Sunteți pe pagina 1din 92
I NGINERIE BIOMEDICALA Curs 4

INGINERIE BIOMEDICALA

Curs 4

INVESTIGAREA SI TERAPIA

SISTEMULUI CARDIOVASCULAR

1.1 Electrocardiografie

1.1.1 Vector cardiac, plane ECG, proiectii

1.1.2 Electrograful (EKG)

CARDIOVASCULAR  1.1 Electrocardiografie  1.1.1 Vector cardiac, plane ECG, proiectii  1.1.2 Electrograful (EKG)

1.1 ELECTROCARDIOGRAFIE

Electrocardiografia (ECG) este tehnica masurarii si reprezentarii grafice a potentialelor electrice generate de inima si transmise la suprafata corpului.

tehnica masurarii si reprezentarii grafice a potentialelor electrice generate de inima si transmise la suprafata corpului.

ELECTROCARDIOGRAMA

1)

Definiţie

2)

Istoric

3)

Principiu

4)

Electrozi şi derivaţii

5)

Analiza ECG

1) Definiţie 2) Istoric 3) Principiu 4) Electrozi şi derivaţii 5) Analiza ECG

ELECTROCARDIOGRAMA

1)

Definiţie

2)

Istoric

3)

Principiu

4)

Electrozi şi derivaţii

5)

Analiza ECG

1) Definiţie 2) Istoric 3) Principiu 4) Electrozi şi derivaţii 5) Analiza ECG

DEFINIŢIE

Rezultatul modificărilor electrice care activează contracţia atriilor şi ventriculilor

Reprezintă înregistrarea la suprafaţa corpului a variaţiilor de potenţial ale

câmpului electric cardiac, produse de depolarizarea şi repolarizarea celulelor miocardice

de potenţial ale câmpului electric cardiac, produse de depolarizarea şi repolarizarea celulelor miocardice

ELECTROCARDIOGRAMA

1. Definiţie

2. Istoric

3. Principiu

4. Electrozi şi derivaţii

5. Convenţii în electrocardiografie

6. Electrogeneza undelor ECG

7. Analiza ECG

4. Electrozi şi derivaţii 5. Convenţii în electrocardiografie 6. Electrogeneza undelor ECG 7. Analiza ECG

ISTORIC

1791 Galvani a emis teoria ”electricităţii animale”

1792 Volta – electricitatea se datorează conţinutului organismelor în metale şi

diferenţa de concentraţie a acestora generează curentul electric

Entuziasm folosirea curentului electric pentru reanimarea unor decedaţi (studii pe criminali spânzuraţi)

 Entuziasm – folosirea curentului electric pentru reanimarea unor decedaţi (studii pe criminali spânzuraţi)

ISTORIC

1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller din

Londra a publicat primele studii de

electrocardiografie umană, realizate cu un electrometru capilar

1889 Fiziologul olandez Willem Einthoven l-a văzut pe Waller demonstrându-şi experimentul cu ocazia Primului Congres al Fiziologilor din Bale. Jimmy

1890 GJ Burch din Oxford a imaginat un

dispozitiv de corectare a oscilaţiilor electrometrului

1893 Willem Einthoven introduce termenul de

electrocardiogramă” la întrunirea Asociaţiei

Medicale Olandeze

1893 Willem Einthoven introduce termenul de “ electrocardiogramă ” la întrunirea Asociaţiei Medicale Olandeze

ISTORIC

1901

ISTORIC  1901  Einthoven inventează un nou dispozitiv pentru înregistrarea EKG, din electrozi din argint
ISTORIC  1901  Einthoven inventează un nou dispozitiv pentru înregistrarea EKG, din electrozi din argint

Einthoven inventează un nou dispozitiv pentru înregistrarea EKG, din electrozi din argint

1924

Willem Einthoven câştigă premiul Nobel pentru inventarea electrocardiografului

electrozi din argint  1924  Willem Einthoven câştigă premiul Nobel pentru inventarea electrocardiografului

ELECTROCARDIOGRAMA

1)

Definiţie

2)

Istoric

3)

Principiu

4)

Electrozi şi derivaţii

5)

Analiza ECG

1) Definiţie 2) Istoric 3) Principiu 4) Electrozi şi derivaţii 5) Analiza ECG

PRINCIPIU

Inima poate fi considerată o baterie, un generator de curent electric inclus într-

un volum conductor (corp)

Inima generează un câmp electric ce poate fi evidenţiat la suprafaţa corpului, prin electrozi plasaţi pe tegument

Inima generează un câmp electric ce poate fi evidenţiat la suprafaţa corpului, prin electrozi plasaţi pe

PRINCIPIU

Depolarizare şi Repolarizare

În repaus, cardiomiocitele sunt

încărcate pozitiv pe versantul extern

al membranei şi negativ la interior

În timpul depolarizării, potenţialul de membrană se inversează. Negativitatea de repaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoi interiorul devine pozitiv ca urmare a influxului de Na + .

de repaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoi interiorul devine pozitiv ca urmare a

POTENŢIALUL DE ACŢIUNE

P OTENŢIALUL DE ACŢIUNE

CONDUCEREA IMPULSULUI ELECTRIC ÎN INIMĂ

Este realizată de către ţesutul nodal al inimii format din:

realizată de către ţesutul nodal al inimii format din:  Nodul sino-atrial  Nodul atrio-ventricular 

Nodul sino-atrial

Nodul atrio-ventricular

Fasciculul Hiss

Reţeaua Purkinje

CONDUCEREA IMPULSULUI ELECTRIC ÎN INIMĂ

Nodul sino-atrial este format dintr- un grup de celule specializate, cu

este format dintr- un grup de celule specializate, cu proprietatea de a descărca automat impulsuri electrice

proprietatea de a

descărca automat

impulsuri electrice (principalul

pacemaker al

inimii) aflat la nivelul atriului drept

CONDUCEREA IMPULSULUI ELECTRIC ÎN INIMĂ

Mai multe căi internodale fac legătura între NSA şi nodul atrio- ventricular (NAV)

ELECTRIC ÎN INIMĂ  Mai multe căi internodale fac legătura între NSA şi nodul atrio- ventricular

CONDUCEREA IMPULSULUI ELECTRIC ÎN INIMĂ

NAV se continuă cu

fasciculul Hiss care se

continuă mai departe în peretele septului interventricular:

după un scurt traiect, el

se împarte în două

ramuri dreaptă şi stângă

la nivelul NAV are loc o întârziere a transmiterii impulsului

electric, care permite

atriilor să îşi definitiveze contracţia şi înainte de iniţierea contracţiei ventriculare

electric , care permite atriilor să îşi definitiveze contracţia şi înainte de iniţierea contracţiei ventriculare

CONDUCEREA IMPULSULUI ELECTRIC ÎN INIMĂ

Aceste fibre se continuă apoi spre apex unde se împart în mai multe fibre Purkinje mici care se distribuie

apoi spre apex unde se împart în mai multe fibre Purkinje mici care se distribuie celulelor

celulelor

contractile

ventriculare

ELECTROCARDIOGRAMA

1)

Definiţie

2)

Istoric

3)

Principiu

4)

Electrozi şi derivaţii

5)

Analiza ECG

1) Definiţie 2) Istoric 3) Principiu 4) Electrozi şi derivaţii 5) Analiza ECG

ELECTROZI ŞI DERIVAŢII

O derivaţie este formată din doi

electrozi care culeg variaţiile de potenţial electric produse în cursul ciclului cardiac

1. BIPOLARE

Derivaţiile standard ale membrelor: DI, DII,

DIII

2. UNIPOLARE

Derivaţiile unipolare ale membrelor: aVR, aVL, aVF

Derivaţiile unipolare precordiale:V1-V6

2. UNIPOLARE  Derivaţiile unipolare ale membrelor: aVR, aVL, aVF  Derivaţiile unipolare precordiale:V 1-V6

VECTOR CARDIAC, PLANE ECG, PROIECTII

Ciclul cardiac este o succesiune de contractii (sistole) si relaxari (diastole) ale miocardului. Activarea unei parti a

tesutului muscular al inimii provoaca o polarizare electronegativa a acestuia si o polarizare electropozitiva a zonei neactivate vecine, ceea ce produce un câmp electric.

Potentialul maxim defineste polii electrici, care împreuna

cu câmpul aferent formeaza un dipol electric caracterizat printr-un moment electric dipolar numit vectorul cardiac

printr-un moment electric dipolar numit vectorul cardiac Câmpul electric creat de dipolul cardiac (a) si curbele

Câmpul electric creat de dipolul

cardiac (a) si curbele descrise de

vârful vectorului cardiac în ciclul cardiac (b)

Câmpul electric creat de dipolul cardiac (a) si curbele descrise de vârful vectorului cardiac în ciclul

PLANELE ELECTROCARDIO-GRAFICE

ECG analizeaza variatiile în timp ale proiectiilor vectorului cardiac în cele trei plane ortogonale:

frontal, transversal si sagital

Vectorcardiografia masoara si reprezinta curbele

închise în spatiu

masoara si reprezinta curbele închise în spatiu Planele electrocardio-grafice: frontal (xy), transversal

Planele electrocardio-grafice: frontal (xy), transversal (xz) si sagital (yz)

si reprezinta curbele închise în spatiu Planele electrocardio-grafice: frontal (xy), transversal (xz) si sagital (yz)

MASURAREA VECTORULUI CARDIAC ÎN PLAN FRONTAL

Proiectiile unui vector într-un plan pot fi

reconstituite daca se cunosc proiectiile pe doua axe. În ECG se folosesc, pentru planul frontal, masurari pe trei directii care formeaza un

triunghi echilateral numit triunghiul lui

Einthoven

pe trei directii care formeaza un triunghi echilateral numit triunghiul lui Einthoven Masurarile sunt: bipolare unipolare

