Sunteți pe pagina 1din 1743

Am ramas la Despre VEDENII

pagina 1015

Parintele Cleopa ENOH SI ILIE (Despre Apocalipsa) Acesti doi prooroci au sa se pogoare, sa vina din Rai, trimisi de Dumnezeu, fiind luati cu tot cu trup la cer. Cnd vor predica ei cu mare putere si vor nfrunta pe Antihrist trei ani si jumatate, ct va mparati el, Sfintii Enoh si Ilie vor avea mare putere sa strabata tot pamntul cu fel de fel de minuni. Au sa faca minuni mari si semne n Ierusalim ca sa ntoarca pe evrei, caci ei nu se ntorc pna nu vine Ilie si Enoh. Vor ntoarce inimile catre fii si sinagoga satanei catre Hristos. Cnd vor predica ei, i va auzi tot pamntul si-i va vedea toata lumea. Si acestea sunt
1

scrise de 2000 de ani, de cnd i s-au descoperit Sfntului Ioan Evanghelistul. Si cine ar fi crezut? Ar zice cineva ca este o nebunie asta. Si se ntrebau oamenii: "Cum o sa-i vada pe Enoh si Ilie? Din continentul Asia sau Africa, cum o sa-i auda n America?" Acum, daca ar predica, i vede la televizor toata lumea si i aude la aparate toata lumea. Cum sa nu! Dumnezeu stie toate, ca si cum ar fi venit. Cnd vor predica si vor face minuni, tu ai sa te uiti aici si ai sa-i vezi cum fac minuni, cum nvie mortii, si ai sa auzi de aici ce predica Enoh si Ilie si cum mustra pe Antihrist, cnd va mparati peste toata lumea, timp de 1260 de zile. Vezi? Ceea ce era atunci de necrezut si de nenchipuit, acum se poate realiza! De aici se poate vedea si auzi la Ierusalim. Da! Si uite, stam aici si vedem la Ierusalim cum slujesc acolo, cum predica si auzim toate! Si la Muntele Sinai si n Italia si n Belgia si n Olanda si n Bulgaria si n Grecia si n
2

Serbia. Deci stau aici si vad slujba de la Ierusalim! Vezi ca-i posibil acum? Dumnezeu stia de mai nainte ct are sa se nmulteasca mintea, adica stiinta. Ca Daniil Proorocul a spus la capitolul doi: n vremea de apoi se va nmulti mintea foarte, si se vor ntelepti oamenii si vor zbura prin vazduh si vor nconjura lumea. Toate cte le vezi acum, Biblia le-a spus cu mii de ani nainte. Vezi Proorocul Isaia, care traieste cu 850 de ani nainte de venirea Domnului, la capitolul 60 ntreaba de avioane, ca el le vedea acum 2800 de ani: Doamne, ce sunt acestea care zboara si se ntrec cu norii; si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de huietul aripilor lor se tulbura vazduhul? (Isaia 60, 8). Ai auzit? Cu 2800 de ani nainte a spus de avioane. Ce-a zis? "Ca zboara ca porumbeii spre porumbarele lor". Ca ei nu zboara, dect de la un aerodrom la altul, ca sa
3

alimenteze. Dar si Proorocul Ieremia a vazut masinile astea fara cai, care le vedeti acum ca alearga pe drum. Si ntreaba pe Dumnezeu: Doamne, ce sunt acestea, care huruie pe drum si ntrec carele oamenilor? Vezi, ca spune de bomba cu neutroni la Apocalipsa: Iata au iesit de la fata Mielului niste lacuste si acestea aveau putere mare de vatamat n cozile lor. Si am auzit un glas de la tronul Mielului: Nu vatamati iarba pamntului, nici copacii, nici florile, nici toate cerealele lumii, numai pe oameni sa-i vatamati cinci luni de zile. Razboiul neutronic. Bomba cu neutroni ti lasa pomii nfloriti. Eu am la marturisire pe cel mai mare profesor de fizica atomica din Bucuresti. - Domnule, zic, ce rau poate face aceasta bomba?

- Aceasta distruge numai viata, si-ti lasa orasul complet. Ca ce folos daca l-ar distruge? Ei ce sa mai cstige cnd vin sa ocupe? Au nevoie sa ucida pe oameni, ca sa ocupe orase si toate bunurile lumii. - Dar daca eu sunt nchis ntr-o casa de fier si bomba cu neutroni explodeaza afara, ce poate sa-mi faca, daca zici ca nu distruge materia? Eu nu sunt n siguranta? - Dumneata daca ai avea o casa de fier fara usa, cu peretii de zece metri grosime n jur si te-ai bagat acolo, neutronii rapizi nu sunt mpiedicati de fier sa treaca. Trec prin fier si vin la dumneata si-ti distrug numai viata. Am grait cu dnsul. Sotia lui este mare bibliotecara la cartile de limbi vechi. Un om credincios! Asa ne-a spus Dumnezeu, ca acestea sunt scrise la Apocalipsa. Nu vor vatama copacii, nici florile, nici sadurile, nici ierburile, ci numai pe oameni cinci luni de
5

zile. Att o sa dureze razboiul neutronic. Cinci luni de zile n-ai sa te poti pazi nici n casa, nici n beci, nici n apa, nicaieri, nicaieri. Unde te-a ajuns Tot ce-i viu distruge. Asta-i bomba cu neutroni. Toate-s scrise, fratii mei. Si Mntuitorul a spus: Cerul si pamntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Da. Noi suntem cei de pe urma!

O ISTORIOARA ADEVARATA Un preot, mergnd pe strada, ntlneste un copilas, ca de cinci-sase ani, cu picioarele crapate de glod, parul nclcit n cap, zoios, nespalat, cu minile crapate, si-l ntreaba: - Mai copile, de unde vii tu? - Din iad vin! Preotul s-a minunat de copilul acesta. - Cum l cheama pe tatal tau? - Satana! - Dar pe mama ta? - Aripa satanei!

- Dar frati si surori ai? - Da. - Cum i cheama? - Diavoli. Si atunci preotul a spus: - Unde stai, copile? - Hai, ca eu stiu unde! Si a mers cu preotul. Si n marginea satului i arata o casuta stricata, veche si o ograda cu gardurile rupte. Preotul ia copilasul de mna si intra acolo. Aude sfadindu-se n casa tatal cu mama sa. Barbatul o njura pe femeie groaznic, iar femeia i spunea: "Du-te de-aici, satano!" Barbatul zicea: "Tu esti aripa satanei!" Au trecut niste copii pe acolo: "Treci, drace, de-aici!" Dar femeia striga pe urma: "Vai de mine, casa asta este iad!" Preotul a auzit de afara. Si atunci si-a dat seama de ce spune copilul ca vine din iad. El nu stia cum sa spuna. A auzit pe mamasa ca este iad n casa ei; ca pe tatal sau l cheama satana si pe mama-sa, aripa satanei, si pe fratii lui i cheama diavoli. Asa auzea graind n casa.
7

Dar stiti voi de ce se face casa iad? Unde nu-i post, unde nu-i rugaciune de dimineata si de seara, unde nu-i viata curata, unde nu merg oamenii la biserica, unde se apuca si beau de dimineata, fumeaza si njura, casa aceea se face cu adevarat iad. Si diavolul vine acolo si apoi, vai de zilele care le mai traieste omul pe pamnt! Toata ziua njuraturi, toata ziua batai, toata ziua suferinta. A intrat diavolul! Diavolul aduce ura, sfada, mnie, iutime, ocara, blestem, njuraturi, batai, morti, betii, desfruri. Asa! Unde a intrat el, distruge. Casa o face iad! Iar unde oamenii se scoala dimineata si se nchina lui Dumnezeu si merg la lucru cu rugaciunea n minte si postesc sfintele posturi de peste an, si fac milostenie si citesc sfintele carti, si rabda scrbele si necazurile cu bucurie, acolo este si binecuvntarea lui Dumnezeu si toate se rnduiesc dupa iconomia Lui pentru folosul sufletului si pentru mntuirea noastra.

VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA Iubiti credinciosi, Cu ct ptrundem n Sfintele Scripturi mai adnc prin teologie si prin tlcuire, cu att ne dau si ele mai bogat mireasma Duhului Sfnt si ntelegem mai mult cuprinsul lor. Mntuitorul spune: Cercetati Scripturile, cci ele mrturisesc pentru Mine. Deci stim din gura lui Hristos c Sfintele Scripturi sunt mrturii ale lui Dumnezeu. Proorocul David zice: n calea mrturii-lor Tale, Doamne, m-am desftat ca de toat bogtia. Mare adevr este n aceste cuvinte. Cine alearg pe calea mrturiilor sau pe calea dumnezeiestilor Scrip-turi si pe calea ntelesurilor duhovnicesti din ele, pururea se veseleste de nltimea tainelor care se afl n ele. Duhul Sfnt fericeste mai departe pe cei ce le cerceteaz, zicnd: Fericiti cei ce

cearc mrturiile Lui, cu toat inima l vor cuta pe Dnsul (Ps. 118, 2). Duhul Sfnt nsusi fericeste pe omul care cearc mrturiile Lui, adic cearc cu deamnuntul ntelesul duhovnicesc al Sfintelor si dumnezeiestilor Scripturi. Pentru care pricin caut omul cu toat inima pe Dumnezeu n calea Scripturilor? Pentru ntelegerea celor ce citeste. Cci, rugndu-se la Dumnezeu s-i deschid ochii mintii, ntelege taine mari si negrite, att ct este cu putint omului a ntelege, si atunci alearg cu toat puterea pe calea poruncilor lui Dumnezeu. Dumnezeiasca Evanghelie de astzi ncepe asa: n vremea aceea, a venit Iisus Hristos n latura Gadarenilor si i-au iesit nainte doi ndrciti foarte cumpliti, care locuiau n morminte. ndrcitii nu puteau sta n case, ci se ascundeau n criptele din morminte. Deci doi din acesti ndrciti au iesit naintea Mntuitorului, si Sfnta Scriptur spune c
10

erau foarte cumpliti, nct din cauza lor nimeni nu putea s treac pe calea aceea, cci toti se speriau de ei si fugeau din calea lor. Si ce-au fcut ndrcitii acestia, mai binezis diavolii din ei, cnd au vzut pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru si Mntuitorul lumii? Au nceput a striga foarte tare ctre Dnsul: Ce este nou si Tie, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preanalt? Adic: "Ce ai cu noi? Noi nu Ti-am fcut Tie nimic. Noi i chinuim numai pe oamenii acestia, care sunt dati nou tot de puterea Ta si pe care i avem n stpnire si n care locuim noi". Dar apoi, temndu-se de puterea Mntuitorului, au zis: Ai venit s ne muncesti pe noi mai nainte de vreme? Auzi ce spun diavolii? Din aceast pericop evanghelic nvtm trei lucruri mari: - nti, c si diavolii au credint si cunostint;

11

- al doilea, c ei nu fac nimic fr voia lui Dumnezeu; si - al treilea, se tem foarte tare de puterea dumnezeiasc, ca s nu-i alunge n gheena mai nainte de judecata viitoare, c muncile iadului sunt foarte grele. Deci nu toti diavolii se afl desvrsit la munc pentru cderea lor, asa cum nici pctosii nu se afl definitiv n iad, cum spun dumnezeiestii Printi. De aceea ziceau diavolii acestia: De ce ai venit s ne muncesti nainte de vreme? Adic: "Nu-Ti ajunge c ai s ne muncesti desvrsit ncepnd din ziua Judectii? Ai venit s ne muncesti pe noi nainte de judecat?" Cci multi din ei au rmas n vzduh, cum zice marele Apostol Pavel ctre efeseni: domnii puterii vzduhului; duhurile ruttii rspndite n aer, sau cum zice marele prooroc David: Multi sunt cei ce se lupt cu noi de la nltime. Asa si diavolii slsluiti n cei doi oameni,
12

nc nu erau n gheen, ci erau din cei din vzduh. Ei intraser n acesti doi ndrciti si se temeau ca nu cumva Hristos s-i scoat din oameni si s-i trimit n gheena, unde se munceau alti conductori de-ai lor, care intraser de la nceput acolo. Dar dumnezeiescul Evanghelist Luca mai spune ceva n Evanghelia sa; zice c Hristos a ntrebat pe diavoli: Cum v este numele? Cci si diavolii au nume. Si au rspuns ei din cei ndrciti: Legheon ne este numele. Adic: "Eu nu sunt numai unul, ci suntem 6000 de diavoli" (Legheon sau legiune. Legiunea roman avea 6000 de ostasi). Dar cu toate c erau asa de multi, se rugau lui Hristos s nu-i trimit n gheen. Dar oare diavolul n-are putere, de au trebuit s fie att de multi ntr-un om? Are foarte mult putere, cci spune Iov: Adncul fierbe ca o cldare naintea lui si cine va descoperi pieptul armurii lui? Si proorocul Iezechiel, vorbind de mpratul Tirului si al
13

Sidonului, zice despre cderea satanei: Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai n mijlocul cetelor celor scnteietoare din cer si toate flautele si muzicile cerului te ludau pe tine. Si frumusetile tale te-au nselat pe tine, adic te-au vopsit cu carbinetul de aur, cu iachint, cu hrisolit, cu topaz, cu ametist, cu beril si cu celelalte pietre scumpe. Auzi cum era satana nainte de cdere? Era un heruvim ocrotitor, nfrumusetat cu mare podoab, sau cum mai zice Isaia, era luceafrul care rsare dimi-neata din ceruri. Cci zice: Cum ai czut din fala ta, stea de dimineat? Vezi cine era si ct putere avea? Dar aceast putere o au numai cnd si ct le ngduie Dumnezeu. Stiti de ce? Pentru c "puterea drceasc cum spune Sfntul Grigorie Cuvnttorul de Dumnezeu - este ngrdit de puterea dumnezeirii". Frnele puterii satanei sunt n mna lui Dumnezeu. El este cinele lui Dumnezeu si
14

nu poate s fac nimic fr porunc. Ati vzut la Iov cum satana a cerut voie s-l ispiteasc, si cnd i-a dat voie, a adus ispite, pogornd si foc din cer, si ntr-un ceas a pierdut cele 7000 de oi, 3000 de cmile, 500 de perechi de boi, 500 de asine si casele le-a drmat printr-un cutremur. Ai vzut ce poate el? Dar numai cnd i d voie Dumnezeu. Deci, cum v-am spus, toat puterea drceasc este ngrdit de puterea dumnezeirii si el nu poate face nimic pn nu i d voie Dumnezeu. Si ce-au zis acesti diavoli? "Acesta Care este de fat este Fiul lui Dumnezeu Cel Preanalt". Credeau aceasta diavolii si mrturiseau: Stimu-te pe Tine cine esti; esti Fiul lui Dumnezeu Celui Preanalt. Auzi mrturisirea diavoleasc? Vezi credinta diavolilor? Dar oare credinta aceasta a diavolilor este mntuitoare? Nu, nicidecum. Sfntul Apostol Iacov ne nvat:
15

si diavolii cred n Dumnezeu si se cutremur. De ce se cutremur diavolii? Erau 6000 n fata lui Iisus si tremurau ca varga si se rugau s nu-i trimit n gheen mai nainte de vreme. Ce le folosea lor credinta, dac n-au zis: "Iart-ne, Doamne! Ne pocim! Ne vom face slugile Tale!" N-au zis. Ci se temeau numai si se cutremurau; dar credinta lor nu era lucrtoare si mntuitoare! Cnd credinta este numai cunosctoare, nu mntuieste pe nimeni. Adic, dac cred eu c este Dumnezeu si cunosc aceasta, numai cu att nu m mntuiesc. Cci zice Sfntul Apostol Iacov: Tu crezi c unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si diavolii cred si se cutremur. Ce folos au de credinta lor? Este o credint cunosctoare si iscoditoare, care nu foloseste nimnui. Ea nu mntuieste nici pe diavoli, nici pe oameni.

16

Dar este o alt credint, despre care spune dumnezeiescul Apostol Pavel. Care? Credinta cea lucrtoare care se lucreaz prin dragoste. Cel ce o are, pseste de la credint la fapte. Se smereste, ascult, miluieste, iart, posteste, privegheaz, duce viat curat, cu sfintenie, iart pe toti cei ce l-au suprat si, cu darul lui Dumnezeu, totdeauna este milostiv, precum si Tatl nostru milostiv este. Aceasta este credinta lucrtoare sau credinta care se lucreaz prin dragoste. Deci tineti minte c si diavolii au credint, dar numai credint cunosctoare, si vai de noi pctosii dac ne vom asemna cu ei, dac numai vom crede c este Dumnezeu, dar nu vom lucra poruncile Lui! Se va mplini cu noi cuvntul care zice: Multi vor zice Mie n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am vindecat? Nu n numele Tu am propovduit? Si voi zice ctre ei: Duceti-v de la Mine, blestematilor, n focul cel vesnic! Nu v cunosc pe voi. Dar de ce? "M-ati cunoscut
17

ca Dumnezeu si ati fcut chiar minuni n numele Meu, dar n-ati lucrat poruncile Mele. Nu v cunosc pe voi!" Asa, fratilor, s nu ne asemnm diavolilor, care nu mplinesc poruncile lui Dumnezeu. Dar s vedem ce spune Evanghelia mai departe. Zice c acolo lng lac pstea o turm mare de porci. Si s-au rugat diavolii: Doamne, dac ne scoti pe noi din acesti doi oameni, d-ne voie s ne ducem n turma aceea de porci. Adic: "Doamne, dac ne scoti din zidirea fcut dup chipul si asemnarea Ta, din oamenii acestia care pot s fie biserica Ta, nu-ti cerem s ne ducem n alt om, ci d-ne voie s ne ducem n aceste dobitoace, care, desi sunt ale Tale, sunt murdare, lenese si lacome, fiind chipul patimilor trupesti, la care noi i nvtm pe oameni". Si a ascultat Hristos rugciunea diavolilor si a zis: Mergeti! Si ndat ce le-a dat voie, au intrat diavolii n porci si s-a aruncat turma n mare si s-a necat. Si erau ca la
18

2000 de porci. Oare de ce a ascultat Mntuitorul rugciunea diavolilor? A ascultat-o fiindc rnduia prin diavoli o pedeaps celor ce aveau porci. Pentru c porcul este un animal greoi, lenes, lacom, mocirlos si murdar, asa cum este un om pctos, care se tvleste n mocirla frdelegilor, a lcomiei, a betiei si a curviei. Si de aceea le-a dat voie, pentru a arta simbolul omului n care locuiesc diavolii, cci ei se odihnesc pururea n oamenii cei lacomi ca porcii, curvari si preacurvari. Diavolii, temndu-se de munca din gheena, si-au zis: "O fi mai ru n porci si n mare si oriunde ne-am duce dect n om, dar e mai bine dect n gheena". Oare de ce se tem diavolii de gheena? Am spus putin mai sus, dar aici vom deslusi mai pe larg acest lucru. Ati citit n psalmul 74 cuvntul: Paharul este n mna Domnului, cu vin neamestecat, plin de
19

amestectur . Oare ce s fie aceasta? Paharul mniei si a iutimii Domnului este, zice, neamestecat si plin de amestectur. Iat ce vrea s nsemne aceasta, dup mrturia Sfntului Andrei al Cezareei, care a dat cea mai nalt tlcuire la Apocalips, el punnd cuvntul acesta n legtur cu muncile cele de dup judecat. Paharul cu vin neamestecat si totodat plin de amestectur este focul iutimii mniei Domnului n veacul de acum, cnd vine asupra noastr, a tuturor popoarelor pmntului, amestecat cu mil. Pn la sfrsitul lumii vor veni multe rni peste popoarele lumii: robie, rzboaie, foamete, secet, boli, holer, cium, tulburri; dar toate acestea vor veni amestecate cu mila lui Dumnezeu. Pn n ziua judectii, focul mniei lui Dumnezeu vine amestecat pururea cu mil. Ne-a robit Dumnezeu, dar ne dezrobeste; ne-a mbolnvit, dar poate s ne ridice din
20

boal, dac ne rugm. Vine peste noi secet, dar, dac ne rugm, o deprteaz. Deci, cum zice Sfntul Maxim Mrturisitorul: "Precum noptile urmeaz zilelor si zilele urmeaz noptilor, asa si n veacul de acum, bucuriile urmeaz scrbelor si scrbele vin iarsi dup bucurii". Dup bucurii vin necazurile si dup necazuri iarsi bucurii. Nu se judec Dumnezeu acum deplin cu noi. Dar cnd va veni paharul iutimii mniei Domnului neamestecat? n ziua judectii. Iat ce spune dumnezeiescul Andrei pentru ziua judectii: "Iutimea mniei Domnului va veni peste diavoli si peste toti oamenii care au fcut voia lor, fr de mil si fr de crutare". Si totusi zice c va fi plin de amestectur. Ce vrea s zic? Atunci nu va mai fi amestecat paharul mniei Domnului cu mil. Dar amestectura de care vorbeste, nseamn multimea si felurimea muncilor. Muncile nu vor fi la fel pentru toti. Nu se va
21

munci curvarul si tlharul la fel cu cel ce a jurat strmb, sau cel ce a jurat la fel cu cel ce a hulit. Nu! Muncile vor fi vesnice, dar nu deopotriv la toti. Vor fi feluri si feluri de munci, dup cum fericirile raiului sunt iarsi felurite. Cci zice Hristos: S nu se tulbure inima voastr, n casa Tatlui Meu sunt multe lcasuri. Eu m duc s v pregtesc vou loc. Dup cum n rai sunt multe lcasuri, asa si n iad sunt multe feluri si neasemnate chipuri de munci, pe care numai Unul Dumnezeu le stie. Fratii mei, de aceea ziceau diavolii: "Nu ne trimite, nu ne munci n gheen nainte de vreme; suntem noi munciti destul, am czut din darul Tu, am fost ngeri, eram fiinte usoare, luminoase, curate, neprihnite; ne ndulceam de slava Ta n ceruri, pururea vedeam fata Sfintei Treimi, ct era cu putint nou, ntelegeam teologia adnc despre Tine. Apoi ne-ai aruncat jos din cer si stm prin vzduh; ne-am bgat printre
22

dobitoace, prin oameni, stm n locuri spurcate, stm n pduri, n pustii, n lacuri. Ne rugm, las-ne aici, c este destul munc, fat de dregtoria, de cinstea noastr cea dinti! Nu ne trimite nainte de vreme n gheen!" Iat ct se tem diavolii de gheen! Cu att mai mult ar trebui s ne temem noi si s nu mai facem voia lor. De gheen se tem diavolii foarte tare, cci este locul pe care-l vor mosteni de la judecat pentru vesnicie si ei si toti care vor face voia lor. Atunci paharul iutimii mniei Domnului va veni neamestecat cu mila. Dar s trecem mai departe, la celelalte nvtturi din Sfnta Evanghelie. Si s-au aruncat diavolii cu turma de porci n mare, iar pstorii ei vznd aceasta, au fugit cu spaim n cetatea Gadara. Ati vzut? S-au dus cu spaim si cu strigt mare: "Oameni buni, iesiti s vedeti! A venit un prooroc, a vindecat doi ndrciti de care nu se putea apropia nimeni. A scos diavolii din ei si i-a
23

