I.

EUROPA DE VEST

EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA

Europa de Vest are un relief variat ce apare sub forma mai multor trepte principale: campii,podisuri,dealuri si munti. Campiile,dealurile si podisurile reprezinta impreuna mai mult de 70% din suprafata totala a continentului(Podisul Lorenei,Podisul Ardeni,Campia NordEuropeana). Muntii se dezvolta ca lanturi razlete,discontinue la periferia continentului(Muntii Scotiei, Muntii Penini,Muntii Grampian,Alpii Francezi). Aceste trasaturi ale reliefului Europei de Vest sunt rezultate ale actiunii reciproce dintre procesele interne si externe in decursul evolutiei paleogeografice. Astfel,marile etape de formare a continentului european sunt: 1.etapa prealpina,foarte lunga,care incepe cu formarea scuturilor precambriene ucrainean si baltic,ce se continua apoi cu formarea muntilor calidonici si hercinici,ce constituie baza arhitecturala veche a Europei; 2.etapa alpina importanta prin adaosul sistemului muntos alpin european,format incepand cu mezocretacicul si pana in neogen si de asemenea prin dezvoltarea eruptiilor vulcanice care au dat nastere masivelor vulcanice ale Europei; 3.etapa cuaternara,mult mai scurta decat cele precedente,caracterizata prin continuarea marilor prabusiri pe locul carora s-a format Marea Mediterana,ca si prin continuarea eruptiilor vulcanice,prin importante miscari verticale de ansamblu(neotectonic), care imprima reliefului trasaturile actuale,prin marile schimbari de ordin bioclimatic. RELIEFUL

Relieful Europei de Vest este reprezentat de urmatoarele unitati: In Scotia(regiune a highlandsurilor si lowlandsurilor) -datorita amplasarii,lipsei de protectie,vanturile sunt mai puternice,iar clima este mai umeda. -relieful Scotiei este dominat de o alternanta de masive peneplenizate cu aspect de podisuri,acoperite de lande si depresiuni. 1. Muntii Scotiei de Nord(Muntii Caledonici) -altitudinea maxima:1182m -orientare NE-SV -fiorduri:Moray,Lome -versantul occidental-marcat de ploi orografice(2000mm/an)

2. Muntii Grampiani -interfluvii larg ondulate -lande,turbarii,cutari caledonice 3. Muntii Scotiei de Sud -altitudinea in jur de 800m(Brood Law=839m) -fiorduri:Clyde,Forth 4. Muntii Penini -interfluvii netede(600-800m) -orientare N-S -cutari caledonice 5. Muntii Candrieni -altitudinea maxima 1085(Snowdon) -sunt munti hercinici si caledonici -orientare N-S -culmi intens slefuite,aspect de podis si coline 6. Podisul Cormvall -500-600m altitudine(621m-Vf Dartmoor) -varsta hercinica -coline joase,varfuri dezvoltate pe granite -clima blanda 7. Depresiunea Loridrei si Campiile din Estul Angliei (Campia Londrei,Midlands) -bazin epihercinic(bazinul Londrei),cu campii si coline,roci argiloase, depozite jurasice si cretacice; -tarm cu estuare si golfuri -relieful este structural(cueste-Cotswolds Hills=326m; Chiltern,Downe<500m; Cleveland Hills =454m) 8. Masivul Central Francez -in Sudul Frantei -partea cea mai inalta a zonei hercinice -este constituit in cea mai mare parte din formatiuni cristaline si vulcanice,dar si din roci sedimentare mezozoice -alcatuit din masive,podisuri,depresiune(Le Puy,Forez,Limaqne), grabene(Allier,Loire) si conuri vulcanice(stratovulcani) -este inconjurat de depresiuni(Culoarul Rlone-Saone in Est, Bazinul Aquitaniei in Vest, Bazinul Parisul in Nord si Campia Langnedoc in Sud) -este asimetric,partea de N-V are aspec de podis.

9. Masivul Armorican -in N-V Frantei -este unitate hercinica(din arcul armorican) -are inaltimi reduse(<550m) -alcatuit din sisturi cristaline si roci sedimentare 10. Bazinul Aquitaniei -situat intre Muntii Pirinei(S),Masivul Central Francez(E), Masivul Arimorican(N) si Oceanul Atlantic(V). -este un bazin de sedimentare ce cade in trepte spre litoral -are relief structural(pe structuri monoclinale) si relief de acumulare 11. Bazinul Parisului -situat in partea central-nordica a Frantei -bazinul de sedimentare,alcatuit din formatiuni cretacice si tertiare Podisul Lorenei -este unitate hercinica,alcatuita din depozite sedimentare triasice si jurasice,dispuse monoclinal,cu inclinare spre V Muntii Vosgi nitate hercinica,situata in Podisul Lorenei,cu inaltimea maxima de 1423m, avand versantii asimetrici 12. Podisul Ardeni -unitate hercinica alcatuita din sisturi cristaline,avand altitudini reduse,de aproximativ 500-600m 13. Muntii Pirinei -unitate alpina,alcatuita din roci cristaline si sedimentare,cu altitudini mari(3404m- Pico de Aneto din Masivul Maladitta) 14. Alpii Francezi -au altitudini ridicate(4810m-Mont Blanc) -au o fragmentare intensa,relief glaciar 15. Culoarul Rhone si litoralul mediteranean -este un culoar larg,situat intre Masivul Central Francez(V) si Alpii Francezi si Jura(E) -grabene de mari dimensiuni -la contactul cu regiunile inalte sunt lunci,terase si piemonturi 16. Campia Nord Europeana(in Belgia,Olanda) -relief glaciar,fluviatil,structural -altitudini reduse 200m,iar in zona polderelor,chiar sub 0m

CLIMA

Europa de Vest prezinta un climat temperat oceanic cu variatii in teritoriu in functie de conditiile locale. ELEMENTE BIOPEDOGEOGRAFICE

Europa de Vest apartine zonei padurilor de foioase,Regiunea montana prezinta o etajare a vegetatiei,faunei si solurilor. Vegetatia primara a fost inlaturata in cea mai mare parte. Fauna este specifica padurii de foioase,pasarile fiind predominante. In Franta,la Marea Mediterana apare vegetatie mediteraneana.In Marea Britanie,in regiunile litorale predomina asociatiile de ericacee(Vaccinium vitis-idaea, Vaccinium myrtillus,Calluna Vulgaris).In Irlanda pasunile si fanetele detin aproximativ 2/3 din teritoriu. In olanda,vegetatia forestiera a fost intalnita aproape in totalitate;in N si E apar turbarii si vegetatie de landa. Solurile cele mai raspandite sunt cele brune.In Marea Britanie,solurile de Mlastina si turbariile ocupa cele mai mari suprafete. EUROPA DE VEST INSULARA-ARHIPELAGUL BRITANIC Scotia EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA

Situata intre Marea Nordului,Marea Manecii si Oceanul Atlantic,Marea Britanie si Irlanda aceasta unitate insulara de prima marime din Oceanul Atlantic si in acelasi timp,din vestul Europei se desprinde prin peisaje marcate de prezenta si influenta oceanului a caracterelor reliefului in stransa dependenta de latitudine.Specificul se constata inca din regiunea litorala,tarmureana.Linia tarmului cunoaste un grad diferentiat de articulare mai accentuat in Scotia si mai complex din punct de vedere genetic in restul arhipelagului.In Scotia este caracteristic tarmul cu fiorduri opera ghetarilor cuaternari.Ele sunt perechi si urmaresc deseori linii de fractura incadrand Scotia de o parte si de alta astfel:Fiorth of Lorne si Moray Firth;Firth of Clyde si Firth of Forth la care se adauga Solway Firth in partea de nord-vest a Angliei in sudul Muntilor Scotiei de Sud.Acest tip de tarm,prin larga sa deschidere catre mare,usureaza patrunderea vaselor in interiorul uscatului.In general este un tarm inalt. Arhipelagul Britanic face parte din structurile foarte vechi ale Europei.Cel mai vechi uscat si care apartine precambrianului se gaseste in nord-vestul Scotiei.Aici formatiunile precambriene(gresii)apar de sub cambrian si se prelungesc spre nord vest in arhipelagul Hebride.In arhipelag apar gnaise,cuartite cambriene,micasisturi strabatute de lave bazice(Emilia Saulea,1967). In rest structurile apartin in cea mai mare parte caledonidelor.