Masurarile sunt:

bipolare

unipolare

pe trei directii care formeaza un triunghi echilateral numit triunghiul lui Einthoven Masurarile sunt: bipolare unipolare

MASURARILE BIPOLARE

amplificatorul preia semnale pe ambele intrari de la electrozi “calzi” Derivatiile bipolare sunt notate cu I, II, III. Culegerea I reda semnalul cules între mâna

dreapta (RA Right Arm, electrodul fiind

conectat la borna ““ a amplificatorului) si mâna stânga (LA Left Arm, electrod conectat la borna “+”).

la borna “  “ a amplificatorului) si mâna stânga (LA – Left Arm, electrod conectat

MASURARILE UNIPOLARE

sunt notate cu VR, VL si VF si reprezinta variatiile în timp ale potentialelor mâinilor dreapta, stânga si piciorului stâng fata de potentialul de referinta (Figura). Masurarile

marite (aVR, aVL si aVF) au amplitudini cu 50%

mai mari decât cele normale si considera pentru referinta media potentialelor celorlalte doua extremitati.

cu 50% mai mari decât cele normale si considera pentru referinta media potentialelor celorlalte doua extremitati.
cu 50% mai mari decât cele normale si considera pentru referinta media potentialelor celorlalte doua extremitati.

FORMA ECG

F ORMA ECG  Forma ECG scalare, de exemplu pentru derivatia a II- a, este redata

Forma ECG scalare, de exemplu pentru derivatia a II- a, este redata în Figura. Unda P corespunde

contractiei atriale (depolarizare atriala), complexul QRS corespunde contractiei (depolarizarii) ventriculare iar unda T este aferenta repolarizarii

ventriculare. Uneori, între undele T si P apare unda

U, având origine incerta. Amplitudinea undei R este între 0.1 si 1 mV iar banda de frecventa a semnalului ECG este (0.05 100) Hz.

incerta. Amplitudinea undei R este între 0.1 si 1 mV iar banda de frecventa a semnalului

PROIECTIILE ÎN PLAN TRANSVERSAL/SAGITAL

În planul transversal sunt standardizate culegerile

monopolare

referinta este cel mediu al mâinilor dreapta, stânga si al piciorului stâng (potentialul Wilson cu electrod

central). Electrozii V se plaseaza direct pe pielea toracelui.

V 1 , …, V 6

(Figura). Potentialul de

toracelui. V 1 , …, V 6 (Figura). Potentialul de Proiectiile în planul sagital se folosesc

Proiectiile în planul sagital se folosesc în cazuri speciale si nestandardizat. Ele

sunt monopolare si implica introducerea

electrodului cald prin cateterism în esofag, ceea ce constituie o metoda invaziva si neplacuta.

implica introducerea electrodului cald prin cateterism în esofag, ceea ce constituie o metoda invaziva si neplacuta

DERIVAŢIILE STANDARD ALE MEMBRELOR

DI

electrodul + e plasat pe membrul superior stâng electrodul e plasat pe membrul superior drept

DI  electrodul + e plasat pe membrul superior stâng  electrodul – e plasat pe

DERIVAŢIILE STANDARD ALE MEMBRELOR

DII

electrodul e plasat pe membrul superior drept electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng

DII  electrodul – e plasat pe membrul superior drept  electrodul + e plasat pe

DERIVAŢIILE STANDARD ALE MEMBRELOR

DIII

electrodul e plasat pe membrul superior stâng electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng

DIII  electrodul – e plasat pe membrul superior stâng  electrodul + e plasat pe

TRIUNGHIUL LUI EINTHOVEN

T RIUNGHIUL LUI E INTHOVEN

DERIVAŢIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR

D ERIVAŢIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR  aVR, aVL şi aVF  explorează planul frontal al inimii

aVR, aVL şi aVF

explorează planul frontal al inimii

electrodul explorator (pozitiv) se plasează pe R, L sau F, iar ceilalţi doi electrozi se leagă împreună, reprezentând electrodul de referinţă (negativ)

pe R, L sau F, iar ceilalţi doi electrozi se leagă împreună, reprezentând electrodul de referinţă

DERIVAŢIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR

aVR

perpendiculară pe

DIII

culege diferenţa de

potenţial dintre R

(electrodul pozitiv) şi L şi F legaţi

împreună

(electrodul negativ)

diferenţa de potenţial dintre R (electrodul pozitiv ) şi L şi F legaţi împreună (electrodul negativ

DERIVAŢIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR

aVL

perpendiculară pe

DII

culege diferenţa de

potenţial dintre L

(electrodul pozitiv) şi R şi F legaţi

împreună

(electrodul negativ)

diferenţa de potenţial dintre L (electrodul pozitiv ) şi R şi F legaţi împreună (electrodul negativ

DERIVAŢIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR

aVF

D ERIVAŢIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR  aVF  perpendiculară pe DI  culege diferenţa de potenţial

perpendiculară pe

DI

culege diferenţa de

potenţial dintre F

(electrodul pozitiv) şi R şi L legaţi împreună

(electrodul negativ)

DERIVAŢIILE UNIPOLARE PRECORDIALE

D ERIVAŢIILE UNIPOLARE PRECORDIALE

DERIVAŢIILE UNIPOLARE PRECORDIALE

V1, V2, V3, V4, V5, V6

electrodul explorator (pozitiv) este plasat succesiv pe torace în diferite zone precordiale, iar electrodul de referinţă (negativ, electrodul central Wilson) se realizează prin unirea electrozilor R, L şi F

explorează planul orizontal al inimii

electrodul explorator este plasat pentru:

V1, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea dreaptă a sternului

V2, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea stângă a sternului

V3, între V2 şi V4

V4, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioclaviculară

V5, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară anterioară

V6, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioaxilară

în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară anterioară  V6 , în spaţiul 5 intercostal, pe

DERIVAŢIILE UNIPOLARE PRECORDIALE

Pot fi aplicate şi derivaţii suplimentare stângi:

V7, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară posterioară stângă V8, tot în spaţiul 5 intercostal, pe linia scapulară medie stângă

V9, pe linia paravertebrală stângă, la jumătatea distanţei dintre V8 şi coloana vertebrală.

De asemenea pot fi utile pentru diagnosticul unui infarct miocardic

de ventricul drept şi precordialele drepte: V3R, V4R, V5R şi V6R, cu

localizare simetrică cu cea a

precordialelor stângi

drept şi precordialele drepte: V3R , V4R , V5R şi V6R , cu localizare simetrică cu

SISTEMUL HEXAXIAL

Prin suprapunerea derivaţiilor

unipolare şi bipolare ale membrelor într-un singur punct, rezultă sistemul hexaxial

Prin suprapunerea derivaţiilor unipolare şi bipolare ale membrelor într-un singur punct, rezultă sistemul hexaxial

SISTEMUL HEXAXIAL

După cum se observă din sistemul hexaxial:

derivaţiile DII, DIII şi aVF sunt derivaţiile inferioare (electrodul pozitiv la F)

derivaţiile DI şi aVL (electrodul pozitiv la L) (dar şi V5, V6) sunt derivaţiile laterale

aVR este de sens opus faţă de celelalte derivaţii, ceea ce explică aspectul său ECG; explorează interiorul cavităţii ventriculare

opus faţă de celelalte derivaţii, ceea ce explică aspectul său ECG; explorează interiorul cavităţii ventriculare

SISTEMUL HEXAXIAL în plus:

V1 şi V2 explorează ventriculul drept, fiind denumite precordiale drepte

V3 şi V4 explorează septul interventricular, fiind denumite derivaţii intermediare, septale sau tranziţionale

Derivaţiile V4, V5 investighează peretele

anterior al ventriculului

stâng

V5 şi V6 explorează ventriculul stâng, fiind denumite precordiale stângi

anterior al ventriculului stâng  V5 şi V 6 explorează ventriculul stâng, fiind denumite precordiale stângi

DERIVAŢIILE PE SCURT

Derivaţiile membrelor Bipolare I, II, III (derivaţiile standard ale membrelor) Unipolare aVR, aVL, aVF
Derivaţiile
membrelor
Bipolare
I, II, III
(derivaţiile standard ale
membrelor)
Unipolare
aVR, aVL, aVF
Derivaţiile precordiale -
Derivaţiile
precordiale
-
V 1 -V 6
V 1 -V 6
I, II, III (derivaţiile standard ale membrelor) Unipolare aVR, aVL, aVF Derivaţiile precordiale - V 1

ELECTROGRAFUL (EKG)

Electrocardiograful este aparatul folosit pentru masurarea si redarea grafica a vectorului cardiac. În cazul redarii scopice el se numeste electrocardioscop (monitor cardiac). EKG masoara diferentele de potential dintre doua puncte ale câmpului electric cardiac. Daca diferenta este zero pe afisaj apare o dreapta orizontala - linia izoelectrica.

Marimea potentialului înregistrat depinde de:

(i) apropierea electrozilor de inima;

(ii) unghiul vectorului cardiac cu axul derivatiei curente;

(iii) neomogenitatea mediului conductor al corpului;

(iv) plasarea excentrica a dipolului cardiac în mediul conductor uman

neomogenitatea mediului conductor al corpului;  (iv) plasarea excentrica a dipolului cardiac în mediul conductor uman

SCHEMA BLOC DE PRINCIPIU A UNUI EKG PENTRU UN SINGUR CANAL

S CHEMA BLOC DE PRINCIPIU A UNUI EKG PENTRU UN SINGUR CANAL  selectorul de derivatii

selectorul de derivatii standard (1),

preamplificatorul flotant (2),

amplificatorul ce comanda inscriptorul (3),

înregistratorul grafic (4)

blocul de etalonare (5) care genereaza un semnal

de test de 1 mV ce produce o anumita deviatie a penitei inscriptorului (10 mm de exemplu).

