Sunteți pe pagina 1din 27

DREPT DIPLOMATIC I CONSULAR

Lect. univ. Alexandra BRAICA

Tematica cursului

I.Notiuni introductive
Diplomatia, definie, caracterististici Dreptul diplomatic. Notiune, definire i caracteristici, izvoare

II. Relaii diplomatice


Noiunea de relaii diplomatice Stabilirea relaiilor diplomatice ncetarea relaiilor diplomatice ruperea relatiilor diplomatice rzboiul ruperea relaiior diplomatice suspendarea i ruperea relailor diplomatice- consecinta schimbrilor radicale ale situaiei politice Reprezentarea intereselor unui stat

III. Misiunile diplomatice


Reprezentantele diplomatice. Notiune. Incetarea misiunii diplomatice. Sediul, structura si efectivul aesteia

IV. Personalul misiunii diplomatice


Seful

de misiune si clasele sefilor de misiune sefului de misiune Personalul diplomatic


Numirea

V. Funciile i activitatea misiunii diplomatice VI. Imuniti, privilegii i faciliti diplomatice


Notiune i clasificare Categorii Inviolabilitatea Categorii de persoane care beneficiaz de imuniti, privilegii i faciliti Durata acestora

VII. Misiunile speciale


3. 4. 5. 6. 7. Definitie, Condiiile de trimitere a misiunilor speciale Sarcinile unei misiuni speciale Membrii Organizarea unei misiuni speciale

VIII. Organele de stat cu atribuii n


domeniul relatiilor externe


Seful de stat Ministerul afacerilor externe Functionarii in misiune 2

IX. Reguli care se aplic diplomatiei dintre diferite organizatii, precum si dintre acestea i statele nemembre ale acelei organizatii

Notiuni introductive
Diplomaia se realizeaz prin mijloace consacrate n sistemul internaional: a. tratative ; b. coresponden diplomatic; c. conferine diplomatice; d. participarea la activitatea organizaiilor internaionale; e. reprezentarea permanent sau reprezentarea temporar a statelor etc. Diplomaia este dup cum am vzut o activitate complex cuprinznd deopotriv, aciunea proprie a agenilor diplomatici i activitatea specific a unor organe interne, precum i a unor persoane implicate n domeniul politicii externe a statelor. Pentru ca aceast activitate s se desfoare n mod corespunztor este reglementat de norme specifice, care fac parte din Dreptul diplomatic. Ca stiinta, diplomatia este inteleasa ca demers intelectual de cunoastere, interpretare si generalizare a legilor care guverneaza fenomenul relatiilor politico-juridice dintre state, al mecanismelor si implicatiilor socio-umane ale acestui domeniu al vietii socialistorice. Dreptul diplomatic a fcut obiectul unor studii i analize laborioase att literatura strin, ct i n literatura romneasc, n elaborarea crora s-a pus un accent deosebit pe apariia i precizarea elementelor sale definitorii.
3

Caracteristici ale diplomatiei:


a) Dpdv teoretic:

este o categorie sau concept politico-juridic este o stiinta si o arta, avand ca obiect relatiile dintre state sau grupari de state b) D.p.d.v al practicii acestor relatii obiectul diplomatiei il constituie organizarea, conducerea si desfasurarea relatiilor oficiale de reprezentare interstatala subiectele raporturilor diplomatice sunt, in principiu statele, prin organele puterii executive, prin institutiile specializate si personalul corespunzator (corpul diplomatic) pentru activitatea de politica externa scopul diplomatiei este realizarea pe cale pasnica a intereselor si obiectivelor de politica externa, concilierea si armonizarea acestora pana la limita evitarii conflictelor c) Caile de realizare negociere tratative contractele dialogul consultarile iar Mijoacele: documentele scrise conferintele reuniunile vizitele dialogul schimbul de informatii corespondenta
4

comunicatele declaratiile scrise sau transmise prin retele audiuo-vizuale d) Forma sau caracterul demersului diplomatic consta in natura sa prin excelenta pasnica. Ca forma, demersul diplomatic este opus formei violente, a fortei sau a razboiului.

