea. Daca Alice m-ar vedea asa Uff! Alice! Amintindu-mi de ea mi-am deschis telefonul(aflat inca la incarcat). Cum l-am deschis, acesta incepu sa vibreze, dar nu m-am deranjat sa ma uit cine e. Prins in ganduri m-am asezat din nou pe pat incercand, inca o data, sa ma relaxez. ***** Telefonul vibra din nou. Asta era a douzeci si cincea oara in ultimele 24h. Ma gandeam ca ar trebui sa vad cine incerca atat de insistent sa vorbeasca cu mine. Poate ca era important. Poate Carlisle avea nevoie de mine. Sau poate ca era Alice

M-am gndit la asta, dar nu m-am miscat. Priveam aiurea pe peretii goi ai camerei cu mintea incetosata de amintiri. Afara se auzeau diferite voci dar nu m-am deranjat sa fac diferenta intre ganduri si voci. Erau oricum lipsite de sens. Existenta mea era lipsita de sens. ntreaga lume era lipsita de sens. Mi-am presat fruntea pe genunchi intrebandu-ma oare cat voi mai putea sa traiesc asa. Chiar daca incercarile vor fi sortite esecului, oricum eu trebuie sa opresc aceasta tortura. Trebuie sa ma intorc. Ideea era att de puternica, att de vindecatoare ca un puternic anestezic ce indeparta din mine durerea in care eram ingropat acum. As putea pleca acum, as putea reveni. Bella imi zambea in fata ochilor. Era un zmbet de bun venit, de iertare. Dar, nu ma puteam intoarce. La urma urmei ce era suferinta mea in comparatie cu fericirea ei? Ea ar trebui sa zmbeasca, fara frica si fara sa fie in pericol. Ea trebuie sa aiba un viitorun suflet. Si, la naiba, am promis. Am promis ca nu-i voi mai bantui viata din nou, aducandu-i demonii din lumea mea langa ea. Si sa ma intorc ar insemna sa-mi incalc cuvantul dat. Daroare mai aveam vreo speranta de iertare chiar daca ma intorceam? As avea? Ideea de a ma ntoarce n micul oras unde ma simteam cu adevarat acasa imi tulbura din nou gandurile. Si daca m-as intoarce? Doar pentru a verifica. Doar pentru a vedea daca ea era in siguranta si fericita. Fara sa intervin. Ea nu ar sti niciodata ca am fost acolo Nu. La naiba, nu! Telefonul vibra din nou. La naiba, la naiba, la naiba, am mormait. Am ridicat clapeta telefonul si m-am uitat la apelurile inregistrate in ultimul timp. Si am ramas socat!! De ce ma sunase Rosalie? Ea era singura persoana care, probabil se bucura de absenta mea. Trebuie sa fie ceva cu adevarat grav daca ea vroia sa vorbeasca cu mine. Dintr-o data ingrijorarea pentru familia mea m-a lovit si am apasat butonul verde cand telefonul vibra din nou. Ce e? Am ntrebat rastit. Oh, wow!!! Edward a raspuns la telefon. Ma simt att de onorata! De ndata ce am auzit tonul ei, am stiut ca familia mea era bine. Probabil ea trebuie sa fi fost doar plictisita. Imi era greu sa-i ghicesc motivatiile fara gandurile ei pe post de ghid. Rosalie niciodata nu facuse ceva care sa aiba sens pentru mine. Actiunile ei erau bazate de obicei pe impulsuri si nu pe logica. Am inchis telefonul. Lasa-ma in pace, am soptit lanimeni. Desigur, telefonul vibra din nou. Mi-am dat ochii peste cap. Doamne, ea va suna oare pana cand se va plictisi? Probabil. Asta era rau. Ar putea dura luni pana cand ea s-ar plictisi de jocul asta. Cu acest gand in minte, am oftat si am raspuns din nou la telefon. Spune! Ce vrei? M-am gndit ca ai vrea sa stii ca Alice este in Forks. Ochii mi-au strafulgerat deschizandu-se si m-am uitat la crapaturile de pe peretii camerei. Ce? Vocea mea era plata. Stii cum este Alice crede ca stie totul. La fel ca tine. Chicoti Rosalie. Vocea ei avea o tenta nervoasa ca si cum nu era sigura de ceea ce facea. M-am gandit la Alice. Ea a jurat ca-mi va urma examplul in ceea ce-o priveste pe Bella si fusese de acord cu decizia mea. Ea a promis c-o va lasa in pace. n mod evident, ea a crezut ca i-ar fi mai bine Bellei daca o va vedea. Sipoate ca avea dreptate. Dar nu Cu toate acestea, ce facea ea in Forks? Furia ma cuprindea din nouImi venea sa -i rup capul lui Alice chiar daca Jasper m-ar omori dupa asta! Abia mai puteam respira, furia blocandu-mi gatul. Esti inca acolo, Edward? Nu i-am raspuns. Mi-am cuprins fruntea cu mana, gandindu-ma daca vampirii au migrene? Pentru ca mie imi pleznea capul de durere. Pe de alta parte, n cazul n care Alice se intorsese deja Nu! Nu! Nu!

Am facut o promisiune. Bella merita o viata. Repetam cuvinte ca un robot, ncercnd sa-mi alung imaginea din mintea mea. Bella statea la fereastra, in intuneric, asteptandu-ma. Fara indoiala ea nu m-ar ierta asa de repede. Dar nu conta asta. Mi-as petrece si urmatorul deceniu in genunchi cerand iertare, numai sa fiu cu ea. Nu, nu, nu!!!! Edward? Nu iti pasa de ce Alice s-a intors in Forks? Nu n mod special. Vocea lui Rosalie se transforma, parand acum multumita. Nu prea intelegeam de ce. Ei bine, desigur, ea nu a incalcat promisiunea. Adica, tu doar ne-ai avertizat sa stam departe de Bella, nu? Forks si restulnu conteaza. Am clipit ochii ncet. Bella a plecat? Gndurile mele se invarteau in jurul acestei informatii neasteptate. Ea n-a mai asteptat sa termine liceul si se intorsese la mama ei? Asta era bine. Ea iubea soarele si trebuia sa traiasca bucurandu-se de razele lui. Am ncercat sa nghit, dar nu am putut. Rosalie rse nervos. Deci, nu e nevoie sa fi suparat pe Alice. Atunci de ce mi-ai zis asta, Rosalie, daca nu pentru a-i aduce necazuri lui Alice? De ce ma deranjezi? Uhh! Asteapta!, A spus ea, simtind, pe buna dreptate, ca vroiam sa nchid din nou. Nu de asta te-am sunat. Atunci de ce? Spune-mi repede, si apoi lasa-ma n pace. Ei bine a ezitat. Scuip-o, Rosalie! Ai zece secunde. Cred ca ar trebui sa vii acasa, zise ea n graba. Am obosit s-o vad pe Esme trista tot timpul si pe Carlisle niciodata zambind. Ar trebui sa-ti fie rusine pentru ce le faci. Emmett e nervos tot timpul si ii e dor de tine Ai o familie. Maturizeaza-te si gandeste-te si la altcineva in afara de tine! Ooo, interesante sfaturi, Rosalie. Lasa-ma sa-ti spun o poveste despre o suma de bani si un ibric , i-am raspuns in batjocura, strambandu-ma mental. Spre deosebire de tine, eu ma gandesc la ei. Nu iti pasa de cat de mult o ranesti pe Esme? Ea te iubeste mai mult decat oricare dintre noi ceilalti si tu stii asta. Vino acasa. Nu i-am raspuns. Am crezut ca odata ce s-a terminat toata chestia asta cu Forks vei trece peste asta. Forks nu a fost niciodata problema, Rosalie, I-am spus, ncercnd sa fiu rabdator. Ceea ce imi spuse ea despre Esme si Carlisle imi aprinsese din nou durerea din mine. Doar pentru ca Bella imi era asa greu sa-i pronunt numele cu voce tare s-a mutat n Florida, aceasta nu nseamna ca eu sunt n stare Uite, Rosalie. Chiar mi pare rau, dar, ai ncredere n mine, nu ar face pe nimeni mai fericit daca as fi acolo. Umm Rosalie, ezita din nou. De ce naiba era asa nervoasa? Ce e Rosalie? Ce nu-mi spui? E vorba de Esme? Este Carlisle Ei sunt n regula. Eu doarei bine, eu nu am spus ca Bella s-a mutat. Am tacut rememorand conversatia noastra. Da, Rosalie nu spusese ca Bella s-a mutat. Ea a spus doar ne-ai avertizat sa stam departe de Bella, nu? Forks si restulnu conteaza. Si atunci: m-am gndit, odata ce s-a terminat toata chestia asta cu Forks Deci, Bella nu mai era n Forks. Daca nu se mutase, oare ce se intamplase? Apoi, Rosalie a vorbit repede, din nou, spunand cuvintele aproape furios de data asta. Ei nu au vrut sa-ti spun, dar cred ca trebuie sa stii asta. Cu cat mai repede vei trece peste asta cu atat mai devreme lucrurile vor reveni la normal. De ce sa bantui prin colturi intunecate ale lumii asteia cand poti sa vii acasa acum. Putem fi o familie din nou. S-a terminat. Mintea mea parea a fi rupta. Nu vedeam deloc sensul cuvintelor ei. Era ca si cum ea imi spunea ceva foarte, foarte evident si eu nu aveam nici o idee despre ce vroia sa spuna. Creierul meu se juca cu informatiile, facand tot felul de scenarii. Toate lipsite de sens. Edward? Eu nu nteleg ceea ce spui, Rosalie. Urma o pauza lunga. Ea a murit, Edward. O pauza si mai lunga.

Imi parerau. Eu cred ca ai dreptul sa stii asta. Bellas-a aruncat de pe o stnca acum doua zile. Alice a vazut-o, dar era prea trziu pentru a face ceva. Ea s-a ntors in Forks sa vada daca il poate ajuta pe Charlie cu ceva Stii cum e ea. Mereu a avut grija de el Telefonul era mort. Mi-a luat cteva secunde sa realizez ca eu il inchisesem. In jurul meu era intuneric, iar eu ramasesem inghetat in spatiu. Nemiscat. Era ca si cum timpul se oprise. La fel si universul. ncet, miscandu-ma ca un batrn, am deschis telefonul din nou si am format un numar pe care promisesem ca nu il voi forma niciodata. Daca mi-ar raspunde Bella, as nchide. Daca raspundea Charlie, as obtine informatiile care ma interesau printr-o mica inselaciune. As dovedi ca tot ce imi spusese Rosalie nu era altceva decat o gluma proasta si apoi m-as intoarce la vidul ce ma inconjura. Resedinta Swan, a raspuns o voce. N-o mai auzisem nainte. O voce profunda, dar inca tanara. Nu m-am oprit sa ma gndesc la ceea ce implica asta. Dr. Carlisle Cullen, la telefon I-am spus, imitand perfect vocea tatalui meu. Pot sa vorbesc cu Charlie? El nu e aici, a raspuns vocea, si am fost usor surprins de furia din ea. Cuvintele erau aproape un mrit. Dar asta nu conta. Ei bine, atunci unde este? Am cerut, nerabdator. A fost o scurta pauza, ca si cum strainul nu vroia sa-mi raspunda la intrebare. El este la nmormntare a raspuns baiatul n cele din urma. Am nchis telefonul din nou. Zidurile au nceput sa se nchida in jurul meu si cuvintele baiatului imi rasunau in urechi. Culoarea se scurse din ochii mei. Am cuprins grinda de lemn de la capul patului si aceasta trosni sub degetele mele. Plecat? La nmormntare? Creierul meu a refuza sa nteleaga adevarul. Lumea din jurul meu se dizolva, ramanand singur. Ma uitam la intunericul din jurul meu, nemiscat, insensibilcatatonic. Eram dincolo de orice simtire. Dincolo de orice agonie. Avusesem destule experiente pana acum, dar pentru asta nu exista cuvinte ca sa descriu. Intensitatea era dincolo de orice putere de intelegere a mintii mele si de rezistenta a corpului meu. Intregul corp mi se scutura si mi-am strans ochii dorindu-mi sa ma trezesc si totul sa nu fie decat un cosmar. Bellamoarta? Nu, nu Bella meaNu, nu, nu! NU! Inconjurat de intunericul in care ma zbateam de luni de zile, m-am prabusit mai mult simtind cum golul din mine ma inghite cu totul. Am cazut in neant, pierzandu-mi orice vointa de a lupta. Imaginile cu Bella mi-au asaltat mintea. BellaBella Am putut vedea tristetea gravata pe fata ei. Am putut vedea lacrima care-i brazda fata spund la revedere. Am putut vedea saltul ei nebunesc, abandonandu-se, in imbratisarea rece a mortii, punand capat suferintei. Am putut-o vedea plutind in apele reci, adanci, refuzand sa lupte. Am putut vedea apa umplandu-i plamanii, sufocand viata din ea. Am auzit cum se incetineau bataile inimii ei, sunetul cel mai important din lumea asta, pentru ca, intr-un final sa se opreasca. Pentru totdeauna. Moarta? Prea curnd Asta nu trebuia sa se intample. Bella ar fi trebuit sa traiasca. Ea ar fi trebuit sa ma uite. Ea ar fi trebuit sa-si gaseasca fericirea, dragostea. Ar fi trebuit sa-si traiasca viata. Frumoasa mea Bella a pierduta plecat. A plecatpentru totdeauna. Bratele mele s-au strns mai mult in jurul trupului meu tremurand, lupatandu-ma sa mentin impreuna ceea ce mai ramasese din mine. Gaura din pieptul meu crestea inghitindu-ma cu totul! Respiratia mi-a devenit superficiala. Ma luptam pentru fiecare respiratie, pieptul meu scuturandu-se in spuspine. Ochii imi erau plini de venin. Bella nu va mai zmbi, ea era moarta. Moarta. Creierul meu refuza sa accepte realitatea dura. Cum putea fi adevarat? Cum a putut ea? Ea a promis! Cum a putut face asta? Ea trebuia sa traiasca. Pentru a mama ei! Pentru Charlie! Pentru mine?

Nu puteam intelege motivele pentru actiunile ei. Oare eram atat de legati incat nici unul din noi nu putea trai fara celalalt? Oare dragostea noastra era att de puternica, att de adnca, incat ea a vazut moartea, ca remediu pentru despartirea noastra? DA! Era evident! Ea facuse asta din cauza mea. Toate eforturile mele de a o proteja erau cauza moartii ei. N-ar fi trebuit sa plec. Ar fi trebuit sa-mi ascult inim si nu capul. Ar fi trebuit sa-mi ascult familia. Numai eu eram responsabil pentru moartea ei. EU! Distrusesem singurul lucru frumos de pe lumea asta care ma facuse sa ma simt un om mai bun. Bellalumina mea, motivul meu de a existanu mai era. Cntecul de leagan al Bellei se auzea ncet n capul meu. Frumoasa melodie nascuta din dragostea enorma pe care i-o purtam rasuna in mintea mea. Totul a devenit si mai intunecat si muzica a inceput sa se transforme intr-o zanganeala violenta. Mi-am strans ochii, alungand afara din mintea mea, simfonia tragica. Stiam ce trebuie sa fac. Gndurile care mi se plimbau in minte, au inceput sa se adune incercand sa formeze un plan. Telefonul vibra din nou. L-am luat incet si m-am uitat la numar. Alice. Am pus telefonul jos, refuznd sa raspund. Mai mult ca sigur ca Alice o vazuse pe Rosalie contactandu-ma. Ea vedea ca stiu adevarul. Ea vedea ce vreau sa fac si sigur v-a incerca sa ma opreasca. NU. Nu puteam permite acest lucru. Cum Bella nu mai era, eu nu mai vedeam nici un sens de a-mi mai continua existenta. Am realizat ca trebuie sa actionz rapid. Alice ar face totul ca sa ma opreasca. Nu, asta era decizia mea si nu o voi lasa pe ea sa modifice acest viitor! Furia si determinarea fierbeau in mine. Am apucat telefonul si m-am apropiat de fereastra scanand imprejurimile. Nu era nimeni, asa ca am sarit usor, aterizand pe pamantul umed. Atent sa-mi pastrez identitatea secreta am inceput sa merg pe strazi. Asteapta un minut. Daca Alice ar ncerca sa ma opreasca Imediat mi-am scos telefonul din buzunar si am format numarul de la informatii, solicitnd operatorului numarul de la Aeroportul International Rio de Janeiro. Buna ziua, cu ce va pot ajuta? Vocea era prietenoasa. Da, vreau sa fac o rezervare. Destinatie? Florenta, Italia. Ah, foarte frumos. Afaceri sau placere? Tentativa operatorului de a face conversatie ma irita. Nici una! Ummmde afaceri. Asta era destul de adevarat. Foarte bine. Data de plecare? Ct mai curnd posibil. Eu voi lua prima cursa disponibila. Lasa-ma sa vad. Avem un zbor non-stop n aproximativ doua ore. E perfect! Il voi lua! Am scos elegantul card de credit din buzunar pregatit sa-l utilizez pentru ultima oara. Alice ar vedea planurile mele si stiam ca il va convinge pe Carlisle sa-mi taie fondurile din cont. I-am dat informatiile operatorului dupa care m-am repezit pe strazile linistite. Odata ce planurile au fost finalizate, am nchis telefonul. Acesta vibra imediat n mna mea. Am privit la el, am inchis ochii ezitand pentru un moment, apoi l-am aruncat intr-un cos de gunoi. Capitolul 16-Zborul Am rasuflat usurat cand aeroportul a intrat n raza mea vizuala. Soarele ncepea sa creasca peste acoperisuri asa ca am fugit printre usile glisante ale Aeroportului International Rio de Janeiro. M-am dus direct la casa de bilete cu cardul de credit si pasaportul in mana. Domnisoara din spatele geamului, s-a uitat la mine, de parca ma cunostea, buimaca, vazand in fata ei cel mai frumos barbat din cati vazuse. Aparent nu lua in seama aspectul meu ravasit. Am blocat gandurile ei senzuale si am inceput sa bat usor cu degetele in tejghea, nerabdator sa-mi raspunda la intrebari. Cu ce va pot ajuta? a intrebat ea incepanad sa se inroseasca in obraji.

Am sunat cu doar cateva momente in urma si am facut o rezervare am raspuns eu, inca nerabdator. Numele? Edward Cullen. Degetele ei zburau peste tastatura scriind numele meu. Ochii scanau ecranul din fata ei. Ah, da, aici sunteti Dl Cullen. Pot vedea un act de identitate, va rog? Am pus documentele mele pe tejghea si ea a aruncat o scurta privire peste ele, atenta fiind mai mult la fizicul meu decat la hartii. Degetele ei au continuat sa zboare peste tastatura si imprimanta din spatele ei a inceput sa mearga. Biletul era gata. Nu aveti niciun bagaj? ma intreba ea uitandu-se cu un amestec de curiozitate, confuzie si admiratie la mine. Nu, i-am raspuns pur si simplu. Ea isi stranse buzele, usor intrigata. Prin mintea ei zburau o multime de gnduri despre aparitia mea brusca, despre nerabdarea mea, despre lipsa mea de obiecte personale. Intr-un final, mi-a dat biletul si documentele inapoi. Mai e ceva ce pot face pentru dvs? Vocea ei avea un ton ademenitor si am putut auzi dorinta ei de a-mi da numarul de telefon. Asta e tot, multumesc, i-am raspuns si m-am intors rapid. Puteam sa-i simt ochii pe mine cand am fugit prin aeroport, cu toate ca in acest ritm, ar putea considerea ca sunt foarte grabit. M-am uitat la portile de imbarcare si am urmat semnele care-mi indicau drumul spre poarta cu numarul corespunzator de pe biletul meu. Apropiindu-ma de poarta am vazut cum paznicul s-a uitat la mine cu precautie. Un barbat care trece repede prin aeroport, cu parul valvoi si fara bagaj mai mult ca sigur ca ar atrage unele suspiciuni. I-am aratat biletul de imbarcare si am trecut prin detectoarele de metal. Tipul s-a uita inca o data la mine, intrebandu-se daca aveam nevoie de ingrijiri medicale, apoi, in mod evident plictisit de rutina meseriei lui, m-a lasat sa trec fara sa ma intrebe ceva si s-a uitat la urmatorul pasager. Dupa ce am trecut de paznicul de la poarta, gandurile lui curioase in privinta mea mi-au invadat mintea. Luptam sa le pot bloca, dar mintea mea era pre slabita dupa lunile de tortura. M-am uitat de jur imprejur si am vazut intr-un colt, toaleta pentru barbati. Duhoarea de inalbitor si substante chimice mi-a ars nasul. Imediat am scanat camera. Gol. Am oftat usurat si am intrat inauntru, blocand usa. Trebuia sa fiu singur. Aveam nevoie de asta. Am ajuns la chiuveta si m-am uitat la reflexia mea din oglinda. Incet, am dat drumul la robinet si am lasat apa rece sa-mi treaca peste maini, apoi peste fata. Mainile mi-au atins pielea, trecand peste ochii mei obositi. Mi-am trecut repede degetele prin parul meu indisciplinat, incercand in zadar sa-l aranjez intr-un fel. Picaturile de apa scanteiau pe pielea mea. M-am strambat, strangand chiuveta si mi-am inchis ochii incercand sa-mi pastrez respiratia constanta. Mintea mea se intorcea la Bellaintotdeauna inapoi la Bella. Atingand buzunarul, am scos de acolo o fotografie. Ea era singurul lucru pe care il mai aveam, singura bucata de Bella. Lunile de calatorie, ploaia si uzura lasasera urme pe fotografie. Muchiile erau intoarse si o permanenta incretitura creata de cate ori deschisesem si inchisesem poza pentru a-i privi fata, separa imaginile noastre. Ct de dureros Ct de elocvent Linia separa poza, imaginile noastre, impartindu-ne in unul si altul, asa cum vom fi mereu. Chiar si moarta, Bella ramanea afara, separata de mine printr-o linie invizibila. O linie peste care nu puteam niciodata sa sper ca pot trece. Bella. Usor, am atins cu degetele imaginea din poza si apoi am dus fotografia aproape de inima mea. Nu. Nu mai aveam inima! Aveam doar un golDa, fotografia mi-a atins pieptul sigolul din el. Am gemut strangand la piept poza. M-am prins de chiuveta cautand un punct de stabilitate cand agonia punea din nou stapanire pe mine. CRACK!! Portelanul fin s-a fisurat sub presiunea din stransoarea mea, cedand. Suferinta mea s-a transformat repede intr-o furie fara margini. Eram furios ca nu mai puteam sa mai simt niciodata caldura Bellei. Eram furios ca nu

putusem sa o opresc. Eram furios pe mine ca fusesem suficient de prost sa plec de langa ea. Era numai vina mea. Odata eliberata, nevoia de distrugere ma coplesi. Aproape din proprie vointa, m-am aplecat si am luat de jos o bucata mare din portelanul chiuvetei aruncand cu ea in oglinda. Din nou, m-am aplecat si strangand in maini bucati din chiuveta am aruncat cu ele in pereti. Tencuiala incepu sa cada la picioarele mele troznind. Mintea imi era intunecata de furia oarba si am continuat sa arunc cu bucati in toti peretii, distrugand intreaga camera. Am distrus oglinda, furios pe reflexia care o trimitea inapoi la mine. Mi-am strans ochii si pumnii cu toata puterea pe care o aveam, incercand sa ma concentrez, sa-mi incetinesc ritmul respiratiei si sa-mi stapanesc temperamentul. Respirand adanc am deschis ochii si am vazut ochii ei, privirea ajungand pana la mine. Poza ei statea la picioarele mele ingropata intr-un strat de moloz. Bellangropata. Imaginea cu Bella, rece si tacuta mi-a invadat mintea trupul ei fara viata stand intr-un sicriu. Bella, ai carei obraji nu vor mai rosi niciodata, ale carei buze nu vor mai zambi, a carei piele moale eu n-o voi mai putea atingeera moarta. Am simtit cum picioarele mi se inmoaie si m -am prabusit, infasurandu-mi mainile in jurul pieptului, ghemuindu-ma la pamant. Degetele imi tremurau cand am ridicat de pe podea fotografia. Cu dragoste, am sters-o de praf si am strans-o la piept inainte de a o pune la loc, in buzunar. Durerea mi-a fost intrerupta de un sunet de dincolo de usa. Cineva incerca sa intre in baie. Mintea mi s-a concentrat pe loc. Imediat am fost constient de situatia pe care o creasem. Niciodata nu mai permisesem emotiilor sa puna stapanire pe mine, niciodata in 100 de ani nu le permisesem sa-mi conduca viataNu viata. Existenta. Stiam ca puteam fi retinut daca cineva vedea cum aratacamera. M -am uitat in jurul meu socat, abia acum realizand ceea ce facusem. Nu mai era cameraera doar un morman de moloz. Nu puteam permite sa se intample asta. Alice ar fi avut cu siguranta posibilitatea de a ma opri, daca ii permiteam. Am ascultat atent gandurile omului de la usa. Era iritat ca usa refuza sa se deschida. Stranse manerul usii si apoi pleca sa gaseasca un muncitor de serviciu care sa-i deschida usa. Cand am auzit ca a plecat, mi-am dat seama ca asta era sansa mea de a scapa. Am deschis usa si am fugit. Razele soarelui intrau prin ferestre si treceau prin filtrul aglumeratiei stralucind subtil pe pielea mea ca marmura. Am pufnit ironic!!! Tot ce aveam nevoie acum era sa atrag atentia asupra mea! Aveam nevoie de ceva care sa-mi acopere pielea, ascunzandu-o de ochii curiosi ai celorlalti calatori. In umbra, mergand de-a lungul peretelui am ajuns la magazinul cu suveniruri al aeroportului. M-am uitat pe rafturi si am gasit repede ceea ce aveam nevoie. Am luat o palarie si o camasa cu maneca lunga, ignorand imprimeul de pe ea si le-am pus pe tejghea. Casierul s-a uitat la mine complet neinteresant si plictisit de meseria lui. I-am dat cartea de credit, rugandu-ma in gand ca Alice sa nu-l fi contactat inca pe Carlisle. Am rasuflat usurat. N-o facuse. Cardul nu era blocat. O zi buna a spus casierul. Am dat din cap drept multumire, am luat palaria si camasa imbracandu-o, ascunzandu-mi astfel pielea de razele soarelui. M-am asezat pe un scaun cu spatele la fereastra, asteptand avionul. Degetele mi se stransera in pumnii si genunchii imi tremurau nervos. Nu era pentru mine un obicei sa fiu nervos, dar nu-mi puteam stapanii agitatia provocata de sentimentul ca Alice va veni dupa mine sa ma opreasca. Nu ma voi simti bine pana cand nu voi fi in siguranta, in avion. Secundele treceau si anxietatea mea crestea. Vroiam sa fiu pe scaun in avion. Nu mai aveam rabdare. Un cuplu in varsta m-a observat, gandindu-se daca sa se aseze sau nu langa mine, dar intr-un final s-a asezat cateva randuri mai departe de mine. Buna, a spus o voce mica. M-am ntors pentru a vedea o fetita, probabil de sase sau sapte ani, asezata langa mine. Ochii ei adanci, caprui se uitau la mine, examinandu-mi chipul. Buclele aurii ii incadrau chipul si cadeau in valuri pe spate. Buna, i-am raspuns. Unde te duci? A ntrebat ea. Italia. De ce? ma intreba in continuare. Am niste afaceri acolo. am raspuns sec. Oh, a spus ea. Si tatal meu calatoreste tot cu afaceri! E plecat foarte mult timp. E o calatorie lunga? ma intreba ea.

Nu, nu e lunga. Esti trista cand tatal tau e plecat? am intrebat-o eu. Din nu stiu ce motiv imi facea placere sa vorbesc cu aceasta fetita. Poate ca de vina erau ochii aceia ai ei Ea s-a gandit la asta pentru un moment si apoi a raspuns. Mi-e dor de el atunci cand nu e acasa. Tati spune cele mai frumoase povesti la culcare. Imi spune si mami, dar ea nu face ca vocile personajelor sa sune asa cum face el. Pun pariu ca si tatalui tau ii este dor de tine. Aveti o fetita sau un baiat acasa? Intrebarea ei m-a prins cu garda jos. Aici, in fata mea, aceasta fetita dulce si iscoditoare imi pusese o intrebare dificila. Mi-am imaginat ca, daca eu si Bella am fi avut un copil, el ar arata ca ea. Ar avea ochii si zambetul Bellei. Ar avea curiozitatea mea si tenacitatea ei. Cat de mult mi-ar fi placut sa pot avea un copil, sa pot creea o viata din iubire. Acesta era nca un lucru pe care eu nu-l voi putea face niciodata. Intotdeauna fusesem oarecum atras de copii, chiar fascinat de ei. Cu puterea mea, puteam sa aud gandurile lor. Ele erau mereu pure, sincere, nu erau viciate de ipocrizia care venea odata cu varsta. Nu, nu am copii. Asta-i rau. Esti asa de frumos! Pun pariu ca vei fi un tata bun. Ea mi-a zambit uitandu-se la mine, dar eu nam putut sa-i intorc gestul. Ai o prietena? ma intreba ea, uitandu-se la mine printre gene si pastrandu-si zambetul micut pe fata. Nu, nu mai am. I-am raspuns, tristetea profunda trecand prin vocea mea. mi pare rau. Ea si-a ridicat mana micuta si a atins usor racoroarea pielii mele. Ochii ei erau plini de compasiune. n nevinovatia ei, fetita imi simtise durerea. Ea imi amintea att de mult de Carlisle. Ea va fi ca un nger pazitor cand va creste. Diana! Diana! O femeie inalta o aborda repede. Diana, te-am cautat peste tot! Imi pare rau, mami, ii spuse fetita, uitandu-se la mama ei si apoi, inapoi la mine. Mami,uite, mi-am facut un prieten, murmura ea. Imi pare asa de rau, domnule, sper ca nu v-a deranjat prea mult Nu, nu foarte mult, am raspuns cu un zmbet micut. Hai, Diana. Sa mergem si sa lasam omul frumos singur. La revedere imi spuse Diana, privind inapoi la mine si facandu-mi cu mana. Mi-am ridicat mana, repetand gestul ei. Diana, nu ti-am spus sa nu vorbesti cu strainii? Stiu, mami, dar privirea lui era atat de trista Mama ei clatina din cap cu exasperare, tarandu-o pe fetita prin aeroport, determinandu-o sa nu se mai uite la mine din nou. Am admirat puterea de perceptie a fetitei. Da, intr-o zi, ea va fi un mare pazitor. O voce rasuna din statie. Pasagerii Zborului 547, non-stop catre Florenta, Italia sunt rugati sa se indrepte catre Poarta nr 11. M-am ridicat si m-am indreptat catre poarta, am trecut de filtrul de control, usurat ca de acum, Alice nu ma va putea opri. M-am asezat pe locul meu si am tras parasolarul reducand lumina ce intra pe fereastra. Mi-am tras bolurile palariei peste ochii pretinzand ca dorm. Asa imi era mai usor sa evit conversatiile cu alti pasageri. Nu aveam prea mult timp la dispozitie si trebuia sa ma gandesc la planurile mele. Stiam ca merg la Volturi si ca le voi cere sa ma omoare dar planurile mele nu avansasera mai mult de atat. Nu stiam cum sa le spun, ce sa le spun, care era motivul pentru cererea mea, ce faceam daca ei ma refuzau. Un milion de scenarii si de intrebari imi strafulgerau mintea. Carlisle imi vorbise adesea de timpul petrecut cu Volturii si stiam ca sunt in numar de trei. Aro, ar fi probabil cel mai intrigat de cererea mea. Capacitatea lui de a citi gandurile i-ar permite sa vada tot. El ar vedea dragostea mea pentru Bella, ar vedea toata suferinta mea de cand o parasisem, ar vedea cum am aflat de moartea ei si ar vedea ca nu puteam trai fara ea. El s-ar confrunta cu durerea mea, prin amintirile mele, asa ca ar intelege perfect cererea mea. Dar daca nu il convingeam? Ce voi face daca ei ma refuza? Volturi erau de neclintit atunci cnd venea vorba de respectarea regulilor. Immdaca ei mi -ar refuza cererea o sa trebuiasca sa gasesc o metoda de a-i forta. M-am oprit din ganduri, hotarat sa astept decizia lor, inainte de a incepe sa ma gandesc la alte planuri. Daca ma gandeam la asta, mai mult ca sigur Aro v-a stii ce vroiam sa fac si asta nu era in interesul meu. M-am

strambat mental si un fior imi cutremura trupul gandindu-ma cat de dureros ar fi sa-mi continui existenta impotriva vointei mele. Gndurile mele m-au purtat inapoi la familia mea. Ei ar plange pierderea mea si nu m-ar intelege. Trebuia sa le dau o explicatie. Am ridicat mna facand semn catre un insotitor de bord. O femeie blonda m-a vazut si a venit, sprijinindu-se de pasagerul asezat langa mine. Da, domnule, cu ce pot sa va ajut? A ntrebat ea. As dori si eu un pix si o hartie, va rog. Desigur, mi-a zambit si s-a intors. A revenit cateva momente mai tarziu cu un pix si mai multe foi de hartie. Am dat din cap in semn de multumire si mi-am indreptat privirea catre hartia alba. Mi-am cuprins tamplele, incercand sa ma decid ce sa scriu. Cum iti iei la revedere de la familia ta? Cum sa le explici motivele pentru care nu mai vrei sa traiesti? Nici in visele mele cele mai salbatice nu mi-am imaginat ca voi ajunge vreodata in acest stadiu, de a-mi explica propria moarte. Am luat pixul si l-am atins de hrtie. Am ezitat pentru un moment, apoi am inceput sa scriu. Eu, aproape ca nu stiu de unde sa ncep. Pna acum, cu siguranta, Alice v-a informat cu privire la intentiile mele. Stiu ca asta va ntristeaza, dar va promit ca aceasta este singura cale buna pentru mine. Bella e viata mea si acum, ca ea nu mai este, eu nu mai vad nici un scop n existenta mea. Eu nu mai pot umbla pe acest pamnt n pace. Sufletul meu pereche a disparut si eu nu pot sa traiesc fara el. Alice, te rog sa nu te invinuiesti ca nu ai putut sa ma opresti. Stiu ca probabil, ai incercat. Ai grija de familie si prevesteste un viitor luminos pentru ea. Jasper, ai grija de familie. Acum, mai mult ca niciodata, darul tau, poate ajuta la vindecarea familiei mele dupa disparitia mea. Ei vor avea nevoie de putere si calm. Rosalie, eu sincer nu stiu ce sa spun. Oricum iti multumesc ca m-ai informat despre moartea Bellei, chiar daca abordarea a lasat ceva de dorit. Nu te invinovatii. Oricum as fi aflat in cele din urma. Emmett, ma bazez pe tine pentru a fi pilonul de rezistenta pentru familie. Fi protectorul lor! Esme, tot ce pot sa spun este ca imi pare rau. Tu ai fost cea mai buna mama pe care as fi putut spera s-o am. Dragostea ta m-a ajutat cel mai mult in existenta mea. Carlisle, imi pare rau. mi pare rau ca nu pot sa fiu omul pe care ti-l doresti. Imi pare rau ca m-am dovedit a fi o astfel de dezamagire. Te rog sa nu crezi ca am ajuns aici din vina ta sau a mamei mele. Eu nu mi-as fi putut dori un tata mai bun, mai plin de campasiune decat tine. M-ai invatat atat de multe in aceasta viata si m-ai iubit mai mult decat am meritat vreodata. Sper ca intr-o zi, sa ma poti ierta. Va iubesc pe toti. Va rog, aveti grija unul de celalalt. Al vostru pentru ntotdeauna, Edward. Am pliat hrtia si am pus-o n buzunar, gandindu-ma ca o voi expedia cand avionul v-a ateriza. Era singurul lucru pe care mai puteamsa-l fac. Cand am pus scrisoarea in buzunar, degetele mele au atins marginile fotografiei. Am tras-o pentru a privi imaginea ei inca o data. Bella zmbea usor la mine, cu ochii plini de incertitudine. Privisem aceasta poza de mii de ori in aceste ultime luni si ea inca imi taia respiratia. Ochii ei adanci, ciocolatii patrunsesera in sufletul meu. Buzele ei implorau sa le sarut. Obrazul ei astepta mangaierea mea. Am inchis ochii, suspinand incetisor. Este foarte frumoasa. M-am uitat sus si am vazut femeia de lnga mine privind fotografia. Da, a fost, i-am raspuns. A fost? ntreba ea, cu o nota de ingrijorare in vocea ei. Da, ea a murit cu cteva zile n urma, am soptit, vocea rupandu-mi-se de durere la aceste cuvinte. Imi pare asa de rau Mna ei s-a intins spre mine, atingandu-mi usor bratul. I-am dat un zambet politicos si am pus fotografia inapoi in buzunar. Ea a revenit la cartea ei, nedorind sa ma deranjeze. M-am cufundat mai mult in scaun si am inchis ochii. Pregatit pentru somn. Pregatit sa termin cu durerea mea. Speram ca sfarsitul sa vina cat mai curand. Capitolul 17 Doamnelor si domnilor, in curand vom ajunge n Florenta, Italia. Va rugam asigurati -va ca scaunele sunt in pozitie verticala si centura de siguranta este N-am mai ascultat mesajul capitanului.

Am deschis ochii si m-am ntins, simuland ca as fi un om care a dormit 11 ore. M-am ridicat putin si uitanduma pe geam am vazut clipind luminile din Florenta. Oh, ce frumos este! zise femeia de langa mine, aplecandu-se peste mine pentru a vedea mai bine luminile orasului. Am dat din cap fiind de acord. Mintea mea a inceput sa lucreze din nou. Mi-am petrecut durata zborului impingand totul departe. Nu am vrut sa ma gandesc la Bella. Nu am vrut sa ma gndesc la familia mea. Si cu siguranta, nu am vrut sa ma gandesc la motivul calatoriei mele. Am ncercat sa obtin o stare de amorteala completa, sa ma afund intr-o stare de deprivatiune senzoriala. Era starea cea mai apropiata de somn. Vocea capitanului se auzi din nou din difuzoare: nsotitorii de zbor, sa se pregateasca pentru aterizare. Am cuprins bratul scaunului si m-am uitat inca o data pe fereastra in timp ce avionul cobora peste oras. Anxietatea mea crestea. O mica voce din mintea mea tipa la mine: Nu, Edward, nu face asta! Te rog, oprestete!! Nu am putut stabili daca acesta era un strigat indepartat de la familia mea sau o mica voce din constiinta mea care incerca dintr-un oarecare motiv sa ma opreasca. Oricum, am blocat-o. Nimic nu ma va impiedica de la misiunea mea. Am simtit o mana mica pe bratul meu, strangandu-l usor. Nu fi nervos, draga. Vom ateriza in curand in conditii de siguranta. Femeia de lnga mine interpreta-se gresit anxietatea mea, ca fiind frica. Am zmbit usor, lasandu-o sa creada ca intr-adevar sufeream de aerofobie. Daca ar fi stiut ca pericolul cel mai mare se afla chiar langa ea, atunci ei i-ar fi fost frica Avionul se cutremura cand rotile au atins pista si incetinii in timp ce se apropia de poarta. Inca o data, vocea se auzi in difuzoare. Doamnelor si domnilor, bun venit la Aeroportul din Firenze. Ora locala este 9:48. Pentru siguranta si confortul dumneavoastra, va rugam sa ramneti asezati cu centura de siguranta fixata, pna cnd, capitanul v-a opri semnul de la centura. Inca o data am incercat sa ignor informatiile nefolositoare din difuzoare. n numele Lufthansa Airlines si a intregului echipaj, va multumesc ca ati calatorit cu noi si va mai asteptam, pentru o noua calatorie cu noi, in viitorul apropiat. Sa aveti o sedere placuta in Florenta! Nu puteam sa ignor vocea Avionul s-a oprit. Pasagerii obositi din jurul meu au nceput sa-si stranga bagajele si sa se ridice, murmurnd n tonuri emotionate. M-am ridicat si femeia de langa mine imi zambi politicos de la revedere si incepu sa se miste pe culoar. M-am miscat si eu n spatele ei ndreptandu-ma spre iesire. Imi simteam picioarele grele, ca si cum as fi fost incaltat cu o pereche de cizme din ciment si otel, fiecare pas fiind mai greu ca ultimul. Stiam in mintea si in inima mea ca asta imi doream cu adevarat sa termin cu existenta mea. Dar, se pare ca trupul nu vroia sa colaboreze. Un sentiment de autoconservare lupta mpotriva vointei mele. Mergand de-a lungul culoarului, vocile din capul meu continuau sa ma roage sa ma opresc. Mi-am scuturat capul fortandu-mi concentrarea sa revina si sa blochez vocile. Am continuat sa le mping afara din mintea mea, incercand sa ma concentrez exclusiv pe misiunea mea. Am trecut de poarta si de terminalul aeroportului plin de viata. Mi-am facut drum prin multime indreptandu-ma catre harta lipita pe peretele de langa magazinul cu suveniruri. M-am uitam la punctul rosu care-mi indica sunteti aici si am scanat harta uitandu-ma spre Volterra, reperand destinatia mea la aproximativ 50 km sud-vest de pozitia mea actuala. Am nchis ochii pentru scurt timp si am luat o gura de aer. Imaginea cu Bella imi zambea din spatele ochilor mei inchisi, dar buzele ei ramasera tacute. Pentru un scurt moment, un licar de speranta trecu prin mine. Ce se ntmpla daca Carlisle avea dreptate? Ce se ntmpla daca exista ceva si pentru noi? Daca toate astea ar fi posibile, as face tot ce puteam ca sa fiu cu Bella din nou, chiar si in moarte. Oricum, indiferent daca Carlisle avea sau nu dreptate, sfarsitul va veni repede pentru mine. Ori voi fi impreuna cu Bella in viata dedincolo, ori pur si simplu voi inceta sa mai exist. Oricare din aceste scenarii imi era suficient pentru a incheia cu suferinta mea. M-am ntors si mi-am facut drum prin multime, indreptandu-ma spre iesire. Am trecut de usile glisante si aerul rece al nopti ma izbi peste fata ajuntandu-ma sa-mi lipezesc gandurile. M-am uitat n sus la cer si am vazut milioane de stele stralucitoare. M-am folosit de ele pentru a gasi directia calatoriei mele si intorcandu-ma am nceput sa merg spre Volterra.

Nu m-am oprit pentru a admira frumusetea orasului care ma nconjura. Mintea mea era concentrata pe Volterra si in timp ce mergeam am inceput sa-mi formez planul de actiune. Cum ma voi apropia de Volturi? Oare voi reusi sa trec de garzi si sa obtin o audienta la ei? Cu siguranta, acestia vor fi dispusi sa ma vada daca le voi spune ca sunt fiul lui Carlisle. Cu toate acestea, ei ar putea vedea asta ca pe un motiv suficient de puternic pentru a nu-mi aproba cererea. Ei nu vor vrea sa ucida fiul unui prieten. Nu, nu, nu conta! Ii voi arata lui Aro gandurile mele, chiar daca asta insemna ca el sa afle astfel toate faptele familiei mele. Carlisle intotdeauna imi permisese sa fac ceea ce simteam ca e mai bine pentru mine si ei ar vedea asta. Aro ar stii ca, Carlisle nu se va supara pe ei daca imi vor accepta cererea. Nu am putut vedea nici un motiv pentru ca ei sa-mi refuze cererea. Nu ar incalca nici o regula. Ei nu vor fi considerati responsabili pentru moartea mea. Familia mea nu s-ar razbuna pe ei pentru ca stiau ca era dorinta mea sa mor. Continuam sa merg si sa reflectez la intalnirea mea cu Volturi. Nu aveam puterea de a-mi face picioarele sa alerge, asa ca mergeam incet, poate chiar prea incet pentru un vampir. Corpul meu lupta impotriva mea cu fiecare pas facut.

Gndurile m-au purtat inapoi la familia mea. Pentru un scurt moment realizarea egoismului din actiunile mele imi lovi inima. Am putut sa vad tristetea intiparita pe fetele celor pe care ma iubeau, atunci cand vor afla despre tragica mea plecare de pe acest pamant. Am putut vedea tristetea din ochii lui Carlisle si modul in care el o imbratisa pe Esme, sustinandu-o. I-as rupe inima. Cu siguranta Carlisle ar lua actiunile mele asupra lui si se va considera vinovat ca nu a putut sa ma opreasca. El s-ar invinovati pentru ca mi-a permis sa fug. El s-ar invinovati pentru moartea Bellei si actiunile mele ulterioare. Tatal meu, cel mai intelept dintre noi toti, s-ar fi redus la un om plin de ndoiala si de autodezgust. Am putut-o vedea pe Esme. Dragostea ei pentru mine, nu cunostea limite. Ea avusese grija de mine ca de propriul fiu si ma iubise intotdeauna mai mult pe mine decat pe fratii mei, pentru ca eram singur. Bucuria ei in legatura cu relatia mea cu Bella fusese spulberata in noaptea aceea blestemata, la aniverasarea ei. De atunci nu i-am mai vazut zambetul. Oare moartea mea ar aduce-o din nou in pragul depresiei? Amintirile de la moartea copilului ei biologic ar coplesi-o? Oare Carlisle va fi suficient pentru a-i alina starea? Am putut-o vedea pe Alice. Vocea ei striga in capul meu. Am putut-o auzi strigndu-mi numele si cerandu-mi sa renunt. Ea s-ar invinui pentru ca nu vazuse mai devreme viziunea, dar oricum nu ar fi putut sa vada calea pe care o urmam inainte de a ma decide. Ea imi spusese inainte de a pleca din Forks ca decizia mea era gresita, ca asta ne va distruge atat pe Bella cat si pe mine, dar eu nu o ascultasem. M-am blestemat pentru cat de orb fusesem. Ar fi trebuit s-o ascult. Jasper. Pentru el va fi cel mai dificil. Va fi dificil sa simta toata tristetea familiei mele pentru pierdea mea, dar va fi obligat sa ii sustina. Jasper, mai mult dect oricare altul, ntelegea ca abilitatile noastre pot fi uneori mai mult un blestem dect o binecuvntare. Fie ca erai atacat fara mila de gndurile altora, fie de emotiile lor, noi doi intotdeauna fusesem de acord ca puterile noastre erau intr-adevar un blestem. Nu stiu daca Rosalie ar fi trista pentru mine. Am petrecut o parte buna din existenta noastra respingandu-ne reciproc. Chiar daca ea l-a gasit pe Emmett, nca mai era nemultumita ca eu nu o dorisem, ca nu ma indragostisem de frumusetea ei, la fel ca toti ceilalti barbati. Rosalie va fi n regula. Ea e puternica si rezistenta. Ea ii va ajuta pe ceilalti sa mearga mai departe, dupa disparitia mea.

Emmett. Si el ar plange, chiar daca nu in mod deschis. Mi-l imaginam deja luptandu-se cu un urs sau sacaindul la nesfarsit pe Jasper ca sa se lupte cu el. Si asta doar ca sa-si ascunda frustrarea si tristetea. El va rade si va glumi asa cum fusese mereu, protejandu-i pe ceilalti de tristetea lui. De cand venise in familia noastra, intotdeauna ne facuse sa radem cu glumele lui. Apoi era Bella. Oare ea ce ar crede de actiunile mele? n cazul n care ea ar fi fost aici cu mine, ce-ar spune? Oare ar incerca sa ma opreasca? Dupa tot ce ii facusem, dupa cat de mult o ranisem i-ar mai pasa oare? Nu mi-am putut imagina ca dulcea mea Bella nu ar incerca sa ma opreasca, chiar si dupa tot ce-i facusem. Era cea mai altruista persoana pe care o intalnisem n toti anii mei. Ea m-ar ierta, chiar daca nu o meritam. Da, cu siguranta, nu meritam iubirea ei, iertarea ei. O mintisem in modul cel mai atroce, rupandu-i inima. Minciunile ce i le spusesem in ziua aceea in padure au fost cea mai mare blasfemie. Niciodata nu ar fi trebuit sa le spun. Oh, Bella, daca doar Mi-am strns bratele in jurul pieptului meu, pentru a impiedica golul si durerea sa ma rupa in bucati. Daca eu nu as fi plecat? Daca as fi ascultat de familia mea si as fi ramas? Bella nu merita sa moara. Bella merita o viata plina de iubire si fericire. Ea credea ca puteam sa-i ofer asta. Poate ar fi trebuit sa-mi dau o sansa Am oftat puternic si a continuat sa merg obosit de-atatea ganduri, de-a lungul drumului, spre Volterra. Cerul negru era iluminat de luna si zidurile orasului vechi au inceput sa se zareasca. Zidurile erau decorate cu stegulete rosii ce se miscau in adierea usoara a vantului. Am intrat pe poarta de acces, calcand usor pe aleea ingusta. Mi-am ridicat capul si m-am uitat la Turnul cu ceas. Era aproape miezul noptii. Mi-am imaginat ca Alice ar fi deja pe drum pentru a ma opri. I-as auzi cu siguranta gandurile daca s-ar apropia de mine incercand sa ma impiedice de la misiunea mea. Mi-am amintit din nou de povestile lui Carlisle din timpurile in care locuise cu Volturii, incercand sa-mi reamintesc unde anume locuiau cu adevarat. Oare mi s-ar permite accesul in oras la ora asta? Ah, carne proaspata M-am ntors pentru a vedea un barbat voinic apropiindu-se de mine. Era inalt si puternic, amintindu-mi oarecum de Emmett. Avea parul scurt, negru si ochii rosii care creeau un contrast interesant cu tenul lui masliniu. Se uita la mine ca si cum eram un luptator in ring. Oh, nu-l supara. El este foarte nerabdator cand vine vorba de lupta. M-am ntors pentru a vedea o alta figura apropiindu-se. Avea parul si tenul la fel de inchis ca primul, dar atitudinea lui nu era la fel de intimidanta ca si a celuilalt. Numele meu este Demetri, iar acesta este Felix, a spus ca el facand un semn catre vampirul inalt de langa el. Poti sa-mi spui ce te aduce la Volterra la ora asta? Da, ii caut pe Volturi, i-am raspuns cu convingere. Ei bine, ai gasit ce cauti! a raspuns Felix strangandu-si mainile, dornic de o lupta. Voi trebuie sa fiti membri ai Garzii. Eu vreau sa vorbesc cu stapnii vostri, Aro, Caius si Marcus. Au schimbat o privire curioasa, surprinsi de cunostintele mele despre Volturi. Foarte bine, urmeaza-ne. zise Demetri facandu-mi semn sa-i urmez. Ne-am indreptat catre o cladire nalta, care arata ca un castel vechi, dar cnd portile s-au deschis am ramas uimit de felul in care arata. Peretii erau acoperiti cu lambriuri de lemn iar podelele erau mochetate intr-un verde inchis. Nu existau ferestre, dar in locul lor atarnau tablouri mari cu peisaje toscane. Canapelele din piele erau aranjate placut iar mesele lucioase sustineau vaze de cristal pline cu flori. In mijlocul salii se afla un birou inalt de mahon, in spatele caruia mi-am imaginat ca ar sta o receptionista. Nu m-a surprins insa ca nu era nimeni la ora asta acolo. Am fost dus la un lift si am coborat mai multe niveluri. Usile se deschisera pentru a descoperi un hol lung, cu pereti albi si podele mochetate cu un gri industrial. Holul era puternic luminat de neoane. Am inaintat pe hol trecand printr-o usa grea de lemn. Atmosfera s-a schimbat drastic, ca si cum as fi pasit printr-o oglinda. Nu mai eram inconjurat de ziduri de ciment si lumini. Acum eram inconjurat de intuneric, trecand printr-un pasaj umed, de piatra. Mi-am amintit aceste holuri din gndurile lui Carlisle, dar experienta primului contact cu ele era oarecum descurajanta. Am respirat profund, facandu-mi curaj pentru planul meu. Pentru att de mult timp, misiunea mea fusese doar o colectie de gnduri si idei! Acum, eram pus in fata faptului implinit. Un fior brusc trecu prin mine facandu-ma sa tremur. Nu ma asteptasem la asta.

Demetri si Felix ma urmau indeaproape. Ne apropiam de sfarsitul pasajului. Auzeam murmur de voci si Demetri a deschis usa dezvaluind un foisor mare, luminat slab de lumanarile de pe zidurile vechi. Nu exista alta mobila, in afara de trei scaune masive din lemn, ca niste tronuri, sprijinite de peretii curbati din piatra.

Toti ochii s-au indreptat in directia noastra cand am intrat. Auzeam gandurile confuze ale vampirilor, dar nu le-am luat in seama. Incercam sa fac o legatura cu vampirii din amintirile lui Carlisle. Demetri a vorbit primul. Acest domn a solicitat o audienta la Aro, Caius si Marcus. Ah, ce avem aici? M-am uitat in sus pentru a vedea un barbat ntr-o mantie neagra uitandu-se curios la mine. Avea parul lung, negru, ochii ii erau rosii dar culoarea era laptoasa. Pielea lui era alba ca a mea, dar ceva mai translucida si mai delicata. L-am recunoscut imediat din tabloul din biroul lui Carlisle. Aro. M-am gndit. El se apropie de mine, urmat indeaproape de o femeie micuta. Mi-am imaginat ca ea trebuie sa fie acolo pentru protectia lui. A pasit spre mine si ochii lui ardeau intrebandu-se ce e cu aparitia mea aici. Se pare ca ai avut o calatorie lunga, a spus el,cercetandu-mi imbracamintea. Da, asa este. Am o problema pe care vreau sa o dicut cu tine. Chiar asa? Trebuie sa-ti spun ca venirea ta aici a cauzat o dicutie destul de lunga. Nu se intampla prea des ca un vampir din afara clanului nostru sa ne caute. El se apropie mai mult de mine, curiozitatea lui atingand culmi nebanuite si degetele ii zvacneau strangadu-le si dechizandu-le in pumni din cauza agitatiei si curiozitatii ce ardea in el. Carlisle imi spusese de capacitatea lui Aro de a vedea gndurile unei persoane prin atingere si vedeam cat era de nerabdator sa vada n mintea mea. Cu ce te pot ajuta? continua el uitandu-se cu interes la culoarea ochilor mei. Spune-mi, ai o aversiune pentru sursa normala de hrana sau ai fost nvatat sa traiasti cu o dieta din snge de animal? O multime de soapte si murmure au umplut camera. Aro a ridicat mana, facand un semn de liniste. Cunosc doar un singur clan care a imbratisat acest stil de viata. Spune-mi, care este numele tau? Edward Cullen, i-am raspuns. Ochii i s-au aprins instantaneu. Ah, trebuie sa fi baiatul lui Carlisle. Am dat din cap aprobandu-l. El a zmbit si batu din palme. Splendid! Ochii ii sclipeau in intuneric.Spune-mi, ce mai face dragul meu prieten? El o duce destul de bine, multumesc. Si vad ca nca mai ncearca sa scape de ceea ce este El nu se desfata distrugand si luand vietile oamenilor din jurul lui. Disciplina lui si capacitatea de daruire sunt de admirat. i-am raspuns. ntr-adevar, ntr-adevar. Deci, ce ar putea sa-l aduca aici? Hmmoare doreste sa afle cum e sa fi un adevarat vampir? S-a saturat de stilul de viata impus de Carlisle? Am ascultat gndurile lui Aro in timp ce se gandea ce sa-mi spuna. El nu stia ce ar putea face pentru mine, dar era nerabdator sa-mi citeasca mintea. Sosirea mea aici il intriga foarte mult. Deci, spune-ne, tinere Edward ncepu Aro din nou. Spune-ne ce te aduce la Volterra? Am nchis ochii pentru scurt timp si am oftat. Venise timpul. Mi-am ridicat bratul catre el si i-am spus: Cred ca ar fi mai bine daca ti-as arata.