Culmile muntoase din Scotia,au altitudini maxime ce nu trec de 1700 m,si o desfasurare generala nord-est,sud-vest. Indelungata peneplenizare alaturi de tectonica a generat asa numitele highlands-uri portiunile inaltate,culmile si lowlands-uri,in general depresiuni sau culoare deseori cu canale care fac legatura intre o parte si cealalta a Scotiei. Spre deosebire de cutarile hercinice ,cele caledonice nu au cunoscut un interval suficient pentru o nivelare asemanatoare suprafetei posthercinice,cuvertura generand un relief specific.Insasi eroziunea diferentiata a creat o serie de forme inclusiv structurale(cueste,suprafete erozivo-structurale)dupa cum pe rocile cristaline a aparut,de asemenea,un relief greoi,masiv. Totusi miscarile paleogene au individualizat sau definitivat unele din masive luand nastere horsturile si grabenele amintite anterior(highlands,lowlands)dupa cum perioada de liniste tectonica ce a urmat a permis formarea unor suprafete de eroziune de mica altitudine asa cum apar in Scotia de Nord-Vest. Principalele culmi din Nord si pana in Sud sunt:Muntii Scotiei de Nord(118 m),Muntii Scotiei Centrale sau Grampiani(Vf Ben Newis 1343 m cel mai inalt din arhipelag),Muntii Scotiei de Sud(cca 840 m) continuati cu Muntii Cheviot(cca 800 m). In nordul Scotiei se remarca pe langa suprafetele de eroziune de joasa altitudine dezvoltate pe gresii cambriene si inaltimi izolate de cateva sute de metri dupa cum in sud exista Southern Uplands,alcatuit din sisturi in care reapar suprafete de nivelare.Insusi Lowlands-urile,aceste depresiuni de eroziune schitate tectonic inca din devonian,au un aspect usor colinar. In general situarea geografica a Arhipelagului Britanic ii confera un climat temperat-oceanic marcat de inexistenta unor contraste termice evidente mai ales intre anotimpuri.Faptul se datoreste si supunerii permanente a acestuia perturbatiilor atlantice.Scotia este separata de izotermele de 4 grade si 5 grade de ianuarie intr-o regiune vestica si una estica ,iar in luna iulie de 13 grade-15 grade.Precipitatiile sunt cuprinse intre 2020 mm (Fort William in vest) si 640 mm (Aberdeen in est),culmile scotiene constituind adevarate obstacole in calea maselor de aer umed ce vin dinspre vest.Ele dau aici precipitatii orografice substantiale cantitativ. Scotia,ca intreg Arhipelagul Britanic face parte din zona padurilor cu frunze cazatoare inclusa in zona climatica temperata.Padurea apare stratificata cu un strat superior format din fag,carpen si stejar sub care se afla un strat arbustiv din care nu lipsesc cornul si alunul si un strat de ierburi. Suprafata forestiera ocupa sub 9% din teritoriu,mai mult de jumatate fiind proprietate particulara.In scotia peste 35% sunt conifere. Dintre rasinoase predomina pinul silvestru ,apoi larita,molidul,iar dintre foioase stejarul,apoi fagul,frasinul.In Scotia padurea urca pana la 700 m,dar din vechile paduri au ramas doar palcuri,iar impadurirea nu a avut succesul scontat.In altitudine (1300 m) iernile lungi si geroase nu au lasat loc sa creasca decat tufisurilor si ierburilor. Padurile naturale au fost de tipul stejeretelor exceptie facand Scotia in care pe culmile muntilor dominau rasinoasele. In general reteaua hidrografica din Marea Britanie inclusiv Scotia se caracterizeaza prin scurtimea raurilor,dar cu un debit bogat,varietatea lacurilor din punct de vedere al formarii cuvetei,prezenta si lungimea destul de mare a canalelor(canalul Caledonian din Scotia care uneste fiordul Lorne cu fiordul Moray),dar si canalul dintre

Tamisa Severn-Trent-Mersey unind Londra-Birmingham si Liverpool,Marele Canal Irlandez si Canalul Regal care in ansamblu unesc vestul cu estul Irlandei. Muntii Penini Reprezinta un anticlinoriu cu directie nord-sud cu grad avansat de slefuire ,insotit pe alocuri,dar mai ales in vest de fracturi.Este imbracat pe flancuri de depozite paleozoice si mezozoice dintre care o larga raspandire o au calcarele.Pe calcarele carbonifere din baza s-a dezvoltat carstul.Nu depasesc 900 m altitudine;adapostesc insa zacaminte de subsol(carbuni,minereuri de fier etc).Structurile Peninilor se afunda in Bazinul Londrei fiind acoperite de cuvertura mezozoica.Se mai intalnesc inca palcuri de paduri de foioase. Peninsula Wales(Tara Galilor) Este o regiune cu munti josi si coline.Muntii Cambrieni nu depasesc in altitudine 1100 m-vf. Snowdon.Relieful corespunde unor aliniamente de fractura pe directia sudvest,nord-est fata de care s-au organizat sistemele inaltimilor in limitele carora apare si o suprafata de eroziune situata la 450 m-600 m. Pe cuvertura sedimentara(gresii,conglomerate etc) s-a dezvoltat in Sudul Tarii Galilor relieful structural pe cueste.Si aici relieful glaciar este destul de raspandit mai cu seama in inaltimile Snowdon,din nord-vest,peisaj care a conferit regiunii si calitatea de Parc National (Snowdonia).In nordul Peninsulei Wales ca si in sudul acesteia se gasesc doua estuare a caror importanta este neindoielnica pentru viata porturilor asezate in raza lor(Liverpool,Newport s.a).In ceea ce priveste apele se remarca mai ales,raul Severn cu izvoarele ce traverseaza vestul zonei Midlands si se varsa printr-un estuar in golful Bristol. Principatul Tarii Galilor este putin mai lung de 216 km pe o portiune mai ingusta de 56 km. Granita tine de la Gura de varsare a raului Dee in Golful Liverpool din nord si pana la gura raului Wye din estuarul Severn-ului din sud. Este vorba de linia valului de pamant construit de Offa , puternicul rege anglo-saxon al Merciei intre anii 757 si 796 impotriva celtilor. La 300 de ani dupa Offa , normanzii au impus granite si mai mult spre munti, introducand pe granita puternica autoritate a lorzilor de hotar. Tara Galilor este un tinut ce se remarca prin dealuri inverzite, vai primitoare si ruine de castele. Are plaje lungi, nisipoase si golfuri spectaculoase. Nu este atat de populata ca Anglia. Irlanda Relieful insulei este alcatuit din culmile Donegal(nord-vest) si Wicklow(sud-est) care nu ajung la 1000 m,dar o serie de alte inaltimi de joasa altitudine,cu un intens grad de peneplenizare jaloneaza pe cele precedente. In Irlanda relieful dominant este alcatuit din campii si coline.In extremitatea sudvestica,in limita structurilor hercinice din Muntii Kerry(1041 m)s-a dezvoltat relieful appalasian.Si in Muntii Wicklow din est,sud-est cu o altitudine de 1000 m pot fi surprinse fragmente din suprafata de eroziune de 600 m.