(5) care genereaza un semnal de test de 1 mV ce produce o anumita deviatie a

SCHEMA BLOC A UNUI EKG PORTABIL

S CHEMA BLOC A UNUI EKG PORTABIL  bloc repetor (R)  selector de derivatii (SD)

bloc repetor (R)

selector de derivatii (SD)

preamplificator PAD1

modulator-demodulator sincron

amplificator de curent alternativ A 2

FS este un filtru de semnal parazitar electromiografic

A 3 este un amplificator cu reglaj in trepte

CRT este un circuit de revenire a traseului

preamplificator PAD2

limitatorul L

amplificatorul final de putere (AF)

unitatea de scriere (US)

generatorul G

reglajul încalzirii penitei (RIP)

servomotorul de c.c. (M)

tahogeneratorul (TG)

blocul de temporizare (BT)

reglajul încalzirii penitei (RIP)  servomotorul de c.c. (M)  tahogeneratorul (TG)  blocul de temporizare

ELECTROCARDIOGRAMA

ELECTROCARDIOGRAMA

ELECTROCARDIOGRAMA

1)

Definiţie

2)

Istoric

3)

Principiu

4)

Electrozi şi derivaţii

5)

Analiza ECG

1) Definiţie 2) Istoric 3) Principiu 4) Electrozi şi derivaţii 5) Analiza ECG

STANDARDIZAREA ECG

implică:

pe verticală:

1mm = 0,1mV, permiţând aprecierea

amplitudinii

undelor

pe orizontală:

1mm = 0,04

secunde (la viteza de 25 mm/sec), permiţând aprecierea duratei undelor şi intervalelor

 1mm = 0,04 secunde (la viteza de 25 mm/sec), permiţând aprecierea duratei undelor şi intervalelor

UNDA P

U NDA P  reprezintă depolarizarea atrială şi este:  rotunjită, simetrică,  pozitivă în DII,

reprezintă depolarizarea atrială şi este:

rotunjită, simetrică,

pozitivă în DII, DIII şi aVF şi negativă în aVR

cu durata: 0,08-0,12 sec

amplitudinea maximă în DII (0,25 mV) defineşte RITMUL SINUSAL

în aVR  cu durata: 0,08-0,12 sec  amplitudinea maximă în DII ( 0,25 mV) 

INTERVALUL PR (PQ)

I NTERVALUL PR (PQ)  cuprinde depolarizarea atrială şi conducerea intraatrială şi atrioventriculară  are

cuprinde depolarizarea atrială şi conducerea

intraatrială şi atrioventriculară

are durata normală: 0,12-0,20 sec

se scurtează cu creşterea frecvenţei cardiace (FC)

durata sa creşte odată cu tonusul vagal

0,12-0,20 sec  se scurtează cu creşterea frecvenţei cardiace (FC)  durata sa creşte odată cu

COMPLEXUL QRS

C OMPLEXUL QRS  semnifică depolarizarea ventriculară şi este format din:  unda Q , prima

semnifică depolarizarea ventriculară şi este format din:

unda Q, prima undă negativă, reprezintă depolarizarea

septului interventricular

unda R, prima undă pozitivă, reprezintă depolarizarea simultană a ventriculului drept şi a regiunii apicale şi centrale a ventriculului stâng unda S, a doua undă negativă, este dată de depolarizarea

regiunii posterobazale a ventriculului stâng

stâng  unda S , a doua undă negativă, este dată de depolarizarea regiunii posterobazale a

COMPLEXUL QRS

C OMPLEXUL QRS  în cazul prezenţei mai multor unde pozitive, prima dintre ele se notează

în cazul prezenţei mai multor unde pozitive, prima dintre ele se notează R, iar următoarele unde pozitive:

R΄, R΄΄ etc. dacă complexul depolarizării ventriculare este format doar dintr-o deflexiune negativă, se numeşte QS durata: 0,08-0,10 sec

depolarizării ventriculare este format doar dintr- o deflexiune negativă, se numeşte QS  durata: 0,08-0,10 sec

COMPLEXUL QRS

C OMPLEXUL QRS  amplitudinea: minimum 5 mm in derivaţiile standard şi minimum 10 mm în

amplitudinea: minimum 5 mm in derivaţiile standard şi minimum 10 mm în precordiale. Sub aceste valori se

consideră microvoltaj şi peste aceste valori macrovoltaj. Deflexiunile de peste 3 mm sunt notate cu litere mari (Q; R; S), iar cele sub 3 mm cu litere mici (q, r, s)

macrovoltaj. Deflexiunile de peste 3 mm sunt notate cu litere mari (Q; R; S), iar cele