trimis n porci! Dar iat ce au ptit porcii nostri; s-au necat toti n Marea Galileii". S-au necat n lacul Ghenizaret 2000 de porci. Spaim mare, cci era averea acelei cetti. Dar dreptatea lui Dumnezeu a ngduit paguba pe care au suferit-o stpnii porcilor si fiindc n cetatea gherghesenilor locuiau alturi de pgni si evrei, care, desi nu aveau aceeasi credint cu pgnii cu care triau mpreun, nu numai c hrneau porcii pentru negotul lor, dar si mncau din crnurile lor, clcnd prin aceasta legea lui Moise. Si ce spune dumneze-iasca Evanghelie? Au iesit toti locuitorii cettii, cu mic cu mare, de la btrn si pn la copil, cci i cuprinsese spaima. Toti se ntrebau: "Cum a venit un vnt, a luat porcii si i-a dus n mare si am rmas fr ei? Ce putere are acest prooroc, care a scos diavolii cu cuvntul si a aruncat porcii n mare?" Dar frica lor a fost o fric binecuvntat? Fratilor, frica Domnului cea curat, zice
24

psalmistul, rmne n veacul veacului. Dar este si o fric rea, o fric ptimas. Cci zice proorocul: Acolo s-au temut de fric, unde nu era fric. Aceasta este o fric rea, care ntunec mintea, pe aceasta o aveau gadarenii. Dac era cealalt fric, frica curat a Domnului, ei, cnd ar fi vzut minunea aceasta, ar fi czut cu totii la picioarele lui Hristos si ar fi spus: "Iart-ne, Doamne! Mntuieste-ne, Doamne! Credem n Tine!" Dar ce-au fcut gadarenii? I-au spus lui Hristos: Du-Te din locurile noastre, du-Te de aici! cci i-a cuprins frica. Aceasta este rsplata, multumirea gadarenilor, c le-a vindecat ndrcitii si lea artat puterea Sa n minunea svrsit acolo. Aceasta este o fric rea, adus de diavoli. Heruvimii si serafimii se cutremur n fata Domnului, dar cu frica cea curat. Fric zice Isaia proorocul - au serafimii dimprejurul tronului, din care fiecare are sase aripi si cu dou si acoper fetele, cu dou picioarele si cu dou zboar si umplu
25

vzduhul, strignd cu glas mare: Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot, plin este cerul si pmntul de slava Lui. Aceasta este frica cea bun, care rmne n veacul veacului si peste ngeri si peste heruvimi si peste serafimi, pe care ne-o d Dumnezeu si nou. Este frica prin care omul, desi se teme de Dumnezeu, l si iubeste. La gadareni n-a fost aceast fric, ci o fric ptimas, cci au zis: "Acest Hristos, Care a avut putere s trimit porcii n mare, va veni aici, ne va schimba obiceiurile si credinta, ne va pune cine stie ce legi si rnduieli si ne va pedepsi pentru pcatele noastre. Mai bine s-i spunem s plece de aici. S nu ne mai pricinuiasc cine stie ce pagube cu minunile, asa cum ne-a pricinuit pn acum". Era fric rea, fric ptimas. Numai o fric este binecuvntat: frica de Dumnezeu, care ne aduce la picioarele Lui, ca s ne rugm Lui. Frica prin care ne temem s nu ne pgubim n avere, s nu ptimim ceva ru n lumea
26

aceasta, este fric de la diavol. Aceast fric au avut-o gadarenii. De aceea L-au rugat pe Hristos s-i prseasc. Si Mntuitorul, blnd si preabun, vznd mpietrirea, necredinta, nemultumirea si rutatea lor, S-a suit n corabie si S-a dus n cetatea Sa. Din aceast Evanghelie noi am putea trage mii de nvtturi, din fiecare cuvnt, si am putea face multe predici despre ea. Dar nu putem s ne lungim prea mult, ci trebuie s scurtm cuvntul. S tineti minte. Evanghelia de astzi este nvt-tur pentru oamenii nemultumitori. Vai de omul acela care, atunci cnd Dumnezeu i face un bine, l uit pe Dumnezeu! Se afl un om n rzboi pe front; cad proiectilele n stnga si n dreapta lui; cad obuzele, trag mitralierele, se bombardeaz, nu se vede de fum si de flcri. Si omul nostru zice: "Doamne, dac m scoti de
27

aici, clugr m fac! Doamne, dac m scoti de aici, toat averea mea o dau sracilor! Doamne, dac voi scpa, nu mai fumez, nu mai triesc cu femeia altuia...". Face mii de fgduinte lui Dumnezeu cnd este n primejdie si necaz. Dar cnd a venit acas, uit tot. Si n loc s-i multumeasc lui Dumnezeu c l-a izbvit, se face ca o aspid surd care-si astup urechile de la orice ndemn bun. Altul vrea s fac o cas si cnd o porneste spune: "Doamne, ajut-m s pot scoate autorizatie de la conducere, s capt lemn, s pot cpta piatr, s cstig un ban, s gsesc de lucru! Ajut-mi, Doamne, s fac casa!" Si cnd a terminat-o, n loc s aduc multumire lui Dumnezeu, uit. Se pune pe but. Intr ntr-nsa beat si njur. Aceasta este multumirea lui fat de Dumnezeu, Care l-a ajutat s-si fac cas. Uit c i-a dat mijloace si putere s o ridice.

28

Altul vrea s-si mrite sau s-si nsoare copiii. Altul, s reuseasc la examen; altul la operatie; altul s scape de judecat si face fgduinte mari: "Am s fac, Doamne, asa, dac m vei scoate la liman!" Dar, dup ce l-a scos, a uitat tot. Bine a zis Sfntul Isihie Sinaitul: "Precum apa stinge focul, asa uitarea stinge lucrarea cea bun din minte". Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uitm. El ne-a dat viat, minte, sntate, ochi, lumin, cldur, ap, ploi la vreme, hran, poame cu tot felul de dulceti, livezi, vite, psri. Tot ce avem este de la El, cum zice apostolul: Toate de la El si prin El si ntru El sunt. Si iarsi: Ce ai, omule, ce n-ai luat? Ce ai, omule? Ai minte, ntelepciune, pricepere, libertate. Si ce ai ce n-ai luat de la Dumnezeu? Si dac le-ai luat, de ce te mndresti ca si cum ar fi ale tale proprii? Toate sunt de la Dumnezeu si ntru El. Cci zice apostolul: ntru El si prin El ne miscm.

29

Deci, dac toate sunt de la Dumnezeu, si prin El, si ntru El, ce mai este al nostru? Si voi - zice - sunteti ai Lui si rscumprati cu sngele Lui. Si ct ar trebui s-L iubim pe Dumnezeu! Ct nemrginire si netrmurire de dragoste are Sfnta Treime! Iar Tatl ne cere n porunca ntia: S iubesti pe Domnul Dumnezeul tu din toat inima ta, din tot cugetul si din toat puterea ta; din inima noastr, adic din suflet; din cugetare, cu mintea; si din vrtute, adic cu trupul, cu toat fiinta. Dar de ce? Pentru c fiinta noastr nu se poate desprti de Dumnezeu, nici nu poate creste, nici nu poate s se miste fr El. Si dac attea daruri avem de la Dumnezeu si attea buntti, trebuie s-I multumim pururea si s umplem gura noastr de multumire. Azi dimineat o femeie a pltit dou pomelnice pentru vii si zice: "Multumim Preasfntului Dumnezeu pentru binefacerile Lui c ne-a ajutat nou". Sunt
30

si suflete recunosctoare. Stiti ce a fcut femeia aceea? L-a miscat pe Dumnezeu ca s-i fac si mai bine. Cci asa zice Sfntul Isaac Sirul: "Dac i multumesti lui Dumnezeu pentru putin, l misti s-ti fac si mai mare bine". El zice asa: "Dac tu, omule, mi multumesti pentru putin, pe urm Eu am s-ti fac si mai mare bine si n veacul de acum si n cel viitor". Deci fericit si de trei ori fericit este crestinul care multumeste lui Dumnezeu n toat vremea pentru binefacerile Lui. Asa, Abel, la nceputul facerii, a adus jertfele curate ale oilor, ca jertfe de multumire lui Dumnezeu. Asa, Noe, dup potop a adus jertf de multumire c a scpat de apele potopului. Si zice dumnezeiasca Scriptur c a cutat Dumnezeu spre Noe si spre arderile si spre jertfele lui si le-a mirosit ntru miros de bun mireasm. De ce? Pentru c si Abel si Noe au adus jertfe de multumire. Acela a adus c i-a dat Dumnezeu oi, cellalt c l-a scpat Dumnezeu de potop.
31

Avraam a adus si el de trei ori jertf de multumire si a fcut trei jertfelnice; unul la stejarul cel nalt din Sichem, al doilea la Betel si al treilea n pmntul Hebronului, pentru c l-a binecuvntat Dumnezeu si i-a spus: Avraame, Avraame, voi nmulti smnta ta ca stelele cerului. Si i-a adus jertf de multumire, ba l-ar fi adus la urm si pe Isaac, fiul su, drept jertf, cea mai nalt jertf pe care ar fi putut s o aduc, multumind lui Dumnezeu. El n-ar fi crutat nici pe unicul nscut fiu al su, pe care l-a cstigat de la Dumnezeu la btrnete. Isaac a adus si el jertf de multumire si Dumnezeu i-a nnoit fgduinta pe care i-o fcuse tatlui su si a zis: Pentru Avraam, robul Meu, voi nmulti smnta ta. Iacov de asemenea a adus jertf lui Dumnezeu n Sichem si a nltat stlp si jertfelnic, pentru c l-a scpat Dumnezeu din mna lui Isav, fratele su si s-a ntors de la Laban, cel lacom de bani. Si spunea: Cu toiagul acesta am trecut Iordanul, Doamne, si
32

acum m ntorc cu dou tabere. A adus jertf de multumire si Moise, cnd se btea cu Amalic si l-a biruit n pustie. A adus jertf de multumire Isus al lui Navi, cnd a cucerit cetatea Ierihonului unde erau adunati cei sapte mprati. A adus jertf de multumire Samuil, cnd i-a ajutat Dumnezeu s fac pace cu amoreii, si a zidit jertfelnic Domnului n Armatem. Si nu ne ajunge vremea s spunem cti au adus jertf de multumire lui Dumnezeu. Auziti pe Aposto-lul Pavel care spune: Nencetat v rugati, ntru toate multumiti. Deci, fratii mei, s v rmn n inimi scris din Sfnta Evanghelie de astzi: Totdeauna cnd ti ajut Dumnezeu s faci un gard, o fntn, un grajd, o cas, o punte, s mriti o fat, s nsori un biat, s iei un examen, s-ti reuseasc o operatie, s-I aduci lui Dumnezeu jertf de multumire si s-I multumesti din toat inima, cci prin aceasta l pleci pe Dumnezeu s-ti fac mai
33

mare bine n viitor. Iar dac nu-I veti aduce multumire si dac veti uita binefacerile Lui, veti fi asemenea gadarenilor de astzi, care au gonit pe Mntuitorul din cetatea lor, ca si cum ati zice: "N-avem nevoie de Tine! Du-Te de aici! Nu vrem s-Ti multumim Tie pentru minunile Tale si pentru puterile Tale! Nu vrem s primim binefacerile Tale!" S nu fie!... Dumnezeu si Preacurata Lui Maic si toti sfintii s ne ajute tuturor s-I multumim pururea lui Dumne-zeu din toat inima pentru binefacerile Lui! Amin.

CUVNT CATRE MAICA IRINA, AFLATA N SUFERINTA (1979) Ce s-i spun eu maicii Irina? Maica Irina a fost o fiint cu fric de Dumnezeu, cu smerenie, cu dragoste si a iubit-o

34

Dumnezeu din tinerete. Eu stiu c ea, cnd a plecat la Ierusalim, sraca, s-a mrturisit la mine. Era slbut si o durea capul. Si atunci era cam bolnav. Si a plecat cu una Ermionia. Si aceea s-a ntors n tar, dar ea era mai sntoas dect dnsa. Si Ermionia s-a mbolnvit aici si Irina s-a fcut sn-toas la Ierusalim. Si a fcut sraca vreo zece ani si mai bine ascul-tare acolo si a venit n tar, tot la mnstirea de unde a plecat, la Vratec. Si ea a mai avut o sor acolo la Vratec; cine este mai aproape ca sora de-o mam si deun tat? Dar vedeti? Asa a voit Dumnezeu, ca s fie iar mpreun. Chiar neputinta si boala au silit-o s se apropie de sora ei, ca s fie ajutat, c nimeni nu te poate ajuta mai sincer ca sora si fratele. Deci mai nti este semn c pe ea o iubeste Dumnezeu, c a tinut-o n suferint, c zice: Pe cine iubeste Dumnezeu, l ceart. Si bate pe tot fiul pe care-l primeste, si "Precum focul curt rugina de pe fier, asa
35

boala curt pcatul de pe om", zice Sfntul Isaac Sirul. Si Sfntul Efrem Sirul zice asa: "Dumnezeu de la omul bolnav, dou lucruri cere: S multumeasc lui Dumnezeu pentru boal si s se roage nencetat". Numai att. Nu cere post, nu priveghere, nu plecare de genunchi, nu culcarea pe jos, nu trzia mncare, nu uscata mncare, nu putina mncare, nu starea de toat noaptea, nu cere de la dnsul nimic, dect aceste dou lucruri. Orice bolnav care crede n Hristos si are dreapta credint, att trebuie s zic: "Multumescu-Ti Tie, Doamne, c-mi dai suferint si certare. Multu-mescu-Ti Tie, Doamne, c m iubesti si m certi"; si "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul". Acestea se cer de la tot sufletul, fie bolnav, fie sntos, dar de la bolnav numaidect. C Dumnezeu stie c trupul se smereste prin boal si nu mai trebuie s-l nfrnezi cu
36

postul, cu asprimea, cu cutare; deja trupul este smerit, mai mult dect puterea lui de suferint. Si de aceea se cere osteneala duhului, rugciunea. De la aceasta nu-i scutit nimeni pn la ultima suflare. De aceea Apostolul Pavel a poruncit s facem toate faptele bune dup putint, dar cnd a ajuns la rugciune, a zis: Nencetat s v rugati. C aceasta se cere pn la ultima suflare, s fie cu mintea si cu inima la Hristos. Deci, unde va fi Maica Irina, s-si aduc aminte de numele Domnului: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctoasa". Si cnd nu va tine minte nici att, s zic "Doamne miluieste", si este tot o rugciune. C Dumnezeu nu caut aici lungimea cuvntului, ci dac se zice cu toat inima si cu toat privirea mintii. Iar n ceea ce zice Sfntul Efrem, c trebuie s multumesti lui Dumnezeu pentru
37

boal, Sfntul Ioan Gur de Aur n acelasi duh vorbeste despre bolnavi: "Att de plcut este limba bolnavului, care multumeste lui Dumnezeu n boal, n vreme de suferint, nct nu este cu nimic mai prejos dect limba martirilor, care-L mrturiseau n chinuri, cnd i rstigneau si-i bgau n cldri si-i fierbeau. C si aceia sufereau, si acesta sufer ntr-o msur". Deci cine multumeste lui Dumnezeu n boal, este un martir de bun voie. Si de aceea s-i spui s se bucure c-i bolnav. Da! S nu se ntristeze. Stii cine se ntristeaz? Trupul. C el are s sufere ceva. Dar sufletul trebuie s se bucure totdeauna. S-si aduc aminte c zice marele Apostol Pavel: Cnd sunt slab, atunci sunt tare. Cci cu ct slbeste omul nostru cel dinafar, adic trupul, cu att se nnoieste cel dinluntru, din zi n zi. Noi am avut aici un clugr, Dumnezeu s-l odihneasc, Constandie Uricaru, care stia Psaltirea pe de rost, ca si fratele meu mai
38

mare, Gherasim. Si era bolnav de tuberculoz osoas. I se vedeau oasele la coate, la solduri, la genunchi si sttea pe un colac de gum n chilie. Nu putea sta pe altceva, c era tot numai o ran, si nu nceta zicnd psalmi. Un alt printe bun la inim, Constandie Golea, ngrijea de el. Veneau diavolii si-l bteau si el zicea: "Fratilor, nu m lsati! Rugati-v pentru mine, c vin diavolii cu culioane rosii pe cap si cu bastoane de foc si m bat toat noaptea, ca s nu mai spun rugciuni". Att de tare i ardea, cnd se ruga el! C zice un sfnt printe: "Rugciunea bolnavului este cea mai puternic, c se roag cu toat inima si cu smerenie". Stia acatistele ctre Maica Domnului si toate acatistele zilelor. Si cnd i spuneam: "Printe Con-standie, te doare tare?" Zicea: "Nu m doare! Eu am suprat pe Dumnezeu!" Si cum era s-L fi suprat el, c era de mic copil n mnstire? Venise de la Tifesti, metocul Schitului Prodromul, din Sfntul Munte, de la marele clugr
39

Evghenie Dumitrescu, care a fost un sfnt acolo si care a stat 40 de ani la Prodromul. Si tot timpul, dac termina psalmii, auzeai: "Doamne Iisuse..., Doamne Iisuse...". Ca ceasul, cu metaniile n mn. Si dac l ntrebai ceva, zicea: "Iertati-m, fratilor, c am gresit lui Dumnezeu!" Cnd am venit eu la mnstire, n Sihstria n-am gsit la nimeni pat. Toti printii btrni dormeau pe scaune, altii aveau rogojini jos, altii aveau cte o piele de oaie asternut jos, altii pe podeaua goal. Altii dormeau n genunchi pe scaun. Dar ct poti s stai? mi aduc aminte de printele Constandie Serban c avea un scunel si cnd adormea, cdea cu tot cu scaun. "Las asa, s m trezesc!" Att era somnul lui. Iar Gherasim, fratele meu, a fcut un sicriu foarte gros si a pus o piatr n loc de pern. Si-i spunea unul Nectarie Pintilie: "Ei, Gherasime, cte sicrie de acelea or s
40

putrezeasc pn vei muri frtia ta!" Dar Gherasim rspundea: "Eu cred lui Hristos c acesta mi va fi casa de veci!" Si asa a fost. Avea crucea de nmormntare si sicriul, si stia Psaltirea din scoart n scoart nc de cnd era la Cozancea ucenic la Printele Paisie; acolo a nceput el nti. Eu eram cu Gherasim n chilie si el fcea 500 de metanii cu rugciunea Doamne Iisuse. Eu mi-am fcut un pat s dorm, c eram la vaci cu ascultarea si nu puteam. Eu eram slbut de acas. Cel mai slab din familie. De aceea m-a lsat Dumnezeu s mai triesc pn acum, c eu am fost cel mai lenes si cel mai nelucrtor. Gherasim fcea 500 de metanii si pe urm sttea n picioare si zicea cinci catisme pe de rost. Si iar 500 de metanii si iar cinci catisme. Pn la Utrenie fcea 1500 de metanii si 15 catisme. Apoi venea si m scula si pe mine la Utrenie. Mergea la Utrenie si dup aceea venea si
41

se culca n sicriul acela cteva ceasuri. l nsemna cu Sfnta Cruce si se scula naintea mea dimineat si mai citea celelalte cinci catisme, ca s aib o Psaltire pe noapte si Utrenia. Si cnd i era somn -, stii c era lupt, c se lupta cu vrjmasul, c el era om voinic, nu era ca mine -, numai ce-l vedeai c-si d palme, 40-50, zicnd: "Nu dormi, calule! Uite sicriul! Ai s dormi acolo". Si pe urm dac vedea c tot l ncjeste cu somnul, avea un centiron lat si se lovea, cte o sut de centiroane, zicnd: "Nu dormi, c ai s dormi acolo acusi". Cum puteau s mai triasc acestia, asa de mari nevoitori? Eu m-am dus la staret si i-am spus: "A nnebunit Gherasim! Toat noaptea se bate peste cap si face metanii si nu m las s dorm". Dar staretul stia nevointa lui, doar Gherasim i era ucenic: "Las-l, mi! la-i clugr! C n Sfntul Munte de stia erau, care se bteau si care plngeau toat noaptea". Si apoi l vedeam c uneori, btndu-se asa si nedormind, i veneau
42

lacrimi. Si se punea n genunchi si plngea cte un ceas-dou ntr-una. Apoi se linistea. Nu-i mai auzeai gura. Se ruga n tain cu rugciunea mintii. Clugri de acestia am apucat eu aici. Si nu numai el. Era unul Teodosie care s-a necat n Iordan. Acela stia toti Sfintii Printi. Cnd am venit eu aici, Teodosie stia Psaltirea pe de rost, Gherasim, Constandie Uricaru, Vasile Mitoseru, Visarion Palade si fratele meu, Vasile, cel mai mare, cu care am stat la oi. Ceilalti..., nu aveai cu cine vorbi n mnstire. Att auzeai: "Blagosloviti si iertati!" Ascultarea si "Doamne Iisuse". Si acesti clugri s-au nevoit si, cum spune Ioan Gur de Aur: "repede au alergat, degrab au ajuns la cer". De cte ori aud paremia aceea care se citeste la mucenici: Rpitu-s-a, ca s nu schimbe rutatea mintea lui, sau nselciunea s nsele sufletul lui, de
43

attea ori mi aduc aminte cum au murit fratii mei de tineri si alti clugri, c erau mari nevoitori. Si Sfntul Ioan Scrarul spune asa: "Dumnezeu, dac vede pe monah sau pe frate c-i aprins tare cu dragoste ctre El si are o viat nalt la nceput, nu-l las s triasc mult - c Dumnezeu stie mai nainte viata omului -, ca s nu se schimbe". Si poate la nevointa asta, aveau s se ridice niste ispite mari mai trziu, si aveau s-si schimbe viata. Si nevointa lui de 8-9 ani ct a fost, a fost mai mult dect o sut de ani, c auzi ce zice: Putin ostenindu-se, a plinit ani ndelungati, c plcut era Domnului sufletul su, de aceea S-a grbit a-l scoate. Ai auzit? Asa se ntmpl cu acei mari nevoi-tori. Sfntul Ioan Gur de Aur zice c nu-i o fericire s triesti mult. Sfntul Vasile, cel mai mare nevoitor, stlpul cel de foc, gura de foc a Duhului Sfnt, ochiul Bisericii lui Dumnezeu, dup care s-au
44

ghidat attea Sinoade Ecumenice, a murit la 45 de ani. Canoanele lui, care ndreapt Biserica pn astzi, sunt cele mai drepte si cele mai austere. Sfntul Ioan Gur de Aur a trit 64 de ani si a murit n surghiun. Din cei trei mari ierarhi, numai Sfntul Grigorie a trit 80 de ani. Si zice el: "Nu-i o fericire s trim mult! Este fericire ca atunci cnd vom ncheia viata, s-o ncheiem cu Hristos. S murim cu Hristos n mintea si n inima noastr". Deci maica Irina s nu-si fac multe gnduri. A avut viat curat pe unde s-a dus, cu fric de Dumnezeu. S nu se team acum! Domnul poate vrea s-o ia dincolo. Si dac o vrea s-o mai lase, are o scnteie de viat ntr-nsa, Dumnezeu i-o lungeste ct vrea. Iar dac nu are, poti s chemi frtia ta toti doctorii din lume, c tot se duce. Noi am fost patru frati si o sor la mnstire, si toti au murit n mnstire. Si mama a murit clugrit btrn la Agapia
45

