Sunteți pe pagina 1din 8

Proza lui Ioan Slavici contureaza o fresca a moravurilor si a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume in care triumfa

binele si adevarul, cinstea si dreptatea, norme etice pe care omul trebuie sa le respecte. Prozator ardelean, precursor al Iui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist,- un fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi marturiseste, ca adept inflacarat al lui Confucius, aplica in opera sa notiunea fundamentala de omenie, precum si principalele virtuti morale exprimate de acesta: sinceritatea, demnitatea, buna-credinta, franchetea, cinstea, iubirea de adevar etc, afirmand ca filozoful chinez este "cel mai cu minte dintre toti oamenii care le-au dat altora sfaturi". ("Educatia morala") intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moraj, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor. Semnificatia titlului este sugestiva, deoarece aceasta creatie este, mai intai, "romanul Marei", al carei destin constituie axa fundamentala a epicii, fiind si "prima femeie-capitalist din literatura noastra" (Nicolae ManolescU). Pe ea n-o intereseaza averea, ci banii, care ii aduc respect si impacare. Mara se incadreaza in vederile etice ale autorului, care considera ca oamenii trebuie sa fie chibzuiti, harnici si virtuosi, ea intruchipand un adevarat exemplu de moralitate. Tema romanului o constituie fresca sociala a lumii ardelenesti, cu moravurile ei specifice, asezata la interferenta satului cu orasul, intr-un targ ardelenesc, Radna, situat langa Lipova si aproape de Arad. Actiunea este plasata la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, cand relatiile capitaliste incipiente evolueaza spre structuri sociale mestesugaresti, cu randuieli stricte si cu o anumita psihologie, proprii burgheziei aflate in ascensiune. Structuri romanului Romanul "Mara" de loan Slavici este structurat in 21 de capitole, purtand titluri semnificative pentru continutul acestora: "Saracutii mamei", "Maica Aegidia", "Furtuna cea mare", "Ispita", "Datoria", "Blestemul casei", "Norocul casei", "Pace si liniste" etc. Opera se constituie prin imbinarea dintre romanul Marei, care urmareste destinul eroinei si romanul iubirii, care ilustreaza formarea si consolidarea cuplului erotic Persida-Natl. Relatarea actiunii se face din perspectiva auctoriala, adica naratiunea este la persoana a IlI-a, Slavici fiind omniscient si omniprezent. Romanul are si o certa valoare etnografica, prin descrierea obiceiurilor ardelenesti, atat cele religioase cat si acelea referitoare la cultura si mentalitatea oamenilor de diferite etnii, ce convietuiau pe aceste meleaguri: romani, sasi, unguri. Ca in orice roman, in "Mara" exista mai multe planuri de actiune care se intrepatrund si la care participa mai multe personaje bine individualizate si construite convingator de Slavici. Subiectul romanului Romanul incepe prin prezentarea personajului principal, Mara Barzovanu, "o precupeata" din Radna si prin fixarea locului unde urmeaza sa se petreaca actiunea. Mara ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca tanara, voinica, harnica si nu se plangea de noroc. Barbatul sau, Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse viata stand mai ales "la birt decat acasa", lasandu-le copiilor o livada de "vreo doua sute de pruni", o vie pe dealul Paulis si casa, care era a Marei, primita ca zestre cand se maritase. Radna este situata pe malul drept al Muresului, iar peste rau, pe malul stang, se afla Lipova, de unde, pana la Arad se fac numai "doua ceasuri". Pe coasta dealului se afla manastirea minoritatilor "Maria Radna", iar biserica romaneasca este numai la Lipova. Mara face negot, "vinde ce poate si cumpara ce gaseste", duce de la Radna "ceea nu gasesti la Lipova ori la Arad" si aduce de la Arad "ceea ce nu gasesti la Radna ori la Lipova.". Marti dimineata isi asaza "satra (macat, covor - n.n.) si cosurile pline in targ Ia Radna, joi trece Muresul si-si intinde marfa la Lipova, iar vineri noaptea pleaca la Arad, "in piata cea mare", unde se aduna lume multa, din sapte tinuturi. Adesea, Mara mai castiga si dreptul de a-si pune masa si cosurile la capul podului, pe unde trecea toata lumea, cu sau fara treaba. Ea respecta, instinctiv, un principiu esential al economiei capitaliste, prefera sa dea tot ce are de vanzare pe "castig putin", decat sa-i "cloceasca" marfa si sa se intoarca acasa cu ea. 1