Un zambet larg crescu pe fata lui Aro in timp ce facea ultimul pas spre mine, inghitind distanta dintre noi si, ridicandu-si mana ma atinse. Capitolul 18 Ochii rosii ai lui Aro straluceau puternic n lumina lumnarilor cand a pasit spre mine ridicandu-si mana. Era doar la cativa centimetri pe bratul meu. Puteam sa simt curiozitatea sa ca o forta gravidationala care ma atragea spre el. Minile noastre s-au atins si am privit cum ochii lui Aro au strafulgerat deschizandu-se si inchizandu-se cand gradul de concentrare a fost atins. Am inchis si eu ochii,uitandu-ma la viata mea, prin mintea lui. Am putut vedea amintirile din viata mea umana, din copilaria mea, i-am vazut pe parintii mei si casa noastra din Chicago. Am putut-o vedea pe mama, aplecata peste mine, ingrijorata, in timp ce eu eram pe patul de moarte din cauza gripei spaniole. Am putut vedea fata lui Carlisle aplecat peste patul meu de spital, soptind despre dorintele mamei mele. Si apoi, durere! Durerea veninului curgand prin venele mele. Amintirile au devenit rapid mai clare. Carlisle statea cu mine, explicandu-mi ceea ce el a facut si ceea ce am devenit. Ochii lui erau plini de durere, dar eu nu-l invinuiam pentru actiunile sale. El m-a nvatat cum sa traiesc ca un vampir, dar nu ca un monstru. El m-a ajutat sa dau un sens vocilor si imaginilor din mintea mea, cand eu eram prea confuz si speriat pentru a intelege ce se intampla. Apoi am vazut-o pe Esme. Era distrusa. Carlisle mi-a explicat ca a ncercat sa se sinucida, dupa moartea fiului ei si ca el doar a vrut s-o salveze. Era prea frumoasa ca sa moara! imi spusese el. Am putut vedea dragostea din ochii lui cnd o privea, n timpul transformarii. Am vazut-o trezindu-se si vedeam cum aceeasi dragoste umplea ochii ei. Era ca si cum ei pareau sa se cunoasca inainte de aceasta ntlnire. Am vazut nunta lor si noul nostru statut: o familie. Esme m-a adoptat si eu eram fericit cu aceasta decizie. Ea avea nevoie de un fiu si eu aveam nevoie de o mama. Apoi am vazut tristetea din ochii lor cand am plecat. Tineretea mea rebela pusese stapanire pe mine. Nu mai ntelegeam stilul de viata al lui Carlisle si simteam ca e gresit sa mearg mpotriva adevaratei mele naturi. Miam amintit gustul primului sange uman, nectarul dulce care imi saturase setea asa cum nimic altceva nu putuse s-o faca pana atunci. Cu toate acestea, chiar si n rebeliunea mea, moralitatea pe care Carlisle mi-o insuflase a ramas in mine. Ii cautam pe criminali si violatori impunand propria mea justitie. Apoi, m-am trezit ca alunecam pe o panta periculoasa, incepand sa omor oameni doar pentru gandurile lor, nu pentru actiunile lor. Constiinta m-a lovit, realizand ceea ce faceam si m-am ntors cu umilinta la Carlisle si Esme. Ei m-au primit inapoi, ca pe fiul risipitor si nu m-au judecat niciodata pentru plecarea mea. Amintirile au strafulgerat cu ctiva ani mai inainte. Anul 1933. Carlisle a adus acasa o femeie batut rau. Parul ei blond era incalcit si plin de sange, buzele ii erau umflate si o vanataie violeta ii cuprindea obrazul. Am recunoscut imediat ca era un om si am tipat la Carlisle pentru imprudenta lui. Cum a putut s-o aduca la noi? Ea ar fi att de usor de recunoscut! Compasiunea lui Carlisle l-a obligat s-o salveze. Am stiut ca el si Esme sperau ca ea ar deveni viitoarea mea partenera. Cnd s-a trezit Rosalie, era ntr-adevar frumoasa, dar niciodata nu am vazut-o altfel decat ca pe o sora. Stiam ca parintii mei doreau ca ea sa-mi fie partenera, dar asta era imposibil. Ea nu era menita sa-mi fie partenera. Rosalie nu m-a suportat de la bun inceput, frustrata fiind de faptul ca nu ma subjuga frumusetea ei, cand toata lumea era uimita in jurul ei. Apoi am vazut-o pe Rosalie transportand un om mare n brate. Era ranit grav si l-a rugat pe Carlisle sa-l schimbe pentru ea. Am vazut n ochii ei aceeasi iubire pe care o vazusem si in ochii lui Carlisle, atunci cnd o schimbase pe Esme. Rosalie a explicat ca l-a gasit n padure, ca fusese atacat de un urs, ca el ii amintea de un baiat din viata ei umana si ca trebuia sa-l salveze. Emmett a fost un plus bine venit in familia noastra, el a devenit fratele pe care intotdeauna mi l-am dorit. La scurt timp dupa sosirea lui Emmett, ne-am mutat din nou. De data aceasta ne-am mutat intr-un mic oras din Washington Forks. Apoi am vazut confruntarea cu un trib de razboinici Quileute cand eram la vnatoare. Carlisle a actionat diplomat si l-a convins pe seful lor, ca nu eram ceea ce ei credeau, ca noi eram diferiti. Au semnat un tratat si am promis ca nu vom rani niciodata oameni pe terenurile lor, iar ei au promis ca vor proteja secretul nostru. Anii au trecut si amintirile au ajuns in 1950. Casa noastra a fost invadata de doi vampiri noi, o femeie mica, cu parul negru si un barbat nalt blond, Jasper. Femeia, Alice, parea sa stie totul despre familia noastra. Ea si Jasper ne-au cautat dorind sa ni se alature. Sosirea lor era ciudata, dar ei pareau sa se potriveasca perfect n dinamica familiei noastre, ca si cum erau meniti sa fie acolo. Pentru mine venirea lor era o usurare. In sfarsit

nu mai eram singurul ciudat din familie; acum aveam cu cine sa impart experientele mele. Intre mine si Alice s-a format instantaneu o legatura puternica si indestructibila. Vietile noastre au continuat sa treaca n fata ochilor mei. Aro a vazut amintirile mele si chiar mult mai mult dect anticipase vreodata. El a putut vedea nu numai gndurile si amintirile mele, dar a primit, de asemenea, si gandurile familiei mele care trecusera prin mintea mea. Aro era intrigat de tot ceea ce vedea si se bucura privind n viata prietenului sau si a familiei sale anormale. Apoi, a venit anul 2003. Am revenit la Forks, saizeci de ani dupa dupa prima noastra ntlnire cu Quileutes. Ne-au adus aminte de tratat si desi nu erau fericiti de ntoarcerea noastra, nu ne-au deranjat. Am nceput liceul, nca o data. Cladirea se schimbase oarecum de la ultima noastra ntlnire, dar o mare parte din ea ramase la fel. Ne-am amestecat printre ceilalti elevi de acolo, pretinzand ca invatam materii noi, cand noi le studiasem deja de sute de ori. 18 ianuarie 2005 parea la fel ca orice alta zi, pna cnd am vazut-o. Liceul vuia de sosirea noului elev. I-am vazut chipul n mintea elevilor, dar nu ma interesa. Am vazut-o in cantina cand fratii mei m-au ntrebat despre gandurile noii sosite. M-am luptat pentru a intra n mintea ei, pentru a vedea ce gandea despre noi, dar gndurile ei erau ciudat de tacute. Confuzia si furia ma coplesise. Apoi eram in clasa, dorindu-mi ca ora sa treaca repede si sa plec acasa. Ea a trecut prin fata radiatorului si aerul i-a suflat parul, parfumul ei venind direct spre mine. Aroma m-a lovit ca o minge, arzandu-mi gatul, eliberand toti demonii din mine. Ea a venit spre mine si, nerealizand pericolul, s-a asezat pe scaunul de langa mine. Ce fata proasta! De ce era ea acolo pentru a ma tenta? Milioane de scenarii am nascocit n mintea mea ca s-o omor, dar am rezistat. Cu un miros asa de puternic si de frumos ca al ei, nca nu ntelegeam cum de fusesem n stare sa rezist. Am deschis ochii usor si l-am vazut pe Aro lingandu-si buzele la aroma sangelui din amintirile mele. Da, ea era catareata mea. Am marait instinctiv, dar el mi-a ignorat reactia. M-am vazut explicandu-i lui Carlisle ce se intampla si plecand in graba la Denali. Am vazut saptamna in care am stat acolo, incercand sa inteleg de ce soarta imi facuse asta. De ce o trimisise pe ea sa ma tenteze. Apoi mam vazut revenind in Forks, determinat, sa infrunt situatia si demonii din mine. Si acolo era din nouBella. M-am prezentat si am ncercat sa ma mprietenesc cu ei, punnd ntrebari despre viata ei, ncercnd sa aflu cat mai multe despre ea. Mintea ei tacuta ma intriga si ma luptam sa depasesc setea care ma coplesea, cand eram asa de aproape de ea. Nu mai intalnise niciodata o fiinta att de frumoasa si att de fascinanta. M-am trezit atras ciudat de ea, iar ei, spre deosebire de alti oameni nu ii era frica de mine. Ea nu lua in seama toate ncercarile mele de-a o avertiza subtil de pericolul cu care se confrunta. Apoi am vazut accidentul. Nu! Fara sa ma gndesc, am strafulgerat langa ea si am oprit dubita care ar fi uciso. Fata ei era plina de uimire si de mirare. Curiozitatea din ochii ei si ntrebarile ei reprezentau o amenintare grava la expunerea mea si a familiei mele. Eu nsumi eram uimit de ceea ce facusem pentru salvarea ei. Apoi, acolo era ea, ngerul meu, dormind pasnic. Parul ii era imprastiat pe perna, in jurul fetei, frumusetea ei taindu-mi respiratia. Ea a vorbit n somn, mormaind despre mama ei si despre vreme si apoi s-a ntmplat. In acel moment ea mi-a pronuntat numele in somn. Am stiut n acea clipa ca eram indragostit. Inima mea a crescut in pieptul meu, la amintirea caldurii si dragostei ei. Eram complet si permanent schimbat din acel moment. Viata mea nu va mai fi niciodata la fel. Amintirile au trecut prea repede pentru a aprecia pe deplin binefacerile lor. Imi doream sa raman acolo, prins in amintirile cu Bella vie, inainte ca ruptura tragica sa ne desparta pentru totdeauna.

Am vazut fata ei fascinata cand m-a privit stralucind n poiana. Mi-am muscat buzele instinctiv cand amintirea primului nostru sarut a trecut prin mintea lui Aro. Bratele mi-au cuprins pieptul cand am simtit imbratisarea ei. Simteam cum golul din mine ma atragea si mai mult. Amintirile au continuat. M-am vazut impreuna cu familia mea jucand baseball. L-am vazut pe James si fulgerarea din ochii lui cnd a prins mirosul Bellei. Mi-am revazut familia fugind cu Bella si sngele Bellei cand

James a muscat-o. Am simtit din nou furia arzandu-ma cand am urmarit lupta mea cu James. Am putut simti din nou gustul sngelui ei, amintindu-mi senzatia cand am supt veninul din rana. L-am auzit pe Aro rasufland greu, captivat de modul n care sngele ei ma afectase si uimit de rezistenta mea. M-am simtit-o pe Bella n bratele mele cand am dansat n lumina lunii. Am auzit-o intrebandu-ma de schimbarea ei, astfel nct sa putem fi mpreuna pentru totdeauna. Oh, cum as fi vrut sa-i accept cererea! Asta fusese una din milioanele de greseli care imi apasau umerii. Daca stiam ca despartirea va duce la moartea ei, as fi acceptat cererea ei. Am vazut obrajii imbujorati ai Bellei tinand un pachet argintiu in mana. Am vazut picatura de snge pe vrful degetului si corpului lui Jasper alergand spre ea. Am vazut-o pe Bella ntins pe podea,cu bratul sangerand, din cauza mea. Am vazut-o pe Bella n padure, lacrimile curgand pe obraji, implorandu-ma sa nu plec. Pieptul mi se zgudui de un hohot de plns. Am inchis ochii strans, fortndu-ma sa ramn n continuare puternic. Amintirile ma copleseau si simteam ca ma prabusesc sub greutatea lor. M-am vazut pe mine, prin pustiu. Am vazut dezamagirea tatalui meu. L-am vazut pe Lucian. Am vazut-o pe Victoria. Am vazut pustiul din viata mea din ultimile luni. Apoi am auzit vocea, vocea surorii mele spunandu-mi ca Bella era moarta si vocea baiatului, confirmandu-mi. Nu mai puteam continua. Mi-am nchis mintea, nedorind sa ma mai uit niciodata la amintiri. Aro a continuat sa-mi atinga bratul pentru inca cateva momente inainte de a ma elibera. Mi-am inchis ochii strangand intre degete podul nasului meu. Fascinant, pur si simplu fascinant, a cazut pe gnduri. Ah, ce familie, ce de cadouri uimitoare! Am deschis ochii ncet si i-am ntlnit privirea. Ce viata extraordinara ai trait, tinere Edward! Cate experiente ai impartit cu mine! Si darul taupur si simplu intrigant. Darul Lui? O voce din spatele camerei vorbi.

Am vazut o figura apropiindu-se. Se indrepta spre noi, gratios, parca plutind, cu parul lui alb, lung, stralucind discret in lumina lumanarilor. Caius. Da, fratele meu. Se pare ca prietenul nostru de aici are o putere asemanatoare cu a mea. El poate citi gndurile altora, dar numai pe acelea care trec la un moment dat prin mintea lor, corect? Am dat din cap, confirmand. Ah, dar el nu are nevoie de atingere. Sunt sigur ca el stie tot ce gandim noi in acest moment. Cat de minunat! Cat deconvenabil. Ochii lui Aro straluceau de emotie si Caius se uita cu scepticism. Deci, spune-ne, Edward. De ce ai venit? ma intreba Caius. Am deschis gura pentru a vorbi, dar Aro a raspuns naintea mea. Tanarul Edward se afla aici pentru a ne cere moartea lui. Murmurele au inundat camera. Un vampir sinucigas? Ce este cu el? Cum poate el sa vrea asta? Ce ar fi putut sa se ntmple ca sa renunte la nemurirea lui? De ce? m-a intrebat Caius, confuz. Din nou, Aro raspunse. Se pare ca tanarul nostru prieten si-a pierdut partenera. El este indragostit de un om. Un om? A spus un om? Este posibil? Este o gluma?

Da, el este indragostit de un om, un om al carui snge cnta pentru el. Trebuie sa-ti spun, Edward, eu chiar sunt surprins de acest lucru. Cum ai putut rezista unui astfel de parfum? Daca nu as fi vazut asta prin amintirile tale, nu as fi crezut ca e posibil. Rezistenta nu a fost fara dificultate, i-am raspuns. Da, da. Si se pare ca ai plecat de langa partenera ta pentru protectia ei. E corect? Am dat din cap. Si separarea nu a facut nimic mai mult dect sa creeze o durere incomensurabila pentru amandoi, corect? Am dat din cap din nou, tristetea cuprinzandu-mi chipul. Umerii mi-au cazut, nfrnti de durere si vinovatie. Nu stiam ct de mult mai puteam rezista inainte de a ma prabusi din nou. Si, se pare ca separarea cauzata de despartirea de el, au determinat-o pe iubita lui sa-si ia viata. Si acum vrea sa moara si el. Am dreptate? Am dat din cap, n imposibilitatea de a forma cuvinte. Bine atunciFelix! Caius s-a ntors si a fluturat mana spre Felix pentru a se apropia. Aro a ridicat mna pentru a opri garda uitandu-se in continuare n ochii mei. Nu eram sigur de ceea ce vedeam acolo. Era compasiune? Era ntelegere? Sau era altceva? Se ntoarse la Caius facandu-i un semn din cap. Apoi s-a uitat la Felix facandu-i semn sa ramana pe loc. Tinere Edward, as dori sa discut cu fratii mei cererea ta. Te-ar deranja sa ne permiti cateva momente de singuratate pentru a deliberata? Desigur, i-am raspuns ezitant. Foarte bine atunci. Alec?

O figura mica pasi inainte. Era un baiat, nu mai mare de cincisprezece ani, am ghicit. Avea parul scurt, castaniu si ochii rosi. Avea chipul unui inger, dar era ceva sinistru n ochii lui. Aro i s-a adresat. Alec, te rog insoteste oaspetele nostru n cealalta camera, n timp ce noi discutam, da? Ohh!! Si te rog, sa se simta confortabil. Apoi se intoarse spre mine. Edward, ai dori ceva de mncare n timp ce astepti? Ochii lui sclipeau demonic n lumina lumnarilor in timp ce un rnjet crescu pe fata lui. Nu, multumesc. Foarte bine. Te rog sa-l urmezi pe Alec. Te vom chema atunci cand vom lua decizia. M-am intors urmand tanarul vampir, ascultnd gndurile in timp ce ieseam din camera. Vino CaiusMarcusavem de discutat. M-am uitat peste umar si i-am vazut stand n mijlocul camerei. Am ncercat sa ma concentrez pe gndurile lor, dar agonia provocata de retrairea tuturor amintirilor dureroase inca imi ardea pieptul, facand dificila concentrarea. Am mers printr-un pasaj umed de piatra. Ne-am oprit si Alec deschise o usa, invitandu-ma intr-o camera slab iluminata. Peretii erau de piatra si o canapea din piele era asezata n centrul camerei. Te rog, ia loc! ma invita. M-am asezat pe canapeaua de piele si mi-am ndoit minile n poala, strangandu-le agitat. Am auzit o voce n afara usi si apoi usa, deschizandu-se si o femeie privindu-ma in timp ce intra in camera. Bataile inimii ei cresteau cu fiecare pas pe care-l facea, apropiindu-se de mine. Buna Gianna, Alec saluta femeia fara macar sa se intoarca pentru a se uita la ea. Ea dadu din cap spre el. M-am uitat curios la ea. Era inalta, frumoasa, cu ten inchis si ochii verzi. Era in mod clar umana. Sa-ti aduc ceva? ma intreba politicos.

M-am oprit pentru un moment, luandu-mi ochii de la ea si gandindu-ma la oferta ei. Era ea masa de care Aro imi vorbise? Era trimisa acolo pentru a ma tenta? Gianna este receptionerul nostru, ma lamuri Alec. Gndurile m-au purtat imediat la scrisoarea din buzunarul meu. Aproape ca uitasem de ea. Am scos-o din buzunar si i-am intins-o. Daca nu deranjez prea mult, ai putea sa expediezi aceasta scrisoare pentru mine? Am ntrebat. Sigur. Ea a dat din cap zambind si luand scrisoarea din manile mele. Multumesc. Nu este nici o problema. Daca mai ai nevoie de ceva, doar spune-mi. Cu asta s-a ntors si a parasit sala. Ochii mei scanau sala nervos. Am ncercat din nou sa-mi concentrez mintea pe gandurile Volturilor. Ce tot deliberau atat? Cererea mea era destul de simpla. Oare erau ingrijorati de reactia lui Carlisle? Brusc, o senzatie ciudata puse stapanire pe mine. Sunetele din camera au devenit confuze si vederea neclara. In clipa urmatoare, simturile mele erau complet anulate. Intunericul navali peste mine tintuindu-ma nemiscat in mijlocul lui Capitolul 19 Intunericul ma nconjura ca o ceata, blocandu-mi toate simturile. Nu puteam vedea. Nu puteam auzi. Nu mai puteam mirosi. Am ncercat sa-mi ating fata dar n-am simtit nimic. Am ncercat sa-mi concentrez mintea, dar nu era nimic, nici gndurile nu mi le mai auzeam. Sunt mort? Au luat deja decizia de a ma distruge att de repede? Prin minte imi treceau milioane de scenarii diferite, incercand sa-mi explic starea mea actuala. Daca eram cu adevarat mort, atunci unde eram? Eu nu simt nimic. In mod evident, constiinta mea inca exista, chiar daca corpul nu! Nu exista nori sau ngeri, nici foc sau demoni. Nu era decat o intindere nesfarsita de neant. Poate ca acest lucru era cel mai bun la care puteam spera, acest purgatoriu de goliciune, unde nu era nimic, doar gndurile mele. Sau poate ca acest lucru era iadul. Poate ca eram sortit sa-mi petrec o eternitate n imposibilitatea de a scapa de amintirile din viata mea. Instinctele mele tipau la mine, sa lupt impotriva acestui vid ce ma inconjura. O mica parte din mintea mea nega aceste scenarii. Nu! Volturii nu m-ar fi ucis fara sa-mi spuna mai intai verdictul lor. Sau ar face-o? Gndurile m-au purtat inapoi la Bella. Imediat am eliminat perspectiva de a fi in cer. n orice cer ma puteam imagina, noi doi nu am fi impreuna. Eu nu meritam cerul. Cerul era locul unde sufletul meu poate, plecase cnd am murit n 1918, dar cu siguranta nu era un loc pentru un monstru ca mine. Cerul era rezervat pentru ngeri, asa ca Bella mea. Continuam sa reflectez la situatia mea, cand am simtit cum ceata incepe sa se ridice ncet. Mi-am ntins degete de la mini si picioare, simtind furnicaturi prin tot corpul. Am putut simti din nou, trecerea aerului prin narile mele. Am putut sa simt din nou mirosul zidurilor de piatra ce ma inconjurau. Voci confuze si-au facut drum spre urechile mele si vederea mi-a devenit clara. Alec statea n picioare n fata mea, cu bratele ncrucisate peste piept, uitandu-se cum imi revin simturile, urmarindu-mi reactia. Cum te simti?, m-a intrebat. M-am uitat la el, nca mai ncearcad sa ma concentrez. Ce a fost asta? am ntrebat. Stapanii mei au dorit intimitate in timpul deliberarilor. Eu doar le -am indeplinit dorinta. adauga el ridicand din umeri in timp ce un zambet ironic ii inflorea in coltul buzelor. Tu ai facut asta?, am ntrebat inca uimit. Nu mai intalnisem niciodata o astfel de putere. Auzisem de dorinta Volturilor pentru suprematie si de preferinta lor de a avea langa ei vampiri cu abilitati deosebite, dar nu ma gandisem niciodata ca ceva atat de coplesitor poate exista. El dadu din cap confirmandu-mi. Cum te-ai simtit?, a repetat. E dificil de descris. A fost ca si cum eram intr-o camera in timp ce cineva stingea incet toate luminile, pana cand nu mai era nimic, doar intuneric. Dar nu e vorba doar de vederetotul era anulat! Nu am putut simti, nu am putut vedea, nu am putut auzi, nu am putut mirosi. A fost destul de deconcertant. Excelent! El a zmbit, vizibil multumit de el nsusi. Nu a trecut mult si am auzit o bataie puternica in usa. Alec s-a indreptat spre ea si a deschis-o. Felix se afla n pragul usii cu pumnii strnsi si tremurnd.

De ce el? De ce? I-am servit pe stapanii mei timp de multe secole, dar mereu sunt dat la o parte. Preferinta lor pentru cei cu puteri este revoltatoare. Loialitatea mea nu inseamna nimic in ochii lor? Furia gandurilor ma loveau ca niste suliti. Alec isi plasa o mna calmant pe bratul lui Felix, dispus sa-i controleze temperamentul. Ei sunt gata. Te cheama. a suierat printre dinti. Alec se uita napoi facandu-mi semn sa-l urmez. Felix a ezitat cand am ajuns in fata lui, dar a facut un pas inapoi permitandu-mi sa trec. Nu ajung sa am si eu nici o distractie. Gandurile lui Felix erau un amestec ametitor de furie si frustrare. Am ignorat zgomotul puternic cand am trecut pe langa el. Judecand dupa gandurile si temperamentul lui Felix, mai mult ca sigur ar fi preferat, mai degraba, ca pumnul lui sa faca cunostinta cu fata mea, decat cu peretele. Am trecut de usile groase, pasind n camera luminata discret de sfesnicile de pe pereti si m-am uitat la Volturi. Stateau pe tronurile lor de lemn. Ochii lui Aro straluceau de anticipatie, Caius era vizibil iritat iar Marcus se uita extrem de plictisit. Felix pleca de lnga mine si se ntorse la postul sau, in dreapta tronurilor. Alec se duse la stnga, alaturi de o femeie mica care ar fi putut fi sora geamana a lui. Edward, sper ca nu te-a deranjat sa astepti cat timp am discutat Aro a nceput. M-am sfatuit cu fratii mei in ceea ce priveste cererea ta si am ajuns la o decizie. Mi-am tinut respiratia n timp ce asteptam. Pentru prima data de cnd imi ncepusem calatoria spre Italia, imi era frica de raspunsul lor. Ma luptam pentru a citi decizia n mintea lor, dar toate incercarile mele erau blocate. Evident, toti stiau de capacitatea mea si incercau sa-si tina mintea cat mai departe de mine. Tu ai un talent minunat, tinere Edward. Ai o abilitate unica care credem ca este foarte valoroasa si ar putea fi destul de folositoare pentru noi. Mi-am nclestat pumnii; gndurile sale erau inca tulburi, dar nu aveam nevoie de capacitatea mea ca sa stiu care era raspunsul lui. El a continuat, O astfel de putere este unica si ar fi inutil s-o distrugem. Ca sa nu mai vorbim de distrugerea unui asa vampir tanar si promitator ca tine. Ne-ar placea sa-ti oferim un loc langa noi. Abilitatea ta ne-ar asigura un rang nalt si pot sa te asigur ca nu-ti va lipsi nimic. Iti putem da mai mult dect ai visat tu vreodata. Da, imi puteti da totul, cu exceptia singurului lucru de care am nevoie cu adevarat, m-am gandit. Aro continua Vrei sa ni te alaturi? Aro se apleca nainte, n scaunul sau, asteptand cu nerabdare raspunsul meu. Ochii mei au scanat camera, in cautarea gndurilor celorlalti vampiri. Felix era vizibil indignat, intreg corpul lui tremurand de furie. Ce dracu tot asteapta? De ce nu da raspunsul? Aro este un prost. Acest vampir a ncalcat legea prin expunerea secretele noastre unui om. El ar trebui sa plateasca pentu asta cu viata. Nu trebuie decat sa respectam legea si dintr-o singura miscare rapida am termina cu el Ochii lui Caius ma strapunsera. Marcus a continuat sa se uite la mine, complet neinteresat de scena ce se desfasura in fata lui. Pot intelege legatura sa cu acest om, dar ea a disparut. Ea este moarta, la fel ca si Didyme. Daca eu am putut continua fara partenera mea, el de ce nu face la fel? El este slab. Noi ar fi trebuit sa-i acceptam cererea. Poate ca asa ii va fi mai bine Nu i-am raspuns pur si simplu. Felix aproape exploada de bucurie. Caius parea sa aiba aceeasi reactie. Clar nu ma suportau. Zmbetul lui Aro se stinse in timp ce vorbea, Putem ntelege rezervarile, dar te rog sa iei n considerare oferta noastra. Acesta ar fi cu siguranta un drum mai bun dect moartea. Nu, niciodata, i-am raspuns din nou. Mai degraba as muri. Puteam sa aud cum calmul lui Aro incepea sa dispara din vocea sa. Foarte bine, daca nu vrei sa ni te alaturi, atunci nu mai este nimic mai mult de spus. Felix, Demetri, va rog sa-l conduceti pe oaspetele nostru afara. Foc trecu prin venele mele, arzandu-mi stomacul si veninul imi umplu gura. Pumnii mi s-au nclestat luptanduma sa-mi mentin calmul. Vrei sa-mi spui ca nu-mi accepti cererea? Oferta voastra este sa ma alatur sau sa plec? Exact, Aro a raspuns. Ar fi inutil sa distrug un astfel de talent promitator. Nu pot permite asta. Sper ca totusi te vei mai gandi la oferta mea si o vei lua in considerare. Camera era scaldata ntr-o nuanta de rosu. Focul izbucni n mine si nu mai puteam sa-mi controlez furia. M-am chircit, gata de atac. Privirea mea il fixa pe vampirul din fata mea. Daca el nu mi-a acceptat cererea, il voi forta sa actioneze.

Am pasit inainte, pregatit sa atac cand, in mod neasteptat m-am trezit pe podea. Foc trecea prin venele mele arazandu-ma mai puternic decat orice venin. Corpul mi se contorsiona si se zvrcolea pe podea ndurand durerea incomensurabila. Am urlat n agonie, n imposibilitatea de a-mi controla reactiile. Focul imi ardea fiecare celula din corpul meu. Am pierdut complet notiunea de timp. Mintea mea nu se putea concentra prin durerea chinuitoare. Ajunge, Jane, L-am auzit pe Aro spunand. O voce mica suiera n dezacord, dar durerea a nceput sa dispara.

M-am uitat sus pentru a vedea femeia mica de lnga Alec, zambind evident bucurandu-se de suferinta mea. Mi-am pus palmele pe podea si m-am luptat sa ma ridic. Am simtit niste brate puternice ridicandu-ma n aer si n clipa urmatoare, corpul meu se izbi de zidul de piatra, trimitand fragmente de roca si de praf pe podea. Am ramas acolo pentru un scurt moment incercand sa-mi regasesc puterea de a ma ridica. Ia-l de aici, a poruncit Caius. Bratele puternice m-au ridicat inca o data, aruncandu-ma peste umarul lui masiv. Felix trecu prin tuneluri, transportandu-ma ca pe-o papusa de carpa. Demetri il urma indeaproape. Am iesit din cetate si am simtit forta aerului rece de noapte. Felix m-a aruncat la pamant si suiera amenintator la mine. Cel mai bine ar fi daca ai pleca din Volterra. Demetri se apleca peste mine, zambind ironic. Vom fi cu ochii pe tine. Stii ca nu te poti ascunde de mine. Iam simtit mana presandu-mi bratul, evident asigurandu-se ca am inteles ceea ce vrea sa spuna. Da, ma putea gasi oriunde m-as fi ascuns! Dar nu conta. Vroiam sa ma gaseasca. Vroiam ca el sa termine cu mine. Sfarsitul nu putea sa mai intarzie. Am dat din cap, m-am ridicat in picioare si am inceput sa merg mai departe, gandindu-ma ce sa fac. Le-am simtit privirile atintite pe mine, urmarindu-ma. Nu voi renunta asa de usor. Stiam ca refuzul lor era o posibilitate, iar acum tot ce trebuia sa fac era sa le fortez mana. Stiam ca Aro nu va mai avea nici un argument pentru a ma salva daca eu as fi incalcat regulile. Caius ar vedea asta. Trebuia sa fac ceva drastic. Dar ce puteam sa fac? Trebuia sa fac ceva care sa expuna un secret al existentei noastre in fata cetatenilor din Volterra. As putea ataca garzile. As putea ridica o masina deasupra capului meu, n piata principala. As putea sparge un zid de caramida cu minile goale. As putea alerga prin oras, la viteza maxima. As putea urca pe pereti si sa sar prin aer de pe un acoperis pe altul. As putea ataca oameni. Da, probabil asta era raspunsul. As putea merge intr-o piata, ucigand cat mai multi oameni, lasand un haos complet in urma mea. Asta ar fi cu siguranta mai mult dect suficient pentru a provoca paza si a-mi termina misiunea. Da, asta era! Demonul zambea in anticipatie in fata ochilor mei. Nu-mi pasa. Aveam de gand sa-l las sa puna stapanire pe mine. Am inceput sa merg pe strazi, simtindu-ma puternic in decizia mea. M-am luptat pentru att de mult timp mpotriva monstrului din mine Stiam ca acest ultim act imi va anula toate realizarile existentei mele, dar in acel moment nu-mi mai pasa. Aveam nevoie doar de viata. Doar un singur om sa moara, in minile mele n interiorul zidurilor orasului si ar fi suficient pentru a aduce ntreaga garda la mine. Am continuat sa merg pe stradutele inguste. Desi ora era trzie, pe strazi inca mai erau oameni. Sarbatoarea Sfntului Marcus se apropia si oamenii incepusera sa pregateasca orasul de festivitati. Barbatii si femeile imbracati in rosu ma nconjurau. Ar fi att de usor sa iau o viata As putea sa dau drumul monstrului doar o singura data. Apoitotul va fi pace. Nu, Edward, nu. Te rog. O voce mica, se ruga de mine pentru a-mi schimba cursul actiuni. Am incercat s-o mping departe de mintea mea, dar vocea crestea in intensitate cu fiecare pas pe care-l faceam, pana cand practic urla in mintea mea, stapungandu-mi creierul. Mi-am apasat tamplele incercand sa fortez vocea sa dispara.

Am scanat strazile, cautndu-mi prada. Amintindu-mi de perioada rebela a tineretii mele am incercat din nou sa-mi impun propria justitie. Am cautat in mintile oamenilor din jurul meu, asteptand, n speranta de a gasi printre ei o persoana care nu merite sa mai traiasca. Dar, toate gndurile oamenilor erau indreptate spre sarbatoare si spre programul evenimentelor din ziua urmatoare. La naiba! Nu era nimeni fara adapost? Nimeni bolnav? Ce crezi ca face? vocea lui Felix ajunse la urechile mele prin multime. Demetri a raspuns: Eu nu sunt sigur, dar stapanii ne-au nsarcinat sa-l urmarim si exact asta este ceea ce vom face. Eram bucuros sa stiu ca acestia imi urmareau miscarile. Odata ce voi comite crima, mai mult ca sigur vor actiona rapid. Poate ca mi-ar vedea intentia si m-ar opri inainte sa comit actul. Am continuat sa ma uit n mintile celor din jurul meu, dar era ce n ce n ce mai greu. O urgenta crestea in mine si gndul de a-mi abandona principiile ma bantuia. Doar o viata, m-am gndit. Am examinat multimea si am reperat o femeie tnara n rosu uitandu-se la stele. Ea era singura care statea in picioare, complet nemiscata in timp ce ceilalti roiau in jurul ei. Parul ei negru cadea pe spate ca o cascada, si ochii ei albastri straluceau in lumina lunii. Asta ar fi destul de usor. Ochii mei au ramas blocati pe ea in timp ce am mai facut un pas catre ea. Edward, opreste-te! Am mai facut un pas. Durerea din gt s-a intensificat si veninul mi-a invadat gura. Edward, opreste-te! Nu asta este calea! Inca un pas. Parfumul ei imi asalta narile si setea ma inebunea. Flacarile imi cuprinse gatul si ochii imi ardeau de sete. Edward! Aminteste-ti cine esti! M-am oprit. Vocea tatalui meu rasuna n urechile mele. Am vazut frustrarea de pe fata lui. Avea dreptate. Eu sunt mai bun dect atat. Cu toate ca dorinta de a actiona era mare, nu am putut suporta gndul de a-mi dezamagi, cu actiunile mele, tatal. Oricum moartea mea il va distruge, dar daca mi-as mai incheia viata cu o crima ar fi expomential mai rau. Tinta mea se intoarse si se uita la mine cu o mima ironica. Am zambit usor si, ferindu-mi ochii am trecut pe langa ea. Credeam ca el are de gnd sa atace, dar se pare ca isi continua drumul. Daca stie ce e bine pentru el, va merge in continuare pana cand va iesi din oras. Gandurile lui Demetri inca ma urmareau. Am continuat sa mearg prin multimea plina de viata, ignornd gndurile garzilor. Multimea umana a nceput sa se diminueze si am cotit pe o alee micuta. Pustie. Mi-am rezemat runtea de peretele de piatra inspirand adanc si am permis corpului sa se scurga jos, pe pamant. M-am aplecat nainte, odihnindu-mi fruntea pe genunchi. Durerea din gtul meu a fost inlocuita rapid de durerea din piept. Imediat ce am inchis ochii, Bella a zmbit la mine. Imaginea ei mi-a amplificat durerea. Am putut auzi cuvintele pe care le spusesem odata, demult Daca e cel mai bine pentru tine sa plec atunci ma voi rani pe mine ca sa nu te ranesc pe tine, ca sa te protejez. ii spusesem Bella mi-a raspuns: Si nu crezi ca eu as face acelasi lucru? Daca as fi crezut-o? Daca nu as fi plecat niciodata? Daca as fi putut sa ma intorc pentru a face lucrurile n mod diferit, niciodata nu as mai pune la ndoiala devotamentul ei. In eforturile mele de a o proteja, am distrus-o. Propria mea voce rasuna ca un ecou in mintea mea, inca o data. Bella, nu m-as mai putea suporta daca te-as rani vreodata. Nu stii cum m-a torturat lucrul acesta. Gandul ca esti nemiscata, alba, recesa nu te mai vad imbujorandu-te niciodata, sa nu mai vad acea scanteie de intuitie in ochii tai cand vezi dincolo de prefacatoria meaar fi de neindurat. Tu esti acum cel mai important lucru pentru mine. Cel mai important lucru dintretoate. Viziunile cu trupul ei plutind n apa, n deriva imi inunda mintea si mi-am strans ochii incercand sa resping imaginea departe de mine. Imaginea se sterse, nlocuita fiind cu Bella zambitoare care ma urmase de-a lungul calatoriei mele, in aceste sapte luni. Mi-e dor de tine! a spus ea. Stiu, Bella. Crede-ma, stiu. E ca si cum ai fi luat jumatate din mine cu tine. i-am raspuns eu. Mi-am amintit atat de bine acea conversatie. Vino si ia-o atunci, m-a tachinat ea.

Imediat ce-o sa pot.Trebuie sa ma asigur ca esti in siguranta mai intai. Te iubesc. m-am crispat la cuvintele ei, stiind ca nu le voi mai auzi niciodata. Iti vine sa crezi ca, desi te-am facut sa treci prin atatea, si eu te iubesc? Da, chiar imi vine sa cred. O sa vin dupa tine. Cum imi doream sa ma pot alatura ei, cum imi doream sa gasesc o modalitate de a ne reintalnii in viata de dincolo!! O sa te astept. Ea imi zambi, facandu-mi cu mana, chemandu-ma la ea. Mi-am scuturat capul, mprastiind amintirile si incercand sa ma intorc, napoi n prezent. Am deschis ochii uitandu-ma la caramizile roscate. Eu nu ndrazneam sa nchid ochii din nou, nu mai puteam sa ndur durerea amintirilor. Creierul meu a inceput sa lucreze din nou, cautand o solutie la problema mea prezenta. Cum as putea expune un secret al existentei noastre, fara sa ranesc pe nimeni? Mintea mea s-a intors in ziua aceea insorita cand am mers cu Bella, pentru prima oara in poienita. Mi-am amintit cum se uita, n stare de soc si de mirare, la pielea mea stralucitoare, cum nu-si putea lua ochii de la stelutele de pe pielea mea. n acel moment, decizia era luata. Era att de simplu. Tot ce trebuia sa fac era sa astept pana cand soarele era pe cer si doar sa pasesc in lumina lui. Un singur pas. Garzile vor avea grija de restul! O pace imensa puse stapanire pe mine. Da, asta voi face! M-am ridicat si am inceput sa merg din nou. Piata principala ar fi locul ideal pentru a-mi dezvalui secretul. In mijlocul zilei. Mi-am ridicat privirea uitandu-ma la ceasul din turn. Numai sapte ore au mai ramas si totul se va sfarsi. O mica alee goala, sub Turnul cu Ceas imi oferi refugiul de care aveam nevoie pana la amiaza. Voi astepta in umbra, pana cand ceasul v-a batea ora pranzului si apoi voi iesi in soare. Garda ar actiona rapid si suferinta mea se va termina. M-am rezemat de peretele de caramida si am nchis ochii inca o data. M-am gndit de familia mea. M-am gndit la viata mea cu bune si rele. Si cel mai mult, m-am gndit de Bella. Mi-am reamintit momentele fericite din nou si din nou sidin nou. Vroiam sa-mi petrec ultimele ore cu iubita mea. Ciudat, prezenta ei n mintea mea nu mai era dureroasa. Imaginea ei zambitoare imi alunga durerea din mine. Stiind ca sfrsitul era aproape, am simtit ceva ce nu mai simtisem de mult: liniste n inima mea! I-am auzit pe Felix si Demetri apropiindu-se de mine. Ei erau agitati, neintelegand de ce raman in oras, dar incepeau sa se plictiseasca de inactivitatea mea. Cu toate acestea, au ramas vigilenti pentru a indeplini ordinele Volturilor. Am zambit usor, bucurandu-ma de prezenta lor. Sub ochii lor vigilenti, sfarsitul va veni rapid. Timpul trecea greu, fiecare bataie usoara a secundelor ce ieseau din ceasul mare de deasupra pietei, imi trimitea fiori in corp. Sunetul era fin, slab, abia razbind pana la mine. M-am rezemat de perete si m-am lasat sa alunec pana am atins piatra neregulata a trotoalului. Gandurile vulgare ale lui Felix imi provocau repulsie. Dimiri aproape ca nu se auzea in mintea mea, cu toate ca era acolo, aceeasi idee persistand, aceleasi semne de intrebare, acelasi mod de actiune. Am incercat sa ma eliberez de gandurile lor, am vrt sa fiu singur, inchis in mintea mea, eliberat de orice durere. M-am gandit din nou la familia mea. Carlisle ar fi fost distrus si nu s-ar fi iertat niciodata ca nu m-a putut intoarce. Esme, draga de ea, cu fata ei ca o inima, cu parul cazut pe umeri, ar fi plans tacut de toata durerea mea. Am blocat aceste ganduri, eram prea hotarat si nu-mi permiteam niciun moment de regrete. Am privit in jur si m-am lasat purtat de istoria si povestile ce inundau acest loc. Imi imaginam cum era viata acum sute de ani, cand se puneau primele caramizi ale acestor locuri. Palazzo dei Priori, castel ridicat in secolul XIII. Imi fortam mintea sa isi imagineze cum ar fi aratat viata in urma cu sapte sute de ani, cand pietrele erau slefuite si steguletele rosii, care chiar si in adierea lina a vantului noptii erau aranjate, impodobeau pentru prima oara acea cladire. Un moment al puterii, pe al caror pereti de teracota se aflau simbolurile vechii cetatii medievale. Gandurile mi-au zburat spre cartile si lectiile de isorie ale tatalui meu, dorinta acestuia si respectul purtat oamenilor care au ajutat la ridicarea acestor insemne, apoi tristetea de pe chipul lui la auzul lucrurilor infaptuite de mine, l-ar transforma pe el insusi intr-un edificiu dezolant al neputintei. NU. Am blocat din nou gandurile catre cei dragi si m-am concentrat mai tare pentru a reveni in acest loc. Susurul fantanii din mijlocul pietii mi-a captat putin atentia si am inceput sa ma fortez sa raman conactat in prezent. Ma gandeam la ingeniozitatea si la hotararea celor care au facut tot posibilul pentru ca, in urma cu cateva secole in acest loc sa curga apa, sa se ridice din pamant si sa ii stropeasca pe copilasii care alergau in

jurul ei. Ma gandeam cum ar fi aratat Bella in acest loc incarcat de istorie, o bijuterie langa acel rotund de piatra, cum ar fi zambit si si-ar fi ascuns fata in spatele mainilor ca sa nu fie stropita. Gandul ca eu i-am provocat atata durere si suferinta m-a facut sa merg inainte, sa fiu mai hotarat. Am privit in jurul meu, cautand alte lucruri care sa ma distraga. Peste tot, stindardele si drapelurile rosii ce sarbatoreau ziua Sfantului Marcus. Ma gandeam la multimea care va impanzi orasul a doua zi, spectacolul facut de mine, ar fi unul cu adevarat grandios pentru ei, iar pentru mine, o pedeapsa bine meritata. Am lasat imaginatia sa ma inunde ca sa pot trece peste orele apasatoare. Orele treceau si zumzetul multimii din Piata crestea. Oamenii erau pregatiti pentru petrecere si sarbatoare. Piata gemea de multimea de oameni, toti mbracati n rosu. Mi-am ridicat ochii spre cer. Intunericul lui era indepartat de nuante delicate de mov, roz, portocaliu si in final, albastru. Existau cativa nori pe cer, dar soarele stralucea puternic. Perfect. Am ramas n umbra, dar timpul era aproape. Am luat o gura de aer si mi-am scos camasa, pentru a permite cat mai mult posibil din pielea mea sa fie expusa la soare. Am mai luat inca o gura de aer, departandu-ma cu un pas de perete. Ochii mei aruncara o privire asupra multimilor, facand inca un pas spre deschiderea aleii. Am ramas n umbra, dar ii puteam auzi pe Demetri si Felix urmarindu-ma indeaproape. Ce crezi ca face? ntreba Felix. Uita-te la el, daca face o miscare n soare, la semnalul meu, pui mana pe el! raspunse Demetri . Bucuros. L-am putut auzi pe Felix flexandu-si pumnii, pregatit pentru lupta. Mi-am ntors atentia, din nou, la multimea din piata. O familie se afla aproape de deschiderea aleii parintii cu doua fete mici. Fetitele se uitau in directia mea, curiozitatea si teama amestecandu-se in ochii lor. Am renuntat la camasa mea lasandu-o sa cada pe pamant. GONG! Ceasul a sunat o singura data. Am nchis ochii si am inhalat profund, luand ultima gura de aer. GONG! Am permis corpul meu sa se relaxeze. Eram pregatit. Eram impacat cu decizia mea. Mi-am ridicat palmele inainte, ca si cum as face o oferta. GONG! Bella imi zambea chemandu-ma la ea. Ma simt n siguranta cu tine, spuse ea. ntoarcerea vocii ei ma umplut de bucurie. n momentele de dinainte de moartea mea, eram din nou binecuvntat cu prezenta ei. GONG! Nu mi-a placut. Sa nu te vad. Si pe mine m-a nelinistit GONG! Intotdeauna te voi dori. Pentru totdeauna! GONG! Te iubesc. Te voi iubi mereu, indiferent de ce se ntmpla acum.Am zmbit amintindu-mi si dragostea ei imi incalzea tot corpul. GONG! Nu! Edward, uita-te la mine! Am putut auzi, prin zgomotul multimii, sunetul slab al cuiva care ma striga, dar Bella din mintea mea a continuat sa vorbeasca. GONG! Te iubesc mai mult decat orice pe lumea asta la un loc. Nu e de ajuns? GONG! Nu e un sfarsit, e un inceput! Mi-am ridicat piciorul pregatit sa ies n lumina soarelui. Pentru ultima oara, amintirile mi-au inundat mintea si am zambit usor sub caldura lor. Mi-am schimbat greutatea, pregatindu-ma pentru ultimul pas. Direct in calea soarelui.

POC! Ceva sau cineva se izbi de mine, fortandu-ma sa ma dau inapoi. Ce era asta? Oare garzile vroiau sa ma retina? Sau sa ma distruga? M-am rugat pentru urma varianta. Din reflex, bratele mele au cuprins corpul, sustinandu-l. GONG! Ceasul a sunat din nou. Simturile mele au fost imediat coplesite. Am simtit caldura corpului din bratele mele si parfumul dulce de frezie mi-a umplut narile. Am deschis incet ochii pentru a vedea ngerul din bratele mea. Am zmbit, realiznd ca sfrsitul a venit si a trecut si eu eram aici, cu iubita mea. Uimitor, Carlisle avea dreptate, am cazut pe gnduri. Ma simteam asa de rau ca pusesem la indoiala crezul tatalui meu. El credea in mine. In bunatatea mea. Nu-si putea imagina ca nu as avea un suflet. Daca i-as putea spune Numai el crezuse ca exista un paradis si pentru noi, ca sufletele noastre nu erau pierdute pentru totdeauna. Acum, credeam si eu. Edward, trebuie sa te intorci la umbra. Trebuie sa te misti! Bella din bratele mele vorbi, dar eram prea absorbit de prezenta ei pentru a asculta cuvintele. Mi-am ridicat mna, mangaindu-i usor obrazul. Am putut auzi cum pulsul ei crestea la atingerea mea si sunetul dulce mi-a umplut urechile si inima mi-a tresarit vazand imbujorarea din obrajii ei. GONG! Ceasul a sunat din nou. Nu-mi vine sa cred cat de repede s-a petrecut totul. N-am simtit nimic sunt foarte buni. Garzile Volturilor erau cu adevarat buni in misiunea lor. Moartea mea fusese rapida si fara durere. Le-am spus un tacut multumesc pentru munca lor. Inca o data am inchis ochii, atingand usor cu buzele parul Bellei, respirand profund parfumul ei. Simteam cum trupul ei presat de al meu, trimitea valuri de electricitate, pulsand prin pielea mea. Cum ti-a supt moartea mierea rasufarii! Dar ti-a ramas, in ciuda ingroparii, divina frumusete intiparita pe chipul tau. Si n-ai fost biruita! am citat. GONG! Ceasul din Turn batu pentru ultima oara in timp ce eu am respirat profund aroma dulce a iubitei mele. Durerea din gt nu mai exista, inlocuita fiind de caldura si dragostea care ma cuprinse. Mirosi la fel ca intotdeauna, am cazut pe gnduri. Deci, poate ca acesta chiar este iadul. Nu -mi pasa. Il accept

Capitolul 20 Nu sunt moarta, a tipat. Si nici tu nu esti mort! Te rog, Edward, trebuie sa ne miscam. Ei nu sunt departe! Bella din bratele mele striga la mine si se lupta pentru a ma mpinge, dar nu o puteam auzi. Urechile mele erau pline de sunetul glorios al inimii ei, narile de aroma ei imbatatoare si ochii ii studiau fata frumoasa. Euforia completa ma invada si am zambit, imposibil de fericit. Lunile de disperare, orele de agonie in care ma zbatusem, toate au disparut in imbratisarea noastra. Inima mea nu mai era rupta, era ntreaga. Golul care ameninta sa ma rupa n doua era complet vindecat, ca si cum niciodata nu existase. ntunericul care m-a nconjurat fusese alungat de lumina dragostei. Ochii Bellei erau plini de ingrijorare si am simtit nevoia de a intelege ceea ce spusese. M-am luptat sa ma concentrez. - Ce-ai spus? Am ntrebat, nca uluit de sentimentele pe care le incercam, inca bucurandu-ma de caldura corpului ei presat de al meu. Ochii Bellei erau plini de confuzie si teama, dar nu puteam intelege reactia ei. - Nu am murit, nu inca! Dar trebuie sa iesim de-aici inainte ca Volturii Ce?! Mintea mea a cedat, ntorcandu-se in prezent, concentrandu-se pe realitate. Bella era aici. Bella era aici!! Ea nu era moarta, ea era aici, n viata, si n siguranta n bratele mele. Nu, nu, n siguranta! Garzile Volturilor erau in continuare aproape de noi. Nu eram mort! Ea venise dupa mine. Ea venise dupa mine!! Dar cum? Cum de era in viata? Alice a vazut-o murind. Ea se necase. Nu fusese nici o nmormntare? Mintea imi era confuza, era imposibil sa dau un sens la tot ce se ntmpla. Dar, ea a spus ceva, ceva important Am ncercat cu disperare sa ma concentrez. Volturii!!! Cuvantul mi-a bubuit in minte, facandu-ma sa realizez gravitatea situatiei noastre. Eram n pericol. Bella era in pericol.Trebuia s-o protejez. Mai presus de toate, ea trebuie sa fie n siguranta. Eu n-o voi pierde din nou. Niciodata din nou. nainte ca Bella sa termine propozitia, am cuprins-o delicat si am tras-o n siguranta n umbra aleii. Am invartit-o usor, lipindu-o cu spatele de zidul de caramida, asezandu-ma in fata ei si intinzandu-mi bratele ca un scut. Am putut auzi inima ei batand rapid si respiratia ei accelerata de frica. I-ar putut simti respiratia fierbinte, parfumul ei captivant, facndu-ma sa ametesc. Nu vroiam nimic altceva decat sa o iau in brate si sa-i sarut buzele moi. Vroiam sa-i arat cat de mult o iubeam, cum tot ce ii spusesem in ziua aceea nu era decat o minciuna; sa-i spun ct de disperata nevoie aveam de ea, n viata mea, ct de agonizante au fost lunile in care am stat departe de ea, cata tortura indurasem. IAD PUR. Dorinta ma ardea n interior cu intensitatea unui milion de stele. Nu! Protectia Bellei! Asta era prioritatea. Orice altceva poate astepta. Am respins dorintele mele egoiste si mam intors cu spatele la ea, ramanand cu bratele in jurul ei, formand o cusca protectiva in jurul ei. Ce face? Este cu un om? Ce intorsatura interesanta! Demetri cazu pe gnduri. Aro va gasi asta destul de amuzant. Pelerinele ntunecate ale lui Demetri si Felix au aparut din umbra. Am marait instinctiv, corpul meu strangandu-se in jurul Bellei, dorindu-mi sa pot s-o ascund complet de ochii lor cercetatori. - Salutari, domnilor, am vorbit, abordandu-i. Nu cred ca mai am nevoie de serviciile voastre astazi. Totusi, as aprecia foarte mult daca le-ati transmite multumirile mele stapanilor vostri. O, nu, nu asa de repede - Ce-ar fi sa purtam conversatia asta intr-un loc mai potrivit? Felix a intrebat. Tonul lui era surprinzator de calm, dar am putut auzi intentiile din spatele cuvintele sale. Am putut vedea ce s-ar intampla daca nu ii ascultam. Mi-am ingustat ochii. Eu nu le-ar permite s-o ia pe Bella de langa mine. Niciodata. - Nu cred ca este necesar , i-am raspuns brusc. Stiu ce instructiuni ai primit, Felix. Nu am i ncalcat nici o regula. Vom vedea asta. Demetri interveni - Felix nu a vrut decat sa atraga atentia asupra proximitatii soarelui. Hai sa ne adapostim mai bine. apoi continua in gand: noi trebuie doar sa-i comunicam lui Aro despre intentia lui de a pasi in lumina soarelui. Trebuie doar sa ne intoarcem la stapanii nostri. Aro ne-a poruncit sa-l aducem inapoi viu, impreuna cu oricine l-ar insoti.

Deci, asta fusese jocul lor. Aro, cu siguranta, nca o data, ncerca sa ma convinga sa devin unul de-al lor si vroia s-o utilizeze pe Bella ca punct de negociere. Ei bine, nu-i voi permite asta! - Voi fi chiar in spatele vostru i-am raspuns. M-am ntors usor, uitandu-ma la Bella. Ochii ei se marira de panica si se uita la mine, confuza si speriata. Am expirat usor, aplecandu-ma si vorbindu-i incet: Bella, de ce nu te duci napoi in piata sa te bucuri de festival?, am ncurajat-o. Nu puteam suporta gndul de a o lasa sa plece, dar era modalitatea cea mai sigura de a o proteja. Ei nu vor indrazni sa atace atata timp cat ea era amestecata in multime. Bella clatina din cap foarte incet, nedorind sa plece de langa mine. Isi musca buza de jos si isi puse mana pe bratul meu, trimitand o unda de electricitate prin corpul meu. - Nu, adu fata, ceru Felix . Ma simt un pic flamnd, continua el in gand, cu un zambet demonic pe fata. Apoi a facut un pas spre noi, aratandu-si corpul lui enorm, intimidant. Bella tremura usor la vederea lui. - Nu cred. i-am raspuns cu asprime, in timp ce el nu-si lua ochii de la Bella. Corpul mi s-a tensionat instantaneu, pregatit de a ma lupta cu ei, daca era necesar. Bella interveni cu voce tare si puternica: - Nu! Pentru o fractiune de secunda m-am uitat la ea murmurand:-Sss , apoi mi-am indreptat atentia catre Felix. Se uita la mine gata de atac dar, Demetri interveni. Felix, nu aici, El si-a pus o mana pe bratul lui Felix, incercand sa-l calmeze si apoi s-a intors catre mine. Va fi destul timp pentru asta. Aro ar dori sa discute din nou cu tine, daca tot ai decis sa nu ne mai fortezi mana. Desigur, i-am raspuns, Dar fata pleaca. Mi-am indreptat pozitia, pentru a le da de inteles ca vroiam sa rezolv situatia, dar mi-am pastrat bratele protective in jurul Bellei. Demetri zmbi cu cruzime. Ma tem ca nu e posibil asa ceva. Ea a vazut prea mult adauga el in gand. Trebuie sa respectam regulile. - Atunci, eu ma tem ca nu pot accepta invitatia lui Aro, Demetri. Inima Bellei pulsa rapid si i-am atins usor bratul incercand s-o linistesc. Puteam simti frica venind in valuri dinspre ea, asistand la converatia noastra. - Foarte bine. marai Felix zambind si flexandu-si degetele, apropiindu-se de noi cu inca un pas. Putem incepe, atunci. Mai nti fata, apoi tu. Am marait la Felix si intorcandu-mi capul am aratat spre deschiderea aleii. Erau oameni prezenti si trebuia sa-i reamintesc lui Felix ca va fi la fel de vinovat ca mine daca incepea o lupta aici. O fetita tragea de haina tatalui, uitandu-se fix la umbrele noastre. Mama ei privea cu ngrijorare. Ar trebui sa facem ceva? Ar trebui sa chemam ajutor? ma lovira gandurile ei. - Aro va fi dezamagit, ofta Demetri. - Sunt sigur ca va supravietui dezamagirii i-am raspuns calm. Felix si Demetri schimbara o privire si s-au despartit, blocand-mi calea n oricare dintre cele doua directii. Ea vine cu noi, ntr-un fel sau altul. Ordinele sunt ordine, gandi Demetri. Doar o secunda cu el. Tot ce am nevoie este o secunda si acest baiat arogant si fata lui umana vor fi dar o amintire, gandurile lui Felix ma lovira. Fetita continua sa se uite in directia noastra si tatal schimba o privire ingrijorata cu sotia sa. Trebuie sa caut un gardian. Si cu acest gand se intoarse sa-l caute. Mi-am intors capul uitandu-ma la Felix si la Demetri, masurandu-i. Ei puteau ataca din ambele parti. Nu era nici o scapare. Daca as ataca, as lasa-o pe Bella expusa si neprotejata. Nu puteam face ambele lucruri simultan. Eram in dilema, mintea mea incerca sa gaseasca o solutie dar era imposibil. Singura speranta era o interventie umana. Demetri marai amenintator. Va voi gasi. Daca ataci, voi veni dupa tine si te voi gasi. Nu te poti ascunde de mine pentru totdeauna. Gandurile lui Demetri imi invadara mintea, reusind sa arunce la gunoi si singura mea speranta. Edward, nu face nici o miscare! Alice! Ea era aici! Un sentiment de speranta si usurare trecu peste mine. Nu mai eram in inferioritate numerica. Am putut-o auzi pe Alice apropiindu-se de noi. Ea mi-a aratat viziuni cu ceea ce s-ar ntmpla daca as fi atacat, avertizandu-ma sa stau linistit pna cnd vine ea. Fiecare scenariu se ncheia cu corpul Bellei, pe alee, fara viata. Capul mi s-a intors in intunericul aleii cand am auzit pasii lui Alice ajungand langa noi. Demetri si Felix trebuie sa fi auzit si ei pasii pentru ca ochii lor s-au intors uitandu-se in aceeasi directie. Figura mica a lui Alice, a iesit din umbra si mi-a zambit usor.

- Hai sa ne purtam frumos, da? se adresa lui Felix si Demetri. Sunt doamne de fata. Alice pasi usor, parca dansand si ajunse langa mine. Edward, arati groaznic. Ce-ai facut cu tine? Ochii ei erau plini de ngrijorare, dar privirea i s-a schimbat repede si s-a uitat la Bella, oferindu-i un zmbet linistitor, apoi s-a intors sa faca fata garzilor. Ea e cu el. Asta va complica lucrurile. Expresia lui Demetri s-a schimbat stiind ca sansele nu mai erau in favoarea lui. Nu suntem singuri. le reaminti ea, aratand catre familia de la deschiderea aleii. Demetri se uita la familie si a nceput sa calculeze riscul de expunere. El clatina din cap de exasperare. - Te rog, Edward, hai sa fim rezonabili, spuse el. - Da, sa fim rezonabili , am fost de acord. Iar noi vom pleca in liniste acum, fara sa faca nimeni pe desteptul. Ei nu vor renunta atat de usor, Edward, imi explica Alice prin gndurile ei. Am dat din cap usor si m-am uitat la Bella. Tremura usor. In mine razboiul emotiilor era imens. Lupta dintre dorinta, furie si necesitatea de a proteja se desfasura n mintea mea si simteam ca exploadez pentru ca nu puteam sa fac nici o miscare. Viziunile lui Alice mi se invarteau in minte. Demetri gemu continua: - Macar hai sa discutam problema intr-un loc mai discret. Se uita nervos la deschiderea aleii, unde sase barbati se alaturasera familiei uitandu-se la noi, evaluand situatia. Ar trebui sa facem ceva. Cred ca barbatii aia incearca sa-i faca rau fetei. Uita-te la baiatul acela, cum a sta n fata ei, protejandu-o. Acesta nu este un loc pentru o lupta. Oare e cazul sa anunt paza?! Gndurile spectatorilor au fost ntrerupte de minile Bellei care tremurau pe spatele meu. Ea si-a schimbat greutatea de pe un picior pe altul, intr-un gest nervos si inima ei batea neregulat. Se uita in directia barbatilor, muscandu-si buzele. Vroiam sa stiu ce gandea, dar daca as putea ghici, ea mai mult ca sigur isi dorea sa avertizeze familia sa fuga. Mi-am ntors atentia napoi la Demetri. Nu, Am spus cu dintii strnsi. Felix zmbi cu satisfactie. Ah, n sfrsit. Edward, asta nu arata bine. Ia-o usor. Imi tranzmise Alice. Umerii mi-au cazut instantaneu, nfrnti cand mi-am dat seama ce s-a schimbat. - Destul ,vocea poruncitoare a vorbit din spatele nostru. Mi-am aruncat privirea in spate pentru a o vedea pe Jane, venind spre noi. Aro ar fi trebuit sa ma lase sa te distrug atunci cnd am avut ocazia. Nu ncercati nimic, daca nu vrei sa-mi ncerc puterile pe micuta ta companie umana. Imi tranzmise prin ganduri Jane. Furia ma ardea pe dinauntru, dar am stiut ca nu puteam lupta mpotriva ei. Nici unul dintre noi nu ar fi putut. In acel moment, am realizat ca Alice avea dreptate cand mi-a spus ca nu avem alta varianta decat sa ne intoarcem la Aro. Demetri si Felix n mod automat, si-au retras pozitiile lor ofensive cnd Jane a aparut si eu mi-am relaxat postura, stiind ca nu mai aveam ce face. Bella imi cuprinse bratul mai strans, teama iesind la iveala prin toti porii ei. Jane, am oftat. Noi va trebui s-o urmam, Edward. Nu pot vedea nca ce se va ntmpla, dar voi face tot ce pot pentru a te ajuta s-o protejezi pe Bella. Alice isi incurucisa bratele pe piept si eu am dat din cap cu ntelegere. Urmati-ma, spuse Jane. Ea s-a intors si a continuat sa mearga n umbra aleii nguste, stiind ca o vom urma. Felix facu un gest spre noi s-o urmam si trecu in spatele nostru taind practic orice evadare posibila. Mmmma simt destul de insetat. Poate o gustare mica pentru aceasta calatorie? Felix zmbi iar eu am marait instinctiv. Alice o urma pe Jane iar eu mi-am nfasurat bratele protectiv n jurul Bellei, impingandu-o usor in fata mea, astfel nct am putut sa ramn un scut ntre ea si Felix. Eram sigur ca Alice o va proteja. Cu Alice in fata si eu in spate, ei nu vor putea sa ajunga la ea. Bella isi ntoarse capul, privind ntrebator n ochii mei. Eu am scuturat usor din cap. Acum, nu era timp pentru explicatii. Am ncercat doar, prin ochii, sa-i tranzmit toata dragostea ce o simteam pentru ea, ntr-un efort de a usura teama ei, dar privirea ei s-a intors, uitandu-se la vampirii care ne urmau. Se cutremura usor si mi-am nfasurat bratele mai strns n jurul ei, sarutandu-i parul usor. Am decis sa rup tacerea. - Ei bine, Alice, banuiesc ca nu ar trebui sa fiu surprins sa te vad aici.