Veche, de 94 de ani. Sora mea, rasofora Ecaterina, a venit naintea mea la mnstire. Eu eram nc acas. A murit pe la 23-24 de ani, dar era venit n mnstire la 11 ani. A terminat patru clase si a plecat la Mnstirea Agafton. Si de aceea spune-i maicii Irina c acesta este semn c o iubeste Dumnezeu. Ea s nu fac alt osteneal, dect s zic un "Doamne Iisuse" n mintea ei cu smerenie si cu fric de Dumnezeu. C nu-i viata de veci aici. Cnd ne vom ntlni noi dincolo, acolo n-are s mai fie durere de cap, nici de sale, nici junghiuri, nici suferint, nici nimica; numai bucurie si veselie si mngiere n vecii vecilor. S v spun ceva. Noi, ca frati firesti, tot am dori s fim mpreun. Asa ne leag dragostea asta fireasc. Asa au fost fratii mei. Cnd a murit fratele Vasile, Gherasim era n armat la Cernuti, un frate al meu mai mic, Mihai, era la Duru cu printele Dorotei; sora mea era la Agafton si eu am
46

rmas din familie singur n mnstirea asta, din cti frati eram noi pe drumurile astea. Si fratele meu a stat la oi pn n Joia Mare si a nceput a scuipa snge, c a rcit n pdure cu oile. El a venit jos si m-a dat pe mine n locul lui. I-am schimbat eu ascultarea. Eu tot veneam pe de vale, dup ce-a venit Pastile, s-i aduc ceva, si-l gseam vesnic n rugciune, vesnic n rugciune. Si cu trei zile nainte de a muri, era n ograda mnstirii, i s-a artat Maica Domnului. El avea mare evlavie la Maica Domnului, stia toate acatistele ei pe de rost. Printele Ioanichie Moroi l-a vzut bolnav si a vrut s-l fac clugr. Fcuse armata. A fost sergent. Om cuminte. Dar eram schit dependent de Mnstirea Secu. Si ei au spus: "Nu! S vin la Secu s-l fac clugr", c a spus c aici se nmultesc clugrii si apoi o s iesim autonomi. De ce s-au temut, de aceea n-au scpat, c pe urm a devenit aici mnstire. Putea s-l fac cu un an-doi nainte, dar au spus s se
47

duc la Secu, si atunci staretul nostru n-a clcat porunca si nu l-a mai fcut. Era mbrcat frate si era cu metania n mn si era n fata bisericii de piatr. Si acolo era oleac de prisac. El zicea rugciuni si rugciuni pe-un scaun acolo, cu fata la biseric. Si a aprut Maica Domnului. Printii erau la mas cu tot soborul. La mas afar, ntr-un coridor colo la fntn. Si el numai ce a vzut c s-a cobort Maica Domnului peste nori, pn deasupra bisericii, cu un crd de ngeri cu aripi de aur n jur. El, cnd a vzut-o, a lsat rugciunea "Doamne Iisuse" si a nceput a striga: "Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-m! Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-m!..." Si a tot strigat, pn a czut jos. Tot se uita n sus si striga! Clugrii au auzit de la mas si au zis: "Ce strig, mi, sracul Vasile acolo? A czut jos!" Cnd au venit clugrii, el le-a spus: "Printe staret, prin-tilor, nchinati-v! Nu
48

vedeti pe Maica Domnului deasupra bisericii? Uite, este nconjurat de nori albi si are niste copii cu aripi de aur n jurul ei". Dar staretul a zis: "Unde, Vasilic, unde?" "Uitati-v!... nchinati-v, c Maica Domnului blagosloveste! Mntuitorul n bratele Maicii Domnului a blagoslovit mnstirea noastr cu amndou minile, ca un arhiereu!" Toti clugrii de la mas se uitau la dnsul si n vzduh. Eu nu eram aici; eram la oi n locul lui. Si printele staret l ntreab: "Frate Vasile, dar ce ti-a spus?" "A spus c dup trei zile vine s m ia". Si era la ora 11.30, n ziua cnd a vzut pe Maica Domnului. "Vai de mine, Maica Domnului se nalt la cer". Si clugrii au nceput s fac metanii, dar n-o vedeau, numai cum spunea el. "S-a dus! zice. N-o mai vd". Apoi fratele Vasile s-a dus n chilie. Avea o chilie mic n dos, unde a stat Dionisie Iorga. Se ruga. A venit staretul repede, l-a mprtsit din nou cu Preacuratele Taine si
49

s-a rugat. Atunci eu am auzit c a avut descoperirea asta si am venit la el. Era cu picioarele umflate de reumatism. "Fratele meu, mi-a zis el, mai am o zi si jumtate si m duc la Domnul! A fost Maica Domnului si mi-a spus!...". Eu credeam c a fost vreo nlucire, c si vrjmasul ti face n vremea mortii nluciri. Toti printii au urmrit. Exact n ceasul si minutul acela la trei zile a murit. Avea o cruce de chiparos de la unul Ghenadie din Sfntul Munte, pe care o sruta pe amndou prtile, si a spus: "Iertati-m, c vine ceasul meu!" Si s-a dus, srutnd acea sfnt cruce. Si atunci toti s-au ncredintat c n-a fost nlucire, c si diavolul vine n vremea mortii cu nluciri, fel de fel, ca s te arunce n mndrie sau n slav desart. Dar n-a fost nlucire, c staretul a zis, c dac se va mplini ce i-a spus Maica Domnului, este de la Dumnezeu. Si drept n acelasi minut s-a dus fratele meu. Asa a murit fratele meu Vasile, mai mare si dect
50

Gherasim cu care am venit eu la mnstire. Cnd a murit era o primvar ploioas, pe la sfrsitul lui mai. Si ploua, ploua toat ziua, de nu se mai usca apa n opinci. Eu eram cu oile prin pdure. Si am nceput a citi cte o Psaltire n fiecare zi, pn la 40 de zile, ca s vd: "Oare s-a mntuit fratele Vasile?" La 40 de zile eram cu oile sterpe si am venit ud si ncjit, ca vai de capul meu, c toat ziua m-a plouat. Am vrut s fac oleac de foc si mi l-a stins ploaia si m-am culcat asa ud. Aveam un butuc acolo de mesteacn si am adormit mort. Se mpliniser sase sptmni. A doua zi era smbt, trebuia s-i fac pomenirea de sase sptmni, c asa se face. Si eu am adormit de obosit ce eram, dar am uitat n care zi este. Si m-am fcut deodat, ntro grdin frumoas, cu o livad. Si iaca vd biserica Sihstriei acolo si cimitirul cu cruci, cu toate, si n mijlocul cimitirului un tnr foarte frumos, mbrcat cu un bru n trei culori.
51

Zice Sfntul Ioan Scrarul s nu crezi vedeniile si visurile, c toate sunt de la diavoli. Numai care ti vestesc tie moarte si judecat, acelea sunt de la Dumnezeu. Iar dac te duc la dezndejde, si acelea sunt de la diavoli. S nu le crezi. Si eu eram atent. Si parc acela m-a ntrebat: "Pe cine cauti? Pe fratele Vasile?" Cnd am auzit de fratele Vasile, eram bucuros. "Hai s vezi ce se petrece cu fratele Vasile!" Si m-a dus drept lng biserica noastr, c acolo a fost mormntul lui; acum am mutat cimitirul n locul unde este acum, cu toti printii. El a fost drept lng geamul altarului. Si iaca s-a deschis mormntul fratelui. Eu voiam s stiu dac s-a mntuit, de aceea am citit 40 de Psaltiri. S-a deschis mormntul, s-a deschis sicriul. Si l-am vzut mbrcat cum l-au pus. C i-au pus n cap un culion frumos de plus si pe fat i-a pus un voal alb; i se vedea fata prin voalul
52

acela. Dar tnrul acela se uita si la mine si la el. Din sfntul altar iesea o teav cu ap rece si curgea pe fata lui n sicriu. Si curgnd ap, el se fcea tot alb, curat, frumos, mai frumos si a nceput a se lumina la fat, a strluci. Si apa aceea a nceput s spele vesmintele de pe el. Si vesmintele n loc s fie negre, se fceau albe si acelea. Si numai vd c a nviat fratele din sicriu si mi-a zis: "Mi, frate, spla-m-vei si mai vrtos dect zpada m voi albi". Aceste cuvinte mi le-a spus. Si pe urm mam trezit. Mi, zic, dar frumos mai era! Si cnd mi-am adus aminte, zic: "Mi, astzi sunt 40 de zile!" Si vin la staret, nu cumva s m nsel, c diavolul poate s te prpdeasc cu visurile, mai tare ca cu orice. Si m mrturisesc nti de pcatele mele de la ultima spovedanie si i-am spus ce am visat. Cnd i-am spus staretului, el mi-a zis: "Ai vzut, biete? S-au mplinit 40 de zile. I-am fcut de 40 de zile. Fratele Vasile ce nevoint mare avea! Stia attea acatiste
53

pe de rost. A murit martir n ascultare. Pn la ultima suflare s-a tinut de oile mnstirii. Ai vzut de unde vine izbvirea si izvorul? Din sfntul altar. Acea ap pe care ai vzut-o c venea pe teav din altar si curgea pe fata si pe hainele lui, sunt liturghiile pe care le-am slujit 40 de zile. Si prin Liturghiile Bisericii si cu ct a mai fcut el fapte bune, l-a splat Dumnezeu si l-a albit". Asa mi-a tlcuit staretul visul. Iat de ce spun acestea: Viata noastr este scurt. Foarte, foarte scurt si trectoare. Si s stiti c de minutul cel mai de pe urm al vietii noastre, este conditionat ori fericirea vesnic, ori munca vesnic. Pentru minutul cel mai de pe urm al vietii, S-a cobort Fiul lui Dumnezeu din cer si S-a fcut om, S-a nscut din Fecioar n pester si a fost asezat pe paie si a crescut ntre noi si a suferit pentru noi si s-a rstignit si a murit. Pentru c n acel minut, ori se pierde sufletul ori se cstig. Ce spune? Sfrsitul omului ncununeaz viata lui. Si: n ce te voi gsi, n aceea te voi
54

judeca. Deci maicii Irina s-i spui s nu aib alt grij, dect s multumeasc lui Dumnezeu c-i bolnav si s se roage: "Doamne, de este voia Ta s m iei, s fiu cu Tine si n veacul de acum si n cel viitor. Amin". PREDICA LA CALUGARIA PARINTELUI NIFON (1983) Preacuvioase printe staret, preacuviosi printi si frati si iubiti credinciosi, Iat c prin pronia si voia lui Dumnezeu neam aflat cu totii aici la fgduinta si clugria fratelui nostru, monahul Nifon. Nu de mult am avut alt clugrie. Dar de cte ori se face aceast mare tain nfricosat, de attea ori trebuie s ne reamintim fgduintele noastre clugresti. V-am spus data trecut c cel dinti clugr din lume a fost Iisus Hristos, fiindc S-a nscut din Tatl Cel pururea
55

feciorelnic, a venit pe pmnt si a trit n fecioria cea preadesvrsit dup omenitate, si i-a plcut s aib o Maic Pururea Fecioar, n vecii vecilor. Dar acum, pentru c voturile clugresti sunt cele trei sfaturi evanghelice, ascultarea neconditio-nat, srcia de bun voie si fecioria pn la moarte, o s vorbim cte putin din fiecare. Ascultarea Ce este ascultarea? Mai nti Hristos a fost prototipul si icoana cea mai desvrsit a ascultrii, dup cum am auzit n Evanghelie: N-am venit s fac voia Mea, ci voia Tatlui Celui ce M-a trimis pe Mine. Iar la Corinteni spune c: S-a fcut asculttor pn la moarte si moarte pe cruce. Dar oare noi, care am fgduit ascultarea de attia ani si auzim mereu zicndu-se de ascultare la mas si n Biseric si oriunde la chilii citim, ne ntrebm vreodat serios
56

si concret n fata lui Dumnezeu ce este ascultarea? Vreti s stiti ce este ascultarea? Ascultati pe dumnezeiescul printe Ioan Scrarul, care ne spune foarte, foarte filosofic. Auzi ce este ascultarea: Ascultarea este mormnt al voii. Fiecare s-si ngroape voia sa. Niciodat s nu uitati. Si iarsi: "Ascultarea este prsirea socotelii tale ntru toate". Celui care i se pare c face ascultare si mai face de capul lui, este batjocorit de diavoli. Acela care are rnduiala de sine si i se pare lui c este mai bine asa cum face el, c trebuie s fac cum crede el, niciodat nu se mntuieste. Merge pe alturi cu crucea, nu pe calea mntuirii. C Hristos n-a venit pe alturi, ci Si-a dus crucea pn la moarte. Cine are prerea aceasta si nu-si omoar voia si nu prseste socoteala sa ntru toate, n-are ascultare, este batjocorit de
57

diavoli. Merge dup mintea lui si la urm ajunge la ndoial. Deci acela e asculttor care, cum spune Sfntul Teodor Studitul, este ca fierul n mna fierarului si ca lutul n mna olarului, adic n mna celui ce-l conduce pe calea mntuirii. Este acela care si-a omort voia sa, care si-a omort prerea sa. Iar dac va merge dup voia sa, dup prerea sa, este batjocorit n tot ce face. Srcia Despre srcie adeseori auzim pe Hristos, Care zice: Vulpile au vizuini si psrile cerului cuiburi, iar Fiul Omului n-are unde s-si plece capul. Cel ce a fcut cerul si pmntul si-l mbrac cu podoab si tine si hrneste toate popoarele lumii, umbla descult cu capul gol, n-avea casa Sa, navea unde-Si pleca capul Su. El ne-a artat cale desvrsit prin srcie, c n-a avut nimic. Dumnezeirea si omenirea care o purta ntru El era mai presus dect toate bogtiile.
58

Fecioria Dou feciorii sunt: una din fire si una din clugrie. Unii sunt feciorelnici, cci n-au cunoscut femei pn la clugrie si pn la moarte. Altii au fost cstoriti si de la clugrie iau votul fecioriei si sunt la fel cu ceilalti, dac duc viat curat pn la moarte. Sfntul Ioan Scrarul arat c fecioria cea dup fgduint are aceeasi valoare cu cea din fire. S nu credeti c sunt feciorelnici, numai aceia care si-au pzit viata sfnt si nu sau culcat cu femei n veac. Nu! Este mare lucru si acesta. Dar fecioria este de trei feluri: fecioria trupului, adic a nu cdea cu femei sau n alte pcate spurcate; fecioria mintii, adic a nu primi nici un gnd pctos si spurcat n minte; si fecioria inimii sau a sufletului este desvrsita desptimire de gndurile ruttii si ale stricciunii omenesti.

59

Asa o tlcuieste dumnezeiescul printe Isaac Sirul. Nu-i de ajuns s te pzesti cu trupul de pcat. Trebuie s nu primesti pcatul nici cu mintea, pentru c Evanghelia si Legea Darului n-a venit ca Legea Veche s coseasc pcatul ca pe iarb si s rmn rdcina. Nu! Legea Darului cnd vine, o desvrseste pe cea Veche, c zice: Ati auzit c s-a zis n Lege: S nu curvesti. Dar Eu v zic vou: Cel ce priveste la femeie spre a o pofti pe dnsa, iat, a preacurvit cu dnsa ntru inima sa. Ati auzit c s-a zis: S nu ucizi Iar eu zic vou: Cela ce urste pe fratele su, ucigas de om este (vezi Matei 5, 27, 21). De aceea zice dumnezeiescul printe Efrem Sirul: "Nu v aruncati n negrij, fratii mei, pentru pcatele cu gndul c ar fi usoare! Dac ar fi usoare, n-ar fi socotit nsusi Hristos, ntelepciunea lui Dumnezeu, preacurvie ntru poft de muiere si ucidere ntru ur de frate". Ai auzit ucidere si preacurvie care o face
60

omul ntotdeauna? Numai dac urste pe cineva si numai dac gndeste la pcatele trupesti. Vezi ct este de desvrsit Legea Darului? Ea nu taie pcatul numai din obisnuint si deprindere, ci scoate si rdcina. Si care sunt rdcinile pcatului? Gndurile. Gndurile sunt rdcinile pcatelor. Cine nu smulge din inim poftele cele necurate, pofta de avere, pofta de slav, ura si rutatea, acela n zadar se pocieste. Acela s nu cread c are desvrsire, c-i plin de ur si de rutate si de pofte si necurtii, si n zadar se laud cu masca din afar, cu forma din afar, dac nu si-a desvrsit inima sa, dac n-a scos patima si poftele din adncul inimii si din gndire. Deci, cnd auzi n Legea Darului c zice s nu poftesti femeia aproapelui sau casa sau boul sau asinul sau toate cte sunt ale lui, atunci te nvat s smulgi pcatul din rdcin. Nu numai s nu furi - si acela-i mare lucru -, nici s nu poftesti lucrul altuia. Dac-l poftesti, esti ca si cel ce fur
61

naintea lui Dumnezeu, pentru c inima ta este ptimas si plin de pcate. n aceast privint, pentru c a depus fgduinta acest rob al lui Iisus Hristos, printele nostru Nifon, care slujeste la chelrie de attia ani, toti cei ce au venit cu dragoste la clugria lui se bucur c au ajuns la acest moment fericit, c pe toti i-a mpcat dup putere. S dea Dumnezeu si Maica Domnului s mearg pe drumul lui asa pn la sfrsit, cum a mers pn acum. El sracul a venit hotrt din familie; a terminat armata, a lsat toate la printi si a venit cu dragoste s slujeasc pn la ultima lui suflare n mnstire, ca s-si mntuiasc sufletul su si al neamului su. Ascultare, mam. Cnd tu i spui una cuiva si el se duce si face ce vrea el, este batjocur, nu ascultare. Ati auzit de Sfntul Ioan Colov din Pateric? S-a dus ucenic la avva Siluan:

62

- Ia vin ncoace, frate. S-a dus, dar s-a dus s-si rstigneasc voia. - Faci ascultare? - Fac, printe. A luat btrnul un lemn uscat din pustie si l-a nfipt n nisip. - S cari aici ap, frate, pn d roade lemnul acesta! Si a nceput ucenicul s care ap; si nc se ducea de cu sear si venea dimineata cu apa, asa de departe era. Si turna ap la lemnul uscat si nu crtea n sine: "sta-i staret? M-a pus s ud un lemn uscat? sta nu-i ntreg la minte!" Nu s-a dezndjduit niciodat. "A spus printele staret ca s-l ud pn o s rodeasc, asa fac". Si el sracul a crat acolo ap trei ani de zile. l ntrebau unii:
63

- Ce faci, frate, aici? - Ud pomul acesta ca s rodeasc! Si altii rdeau de el, zicnd: "sta nu-i prea sntos! Ud un lemn uscat". Ce-a fcut Dumnezeu dup trei ani? Minunea minunilor! Lemnul cel uscat a prins rdcin n nisip, a crescut, s-a fcut pom mare si a fcut mere frumoase. Si a luat staretul n poala hainei si a dus la trapeza mnstirii. - Luati, fratilor, si mncati din roadele ascultrii fratelui Ioan! Ati auzit ce minuni face ascultarea? Dar nu ascultarea aceea: "C m duc, c nu m-as duce; c as face; nu, c altul trebuie s fac. Nu fac cum vrea staretul sau economul sau nu stiu care". "Trebuie s mor pentru Hristos. A spus s
64

fac asa, asa fac! Nu m priveste pe mine! Eu sunt n ascultare. Dac voi iesi bine, bine! Dac voi iesi ru, eu sunt pctos. Eu mi fac datoria! Stie Dumnezeu pentru ce a iesit ru. C nu rspunzi tu, rspunde cel ce-a dat ascultarea". Aceea este ascultare, fr crtire, fr rstire si fr a avea socoteal n mintea ta, c faci tu mai bine dect ti-a spus cel mai mare. Ati vzut alt asculttor care s-a fcut mucenic? Sfntul Acachie de la Muntele Sinai. O, Doamne, am s spun ceva despre viata lui din cartea Sfntului Ioan Scrarul, care a fost 75 de ani egumen la Muntele Sinai si avea mii de clugri. El avea n toat obstea aceea un btrn foarte aspru. Nimeni nu sttea ucenic la el, dect o lun, dou si pleca; c btrnul i btea de-i rupea. La acest btrn a venit un frate, Acachie, monah blnd, rbdtor si foarte ntelept. Dar a stat la acest btrn aspru, nu o sptmn, nu o lun si s fug. Nu! A stat
65

asa nou ani. Si se minunau toti, c-l btea btrnul n fiecare zi. El nu mai spunea la nimeni. l ntrebau fratii: - Ai luat vreo cunun astzi? Si arta capul spart, mna vnt, piciorul vnt, spinarea lovit, dar nu zicea nimic. l btea ca pe un hot. Iar dup nou ani de ascultare, fericitul Acachie, mucenicul lui Iisus Hristos, a murit. Si se ntlneste Sfntul Ioan Scrarul cu btrnul: - Btrnule, unde este Acachie? - A murit! - Dar l-ai ngropat? - L-am ngropat acolo n marginea cimitirului. - Printe, eu nu cred c a murit. - Ba a murit, c eu l-am ngropat.
66

- Printe, hai si-mi arat unde l-ai ngropat. Si au mers la mormnt si a ntrebat staretul: - Ai murit, Acachie? Si s-a auzit o voce din mormnt: - Nu, printe, nu! Asculttorul niciodat nu moare! Atunci a zis Sfntul Ioan btrnului: - Ai auzit, printe, c n-a murit? Ai zis c a murit Acachie. Si a zis btrnul: - Vai mie! Vai mie! Ce-am fcut? Ucidere am fcut! Ucidere! - Vezi pe cine ai avut ucenic? Pe martirul lui Iisus Hristos, care ti-a rspuns din
67

groap, c asculttorul niciodat nu moare! Si a zis btrnul: - D-mi voie s-mi fac o colib lng crucea lui si s plng pn la moarte! Si a fcut btrnul acela o colib lng mormntul Sfntului Acachie si plngea si se ruga: "Iart-m, frate Acachie, c moarte am fcut si ucidere am fcut, c team omort cu attea bti!" Si a plns btrnul nou ani acolo. Iar nainte de moarte i s-a artat Sfntul Acachie n vis si i-a zis: - Printe sfinte, nu mai plnge! Azi, mine, trebuie s vii. Fericite si sfinte sunt minile acelea care m-au btut pe mine! Acestea mi-au fcut lcas cu martirii n ceruri! Pentru c eu prin tine m-am mntuit si prin sfintele tale mini eu m-am dus la cer si mi s-a iertat mie orice pcat. Sfinte s fie minile tale, mntuit s fii si tu cu ceata cuviosilor clugri sfinti, c te iert, si
68