Ca sa nu-i lase singuri, Mara ii poarta dupa ea pe cei doi copii, Persida si Trica, prin targuri, de aceea ei sunt "nepieptanati si nespalati si obraznici, saracutii mamei", dar ii iubeste mult si este foarte mandra de ei: "Tot nare nimeni copii ca mine!". Mara isi tinea banii stransi pana acum repartizati in trei ciorapi: "unul pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica" si nu trecea nici o zi fara ca ea sa puna in fiecare macar cate un creitar. Avea ambitia ca sa-si vada fata preoteasa, iar pe Trica ajuns staroste in breasla cojocarilor. Pe fata o duce la manastirea din Radna si o da in grija maicii Aegidia pentru o educatie aleasa, iar pe Trica il angajeaza ucenic "pe patru ani" la Bocioaca, starostele cojocarilor din Lipova. Copiii s-au facut mari si, odata cu ei "au crescut si ciorapii". Frumusetea si farmecul Persidei il fascineaza pe Natl, feciorul lui Hubar, macelar la Lipova. Tanarul fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfa, iar acum, asa cum erau randuielile breslei, trebuia sa mai faca "doi ani de calatorie" ca sa ajunga patron. Persida se indragosteste, la randul ei de Natl si refuza cu fermitate sa se marite cu teologul Codreanu, spre marea supararea a Marei, care voia s-o vada preoteasa. Pentru dragostea ei, Persida sfideaza cu hotarare si brutalitate prejudecatile vremii, intre care aceea ca Natl era neamt. loan Slavici consacra pagini memorabile iubirii aprinse dintre cei doi tineri. "Dragostea Persidei este de un dramatism rascelitor. Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata adancime si vigoare realista, cu atata poezie", afirma Pompiliu Mareea. Cand implineste optsprezece ani, Persida se casatoreste, in taina, cu Natl si fug impreuna la Viena, ca sa-si termine el perioada de calatorie, care ii va da dreptul sa devina maistru macelar. intorsi la Lipova, tanara familie deschide un birt, pe care-1 va conduce mai ales Persida, deoarece Natl incepuse sa bea, sa joace carti si sa trandaveasca, ba chiar isi bate sotia, atunci cand ii reproseaza ca prietenii de bautura nu plateau si ca socotelile pe care le facuse insumau bani foarte multi. Persida pierduse mult din infatisarea aleasa si gingasa pe care o capatase la manastire, se facuse mai voinica si mai puternica din cauza ca muncea din greu toata ziua. Schimbarea se produsese si in sufletul ei, contactul permanent cu slugile si clientii din carciuma o inasprisera, "nu se mai rusina cand auzea vorbe proaste, nu se simtea jignita cand i se zicea vreo vorba aspra". Fata are mustrari de constiinta pentru cununia lor facuta fara binecuvantarea parintilor, avand complice pe preotul Codreanu care facuse slujba pentru ca era un om slab si nu putuse rezista rugamintilor Persidei. Dupa ce Persida naste un copil, Mara si parintii lui Natl se impaca, dar, nu mult dupa aceea, batranul Hubar este ucis de fiul sau nelegitim, Bandi. Hubar-macelarul avusese o legatura amoroasa ascunsa cu Reghina, care fusese servitoare la Radna. Femeie voinica si frumoasa, ea il nascuse pe Bandi dar ramasese paralizata de o mana si de un picior, i se strambase gura si se smintise, asa ca nimeni nu putuse afla cine era tatal. Maicile ii tineau la manastire si ii hraneau pe amandoi, din mila crestina. Reghina murise cand baiatul avea opt ani, iar cand crescuse, Marail lua de ajutor ca sa-i care cosurile si sa-i fie de folos la treburi. Bandi semana din ce in ce mai mult cu Natl si toti siau dat seama ca iubitul misterios al Reghinei fusese Hubar-macelarul. in alt plan narativ, Slavici relateaza viata lui Trica. Angajat ucenic la Bocioaca, starostele cojocarilor, Trica este cuminte si harnic, devine calfa, dar refuza sa devina ginerele stapanului, desi acesta si-ar fi dorit sa-l insoare cu singura lui fiica. Trica rezista cu stoicism si la avansurile pe care i le facea sotia patronului, Marta si vrea numai sa devina mester cojocar pentru a avea o viata independenta. Mara refuza sa-i plateasca lui Trica stagiul militar si baiatul pleaca pe frontul din Italia, este ranit "in sold de o tandara de bomba" si internat intr-un spital din Verona. intors acasa, Mara vede ca flacaul se schimbase, avea obrazul ras si o mustacioara rasucita, nimic din infatisarea lui nu mai amintea de "prostalanul motolog din care putea orisicine sa faca ce vrea". in postul Pastelui, "amandoi cumnatii au fost scosi maiestri", Trica devine maistru cojocar, iar Natl maistru macelar. Finalul romanului ilustreaza intalnirea dintre Bandi si Hubar, care recunoaste, in sfarsit, ca este tatal lui. in clipa aceea, Bandi "il lovi cu pumnul in piept, apoi cuprins de un fel de turbare, se napusti asupra lui si-1 musca in gatlej". Persida 1-a gasit pe Hubar prabusit in mijlocul casei, cu ochii inchisi, iar pe Bandi apasand pieptul tatalui sau si razand demential. loan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului, atmosfera specifica a spatiului ardelenesc, in toate laturile vietii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, autorul construieste imagini sugestive privind etnografia, obiceiurile, traditiile, mentalitatea oamenilor de etnii diferite, care convietuiesc in acelasi spatiu etic ce-i cuprinde si-i supune pe toti: "Colectivitatea face legea pe care individul e tinut sa o respecte". (Nicolae ManolescU) Caracterizarea personajelor* 2