In partea nordica a irlandei apar forme reziduale cu aspect de piramide,ramase in urma modelarii glaciare.Horsturi dezvoltate pe cuartite,bazalte iar in centru,in Campia Irlandei,un relief dezvoltat pe gresii si calcare carbonifere sau pe argile tertiare.Glaciatia pleistocena a creat un amplu peisaj de drumlinuri. In intregime relieful regiunii este marcat de prezenta formelor glaciare opera ghetarilor pleistoceni care au acoperit cca 90% din suprafata arhipelagului. Principala artera hidrografica este Shannon. In sud-vestul Irlandei ca si in sud-vestul peninsulei Wales se intalneste tarmul cu riass.El deseneaza o directie perpendiculara a culmilor pe linia tarmului,lasand intre ele golfuri usor protejate. In Irlanda padurea nu ocupa decat 3-4% din suprafata insulei in rest terenuri agricole,pasuni si cca 8% mlastini din care se extrage turba. Importanta este vegetatia de lande,care ocupa mai ales regiunile litorale,asociatii de ericacee cu Calluna vulgaris,Vaccinium myrtilus. Sub paduri se gasesc soluri brune si podzoluri,iar pe suprafetele supraumectate ,indeosebi in campiile Irlandei,turbariile,mlastinile.

BAZINUL LONDREI Cuvertura sedimentara mezozoica,dar si neozoica extinsa,mai ales,in bazinul Londrei a constituit suportul aparitiei unui relief corespunzator structurii si litologiei.Astfel pe structura monoclinala a acestui bazin a luat nastere relieful structural reprezentat prin:cueste,depresiuni,vai etc.Se asociaza aliniamente de cueste dezvoltate pe calcare,marno-calcare,creta,conglomerate cu depresiuni subsecvente,butoniere(depresiuneWeld acolo unde cuvertura a fost cutata)etc.Astfel se intalnesc cueste dezvoltate fie pe gresii jurasice,fie calcare si creta cretacica sau mai noi (paleogene)in coline care nu trec de 500 m ca de exemplu: Cotswolds,Chiltern, Downs de Nord si Sud dispuse sub forma unor aliniamente (nord-est sud-vest)intre Southampton si Birmingham.Inaltimile scad usor spre est odata cu scufundarea sau disparitia structurilor geologice. Dispozitivele superficiale (aluviale,glaciare etc.)au constituit suportul unui relief de campie extins in partea de est sud-est,intre golfurile Humber si Brighton.Parte din campii sunt situate foarte aproape daca nu la nivelul polderelor. Un tip de tarm care flancheaza regiunea de-o parte si de alta cu importanta deosebita sub aspectul transportului este cel cu estuare,cu golfuri mari sub forma unor palnii care functioneaza in stransa dependenta cu mareele(flux si reflux).Mai importante sunt estuarele raurilor:Tamisa,Severn in lungul carora se gasesc si orase-porturi foarte active din punct de vedere al transportului maritim(Londra,Cardiff,Newport). Printre cele mai lungi rauri se numara Tamisa(peste 330 km) care izvorete din Kemble, comitatul Gloucestershire, strbate localitile Oxford, Reading, Windsor, i Londra, vrsndu-se n Marea Nordului n apropiere de Southend-on-Sea, dup un parcurs de aproximativ 346 km. Cu un debit n continu i rapid cretere, n ciuda lungimii sale relativ reduse, rul Tamisa poate fi considerat un adevrat fluviu pe ultima sa poriune cuprins ntre

Windsor (59,3 m/s) i Southend-on-Sea. n Londra, debitul mediu al Tamisei este de 65,8 m/s. Debitul constant i ridicat al Tamisei ncepnd cu localitatea Oxford a fcut navigaia posibil pe o poriune nsemnat a sa nc din cele mai vechi timpuri. Probail de aceea, Londra, fiind accesibil maritim i fluvial, a devenit capitala celui mai ntins imperiu pe care vreo naiune sau civilizaie l-a avut cndva. Tamisa i afluenii si acoper un bazin fluvial ce se ntinde pe o suprafa de circa 12,935 km. Asocierea spatiala a conditiilor fizico-geografice a dat nastere unor peisaje asupra carora interventia omului s-a manifestat simtitor.Se deosebesc astfel:peisajul litoralului,peisajul campiilor si depresiunilor,peisajul colinelor si culmilor muntoase. Peisajul litoralului.Avand in vedere marea deschidere a tarii spre Oceanul Atlantic si marile marginase in stransa legatura cu factorii genetici,litoralul(tarmul si fasia din imediata apropiere,pe uscat si,deopotriva pe platforma continentala)cunoaste o dinamica accentuata sub toate aspectele.Oricare ar fi geneza tarmului,amploarea sa favorizeaza comunicatiile si legatura cu restul lumii prin porturile si caile de comunicatie care pornesc de pe litoral.Mai mult decat atat,apele oceanice,patrund mai ales prin estuare sau fiorduri pana-n inima tarii.Chiar si vanturile de Vest propaga spre interior aer maritim umed,atenuand adesea severitatea sezonului rece.Insasi marea amelioreaza amplitudinile termice stergand contrastele sezoniere.Toate acestea au contribuit la aparitia unor importante asezari,orase,inclusiv aglomerari portuare ale tarii(Londra,Liverpool,Glasgow, Edinburgh, Cardiff,Plymouth). Peisajul campiilor si depresiunilor.Prima treapta de peisaj se intalneste,mai ales,in sudul si estul Angliei.Cea de a doua,depresiunile,sunt adapostite intre culmile montane sau colinare.Ele au luat nastere in largi bazine de sedimentare(bazinul Londrei),in stransa dependenta de structura si litologia pe care s-au format.Sunt si campii fluvio-marine,cele periferice formate mai ales in jurul unor golfuri.O alta categorie o formeaza depresiunile cu limite clar conturate cum sunt cele din Scotia(Gleen-Moore,Glasgow-Edinburgh).Cea mai importanta este campia deluroasa a Londrei.Treapta deluroasa s-a dezvoltat pe cuvertura mezozoica in care,relieful structural este precumpanitor.Se succed aliniamente de cueste ca si suprafete erozivo-structurale in limitele dealurilor Cotswolds,Chiltern,Downs(cuesta jurasica,cuesta cretacica)butoniera Weald.Sirurile de cueste au fruntea orientata atat spre vest(in colinele nordice si vestice),cat si spre nord in colinele de sud.Cuestele se continua pana in sudul orasului Newcastle.Treapta joasa este dominata si de campiile argiloase(Oxford,York,Salisbury). In campii(Campia Glasgow,Campia Liverpool,campia din jurul golfului Solway)apar uneori martori de eroziune apartinand treptelor inalte. Asupra unei bune parti a campiilor si-a pus amprenta modelarea glaciara lasand urme evidente. Sunt strabatute de ape cu debit permanent,de canale(Marele Canal Irlandez,canalul dintre Severn si Tamisa s.a).Turbariile si landele populeaza o parte a acestor tinuturi. Sub palcurile de padure,care altadata aveau o mult mai mare raspandire se intalnesc soluri brune de padure,iar in campii soluri de lande(pe nisipuri).