Ea nu a privit napoi, cnd a raspuns. Vocea ei era relaxata, dar am putut auzi o ntepatura de remuscare cand a vorbit. A fost greseala mea. Trebuia sa indrept lucrurile. Ce s-a ntmplat?, Am ntrebat. Nu stiam sigur daca chiar vroiam sa stiu. Iti voi explica totul. Iti promit, Edward. Este o poveste lunga, ea a nceput, privirea fugindu-i napoi la Bella. Ochii Bellei s-au inchis pentru un moment, cu siguranta, temndu-se ct de mult ar divulga Alice. Pe scurt, a sarit de pe o stanca, dar nu incerca sa se sinucida. Bella s-a apucat de sporturi extreme zilele astea. Desi, pentru mine ramane tot o tentativa de sinucidere, continua ea in gand. Bella se misca incomod n bratele mele si am putut simti caldura crescand n obraji ei. Alice a nceput sa-mi arate un amestec de viziuni si amintiri, tot ceea ce ea nu-mi putea explica in mod deschis. Ea mi-a aratat viziunea care a propulsat-o napoi in Forks. Am vazut-o pe Bella n picioare pe marginea unei stanci, uitndu n jos, la apele involburate. Ea a pasit spre margine si a zmbit. Trasaturile fetei erau pasnice, aproape oglindindu-le pe ale mele cand am fost pregatit sa termin cu viata mea. Ea si-a ridicat bratele si fata spre cer nainte de a se arunca in apele involburate. Tipete ei se auzeau ca un ecou n urechile mele si am inghetat cand corpul ei fragil a lovit apa. Instantaneu a fost atrasa de curentii puternici, valurile se spargeau in jurul ei, purtandu-o ca pe-o papusa de carpa. Ea se lupta sa noate, se presupunea ca regreta decizia ei. Apoi, expresia i s-a schimbat si a ncetat sa mai lupte. Si-a nchis ochii si a permis corpul ei sa fie purtat de curent; am vazut bulele de aer cand ultima ei respiratie i-a iesit din plamani. Apoi, viziunea a devenit neagra. Am vazut criza lui Alice cand viziunea a venit peste ea, prabusindu-o. L-am vazut pe Jasper venind in fuga pana la ea. A fost nevoie doar de cateva secunde pentru ca ea sa se decida sa se ntoarca in Forks. Ea si-a amintit de teama si ingrijorarea simtite, ca ar putea ajunge prea tarziu. Ii era frica de ceea ce ar putea gasi cand va sosi. Jasper a ncercat s-o convinga sa mearga cu ea, dar ea l-a ignorat, spunandu-i ca va merge singura. Alice era n picioare, apoi n casa Bellei. Am vazut-o atingand o poza cu imaginea Bellei si am simtit nodul din gatul ei cand s-a gandit ca si-a pierdut priepena cea mai buna. Apoi, cadrul s-a schimbat de la degetele ei si am vazut podeaua. Ea a fugit pe hol pentru a o vedea pe Bella care venea. Un amestec de soc si de usurare trecu prin ea cand a simtit-o pe Bella in bratele ei. Charlie statea cu Alice la masa din bucatarie. Inima m-a durut cand el i-a explicat ce s-a ntmplat cu Bella dupa ce am plecat. Am inghetat la gandul tututror durerilor pe care i le cauzasem Bellei. n toate eforturile mele de a o proteja, am facut-o sa sufere mai mult dect mi-am imaginat vreodata ca poate fi posibil. Edward, nainte de a continua, trebuie sa-mi promiti ca-ti vei controla temperamentul. Am dat din cap usor, aproband. Ce altceva ar fi putut sa-mi spuna ea? Apoi am vazut! Mi-am nabusit un mrit cand am vazut ca baiatul, baiatul naiv care ii spusese Bellei secretul nostru, se uita la ea cu drag. El era baiatul care a raspuns la telefon atunci cnd am sunat. El a fost cel care mi-a spus ca Charlie era la nmormntare. Mintea mea se lupta cu duhoarea groaznica din memoria lui Alice. Nu, te rog nu. Eu ar fi trebuit sa stiu ca Bella nu va face nimic sa-si pastreze siguranta. Dar, vrcolaci? Cum de-am putut sa fiu asa de prost sa nu-mi dau seama ca gena s-ar putea tranzmite generatiilor viitoare. Mnia ardea n mine. El aproape ca se transformase n fata ei. El ar fi putut-o ucide! Corcitura jegoasa! Daca vom supravietui, intr-o zi, il voi face sa plateasca pentru asta. M-am uitat la Bella cum ii explica lui Alice tot ce s-a ntmplat din momentul plecarii noastre. Ct de prost am fost sa cred ca ea ar fi n siguranta! Pericolele pareau s-o caute. Am putut auzi vocea Bella, explicandu-i lui Alice: Nu, Alice, vampirii nu au plecat cu adevarat nu toti, cel putin. Asta e toata problema. Daca nu erau varcolacii, Victoria ar fi ajuns la mine pana acum. Ei bine, daca nu erau Jake si prietenii lui, Laurent m-ar fi doborat inaintea ei, asa ca Furia m-a umplut complet. Tot timpul cat o vanasem pe Victoria, ea nu urmarea decat sa se intoarca inapoi in Forks. O ntepatura de ngrijorare imi strapunse gndurile cand m-am ntrebat ce s-ar fi intamplat daca Victoria ar fi mers dupa Bella, daca nu as fi urmarit-o, deviindu-i putin drumul de la Forks. Si Laurent. Am avut ocazia de a merge dupa el, de asemenea. Alice era la poalele scarii, tremurnd. Am vazut in mintea ei, viziunea cu mine. Viziunea cu mine, stnd n picioare naintea Volturi, incercand sa-i conving pe sa-mi accepte cererea de moarte. Bella ntreba ce s-a intamplat, ce vazuse Alice. Edward, a soptit. La auzul numele meu, Bella s-a prabusit. Lam vazut Iacob certandu-se cu Alice, cerandu-i sa nu o ia pe Bella cu ea.

Imi pare rau, Edward. Esti bine? - Hmm, a fost singurul raspuns pe care-l puteam da, fara ca ceilalti sa inteleaga ce se intampla in realitate. Bella sesiza imediat schimbarea din tonul meu. Aleea cotea usor, in timp ce cobora. Am ajuns in dreptul unei fatade plate de caramida, fara ferestre. Jane a disparut printr-un orificiu de scurgere. Alice a coborat usor, de asemenea. Edward, stiu ca acest spatiu limitat, nu este ideal, dar pot vedea n continuare ca nu avem de ales. Eu nu pot vedea viitorul nostru, pna cnd Aro nu ia o decizie. Stiu ca nu vrei s-o lasi sa plece de langa tine, dar nu-ti face griji! Ea va fi in siguranta, langa mine, pna cnd ni te vei alatura. Bella se uita la mine si apoi la gura de canal. Se uita din nou la mine, confuza si cu frica. - E in regula Bella am soptit. Alice te va prinde Bella se uita la gaura din strada si napoi la mine, din nou, ndoiala umplandu-i ochii. Bataile inimii ei crescura usor, cand isi imagina probabil caderea in gol. Am stat n spatele ei, nca formnd un scut ntre ea si Felix. Alice? Sopti ea, cu vocea ezitanta. I-am strans usor mana. Sunt chiar aici, Bella, raspunse Alice. Acest ritm lent este prea dureros. Da-i drumul odata ca sa trecem mai departe! Am marait usor la Felix, avertizandu-l sa mentina distanta de Bella. Reactia mea abia a fost auzita. Nu am vrut s-o alarmez pe Bella. Felix marai si el ca replica. Ea s-a ntors sa se uite la mine din nou, si am zmbit stins ntr-o ncercare de-a o calma. I-am luat ncheieturile delicate n minile mele. Pulsul ei batea cu furie sub pielea ei fragila si caldura radia prin mine. Am ezitat putin, inainte de a-i da drumul. - Gata?, Am ntrebat. - Da-i drumul raspunse Alice. Bella stranse bine ochii, muscandu-si buzele in momentul in care i-am dat drumul. Pentru a doua oara n viata ei, ea cadea, din cauza mea. Ironia situatiei ma lovi in plin. De cate ori o voi mai pune in pericol din cauza a ceea ce eram? Cu toate acestea, se pare ca, nu conta daca ea era sau nu cu mine, pericolul tot o urmarea. Vroiam sa ma intorc si s-o pot proteja din nou, dar nu stiam daca ea ma vroia inapoi. Dupa tot ce-am vazut prin intermediul lui Alice, nu puteam sa dau vina pe ea, daca ma ura, dar eu niciodata nu o voi mai lasa. As sta de veghe, de la distanta. Si, daca ar fi posibil as face totul ca sa-i castig increderea din nou. Am auzit aerul vajiind pe langa Bella, cand ea a cazut in intuneric si o secunda mai tarziu, aerul iesindu-i din plamani in momentul in care a expirat in bratele lui Alice. Probabil ca isi tinuse respiratia ca sa nu tipe. Am prins-o, Edward. Este in siguranta. Haide. I-am aruncat o privire de avertizare lui Felix, reamintindu-i, din nou, sa stea departe de Bella. Apoi, am alunecat prin gaura de drenaj. Bella statea ghemuita langa Alice, asteptandu-ma. Imediat am trecut langa ea, punandu-mi bratele n jurul taliei ei, nca o data. Ea se cutremura ca raspuns, dar se stranse si mai aproape de pieptul meu. Pulsul ei continua sa bata frenetic si atingerea ei calda trimitea valuri de energie electrica prin corpul meu. Alice a nceput sa mearga ntr-un ritm vioi si am tras-o pe Bella prin tunel. Ma cuprinse de talie, iar eu am sustinut-o in timp ce se impiedica si se impleticea in intuneric. Din cand in cand, Bella se uita in spate, probabil sa vada daca vampirii mai erau acolo. Nici o scapare, se gndi Felix. Pasi rasunau ca un ecou prin tunelul de piatra, dar urechile mele erau fixate pe sunetul inimii Bellei. Acesta era singurul sunet din lume de care imi fusese dor in aceste luni. Sunetul inimii ei imi era mai drag chiar si decat vocea ei melodioasa. Inima ei imi spunea mai mult decat gandurile si emotiile ei ar putea s-o faca vreodata. Nu se poate sa luam fata? De ce trebuie sa ne impiedicam de un om? sopti Felix catre Demetri. Aro ne-a ordonat sa-l aducem inapoi viu. El a spus clar ca, n cazul n care era insotit de cineva, de oricine, trebuie sa-l aducem, de asemenea, viu. Sincer acum, chiar vrei sa suporti mania lui doar pentru ca nu mai ai putina rabdare? Vorbisera atat de incet incat era imposibil ca Bella sa fi auzit ceva. Felix lasa sa-i scape un oftat iritat si eu i-am cuprins talia Bellei mai strans, ca raspuns. Corpul ei delicat a raspuns stransorii mele, lipindu-se mai tare de mine. Cu toate ca situatia noastra era cumplita, nu puteam sa nu savurez momentul. Vroiam atat de mult s-o imbratisez, sa ma invartesc cu ea in brate, sa sarut fiecare centimetru din fata ei. Mna mea i-a mangaiat usor obrazul, caldura arzandu-mi degetele si fata ei se inrosi ca raspuns la atingerea mea. Buzele ei s-au despartit usor cand mi-am trecut degetul mare peste ele. Imi doream atat de mult s-o sarut, atat de mult ca ma durea, dar nu puteam sa fac asta acum.

Voi mai avea posibilitatea vreodata s-o sarut din nou? Mi-am lasat capul in parul ei, adulmecand aroma ei imbatatoare, sarutandu-l usor. Arsura din gatul meu abia o mai puteam resimti. Desi parfumul ei nca mai ma ardea, gndul de a-i mai face rau vreodata imi zgudui stomacul. Prin tot ce trecusem in ultimele luni cand aproape ca o pierdusem definitiv, toata agonia si suferinta indurata facuse sa nu ma mai tenteze necatrul dulce al aromei ei. Cararea de sub noi a continuat pe o panta descendenta si am sprijinit-o pe Bella, cand s-a impiedicat pe pietra uda. Ea tremura si am tinut-o mai strans, ncercand sa-i calmez temerile. Apoi, dintii ei au nceput sa clantane si mi-am dat seama ca ea nu tremura de frica, ci pentru ca ii era frig. Cat de egoist pot fi! Aici era frig si umezeala, picioarele ei erau probabil leoarca, asa cum calatoream prin tunelul subteran si la toate astea mai adaugam si eu atingerea mea rece. n dorinta mea egoista de-a o avea aproape, am uitat ca pielea mea rece aducea iarna odata cu o mica atingere. Imediat i-am dat drumul din imbratisare, dar am tinut-o de mana. Nu eram pregatit si nici nu vroiam sa-i dau drumul de tot. Imi lipsise prea mult atingerea ei ca sa ma pot lipsi total de ea. N-n-nu, a raspuns ea, printre frisoane. Si-a aruncat bratele n jurul meu, nedorind sa se desparta de mine. Pentru un scurt moment, nu eram sigur ce sa fac. Inima mi-a tresarit de bucurie ca ea nca dorea sa fie aproape de mine, dar ma temeam ca din cauza racelii pielii mele ar putea face pneumonie. I-am frecat bratul, incercand sa creez o forma de caldura prin frecare. Ea tremura inca dar a ramas langa mine. Ea inca te iubeste, stii tu Am zmbit usor auzind gandul lui Alice, sperand ca dincolo de orice Alice sa aiba dreptate. Daca Bella ar vreau sa ma ierte pentru toata durerea si suferinta pe care i-o provocasem, mi-as petrece restul vietii, convingandu-o de dragostea mea. Am continuat sa mergem prin tuneluri si Felix ofta din cnd n cnd. Mi-e foame. Daca ea nu se grabeste, voi pierde masa. Ea va plati scump pentru asta. Am ignorat gandurile lui Felix, concentrndu-mi atentia pe Bella. Am ajuns la capatul tunelului si poarta mare de fier era deschisa, astaptandu-ne. Am condus-o pe Bella, indemnandu-o sa treaca de poarta. A tresarit cand poarta de metal s-a trantit in spatele nostru. Am intrat in camera de zi, trecand printr-o alta usa si am simtit-o pe Bella relaxandu-se usor n bratele mele, la schimbarea de peisaj, dar eu am ramas rigid, nedorind sa se relaxeze prea mult. Daca ar putea exista ceva ce pot face ca sa opresc toata nebunia asta! Daca ar exista. Capitolul 21 Temperatura s-a schimbat odata ce am trecut de ultima usa. Avnd n vedere circumstantele noastre, cel putin asta era un lucru bun, trebuia sa recunosc. Umerii Bellei s-au relaxat si corpul ei a ncetat sa mai tremure, dar bratele ei au ramas ferm nfasurate n jurul mijlocului meu. L-am auzit pe Demetri cand a nchis usa n spatele nostru; nca un moment si nu va mai exista nici o scapare. Scrtitul usii de metal a acoperit maraitul meu adresat lui Demetri. Bella s-a uitat repede napoi si sa cutremurat, cnd a ntlnit ochii purpurii ai lui Felix. Si-a intors repede privirea la mine. Am zmbit slab. Nu puteam sa-i ofer nici o siguranta. Nici macar Alice nu putea sa prevada sfarsitul situatiei noastre. Mi-am trecut degetele de-a lungul bratul Bellei, ntr-o dezmierdare usoara. Stiam ca asta ar putea fi ultima noastra intalnire. Ce soarta sadica am! Pentru a ma aduce napoi din morti, ii puneam din nou viata ei in balanta. Am respirat profund, permitand parfumului ei sa ma invadeze; pretuiam atat de mult aroma ei dulce dupa care suspinasem atata timp Am continuat sa mergem pe hol, apropiindu-ne de un lift. Jane tinea usa deschisa pentru noi, cu un zmbet crud pe buzele ei. Oh, doar asteptati pna cnd vom ajunge la Aro. El va fi att de multumit cu mine! Poate cami va permite sa-mi continui mica mea distractie de unde am ramas, hmm, Edward? Am marait la ea cand am intrat n lift, pozitionandu-ma in coltul cel mai indepartat. Bella si-a schimbat greutatea, mpingndu-se ct mai aproape de mine. Ea si-a intors fata, ingropandu-o n pieptul meu.Tremura in continuare, iar inima ii batea cu putere. Vroiam s-o scap din iadul asta, dar cum? Edward nici sa nu te gandesti sa ataci.Asta nu e o buna strategie. Aceleasi viziuni se repetau in mintea lui Alice. Nu conta ce faceam, sfarsitul era acelasi Bella moarta! Sti ca pana nu se ia o decizie, viitorul nu se modifica, continua Alice. Da, stiam asta. Daca l-as putea convinge pe Aro Simteam tremurul trupului ei asa ca am continuat sa-i frec bratul incercand s-o linistesc, dar privirea nu mi-am dezlipit-o de Jane. Ea nu va ncerca, nimic, Edward, cel putin nu acum. Nu face nimic pentru a o provoca. Gndeste-te la Bella. Am dat din cap usor, recunoscnd adevarul din vorbele lui Alice.

Un zambet al Bellei strafulgera intr-o viziune din viitor, dar a disparut repede cand Felix ofta adanc. Un astfel de parfum Nu-i de mirare ca n-a putut sa stea departe de ea in tunel. Numai viziunea lui Alice cu cadavrul Bellei mi-a retinut impulsul violent de a-l decapita. Edwardmurmura doar pentru urechile mele Alice, calmeaza-te! In sfarsit, usile liftului s-au deschis si am vazut camera de primire prin care mai trecusem cu 24 de ore in urma. Bella respira usor, uitandu-se in jurul ei. Covorul verde nchis si lambriurile din lemn din acest loc erau intr-un total contrast cu tunelurile intunecoase care ne adusesera aici. Nasul i s-a incretit de la mirosul puternic al florilor albe si privirea i s-a indreptat spre biroul de mahon. Am auzit cum pulsul ei crestea si respiratia i se accelera. Confuzia se citea pe fata ei cand s-a uitat la receptionera din spatele biroului. Fara sa fie nevoie sa-i citesc gandurile am stiut ca Bella a recunoscut-o pe Gianna ca fiind umana. Edward, lucrurile se schimba, gandi Alice. Tu ar trebui sa-mi spui asta, zise Aro, in viziunea lui Alice, dar imaginea se schimba rapid. Interiorul unui avion aparu in mintea lui Alice. Nu era o viziune, era doar o amintire. Bella isi musca buzele. Daca n-o faci acum, o sa te razgandesti. Nu, nu cred ca ma voi razgandi raspunse Alice. Apoi, imaginea pe care o vazusem de atatea ori: dragostea mea, cu pielea alba si ochii rosii, brat la brat cu sora mea. Asta era o amintire sau o viziune? Nu am putut spune. Imaginea se dizolva intr-o dara de fum violet cand atentia mi-a fost atrasa de zgomotul usor al lui Demetri inghitind cu greu veninul ce-i invadase gura. Ce spui? S-o fac? Mi-am strivit dintii de frustrare. Gianna a zmbit politicos cand am trecut pe langa ea. - Buna ziua, Jane, a salutat. Ea a zmbit la fiecare dintre noi, nederanjandu-o ceea ce vedea. - Gianna, Jane a raspuns cu voce plana. Era evident ca Jane nu o vedea pe Gianna decat ca pe-o bucata de carne. Ah Gianna mea dulce. Nu mai e mult timp. Astept cu nerabdare ziua n care stapanii mei, n cele din urma, imi vor permite sa beau din tine. Ce dragut din partea ta sa te oferi att de nerabdatoare! Curnd. Felix i-a zmbit si i-a facut cu ochiul Giannei cand trecu pe langa ea. Ea chicoti usor, gndurile ei fiind pline de fantezi ca raspuns la flirtul lui. Mi-am plecat capul cu mila. Daca ar sti ea care erau adevaratele intenti ale lui Felix, nu ar mai fi asa de relaxata. Am incercat sa ignor dezgustatoarea imagine din mintea lui Felix si am trecut de usile duble, urmandu-o pe Jane. Alec ne astepta in hol. A pasit inainte si cu un zambet larg o intampina pe Jane. - Jane. - Alec, a raspunse ea, imbratisandu-l. Pentru prima data, Jane a aratat si alta emotie in afara de dispret, sarutandu-l usor pe obraji. Alec ne privi cu atentie. Te trimit dupa unul si tu vii cu doisi jumatate, zmbi usor, la ncercarea sa de umor si o privi cu atentie pe Bella, evaluandu-i reactia. Bella nu reactiona la privirea lui intensa; prin ochii lui am vazut fascinatia ei. - Buna treaba a exclamat el catre Jane. Intr-adevar buna treaba. Aro va fi multumit. Si ct de frumos din partea lui sa ne dea un mic aperitiv nainte de masa. Dintii mi s-au nclestat si minile au cuprins-o instinctiv pe Bella, tragandu-o mai aproape de mine. Atentie Edward, ma avertiza Alice. Rasul lui Jane a umplut sala, amuzandu-se cu adevarat de gluma fratelui ei. Apoi, amandoi s-au uitat la mine. Tremuram vizibil de furie. Te rog, Edward. Doar da-mi un motiv, ma invita Jane. - Bine ai revenit, Edward, saluta Alec, captandu-mi atentia inca o data.S-ar parea ca esti intr-o dispozitie mai buna. M-am vazut in mintea lui lipsit de viata si posac cu doar cateva ore in urma si acum echilibrat dar furios. - Relativ i-am raspuns pur si simplu, avand grija sa-mi pastrez tonul plan. Bella se misca in bratele mele uitandu-se la mine, punand la indoiala comentariul facut de Alec cu privire la starea mea de spirit. Alec a chicotit si eu am strans-o mai tare de talie.

- Si aceasta este cauza tuturor necazurilor? A ntrebat el amuzant, ochii lui examinandu-o pe Bella ce tremura in bratele mele. Tot acest tam-tam pentru un om mic. Absurd! Si nici nu miroase destul de delicios. Alec a facut un pas nainte, respirand adanc parfumul ei. Am inghetat cand fanteziile lui Felix cu Gianna s-au transformat, avandu-o acum pe Bella ca protagonista. Nici o sansa, am vazut-o primul, gandi el. - Un fleac, zise el. Un zambet ironic crescu pe fata lui uitandu-se cu atentie la mine si ridicandu-si o sparnceana. Deci, moale si caldisi imagina mainile lui trecand peste trupul Bellei. Instinctiv, un mrit adnc scapa din pieptul meu, furia coplesindu-ma cu o forta inimaginabila. Felix a raspuns printr-un zmbet si isi indoi degetul invitandu-ma la confruntare. Nu va dura mult sa termin cu tine. Corpul meu tremura in tensiune simtind ca-mi pierd si ultima farama de control. Nu mai vedeam nimic decat imaginea decapiatata a lui Felix. Ca prin vis am simtit atingerea lui Alice. Exista o cale de scapare, este din ce in ce mai clar. - Rabdare, spuse ea. Si uitandu-se in ochii mei adauga in gand te rog. M-am uitat in jos la soara mea favorita dar nu am privit-o in ochi. In schimb am urmarit specatacolul din mintea ei. Printre tipete si fum erau imagini noiAro, atingandu -o pe Bellao mantie pe care o acceptam de la o garda a lui AroBella plangand in bratele meleJasper salutandu-o pe Alicesi, o imagine fugitiva cu ceva ce parea a fisufrageria noastra? Noile imagini se amestecau cu cele in care Bella murea. Nu stiu ce inseamna asta,recunoscu Alice, dar te rog sa-ti stapanesti temperamentul. Daca nu te poti controla mai bine ignora gandurile lui Felix, adauga ea, ridicandu-si o spranceana perfecta de abanos, spre mine. Am respirat profund, umplandu-mi plamanii de parfumul Bellei. Focul din gatul meu mi-a reamintit faptul ca numai absenta ei fusese mai dureroasa. Sentimentul de neputinta completa si totala era prea mult pentru mine. Nu puteam face nimic pentru a o proteja pe Bella, in cazul in care Volturii hotarau moartea ei. Frica ce ma cuprindea mi se citea in ochi cand ma privit-o pe sora mea, dandu-i o tacuta promisiune ca ma voi stapani. Putem face asta, Edward. Ai ncredere n mine. Cred ca diplomatia este cea mai buna metoda de a scapa cu viata de aici. Te rog, tineti promisiunea de a-ti controla temperamentul. Nu-i da lui Felix satisfactia asta. Da, asa era. Nu conta ce faceam noi, nu conta ce faceau ei. Aro era cheia spre libertatea noastra. M-am ntors usor uitandu-ma la Alec. El vorbi calm, ca si cum nimic nu se intamplase. - Aro va fi incantat sa te revada din nou. - Sa nu-l lasam sa astepte adauga Jane. Am dat din cap nfrnt si i-am urmat pe gemeni, cand ne-au condus n jos pe un hol lung. S-au oprit brusc la jumatatea holului si Bella se uita la mine confuza, refuzand privirea lui Alec care deschidea o noua usa ascunsa sub un lambriu. Jane a intrat prima si noi am urmat-o. Nu, nu camera asta! De ce vroia Aro sa ne vada in locul asta atat de repulsiv? M-am uitat repede la Alice dar fata ei era impasibila. Care era motivul pentru care Aro vroia sa ne intalnim aici? Ca si cum ar fi stiut ca ceva nu e in regula cu camera asta, Bella se stranse si mai mult langa mine. S-a aplecat usor trecand prin usa mica in camera ce servea ca si sala de mese pentru Volturi. Am continuat sa inaintam si privirea ei s-a ridicat scanand sala mare, uitandu-se la toti vampirii de acolo. Gandul ca ea va trebui sa interactioneze cu acesti monstri ma ingrozea. M-am uitat nervos in jurul meu, cand privirea mi-a fost atrasa de ferestre. Era o optiune pe care ar trebui s-o iau in calcul. Fereastra era mica si in plus, saltul ar fi destul de mare, dar eu as absorbi forta sariturii, protejandu-o pe Bella. Eram sigur ca multimea de afara si soarele era o alternativa mai buna decat s-o expun pe Bella la aceasta situatie. La ce te gandesti tu, Edward? Nu vezi ca nu e bine? Ei te vor vana si te vor prinde pana la urma, ma certa Alice vazand planul meu. Si apoi, ne vor distruge pe totiCarlisleEsmeJasperse cutremura la acest gand. Am respirat usor, inchizandu-mi ochii in fata durerii lui Alice. Deschizandu-i din nou, i-am cerut iertare din priviri. Vocile discrete ale vampirilor prezenti mi-au umplut urechile si ochii lor curiosi ne analizau. I-am intalnit ochii lui Aro si un zambet larg crescu pe fata lui in timp ce se uita la Alice si la Bella. Deci ea nu e moarta. Ce avem noi aici? - Jane, draga mea, te-ai ntors!, exclama el ntorcandu-si privirea spre Jane doar o secunda, pentru ca apoi sa pluteasca spre noi, garda lui urmandu-l indeaproape. M-am uitat repede la Bella, vazand cum ochii ei priveau cu veneratie si gura ii era usor deschisa in stare de soc la vederea vampirului antic ce se apropia de noi.

El ajunse la Jane si o saruta pe buze. Jane se uita lung la el, cu ochii plini de adoratie. - Da, stapane, a raspuns ea. L-am adus napoi n viata, asa cum ai dorit. - Ah, Jane, zmbi el. Esti o alinare pentru mine. Jane era coplesita de lauda lui Aro. Apoi, isi ntoarse privirea spre Bella si zmbetul lui a crescu mai mult. - Si Alice si Bella, de asemenea! A aplaudat. Asta chiar este o surpriza placuta! Minunat! Bella rosi usor in timp ce se holba la Aro. El a ignorat rosata ei si isi indrepta privirea catre Felix. Avea nevoie de audienta pentru viitorul spectacol. - Felix, fii dragut si spune-le fratilor mei despre vizitatorii nostri. Sunt sigur ca n-ar vrea sa rateze asta. - Da, stapane, raspunse el. Se ntoarse si iesi din camera. Intr-o fractiune de secunda am calculat din nou sansele de scapare. Cu unul mai putin de infruntat, situatia era mai usoara, darnu puteam risca viata Bellei. Cuvintele lui Alice imi rasunau in minte. Rabdare Edward! Diplomatie Edward! Aro se uita la mine. - Vezi, Edward?, ma certa el. Ce ti-am spus eu? Nu te bucuri ca nu ti-am dat ieri ceea ce vroiai? Ochii lui Aro se ingustara in timp ce astepta raspunsul meu. - Da, Aro, eu sunt , am fost de acord. Am cuprins-o pe Bella mai strns n bratele mele, stiind foarte bine ce au fost intentiile lui Aro. Fiecare scenariu imaginabil in capul meu, se ncheia rau, dar asta nu ma putea opri sa fac tot posibilul pentru protectia ei. - Ador finalurile fericite. ofta Aro. Sunt atat de rare , continua el cu o expresie visatoare pe fata. Dar vreau sa aud toata povestea. Cum s-a ntmplat asta? Alice? se adresa el lui Alice de parca ar cunoaste-o de decenii intregi. Fratele tau pare sa creada ca este infailibila, dar evident a fost o greseala la mijloc. El se uita la Alice, practic, salivand de curiozitatea detaliilor lipsa din povestea noastra. - Oh, sunt departe de a fi infailibila, Alice zmbit. Dupa cum poti vedea astazi, creez probleme tot atat de des pe cat le rezolv. Vocea ei era calma, dar atitudinea ei era rigida. Am putut vedea cum mintea ei continua sa caute viitorul nostru. Daca vom scapa din aceasta situatie si, chiar daca va fi nevoie de o eternitate, Edward, voi face asta pentru tine. Voi face totul sa-ti recapeti increderea in mine si in viziunile mele. - Esti prea modesta, o dojeni Aro. Am vazut cateva dintre faptele tale glorioase si trebuie sa recunosc ca nu am mai vazut pe nimeni cu un asemenea talent. Minunat! Alice ma fulgera cu privirea. Ce i-ai spus, Edward? Ct de mult stie el? Aro batu din palme, incantat de schimbul nostru tacut. - mi pare rau, ca nu ne-am cunoscut cum se cuvine, nu-i asa? Doar ca am impresia ca te cunosc deja. Fratele tau ne-a facut cunostinta ieri, intr-un mod ciudat. Vezi tu, eu am o parte din talentul fratelui tau dar eu sunt limitat intr-un fel in care el nu este. - Si e mult mai puternic, am adaugat. M-am uitat la Alice in timp ce ii explicam. - Aro are nevoie de contact fizic ca sa-ti auda gandurile, dar aude mult mai mult dect mine. Eu pot sa aud doar ce-ti trece prin cap intr-un anume moment. Aro aude fiecare gnd pe care mintea ta l-a avut vreodata. Alice si-a arcuit sprancenele ei n uimire. Totul? El stie totul? Mai mult decat poti sa-ti amintesti? Asta nu bine pentru noi, Edward. Mi-am inclinat capul usor, confirmnd ntrebarile ei. Aro nu rata conversatia noastra tacuta, uitandu-ne la noi. Alice si EdwardStarea lui de agitatie crescu, in timp ce gandurile lui se invarteau in jurul atator posibilitati. Edward si Alice! Alice si Edward! - Dar sa fii capabil sa auzi de la distanta a oftat, fluturnd mna de la sora mea la mine. Asta ar fi att de convenabil. Ah, aici sunt! Aro privi in spatele nostru si toate capetele s-au intors in acelasi timp, pentru a-l vedea pe Felix ntorcandu-se, urmat de Caius si Marcus. Ei au trecut de noi alaturandu-se fratelui lor. - Marcus, Caius, priviti!, exclama Aro. Bella traieste pana la urma si Alice este aici cu ea! Nu e minunat? S-a intors din nou. Poate ca acum putem sa terminam ce am nceput si sa scapam de acest necaz. Gndurile lui Caius erau pline de venin si dezgust. S-a ntors si se aseza n tronul sau, n mod evident interesat ntr-o anume masura de aventurile noastre. Marcus, pe de alta parte, parea usor surprins. M-am concentrat pe mintea lui, intrigat de interesul sau brusc. Prin ochii lui, am vazut o banda stralucitoare de lumina intre mine, Bella si Alice. De asemenea am putut vedea benzile de lumina care ii conectau si pe ceilalti vampiri unul de altul, dar nici una nu era la fel de stralucitoare ca legatura dintre mine si Bella.Fascinant, se gndi el. n toti acesti ani, nu am mai vazut o astfel de legatura puternica, ntre un om si un vampir foarte interesant. Din pacate, ea imi aminteste de

obligatiuniile ce le-am avut odata fata de dragostea mea. Privirea lui s-a indreptat n jos, in timp ce se apropia de Aro. - Sa le aflam povestea zise Aro. Se opri si il atinse pe Marcus pentru o fractiune de secunda. Am vazut pe scurt schimbul de informatii si Aro si-a ridicat sprnceana, captivat de noile informatii despre relatia noastra. Da, o legatura puternica, chiar mai puternica dect am prevazut. Am ras usor, in timp ce gandurile lui Alice m-au fulgerat, tipand in capul meu.Edward, ce se ntmpla? Ce i-a spus el? - Multumesc, Marcus. E foarte interesant. Aro clatina din cap cand ochii lui au trecut de la Bella la mine. Ce relatie!! Ma intreb daca poate fi rupta si de altceva in afara de moarte. Gandurile sale se indreptara spre una dintre femeile de langa Caius Cheslea. Pe ea nu o vazusem ultima oara cand fusesem aici. Ochii ei traversara camera, dar nu a vazut nimic iesit din comun. Am ascultat mintea lui Marcus. In capul lui murmura o melodie care ii placea foarte mult lui Didyme. Era intr-o stare de euforie totala, gandurile lui fiind indreptate numai catre ea. Era asa de frumoasa Apoi am vazut cum capul lui Marcus se indrepta usor catre Aro. Privind pin ochii lui Marcus, din nou, am vazut o lumina albastra conectata la lumina lui Aro. Brusc, Didyme disparu din gandurile lui, inlocuita de Aro.Trebuie sa traiesc pentru fratele meu, gandi el. Ea facuse asta!! Legaturile dintre ei erau manipulate de Chelsea. Am tras-o pe Bella mai aproape, apasandu-mi mana pe talia ei. Nu, eu nu o voi lasa sa rupa dragostea dintre noi. Aro inca era uimit de profunzimea dragostei mele pentru Bella. - Uimitor. Absolut uimitor. EDWARD! tipa Alice in mintea mea. Ce se intampla? - Marcus vede relatiile. Este surprins de intensitatea relatiei noastre. Alice ramase uimita. Adica el vede toate relatiile dintre noi trei? Eu o iubesc pe Bella. Oare ea ma iubeste? Mam uitat in sus si apoi in jos, asigurandu-o astfel ca dragostea dintre noi trei era puternic reprezentata si frustrarea a disparut din ochii ei. - Atat de convenabil, mormai Aro, holbandu-se la mine. Asemenea talentesi atat de tineriIntr-un secol de aici inainte, talentul lor va creste Inainte de a putea reactiona, gandurile sale au disparut, ca si cum ar fi fost sterse cu un burete. Ochii lui coborara pe bratul pe care-l tinea Bella in jurul meu. - Marcus nu este atat de usor de surprins, va pot asigura. chicoti el. - E att de dificil de nteles, chiar si acum, a cazut pe gnduri, uitandu-se in continuare la bratul meu pus in jurul taliei ei. Cum suporti sa fii atat de aproape de ea?, ma intreba el cu o privire nedumerita pe chipul lui. El si toti ceilalti din camera erau curiosi in privinta intensitatii setei mele. Ei nu aveau nici o idee. - Nu fara efort. Nu setea era cea care ma stapanea acum; ei nici nu banuiau ce efort faceam sa n-o trag si mai aproape de mine, sa-mi inpletesc ambele brate in jurul ei si s-o strang la piept. Sa-i simt inima batand aproape de pielea mea, sa-i sarut buzele, sa-i arat cat de mult o iubeam si s-o rog sa ma ierte. Setea nu mai avea de mult timp nimic de-a face cu dorintele mele legate de Bella. - Dar totusi la tua cantante! Ce risipa! O astfel de pierdere Am chicoti usor, mai mult ntr-un efort de a-mi domoli temperamentul dect de umor. - Eu o privesc mai mult ca pe un pret. Fiecare dintre noi ar fi de acord ca pentru o asa mare dragoste si fericire trebuie sa platesti si un pret. Ma rugam insa ca datoria mea sa se termine. Simteam ca platisem destul. Aro era amuzat de raspunsul meu. - Un pret foarte mare Un pret foarte mare, ntr-adevar - Fericirea costa! i-am replicat eu. Rsul lui Aro umplu camera. - Daca n-as fi mirosit-o prin intermediul gandurilor tale, n-as fi crezut ca chemarea sangelui cuiva poate fi atat de puternica. El scotoci prin amintirile lui dobandite de-a lungul secolelor dar nu gasi pe nimeni care sa mai treaca prin experienta mea. Eu nu am simtit niciodata asa ceva. Multi dintre noi ar da orice pentru un asemenea dar, tu insa - Il irosesc. am terminat, ironia razbind din vocea mea. Toti din camera o vedeau pe Bella doar ca pe un corp plin de sange. Creaturile din jurul meu, pretindeau ca sunt civilizate, dar nu puteau vedea cat de frumos era sa traiesti printre oameni, cat de uimitor era totul. Carlisle avea dreptate noi eram mult mai sus ca ei!

Animale! sasai Alice in mintea mea, amintindu-mi astfel de dragostea ei pentru Bella, dragoste ce o facuse sa depaseasca setea. In momentul acela am regretat ca m-am indoit de ea. Daca vom gasi o cale de a pleca din Volterra, voi face tot posibilul ca ea sa stie cat de rau imi pare. Mi-am deschis mintea si am inceput sa ascult toate gandurile din camera, observand forta functiilor in cadrul ierarhiei Volturilor. Cea mai buna idee era ca noi sa-l convingem pe Aro, ca nu avea nici un motiv sa ne omoare. Oare vom reusi? Aro rase din nou. - Ah, cum mi-e dor de prietenul meu, Carlisle ! Imi amintesti de el doar ca el nu era atat de furios. Ooo, mare compliment!!! Deja incepea sa mi se faca rau. - Carlisle ma depaseste in multe alte feluri. i-am replicat eu. - Niciodata n-as fi crezut ca el poate fi depasit in ceea ce priveste autocontrolul, dar tu esti de departe mai bun. Cat de putin il cunostea pe tatal meu! El niciodata nu a luat viata unui om, nici macar in timpul cat locuise aici cu ei, cat statuse aici, in aceasta camera cantina lor. - Nu chiar, i-am raspuns; rabdarea mea, ncepea sa se subtieze si aceste fraze chiar nu isi aveau rostul. - Sunt ncntat de succesul sau, insista Aro Amintirile tale despre el sunt un adevarat dar pentru mine, desi ma uimesc peste masura. Sunt surprins de felul in care ma multumeste, succesul sau pe calea neortodoxa pe care a ales-o. Ma asteptam sa se piarda, sa slabeasca cu timpul. Am ras de planul lui de a-i gasi pe altii care sa-i impartaseasca ciudata viziune. Si totusi, intr-un fel ma bucur ca m-am inselat , continua Aro sa vorbeasca despre Carlisle in timp ce auzeam cum cei din camera incepeau sa se plictiseasca de acest spectacol si de discursul lui. Si, recunosc si eu incepusem sa-mi pierd rabdarea. - Dar abtinerea ta! Aro ofta. Nu stiam ca o asemenea putere este posibila. Sa rezisti la o asemenea chemare de sirena, nu doar o data, ci din nou si din nou daca nu as fi simtit-o eu insumi, n-as fi crezut. Am simtit ochii Bellei privindu-ma, dar mi-am stapanit temperamentul uitandu-ma in continuare la Aro. Bataile inimii ei s-au accelerat si am tras-o mai aproape de mine. - Doar cand imi amintesc cum te atragechicoti Aro, Mi se face sete.Instinctiv, corpul mi s-a incordat, uitandu-ma fix la vampirul din spatele lui Aro care se apropiase de el, pregtit sa actioneze daca l-as fi atacat pe stapanul ei Ma gandeamferestrele erau in raza mea si as putea sari; daca as putea sa ajung cu Bella acolo, poate ca vom avea o sansa Este o posibilitate, gandi Alice, uitandu-se si ea in directia ferestrelor, dar nu cu Demetri pe urmele noastre. - Nu te supara, continua Aro. Nu-i vreau raul. Dar sunt att de curios, intr-o anumita privinta. Privirea lui a cazut pe Bella. Imi dai voie? Mi-a cerut el ridicand mana in anticipare. - Intreab-o pe ea, i-am raspuns calm. - Desigur, ce nepoliticos din partea mea!, exclama el si se intoarse catre Bella. Bella, sunt fascinat ca tu esti singura imuna la talentul impresionant al lui Edwrad e atat de imteresant ca se poate intampla asa ceva! Ah, daca ar fi fost Eleazar aici! Si, ma intrebam, de vreme ce talentele noastre sun similare din multe puncte de vedere, daca esti draguta sa ma lasi sa incerc sa vad daca esti o exceptie si pentru mine. Bella s-a uitat la mine, cu ochii panicati. Am putut vedea incertitudinea de pe fata ei si am dat din cap ncurajator spre ea. O parte din mine spera ca el ar putea citi si as putea auzi si eu, in sfarsit, gandurile ei. Oare ma ura pentru plecarea mea? Oare ar fi vrut sa mai stau langa ea, in cazul in care ajungea acasa in siguranta? Oare ce-a simtit cand am atins-o? Erau atat de multe lucruri pe care le puteam afla. Alice mi-a dat raspunsul, aratandu-mi intr-o viziune surpriza si dezamagirea lui Aro. Extrem de interesant, spuse el in viziune. Secretele Bellei, vor ramane numai ale ei. Bella s-a apropiat de Aro si a ridicat mna, tremurnd, spre el. El s-a apropiat mai mult, zmbind cu incredere cand i-a luat mana. Bella nu s-a miscat, uitandu-se lung la anticul vampir. Statea nemiscata, aproape intr-o stare de hipnoza. M-am uitat la fata Bellei, dar mintea mea s-a concentrat pe Aro. ncrederea lui s-a transformant rapid n frustrare. Am putut vedea concentrarea sa cand ncerca sa intre cu forta lui n mintea ei, dar nu a reusit. Desi imi doream, n secret sa aud gandurile ei, am zmbit usor, satisfacut de capacitatea ei de a contracara un vampir puternic ca Aro. Aro i-a lasat mna si a facut un pas napoi. - Extrem de interesant, a cazut pe gnduri. Ce fascinant! Ti-am spus eu ca Bella e mai puternica decat crezi tu, gandi Alice, zambind usor.

Aro tacea uitandu-se la Bella, vazand in ea un potential caruia ii era greu sa-i reziste. Daca ea ne poate bloca si pe mine si pe Edward cat este un simplu om, cat de puternica ar fi ca un nemuritor? Si relatia speciala dintre cei trei atat de unica. Carlisle a construit un clan foarte puternic Brusc scutura din cap, uitandu-se la mine inainte de a trece la alt subiect. - O premiera , murmura el pentru sine. Apoi gandurile lui au luat un alt drum. Pe cine mai poate ea bloca? - Ma ntreb daca mai este imuna si la alte talente de-ale noastreJane, draga? Ura si furia izbucni in mine, intr-un singur cuvant. - Nu! Am strigat facand un pas naintea Bellei. Ea nu va suporta tortura lui Jane, asta ar omor-o. Alice mi-a cuprins bratul strns ntr-un efort de a ma trage inapoi, dar m-am eliberat usor de ea. Edward, uita-te Am ignorat gandurile ei. Nu conta ce credea ea ca se va intampla in viitor, nu puteram suporta ca din cauza mea, Bella sa simta durerea agonizanta provocata de Jane. Jane zmbi cu nerabdare la Aro. - Da, stapane? mai tarefatasau tu, Edward? Felix se misca gata sa ma separe de dragostea mea, dar Aro l-a oprit dintr-o privire. Ce are ea atat de special incat imi ia toata distractia? Edward, va fi bine, incerca Alice din nou. Aro era enervant de calm. - Ma ntrebam, draga mea, daca Bella este imuna la tine. Maraind puternic, am impins-o pe Bella in spatele meu, ascunzandu-o de privirea Janei, folosindu-mi corpul ca un scut impotriva atacului iminent al ei. Daca as putea sa o ridic pe Bella in spatele meu, destul de repede, as reusi sa sar pe fereastra. Caius se ridica din scaun si abordand acelasi interes ca Jane, se ntoarse spre noi, zmbind n anticipare. Asta nu va functiona, gandi Alice. Felix era prea aproape; el ma apuca de picior exact cand ma pregateam sa sar, daramandu-o pe Bella pe podeaua de piatra. Am refuzat sa ma mai uit la continuarea viziunii pe care mi-o arata Alice, cautand prin mintea ei o solutie, o clipa de neatentie in care as putea s-o iau pe Bella si sa scapam de aici. Nicio sansa. Frustrarea urla in mine, incoltindu-ma. Toti vampirii din jurul nostru ramasesera tacuti, asteptand semnalul lui Aro pentru a se napusti asupra noastra. Aveam impresia ca va fi o comanda vizuala, pentru ca nu auzeam nimic. In ultima secunda, un alt plan mi se forma in minte. Daca as putea creea o diversiune, Alice ar putea s-o ia pe Bella si sa fuga departe cu ea. Oricum pentru mine nu mai era nici un viitor, dar ea ar trai si ar fi in siguranta. Chiar daca astazi urma sa mor, as pieri intreg, vindecat, stiind ca Bella traieste si ca, poate, inca ma iubeste. Alice tot incerca sa-mi arate viziunea ei, dar eram prea concentrat pe mintea Janei, in timp ce ea se uita insistent la Bella. Instinctiv m-am apropiat de Jane, blocandu-i accesul la Bella. Daca as fi putut-o lua cu minedar nu ma puteam misca atat de repede. Vedeam ca prin ceata cum viziunea lui Alice incepea sa se clarifice in ultima clipa, dar nu am mai stat sa vad viitorul materializandu-se. - Nu! a fost ultimul cuvant pe care l-am auzit inainte de a ma trezi la podea. In mai putin de o secime de secunda, eram in flacari. Valuri de foc chinuia fiecare celula din mine, facandu-ma sa ma zvarcolesc pe podea, in imposibilitatea de a-mi controla miscarile. Ochii mei au gasit-o pe Bella si mi-am fixat privirea pe ea. Mi-am presat buzele strangandu-le cu putere in eforul de a-mi retine tipetele care incercau sa sparga bariera buzelor, in timp ce corpul mi se rasucea incontrolabil. Bella ma privea ngrozita, dar am continuat sa ma uit n ochii ei, concentrndu-mi gndurile pe ea, ntr-un efort suprem de a ignora durerea. Am gasit refugiu n adncimea ochilor ei de ciocolata calda. Doar pentru a vedea dragostea mea, doar pentru a vedea ca viata ei, valora mai mult decat orice tortura pe care eram fortat s-o ndur. Capitolul 22 Secundele treceau. Durerea ardea in mine, dar ochii mi-au ramas fixati pe Bella. Am ncercat sa-i comunic prin ochii mei toata iubirea ce o simteam pentru ea, dar era prea speriata pentru a vedea altceva in afara de durerea mea. Simteam ca urechile ma ard si ochii mi se rastogolesc cand durerea se intensifica si mai mult, in timp ce urmaream lupta Bellei pentru a ajunge la mine. Am putut vedea buzele ei miscandu-se, ca si cum ea striga, dar durerea era prea intensa pentru ca urechile mele sa nregisteze sunetul vocii ei. Alice se lupta s-o Este timpul meu acum? Pot sa ma joc acum? Cine v-a striga

traga napoi in timp ce corpul mi se zvarcolea n agonie. Durerea fizica pe care mi-o cauza Jane nu era nimic n comparatie cu durerea mentala provocata de chinul de a vedea ca Bella suferea pentru mine. Presandu-mi puternic buzele si strangandu-mi dintii am incercat sa fredonez in minte melodia Bellei, cantecul de leagan, melodia care intotdeauna ma linistea. Fara succes. Durerea era infernala si imi strapungea fiecare particica din creier. Apoi, dintr-o data, durerea inceta. Bella nu-si tinea ochii departe de mine. Brusca lipsa a durerii era la fel de socanta ca si prezenta ei, asa ca mi-a luat cateva milisecunde pentru a ma orienta din nou. BellaNU! - N-are nimic, am auzit soapta lui Alice, in timp ce o vedeam pe Bella luptandu-se sa se elibereze de bratele ei. Acum, este rndul ei, am auzit gndurile Janei. Nu! In mintea ei am vazut cum focul crestea in jurul dragostei mele, in timp ce Bella continua sa se zvarcoleasca in bratele surori mele, cautand eliberarea. Nu! Nu ea Mintea ei se concentra si mai mult pe Bella. Groaza m-a cuprins si am sarit n picioare, pregatit din nou sa fac fata durerii. M-am intors uitandu-ma la Bella si am vazut confuzia de pe fata ei in timp ce ma privea. Ea nu parea sa sa simta nicio durere. Imediat, mi-am fulgerat privirea spre Jane. Zambetul ei disparuse si fata ii era contorsionata ntr-un aer amenintator de furie, in timp ce se concentra si mai mult. Maxilarului ei era incordat, pumnii ii erau strnsi in timp ce se lupta sa intre in mintea Bellei. Imposibil! Ea va striga de durere.Trebuie! gandi sadicul inger. M-am uitat inapoi la Bella si un sentiment dulce de usurare a trecut peste mine. Niciodata nu fusesem mai fericit, dect n acel moment. Orice se intampla cu Bella, era bine. Ea era in siguranta! Se pare ca poseda un fel de protectie invizivila, suficient de puternica pentru a o bloca chiar si pe Jane. Am rasuflat usurat si am permis fiecarui muschi din corpul meu sa se relaxeze. Ea este imuna. Daca ai fi asteptat macar un moment si te-ai fi uitat la viziunea mea, ai fi vazut. Ti-am spus sati contolezi temperamentul, ma certa Alice in timp ce-i atingeam bratul, intr-o rugaminte tacuta de iertare, cerandu-i totodata s-o lase pe Bella in grija mea. - Ha, ha, ha. Asta e minunat! Rsul lui Aro a umplut sala si Jane suiera frustrata, pregatindu-se pentru un nou atac. O voi face sa sufere, ntr-un fel sau altul! - Nu fi dezamagita, draga mea, zise Aro calm, Ea ne uimeste pe toti.Jane fumega sub mna calma a lui Aro, luptandu-se sa se calmeze. Si ea e doar un om! continua Aro in gand. - Ha, ha, ha, chicoti Aro. Esti foarte curajos, Edward, sa nduri totul n tacere. Am rugat-o pe Jane sa-mi faca si mie asta doar de curiozitate. Ce stapanire de sine! Uimitor control. Impresionant! aproximativ 3 secunde. Veninul mi-a ars gatul cand mi-am nghitit dispretul. Sarada asta era prea mult pentru mine. - Deci, ce facem cu voi acum? ofta Aro. Asta este tot, Edward! Nu aveam nevoie de talentul lui Alice ca sa inteleg ca asta era sfarsitul. Daca am avea o mica speranta de a scapa cu viata Bella tremura n bratele mele. - Banuiesc ca nu e nici o sansa sa te razgandesti? ma intreba Aro, plin de speranta. Ai vrea sa ai un loc de onoare, langa mine, langa Jane? continua Aro in gand. Chelsea isi indrepta usor privirea catre mine si Aro. Nu trebuia sa ma uit in mintea lui Aro ca sa stiu ca un fir subtire de lumina albastra se lupta sa-si faca loc intre noi doi. M-am uitat in ochii Chelsei tranzmitandu-i din priviri s-o lase balta. Nu va reusi niciodata sa ma manipuleze. Aro continua Talentul tau si-ar gasi foarte bine locul in mica noastra adunare. O astfel de putere, un astfel de talent, cu ei de partea mea, am fi de neoprit Am ezitat analizand mintea celor din jurul nostru. El este slab. Intr-o zi il voi distruge, Jane isi ncreti nasul de dezgust; am evitat sa ma uit in ochii ei. n toti acesti ani, i-am servit cu credinta, dar ei nu ma promoveaza pe mine. Nu sunt nimic mai mult dect un asasin pentru ei. Felix era vizibil frustrat la gndul de a ma alatura lor. Apoi, ca printr-un perete de apa, gandurile lui AroAi avea acces la milenii de istorie Capul i se scutura, amintindu-si felul in care urlase inainte ca garda lui de corp sa inceteze experimentul. Totul durase

Nu, eu nu-i voi hotari soarta Bellei. - As Gandurile lui Aro continuarainclusiv lucrari de arta, literatura, muzica prefera Bella ar putea sta cu tine. Imaginea Bellei printre acesti monstri pecetlui decizia mea sa nu. i-am raspuns, mentinnd un ton respectuos. Acum, nu era cazul sa-l mnii. - Alice? o intreba Aro, intorcandu-si privirea catre sora mea. De asemenea, si pe ea o vedea purtand mantia gri, ridicandu-o la cel mai inalt nivel dintre garzi. Poate tu ai fi interesata sa ni te alaturi? Ea nu-i dadu nici o sansa Chelsei, vazandu-l numai pe Jasper in mintea ei.Nici nu ma gandesc! - Nu, multumesc, a spus Alice politicos. Aro s-a ndreptat apoi la Bella, o licarire de speranta sclipi n ochii lui. - Dar tu, Bella? Socul traversa intreaga camera, ca un cutremur. Niciodata nu i se oferise unui om o pozitie in garda, ca sa nu mai vorbim de sansa de a spune nu. Am suierat n soapta, dezgustat de aroganta lui. Pe el chiar nimic nu-l putea opri? Usor, m-am uitat la Bella. Ochii ii erau mariti de socul intrebarii lui Aro. Aro a innebunit? Caius se ridica n picioare si se apropie sa intervina. - Ce? ceda el. Aro i-a raspuns ca si cum preda intr-o clasa. - Caius, desigur iti dai seama de potentialul ei. Nu am mai vazut un potential atat de promitator de cand i-am gasit pe Jane si pe Alec. Iti poti imagina de ce va fi in stare atunci cand va deveni una de-a noastra? Cum indrazneste sa ma compare cu ea? Ea este slaba. Ea nu ar fi la fel de puternica cum sunt eu! Jane fumega sagetandu-o cu privirea pe Bella. Nu! Bella nu zise nimic dar stiam ca ceea ce ii oferea acum Aro era exact ceea ce ea si-a dorit mereu. Dar asta era inainte de a o parasi. Poate nu mai era atat de interesata de transformare dupa ce petrecuse acest timp departe de vampiri. SauUn gand micut imi injunghie creierul. Oare ea isi dorea transformarea ca sa fie cu mine sauera doar dorinta ei de nemuirire? Nu. Am refuzat sa cred asta. O vedeam deja pe Bella in mantia intunecata, alaturi de Aro. Ragetul imi crestea in pieptul si iesi de pe buzele mele, ca o mica bubuitura. Caius marai usor si Bella mormai timid. - Nu, multumesc. I-am strans usor talia, inchizandu-mi pleoapele pentru un moment, usurat de raspunsul ei. Aro lasa sa-i iasa un oftat - Ce ghinion! Mare pierdere! Abia puteam sa-mi stapanesc maraitul, simteam cum vederea mi se intuneca si camera se umplea de-o ceata rosie, cand furia ma cuprinse, rupandu-ma pe interior. Subtilitatile nu mai erau necesare. - Ne alaturam sau murim, nu-i asa? Am scuipat cuvintele. Am banuit asta cand am fost adusi in aceasta camera. Ce sa mai zic de legile voastre? L-am privit atent pe Aro permitand cuvintelor mele sa-si faca efectul. El nu putea nega ca singur ar fi incalcat legile daca ar fi decis sa ne ucida pentru refuzul de a ne alatura lor. Caius sasai in mintea mea: Insolenta lui trebuie pedepsita! Edward, atentie! ma atentiona Alice. Ce?? Aro clipi buimac pentru o clipa, dar apoi isi reveni. - Desigur ca nu. Deja ne adunasem aici, Edward, asteptand intoarcerea lui Heidi. Nu pentru voi. - Aro, suiera Caius Legea nu le da voie. Caius era iritat de lipsa de respect pe care le-o aratasem eu. Aro nu vede ca deja el a incalcat cea mai importanta lege. Ea stie prea mult. A expus secretele noastre. Pedeapsa este moartea. Ochii mei s-au ingustat in timp ce ascultam gandurile lui Caius. - Cum asa? Isi ridica degetul si il indrepta, tremurand, catre Bella. Ea stie prea multe. Ne-ai dezvaluit secretele. Planuiam un mic atac. - Sunt cativa oameni aici, printre voi. am contracarat eu. Argumentul era slab, dar era tot ce aveam de pertea mea. Caius zmbi usor, - Da, a dat usor din cap, gndindu-se la Gianna. Dar cand nu ne vor mai fi de nici un folos, vor trebui sa ne sustina. Asta este planul tau pentru ea. Daca ne tredeaza secretele esti pregatit s-o distrugi? Nu cred. Viziunile cu Gianna lipsita de viata n bratele Caius se amestecau cu viziunile cu Bella, mpartasind aceeasi soarta.