Mara Barzovanu este un personaj complex si reprezentativ pentru conceptia artistica a lui Slavici. Fin psiholog, observator atent al sufletului omenesc, Slavici contureaza un personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama ca singura cale de a izbuti in viata este puterea banului. Mara ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca "tanara si voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc". Barbatul sau, Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse viata stand mai ales "la birt decat acasa", lasandu-le copiilor o livada de "vreo doua sute de pruni", o vie pe dealul Paulis si casa, care era a Marei, data ca zestre cand se maritase. Mara este precupeata, "prima femeie capitalist din literatura noastra" (N.ManolescU), deoarece isi castiga existenta din negustorie, "vinde ce poate si cumpara ce gaseste", de marti dimineata si pana sambata noaptea ea alearga cu marfa de la Radna la Lipova, apoi la targul cel mare de la Arad. Ca o adevarata femeie de afaceri ("businesswoman" N.ManolescU), Mara are un singur scop, acela de a strange bani, conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata, aceea ca "vinde mai bucuros cu castig putin decat ca sa-i cloceasca marfa". Prin caracterizare directa facuta de narator se contureaza portretul fizic, ale carui trasaturi detaliate le sugereaza pe cele morale. "Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", Mara sta toata ziua, neobosita si energica, la tejgheaua plina de poame, de turta dulce, de peste, in timp ce copiii se zbenguie "printre picioarele oamenilor". Femeie apriga, cu un acut simt al demnitatii umane, mama iubitoare, Mara are modele de viata pentru copiii ei, pe fata vrea s-o vada preoteasa, ca Pecica, "o femeie minunata si dulce la fire, si bogata, si frumoasa", iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-cojocar. Desi copiii sunt "zdrentarosi si desculti", sunt in acelasi timp "sanatosi si rumeni, voinici si plini de viata, destepti si frumosi", Mara fiind extraordinar de mandra de ei, exclamand cu satisfactie: "tot n-are nimeni copii ca mine!" Chibzuita pana la zgarcenie, Mara tine trei ciorapi, "unul pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica", in care pune zilnic fie si numai un creitar si mai bine imprumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa ia ceva din ciorapi. Intrepida (care nu da inapoi in fata greutatilor, brav, curajos, indraznet, cutezator - n.n.), autoritara, Mara are putere si dragoste de munca, precum si o inteligenta pragmatica, izvorate din experienta ei de viata si de aceea nu cheltuieste cu usurinta pentru copiii ei, desi ii iubeste enorm, dorind sa stranga bani suficienti care sa-i dea puterea sa invinga viata si sa-i asigure astfel echilibrul sufletesc. Desi este zgarcita, Mara nu este lacoma, setea de bani nu o dezumanizeaza ca pe Ghita, fiind mereu motivata si animata in actiunile ei de dragostea materna. Fire energica si ambitioasa, Mara ascunde sub masca asprimii, o mare sensibilitate si sufera de fiecare data cand copiii ei trec prin dificultati, fiind totdeauna de partea lor. Cand casnicia Persidei este in declin, Mara ii sta alaturi, ii da dreptate si o ajuta sa treaca peste greutati. Banii ii confera demnitate si respectul de sine si Mara nu vrea sa mai ajunga la starea de umilinta pe care i-o daduse saracia: "Nici ca se uitau oamenii ca mai-nainte la dansa. Las! ca banul te ridica si in sufletul tau, si in gandul altora, dar banul agonisit e dovada de vrednicie". Calculata si chibzuita, harnica si inteligenta, cu o mare vointa si stapanire de sine, Mara intruneste toate virtutile ce compun viziunea etica a lui Slavici, care construieste astfel o eroina demna de toata pretuirea si fata de care are simpatie si intelegere. Persida este fiica Marei, sora lui Trica, sotia lui Natl si nora macelarului Hubar. Ea este una dintre cele mai reusite, mai stralucitoare figuri feminine din literatura romana si este ilustrata de Slavici in evolutia sa de la 3