SEGMENTUL ST

S EGMENTUL ST  reprezintă porţiunea iniţială, lentă a repolarizării ventriculare  începe la punctul J

reprezintă porţiunea iniţială, lentă a repolarizării ventriculare

începe la punctul J (“junction”), situat la limita dintre unda S şi segmentul ST, trebuie să fie situat pe linia izoelectrică sau la 1mm deasupra sau dedesubt de aceasta este orizontal şi izoelectric

să fie situat pe linia izoelectrică sau la 1mm deasupra sau dedesubt de aceasta  este

UNDA T

U NDA T  reprezintă porţiunea terminală, rapidă a repolarizării ventriculare  este rotunjită,

reprezintă porţiunea terminală, rapidă a repolarizării ventriculare

este rotunjită, asimetrică, cu panta ascendentă mai lentă şi cea descendentă mai rapidă

concordantă ca sens cu complexul QRS

amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea a complexului QRS

mai rapidă  concordantă ca sens cu complexul QRS  amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea

INTERVALUL QT

I NTERVALUL QT  defineşte durata totală a depolarizării şi repolarizării ventriculare  variază invers

defineşte durata totală a depolarizării şi repolarizării ventriculare

variază invers proporţional cu frecvenţa cardiacă valorile sale se pot corecta în funcţie de frecvenţa cardiacă (QTc), conform formulei Bazett: QTc = QT/√RR, unde RR este intervalul RR în ms limita superioară a intervalului QTc este de 0,45 sec

Bazett : QTc = QT/√RR, unde RR este intervalul RR în ms  limita superioară a

DETERMINAREA AXULUI ELECTRIC AL INIMII

Axul electric

reprezintă direcţia procesului de activare cardiacă proiectat în derivaţiile membrelor

rezultă din sumarea în plan frontal a vectorilor electrici generaţi în cursul depolarizării şi

repolarizării atriilor şi ventriculilor şi se reprezintă

sub forma unui vector în sistemul de referinţă hexaxial

De obicei, se determină axul depolarizării ventriculare (AQRS) care poate fi:

normal: între 30 şi +110 grade

deviat patologic la stânga: între 30 şi –90 grade

patologic la stânga : între – 30 şi – 90 grade  deviat patologic la dreapta

deviat patologic la dreapta: între +110 şi +180 grade

DETERMINAREA AXULUI ELECTRIC AL INIMII

Pentru a calcula AQRS:

se determină suma algebrică a deflexiunii maxime

pozitive cu deflexiunea maximă negativă, în două din derivaţiile planului frontal care sunt perpendiculare valoarea obţinută se reprezintă ca vector în sistemul hexaxial, ţinând seama de polaritate

se trasează perpendiculare din vârful vectorilor

reprezentaţi se uneşte centrul sistemului hexaxial cu punctual de intersecţie a celor două perpendiculare, rezultând AQRS

 se uneşte centrul sistemului hexaxial cu punctual de intersecţie a celor două perpendiculare, rezultând AQRS
Ax electric la aprox +60 o
Ax electric la aprox
+60 o

DETERMINAREA AXULUI ELECTRIC AL INIMII

Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii:

se observă în care derivaţie a planului frontal, amplitudinea QRS este maximă; derivaţia respectivă corespunde poziţiei axului electric Exemple:

S maxim în aVF → AQRS la -90 grade

R maxim în aVL → AQRS la -30 grade

axului electric  Exemple:  S maxim în aVF → AQRS la -90 grade  R

DETERMINAREA AXULUI ELECTRIC AL INIMII

Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii:

aspectul complexului QRS din derivaţiile DI sau DIII:

aspect RI RIII → AQRS normal

aspect RI SIII → AQRS deviat patologic la stânga

aspect SI RIII → AQRS deviat patologic la

dreapta.

normal  aspect RI SIII → AQRS deviat patologic la stânga  aspect SI RIII →

DETERMINAREA AXULUI ELECTRIC AL INIMII

LAD = -30 to -90 No Man’s Land Axis = -90 to +- 180 Normal
LAD = -30 to -90
No Man’s Land Axis
= -90 to +- 180
Normal Axis = -30 to +120
Land Axis = -90 to +- 180 Normal Axis = -30 to +120  LAD 

LAD

Anterior Hemiblock

Inferior MI

WPW right pathway

Emphysema

RAD

Children, thin adults

RVH

Chronic Lung Disease

WPW left pathway

Pulmonary emboli

Posterior Hemiblock

No Man’s Land

Emphysema

Hyperkalemia

Lead Transposition

V-Tach

RAD =+120 to +180

DETERMINAREA FRECVENŢEI CARDIACE

Frecvenţa cardiacă (FC) normală de repaus este de: 60-100/minut

Se ţine seama de următoarele principii:

viteza standard de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec

FC se exprimă în cicluri/minut se verifică dacă frecvenţa atrială este egală cu cea ventriculară