1. Definirea Dreptului diplomatic


1.1. Dup ce evoc opiniile unor autori prestigioi n domeniul diplomaiei i dreptului diplomatic, precum E. Satow, Charles de Martens, Pradier Fodr, profesorul Philippe Cahier definete Dreptul diplomatic ca un ansamblu de norme juridice destinate s reglementeze raporturile care se formeaz ntre diferite organe ale subiectelor de drept internaional insrcinate ntr-o manier permanent subiecte. 1.2. Profesorul Grigore Geamnu precizeaz c ,,dreptul diplomatic este o parte a dreptului internional, jar materiile reglementate de el, dei au n multe cazuri un caracter procedural, privesc i numeroase probleme de fond. n analiza efectuat, profesorul Geamnu susine c dreptul diplomafic reglementeaz raporturi juridice dintre subiectele dreptului internaiona1 i nu ntre organele acestor subiecte. 1.3. Citndu-l pe Michael Hardy, profesorul Ion M. Anghel arat c Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea normelor juridice care guverneaz statutul organelor diplomatice, observnd, n continuare, c ,,dreptul diplomatic reprezint ansamblul de reguli cape sunt aplicabile relaiilor, diplomatice, ceea ce nseamn c avem n vedere numai relaiile dintre state. 1.4. Definirea dreptului diplomatic are n vedere obiectul su, care n viziunea profesorului Philippe Cahier l constituie
5

sau

temporar

cu

relaile

externe

ale

acelor

,,raporturile organelor nsrcinate cu relaiile externe, iar, n optica profesorilor Ludovic Takacsm i Marian Niciu, l reprezint ,,statutul organelor de stat pentru relaiile externe. 1.5. n concluzie, dreptul diplomatic este acea ramu a dreptului internaional ce cuprinde totalitatea normelor juridice object care se refer aspecte la organizarea, activitii sarcinile i competena organelor pentru relaii externe, avnd ca diferite ale diplomatice desfurate de aceste organe. Activitatea diplomatic inclus n noiunea Dreptului diplomatic este desfurat att de organele interne, ct i de organele externe ale statului. Aceast activitate se refer la Conferinele diplomatice, precum i la activitatea desfurat n cadrul organizaiilor internaionale, care este recunoscut ca ,,o diplomaie multilateral i este definit a fi ,,paradiplomaie. Profesorul Ion M. Anghel observ c dreptul diplomatic ,,servete promoveaz scopului general i al comunitii internaionale, normelor i ocupndu-se de ,,organizarea i funcionarea mecanismului care aplicarea realizarea principiilor, regulilor dreptului internaional n intregul su; dreptul diplomatic este ramura cea mai mobil a dreptului internaional. Faptul c dreptul diplomatic este o ramur a dreptului internaional, principiile i normele fundamentale pe care se ntemeiaz activitatea diplomatic sunt ace1eai aflate la baza dreptului internaional.

2. Izvoarele dreptului diplomatic


2.1. Analizele de specialitate au relevat constant c dreptul diplomatic fiind o ramur a dreptului internaional are, n linii
6

generale, aceleai izvoare ca i dreptul internaional. Totui, o cercetare mai atent este de natur s pun n eviden unele elemente specifice surselor dreptului diplomatic. 2.2. Profesorul Philippe Cahier atrage atenia c ,,regulile dreptului diplomatic aparin celor dou ordini juridice diferite: dreptului international i dreptului intern al Statelor. Att profesorul Cahier, ct i profesorii Ludovic Takacs i Marian Niciu subliniaz locul i rolul important al ,,regulilor cutumiare ca sursa principal a dreptului diplomatic tradiional. 2.3. Cei mai multi analiti sunt de acord asupra faptului c izvoarele dreptului diplomatic sunt: a. cutuma; b. tratatele; c. legile interne; d. jurisprudena Profesorul Ion M. Anghel adaug la aceste patru categorii, principiile generale de drept, nelese ,,ca reguli ale dreptului internaional sau ca norme de maxim generalitate. mprtim, totodat, opinia potrivit creia ANTIGA COMITAS GENTIUM (curtoazia internaional) dei nu este un izvor propriu-zis al dreptului diplomatic, reprezint ,,o surs preioas de ndrumare, oferind criterii i reguli care pot, pna la urm, s favorizeze relaiile diplomatice.

3. Codificarea dreptului diplomatic


3.1. Codificarea dreptului diplomatic a cunoscut dou modaliti: a.codificarea efectuat de societi tiinifice cum este Institutul de Drept
7

Internaional sau de specialiti i b. codificarea efectuat n cadrul conferinelor internaionale. 3.2. Din prima categorie fac parte: Proiectul de Cod al lui Bluntschill din 1868 ; Regulamentul Internaional;

elaborat

1895

de

Institutul

de

Drept

Proiectul de Convenie elaborat de Institutul American de Drept Internaional n anul 1925; Rezoluia Institutului de Drept Internaional, adoptat la Sesiunea sa de La New York, n 1929, n care se atrage atenia asupra cerinei fundamentrii privilegiilor i imunitilor diplomatice n cadrul ,,teoriei extrateritorialitii.