copilarie la maturitate. Persida ilustreaza in roman ideea ca omul poate izbandi in viata numai prin vointa, luciditate si dragoste, prin stapanirea de sine, principalele arme ale eroinei care are un destin zbuciumat. in conturarea acestui personaj, Slavici se dovedeste a fi un fin psiholog si un rafinat observator al sufletului feminin. Fire sincera si voluntara, delicata si pura, Persida invinge loviturile sortii cu multa cutezanta, dar si cu o calma resemnare. Prin caracterizare directa facuta de narator se contureaza portretul fizic, ale carui caracteristici sugereaza trasaturile morale -puritate, candoare, gingasie-, avand efecte surprinzatoare asupra celor din jur: "inalta, lata-n umeri, plina, rotunda si cu toate acestea subtirica s-o frangi din mijloc; iar fata ei ca luna plina, curata ca floarea de cires si alba, de o albeata prin care numai din cand in cand strabate, abia vazut, un fel de rumeneala". Celelalte personaje o caracterizeaza direct, Hubaroaia fiind incantata de fata "atat de frageda, atat de frumoasa", care, asupra lui Natl, revarsa "o vapaie mistuitoare". Prin caracterizare indirecta, din atitudinile, gandurile si vorbele eroinei, reies si alte trasaturi morale. Persida traieste o iubire pasionanta, o emotie puternica, scriitorul sondand sufletul omenesc cu o neobisnuita forta de sugestie a cuvantului si o deosebita maiestrie artistica, incat Pompiliu Mareea nota impresionat: "Dragostea Persidei este de un dramatism rascolitor. Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata adancime si vigoare realista, cu atata poezie". Pasiunea statornica pentru barbatul ei este insotita de sinceritate si delicatete sufleteasca, rugandu-si mama sa nu-I blesteme pe Natl, deoarece "eu sunt de vina!". Casnicia ei parcurge mari dificultati, Natl "statea cu prietenii si toata osteneala, toata grija, ramanea in sarcina ei", dar Persida isi salveaza casatoria prin luciditate si inteligenta, prin puterea dragostei si prin stapanirea de sine, prin bunatate si blandete, facand ca sotul sa-i ceara iertare si familia sa iasa mai intarita din aceste incercari. Ca si Mara, Persida are un acut simt al realului, o personalitate puternica in care domina calitatile sale iesite din comun, devotamentul, chibzuinta si vointa puternica, reusind astfel sa invinga toate piedicile vietii. Persida este unul dintre cele mai stralucitoare personaje feminine din literatura romana, inscriindu-se in aceeasi tipologie umana cu Sasa Comanesteanu si cu Tincuta, din opera lui Duiliu Zamfirescu sau cu Doamna T. din "Patul lui Procust" de Camil Petrescu, ori cu Otilia din romanul lui George Calinescu. Celelalte personaje, Natl, Hubar, Bocioaca, Trica, Bandi, preotul Codreanu sunt firav conturati. Numai Trica este un erou mai prezent in roman prin faptele sale si integritatea morala. Personajele episodice se raporteaza, intr-un fel sau altul, la destinul Persidei, evidentiind nobletea sufleteasca si forta personajului. Limbajul artistic. Ioan Slavici este un exceptional portretist, conturand prin detalii si sugestii puternice personaje complexe si solid construite. Fiind un prozator realist, Slavici nu insista atat asupra trasaturilor fizice, cat asupra celor psihologice, etice, de comportament si de gandire. Particularitatile fizionomiei transmit cu o transparenta extraordinara trasaturi morale, stari interioare ale personajelor. Astfel, portretul fizic al lui Natl contureaza firea eroului: "desi macelar, Hubarnatl era, asa la infatisare, om plapand, parca mai mult fata decat fecior. Om de vreo douazeci si unu de ani, cu mustata putina, cu obrajii rumeni, cu sortul curat, oarecum rusinos Asa era in adevar". Romanul "Mara este scris de marele prozator Ioan Slavici(1848-1952). Scriitorul face parte din generatia marilor clasici. Este descoperirea lui Mihai Eminescu, cu care s-a cunoscut la Viena si la indrumarea acestuia incepe sa scrie. "Omul care n-a vrut sa fie scriitor, Ioan Slavici a avut vocatie pedagogica, a predat literatura romana si geogreafie la scoli de traditie din capitala. Slavici este un scriitor complex, a scris povesti, primele nuvele, memorii, naratiuni de mare intindere, cateva romane si capodopera romaneasca "Mara. Debuteaza in revista Convorbiri literare in 1871 cu o comedie ("Fata de birau). Slavici si-a exprimat pareri antisemite, spunand in lucrarea sa "Soll si Haben Chestiunea Ovreilor din Romania ca evreii sunt o "boala, si ca ar trebui aruncati in Dunare. Datorita diverselor puncte de vedere exprimate in plublicatii de-a lungul timpului, scriitorul a fost un "abonat al inchisorii epocii, fapt reflectat chiar in lucrarea memorialistica "Inchisorile mele. Ioan Slavici nu are verba stilistica a lui Creanga, el scrie in acelasi stil oral si e calauzit de o profunzime 4