- Eu n-as incepu Bella, dar se opri brusc sub privirea de gheata a lui Caius - Nici nu intentionezi sa faci din ea una de-a noastra continua el. Prin urmare, este un punct vulnerabil. Din punctul asta de vedere numai ea reprezinta un pericol. Tu poti pleca, daca vrei. Desi, mi imaginez ca nu ai face aceasta alegere, nu-i asa, Edward? Mi-am dezvelit dintii de frustrare si am cuprins-o si mai strans pe Bella, langa mine. - La asta m-am gandit si eu proclama Caius, triumfator. Felix se apleca inainte, nerabdator, anticipand o lupta. - Decat daca Aro ii ntrerupse discursul lui Caius. Decat daca nu vrei sa devina nemuritoare? Ar fi asa de pacat s-o omoram, irosind astfel un talent atat de mare ca al ei! Ochii lui Aro straluceau asteptand raspunsul meu. Am ezitat, cntarind optiunile raspunsul meu. Atat de mult luptasem ca sa-i salvez sufletul Belleimersesem atat de departe incat plecasem de langa ea, doar ca s-o protejez de lumea measi acum ce o sa fac? Oare sa cedez si sa permit atat de usor ca ea sa-si piarda sufletul? Ce alta optinune as avea? Daca i-as minti si le-as da raspunsul pe care ei vroiau sa-l auda, doar ca sa ne lase sa placam, care erau sansele s-o pot proteja in cazul in care ei ar fi venit dupa noi? - Si daca vreau? am raspuns, intr-un final. Un zmbet se raspndi pe fata lui Aro. - Pai atunci esti liber sa pleci acasa si sa ii tranzmiti salutarile mele prietenului meu Carlisle. El si-a coborat usor capul si ochii i s-au ingustat ca si cum ar fi stiut de posibila mea inselaciune din raspuns. Dar ma tem ca va trebui sa vorbesti serios. Caius era tensionat si se pregatea sa ne ntrerupa, dar Aro si-a ridicat mna, intr-un protest tacut. Mi-am coborat privirea si m-am uitat in ochii Bellei. Ea se uita la mine, cercetandu-mi chipul. Ochii ei pledau pentru acceptul meu. Ea vroia asta. Imi ceruse de atatea ori si eu o refuzase-m mereu, pentru binele ei. Cum as putea face asta cuiva pe care-l iubesc? Cum as putea condamna sufletul ei? Dar ce alta alternativa am? Demonii se luptau n mintea mea cat timp priveam n ochii ei. - Te rog, pleda ea. Lacrimile ncepura sa apara n ochii ei, dar a clipit repede indepartandu-le. Isi musca buza de frustrare, chinul de pe chipul ei fiind greu de suportat. Te rog sa vorbesti serios, a soptit. Am continuat sa ma holbez la ea. Nu puteam gndi. Nu ma puteam misca. Mintea mea nghetase sub greutatea deciziei. Oare ea inca ma vroia langa ea, chiar si dupa ce o parasisem? Oare ma va uri daca spun nu? Mintea imi era chinuita de lupta ce se dadea in mine. Concentrarea mea a fost sparta, cnd am vazut-o pe Alice apropiindu-se de Aro. Ce facea? Si-a ridicat mna ei, oferindu-i prilejul de a privi n mintea ei. M-am uitat la ea cu nencredere, dar a vazut ca gndurile ei erau hotarte. Aro pluti spre ea, intalnindu-se la jumatatea drumului si ii lua mana. Si-a nchis ochii, concentrandu-se pe gndurile, amintirile, viziunile ei. Amintirile au inceput sa curga, incepand de la trezirea ei ca vampir, continuand cu povestea vietii ei pana cand ea a devenit, in cele din urma, o Cullen. Era un amestec interesant de amintiri si viziuni in ordine cronologica. Am vazut viziunile lui Alice cu Bella nainte ca noi dois a ne ntlnim. Amintirile ei in privinta relatiei noastre au continuat, cand o imagine cu Bella imbracata in alb si prinzandu-ma de mana, a aparut. Mi-am amintit ca mai vazusem aceasta imagine in mintea lui Alice, dar nu mai stiam cand. Am zmbit usor la acest gand, dar scurtul moment de fericire a fost alungat de suferinta Bellei din timpul absentei mele. Mi-am scrasnit dintii, urmarind inca o data, suferinta Bellei. Apoi mi-am vazut fata mea proiectata in amintirile ei, in momentul in care ne-am intalnit si mi-a vazut chipul. Am vazut durerea din ochii ei. Era prea greu de suportat sa ma mai uit la atata durere. Si a Bellei si a lui Alice, din nou si din nou Mi-am apasat podul nasului, incercand sa blochez fluxul de ganduri din mintea lui Alice. Cnd am reluat ascultarea, am vazut-o pe Alice in avion cu Bella. Printre soptele lor, am auzit o conversatie pe care sunt sigur Alice o pastrase ascunsa de mine. - Imi doresc cu adevarat sa fi avut dreptate cu privire la mine. La inceput, cand ai vazut lucruri despre mine, inainte sa ne fi intalnit ofta Bella. - La ce te referi? intreba Alice, confuza. - M-ai vazut devenind una dintre voi. - Era o posibilitate in acel moment. - In acel moment repeta Bella cu dezamagire in glas.

- De fapt, Bella Sincer, cred ca totul a devenit mai mult decat ridicol. Ma tot gandesc daca sa nu te schimb chiar eu. Am putut vedea privirea de pe fata Bellei cand ea intelegea ceea ce Alice ii spusese. Pumnii mei s-au strans si maxilarul mi s-a inclestat in timp ce am continuat sa ma uit la amintirile din mintea lui Alice. - Te-am speriat? intreba Alice Credeam ca asta e ceea ce vrei. - Da, vreau! Hai Alice, fa-o acum! Te-as putea ajuta atat de mult si nu m-as opune. Musca-ma! Abia mi-am retinut scrasnetul dintilor vazand entuziasmul Bellei. Dupa tot ce-i facusem, ea inca dorea viata asta! Era att de dispusa sa renunte la tot ceea ce eu nu avusesem parte doar pentru a deveni ca si noi? Ea nu intelegea ce sacrificiu facea? - Daca n-o faci acum, o sa te razgandesti. exclama Bella. - Nu. Nu cred ca ma voi razgandi. Edward va fi furios, dar ce va putea face? - Absolut nimic. Un mrit scapa de pe buzele mele, uitandu-ma la sora mea. Cum indraznea sa promita ceva ceva? Ea nu avea nici un drept! Furia mi-a fost repede intrerupta de rasul lui Aro. - Ha, ha, ha. A fost fascinant! , exclama el. - Ma bucur ca ti-a facut placere! raspunse Alice, zmbind politicos, dar refuzand sa se uite n directia mea. Stia ca secretul ei nu mai era ascuns de mine. Aro isi impreuna minile de bucurie. - Sa vad lucrurile pe care le-ai vazut tu mai ales pe cele care nu s-au intamplat inca!, zise el scuturand din cap de uimire. - Dar care se vor intampla , ii reaminti ea. Eram sigur ca ea se referea la promisiunea pe care i-o facuse Bellei. - Da, da, cu siguranta, nu e nici o problema. Aro era de acord. Caius a pasit nainte. - Aro, a protestat. Aro a ridicat o mna pentru a intrerupe protestul lui. - Draga Caius, nu te agita. Gndeste-te la posibilitati! Nu ni se alatura azi, dar putem oricand sa ne pastram speranta pentru viitor. Imagineaza-ti bucuria pe care tanara Alice ar aduce-o caminului nostru.Si apoi, sunt teribil de curios cum va reactiona Bella. lunga cu sora mea. - Da, da, raspunse Aro zambind. Dar, mai veniti in vizita. A fost absolut minunat. mea. Ti-as o feri o pozitie inalta printre noi. Si tie si surori tale. Chiar si Bellei. - Si noi vom veni in vizita, adauga Caius. Sa verificam daca va tineti de cuvant. Daca as fi in locul tau nu as amana foarte mult. Nu oferim a doua sansa. Eu nu ma las nselat. Daca ea este nca umana data viitoare cand ne vom ntlni, voi avea grija de ea pentru tine. Maxilarului meu se nclesta la avertizarea lui Caius, dar am dat din cap fiind de acord. Caius ranji si merse inapoi la tronul lui. M-am uitat la Marcus. Parca era rupt de realitate, iar gandurile lui erau din nou indreptate spre Didyme. Apoi, brusc, mintea ii fu golita de orice gand. Din nou, Chelsea. Mi-am coborat privirea, uitanduma la umerii cazuti ai Bellei. Am fost surprins sa vad pe fata ei dezamagire in loc de usurare si speranta. Privirea ei a ramas, pentru un moment, prinsa intr-a mea, apoi privi in jos, la picioarele ei, muscandu-si buzele. M-am incruntat, frustrat ca nu stiam cauza dezamagirii ei. Gandurile mi-au fost intrerupte de un geamat venit din spatele nostru. Felix. Mi-e foame! Cat trebuie sa mai suport chinul asta? - Ei, Felix, zambi Aro. Heidi trebuie sa ajunga aici dintr-o clipa intr-alta. Rabdare. doresti sa ni se alature. - Hmm, am murmurat eu. n acest caz, ar trebui sa plecam cat mai repede. M-am uitat n mod semnificativ la sora mea si ea a dat din cap fiind de acord. - Da, incuviinta Aro. E o idee buna. Se mai intampla si accidente. Va rog sa asteptati dedesupt pana se intuneca, daca nu va deranjeaza. paraseasca locul asta. - Si inca ceva, a adaugat Aro, gesticuland spre Felix. Aro ii desfacu pelerina gri de pe umerii lui si o arunca spre mine. Tesatura grea a cazut n bratele mele. Ia asta. Iesi prea mult in evidenta. Nu am vrea sa fim obligati sa luam masuri neplacute - Desigur, am dat din cap. Bella se uita la mine, cu ochii plini de nerabdare. Stiam ca era nerabdatoare sa Ar trebui sa o iei pe Bella de aici cat mai repede, Edward, inainte ca Heidi sa apara. Nu cred ca vrei sa asiste la asta. Numai daca Si nu uitati de oferta Nu-i asa, Edward? - Atunci suntem liberi sa plecam? I-am cerut, nerabdator s-o iau pe Bella din acest loc si sa am o discutie

Am dat din cap, acceptand pelerina. Din pacate eram obligat sa accept cererea lui Aro, punandu-mi pelerina pe mine. - Ti se potriveste, ofta Aro. Ai fost facut pentru a fi unul dintre noi, stii Am chicoti usor. - Multumesc, Aro. Vom astepta jos. Am pus mana pe spatele Bellei, impingandu-o usor spre usa. - La revedere, tineri prieteni , zise Aro cu ochii stralucitori. Ce este acest loc? Uita-te la pietre, acestea trebuie sa fie antice. Fascinant! Picioarele mele sunt obosite. Ma ntreb ct timp va mai dura acest tur. Oare am luat-o pe un drum gresit? Aceasta camera nu era pe niciuna din harti. Gndurile turistilor mi-au umplut urechile, atentionandu-ma de sosirea lui Heidi. Am stiut ca trebuia s-o scot pe Bella inainte de venirea ei. Dupa tot ceea ce vazuse, nu voi permite sa fie martora si la barbaria lor. - Sa mergem, le-am spus. Demetri ne facu semn sa-l urmam. Am tras-o pe Bella aproape de mine si Alice ne urma indeaproape. Grabeste-te Edward. 10 secunde! Trebuie s-o scoatem pe Bella de aici inainte saO, nu!! - Ar trebui sa ne grabim. mormai Alice. Bella se uita la Alice confuza pentru ca apoi atentia i-a fost atrasa de vocile turistilor care intrau. Multimea a nceput treaca de usa si Demetri ne-a facut semn sa le facem loc sa treaca. M-am presat de peretele de piatra, imbratisandu-o strans pe Bella. - Bine ati venit dragi oaspeti! Bine ati venit la Volterra! ciripi Aro. Ah, ce selectie minunata ne-ai adus, Heidi ! Delicios! Am putut vedea teama n ochii Bella cand a realizat ce se va intampla. Am tras-o la pieptul meu, ncercnd sa-i protejez ochii de iminentul masacru. Asta era o parte din mine pe care mi-am dorit sa n-o vada niciodata. Nici nu vroiam sa ma gandesc la cosmarurile ei, daca v-a asista la spectacolul acestor adevarati monstri. Am vazut o deschidere n multime si am impins-o rapid pe Bella, prin ea. Un vampir inalt, imbracat sumar statea n pragul usii. Am presupus ca ea era Heidi, responsabila cu adusul oamenilor in acest loc. - Bine ai venit acasa, Heidi, vorbi Demetri din spatele nostru, confirmndu-mi suspiciunile. - Demetri, a raspuns ea. Ochii ei s-au uitat la Bella si apoi la mine. Si-a ridicat sprancenele usor. Trebuie sa fie una dintre animale de companie ale lui Aro. Hmm - Bun vanat continua Demetri. - Multumesc, mi-a zambit cand a trecut pe langa noi. Se intoarse apoi spre Demetri, aruncandu-si parul pe spate. Tu nu vii? - ntr-un minut. Pastreaza cativa pentru mine. Apoi am nchis usa si am tras-o pe Bella de-a lungul holului intunecos, ct de repede am putut. Nu vroiam nimic mai mult decat s-o iau in brate, dar acum nu era timp pentru asta. Incercam cu disperare sa blochez gandurile ingrozite ale turistilor, dar frica lor era atat de intensa incat trecea de bariera mea mentala. Ceva nu e in regula aici. Ce e n neregula cu ochii lor? De ce au blocat usile? Oh, Doamne! Nu exista nici o cale ade scapare! Te rog, te rog, sa nu ma omoare! Groaza din gandurile lor m-a mpins sa ma misc ntr-un ritm si mai alert. Am mers ct de repede ii permiteau picioarele Bellei sa alerge, sustinandu-o cand se impiedica de pietrele inegale. Coborandu-mi privirea spre ea, am putut vedea panica din ochii ei. Ea a lasat sa-i scape un scncet cand tipetele au ajuns la urechile noastre. Capitolul 23 Intr-un final, usile masive s-au inchis in urma noastra si tipetele agonizante au tacut, cel putin pentru urechile umane. Dar nu si pentru mine. Nu numai ca auzeam tipetele lor, dar si mintea imi era strapunsa de teroarea si durerea gandurilor lor. Unii luptau, altii implorau, dar toti au sfarsit pierind, unul cate unul. Cei care n-au fost suficient de norocosi sa intre in primul val de victime, asteptau dincolo de usa, avand parte de o portie din puterea anestezica a lui Alec. El nu se gandea la noi si la evadarea noastra, singurele lui ganduri fiind legate de resturile de sange si de trupuri de care trebuia sa scape la final. Printre gandurile terorizate ale oamenilor, erau amestecate si cele ale vampirilor se considerau specii superioare. Ii vedeau pe oameni, doar niste animale, reprezentau doar hrana pentru ei, dar de fapt ei nu

evoluasera mai mult decat animalele in sine. Hiene! Nu, nu hiene. Vulturi! Ei nu se deranjau sa-si vaneze hrana, ci doar asteptau ca altii sa le-o procure, lasandu-le lor sarcina de a o devora. Barbari! murmura Alice in mintea mea. Am ncetinit ritmul nostru atunci cnd am ajuns n cele din urma la lumina si caldura din zona de primire. Bella statea n spatele meu, incercand sa-si recapete respiratia normala si sa-si calmeze inima, dupa cursa infernala. - Nu plecati pana la lasarea serii ne reaminti Demetri. Am dat din cap si el a plecat nerabdator sa nu intarzie prea mult la masa. Mi-am coborat privirea, uitandu-ma la Bella. Fata ei era palida si trasa, ochii ei plini de lacrimi, se uitau nainte ntr-o stare de soc total si intregul ei corp tremura. Gianna se uita atenta la noi, iar gandurile ei erau confuze. El poarta o pelerina de-a garzilor, dar de ce nu ia masa cu ei? Ochii ei trecura peste Bella. Se pare ca ea nu ia convins sa-i ofere nemurirea. Si totusi, ea traieste?? Am blocat gandurile Giannei si m-am concentrat asupra Bellei. - Esti bine? Am ntrebat-o. Ochii ei i-au ntlnit pe-ai mei, dar parea sa priveasca prin mine. Mi-am dat seama ca era n stare de soc. Corpul ei tremura si gura ei se deschise, ca si cum avea de gnd sa vorbeasca, dar nici un sunet n-a iesit. Lacrimile curgeau siroaie din ochii ei, alunecand pe obraji palizi; fiecare picatura care cadea, ma lovea ca o lance in inima. Alice si eu am schimbat o privire ngrijorata. - Ar fi bine sa o faci sa stea jos , a spus ea. Se prabuseste. Bella se uita n jurul ei, in timp ce lacrimile continuau sa curga pe obrajii ei de fildej. Scncetul ei a devenit mai puternic, realizand in cele din urma, gravitatea situatiei prin care trecuse. Ochii inca ii erau infipti intr-ai mei, parca cautand siguranta ca totul se terminase. Inca simteam ochii Giannei atintinti asupra noastra, confuza, neintelegand ce se intampla. - Sss, Bella, Sss, Am mngiat-o, tragnd-o pe canapeaua din celalalt capat al camerei. Mi-am impreunat mainile in jurul ei, tagandu-o aproape de mine si ridicandu-mi privirea catre Alice, nestiind ce sa fac, ruganduo din priviri sa-l sune pe Carlisle. - Cred ca se isterizeaza. Poate ar trebui sa ii dai o palma, sugera Alice. Am fulgerat-o cu o privire salbatica, de avertizare, dar am revenit repede la Bella. Alice ridica din umeri si se aseza pe canapea alaturi de mine.Relaxeaza-te! Era doar o sugestie. Uneori, doar cuvintele nu sunt suficiente. Bella continua sa planga si corpul ei tremura din cauza socului. - E in regula, esti in siguranta, e in regula i-am soptit la ureche. Am ridicat-o in poala mea si am invelit-o cu pelerina lui Felix, protejandu-o de raceala pielii mele. Barbia mea se odihnea pe capul ei si inchizandu-mi ochii am continuat sa vorbesc incet incercand s-o calmez. Vroiam sa-i spun sa nu-si faca griji, ca vom gasi o modalitate s-o pastrez in viata, dar erau prea multe ureghi care ar fi auzit asta. Scrancetele ei se linistisera dar lacrimile inca ii curgeau pe obraji. Am imbratisat-o mai strans, murmurandu-i la ureche ca v-a fi bine, ca acum este in siguranta. Chiar si prin lana groasa puteam sa simt caldura trupului ei inconjurandu-ma. Cat de mult timp visasem la aceasta imbratisare! Egoist, nu ma puteam gndi la nimic altceva n acest moment, dect la bucuria pura de a avea pe Bella in bratele mele, din nou. Dupa luni de tortura, dupa vestea pierderii ei, care ma devastase, a o avea acum, in siguranta, in bratele mele, chiar si pentru un scurt moment, era un miracol. Este in regula. Esti in siguranta. Va fi bine. am continuat sa-i murmur la ureche. Dar asa cum ea continua sa planga, adevarul era evident: ea intelesese intr-un final ce fel de monstri eram cu adevarat.Voi mai putea sa traiesc daca o voi pierde din nou? Ritmul respiratiei ei revenea la normal si am asteptat, cu teama cuvintele ei. - Toti oamenii aceia, a murmurat ea. Imaginea turistilor ignoranti, condusi la Volturi, ca miei la sacrificare, m-a adus napoi n prezent. - Stiu, i-am raspuns, ncercnd sa-mi mentin calmul. Vroiam sa-i spun ca eu nu eram asa, ca nu as putea face niciodata, nimic atat de brutal, dar focul din gatul meu inca prezent, imi trada minciuna. Bella auzise deja destule minciuni de la mine ca sa mai adaug inca una pe lista. - E att de oribil. a spus ea, vocea tremurandu-i la fel ca si intregul corp. Tinandu-mi respiratia am asteptat, cu teama, clipa in care v-a modifica, adaugand: Esti atat de oribil! Dar modificarea n-a venit si o usurare imensa puse stapanire pe mine. Alice murmura in mintea mea: Ce-a fost in capul tau sa gandesti asa ceva? Am zambit usor, cu vinovatie pentru gandul meu si i-am murmurat Bellei: Da, este. Mi-as fi dorit sa nu fi vazut asta. Nu imi puteam imagina ceea ce ea gndea despre mine, dupa

ce asistase la adevarata mea natura, la ceea ce eram. Se va teme de mine de acum inainte? n cele din urma ea si-a dat seama de pericol si se v-a indeparta tipand, asa cum ar fi trebuit sa se intample inca de cand ne-am ntlnit prima data? Am putut auzi inima ei ncepnd sa sa linisteasca. Ea a respirat adnc de mai multe ori si si-a sters lacrimile pe mantia groasa sprijinindu-si capul de pieptul meu, relaxandu-se in bratele mele. Tocmai cand credeam ca tot ce fusese mai rau trecuse, Gianna s-a decis sa ne ajute. - Pot sa va aduc ceva? A ntrebat-o pe Bella, aplecandu-se peste umarul meu. Bella tremura, dar nu i-a raspuns, in schimb si-a ridicat privirea spre ea, holbandu-se cu o expresie de surpriza si amaraciune pe fata. - Nu, i-am raspuns calm, comunicand mai mult cu ochii dect cu vocea. Gianna zmbi politicos si ncuviinta, revenind la biroul ei. Bella a privit-o si apoi s-a ntors uitandu-se la mine. Vorbind incet, ea m-a ntrebat: - Ea stie ce se petrece aici? tonul ei suna acuzator. - Da. Stie totul, i-am raspuns, dnd din cap. Si vrea ceea ce vreiai vrut si tu. Speram ca dupa tot ceea ce vazuse sa-si fi revizuit hotararea. Ochii ei s-au marit de uimire. - Stie ca o s-o omoare intr-o zi? - Stie ca nu e exclus M-am uitat fata Bellei, dar reactia ei era dificil de descifrat. Parea surprinsa, dar nu stiam daca acest lucru era bine sau nu. - Spera ca se vor decide sa o pastreze, am adaugat. Ea se uita la mine, incertitudinea umpland ochii ei. Confuz, a ntrebat: - Vrea sa fie una de-a lor? Am dat din cap si am privit cu atentie reactia ei. Bella si Gianna nu erau att de diferite. Ambele erau oameni care-si riscau viata lor, dezvoltand relati cu vampiri si doreau sa devina unul dintre ei. Dupa ce fusese martora la aceasta teroare, Bella nca dorea sa fie transformata? Oare regreta promisiunea facuta lui Caius? Ea se cutremura si respiratia i se accelera. - Cum poate sa vrea asta? S-a oprit, putin, uitandu-se la Gianna cu o privire scrbita. Cum poate sa-i priveasca pe oamenii aceia ducandu-se in in camera aceea hidoasa si sa vrea asta? Abia auzit ultima ntrebare. Mintea mea ramasese fixata pe prima ei intrebare: Cum poate sa vrea asta? O mica bucata din inima mea s-a rupt, ntelegand faptului ca Bella ar putea sa ma respinga. Att de mult luptasem sa mentin umanitatea ei, sa-i protej sufletul, incat ideea ca ei i-ar fi teama de mine sau chiar m-ar uri imi rupea inima. Nu conta ct de mult ncercasem s-o protejez, n inima mea, imi doream sa fie a mea pentru totdeauna. Vroiam ca ea sa fie ca mine, sa stea cu mine pentru vesnicie. Dar stiam ca aceste dorinte erau egoiste si pentru binele ei, pentru sufletul ei eram dispus sa le las deoparte. Edward, ea nu asta vrea sa spuna. Crede-ma. Am ignorat gandurile surorii mele. Am ncercat sa-mi opresc mirarea, dar Bella deja vadea schimbarea de pe chipul meu, uitandu-se la mine cu o privire nedumerita pe fata ei. Inca o data, privirea ei se inmuie si ochii incepura sa verse din nou lacrimi. - Vai, Edward, a strigat ea, aruncandu-si bratele n jurul gtului meu si plngand n pieptul meu. M-am uitat la Alice, dar si ea se uita la fel de surprinsa de reactia ei. Am mangaiat-o usor, pe spate incercand s-o calmez. Incruntandu-ma usor la reatia ei, am strans-o mai aproape de mine. Daca ei ii era frica de mine, de ce se lipea mai strans de mine? - Ce s-a mai ntmplat?, Am ntrebat. Ea a raspuns punandu-si bratele ei mai strns n jurul gtului meu si tragndu-ma mai aproape. - Este atat de urat din partea mea sa fiu fericita acum? A soptit in pieptul meu. Ea e fericita? Ei nu-i e frica de mine? Ti-am spus eu! Am vazut cu coltul ochiului cum Alice ranjea la mine cu o expresie de superioritate pe fata. N-ai vrut sa ma asculti Printre suspine si lacrimi, Bella spusese un mare adevar. Ea inca ma iubea! Caldura mi-a umplut inima, raspandindu-se apoi in intregul corp. Am cuprins-o, strangandu-o si mai mult la pieptul meu, asa ca acum puteam simti fiecare centimetru din corpul ei presat de al meu. Mintea imi era cuprinsa de bucurie si de fericire ca dragostea mea se afla in bratele mele. Dupa ce trecusem prin toata frica, oroarea, moartea Bella mea, fragila mea bucata de cer, era fericita. Ea a oftat usor, multumita, exemplificand perfect sentimentele mele.

- Stiu exact la ce te referi, am soptit. Stiam ca aveam un zambet prostesc pe fata dar nu-mi pasa. Dupa tot ceea ce traisem nu mai ma interesa nimic.Dar avem multe motive ca sa fim fericiti. In primul rand, suntem in viata. - Da, ea a dat din cap si a chicotit nervos. E un motiv foarte serios. - Si suntem mpreuna, am adaugat, expirand de usurare. Nimic nu ma putea face mai fericit. Ea a aprobat usor in timp ce inima i-a tresarit putin, facand ca o mica voce din mintea mea sa ma avertizeze ca ceva nu era in regula. - Si cu ceva noroc vom fi in viata si maine. - Sa speram, a raspuns ea. - Viitorul e destul de bun adauga Alice. Ea se concentra pe Aro si am vazut cum il trimitea pe Alec sa ne elibereze, in timp ce ultimele resturi ale macelului incepeau sa dispara. Pivind mai mult in perspectiva, am vazut dragostea care i-a umplut ochii la reintalnirea cu Jasper. O scurta imagine cu mine privind-o pe Bella in timp ce dormea, incheia incursiunea in viitor a lui Alice. Il voi vedea pe Jasper in mai putin de douazeci si patru de ore.Ea a zmbit la noi si a nchis ochii, in timp ce viziunea cu reintalnirea cu Jasper persista inca in mintea ei. La inceput eram suparat pe Alice pentru situatia asta, insa in timp ce-o priveam, recunostinta ma coplesi. Ea si-a riscat viata pentru a ma salva pe mine. Daca ea nu ar fi intervenit, eu si Bella nu am mai fi avut parte de aceasta reintalnire. Ii datoram surorii mele mai mult decat ea ar putea realiza vreodata. Bella se misca usor in bratele mele, ridicandu-si ochii, privindu-ma intens. Nu aveam nevoie de cuvinte pentru a comunica modul n care ma simteam n acel moment. Ma uitam in ochii ei, incecand sa-i transmit toata dragostea mea, incercand sa-o asigur ca totul va fi bine. Cum mai puteam sa ma indoiesc de grija ei pentru mine? Ea si-a riscat viata pentru a ma salva pe mine, ea a traversat jumatate de lume doar ca sa vina dupa mine si dupa tot ceea ce-i facusem, ea inca era in bratele mele. Cu toate acestea, o voce mica, din mintea mea mi-a amintit ca reactia ei ar putea fi doar un rezultat al usurari emotionale care a venit odata cu realzarea faptului ca era in siguranta. Ea ar fi putut sa vina sa ma opreasta dintr-un sentiment de vinovatie sau obligatie. Adevaratul test va fi dupa ntoarcerea acasa noastre. O sa mai vrea sa ma aiba langa ea atunci? Am mpins gndul asta din mintea mea, permitandu-mi sa ma bucur de momentul acesta. Imi imaginam ca ea inca ma iubea, macar acum, in acest minut, ma bucuram de acest moment fara sa ma mai gandesc ce se va intampla dupa ce vom ajunge acasa. Am inceput sa-i studiez fata. Pielea ei era mai palida dect imi aduceam aminte. Parul ei crescuse mai mult si isi pierduse din stralucirea sa obisnuita. Am urmarit cercurile intunecate de sub ochii ei cu degetele mele. - Arati atat de obosita am remarcat. - Si tu arati insetat, sopti ea napoi, uitandu-se la ochii mei de abanos. Mi-am reprimat un oftat. Bella mea intotdeauna gasea un motiv sa se ingrijoreze. Oare intelegea ea cat de putin ma afecta setea acum? Se parea ca separarea nu a fost buna pentru nici unul dintre noi. - Nu-i nimic, am ridicat din umeri. Setea era cel mai ndepartat lucru din mintea mea, parfumul ei dulce nu mai deranja acum si tot ceea ce vroiam era dragostea, nu sangele ei. - Esti sigur? A ntrebat ea. As putea sa stau cu Alice ,adauga ea fara entuziasm dar mainile ei se stransera mai mult, imbratisandu-ma mai stras, contrazicand vorbele ei. Am oftat si i-am intors imbratisarea. - Nu fi ridicola. Niciodata nu am fost mai stapan pe acea parte din natura mea ca acum, i-am spus usor, tragand de un colt al pelerinei ca ea sa-si sprijine obrazul pe ea si nu direct pe pielea mea rece. Bella a continuat sa se holbeze la fata mea cat timp o tineam in brate. Vedeam cum pleoapele ei se lasau in jos si nu putea intelege de ce se lupta sa stea treaza, de ce nu incerca sa se odihneasca cand era evident foarte obosita. Incet, mi-am ndreptat atentia spre Alice. Asta era o buna posibilitate de a discuta despre intoarcerea noasta. Nu mai vroiam sa stam nici o secunda in plus dect era necesar, asa ca trebuia sa vorbesc Alice. Am inceput sa vorbim, in tonuri discrete, ca sa n-o deranjez pe Bella. - Am vazut ca ai avut parte de o intreaga aventura ca sa ajungi la mine, Alice mi-am arcuit spranceana, asteapta raspunsul ei. - Trebuia sa pun lucrurile la punct, Edward. Stiam ca singurul mod de a te opri era s-o aduc Bella, cu toate ca am urt s-o fac. Imi pare asa de rau pentru ca am pus-o in pericolDar ea a venit de buna voie, practic, ea a insistat. Am dat din cap, acceptand scuza ei. - Am nteles, Alice. Nu sunt suparat. In fond, in toata povestea asta, eu sunt cel vinovat.

Ea si-a plecat capul la confesiunea mea. Am chicotit usor, nedorind sa ma opresc asupra greselilor din trecut. - Deci, ai furat un Porsche, hmm? Ochii ei s-au aprins instantaneu. - Oh, Edward! Ce masina uimitoare! Era galbena si rapida sisuperba! Am avut noroc sa gasesc o astfel de masina pentru a putea ajunge la Volterra att de repede. Fara ea, niciodata n-am fi ajuns la tine n timp util. Am chicoti din nou la entuziasmul ei. - Chiar mi-a fost dor de tine, Alice. Am ratat atat de multe, nu? Ea a zmbit. - Si mie mi-a fost dor de tine. Mai mult dect atat! Stii, Carlisle si Esme vor fi alaturi de tine si te vrem napoi. Ea a ezitat, ngustandu-si ochii. de problemele mele. Ea dadu din cap si isi impreuna mainile. Parea att de ncntata sa stie ca ma voi intoarce acasa Noi nu discutasem despre ce se va ntmpla, odata ce o vom lasa pe Bella in Forks. M-as alatura familiei n Ithaca? Ne vom intoarce in Forks? - Alice? Ea ofta, stiind deja ce vroiam sa spun, nainte sa formez intrebarea. - Nu stiu, Edward. Viitor, nu este clar n acest moment. Exista nca decizii care trebuiesc luate. Eu nu pot vedea lupii si pentru ca viata Bellei pare oarecum legate de acestia, exista gauri n viitorul ei care fac dificila determinrea modul n care lucrurile se vor desfasura. Mi-am cobort ochii si am expirat adanc. Alice facu un semn usor cu mana si a continuat. - Acum, Edward, nu sari la concluzii. Am spus ca deciziile sunt nca pe cale sa se se ia, dar nu am spus exact ce decizii. Am privit-o cu atentie. - Explica. - Ei bine, stii ca ea e ranita. Asta e evident. Ea a fost devastata cnd am plecat, si pe buna dreptate. Ea te-a iubit, Edward, mai mult dect tu sau oricare dintre noi a realizat. Stiu ca nu esti sigur de viitor, dar un lucru iti pot spune cu certitudine: ea nca te iubeste. M-am aplecat si i-am sarutat fruntea Bellei nainte de a-mi intoarce privirea catre Alice. - Dar cum poti sa? - Edward, sunt sigura. Ai ncredere n mine n acest sens. Nu trebuie sa fiu clarvazator ca sa stiu ca ei nca i pasa de tine. Este in mod clar, evident! Crezi ca ea ar traversa toata Europa pentru a veni la tine, daca nu te-ar iubi? Tu n-ai vazut-o cum arata cnd m-am intors. Ei bineCred ca acum ai vazut-o. se intrerupse ea, chicotind usor cand a realizat ca de fapt vazusem totul in mintea ei. Dar ea era la pamant cnd am gasit-o. Eu pot vedea n ochii ei. Sunt complet aprinsi cand e in jurul tau. Ea nu a ncetat niciodata sa te iubeasca. Un zambet moale a crescut pe buzele mele, auzind vorbele lui Alice. Degetele ei delicate imi atingeau usor bratul, plimbandu-se de-a lungul lui, iar eu i-am zambit linistitor. - Esti un norocos, Edward! Sper sa realizezi asta, acum! continua Alice zambindu-mi usor. I-am intors zambetul si am intrebat-o: - Deci, ce decizii nca nu s-au luat? - Acum, nu fi suparat pe mine Ochii mei s-au diminuat in timp ce asteptam sa continue. Cred ca ar fi mai bine sa nu intervin, Edward. Ai vazut ce a cauzat ultima mea predictie. Cred ca cel mai bine este sa lasam evenimente sa se desfasoare in mod natural.Tu si Bella trebuie sa va rezolvati problemele, fara consultarea mea. Am dat din cap. Acesta nu era raspunsul pe care vroiam sa-l aud, dar am nteles ce vroia Alice sa spuna. Si ea a avea dreptate. Nu mai era mult pana voi discuta cu Bella si nu ar fi corect daca sa stiu rezultatul n avans. In timp ce dezbateam problema in minte, brusc, gandurile lui Alice m-au distras. Prada, Armani, Versacepoate vom avea timp Ooo nu - Vom avea timp pentru ce Alice? am intrebat-o fiindu-mi teama de raspunsul ei. - Doar un pic de cumparaturiStii, sunt pentru prima data in Italia Gucci, Ferragamo, Luisalista continua in mintea ei. Am clatinat usor din cap. Alice ramanea tot Alice! Odata ce vazuse ca pericolul trecuse, mintea ei era din nou plina de magazine si de haine. Aproape ca m-a pufnit rasul vazand scenariile din mintea ei. Alerga din magazin in magazin cu o expresie de fericire totala imprimata pe chip. Vei veni inapoi, nu? - Da, vin inapoi. Nu conteaza ce se ntmpla dupa ce ne ntoarcem, dar mi-am dat seama ca nu pot fugi mereu

- Te inteleg Alice, dar asta nu e o calatorie de placere. Nu uita ca exista oameni care ne asteapta sa ne intoarcem acasa , i-am raspuns incet. Stiam ca nu toti vor fi fericiti sa ma vada Charlie cu siguranta era unul dintre ei. Alice aproba tacut, incruntandu-se usor ca un copil mic. Apoi, brusc zambi usor, in timp ce eu am gemut usor vazand gandurile ei. - Da, eu pot sa-ti spun cu certitudine absoluta. Atunci cnd ne vor permite sa plecam, tu vei iesi cu Bella din oras, iar eu ma voi ntoarce la Fortezza Medicea pentru a aduna lucrurile noastre si a procura o masina cu care sa plecam. - Te duci sa furi o alta masina? , Am ntrebat. Nu cred ca Carlisle te-ar aproba. - Dar eu nu fur Edward. Numai mprumut pentru o vreme, zise ea cu ranjet pana la urechi pe fata ei. Apoi, vom conduce la aeroportul din Florenta, vom lua primul zbor napoi in State, si apoi ne vom intalni cu Jasper si restul familiei in aeroportul din Seattle , termina ea, cu ochii stralucind in anticipatie. Am dat din cap, in timp ce Bella se misca usor in bratele mele si mi-am aplecat capul sarutandu-i usor parul. Capsuniea inca folosea acelasi sampon m-am gandit zambind usor si respirand adanc parfumul ei. Frezi si capsuni. - Deci, spune-mi ceva, Edward, Alice a nceput. - Hmm ? am murmurat, nedorind sa-mi iau ochii din nou de la Bella. - Ce-a fost vorbaria aia despre cantareti? A ntrebat ea. - La tua cantante, Am citat cuvintele Aro a vorbit. - Da, aia, raspunse Alice, dnd din cap. - Ei au o denumire pentru o persoana care miroase ca Bella pentru mine.O numesc cantareata mea pentru ca sangele ei canta pentru mine. Alice si-a dus mana la gura si a ras puternic. Descrierea era destul de exacta, intr-adevar sangele Bellei cantase pentru mine. Desigur, Alice ntelesese analogia, dar imaginea care o nascocea mintea ei era ridicola; Bella n picioare pe scena, intr-un bar de karaoke, cantand pentru mine. Mi-am nabusit un rs si am privit-o din nou pe Bella - N-o pot ajuta, Edward. Dar trebuie sa recunosc, ca ar fi distractiv. Am zmbit si i-am sarutat nasul Bellei. Nu imi pasa daca ea vorbea cu mine, canta pentru mine sau doar tacea, atata vreme cat eram impreuna. M-am uitat inapoi la Alice. - Si nu crezi ca ar fi ntelept sa ncepem sa facem aranjamentele acum n timp ce asteptam? - Stiu, stiu. Lasa-ma sa-l sun pe Carlisle mai intai si apoi voi suna si la aeroport. Ea s-a ridicat si s-a indepartat putin, astfel nct sunetul vocii ei sa n-o perturbe pe Bella. Am avut grija sa pastram volumul redus pentru conversatia noastra, pentru a-i permite Bellei sansa de a se odihni si pentru a evita ca urechile curioase ale Giannei sa auda ceva in timp ce statea in spatele biroului cu ochii pe noi. In timp ce Alice vorbea la telefon, pregatind totul, mi-am nchis ochii si mi-am imaginat tot ce vroiam sa-i spun Bellei. Nu erau multe pe care sa i le spun, nu vroiam s-o coplesec cu detaliile calatoriei mele, dar nu stiam de unde sa incep. Mi-era teama ca daca voi spune prea multe, ea s-ar departa de mine; dar daca spuneam prea putine si nu o convingeam de sentimentele mele? Eram curios in legatura cu viata ei cat timp fusesem plecat, despre toate secretele pe care ea le tinea ascunse de Alice. M-am ntrebat despre noua ei relatie cu Jacob Black si modul n care ar putea sa ne afecteze asta in viitor. Ea se misca din nou in bratele mele, strangandu-se mai aproape de mine, iar eu i-am sarutat din nou parul respirand adanc parfumul dupa care tanjisem atat de mult timp. Fiecare centimetru din corpul meu era conectat cu al ei si fiecare atingere trimitea socuri electrice prin tot corpul facandu-mi inima sa se umple de bucurie. Alice s-a ntors si se aseza, dar nu a vorbit. Ea si-a nchis ochii gandindu-se la reintalnirea ei cu Jasper. Am vazut dragostea din ochii lui, in viziunea ei. Mi-am dat seama cat de norocosi erau fratii mei, avandu-se unul pe altul. Niciodata nu m-am gandit la asta prea mult, fiind un om ciudat, dar descoperirea iubirii mi-a deschis ochii spre att de multe lucruri noi pe care nu le observasem inainte. Am continuat sa ma uit la Bella, in tacere, uimit ca inca era in bratele mele. Pleoapele ei se deschisera usor luptandu-se sa ramana treaza. Dintr-o data, usile duble ale salii se deschisera si Alec iesi, cu ochii stralucind intr-o nuanta de purpuriu vibrant. Instinctiv mi-am indreptat postura la vederea lui, tragandu-o pe Bella si mai aproape de mine. Uimita, ea s-a uitat la mine si apoi urmandu-mi privirea, ochii ei il intalni pe Alec.

- Sunteti liberi sa plecati, a spus el pe un ton placut. Va rugam doar sa nu zaboviti n oras. Sper ca nu vrei sa ne mai dai un alt motiv de-a va aduce napoi Nu aveam nevoie de avertizarile Volturilor. Avusesem deja parte de prea mult chin din partea lor ca sa mai zabovim fie si o secunda in plus in Volterra. - Asta nu va fi o problema, i-am raspuns rigid. Alec zmbi, dand din cap, si disparu din nou. Am schimbat o privire cu Alice. E timpul sa plecam Edward. Am slabit usor stransoarea din jurul Bellei si am ajutat-o sa se ridice in picioare. Se clatina usor, dar am prins-o nainte sa-si piarda tot echilibru. - Mergeti prin coridorul din dreapta dupa colt, pana la primul ascesor zise Gianna. Iesirea este cu doua etaje mai jos si da direct in strada. La revedere. Ea si-a impreunat mainile si s-a uitat linistita la noi in timp ce am inceput s-o conduc pe Bella spre usa. Alice si-a nchis ochii pentru scurt timp nainte de-a se ridica de pe scaunul ei. Am vazut n mintea ei viziunea cu Gianna lipsita de viata, n bratele lui Felix. Alice si-a deschis ochii si a fulgerat-o pe Gianna intr-o avertizare tacuta. Mi-a fost mila de soarta ei, dar nu puteam sa facem nimic. Nu va exista nicio scapare pentru ea. Capitolul 24 Urmand instructiunile Giannei, am iesit din castelul Volturilor exact cand amurgul cobora asupra orasului si lumina purpurie umplea strazile. Mirosul de alcool plutea in aer. Un cuplu ne taia calea, chicotind incontrolabil impleticindu-se pe strada. Bella isi intoarse capul si pentru scurt timp, se uita la castelul Volturilor admirand felul in care culorile amurgului se reflectau pe zidurile antice. Cu un zambet usor, se intoarse si ma privi cu intensitate. Mi-am infasurat bratul in jurul taliei ei si am tras-o mai aproape de mine, ea strangandu-se la pieptul meu. Era epuizata si abia isi mai tinea pleoapele deschise, sa nu mai vorbesc de efortul de a sta in pozitie verticala. Miam ridicat privirea spre cer cand franturi din gandurile garzilor ajunsera la mintea mea. Pelerinele negre zburau de pe un acoperis pe altul, ca niste umbre intunecoase pe cerul inca purpuriu. Edward, acum plec, dar voi reveni ct de repede pot. Ne intalnim dincolo de poarta orasului. Voi fi acolo, cu o masina, pregatita pentru drum. SiEdward, fi atent, adauga Alice, referindu-se la umbrele intunecate de pe acoperisuri. Am dat din cap la sora mea si ea se indeparta prin multime. Inca un moment, Felix si apoi vom termina misiunea asta. Zise Demetri cu un mic oftat. Da, inca un moment.o misiune din care nu ne-am ales cu nimic, replica Felix. Un mic grup de adolescenti trecu in fuga pe langa noi, pelerine lor din satin parand ca niste aripi n vnt. Unul dintre ei s-a ntors spre mine si mi-a zmbit aratandu-si coltii ieftini, de plastic. - Ridicol, am mormait pentru mine. De pe acoperis, Demetri murmura in mintea mea: Se pare ca nu esti atat de groaznic. Am continuat sa mergem prin multimile. Bella era atenta la mine si apoi se uita usor in dreapta ei. Am auzit pulsul accelerandu-se in timp ce cauta in jurul ei, scanand multimea. - Unde e Alice?, ntreba ea, cu panica n glas. I-am atins usor crestetul capului, intr-un sarut moale inainte de a-i raspunde. - S-a dus sa ia bagajele voastre de unde le-a ascuns azi-dimineata. Bella respira usor si panica disparu din ochii ei. Parfumul delicios de frezie plutea in jurul meu, inecandu-ma in aroma lui dulce. Focul din gat nu mai era atat de intens si nu mai aveam nicio problema in a-l ignora chiar daca nu mai vanasem de ceva timp. Dupa ce o pierdusem o data, stiam ca niciodata setea nu va mai avea acelasi impact asupra mea. Ea dadu din cap si buzele ei se curbara, zmbind usor. - Fura o masina, nu-i asa? Nu mi-am putut abtine ranjetul, amintindu-mi ca ea era fiica sefului de politie. Nu, pana nu iesim din oras. Zambind usor la vorbele mele, isi rezema capul de pieptul meu in timp ce o conduceam spre poarta cetatii. Picioarele ii tremurau, trupul ei se lupta cu oboseala, iar eu nu vroiam decat sa ajung mai repede la poarta, sa o vad pe Alice si sa urcam in masina, nerabdator s-o am din nou, in bratele mele. Eram atat de fericitea era in siguranta si o aveam langa mine, cel putin pentru urmatoarele 12 ore. Nu era o fantezie, nu era o amintire, totul era real. Bella era langa mine, umana, perfecta. Numai cateva strazi si vom fi cu adevarat liberi. In cele din urma am ajuns la poarta. Alice deja ne astepta langa zidul de piatra, intr-un Audi negru. Am deschis portiera pentru Bella si inainte de a urca langa ea, pentru ultima data, mi-am aruncat ochii spre cer,

privind pelerinele negre. O sa ne mai vedem zise incetisor Demetri, avand amprenta mea intiparita in minte. Da, ma putea gasi, dar in mintea lui nu am gasit nicio dovada a amprentei Bellei. M-am incruntat usor la aceasta descoperirepoate ca-mi va fi de folos candva. Mi-am ascuns ranjetul si am alunecat langa Bella, infasurandu-o in mantia mea si tragandu-o in brate. De cand asteptam momentul asta! M-am uitat in jos si ea imi zambea usor nedumerita. Probabil si-a dat seama ca era prima oara cand stateam pe bancheta din spate. I-am intors zambetul, imposibil de fericit cand am simtit-o cuibarindu-se mai mult in bratele mele. Alice porni brusc masina, accelerand spre aeroport si apoi imi arunca o privire. - Imi pare rau, a nceput ea, gesticuland spre bord Nu prea aveam de unde sa aleg. Am zambit usor amintindu-mi ca aceeasi masina o avusese Carlisle inainte sa-si cumpere Mercedesul actual si

cat de mult imi placuse masina aceasta. Audi A8. - E in regula, Alice. Nu pot fi toate 911 turbo. Ea lasa sa-i scape un oftat.

Hmmar trebui sa aiba si Bella o

asa masina. Cred ca ar fi timpul ca vechea camioneta sa iasa la pensie. Am chicoti usor.

- S-ar putea sa trebuiasca sa achizitionez unul pe cale legala. A fost fabulos. Chiar si Bellei i -a placut. Imagini cu masina galbena mergand cu viteza ii umplu mintea si am zambit stiind exact cum s-o rasplatesc pe sora mea pentru tot ce facuse pentru minepentru noi. - O sa-ti iau unul de Craciun, i-am promis. Ochii ei s-au aprins cand se intoarse zambindu-mi in timp ce-si imagina conducand noul Porche prin Forks, alaturi de Jasper. Nu-mi dadeam seama daca asta era doar o imagine sau o viziune. - Galben, zise ea intorcandu-si privirea spre drum in timp ce soseaua era inghitita de viteza masinii. Binenteles! Subtilitatea nu fusese niciodata punctul forte a lui Alice. Craciun, Craciun, vino mai repede!! Am zmbt din nou la entuziasmul surorii mele. Caldura corpului Bellei topea toata durerea si disperarea care mai ramasese n mine si am imbratisat-o mai strans savurand senzatia ca ea era in viata si era cu mine. Inca nu-mi venea sa cred ca totul e adevarat, ca ea era intr-adevar aici. Ma temeam ca ma voi trezi brusc, ca totul nu e decat un vis, una din multele halucinatii pe care le avusesem in padurea tropicala din America de Sud, asa ca mi-am ingropat fata in parul ei, sarutandu-l usor si respirand adanc parfumul ei dulce, realizand ca totul e adevarat ca asta nu e un vis. Bella se uita la mine cu ochii obositi. - Poti sa dormi acum, Bella, am soptit. S-a terminat. Ochii ei ramasesera atintiti asupra mea, ca si cum ar cauta un nteles ascuns n cuvintele mele. Apoi, clatina din cap. - Nu vreau sa dorm. Nu sunt obosita. Am sarutat-o usor pe ureche in timp ce-i sopteam, incurajandu-o: - Incearca Ea clatina din nou din cap. Nu ntelegeam de ce insista sa ramana treaza cand era vizibil epuizata. Am oftat exasperat. - Esti la fel de incapatanata. Ea a zmbit usor si s-a lipit mai tare de mine, iar eu mi-am aplecat capul sarutandu-i usor parul si sprijinindumi barbia de crestetul lui. Usor, i-am gasit mana sub mantie si i-am mangaiat fiecare deget al ei, inchizandumi ochii si imaginandu-mi inelul mamei mele pe degetul ei fragil. Imaginea mi-a umplut inima de o bucurie atat de mare ca pentru un moment am crezut ca inima o sa-mi exploadeze. Ideea de a fi sotia mea, de-a o face a mea din toate punctele de vedere mi-a umplut corpul si mintea cu o fericire de nedescris. Nu existau cuvinte ca sa pot descrie cum ma simteam acum, in acest moment, cu Bela in brate, nu existau cuvinte ca sa pot exprima fericirea deplina pe care mi-o provoca trupul ei cald in bratele mele. Mi-am amintit viziunile lui Alice cu Bella mbracata n alb si asta mi-a adus un zambet pe buze. Ma ntrebam daca aceasta viziune se va indeplini. M-am gndit la mine. Nu stiam daca asta era ceea ce Bella vroia, dar ceea ce stiam cu o certitudine de neclintit era faptul ca nu o mai puteam parasi din nou, timpul petrecut departe de ea invatandu-ma un singur lucru: nu mai puteam sa suport goliciunea completa si totala pe care o indurasem

in lunile petrecute fara Bella n viata mea. Indiferent daca ea ma vroia doar ca pe-un prieten sau, poate ca, ntr-o zi va deveni sotia mea, eu nu voi mai pleca niciodata de langa ea. Nu mai puteam sa mai indur din nou pustiul ultimelor luni. Bella se uita lung la ntunericul care trecea prin fereastra. Fiecare bataie a inimii ei trimitea o unda electrica prin mine. Respiratiile noastre cresteau si si scadeau in acelasi timp, intr-o sincronizare perfecta, ca si cum ar fi fost doua parti care in cele din urma se intalnisera, alcatuind un intreg. Luminile din Florenta se vedeau tot mai mult in timp ce ne apropiam de oras, Bella s-a ridicat usor ca sa vada mai bine. Imi parea rau ca ea nu avusese destul timp ca sa admire frumusetea Italiei, dar mi-am promis ca intr-o zi vom reveni aici astfel incat ea sa poata aprecia pe deplin frumusetea antica a tarii. Mi-am plecat capul ascunzandu-mi fata in parul ei, sarutandu-l usor, respirand adanc parfumul ei dulce si imaginandu-ma plimbandu-ma cu ea de mana prin toata Italia, aratandu-i toate frumusetile ei. Desi aveam atatea lucruri sa-i spun, am ramas tacut, bucurandu-ma de confortul de-a o avea in bratele mele, de-a o atinge, de-ai saruta parul si fiecare trasatura a chipului ei.Vroiam atat de mult sa-i sarut buzeledar ceva din ochii ei ma retinea, asa ca am continuat sa-i mangai parul bucurandu-ma de senzatia ce mi-o dadea, uitand cu totul de orice era in jurul nostru. Nu mai eram decat eu si ea izolati intr-un glob de cristal. Un suspin usor m-a readus la realitate. Alice suspina si incetini fara tragere de inima cand intra in oras. La inceput m-am gandit ca e iritata de traficul destul de aglumerat din oras, dar o cunosteam prea bine ca sa nu cred asta.Numai Milano e mai tare la capitolul moda, decat Florenta!! Verifica ceasul de pe bord in timp ce masina continua sa mearga. S-ar putea sa mai am ceva timpCu o smucitura brusca, a intors masina, traversand intersectia printre zecile de clanxone ale soferilor. - Aliceam marait printre dinti la ea. -Ce? Te-am avertizat, Edward! Si in plus tu nu poti intra in aeroport imbracat doar cu o pereche de pantaloni uzati si cu o pelerina pe tine! Ce, vrei sa te retina paza? continua eacu toate ca, banuiesc ca domnisoarele si doamnele de acolo nu le vor parea rau sa se holbeze la pieptul tau, nu?zise ea si un ranjet enorm ii aparu pe chip. Mi-am dat ochii peste cap retinandu-mi un geamat provocat de imaginatia debordanta a lui Alice. Se uita la Bella spunandu-i: - Voi veni repede inapoi. Bella s-a uitat la mine, dar eu doar am ridicat din umeri. - Alice crede ca am nevoie de o noua garderopa, i-am spus. Ea doar chicoti punandu-si inapoi capul pe pieptul meu in timp ce degetul ei mare construia cerculete de-a lungul mainii mele. Am ramas asa, in tacere doar bucurandu-ne unul de prezenta celuilalt. Mintea mea era framantata de toate intrebarile pe care le aveam, pe care vroiam atat de mult sa i le pun. Vroiam sa stiu daca ea m-a iertat pentru plecarea mea. Vroiam sa stiu daca ea ma ntelesese. Vroiam sa stiu daca ea era bine. Vroiam sa stiu daca ea ma mai iubea inca Pierdusem notiunea timpului, prins in gandurile mele asa ca nu mi-am dat seama cat intarziase Alice, dar miam amintit de ea cand fluxul intrebarilor din mintea mea mi-au fost intrerupte de gandurile ei. Edward nu sti ce-ai pierdut! Astia au un mall superb aici!! Trebuie sa revin intr-o zi sa-l explorez pe indelete! Deschise portiera masinii, intinzandu-mi punga cu cumparaturile facute pentru mine. - Poftim, zise ea cu un zmbet si apoi merse la porbagaj lasand acolo inca doua pungi pline. Am clatinat din cap. Era doar Alice! - Multumesc, Alice, i-am raspuns neputandu-mi ascunde zambetul. Chiar ca-mi fusese dor de ea! M-am uitat la Bella pastrandu-mi zambetul pe fata. - Bella, vrei sa iesi un pic din masina sa ma schimb? Te rog! - UmmIti dau un pic de intimitate, raspunse ea si obrajii i se imbujorara in timp ce cobora din masina. Fara tragere de inima, am lasat-o sa plece. Imediat am scos pantalonii si camasa gri din punga si m-am imbracat cu ele, recunoscator sa simt haine curate pe pielea mea. Aveam nevoie disperata de un dus, dar deocamdata trebuia sa mai astept. Am pus blugii uzati si pelerina n punga de cumparaturi si am iesit din masina. nainte sa ma indrept spre terminal, m-am oprit langa un cos de gunoi, aruncandu-le. Eram bucuros ca scapasem de pelerina grea. Dornic sa reven la Bella, am intrat n terminal si am inceput s-o caut pe Alice printre gandurile pasagerilor. Sper ca geanta mea nu este prea mare ca s-o iau cu mine in avion. Eu chiar nu vreau s-o las in cala. Italia a fost att de frumoasa! Nu vreau sa merg acasa.