8. Din a doua categorie fac parte:

Regulile de clasificare i de precdere a agenilor diplomatici, anexate la Actul final al Congresului de la Viena; Protocolul de la Aix-la-Chapelle din 1818, prin care s-au completat Proiectele Regulile adoptate de n 1815 privind rangurile a V-a reprezentanilor diplomatici;

prezentate

Alejandro

Alvarez

La

Conferin panamerican;

Convenia de la Havana cu privire La funcionarii diplomatici Convenia de la Viena cu privire la relaiile diplomatice. Evident, Convenia adoptat n 1961 reprezint incununarea unui amplu proces de negociere, care a dat expresie voinei statelor de a aeza relaiile diplomatice ,,pe baza unor norme convenite i recunoscute n sistemul internaional.
8

3.4. Convenia a soluionat problemele care priveau activitatea diplomatic, sitund misiunea diplomatic n centrul dreptului diplomatic. Dup Conferina diplomatic de La Viena, reguli care pn atunci erau ,,circumscrise la curtoazia diplomatic au devenit norme juridice. n aceast categorie intr regulile cu privire la procedura agrementului, unele reguli privind instalarea la post etc. 3.5. Cu toate c prin codificarea efectuat n anul 1961 s-a adoptat n reglementare diplomatic, adoptarea cuprinztoare avnd o n domeniu, dreptul n la cutumiar a rmas un izvor de referin, cu un impact semnificativ dreptul Totui, imprtan de la recunoscut a dus interpretarea normelor care guverneaz activitatea diplomatic. Conveniei Viena ,,transformarea dreptului diplomatic dintr-un drept cu caracter precumpnitor cutumiar ntr-un drept cu caracter precumpnitor convenional, principalul su izvor constituindu-l un tratat colectiv. Profesorul Philippe Cahier apreciaz c anul 1961 a marcat o turnur n istoria surselor dreptului diplomatic, prin trecerea de la ,,un drept nescris de origine cutumiar la ,,un drept scris al crui izvor principal a devenit un tratat. 3.6. La baza Dreptului diplomatic se afl principiile Dreptului internaional, care reprezint criteriul de apreciere a legalitii aciunilor ntreprinse pe plan diplomatic. 3.7. Principiile i normele imperative ale Dreptului internaional trebuie respectate n ntreaga activitate diplomatic, deoarece aceast activitate este o component important a sistemului internaional.
9

3.8. Pentru a sublinia importana principiilor i normelor Dreptului internaional n activitatea diplomatic, Convenia de La Viena din 1961, chiar n Preambul precizeaz c aceast activitate se desfoar n conformitate cu scopurile i principiile Cartei O.N.U. Relaii diplomatice Noiunea de relaii diplomatice Stabilirea relaiilor diplomatice ncetarea relaiilor diplomatice

ruperea relatiilor diplomatice rzboiul ruperea relaiior diplomatice suspendarea i ruperea relailor diplomatice- consecinta schimbrilor radicale ale situaiei politice

Reprezentarea intereselor unui stat Relatiile diplomatice reprezinta mai mult decat legatura

dintre doua state, conferind ansamblul de relatii dintre acestea, relatii prin excelenta pasnice, , oficial purtate prin intermediul organelor de stat specializate, in scopul realizarii politicii externe a statului respectiv si a securitatii internationale. Stabilirea relatiilor diplomatice:- In teoria si practica dreptului international s-a concluzionat ca pentru stabilirea de relatii diplomatice sunt necesare urmatoarele conditii cumulative: a) entitatile sau partile intre care se stabilesc relatiiile diplomatice sa aiba personalitate juridica internationala b) cele doua state sau guverne ale acestora sa fie reciproc recunoscute
10

c) sa existe un acord de stabilire a acestor relatii Incetarea relatiilor diplomatice- se poate realiza in diferite moduri 1. Ruperea relatiilor diplomatice Motivele ruperii relatiilor diplomatice -un act discretionar al statului respectiv -un act acceptat sau impus in virtutea unor tratate sau pe plan international -reactia impotriva unui act ilitic, care a provocat o dauna sau a incalcat un drept -nemultumirea pentru comportarea neamicala a unui stat -schimbarea neconstitutionala a guvernului -ruperea sau stabilirea relatiilor statului respectiv cu un stat tert = act de vointa, fie prin excelenta discretionar, fie rezultand dintro obligatie asumata anterior de statul in cauza in cadrul unei organizatii internationale. In general este un act unilateral al statului suveran si se realizeaza adesea fara a purta discutii asupra motivelor care ii determina la acest act. Majoritatea unor astfel de acte au ca motivatie violarea unui drept. Razboiul, cauza a ruperii relatiilor diplomatice =ansamblul actiunilor militare, de forta, menite sa conduca la satisfacerea intereselor statului sau statelor care recurg la aceasta cale extreme. Razboiul provoaca in mod normal si implicit ruperea relatiilor diplomatice dintre statele beligerante. Fiind un act implicit declararii sau declansarii razboiului, ruperea relatiilor diplomatice nu poate fi precedata de razboi, ea poate insa, preceda razboiul.
11