Dumnezeu s te ierte! Si l-a srutat. Si s-a mntuit btrnul si s-a dus n ceata sfintilor. S-a mntuit Acachie prin btrnul cel aspru, si btrnul cel aspru, prin rugciunile Sfntului Acachie. Dar Acachie a dat dovad de atta supunere. Dar noi? Mi-a zis ceva, eu crtesc; spun altceva. Vai de noi si de noi, ce fgduinte facem! Ai vzut ce-a spus acum staretul: "Ia aminte, fiule, c are s vin Hristos la Judecat si ai s dai seam nu de cele ce ai fgduit, ci de cele ce ai mplinit dup fg-duint". Deci s lum aminte! Dar ca s pzeasc monahul cele trei voturi ale clugriei - ascultarea, srcia si fecioria -, cele trei sfaturi ale Evangheliei, ce trebuie s aib? Ce lucrare de geniu? Negresit i trebuie paza mintii. Vai si amar de noi dac nu vom avea aceast lucrare. Ati auzit ce a zis Dumnezeu sarpelui, cnd a amgit-o pe
69

Eva, la nceput: Vrajb voi pune ntre smnta ta si ntre smnta ei; aceasta ti va zdrobi capul, iar tu i vei pzi clciul. Satana pzeste clciul omului, adic sfrsitul lui pe pmnt. Iar aceea ti va zdrobi capul tu, a spus satanei. Si ati vzut prin cine? Prin Eva cea tainic, prin Maica Domnului. Dar s revenim la paza mintii. Ce este paza mintii? Cnd auzim de paza mintii sau trezvia atentiei sau linistea mintii sau privegherea mintii, este exact acelasi lucru cum ai zice pine, bucat de pine sau felie de pine. Dar s auzim pe Sfntul Isihie Sinaitul n Filocalie ce spune: Paza mintii este calea si poarta a toat virtutea si a toat fapta bun naintea lui Dumnezeu. n ce const paza mintii? n trei lucruri: - n a ne trezi cu mintea la cele ce gndim; - n a ne mpotrivi pcatului cu mintea;
70

- si al treilea, n a chema pe "Doamne Iisuse....", prin rugciunea mintii. C atta legtur au paza mintii si cu rugciunea inimii, ct are trupul si cu sufletul. "Si nimeni, spune Sfntul Isihie Sinaitul, nu va scpa de cpeteniile tartarului, dac nu are aceast lucrare, fie el clugr sau mirean". A pzi mintea, nseamn a zdrobi capul sarpelui. Auzi ce spun Sfintii Printi? Tot gndul pctos care se apropie de mintea noastr este un sarpe gnditor. Dac-i de curvie, dac-i de mnie, dac-i de mndrie, dac-i slav desart, dac-i betie, dac-i furtisag, dac-i mhnire, dac-i ntristare, dac-i zavistie, dac-i pizm, dac-i rutate, cnd l vezi c s-a apropiat de mintea ta, imediat cheam pe "Doamne Iisuse": "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul sau pctoasa". Si ai zdrobit capul sarpelui n felul acesta.
71

Ati auzit voi ce cnt Biserica aici? Fata Babi-lonului, ticloasa. Fericit este care va apuca si va lovi pruncii ti de piatr. Cine este fata Babilonului? Care sunt pruncii fetei Babilonului? Pe cine fericeste Duhul Sfnt, cnd zice s lovesti pruncii fetei de piatr? Iat pe cine: Fata Babilonului este mintea noastr, iar pruncii ei sunt gndurile spurcate care rsar n minte. Cumpna dreptei socoteli trebuie s mearg n toate. Ai auzit ce spune acelasi printe Isaac? "Pe tot lucrul l mpodobeste msura". Msur la mncare, msur la dormit, msur la nfrnare, msur la priveghere, msur la metanii, dup msura puterii fiecruia. Dar cea mai mare grij s avem de trezvia atentiei, paza mintii si privegherea mintii. Aceasta este o lucrare de geniu si pentru monahi si pentru crestini, pn la suflarea cea mai de pe urm. C rzboiul cu trupul nu tine mult. Omul a slbit, s-a mbolnvit,
72

a mbtrnit, dar rzboiul cu mintea este pn la ultima suflare. Acela-i clciul! C te pndeste pn la ultima suflare, ca mintea ta s nu fie treaz, si-i destul numai att. Nu s faci pcatul, ci numai s te gndesti la el. Este destul s te gseasc mptimit cu mintea, si tot n iad te duce. C n ce te va gsi moartea, n aceea te va judeca! Deci pentru clugrii nostri spun aceasta: Ascultarea neconditionat, srcia, viata curat, fecioria, iar mai presus de toate, ca s poat s le pzeasc pe aceste trei lucrri si voturi, sunt trezvia atentiei, paza mintii si privegherea mintii. O lucrare usoar, dar prezent n toat clipa, fie c esti n ascultare, fie c esti n biseric, fie c esti la vaci, c esti la oi, c esti la buctrie, c esti la chelrie, c esti la grdin; fie c esti la cizmrie, la cojocrie, unde-i fi, s ai pe Hristos naintea ochilor.

73

Adu-ti aminte ceea ce spunea marele prooroc David: De-a pururea vedeam pe Domnul naintea mea, c de-a dreapta mea este ca s nu m clatin. Trezvia atentiei se naste din frica lui Dumnezeu, iar frica lui Dumnezeu se naste din credint, dup cum spune dumnezeiescul printe Maxim: "Cel ce crede, se teme si cel ce se teme, se trezeste". Dumnezeu si Preacurata lui Maic s ne ajute si mie, pctosului, si vou, la toti monahii si crestinii, s cstigm ascultare desvrsit, srcie de bun voie, feciorie si curtie, si mai presus de toate paza mintii, trezvia atentiei, privegherea mintii n toat vremea. Amin. DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI SI POCAINTA CEA ADEVARATA Fiindc azi n cuvintele Evangheliei ati auzit la fericirea a cincea pe Mntuitorul nostru zicnd: Fericiti cei milostivi, c aceia se vor milui, vom arta printr-o oarecare istorioar ct poate naintea lui
74

Dumnezeu milostenia si cum ajut ea chiar si celor mai pctosi dintre oameni, spre a se ntoarce la pocint si spre a se mpca cu Dumnezeu, pe Care ei L-au suprat foarte mult cu pcatele si frdelegile lor. Pentru a cunoaste adevrul n aceast privint, ascultati cu atentie cele ce urmeaz: Era un mare sihastru cu numele Pafnutie, pustnic avnd darul preotiei, desvrsit n fapta bun si fctor de minuni. Odat acest mare sihastru a fost ispitit de gndul acesta: cu cine ar fi el asemenea la fapta bun si dac mai este cineva dintre oameni care s-l ntreac pe el n lucrarea duhovniceasc. Acesta poate a fost si un gnd de mndrie, sau poate anume a venit acest gnd n inima sa, ca Dumnezeu s-i arate lui tainele Sale, pe care el nc nu le cunostea. Deci zbovind gndul acela n inima lui, el a alergat la Dumnezeu prin rugciune si s-a rugat s-i descopere acest lucru, adic s-i
75

arate cine ar fi asemenea lui cu vietuirea duhovniceasc sau de este cineva care l ntrece. Si asa rugndu-se el cu struint ctre Preabunul Dumnezeu, a auzit un glas, zicndu-i: "Pafnutie, nc nu ai ajuns n msura cutrui cimpoias care cnt pe la nunti n orasul Alexandria". La auzirea acestor cuvinte, btrnul sihastru a oftat, a suspinat din greu si s-a smerit foarte cu mintea si inima lui, zicndu-si: "Dac eu nc n-am ajuns la msura acelui lutar ce cnt pe la nunti si dac acela este mai bun dect mine, apoi mare este puterea Mntuitorului meu. Nici n-am s mnnc si nici n-am s beau, pn nu voi afla pe acel om minunat pe care mi la descoperit Domnul". Si asa btrnul pustnic si-a luat toiagul su si a pornit spre orasul Alexandria. Ajungnd el acolo cu mult osteneal, cuta pe acel cimpoias ntrebnd din om n om pn ce la aflat n casa lui, pregtindu-se tocmai atunci s se duc spre a cnta la o nunt.
76

Acela cnd a vzut pe btrnul sfnt cu barba alb ca zpada si cu haine vechi, pustnicesti pe el, a czut n ge-nunchi naintea lui si s-a nchinat pn la pmnt. Apoi, ducndu-l n cas dup obiceiul locului, i-a splat picioarele sale cu ap rece, cci era mare cl-dur si fierbinteal, si apoi i-a pus masa. Dar Sfntul Pafnutie i-a zis: - M jur pe Dumnezeul Cel viu c nu voi gusta din masa ta, nici nu m voi odihni la tine pn ce nu-mi vei spune viata ta si care sunt faptele tale bune. Iar cimpoiasul i-a spus: - Sfintite Printe, ce viat si ce fapte bune cauti la mine, un lutar care supr pe Dumnezeu cntnd pe la nunti? Atunci sfntul sihastru i-a spus: - Te jur pe Dumnezeu s nu tii taina
77

ascuns de mine, cci eu nu de voie am venit aici, ci sunt trimis la tine de ngerul Domnului. Atunci cimpoiasul a spus: - Ce lucruri vrei s auzi de la mine, printe sfinte, c eu n viata mea am fost cpetenie de tlhari si nu este pcat pe care s nu-l fi fcut. Iar acum, dup cum vezi, sunt lutar si cnt pe la nunti. Deci ce fapte bune poti s afli la un asemenea om? Iar sfntul i-a zis: - Eu am venit aici nu ca s-mi spui faptele tale cele rele, ci pe cele bune. Vezi c team jurat cu numele Domnului si nu poti s tinuiesti cele ce caut eu de la tine. Cci eu cu mult osteneal, cu foame si cu sete, din munti deprtati am venit pn la tine ca s m folosesc. Atunci cimpoiasul a chemat pe sotia sa si ia zis:
78

- Adu, te rog, un scaun pentru sfntul btrn, c iat st n picioare si se osteneste dup atta cale. Dup ce a stat btrnul sihastru pe scaun, cim-poiesul a nceput a-i spune asa: - Printe sfinte, eu pctosul si necuratul nu sunt vrednic s primesc n casa mea un om asemenea sfintiei tale, cci multe rutti am fcut n viata mea. Dar fiindc m-ai jurat cu numele Domnului si fiindc zici c ai avut vestire de la nger s vii la mine pctosul cel cu totul nevrednic, apoi ti voi spune sfintiei tale si unele fapte bune pe care le-am fcut pe vremea cnd eram sef de tlhari si aveam sub conducerea mea mai mult de 30 de hoti, asemenea mie. Si iat ce am a-ti povesti: Mergnd noi odat clri pe cai si pe cmile pentru a mai prda pe undeva - cci desi fceam prdciuni mari si mai bteam pe unii, dar moarte de om n-am voit s fac
79

niciodat -, deodat, mergnd noi prin pustie, iat c ntlnim o fat foarte frumoas la chip, care mergea pe o crare. Cum au vzut-o tova-rsii mei, care erau si cam ametiti de vin, au vrut s o prind si s o batjocoreasc. Iar aceea, vzndu-se n aceast primejdie si cunoscnd c eu sunt mai-marele lor, a alergat la mine cu lacrimi si s-a prins de picioarele mele rugndu-se s nu o las pe mna acelora ca s o batjocoreasc. Si mi-a spus: - Eu, domnule vtaf, am pierdut niste vite si acum am rtcit pe aici cutndu-le si iat c am czut n minile voastre, dar v rog foarte mult, pentru Dumnezeu, nu m lsati. Fie-v mil de mine care nu am pe nimeni n pustia aceasta ca s m ajute, dect pe Bunul Dumnezeu. Iar eu i-am zis: - Nu te teme, fat, c nu ti se va ntmpla nimic. Numai ti cer ca si tu n viata ta s te rogi lui Dumnezeu s fac mil cu mine si
80

s m scape de primejdie si de moarte nprasnic. Si asa am dat ordin la toti, ca nimeni s nu se ating de ea, ci s-o lase s se duc cu pace. Vznd biata fat c a scpat din primejdie si de batjocur, mi-a srutat picioarele si mi-a zis: - S-ti dea Dumnezeu plat n ziua judectii si s aib mil de tine precum si tie ti-a fost mil de mine. Si zicnd acestea, s-a dus n drumul ei... Mai trecnd apoi ctiva ani de hotie, s-a ntmplat c am dat peste alt fat tnr si frumoas lng cetatea Alexandriei n pdure, care tinea n mn o funie lng un copac si se pregtea s se spnzure. ndat ce au vzut-o tovarsii mei, au prinso si voiau s-si bat joc de ea. Dar eu le-am spus: - Dati-i pace, s vedem ce are de gnd.
81

Si am ntrebat-o: - Ce-i cu tine, fat? Iar ea a rspuns: - Vd c voi sunteti hoti. Deci v rog pe voi s m omorti, aici, cci nu mai vreau s triesc. Iat, dac nu soseati voi, cu funia asta eram gata s m spnzur. - Dar de ce? - Un biat de bun neam a vrut s m ia n cstorie. Dar acum nu mai vrea s m ia pe mine pe motiv c sunt srac; iar el are avere mult si de aceea vrea s ia pe o alta bogat, asemenea lui. - Si ce ti-a zis mirele tu? - Mi-a spus c dac nu am o sut de galbeni de aur nu m ia. Si eu am numai patru, c mama mea este vduv si srac.
82

Atunci mie mi s-a fcut mil foarte tare de frumusetea si tineretea ei si am zis ctre tovarsii mei: - Mi, dati fiecare dintre voi cte cinci galbeni. Iar eu i-am dato sut, si asa cu totii i-am fcut fetei 250 de galbeni pe care i-am dat n mn, zicndu-i: - Du-te copil cu Dumnezeu si s ai parte de o cstorie fericit, numai ai grij ca n rugciunile tale s nu ne uiti nici pe noi! Atunci biata fat, vznd aceast ntmplare fe-ricit care i-a schimbat necazul n bucurie, a lcrimat si a zis: - S fac Dumnezeu mil cu voi, asa precum si voi m-ati miluit pe mine. Plecnd ea, am zis ctre nsotitorii mei de tlhrie:
83

- Vedeti, fratilor, c azi am avut fericita ocazie s scoatem un suflet de la moarte? Unii din ei au si plns de bucurie, c i-am oprit a face ru unui suflet dezndjduit de viat. Apoi am aflat c, ducndu-se ea la Alexandria si vestind tnrului c are attia galbeni, acela o ruga s mearg dup el, si asa s-au fcut toate dup dorinta lor. Altdat, mergnd noi prin vile muntilor, am gsit o alt femeie tnr, care abia se tinea pe picioa-re si plngea cu amar, c era gata s moar de foame. Si am ntrebat-o: - Ce-i cu dumneata pe aici? Iar ea, cznd n genunchi, a nceput a spune asa: - Domnilor, nu v cunosc, dar v rog dac
84

aveti o buctic de pine, dati-mi, cci altfel mor de foame. Sunt sapte zile de cnd nu am gustat nimic, nici ap si nici hran. Sotul meu este cpitan de vapor si a pierdut corabia ntr-o furtun, dar el a scpat viu. ns l-au condamnat la nchisoare pe viat, nvinuindu-l c n-a condus bine corabia si c de aceea a pierdut ncrctura n valoare de 5000 de galbeni. Si asa pe sotul meu l-au ridicat si toat averea noastr a fost luat. nc si pe copiii nostri i-au luat. Iar eu de abia am scpat cu fuga de n-am czut n minile lor. Asa am venit n pustia aceasta rugndu-m lui Dumnezeu ca ori s mor aici, ori, de este voia Lui s mai triesc, s fac mil cu mine si, cu judectile pe care le stie, s fac minune cu mine ca s scap cu zile si s nu m nchid si pe mine pe toat viata. Asa m-am rugat, fiind hotrt mai bine s mor aici de foame si de sete, dect s merg n cetate, unde stiu ce m asteapt. Deci, vznd primejdia n care a czut
85

aceast familie, am zis ctre acea femeie necjit: - Femeie, ct ai zis c a pierdut sotul tu? - Ca la 5000 de galbeni, a spus ea. - Hai cu noi! - Nu pot merge, cci, dup cum vedeti, am slbit foarte mult de foame si de sete. Atunci i-am dat s mnnce pine si s bea ap. Iar dup putin odihn ntrindu-se, ncet-ncet a mers cu noi pn la pestera noastr tlhreasc. ns ea foarte se temea, nestiind ce hotrre vom lua asupra ei. Cnd am ajuns la pester, ea a czut n genunchi la rugciune ctre Dumnezeu, apoi a zis ctre noi: - V rog, fratilor, s v fie mil de mine, cci vedeti n ce necaz sunt. Atunci eu i-am zis:
86

- Femeie, eu sunt cpetenie peste banda aceasta de hoti. Priveste la vasul aceasta plin cu bani de aur. Ia-ti de aici 5000 de galbeni. Iar femeia uimit, neavnd n ce-i pune, si-a luat basmaua de pe cap si, numrnd banii, i-a pus n ea. Apoi i-am dat pine s se hrneasc si, scotnd-o pn aproape de cetate, ne-am desprtit de ea, spunndu-i: - Du-te, femeie, si plteste ceea ce datorati statului si scoate-ti sotul, copiii si averile voastre. Aceasta, sfinte printe, a fost n viata mea a treia fapt bun fcut cu femeile. Alt dat, mergnd cu ceata mea de tlhari prin pustie ca s ne ascundem przile ce le fcusem, am ntlnit doi oameni, frati de mam dup spusa lor. Acesti oameni erau numai n cmas, desculti, cu capetele goale si foarte tristi. Eu, vzndu-i, i-am ntrebat:
87

- Unde mergeti voi asa prin pustia aceasta? Iar ei au zis: - Domnule, noi am avut sub paza noastr averea unui mare dregtor mprtesc. Si fiind noi paznicii acelui aur, ntr-o noapte a venit o ceat de hoti, au spart casa dregtorului care tocmai atunci era plecat si au luat acea avutie n valoare de 10.000 de galbeni. Cnd a venit boierul a dat vina pe noi, spunnd c am fost complici cu acei hoti la prdarea averii lui. Iar noi, vznd primejdia n care am czut, am fugit, ca s nu ne ia n stpnire si s ne pedepseasc cu amare chinuri si nchisoare. Atunci eu le-am spus: - ntoarceti-v napoi, cci pe boierul acela l stiu eu (cci ei fuseser hotii care l-au prdat) si o s-l facem s-si gseasc toate lucrurile care i s-au furat, dar cu conditia
88

s v dea vou pace. Ei au zis: - Noi, domnule, nu ne mai ntoarcem, cci am auzit c acel boier vrea s ne piard cu moartea. - Nu v temeti, le-am zis. Haideti cu noi! Si asa ei au prins curaj si s-au ntors. Iar cnd a nserat, ne-am dus cu ei la boier si iam spus: - Stii cine te-a prdat? - Nu. - Noi, pe care ne vezi. Apoi am adugat: Iat lucrurile tale si banii ti. Ia-le si s stii c dac vei pedepsi pe acesti oameni nevinovati, apoi vom veni cnd nici nu gndesti si ti vom lua si averea si viata. Si asa acela cu jurmnt a fgduit c nu-i
89

va pedepsi pe acei oameni nevinovati, care adormiser tocmai n vremea cnd noi am prdat pe acel boier. Dup o vreme, Sfinte Printe Pafnutie, am czut si noi n mna stpnitorilor, c asa este viata de tlhar. Ceata s-a desfiintat si eu am fost btut si schingiuit. Am dat napoi pe ct am putut din cele furate si fiindc nu fcusem n viata mea moarte de om, am scpat cu 20 de ani nchisoare. Dup o vreme a fost o oarecare gratiere si mi s-au mai sczut din ani si asa am venit si eu la casa mea avnd vrsta de peste 50 de ani. Si vznd c nu am cu ce tri, fiind foarte srac, m-am apucat s cnt si eu din cimpoi pe la nunti, cci stiam bine s cnt din tineretile mele, ca s-mi cstig astfel pinea cea de toate zilele. Si asa pn azi mi petrec zilele cu sotia mea, cu care, dup ce am venit de la nchisoare, m-am sftuit s triesc n curtie, ca fratii, ea nvoindu-se bucuroas la acest lucru, fiind
90

femeie cu frica lui Dumnezeu. La sfnta biseric mergem, din toat srcia noastr facem putin milostenie si, pe ct putem, ne rugm si postim. Iat, sfinte printe, aceasta este petrecerea noastr pe acest pmnt. Atunci Sfntul Pafnutie a zis: - Frate, las cntrile acestea lumesti care stric sufletele multora si hai cu mine la clugrie, iar pe sotia ta du-o la o mnstire de clugrite. Auzind ei de la sfntul btrn aceste cuvinte, cu mare bucurie s-au fgduit s fac cele poruncite lor. Si nu dup mult vreme, cimpoiasul Ioan - cci asa i era numele - a venit n pustie la sfntul staret. Iar acesta l-a pus ntr-o pester aproape de el si l-a nvtat cum s se roage, dndu-i o Psaltire n mn spre a o citi ziua si noaptea. Iar hrana cea de trebuint odat pe zi o primea de la btrnul.