Nu mai am rabdare pana cand voi fi din nou n bratele lui Jasper. Ma ntreb daca Bella are nevoie de ajutor acolo. Ah, aici era! Am trecut prin multimea de calatori care veneau si pleacau, pna cnd am ajuns langa Alice. Am aruncat o privire n jurul meu, cautandu-o pe Bella, dar Alice a raspuns repede la ntrebarea mea nerostita. - Este la baie. A vrut sa se mprospateze putin si sa-si schimbe imbracamintea. Alice profita de absenta Bellei si se uita la mine studiindu-ma bine. - Arati groaznic, Edward. Poate ca ar fi trebuit sa ne oprim pentru a vana inainte de a veni aici. Urasc gndul ca Esme te va vedea asa. Am clatinat din cap. - Alice, cred ca ea va fi fericita sa ma vada, indiferent cum. Chiar crezi ca ei ii va pasa cum arat? Alice si-a nchis ochii pentru scurt timp, ncercand sa caute in viitor. - Nu, ai dreptate. Ai mereuEi bine, nu mereu, dar ai dreptate de data asta. Toata lumea va fi foarte fericita sa te vada. Ne-ai lipsit atat de mult, zise Alice apropiindu-se de mine si infasurandu-si bratele subtiri n jurul gtului meu, mbratiseaza-ma strans. Mi-am dat seama, ca n toata nebunia asta, nu avusesem ocazia s-o salut asa cum merita. Imbratisarea familiara a surorii mele mi-a facut dor de familia mea mai mult decat pana acum. Nu m-am dat seama cat de nerabdator eram sa-i vad. Tot timpul cat am stat departe, eram att de concentrat asupra Bellei incat rar m-am gndit la ei. Alice pasi napoi cand Bella a iesit de la baie. Ea isi schimbase mbracamintea si parea mai odihnita. Simteam mirosul mentolat al pastei de dinti si vedeam ca isi spalase obrajii. Ma holbam la ea. Era uluitoare! Ea privi n jos la picioarele ei cu timiditate. Imi doream sa stiu ce gandea. Inca ma mai intrebam cum se simtea. Inca ma mai intrebam daca mai vroia sa raman langa ea. Atentie, pasagerii zborului 247 spre Roma sunt rugati sa se indrepte catre Poarta 3, imbarcarea va ncepe n doar cteva momente. Bella s-a uitat catre difuzorul din aeropoert si apoi si-a intors privirea catre mine, zambindu-mi nervos, mi se parea.oare de ce? I-am intors zambetul si i-am luat mana, strangandu-o afectuos, in timp ce ne-am facut loc prin multime, indreptandu-ne spre Poarta. Alice ne-a urmat, dar gandurile ei erau indreptate catre Jasper. Intr-o viziune il vazuse agitat, ingrijorat ca nu stia nimic despre ea, planificand s-o gaseasca, intr-un fel sau altul. Se gadea sa faca o rezervare de avion si sa vina dupa ea. Si asta nu era tocmai bine. Odata ajuns in avion, el ar fi fost imposibil de gasit si vedeam cum Alice incepea sa se panicheze. Am sa-l sun. El nu stie ca suntem in siguranta. Baterie nenorocita, tocmai acum trebuia sa te descarci! O sa-l sun pe Jasper, poate de la RomaJazz, te rog asteapta inca putin, murmura ea, intr-o tacuta implorare. Am ramas tacut, ascultand framantarile lui Alice si asteptandu-ne randul pentru imbarcare. Intr-un final, eram in avion. Bella se aseza pe scaun si, dupa ce am pus geanta de voiaj in compartimentul de deasupra capului mam asezat langa ea. Alice statea in spatele nostru, batand nerabdator cu degetele pe cotiera. Vedeam nerabdarea ei de ajunge acasa. Bella se uita pe fereastra la luminile din Florenta care deveneau mai mici si mai mici odata cu departarea de oras. I-am prins mana intr-a mea si am inceput sa desenez cerculete mici in palma ei, incercand sa-i linistesc ritmul respiratiei. A refuzat sa se uite la mine, parand atat de ezitanta, de timidaVroiam atat de mult sa vorbesc cu ea, dar imi era frica de reactia ei. Ea parea atat de distanta incat nu aveam nicio sansa sa vorbim acum. Trebuia sa astept si asta ma omora. Agonia asteptarii era atat de greu de suportat Zborul a fost foarte scurt. In scurt timp, am aterizat si am urcat n celalalt avion, pentru lungul zbor spre Atlanta. De ndata ce ne-am asezat, Alice, aproape ca rupse receptorul telefonul atat de nervoasa era si a format repede numarul lui Jasper. Telefonul a sunat doar o singura data. - Jazz, opreste-te, noi suntem bine! A rostit atat de repede cuvintele incat a trebuit sa ma concentrez ca sa le prind. - Alice? chiar si fara prezenta lui, am simtit in vocea lui teama, frustrarea si apoi usurarea care a insotit cuvintele lui: Esti bine? - Da. Noi toti suntem bine! - In cat timp ajungi? - In saptisprezece ore siohh, cincizeci si opt de minute a raspuns ea, inchizand ochii. Nu prea mult. El inchiti in sec, intr-un evident dezacord. - Am fost atat de ingrijorat

- Stiu Jazz. Imi pare rau ca nu am sunat mai devreme. Dar ti-am spus ca totul va fi bine. Ea incerca sa disimuleze gravitatea situatiei in care fusesem cu totii, incercand sa-l linisteasca pe Jasper, nedorind ca el sa afle cat de aproape de moarte fusesem. Pentru urmatoarele cinci secunde nu s-a mai auzit nimic. Apoi Jasper ofta usor, confirmand ca inca mai era la telefon. - Stiu ca m-ai mintit Alice ingheta pentru un moment, surprinsa, poate pentru prima oara. Stie? Oh, nu El a continuat, vocea lui sunand moale si intelegatoare. - Si stiu de ce ai facut-o! Ma intrebam daca el a ghicit reactia lui Alice sau legatura dintre ei era atat de puternica incat nu tinea cont de distanta mare dintre cei doi. - Poti tu sa ma ierti? Ea nu cauta raspunsul. Sentimentul de vinovatie apasa atat de tare incat stergea orice dorinta de-a se uita in viitorul lor. - Vino la mine si vei afla! Nici eu si nici Alice nu aveam nicio indoiala ca Jazz o iertase. Am zambit usor si mi-am indreptat atentia catre ingerul de langa mine, dorind sa-i las putina intimitate lui Alice si lui Jasper. Nu indrazneam sa compar situatia mea cu a lui Alice. Iertarea mea nu va veni atat de usor! In schimb, m-am pierdut pe mine in ochii Bellei, bucurandu-ma ca inca ma mai puteam cufunda in adancul lor de ciocolata. Incet, ea isi pleca ochii intrerupand contactul vizual cu mine, oprind o insotitoare de zbor, cerandu-i o cola. - Bella, am certat-o. Puteam sa vad epuizarea de pe fata ei, oboseala din ochii ei. Vroiam s-o intreb de ce insista sa ramana treaza cand eu nu-mi doream nimic mai mult decat s-o legan usor in brate si sa-i murmur la ureche cantecul de leagan, in timp ce savuram senzatia de liniste totala ce mi-o dadea somnul ei. - Nu vreau sa dorm, a declarat pur si simplu. Daca inchid ochii acum, o sa vad lucruri pe care nu vreau sa le vad. O sa am cosmaruri. Socat, am ramas fara niciun raspuns. Ce facusem? Ce fel de monstru eram? ii furasem una dintre cele mai mari binecuvatari ale umanitati: somnul! Mi-am inchis ochii strangandu-mi cu putere maxilarul, uimit de dezastrul pe care il provocase decizia mea de a pleca. Oare ma va ierta vreodata pentru toate astea sausperanta mea era in van? In spatele meu, Alice simti tensiunea mea. Edward, ea nu a dormit bine pentru o vreme. Viziuni cu Bella ghemuita in mijlocul patului, chinuita de cosmaruri, ma distrugeau. Acum, ca v-ati reintalnit, vad numai nopti odihnite si zile fericite, continua Alice in mintea mea. Am zambit usor catre sora mea, sperand, dorind sa aiba dreptate. Imi intoarse zambetul si apoi ridica receptorul formand numarul lui Carlisle. Imi era dor de tatal meu asa ca am ascultat in tacere discutia cu sora mea. Vocea lui era calda, plina de compasiune cand ii multumi lui Alice. - Multumesc Alice. Va vom astepta la aeroport , spuse el si am perceput in vocea lui un zambet de usurare. Stiam ca toti ne vor astepta, bucurosi de intoarcerea noasta. Toti, mai putin Charlie. El, mai mult ca sigur o va pedepsi pe Bella, pentru ceea ce era probabil, cel mai curajos lucru pe care Bella il facuse pana acum. Mi-am deviat atentia de la Alice, uitandu-ma in jurul meu. Avionul era plin de minti pe care le puteam asculta, conversatii pe care le-as putea folosi pentru a-mi distrage atentia, dar singura care ma interesa era asezata in tacere langa mine. Am oftat usor uitandu-ma la ea. Era aproape de mine, dar nu suficient, asa ca am ridicat-o usor si am luat-o in brate zambind multumit in parul ei, amintindu-mi astfel ca totul era real, ca nu aveam o halucinatie. Ea a oftat, continuand sa-si bea cola. Am zmbit la persistenta ei si i-am sarutat fruntea. Vroiam sa-i spun cat de fericit eram s-o am din nou in bratele mele, sa-i spun cum caldura trupului ei mic, topise toata durerea, toti fluturii inghetati care-mi chinuisera pieptul pana acum, dar am ales, din nou, sa tac si doar sa ma bucur de prezenta ei, de felul in care ea se ghemuia in poala mea ca si cum ultimele sapte luni nu existasera niciodata. I-am prins degetele si intr-o miscare usoara, gratioasa i le-am adus aproape de buzele mele. Ea privi la degetele noastre impreunate si respiratia i se accelera facand ca un colt al buzelor mele sa se ridica usor intro tentativa firava de zambet. Un mic V aparu intre spancenele ei cand i-am lasat mana inapoi in poala ei si buzele mi-au disparut in parul ei. Parfumul ei dulce si delicios, se odihnea pe buzele mele facundu-ma sa-mi doresc cu disperare sarutul ei. Si totusi, era ceva ce ma multumea:ea nu si-a luat privirea din ochii mei in timp ce continuam sa-i sarut fruntea, parul, incheieturile mainilor, imbatat de parfumul ei, imbatat de fericirea pe care mi-o adusese reaparitia ei in viata mea. Fiecare particula n corpul meu vibra de emotia reinatlnirii.

De cteva ori, a deschis gura ca si cum avea de gnd sa vorbeasca, dar a nchis-o repede, nedezlipindu-si ochii de la mine. Ea nu vorbi doar se uita la mine de parca citea o carte fascinanta. Desigur eu ii ascunsesem toate pozele, asa ca nu era de mirare ca se uita la mine de parca acum ma vazuse pentru prima oara. Am impartit aceeasi veneratie si m-am uitat in jos la ea. Chiar daca ii memorasem fiecare trasatura, fiecare geana, fiecare fir de par, mintea mea inca nu se satura privind frumusetea ei. Nimic din natura sau din arta nu se putea compara cu ea. Mi-am coborat ochii pentru a vedea cum degetele ei se pliau in jurul palmei mele petale de trandafir lipite de otel. Bella a ramas in continuare tacuta. Poate ca era prea obosita pentru a se lasa purtata de curiozitate.Sau poate ca ea luase deja o decizie. Si totusi, ochii ei niciodata nu se dezlipeau de-ai mei. Ar putea ea vedea adevarul in ei? Si am stat asa, rupti de restul lumii, pierzandu-ne unul in ochii celuilalt. As fi stat asa pentru o eternitate. Eternitatea a durat fix patruzeci si sapte de minute, pentru ca Bella sa inceapa sa se agite usor in bratele mele. Doua minute mai tarziu, ea a repetat miscarea. -Ti-e frig?Pot sa-ti aduc un plet - Nu, nu, sunt bine. Ea trebuie sa fi citit neincrederea din ochii mei, pentru ca imi atinse usor bratul si cobori din bratele mele. - Ma intorc imediat. Toata cofeina aiauram modul in care o afecta pe Bella. As fi preferat ca ea sa doarma linistita in bratele mele decat sa bea atata suc si acum, sa aiba nevoie de baie! - Voi lipsi doar un minut. Ma intorc repede. Am aprobat din cap si m-am pregatit pentru cele 60 de secunde de iad, pe care le aducea absenta ei. Usa toaletei se inchise cu un mic click si Alice vorbi. -Esme va fi atat de bucuroasa sa te vada. Ea mi-a aratat chipul luminos al mamei si ochii ei de aur parca inotand in lacrimi, astepatandu-ne la aeroport. Odata cu imaginea asta, inca una, involuntar isi facu aparitia. Alice si privirea pierduta din momentul viziunii cu mine si Volturii. M-am incruntat si pentru o secunda mi-am inchis ochii gandindu-ma la Alice si la faptul ca ea isi parasise partenerul, riscandu-si viata doar ca s-o salveze pe-a mea. - Aliceam murmurat. Recunostinta si remuscarile urlau in mine dar niciun multumesc, niciun imi pare rau nu iesira de pe buzele mele. Ea dadu la o parte suvita ce-mi cazuse pe ochi, zambindu-mi usor. -Tu ai fost cel care mi-a aratat cat de maleabil este viitorul. Mintea ei s-a umplut cu imagini cu mine sugand veninul din mana Bellei, o optiune pe care ea nu o prevazuse. Si sincer, nici eu nu crezusem ca pot face asta. Esti fratele meu favorit! Zambetul ei s-a accentuat, expunandu-si fiecare dintre dintii ei mici si otravitori. -Stiu ca si tu ai face la fel pentru mine. Rusinos, mi-am plecat capul, nefiind sigur ca as putea face asta, daca situatia ar fi fost inversa. Oare as lasa-o in urma pe Bella si mi-as risca viata pentru a o salva pe Alice? M-am gandit la Alice, confruntandu-se cu uriasul de Felix. Nu, nu o puteam lasa pe Alice. M-as lupta pentru ea! In cele din urma, mi-am ridicat privirea spre ochii ei si mi-am gasit cuvintele. - Stii, ai avut dreptate Ea a asteptat cu rabdare, sa spun primul imi pare rau dintr-un lung si dureros sir. Imi pare asa de rau - Da, ar fi trebuit sa ma fi asculatat, a raspuns ea, atingandu-mi usor obrazul. Aminteste-ti de asta! imi porunci ea si o urma de umor trecu prin ochii ei de aur. Am asteptat ca ea sa continue, dar tot ce vedeam in mintea ei erau pregatirile pe care Esme le facea pentru a ne muta din nou in Forks. Asta era tot? Nicio mustrare? Nu aveam nicio indoiala ca Emmett si Jasper aveau ceva planificat pentru mine. Carlisle si Esme deja ma iertasera iar Rosalie era prea apasata de vinovatie ca sa mai zica ceva. Dar Alice? Nu era genul ei sa nu-si exprime parerea. - Nu esti suparata pe mine? am intrebat-o. Avand in vedere legatura dintre ea si Bella, ma asteptam ca ea sa urle la mine, mental si vocal. - Pentru plecare? Binenteles ca am fost suparata, dar am trecut peste asta. Nu mai cred totusi ca o vei face din nou. Data viitoare voi veni dupa tine si te voi aduce inapoi, chiar si tragandu-te de par. Si-a imaginat scena,

tragand de parul meu, traversand padurea. Rasul ei muzical se adauga la absurditatea scenei. Am chicotit. - Imi voi aminti de asta. Nu ca as mai pleca vreodata de langa Bella. Chiar daca ea m-ar trimite departe, eu tot as gasi o cale sa am grija de ea. Dar, ce parerea avea ea despredecizia mea de a-mi lua viata? - Nu esti suparata din cauzacalatoriei mele? - Nu, a spus ea un pic cam prea relaxat. Am stiut mereu ca vei face asta. Am ascultat gandurile ei, dar in mintea ei erau imagini cu mine, cand m-a vazut luand decizia de a nu putea trai fara Bella, apoi amintiri din cantina liceului, cand ma uitam la ea. Nu intelegeam ce vrea sa spuna - Nu inteleg. De unde ai stiut? Ea murmura in mintea mea. Edward, am stiut din prima clipa, cand i-ai salvat viata ca tu si Bella sunteti meniti sa fiti impreuna. Stiam ca iti gasisei sufletul pereche, cu toate ca tu ai refuzat atat de mult sa admiti asta. E mult mai mult decat iubire este imensa finalizare. Este motivul pentru care tu ai existat si pentru care inca existi. Pierderea Bellei, dupa ce ti-a adus atata fericire in viata ta, a fost devastatoare. Parul ei negru strafulgera in lumina vaga cand si-a intors repede capul uitandu-se pe fereastra. - Nu esti singurul a carui viata depinde de altul. Un nor violet ii umplu mintea, dar nu era inmormantarea mea pe rug. Era doar un viitor similar pentru Jasper, daca Alice n-ar fi scapat cu viata din Italia. Curajul ei fusese extraordinar! - Imi pare rau, am repetat. Doar stii ca am inteles. Fie ca e din cauza dietei noastre, sau a moralei noastre, totusi este clar ca familia noastra militeaza pentru viata. Victoria in mod clar nu simte astfel. In mintea ei era un talmes-balmes de imagini cu cap-rosu, printre copaci, in orase, victime. Vicios. Neplanificat. Salbatic. Alice se misca brusc, plesnindu-ma cu putere pe brat. Sunetul se auzi in toata linistea avionului ca si caderea unui bolovan de la mare inaltime, provocand trezirea pentru un scurt moment a mai multor persoane, inainte sa se intoarca la somn. - Dar ai dreptate, eu ar trebui sa fiu suparata pe tine. Ar fi trebuit sa ma suni pe MINE dupa ce ai vorbit cu Rosalie. Am strans cu putere dintii. Eram fericit ca o aveam pe Alice drept sora, dar blestemam bunavointa lui Rose. Daca Rosalie si-ar fi tinut gura, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Lasa-ma sa-ti spun o poveste despre o suma mare de bani si un ibricIn fine, poate ca eram egoist gadind asa, dar ea ma sunase de 27 de ori doar ca sa-mi arunce-n fata ca Bella se sinucisese Mana mi s-a inclestat pe bartul scaunului. Nu! Rosalie era o persoana careia nu-i datoram nimic- nici scuze, nici recunostinta, nici iertare. Daca n-ar fi fost Emmett, mi-ar - Edward? sopti Alice, tragand de mana mea. Obligandu-ma sa respir adanc, am dat drumul la cotiera inainte de a distruge plasticul. - Da, ar fi trebuit sa te fi sunat pe tine, am admis. Dar, cu sau fara telefonul lui Rose, eucred ca nu as mai fi rezistat. Inainte sa raspund la apelul ei eram mai mult de 50% hotarat sa ma intorc. Vroiam s-o sun si sincer, la auzul vocii ei, m-as fi intors in Washington cu viteza luminii, fara a inchide telefonul daca asta ar fi fost posibil. Alice isi trecu mana peste degetele mele intr-o incercare de a ma detensiona. - M-am prins! Nu poti supravietui fara ea. Vezi, daca ai fi ascultat de mine - Te voi asculta cu mai multa atentie de aici inainte, promit. M-am aplecat usor, sarutandu-i parul tepos. Iti multumesc pentru salvarea noastra, surioara! Ea ma cuprinse usor cu un brat subtire soptindu-mi la ureche: -Oricand! Sunetul usii de la toaleta o facu pe Alice sa se retraga. - Bine ai revenit! ii zise ea Bellei, facandu-i cu ochiul si punand un mic sarut pe obrazul ei. Prinzandu-i usor mana am ridicat-o din nou in baratele mele, inspirand aroma proaspata a sapunului. M-am uitat la ea si am vazut cum ochii ii se umplura de dor. Fara un cuvant, ea mi-a cautat mana, impletindu-si degetele cu ale mele, fara sa-si dezlipeasca ochii de la fata mea. Mintea ei era in mod clar, preocupata de ceva. Avea momente cand isi musca buza inferioara sau isi incretea fruntea, apoi, brusc, isi stergea orice expresie de pe chipul ei, de parca nu ar fi vrut sa aflu despre ce era vorba.

Vroiam atat de mult s-o intreb la ce se gandea, dar lasitatea era un adversar formidabil. Nu vroiam inca sa aud cuvintele ei. Inca vroiam sa ma bucur de ea, de faptul ca ea inca era Bella mea. Mi-am ridicat mana libera si iam atins obrazul, bucurandu-ma de caldura lui. Ea ofta usor si ochii ii fluturara inchizandu-se, dar i-a deschis repede, aruncand o scurta privire spre ecranul televizorului. In avion, rula un film despre istoria avioanelor si m-am gandit daca nu cumva ea vroia sa-l urmareasca. -Ai vrea sa te uiti la film? am intrebat-o, gandindu-ma ca ea s-a plictist deja de mine. - Nu. Buza ei a disparut intre dinti pentru o secunda, in timp ce ochii i se indreptara in jos. Dar, daca tu vrei sa murmura ea. Si sa-mi iau ochii de la fata ei? - Nu fi prostuta. Am urmarit usor conturul buzelor ei cu varful degetului si am fost recompensat cu o mica rasuflare. Dulce si catifelata Ea si-a miscat usor capul si chiar si fara a vorbi, am auzit clar tipatul din ochii ei te rog, nu! Nu intelegeam frica din ochii ei. Mi-am luat degetele de pe buzele ei si am sarutat-o repede pe frunte. Rabdare, mi-am zis. Avea tot dreptul sa-si retina gandurile, avea tot dreptul sa-mi refuze saruturile dupa tot ceea ce-i facusem. Faptul ca era aici, in bratele mele era mai mult decat un miracol si mi-am rezemat capul de scaun, continuand sa ma bucur de nimic si totusi de TOT ce-mi oferea ea. Expresia ei s-a relaxat si, tremurand si-a ridicat o mana atingandu-mi cu precautie obrazul. Mai incet ca o briza de vara si totusi cu energia data de viata care pulsa sub pielea ei. Ochii ei urmareau traseul degetelor ei coborand spre barbie, urcand apoi, incet, spre buze. Acum a fost randul meu sa inhalez brusc. Obrazul i se colora in nuante delicioase de roz si un colt de gura se curba in sus. Dar, ca in toate expresiile ei, ochii ii erau cuprinsi de un vid nefiresc. Aproape ca am soptit intrebarea care ma tortura inca de la reintalnirea cu ea. Dar, cine eram eu sa-o interoghez pe ea? Eu doar ar trebui sa fiu in genunchi, implorandu-i iertarea. Pentru ca nu o oprisem pe Victoria. Pentru saritura de pe stanca. Pentru ca o adusesem in mijlocul monstrilor din Italia. Pentru ca aproape fusese atacata de lupi. Pentru minciuna, cea mai mare minciuna. Pentru ca distrusesem cu premeditare, inima ei. Pentru ca o iubesc prea multsi inca nu de ajuns. Deci, aveam destule pentru a plati. Oare de unde sa incep cu scuzele? Lista neagra a pacatelor mele continua sa mi se desfasoare in fata ochilor, incheindu-se cu cel mai mare dintre pacatele mele faptul ca ii luam Bellei nu numai umanitatea ci si sufletul ei! Traseul degetului ei urma linia maxilarului meu indreptandu-se din nou catre barbie. Inconstient, am inceput sa copiez traseul ei, ajungand la barbia ei, urmarind subtila gropita. Apoi, usor degetele au urcat pe partea dreapta a maxilarului, ajungand pe obrazul ei, desenand un mic cerc, intorcand apoi atingerea de unde a plecat, de la mica gropita din barbia ei. Simbolul pentru infinit. Imi doream sa pot face ceva pentru a alunga monstrii, pentru a sterge din amintirile ei calvarul din Volterra. Ma temeam ca, pe termen lung, toate astea ar putea-o afecta, traumatizandu-o. Mi-am facut o nota mintala pentru a discuta acest lucru cu Carlisle, ct mai curnd posibil. Raze din lumina soarelui au nceput sa traga cu ochiul printre nori, cand zorile au inceput sa coboare peste Seattle. Bella era uluitoare cand lumina i-a lovit fata. Soarele scoase in evidenta nuantele de rosu din parul ei si aprinse pielea ei de alabastru. Arata ca un nger. Ea era ngerul meu! Am vazut stralucirea discreta a pielii mele cand lumina s-a intensificat. n tacere, m-am aplecat asupra ei si am tras parasolarul. Ea a zmbit si mia luat mna ntr-a ei. Am ramas asa pana avionul si-a inceput aterizarea pe pista si apoi, ridicandu-o cu grija si sprijinindu-o am condus-o afara din avion. Alice era inaintea noastra deschizandu-ne drumul. In timp ce ne apropiam, am auzit gndurile de anxietate ale familiei mele. Nu au coborat nca? Alice a spus ca Edward e cu ea, dar eu nu-l vad. N-o vad nici pe Bella nca. Sper ca e bine. Ah, uite-o pe Alice! Multumesc lui Dumnezeu. Ea n-are nici o idee cat de ingrijorat am fost! Va fi o usurare sa-l avem in sfrsit, din nou, acasa! Stiam ca mergeam incet, dar mergeam atat cat ii permiteau picioarele si starea de oboseala accentuata a Bellei. Intr-o mana tineam geanta, in timp ce cealalta era infasurata in jurul taliei ei, sustinandu-o. Alice sprinta pentru a ajunge la Jasper care statea asteaptandu-o cu rabdare. Cnd, intr-un final s-au regasit, s-au apropiat doar uitandu-se cu dragoste unul in ochii celuilalt, Alice cerandu-si iertare si Jasper, adorandu-o din priviri. N-am nteles niciodate, pe deplin, dragostea intensa si conexiunea dintre ei pna cnd n-am cunoscut-o pe Bella. Zambind usor, mi-am dezlipit privirea de la ei, cautandu-i prin multime pe Carlisle si Esme. I-am zarit stand pe partea cu umbra data de un pilon mare. Zambetele lor au crescut cand am intrat in

raza lor vizuala. La vederea familiei vinovatia ma coplesi din nou. Vina pentru comportamentul meu stupid care aproape costase viata mea, a surorii mele si a Bellei. Daca rezultatul evenimentelor din Italia, ar fi fost altul, i-as fi distrus pe toti! Pe Jasperpe Esme care-si pierduse deja primul copil; aproape c-o facusem sa treaca prin durerea aceeadin nou. Mi-am clatinat usor capul incercand sa scap de gandurile astea si ne-am apropiat de ei. Esme s-a intins spre Bella mbratisandu-o. Eu mi-am pastrat mana pe talia ei nefiind inca pregatit sa-i dau drumul. - Iti multumesc atat de mult, a soptit ea. L-ai salvat pe fiul meu. Nu stiu cum sa ma revansez fata de tine Esme i-a dat drumul Bellei si si-a aruncat bratele n jurul meu. Corpul ei se scutura ca si cum plngea. Edward! La ce te gndeai?As fi putut sa te pierd! Apoi se dadu in spate mentinandu-si minile pe umerii mei si ma privit drept n ochi. - Niciodata sa nu ma mai faci sa trec prin asa ceva zise ea cu asprime. Carlisle si-a ridicat mna la gura, oprindu-si un chicotit. Am zmbit tandru dar vinovat la femeia care-mi era mama de mult timp. - Imi pare rau, mama, mi-am cerut scuze sincer, plin de remuscari. Edward, nici nu-ti dai seama ct de fericit sunt ca te-ai intors si toate s-au terminat cu bine. Ea este o fata remarcabila. Tatal meu vorbi cu mine n gndurile sale. - Multumesc, Bella, a spus Carlisle, Iti suntem datori. Bella rosi cu furie. - N-aveti pentru ce murmura ea. Ea s-a strns langa bratul meu si Carlisle ma fulgera cu o privire avertizandu-ma cu privire la echilibrul ei. - E moarta de oboseala, ma certa Esme Hai s-o ducem acasa. Oare ea nu a dormit n avion, Edward? Arata total epuizata. Buzele mele s-au strans ntr-o linie si mi-am scuturat capul, raspunzand la ntrebarea tacuta a lui Esme. Ochii ei s-au marit si s-a ncruntat n dezaprobare. Am ridicat din umeri, indicnd faptul ca nu am putut sa fac nimic in privinta asta. Am cuprins talia Bellei, iar Esme a sprijinit-o pe cealalata parte si asa am mers prin aeroport pana la parcare. Esti n regula, Edward? Arati ca si cum nu ai mai fi vanat de luni de zile. Am ncuviintat, raspunzand la ntrebarea mamei mele. Ea si-a presat buzele cand s-a uitat la bezna din ochii mei. Ai nevoie sa vnezi, dragul meu. Arati slab, dar nu e altceva. Este o pace ce vine dinspre tine, o pace pe care nu am mai simtit-o de ceva timp. Sunt att de bucuroasa ca tu si Bella v-ati regasit. Mama mea a continuat sa ma atace cu intrebari si observatii, iar eu doar dadeam din cap ca si raspuns. Pe masura ce ne apropiam de parcare, i-am auzit pe Rosalie si Emmett soptind. - El ma uraste, stiu ca asa e. Cum ma voi mai putea uita din nou in ochii lui? Si BellaO, Doamne, ea trebuie sa ma urasca de asemenea! Gndeste-te ce le-am facut! Asta e numai si numai vina mea! - Sssnu-ti face griji. Ei te vor ierta. A fost o greseala. Ei vor intelege. Emmett incerca s-o linisteasca. Am simtit cum resentimentele ma cuprindeau ascultand conversatia lor. Ei stateau rezemati de exteriorul negru al Mercedesului lui Carlisle, nghesuiti, conversand. Cu cat ma apropiam de ei cu atat furia mea crestea. Am ajuns langa ei, dar Rosalie nu s-a uita n ochii mei. Instantaneu, maxilarul mi s-a inclestat si l-am simtit pe Carlisle punand o mana pe umarul meu, incercand sa ma linisteasca. - Las-o, sopti Esme. Se simte groaznic. - Asa si trebuie, i-am raspuns, asigurndu-ma ca Rosalie ma auzea. Ea a continuat sa se holbeze in pamant, in timp ce Emmett ii freca bratul si se uita la mine, rugandu-ma din priviri pentru iertare. Bella ntoarse capul uitandu-se la mine. - Nu este vina ei, a mormai. Mi-am apasat funtea in ncercarea de a-mi mentine calmul. Fiecare fibra din corpul meu tanjea s-o arunce la pamant, s-o calce-n picioare pentru a pedepsi purtarea ei egoista. Vroiam sa tip la ea sa fiu tot atat de dur pe cat fusese ea cand m-a sunat sa-mi spuna de moartea Bellei. Mi-am amintit att de clar conversatiaPentru ea nu insemnase nimic, fusese ca un joc. Ea nu avusese nicio idee despre ce ar face din mine vestea asta si se pare ca nici nu-i pasase. - Las-o sa repare lucrurile, a pledat Esme. Noi vom merge in masina cu Alice si cu Jasper. M-am uitat la stnga si am vazut Jeep-ul lui Emmett parcat n apropiere. Rosalie isi ridica ochii sa se uite la mine si igni vazand dispretul de pe fata mea. Isi musca buza si se uita la mine implorand iertare din priviri. Am stat acolo pentru o clipa, uitandu-ma cu acelasi dispret la ea, pna cand Bella a rupt tacerea.

- Te rog, Edward, a rugat. M-am uitat n jos la ea si am vazut durerea din ochii ei. Stiam ca daca as fi permis ca asta sa rupa familia, Bella ar lua vina asupra ei. Am oftat si umerii mi-au cazut usor cand m-am miscat spre Mercedes. Emmett si Rosalie au schimbat o privire si Emmett ii stranse mna nainte de a inconjura masina pentru a intra pe scaunul soferului. Rosalie a deschis usa din fata si, fara niciun cuvnt aluneca inauntru. Usor am pus-o pe Bella pe bancheta din spate si am m-am asezat langa ea. Am tras-o in bratele mele si am zambit fericit cand ea si-a rezemat capul pe pieptul meu, n cele din urma epuizarea doborandu-o. Si-a nchis ochii cand motorul a pornit. mi pare rau, Edward. mi pare teribil de rau. Nu m-am gndit. Te rog, ma poti ierta? - Edward, sopti Rosalie, cu ochii n parbriz, uitandu-se la reflectie mea n sticla. - Stiu. Mi-as ierta sora, n timp, dar ea trebuie sa inteleaga ca increderea nu va veni usor. - Bella? A ntrebat ea ncetisor. Bella se uita speriata la Rosalie. - Da, Rosalie? A ntrebat ea. - Imi pare foarte rau, Bella. Ma simt groaznic cu privire la tot ce s-a intamplat si iti sunt foarte recunoscatoare ca ai fost atat de curajoasa sa te duci si sa-mi salvezi fratele. Te rog, spune-mi ca ma ierti. Am putut vedea regretul din ochii ei cand se uita la Bella si se misca incomod astaptand raspunsul ei. - Desigur, Rosalie, Bella mormai, cuvintele ei confuze de la epuizare. Nu e deloc vina ta. Eu am sarit de pe stanca aia afurisita. Desigur ca te iert.Mi-am prins podul nasului intre degete, cand viziunea cu Bella aruncandu-se de pe stanca mi-a invadat constiinta. Am nchis ochii si am strns-o un pic mai strans la pieptul meu. - Nu e valabil ceea ce spune pana nu e treaza, Rose, chicoti Emmett. - Sunt treaza, replica Bella. Un zambet usor mi-a ridicat colturile buzelor. Asta era Bella mea, ncapatnata pna la capat! - Lasati-o sa doarma, Ie-am spus punandu-mi o mana pe spatele ei si tragandu-o la pieptul meu, incurajandu-o sa doarma. Speram ca ea sa doarma pana ajungeam in Forks. Nu-mi puteam imagina ce ar face Charlie cand o s-o vada in halul asta. Cu Bella dormind pasnic n bratele mele, am reflectat asupra lunilor care au trecut si la tot ce se ntmplase. Ceva n mine se schimbase in aceste luni. Suferisem imens, asta era adevarat, dar de asemenea, ma si maturizasem. Am invatat mai multe despre mine dect am crezut posibil. n toti anii astia, am crezut ca le vazusem si traisem pe toate, dar ma nselam. Dupa ce trecusem prin toate astea -separarea si reintalnireaacum stiam ca sunt suficient de puternic pentru a face fata la orice ar fi venit in viitor. Important era s-o am pe Bella langa mine. - Edward? sopti Rosalie. - Rosalie, nu acum, i-am raspuns. - Eddy, haide, ranji Emmett. M-am strambat auzind porecla lui. - Nu, Emmett. Rosalie, e in regula. Te iert, dar trebuie sa-mi dai ceva timp. Eu nu sunt inca gata sa discuta asta cu tine. Sunt nca suparat si cel mai probabil, as spune lucruri pe care le-am regreta amandoi dupa un timp. Pentru moment, doar sa stii ca te iert, dar nu stiu cnd voi vorbi din nou cu tine. Rosalie dadu din cap si se ntoarse pe scaunul ei. I-am simtit ochii lui Emmett urmarindu-ma n oglinda retrovizoare dar am ignorat gandurile lui. Mi-am rezemat capul pe tetiera si am inchis ochii permitandu-i mintii mele sa se odihneasca. Edward, suntem aproape. Am deschis ochii pentru a vedea copacii familiari din Forks. Drumul serpuia nainte si am putut vedea casa Bellei. Era lumina in camera de zi si am auzit vocile de la televizor. Mi l-am imaginat pe Charlie stand pe canapea, asteptnd ntoarcerea Bellei. Am oftat, gndindu-ma la confruntarea cu tatal ei. Stiam ca va da vina pe mine pentru plecarea ei. Si ce era mai rauera perfect adevarat! Cand masina se opri in fata casei, l-am auzit pe Charlie ridicandu-se de pe canapea si apropiindu-se de fereastra pentru a vedea de unde vine zgomotul. Ce? Masina Dr. Carlisle? El zmuci usa iesind pe veranda, uitandu-se prin ceata. mbracaminte lui era n dezordine, parul ciufulit si barba nerasa. Ochii i s-au marit instinctiv cand m-a vazut coborand din masina, atitudinea i s-a schimbat instantaneu si o expresie plina de dispret modifica trasaturile sale. Am mers pe partea pasagerului si am deschis usa, ridicandu-o cu grija pe Bella n brate, iar el a sarit de pe veranda alergand pana la masina. Doamne ce i-a facut?

- Bella!, a strigat el. Bella si-a deschis ochii, la vocea familiara a tatalui ei. - Charlie, a mormait. - Sss, i-am soptit. E in regula, esti acasa si n siguranta. Dormi. Fata lui Charlie se inrosi si am putut sa-i vad vena pulsand in tampla lui. - Nu-mi vine sa cred ca ai tupeul sa-ti arati fata pe aici. Fumega de furie.De ce nu a putut sa stea departe? Sa ramana departe de copilul meu, departe de Forks. - Inceteaza tata, gemu Bella. - Ce-i cu ea?, ma intreba el. Pare pe jumatate moarta! Ce i-ai facut? - E doar foarte obosita, Charlie, l-am asigurat. Te rog, las-o sa se odihneasca. El s-a uitat la mine incruntat. - Nu-mi spune tu mie ce sa fac! Da-o incoace. Ia-ti minile de pe ea! Tinandu-o nca in bratele mele, mi-am indreptat mainile oferindu-i-o, dar am simtit degetele subtiri ale Bellei strangandu-se de camasa mea, nevrand sa-mi dea drumul. Charlie a nceput sa traga de bratul ei, cu gandurile intunecate de furie. - Termina, tata, protesa Bella. Ea si-a ridicat capul si se uita la el. Fii suparat pe mine El a intepenit si si-a retras mainile ca si cum ar fi fost palmuit. Ea e suparata pe mine? Ea nu ar trebui sa fie suparata pe el? El e cel care a abandonat-o! Fruntea lui Charlie se increti si isi stranse buzele dezaprobator. - Fii sigura ca voi fi suparat. Intra inauntru. Bella isi deschise ochii si ofta. - Bine, lasa-ma jos zise ea uitandu-se la mine. Am pus-o pe picioare. Ea se clatina usor si imi era teama ca se va prabusi, n fata noastra, dar am ramas tacut cand Charlie continua sa ma priveasca cu nversunare. Ea si-a fortat picioarele sa merga si am privit cum se tra spre casa. Edward, prinde-o! Am auzit gndurile lui Alice din cealalta masina si am vazut cum Bella ncepea sa cada. Picioarele ei obosite tremurara si mai avea putin si se prabusa pe trotuar. Charlie se misca spre ea, dar eu am ajuns naintea lui prinzandu-o nainte sa faca cunostinta cu trotarul. - Lasa-ma doar s-o duc sus, am spus, uitandu-ma la Charlie care era inghetat. Apoi voi pleca. La aceste cuvinte, am simtit o zdruncinatura langa mine. Bella se uita la mine cu o expresie de disperare intiparita pe chip. - Nu, striga ea si isi arunca bratele n jurul gtului meu. Am ridicat-o n brate si am intrat pe usa din fata. - Nu voi fi departe, i-am soptit la ureche. Ea s-a relaxat si a inchis din nou ochii. Pentru binele lui, sper sa aiba de gand sa plece! Ar fi trebuit sa nu se ntoarca niciodata. Eu nu am de gnd sa trec prin asta, din nou! Am blocat n gndurile lui Charlie si m-am concentrat pe ingerul din bratele mele, urcand scarile pana in camera ei. Mirosurile atat de familiare erau acum o consolare pentru mine. Imi fusese atat de dor de camera asta, pierdusem atat de mult M-am uitat n jos la Bella, ochii erau inca nchisi, epuizarea fiind evidenta. Am deschis usa si am lasat-o usor pe pat. Chiar si n somn ei, degetele ei nca erau agatate de camasa mea si am zmbit desfacandu-i-le. Ea s-a intors pe-o parte, cazand intr-un somn adanc. Mi-am aruncat o privire fugara spre balansoarul din colt, nerabdator sa ma reintorc in camera, i-am mangaiat usor parul si m-am intors pregatit sa-i fac fata lui Charlie. Capitolul 25 M-am oprit n pragul usii, uitandu-ma la Bella cum dormea. Desi stiam ca ea era n siguranta, gndul de a ma separa de ea, chiar si pentru o perioada scurta de timp, era atat de dureros! L-am auzit pe Charlie plimbanduse nerabdator n camera de zi asa ca am respirat adanc pregatindu-ma mental pentru orice ar fi avut Charlie de spus. Suntem aici, daca ai nevoie de noi, Edward. Gndurile lui Carlisle pluteau n mintea mea in timp ce ma indreptam spre scari. Esme si eu suntem aici daca ai nevoie de ajutor in discutia cu Charlie. Charlie se plimba prin camera ca un leu in cusca, dar se opri imediat ce a auzit scartaitul scarilor sub picioarele mele. Se opri la baza scarilor si se uita la mine in timp ce ma apropiam. Trasaturile fetei ii erau modificate de furia ce fierbea in el si pumnii ii erau stransi in pumni intr-un aer amenintator.

- Tu, vino cu mine, a spus el aratand spre pieptul meu. Trebuie sa vorbim. Imi facu un mic semn sa-l urmez afara. Daca crede ca va scapa asa de usor se inseala amarnic. Poate ca, Bella ma va uri pentru asta, dar este pentru binele ei. Sper ca doarme si ca nu va auzi aceasta conversatie. Am urmat pasii lui Charlie pe aleea din fata casei. Jeep-ul lui Emmett era plecat, dar i-am vazut pe Carlisle si Esme asteptand n Mercedes. Brusc, Charlie s-a ntors spre mine confrundu-ma cu o privire amenintatoare. - Ei bine, ce ai de spus despre toate astea, tinere? a ntrebat, vocea fiindu-i caustica. - Eu nu stiu ce pot sa spun, nu stiu ce sa spun altceva dectimi pare rau! Stiu ca plecarea brusca a familiei mele a fost dificila, dar - Dificila? Asta trebuie sa fie subestimarea secolului! Ai vreo idee ce-ai facut cu ea? Ce s-a intamplat cu ea de cnd ai plecat? Ea a fost complet distrusa. Ai luat-o afara, n padure si ai lasat-o acolo. Am cautat-o ore intregi si cnd am gasit-o era complet distrusa. Ea a fost deprimata luni de zile! striga el la mine in timp ce vena de la tampla ii pulsa cu putere. Am vazut amintirile lui cu Bella de cand am plecat si pana in prezent. Erau lucruri noi, erau piesele de puzzle care lipseau din viziunile lui Alice, dublate de disperarea lui. Era mult mai greu sa le rezist , perspectiva lui Charlie era mult mai rea decat ce vazusem in mintea lui Alice. M-am uitat n jos, fixand pietricelele mici din betonul de sub picioare, in timp ce amintirile imi invadau minea. Desigur, stiam exact ce facusem cu ea. O distrusesem! Mi-am trecut nervos degetele prin par. - Ei bine? m-a intreba Charlie, incrucisandu-si bratele pe piept si batand nervos din picior. M-am uitat n sus, vaznd ura din ochii lui. - Au fost situatii care nu au putut fi controlate. Este rau ca am las-o, dar nu pot schimba ceea ce s-a ntmplat. Tot ce pot face este sa va promit ca, de aici inainte, voi face tot ce-mi sta n putere s-o fac fericita pe Bella. Eu n-o voi mai parasi niciodata. O iubesc prea mult ca s-o mai ranesc. Am ncercat sa-i mpartasesc regretul meu sincer si dragostea pentru fiica sa, dar ndoiala i-a umplut ochii. Dragoste? Glumeste?! Fata lui Charlie se nrosi, atat de tare incat parea ca exploadeze. - Sa fi sigur ca n-o vei mai rani! Eu nu-ti voi mai da posibilitatea asta. Ea doar a inceput sa traiasca din nou, sa treaca peste durerea cauzata de plecarea ta, de ce chiar acum a trebuit sa te intorci? Daca crezi ca am de gnd sa-ti permit sa te joci cu inima ei.ei bine, mai gandeste-te! Nu esti binevenit n viata ei, ma auzi? Nu vreau sa te mai vad vreodata trecand de usa asta, din nou! adauga el aratand nervos spre usa casei lui. - Cu tot respectul, domnule, dar cred ca asta este decizia Bellei, i-am raspuns calm. Si-a strans cu putere mainile in pumni. - Iti interzic sa te mai apropi de ea! striga el agitand un deget spre mine. Ea este fiica mea si atta timp ct traieste sub acoperisul meu, va asculta de regulile mele. Si n cazul n care nu functioneaza, o voi trimite inapoi sa locuiasca cu mama ei , adauga el, dar vocea era deja ezitanta. Totusi, sper sa nu se ajunga aici. Nu vreau sa ma despart de ea, completa el in gand. - Doar pleaca. Te rog, pleaca si nu te mai ntoarce. Tu nu esti bun pentru ea. Ea incepuse sa fie fericita din nou. De ce a trebuit sa se ntoarca? Nu pot s-o vad trecand iar prin iadul acela. Eudoar nu pot Simteam cum culoarea se scurge din ochii mei in fata durerii incredibile din gandurile lui Charlie. Si avea dreptate! Nu eram bun pentru ea, dar nu mai puteam lupta cu asta. O iubeam pe Bella cu fiecare fibra din corpul meu si nu exista nimic care sa schimbe asta. Speram ca inca, ma mai iubea si ea. Daca mi-ar cere ea sa plec, as face-o pentru ea, dar decizia asta trebuia s-o ia Bella si nu altcineva. La naiba! Nu-i voi permite lui Charlie sa ia decizia in locul ei. Am aruncat o privire fugara spre Mercedes si i-am vazut pe Carlisle si pe Esme coborand din masina. Charlie se uita la parintii mei apropiindu-se. - Charlie, imi pare bine sa te vad din nou, Carlisle l-a salutat, intinzandu-i mna. Charlie i-o scutura si dadu din cap aprobator. - Dr. Cullen, cred ca trebuie sa vorbim despre aceasta situatie. - Desigur. Edward, cred ca ar trebui sa faci o mica plimbare in timp ce noi vom discuta cu seriful Swan! apoi, doar pentru mintea mea adauga: Nu-ti face griji. Cred ca pot rezolva situatia. Doar ca el e prea furios acum pentru a avea aceasta conversatie cu tine. Stai pe aproape. Am dat din cap si m-am ntors, mergand spre padure, infundandu-mi minile n buzunarele pantalonilor. Ii puteam simtii ochii lui Charlie arzandu-mi ceafa in timp ce ma indepartam usor. - De ce nu mergem n casa sa stam jos? Ar fi bine, Charlie? il intreba Carlisle folosind tonul lui linistitor. - Da, haide sa intram, raspunse Charlie.

Am asteptat sa intre n casa dupa care am urcat urcat repede in copacul de langa dormitorul Bellei si am incercat sa deschid fereastra, rugandu-ma ca ea sa nu fie blocata. Din fericire nu era, asa ca am deschis-o si am intrat in liniste in camera ei. Bella dormea in aceeasi pozitie in care-o lasasem eu si parul i se revarsa, incadrandu-i fata. Buzele ei erau curbate ntr-un zambet usor in timp ce dormea, iar fata ii era pasnica. Respiratia si bataile inimii ei erau muzica pentru urechile mele. M-am asezat n balansoar si am nchis ochii, ascultand conversatia din camera de jos. Prin ochii lui Carlisle, am vazut ca Charlie inca se plimba prin fata lor, intr-un du-te-vino fara sens. Era vizibil agitat, dar ncearca sa-si controleze temperamentul n fata Carlisle. - Charlie, incepu Carlisle. Charlie s-a oprit pentru moment, ridicandu-si privirea catre tatal meu. Ochii lui erau obositi si fata trasa. A ridicat o cutie de bere de pe masa si lua o inghititura. - Charlie, nu am avut nici o idee ca lucrurile vor evalua in acest mod, atunci cnd ne-am mutat. Mi s-a oferit o pozitie foarte profitabila ntr-un spital din Los Angeles si am decis sa-l accept. Uram ideea de a dezradacina familia att de brusc, dar cu o asa familie mare, pentru a-i sprijini, am simtit ca e mai bine sa accept postul. Sunt sigur ca poti ntelege asta.Carlisle mintea fara probleme. Charlie si-a trecut degetele prin parul ciufulit si lua o alta gura de bere. - Binenteles ca nu e vina ta pentru mutare. Ai o familie si trebuie sa faci ce este mai bine pentru ei. Nu e vorba de asta. Este doarmodul n care fiul tau s-a comportat cu Bella. - El se simte teribil, interveni Esme. Daca este o consolare, din momentul in care i-am spus despre plecare, el a fost absolut pierdut. Niciodata nu l-am vazut atat de suparat. Charlie pufni neincrezator, micsorandu-si ochii in timp ce mai lua o gura de bere. - Daca lui i-a pasat att de mult de ea, de ce-a lasat-o? De ce nu a cautat-o niciodata? Niciun telefon, niciun email, nicio scrisoarenimic. Daca si lui i-a fost tot atat de greu pe cat spune-ti de ce nu a incercat sa ia legatura cu ea? - Suntem partial de vina pentru asta, Charlie. Am simtit ca ar fi mai usor pentru amndoi daca rupeau orice legatura. Stiu ca relatiile la distanta sunt adesea mai dificil de suportat, dect o separare. Am crezut ca o despartire era mai buna decat o relatie la distanta. - Alice ne-a spus cat de dificila a fost separarea pentru Bella, a adaugat Esme. Imi pare atat de rau sa aud asta Stii ct de dramatici sunt adolescenti, pentru ei totul este o chestiune de viata si de moarte. Nu am avut nicio idee ca sentimentele lor erau atat de puternice. Charlie clatina din cap n frustrare. - Oricine putea vedea ca ei doi erau nebuni unul dupa altul. Dar, totusi sunt prea tineri. Ei n-au experimentat inca viata. Este nevoie de maturitate si intelepciune pentru a intelege cu adevarat ce este dragostea. Carlisle dadu din cap fiind de acord. - Ai perfecta dreptate, Charlie. Ei sunt tineri si de multe ori dragostea este mai mult alimentata de hormoni dect de intelect. Cu toate astea, suntem de parere ca interzicerea relatiei lor ar fi o greseala Charlie il ntrerupse repede uitandu-se stupefiat la el. - Ce vrei sa spui? - Cresterea a cinci adolescenti a fost o provocare, Carlisle chicoti, punandu-si usor mana pe genunchiul lui Esme. Dar unul din lucrurile pe care le-am nvatat este ca, atunci cnd le interzici ceva, nu faci decat sa-i impingi exact in acea directie. Daca le vom interzice sa se mai vada, mai mult ca sigur ei vor gasi o metoda de a incalca interdictia, vazandu-se in secret. Eu unul, prefer sa mentin un dialog deschis si sincer cu fiecare dintre copii mei, in felul asta reusind sa-i monitorizez mai atent. Mi-e teama ca, daca vom eticheta relatia lor ca un subiect tabu, atunci ei vor gasi o multime de minciuni si tot vor continua sa se vada. Charlie isi mngie barba gndindu-se. Hmm, are dreptate Dr. Carlisle. Nu-mi place sa recunosc dar are dreptate. Bella este ncapatnata si stiu ca, daca vrea sa-l vada, n-o voi putea opri. Eu n-o pot controla mereu. Charlie lasa sa iasa un oftat nvins. - Eu chiar nu stiu ce sa fac. Niciodata n-am mai vazut-o pe Bella asa. Ea a fost deprimat de luni de zile. Nu mai vorbea cu prietenii ei, abia manca, isi petrecea cea mai mare parte din timp inchisa in camera ei. Si nu era nimic pe care sa-l pot face pentru a o ajuta. Ea era, practic, catatonica. Daca ma intrebi pe mine, nu e sanatos. Nimeni nu ar trebui sa depinda atat de mult de cineva. Sincer, nu a fost ca si cum cineva o parasise, a fost ca si cum cineva ar fi murit. Mi se rupe inima. Vreau s-o protejez. Nu mai vreau sa treaca din nou prin asta. Ea seamana atat de mult cu mine sichiar nu stiu ce sa fac. Nu stiu daca exista ceva ce pot face.

Carlisle se intinse usor si-si puse o mana, reconfortant pe umarul lui Charlie. - Stiu ca este dificil, dar cred ca ar fi mai bine sa lasam lucrurile sa curga de la sine. Pot sa te asigur ca sentimentele lui Edward fata de Bella sunt foarte puternice. Descrierea reactiei Bellei nu este diferita de cea a lui Edward. Poate ca sunt tineri, dar sunt convins ca ei sunt cu adevarat indragostiti. Eu nu vreau sa-mi pierd fiul si banuiesc ca nici tu nu vrei asta pentru Bella - Ai dreptate, aproba Charlie. Nu-mi place sa spun asta, dar ai dreptate. Daca le vom interzice relatia mi-e teama ca vor fugi impreuna si niciodata nu-i vom mai vedea. - Ai luat decizia corecta, Charlie, il incuraja Esme zmbind usor. El i-a intors zambetul si apoi il intreba pe Carlisle, schimband subiectul: - Deci, asta inseamna ca va veti muta inapoi in Forks? - Este o posibilitate, raspunse Carlisle. Am descoperit ca am pierdut linistea din Forks. Un oras mare precum Los Angeles, nu ni s-a potrivit prea bine. Dar asta trebuie sa discut cu toata familia, plus ca trebuie sa vorbesc mai intai cu conducerea spitalului. Daca orasul ne vrea napoi, as dori sa ne reintoarcem. Charlie dadu din cap si lua mna lui Carlisle, strangandu-o scurt, indreptandu-se apoi sovaielnic catre Esme dandu-i o imbratisare usoara. Carlisle privea amuzat. Ascultasem in liniste conversatia, simtindu-ma mizerabil. EU cauzasem toate problemele, EU imi ranisem si familia si pe Bela si pe toti cei dragi eisi totusi, tatal meu lua asupra lui toate greselile mele. Mi -am plecat capul, apasat de jugul vinovatiei! Cu siguranta soarta era mult prea buna cu mineeu nu -mi meritam familia, nu meritam bunatatea si iubirea tatalui meu si cu siguranta nu meritam nici iubirea Bellei! Dar, aici chiar nu mai puteam face nimic! O iubeam prea mult ca sa mai pot renunta la ea! Oftand usor, m-am ridicat si m-am indreptat spre patul Bellei, apelcandu-ma si sarutandu-i usor fruntea. Ea zmbi stins si se cufunda mai adnc n perna ei. - Ma intorc n curnd, i-am promis. Apoi, fara zgomot am sarit pe fereastra indreptandu-ma spre padure. Edward! Carlisle ma striga in minte. Poti sa te intorci. Am zambit usor si m-am indreptat spre ei. Parintii mei stateau la baza scarilor, tinandu-se de mana si Charlie statea pe veranda, tinandu-si mainile in buzunar. Ochii ii erau fixati asupra mea, inca furios si neincrezator. Daca o vei mai rani vreodata, vei avea de-a face cu mine - Haide, fiule. E timpul sa mergem, ma instrui Carlisle. Doar juca-ti rolul de adolescent, Edward. - Dar?l-am intrerupt eu. - Edward, trebuie sa avem o reuniune de familie. Sa-l lasam pe seriful Swan cu Bella. Ea are nevoie de odihna si mi imaginez ca au si ei destule de vorbit. Carlisle si Charlie au schimbat o privire de ntelegere. Jucandu-mi rolul de adolescent suparat, m-am bosumflat uitandu-ma in jos, analizandu-mi pantofii si luand atitudinea unui adolescent incapatanat. - Voi putea s-o vad mai trziu? am ntrebat. - Vom vorbi despre asta. Haide acum, a spus Esme, ajungnd langa mine. Si-a infasurat bratul in jurul taliei mele conducandu-ma catre masina. - Iti multumesc pentru timpul acordat, Charlie. Te voi tine la curent. Charlie dadu din cap privindu-ne cum urcam in Mercedes. A stat pentru un moment, uitandu-se dupa masina noastra si, intr-un final se intoarse intrand in casa. - Multumesc, i-am spus tatalui meu. Carlisle dadu din cap si Esme mi-a zmbit. - Totul se va rezolva, dragul meu. Pentru moment, doar sa mergem acasa. Nu-ti face griji, sunt sigura ca Bella va dormi ceva timp. Am aprobat usor indreptandu-mi apoi privirea catre copacii ce se estompau in fata mea, in timp ce Carlisle acelera spre casa noastra. Gndurile mele erau doar la Bella. Dupa aceste luni in care fusesem despartiti, chiar si aceasta scurta separare era zguduitoare pentru mine. Mi-am strans bratele pe piept simtind cum senzatia familiala a golului din mine se intorcea din nou. Mi-am strans ochii si m-am concentrat sa-mi alung aceste ganduri din mintea mea. In schimb mi-am umplut mintea cu amintirile recente cu Bella: felul n care am simtit-o n bratele mele, sentimentul de bucurie completa atunci cnd mi-am dat seama ca era n viata, pielea ei moale cand mi-am apasat buzele pe fruntea ei. Am deschis ochii pentru a vedea casa noastra apropiindu-se. In toate aceste luni, am crezut ca nu voi mai vedea niciodata casa noastra. Aceasta era prima casa pe care cu adevarat o simteam ca o casa pentru mine.