Starea de razboi= situatia creata consecutiv declararii razboiului cu sau fara ultimatum, zis si raboiul pe hartie. Starea de razboi , ca perioada dintre declararea razboiului si actiunea de razboi propriu zisa, poate conduce la ruperea relatiilor diplomatice chiar daca nu au inceput ostilitatile armate. Efectele razboiului asupra relatiilor diplomatice: 1. Razboiul antreneaza ruperea relatiilor diplomatice 2. In anumite situatii poate sa nu cauzeze ruperea relatiilor diplomatice 3. Razboiul poate avea uneori si efecte indirecte de aceeasi natura asupra relatiilor diplomatice cu statele terte 4. Armistitiul (acordul dintre statele beligerante privind suspendarea temporara a actiunilor militare) este considerat ca o categorie in sine, in care desi se mentine starea de razboi se pot restabili relatiile diplomatice Suspendarea si ruperea relatiilor diplomatice =consecinta a schimbarilor radicale ale situatiei politice -dupa ruperea relatiilor diplomatice, reluarea lor presupune un nou acord de vointa si parcurgerea intregii proceduri de stabilire a relatiilor -in cazul suspendarii nu mai e necesara aceasta procedura, relatiile reluandu-se pur si simplu Institutia suspendarii si a ruperii relatiilor diplomatice apare mai limpede in situatiile de schimbari politice radicale intr-un stat. Schimbarile politice fundamentale intr-un stat pot consta in schimbari ale formei de guvernamant pe cale neconstitutionala, constituirii de noi state prin secesiune, sau federalizare, revolutii sau lovituri de stat. Suspendarea si ruperera pun in miscare o alta institutie conexa: recunoasterea sau nerecunoasterea noilor situatii.
12

Reprezentarea intereselor unui stat O consecinta a ruperii relatiilor diplomatice a dus la aparitia institutiei puterii protectoare, respectiv a reprezentarii intereselor unui stat. Principala ratiune a acestei institutii este de a asigura pe cale indirecta, prin bune oficii ale unui alt stat, mentinerea sau continuarea unor legaturi minime si necesare intre doua state intre care nu exista sau au fost rupte relatiile diplomatice. Institutia puterii protectoare presupune urmatoarele conditii: 1. Alegerea puterii protectoare de catre statul interesat. Aceasta alegere trebuie sa tina seama unori de anumite reglementari sau norme de care este legat statul respectiv. 2. O alta conditie consta in acordul puterii protectoare care a fost aleasa. Uzantele presupun , formularea unei cereri cu caracter de urgenta din partea statului ce se doreste a fi reprezentat catre guvernul statului ce se doreste a fi reprezentat catre guvernul statului care urmeaza a fi puterea protectoare, cerere la care se poate raspunde prin acceptare, acceptare conditionata, ori prin respingerea cererii (declinarea propunerii) 3. O alta conditie consta in consimtamantul statului primitor u privire la puterea protectoare aleasa.

ACTIVITATEA DIPLOMATIC EXERCITAT DE ORGANELE INTERNE ALE STATELOR Exercitarea funciilor diplomatice implic nu numai anumite reguli precise, ci i prezena unor organisme specializate, precum i a unor instituii fundamentale ale statelor n competena crora
13

intr exercitarea acestor funcii. Activitatea diplomatic este realizat de dou categorii de organe: 1. organele interne ale statelor cu atribuii n domeniul relaiilor internaionale; 2. misiunile diplomatice, care funcioneaz n strintate. Organele interne ale statelor care desfoar activitate diplomatic sunt:

efii de state; guvernele i efii de guverne; ministerele afacerilor externe3. Atribuii importante n domeniul politicii externe a statelor au