psihologica inexistenta la Creanga. Romanul trebuia sa fie o capodopera, dar a trecut aproape neobservat. Romanul "Mara a aparut la Budapesta in 1906 si este un roman de dragoste, dar acesta include si alte nenumarate teme; un roman psiholoic, un roman social, un bildungsroman, un roman mitic si o cronica de familie. Totusi, cel mai bine defineste tema acestui roman Tudor Vianu: "Romanul infatiseaza un conflict de rase si credinte intr-un mediu de convietuire a romanilor si ermanilor cu deznodamant tragic. Romanul este specia genului epic, n proza, de mare ntindere, cu o ac?iune complexa ce se poate desfa?ura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a caror personalitate este bine individualizata ?i al caror destin este determinat de trasaturile de caracter ?i ntmplarile ce constituie subiectul operei. Specia literara apare odata cu burghezia in 1860, iar primele romane se adresau mai curnd unui public feminin. Titlul este sugestiv, reprezentand chiar numele personajului principal in jurul caruia se desfasoara intreaga actiune a romanului. Constantin Stanescu afirma in "Cronici literare: "Dar adevaratul roman nu este Mara, si nici chiar drama erotica pe fond etnic. Eroii, tulbulatori, sunt Persida si Natl. In ei destinul Marei actioneaza procesual, si modul in care Persida traieste acest proces, care este mai mult decat iubirea, constitue tema interna a romanului. Titulul romanului nu denumeste un personaj, ci o categorie: "Mara de pe coperta nu este Mara din paginile cartii. "Mara ca roman de dragoste infatiseaza o iubire ce porneste ca un traznet.Autorul prezinta aparitia, cristalizarea si consolidarea acestui sentiment care e perceput de ambii tineri ca un destin. Acestia inteleg inca de la inceput ca sunt facuti unul pentru celalalt, dar cu toate acestea in calea lor apar multe piedici care le vor verifica si consolida sentimentele. Iubirea sta sub semnul hazardului si in cazul celor 2. Atunci cand Persida este la manastire si o fereastra din camera in care se afla se sparge, tocmai gestul maicii Aegidia, de a o trage de la fereastra, ii atrage atentia asupra tanarului care o privea. Autorul dezvolta cu interes motivul ferestrei, fereastra devine o oglinda a sufletului, pentru maica Aegidia, aceasta oglinda trebuie sa ramana interzisa. Destinul in cazul lor functioneaza precum in filtrul magic in caul lui Tristan si a Isoldei. Printe multe altele acesta este si un roman psihologic. Cei doi tineri au structuri psihologice diferite, de aceea traiesc diferit acest sentiment venit "coupe de feudre. Natl "ramase uimit, cu inima inclestata si cu ochii oarecum impaienjeniti. Ii era parca s-a rupt, s-a frant, s-a surpat deodata ceva si o mare nenorocire a cazut pe capul lui. In timp ce acesta simte cum iubirea aceasta o sa ii aduca multe probleme, Persida simte totul diferit "Obrajii ei de umplura de sange, ii era parca o sagetase ceva in inima. Vorbind despre caracterele lor George Calinescu observa un alt aspect psihologic: rotatia caracterelor, "Cam cu acelasi adevar se infatiseaza omul ermanic, Hubar e tacut, obstinat, apasat de traditie, plin de nuante sufletesti si totodata brutal de prea multa timiditate. Slavici a intuit prea bine si rotatia caraterelor intr-o familie. Cu toate ca s-ar parea ca stau fata in fata tinerii cu o noua mentalitate, problema religioasa nefiind prezenta, si batranii intepeniti in prejudecati, de fapt nu e vorba decat de o scurta criza de transmitere a deprinderilor ereditare. Principala cauza a dramei e intoleranta religioasa, urmeaza mezalianta, dar mai presus de toate este cauza care vine din partea lui Natl. El este indecis, are un carater slab si astfel casatoria va rezista numai datorita eforturilor Persidei,care se aseamana din ce in ce mai mult cu mama ei, Mara. Romanul "Mara e printre primele romane romanesti care are un singur fir epic reunind insa mai multe familii: familia Marei, vaduva cu doi copii, o familie de credinta ortodoxa; familia lui Hubar, de credinta catolica; si apoi si alte familii cu care acestia intra in relatii. Romanul lui Slavici se apropie de mitul medieval prin motivul iubirii ca destin. Finalul difera de cel al miturilor Antichitatii, dar in esenta la fel de dramatic. Scriitorul isi propune sa creeze un roman realist si merge mai departe cu povestea. Astfel iubirea coupe de feudre se tansforma intr-un destin, pe care cei doi tineri indragostiti il accepta. "Mara este si un roman social, un roman realist prin tematica, evocarea vietii provinciale, ce utilizeaza tehnica biografiei anterioare. Romanul prezinta traditiile din zona: parcursul profesional pe care il au de indeplinit tineriii care isi aleg o anumita meserie prin prisma personajel Natl si Trica, culesul viilor, targul de toamna de la Arad, verboncul. Parcurul profesional al macelarilor difera de cel al cojocarilor. Pentru a trece la stadiul de maiestru macelar, Natl trebuia sa fie ucenic, sa isi termine stagiatura de 2 ani si la sfarsit sa dea "lovitura de maiestru, care consta in uciderea unui animal dintr-o sinura lovitura fara a-si murdari hainele sau a murdari podoabele animalului, sa transeze carnea in 16 feluri si o poata cantari din ochi. Natl nu isi dorea sa fie macelar, dar aceasta era traditia familiei si nu vroia sa isi dezamageasca mama si sa o lase sa munceasca singura la 5