Peisajul colinelor si culmilor muntoase.Sunt cuprinse in aceasta grupare sistemul muntilor caledonici care formeaza in totalitate Scotia(Muntii Caledinici-998 m);Muntii Grampiani(Varful Ben Newis-1 343 m cel mai inalt din arhipelag),Muntii Scotiei de Sud(843 m),Muntii Cheviot(837 m).Fac parte de asemenea Muntii Irlandei de Nord(Donegal-750 m) si inaltimi izolate,ale Irlandei Centrale.In nord-vestul Angliei pe aceeasi structura caledonica au aparut Muntii Cumberland(Cumbrieni) ce se ridica la peste 980 m in vf. Scafell.Mai spre sud,in Peninsula Wales,se intalnesc Muntii Cambrieni(Cambrian Mountains) ce trec de o mie de metri in vf. Snowdon. Axa orografica a Angliei desi redusa ca altitudine(890 m) o constituie Muntii Penini,regiune intens peneplenizata,faliata,iar pe cuvertura mai ales calcaroasa discontinua cu relief carstic si structural. In totalitate unitatile muntoase si deluroase din care multe asociate in horsturi si grabene au fost slefuite,netezite,de calota glaciara pleistocena sau chiar de mici ghetari de circ si de vale,care,prin eroziune extinsa pana la tarmul marii,au dat nastere fiordurilor. In partea sud-estica a Angliei se gaseste stramtoarea Dover.Stncile albe de la Dover sunt coaste abrubte formate din roci calcaroase de cret n apropiere de Dover la rmul cu Canalul Mnecii care desparte Anglia de Frana. Coasta abrubt atinge pe alocuri 106 m nlime. Culoarea alb se datoreaz calcarului aproape pur din care sunt formate stncile care prezint pe alocuri pete formate din cuar negru. Coasta se afl situate la est i vest de Dover, un port englez important. Stncile au ajuns s fie simbolul de aprare al Marii Britanii, fiind situate pe cea mai ngust poriune a Canalului Mnecii (Strmtoarea Dover). Clima temperat-oceanica este sub infuenta Curentului Golfului.In nord indica valori ale temperaturii cu cateva grade mai putin decat in sudul arhipelagului,o frecventa mai mare a invaziilor de aer arctic si un spor de precipitatii,cel putin pe coasta vestica pana la 3000 mm. Sezonul cald este mult mai bine marcat in sud,unde valorile temperaturii pot depasi 15-20 grade C. In cea mai mare parte a anului, vremea este ploioasa si schimbatoare, datorita campurilor ciclonice de joasa presiune formate in Oceanul Atlantic.Cel mai des intalnit fenomen meteorologic este ceata (smog), care in amestec cu fumul rezultat din poluare a dus la aparitia sintagmei ceata londoneza. Cand doi englezi se intalnesc, mai intai vorbesc despre vreme, scria Dr. Samuel Johnson. Doua secole mai tarziu , aceasta obisnuinta nationala rezista inca si nici o fraza legata de vreme nu este considerata prea banala sau plictisitoare la inceput de conversatie. De ce sunt britanicii atat de interesati de capriciile climei lor? Raspunsul rezida in imprevizibilitatea ei. Capriciile vremii nu-i scot deloc in evidenta reputatia . Vremea poate trece rapid aici de la seceta la inundatii, de la ger la canicula. Fiecare schimbare dramatica ii surprinde pe britanicii nepregatiti. In vara anului 1976 a fost cea mai lunga perioada de caldura continua ( urmata de cele din 1990 si 1995) . In august 1990 temperatura a atins un record absolut de 37,1 C . Uraganele din 1987 si 1990 au provocat moartea mai multor personae si au dezradacinat mii de copaci, iar valuri mai mari decat un autobuz cu doua etaje au inecat un orasel pe coasta Tarii Galilor.

Astfel de extreme sunt si mai greu de suportat deoarece obiceiurile nationale, cladirile si imbracamintea nu sunt facute sa le reziste. Putine case sau institutii au ventilatoare sau aer conditionat pentru a inlatura caldura mare a verii. Iarna, sistemele de incalzire si de izolatie functioneaza la jumatate, iar drumurile si caile ferate se blocheaza din cauza unei zapezi de 3 cm . Automobilisti indiferenti , tarani si turme de animale dispar sub dune de zapada intr-un mod care ii uimeste pe continentalii obisnuiti cu astfel de calamitati. Incalzirea globala s-ar putea sa schimbe clima britanica, aducand veri lungi si secetoase. Scriitoarea Virginia Wolf credea ca o astfel de clima ar putea sa ne transforme pe toti in niste mediteraneeni sociabili. Astazi britanicii sunt foarte bine informati cu privire la vreme , urmarind permanent buletinele meteo la radio sau la televiziune. In mod traditional , prezentatorii de vreme erau angajati ai Oficiului meteorologic din Bracknell, Berkshire. Principalele ape din Marea britanie sunt: Shannon, Severn, Tamisa, Trent, Ouse, Tees, Tweed, relativ scurte,au un debit constant sau aproape constant.Sistemul de rauri este completat de cel lacustru(lacuri glaciare,tectonice,carstice). Culmile muntoase si deluroase sunt acoperite cu paduri de conifere si foioase (pin, mesteacan,stejar) cu tufisuri,pasuni si fanete sau servesc agriculturii(pomicultura,vite de vie etc.). In ceea ce priveste fauna si vegetatia,Marea britanie face parte din subregiunea Euro-Asiatica,regiunea Holartica,biomul padurilor boreale cu frunze cazatoare.Date fiind conditiile bioclimatice,aici intalnim dispuse de la nord spre sud,intr-o succesiune zonala,padurile de conifere si cele de foioase cu fauna lor caracteristica,azonal fiind prezente formatiile tufisurilor de ericacee din landele atlantice. Endemismele caracteristice floristice ale acestei subregiuni sunt:conifere(Pinus sibirica,Picea excelsa,Pinus cembra,Larix sibirica,Larix decidua,Abies sibirica etc),dintre foioase,Fagus silvatica,unele Quercinee,Ulmus,Tilia cordata etc.Endemismele faunistice sunt:zibelina(Martes Zibellina),veverita de pamant(Eutamias sibiricus),mancaciosul(gulo gulo),elanul(Alces alces)apoi ursul brun(Ursus arctos)zimbrul (bison bonasus),rasul(Felix lynx),hermelina(Mustela erminea) etc.Pasarile sunt reprezentate prin tetraonide(cocosul de munte,cocosul de mesteacan,ierunca),la care se mai adauga ciocanitoarele cu 3 degete,matasarul,forfecutele etc.Reptilele sunt reprezentate prin vipera comuna(Vipera berus) si soparla vivipara(Lacerta vivipara).Animale caracteristice padurilor de foioase sunt cerbul,caprioara,pisica salbatica,jderul,parsii,iar dintre pasari ciocanitoarea verde,sturzul etc. Din aceasta regiune lipsesc reprezentantii unor grupe tropicale ca papagalii, maimutele,etc. De altfel in zona atlantica se gasesc tufisuri de tip heide si reprezinta stadii de degradare ale padurilor de foioase.Aici solurile sunt extrem de sarace si acide.S-a presupus ca au fost levigate pe cale naturala,in conditiile de climat umed si ca pe ele se poate dezvolta numai vegetatia saraca a tufisurilor de tip heide. In Scotia o patrime pana la o treime din suprafata totala a terenurilor este ocupata de tufisurile de Calluna.Tipul de sol este reprezentat prin podzoluri ferice cu un orizont B dur,adesea transformat in orstein.Tufisurile sunt arse periodic (la cca 15 ani).Calluna vulgaris,specia absolut dominanta ,este un arbust pitic ,ce poate atinge inaltimi de

aproximativ 50 cm ,formand o pasla deasa de radacini in primii 10 cm ai solului.In aceasta regiune umeda incendiile sunt provocate numai de catre om. In Scotia,tufarisul de tip heide este folosit ca teren de vanatoare si ca pasune extensiva de oi,calculandu-se pentru o oaie 1,2-2,8 ha teren.In rezervatia Luneburger Heide,a carei originie este de asemenea pe de-a-ntregul antropogena,se facea mai inainte agricultura(culturi de hrisca);in acest scop tufisul de tip heide era destelenit ,adica in primii 10 cm de humus brut se taiau in bucati patrate ,erau folosite ca asternut in grajduri,iar apoi gunoiul de grajd rezultat era imprastiat pe camp ca ingrasamant.Astazi ,cand tufisul de tip heide nu mai este folosit,terenul se impadureste natural prin semintele de mesteacan si de pin aduse de vant,sau se fac impaduriri artificiale. In afara tufisurilor de tip heide,in Irlanda,de pilda,datorita climatului umed exista pericolul mare de inmlastinare dupa distrugerea padurii.Astfel dupa taierea padurii se poate constata ridicarea nivelului apelor freatice,ceea ce favorizeaza cresterea muschilor de turba.Un rol mare revine muschiului Rhacomitrium lanuginosum,alaturi de speciile de Sphagnum.In regiuni cu mai mult de 235 zile ploioase mlastinile de turba pot acoperi intreaga suprafata chiar intr-un teritoriu valurit.Asemenea mlastini de turba acoperitoare se gasesc in Irlanda de Vest,Wales si Scotia,unde cea mai mare mlastina de turba ocupa 2500 kmp.