parlamentele, care mai ales n ultimii ani s-au remarcat prin promovarea parlamentare 1. efii de stat Jus repraesentationis omnimodae 1.1. efii de stat au un drept de reprezentare general n relaiile internaionale, n conformitate cu reglementrile constituionale din fiecare ar. 1.2. n baza Constituiei Romniei, Preedintele ,,ncheie tratate internaionale n numele Romniei. Tratatele sunt negociate de Guvernul rii n baza atribuiilor ce i revin. Preedintele supune tratatele spre ratificare Parlamentului la propunerea Guvernului, Preedintele acrediteaz i recheam reprezentanii diplomatici ai Romniei i aprob nfiinarea, desfiinarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. Reprezentanii diplomatici altor state sunt acreditai pe lng Preedintele Romniei. 1.3. Cnd un ef de Stat se afl pe teritoriul unui stat strin se bucur de imuniti deosebite, care sunt cunoscute sub
14

practicarea

unei

adevrate

,,diplomaii

denumirea de ,,imunitile suveranului. efului de Stat i este

rezervat un protocol diplomatic deosebit i se bucur de o protecie special. 2. Guvernul atribuii n relaiile cu statele strine 2.1. n aproape toate rile, Guvernul are atribuii deosebit de importante n domeniul politicii externe. Guvernul prin locul ce i este conferit n sistemul organelor statului exercit conducerea general n relaiile statele strine. 2.2. Pe baza imputernicirilor date de Preedintele Romniei, Guvernul ia msuri pentru iniierea i negocierea tratatelor internaionale care se ncheie numele Romniei. Guvernul poate negocia i semna acorduri, convenii i alte nelegeri internaionale la nivel guvernamental. 2.3. Guvernul ia msurile necesare pentru aplicarea tratatelor, acordurilor i conveniilor i celorlalte nelegeri internaionale i controleaz modul n care ,,se realizeaz acestea. Guvernul informeaz periodic Preedintele Romniei i Parlamentul n legtura cu problemele pe care le ridic ap1icarea unor tratate, acorduri, convenii i alte nelegeri internaionale, n vederea soluionrii operative a acestora. 2.4. eful Guvernului invit i primete reprezentani ai statelor strine, duce tratative, ncheie acorduri, ia parte la conferine internaionale si la activitatea unor organizaii internaionale. 2.5. eful Guvernului ndeplinete atribuiile ce i revin fr vreo mputernicire special, n baza statutului pe care l are n sistemul organelor statului. n timpul cnd se afl pe teritoriul altor state, eful Guvernului se bucur de toate drepturile i imunitile diplomatice.
15

3. Ministerul Afecerilor Externe 3.1. Aparatul central care organizeaz i conduce direct relaiile externe ale statului este Ministerul Afacerilor Externe. ntre principalele sale atribuii, amintim:

conducerea i orientarea activitii misiunilor diplomatice ale statului su; supravegherea i controlul activitii acestor misiuni; meninerea legturii cu diplomai strini aflai n ara sa; negocierea cu diplomaii strini sau cu delegaiile altor state; pregtirea proiectelor de tratate, convenii, acorduri i alte nelegeri internaionale i negocierea lor etc.

3.2. Ministerul Afacerilor Externe aduce la ndeplinire sarcinile ce-i revin pentru nfptuirea liniei generale a politicii externe. 3.3. Ministerul Afacerilor Externe:

reprezint Guvernul su n relaiile internaionale; duce tratative cu reprezentanii statelor strine; ncheie tratate; emite depline puteri i contrasemneaz deplinele puteri emise de efu1 statului; Ministrul Afacerilor Externe este efu1 diplomaiei statului respectiv, avnd rspunderi majore n exercitarea funciilor diplomatice, att n interiorul statelor, cat i pe plan internaional. MISIUNILE DIPLOMATICE Philippe Cahier definete misiunea diplomatic ca fiind ,,un organ al unui subiect de drept internaiona1 instituit ntr-o manier permanent pe lng un alt subiect de drept
16

internaional, nsrcinat s asigure relaiile diplomatice cu acel subiect. Misiunile diplomatice sunt organe ale statului care aduc la ndeplinire politica extern a statului propriu n ara n care au fost acreditate. n sistemul reprezentrii diplomatice se cunosc: a. misiunile permanente b.misiunile cu caracter temporar. 1. Misiunile permanente Misiunile permanente constituie forma clasic de

reprezentare diplomatic. Ele se organizeaz n baza stabilirii relaii1or diplomatice ntre dou state, potrivit acordului lor de voin. Dup cum am menionat prin statornicirea relaiilor diplomatice permanente statele i recunosc personalitatea juridic internaional.