macelaria familiei. In cazul lui Trica era mult mai usor. Acesta fiind calfa la Claici trebuia sa impodobeasca un cojoc pe care sa il prezinte la targ. Bocioaca e impresionat de ceea ce vede si il ia pe Trica cu el. Culesul viilor este cea mai pitoresca activitate rurala pentru ca munca oamenilor se imbina cu bucuria de asi culege roadele. Slavici prezinta ospilaritatea oamenilor care isi improvizasera in camp podgorii. Targul de toamna de la Arad era un prilej de etalare a bogatiilor, de a vinde si de a cumpara eficient. Aici vin oameni din 7 tinuturi: romani, unguri, sarbi, slovaci si bulgari. Cu toate acestea nu este decat o amestecatura de rase si credinte, de porturi si de limbi. Ei traiesc intr-o deplina toleranta, dar nu se amesteca. Verboncul este o forma de recrutare a tinerilor in armata austriaca, dar eleanta, civilizata. Veneau ofiteri cu femei, muzica si bautura, iar cei care isi puneau sapca pe cap si primeau bani nu mai puteau da inapoi. "Mara este un bildunsgroman, un roman de formare a personalitatii Persidei de la o copila la o sotie, o mama. Aceasta va fi prezentata prin mai multe portrete care reliefeaza schimbarile in caracterul ei. Daca la inceput Persida e prezentata ca o fata baietoasa, brutala, murdara si zdrentaroasa, la scurt timp dupa ce ajunge la manastire devine "tacuta, asezata, ascultatoare, aproape blanda. Fata e constienta de frumusetea ei si devine provocatoare. Cand Trica vine sa o ia de la manastire aceasta ii propune sa mearga pe un alt drum, care trecea prin fata macelariei. Mai intai provocatore si nehotarata, apoi stapanita si in stare de orice jertfa. Fata devine apoi energica, responsabila si doreste sa primeasca binecuvantarea mamei, confesadu-i-se in legatura cu sentimentele ei. Persida se simte vinovata si ia totul asupra ei. Evolutia ei continua, atunci cand este pusa in fruntea unei carciume devine prin instict avara, autoritara si plina de orgoliu familiar, exact ca si mama ei, Mara. In final, Persida reseste sa impace pe toata lumea si sa-l faca chiar si pe Natl sa vrea sa se schimbe. Il impaca pe Natl cu tatal sau, dar cu toate acestea romanul are tot un sfarsit tragic, Hubar fiin ucis de cel de-al doilea fiu al sau, Bandi. Prin urmare "Mara este un roman complex, iar George Calinescu afirma: "Pentru epoca in care a aparut "Mara trebuia sa insemne un eveniment si astazi. Privind inapoi, romanul acesta apare ca un pas mare in istoria geniului. Cu mult inaintea lui Rebreanu, Slavici zugravise puternic sufletului taranesc de peste munti cu atata dramatism incat romanul e aproape o capodopere. Nuantand aceeasi idee, Gheorhe Munteanu spune:Mara este o capodopera in hainele Cenusaresei. Mara Persida (fiica acesteia)Trica Barzovanu (raposatul lor tata ) Gheorghe (varul Marei) Maica Aegidia,Teologul Codreanu,Natsl Bocioaca,Marta,Anton Hubar,Hubaroaia,Claici,Seca Lena,Anca,Liubicek(tovarasul lui Natl),protopopul,Gheorghe al lui Balta,Iovita al lui Borleu,Andrei(varul lui Bocioaca),Parintele Isai,Bradeanu,Burdea,Oncea si Barzau(prieteni cu Bocioaca) Reghina si fiul ei Bandi,Simina(slujnica Martei),Talia(slujnica Persidei),Emilia si Nina(nepoatele parintelui Isai)Milena Munteanu (logodnicul Milenei) Personajele care reprezinta romanul sunt astea enumerate mai sus. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie. Nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau. Nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar. Acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata (Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, XIII, 4-8). Aceasta ar fi in cateva cuvinte conceptia lui Ioan Slavici despre iubire, asa cum apare in romanul Mara sau in nuvelele: Padureanca, Scormon, Moara cu noroc, fiindca daca iubesti cu adevarata iubire, vei face numai ceea ce crezi tu insuti ca este bine sa faci, caci numai aceasta poti sa o faci cu toata multumirea (I.Slavici, Fapta omeneasca). Opera lui se situeaza sub semnul clasicismului, deoarece Slavici urmareste sa creeze personaje complexe, care sa reflecte o anumita mentalitate, personaje reprezentative ale societatii in care traia. E motivul pentru care Slavici plaseaza in centrul fiecarei creatii un personaj care se detaseaza de celelalte si care are un statut aparte. Un astfel de personaj este Ghita din Moara cu noroc sau Simina din Padureanca sau Persida din romanul Mara. Asa cum apreciaza si M. Popescu chiar daca textul lui Slavici, pentru unii, pare a nu spune nimic sau foarte putin, el cerceteaza, de fapt, straturile cele mai adanci ale constiintei umane, Slavici fiind, de altfel, cunoscut ca un scriitor al conditiei umane problematice. 6