Forks era primul oras unde m-am simtit ca acasa. Totul era din cauza Bella. Cnd eram cu Bella, eram acasa. Ea era bucata din viata mea, care-mi lipsise intotdeauna, ca un puzzle incomplet, ea a completat imaginea. Rosalie statea pe capota BMW-ul ei, strangandu-si minile, cand am intrat in garaj. Ea s-a uitat la mine, cu ochii plini de regrete. Nu puteam inca sa merg spre ea, dar i-am zambit usor cand am coborat din masina. Ea mi-a intors zmbetul si a sarit de pe capota, urmandu-ne n casa. De ndata ce am deschis usa, Alice navali peste mine, nfasurandu-si bratele n jurul meu. M-am dat un pas napoi, luat prin surprindere de brusca si viguroasa ei mbratisare. - Sunt att de fericita, Edward! Totul va fi foarte bine, jubila Alice. - Nu te bucura inca. Trebuie mai intai sa vorbesc cu Bella, i-am raspuns. Alice mi-a prins barbia ntre degetele ei subtiri si mi-a zmbit. - Taci, baiete stupid, ma certa ea, atingandu-mi tampla cu degetul ei. Nu trebuie sa astepti pentru asta. Eu pot vedea deja ca totul va fi minunat. Vei fi din nou impreuna cu Bella. Si ea va fi din nou prietena mea! Oh, nu mai pot astepta! Se indeparta de mine, intr-o exuberare totala sarind in sus si batand din palme. Arata ca un mic spiridus si entuziasmul ei ma molipsi si pe mine asa ca m-am trezit instantaneu razand. Doamne, ce dor imi fusese de Alice! M-am uitat in jur la chipurile membrilor familiei mele. Toate erau luminoase. Ma asteptam sa vad furie si frustrare dupa plecarea mea, dar toti erau cu adevarat fericiti ca ma intorsesem. Gandurile lor erau pline de dragoste si de speranta, acum ca intregul chin trecuse. Am simtit o palma pe spate. - Ce bine ca te-ai intors acasa, frate. Pur si simplu nu era la fel fara tine, exclama Emmett. Toti au dat din cap, aproband spusele lui, impartind aceleasi sentimente. Bratul lui Esme aluneca n jurul meu tragandu-ma spre canapea, indemnandu-ma sa stau langa ea. Ne-am asezat n tacere si pentru o clipa degetele ei imi mangaie fata obosita. Mi-am aplecat capul sprijinindu-mi obrazul de palma ei micuta in timp ce ea continua sa se uite in ochii mei. - Dragul meu, esti bine? m-a ntrebat ea ingrijorata, asa cum numai o mama ar putea fi. Am dat din cap. - Da mama, sunt bine. Nici nu-ti pot spune cat de rau imi pare pentru ceea ce ti-am facutpentru ceea ce v-am facut tuturor. M-am oprit, uitandu-ma in jur la chipurile familiei mele. Am fost egoist si tot ce pot spune este: IMI PARE RAU! Stiu ca e putin, dar Esme ma intrerupse, clatinand din cap. - Nu, dragul meu. Te rog, nu-mi cere scuze. Ai facut ceea ce ai considerat ca e bine. Noi ntelegem asta. Suntem pur si simplu fericiti ca tu si Bella sunteti in siguranta si sunteti acasa. Carlisle statea n spatele meu, si i-am simtit mainile pe umerii mei. M-am uitat in sus, la tatal meu, asteptndu-ma sa vad dezamagirea n ochii lui, dar tot ce am gasit a fost compasiune. El a nteles durerea mea, el a vazut agonia mea, el imi sprijinise fiecare decizie pe care-o luasem, indiferent daca era sau nu de acord cu ea. Si acum, iata-l aici in spatele meu, cu ochii plini de dragoste pentru fiul care, n cele din urma, s-a ntors acasa. Am schimbat un zmbet, vaznd ntelegere n ochii lui. - Deci, trebuie sa mai discutam despre intoarcerea noastra sau deja decizia e luata? Am ntrebat, privind n jurul camerei, la fetele familiei mele. - Se pare ca decizia a fost deja luata, raspunse Carlisle, aratand spre Alice, care continua sa sara in sus de entuziasm. Chicoti vazand entuziasmul ei si, in curand, toti ne-am alaturat si camera s-a umplut de rasete. - Haide, Eddie, ma ataca Emmett cu celebra lui porecla, haide sa mergem sa gasim niste lei de munte. El apuca de bratul meu si ncepu sa ma traga spre usa. Cu coltul ochiului, am vazut-o pe Alice ndreptandu-se spre scari, murmurand un cantec in gand. M-am ntrebat ce vazuse si de ce imi bloca accesul la mintea ei, dar am indepartat gandul cand Emmett vorbi. - Hai omule, cred ca esti mort de foame! - De fapt, eu sunt bine. Mai pot astepta. As dori cu adevarat sa ma ntorc la Bella. El mi-a dat o privire surprinsa uitandu-se cand la Carlisle, cand la mine. - Esti sigur? - Da, absolut, am zmbit. Carlisle ncuviinta, si cu asta, am iesit din casa indreptandu-ma spre padure. Aerul rece se simtea minunat pe pielea mea. Stiam ca ar trebui sa merg la vanatoare, dar nevoie mea de a fi langa Bella anula totul. Stiam ca ar

trebui sa fiu slab, dar fiind cu ea ma simteam puternic. Am fugit repede si doar in cateva momente, eram la fereastra ei. Intrand in camera, am nchis ochii si am respirat adnc, zmbind la familiaritatea parfumul ei. n tacere, m-am asezat langa ea, am imbratisat-o, strangandu-o usor la pieptul meu si, chiar daca ea dormea, in somn, s-a ghemuit langa mine. Am sarutat-o usor pe frunte si mi-am inchis ochii. Eram acasa! Capitolul 26 Acum te rog! Din suflet, te implor Nu sa ma iertinu-s vrednic, Dar da-mi o sansa, tu, izvor de dor S-arat iar ca te merit! Abia acum, cand ti-am gresit amar, Cand sufar consecinte, Vad ca viata-mi este in zadar De nu ti-o darui tie!

Orele treceau si Bella dormea n bratele mele. Din fericire, Charlie nu a intrat in camera ei, inca era in camera de zi, gandindu-se la discutia pe care o avusese cu Carlisle. Incet, se ridica de la masa, indreptandu-se spre telefon. A petrecut putin timp discutand cu prieteni si colegi, explicnd ca Bella venise ntr-adevar acasa. Nu ma interesau in mod deosebit aceste discutii asa ca mi-am indreptat privirea catre ingerul din bratele mele, bucurandu-ma de zambetul ei firav, de respiratia ei dulce, de parfumul parului ei. Contemplarea mea fu intrerupta de o frantura din conversatia lui Charlie. Nu, nu e nevoie sa vii Charlie insista, repetand ca acum nu e un moment bun sa vina s-o vada pe Bella. Veninul mi-a ars gatul si stomacul sa revoltat cand am auzit vocea lui Iacob Black la celalalt capat al telefonului. El insista s-o vada pe Bella, dar Charlie il refuza, explicandu-i ca ea are nevoie de odihna. - E bine, Charlie? Te rog spune-mi ca este in regula, pleda el. - Da, Jacob ea e bine, doar epuizata. Eu nu stiu ce-a facut in aceste trei zile de este atat de obosita, dar fi sigur ca voi afla de indata ce se va trezi. - Pot s-o vad maine? - Sigur, desi cred ca isi va petrece mult timp cu Cullen, raspunse Charlie cu ochii inca scanteind de manie. - Scuza-ma? Ai spus Cullen? Vocea lui Iacob era ezitanta cnd imi rosti numele.

- Da, Edward este cel care a adus-o acasa. Tacere la celalalt capat al liniei. - Jake? Mai esti acolo? intreba Charlie. - Ummda, eu sunt aici. Uite, trebuie sa plec. Te sun eu in curand. Telefonul era mort. Charlie se uita uimit la telefon, apoi il inchise facandu-si o nota mentala sa nu uite sa-l intrebe pe Billy ce se intampla. Bietul Jake! Am vazut cat de bine se simte cu Bella si cred c-o place. Sper sa nu renunte. Ar fi bine pentru Edward sa aiba putina concurenta adevarata! Am strns-o pe Bella mai aproape de mine si am incercat sa ignor arsura din stomac. Daca acest Jacob Black vrea sa ma provoace, atunci provocare sa fie! Voi accepta daca Bella il va alege pe el, dar in niciun caz nu voi renunta fara sa lupt. Mi-am apasat usor tampla, incercand sa ma calmez si ochii mi s-au indreptat, din nou, spre ingerul din bratele mele. Am zambit in parul ei, lasand ca parfumul dulce sa-mi alunge orice gand, umpland si inchizand golul din pieptul meu, stergand toata durerea lunilor trecute. Am pierdut notiunea timpului, pana cand un zgomot de pasi imi atrase atentia. Charlie isi ntrerupse drumul spre camera lui, oprindu-se in fata usii Bellei intrebanduse daca o va trezi zgomotul ei. In secunda urmatoare eram dupa usa. Am putut sa vad umbra lui in lumina slaba de pe hol cand si-a ridicat mana apasand usor clanta ascultand atent ca nu cumva sa-si trezeasca fiica. L-am auzit oftand, de relaxare si de epuizare, apoi la fel de incet inchise usa si porni spre camera lui. In aceeasi secunda eram din nou langa Bella, relaxandu-ma total cand sforaitul lui Charlie ajunse la urechile mele. Incet, mi-am ridicat mana si doua degete s-au curbat usor, atingand, mangaind finetea obazului de pe pieptul meu, studiind din nou si din nou trasaturile ei. Desigur, memoria mea perfecta nu mi-ar permite sa uit, dar era extraordinar ceea ce vedeam. Ea era atat de senina, atat de pasnica, atat de diferita de Bella din amintirile mele, amintiri pline de suferinta si durere. Zmbi usor n somn si intinzandu-se incet, se ghemui mai aproape de mine, aruncandu-si un brat peste pieptul meu. Nu mi-am putut retine zambetul si respirand parfumul ei iam prins mana delicata, uimit de caldura ei, mangaindu-i degetul al treilea si oftand usor cand, inca o data, mi-am imaginat inelul mamei mele odihnindu-se pe degetul ei. Intr-o zi o voi face. Intr-o zi, ii voi oferi inelul, cerandu-i sa fie a mea. Am zambit la gandul asta si Bella se misca din nou. Fruntea ei se incrunta usor si inhala profund, iar eu mi-am aplecat usor capul dandu-i un sarut pe frunte. Expresia ei a devenit ironica in timp ce incerca sa se trezeasca. Si-a strans bine ochii ca si cum se lupta sa nu se trezeasca. Avand in fata ochilor realitatea pe care o citisem in mintea lui Charlie, nu puteam sa dau vina pe ea, ca prefera mai repede somnul si visele. Ea lasa sa iasa un oftat moale si ncet clipi deschizandu-si ochii. Eu i-am zambit strengareste. Stiam ca iubea acel zambet si vroiam s-o fac sa inteleaga ca totul e real, ca sunt langa ea. Ochii i s-au marit cand m-a vazut. - Vai! igni usor, sarind in sus si punandu-si mainile peste ochi. M-am aplecat usor spre ea, surprins de reactia ei neasteptata, ascultand cum bataile inimii i se accelerau. Ce se intampla? O speriasem? Of, Doamne, de ce nu-i pot citi gandurile?! Mi-am imaginat, cosmarurile pe care ea trebuie sa le fi avut, vise pline de monstri si vazandu-ma in fata ei, trebuie sa fi fost destul de socant. Ezitant, ea si-a cobort minile si se uita n ochii mei. - Te-am speriat? Am ntrebat linistit. Am asteptat cu rabdare sa raspunda, dar tot ce facea ea, era sa-mi studieze fata. Isi musca buza inferioara si fruntea ei era brazdata de liniile concentrarii. Parea confuza. Deodata scutura puternic din cap, ca si cum incerca sa risipeasca o viziune din fata ei. Atat de inspaimantator eram pentru ea? Si-a strans inca o data ochii si si-a palmuit usor fruntea. - Vai, la naiba! exclama ea. Ce se intampla? M-am intins incet spre ea cu intentia de-a o atinge, dar ea tresari usor. - Ce s-a intamplat, Bella?, am ntrebat-o cu nerabdare. Ea si-a cobort mna si buzele i s-au strans ntr-o ncruntatura profunda. - Sunt moarta, nu? A ntrebat ea. Chiar m-am inecat. La naiba, la naiba, la naiba! Asta il va ucide pe Charlie. Nu puteam sa-mi imaginez gndurile care-i treceau prin cap. Nu asa anticipasem ca se va derula conversatia noastra si nu mi-am putut ascunde dezamagirea de pe chip. - Nu esti moarta, i-am raspuns. - Atunci, de ce nu ma trezesc? intreba ea, ridicandu-si sprncenele.

- Esti treaza, Bella, am insistat. Ea clatina din cap cu furie. - Sigur, sigur. Asta vrei tu sa cred. Si apoi, cand ma voi trezi va fi mai rau. Daca ma voi trezi, ceea ce nu se va intampla, pentru ca sunt moarta. Asta e ingrozitor. Bietul Charlie. Si Renee si Jake Un fior de gheata trecu prin mine auzind ultimul nume. Cu putin efort, am reusit sa zambesc vazand nedumerirea de pe chipul ei. - Pot sa-mi dau seama de ce m-ai confunda pe mine cu un cosmar.Zambetul meu se stinse cand ea se uita in ochii mei. Dar nu-mi pot imagina ce-ai fi putut sa faci ca sa ajungi in iad. Ai comis multe crime cat am fost plecat?, am glumit, incercand sa detensionez admosfera. Ea se stramba. - Evident ca nu. Daca as fi in iad tu nu ai fi cu mine. Am oftat, nestiind ce sa fac, cum sa-i explic ca nu e moarta, astfel incat ea sa ma creada. Probabil, era inca in stare de soc. Nu imi doream nimic mai mult decat ca ea sa-si revina si sa pot sa vorbesc cu ea. Avea atatea raspunsuri pe care trebuia sa mi le deaOare isi dorea sa plec? Sau sa raman? Desi vroiam sa aud raspunsurile, o parte din mine se bucura de tacerea si confuzia ei. Imi era frica ca raspunsul ei va fi negativ si atunci va trebui sa plec de langa ea, asa ca, doar mi-am inclestat maxilarul fortand cuvintele sa nu iasa, alegand tortura tacerii, dar si fericirea de a fi langa ea. Ea trebuie sa fie nca socata. M-am incruntat usor oftand din nou, intrebandu-ma daca sa-l sun sau nu pe Carlisle. Deodata, privirea ii zbura spre fereastra deschisa si apoi, inapoi, la fata mea. Realizarea incepea sa-si faca aparitia pe chipul ei si obrajii i se inrosira, luminindu-i fata. Si-a cobort vocea, soaptind. - Deci, chiar s-au intamplat toate lucrurile alea? , a intrebat, vocea fiindu-i ezitanta. Pentru o clipa am cochetat cu ideea de a-i spune ca totul a fost un vis, ca monstri nu existau in realitate, ca niciodata nu o parasisem, ca ultimile luni nu existasera cu adevarat, cu atat mai mult ultimele trei zile, dar trebuia sa fiu sincer, trebuia sa stie adevarul, viata ei fusese in joc, din cauza mea. Fusesera mult prea multe minciuni care ne desparteau, mintisem destul si nu mai vroiam s-o fac din nou. Nu mai puteam. - Depinde, Am nceput eu, zambind retinut. Daca te referi la faptul ca am fost pe punctul de a fi masacrati in Italia, atunci, da. - Ce ciudat. ma ntrerupse ea, uitandu-se la mine, cautand siguranta adevarului pe chipul meu. Chiar am fost n Italia. Stiai ca eu nu am fost niciodata mai departe de Albuquerque? Mi-am dat ochii peste cap. Era evident ca inca mai avea nevoie de odihna. Nu avea niciun sens ceea ce spunea. - Poate ar trebui sa te culci la loc, am sfatuit-o. Nu esti coerenta. Ea clatina din cap n semn de protest. - Nu mai sunt obosita. ncapatnata, ca de obicei. Se lasa pe spate, clipind de mai multe ori pentru a vedea clar ceasul. - Ce ora e? Ct timp am dormit? Si-a ridicat bratele deasupra capului, intinzandu-se si am auzit sunetul usor al articulatiilor ce se relaxau dupa atatea ore de somn. - E trecut de unu dimineata. Deci, aproximativ paisprezece ore. - Charlie? ntreba ea, aproape n soapta. M-am incruntat amintindu-mi de Charlie si de interdictia lui. - Doarme, i-am raspuns. Ar trebui sa stii, ca incalc regulile acum. De fapt nu -i chiar asa, pentru ca el a zis sa nu mai intru niciodata pe usa in casa lui, iar eu am intrat pe fereastraDar, oricum interdictia a fost clara. Ochii ei s-au marit cu nencredere. - Charlie te-a dat afara din casa?, suiera ea. Obrajii i s-au mbujorat si minile i s-au strans in pumni. - Te asteptai la altceva?, am ntrebat-o cu ochii plini de tristete. Din partea ei, oare la ce sa ma astept? Ea a schimbat repede subiectul. - Care-i povestea? ntreba ea. - La ce te referi?, am ntrebat confuz. - Ce ii spun lui Charlie? Care e motivul pentru care am disparut?Cat timp am fost plecata? Ochii i s-au indreptat spre fereastra, incruntandu-se usor, probabil, incercand sa numere orele in gand. - Doar trei zile, Cu toata sinceritatea, recunosteam ca fusesem atat de coplesit de emotiile de a o avea din nou pe Bella in viata mea, asigurandu-ma ca ea va fi in siguranta, incat nu m-am gandit la o justificare adecvata pentru brusca ei plecare.

M-am gndit pentru o clipa si apoi am zmbit la ea. - De fapt, speram ca ai tu o explicatie potrivita. Eu nu gasesc niciuna. Am ridicat din umeri. Ea geamu usor. - Nemaipomenit. M-am gndit pentru un moment. - Pai, poate ii vine lui Alice ceva in minte, m-am oferit eu, incercand s-o consolez. Ea dadu din cap si isi presa buzele, intr-un gest nervos. - Deci, a nceput ea. Ce-ai mai facut, pna acum trei zile? Mi-am lasat privirea-n jos cand buzele ei au soptit intrebarea ce-o framanta. Ce puteam sa-i spun? Ca fusesem doar o umbra a omului pe care ea il cunostea? Ca mi-am petrecut majoritatea timpului chircit intr-o padure tropicala din America de Sud, bantuit de halucinatii cu ea? - Nimic interesant, i-am oferit. - Desigur ca nu, a raspuns ea, iritata de raspunsul meu vag. - De ce faci fata aia? Am ntrebat. - Pai isi presa buzele gandindu-se la un raspuns. Daca ar fi doar un vis, cam asta mi-ai spune. Imaginatia mea trebuie sa fie epuizata. Am oftat scuturandu-mi capul. Ea inca nu credea ca era treaza, ca totul era real. - Daca iti spun, vei crede in sfarsit ca nu ai un cosmar? - Cosmar!, striga ea. Protestul ei m-a prins cu garda jos si am ascultat intens pentru a auzi sforaitul lui Charlie, temandu-ma ca izbugnirea ei il putea trezi. Ea se uita la mine nainte de a continua. - PoateDaca imi spui. Am cautat prin amintirile din ultimile sapte luni, n ncercarea de a gasi ceva ce puteam sa-i spun, fara a adauga alte detalii dureroase. - Am fostla vnatoare. Asta era tot ce-i puteam spune fara a-i da de banuit chinul meu. Speram sa fie suficient. - Asta-i tot ce poti sa spui?, ma critica cu un ranjet. Asta nu dovedeste ca sunt treaza. Am ezitat, nefiind sigur ce sa-i spun. Nu vroiam sa mentionez de Victoria, asa ca mi-am ales cu grija cuvintele. - Nu am vanat pentru hranade fapt mi-am incercat mana lacautat. Nu sunt foarte bun la asta. Ea parea mirata. - Ce cautai?, a ntrebat ea, curiozitatea razbind din vocea ei. ntrebarile ei ncepeau sa ma puna in incurcatura. Nu vroiam s-o sperii mai mult decat era necesar. Era evident ca nu-si revenise inca dupa intalnirea cu Volturi si imi era teama ca povestindu-i aventurile mele, nu faceam decat sa-i provoc si mai multa suferinta. - Nimic important, n final, i-am raspuns. Ea se uita cu atentie la mine, neacceptand refuzul meu de a-i divulga mai multe informatii. - Nu nteleg. Constient de faptul ca ea nu va lasa lucrurile asa, am oftat si am renuntat la ideea de a ma mai ascunde. Venise momentul. Momentul explicatiilor, scuzelor, momentul de care ma temeam cel mai mult. Ma simteam sfasiat de conflictul din mine: necesitatea de a o proteja si dorinta de a-i spune tot ceea ce ea vroia urlau in mintea mea. Era o linie subtire pe care eram obligat sa merg. - Eu Am ezitat, lund o gura de aer nainte de a continua. Iti datorez o scuza. Ochii ei s-au nmuiat si mi-am scuturat capul, suparat ca nu aveam suficiente cuvinte pentru a descrie modul n care ma simteam. Desigur, iti datorez mult mai mult. Dar trebuie sa stii Ea si-a pus mna usor pe pieptul meu cand mi-am trecut nervos degetele prin par. S-a uitat atent n ochii mei, asteaptand cu rabdare sa continui. Si atunci s-a ntmplat. n acel moment, vaznd-o naintea mea, simtind caldura maini de pe pieptul meu, miam dorit sa mpartasesc totul cu ea, sa vorbesc deschis, sperand ca ea va intui si-mi va intelege durerea. ca nu am avut nici cea mai mica idee. Nu mi-am dat seama ce dezastru las in urma mea. Am crezut ca aici vei fi in siguranta. Nu mi-am inchipuit ca Victoria m-am oprit, aproape sufocandu-ma la rostirea numelui ei. Doar sunetul numelui ei imi umplea gura de venin. se va intoarce. Recunosc ca atunci cand am vazut-o, eram mai atent la gandurile lui James. Dar pur si simplu n-am vazut in nici unul din gandurile ei ca va avea o astfel de reactie si nici ca era atat de legata de el. Cred ca acum imi dau seama de ce n-am putut sa-i vad

aceste ganduri: era atat de sigura de el, niciodata nu s-a gandit ca el ar putea da gresi. Increderea oarba pe care o avea in el ii invaluia sentimentele pe care le avea pentru el ceea ce m-a impiedicat sa vad in adancimea lor. Nu am nicio scuza pentru ca te-am implicat in aceasta situatie. Cand am auzit ce i-ai spus lui Alice ceea ce a vazut si ea mi-am dat seama ca a trebuit sa-ti incredintezi viata varcolacilor, imaturi, schimbatori, cele mai rele creaturi de pe planeta in afara de Victoria m-am oprit, cutremurandu-ma si m-am uitat la Bella. Atunci am realizat cat de repede vorbisem si cat efort facea ea sa-mi inteleaga cuvintele. Am incercat sa-mi mai temperez agitatia, vorbind mai rar. te rog sa ma crezi ca habar nu aveam de toate astea. Ma simt oribil, oribil pana in strafunduri, chiar si acum, cand te vad si te simt in siguranta in bratele mele. Nu am nici cea mai mizerabila scuza pentru Degetele ei imi atinsera buzele, intrerupandu-ma. - Opreste-te, a soptit. Degetele ei au ezitat putin nainte de a-si cobori mna n poala. Se uita n ochii mei, si am vazut cum privirea i se umplea de incertitudine. Si-a muscat buza de jos gandindu-se ce sa spuna. Privirea ii aluneca in jos, ochii umplandu-i-se de lacrimi, dar clipi repede, indepartandu-le inainte sa alunece pe obraz si isi ridica din nou privirea spre mine. Cred ca tot chinul, toata suferinta mea, toata frica pe care o simteam era reflecatat pe chipul meu, pentru ca in momentul cand ochii ei ii reintalnira pe ai mei, o unda de ingrijorare trecu prin ei. Incepu sa vorbeasca, pastrandu-si calmul. - Edward, ncepu ea. Trebuie sa incetezi chiar acum. Nu poti sa gandesti in felul acesta. Nu potisa lasi aceasta vinasa-ti conduca viata. Nu poti sa-ti asumi responsabilitatea pentru ceea ce mi se intampla mie aici. Nu e catusi de putin vina ta, e doar o parte din felul in care eu imi traiesc viata. Asa ca, daca ma impiedic in fata unui autobuz, sau orice mi se va intampla data viitoare, trebuie sa intelegi ca nu e din vina ta.Nu poti sa fugi in Italia pentru ca te simti vinovat ca nu m-ai salvat. Chair daca m-as fi aruncat de pe stanca aceea ca sa mor, ar fi fost alegerea mea si nu vina ta. Stiu ca ein firea ta sa iti asumi raspunderea pentru tot ce mi se intampla, dar, pe bune, nu poti sa ajungi la asemenea extreme! Gandeste-te la Esme si la Carlisle si Ma uitam la ea, nmarmurit de cuvintele pe care le auzeam. Ea sincer credea ca m-am dus la Volturi pentru ca ma simteam vinovat? Ea nu intelegea? Atunci am realizat ca ea continua sa creada ceea ce-i spusesem in padure cu luni in urma. Brusc, eram furios pe mine, pentru toate minciunile oribile pe care le spusesem atunci. - Isabella Marie Swan, am soptit. Se uita la mine nedumerita. Crezi ca i-am rugat pe Volturi sa ma ucida pentru ca ma simteam vinovat? Ea se uita n ochii mei, parand si mai confuza decat inainte. - Si nu-i asa? A ntrebat ea. - E drept ca m-am simtit foarte vinovat. Mult mai vinovat decat poti intelege. - Atunci la ce te referi? Nu nteleg. Trebuia sa spun totul, asta daca mai vroiam sa mai am o sansa sa ma creada. - Bella, m-am dus la Volturi pentru ca am crezut ca esti moarta, glasul meu suna spart cand am rostit ultimul cuvant. Pentru o secunda mi-am inchis ochii respirand adanc, pentru ca apoi sa-i redeschid si sa vad vehementa din ochii ei. Trebuia sa inteleaga adevarul. Chiar daca nu as fi avut nimic de-a face cu moartea ta m-am cutremurat la acest cuvant chiar daca nu ar fi fost vina mea, tot m-as fi dus in Italia. Evident, ar fi trebuit sa fiu mai atent, ar fi trebuit sa discut direct cu Alice si sa nu ma multumesc cu relatarile de mana a doua ale lui Rosalie. Sincer vorbind, ce sanse as fi avut sa cred cand baiatul acela a spus ca Charlie era la inmormantare? Ce sanse as fi avut sa inteleg ce s-a intamplat? - Sansele Mi-am amintit din nou ziua in care incepusera toate astea. Ziua de nastere, ziua care fusese ca un domino, ziua care declansase totul. Si apoi, baiatul acela Jacob. Dca nu ar fi raspuns, daca nu ar fi existat in viata Bellei, ea ar fi raspuns la telefon. M-am gndit la Romeo si Julieta. Relatia lor, la fel ca si a noastra fusese plina de necazuri si neintelegeri. Ironia ma izbia din plin. La fel ca Romeo, am auzit de la alti ca dragostea mea era moarta. Si am crezut si m-am dus sa-mi iau viata. Din fericire, pentru Julieta mea, eu nu avusesem la fel de mult succes ca si Romeo. - Sansele sunt ntotdeauna mpotriva noastra. Greseala dupa greseala. Nu-l voi mai critica pe Romeo niciodata. Ea continua sa se holbeze la mine nedumerita. - Dar tot nu nteleg, a spus ea. Exact la asta ma refer. Si ce daca? Cuvintele ei m-au luat prin surprindere. - Poftim?, am ntrebat.

- Si ce daca as fi murit? Am privit-o pentru o clipa, ncercnd sa gasesc o modalitate prin care s-o fac sa inteleaga adevarul. - Nu-ti amintesti nimic din ceea ce ti-am spus mai inainte? Am ntrebat-o. - mi amintesc tot ce mi-ai spus, a raspuns ea, vocea ei accentuand cel mai important cuvant din propozitietot! M-am uitat n ochii ei si ridicandu-mi mana, mi-am trecut degetul peste buza ei inferioara. Ea rosi si tremura usor. - Bella, se pare ca ai fost indusa in eroare. Mi-am nchis ochii si am clatinat din cap, un zmbet de frustrare trecand pe fata mea. Credeam ca ti-am explicat clar mai devreme. Bella, nu pot trai intr-o lume in care tu nu existi. Ea a stat acolo pentru un moment, gandindu-se la cuvintele ce le auzise. - Sunt confuza Mi-am pus mana pe obrazul ei si am privit-o adanc in ochi. Ea se uita la mine, cu o expresie expectativa, dar incerta. Am vorbit foarte clar, asigurndu-ma ca nu va mai exista nici o confuzie. - Sunt un mincinos, Bella, trebuia sa te mint. Ea ngheta instantaneu, neintelegand nici acum cuvintele mele. Ochii ei au nceput sa se lupte cu lacrimile si si-a strns mna pe piept. I-am atins usor umarul, incercand s-o relaxez. - Lasa-ma sa termin! Sunt un mincinos, iar tu m-ai crezut asa de repede. Am tresarit amintindu-mi ziua aceea. Asta a fostchinuitor. Ea a nghetat la loc, nca uitandu-se n ochii mei. - Cnd eram n padure, cnd iti spuneam la revedere am vazut cum amintirea acelei zile se reflecta in ochii ei cu o claritate perfecta. Tortura era infernala pentru amandoi. Nu aveai de gand sa ma lasi sa plec, am soptit. Imi dadeam seama de asta. Nu vroiam s-o fac simteam ca asta ma va ucide dar stiam ca, daca te voi convinge ca nu te mai iubesc, vei reusi foarte repede sa-ti revii si sa iti vezi de viata ta. Speram ca, daca vei crede ca eu am trecut peste asta, vei face si tu la fel. Am putut vedea ntelegere n ochii ei. - O ruptura curata, a soptit. - Exact. Dar niciodata nu mi-am imaginat ca va fi atat de usor de facut! Am crezut ca va fi aproape imposibil ca vei fi atat de sigura care e adevarul incat va trebui sa mint ore intregi pana sa pot sadi samanta indoielii in sufletul tau. Am mintit si-mi pare atat de rau- imi pare rau ca te-am ranit,imi pare rau ca a fost un efioort zadarnic. Imi pare rau ca nu te-am putut proteja de ceea ce sunt. Am mintit ca sa te salvez, dar n-a mers. Imi pare rau. Dar cum m-ai putut crede? Dupa ce ti-am zis de mii de ori ca te iubesc, cum ai putut sa lasi un singur cuvant sa iti distruga increderea in mine? Inca statea ncremenita, asa ca am continuat. - Puteam s-o vad in ochii tai, sa vad ca erai convinsa ca nu te mai vroiam. Cea mai absurda si mai ridicola situatie de parca s-ar fi putut ca eu sa exist fara sa am nevoie de tine! Ea statea nghetata n tacere. Incepeam sa ma intreb daca nu cumva am socat-o prea mult, starea ei catatonica ma ingrijora. I-am scuturat din nou umarul, incercand s-o fac sa reactioneze cumva. - Bella, am oftat. Vorbesc serios, ce-a fost in capul tau? Incet, ea se trezi din amorteala ei si lacrimile incepura sa-i curga pe obrajii. Si-a acoperit fata pentru o secunda si suspina, in timp ce eu stateam acolo, in fata ei, nefiind sigur ce sa fac. Ea plangea din nou. Si din nou din cauza mea. M-am intrebat a mia oara, oare cum de mai putea pielea obrazului sa suporte lacrimile, dupa atatea luni de chin, de lacrimi si durere Si totusi, nu intelegeam, eu ii declarasem din nou dragostea mea, ii spusesem ca plecarea mea fusese doar o minciuna si eaplangea? Eram sigur ca acestea nu erau lacrimi de bucurie. Inima mi se smuci in piept, cand am realizat cat de izbitor semana situatia din acum cu viziunea chinuitoare pe care-o avusesem in padurea tropicala. OOOOOO -OOOOOO Am ngenuncheat n fata ei, cuprizandu-i bratele cu mainiile mele. Ea a privit n sus, privirea ei intalnindu-o pe-a mea. Ochii ei frumosi, de ciocolata calda, s-au fixat in ai mei. O singura lacrima se prelingea n jos pe obrazul ei si atrna pe barbie, amenintnd sa picurare n jos. O alta o urma. Mi-am ridicat degetele tremurnd si usor, cuprinzandu-i fata n minile mele, i-am sters cu dragoste lacrimile.

Ea si-a nchis ochii si ofta. O alta lacrima a cazut. A deschis gura sa vorbeasca, dar nici un sunet nu a iesit. Am asteptat cu rabdare. Respiratia ei se accelera cand si-a deschis din nou ochii. Spune ceva, te rog, am rugat-o. Eu nu pot suporta tacerea asta. O alta lacrima cazu. Durerea i-a umplut ochii. Eu a ezitat. Nu stiu. Nu nteleg. Ma privea printre genele pline de lacrimi. Bella, eu te iubesc. Intotdeauna te-am iubit. Imi pare rau. Eu nu ar fi trebuit Vocea mi s-a rupt, emotia blocandu-mi gatul. Bataile inimii ei s-au intetit si a inceput sa respire mai profund, parand ca lupta pentru fiecare respiratie. Si-a inchis ochii intr-un efort de concentrare. Un fior de durere ii zgudui tot corpul si am cuprins-o mai strans incercand s-o linistesc. Edward, eu Mi-am pus mana pe fata ei si am asteptat. Vedeam cum suferinta ei crestea si durerea din pieptul meu ma ucidea. Secundele treceau fara ca ea sa spuna ceva. Fiecare secunda care trecea dubla durerea din piept, amenintandu-ma sa ma inchita cu totul. Nu mai puteam suporta nici macar o secunda in plus. Bella, te rog Tic-tac, tic-tac, tic-tac Ea se uita lung la perete, evitndu-mi privirea. Eu nu cred Edward, cred ca este prea trziu. Si -a lasat capul in jos si corpul i se scutura de suspine. Isi trecu mainile prin par, iar degetele i se incalcira in el. OOOOOO-OOO-OOO Mi-am inchis ochii, strangandu-mi maxilarul cu putere si scuturandu-mi capul, incercand din rasputeri sa-mi scot din minte viziunea, sa raman in prezent si sa nu las golul disperari sa puna din nou stapanire pe mine. Miam deschis ochii, asteptand cu nerabdare ca ea sa vorbeasca. - Stiam eu, suspina ea. Stiam ca visez. - Esti imposibila, Am ras, frustrat si usurat n acelasi timp. Cum sa-ti explic ca sa ma crezi? Nu dormi si nu esti moarta. Sunt aici si te iubesc! Intotdeauna te-am iubit si te voi iubi mereu. M-am gandit la tine, am avut in fata ochilor imaginea fetei tale, in fiecare secunda cat am fost plecat. Cand ti-am spus ca nu te mai vreau a fost cea mai urata blasfemie. Ea clatina din cap si lacrimile au continuat sa cada. - Nu ma crezi, nu-i asa?, Am soptit. Incepeam sa ma intreb daca ea ma va mai crede vreodata. Ce puteam sa mai fac, sa mai zic ca s-o conving? Nu mai stiam ce cuvinte sa folosescMi-am inchis strans ochii simtind cum inima mi se zguduie din nou. - De ce poti sa crezi o minciuna, dar adevarul nu? Am ntrebat. Printre suspine, cu vocea franta, ea imi explica. - N-a avut niciodata sens ca tu sa ma iubesti. Intotdeauna am stiut asta. Asta era tot! Ajunsesem la capatul rabdarii. Daca exista cineva care sa merite dragostea mea, aceea era Bella, iar ea se incapatana sa nu inteleaga adevarul. Ochii mi s-au ingustat si maxilarul mi se inclesta, hotarand s-o fac sa ma creada, intr-un fel sau altul. - O sa-ti dovedesc ca esti treaza. I-am cuprins fata in maini si m-am aplecat spre ea, ignorand eforturile ei de a se elibera. Confuzia a trecut peste fata mea, vazand reactia ei. - Te rog, nu, sopti ea. M-am oprit chiar nainte ca buzele mele sa le atinga pe ale ei. - De ce? am intrebat-o. - Cnd ma voi trezi ncepu ea. Am deschis gura, pregatit sa protestez, dar ea si-a pus degetele pe buzele mele nainte sa apuc sa vorbesc. Bine, uita de asta cand vei pleca din nou, imi va fi indeajuns de greu si fara asta. M-am tras napoi, cautnd fata ei. Era prea tarziu pentru noi, pentru a fi din nou intimi? Mintea m-a purtat inapoi, gandindu-ma la reactiile ei, cand in cele din urma ne reintalnisem. Acum era, fara indoiala, timpul pentru raspunsuri. La inceput nu-mi puteam gasi cuvintele care sa exprime nevoia mea disperata pentru iubirea ei, pentru pezenta ei in viata mea si teama de respingere ma tinea in loc. Cum as mai putea supravietui vreodata daca va decide sa ma respinga? Strangandu-mi mainile in pumni si respirand adanc am decis sa vorbesc.

- Ieri, cnd te atingeam, erai atat de ezitanta, de atenta, si totusi, aceeasi. Trebuie sa stiu de ce. E pentru ca am ajuns prea tarziu? Am inghitit cu greu punand aceasta intrebare, dar era o intrebare la care trebuia sa stiu raspunsul. Pentru ca te-am ranit prea mult? Pentru ca intr-adevar ti-ai vazut de viata ta, asa cum am intentionat sa faci? Asta ar fi destul decinstit. Nu ti -as contesta decizia. Asa ca nu incerca sa-mi menajezi sentimentele, te rog spune-mi doar daca ma mai poti iubi, dupa tot ce ti-am vacut. Poti? Am soptit, pregatindu-ma pentru raspunsul ei. - Ce intrebare tampita mai e si asta? ntreba ea. - Raspunde! Te rog! practic, am implorat. Cu fiecare secunda care trecea, inima mea ameninta sa se rupa in milioane de bucati. Ea se uita la mine, incruntata, in timp ce ochii mei se rugau, in tacere, ca raspunsul ei sami linisteasca inima. - Ceea ce simt eu pentru tine nu se va schimba niciodata. Desigur ca te iubesc si nu poti face nimic sa impiedici asta! Cuvintele ei cuvintele pe care atat de mult le asteptasem, pe care atat de mult imi dorisem sa le aud, imi incalzira inima si aduse din nou speranta in viata mea. Dintr-o data, aveam nevoie de ea mai mult decat oricand. Am nevoie s-o ating. Aveam nevoie s-o simt langa mine. Aveam nevoie de alintul buzelor ei. - Asta e tot ce vroiam sa aud, i-am spus lipindu-mi buzele de ale ei, eliberand toata dorinta pe care o simtisem in ultimele sapte luni. Am cuprins-o strans, iar ea se topi in bratele mele. Am gemut usor cand am simtit buzele febrile ale Bellei, inapoindu-mi sarutul, dezlantuind intreaga ei pasiune. Mi-am mpins corpul peste al ei cand i-am simtit degetele delicate, cautandu-mi fata. Parfumul ei ma imbata, bataile inimii ei imi bucura auzul, degetele mele, corpul meu memora fiecare particica din corpul ei, bucurandu-ma de senzatiile ce-mi invadau corpul si mintea. Un fior puternic trecu prin mine, aprinzandu-mi venele, starnindu-mi setea. Limita fusese incalcata, stiam ca trebuie sa ma opresc dar nu vroiam, asa ca am refuzat sa-mi desprind buzele de ale ei. Toate lunile de separare, toate noptile de disperare, toate au disparut in acest sarut. Eram al ei pentru totdeauna, cu sau fara inel. Fericirea imensa si completa imi umplu fiecare celula din corp si cand, intr-un final, buzele noastre se despartira, i-am rostit numele, ca o rugaciune. Bella.

Capitolul 27- Impasul


Prea mult am suferit si eu si tu, Ca sa mai fiu in stare Sa-ti mai ranesc nici trup, nici suflet Spre neagra mea pierzare Mai da-mi o sansa, una vreau, Sa vezi ca-ti sunt fidel Sa-ti darui tot, sa fiu al tau, Caci astfel simt ca mor!

Buzele noastre s-au despartit si Bella s-a retras usor punandu-si din nou capul pe perna, incercand sa-si calmeze pulsul. Am zambit usor si am tras-o langa mine, odihnindu-mi capul pe pieptul ei, ascultand sunetul inimii ei, in timp ce degetele ei imi mangaia tandru parul. - Apropo, i-am spus. Nu te parasesc. Bataile inimii ei se accelerara. Mi-am ridicat capul urmarindu-i reactia. Ochii ei se pierdusera din nou, in privirea mea. Nu mi-am putut abtine un mic zambet gandindu-ma ca inca mai aveam puterea asta asupra ei.

- Nu plec nicaieri, i-am spus. Nu fara tine. am adaugat cat de serios puteam. Mi-a zambit si mi-a luat mna ntr-a ei, uitandu-se n jos, la degetele noastre mpreunate. Am plecat numai pentru ca vroiam ca tu sa ai sansa de a trai o viata normala, fericita, umana. Isi ridica privirea de la mainuile noastre si ma privi. Imi dadeam seama ce iti faceam te expuneam in permanenta unui pericol, luandu-te din lumea in care trebuia sa fii, riscandu-ti viata in fiecare moment in care eram cu tine. Asa ca a trebuit sa incerc. Trebuia sa fac ceva si mi se parea ca singura solutie era sa plec. Daca nu as fi crezut ca iti va fi mai bine fara mine, nu m-as fi hotarat sa plec. Sunt mult prea egoist. Ea a deschis gura sa argumenteze, dar eu nu am lasat-o, continuand.Numai tu esti mai importanta decat ceea ce vreauceea ce am nevoie.M-am oprit, strngandu-i mana, pentru a accentua ceea ce urma sa spun. Si ceea ce vreau si am nevoie este sa fiu cu tine si stiu ca nu voi mai fi niciodata indeajuns de puternic sa plec din nou. Am prea multe motive sa raman slava Domnului pentru asta! Se pare ca nu esti in siguranta indiferent cati kilometri pun intre noi. Isi desprinse privirea de la mine, coborandu-o din nou la mainile noastre impreunate si o cuta ii aparu intre sprancene. - Nu-mi promite nimic, a soptit. Am pus degetul sub barbia ei, fortnd-o sa se uite n ochii mei. - Crezi ca te mint acum? Am ntrebat, cu vocea plina de durere si de manie. Ea clatina din cap. - Nu nu ma minti. Se opri putin, ca si cum isi cauta cuvintele potrivite. Am asteptat cu rabdare, dorindu-mi cu disperare sa stiu ce gandea. Un mic oftat imi scapa printre buze. Ce usor ar fi fost daca stiam ce era in mintea ei, i-as fi risipit toate temerile, as fi stiut exact ce cuvinte sa folosesc, as fi stiut exact ceea ce ea ar fi vrut sa auda. Poate vorbesti seriosacum. Dar ce va fi mane, cand o sa te gandesti la toate motivele pentru care ai plecat? Sau luna viitoare, cand Jasper se va repezi la mine? Ea si-a coborat barbia. Am vazut un scurt fulger de regret n ochii ei. Am tresarit din reflex la cuvintele ei. Ea avea tot dreptul sa creada ca e in pericol, dar as proteja-o. Era datoria mea. Ceea ce am realizat insa, m-a durut mai mult decat absenta ei. Neincrederea in mine! Nu conta ca o iubeam, ca ea inca ma mai iubea, samanta mica a neicrederii ramanea in mintea ei si asta va distruge totul. Si totul de la o minciuna. O minciuna care a anulat orice speranta si incredere. O minciuna care a provocat atata durere, punand acum, la indoiala fiecare cuvant pe care-l spuneam. O minciuna care avusese puterea de a distruge totul. Oare voi mai putea vreodata sa-i castig increderea? Ea parea sa reflecteze la ceea ce-i spusesem, uitandu-se la mine cu ochii plini de intrebari, dar si cu o sclipire de intelegere in ei.

- Nu e ca si cum nu te-ai gandit cu atentie si la prima decizie, nu-i asa? Vei sfarsi prin a face ceea ce crezi tu ca e bine. Mi-am scuturat capul, nefiind de acord. Stiam ca nu mai aveam puterea de a pleca din nou, indiferent daca Bella decidea sau nu sa mai aiba din nou incredere in mine. Amintirea lunilor trecute trimise un fior de gheata prin mine. Nu, nu, nu mai puteam sa plec si daca as fi vrut. Corpul meu nu mai raspundea comenzilor mintii mele. - Nu sunt atat de puternic pe cat crezi tu ca sunt, i-am raspuns.Notiunile de bine si de rau au incetat sa mai insemne ceva pentru mine; aveam de gand sa ma intorc oricum. Ochii ei se accentuara usor la aceasta revelatie. Am dat din cap, continuand. nainte de Rosalie sa-mi dea vestea, eram deja trecut de stadiul in care incercam sa traiesc pe rand cate o saptamana sau cate o luna. Ma luptam sa trec de o singura ora. Era doar o chestiune de timp si nu mult inainte sa apar la fereastra ta s ate implor sa ma primesti inapoi. As fi fericit sa te implor acum daca ti-ar placea. - Fii serios, se stramba ea. Puteam ntelege ezitarile ei, dar, cu toate acestea, deja ma exaspera. Vroiam sa inteleaga exact ceea ce eu simteam pentru ea, ce reprezenta ea pentru mine, cat de multa nevoie aveam de ea si de ce aveam atata nevoie de ea, in viata mea. - O, dar sunt, am insistat. I-am cuprins fata in mainile mele, aducandu-o mai aproape de mine. Te rog, vrei sa incerci sa asculti ce iti spun? Ma lasi sa incerc sa-ti explic ce insemni pentru mine? Am asteptat, studiindui fata, asigurandu-ma ca ma asculta. Ea se uita in ochii mei, cu o privire expectativa, dar inca ezitanta. Cum i-as putea spune, intr-un mod corespunzator ceea ce simteam pentru ea cu adevarat? M-am gndit napoi la cel mai ntunecat timp din viata mea, timpul petrecut fara ea. Bella era viata mea, lumina mea si fara ea fusesem pierdut. Mi-am amintit de noaptea intunecata din Texas, cand incercam n zadar s-o urmaresc pe Victoria, mi-am amintit de cerul negru si de cat de elocvent ilustra asta viata mea fara ea. -OOO-OOO -OOOOOONu exista nici o lumina, nici o raza a lunii in noaptea asta. Nimic care sa-mi lumineze calea, nu ca as fi avut nevoie de ea. O luna noua. Ironia situatiei ma lovii cu toata forta ei. O luna noua ar trebui sa semnifice un nou inceput. Dar atunci cand nu exista nicio luna noua, nu exista nicio luna, nicio lumina, doar intunericoare ce ar trebui sa fac? O noapte fara luna. Cat de bine reprezenta acest lucru viata mea! Existenta mea devenise o noapte nesfarsita. Un intuneric in care ma chinuiam sa supravietuiesc. Bella imi umpluse lumea cu stralucire, ea dadu-se un nou sens existentei mele plictisitoare. Brusc lumea devenise fascinanta si pentru mine. Ea ma adusese la viata, dragostea ei ma

schimbase definitiv. n absenta sa, lumea mea a devenit la fel cum fusese inainte, cufundata in intuneric. EU eram din nou cufundat in intuneric. Viata mea, lumea, nu mai prezenta niciun interes pentru mine. Totul era lipsit de sens. OOOOOO -OOOOOOCu amintirea asta in minte, am nceput sa-i explic Bellei exact cum m-am simtit. - nainte sa te intalnesc pe tine Bella, viata mea era o noapte fara luna. Foarte intunecoasa, cu putine stele puncte de lumina si motivatiiApoi ai traversat cerul meu ca o cometa. Brusc, totul a luat foc; exista lumina si frumusete. Cand n-ai mai fost, cand cometa a cazut peste orizont, totul s-a facut negru. Nimci nu se schimbase, dar ochii imi erau orbiti de lumina. Nu mai puteam sa vad stelele. Si nu mai exista nicio motivatie pentru nimic.M-am oprit, asteptand ca ea sa-mi inteleaga cuvintele. M-am uitat la ea, urmarindu-i reactia, cautand un licar de intelegere in ochii ei. Ochii ii erau plini de lacrimi si tot ce am putut vedea in ei era indoiala. Blestemata de indoiala! Simteam ca ma sfaram din nou si mi-am strans puternic maxilarul, concentrandu-ma sa raman in prezent, sa nu-mi pierd speranta. Ea isi cobori ochii, evitandu-mi privirea. - Ochii tai se vor adapta, murmura ea. - Tocmai asta e problema, ca nu mai pot sa se adapteze, am insistat. - Dar distractiile tale? ntreba ea, vocea rupandu-i-se la ultimul cuvnt. Un chicotit nervos imi scapa. - Fac parte din minciuna, iubito. Nu a fost nicio distractie, decatagonie. Inima mea n -a batut timp de aproape nouazeci de ani, dar acum era altfel. Parca inima mea nu mai era acolo parca eram gol pe dinauntru. Parca am lasat tot ce aveam aici, cu tine. Amintirile din vremea aceea mi-au rupt inima. Nici macar nu stiu cum am reusit sa supravietuiesc atat de mult timp fara ea. Nu stiu cum am fost in stare sa ma mentin. Fusesem atat de pierdut fara ea. - Ce amuzant, mormai ea. - Amuzant?, am ntrebat, confuz. - Amuzant? Am vrut sa spun ciudat, clarifica ea. Credeam ca doar eu ma simt asa. Si din mine lipseau bucati. Nu am reusit sa respir cu adevarat de atata timp. Se intrupse luand o gura de aer. Mi-am amintit de sentimentul de a nu putea respira. Si inima mea era cu siguranta pierduta, continua ea. Inima mi se topi la auzul cuvintelor ei. Ea si cu mine eram att de asemanatori cum ar putea acest lucru sa nu fie destinul? M-am invinovatit ca m-am indoit de sentimentele ei, ca am pus la indoiala faptul ca ea era cu adevarat, sufletul meu pereche. Mi-am nchis ochii si mi-am plecat capul, inca o data ascultand ritmul incet al

inimii ei. Ea si-a odihnit obrazul pe capul meu, ramanand asa pentru un moment, bucurandu-ne unul de celalalt. Sunetul vocii ei a rupt tacerea. - Deci cautarea nu a fost o distractie? ntreba ea si am auzit ritmul crescand al inimii ei. - Nu am oftat. Nu contase ct de mult ncercasem, nimic nu putuse sa ma distraga de la golul din piept. - N-a fost niciodata o distractie, am continuat. A fost o obligatie. - Ce vrei sa spui? A ntrebat ea. - Vreau sa spun ca, desi nu m-am asteptat niciodata la un pericol din partea Victoriei, nu aveam de gand s-o las sa scapeAm urmat-o pana in Texas, dar apoi am urmat o pista falsa pana in Brazilia iar ea, de fapt, a venit aici. Am gemut, trecandu-mi mana peste fata. Bella, statea nemiscata, uitandu-se la mine, asteptand sa continui. Imi era rusine de mine, de esecul meu, dar am continuat. Nici macar nu eram pe acelasi continent. Si in tot acest timp, era mai rau decat in cel mai groaznic cosmar M-am oprit, dandu-mi seama ca am spus prea mult. Ea se uita la mine cu ochii larg deschisi, culoarea scurgandu-i-se din obraji, de frica. Mainile au inceput sa i se agite si i-am prins degetele, in incercarea de-a o calma. - O vanai pe Victoria?, striga ea, cu vocea plina de furie si frica. Am ridicat degetele, atingandu-i usor buzele, ascultand sforaitul lui Charlie din camera alaturata. Tresarise pentru o secunda dar, din fericire nu era complet treaz. Cnd am fost sigur ca Charlie adormise din nou, mi-am cobort mna. - Da, dar ineficient, i-am raspuns, uitandu-ma atent la chipul ei, neintelegand pe deplin reactia ei. Dar ma voi descurca mai bine de data asta. Nu va mai face umbra pamantului prea multa vreme. Culoare ii inunda obraji si minile i se agitau din nou. - Astaiese din discutie, a insistat ea. Am putut vedea de ngrijorarea din ochii ei, dar nu voi lasa lucrurile asa. Victoria ma pacalise, conducandu-ma intentionat pe un drum gresit, doar pentru a se intoarce s-o ucida pe Bella. Daca ea ar fi reusit sa Oh Doamne! Nu mi-am putit retine geamatul. Nu mai puteam supravietui daca as pierde-o din nou, mai ales stiind ca as fi putut evita asta - E prea tarziu pentru ea. Poate ca as fi trecut cu vederea ce s-a intamplat data trecuta, dar nu acum, dupa Ea ma intrerupse din nou, aplecandu-si capul intr-o parte in timp ce vorbi. - Tocmai mi-ai promis ca nu o sa pleci, nu-i asa? Asta nu e tocmai compatibil cu o expeditie prelungita de cautare, nu-i asa? ma intreba ea, ridicandu-si usor o spranceana. Ea avea dreptate. M-am incruntat cand razboiul izbucnii din nou in inima mea cele doua jumatati ale inimii mele luptau una impotriva alteia. Jumatate din inima vroia s-o pastreze aproape de mine pe Bella, in siguranta, pentru totdeauna; cealalta jumatate cauta razbunarea pentru ceea ce-mi facuse Victoria si as fi

mers oriunde numai s-o pot gasi. Ma simteam rupt in doua din cauza acestui conflict si nu mi-am putut abtine maraitul plin de frustrare. - Imi voi tine promisiunea, Bella. Dar, Victoria- am marait din nou va muri. Curand. Ea mi-a strns mna. - Hai sa nu ne grabim, ma ncura. Poate ca nu se mai intoarce. Poate ca haita lui Jake a speriat-o. Nu exista niciun motiv sa pleci in cautarea ei. Si apoi, avem probleme mai mari decat Victoria. Avea din nou dreptate. Lupii urmau sa fie o problema. Trebuie sa discut cu Carlisle ce putuse declansa reaparitia genetica a acestei trasaturi. M-am cutremurat la gandul ca Bella a interactionat cu aceste creaturi atat de instabile. - E adevarat. Vrcolaci sunt o problema. Ea pufni. - Nu vorbeam despre Jacob. Problemele sunt mai grave decat cele ale catorva adolescenti care o cauta cu lumanarea. Am deschis gura sa protestez, dar am inchis-o repede. Daca as castiga din nou afectiunea Bellei, atunci mi-ar fi mai usor sa ma concentrez pe Jacob si haita lui. Dintii mi s-au inclestat si cuvintele mi-au iesit ca niste maraituri. - Serios? I-am cerut, ncercnd sa-mi ascund exasperarea. Atunci, care ar fi problema ta cea mai mare in comparatie cu care intoarcerea Victoriei ar parea o chestie neinsemnata? Nu-mi puteam imagina ce gandea si nici n-am mai incercat sa-mi imaginez. Oricum gandurile si deciziile ei erau mai mereu lipsite de sens pentru mine. Ca de exemplu, hotararea cu care-si dorea transformarea. - Ce zici de a doua cea mai mare? ma intreba ea, evitandu-mi privirea. - Foarte bine, am fost de acord cu un zmbet superior, asteptnd sa continuie. Ea isi framanta mainile. - Mai sunt si altii care vin sa ma caute, sopti ea, ca si cum daca ar vorbi despre ei cu voce tare acestia ar aparea brusc. Am oftat. - Volturi sunt pe locul doi? Nu mi-am putut stapani surprinderea. Ce ar fi putut fi mai rau decat Volturi, Victoria sau varcolacii? - Nu pari foarte suparat, remarca ea. - Pai avem destul timp sa ne gandim la asta. Timpul inseamna pentru ei altceva decat inseamna pentru tine sau chiar pentru mine. Ei numara anii asa cum numeri tu zilele. Nu m-ar surprinde daca o sa implinesti treizeci de ani pana cand o sa-si mai aminteasca de tine, am adaugat eu saltand din umeri si zambind usor.

Gura i se deschise de uimire si spaima modifica trasaturile chipului ei frumos. Isi musca buza atat de tare incat imi era teama ca se va rani si ochii i se umplura de lacrimi. Doamne, e ingrozita! Mi-am amintit toata experienta traumatizanta din Italia si un geamat usor imi scapa din piept. Cum putusem sa fiu atat de prost si sa-i aduc aminte de asta! Mi-am nfasurat bratele n jurul ei. - Nu trebuie sa-ti fie teama, am soptit. Nu ii voi lasa sa te raneasca. - Cat timp esti aici, a murmurat. Ea nca nu ma credea ca n-o voi mai parasi niciodata. Incepeam sa ma intreb la modul cel mai serios daca ea va mai avea vreodata incredere in cuvintele mele, in mine. I-am cuprins fata, fortnd-o sa se uite n ochii mei, privind atent la chipul ei, cu ochii fixati intr-ai ei. O lacrima se prelinse printre degetele mele, in timp ce ea imi sustinea privirea. - Nu te voi mai parasi niciodata. I-am spus, accentuand in mod deliberat fiecare cuvant in parte. - Dar ai spus treizeci de ani, sopti. Mai multe lacrimi au nceput sa cada si suspinele puternice ii zguduiau corpul. Ce? O sa stai cu mine in timp ce o sa imbatranesc? Da, sigur. Deci, asta era! Ea era nca ngrijorata de faptul ca imbatranea si ca eu voi sfarsi parasindu-o. Aproape ca m-a pufnit rasul dar am reusit in ultimul moment sa-l inabusi intr-un oftat de usurare. - Exact asta am sa fac am spus, sa pastrandu-mi tonul ferm. Ce alegere am? Nu pot trai fara tine, dar nici nu-ti pot distruge sufletul. Ea se ntoarse catre mine. Minile ii erau agitate. - Este chiar Am asteptat cu rabdare ca ea sa continue. Aproape ca puteam vedea cum se construia intrebarea pe buzele ei, dar ea nu spuse nimic. - Da?, Am ntrebat, fapt care a determinat-o sa continue. - Dar ce se va intampla cand voi fi atat de batrana incat lumea va crede ca sunt mama ta? Bunica ta? vocea ii tremura si lacrimile continuau sa alunece pe obrajii ei. M-am apropiat de ea, stergandu-i si sarutandu-i lacrimile. - Asta nu nseamna nimic pentru mine, am asigurat-o. Intotdeauna vei fi cel mai frumos lucru din lume pentru mine. Desigur Stiam ca eu n-o voi mai parasi, dar ce se intampla daca ea decidea sa ma paraseasca? As fi destul de puternic incat s-o las sa plece? M-am cutremurat la acest gand, dar era o intrebare care ma macina si trebuia cumva sa aflu un raspuns. Daca cresti mai mare decat mine si daca iti vei dori altceva voi intelege asta, Bella. Iti promit ca nu-ti voi sta in cale, daca te vei decide sa ma parasesti.

Privirea ei s-a transformat ironic cand se uita la mine. Ea parea extrem de confuza, ca si cum as fi vorbit o limba straina. - Iti dai seama ca voi muri in cele din urma?, ma intreba pe un ton batjocoritor. Uram gndul ca ea va parasi lumea asta, dar raspunsul la aceasta ntrebare era unul usor. - Te voi urma de indata ce voi putea s-o fac , am jurat. Ea si-a nchis ochii, stangandu-si manile in pumni. - Hai sa dam timpul inapoi cu un minut Am fost surprins de tonul ei dur. Ea era vizibil suparata, cand ochii i-au fulgerat deschizandu-se, uitandu-se la mine, cerandu-mi s-o ascult. Iti amintesti de Volturi? Nu pot ramane umana pentru totdeauna. Ma vor ucide. Si chiar daca nu se gandesc la mine pana implinesc treizeci de animaxilarul i se inclesta si ochii i se inchisera strans pentru o secunda, crezi ca vor uita? Mi-am trecut, nervos, degetele prin par. Vroiam sa evit aceasta conversatie. O mica parte din mine spera ca vazand adevarata noastra natura se va speria si v-a realiza adevarul despre ceea ce eram in esenta. Niste monstri. - Nu, i-am raspuns ncet. Nu vor uita. Dar - Dar? Nu mi-am putut abtine ranjetul. Erau cateva detalii pe care le descoperisem si care imi puteau permite s-o protejez pe Bella. - Am cateva planuri, n final, am recunoscut. Ea isi arcui sprancenele si ochii i se marira usor. - Si planurile asteaPlanurile acestea pleaca toate de la faptul ca sunt o fiinta omeneasca. - Normal, i-am raspuns. Ea se uita la mine, stupefiata pentru un moment. Aproape ca puteam sa vad rotitele invartindu-se in mintea ei si eram pregatit pentru replica ei. Dar, spre surprinderea mea, m-a impins deoparte si s-a ridicat in sezut. Nu am putut ascunde faptul ca reactia ei ma durea oarecum. Tot ce vroiam era sa fiu aproape de ea. - Vrei sa plec?, Am ntrebat, nefiind sigur daca chiar vroiam sa aud raspunsul. - Nu, a spus cu fermitate. Eu plec. Pleca? Unde? Asta era cu siguranta, un raspuns neasteptat. Am privit-o curios cum ea cotrobaia prin intunericul camerei. - Pot sa ntreb unde te duci? - Ma duc la tine acasa, a raspuns ea inca cautand orbeste prin camera.