1.1. Rolul i funciile misiunii diplomatice permanente 1.1.1. n literatura de specialitate s-a relevat c misiunile sau reprezentanele diplomatice permanente contribuie la promovarea colaborrii ntre statele respective, la stimularea relaiilor prieteneti ntre statul acreditan i statul acreditar, favoriznd amplificarea relaiilor economice, culturale i tiinifice ntre cele dou state. 1.1.2. Potrivit Conveniei de la Viena cu privire la relaiile diplomatice, misiunea diplomatic permanent indeplinelte, n
17

special, urmtoarele funcii:


reprezint statul acreditant n statul acreditar; ocrotete, n statul acreditar,interesele statului acreditant i ale ceteni1or si; duce tratative cu guvernul statului acreditar; se informeaz prin toate mijloacele licite cu privire la condiiile i evoluia evenimentelor din statul acreditar promoveaz relaii de prietenie i dezvolt relaii economice, culturale i tiinifice ntre cele dou state.

1.1.3. Convenia precizeaz c misiunea diplomatic poate s exercite i funcii consulare. n dezbaterile sale din 1958, Comisia de Drept Internaional a relevat c stabilirea relaiilor diplomatice implic stabilirea i a relaiilor consulare ntre rile respective. Soluia la care a ajuns Conferina de la Viena a fost stipularea n Convenie a unei prevederi, conform creia nici o dispoziie din textul acesteia ,,nu poate fi interpretat ca interzicnd misiunii diplomatice exercitarea funiilor consulare. 1.2.nceputul i sfritul activitii membrilor misiunii permanente 1.2.1. n baza acordului intervenit ntre cele dou state privind infiinarea misiunii diplomatice, statul acreditant desemneaz membrii misiunii permanente, n conformitate cu dreptul su intern. 1.2.2.Pentru efu1 misiunii diplomatice este necesar acordul prealabil statului de reedin. Acest acord poart denumirea de agrement. Statul acreditar poate s refuze acordarea agrementului, fr a fi obligat sa-i motiveze gestul. Cu excepia
18

efului misiunii, ceilali diplomai, personalul administrativ i tehnic sunt numii de statul acreditant, fr a fi necesar acordul prealabil al statului acreditar. 1.2.3. eful misiunii diplomatice pentru a-i ncepe activitatea trebuie s dea curs procedurii stabilite n statul de reedin. Astfel, eful misiunii primete din partea statului su scrisorile de acreditare, semnate de eful Statului i contrasemnate de ministrul Afacerilor Externe, scrisori inmnate ntr-un cadru solemn efului Statului pe lng care este acreditat. Cu ocazia nmnrii scrisorilor de acreditare, eful misiunii diplomatice prezint efului Statului acreditar pe ceilali membri ai personalului diplomatic. Prezentarea scrisorilor de acreditare marcheaz nceputul activitii efului misiunii diplomatice. 1.2.4. ncetarea activitii misiunii diplomatice poate surveni ca urmare a ruperii relaiilor diplomatice. Ruperea relaiilor diplomatice are ca urmare: a. expulzarea personalului diplomatic de ctre statul acreditar sau b.rechemarea acestui personal de ctre statul acreditant. 1.2.5. ncetarea activitii unei misiuni diplomatice poate surveni i ca urmare a dispariiei unuia dintre state a refuzului statului acreditant de a recunoate guvernul statului acreditar sau viceversa; bugetare. 1.3. Personalul i structura misiunii diplomatice a suprimrii misiunii diplomatice pentru motive

permanente 1.3.1. Misiunile diplomatice clasice sunt: ambasadele i legaiile.


19

Cel mai nalt grad de reprezentare l constituie ambasada. Legaia condus de un ministru plenipoteniar are un rang inferior ambasadei. 1.3.2. Structura misiunii diplomatice este stabilit de statul acreditant. De regul, n structura unei misiuni permanente se disting urmtoarele compartimente: 1. cancelaria; 2. biroul economic; 3. biroul ataatului militar; 4. biroul ataatului de pres; 5. biroul ataatu1ui cultural. 1.3.3. Personalul misiunii diplomatice este alctuit din: a. eful misiunii; b. minitri-consilieri; c. consilieri; d. secretari I, II i III; e. ataai. n afara personalului diplomatic, n cadrul misiunii permanente funioneaz personalul tehnic i administrativ (eful Cancelariei, secretari tehnici; cifrori, translatori; dactilografe etc.) i personalul de serviciu (portari; buctari; grdinari; oameni de serviciu). 2. Misiunile temporare n relaiile internaionale n afara misiunilor diplomatice permanente un rol important ocup misiunile diplomatice temporare.
20

Activitatea acestor misiuni a fcut obiectul unor reglementri de natur cutumiar. n cadrul Naiunilor Unite a fost adoptat n anul 1969 Convenia privind statutul misiunilor speciale, care reprezint una din formele diplomaiei temporare. Din aceast categorie mai fac parte: a. de1egaiile la conferinele sau organizaiile internaionale; b. trimiii itinerani; c. birourile temporare.