MAREA BRITANIE
Suprafata 244 130 kmp Populatia 59 647 790 mil,loc.(2001) Densitatea 243,6 loc/kmp Capitala Londra 4 142 000 loc. Repartitia populatiei active-Primar 2,2% -Secundar 26,2% -Tertiar 71,6% Limbi vorbite engleza(oficial),limbi celtice:aproximativ 20% din populatia Tarii Galilor, cca 60 000 oameni din Scotia Religii Anglicana-47%,Catolica Romana-16%, Musulmana-2%, Hindu, iudaism-2%, Altele sau niciuna-33% Unitatea monetara-Lira Sterlina Marea britanie=3 natiuni Anglia,Tara Galilor,Scotia Regatul Unit=1 stat compus din Marea Britanie si Irlanda de Nord Insulele Britanice=2 state Regatul Unit si Republica Irlanda Eire=Independent de fapt dupa Primul Razboi Mondial si de drept dupa 1949

De asemenea se constata o migratie a populatiei de la nord catre sud,deci o crestere catre sud si o descrestere catre nord.In structura urbana se vor deosebi:

Nuclee de concentrare cum sunt:Londra cu o densitate a populatiei de peste 4000 loc./kmp(Inner London 7078 loc./kmp 1991;Outer London 3199 loc./kmp 1991);Manchester de peste 2000 loc./kmp,Merseyside peste 2000 loc./kmp; Conurbatii ca:Londra(Greater London) cu peste 7 milioane locuitori,West Midlands,Southeast Lancashire,West Yorkshire cu 2-3 milioane de locuitori si Tyneside,Central Clyside,Merseyside cu 1-2 milioane locuitori; Macroaxa urban-industriala Londra-Birmindham-Liverpool. In ceea ce priveste structura pe varste ,predomina populatia cuprinsa intre 15-59 ani(50,3%),urmata de cea de peste 60 ani(20,7%) si sub 15 ani (19%).Populatia ocupata este repartizata astfel:in agricultura 2,2%,in industrie 28,2%,in alte sectoare 55,4%.Se constata o crestere a populatiei active in sectorul tertiar avand in vedere transferul populatiei din industrie.Populatia urbana detinea 89,5% din populatie(1998). Dupa numarul locuitorilor orasele pot fi grupate in :centre cu peste un milion locuitori(Londra, Birmingham); orase cu numar de locuitori cuprins intre 400 000 si 1 milion(Sheffield,Glasgow, Leeds, Liverpool, Bradford,Edinburg, Manchester) si orase cu peste 100 000 locuitori,aceasta ultima categorie fiind cea mai importanta ca numar. Dupa functii se deosebesc:orase cu functii complexe (Londra, Birmingham, Manchester);orase cu functie predominant industriala(Leeds, Derby);orase cu functie comerciala si de transport (Plymounth). Un numar de 9 orase a caror populatie se ridica in totalitate la peste 30 milioane locuitori alcatuiesc Megalopolisul englez.Acestea sunt: Londra, Birmingham, Liverpool, Manchester, Leeds, Bradford, Sheffield, Nottingham si Leicester). Londra se afla la aproximativ 60 km de mare,mareele patrunzand pe cca 100 km spre interior.La circa 70 km inspre izvoare adancimea apei la mareea joasa este de cca 3 m,iar la cea inalta de 6 m.Impreuna cu spatiul sau metropolitan are 13 milioane locuitori,iar Marea Londra are cca 7,7 mil.loc.(1998).Londra face parte din marile aglomerari urbane ale lumii:New York,Shanghai,Tokyo,Paris s.a.Constituie o importanta arie de atractie prin functiile de capitala comerciala,culturala,portuara,industriala.Fiind situata intr-o regiune de convergenta Marea Londra(Greater London)si-a definit zone functionale cu dispunere concentrica numite ringuri.Astfel exista:o Zona Centrala,mai exact un nucleu central (City of London),cea mai veche parte a orasului cu functii financiare si comerciale.In jurul nucleului se dezvolta zona de la exteriorul sau(The West End si Est End) concretizata prin functii administrative,rezidentiale,comerciale,iar pe alocuri spatii industriale. Urmeaza Zona Verde (Green Belt) ce se desfasoara pe o distanta de 30-40 km la limitele conurbatiei londoneze(Greater London Conurbation).Aici se asociaza suprafete agricole,forestiere,lacustre.Tot aici,au aparut dupa 1946 orase-satelit cu functii industriale si tertiare in scopul descongestionarii capitalei.Asa sunt centrele: Basildon, Bracknell, Crawley, Harlow, Hatfield, Stevenage s.a.De fapt Londra are 4 funcii importante: Capitala tarii si sediul guvernului; Port maritim mondial,al doilea port in Europa dupa Rotterdam; Centru bancar si comercial de importanta mondiala avand in City:bursa de marfuri,comertul etc; Un mare centru industrial in sudul orasului si in lungul portului.

Aproape in fiecare zi cca un milion de persoane lucreaza in centru,prin urmare exista o miscare pendulara zilnica,prin care se acopera o distanta de cca 30-40 pana la 70 km. Fata de Centrul Londrei in jos pana la 70 km au aparut orase noi echipate cu cartiere(4000-6000 locuitori)cu parcuri pentru copii,scoli primare,cabinete medicale,magazine,biblioteci.In centrul orasului sunt concentrate activitatile comerciale,magazine specializate,birouri ale administratiei. Zona industriala este situata de obicei in nord-estul orasului spre a o feri de vanturile dominante de sud-vest. In ceea ce priveste functia industriala o serie de ramuri s-au extins in lungul estuarului in dependenta de functia portuara,apoi spre nord si nordvest. Cambridge este un ora universitar n Regatul Unit, centrul administrativ al comitatului Cambridgeshire n regiunea East din Anglia. Este situat la 80 km nordnordest de Londra ntr-o zon rural. Are o populaie de peste 110.000 locuitori din care peste 22.000 sunt studeni. Oraul este n principal cunoscut pentru Universitatea Cambridge, cea de a 2-a ca vechime din Regatul Unit, dup cea din Oxford. Universitatea Cambridge a luat natere n secolul al XIII-lea, sub forma unor coli religioase situate pe lnga mnstiri franciscane i dominicane. n 1290, Papa Nicolae al IV-lea a recunoscut statutul universitar al oraului Cambridge, dup ce universitatea a ieit de sub tutela mnastirilor. La Universitatea Cambridge au predat mari personaliti ale culturii i tiinei universale: Erasmus din Rotterdam care a predat aici latina i greaca, Isaac Newton care a devenit n 1669 profesor de matematic i de fizic. Zona in care se afla este o regiune mlastinoasa cu rauri mari provenite din lacuri de tipul elestee sau balti, si cu mlastini de coasta pline de pasari. Putine locuri depasesc aici 90 de metri peste nivelul marii. Romanii au fost primii care au incercat sa dreneze cei 5200 de km de mlastina de la Cambridge la Lincoln , insa reusita a venit abia in secolul al XVI-lea cand inginerul olandez Vermuyden a sapat canale prin mlastini. Nici chiar el nu a fost pregatit pentru dramatica micsorare ce a rezultat. Campiile de astazi sunt de regula la 3 metri sub nivelul raurilor care au fost sapate ca sa le dreneze. Mai exista doar o mlastina nesecata; la Wicken Fen moara de vant lucreaza pentru a pastra 240 ha de mlastina inundate, teritoriu protejat de National Trust. Clima este temperat-oceanic cu temperaturi medii multianuale de + 4 grade n ianuarie i + 16 grade n iulie.

FRANTA

Evoluia paleogeografic a Franei

1.Regiunea de Nord este cuprins ntre Marea Mnecii, grania cu Belgia, Ardeni, i Bazinul Parizian; este format din uniti morfologice distincte, fiind locul de contact al bazinului sedimentar anglo-belgian, a prii sudice a marelui masiv istos renan( Ardeni) i a Bazinului Parizian.