Romanul Mara a aparut in anul 1894 in revista Vatra si in volum in anul 1906. Acest roman inaugureaza o directie noua in literatura romana prin realizarea unor personaje complexe, prin zugravirea realista a mediului transilvanean si prin analiza psihologica a sufletului uman. Desi surprinde targul transilvanean care trece prin multiple transformari si patima de inavutire a omului, romanul Mara este inainte de toate un roman despre iubire si casatorie. Scriitorul prezinta evolutia a trei cupluri diferite: unul deja format si consolidat (HubarHubaroaie), unul format dar pe punctul de a se destrama (Bocioaca-Marta) si un cuplu in formare (Natl-Persida). Persida reprezinta centrul actiunii romanului, punctul central in care se intalnesc si se intretaie toate liniile de relatie dintre ea si celelalte personaje care o inconjoara. Insa pentru a accede la centru, personajul este supus unei consacrari, unei initieri, unei existente ieri profane si iluzorii careia ii va succede, neaparat, o noua existenta reala, durabila, eficace. Astfel, se poate spune ca Persida, iubindu-l pe Natl si casatorindu-se cu el, parcurge un adevarat traseu initiatic care o face sa inteleaga si sa vada altfel lucrurile din jurul ei, viata in general, ii formeaza personalitatea, o maturizeaza. Slavici este unul dintre scriitorii care descriu o iubire respinsa, condamnata nu doar de instante exterioare, dar mai ales de insisi cei care iubesc. Asa este cazul celor doi tineri din romanul Mara: Persida, o fata de 18 ani inalta, lata-n umeri, rotunda si cu toate astea, subtirica s-o frangi din mijloc; iar fata ei ca luna plina, curata ca floarea de cires si alba de o albeata prin care numai din cand in cand strabate, abia vazut, un fel de rumeneala si Natl, un baiat de 21 de ani, care desi macelar, era asa la infatisare, om placut, parca mai mult fata decat fecior (), cu mustata plina, cu obrajii rumeni, cu sortul curat, oarecum rusinos, semana mai mult a cofetar decat a macelar. Ai fi crezut ca nu e in stare sa franga gatul unei vrabii. Prima lor intalnire poate fi pusa sub semnul destinului, deoarece ea s-a produs intr-o zi de primavara, cand vantul a spart o fereastra de la manastirea unde traia Persida. Cand a vazut-o pentru prima data, Natl ramase uimit, cu inima inclestata si cu ochii oarecum impaingeniti. Ii era parca s-a rupt, s-a frant, s-a surpat deodata ceva si o mare nenorocire a cazut pe capul lui. Reactia Persidei a fost asemanatoare: Obrajii ei se umplura de sange, si ii era parca o sagetase ceva prin inima. Atat a fost, nu mai mult, si ea nu mai putea sa fie ceea ce fusese. Aceasta dragoste la prima vedere, adevarata coup de foudre, i-a marcat existenta tinerei fete caci atat a fost numai, si gandul copilei era mereu la fereastra cea sparta, la frumusetea zilei de primavara, la omul ce statuse acolo, peste drum, cu ochii uimiti si rasuflarea, parca, oprita. Evolutia povestii de iubire dintre acesti doi tineri este urmarita de Slavici de-a lungul intregului roman. Slavici se dovedeste a fi un bun observator al sufletului omenesc, iar descrierile sentimentelor celor doi indragostiti sunt edificatoare. In capitolul IV, intitulat Primavara, Natl o intalneste pe Persida pe pod: Cum sa treaca ? Cum sa calce ? Cum sa-si tie mainile? Cum sa se uite la ea? Sa-si ridice palaria ori sa faca ca si cand n-ar cunoaste-o? Ca orice iubire insa, si iubirea lor se loveste de o serie de obstacole care le marcheaza existenta. Interdictia care conditioneaza iubirea lor se manifesta pe trei planuri: mai intai este vorba de nationalitatea tinerilor: ea este romanca si el neamt, iar nici una dintre cele doua familii nu vrea sasi spurce sangele; apoi conditia sociala constituie o piedica pentru implinirea iubirii lor: Natl face parte dintr-o familie considerata instarita, iar Persida este orfana; de asemenea, exista intre cei doi tineri o interdictie morala: putem vorbi despre incompatibilitatea temperamentelor , fiindca se intalnesc doua spirite diferite, femeia reprezentandu-l pe cel superior Un singur exemplu este suficient pentru a ne da seama ca iubirea lor a fost de la inceput unaimposibila si interzisa: Da, e fata Marei! grai Hubaroaie mai intai mirata, apoi dezamagita. Pacat ii venea sa zica, dar n-a rostit vorba. Era oarecum induiosata ca e mare nenorocire sa fii atat de frageda, atat de frumoasa si sa ai mama pe Mara, precupeata si podarita.(s.n.) Slavici insista mult asupra acestui cuplu, tocmai pentru a pune in evidenta dificultatile prin care erau nevoiti sa treaca doi tineri de nationalitati diferite, de la opozitia categorica a parintilor si pana la mustrarile de constiinta pe care ei singuri si le faceau. Persida este insa personajul pozitiv, cu o personalitate puternica, care isi invinge teama si emotiile inerente inceputului vietii conjugale, prin felul in care intelege dragostea, deoarece ea vede in iubire nu numai o dezlantuire a inimii, ci si o mare responsabilitate. Desi fusese curtata si de teologul Codreanu, care o adora (Ah, ce femeie, ce fiinta! Ce ademenitor ii era zambetul, ce dulce supararea, ce usor curgeau vorbele de pe buzele ei, ce nesecat ii era sufletul!) , Persida hotaraste sa se casatoreasca cu Natl pentru ca, spune scriitorul, ea simtea ca destinul ei s-a identificat cu al lui Natl