Misiunile speciale Convenia privind statutul misiunilor speciale este prima convenie adoptat n cadrul Naiunilor Unite, fr a se convoca o Conferin special a statelor membre. Definitie. Convenia precizeaz c misiunea special este o misiune temporar, care are un caracter de reprezentare a statului respectiv, trimis de un stat pe lng alt stat cu consimmntu1 acestuia din urm pentru a ndeplini pe lng el o sarcin determinat. Atribuiile misiunii temporare nu sunt stipulate n convenie, ele precizndu-se de ctre statele interesate. Misiuni speciale pot fi trimise att n state, cu care statul trimitor are relaii diplomatice, ct i n state cu care statul respectiv nu ntreine relaii diplomatice, putnd contribui la pregtirea condiiilor pentru stabilirea relaiilor diplomatice. Structura misiunii speciale este asemntoare cu structura
21

misiunii diplomatice permanente. Conditiile de trimitere a misiunilor speciale -existenta acordului statului primitor atat cu privire la sarcina pe care urmeaza sa o indeplineasca, cat si cu privire la trimirea misiunii speciale de catre alt stat . Acordul poate fi formal, uneori chiar si tacit sau cu un consimtamant ulterior prezentei misiunii, prin simpla primire a notificarii vizei cerute in acest scop. Trimiterea/ acceptarea m.s. Nu este nici dreptul, nici obligatia unui stat fata de celalalt. (e o posibilitate) Sarcinile unei misiuni speciale -trebuie explicit determinate prin acordul asupra obiectivului acelei misiuni. Este posbili ca partile, de comun acord sa modifice sau sa deplaseze obiectivul si sarcinile misiunii speciale si alte domenii sau probleme Membrii misiunii speciale -trebuie o obtina consimtamantul statului primitor. Pentru membrii misiunilor speciale este suficienta notificarea numelui si prezentarea unui cv. Statul primitor este liber sa refuze numirea oricarui membru al unei asemenea misiuni. -art.8 al Conventiei din 1969 statul trimitator numeste la alegerea sa pe membrii misiunilor speciale dupe ce va fi dat statului primitor toate informatiile utile cu privire la efectivul si compunerea misiunii speciale si mai ales numele si calitatea persoanelor pe care isi propune sa le numeasca. Statul primitor poate refuza sa admita o misiune speciala al carei efectiv nu-l considera rezonabil tinand seama de imprejurarile si conditiile care domnesc in acest stat si de necesitatile misiunii in cauza. El poate , de asemenea, fara sa motiveze sa refuze a admite orice persoana in calitate de membru al misiunii speciale. Organizarea misiunii speciale a)Componenta si activitatea-unul sau mai multi reprezentanti ai statului timitator,
22

din care unul este desemnat ca sef sau autorizat sa actioneze in numele misiunii speciale. Efectivul unei misiuni speciale, potrivit cutumei trebuie sa fie alcatuit dintr-un numar limitat de persoane. -in ceea ce priveste negocierile cu asemenea misiuni se tine seama de regula simetriei ierarhice b)Sediul si localurile misiunii speciale- in localitatea ce va fi fost convenita prin acordul comun intre statele interesate. In cazul in care lipseste un asemenea acord, sediul va fi stabilit in localitatea unde se gaseste Ministrul afacerilor externe al statului primitor. Statele pot conveni ca ea sa aiba mai multe sedii, in localitati diferite, dintre care vor stabili sediul principal. c)Rangul sau precaderea misiunilor speciale- in cazul in care exista mai multe misiuni speciale in statul primitor, in afara unui acord special prealabil, dupa odinea alfabetica a membrilor statelor, folosita de protocolul statului primitor in cazul misiunilor speciale, pentru o ceremonie sau ocazie solemna, precaderea este reglementata conform protocolului in vigoare in statul primitor d) Inceputul si incetarea functiilor unei misiuni speciale -inceputul- momentul stabilirii contactului oficial al misiunii cu ministerul de externe sau alt organ al statului primitor asupra caruia se va fi convenit. -incetarea-in momentul indeplinirii sarcinilor pentru care a fost infiintata, ce i-au fost incredintate. Misiunea poate continua chiar daca intre parti a izbucnit un conflict armat sau a intervenit ruperea relatiilor diplomatice. Delegaiile la conferine sau organizaii internaionale 1. Statutul delegaiilor la conferine internaionale sau la organizaiile internaionale este apropiat statutului diplomailor. Aceste delegaii beneficiaz de inviolabilitatea persoanei; de imunitatea locului unde se desfoar conferina; de faciliti de
23