 FC se exprimă în cicluri/minut  se verifică dacă frecvenţa atrială este egală cu cea

DETERMINAREA FRECVENŢEI CARDIACE

FC poate fi determinată cu ajutorul ecuaţiei:

1 secundă

25mm

60 secunde

x

(1 minut)

x = 60x25 = 1500mm/minut. FC = 1500/intervalul R-R în mm

ecuaţiei: 1 secundă 25mm 60 secunde x (1 minut) x = 60x25 = 1500mm/minut. FC =

DETERMINAREA RAPIDĂ A FRECVENŢEI CARDIACE

Se poate face pe baza următoarelor principii:

hârtia ECG este marcată prin linii subţiri în pătrate mici cu latura de 1mm şi linii groase în pătrate mari cu latura de 5 mm la viteza de 25 mm/sec, la 1 minut (60 secunde) corespund 1500 mm

linii groase în pătrate mari cu latura de 5 mm  la viteza de 25 mm/sec,

DETERMINAREA RAPIDĂ A FRECVENŢEI CARDIACE

D ETERMINAREA RAPIDĂ A FRECVENŢEI CARDIACE  se caută pe ECG o undă R suprapusă peste

se caută pe ECG o undă R suprapusă peste o linie groasă şi se numără liniile groase după care apare următoarea undă R pentru a

aprecia FC astfel: 300, 150, 100, 75, 60, 50

undă R pentru a aprecia FC astfel: 300 , 150 , 100 , 75 , 60

http://www.youtube.com/watch?v=xS7LCUOWd5s

VARIANTE MODERNE

EKG moderne au un convertor analog-digital si o interfata

pentru trimiterea datelor numerice catre un sistem de

calcul. De asemenea, aparatul numit holter (EKG portabil) permite memorarea ECG pe o anumita durata, redarea de

30-60 ori mai rapida a semnalului înregistrat, alarmare în

caz de ECG anormala (cu un tahometru audibil) si teletransmiterea datelor pe linie telefonica sau unde radio (facilitate utila telemedicinei).

(cu un tahometru audibil) si teletransmiterea datelor pe linie telefonica sau unde radio (facilitate utila telemedicinei).
(cu un tahometru audibil) si teletransmiterea datelor pe linie telefonica sau unde radio (facilitate utila telemedicinei).

DE CE SE FACE MONITORIZAREA HOLTER ECG ?

Exista multe motive pentru care medicul poate solicita acest test :

pentru a ajuta la detectarea batailor neregulate ale inimii (aritmii cardiace)

pentru a ajuta la evaluarea durerii toracice

pentru a ajuta la verificarea activitatii inimii dupa

un atac de cord

pentru a ajuta la verificarea activitatii inimii dupa ce a fost introdus un stimulator cardiac

pentru a ajuta la verificarea efectului folosirii unor

anumite medicamente

pentru a ajuta la descoperirea cauzelor anumitor simptome, cum ar fi dificultati de respiratie, ameteli,

stare de confuzie sau lesin

la descoperirea cauzelor anumitor simptome, cum ar fi dificultati de respiratie, ameteli, stare de confuzie sau

ELECTROCARDIOSCOPUL CU MEMORIE

Electrocardioscopul (ECS) sau monitorul cardiac

preia semnalul ECG, îl amplifica si îl afiseaza pe un tub catodic. În plus, ECS calculeaza si afiseaza ritmul cardiac (inclusiv alarmarea în caz

de iesire din gama permisa) iar ECS moderne

permit prelucrari (semi)automate ale ECG.

cardiac (inclusiv alarmarea în caz de iesire din gama permisa) iar ECS moderne permit prelucrari (semi)automate
cardiac (inclusiv alarmarea în caz de iesire din gama permisa) iar ECS moderne permit prelucrari (semi)automate

VECTORCARDIOGRAFIE (VCG)

Vectorcardiografia este reprezentarea variatiei vârfului vectorului cardiac în spatiu în timpul

ciclului cardiac sau a proiectiilor sale în cele trei plane electrocardiografice, în timp real sau nu. VCG suplineste dezavantajele principale ale ECG

scalare: (a) nu reprezinta pozitia vectorului

cardiac si (b) precizia de masurare este diferita, datorita nesimetriei atenuarii pe cele trei axe a

potentialelor generate de inima.

Aparatul numit vectorcardiograf este de fapt

un vectorvoltmetru. Electrozii se plaseaza pe piele, pe directia celor trei axe. Electrozii auxiliari compenseaza atenuarile diferite pe axe.