Dupa ce sunt cununati pe ascuns de teologul Codreanu, Persida si Natl pleaca la Viena, convinsi fiind ca vor reusi sa se descurce singuri. Numai ca la Viena, cei doi tineri descopera ca nu se cunosc indeajuns si ca nu vor putea depasi toate problemele care se ivesc in viata lor. Natl devine violent, nepasator si fara constiinta indeplinirii obligatiilor conjugale. Asa se va comporta si la intoarcerea in tara, in ciuda faptului ca Persida ramane insarcinata. Spre deosebire de Natl, Persida dovedeste admirabile calitati de sotie, este harnica si chibzuita. Ea intelege ca integrarea in comunitate si impacarea cu parintii reprezinta conditiile ca ei sa fie considerati nu un cuplu, ci o familie. E motivul pentru care nu-l paraseste pe sotul ei, avand constiinta datoriei de sotie si orgoliul de a nu-si distruge casnicia. De aceea, ea il dojeneste uneori: dati seamacum te-ai fi simtit si ce ai fi facut, daca eu as fi fost atat de slaba ca tine si as fi plecat ca la intoarcerea ta sa nu ma mai gasesti acasa.Mi-a venit si mie sa plec, dar stiam ca acesta e un lucru pe care nu trebuie sa-l fac si m-am stapanit. Iar suferintele Persidei au fost rasplatite pentru ca a adus pe lume un copil care nu numai ca i-a salvat casnicia dar i-a adus alaturi de ei si pe parinti, i-a adus pace in suflet Iubirea dintre Persida si Natl repeta, intr-un fel, iubirea dintre Simina si Iorgovan din nuvela Padureanca, numai ca de data aceasta destinul a vrut ca iubirea sa se implineasca. Persida este o fiinta convinsa ca o singura data in viata iubeste omul cu adevarat.. Ea lupta, ca si Simina, pentru dragostea sa. Salvandu-se pe sine, Persida isi salveaza dragostea, isi salveaza casnicia, isi salveaza familia. Prin urmare, se poate spune ca Slavici a reusit sa prezinte evolutia acestui cuplu de la primele manifestari timide ale sentimentului de iubire pana la intemeierea si consolidarea unei familii. Celelalte doua cupluri din roman au aparitii episodice. Hubar-Hubaroaie este un cuplu inedit, fiind parintii lui Natl. Ei se considerau o familie instarita si nu puteau concepe, mai ales Hubar, ca unicul lor fiu sa fie casatorit cu fata Marei. Hubar desi implinise 46 de ani si era om cu multa chibzuiala, nu parea deloc a om care sa-i fie tata lui Natl. Lasa ca era om balan, cam slab si cu obrajii rosii pe cand nevasta lui era o femeie asezata, cam tafnoasa si neingaduitoare. Al treilea cuplu din romanul Mara este Bocioaca-Marta. Acesta este un cuplu caruia scriitorul ii acorda mai putina importanta, dar totusi prin prezentarea lui, Slavici sanctioneaza necrutator lipsa de moralitate a oamenilor. Bocioaca este starostele cojocarilor si toti il considera un om cu stare. Casatorit cu Marta, ei au trei copii: doi baieti mai mici si o fata mai maricica, Sultana. Marta se simtea inca de tot tanara si era mereu gatita, mereu voioasa, aproape zburdalnica, doritoare de petreceri si usoara, asa se zicea, si de inima si de minte (), si se deprinsese ca toate sa-i vie de-a gata si n-a ajuns niciodata sa afle ce sunt grijile vietii. Poate tocmai acesta a fost motivul pentru care ea a cautat sa-si complice existenta alaturi de baiatul Marei, Trica. De aceea, ca si in cazul familiei Hubar, nu cred ca se poate vorbi despre iubire, ci mai degraba despre o rutina a vietii pe care personajele o accepta din diferite motive. In concluzie, se poate spune ca Ioan Slavici a reusit sa surprinda, printr-o fina intuitie si analiza a sentimentelor personajelor, o imagine realista a societatii, in care locul cel mai important trebuie sa-l aiba familia, caci ea reprezinta nucleul de baza al oricarei colectivitati. Apogeu al creatiei lui Slavici, opera de seama a literaturii noastre clasice, romanul Mara este o fresca, uluitoare si astazi in complexitatea ei, a unei lumi apuse, la intelegerea careia aduce o valoroasa contributie. Dupa ce a cunoscut in trecut contestari categorice, alaturi de unele aprecieri elogioase, romanul se bucura astazi de unanima pretuire ce trebuie acordata unei lucrari in al carei mesaj posteritatea a deslusit imaginea unui scriitor realist de indiscutabila originalitate(Constantin Maciuca). Mai mult de-atat, I.Breazu afirma ca: Slavici este adevaratul parinte al prozei ardelene. Agarbiceanu, Rebreanu, P.Dan dezvolta, fiecare in felul sau, anumite date sau virtualitati ale prozei lui Slavici. S-au nascut din Popa Tanda ca marii realisti rusi din Mantaua lui Gogol. ..