comunicare cu propriul guvern. 2. Prin Convenia de la Havana din 1929, statutul delegaiilor la Conferine i Organizaii internaionale este asimilat diplomailor obinuii. 3. n baza Conveniei cu privire la privilegiile i imunitile Naiunilor Unite, delegaii la organizaiile internaionale beneficiaz de imunitate personal, inviolabilitatea bagajelor i a documentelor, a reedinei; imunitatea de jurisdicie; de privilegii fiscale i vamale. Birouri temporare; trimi itinerani 1. Birourile temporare sunt deschise de ctre un stat ntr-un alt stat in scopuri comerciale; n scopuri culturale; pentru organizarea unor expoziii etc. Comisia de Drept Internaional nu menioneaz aceste birouri printre formele diplomaiei temporare. 2. Trimiii itinerani sunt diplomai ad-hoc, ndeplinind o misiune special n mai multe state, fr a fi acreditai n aceste state. n practica internaional, ei se bucur de anumite privilegii i imuniti, avndu-se n vedere statutul pe care l au. Reprezentarea statelor n relaiile lor cu organizaiile internaionale cu caracter universal 1. n baza Conveniei de la Viena din 1975 privind reprezentarea statelor n relaiile lor cu organizaiile internaionale cu caracter universal exist urmtoarele categorii de reprezentane ale statelor: 1. misiuni permanente ale statelor pe lng organizaiile universale; 2. misiuni permanente de observatori ale statelor nemembre pe lng organizaiile internaionale;
24

3. delegaii la organele acestor organizaii i la conferinele convocate de ele si desfurate sub egida lor. 2. n cazul Organizaiei Naiunilor Unite, instituirea misiunilor permanente de ctre statele membre, a fost aprobat de ctre Adunarea General la 3 decembrie 1948, pnin Rezoluia No. 257/a/III. n acest document se precizeaz c misiunile permanente se instituie pentru a contribui la realizarea scopurilor i principiilor Naiunilor Unite. 3. Numirea membrilor unei misiuni permanente nu este condiionat de consimmntul organizaiei respective, dan statul trimitor trebuie s o notifice att organizaiei, ct i statului gazda al acelei organizaii. 4. Misiunea diplomatic permanent pe lng o organizaie internaional universal sau regional ndeplinete funcii diplomatice de reprezentare i participare a statului la activitile organizaiei, contribuind la realizarea obiectivelor acesteia n baza actelor constitutive convenite prin acordul statelor membre. 5. Statul gazda al organizaiei internaionale are obligaia s sprijine misiunea permanent n ndeplinirea obligaiiior sale. Astfel, statul gazd faciliteaz obinerea cldirilor necesare pentru misiunea respectiv i garanteaz privilegiile i imunitile de care beneficiaz personalul acesteia n baza reglementrilor internaionale n vigoare. Evident, aceste obligaii sunt asumate i exercitate n baza pnincipiilor cooperrii i respectului reciproc, care guverneaz funionarea organizaiei respective.

25

TEMATICA REFERATE:

Reprezentarea la organizaiile internaionale Statutul juridic de care benefciaz organizaia internaional


26

Imuniti i privilegii ale organizaiilor internaionale Reprezentareala organizaii internaionale prin delegaii i reprezentani nepermanei ai statelor membre Conferina internaional. Statutul juridic al participanilor la conferina internaional

Bibliografie
1. Berindei, Dan: Din nceputurile diplomaiei romneti moderne, Editura politic, Bucureti, 1965 1. Feltham, R.G.: Introducere n dreptul i practica diplomaiei, Editura ALL, Bucureti, 2002 2. Sida, Andrei: Drept Diplomatic, Editura Vasile Goldi University Press, Arad, 2001 3. Sida, Andrei: Drept diplomatic i consular, Editura Augusta, Timioara, 1997 5. Malia, Mircea: Diplomaia- coli i instituii, Editura didactica i pedagogic, Bucureti, 1975 6. Muraru V. Ioan, Drept constituional i instituii politice, Bucureti, 1997 7. Miga-Beleteiu V. Raluca, Drept internaional, Introducere n dreptul internaional public 8. ***Convenia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice- 18 aprile 1961 9. Legea nr. 269/2003 privind statutul Corpului diplomatic i consular Romania in

27