Electrozii se plaseaza pe piele, pe directia celor trei axe. Electrozii auxiliari compenseaza atenuarile diferite pe

FONOCARDIOGRAFIE

Fonocardiografia (FCG) este tehnica de masurare si

redare a zgomotelor cardiace produse de curgerea

sângelui prin inima, de activitatea mecanica de contractie si relaxare a cordului si de închiderea si deschiderea valvulelor.

Sistolei ventriculare îi este asociat un zgomot având durata de (0.06 0.15) sec. si spectru în banda 30 130 Hz, numit zgomotul I

Sfârsitul sistolei ventriculare este marcat de zgomotul II, de durata 0.06 0.12 sec., banda de 100 150 Hz

si amplitudini mai mari ca zgomotul I. Aceste doua

zgomote sunt audibile normal.

Pe lânga ele mai exista zgomotul III (sau protodiastolic, durata 0.05 0.1 sec., banda 20-30 Hz) si zgomotul IV (sau presistolic, durata 0.05 0.1

sec., banda sub 20 Hz).

0.05 – 0.1 sec., banda 20-30 Hz) si zgomotul IV (sau presistolic , durata 0.05 –

PRELUCRARI AUTOMATE ALE ECG

În multe cazuri clinice analiza vizuala a unei ECG nu poate stabili exact diagnosticul pacientului, datorita numarului mare de parametri (cca. 20 pentru o singura derivatie)

care trebuie analizati si corelati între ei. În plus,

diagnosticarea precisa implica informatii corelate de la toate cele 12 derivatii.

si corelati între ei. În plus, diagnosticarea precisa implica informatii corelate de la toate cele 12

ECG DE ÎNALTA REZOLUTIE

ECG de înalta rezolutie (ECG-IR) a devenit un

standard pentru sistemele ECG digitale. Utilitatea metodei consta în capacitatea ei de a detecta si înregistra "potentialele tardive" care

pot aparea dupa complexul QRS. Având

amplitudini foarte mici (cca. 1 V), aceste semnale nu apar pe ECG standard si indica existenta unor regiuni anormale ale ventriculelor

responsabile pentru tahicardia ventriculara.

pe ECG standard si indica existenta unor regiuni anormale ale ventriculelor responsabile pentru tahicardia ventriculara.

ALTE METODE DE ANALIZA AVANSATA A

ECG

Tehnicile de filtrare adaptiva bazate pe algoritmul LMS

(Least Mean Square) sau pe filtre recurente duc la

cresterea raportului semnal / zgomot al biosemnalelor

Semnalul achizitionat este format din semnalul pur

(“dorit”, s) si din zgomotul n 1 cunoscut si necorelat cu semnalul util. Acelasi zgomot se aplica sursei de referinta.

Alte metode moderne de filtrare a semnalului ECG folosesc filtrarea multibanda, tehnici “wavelet” (ce permit analiza în domeniul timp-frecventa), operatori morfologici (eroziune, expandare, închidere, deschidere).

Metodele dinamicii neliniare si teoria haosului permit descrierea si analiza semnalelor biomedicale. De exemplu, metoda Takens a întârzierilor determina un atractor al sistemului dinamic în spatiul starilor K-dimensional, pornind doar de la reprezentarea în domeniul timp a

semnalului

al sistemului dinamic în spatiul starilor K-dimensional, pornind doar de la reprezentarea în domeniul timp a

TERAPIE SI MONITORIZARE CARDIACA

Defibrilatorul cardiac

Stimulatoare de ritm cardiac

Hemodializa

Defibrilarea este o tehnica de restabilire a ritmului cardiac normal prin aplicarea unui impuls de înalta tensiune si timp scurt miocardului. Defibrilatorul foloseste curentul de descarcare a unui condensator între doi electrozi aplicati pe toracele pacientului (Figura 1.51). Când este necesara corectarea unor aritmii, socul electric este sincronizat cu unda R, tehnica numindu-se cardioversie

Stimulatoarele de ritm cardiac (SRC) reprezinta o proteza a centrului autonom de conducere nervoasa a inimii (pacemaker).

Hemodializa este procesul cu ajutorul caruia sunt eliminate

substante toxice din sânge, prin trecerea sa prin tuburi cu membrane

semipermeabile (Figura 1.54). Solutia de dializa contine dextroza si saruri de Ca, Mg, K si Na. Prin echilibrarea presiunilor osmotice toxinele din sânge (acidul uric, ureea, creatinina) trec în lichidul de dializa, nu si celulele sanguine. Cantitatea de solutie transferata în baia de dializa se calculeaza dupa legile transferului de mase prin membrane semipermeabile. Sensul schimbului este determinat de

concentratiile solutiilor si de presiunile pe cele doua parti ale

membranei.

Sensul schimbului este determinat de concentratiile solutiilor si de presiunile pe cele doua parti ale membranei.
V Ă MULŢUMESC !

VĂ MULŢUMESC !

V Ă MULŢUMESC !