91

Asa fericitul Ioan cimpoiasul a petrecut n sfnta pustnicie 15 ani, dup care, vzndu-si cu 40 de zile mai nainte sfrsitul, s-a mai spovedit o dat de tot ce gresise, s-a mprtsit din mna staretului celui sfnt cu Preacuratele Taine ale lui Hristos si, adormind n Domnul ca un fericit sihastru, s-a dus s se odihneasc cu sfintii lui Dumnezeu ntru desftarea cea negrit si vesnic. CUVNT LA NCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984 Prea Cuvioase printe staret, prea cuviosi printi si frati. Mai nti suntem datori s multumim, din toat inima si din toat puterea noastr, Preasfintei si de viat fctoarei Treimi, Dumnezeului nostru, Preasfin-tei Nsctoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si la toti sfintii cei plcuti lui Dumnezeu, care se roag pentru mntuirea noastr, c am ajuns si anul

92

acesta la poarta Sfntului si Marelui Post al Patruzecimii. Ca s v dati seama ct de veche este porunca postului, voi aduce n mijloc cuvintele Marelui Vasile, care zice asa: "Cucereste-te, smereste-te, omule, n fata btrnetii postului, c de o vechime cu lumea este el!" Cea mai veche porunc dat de Dumnezeu omului este porunca postului. De aceea nu figureaz n cele zece porunci, c s-a dat mai nainte de cele zece porunci cu 4108 ani, ct a fost de la zidirea lumii pn cnd s-a suit Moise pe Muntele Sinai s primeasc tablele Legii. Cci a zis Dumnezeu lui Adam n Rai: Din toti pomii Raiului s mncati, iar din pomul cunostintei binelui si rului s nu mncati, cci dac veti mnca, cu moarte veti muri. Ati auzit porunc de post nainte de a fi rana? nainte de a gresi Adam, i s-a dat ca doctorie postul. S nu mncati. Ce nseamn? Post din cutare pom. Deci cea
93

mai veche porunc din toate poruncile date de Dumnezeu omului este porunca postului. De aceea zice dumnezeiescul Vasile: "Fiindc n-am postit, am iesit din Rai si am fost izgoniti de acolo. S postim ca s intrm iar n Rai". Postul este legiuit n Legea Veche n multe prti si obligatoriu. Cei mai mari sfinti ai lui Dumnezeu au postit foarte mult. Moise a postit 40 de zile si 40 de nopti cnd a primit Tablele Legii; Ilie iarsi a postit si a legat cerul 3 ani si sase luni; Daniel a postit n groapa leilor si dintii lor nu s-au atins de dnsul. Proorocul David auziti ce zice: Genunchii mei au slbit de post si trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului, c cenus ca pinea am mncat si butura mea cu plngere am amestecat-o si celelalte. Vei auzi si la Isaia si la Ieremia si la Proorocul Ioil, care zic asa: Vestiti post, vestiti vindecare. S ias mirele din asternutul su si mireasa din cmara sa!
94

Aici arat c postul se face si cu curtie. n Legea Darului, pecetea tuturor proorocilor a fost Sfntul Ioan Boteztorul, care a trit numai cu acride si cu miere slbatic. Legea si proorocii sunt pn la Ioan. De aici ncepe propovduirea Evangheliei lui Hristos, Care, mai nainte de a ncepe misiunea Sa pe pmnt, S-a dus n pustia Carantania si a postit acolo 40 de zile si 40 de nopti, ispitindu-Se de diavol. Postul l-a legiuit nu numai Mntuitorul, ci si apostolii. Auziti pe Pavel: ntru postiri, ntru nfr-nri, ntru privegheri, ntru rugciuni... Si arat c totdeauna cnd mergeau la propovduit, ei se narmau cu postul si cu rugciunea. Dar ce s zicem de milioanele de monahi si monahii, care au nfiintat mnstirile din jurul Ierusali-mului, din Egipt, apoi din Sfntul Munte si mnstirile din marea Rusie si din toate trile ortodoxe, n care sa pus tipicul si rnduiala canonic pentru
95

celelalte posturi. Trebuie s stiti c postul avnd originea lui nc din Rai si din Legea Veche si din Legea Darului, avnd traditie evanghelic si apostolic, el s-a pus n dumnezeiestile canoane obligatoriu, cu rnduial pentru toat Biserica universal crestin n cele patru posturi de peste an, lunea, miercurea si vinerea si n zilele n care se posteste post negru, cum este ziua de 29 august, nltarea Sfintei Cruci si celelalte. Trebuie s stim ns c cel mai mare post si mai nsemnat de peste tot anul, este postul mare la care am ajuns. Acesta-i postul patruzecimii, al proorocilor. Ce am a v spune despre post? Postul nu este de un singur fel. El este de dou feluri: post trupesc, cnd cineva posteste s nu mnnce mult, s nu bea mult si se nfrneaz de anumite mncruri: de carne, de brnz, de ou, de lapte, de untdelemn si de altele. Si cnd cineva se nfrneaz
96

cu curtie trupeasc. Cei cstoriti trebuie s duc viata curat si cinstit. Acesta-i post trupesc. Iar postul duhovnicesc este mult mai nalt dect cel trupesc. Pentru c nu ajut nimic postul trupesc fr cel duhovnicesc. Si diavolii postesc si niciodat nu mnnc, nici nu beau, dar tot diavoli sunt. Nici nu se nsoar, nici nu se mrit, dar tot diavoli sunt, pentru c au inima nalt, plin de mndrie naintea lui Dumnezeu. Si Solomon zice: Necurat este naintea Domnului tot cel nalt cu inima si viclean, asa cum sunt diavolii. Deci postul duhovnicesc este acesta: s postim si cu limba, s postim si cu ochii. Limba s nu vorbeasc minciuni, nedreptti si cuvinte putrede si striccioase; ochii s nu priveasc cele spre sminteal; urechea s se nfrneze de a auzi cntece lumesti si de alte feluri; mna s posteasc, s nu iscleasc zapise nedrepte sau pr, sau s fure ceva, sau s bat pe cineva, sau s
97

fac alt nedreptate cu mna. Piciorul si el trebuie s posteasc. S nu mergem acolo unde sunt pcate, s nu ne duc la rutti si la frdelegi. Mintea trebuie si ea s posteasc postul cel mai mare. Postul ei este s nu primeasc gnduri spurcate, gnduri rele, gnduri de ur pe cineva si toate gndurile care duc la pcat. Toate organele noastre s posteasc de la cele rele, si atunci si postul nostru de a bea si a mnca este de mare folos. Cine uneste postul acesta duhovnicesc cu cel trupesc, ajunge, cum arat Sfntul Isidor Pelusiotul, icoan a toat filosofia. Pentru c el nfrneaz si partea exterioar prin post, si cea dinuntru, sufletul, prin postul duhovnicesc si, unindu-se aceste dou feluri de posturi, l fac pe om icoan si filosofie a tuturor faptelor bune. Dar s stiti c nu toti pot posti la fel. Acum la nceputul postului este rnduit de
98

Biseric soborni-ceste, trei zile post negru; cine poate cinci zile, o sptmn si mai mult. Dar Marele Vasile - cntarul cel mai desvrsit al cumpenei nfrnrii, ochiul Bisericii, gura cea de foc a Duhului Sfnt, stlpul si lumina Sinoadelor Ecumenice, cci canoanele lui au fost aprobate n unanimitate de toate sinoadele, pentru scumptatea si austeritatea lor -, spune asa: "Iar msura nfrnrii s se ia dup msura puterii fiecruia". Este om btrn, bolnav, este om slab, este om nedeprins la post. Acela chiar de posteste mai putin, si par ru c nu se poate tine de ceilalti, si prin aceast smerenie el se ridic unde trebuia s se ridice prin fapta bun a postului. Stai lng unul tare cu trupul si el face 500 de metanii si tu de abia faci 100 sau 50 de metanii, fiind bolnav si slab, dar ti pare ru. Si acela nu se mndreste. si face datoria lui, canonul lui de clugr sau de schimnic. Acesta l-a ajuns din urm cu smerenia inimii. Cine ne nvat asa?
99

Sfntul Printe Isaac Sirul, c zice: "Ajunge ntristarea mintii si smerenia la monah mai mult dect toat osteneala duhului si a sufletului". Ai auzit c smerenia l nalt pe om spre Dumnezeu? De aceea si la milostenie, cnd nu poti face milostenie mult - vorbim de credinciosii de la tar -, s-ti par ru c n-ai fcut, si acea prere te ridic exact la msura celui ce a fcut mari milostenii. La toat fapta bun, dac se smereste inima se mplineste cuvntul: inima nfrnt si smerit, Dumnezeu nu o va urgisi. Deci Dumnezeu nu se uit numai la postul nostru exterior. Se uit dac avem dragoste, dac avem smerenie, dac avem prere de ru pentru pcatele noastre. Aceast jertf este mare; este jertfa cea cu duh umilit si inim nfrnt primit la Dumnezeu. Mcar c si rugciunea este jertf, c zice: Jertfeste lui Dumnezeu jertf de laud si d celui Preanalt rugciunile tale. Si m cheam pe Mine n
100

ziua necazului tu si te voi scoate, si M vei preaslvi, si celelalte. Dar smerenia este cea mai nalt jertf. Iar dac vom pune baz numai pe postul trupesc si nu vom avea dragoste, smerenie, umilint, asculta-re, tierea voii si dac nu vom avea ntre noi ntelege-re si bucurie duhovniceasc, postul nostru este sterp. Ai vzut ce scrie la Levitic? Si va fi tie postul al treilea si al patrulea si al cincilea si al saselea si al zecelea, postire sfnt, va fi tie de mare folos, dar s dezlegati datoriile ctre altii, s iertati pe cei ce v-au gresit vou, s faceti bine celor ce v ursc... si celelalte. Ai auzit cum este postul primit? Evanghelia de astzi v-a artat trei lucruri mari. De ce s-a pus? Alctuitorul Sinaxarului a potrivit evangheliile dup evenimentele anului tipiconal bisericesc. De ce s-a pus astzi evanghelia care ne arat cum s ne rugm lui Dumnezeu, cum s postim si cum s
101

facem milostenie? C Mntuitorul, neavnd pcat, a postit 40 de zile si 40 de nopti pentru noi si pentru mntuirea noastr, ca s ne dea nou pild. Domnul ne-a nvtat si cum s postim. Ce zice? Tu cnd postesti, spal fata ta, piaptn capul tu si nu te arta oamenilor c postesti. Aceasta pentru c pe vremea Mntuitorului erau foarte multi farisei si arhierei, crturari ftarnici care se smoleau, stteau pe la coltul ulitelor, posteau si se rugau s-i vad lumea c-s mari postitori. Urciune era postul lor naintea lui Dumnezeu, c-si luau plata de la oameni. Nu asa! S ne acoperim ct se poate n tain postul nostru cu buntatea inimii si cu dragoste. Ati auzit pe Sfntul Teodor Studitul mai nainte? "Ascultarea si tierea voii este cea mai nalt postire din lume". Ascultarea ctre proiestos, ctre econom, ctre cei mai mari si unul fat de altul si
102

fiecare la vremea sa este o mucenicie de bun voie si mare postire, pentru c nu face omul voia lui. Cartea Sfntului Teodor Studitul att s-a citit n mnstirea aceasta, de cnd sunt si eu pe aici - si iat c cu mila Preasfintei Treimi sunt 55 de ani -, c eu o stiu pe de rost, numai de cte ori am ascultat-o. Ai auzit ct baz pun Sfintii Printi pe tierea voii si pe spovedania sincer? "Deci nimeni s nu umble n ntunericul nespovedaniei!" Vai de acela care se duce la mrturisire si crede c nu-i Dumnezeu acolo si spune ce vrea el, nu ce-a fcut! Altul vine si citeste pe-o carte, dar ce-a fcut el nu spune. S nu crezi c-L poti nsela pe Dumnezeu! C cei ce n-au spovedania sincer, se vdesc singuri, c diavolul i ia si-i duce dup capul lor tocmai prin acea sprtur - c nu-s sinceri naintea lui Dumnezeu - si-i prpdeste! Am vzut foarte adesea c cei ce n-au
103

spovedanie sincer o iau ntr-o parte. Diavolul l ia de acolo de unde a putut si-l prinde. Pentru c l duce dup mintea lui, i zice: "Nu spune asta la duhovnic!" Eu n-am nevoie s v spovediti la mine! Vam spus de sute de ori c eu nu mai pot. Dar care vreti s veniti si ct mai pot eu, s fiti sinceri la spovedanie. Pentru c nu sunt eu acolo. Eu cnd m duc la spovedanie, ct mi-ajut Dumnezeu, ct as putea mai tare m prsc. Pentru c stiu c m duc n fata lui Hristos. Si apoi pot s-L mint pe Dumnezeu, Care citeste n inima mea pururea? Ce zice Solomon? Ochii lui Dumnezeu sunt de milioane de ori mai luminosi dect soarele. Ce zice la Ieremia? Iadul este gol naintea Mea, cum nu si inimile oamenilor? Ce zice Dumnezeu lui Iov? Cine este care poate s ascund de Mine sfatul inimii sale? Cred eu c Dumnezeu nu stie viclenia mea,
104

rutatea mea? "Mi, dar s nu stie cutare! S n-aud cutare!" Vai de noi, dac am ajuns asa! Vai de nenorocirea noastr si de rutatea noastr! Sfntul Ioan Gur de Aur zice: "Vai de acela care se teme de urechile si de ochii oamenilor!" Dar de urechea lui Dumnezeu si de ochii Lui cine se poate pzi? Te temi c va auzi cutare? C stie cutare? Dac faci aceasta ca s nu smintesti, ai un motiv; iar dac te pzesti de oameni, nu stie Dumnezeu? Asta-i mare viclenie, mare nselciune! Ca mine plecm! Cnd m uit la sfintiile voastre aici, mi aduc aminte de acu 40-50 de ani n urm, cti printi buni au fost aici! Unde sunt printii nostri cei vechi? Nici unul nu mai este! Din cei mai vechi, iat mai este Printele Antonie, Printele Ioil, sracul, care-si duce crucea lui, pn Dumnezeu va rndui, asa cum o duce. Dar din ceilalti, masa ntreag, nu-i mai vd pe nici unul! Mine plecm si noi! Ei ne asteapt la
105

cimitir, trupurile, iar sufletele lor, unde Dumnezeu le-a rnduit. S-i pomenim cu toat dragostea, cu toat smerenia. S ne aducem aminte de ei, de dragostea lor, cu care am fcut ascultare, cu care ne sftuiam, cu care am petrecut attea zile si ne mngiam la praznicele mari. Uite asa la lsatul secului ne sftuiam. Si-mi aduc aminte de osteneala lor si de rvna lor de atunci, si uneori eu stau uimit asa, cte zile mai am, c si eu sunt bolnav si btrn si putred de viu, si cu inima si cu dantura si cu altele. Ca mine trebuie s plec si n-am fcut nimic naintea lui Dumnezeu, dar mi aduc aminte de dragostea lor si de credinta lor si ndjduiesc la rugciunea printilor si a fratilor, c va face Dumnezeu mil si cu mine, ca celui mai de pe urm. Ce vreau s v spun, printilor? Intrm n Postul Mare. Ct de frumos este n biseric cnd suntem cu totii! Ne simtim ca n rai, cnd vezi c toti sunt pe la strni, toti n
106

biseric, altii la sfntul altar. V rog din toat inima, c ntotdeauna v-am spus asa, s dm mare ntietate si s avem mare grij mai nti de sfnta biseric. Staretul nostru Ioanichie era bolnav, cu un ochi scos de hotii Balt, si sttea cu epitrahilul de gt si cu un ochi citea la Psaltire zi si noapte. Si a mai trit vreo patru ani si mai bine dup asta. Ne chema la capul lui, cnd pe mine, cnd pe Printele Ioil, si ne zicea: - Dragii mei, ia veniti ncoace! Ce-ti mai face, ce nu veti mai face, dar biserica s nu o lsati! Cea mai sfnt grij a avut de biseric. Douzeci de ani a slujit singur Sfnta Liturghie. Douzeci de ani! Si venea la noi aici n capul mesei si ne citea cartea Sfntului Teodor Studitul sau alt cuvnt si tria cu Sfnta mprtsanie. Asa staret, c-l stia toat lumea.
107

Cnd vedea un frate tulburat n mnstire, i zicea: "Dragul meu, n-am nevoie de ascultarea ta! Ia Psaltirea si du-te n chilie! S postesti trei zile si s citesti trei Psaltiri. S vezi ce are s-ti zic gndul! S nu iesi de acolo pn nu te-oi chema eu!" Ce metod dumnezeiasc! Fratele, dac citea la Psaltire si postea n chilie, se trezea, cunostea ispita si venea si se mrturisea: "Printe, nu m mai duc din mnstire! Printe, de acum nainte mi ndrept viata!" "Ei, vezi c te-ai trezit? Vezi c era de la vrjmasul?" ncerca s-l aduc napoi la asezarea lui duhovni-ceasc, s cunoasc c este n ispit. Avea mare grij de fiecare. Fratii mei, dac n-ar fi oleac de dragoste si mil unul fat de altul, degeaba am sta aici! Suntem o familie. Mie asa mi este de drag cnd v vd pe toti si n biseric si la mas, c vd c Duhul lui Dumnezeu este cu voi, si Maica Domnului care ne-a adus
108

aici. De aceea v rog s fie dragoste, unitate, ntelegere si s v fie drag biserica. Vor veni multi oameni n post, dar vin oamenii cu greuttile lor. Eu stiu, c-s pe front acolo. Vin sracii toti cu cereri, toti cu greutti, toti cu necazuri si dau pomelnice. Omul vine si-ti aduce aici osteneala lui. Vin ca albinele; unul aduce alimente, altul aduce bani. Pomelnicele acestea sunt o greutate mare pe sufletele noastre! n Pravila Mare spune asa: "Preotii care nu vor pomeni liturghiile sau pomelnicele date de credin-ciosi, s fie anatema"; i desparte de Hristos. Si de aceea mi pare bine c veniti la pomenit. Uite, vd preotii la pomenit si clugrii. Veniti cu totii la pomenit, ca s se ridice povara de pe sufletele noastre. Pentru c aici este o lucrare misionar. Noi trim cu venitul credinciosilor, iar ei se
109

mntuiesc prin rugciunile noastre, ale Bisericii. Este o colaborare dintotdeauna a mnstirii noastre. Asa si la celelalte mnstiri din tar. Toate sunt asa. Si cei din Sfntul Munte stau acolo si se roag. Dar s stiti c si aceia sunt ajutati tot de credinciosi. Deci poporul se mntuieste prin mnstiri, prin rugciuni si liturghii si noi suntem ajutati de ei cu cele materiale. Apostolul Pavel spune asa: Dac voi ati primit de la noi cele duhovnicesti - cuvntul lui Dumnezeu si nvttura si toate celelalte rugciuni -, ce mare lucru este de vom primi si noi de la voi cele trupesti? Hrana si mbrcmintea. Este clar! Ai auzit c si pe vremea aceea se proceda asa? Apostolii predicau, c vrednic este lucrtorul de plata sa, si poporul i ajuta pe apostoli. Ce spune la Faptele Apostolilor? Veneau cu toate averile si le aruncau la picioarele apostolilor. Si apostolii au rnduit viata de obste: Toate erau ale
110

Bisericii, iar ei zboveau pururea n rugciune si n frngerea pinii, adic n mprt-sire. Acum aceste obsti, care au rmas tocmai de la sfintii apostoli, se mai gsesc prin mnstiri. De aceea zic asa: Noi s ne facem datoria. S iubim Biserica si slujbele Bisericii. Care urste Biserica, voi auziti cum cnt la antifoane: Cei ce ursc Sionul, rusina-se-vor de Domnul; c precum iarba de foc, asa se vor usca! S v fie drag Biserica, s veniti la pomenit si s veniti la slujbele Bisericii. C noi ne facem datoria si fat de noi la biseric si fat de attea mii si zeci de mii de credinciosi care cerceteaz mnstirea asta n timpul anului. Si aceasta am vrut s v aduc aminte si la nceputul Postului Mare, pentru c eu sunt si btrn si bolnav. Dar am stat cum am putut cu fiecare, c au venit sracii pe jos, prin zpezi. Aceasta v spun: S iubiti biserica si s
111

veniti cu totii la biseric, c de la biseric nu numai c avem mntuirea sufletului; dar tot biserica aduce si venitul, si cu venitul bisericii putem purta toat gospodria si toate cte trebuie s le ndeplineasc administratia pentru nevoile celelalte ale mnstirii. Aceasta v-am spus acum. Iar dac intrm n post, de obicei, dup cum spune tipicul, se pune un destepttor, un printe, care si scoale pe frati la biseric. Cnd eram eu clopotar, asa era: fceam si desteptarea, bteam si toaca, trgeam si clopotul, iar paraclisierul se ocupa numai de altar. mi spunea staretul Ioanichie: "Du-te si-i trezeste o dat, mai treci o dat si apoi, dup ce-ai tocat si ai sculat soborul, du-te si te culc si te odihneste! Ti-ai fcut datoria!" Att de mult tinea ca acela s nu fie prea obosit, c dac era obosit, sracul, adormea si el. Trebuie s mprtim
112

ascultrile cu dreapt socoteal. M duceam si luam blagoslovenie, tocam n tochita de fier, tocam mprejur, tocam sus si trgeam clopotele si m duceam si-i sculam la biseric. Si m mai uitam n biseric o dat. Si-mi spunea: "Ia s-mi dai o list cu cei care n-au fost la biseric!" Si dac pe list era unul care a fost bolnav, sau a fost dus n vreo ascultare departe, nu-i zicea nimic. Iar dac vedea c-l chemi o dat sau de dou ori si nu vrea s vin, apoi nu-i ddea mncare. A doua zi sttea n genunchi la mas si nu mnca n ziua aceea pn seara, ca s stie. Si de aceea clopotarul sau destepttorul, care va fi el sracul, dac scoal si se duce, are grija asta. Este o ascultare sfnt, c-i desteapt pe toti la rugciune. Eu umblam cu un ciocnas n mn, miaduc aminte, si cu un clopotel. Si loveam de trei ori cu ciocnelul n us si sunam clopotelul: "Pentru rugciunile Sfintilor Printilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase,
113

Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!" si el din chilie zicea: "Amin". "Printe cutare, vremea cntrii, ceasul rugciunii" si m duceam de la dnsul. Ia cititi la Sfntul Pahomie n secolul IV, cu toaca n us si cu clopotelul. Ia cititi la Sfntul Ioan Scrarul! Acum, dac vine cineva din partea noastr, s nu se supere careva dac va bate n us. El vine si si face datoria. Trece de la unul la altul. Si sfintiile voastre, care sunteti mai aproape unul de altul, dac v-ati sculat: "Printe, hai la biseric, c a sunat clopotul, a tocat! Hai s mergem!" S ne adunm la biseric, c acolo este masa duhovniceasc a sufletelor noastre, mai mult dect la masa aceasta. V-am adus aminte si de biseric, pentru c, cu nevrednicie, cte zile mai am o scnteie de viat, sunt si duhovnic la multi si am mare datorie s v spun. S iubiti biserica si pravila la chilie si s aveti mare grij de rugciunea mintii.
114