-Cmpia Flandrei franceze format din argile i nisipuri, ocupnd cea mai mare parte a regiunii. Este joas (2-80m), neted presrat la interior cu nlimi izolate(Munii Cassel 157m) i separat de mare prin numeroase dune i cordoane litologice. -Spre est de rul Escaut se gsesc cmpiile calcaroase Hainaut, Cambresis i Thierache cu aspect de podi, ocupnd partea central i estic a regiunii. Din punct de vedere geologic, n est , gresiile i isturile paleozoice formeaz osatura teritorial peste care s-au depus marne i calcare mezozoice. Datorit constituiei geologice, relieful are aspect de podi ondulat(100-150m), tiat de cteva vi largi cu versani repezi. 2.Regiunea de Nord-Est cuprinde Masivul Ardeni, Munii Vosgi i Cmpia Alsaciei. -Masivul Ardeni reprezint o parte a marelui masiv istos renan care se ntinde pe teritoriul Germaniei Occidentale, Luxemburgului i a Belgiei.Frana stpnete o mic parte din sudul acestei mari uniti cuprins ntre Cmpia Flandrei n vest, Bazinul Parizian n sud-est, grania cu Belgia n nord. Acesta este un fragment din lanul hercinic constituit din formaiuni paleozoice(isturi ardeziene).Datorit eroziunii se prezint astzi ca un podi nclinat uor spre vest. Cele mai mari nlimi ale Masivului Ardeni apar n partea estic(400-500m) ntre Bazinul Parizian i marginea sudic a Ardenilor rul Meuse i afluenii si au creat o depresiune periferic care limiteaz zona muntoasa. Meuse traverseaz Ardenii printr-o vale adnc i foarte meandrat. Se disting trei subuniti: podi, depresiune ardenez i Valea Meusei. -Masivul Vosgi este limitat n partea estic de Cmpia Alsaciei, n partea sudic de poarta Bourgone i de Cmpia Superioar Saone, iar n partea vestic de vestic de Cmpia Lorenei. Masivul Vosgi i Munii Pdurea Neagr formau un singur lan muntos hercinic. n era teriar Vosgii au fost renlai odat cu perioada de cutare alpin, n timp ce partea de mijloc s-a scufundat rezultnd o depresiune tectonic n care se afl Cmpia Alsaciei. -Cmpia Alsaciei este o depresiune care separ Munii Vosgi de Munii Pdurea Neagr. Aceasta a fost umplut cu aluviuni crate de Rin i afluenii si. Se distinge o regiune joas, aluvionar, inundat de Rin i Ill i o serie de terase acoperite cu un strat gros de 10-15m de loess fertil sau de lehm. Contactul dintre cmpie i Munii Vosgi se face n cea mai mare parte printr-un povrni faliat. 3.Masivul Armorican cuprinde teritoriul dintre Marea Mnecii, Oceanul Atlantic, Bazinul Acvitanian i Bazinul Parizian. Contactul cu marile bazine de sedimentare n prile nordic i nord-estic se face prin zone n care formaiunile vechi dispar sub mantaua de sedimente mai noi necutate. Este constituit din isturi cristaline, gnais i granit de vrst precambrian i de formaiuni sedimentare paleozoice: gresii i cuarite cu structur cutat. Acest masiv a fost intens erodat, avnd nlimi ce abia depesc 400m i fiind stbtut de numeroase ruri. 4.Bazinul Acvitanian delimitat n sud-vest de Masivul Armorican, Masivul Central, Munii Pirinei i cu larg deschidere ctre Oceanul Atlantic.

 n Mezozoic, Bazinul Acvitaniei se contureaz ca un golf marin n care se depun calcare, argile i gresii, care apar la zi n Podiul Perigord i n Quercy. Ctre sfritul Mezozoicului i nceputul Teriarului odat cu procesele de cutare petrecute n Pirinei i Alpi, formaiunile secundare din sudul i sud-estul Bazinului Acvitaniei au fost afectate de micri tectonice (faliate, scufundate i slab cutate), crendu-se astfel o mare denivelare ntre Bazinul Acvitaniei i regiunile nconjurtoare. Depresiunea format n sudul bazinului a fost umplut cu material detritic provenit din erodarea Munilor Pirinei i din alterarea rocilor din Masivul Central. Centrul bazinului a fost acoperit de depozite calcaroase care apar mai evident n regiunea Bordeaux, sau de un amestec de nisipuri, marne i argile. Componena litologic i structura Bazinului Acvitaniei au condiionat unele trsturi ale reliefului. 5.Regiunea de est i sud-est cuprinde Munii Jura i Culoarul Saome-Rhone Munii Jura se ntind pe o distan de aproximativ 300km ntre vile Ronului i Rinului n forma unui arc de cerc. Sunt mrginii la nord de Cmpia Alsaciei, la vest de Saonei i n est de Podiul Elveiei. -La temelia lor se gsesc roci mezozoice, care apar la Chamagnieu, n Muntele Serre, n Masivul Saulnot. -n nord-est i sud pe o fie ngust n est, se succed o serie de culmi cu structur cutat, avnd anticlinale i sinclinale bine definite-structur jurasic propriu-zis. -Centrul i vestul sunt ocupate cu podiuri cu structur tabular, rareori cutate. -Pe marginea vestic a masivului apare la nord de Rons-le Saunier o structur foarte complicat. -Altitudinea maxim: 1727m n Cret de la Neige. Culoarul Saome-Rhone cuprins ntre Munii Alpi, Jura i Vosgi la est i Masivul Central la vest,de-a lungul rului Saome i al Ronului pe 800km, un adevrat uluc depresionar. -Acesta face legtura ntre Bazinul Parizian i regiunile renane pe de o parte i regiunile mediteraneene pe de alt parte. -Martorii formaiunilor primare de pe lturi( Masivul Serre, Cremieu) aceste culmi se afl aezate pe un fundament hercinic. Mrile teriare au depus aici nisipuri, gresii, marne, calcare. n Pliocenul Inferior marea a naintat ca un fiord pe un traseu asemntor cursului actual al Ronului. 6.Bazinul Parizian reprezint cea mai mare regiune geografic a Franei(1/4 din suprafaa rii), fiind mrginit de Munii Ardeni, vosgi, Morvan, Masivul Central i Masivul Armorican. -Regiunea reprezint o arie de scufundare umplut cu depozite mezozoice i teriare, formate din calcare, argile, nisipuri i aluviuni. Depozitele bazinului sunt aezate orizontal, uor nclinate, sprijinite cu capetele pe formaiunile cristaline. -Forma de cuvet cu pantele convergente spre centru, alternana rocilor permeabile i impermeabile, nclinarea stratelor, rezistena lor diferit la procesul de eroziune au fost factorii care au contribuit ca relieful bazinului s prezinte o mare varietate. El nglobeaz numeroase cmpii i podiuri de vrst i altitudine diferit. Nord-vestul Bazinului Parizian. Relieful acestei periferii a bazinului cuprinde n linii generale colinele i podiul Artois i, strns legate de ele, Cmpia Picardiei. Acest relief este constituit din cret marnoas i acoperit de o manta mai groas sau mai subire de