M-am ridicat si eu, continuand sa ma uit la ea cum bajbaie prin intuneric. Mi-am dat seama ca-si cauta pantofii. Neputandu-mi abtine zambetul i-am intins pantofii. - Uite-ti pantofii. Si cum ai de cand sa ajungi acolo? , am intrebat. - Cu camioneta mea. - Asta il va trezi pe Charlie, am avertizat-o. Ea s-a uitat la mine si ofta, dnd din cap. - Stiu. Dar, si-asa voi fi pedepsita saptamani intregi. Ce mi se poate intampla mai rau decat atat? - Nimic. Ma va invinovati pe mine, nu pe tine. Ea putea sa intre in conflicte cu tatal ei, dar stiam ca Charlie va arunca totul asupra mea. M-am intristat cand am realizat ca nu voi mai putea niciodata sa construiesc din nou relatia pe care o avusesem cu tatal ei, inainte de plecarea mea. El ma dispretuia acum si nu ma mai considera demn de fiica lui. Si poate ca nici nu mai eram Zambetul imi disparu de pe fata si un fior de vina si tristete trecu prin mine. - Daca ai o idee mai buna, sunt numai urechi. - Stai aici, i-am oferit, rugandu-ma ca macar o singura data, sa ma asculte. Fara speranta. - Nicio sansa. Dar tu poti sa ramai si sa te simti in largul tau, ma tachina ea. Se ntoarse indreptandu-se spre usa. Am aprut brusc in fata ei, blocandu-i iesirea. Ea se ncrunta si rasucindu-se usor pe calcaie isi indrepta privirea spre fereastra. Am oftat, stiind ca nu va renunta. - Bine. Te duc eu. - Mi-e indiferent, ridica ea din umeri. Dar probabil, ca ar trebui sa fii si tu acolo. - De ce? Am ntrebat. Ce era in mintea ei? M-am incruntat usor. - Pentru ca ai opinii foarte puternice si sunt sigura ca ti-ar placea sa ai ocazia de a-ti exprima punctul de vedere. Imediat mi-am dat seama ca opiniile mele si ale ei nu vor coincide. Din nou. - Punctul meu de vedere cu privire la ce subiect? Am intrebat printre dinti, deja intuind raspunsul ei. Ea si-a indreptat umerii, privindu-ma drept n ochi. - Nu mai e vorba doar de tine. Nu esti centrul universului, sa stii. Daca ai de gand sa-i asmuti pe Volturi asupra noastra din cauza a ceva atat de stupid cum ar fi faptul ca nu mai vreau sa fiu o fiinta omeneasca, atunci familia ta trebuie sa aiba ceva de spus. Vorbi repede, fara pauze, fara macar sa respire. - Cu privire la ce?

Asteptand raspunsul ei, mi-am dat seama ca asta era exact ceea ce Alice incercase sa-mi ascunda inainte de a pleca de acasa. Ea a stiut ceea ce urma sa se ntmple si nu a facut nimic pentru a opri asta. Desigur, ea nu ar fi putut. Era decizia Bellei. Totul va fi asa cum ar trebui sa fie, spusese ea. Mi-am tinut respiratia, asteptand raspunsul. Ea se uita lung la mine si un zmbet mic aparu pe buzele ei. - Cu privire la faptul ca sunt muritoare, spuse ea. Supun la vot aceasta problema.

Capitolul 28- Declaratii

Era din ce n ce n ce mai dificil pentru mine sa-mi ascund exasperarea. Aceasta problema nu era de dezbatut si cu siguranta nu era ceva de supus la vot. Am nceput sa-mi imaginez scena, incercand sa-mi dau seama ce ar vota familia mea. Stiam cu certitudine doar votul lui Alice. Ea imi spusese destul de clar ca Bella va deveni un membru al familiei in toate modurile posibile. Nelinistea a nceput sa-mi dea dureri, dandu-mi seama ca Alice poate cunostea deja rezultatul. Asta imi ascunsese inainte sa plec de acasa. Ea stia ca, daca as fi aflat, i-as fi pus capat chiar atunci. Si nu ar fi fost drept. Nemultumirea era gravata pe fata mea, dar nu aveam vointa de a lupta cu Bella. Buzele ei erau stabilite ntr-o linie determinata si nu exista nicio cale s-o intorc de la decizia ei. Fara tragere de inima, am luat-o n brate si am sarit de la fereastra. Am lasat-o jos, pe picioarele ei si mi-a zambit slab, sesizand nelinistea mea. - Bine atunci, i-am spus, sprijinindu-ma de un copac, ajutandu-o sa se catere in spatele meu. Hai sus. Ea si-a nfasurat bratele n jurul gtului meu si picioarele n jurul mijlocului meu. Am tinut-o n siguranta si am nceput sa alerg prin noapte, contrastul dintre aerul racoros al noptii de pe fata mea si caldura corpului Bellei furnicandu-mi pielea. Puteam din nou sa ma bucur de senzatia inveselitoare a vitezei, acum ca Bella era cu minema facea din nou intreg. Razele lunii coborau printre copacii facand frunzele sa straluceasca argintate, inconjurandu-ne si pe noi cu o lumina ireala. Fumoasa noapte inconjura padurea, dandu-i o stralucire de basm, lumina lunii parca dansand printre copaci. Singurele sunete erau aerul ce fluiera in jurul nostru cand fugeam si tropotul picioarelor de animale ce alergau prin noapte, cautandu-si hrana. Am lasat toata furia sa se scurga din corp si m-am concentrat pe caldura corpului din spatele meu. n acest moment, ma simteam ca si cum niciodata nu fusesem despartiti, niciodata nu fusesem singur. Eram doar eu si Bella alergand prin padure asa cum o facusem de atatea ori. I-am simtit barbia sprijinita de umarul meu, obrazul ei atingandu-mi pielea rece a gatului. I-am simtit bataile constante ale inimii cand ea se agata mai strans de mine; parea ca se simte bine si asta m-a linistit. Si-a intors usor capul si am simtit caldura buzelor ei

sarutandu-mi pielea gatului. Pielea de sub buzele ei m-a ars ca un jaratic trimitand caldura direct la inima mea. - Multumesc, am soptit. Asta nseamna ca esti treaza? Rsul ei imi lumina chipul si imi umplu urechile de bucurie. Sunetul era magnific. Era un sunet frumos, un sunet pe care, nu cu mult timp in urma, ma temeam ca nu-l voi mai auzi din nou. - Nu chiar, a raspuns ea. Mai mult decat atat, nu mai incerc sa ma trezesc. Nu in seara asta. Ea parea att de calma, att de la linistita, dar nca precauta. - Iti voi recastiga increderea, am murmurat mai mult pentru mine.Chiar daca e ultimul lucru pe care il fac. Voi face orice este necesar. Promit. - Am ncredere n tine, a raspuns ea. In mine nu am incredere. O multime de ganduri au nceput sa zboare prin capul meu. Ce nseamna asta? Gndurile ma duceau napoi la viziunea de cosmar n care ea imi spunea ca era prea tarziu, ca nu putea sa ma primeasca inapoi. Respirand usor am intrebat-o. - Explica-mi, te rog. Am ncetinit ritmul, nu pentru ca simteam nevoia de odihna, ci pentru ca aveam nevoie sa ma concentrez complet pe cuvintele ei. Ceva din inima mea imi spunea ca aveam nevoie de asta pentru a vorbi. Ceva din vocea ei imi spunea ca avea nevoie de o pauza pentru a o asculta, de a fi sigur ca nu v-a mai fi nicio neintelegere. - Ei bine a nceput ea, strangandu-si nervos mainile. I-am cuprins mainile intr-ale mele, incepand sa desenez cercuri mici intr-un efort de a o detensiona. Nu sunt siguraca te merit. Nu are ce sa te retina langa mine. Ea nu ma meritape mine? Ea credea ca nu era destul de buna pentru mine? Oare ea ma vedea in mod clar pe mine? Cum putea sa inteleaga totul atat de gresit? Eu eram cel care n-o merita. Cum de nu vedea asta? Usor, am dat-o jos din spatele meu, uitandu-ma la ea. Se uita nervos la mine, asa ca mi-am infasurat bratele in jurul ei, tragandu-o in siguranta, la pieptul meu. Mi-am ingropat fata in parul ei, strangandu-o bine. O tineam strans langa mine, avand siguranta ca daca ii dadeam drumul m-as fi pierdut pe mine insumi. -Atractia pe care o exerciti asupra mea e permanenta si indestructibilaam soptit. Sa nu te indoiesti niciodata de asta. Ea rasufla usor, parand ca vrea sa spuna ceva, dar eu am continuat s-o tin strans in imbratisarea mea. I-am simtit inima accelerandu-se si mainile ei cuprizandu-mi mai strans mijlocul, ca raspuns la cuvintele mele. - Nu mi-ai spus niciodata am murmurat uitandu-ma la ea. - Ce? - Care e cea mai mare problema a ta.

Se lasa pe spate usor, putand sa-mi vada chipul. - Ai dreptul la o incercare , ma tachina ea, atingandu-mi usor varful nasului si oftand. Am clatinat din cap. Ohh! - Sunt mai rau decat Volturii. Mi-am plecat capul. Banuiesc ca merit asta Ea isi dadu ochii peste cap si un mic zambet ii curba colturile gurii. - Cel mai rau lucru pe care mi-l pot face Volturii este sa ma omoare. Ce era mai ingrozitor decat moartea? Inima mi s-a strans cand am gasit raspunsul chiar si nerostit inca de ea. EU! Eu eram mai rau decat moartea! Realizarea m-a lovit cu forta unei tone de caramizi cazute peste mine. Inchizandu-mi ochii am asteptat in tensiune ca ea sa-si termine declaratia, ca ea sa sopteasca ceea ce mintea mea deja stia. -Tu ma poti parasi a continuat ea. Si o facusem. Imi pare asa de rau! Volturi, Victorianici nu se compara cu asta. Tacu, cautnd-mi ochii. Era imposibil sa-mi ascund angoasa, cand ea spusese adevarul. Cel mai rau lucru imaginabil era exact ceea ce ea spusese. O lasasem. O facusem sa creada ca nu o mai iubesc, o condamnasem la o pedeapsa mai rea decat moartea. In eforturile mele de a-i proteja inima, sufletul, nu facusem decat sa o distrug. Si implicit, sa ma distrug. Imaginile cu Bella in bratele lui Charlie imi invadara mintea. Ce facusem cu ea? Ce facusem cu mine? Marginile zdrentuite ale golului din pieptul meu ma ameninta inca o data cu durerea. - Nu, a spus ea, vaznd tristetea pe fata mea. Cu mna delicata s-a intins usor si mi-a mngaiat obrazul. Nu fi trist. Mi-am ridicat privirea uitandu-ma in ochii ei. Am vazut compasiune si dragoste n ei. Am vazut iertare n ei. Am vazut-o pe Bella, Bella mea, ingrijorata pentru mine, chiar si dupa ce o ranisem peste masura. Am reusit un zmbet timid. - Daca as putea sa te fac sa crezi ca nu pot sa te parasesc, am oftat.Banuiesc ca doar timpul te va convinge. Un zambet larg s-a raspndit pe fata ei. - OK, a fost de acord. Ideea de timp parea s-o linisteasca. Incearcam sa-mi dau seama cum as putea scapa din lanturile greselilor mele. Simteam din nou durerea si disperarea luptandu-se sa puna stapanire pe mine. Golul se casca din nou in mine. Ea ar putea sa ma ierte, dar eu ma puteam ierta pentru ceea ce facusem? Voi fi capabil sa gasesc consolare in intelegerea ei? Sa ma regasesc pe mine in imbratisarea ei iubitoare? M-am uitat in jos la mainile noastre impreunate, cautand parca forta in mana mica si fragila ce se ghemuia in palma mea. Mi-am ridicat privirea uitandu-ma la ea, intalnind zambetul usor al ei ce incerca parca sa-mi usureze starea de spirit.

- Deci daca tot ramaiincepu ea, incercand sa-mi distraga atentia de la starea mea de melancolie. Imi dai lucrurile inapoi? Am lasat sa-mi scape un chicotit. Daca ar fi stiut ea cat de aproape au fost lucrurile ei - Lucrurile tale nu au disparut niciodata, i-am raspuns rnjind viclean. Ea se uita la mine, complet ametita. Stiam ca e gresit, i-am explicat, pentru ca-ti promisesem ca vei fi linistita, fara ca amintirile sa te asalteze. A fost stupid si copilaresc, dar am vrut sa las o parte din mine cu tine. CD-ul, fotografiile, biletele de avion sunt toate sub scandurile podelei din camera ta. Ochii i s-au marit si gura i se deschise usor de surpriza. - Serios? ntreba ea, aproape ametita de revelatie. Ea crezuse, probabil ca le distrusesem. Am dat din cap, zambind la deliciu ei. Expresia ei s-a schimbat. Inca mai zmbea, dar ochii ei se uitau prin mine ca si cum era adanc prinsa in ganduri. Usor nelinistit am asteptat ca ea sa-mi impartaseasca gandurile ei. - Cred ca, a nceput ea. Nu sunt sigura, dar ma intrebCred ca am stiut tot timpul. - Ce ai stiut? Am privit-o precaut. - O parte din mine, subconstietul poate, n-a incetat niciodata sa creada ca inca iti mai pasa daca traiesc sau mor. Probabil din cauza asta auzeam vocile. Ea isi musca usor buza, uitandu-se la mine, evaluandu-mi reactia. Eu eram confuz. Voci? Bella avusese halucinatii? Ca mine? Oare ce altceva nu mai stiam? - Vocile?, am ntrebat, confuz. - Pai doar o singura voce. A ta. E o poveste lunga. Se uita la mine cuteama(?) in ochi. Vroiam sa stiu despre ce era vorba. Dupa un scurt moment, teama care era in ochii ei disparu fiind inlocuita de un licar de speranta. Oare ce vazuse pe chipul meu de determinase schimbarea asta? Incruntandu-ma usor, i-am raspuns. - Am timp. Trebuia sa aud asta. Era oare posibil ca ea sa auda vocea mea, la fel cum eu o auzisem pe a ei? Ea privi n jos la minile ei, miscandu-si picioarele, imprastiind frunzele cazute din copaci. Am asteptat cu rabdare sa continue. - E destul de emotionant. Nu putea fi mai rau decat halucinatiile mele. Felul in care reactionasem eu, in timpul cat fusesem departe de ea, era simbolul absolut al pateticului. - Iti amintesti ce a spus Alice despre sporturi extreme? ma ntreba ea. - Ai sarit de pe stnca pentru ca vroiai sa te distrezi, am recitat. Inca nu-mi puteam imagina ce o determinase sa faca un asemenea lucru. Stiam ca ea era ca un magnet de pericole, dar nu intelegeam de ce le provoca. - Aa, da. Si inainte de asta, cu motocicleta

- Motocicleta? Ea nu ar face asta Incercam sa-mi pastrez vocea calma, dar simteam cum furia punea stapanire pe mine. - Banuiesc ca Alice nu ti-a vorbit despre asta. Ea si-a cobort ochii, refuzand sa ma priveasca. - Nu, i-am raspuns categoric, ncearcand cu disperare sa-mi maschez nelinistea n crestere. - Pai despre astaVezi tu, am descoperit ca atunci cand faceam ceva periculos sau prostescmi te puteam aminti mai bine, a marturisit ea.Imi puteam aminti cum suna vocea ta cand erai furios. O puteam auzi de parca ai fi stat chiar acolo, langa mine. In majoritatea timpului, am incercat sa nu ma gandesc la tine, dar asta nu ma durea atat de mult era ca si cum ma protejai din nou. Ca si cum nu vroiai sa ma ranesc. Eu plecasem doar ca ea sa fie in siguranta si totusiideea ca ea isi pusese intentionat viat a in pericol doar pentru a avea o halucinatie cu vocea mea, mi-a facut rau la stomac. Eram chiar mai condamnabil decat presupusesem la inceput. M-am luptat sa-mi mentin calmul. Si, ma intreb daca motivul pentru care te puteam auzi atat de clar era ca, und eva, in subconstient, am stiut intotdeauna ca nu ai incetat sa ma iubesti Tacu, un zmbet mic inflorandu-i pe buze. - Itiriscaiviataca sa auzi M-am luptat sa spun cuvinte, dar ea nu ma lasa sa termin, punandu-si degetele pe buzele mele, reducandu-ma la tacere. - SssStai o clipa. Cred ca tocmai am o revelatie. M-am uitat cu anticipatie si neliniste la ea. Practic puteam vedea cum rotitele se miscau in capul ei, ochii ei se uitau in intunericul padurii si o sclipire trecu prin ei, ca si cum gasise rezolvarea la ghicitoare, ca si cum completase puzzle-ul de care se ocupase atata timp si pe care-l abandonase intr-un moment de ratacire. Ochii i s-au marit si un zambet larg se raspandi pe intregul ei chip. Minile i-au zburat pna la fruntea ei, lovindu-o usor, alunecandu-si incet degetele in par. - Oh!, exclama ea. - Bella?, am ntrebat, simtind cum trec rapid de la perplexitate la ingrijorare. - Oh. Imi dau seama. Isi dadea seamade ce anume isi dadea seama? - Revelatia ta? Am ntrebat, spernd cu disperare la o explicatie, care sa ma scoata din negura gandurilor mele. - Ma iubesti, a proclamat ea cu o convingere surprinzatoare. Am putut vedea n ochii ei ca ea, credea cu adevarat cuvintele. In cele din urma ea intelesese. Inima mi s-a umflat la aceste doua cuvinte mici, golul din piepul meu disparand cu totul. Nu am putut sa-mi retin euforia si un zambet mi-a luminat intreaga fata. - Sincer, asa e. i-am raspuns. Ochii ei erau plini de dragoste si de intelegere. Nu m-am putut abtine si cuprinzandu-i fata in maini, am aduso langa buzele mele. Am sarutat-o cu fervoare, demonstrandu-i exact cat de mult o iubeam, cat de mult aveam

nevoie de ea. Buzele noastre se miscau in perfecta armonie, comunicand mai mult decat cuvintele noastre ar fi putut-o face vreodata. Degetele mele s-au incalcit in parul ei tragandu-i fata si mai aproape de mine. Cand, intr-un final ne-am despartit, a fost doar pentru ca ea avea nevoie de aer. Dar, recunosc ca si respiratia mea era mult mai agitata decat de obicei. Si asta nu avea nicio legatura cu sangele ei. Am zambit usor rezemandumi fruntea de a ei. Fara sa-mi dau seama gandurile m-au purtat inapoi la mine, la timpul cat fusesem departe de Bella. n comparatie cu comportamentul meu, Bella parea o sfanta. Ea incercase sa supravietuiasca, facuse un efort, zi de zi, sa-si continue viata. Eu doar ma pierdusem in singuratate, lasandu-ma devorat de durere. - Ai fost mai buna la asta decat mine, sa stii, i-am spus, trecandu-mi absent degetele prin parul ei. - Mai buna la ce? ma intreba ea. - La supravietuit. Macar tu ai facut un efort. Te-ai trezit dimineata, ai incercat sa te porti ca un un om normal pentru Charlie, ti-ai urmat cursul normal al vietii. Cand nu eram pe urmele cuiva, am fostcomplet inutil. Nu puteam sa fiu in preajma familiei mele nu puteam sa fiu in preajma nimanui. Mi-e rusine sa recunosc ca ma ghemuiam ca o minge, mai mult sau mai putin, si ma lasam coplesit de nefericire. Am zambit stangaci, continuand. A fost mult mai chinuitor decat sa aud voci. Eu fusesem in mintea ei. Ea fusese mereu in

mintea mea. In subconstient, noi fusesem mereu impreuna. Poate ca o mica parte din amintirile noastre subliminale ne-au permis sa supravietuim. Bella si-a pus mana pe obrazul meu, iar eu am inchis ochii, aplecandu-ma spre ea, bucurandu-ma de caldura atingerii ei, simtindu-ma atat de intreg! Cum as putea sa mai supravietuiesc fara ea? Am deschis ochii, studiindu-i trasaturile fetei ei, uitandu-ma in ochii ei, vazand iubirea si adoratia din ei. Buzele ei au zambit usor, parca cersind un nou sarut, mainile ei imi mangaiau fata, atingandu-mi fruntea, sprancenele, trecand usor peste pleoape, coborand peste nas, trasand cu un deget conturul buzelor mele, coborand mai jos pe maxilar pentru ca, apoi, sa le lase sa-i cada in poala. - Doar o singura voce ma corecta ea. Am rs si am tras-o langa mine, conducandu-o pana la casa mea, care nu era la mai mult de cincizeci de metri de locul in care statusem pana acum. Fara indoiala familia mea auzisese mica noastra discutie, dar mie nu-mi pasa. Mi-as striga bucuria si fericirea si de pe acoperisuri daca as putea, m-am gandit zambind complet satisfacut. - De data asta iti fac pe plac, i-am spus gandindu-ma la iminenta votului. Bella ma iertase si ma iubea, eram impreuna si asta era tot ce conta in acest moment. Nimic si nimeni nu putea sa schimbe asta. Nu conteaza catusi de putin ce spun ei. Ea clatina din cap n dezacord. - Asta ii afecteaza si pe ei, imi raspunse ea.

Am ridicat din umeri, stiind ca ea nu va putea face mare lucru. Ii permiteam sa continue aceasta sarada, doar de dragul ei, doar ca ea sa simta ca a facut ceva, dar ceea ce conta cu adevarat erau rezultatele. Desigur, familia mea nu ar face nimic impotriva vointei mele si chiar daca Bella vroia sa fie un membru al familiei mele, stiam ca nimeni, cu exceptia lui Carlisle, nu era in stare sa finalizeze dorinta ei. Alice cu siguranta isi dorea asta, dar puneam serios sub semnul intrebarii capacitatea ei de a se opri la timp. Eram destul de sigur ca Carlisle nu va fi de acord cu ea, stiind rezervarile mele si promisiunea pe care-o facuse dupa transformarea lui Emmett. Promisese ca aceea va fi ultima transformare. In timp ce mergeam spre casa, am ascultat gandurile familiei mele. Fiecare pereche era in dormitoarele lor. Jasper si Alice se regasisera intr-o imbratisare linistitoare. Degetele lui ii mangaiau usor fata, cantand cu ea. Jasper canta? Un zambet imi inflori pe buze. Nu-l auzisem niciodata pe Jasper cantand si, din respect, m-am retras, permitandu-le intimitatea de care aveau nevoie. Am continuat cu Emmett si Rosalie. Stateau imbratisati pe canapea uitandu-se la televizor, Emmett, imbratisandu-o din cand in cand pe Rosalie, consolandu-o. Rose se simtea in continuare vinovata pentru evenimentele recente. Mi-am indreptat gandurile spre Carlisle si Esme, care stateau unul langa altul ntr-o tacere confortabile, mintea lor emannd calm si iubire. Mi-am putut imagina nelinistea prin care trecusera in urma actiunilor mele. Usa din fata era deschisa. Fara ndoiala, Alice stia ca venim. Am aprins luminile de cum am intrat n casa si Bella privi n jur, studiind camera. Totul arata exact asa cum fusese in urma cu sapte luni. Nu existau folii de plastic, praf sau cearceafuri albe. Toate urmele absentei noastre fusesera sterse, ca si cum nu existasera niciodata. - Carlisle? Esme? Rosalie? Emmett? Jasper? Alice? , I-am chemat. Instantaneu Carlisle statea alaturi de Bella si ea a tresarit la aparitia lui brusca. - Bine ai revenit, Bella, a zmbit. Cu ce te putem ajuta in dimineata asta?Avand in vedere ora, presupun ca nu e o simpla vizita de curtoazie?Apoi, s-a uitat repede la mine. Alice ne-a spus ca veti veni. Bella dadu din cap. - As dori sa vorbesc cu toti deodata, daca se poate. Cu privire la ceva important . Capitolul29 Am oftat usor iar Carlisle mi-a aruncat o privire semnificativa. Alice a petrecut o parte din aceasta dupa amiaza povestindu-ne despre ceea ce s-a intamplat in Volterra. Stim despre promisiunea ce a fost facuta lui Aro.Am incuviintat in tacere, incepand in gand sa-mi formez un plan pentru a o proteja pe Bella de Aro si de Demetri. Fara indoiala, ea nu va fi multumita de insistenta mea de a-i pastra umanitatea. - Desigur, zise Carlisle, cu un zmbet. Hai sa discutam in cealalta incapere. Carlisle si-a pus mna pe spatele Bellei, indrumandu-o spre sala de mese si eu am urmat-o ndeaproape, trecandu-mi nervos degetele prin par, incercand zadarnic sa-mi domolesc starea de neliniste. Trebuia sa pun capat nebuniei asteia si sa gasesc un mod de a o tine departe de Volturi pentru tot restul vietii ei.

Cand am intrat in sala de mese am fost lovit de ironia situatiei. Ultima data cand intrasem aici cu familia mea, fusese in urma cu sapte luni cand Carlisle propusese sa supunem la vot plecarea noastra din Forks. Se pare ca aceasta camera era un fel de sala de judecata pentru noi. Carlisle a tras un scaun, in capul mesei facandu-i semn Bellei sa se aseze, iar ea s-a asezat, sprijinindu-si coatele de tablia mesei, impreunandu-si mainile intr-o pozitie ferma. Se uita usor la mine cand am tras scaunul din stanga ei asezandu-ma si am putut vedea incertitudine pe chipul ei. Inima i-a tresarit si-a muscat buza inferioara, asa cum facea intotdeauna cand era nervoasa, ridicandu-si apoi privirea catre restul familiei care se aseza in jurul mesei. Esme si-a pus usor mna pe umarul meu cand a trecut pe langa mine. Este att de bune s-o vad din nou pe Bella in aceasta casa! Asta e exact asa cum trebuie. Fiica mea este din nou printre noi! Un geamat de agonie se nascu in pieptul meu auzind gandurile lui Esme. Asta nu era deloc bine. M-am uitat la scaunele de langa Bella cand fratii mei s-au asezat in jurul ei. Alice aproape ca dansa in scaunul ei, ranjind la mine. Le-am spus tot ce s-a ntmplat, dar nu le-am explicat de ce Bella este aici. M-am gndit ca ar fi cel mai bine pentru ei sa le explice Bella. Ar trebui sa apreciezi asta. Le-as fi putut spune tot ce va urma. Ai vrea sa stii rezultatul? Ea isi arcui sprancenele iar eu nu mi-am putut abtine un marait. Jasper o urma ndeaproape pe Alice. Este asa de bine ca v-ati impacat! ti promit, nu se vor mai repeta actiunile de la petrecerea de ziua ei! Jur! Am zmbit slab, ncuviintand astfel angajamentul tacut al lui. Emmett trase scaunul pentru Rosalie, iar ea a zmbit timid spre Bella, gndurile ei de obicei vitriolice, fiind nlocuite de remuscari. Emmett ii freca umerii cu dragoste, aruncandu-mi o privire. Este un moment greu, Eddie, ea se simte groaznic Doar iarta si uita, bine? Acum ca toata familia era asezata, Carlisle dadu din cap aprobator catre Bella. - Ai cuvantul., ii zise el. Bella privi n jos nervos, framantandu-si mainile in poala, pregatandu-se sa vorbeasca. I-am luat mana pe sub masa, strangandu-i-o linistitor. Nu avea de ce sa-i fie frica. Oricare dintre vampirii din camera si-ar fi dat viata lor ca s-o protejeze de Volturi. - Ei bine, a nceput ea. Sper ca Alice v-a spus deja tot ce s-a intamplat in Volterra. Alice dadu din cap cu sinceritate. - Totul. Bella schimba o privire semnificativa cu Alice si pentru o secunda m-am ntrebat daca ele cumva comunicau telepatic. Am zambit usor la acest gand. Era absurd. - Si ceea ce s-a intamplat pe drum? A ntrebat ea. - Si asta, incunviinta Alice dand din cap. Conversatia dintre Alice si Bella din avion fulgera n memoria mea. Edward va fi furios, dar ce va putea face? Am suierat la sora mea, ea ingustandu-si ochii la mine. - Bine, ofta Bella. Atunci stim cu toti despre ce e vorba. La naiba, stiam! - Deci, avem o problema, a continuat ea. Alice le-a promis celor din familia Volturi ca voi deveni una de-a voastra. Au de gand sa trimita pe cineva sa verifice si sunt sigura ca asta e un lucru rau ceva ce trebuie sa evitam. I-am vazut pe fratii mei aruncandu-i o privire nervoasa lui Carlisle, intrebandu-se despre gravitatea acestei amenintari. Deci, acum, asta va implica pe toti. Imi pare rau ca s-a intamplat asa. Ea s-a oprit sa se uite la fetele noastre. Familia noastra formata din sapte persoane ar putea fi rotunjita frumos la opt. Patru cupluri. Nu puteam sa neg, nimic nu-mi doream mai mult decat sa-mi petrec eternitatea alaturi de Bella, dar as putea oare suporta vina care ar insoti acest act egoist? Bella se uita repede la mine, dar eu mi-am ferit privirea uitandu-ma la Alice, concentrandu-ma sa sparg bariera mintii ei in incercarea de a afla rezultatul votului. Miam ingustat ochii, dar asta n-a facut decat s-o determine pe Alice sa se concentreze mai mult peultima colectie de costume de baie semnate de Luiza Bonadiman? Mi-am dat ochii peste cap in timp ce Alice ranja la mine. La naiba!! Bella s-a uitat n sus si a continuat discursul. Dar, daca nu ma vreti, atunci nu o sa va impun sa ma acceptati, indiferent de ceea ce vrea Alice. Cum poate ea sa creada ca noi nu o dorim? Esme deschise gura sa vorbeasca, dar Bella o reduse la tacere ridicand un deget.

- Te rog, lasa-ma sa termin, a spus ea. Carlisle i-a strns linistitor mna lui Esme. Toti stiti ce vreau. Si sunt sigura ca stiti si ce crede Edward. Cred ca singurul mod corect de a decide este sa votati cu totii. Daca veti decide ca nu ma vreti, atuncibanuiesc ca ma voi duce in Italia singura. Nu vreau sa vina ei aici. Am inchis ochii frustrat de abilitatea ei de a prezenta totul in aceasta maniera, facand foarte dificil pentru noi sa-i refuzam cererea. Mi-am amintit de converatia pe care-o avusese cu Carlisle de ziua ei de nastere. Poate ca ea a inteles mai mult din acea conversatie, decat am putut sa-mi dau eu seama. Bella mi-a ignorat maraitul vag ce-mi iesise din piept, indreptandu-si umerii si continuand. - Deci, luand in consideratie faptul ca nu vreau sa va pun in pericol pe nici unul din voi, vreau sa votati pentru sau impotriva transformarii mele intr-un vampir. Emmett chicoti nabusit la auzul cuvantului vampir. Practic saliva la gandul de a se lupta cu un nou-nascut. I-am aruncat o privire aspra si zambetul de pe fata i-a disparut imediat. Bella a apelat la Carlisle, facandu-i semn ca poate incepe. Acesta e momentul, mi-am zis. - Un minut, i-am ntrerupt eu. Bella se uita la mine cu o privire taioasa, dar eu i-am strans mana si mi-am ridicat sprancenele in semn de raspuns. - Am ceva de adaugat inainte sa votam. Bella ofta, resemnata, dar mi-a permis sa vorbesc. - Cu privire la pericolul la care se refera Bella, nu cred ca trebuie sa fim extrem de nelinistiti. Ochii lui Jasper s-au largit curiosi. - Vedeti voi, sunt mai multe motive pentru care nu am vrut sa dau mana cu Aro la sfarsit. Alice se uita amenintator la mine, dar am continuat.Existau ceva la care nu s-au gandit si n-am vrut sa le dau idei. Nu miam putut abtine ranjetul de multumire ce mi-a aparut pe fata. - Si anume? imi solicita Alice cu o voce din care picura suspiciunea. - Volturi sunt prea ncrezatori si pe buna dreptate. Cand se decid sa gaseasca pe cineva, n-au niciun fel de probleme. Iti amintesti de Demetri? M-am uitat la Bella si ea se cutremura amintindu-si de vampirul care ne urmarea pe alei. - El gaseste oameni acesta e talentul lui, de aceea il pastreaza. Uimirea era gravata pe fata lui Esme. Un cautator, ca James? Dar, fara ndoiala, mai periculos daca este un membru al Garzilor Volturilor. Inima Bellei batea mai tare, dar ea se lupta sa ramana calma. Acum, in tot timpul cand am fost cu ei, le-am cercetat creierele ca sa gasesc ceva care sa ne salveze, adunand cat mai multe informatii. Asa ca am vazut cum functioneaza talentul lui Demetri. E un cautator un cautator de o mie de ori mai talentat decat James. Am dat din cap spre Esme, raspunzandu-i astfel gandurilor ei. Talentul lui e oarecum legat de ceea ce fac eu sau de ceea ce face Aro. Prindemirosul, sau nu stiu cum sa spunurmamintii cuiva, apoi incepe urmarirea. Poate sa o faca de la o distanta imensa. Dar dupa micul experiment al lui Aro, ei bine M-am oprit uitandu-ma la Bella sperand ca ea sa inteleaga ceea ce spuneam. Umerii i-au cazut putin si o urma de ezitate se citea pe chipul ei. - Crezi ca nu va reusi sa ma gaseasca, termina ea in locul meu. - Sunt sigur de asta. El se bazeaza complet pe celalalt simt. Cum acesta nu functioneaza in cazul tau, vor fi complet orbi. Alice isi stranse bratele clatinand din cap. Asta nu va functiona, Edward. - Si cum rezolva asta lucrurile? intreba Bella. - Evident, Alice va fi capabila sa ne spuna cand planuiesc sa ne faca o vizita, iar eu te voi ascunde. Vor fi neajutorati. Va fi ca si cum ar cauta acul in carul cu fan! Am zambit un pic prea larg, multumit de argumentul meu infailibil. Emmett si Jasper zambira, n mod evident multumiti. Asta e de fapt o strategie foarte buna, Edward. Sunt impresionat. Alice arunca pumnale din ochi in timp ce ma privea. Esti idiot, Edwardasta vrei tu sa faci? Dar, gandeste-te! Volturi ne vor gasi pe noi in primul rand si ce crezi ca vor face? Poti sa stai linistit in timp ce ei iti vor tortura familia pentru a obtine informatii? Bella poate fi acul din carul cu fan, dar atunci cand ai o eternitate la dispozitie, poti sa iei fiecare fir de paie, pana cand vei gasi acul. Nici Demetri, nici Caius nu vor renunta asa usor. Converasatia cu Alice imi fu intrerupta de vocea Bellei. - Dar te pot gasi pe tine, imi aminti ea.

- Pot sa am grija de mine. Emmett zmbi larg si se apleca peste masa, intinzand pumnul spre mine. - Un plan excelent, frate, exclama el emotionat. In sfarsit voi avea sansa de a ma lupta cu ei! Esti cel mai tare, Eddie! I-am zambit si mi-am izbit pumnul de al lui. - Nu, Rosalie suiera, strangand bratul lui Emmett, incercand sa-i domoleasca entuziasmul. - Cu siguranta ca nu, contracara Bella. - Dragut! Jasper a dat din cap aprobandu-mi ideea. Nici macar eu nu as fi putut planifica o strategie mai buna! - Idiotilor, exploada Alice. Bella isi ndrepta postura si vorbi, vocea ei fiind ferma. - Foarte bine, atunci. Edward v-a propus o alternativa pe care s-o luati in calcul. Hai sa votam. Dintii mi s-au nclestat in timp ce analizam fetele familiei mele, toti pareau preocupati o ncercare evidenta de a-mi contracara capacitatea de a le citi mintile. Toti, cu exceptia lui Alice. Practic am putut auzi cum tipa raspunsul ei in capul meu. DA! Tensiunea din camera era palpabila si maxilarul mi s-a inclestat in timp ce ma luptam sa-mi gasesc curajul si stapanirea de a suporta aceasta situatie. Bella a apelat la mine mai nti si am putut vedea zbuciumul din ochii ei. Ea cauta cu disperare aprobarea mea, dar indiferent de raspunsul meu ramanea ferma in decizia pe care-o luase. Ochii ei ma ardeau, parca vedea toate nesigurantele trecutului meu, parca se uita direct in inima omului ce o iubea si o vroia pentru totdeauna. Ca o oglinda, ea chiar vedea prin mine. - Vrei sa fac parte din familia ta? ma intreba. Felul in care alesese sa formuleze intrebarea mi-a trimis un soc in inima. Desigur ca vroiam sa faca parte din familia mea. Vroiam sa fie prietena mea, iubita mea, sotia mea. Vroiam sa faca parte din familia mea mereu si mereu si mereu, dar nu eram dispus sa-i sacrific sufletul in procesul transformarii. Mi-am consolidat decizia si am privit-o cu ochii duri ca sa inteleaga hotararea mea. - Nu n modul acesta, i-am raspuns. Ramai o fiinta omeneasca. Ea a ncuviintat, pastrandu-si expresia de seriozitate si s-a intors uitandu-se la Alice. - Alice? - Da. Nu lupta, Edward. Este ceea ce vrea ea. Este ceea ce vrei si tu, indiferent ca recunosti sau nu. - Jasper? Jasper ezitat pentru o fractiune de secunda nainte de a se pronunta. - Da, raspunse el. Instantaneu am ramas socat. Am sperat sincer ca Jasper va refuza. El, mai mult dect oricare altcineva, ntelegea ce insemna sa schimbi un om intr-un vampir. El stia ce ar deveni ea un nou-nascut fara suflet cu o sete de snge insatiabila. Se uita cu parere de rau peste masa, la mine. Imi pare rau, Edward. Pot sa simt emotia ce o emana Bella si nu exista nicio ndoiala ca aceasta este ceea ce vrea ea. De ce mai lupti? Ea va fi un nou-nascut pentru o perioada scurta de timp si apoi veti avea o eternitate pentru a fi mpreuna. Si daca e sa fiu sincer, aceasta va face lucrurile mult mai usoare pentru mine; sunt egoist stiu, iarta-ma! Simteam cum trimitea valuri de liniste spre mine, incercand parca sa-mi suprime temperamentul. Nu functiona. Se opri imediat, simtind ca azi nu voi tolera ca starea de spirit sa mi se modifice. - Rosalie? Bella a continuat. Rosalie, de asemenea, a ezitat si am putut vedea zbuciumul din mintea ei, in timp ce-si formula raspunsul. Isi imagina cum ar fi fost viitorul ei inainte de transformare. S-a vazut pe ea insusi casatorita, fericita, cu un copil mic de mana si insarcinata cu un altul. S-a vazut imbatranind, inconjurata cu dragoste de copii si de nepoti. Sia coborat ochii si muscandu-si buza de jos, sopti. - Nu. Bella se ntoarse, dar Rosalie isi ridica ambele maini parca aparandu-se. Te rog, nu, nu asta am vrut sa spun - Lasa-ma sa-ti explic, o ruga ea. Nu am nimic impotriva sa-mi fi sora. Doar canu aceasta este viata pe care as fi ales-o pentru mine insumi. Mi-as fi dorit sa fi fost cineva acolo care sa nu-mi fi dat un vot favorabil. Emmett tresari usor la cuvintele ei, dar isi ascunse bine reactia. Respectul pentru sora mea a crescut imens n clipa aceea. Ea, la fel ca mine, a avut o perioada dificila dupa transformare, neacceptandu-si noul statut. Nu conta ceea ce castigase prin aceasta transformare, ea mereu se gandea si tanjea dupa ceea ce pierduse. Mi-

am plecat usor ochii. Ea, in ciuda tuturor neintelegerilor noastre, intelegea cel mai bine toate sacrificiile pe care le faceam pentru a pastra umanitatea Bellei. Bella nu intelege acum , dar intr-un viitor, cand isi va da seama de toate lucrurile pe care le-ar fi putut avea ca fiinta umana si care ar fi insemnat atat de mult, v-a regreta decizia de azi imi tranzmise Rose doar mie. Bella dadu usor din cap si se intoarse spre Emmett. - La naiba, da!, Ranji cu toata fata. Putem gasi alt motiv sa ne luam la cearta cu Demetri asta. Imi pare rau, Eddie, dar fata are dreptate. Nu ne putem proteja de Volturi pentru totdeauna si aceasta este ceea ce vrea ea. Nu pot sa va spun ct de fericit m-ar face sa te vad cu Bella. Crede-ma, e super-cool! Minunat! Bella a zmbit la auzul vorbelor lui Emmett si apoi se intoarse catre Esme. Esme mi-a aruncat o privire fugara inainte de a se uita la mainile ei, pentru un moment. - Da, desigur, Bella. Deja ma gandesc la tine ca facand parte din familia mea. Imi pare rau, Edward. Stiu ce simti si ca vrei s-o protejezi de asta, dar nu te pot ajuta. Eu simt ca asa e drept. Veti fi atat de fericiti impreuna! Imagineaza-ti posibilitatile.Te rog! - Multumesc, Esme, raspunse Bella nainte de a se uita la Carlisle. Un val de greata ma izbi si am strans scaunul pentru sprijin, capul mi se invartea si simteam ca lesin. Masca mea construita cu grija incepea sa-mi paraseasca chipul. Degetele mele au cuprins marginea mesei de lemn amenintand s-o rup in mii de aschii. Votul era de patru la doi in favoarea transformarii, dar stiam ca, Carlisle lua decizia finala. Ca si cap de familie, opinia sa cantarea mai mult decat oricare alta. Cu siguranta, el ma intelegea cel mai bine. Si el renuntase la atatea din momentul in care fusese transformat si luptase sute de ani ca sa poata sa-si urmeze visul pe care-l avea inca de cand era om. El va recunoaste ca nu puteam sa-i iau intentionat sufletul Bellei. M-am uitat la el, rugandu-l sa ia in considerare pozitia mea si sa refuze cererea Bellei. Carlisle s-a ntors sa se confrunte cu mine. Ochii lui erau plini de compasiune si de ngrijorare. - Edward? Fiule, n-am sa ma gndesc la asta rational. Ceea ce simti pentru Bella, iubirea ta este pura, dar intensa. Aceasta va creste cu timpul si niciodata nu vei putea fi cu adevarat cu ea cata vreme ramane un om. Poti sa fi cinstit cu tine insuti si sa recunosti. Ce vei face? Te vei uita la ea cum imbatraneste in timp ce tu vei ramane pururi tanar? Cum crezi ca se va simti Bella? Asta este ceea ce ea vrea si sincer, ar fi o cruzime prea mare s-o refuz. - Nu, un marait puternic imi iesi din piept in timp ce dintii imi erau inclestati. Trecuse atata timp de cand eram cu Carlisle si niciodata nu avusesem cu adevarat un conflict, dar in acest moment, auzind gandurile lui, am simtit nevoia sa-l lovesc. El si-a coborat ochii incet si clatina din cap. Edward, te rog sa te gndesti la asta. Daca Bella va ramane umana si vei continua relatia cu ea, ce se va intampla atunci cand ea va muri de batranete sau din alte cauze? Te vei duce din nou la Volturi? Nu-mi place sa-ti spun asta dar trebuie sa te gandesti si la aceasta familie. La fel cum tu iti doresti s-o protejezi pe ea, asa vrem si noi sa te protejam pe tine. Spre deosebire de pacientii mei, eu niciodata nu ma voi confrunta cu realitatea de a pierde un copil. Copiii mei sunt practic indestructibili. Cnd am auzit ce ai intentionat sa facinu-ti pot explica ce am simtit Noi toti suntem legati in viata asta si daca unul din noi este distrus, o parte din fiecare moare impreuna cu el. Imi pare rau, fiule, dar nu mai vreau sa trec din nou prin ceea ce-am trecut. Mi-am scuturat capul, nedorind sa accept argumentul lui. - E singura cale care are sens. Ai ales sa nu traiesti fara ea si asta nu imi lasa nicio alta optiune. Am renuntat la mana Bellei. Camera era cuprinsa ntr-o ceata rosie. Carlisle, tatal meu, ma tradase. Familia mea ma tradase. Singura care respectase pozitia mea fusese RosalieRosalie, pentru numele lui Dumnezeu! Un mrit salbatic imi iesi din gt si m-am ridicat de la masa, furios, rasturnand scaunul pe podea. Cu ochii mariti, familia mea ma urmari iesind din camera. - Banuiesc ca stii care e votul meu, l-am auzit pe Carlisle spunand exact in momentul in care ieseam pe usa. Imi pare rau, fiule. Edward, te rog sa fi rezonabil. Tie iti este rusine de ceea ce sunt? De ceea ce suntem? Haide, Eddie, ea e deja surioara mea. Nu-mi spune ca tu nu vrei sa fi cu ea mereu! Asta nu se poate intampla atata timp cat ea e umana. Stii asta. Ti-am spus ca acest lucru se va ntmpla, Edward, dar nu m-ai ascultat. Ti-am spus atunci cnd Bella a intrat n viata noastra ca intr-o zi ea o sa devina una de-a noastra. Viziunea nu s-a schimbat, chiar si n lipsa ta.

Calea nu a fost niciodata redirectionata. Asta e destinul. De ce continui sa incerci sa schimbi asta? Asa este menit sa fie. Ragnetul interior continua sa se construiasca in pieptul meu, in timp ce familia mea insista, bombardandu-ma cu gandurile lor. Cu cat incercau ei sa ma convinga cu atat furia devenea mai intensa. Cum puteau sa-mi faca asta? Mai important, cum puteau sa-i faca asta Bellei? Furia fierbea in mine, dandu-mi binecunoscuta durere de stomac. Trebuia sa fie ceva, trebuia sa fac ceva sa-i conving ca asta nu era ceea ce Bella isi dorea cu adevarat. Mi-am trecut repede degetele prin par gandindu-ma la o solutie in timp ce tot corpul imi tremura de furie si toata ratiunea disparuse. Inainte de a-mi da seama ce faceam am luat plasma si am trantit-o de podea. Sunetul de metal rupt, plastic si sticla sparta atrase atentia fratelui meu. Nu, nu plasma! Edward, era noua! Gndurile lui Emmett m-a adus napoi la prezent, dar nu-mi parea rau. Ii voi cumpara un televizor nou. Inca furios, mi-am strans pumnii, uitandu-ma la gramada de sticla sparta de la picioarele mele. Trebuia sa ies de acolo. Aveam nevoie de aer. Aveam nevoie de spatiu. Aveam nevoie de - Alice, unde vrei sa facem asta? Tonul dulce al vocii Bellei ajunsese la urechile mele, ca printr-un tunel, printre straturile de furie si de dezamagire. Ce?! Am vazut n mintea surorii mele viziunea cu Bella lipsita de viata ntr-o balta de snge n timp ce Alice statea aplecata peste ea, ascunzandu-si fata si hohotind incontrolabil. Si-a ridica incet privirea din mainile ei pentru a se uita la mine cu ochiipurpuri!! Realitatea ma lovi cu putere si intr-o fractiune de secunda am navalit in camera. - Nu! Nu! NU! Am sarit peste masa aplecandu-ma peste Bella, fata ei fiind un amestec de confuzie si groaza. Esti nebuna? Am strigat. Te-ai pierdut complet mintile? Ea ar putea sa te omoare! Asta e ceea ce vrei? Edward, draga, te rog sa te calmezi! Bella se departa de mine, cu fata contorsionata intr-o masca a terorii, acoperindu-si urechile cu mainile. O voce mica din mintea mi-a amintit ca ea e sufletul meu pereche si ca acum o terorizez. Dartrebuia sa fac ceva ca ea sa realizeze cat de infricosetor era totul. - Hm, Bella, ne intrerupse Alice. M-am ntors aruncandu-i o privire rece surorii mele. Asta era numai vina ei. Ea nu ar trebui sa-i faca promisiuni Bellei, promisiuni pe care nu le putea indeplini. Ea nu ar fi trebuit sa-i ofere ceva ce nu-i era dat sa faca. Alice gemu slab, vaznd n mintea mea ceea ce aveam de gnd sa fac cu ea, daca facea un singur pas spre Bella. Jasper statea n fata ei, pregatit s-o apere daca as fi atacat. Edward, te rog. Fii rezonabil. Vocea lui Alice se balbai, Nu cred ca sunt pregatita pentru asta. Va trebui sa ma pregatesc - Mi-ai promis, pleda Bella. - Stiu, dar Pe bune, Bella! Nu am nici cea mai mica idee cum sa fac sa nu te omor. - Poti s-o faci. Am ncredere n tine. Un alt mrit furios imi iesi din gat cand Bella a incercat sa faca un pas spre Alice. Mi-am schimbat pozitia, n mod eficient blocandu-o sa avanseze. Ea se uita la mine, teama de la nceput dizolvandu-se n furie. Ignora prezenta mea si se uita spre Carlisle. - Carlisle? A ntrebat ea. Stiam ceea ce ea solicita si asta mersese deja prea departe. I-am cuprins maxilarul fortandu-o sa se uite la mine, implorandu-o sa vada durerea de acolo, cersindu-i o farama de intelegere pentru parerea mea in timp ce mana imi era intinsa catre Carlisle cerandu-i astfel sa ia decizia corecta. Dar, Carlisle ma ignora si raspunse: - Eu pot s-o fac. Imi pare rau, Edward. Nu exista nicio alta alegere. Nu exista riscul ca eu sa imi pierd controlul. L-am privit pe Carlisle complet stupefiat. Vocea mi-a scazut pentru ca Bella sa nu auda si am suierat la el. Ai promis! Ai jurat ca Emmett va fi ultimul! Cum poti sa-i oferi asta? Nu ai inteles nimic? Carlisle clatina din cap, dar a ramas ferm. Edward, fiul, stiu ca eu nu sunt tatal tau biologic, dar te privesc ca si cum ai fi si cred ca e timpul sa te tratez ca atare. Daca as fi fost un tata bun pentru tine, nu te-as fi lasat sa fugi atunci, in septembrie. Ar fi trebuit sa refuz cererea ta si sa te fortez sa te confrunti cu problemele nu sa fugi de ele. Nu pot schimba trecutul, tot ceea ce pot face este sa previn ca tu sa faci nca o greseala. mi doresc ca, ntr-un fel sa-ti pot da o farama din credinta mea. Cum putem avea o dragoste att de mare unul fata de altul, daca nu avem suflete? Crezi sincer ca toate faptele bune pe care le facem nu conteaza? Tu

poti pune la indoiala motivele pentru care te-am transformat, dar niciodata nu am regretat. Ai fost, esti si vei ramane cel mai bun lucru din viata mea! Bella vrea sa-ti dea acest cadou. Pentru tine o face! Eu, doar te rog, lasa-ma s-o ajut! Lasa-ma sa te vad fericit! M-am uitat la tatal meu, un amestec de tristete si ingrijorare fiind gravata pe fata lei. n toti acesti ani, Carlisle a ncercat sa sa nu lase pe nimeni sa-i vada adevaratele emotii, incercand mereu sa-i protejeze, sa fie calm pentru toti cei din jurul luidar acum, lunile de stres si suferinta se arata pe chipul lui obosit. Am ramas, pentru un moment pierdut in ochii lui - Suna bine, raspunse Bella. M-am uitat la ea, mna mea nca ii tinea barbia, ochii ei erau plini de satisfactia ca obtinuse ceea ce vroia. Nu era nicio indoiala in ochii ei. - Stai asa , am pledat. Nu trebuie sa fie acum. Ea se ncrunta si scutura din cap. - Nu exista niciun motiv pentru care nu ar trebui sa fie acum, afirma ea. - Ma pot gndii la cateva, am raspuns printre dintii strnsi. Mintea mea cauta de urgenta un motiv pentru a o convinge, un argument pe care sa nu-l poata respinge. - Desigur ca poti, a replicat calm. Acum, sa-mi drumul. I-am eliberat repede fata si ea si-a incrucisat bratele pe piept, dandu-si capul pe spate, asteptand motivele mele. Edward, gandeste-te! TIMP! Asta era ce-mi trebuia! Putin timp ca s-o conving de toate lucrurile pe care ea vroia sa le sacrifice, lasandu-le in urma. - n aproximativ trei ore, Charlie va veni aici sa te caute. Nu m-as mira daca ar implica si ar mobiliza politia. - Toti trei, murmura ea, incruntandu-se, dar am putut sa vad ca atinsesem o coarda sensibila. Ar mai vrea sa faca asta gandindu-se la mama ei? La Charlie? M-am ntors spre Carlisle, spernd sa cstig putin teren si in fata lui. - Ca sa ramanem in continuare nedescoperiti, sugerez sa amanam discutia asta, cel putin pana cand Bella termina liceul si se muta din casa de la Charlie. Carlisle se gandi pentru o clipa si am putut sa vad in ochii lui ca imi dadea dreptate. - E o solicitare rezonabila, Bella , sublinie el. Am putut vedea determinarea Bellei clatinandu-se putin. Fara ndoiala, ea lua in considerare modul in care parintii ei ar fi reactionat daca ea ar fi disparut brusc. M-am cutremurat, gandindu-ma la reactia varcolacilor. Transformarea Bellei ar fi insemnat incalcarea tratatului si asta ar fi declansat razboiul! Poate ca ar trebui sa folosesc si acest argument ca sa-l conving pe Carlisle sa renunte la promisiunea facuta Bellei, cu toate ca, sigur, Carlisle ar gasi o modalitate diplomatica sa faca fata tribului Quileutes. - Ma voi gandi la asta, raspunse Bella. Multumesc lui Dumnezeu! Atitudinea mea s-a relaxat si maxilarul mi s-a desclestat. - Probabil ar trebui sa te duc acasa, i-am spus. Charlie s-ar putea trezi devreme. Ea a dat din cap si si-a intors din nou fata catre Carlisle. - Dupa absolvire? - Ai cuvantul meu. A zmbit cu satisfactie si apoi s-a uitat la mine. - OK. Ma poti duce acasa. ntr-o clipa, am scos-o pe Bella din casa, nainte ca familia mea sa mai poata face si alte promisiuni, simtind cum toata furia mea se evapora, inlaturata de caldura trupului din bratele mele. Nu puteam infirma faptul ca ea ma iubea; ea si-a negociat viata pentru perspectiva de a petrece o vesnicie cu mine. Nu stiam daca voi reusi sa-l fac pe Carlisle sa rupa promisiunea facuta Bellei, asa ca singura capabila sa opreasca nebunia asta nu era decat ea! Numai ea putea sa se salveze razgandindu-se! Am spus o rugaciune tacuta si mintea mea a nceput formularea unui plan pentru a opri, sau cel putin amna decizia ei. Tot ceea ce aveam nevoie era putin timp. Doar un pic de timp Capitolul 30 Respiratia Bellei era fierbinte pe gatul meu cand ea lasa sa-i scape un oftat. Inima ei isi incetini ritmul si corpul parea ca se relaxeaza , acum ca stia rezultatul votului. Ea obtinuse ceea ce dorise si reusise chiar mult

prea usor decat ma gandisem eu. Acum, tot ce puteam face era s-o conving sa amane momentul. Daca as reusi sa strecor o farama de indoiala in mintea ei, probabilitatea succesului ar creste exponential. Gandurile mi se invalmasau in speranta de a gasi un mod de-a intarzia cat mai mult transformarea ei si aproape ca nici n-am realizat cand am traversat padurea ajungand acasa la Bella. Am sarit pe fereastra si am asezat-o cu atentie pe pat. Ea se uita la mine in timp ce eu ma plimbam inainte si inapoi prin dormitorul ei mic. Isi impreuna bratele si o usoara ncruntare strica chipul ei frumos. - Orice planuiesti nu o sa functioneze, spuse ea. - Shh, ma gandesc, i-am raspuns facand un semn cu mana pentru a inabusi protestul ei. Mintea mea lucra febril incercand sa gaseasca o modalitate de-a o convinge sa mai astepte. Poate ca as putea sa negociez cu ea. Trebuie sa fie ceva care s-o faca sa se razgandeasca. -Of , ea a gemut, aruncand-si mainile in aer si azvirlindu-si corpul napoi pe pat. Salteaua scartai usor sub greutatea ei. Frustrata, si-a aruncat patura peste cap. Nu, asta nu voi permite! Instantaneu eram langa ea, tragnd usor de patura in asa fel incat sa-i pot vedea chipul. Aveam nevoie sa-i vad fata, sa-i vad ochii de ciocolata. Dupa sapte luni de separare, cu nimic mai mult decat o fotografie zdrentuita si propriile mele amintiri, nu puteam suporta sa n-o vad. I-am mangaiat usor chipul indepartandu-i firele de par lipite de obraji. Inima ei flutura si ochii ei de ciocolata se topeau cu fiecare dezmierdare blanda, adorandu-o in tacere. - Daca nu te superi, as prefera sa nu-ti ascunzi fata. Am trait fara s-o pot vedea mai mult decat as putea suporta. Culoarea ii inunda obraji si am zmbit, savurand reactiile mici care-mi lipsisera atat de mult. - Acum spune-mi ceva, am nceput. - Ce? A ntrebat ea, tonul fiindu-i sceptic. - Daca ai putea avea orice lucru din lume, orice, orice, care ar fi acela? M-am uitat in ochii ei asteptand raspunsul. nainte de plecarea mea, devenisem destul de bun la a-i lectura gndurile, prin expresiile sale faciale, dar se pare ca plecarea mea intrerupsese aceasta legatura. -Pe tine, a raspuns ncetisor. Am zmbit, scuturandu-mi capul. - Ceva ce nu ai. Ea isi musca buza, fruntea fiindu-i concentrata. Am asteptat cu rabdare, rugandu-ma ca ea sa-mi dea raspunsul pe care-l cautam ca sa pot negocia. Isi dadu parul dupa ureche si inchizandu-si ochii incepu sa vorbeasca. - Mi-as dorisa nu o faca Carlisle. Mi-as dori sa ma transformi tu. Se uita la mine printre gene, tinandu-si respiratia asteptand replica mea, temandu-se de reactia mea. - Ce ai fi dispusa sa dai pentru asta? Am ntrebat-o. Ochii ei se marira de uimire si exclama fara sa se gandeasca prea mult. -Orice. Perfect! Reactia ei fusese exact ceea ce sperasem. Un zambet mic mi se strecura, trecand prin masca mea, atent compusa. Daca as fi fost sincer cu mine nsumi, dorinta ei era de fapt si dorinta mea, dar nu vroiam s-o transform atat de repede. As fi vrut sa aiba parte de cat mai multe experiente umane inainte de schimbare Carlisle deja schimbase patru dintre membrii familiei sale. Bella era a mea si doar eu trebuia sa-mi asum responsabilitatea asta. Am ezitat cand m-am uitat n ochii ei. Ea astepta sa auda cu exactitate oferta mea. - Cinci ani? Tresari si gura i se deschise nainte de-a o nchide clatinand din cap. - Ai spus orice i-am amintit. - Da, dar , se blbi ea. Vei folosi acest timp ca sa gasesti o cale de scapare. Exact! Trebuie sa bat fierul cat e cald. Si in plus e prea periculos sa raman o fiinta omeneasca-pentru mine, cel putin. Asa ca orice, in afara de asta. Am asteptat sa termine, dar nu-mi puteam ascunde dezamagirea. - Trei ani? Am pariat. - Nu

Simuland ofensa, m-am uitat n ochii ei. - Nu valoreaza chiar nimic pentru tine? - Sase luni?, a contracarat ea. M-am ganditsase luni Timp, care nu ar fi suficient, dar totusi era mai bine decat trei luni cat mai era pana la absolvire. Nu! Tot nu eram multumit. Ochii mi s-au marit, facandu-i astfel cunoscuta nemultumirea mea. - Nu e suficient. Ea isi indrepta umerii, pregatita sa negocieze. Pana in acel moment nu mi-am dat seama cat de mult insemna asta pentru ea. Un sentiment ciudat de mandrie puse stapanire pe mine, stiind ca ea inca vroia sa fie cu mine pentru eternitate, mai ales dupa felul in care o parasisem. Si mai mult de atat, vroia ca veninul meu sa-i curga prin vene dupa transformare. Doamne, cat o iubeam!! - Un an de atunci. mi-a raspuns. Nimic in plus. Asta-i mai bine, dar sa vedem - Da-mi macar doi,i-am propus. - Nici gand. Nouasprezece ani sunt de ajuns. Nici nu ma gandesc sa ma apropii de douazeci. Daca esti adolescent pentru totdeauna, asa voi fi si eu. Deci, napoi din noum-am gndit pentru un moment. Daca Bella nu e dispusa sa negocieze mai mult de un an, ce altceva mi-ar putea oferi? Ce conditie as putea stabili pentru a-mi acorda mai mult timp decat era ea dispusa sa-mi ofere? Brusc, am inteles! Ideea era att de simpla, pe cat era de geniala. - Bine. Uita de limitele impuse de timp. Daca vrei sa fiu eu acela-atunci va trebui sa-mi indeplinesti o singura conditie. - Conditie? A ntrebat ea cu precautie. Ce conditie? Am ezitat in timp ce ea astepta cu interes. Viziunea lui Alice cu Bella mbracata n alb mi-a strafulgerat mintea si visul de a vedea inelul mamei mele pe degetul ei mi-a inclestat gatul de emotie. Fiecare celula din corpul meu exploada de emotie. Am vorbit ncet, intentionat, pastrndu-mi emotia sub control. -Marita-te cu mine mai intai. Ea se uita la mine cu indiferenta, asteptnd sa continui. - Binecare e poanta? Aoleu! Am lasat sa-mi scape un oftat dezamagit. - Ma jignesti, Bella. Eu tocmai te-am cerut de nevasta si tu crezi ca e o gluma - Edward, te rog, fii serios. - Sunt foarte serios. Eram foarte sigur, vroiam sa fie sotia mea. Niciodata, in toata existenta mea nu fusesem mai sigur de ceva, ca acum. - Of, ce naiba Vocea era alarmanta cand si-a dat seama ca vorbeam intr-adevar serios. N-am decat optsprezece ani. Exact, ca parintii ei care s-au casatorit de tineri si, ulterior, au divortat. Am stiut ca acest lucru era in avantajul meu si ca punctul ei de vedere nu era tocmai pozitiv. Desi, sincer, nimic nu-mi doream mai mult decat ca ea sa fie mireasa mea, stiam ca aceasta abordare era cea mai buna sansa a mea de-a castiga mai mult timp. - Ei bine, eu am aproape o suta zece. Ar cam fi timpul sa ma asez la casa mea. , am tachinat-o. Ea inca se uita la mine si eu astreptam cu nerabdare raspunsul ei. Mi-as fi dorit sa am la mine inelul mamei, desi suspectam ca Bella nu l-ar fi purtat in acest moment. Fara indoiala, in cazul in care ar fi de acord, ea ar vrea sa pastreze secret angajamentul nostru. Bella isi intoarse privirea de la mine, uitandu-se pe fereasta intunecata apoi, in jos, rasucind nervoasa patura intre degete si vorbi. - Uite ce e, casatoria nu e tocmai in capul listei mele de prioritati, intelegi? Pentru Renee si Charlie a fost o nenorocire. - E interesant cum iti alegi cuvintele - Stii la ce ma refer, spuse ea. - Te rog, nu-mi spune ca ti-e teama sa iti iei un angajament, i-am raspuns. n mod evident, n cazul n care ea dorea sa fie schimbata ntr-un vampir, pentru a petrece o eternitate cu mine, nu existau ndoieli despre nivelul ei de angajament. Dar, avnd n vedere indecizia ei, a trebuit sa ntreb. Ea a continuat sa rasuceasca patura, att de incordat, incat degetele incepura sa i se albeasca. I-am luat usor mainile ntr-ale mele, masandu-le, indepartand tensiunea din degetele ei delicate.