Cea mai puternic rugciune care te pzeste de gnduri rele si de rzboaie este aceasta: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul!" Ai vzut cnd ne-am clugrit? Ne-a dat metania. Ce-a zis? "Iat, fiule, sabia Duhului, c esti dator n toat vremea si n tot locul s zici: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul!"" n zadar vei face mii de metanii si nu stiu cte zile de post si alte nevointe mari, dac nu-ti pzesti mintea! Paza mintii si rugciunea mintii sunt legate una de alta ca trupul de suflet. Si vei vedea c nu ptrund n mintea ta gnduri rele si nici n-ai ispite, pentru c unde se aude numele lui Hristos nu poate intra satana. Ce spune la Filipeni? ntru numele lui Iisus Hristos tot genunchiul s se plece, al celor ceresti, al celor pmntesti si al celor de dedesubt. Deci dac ar vibra n mintea noastr
115

rugciunea aceasta, fie clugr sau mirean nchintor, de unde esti, diavolul nu are putere s intre n sufletul acesta, pentru c aude numele Dumnezeului celui viu. Si Dumnezeul nostru este foc mistuitor, i arde pe diavoli. Dar pentru c se leneveste mintea noastr si trndveste, de aceea suferim attea nfruntri si attea ispite. Ne rspndim la altele si uitm rugciunea. Vai de noi! Dac nu vorbim n mintea noastr cu Iisus Hristos, ajungem un mturoi al vrjmasului, batjocur, si ne duce unde vrea. V-am fcut atenti, c sunteti multi care v mrturisiti si la mine. Si mcar c eu nu am cu ce m luda, c nu fac aceast rugciune, dar mcar s v trezesc pe voi, ca prin rugciunea voastr s m mntuiesc si eu. Si la nceputul postului ati vzut c s-a fcut iertarea. Fiti atenti, fiecare cu chiliuta lui. Aceste trei zile si toat
116

sptmna aceasta mai cu seam, este vreme de liniste. S nu se vorbeasc. n tipic spune asa: "Cine va vorbi dup Pavecernit un cuvnt, s fac 50 de metanii". Ati iesit de la biseric, mergeti la chiliut. Stai fiecare linistit n chilia ta; odihneste-te, roag-te, citeste. Asa si credinciosii care ati avut dragoste s ne nsotiti la aceste mari rnduieli si rugciuni din sptmna aceasta. Ati iesit din biseric, plecati la odile voastre. Odihniti-v, cititi prin crti, rugati-v si nimic mai mult. Marti dup slujb se va pune molitfa de spove-danie pentru sobor si atunci vom spovedi soborul mnstirii. Numai pe printele Ambrozie l mai avem liber din cei care pot mrturisi, c Varsanufie a intrat sracul de sptmn. N-avem duhovnici s se ocupe. Sunt btrni prea tare si nu primesc la mrturisire, c nu pot. Singur printele Ambrozie l mai avem duhovnic pentru popor. Cu toate c este atta popor
117

credincios care vine, trebuie dinainte s spunem srcia noastr. Eu ct pot m ocup si cu soborul si cu voi, dar numai ct voi putea, c eu am ascultare si de la Sfntul Sinod s lucrez, s scriu si altele cum v-am spus. Eu zic asa, ca si la nceputul acestei predici, s multumim Preasfntului Dumnezeu si Preacuratei Lui Maici c am ajuns pn aici. S ne ajute Preabunul si Preanduratul nostru Dumnezeu si Maica Domnului si toti sfintii care se roag din Biserica biruitoare pentru noi, s ajungem si noi pctosii si la Sfnta nviere. Iar dac vreunul pe drumul acesta pn atunci se va duce la Domnul, s-i dea Dumnezeu sfrsit bun si mergere usoar naintea Preasfintei Treimi. Amin. PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR DAMASCHIN SI VITALIE (22 martie 1987)

118

Preacuvioase printe staret, preacuviosi printi si frati, iubiti credinciosi, Iat c, prin rnduiala Preavesnicului si Prea-sfntului Dumnezeu, Celui n Treime nchinat, si cu mijlocirea rugciunilor Preasfintei Maicii Sale, la acest prealuminat praznic al Bunei Vestiri, pe lng podoaba duhovniceasc a slujbelor bisericesti care sunt puse de Sfintii Printi, ati avut ocazie cu totii s luati parte la o ceremonie duhovniceasc, s-i zicem asa, la o nunt clugreasc si la un botez clugresc. Acum au depus jurmntul si au primit al doilea botez doi printi din aceast mnstire, care pn acum se chemau unul fratele Dumitru si unul fratele Victorin, iar acum unul se cheam monahul Damaschin si unul, monahul Vitalie. Ati auzit cum a decurs ceremonia, cum li s-a schimbat numele, cum li s-a tuns prul capului, cum Biserica a cntat exact ca la Botez: "Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati si
119

mbrcat. Aliluia!" Mare este taina! Mare este fgduinta! nfricosat este fgduinta! Dar oare numai noi, clugrii, o avem? Nu, ci si voi. Toti o avem de la dumnezeiescul Botez. Ai vzut rugciunea nti de la Botez, pentru lepdare de satana? Auzi ce spune preotul? "Doamne, f pe acesta care s-a botezat ostas ales al Tu, ca s biruiasc toate puterile ntunericului, cu darul si cu puterea Ta". Da. Toti suntem ostasi ai lui Iisus Hristos, si brbati si femei; toti care am luat dumnezeiescul Botez, c de atunci ne-am lepdat de satana si de toate lucrurile lui, cum spune, si am fgduit s urmm lui Iisus Hristos, si nu numai s urmm Lui, ci si s ne mbrcm cu Hristos. Auzi ce spune: Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati si mbrcat. Aliluia! Vezi? Vine deunzi o biat crestin din Bucovina. "Domnu' printe - asa vorbesc ei
120

-, vai de mine, ne-o intrat n cas o broasc cu gura cusut. Si am gsit la ttna portii o coad de cocos legat cu trei verigi". "Si ce-i?" "Tare m tem!" Vai de capul nostru! Ne-am mbrcat cu Hristos, de Care se cutremur cerul si pmntul si toti dracii din iad, si ne temem de o broasc cu gura cusut. Ce crestini suntem noi? O nebun de femeie a prins o biat broasc, si n loc s-o lase s mnnce un fir de iarb, i-a cusut gura. Alt nebun se teme de broasc, c-i cu gura cusut. Unde-i credinta noastr? Si se teme c i-a legat o coad de cocos. Dar ce poate s-ti fac tie coada de cocos si broasca? Tu, care ai pe Hristos n tine si nu numai pe Hristos, toat Sfnta Treime! N-auzi ce spune Hristos? Eu si Tatl vom veni la el si lcas la el vom face. Deci n inima noastr este Sfnta Treime de la Botez. Mare putere am primit si mari daruri la botez. Dac am fi tinut legtura cu Mntuitorul Hristos si dac ne-am fi
121

lepdat ntr-adevr de satana si de toate lucrurile lui, cum am spus la botez, nu neam fi temut de nimic. C auzi ce zice psalmul: Nu m voi teme de frica de noapte, de sgeata ce zboar ziua, de lucrul ce umbl ntru ntuneric, de ntmplare si de dracul cel de amiaz-zi. Si iarsi zice Duhul Sfnt: Nu m voi teme de rele, c Tu cu mine esti. Deci s nu ne temem de altcineva, dect de Dumnezeu. Dac ne vom teme de El si-L vom avea n inima noastr si n mintea noastr si n gura noastr totdeauna, tot iadul n-are ce ne face. Nu cu puterea noastr. Noi suntem praf si cenus. Cel ce ne ntreste pe noi si ne pzeste si care lucreaz prin noi este Hristos. Aceasta v-o spun, c toti avem fgduinta de la botez, iar ceea ce-ati vzut n seara aceasta, este al doilea botez, care-l primesc numai monahii. La aceast fgduint, ati vzut, ei au fgduit trei sfaturi evanghelice. Care? Ascultarea
122

neconditionat pn la moarte, srcia de bun voie si fecioria, s duc viat n feciorie pn la ultima suflare, pn l va pune n groap. Ai vzut c n toate acestea au declarat c ei au venit de bun voie. I-a ntrebat printele staret: "De bun voie ati venit?" "De bun voie". "Nu de vreo nevoie ori sil?" "Nu". "Veti rbda n mnstire foame si sete si ocar si durere si boal si toate?" "Asa, Dumnezeu s-mi ajute, cinstite printe!" Vom rbda! Iar cnd au spus aceasta, n fata lor era Evan-ghelia lui Hristos si era aici Sfnta Treime si Maica Domnului si ngerii pzitori care au auzit. Deci nici noi s nu uitm fgduintele noastre, nici voi s nu uitati ce ati fgduit la Botez cnd ati zis: "M lepd de satana si de toate lucrurile lui", cnd a zis nasul pentru voi Crezul. V-am spus de attea ori cnd veniti acolo, cnd faceti pomelnic, cel
123

mai mare neam pe care l aveti pe lume nu-i tata si mama sau sora sau fratele sau brbatul sau sotia sau nora sau ginerele sau copiii. Nu! Cel mai mare neam pe care l aveti este preotul care v-a botezat si al doilea nasul de botez. Prin aceste dou persoane, noi ne-am fcut la Botez fiii lui Dumnezeu dup dar, c dup fiint este numai Hristos. N-ati vzut voi? Preotul administreaz taina dumnezeiescului Botez cu atta grij, sfinteste apa, face lepdrile de satana, afundarea si pe urm scoaterea si ungerea cu Sfntul si Marele Mir. El toat rspunderea Sfntului si dumnezeiescului Botez o ia asupra lui. Iar al doilea martor dup el este nasul de botez, care-i garant c acel copil s-a botezat. Oare copilul stie c-l botezi atunci? Sau are el credint? Nu. Dar Biserica, cnd a pus botezul pruncilor, n-a pus-o fr de temei. C Scriptura spune: n baza a doi sau a trei martori se reazem tot adevrul (Matei 18,
124

16). Care sunt martorii nostri la botez? nti este preotul care ne-a botezat; al doilea este nasul de botez si-al treilea sunt printii copilului. Deci totdeauna v-am spus, cnd faceti pomelnic, dac-l faci acas, te gndesti: "Mi, ce preot m-a botezat pe mine?" Daci mort si faci la morti, pe el l pui. Dac-i viu si faci la vii, pe el l pui nti. Ce este nasul? Pi nasul si preotul sunt cele mai mari neamuri din lume, rudenii spirituale. Copilul cnd se naste, se naste cu satana n inim, cum arat Sfntul Marcu Ascetul n legea duhovniceasc si attia sfinti, pentru dou pcate mari. Care? nti este pcatul protop-rintilor, al lui Adam si al Evei, cderea din ascultarea lui Dumnezeu. Si al doilea este pcatul zmislirii printilor. N-auziti voi de mii de ori n biseric, c ntru frdelegi m-am zmislit si n pcate m-a nscut maica mea. Vezi? Pentru aceste dou pcate mari copilul este lipsit cu totul de mprtia
125

Cerurilor pn la botez. Este carne si snge. Ce zice dumnezeiescul Evanghelist Ioan? Zice asa: Ce se naste din trup, trup este. Ce se naste din Duh, duh este. Biserica este mama noastr spiritual, care ne-a nscut pe noi la Botez din ap si din duh, si acest botez a cerut Mntuitorul de la toat lumea. Cnd a venit Nicodim la El noaptea, unul din nvtatii iudeilor, si l ntreba: "Ce s fac ca s m mntuiesc?", Mntuitorul i-a spus: De nu se va naste cineva din nou, nu poate s se mntuiasc. Si atunci, acela fiind destul de mare brbat si nvtat n legea iudaic, L-a ntrebat: Cum poate omul s se nasc din nou? S intre n pntecele maicii lui, din nou, btrn? Si-i zice Mntuitorul: Tu esti nvttorul lui Israel, si aceasta nu stii? De nu se va naste cineva din ap si din duh, nu poate s intre n mprtia Cerurilor! De aceea s-a pus botezul si al pruncilor si al btrnilor, s se nasc din ap si din duh. Altfel nu pot intra n mprtia Cerurilor.
126

Aceasta am spus-o pentru voi, credinciosii, care sunteti veniti la praznicul Bunei Vestiri, fiindc si voi cu totii aveti fgduint nfricosat de la Sfntul Botez; iar ce ati vzut n seara aceasta este al doilea botez, care l iau clugrii, dup ce fac atta ascultare n mnstire si tierea voii. Ei depun din nou jurmntul si se nasc din nou, se mbrac cu Hristos din nou si pn la moarte vor duce crucea spiritual a lui Hristos, adic toate necazurile, toate suprrile, toate durerile pentru dragostea lui Iisus Hristos. Ati auzit ce spunea Apostolul cnd s-a citit: Luati toate armele lui Dumnezeu, ca s puteti sta mpotriv n ziua cea rea. Si toate isprvindu-le, s stati. Si apoi arat care sunt armele duhovnicesti pe care le lum la botez si care le iau clugrii a doua oar la botez. Ai vzut? Mijlocul ncins, mbrcn-du-v cu platosa drepttii. ncltminte n picioare. Pavza credintei, cu care veti putea stinge toate sgetile
127

vicleanului cele aprinse. Pe urm dragostea, care se ia prin rugciune. Ai auzit ce spune proorocul David? Doamne, pus-ai arc de aram n bratele mele. Cnd? Cnd ridicm noi minile la cer sau la rugciune n casa noastr. S nu ridicm numai minile, c nu sunt bratele noastre arc de aram, dac minile-s la cer si mintea la diavoli, pe pmnt. Cnd ridicm minile la rugciune, s fie ridicat si mintea noastr la Dumnezeu. C aceasta este rugciunea: suirea mintii ctre Dumnezeu sau vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu. Cnd noi ne rugm cu toat mintea si cu toat inima, atunci bratele noastre sunt arc de aram mpotriva satanei, deoarece cptm ajutor de sus si nimeni nu poate s ne biruiasc. Si a zis dup aceasta: Luati coiful mntuirii si sabia duhului, sau trmbita, care trebuie s o aib un ostas duhovnicesc. Iar Sfntul Efrem zice: "Ia citirea Sfintelor Scripturi, c precum trmbita n vreme de rzboi trezeste inima ostasului s nainteze, asa
128

este Sfnta Scriptur, care trezeste mintea crestinului cnd o citim". Dar cnd ncepeti a citi dumnezeiasca Scriptur, n-o cititi asa, ca pe oricare alt carte. Nu! Asa ne nvat Sfintii Printi: "Iei Biblia, zici Tatl nostru, faci trei metanii, faci Sfnta Cruce de trei ori asupra Bibliei si pe fata ta. Sruti Biblia si zici asa: Doamne, descoper ochii mei, si voi cunoaste minunile din Legea Ta! Si iarsi: Doamne, arat-mi mie cele neartate si cele ascunse ale ntelepciunii Tale, pentru c Biblia este plin de Duhul lui Dumnezeu si noi ne rugm s ne deschid Dumnezeu ochii mintii, s ntelegem ceea ce citim si s multumim lui Dumnezeu". N-a numit Sfntul Efrem citirea Scripturilor trmbit, ci trmbite ale Duhului Sfnt. Cum? C n Sfnta Scriptur nu-i numai o trmbit. Nenumratele nvtturi ale Duhului Sfnt, toate sunt trmbite, s ne trezeasc pe noi, crestinii. Si cnd citim n Sfnta Scriptur, s nu citim ca s treac
129

timpul, ci s lum aminte, cci cuvntul lui Dumnezeu nu are margini n ntelegerea lui duhovniceasc. Si dac citesti ceva n Scriptur cu luare aminte, si dac diavolul te duce la ndoial, si ti s-ar prea c ar fi ceva nedrept, nu cuta s iscodesti mai departe, c asa s-au rtcit sectarii. S-a umplut lumea de secte. Numai n Europa sunt cteva sute de secte. De aceea, c au luat Biblia dup capul lor. Nebuni! Dac eu nu stiu s not, de ce s m bag ntr-o ap adnc, ntr-o mare? Este de vin marea sau apa adnc? Un ru care curge repede este de vin, dac eu, ca un nebun, m-am aruncat ntr-nsul fr s stiu a nota? Asa ptesc toti sectarii si toti crestinii cei neiscusiti care se bag n Sfnta Scriptur cu ntelegerea lor. Nu-i de vin Scriptura c s-au necat attia nebuni si attea secte s-au fcut! Nebuni sunt cei care iscodesc Scriptura mai presus de puterea lor. Auzi ce spune Sfntul Grigore de Nyssa: "Nu spargeti
130

oasele Scripturii, avnd dintii ntelegerii de lapte". Ca si cum i-ai da unui copil de clasa I lectii de universitate. Asa-i si cu Sfnta Scriptur. Nu te bga! Sunt locuri foarte adnci. Si cei mai mari din sfinti au ocolit locurile cele grele, pentru c este ntelepciunea lui Dumnezeu. Sfnta Scriptur este o fntn fr fund. Dar eu, dac mi-e sete, si m duc tare nsetat la o fntn, beau toat fntna? Ori m dau cu capul jos n fntn ca s beau ap? Nu! Scot nti cu ciutura si din ciutur iau cu cana si din can iau cu paharul si beau si m rcoresc. Si fntna rmne curat si eu m-am rcorit. Asa-i Sfnta Scriptur. Unde nu ntelegi, du-te si ntreab preotul: "Uite, printe, am gsit n Scriptur asa, si parc ceva-i rtcit, ceva nedrept", c preotul a nvtat teologie, si ndat te ndreapt. C zic Sfintii Printi: "Cine vrea s se mntuiasc, cu ntrebarea s cltoreasc". Sfatul bun te va pzi si cugetul drept te va apra. Si frate pe frate ajutorndu-se si sftuindu-se, sunt ca o
131

cetate bine ntemeiat si ca o mprtie nebiruit. Nu te bga n Scriptur dac nu cunosti adnci-mea ei. Si dac vrjmasul te duce la ndoial: "Mi, parc ar fi aici ceva nedrept!", tu zi asa: "Eu sunt prost si nu nteleg! Soarele lumineaz, dar nu lumineaz pentru cei orbi care nu vd. Eu sunt orb cu mintea!" C asa fiecare se lumineaz din Scriptur, pe msura curtiei mintii si a inimii lui. Iat, dac am sta mine cu totii n fata soarelui, si ar fi soarele la amiaz, si unu-i cu un ochi, altu-i cu amndoi, altul este miop, altul zreste numai oleac cu amndoi ochii, fiecare se mprtseste din lumina soarelui dup msura puterii lui cea vztoare. La fel si cu mintea. Dup msura n care ne-am curtit mintea si inima, putem ntelege Scriptura. C de aici s-au fcut attea nenumrate secte si neghine ale satanei si stric toat ntelegerea Scripturii cu mintile lor stricate
132

si nebune. S-au bgat n Scriptur si n-au avut povtuitor, ca s le-o tlcuiasc si s o nteleag. Apoi, dac diavolul ti zice tie: "Este ceva ne-drept n Scriptur", spune-i si tu cuvintele Scripturii. Ce zice Duhul Sfnt? Credincios este Domnul ntru toate cuvintele Sale si cuvios ntru toate lucrurile Sale. Si iar zice: Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cu foc lmurit, ispitit si curtit de sapte ori. Unde s-mi mai rmn mie ndoial, cnd cu-vintele Domnului sunt cuvinte curate, argint cu foc lmurit si ispitit si curtit de sapte ori. Dar s revenim la cuvntul nostru. Odat ce te-ai clugrit nu mai ai mam, nu mai ai tat, nu mai ai sor, nu mai ai frate, nu mai ai prieteni, nu mai ai nimic. Ai pe Hristos si ascultarea de El. Dar ce datorie mai au clugrii fat de tata, de mama si de rudenii? Au dou datorii. Care? S se
133

roage lui Dumnezeu pentru ei si, dac le cer ajutorul, s-i povtuiasc. Dar ca s mai asculte de tat sau s mai aib grij de ce face mama acas sau sora sau copilul, aceea este drept lucrare diavoleasc! Tu, care te-ai rstignit cu Hristos, cum te mai tragi napoi s ai grij ce face mama, tata sau sotia sau copilul sau fratele. Cea mai mare nselciune si cea mai mare nebunie. N-ai vzut c a venit la Hristos unul si-L ruga: Doamne, d-mi voie s m duc s ngrop pe tatl meu. Ce i-a spus Hristos? Las mortii s-si ngroape mortii lor si tu urmeaz-Mi Mie. Ce-a zis lui Lot ngerul, cnd iesea din Sodoma: Mntuind, mntuieste-te n Toar, si nu te uita napoi. Ce-a ptit sotia lui Lot c s-a uitat napoi? Deci, odat ce te-ai fcut clugr, nimic nu mai ai, dect pe Hristos si crucea Lui pn la moarte. S-L iubesti pe El si pentru dragostea Lui s rabzi toate necazurile si pururea s fii cu ochii mintii la patimile, la scuiprile, la
134

btile, la ocrile si la rstignirea Domnului nostru Iisus Hristos, ca s zici cu Pavel: C pentru Iisus Hristos, eu m-am rstignit lumii si lumea s-a rstignit mie. N-ai de ce te mai uita napoi. Iar voi, printi, care aveti copii, si dac cumva unul se trage la mnstire, s nu-l opriti, c-i o crim mare. Chemarea la mnstire este o vocatie n inima copilului, de mic sau mai mare. Este o chemare de sus, si tu, dac l opresti, stai mpotriva lui Dumnezeu. Auzi ce spune Sfntul Ioan Postnicul: "Printii care vor opri copiii s se duc la mnstire, nici la moarte s nu li se dea mprtsanie". Asa-i de mare pcat, dac Dumnezeu vrea s cheme din familia ta un copil la mnstire, si tu zici: "Dragul mamei, nsoar-te, mrit-te, c am avere, c cutare, c aceea-i frumoas, c acela-i bogat". Te face diavolul avocat ct poate mai tare, ca s ntorci sufletul acela de pe calea lui Hristos. S nu faceti asta, c-i crim si ucidere.