argile i nisipuri de vrst cuaternar. Depozitele bazinului n aceast parte au fost afectate de uoare micri de boltire, dnd reliefului o nfiare vlurit. -Cmpia Flandrei este desprit de Bazinul Parizian prin Colinele Artois, nalte de 200m. Partea vestic a acestor coline a fost erodat aa c depozitele mezozoice au fost scoase la zi. S-a format astfel o depresiune-Boulonnais- un fel de amfiteatru larg deschis spre Marea Mnecii. -La sud de Depresiunea Boulannais i Colinele Artois, ntre rmul Mrii Mnecii la vest, Valea Oise la est, Valea Bethune i cuestele Braz n sud se ntinde cmpia monoton a Picardiei, joas(100-150m), puin ondulat i fragmentat de vi adnci. Centrul i estul Bazinului Parizian. Relieful prezint o succesiune de cmpii, podiuri netede sau uor vlurite i nclinate, cueste n benzi concentrice. -La sud de Sena se prelungete ctre Loire cmpia calcaroas Beauce, neted i secetoas. De la confluena rului Oise cu Serre pn la rul Marne se ntind cmpiile: Soissonnais, Valois i Ile de France. La sud-est ntre Marne i Seine se afl Cmpia Brie. -ntre valea rului Aisne la nord i Yonne la sud, mrginite n vest de Brie i cuesta Vignoble, se ntinde sub forma de arc de cerc cmpia calcaroas cu sol albicios i uscatChampagne. Cmpiile din sudul Bazinului Parizian. Toat partea de sud a bazinului este ocupat de Cmpiile Loirei. Structura i relieful nu se aseamn cu a celorlalte pri ale bazinului. Aici formaiunile mezozoice au fost puternic erodate i acoperite cu o manta groas de nisipuri, argile, presrate cu insule izolate de calcar. Cmpiile sunt netede , joase, iar pe suprafaa lor rurile rtcesc i-i schimb mereu cursurile. Cele mai importante cmpii sunt: Nivernais, Berry, Poitou, Sologne, Touraine. Cmpiile din vestul Bazinului Parizian. Regiunea cuprins ntre Masivul Armorican i Pays de Braz este cunoscut sub numele de Normandia. Ea constituie cea mai important faad maritim a Bazinului Parizian. ZONAREA BIOPEDOCLIMATICA A FRANTEI Pozitia geografica, formele reliefului si miscarile aerului sunt factori care conditioneaza clima Frantei. Cuprinsa intre 41 20" si 51 5" latitudine nordica, Franta este situata in zona temperata. Clima Frantei , ca si a celorlalte regiuni ale continentului care se invecineaza cu Oceanul Atlantic, se afla insa sub influenta moderatoare a maselor de aer ( umede si racoroase ) care vin dinspre vest. Iernile sunt mult mai calde si verile mult mai racoroase decat acelea ale tinuturilor departate de ocean situate la aceeasi latitudine. Cu toate acestea, datorita intinderii sale, formelor de relief precum si modului lor de orientare, Franta ofera o mare varietate de tipuri climatice, iar trecerea dintre ele se face treptat. Centrul si estul Frantei, cu relief inalt, mai departate de ocean, au o clima cu caracter continental. Partile sudice, situate la latitudine mai mica ( diferenta de latitudine dintre partile cele mai nordice ale Frantei si cele mai sudice fiind de 9 ) nu sunt supuse influentei oceanice, ci celei mediteraneene.

Pentru a ne da seama de particularitatile ce prezinta clima Frantei, sa urmarim variatiile anuale ale temperaturii si presiunii aerului precum si distributia precipitatiilor. CLIMA Harta temperaturilor medii anuale ne indica +15C in sudul Frantei ( litoralul Mariii Mediterane ) si +10C in partile de nord. Acest fapt ilustreaza influenta latitudinii in repartitia temperaturii aerului. Izotermele lunii ianuarie arata o scadere a temperaturii pe masura ce inaintam spre interiorul continentului, fiind aproape paralele cu litoralul oceanic si marin. In vecinatatea Oceanului Atlantic si a Marii Mediterane, temperatura aerului este mai ridicata ( +7), in timp ce in est , pe crestele inalte ale Alpilor, temperatura aerului este de 0C. Clima regiunii pariziene sufera modificari in raport cu apropierea sau departarea de ocean; cea din Acvitania in raport cu latitudinea, cea din est in raport cu relieful. Climatul regiunii pariziene: temperatura medie in timpul iernii este mai scazuta ( Paris, in ianuarie +2, Brest +6; numarul zilelor cu inghet creste pana la 60-80 pe an. Vara este mai calda: Paris, in luna iulie +18 ). Maximum de ploi cad la sfarsitul toamnei si in impul verii. Acest climat ilustreaza lupta ce se da intre influentele oceanice si cele continentale. In timpul anului, in fiecare sezon, predomina cand influentele oceanice , cand cele continentale. Climatul Bazinului Acvitanian: influenta oceanica se resimte aici prin prezenta ploilor abundente, iernilor umede si blande. Vara este foarte calduroasa si secetoasa ( media lunii iulie +20) , iar toamna este lunga. Precipitatiile maxime cad primavara. Climatul Frantei de est: departarea de ocean si relieful inalt imprima acestei regiuni o influenta continentala asupra climatului. Nuanta continentala a climatului e indicata de diferenta dintre temperaturile medii ale lunii de iarna ( ianuarie 0) si vara ( iulie +20), de iernile lungi si aspre, de primaverile tarzii si de verile calduroase. In campiile Alsacia, Saone si Limagne verile sunt calduroase si scurte ( nu rareori termometrul arata in luna iulie la umbra +30 la Strasgourg), iernile sunt friguroase si lungi, durand 100-120 de zile pe an. Ploua putin in timpul verii si de asemenea in mijlocul iernii precipitatiile sunt reduse. Pe munti clima variaza in rapot direct cu inaltimea, cu directia culmilor si a vailor. In Muntii Vosgi si Jura, climatul de munte se prezinta cu ploi abundente si zapezi bogate in timpul iernii, care acopera pamantul 4-6 luni. Pe marile inaltimi ale Alpilor se intalneste climatul alpin cu veri reci ( - 6 pe varful Mont Blanc, 0 la 3.500m altitudine, 10 la 2.000m altitudine), cu ierni aspre si lungi ( peste 9 luni ) si vanturi puternice. Precipitatiile ating un maximum la 2.000m altitudine sis cad apoi pe marile inaltimi. In partile sudice ale Alpilor, climatul are influente mediteraneene. Climaul mediteraneean cuprinde tinuturile dintre Pirineii de rasarit, marginea de sud si sud-este a Masivului Central, Alpii sudici, valea inferioara a Ronului si Corsica. Acest climat se caracterizeaza prin ierni scurte si blande, veri calduroase si secetoase, adevarate veri tropicale, Din luna mai si pana in octombrie,

atmosfera pastreaza o limpezime caracteristica aceste regiuni; saptamani de-a randul nu cade nici o picatura de ploaie.

VEGETATIA SI FAUNA

Padurile, in principal de foioase, ocupa mari suprafete in Multii Alpi, Jura si Vosgi. In landele nisipoase din sud-vest se dezvolta paduri de pin, iar in Corsica este dominant maquisul mediteranean. Fauna este relativ bogata: pasari ( flamingo, egrete, fluierari- in Camargue ) , ursi ( in Pirinei ), vulturi, marmote, ibex, mufoni ( in Corsica ), s.a. In Masivul Amorican, vegetatia este alcatuita din palcuri de padure de stejar ramase in urma defrisarilor, vegetatie de lande si importante culturi cerealiere, vitipomicole, etc. Muntii Vosgi sunt bine impaduriti cu paduri de brad, de amestec de brad, strejar si fag, iar spre poale numai de foioase. Culmile inalte sunt acoperite cu o bogata cuvertura ierboasa de pajisti si fanete. Masivele Ardeni, Maures si Estrel: in aceste regiuni se intalnesc paduri de amestec, foioase, pin si stejeret dar si asociatii de maquis pe terasele silicioase si garriga, asociatii adaptate la uscaciunea terenurilor calcaroase si a climei in general. Zona mediteraneeana este domeniul maslinului salbatic si domestic, a pomilor fructiferi, a vitei de vie si a culturilor irrigate din care nu lipseste orezul. Muntii Pirinei sunt acoperiti cu paduri de stejar si brad, dar si pajisti si fanete. Campia Alsaciei si Culoarul Rhodanian: climatul continental de adapost ca si prezenta Mariii Mediterane au favorizat existenta policulturii cu deosebire cultura vitei de vie si a pomilor frctiferi alaturi de cereale, plante tehnice. SOLURILE