- Nu e chiar asa, murmura ea. Mi-eteama de Renee. Are niste opinii foarte puternice cu privire la casatoria inainte de treizeci de ani. Deci, varcolacii si vampirii nu o sperie deloc, dar mama eida! Am lasat sa-mi scape un chicotit. - Pentru ca ar prefera sa te vada nefericita toata viata decat sa te casatoresti Bella a ridicat o sprnceana si buzele ei s-au strans ntr-o linie serioasa. - Am impresia ca glumesti. Mi-am scuiturat capul gandindu-ma. Desi, aparent ea ezita sa-si dea consimtamantul, in mod evident lua serios in consideratie perspectiva casatoreiei cu mine inainte de transformare. Momeala fusese lansata, acum trebuia sa reusesc s-o conving sa muste. M-am uitat in ochii ei, cautand ca ea sa vada si sa inteleaga toata dezamagirea mea. - Bella, daca compari neincrederea ta in casatorie cu dorinta de a renunta la sufletul tau pentru a deveni pe veci vampir am scutuirat din cap si am continuat Daca nu esti indeajuns de curajoasa sa te mariti cu mine, atunci Ea isi musca buza de jos. - Ei bine, m-a ntrerupt . Si daca da? Daca ti-as spune sa ma duci la Vegas chiar acum? As deveni vampir in trei zile? Asta-i o nebunie! Am zmbit stralucitor , stiind foarte bine ca ea era departe de a fi de acord cu asta. - Sigur, i-am raspuns. Am nceput sa ma ridic de pe pat urmarind cum ochii ei se mareau socata si inima ii batea in ritm alert. Aduc masina. - La naiba, mormai, tragand de camasa mea, fortandu-ma sa ma asez din nou langa ea. Iti dau optsprezece luni. - Nu facem targul , i-am raspuns ranjind. mi place conditia asta. Si-a incrucisat bratele pe piept, ingustandu-si ochii la mine. - Bine. Il rog pe Carlisle s-o faca dupa absolvire, a pufnit. - Daca asta e ceea ce-ti doresti. , am raspuns dand din umeri, fiindu-mi imposibil sa-mi sterg zambetul de pe fata. - Esti imposibil, mormai ea. Un monstru. Oh, da, cu siguranta a muscat momeala. Excelent! Am chicoti din nou. - De asta nu vrei sa te mariti cu mine? Ea marii ochii si gemu de frustrare. M-am aplecat in fata, uitandu-ma adanc in ochii ei. Speram ca inca o mai puteam zapaci. M-am aplecat si mai mult spre ea, pana cand buzele mele i-au atins usor pielea fina a obrazului. - Te rog, Bella? Am soptit. Inima ei a tresarit si respiratia i s-a oprit o secunda. Se uita la mine, complet uluita si nu mi-am putut abtine zambetul de satisfactie. Clatina apoi, din cap, incercand sa-si revina. - Ar fi fost mai bine daca aveam timp sa-ti iau un inel?, am ntrebat. - Nu! Fara inele! , a strigat. Ce? Sforaitul lui Charlie se intrerupse brusc. Pentru un timp se gandi daca e necesar sa se duca sa verifice zgomotul ce-l trezi din somn. Patul scartaii usor cand se ridica cu intentia de a verifica camera Bellei. - Acum ai acceptat, am soptit . - Ups. - Se trezeste Charlie; ar fi bine sa plec. Inima ei se opri pentru o secunda. M-am gndit pentru un moment, daca sa plec sau nu. Dar daca ea va crede ca o abandonez din nou? - Ar fi foarte pueril din partea mea sa ma ascund in sifonierul tau? am ntrebat. Inima ei si-a reluat bataile si a oftat usurata. - Nu, a soptit. Ramai. Te rog. Am zmbit, i-am atins usor buzele si intr-o fractiune de secunda eram in intunericul din dulapul ei, inghesuindu-ma printre hainele ei, inchizand ochii si respirand adanc, am lasat parfumul ei sa ma invaluie complet. Dupa ce am petrecut atat de multe nopti fara Bella, m-am simtit ciudat sa ma ascund n umbra dormitorului ei nca o data. Amintiri, din alte timpuri, cand ma furisam pe fereastra in camera ei s-o privesc cum doarme, mi-au inundat mintea. Bella se misca nervosa, uitandu-se catre dulap. Usa se deschise larg si lumina de pe hol inunda camera. Charlie se uita prin camera, privirea oprindu-i-se in final asupra Bellei.

- Neata, tata. La naiba, e treaza! - A, buna, Bella. Nu stiam ca esti treaza. Bella se ridica incet din pat. - Asteptam sa te trezesti ca sa fac dus, raspunse ea. - Stai putinzise Charlie, aprinzand lumina. Bella clipi de cateva ori in incercarea de a-si obijnui ochii cu lumina puternica.Hai sa vorbim un minut mai intai Charlie se aseza pe marginea saltelei frecandu-si ceafa. E timpul sa stabilesti reguli, Charlie. Esti tatal ei, asta este treaba ta. Ea poate sa te urasca mai trziu, dar ceea ce faci acum este in interesul ei. Am zmbit usor ascultand monologul interior a lui Charlie. - Stii ca ai probleme, spuse el. - Mda, stiu. - Aproape ca am inebunit in astea trei zile. Vin acasa de la inmormantarea lui Harry si tu esti plecata. Jacob nu putea sa-mi spuna decat ca ai fugit cu Alice Cullen si ca el credea ca ai necazuri. Nu mi-ai lasat niciun numar de telefon si nu m-ai sunat. Nu stiam unde esti si nici cand sau daca te mai intorci. Ai vreo idee catcat Cat de ingrozit, devastat m-am simtit? Haide Charlie, spune-o! El lua o gura de aer nainte de a continua. Imi poti da un singur motiv pentru care sa nu te trimit la Jacksonville chiar in clipa asta? Bella sari n sus indreptandu-si umerii in semn de sfidare. - Nu o sa plec,raspunse calm. Teniunea arteriara a lui Charlie incepu sa creasca. - Ia stai putin, domnisoara - Uite ce e, tata, imi asum rasponsabilitatea pentru actiunile mele si ai dreptul sa ma pedepsesti cat vrei. Poti conta pe asta! O sa fac treburile in casa, o sa spal rufele si vasele pana cand o sa consideri tu ca mi -am invatat lectia. Si banuiesc ca ai tot dreptul sa ma dai afara din casadar asta nu ma va face sa plec in Florida. Fata lui Charlie se nrosi in timp ce ca tensiunea arteriala continua sa creasca . Ea nu este n masura sa-mi spuna ce poate si ce nu poate face! Isi inchise ochii, amintindu-si conversatia avuta mai devreme, cu Carlisle si Esme. Stia ca, daca el a impingea lucrurile prea departe, ar pierde-o din nou. Respira adanc de mai multe ori frecandu-si ceafa. - Imi explici unde ai fost?, ntreba el. Acum tensiunea Bellei era in crestere. Sangele i-a colorat obrajii in timp ce, pentru un scurt moment, arunca o privire nervoasa spre dulap. Am strans incet din dinti. Nu puteam face nimic ca s-o ajut. - Am avuto urgenta, se balbai ea. - Nu stiu ce sa-ti spun, tata. Bella expira brusc si ncepu nervos sa rasuceasca din nou patura intre degete. In mare parte a fost o nentelegere. Unul a spus una, altul a spus alta si lucrurile au scapat de sub control. Asta nu e un raspuns! Charlie isi incrucisa bratele, isi arcui o spranceana, asteptand explicatii suplimentare. M-am uitat cu interes la Bella incercand sa-mi dau seama ce explicatie ar putea da. - Vezi tu, Alice i-a spus lui Rosalie ca am sarit de pe stanca Ai facut ce?? Charlie era in pragul unui atac si Bella rosii, uitandu-se n jos la minile ei. - Cred ca nu ti-am vorbit despre asta, mormai ea. N-a fost nimic. Doar m-am prostit, am inotat cu Jake Daca el a avut vreo legatura cu asta o sa-l omor!! Da, cum ma asteptam, gandurile lui Charlie eraucriminale! Rosalie i-a spus lui Edward si el s-a suparat. A inteles de la Rosalie ca as fi incercat sa ma sinucid sau cam asa ceva. Dupa aia, el n-a mai vrut sa raspunda la telefon, asa ca Alice m-a tarat laLos Angeles sa ii explic personal ce s-a intamplat. Oh, Doamne! Stiam ca ea nu e bine, dar niciodata nu m-am gandit ca se va arunca dupa stanca ca sa se sinucida! - Ai incercat sa te sinucizi, Bella? Te rog, spune-mi ca nu! - Nu, desigur ca nu. Bella aproape ca a strigat. Doar ma distram cu Jake. Saream de pe stanca. Pustii de la La push o fac tot timpul. Cum am spus, nimic deosebit. Se uita in jos, la minile ei asteptand raspunsul lui Charlie. Am putut vedea n mintea lui, ncercarea de a intelege toate informatiile primite. Ea a sarit de pe o stnca pentru a se distra? Ok, am inteles asta. Nu-mi place, dar m-am prins. Dar cum a aflat Rosalie despre asta? Familia Cullen fusese in Los Angeles in tot acest timp. Si lui Edward, de ce i-ar fi pasat? In fond, el a parasit-o!

- Si ce ii pasa lui Edward Cullen?, striga Charlie In tot acest timp, te-a lasat sa umbli ca o haimana fara sa spuna niciun cuvant fata lui Charlie se inrosa cu fiecare secunda care trecea. - O alta nentelegere, l-a ntrerupt Bella. - Deci, s-a intors? - Nu stiu ce au de gand sa faca, dar cred ca s-au intors cu totii. Charlie clatina din cap. Nevoia de a-si proteja fiica era pe primul plan.Vedeam in mintea lui imagini cu Bella cazuta la podea cu lacrimile brazdandu-i obrajii. Nu pot sa permit ca ea sa treaca din nou prin asta. Daca ea se va intoarce din nou la el si el ar parasi-o iar, nu cred ca Bella si-ar mai revenii vreodata. Nu-mi pasa de ce a spus Carlisle, asta nu e sanatos! El nu e bun pentru ea! M-am intristat auzind gandurile lui Charlie. Si cel mai rau era ca avea dreptate. Eu nu o meritam pe Bella! Dar nici departe de ea nu mai puteam sa stau. - Vreau sa stai departe de el, Bella, a vorbit el, n soapta dar dur. N-am ncredere n el. Nu este bun pentru tine.Nu-l voi lasa sa te distruga din nou. - Bine, Bella raspunse taios. Charlie se lasa pe spate, surprins de raspunsul ei. - Credeam ca o sa fii dificila Ochii Bellei se micsorara, uitandu-se la Charlie. - Sunt. Asta inseamna ca ma mut. Ochii lui Charlie se largira si inima ii batea in piept atat de tare incat m-am temut ca ar putea face atac de cord. Mi-am dus mana la buzunar tinand telefonul, pregatit sa-l apelez pe Carlisle, daca era necesar. Ea nu poate face asta! Cum poate sa-mi spuna asa ceva? M-am asteptat sa fie dificil, dar nu m-am gandit niciodata ca-mi va spune asta. Esme a avut dreptate, nu pot face nimic. - Tata, nu vreau sa ma mut, Bella vorbi ncet n ncercarea de a linisti temperamentul efervescent al tatalui ei. Te iubesc. Stiu ca esti ngrijorat, dar trebuie sa ai ncredere n mine in privinta asta. Si va trebui sa nu te mai iei de Edward, daca vrei sa raman. Vrei sa stau aici sau nu? Umerii lui Charlie cazura infranti si ofta adanc. - Nu e drept Bella. Stii ca vreau sa stai. - Atunci fii dragut cu Edward pentru ca acolo unde sunt eu va fi si el, declara Bella, cu ncredere. Am zmbit ascultandu-o cum ma apara. Daca i-as fi putut spune lui Charlie intreaga poveste, cu siguranta ar fi inteles de ce am plecat si de ce acum nu mai pot pleca. Din pacate, trebuia sa-l tin pe Charlie departe de lumea mea si o sa trebuiasca sa muncesc din greu pentru a-i recastiga increderea. - Nu sub acoperisul meu, declara el. Bella ofta exasperata. - Uite, nu o sa-ti mai dau niciun ultimatum in seara asta-sau ar trebui sa spun, in dimineata asta. Doar gandeste-te cateva zile. OK? Dar tine minte ca Edward si cu mine suntem de nedespartit. Charlie stranse din ochii ncercand sa-si pastreze calmul. - Bella - Gandeste-te, a insistat ea. Si cat faci asta, imi poti oferii putina intimitate? Am nevoie sa fac un dus. Aceasta conversatie nu s-a terminat! Gura lui Charlie era stabilita ntr-o linie stransa, dar se intoarse sa paraseasca camera, la cererea Bellei. Am nevoie de aer! El tranti usa n spatele lui si cobori apasat scarile. Bella se uita dupa el cu nencredere si isi nchise ochii, clatinnd din cap. Am iesit din sifonier si m-am asezat n balansoar. Bella se uita cu tristete n ochii mei. Ura sa se lupte cu tatal ei. - mi pare rau de asta sopti ea. - Putea fi si mai rau, i-am raspuns. Nu incepe sa te certi cu Charlie din cauza mea, te rog. Ofta usor si incepu sa-si pregateasca lucrurile pentru a merge la baie. Cred ca spusese adevarul cand i-a zis lui Charlie ca are nevoie de un dus. Stomacul mi s-a strans la ideea de a ma desparti de ea. Chiar si pentru cateva minute si chiar daca exista doar un zid subtire ce ne separa, mintea si trupul meu refuza despartirea de ea. - Nu-ti face griji. O sa ma cert exact cat trebuie. Sau incerci sa-mi spui ca nu am unde sa ma duc? Se uita la mine, cu ochii mari in timp ce intrebarea ramase suspendata in aer. Ea cu adevarat era nesigura. Inca nu ma credea ca nu o voi mai parasi niciodata. Daca as putea tine-o cu mine n fiecare secunda din fiecare zi si tot nu ar fi suficient. - Te-ai muta intr-o casa plina de vampiri, i-am raspuns, rnjit.

- Probabil ca acolo e cel mai sigur loc pentru mine. Si oricummi-a zambit larg. Daca Charlie ma da afara, atunci nu mai e nevoie sa asteptam ziua absolvirii, nu-i asa? Maxilarul mi se inclesta auzind raspunsul ei. - Esti atat de nerabdatoare sa fii condamnata pentru eternitate, am murmurat clatinand din cap. - Stii ca nu crezi asta cu adevarat, a contracarat ea, zambind. - A, nu? - Nu. Nu crezi, declara ea. Sincer, ea nu intelege nimic? Daca eu nu credeam cu adevarat asta, de ce as fi mers atat de departe in incercarea de a-i proteja sufletul? Am deschis gura sa protestez, dar ea si-a plasat un deget peste buzele mele, oprind in mod eficient discursul meu. - Daca ai fi crezut cu adevarat ca ti-ai pierdut sufletul, atunci cand te-am gasit in Volterra ai fi inteles imediat ce se intampla, in loc sa crezi ca suntem amandoi morti. Dar n-ai facut-o ai spus: Uimitor. Carlisle avea dreptate. Ma ntrerupse ea, zambind triumfator. Exista speranta pentru tine, pana la urma. Am privit-o cu nencredere. Mintea mea sa ntors la acel moment, instantaneu amintindu-mi extazul pur ce lam incercat atunci cand Bella era in bratele mele. Lunile chinuitoare petrecute departe de ea, si-au lasat amprenta asupra psihicului meu. Nu mai eram eu insumi - Asa ca hai sa fim amandoi plini de speranta, spuse ea, atingandu-mi jucausi varsul nasului. Daca ramai cu mine, nu am nevoie de rai M-am ridicat de pa scaun si i-am cuprins fata cu mainile mele reci si privind adanc in ochii ei, am vazut salvarea mea. Cum de-am fost atat de norocos sa gasesc pe cineva atat de minunat? Cineva care sa ma iubeasca atat de mult incat sa fie dispusa sa renunte la tot pentru mine? - Pentru totdeauna!, am jurat. - Asta e tot ce-ti cer . Un zambet larg i se asternu pe ntreaga fata cand se ridica pe varfuri pentru a ajunge la buzele mele. Atingerea ei raspandi caldura prin mine, invadandu-ma. M-am simtit ntreg. M-am simtit complet. M-am simtit iubit.

Capitolul 31- Altercatia

- Haide, Eddie, poti mai bine decat atat! Emmett striga la mine in timp ce alergam prin padure. Picioarele m-au propulsat, ajungand langa leul de munte, atractia mea gastronomica. Viata a revenit la normal, atat cat se putea pentru o familie de vampiri. Tensiunile s-au estompat, mai putin intre mine si Rosalie, dar incet, incepusem din nou sa vorbim. Alice era, ei bine, ea era Alice ametitoare, dansa in jurul casei, incantata ca fratele ei si cel mai bun prieten era din nou in viata ei. Jasper a devenit, oarecum o umbra de la ntoarcerea mea. Dupa lunile in care indurase toata tristetea celor din jur, era in sfarsit usurat ca poate simtii si alta emotie in afara de disperare si tristete. Era fericit sa vada ca Bella facea din nou parte din viata mea si cea a familiei. Carlisle si Esme erau doar usurati ca familia era din nou impreuna. Si Emmett era fericit sa aiba partener de vnatoare, evident asta insemnand mai multe provocari pentru el. M-am trezit ca petrec mai mult timp cu Emmett dect nainte de plecarea mea. Si asta nu din cauza fizicului sau, ci din cauza gandurilor sale-erau simple si directe. Dupa toate emotiile ce le incercasem in ultimile luni,

era o adevarata usurare sa ascult simplitatea gandurilor lui Emmett. n timp ce ceilalti membrii ai familiei erau ocupati, Emmett se bucara de compania mea si elabora noi si noi concursurisi eu le primeam pe toate cu o nemarginita bucurie. Chiar imi fusese dor de Emmett! Am ajuns leul si l-am supus cu usurinta. Dupa ce mi-am potolit setea, am strigat la Emmett. - Am castigat! El alerga printre copaci spre mine la viteza maxima, abia atingand solul. M-am strcurat cu usurinta si in cateva secunde eram afara din padure. Oftand frustrat, Emmett recunoscu: - Bine, bine, ai cstigat! Cu un zmbet larg, mi-am ridicat ochii privindu-l, amuzandu-ma de gandurile lui. Ok, dublu sau nimic, o noua cursa, acum ca te-ai intors! - Emmett, esti serios, ma provoci la o a alta cursa? Ai uitat cu cine vorbesti? l-am tachinat,trangandu-l jucaus de brat. Bine atunci, pentru a fi corect, trebuie sa-mi dai un avans de zece secunde, zambi el. - OK! Unu Emmett trecea deja pe langa mine, alergand in directia casei. Alerga in galop, in timp ce eu inca mai numaram n tacere. Optnouazece! Si in urmatoarea secunda deja il depaseam lasand in urma strigatele lui de frustrare. Vantul imi biciuia obrajii, dar asta era nimic in comparatie cu sentimentele din inima mea. Bella trebuia sa se concentreze pe scoala, munca de dupa si teme. O mare parte din timp il vom petrece sub atenta supraveghere a lui Charlie, care nca, mai era suparat pe mine. Imi va lua ceva timp sa-i cstig ncrederea din nou. Un fior m-a trecut cand am realizat ca nu m-ar ierta niciodata daca ar stii ca vreau sa-i iau fiica pentru eternitate! Dar n timp ce Charlie v-a dormi, imi voi petrece noptile avandu-o pe Bella in brate. Aceste scurte, dar minunate ore petrecute cu ea vor fi cele mai importante pentru mine. Ne vom petrece orele soptindu-ne dragostea, bucurandu-ne unul de celalalt. O voi asculta spunandu-mi visele ei si toate planurile pe care le va face cand v-a fi schimbata. Si, desi nu eram impacat cu transformarea ei iminenta, stiam ca pentru asta ea v-a fi mireasa mea. In timp ce ea dormea, visand la mine, viziuni cu Bella in rochie alba, landu-ma de mana si promitandu-mi dragostea ei nesfarsita, nu-mi dadeau pace. Wow, omule! Am ras jubiland cand am vazut pe fata fratelui meu, o privire de frustrare totala. M-am apropiat de casa si am vazut-o pe Rosalie rezemata de usa cu bratele ncrucisate si un zmbet usor pe fata ei. Stii, l-ai fi putut lasa sa cstige macar o data. Acum, o sa fie morocanos pentru tot restul zilei si v-a trebui sa ma confrunt cu el. Iisuse, multumesc!

- Rose, sunt sigur ca tu vei putea face ceva care sa-i ridice moralul! I-am raspuns ranjind la ea si intrand in casa. Ea a zambit un pic mai larg si ochii i s-au luminat. Casa era linistita. Imi era din ce in ce mai dificil sa-mi gasesc o ocupatie care sa ma distraga pana plecam acasa la Bella. Imi petreceam din ce in ce mai mult timp la pian. Dintre toate lucrurile mele, de el imi fusese cel mai dor in tot timpul in care fusesem plecat. M-am asezat pe banca si am mangaiat usor clapele care au cedat sub degetele mele si muzica armonioasa a umplut camera. Am inchis ochii, lasandu-mi degetele sa alunece de-a lungul clapelor, serpuind lin, creand melodia perfecta- cantecul de leagan al Bellei. Cntecul de leagan a trecut prin multe transformari in tot acest timp. Cu greu mai putea fi numit un cantec de leagan. Era mai mult decat atat. Chiar daca inceputul a ramas dulce si linistitor, cu cat inainta, ritmul depasea melancolia initiala constituindu-se int-un crescando maiestos. Era mai mult dect un cntec de leagan; era un omagiu, o piesa frumoasa ce ilustra povestea iubirii noastre, care se ncheiea pe o nota de pasiune intensa ce arata dragostea imensa ce i-o purtam. O mna mica se odihni pe umarul meu, strangandu-l usor. M-am oprit si m-am ntors pentru a o vedea pe mama suspin ncetisor. - Este atat de frumos, Edward. Nu pot sa-ti spun ct de fericita sunt sa aud din nou casa plina de muzica ta! Esme zambi si se apleca mbratisandu-ma iubitor. I-am luat mana intr-a mea si am depus un sarut usor pe degetele ei. Carlisle a venit n spate nfasurandu-si bratele n jurul taliei ei. Ea isi lasa capul sprijinindu-l de pieptul lui. Am zambit usor imaginandu-mi ca intr-o zi, eu si Bella vom fi la fel. In curand, vom fi la fel ca parintii mei, ne vom bucura de dragoste, zi de zi, pentru eternitate. M-am ridicat de la pian si m-am aplecat spre ei, mangaind usor obrazul mamei si zambindu-i cald lui Carlisle. Nu era nevoie de multe scuze; fusesem iertat inca de la primul gand si primit inapoi cu bratele deschise. Fusese mai mult decat sperasem si, desigur, mai mult decat meritam. M-am uitat la ceasul pe perete si napoi la Carlisle. El a dat din cap zmbind, lasandu-ma sa merg la Bella. De la intoarcerea mea, am insistat sa o conduc pe Bella, cu masina mea oriunde ar trebui sa mearga, vroiam sa petrec absolut fiecare minut cu ea dar, binenteles ca nu avusesem castig de cauza. Bella refuzase sa-si abandoneze camioneta. Incercam s-o conving sa-mi permita sa-i cumpar o alta masina, ceva mai nou, mai sigur, dar ea nici nu vroia sa auda atata vreme cat inca camioneta ei functiona. Am simtit ca si cum inima mi-a sarit din piept cand am vazut-o pe Bella iesind din magazinul cu articole sportive. Si-a pus gluga in cap protejandu-se de picaturile de ploaie si a fugit catre masina ei. I-am deschis portiera zambindu-i si ea si-a aruncat geanta si incrucisandu-si bratele pe piept, adopta un aer amenintator - Este pur si simplu badaran!, A declarat ea.

Se uita pe fereastra iar eu m-am asezat n tacere langa ea. M-am gandit ca cel mai bine e sa n-o intrerup cand e nervoasa. Cel mai adesea, ea doar vroia s-o ascult si nu era deloc interesata de opiniile mele, mai ales in cazul in care subiectul implica un anumit lup. - Billy a spus ca Jake nu vrea sa vorbeasca cu mine. Oh, din nou el. Ma infioram pe dinauntru de fiecare data cand Bella ii mentiona numele. Jacob Black. Daca tot mai continua s-o provoace nejustificat pe Bella, aveam de gand sa ma ocup personal de el. Mi-ar face o enorma placere sa vada si cealalta parte din mine, mult mai terifianta monstrul. Ca era acolo si ca nu vroia sa mearga trei pasi ca sa ia telefonul! De obicei, Billy ca Jake e plecat, sau ocupat, sau doarme, sau orice altceva. Stiam ca ma minte, dar macar era un mod politicos de a raspunde. Cred ca Billy ma uraste acum. Nu e drept! - Nu evina ta, Bella, am spus calm. Nimeni nu te uraste. - Asa mi se pare, mormai ea, foindu-se pe scaunul de langa mine. Din clipa n clipa am gndit mergand incet, incercand s-o distrag, dar stiam ca Charlie e cu cu ochii pe ceas, asteptnd-o acasa pe Bella. Arest la domiciliu, m-am gandit, zambind usor. - Jacob stie ca m-am intors si sunt sigur ca a presupus ca sunt cu tine, i-am spus. Nu se va apropia de mine. Dusmania e prea adanc inradacinata! Bella deschise larg ochii si expira fortat. - E o prostie. El stie ca nu estiprecum alti vampiri. Are asta vreo importanta? Pentru el, noi suntem toti sugatori de sange fara suflet. - Tot are motive intemeiate sa se tina la distanta!, i-am amintit. Bella fixa dansul ce-l facea picaturile mici de ploaie pe geamul parbrizului, buzele ei fiind stabilite ntr-o linie. Nu mi-am putut abtine zambetul usor. Era pur si simplu adorabila cand era nervoasa! Mi-am intins bratul spre ea, dandu-i incet parul dupa ureche, permintand degetelor mele sa intarzie pe obrazul ei, intr-o mangaiere suava. - Bella, suntem ceea ce suntem. Eu ma pot controla, dar ma ndoiesc ca el poate. E foarte tanar. Cel mai probabil conflictul ar degenera intr-o bataie si nu stiu daca m-as putea opri inainte sa il o M-am oprit vazandu-i ochii ngustandu-se. nainte sa il ranesc, am terminat. Ai fi foarte nefericita. Nu vreau ca sa se intample asta. - Edward Cullen, m-a certa ea. Erai pe punctul de a spune sa il omor?Asa e? Culoarea rosie a semaforului se facu verde in timp ce gandurile ma purtau spre ceea ce vroiam sa-i fac lui Jacob Black. Am ncetinit masina, incercand sa-mi controlez emotiile. Maxilarul mi s-a inclestat instinctiv. El era o creatura volatila, cu o afinitate neobisnuit de puternica pentru Bella mea. Doar gndul ca acea corcitura

ar avea vreo pretentie asupra ei imi facu stomacul sa se revolte si gura sa-mi fie invadata de venin. Am refuzat sa-i raspund Bellei n starea in care ma aflam. - As incercape cat posibilsa nu fac asta, i-am raspuns printre dintii strnsi. Gndurile mele criminale au fost ntrerupte de gndurile similare ale altcuiva. M-am concentrat si l-am auzit pe Charlie gandindu-se la uciderea fiicei sale, la figurat, desigur. Ce crede ea ca face?! Oh, doar astept sa vina acasa! Chiar si de la aceasta distanta, am putut auzi bataile repezi ale inimii lui Charlie si tensiunea lui arteriala crescand la un nivel periculos. Ascultam atat de intens incat aproape ca uitasem ca Bella era langa mine. Ea a continuat sa se uite la mine cu nencredere si luand o respiratie adanca mi-a intrerupt concentrarea. - Pai, nu se va intampla nimic de genul asta niciodata, asa ca nu avem motive sa ne ingrijoram. Si stii ca Charlie se holbeaza la ceas chiar acum. Ai face bine sa ma duci acasa inainte sa ma bag in si mai multe belele pentru ca am intarziat. - Deja esti bagata in mai multe belele, Bella, am soptit. Ochii ei au strafulgerat deschizandu-se si capul intorcandu-i-se in toate partile, cautand pericolul. - Ce? Ce e? , a strigat. Am luat o gura de aer. - Charlie - Tata? Inima ei a nceput sa bata mai tare. M-am uitat la ea, ncercnd sa ramn calm. - Charlie probabil nu te va omori, dar se gandeste la asta Ea se facu mica in scaunul ei in timp ce casa se ivea in fata noastra. Am parcat masina de-a lungul liniei copacilor, in apropierea casei. - Ce am facut?, era uimita. Eu arunca o privire napoi, uitandu-se in parcare vazand ceea ce se presupunea a fi motocicleta ei rosie. Se uita inapoi la mine muscandu-si nervos buza de jos in timp ce obrajii ei au inceput sa se coloreze. - Nu! De ce? De ce mi-ar face Jacob una ca asta?, exclama ea. M-am uitat la minile ei erau stranse n pumni si buza de jos ncepuse sa-i tremure. Mirosul sarat al lacrimilor mi-a ajuns la nas. Mi-am ridicat mna mangaindu-i usor obrazul inrosit, incercand s-o calmez. Ea ma privi, cu ochii plini de furie. Iacob era prietenul ei cel mai bun si imi imaginam cum trebuia sa se simta ea. Tradata! Nu puteam sa-mi dau seama ce sperase el sa realizeze aducand motocicleta Bellei acasa ca s-o vada Charlie, dar voi afla in curand. - Mai e acolo?, A suierat.

Oh, ce bine, sunt aici! Gndurile lui Jacob mi-au rasunat in minte in timp ce treceam pe langa padure. Gndurile lui erau n conflict, ezita ntre dragostea pentru Bella si ura lui pentru mine. Pumnii ii erau strnsi in timp ce se plimba furios inainte si inapoi. Ca un leu in cusca. - Da. Ne astepata acolo, am raspuns n cele din urma, indicand cu gesturi mici, marginea padurii. Bella isi indrepta imediat ochii n directia indicata incercand sa vada prin intunericul ce ne inconjura. Inima ii batea violent in piept. Fata ei frumoasa era transfigurata de furia profunda ce o simtea. A deschis portiera cu putere, coborand in padure, cu mainile stanse in pumni. Oh nu, asta nu se poate! Am alunecat din scaun si am ajuns la ea fara efort, punandu-mi bratul n jurul taliei ei incercand s-o calmez. Aproape am tras-o la mine, ignornd miscarile ei in timp ce se lupta pentru as mentine directia. - Da-mi drumul!, A tipat. Il omor! Tradatorule! Auzindu-i vocea, Iacob s-a apropiat de noi. Ochii lui erau intunecati de furie, dar o mintea ii era acaparata de o tristete profunda. Mnia ii invada gndurile, dar am putut vedea clar ca el suferea pentru pierderea brusca a prieteniei Bellei. A facut un pas spre mine, intregul lui corp tremurand. Trebuie sa vorbim, gndi el. Am inceput sa ma gandesc la un plan, in perspectiva. Eram dispus sa discut cu ei, dar ma temeam ca el nu va putea sa-si controleze temperamentul si uram gandul de a-i face rau Bellei. Stiam ca ea nu m-ar ierta daca ii raneam prietenul cel mai bun - Te va auzi Charlie am avertizat-o. Si odata ce ajungi inauntru, s-ar putea sa baricadeze usa. Nu ca ar putea cineva sa ma indeparteze de ea. n acest moment, nimic nu m-ar putea tine departe de ea. Nici Charlie, si cel mai sigur, nici Jacob Black. Ochii ei fixara casa si apoi pe Iacob. - Lasa-ma doar un minut cu Jacob si apoi ma ocup si de Charlie, suiera ea, Continua sa se zbata, ca un pisoi suparat, dar am tinut-o ferm langa mine. Se schimbase att de mult n lipsa mea, nu mai era fata cea blanda, care facea tot ce putea pentru a multumii pe toata lumea, chiar si in detrimentul sentimentelor proprii. Nu, Bella, se maturizase, devenise o femeie care era dispusa sa lupte pentru ceea ce vroia, chiar daca asta insemna ca cineva sa fie ranit. Mandria mi-a umplut inima si am zambit usor tinandu-o mai strans in bratele mele. - Jacob Black vrea sa ma vada pe mine, am soptit. De asta mai e acolo. Trupul ei a inghetat pentru o secunda. - Sa vorbiti? ntreba ea, frica insinuandu-se in vocea ei. - Mai mult sau mai putin. - Cum vine asta? ntreba ea, cu ochii ei ngustati, analizandu-ma.

Palmei mele au zabovit putin pe obrajii ei, incercand sa o linistesc. Cu coada ochiului l-am vazut pe Jacob tensionandu-se, in timp ce urmarea micul nostru moment de intimitate. - Stai linistita, am asigurat-o. Nu a venit aici sa se bata cu mine. Face pe purtatorul de cuvant al haitei - Aha mormai ea. Am prins o urma de dezamagire n glas, fara ndoiala, pentru ca Jacob vroia sa vorbeasca cu mine si nu cu ea. Am cuprins-o de mijloc, in timp ce ne apropiam de copaci. Gandurile imi oscila ntre cei doi barbati din viata Bellei, pe care acum trebuia sa-i nfrunt. Jacob pe de o parte, bolborosind, ngrijorat ca Bella este cu un vampir si Charlie pe de alta parte, nerabdator, ngrijorat pentru fiica sa, dar, din alte motive. - Trebuie sa ne grabim, am soptit spre ea.Charlie devine nerabdator. Jacob se ndrepta spre noi cand ne-a vazut apropiindu-ne. Respiratia Bellei se ingreuna cand vazu expresia de pe fata lui. Nu mai era baiatul zambitor care se imprietenise cu ea. Nu, n acel moment, el era dusmanul meu de moarte. Corpul ii era incordat, vibrand n intensitate cu fiecare pas pe care il faceam spre el. Ochii Bellei il studia, privind la modificarile fizionomiei lui. Esti aici doar pentru a vorbi. Stai calm! Nu iti poti pierde calmul, nu cu Bella aici. Stai calm! Doar vom vorbi. Nu poti sa rupi tratatul! Jacob ncerca frenetic sa-si pastreze calmul si, implicit, forma umana. Eu nu as putea permite ca Bella sa se apropie de el n cazul n care se intampla sa-si piarda calmul. Era un risc prea mare. Narile i-au ars si se stramba mirosindu-mi parfumul. Nici el nu mirosea mai bine. Parca era un caine plouat. Ne-am oprit n fata lui, mentinnd o distanta apreciabila. Bella se holba la Jacob cu furie si dezamagire. - Bella, a salutat-o el cu raceala, neluandu-si ochii de la mine. Daca ai ranit-o, pregateste-te de moarte! - De ce? Sopti ea. Cum ai putut sa-mi faci una ca asta, Jacob? Trasaturile fetei i s-au nmuiat putin cand auzi durerea din vocea ei. Am putut vedea, n mintea lui ca-l durea aproape la fel de mult cat o durea si pe Bella. - Asa e cel mai bine, a raspuns. - Ce vrea sa insemne asta?, A suierat ea. Vrei ca Charlie sa ma stranga de gat? Sau ai vrut sa aiba un atac de cord, asa cum a patit Harry? Indiferent cat esti de furios pe mine, cum ai putut sa ii faci lui asta? Jacob s-a retras ca si cum ar fi fost palmuit. Bella, niciodata n-am Dumnezeule, ea ma uraste! Cum de lucrurile au luat aceasta intorsatura? De ce a trebuit el sa se intoarca? Lucrurile ar fi mers asa de bine Dar, nu, a trebuit el sa se intoarca!! Si tot ce vroiam era sa-l tin departe de ea. N-am vrut sa-i fac rau - N-a vrut sa raneasca pe nimeni, i-am explicat vroia doar sa fii pedepsita ca sa nu mai ai voie sa petreci timp cu mine. Ochii lui Jacob m-au sfredelit, suparat ca i-am invadat gndurile sale. Desigur, Bella ii spusese de capacitatea mea, dar era altceva sa experimenteze pe pielea lui asta. - Of, Jake!, A gemut ea. Deja sunt pedepsita! De ce crezi ca n-am venit in La Push sa iti trag o mama de bataie pentru ca nu vorbesti cu mine la telefon?

Ochii lui erau plini de confuzie. Charlie? Dar lipitoaream-am gndit ca. - De asta? A ntrebat el. - Credea ca eu nu te las, nu Charlie, I-am explicat. - Inceteaza! Jacob marmai. Vibratiile n trupul sau se intensificara. Si-a nchis ochii pentru o clipa, strangand din dinti, ncercnd sa-si pastreze calmul si sa nu se transforme. - Bella nu exagera cu privire laabilitatile tale, a bombait el. Deci, stii deja de ce sunt aici. - Da, dar nainte sa incepi, trebuie sa spun ceva. Se opri, continuand sa se concentreze pe controlul corpului sau. - Multumesc, am nceput. Nu voi putea niciodata sa iti spun cat de recunoscator iti sunt. Iti raman dator pentru tot restulexistentei mele. Ce-i asta? Totul se opri. Respiratia calda a Bellei, ce o simteam pe gatul meu se opri. Tremuraturile corpului lui Jacob se oprira si ele brusc. Aparent,era socat. Lupii nu stiau si nu credeau ca vampirii pot sa simta inca emotiile umane si chiar sa fie cavaleri. - Pentru ca ai tinut-o pe Bella in viata, am clarificat. Cnd eu vocea mi s-a rupt, n-am putut. - Edward - a nceput Bella, dar mi-am ridicat mna oprindu-i cuvintele. Am vazut o plpire scurta de ntelegere n ochii lui Jacob, nainte sa continue. - N-am facut-o de dragul tau,pufni batjocoritor. - Stiu. Dar asta nu sterge toata recunostinta pe care o simt. Am crezut ca ar trebui sa stii. Daca e ceva ce pot face pentru tine Sprnceana lui se arcui la oferta mea. Las-o! Pleca de aici si nu mai reveni niciodata. Permite-mi sa fiu cu ea, permite-i ei sa ramana om. Permite-mi sa-i dau lucurile pe care tu nu i le poti da niciodata. Familie, copii, viata Am clatinat din cap. - Asta nu e n puterea mea. Nu conta cat de multa dreptate avea Jacob, eu nu mai putea sa plec, nu mai puteam s-o las. Era decizia ei. - In a cui, atunci?, A mormait. Privirea imi cobori catre Bella, vaznd ca-si face griji privind conversatia noastra. M-am pierdut in ochii ei, uitand de Jacob, uitand unde ma aflu si de ce eram acolo. Ochii ei de ciocolata ma inundara intr-o caldura nefireasca, conferind intensitate cuvintelor mele. - A ei. Invat repede, Jacob Black, si nu fac aceeasi greseala de doua ori. Raman pana imi ordona ea sa plec. Ea se uita napoi la mine, vaznd angajamentul n ochii mei. Eu nu o voi parasi niciodata. - Niciodata, a soptit ea, pierduta in privirea mea.

Jacob si-a dres glasul si Bella si-a indreptat privirea incruntata spre el. - Mai vrei ceva, Jacob? Ai vrut sa-mi creezi probleme misiune indeplinita. Probabil ca Charlie ma va trimite la scoala militara. Dar asta nu ma va tine departe de Edward. Nimic nu ne poate desparti. Ce altceva mai vrei? - Vroiam doar sa le amintesc prietenilor tai strigoi cateva puncte cheie din tratatul pe care l-au semnat. Tratatul este singurul lucru care ma impiedica sa nu-i sfasii gatul chiar in clipa asta. Doar incearca, corcitura, am marait in gand. - N-am uitat. - Ce punct cheie? intreba Bella. - In tratat se specifica foarte calar: daca vreunul din ei musca un om, armistitiul s-a terminat. Se opri, nainte de a continua ncet, asigurndu-se ca subliniaza cuvintele sale pentru un efect maxim. Musca, nu ucide. Stiu ce vrea Bella. Este att de orbita de dragoste, ca s-ar sacrifica pentru tine. Si asta nu o pot permite. Nu pot sa-i pemit sa devna unul dintre voi. Cred ca as muri literalmente daca s-ar ajunge la asa ceva. Nu pot s-o pierd n acest fel, continua el, doar pentru mine. - Asta nu e treaba ta, striga Bella. Ce? NU! - Pe dracu nu Ea nu poate sa vrea asta! Nu, n-o pot pierde asa! Nu pot sa cred ca ea vrea asta! M-am indepartat putin de el, privindu-l pe Jacob cum se cutremura auzind marturisirea Bellei. Corpul lui a nceput sa se zdruncine n spasme ondulate, amenintnd sa-si dezlantuie lupul din el. Cazu n genunchi si-si aduse pumnii inclestati la tample, incercand cu disperare sa-si mentina calmul. - Jake? Esti bine? il intreba Bella, facand un pas spre el. Am cuprins-o repede de brat, fortandu-o sa stea in spatele meu. - Atentie! am avertizat-o. Nu se controleaza. Jacob se uita la mine, cu ochii plini de ura. Vibratiile au inceput sa dispara si el se ridica de la pamant. - Ah. Eu nu as rani-o niciodata. Nu pot spune acelasi lucru si despre tine. Ai distrus-o deja o data, esti dispus s-o faci din nou? Daca o iubesti cu adevarat, pleca si nu te mai intoarce niciodata. Ai elibera-o de obligatie. Nu o poti iubi cu adevarat daca esti dispus sa-i distrugi viata, sa-i iei sufletul! Am suierat la acuzatiile lui. O iubeam pe Bella, mai mult dect aceasta corcitura putea vreodata s-o faca! Era dorinta ei sa o schimb, nu a mea. Si eu chiar nu mai puteam sa-i refuz nimic, indiferent ce-mi cerea. Eram sclavul ei, legat de ea pentru totdeauna. Converatia noastra a fost brusc intrerupta de mugetul plin de furie a lui Charlie. - BELLA! INTRA IN CASA IN CLIPA ASTA!

Capitolul 32 Alegerea

Emotionata, Bella tremura ca raspuns la vocea furioasa a tatalui ei. - La dracu, a mormait. Expresia lui Jacob era rosie de rusine, neindraznind sa ridice privirea din pamant si frecandu-si ceafa cu mana. -mi pare rau pentru asta, murmura el. Trebuia sa fac tot ce pot-trebuia sa incerc Un geamat mi-a scapat printre buze auzind explicatia stupida a lui Jacob. Si-a ridicat privirea, strapungandu-ma ca o sageata, dar iam sustinut-o cu o forta egala. Unde este fata asta? Edward trebuia s-o aduca acasa pana acum. Masina lui o vad, dar unde sunt ei? Daca nu ajunge acasa in acest moment, o sa fie pedepsita pana la 30 de ani! Am strns bratul Bellei, pregatindu-ma s-o duc tatalui ei, inainte ca acesta sa afle ce se intampla-se aici . Ea a privit napoi peste umar, la Jacob, spunandu-i ironic, -Merci. Si nu am putut sa-mi retin un zambet usor. Bella s-a oprit o secunda si s-a uitat la mine. - Inca un lucru, i-am spus intorcandu-ma apoi spre Jacob. Noi nu am gasit nicio urma de-a Victoriei pe teritoriul nostru-voi ati gasit ceva? - Ultima oara a fost cand Bella eraplecata. Am lasat-o sa creada ca ne scapa-strangeam cercul in jurul ei, pregatindu-ne s-o atacam, dar apoi ea a zbughit-o ca din pusca. Din cate ne dam seama, a prins mirosul femeiusii voastre si a sters-o. Nu s-a mai apropiat de pamanturile noastre de atunci. Am ncuviintat, fiind recunoscator lui Jacob pentru aceasta informatie. Eram dornic s-o gasesc pe Victoria pentru a termina ceea ce incepusem, dar nu eram sigur ca as putea s-o mai parasesc pe Bella pentru a-mi indeplini scopul. O sa astept sa vina ea la noi. Si stiam ca se va intoarcein cele din urma. Si noi vom fi pregatiti. - Cnd se ntoarce, nu e problema voastra. Noi vom Jacob m-a oprit. - A omorat pe teritoriul nostru, suiera el. E a noastra! - Nu Am nceput, dar contra mea a fost oprita, nca o data, n mod neasteptat de Charlie. - BELLA! II VAD MASINA SI STIU CA ESTI PE ACOLO! DACA NU INTRI IN CASA INTR-UN MINUT! - Sa mergem! am ndemnat-o pe Bella, tragnd-o de brat. Ea a ezitat, privind inapoi la Jacob. Puteam sa miros lacrimile sarate ce se formau in ochii ei, dar a clipit repede, indepatandu-le. - Imi pare rau, am auzit soapta lui Jacob. - Pa, Bells.

- Ai promis, spuse ea. Ramanem prieteni nu-i asa? Am putut auzi tristetea si nesiguranta n vocea ei. Lacrimile amenintau sa curga din nou, in asteptarea raspunsului lui. El clatina din cap si buzelor ei au nceput sa tremure. Am strans-o usor de mna, ncercnd sa-i ofer sprijin. - Stii ca am incercat sa imi tin promisiunea, darNu stiu cum sa mai incerc. Nu acums-a oprit, departanduse de noi si am putut sa vad micile vibratii ce ii strabateau corpul, inca o data. Bella l-a privit cu nencredere si apoi m-a privit pe mine. Am putut vedea tulburarea din ochii ei, fiind nevoita sa aleaga ntre doi barbati care-o iubeau profund, pe care ea ii pretuia la fel de intens. Bella, imi pare rau. As vrea ca lucrurile sa stea altfel, dar eu nu poate fi prieten cu tine, atta timp ct esti cu el, atta timp ct intentionezi sa devi una de-a lor nu pot sa spun nici macar cuvintele Ea s-a uitat n spate, la Jacob si i-a intins mana, iar el murmura: Mi-e dor de tine. Degetele ei subtire le-au atins pe ale lui. - Si mie, sopti ea. - Jakeea a ncercat sa faca un pas spre el, dar am tras-o napoi, tinnd-o n bratele mele. Stiam ca Jacob era mult prea tensionat si ma temeam sa nu-si piarda controlul, transformandu-se aproape de ea si riscand s-o raneasca. Se uita la mine. E in regula, m-a asigurat ea. - Nu, nu e. - Da-i drumul, strica Jacob. Ea vrea! Vibratiile lui se intensificara in spasme, facandu-i pieptul si bratele sa tremure . Instinctiv, m-am chircit, mpingndu-o pe Bella n spatele meu. Ea si-a tinut respiratia si mi-a strns talia. - Nu! Edward Niciunul dintre noi nu s-a miscat. Eram blocati in pozitiile noastre, fiecare asteptandu-l pe celalalt sa atace. Sa punem capat acestui fapt, chiar aici, chiar acum! - ISABELLA SWAN! - Hai odata! Charlie e furios! Bella ma implora, tragnd de bratele mele.Grabeste-te! Mi-am pastrat ochii pe Jacob, dar ncet, m-am indepartat de el. Am tras-o pe Bella spre mine si am nceput sa mergem spre casa. Am mers in tacere; singurul sunet ce se auzea era cel al inimii ei, intrerupand astfel linistea dintre noi. Cnd am iesit dintre copaci, indepartandu-ne de ei, l-am vazut pe Charlie. Avea fata nrosita si bratele sale erau ferm ndoite peste piept. Scrajnii usor cand a vazut ca Bella tremura langa mine. - Sunt aici, i-am promis. Ea a respirat profund si s-a uitat la mine. Am zmbit linistitor si si-a ntors privirea ca sa ndeplineasca ochii suparati ai tatalui ei. - Aveti vreo explicatie pentru aceasta, domnisoara?

Isi intoarse, apoi privirea spre mine: - Cred ca e timpul sa pleci acasa, Edward. Eu si Bella trebuie sa discutam unele lucruri. Am stors-o de mna si am dat din cap. Noapte buna, Bella, am soptit si fara tragere de inima i-am lansat mana intorcandu-ma spre masina mea. Ea mi-a mai dat inca o privire, iar eu i-am dat un zmbet linistitor. Am mers prin gazonul umed spre masina mea, aruncand o privire inapoi, printre copaci, vazand ca Jacob plecase. Inima ma durea pentru Bella si senzatia de durere era pentru ea. Fara ndoiala, ea era prea trista pentru a-i face fata tatalui ei chiar acum. Fusese fortata sa aleaga ntre iubirea pentru un vampir si prietenia pentru un varcolac. Desi, se pare ca am cstigat aceasta batalie, n-am simtit niciun motiv pentru a sarbatori. Pentru moment, Bella m-a ales pe mine, dar stiam ca Jacob nu va renunta asa usor. Chiar daca intalnirea noastra fusese scurta, mi-am dat seama ca sentimentele lui erau puternice, mai puternice decat credea sau realiza Bella. Am deschis portiera masinii si alunecad inauntru, am plecat ascultand gandurile lui Charlie, pana cand acestea au palit in departare. Am accelerat masina catre limitele sale, nerabdator sa treaca timpul mai repede si sa ma pot intoarce la Bella. Am parcat masina in fata casei si Alice s-a asezat pe capota Jeep-ului lui Emmett, asteptndu-ma. Avea privirea trista cand se uita la mine. - mi pare rau ca nu am vazut, Edward, mormai ea, uitandu-se n jos la picioarele ei. - Este bine, Alice. Pana la urma Charlie ar fi aflat despre cascadoriile Bellei cu motocicleta. - Stiu, dar este chiar att de frustrant. Nu nteleg modul n care acesti lupi ma impiedica sa vad. Eu nu ii pot vedea si atunci cand Bella este cu ei nu pot s-o vad nici pe ea. E o intreaga nebunie! Ochii ei strafulgerau de iritare si nu mi-am putut retine chicotitul care scapa printre buzele mele. Ea imi araunca o privire urata. - Nu e amuzant! Imagineaza-ti cum te-ai simti tu daca nu ai putea sa-ti folosesti capacitatea? Cum ar fi daca nu ai mai putea auzi gandurile fiecarei persoane din jurul tau? Am ridicat o spranceana la ea. - Oh, bine, ofta ea, incrucisandu-si bratele. Dar asta e doar cu Bella. Imagineaza-ti ce ar fi daca nu ai putea sa auzi candurile unei specii intregi! - Cred ca m-as descurca cu asta, i-am raspuns, ridicand cu nonsalanta din umeri. - Uhh! Ea isi arunca bratele n aer si pornii inapoi spre casa. Sora mea ma exasperase pentru moment, asa ca m-am intors si am fugit napoi nspre casa Bellei. Cu cat ma apropiam mai mult, cu atat auzeam mai tare sunetul televizorului si pe Charlie bombanind pentru sine.

Fereastra Bellei era larg deschisa, perdeaua fluturand usor in bataia vantului. n tacere, am scanat casa si am tras cu ochiul pe fereastra ei. Plangea, trupul ei fiind scuturat usor de suspine. Mirosul lacrimilor ei plutea in aer. Bella nu se misca asa ca am urcat la fereastra, coborand usor in camera ei si asezandu-ma langa ea; imediat mi-am nfasurat bratele n jurul ei incercand s-o linistesc. Ea s-a cuibarit incet langa trupul meu suspinand in continuare. Nu am vorbit. Nici eu, nici ea. Doar am strans-o in brate in timp ce plangea. Inima mi s-a rupt pentru ea, cu fiecare lacrima care cadea. n acest moment, l-am urt pe Jacob. L-am urt, nu pentru ca era concurentul meu, ci pentru capacitatea lui de a provoca durere celor pe care-i iubea cel mai mult. Bella isi sterse ochii si se ridica, privindu-ma. I-am zmbit calduros, mangaindu-i usor fata. A zambit slab, cuibarindu-si obrazul in mana mea. Inchise ochii si eu m-am aplecat incet, saruta-o pe frunte. Ea a lasa sa iasa un oftat moale in timp ce am inceput sa-i acopar fata cu sarutari usoare. I-am sarutat fruntea, pleoapele, obrajii, linia maxilarului. Un sarut pentru fiecare lacrima. Ma rugam ca sarutarile mele sa poata alunga durerea din sufletul ei. n cele din urma, mi-am apropiat buzele, sarutand-o. Un curent electric m-a strabatut cand buzele noastre sau atins. Buzele ei erau moi si calde si au cedat sub presiunea mea. Am tinut-o in brate, tragadu-o spre mine, incurcandu-mi mainile in parul ei. Ea a raspuns, strangandu-si bratele n jurul gtului meu si topindu-se n mbratisarea noastra. Intr-un final, m-am departat de ea, oftand usor. Ea s-a uitat la mine, cu obrajii rosii. - Imi pare rau, a soptit. - Nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze, iubire, i-am raspuns, sarutandu-o pe frunte. Ea a nchis ochii, si a adormit, corpul ei fiind epuizat de la emotiile prin care trecuse. M-am uitat cum pieptul i se ridica si cobora cu fiecare respiratie. Mi-am ridicat un deget pentru a-i netezi fruntea brazdata, dandu-i la o parte parul ce cazuse pe fata ei. Privirea ii era senina. Degetele mele urmara, contururile moi ale fatei ei, buzele ei tremurara usor cand simtira atingerea rece a pielii mele. Pleoapele ei fluturara, dar nu se trezi. Era minunata, aveam langa mine un inger frumos. Inima mia tresarit usor intelegand faptul ca ea, m-a ales pe mine. Mai presus de toti ceilalti, ea m-a ales pe mine. Inca o data m-am aplecat si i-am sarutat fruntea. - Te iubesc, Bella, am soptit. Mereu si mereu, te iubesc.