135

Dac Dumnezeu trezeste unul din familia voastr, s aveti mare bucurie. Un clugr, dac slujeste lui Dumnezeu asa cum a fgduit, prin el se mntuiesc pn la al saptelea neam din neamul lui. Si este o mare fericire s aveti unul n slujba lui Dumnezeu n mnstire. V-am vorbit aceasta, c si voi aveti fgduint de la botez si noi avem de dou ori fgduint, cei care ne-am fcut clugri. S ne ajute Preasfntul Dumnezeu si Preacurata Lui Maic, s nu uitm ce-am fgduit la botez, ce-am fgduit la clugrie, si dup puterea noastr s mplinim, ca s ne putem mntui. Amin

PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR MACARIE, IOANICHIE SI IACOV (1988) Iat c, cu mila si cu ndurarea si cu pronia Preamilostivului si Preavesnicului Dumnezeu si prin mijlocirile Preasfintei

136

Nsctoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria, n seara aceasta am avut ocazie cu totii s lum parte la o mare ceremonie duhovniceasc, n care trei frati de-ai nostri s-au fcut ostasi ai marelui mprat Hristos. Toat viata lor nu le trebuie o alt nvttur, dect s nu uite ce au auzit n seara aceasta din gura printelui staret: "Lepdarea de lume, lepdarea de tat, de mam, de sor, de frate, de prieteni, de mosii, de cas, de averi si de toate grijile lumii". Ati auzit dumnezeiasca Evanghelie ce zice: Cel ce iubeste pe tatl su, sau pe mama sa, sau pe fratele su, sau pe sora sa, sau mosie, sau cas, sau holde, sau vii, sau prieteni, nu este Mie vrednic! Dumnezeu, Care ne-a fcut si ne-a dat viat si suflare si minte si toate nsusirile, Acela trebuie iubit mai presus de toate. Acela tine n mn toate mprtiile lumii si toate viettile din cer si de pe pmnt. De aceea n Decalog, n porunca nti, cu mare dreptate zice: S iubesti pe Domnul
137

Dumnezeul tu din toat inima ta, din tot cugetul tu si din toat puterea ta. Iar cnd zice de aproapele, pune msur dragostei tale, ca pe tine nsuti. Deci suntem datori s iubim pe Dumnezeu fr margine, fr granit, iar pe aproapele numai ca pe mine. Dac vreau eu s m mntuiesc, si tie ti doresc mntuirea; iar dac tu nu voiesti, nam voie s te iubesc pe tine mai mult dect pe Dumnezeu. Ati auzit cum s-a cntat la Apostol? Exact ca la Botez: Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati si mbrcat. Aliluia! Ati auzit nu numai cnd s-a citit Apostolul si Evanghelia de la Botez, ci si tunderea si schimbarea numelui dup rnduiala tuturor dumnezeiestilor printi: Sfntul Efrem Sirul, Sfntul Ioan Gur de Aur, Sfntul Simeon Tesaloniceanul, Sfntul Teodor Studitul si attia altii. Clugria este al doilea botez. Dar acum cnd s-au fgduit acesti trei frati ai nostri crora li s-au schimbat numele, nu s-au fgduit numai n fata voastr. n chip
138

nevzut a fost Preasfnta Treime si este aici de fat n veci, si Maica Domnului si toti ngerii si toti sfintii. n ziua cea mare a Judectii nu putem zice: "Doamne, am uitat ce am fgduit, sau n-am fgduit". Nu trebuie s uitm c n-am fgduit oamenilor, ci lui Dumnezeu. De aceea clugria, dup rnduiala ei, este mai mare ca mprtia lumeasc. Auziti ce zic dumneze-iestii printi: "Mai mare rusine de o mie de ori este ca un clugr s lase clugria, s se fac mprat, dect mpratul s lase mprtia si s se fac clugr". Este mult mai mare naintea lui Dumnezeu clugrul care si face datoria, dect toti mpratii lumii, c nu poart chip omenesc, ci chip ngeresc. Cnd eram n Sfntul Munte al Athosului, acum vreo zece ani si mai bine, cnd am ajuns la mnstirea Hilandaru a srbilor, am vzut acolo trei morminte de mprati care au dat cu piciorul la mprtie, au socotit-o gunoaie si s-au fcut clugri:
139

Sfntul Simeon mpratul, Sfntul Stefan si Lazr. Acestia au luat aminte ce spune marele Apostol Pavel: Pentru Hristos Iisus, toate le socotesc gunoaie. Nici viata, nici moartea, nici averea, nici rudeniile, nimic s nu m despart de dragostea lui Iisus Hristos. De bunvoie au venit fratii, ati vzut c i-a ntrebat, de bunvoie s-au fgduit s duc crucea lui Hristos, s rabde toate scrbele si toate durerile si toate necazurile pentru dragostea lui Iisus Hristos si mntuirea sufletelor lor. Ati vzut n Evanghelie, c a venit un om, cnd era Mntuitorul n Galileea: Doamne, d-mi voie s m duc s ngrop pe tatl meu. Ati auzit ce-a spus Hristos: Las mortii s-si ngroape mortii lor! Tu urmeaz Mie. Dac vrei s fii al Meu, nu mai ai tat, nu mai ai mam, nimic! Nici trupul tu nu-i al tu, c l-ai dat lui Hristos, s se rstigneasc mpreun cu El toat viata. La clugr, nici trupul nu-i al su, nici
140

sufletul, toate-s ale lui Hristos. Nu are voie s fac voia lui, sau s aib averea lui, sau s aib altceva. Pentru ce? Pentru mprtia cerurilor. Vai si amar cnd gresim, dup ce am fgduit lui Dumnezeu s ne predm de bunvoie, nesiliti de nimeni! Dar oare numai clugrii au fgduint? Voi mirenii nu aveti? Ba da! Voi aveti fgduint mai nfricosat. Aceea de la dumnezeiescul Botez. Dar voi erati copii mici si nu stiati c v botezati atunci, nici ati cerut voi botezul. Martori oculari au fost preotul, nasul de botez si printii vostri. Ati vzut cum l ntreab preotul pe nas? "Te lepezi de satana?" "M lepd". "Te-ai lepdat?" "M-am lepdat". "Crezi n Dumnezeu?" "Cred". Nu zice nasul Crezul? Si ai auzit ce spune: "M lepd de satana si de toate lucrurile lui". Nu de unul sau dou, ci de toate cte sunt ale lui. Trupul, lumea si diavolul sunt cei trei mari vrjmasi ai mntuirii. Si noi prin aceste
141

fgduinte clugresti si de la botez ne-am lepdat de ele si ne-am mpreunat cu Hristos. S nu fiti fr grij nici voi mirenii, c la botezul dinti ati fgduit lui Dumnezeu c v lepdati de satana si de toate lucrurile lui. Iar clugrii au fcut rennoirea botezului. Al doilea botez, a doua fgduint. Pentru ce? Si-au luat o sarcin mai grea dect voi. Crucea clugrului este mai grea dect a voastr, dar are plat mai mare. Cine ne-a artat nou asta? Ia cititi n viata Cuviosului Paisie cel Mare de la 19 iunie. Ce zice acest mare sfnt al lui Dumnezeu, care patruzeci de ani a trit numai cu Sfnta mprtsanie? Se mprtsea o dat la 40 de zile si apoi tria numai cu Duhul Sfnt. De multe ori a vorbit cu Mntuitorul, cu Maica Domnului si cu ngerii, c era un om sfnt. Era o fiint cu totul desvrsit pe fata pmntului! Dar odat, stnd el noaptea la rugciune n chilie, a aprut ntr-o lumin negrit un mprat foarte frumos la chip, care
142

strlucea ca soarele. El, cnd l-a vzut, a crezut c este Hristos, cu toate c vzuse pe Mntuitorul, cci Mntuitorul putea s Se fac si mprat si nger, oricum. Si l-a ntrebat: - Doamne, tu esti Hristos? - Nu! Eu sunt mpratul Constantin cel Mare, primul mprat al crestinilor. - Si de ce-ai venit, Sfinte Constantin? - O, Paisie! Fericiti si de trei ori fericiti sunteti voi, clugrii, c mare si negrit slav v asteapt n ceruri! Si l-a ntrebat Sfntul Paisie: - Dar te vd strlucind ca soarele, ce slav poate fi mai mare? - O, Paisie, dac ai veni n ceruri s vezi! Unde stau adevratii clugri, noi nici nu putem s privim! Nici nu putem s-i vedem!
143

n atta slav sunt clugrii! Cei care au fost adevrati clugri, care au rstignit pe omul cel dinluntru mpreun cu toate poftele lui, cum a fcut marele Apostol Pavel, si au fost adevrati urmtori ai Crucii lui Hristos, au cte sase aripi ca serafimii. Si a zis Sfntul Paisie: - Dar si pe sfintia ta te vd strlucind. - Da! Si eu am palate n ceruri si mprteasa Elena si attia din neamul nostru, si avem strlucire, dar unde sunt clugrii nu ne putem uita, c ne orbeste strlucirea lor. - Pentru ce? - Dac stiam eu - a zis Sfntul Constantin -, ct slav are un adevrat clugr, as fi zvrlit coroana mprteasc n glod si hlamida si porfira si toti banii si toat cinstea, si toti generalii si toti ministrii i-as
144

fi lepdat, si toate mprtiile le-as fi dat cu piciorul, numai s fiu unde sunt clugrii. Si a ntrebat: - De ce? Dumneata, dac ai fost mprat, ai dat libertate crestinilor cu edictul de la Milan, ai slobozit ntreaga crestintate de marea prigoan care era si ai fcut attea mnstiri si biserici. Ai scos de la nchisori attea mii de sfinti, care sufereau pentru dreapta credint pe vremea lui Diocletian, pn la mprtia ta. Pentru ce s ai dumneata mai putin slav ca un clugr? - O, Paisie, pentru c, mprat fiind, mi-am permis multe. Oamenii m ludau c eu sunt cineva, muzicile mi cntau, ministrii m salutau, generalii m slveau, armata m luda, bogtie aveam, bani aveam, tot, buturi scumpe, palate, haine scumpe, porfir mprteasc si mult libertate ca un mprat. Si toate acestea mi-au luat slava clugrilor.
145

Bietul clugr, sracul, cum a fgduit ca s fie srac pentru Hristos! El si aduce aminte de cuvntul Mntuitorului care zice: Vulpile au vizuini si psrile cerului cuiburi, iar Fiul Omul nu are unde s-si plece capul. El si aduce aminte toat viata c Mntuitorul a venit din cer, nu ca s fac voia Lui, ci voia Tatlui Su Celui din ceruri, cum zice la filipeni: Hristos S-a fcut asculttor pn la moarte si moarte de cruce. El si aduce aminte c Mntuitorul a fost rnit pe cruce si adpat cu otet si fiere; batjocorit, plmuit, biciuit, ocrt, ncununat cu spini, rstignit si omort. Si cnd si aduce aminte c a luat crucea lui Hristos de bunvoie, s se lege cu toat puterea s rabde: necazuri, ocri, foame, sete, boal, neputint, durere, usturime, prsire, vinovtie, npaste si toate cte se ivesc n viat, care aduc scrb, durere si necazuri.

146

Deci clugrul, acum fiind stpn pe voia sa, c nu-i copil, el singur cu mintea sa, cu inima sa si cu limba sa declar c va duce de bunvoie crucea lui Iisus Hristos, iar voi ati declarat aceasta prin nasii vostri cnd ati fost botezati. Fratilor, viata noastr este umbr si vis. Nici o filosofie nu este mai nalt n viata omului dect s-si aduc aminte omul ce este el: "Ce sunt eu?" C nou, dac ar ncerca cei mai mari savanti din toat lumea, de la Apus si Rsrit, s ne spun ce suntem, nu pot. Fiindc omul este icoana Sfintei Treimi pe pmnt si nu-i fcut de oameni. Este fcut de Atotputernicul Dumnezeu. Numai El stie cei omul, c l-a fcut din pmnt si i-a dat suflare de viat. Si auzi ce zice c suntem noi dup partea exterioar, c dup partea cea nevzut suntem chipul si asemnarea lui Dumnezeu: minte, cuvnt si duh; iar dup partea asta, cu care ne vedem unii cu altii, auzi ce suntem; n-auziti la biseric de attea ori? Omul ca iarba, zilele lui ca
147

floarea cmpului, asa va nflori. Nu te mndri! Nu te umfla! Nu umbla cu capul n nori c esti ceva! C suntem praf si cenus, floare si umbr! Ce zice Scriptura? Uscatu-s-a iarba si floarea ei a czut, iar cuvntul Domnului rmne n veac. Ce zice iarsi Duhul Sfnt? Omul, desertciunii s-a asemnat; zilele lui ca umbra trec. Ce zice Duhul Sfnt? C s-au stins ca fumul zilele mele. Ce zice Duhul Sfnt? Anii nostri cu pnza pianjenului sau asemnat. Ce zice dumnezeiescul Iov? Noi suntem de ieri si zilele noastre ca umbra trec. Ce zice acelasi preaminunat brbat? Doamne, zilele mele ca umbra norului au trecut pe pmnt. Ce zice sfntul si ntru tot ludatul Apostol Iacov de viata noastr? Doamne, zilele noastre ca aburul s-au stins naintea Ta. Ati auzit ce suntem? Floare, umbr, vis, pnz de pianjen, umbra norului pe pmnt si altceva nimic. Cu cele mai neputincioase stihii este asemnat viata
148

noastr. Nu pune baz c azi esti sntos, c esti frumos, c esti bogat, c esti tnr! Astea sunt umbre si vise. Cea mai mare nebunie, s ndjduiasc omul n sntatea lui, n ntelepciunea lui, n puterea lui, n averea lui, n dregtoria lui si n cinstea lui! Cea mai mare si cea mai ntunecat curs a satanei, cnd omul se leag de lucrurile de aici. Acestea sunt vnt, umbr, vis si floare! Deci fericiti si de trei ori fericiti sunt acei crestini si acei monahi, care toate lucrurile veacului acestuia le socotesc umbr si vis, si mintea lor pururea nainteaz spre bunttile ceresti, vesnice. La moartea lui Adam, care a trit 930 de ani, a venit arhanghelul Uriil din cer, cnd se chinuia cu moartea si i-a zis: "Adame, Adame, cum ti s-a prut viata?" Si a rspuns Adam: "Asa, Doamne, cum as intra pe o us si as iesi pe cealalt", si asta era dup 930 de ani!

149

Dar noi ce suntem? Floare, umbr si vis. O mn de pmnt spurcat, n fundul unui mormnt. Aceasta suntem dup ce-am ajuns n pmnt. Nimic nu se alege din om. Fericit este si de trei ori fericit acela care va strluci cu sufletul su ca soarele naintea lui Dumnezeu. Aceasta o arat Mntuitorul cnd spune: Atunci dreptii vor strluci ca soarele n mprtia Tatlui Meu. Cnd auzi pe apostol c spune: Alta este slava soarelui, alta slava lunii, alta slava stelelor; si stea de stea se osebeste ntru slav. Iesiti afar cnd nu-i lun, si-i cerul nstelat frumos, si vedeti c o stea lumineaz mai mult, alta mai putin. Asa stau sfintii n ceruri, diferit. C dup mrimea si bogtia slavei lui Dumnezeu, sunt strluciti dup faptele lor. Preadrept si preasfnt este Dumnezeu s rsplteasc fiecruia dup faptele lui. Acolo o s vedem noi care sunt cetele Bisericii, care sunt stelele cele luminate si cele mai putin luminate. Pn
150

atunci noi trebuie s credem cuvntul Scripturii, c suntem umbr si vis. S ne silim s cstigm bunttile acelea de care spune marele Apostol Pavel, cnd s-a rpit pn la al treilea cer: Ceea ce ochiul n-a vzut si urechea n-a auzit si la inim de om nu s-a suit; acelea le-a pregtit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe Dnsul. Deci fericit este sufletul acela care va cstiga mntuirea sufletului su, pentru c acela va fi mai mare dect toti mpratii lumii si va tri nemrginit n veci cu Dumnezeu, mpreun cu sfintii. Amin. PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR IERONIM SI AUGUSTIN Iat c, cu pronia Preasfintei si de viat fctoarei Treimi, cu rugciunile Preasfintei Maicii lui Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care se roag pentru noi, am avut fericita ocazie n seara aceasta s lum parte la un botez clugresc, mai
151

bine-zis o nunt duhovniceasc. Vedeti dumneavoastr, din cele ce ati auzit din gura printelui staret, din cntrile Bisericii, de la Apostol si din Evanghelie, toate s-au referit la aceast tain la care suntem acum, adic la clugria unor printi. Acesti doi printi au fgduit naintea Preasfintei Treimi, a Maicii Domnului si a tuturor ngerilor si sfintilor, c de acum nainte vor sluji lui Dumnezeu n viata clugreasc, avnd cele trei sfaturi evanghelice, adic cele trei voturi clugresti: ascultarea pn la moarte, srcia de bun voie si fecioria pn la usa mormntului. Da. Mari fgduinte au fcut. S dea Dumnezeu s nu uite nici ei, nici noi ceea ce am fgduit, c n-am fgduit unui om, nici unui boier, nici unui general, nici unui conductor, nici unui mprat. Am fgduit naintea Celui ce a fcut cerul si pmntul, Care le tine si poart grij de toate.
152

Ati auzit ce zice n fgduint: "Luati aminte c o s dati seam lui Dumnezeu nu de cele ce ati fgduit, ci de cele ce-ati lucrat dup fgduint". Nu cumva s fgduim una si s facem alta. Dar fiindc predica din seara aceasta priveste si pe monahi si pe voi credinciosii, o s mprtim subiectul n dou. Oare voi, mirenii, nu aveti fgduint? S-a ntmplat s luati parte la o fgduint a noastr, la o clugrie, care este al doilea botez, dup rnduiala tainelor crestinesti. Dar voi n-aveti fgduint? Avem cu totii. Si voi si noi, toti crestinii, cea dinti fgduint am avut-o la dumnezeiescul Botez. Vai si amar, c tare uitm! C si atunci am zis c ne lepdm de satana si de toate lucrurile lui; nu de unul sau dou, ci de toate. Si pe urm clcm si facem toate ruttile, mpotriva fgduintei dumnezeiescului Botez. Dar Dumnezeu nu poate fi mintit. Pe El nu-L
153

putem minti. n ziua cea mare a Judectii va cere fgduinta botezului de la toti crestinii, iar de la noi, monahii, ndoita fgduint, si de la botez si de la clugrie. Iubiti frati, ati auzit ce zice n Evanghelie: Cel ce vrea s-Mi urmeze Mie s se lepede de sine, s-si ia crucea si s-Mi urmeze Mie. Oare pentru care pricin Hristos pune ca prim conditie, la cel ce vrea s-I urmeze Lui, lepdarea de sine? Auzi! N-a spus altceva. S se lepede de sine si s-si ia crucea, adic s sufere toate necazurile si ostenelile pentru mprtia Cerurilor, pentru mntuirea lui. Iat de ce a pus Dumnezeu prima conditie lepdarea de sine. Pentru c cel mai mare pcat sub cer la mintea omeneasc este iubirea de sine. Cum s nu stie Preavesnicul si Preasfntul si Preanteleptul Dumnezeu, dac El ne-a fcut din nimic? Cum s nu stie El care-i patima aceea care ne loveste simtitor si gnditor n toat vremea si noi nici n-o
154

cunoastem? Dar ce este iubirea de sine? S ntrebm pe dumnezeiescul Maxim Mrturisitorul: "Iubirea de sine este iubirea nerational fat de trup". Ai voie s iubesti trupul tu, s-l ngrijesti, c Dumnezeu ti-a dat minte, dar cum ai pierdut cumpna si te ngrijesti mai mult de trup dect de suflet, te-ai pierdut. C Aposto-lul zice: Iar grija trupului s nu o faceti spre pofte. Avem datoria s dm trupului mncare, ap, odihn, mbrcminte, aer, lumin, tot ce-i trebuie, dar cnd vedem c face abuz si vrea s trag sufletul n gheena cu toate poftele lui, te opresti. Mie mi-a spus Domnul: "Pe nimeni s nu iubesti mai mult dect pe Dumnezeu". Care este porunca cea dinti n Decalog? S iubesti pe Domnul Dumnezeul tu din toat inima ta, din tot cugetul tu, din toat virtutea ta. A luat cele trei prti ale omului: prin inim, sufletul; prin cugetare, mintea si prin virtute, trupul. Deci cu toat fiinta noastr
155

s ne adncim n iubirea de Dumnezeu! S ne contopim n dragostea de Dumnezeu cu toat fiinta noastr. Asta-i prima porunc. Iar a doua, asemenea acesteia, zice: si pe aproapele tu, ca pe tine nsuti! Ai vzut c la porunca a doua, i pune msur dragostei? Nu cu toat fiinta. Nu s m contopesc cu el. Nu, ci ca pe mine nsumi. Si eu, dac doresc s m mntuiesc, tot asa i doresc si fratelui. Ce-a spus Mntuitorul n aceast privint? Cel ce iubeste pe tatl su, sau pe mama sa, sau pe sora sa, sau pe fratele su, sau pe prietenii si, sau holde, sau mosie, sau cas, sau vii, mai mult dect pe Mine, nu este vrednic Mie. Din clipa aceasta, de cnd am fgduit lepdarea de printi, nu mai suntem ai printilor trupesti. Suntem ai lui Hristos! mi aduc aminte, cnd a murit tata, Dumnezeu s-l odihneasc, poate sunt 40 de ani, mama a trimis trei telegrame s m duc. Eram cu grija mnstirii atunci si nu
156

m-am dus la nmormntarea lui. "l va ngropa primria, dac nu va avea cine", am zis; c mama era singur. Vine biata mam plngnd, dup vreo lun de zile: - Dragul mamei, n-ai venit nici la nmormntarea tatlui tu! - Da? Dar eu n-am tat! - Cum asa? - Nu! - Dar mam? - Nici mam! De cnd am iesit pe poarta voastr si am plecat la mnstire, aveam 14 ani si ceva, nu mai am tat si mam, nu mai am sor, nu mai am frate, nu mai am prieteni, nu mai am nimic. De ce? Asa spune Hristos: C dac iubiti pe acestia mai mult, nu sunteti vrednici de mprtia Cerurilor, c tot cel ce va lsa pentru Mine tat si mam si cas si holde si mosii si
157

prieteni, nsutit va lua si viat vesnic va mosteni. Deci clugrii nostri s aud si s-si deschid urechile. Dup ce-au intrat frtiorii nostri aici si clugrii, nu mai au nimic cu casa. Nu mai au nimic cu prietenii, cu neamurile, cu rudeniile, n veac, c te-ai lepdat! Ati vzut n seara aceasta, n fata lui Dumnezeu: "Te lepezi de mam? Te lepezi de tat?" "Asa, Dumnezeu ajutnd, cinstite printe, m lepd!" Voi n-ati zis la botez asa? Si voi ati zis c v lepdati de satana, de toate lucrurile lui. Si acum alt fgduint mai mare, cnd este omul matur si cu mintea lui si cu voia lui vine si fgduieste c se leapd de toate, ca s slujeasc lui Hristos. Vai de noi dac ne-om ntoarce cu mintea napoi n lume, s mai avem de azi nainte tat si mam si sor si frate si prieteni si neamuri si rudenii si cas si mosie si
158

cutare! Am fost trdtori de Hristos! Mincinosi si ftarnici si cei mai mari vicleni, c n fata lui Dumnezeu am zis c ne lepdm de acestea, si noi pe acestea le cutm. Nu! Cnd ai intrat n mnstire ai murit lumii! Nu mai ai mam, nu mai ai tat! Ai auzit ce spune Evanghelia? De te sminteste ochiul tu cel drept, scoate-l. C mai bine cu un ochi s mergi n rai, dect cu amndoi n iad. De te sminteste mna ta cea dreapt tai-o, c mai bine cu o mn s mergi n rai, dect cu amndou n iad. Care-i mna dreapt si ochiul drept? Avem un prieten, avem sotie, avem mam, si tinem la ei ca la ochii nostri. Hristos m-a nvtat: nu mai am mn dreapt, nu mai am nimic, cnd e vorba de iubirea lui Dumnezeu. Pentru mine astea au murit. Eu una s stiu: din toat fiinta mea s-L iubesc pe Dumnezeu. Iar vou celor de acas, v dorim mntuire.
159

O singur datorie mai au cei din mnstire fat de tata, de mama, de sotie, de oricine ar fi acas. S-i nvete cuvntul lui Dumnezeu si s se roage pentru mntuirea lor. Dar ca s se mai duc s-i ajute pe ei, sau s plece din mnstire, sau s fure nu stiu ce din averea mnstirii s dea la ai si, acela este al doilea Iuda, pentru c s-a lepdat de lume numai cu gura, iar cu inima este n lume. Cu inima trieste la tatl su si la mama sa si la sotie si la frati si la surori. Pentru ce s-a spnzurat Iuda? Evanghelia spune: Cci pung avea, si ceea ce se punea ntr-nsa lua si ddea la neamurile lui. Deci punga obsteasc. Parc Hristos nu stia, dac era Dumnezeu? Dar l lsase liber, s vad ce-o s fac. Si s-a dus Duhul Sfnt de la el, c lua din averea obstii si ddea la neamurile lui. Nu-i voie! Ai intrat n mnstire, te-ai unit cu Hristos, nu mai ai nimic al tu. Toate sunt ale obstii. Tu ai sufletul si trupul si
160

acelea sunt roadele lui Iisus Hristos pn la moarte, dac vrei s le cstigi vesnic. Aici este o lepdare de bun voie si din toat inima, ca s iubesti numai pe Dumnezeu si poruncile Lui. Ce nseamn monah? Monah vine de la cuvntul grecesc monos, adic singur. Om care s-a nsingurat pentru mprtia Cerurilor. Ce nseamn monah dup dumnezeiescul Maxim? Monah este cel care afar de lume st cu mintea sa si de-a pururea se roag lui Dumnezeu. Poate s fie n Bucuresti, poate s fie n Paris sau n Londra, poate s fie n Praga, poate s fie n orice capital, el nu mai vede ale lumii, nu mai aude. El st cu mintea naintea lui Dumnezeu si de-a pururea se roag Lui. Acela este monah, care vede pururea pe Dumnezeu naintea ochilor. Dac vrem s mergem pe calea mprteasc, ne trebuie dou ziduri pn la moarte: unul de-a dreapta si altul de-a stnga. Care sunt acelea? S-i ntrebm pe
161