Provincia vestica, mult mai umeda si cu o mai mare uniformitate termica intre sezoane, are o diferentiere sporita de soluri datorita frecventelor intercalari de masive muntoase, podisuri, sau campii de varste diferite si roci variate. In zonele de campie si podis predomina luvisolurile albice, luvisoluri care se extind spre sud pana la Alpi sau Pirinei. Arealul luvisolurilor este frecvent intrerupt de cambisoluri ( in regiunile colinare ), de leptosoluri rendzinice, litice sau districe, de regosoluri sau andosoluri ( in reginile muntoase) sau de cernoziomuri ( in regiunile bine adapostite). HIDROGRAFIA

Reteaua hidrografica: Diversitatea reliefului, climei si a solului Frantei imprima retelei hidrografice un caracter variat in ceea ce priveste marimea si regimul de

alimentare al raurilor. Cea mai mare parte dintre rauri se varsa in Oceanul Atlantic si marile anexe; numai cateva ajung in Marea Mediterana. Principalele rauri care se varsa in bazinul Oceanului Atlantic si in marile anexe: - Rinul izvoraste din Alpi in apropierea Ronului si face pe o parte a cursului sau mijlociu ( de la Bale pana la confluenta cu raul Lauter ) hotar intre Franta si Germania. Din Franta primeste ca afluenti raul Ille, pe care este asezat orasele Strasbourg si Moselle care trece prin orasul industrial Nancy. Partea de nord a Frantei este drenata de fluviu Meuse. Ea are numai cursul superior si mijlociu in Franta. Se varsa in Marea Nordului , langa marele port belgian Roterdam, dupa un curs de 950 km. Campia din nord este drenata de fluviile Escaut si Somme. Escaut izvoraste din colinele Vermandois, mai la nord de Saint-Quentin. Somme are izvoarele vecine cu ale fluviului Escaut si se varsa in Marea Manecii printr-un estuar. Are valea scurta cu panta putin inclinata. Pentru a feri regiunea inconjuratoare de inundatii, cea mai mare parte din cursul lui a fost indiguit. Bazinul Parizian este drenat in cea mai mare parte de fluviul Sena. Sena izvoraste din podisul Langres ( 40 Km de orasul Dijon) de la altitudinea de 471 m. Dup ace strabate podisul Bourgogne, regiunea Champagne, Ile-de-France, campia Parisului si regiunea Normandie, se varsa in Marea Manecii printr-un larg estuar. Valea Senei ( lunga de 770 km ) are panta mica, fluviul descriind meandre numeroase si largi. Cursul apei este domol, debitul nu prea bogat ( regiunea pe care o strabate primind precipitatii putine fata de alte regiuni ale tarii ), iar regimul apelor destul de regulat ( maximum in ianuariefebruarie, minimum in iulie-august ). Caracteristicile sale naturale au permis ca acest fluviu sa devina una din arterele principale ale navigatiei interne. De-a lungul cursului superior si mijlociu, Sena primeste apele numerosilor sai afluenti din podisul Bourgogne si din Champagne (exceptand raul Oise ). Dintre acesti afluenti cel mai lung si cel mai cunoscut este Marne. Cel mai important fluviu de pe fatada atlantica si in acelasi timp cel mai lung fluviu al Frantei ( 980 Km ) este Loire. Izvoraste din Masivul Central, pe care il strabate printr-o vale cu numeroase chei, trece prin campie ( partea sudica a Bazinului Parizian ), apoi strabate partea de sud a Masivului Armorican si se varsa in Oceanul Atlantic. Datorita faptului ca are bazinul in regiuni diferite, regimul apelor sale este neregulat, debitul variabil. Partea superioara a raului Loire are debit maxim la sfarsitul iernii, minim la sfarsitul verii; in cursul inferior- debit maxim in ianuarie si minim in septembrie. Cursul superior are caracter de rau de munte. Din Gerbier-de-Jonc, unde are obirsia coboara spre nord printr-o vale ingusta, sapata in sisturi cristaline, vale care se largeste in campia Forez si Roanne. In aceasta regiune primeste numerosi afluenti mici. In apropiere de Neveres are loc varsarea afluentului sau Alier. In cursul sau mijlociu traverseaza campia sudica a Bazinului Parizian; aici valea se largeste, apele isi scad mult nivelul verii, iar toamna, cand debitul de apa este mare, inunda regiuni intinse. In partea inferioara ea strabate Maivul Armorican printr-o vale larga de cativa km si se termina printr-un estuar.

Cel de-al doilea fluviu ca marime a fatadei atlantice, Garonne, are izvoarele pe versantul sudic al versantului Maladetta, in Spania. El traverseaza Muntii Pirinei si patrunde in Franta la Pont du Roy. In partea superioara are regimul de ape caracteristic raurilor de munte; nivelul sau este maxim la sfarsitul primaverii ( mai-iunie ) si minim la sfarsitul verii. Cursul apei este repede, debitul foarte variabil, ofera conditii mediocre pentru navigatie, in schimb poseda importante rezerve hidroenergetice. In cursul mijlociu raul prezinta alte caractere; regimul lui este determinat de afluentii principali care vin din Masivul Central, dintre care cei mai importanti sunt Tarn si Lot. Acestia au cel mai mare debit iarna sic el mai mic vara, ceea ce face ca raul Garrone in aval de Toulouse sa aiba un regim mai regulat. Pe teritoriul Frantei exista si numeroase lacuri dintre care cele mai cunoscute sunt: Leman / Geneva la granita cu Elvetia ( 582 Km ), Bourget (44 Km ), Grandlieu. Apele Frantei sunt legate intre ele prin canale navigabile in lungime totala de 4.600 Km. In afara apelor enumerate mai sus mai exista si apele subterane, dintre care cele mai cunoscute sunt apele arteziene, al caror nume provine de la numele provinciei Artois. Franta POPULATIA

In Franta sunt 57 206 000 locuitori, natalitatea este de 13,3 . Mortalitatea este de 9,2 , iar populatia urbana reprezinta 74 %. Aglomeratii principale urbane se inregistreaza in: Lyon (1 262 mii locuitori), Marseille (1 087 mii locuitori), Lille (950 mii locuitori), Bordeaux (685 mii locuitori), Toulouse (608 mii locuitori), Nantes (491 mii locuitori), Nice (475 mii locuitori), Toulon (438 mii locuitori), Grenoble (400 mii locuitori), Strasbourg (388 mii locuitori) si Rouen (380 mii locuitori). Francezii sunt 3,6 milioane. Imigrantii reprezinta 6,3% din populatia tarii (dintre care 22% portughezi, 20% algerieni, 14% spanioli, 13% italieni, 8% marocani, tunisieni, iugoslavi, turci, senegalezi si malieni. Cele mai mari densitati ale populatiei se inregistreaza in regiunea pariziana (890 locuitori/km2 ,adica 2% din suprafata Frantei si 19% din populatia tarii), in regiunea Nord-Pas de Calais (320 locuitori/km2), Marseille-Nice (290 locuitori/km2), Lyon-St Etienne (280 locuitori/km2) si in Alsacia (196 locuitori/km2). Valori mult sub media pe tara se intalnesc in Auvergne si Franche-Comt (50-70 locuitori/km2), in ChampagneArdenne (52 locuitori/km2), in regiunea Limousin (43 locuitori/km2) si in insula Corsica (30 locuitori/km2) . Frana avea o populaie de 62.998.773 locuitori la data de 1 ianuarie 2006, din care 61.166.822 erau n Frana metropolitan[, ceea ce corespunde la aproximativ 1% din populaia mondial. Din 1801 s-a organizat, la intervale regulate cte un recensmnt naional general, din 2004 acesta devenind permanent. Creterea demografic nregistrat de Frana este una dintre cele mai dinamice din Europa i este datorat unui nivel al natalitii superior mediei europene i unui sold migrator pozitiv (aproximativ 100.000 persoane anual).