Sfintii Printi: Zidul din dreapta este frica de Dumnezeu. Ai auzit cum l avea David pe acesta? Vzut-am pe Domnul naintea mea pururea, c de-a dreapta mea este ca s nu m clatin. Iar zidul din stnga este cugetarea la moarte. C spune dumnezeiescul Isus Sirah: Fiule, adu-ti aminte de cele mai de pe urm ale tale, si n veac nu vei gresi. Totdeauna trebuie s cltorim cu mintea ntre cele dou ziduri. Dumnezeu este de fat si vede n inima noastr. Totdeauna s ne gndim c nu stim cnd vine moartea si nimeni nu scap de dnsa. Cnd a fost ntrebat Marele Vasile de filosoful Eubul din Alexandria: "O, Vasile, care-i cea mai mare ntelepciune n lumea crestin?" Ati auzit ce-a spus? "De-a pururea s vedem moartea naintea noastr". C strmosii nostri, Adam si Eva, ct au avut aceast arm, nu i-a nselat satana. Mergeau pn la mr: "Mi, nu mncm, c a spus Dumnezeu c o s murim!" A vzut satana c i-a narmat Dumnezeu pe oameni cu cea mai puternic
162

arm contra lui. Atunci s-a bgat n sarpe si vine la Eva: - Ce-a zis Dumnezeu? - A zis c din toti pomii din Rai s mncm, dar din pomul sta s nu mncm, c n orice zi vom mnca, cu moarte vom muri. - Nu-i adevrat! a zis diavolul. - Vai de mine! De cte ori n-am poftit noi mrul sta, dar ne-am ferit de moarte! - Nu-i adevrat! a zis satana. Stii ce ascunde? Cnd veti mnca din mr, are s se deschid ochii inimii voastre si o s cunoasteti binele si rul, si veti fi ca Dumnezeu. Dumnezeu, de fric s nu v faceti ca El, v-a oprit s mncati! Dumnezeu spune s nu mnnce, iar sarpele spune s mnnce. Dumnezeu spune s nu mnnci c o s mori; sarpele spune c n-ai s mori, ci ai s te faci
163

dumnezeu, ca s scoat frica mortii din inima lor. Cum au mncat, au dobndit moartea cea trupeasc dup 930 de ani si moartea cea duhovniceasc timp de 5508 ani, n iad, pentru c au ascultat de satana, c nu veti muri cu moarte. Asa face diavolul, cnd te duce n fata unui pcat, zice: "N-ai s mori chiar acum! F pcatul! Doar mai ai timp de pocint! Te pociesti mine, poimine, c doar esti tnr!" Iat asa face! Este acelasi care a vorbit din sarpe. Tot el vorbeste si acum. Dar de unde stiu eu c ajung pn dimineat? Hristos ne-a narmat pe noi din toate veacurile cu aceast nvttur: Privegheati si v rugati, c nu stiti ziua nici ceasul, ntru care Fiul Omului va veni. Stiu eu c ajung pn dimineat? Sau de dimineat pn seara? Cine mi-a spus? Cti nu mor de tineri si mai voinici ca noi. Deci nu stim. Iar diavolul ne pndeste. Auzi ce spune Sfntul Apostol Petru: Privegheati, c
164

potrivnicul vostru diavolul umbl ca un leu rcnind, cutnd pe cine s nghit. Cum nghite el sufletele noastre? Prin pcat. Iam fcut voia lui, am fcut pcatul, ne-a si nghitit. Suntem ai lui. De aceea trebuie mare veghere si vou credinciosilor si nou monahilor; pururea s-L vedem pe Dumnezeu naintea ochilor nostri si s avem cugetarea la moarte. Pentru ce? C nu stim cnd vine moartea, cci Dumnezeu nu se uit la exteriorul nostru. Auzi ce spune la Ieremia: Iadul este gol naintea Mea, cum nu si inimile voastre totdeauna? Pururea citeste si cele mai subtiri gnduri din inima noastr. Auzi ce spune Apostolul Pavel: Cuvntul lui Dumnezeu este mai ascutit dect toat sabia cea cu dou tisuri si strbate pn la desprtirea duhului de a sufletului. Nu pn la desprtirea trupului de a sufletului, si aceasta este desprtire mare, si aceasta este unire negrit, c sufletul este vrsat de Dumnezeu n trupul nostru ca focul prin
165

fier, n toate fibrele corpului nostru, cele mai mici. Toate vasele sangvine si capilare contin suflet. Dar stiinta lui Dumnezeu nu merge pn la desprtirea sufletului de a trupului. Dar pn unde? Pn la desprtirea duhului de a sufletului. Voi stiti ce nseamn aceasta? ntreab pe dumnezeiescul printe Grigorie Palama: "Acest duh de viat fctor este n chip de raze de lumin n mijlocul inimii". El este chipul si asemnarea lui Dumnezeu n om: minte, cuvnt si duh. Acest duh de viat fctor este un dor gnditor, care st ntre minte si ntre cuvnt si are n sine si pe cuvnt si pe minte, circumscrie exact cum face Duhul Sfnt n snul Sfintei Treimi. C Duhul Sfnt are si pe Tatl si pe Fiul. Asa-i duhul acesta, are si mintea si sufletul nostru. Este chipul si asemnarea icoana - Preasfintei Treimi. Si stiinta lui Dumnezeu strbate pn la desprtirea duhului de a sufletului. O unire negrit, nenteleas nici de ngeri. S nu credem noi c este vreun gnd n inima noastr pe
166

care nu-l stie Dumnezeu, sau nu-l vede. Dac vom avea aceast convingere, ne vom feri de tot pcatul. Dumnezeu vede pururea; nu ce gndesc eu acum, ci ceea ce voi gndi pn mor; pn m fac o mn de trn n fundul unui mormnt. C auzi ce spune: Cele mai nainte gndite ale tale le-au vzut ochii Mei. Nu ce gndesc acum. Pn m voi duce n groap, Dumnezeu le stie toate. Si atunci, dac vom avea aceast convingere, ne vom feri de tot rul. Auzi ce spune Scriptura: Cu frica lui Dumnezeu, se pzeste tot omul de la ru. Si iarsi: Fiule, adu-ti aminte de cele mai de pe urm ale tale, si n veac nu vei gresi. A prsit strmosul nostru frica mortii si a intrat pcatul cel vechi pe care-l mostenim. Asa ptim noi, fiii lui Adam. Si aceasta nu o griesc numai cu clugrii, ci si cu voi, c sunteti suflete aici botezate n numele Sfintei Treimi. Si noi si voi trebuie s avem
167

frica lui Dumnezeu n toat vremea si frica mortii n toat clipa, dac vrem s mergem pe calea mprteasc, cum zice Scriptura: Nu te abate nici la stnga, nici la dreapta. Cum vom uita frica de Dumnezeu si frica mortii, devenim mturoiul dracilor si batjocura lor. Ne legm cu lucrurile veacului de aici, ne umplem de grijile cele blestemate si Duhul Sfnt se duce de la noi. Auzi ce spune Marele Vasile: "ns potop de ape multe, Doamne, ctre Tine nu se vor apropia". Care-i potopul? Acelasi sfnt zice: "Grijile veacului acestuia". Grija! Grija dup lucrurile veacului acestuia; mintea, fiind legat cu grijile acestea, nu poate s se apropie de Dumnezeu. C zice: "ns potop de ape multe, Doamne, ctre Tine nu se vor apropia". Auzi ce spune dumnezeiescul Printe Isaac Sirul: "Mintea cea tulburat nu va scpa de uitare si ntelepciunea acesteia usa n-o deschide". Si Sfntul Talasie Libianul zice: "Nu poti, cu grija lumii fiind nfsurat, s
168

mai ai cu tine si frica lui Dumnezeu". Vezi? Toate acestea ne trag s ne lege cu pmntul si cu pcatul si cu moartea. S fim atenti, c le spun si clugrilor si fratilor la mrturisire: "Mi, du-te unde te trimite la ascultare, dar s nu crezi c acolo esti fr Dumnezeu! S ai pe Hristos n minte si n inim, c cine face ascultare n mnstire fr rugciunea inimii, argtie face. Cum ai sta la un boier! Nici o plat nare de la Dumnezeu. Iar cine face ascultare cu dragoste si are pe Hristos n minte, fiu al lui Dumnezeu dup dar se face", spune Sfntul Isaac Sirul. Si acestea le zice si pentru noi si pentru voi. Si nou si vou ne trebuie frica lui Dumnezeu si frica mortii. S revenim oleac asupra clugriei. Fratii nostri, monahii Ieronim si Augustin, au luat dou nume a doi sfinti mari de la Apus, contemporani cu Sfntul Ioan Gur de Aur. Mari scriitori. Sfntul Augustin, teologul inimii, teologul sentimentelor, si Ieronim, mare scriitor si mare apologet al dreptei
169

credinte, care a trit n secolele III - IV. S dea Dumnezeu s le urmeze si ei viata. S aib ntotdeauna n mintea lor "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul" si totdeauna s cread "c poate nici o or nu mai triesc si voi muri". Atunci vor fi cei mai ntelepti clugri si cei mai buni si cei mai aprati de toate ispitele diavolilor. Pentru c frica de Dumnezeu si frica mortii, si pe voi credinciosii si pe noi monahii, ne pzeste de tot pcatul. Asa s ne ajute bunul Dumnezeu la toti s nu uitm frica lui Dumnezeu, s nu uitm frica mortii, si atunci vom merge drept pe crarea cea dreapt a mntuirii noastre. Amin. DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA De multe ori pierdem toat osteneala noastr si toat fapta bun, dac nu pzim dou lucruri: mintea si limba. C tot pcatul se ncepe de la minte, de la gnd si
170

toat fapta rea se exprim nti prin limb. Zice Mntuitorul c din prisosinta inimii grieste gura. Si Solomon zice: Mai bine este a cdea de la loc nalt, dect a cdea prin limb. Fereasc Dumnezeu! De aceea trebuie mare bgare de seam. Limba este organ cu care ludm pe Dumnezeu, la fel si mintea. Dar vrjmasul le ia pe amndou aceste organe: mintea o ntunec cu gnduri rele si limba cu cuvinte rele. Si atunci omul devine unealta vrjmasului, c si gndurile lui sunt spurcate, si limba si cuvintele lui. Trebuie mare bgare de seam. O femeie pctoas si-a pus ndreptare la o mrturisire si a nceput s duc o viat sfnt. Post, rugciune, milostenie, c era vduv acum. Toat lumea se minuna n sat cum femeia aceea si-a schimbat viata. nainte o stiau toti. i murise sotul, iar copiii i avea pe toti cstoriti. Mai avea un pcat, sraca, pe care nu-l putea lsa. Toate celelalte le lsase. Fcea si
171

milostenie mult si post tinea, dar nu tcea din gur. S spun ceva de cumtra, de cumnata, de cutare. Cnd a venit la duhovnic, a zis: "Printe, am postit posturile, am fcut milostenie, fac pravil, citesc prin sfintele crti; ei, dar limba asta n-o pot eu stpni! Mai vorbesc de unul, mai zic de altul, mai spun o minciun, mai spun o glum, mai cutare". Era primvar, cnd se arau grdinile si ogoarele. Duhovnicul i zice: "Uite ce este, mtus, nici eu nu-ti dau canon mare; dar n-ai voie s te mprtsesti pn nu vei face canonul acesta". "Care?" Duhovnicul avea un butoi mare cu smnt de scai. Stiti cum e smnta de scai, ca de ceap. Mrunt. I-a dat mtusii un pumn bun de smnt de scai si i-a zis: "Uite ce! Cnd vei ara grdina, s te duci s semeni scaiul sta prin grdin, ct e grdina de lung, si pe-o brazd si pe alta". Si a semnat scaiul. Au crescut ppusoii, dar au iesit si scaii. La prsit a mai tiat
172

din ei, dar n-a putut s-i taie pe toti. Cnd a venit femeia n Postul Sfintei Mrii, o ntreab duhovnicul: "Ai semnat scaii?" "Da". "Ti-am spus c nu-i greu. Mata ai zis c pcatele pe care le faci cu limba nu-s grele. Eu ti-am dat s semeni scai. Du-te simi adu acum napoi toate semintele acelea pe care le-ai semnat". "Vai de mine, printe, zice, eu am prsit, dar din nebgare de seam scaii aceia au fcut smnt, a venit vntul si a dus-o la megiesi, pe cmp. S-a umplut lumea de scai". Zice preotul: "Nu-ti dau mprtsanie, pn nu-mi aduci smnta napoi". "Imposibil, printe. S-a dus smnta de scai! A luat-o vntul, a fcut scai, s-a nmultit...". Vezi? Asa sunt si cuvintele noastre. Cuvintele noastre, dac sunt rele, pe unde nu au ajuns? Au fcut smnt, au prins rdcin si s-a umplut lumea de cuvinte rele. Cuvintele noastre sunt smnt de scai. Dup cum nu poti aduna smnta napoi, dup ce-ai semnat-o - la vreun an
173

de zile, dup ce s-a umplut cmpia de scai -, asa nu putem s adunm rutatea si pcatul pe care le-am semnat noi prin limb. De aceea trebuie mare paz a limbii. Ai vzut ce spune Solomon: Cine nu pzeste gura si limba sa, nu se poate mntui. Dar Dumnezeu nu ne-a fcut s fim muti. Ne-a dat limb s vorbim. Dar ceea ce vorbim, s fie spre slava lui Dumnezeu si ceea ce este de trebuint. Deci cnd vedem c ncepem a vorbi de ru pe altul, s stm pe loc, c semnm scai, si l duce vntul n mai multe inimi. S bgm de seam!

DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT N NGER DE LUMINA Smerenia este o fapt bun pe care nu o poate avea dracul. Noi postim, dar el nu mnnc niciodat; noi ne ostenim, dar el nu st degeaba; noi citim prin crti, dar el

174

este teolog mare, stie toat Scriptura pe de rost. Orice am face noi, face si el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice "iart-m"! Am s v spun o istorioar sfnt din cartea Everghetinos. La o mnstire de maici, o clugrit, sraca, era paraclisier, n viata de obste. Paraclisierul se duce la ora 11 (23) noaptea, c Utrenia se face la miezul noptii, si scoal pe staret. Asa am apucat si noi. Cnd eram paraclisier, aveam un clopotel n mn si un ciocan. M duceam si bteam de trei ori n us si ziceam: "Pentru rugciunile Sfintilor Printilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", iar cel din cas zicea: "Amin". Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era rnduiala si asa am apucat noi. Asa era si aceast clugrit. Ea, ca s nu doarm, ce fcea? Citea la Psaltire de cu sear si pn la Utrenie, si cnd era ora 11(23) fuga
175

la staret s ia blagoslovenie ca s mearg s toace, s scoale maicile la rugciune. Diavolul avea mare ciud pe ea, c-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gndit diavolul s-i fac, ca so ocrasc stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i trgea clopo-tele. Dar nu le trgea cnd trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: "Bang, bang, bang...". O chema stareta: - Nebun, hi, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele? Dar ea zicea: - Iart-m, maic staret, c am gresit! Ea nu stia c-i dracul, credea c alt clugrit vrea s-i fac ei ru. Alt dat, de dou ori le trgea, si de cu sear si dup miezul noptii, dup ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le trgea, ca s tulbure pe clugrita care citea la Psaltire.
176

Dar ea ce-a fcut? "Mi, am s m duc n clopotnit! Tot nu dorm!" Si a luat Psaltirea, o cruce n mn si niste lumnri, c nu erau pe atunci becuri, ca s citeasc n clopotnit, s vad care-i maica aceea, c de attea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, c sun clopotele nainte de vreme. Cnd s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe cellalt si se agat cu mna de funie ca s trag clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, cnd l-a vzut, a zis: - n numele lui Iisus Hristos, stai! S te lege puterea dumnezeirii! - Vleu, roaba lui Dumnezeu, d-mi drumul, c nu mai vin niciodat! - Nu. Stai! - D-mi drumul! M jur c nu mai vin la m177

nstirea asta! - Nu! Stai s vin maica staret si maicile din consiliu, care de attea ori m-au pus la canon, c eu trag clopotele. - D-mi drumul, roaba lui Dumnezeu! - Nu. S te lege puterea lui Dumnezeu si Sfnta Cruce! Stai asa, cu mna pe funie! Si ea sraca s-a dat jos din clopotnit si s-a dus la staret. - Maic staret! - Ce-i cu tine? - Hai s vezi cine trage clopotele, c de attea ori m-ai pus la canon! Maica staret a luat cteva maici din consiliu si s-a dus s vad cine trage clopotele. Ea a crezut c este o maic care trage clopotele, ca s-o supere. Cnd a
178

ajuns si l-a vzut: - Vleu! Maic, alung-l de aici! Vai de noi, murim de fric! i urt tare! Si, pe fug, cnd a vzut c dracu-i clopotar! - Nu! Lsati-l! Nu poate s se duc, c-i legat. Dar el striga: - Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, c nu mai vin la mnstirea asta n veac! - Nu! Stai aici s aduc tot soborul mnstirii s-ti ceri iertare de la maici, c ai tulburat toate maicile, cnd sunai clopotele nainte de vreme! - Asta n-o pot face! Ai vzut rutatea diavolului? "Asta n-o pot face". Ei asa zic n iad: "Nu vom sluji Tie!
179

Nu vom sluji Tie!" Tot mpotriva lui Dumnezeu, cci au czut din mndrie. Si au tras clopotele s se adune maicile. - Mi, dracul n clopotnit! l pune aceea ssi cear iertare. Cnd l vedeau, tipau si fugeau care ntr-o parte, care n alta. - Zi, iart-m! i spuneau maicile. - Nu pot, c dac zic m fac nger! - Asta vrem noi! S vedem un drac c s-a fcut nger cum a fost nainte. Vezi, dac a czut din mndrie, nu poate zice "iart-m". Asa si noi. Cnd vei vedea c cineva ti cere iertare, si tu, dac nu zici: "Dumnezeu s te ierte!", esti asemenea cu dracul care nu poate zice "iart-m". Sau dac ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, c nu zici
180

"iart-m". "Nu vreau s zic "iart-m"! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!" - Nu zic "iart-m"! Atunci a zis clugrita: - Uite ce-i! Dac nu zici "iart-m", s ne cnti o cntare, cum cntai tu cnd erai nger nainte. - Dac voi cnta, v topiti ca ceara. - Nu ne temem! - Si ce cntare s cnt? - Cnt Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule. Cnd a nceput s cnte, plngea tot soborul mnstirii. Cnta frumos tare. Dar stii cum cnta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte, si gata. Pn acolo! Miluieste-ne, nu voia s zic.

181

- Zi "miluieste-ne"! - Nu pot, c dac zic m fac nger! - Asta vrem noi! Cnt miluieste-ne, c nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si mine, s vin toate satele s te vad aici clopotar! Puterea dumnezeirii s nu-ti dea drumul, pn nu zici miluieste-ne. Cnta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea. - Zi miluieste-ne! - Nu pot! - S te ard puterea Sfintei Cruci! - Vleu! Dati-mi drumul, c nu mai vin n veac aici! Am s spun la tot iadul ce-am ptit aici. - Nu! Zi: "Miluieste-ne pe noi"!
182

Cnd a vzut c-l arde puterea Sfintei Cruci, a cntat. Si cnd a cntat miluiestene pe noi, a strlucit ca soarele si a zburat la cer. S-a fcut nger. Si atunci maicile au nceput a face metanii: - Multumim Domnului c am vzut un drac care s-a fcut nger napoi, c a zis miluieste-ne pe noi! De aceea, dac cineva a gresit ceva, s zic imediat: "Iart-m, frate, c am gresit!"

CHEMAREA LUI DUMNEZEU SI ASCULTAREA OMULUI Frati crestini, vreau s v vorbesc despre chemarea lui Dumnezeu si de ascultarea omului de Dumnezeu si de ascultarea tuturor zidirilor Sale. Dar vreau mai ales s vorbesc despre chemarea neamului celui cuvnttor al oamenilor si s v spun n

183

cte chipuri ne cheam Dumnezeu pe noi. Dumnezeu cheam popoarele pmntului la pocint prin foamete, cu secet, cu boli, de parc le-ar spune: Iat, Eu sunt Acela despre Care spune Ieremia proorocul c voi da ploaie peste zece cetti si peste dou nu voi ploua. Si iarsi, voi da ploaie peste dou cetti si peste zece n-am s dau ploaie, ca s v art c Eu sunt Dumnezeul norilor si Tatl ploilor, cum a zis si Iov. Am auzit c la televizor, cnd se d buletinul meteorologic, se arat harta trii spunndu-se: aici plou, si se arat vreo 10-15 puncte unde plou n tar, iar n cea mai mare parte a trii nu plou. Auzind aceasta, foarte m-am folosit. Si mi-am adus aminte de cuvintele proorocului Ieremia si mi-am zis: Iat cum se mplinesc sub ochii nostri, c plou n cteva sate si n 20-30 nu plou. Deci n mna lui Dumnezeu sunt ploile si norii si furtunile si vnturile. Cci spune
184

Hristos: Anii si vremile le-a pus Tatl ntru a Sa stpnire. Nimeni nu-I poate cere socoteala Lui de ce a lsat secet sau furtun; nimeni nu poate opri vnturile si ploile, nimeni nu le poate aduce, dect mna cea atotpu-ternic a lui Dumnezeu. Deci, iat, uneori ne cheam Dumnezeu cu secet, alteori cu grindin, alteori cu fulgere, cnd trsneste pe multi, alteori ne cheam cu foamete, alteori cu boli. Alteori d Dumnezeu boal si molim si nu este cas unde s nu fie un bolnav. Alteori ne cheam cu rzboaie, alteori cu robie, alteori cu glasul Scripturilor cnd zice: Veniti la Mine toti cei osteniti si mpovrati si Eu v voi odihni pe voi. Si alt dat zice: Cel ce vrea s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-si ia crucea sa si s-Mi urmeze Mie. Deci iat c ne cheam Dumnezeu si prin stihii, si prin cutremure si prin secet; ne cheam prin boli si prin necazuri, prin scrbe, prin toate cheam popoa-rele la El
185

s cunoasc c este un Tat n cer si c poate face cu popoarele cte voieste. Ce spune Isaia? Doamne, Tu ai zidit pmntul ca pe o nimica si toate popoarele pmntului naintea Ta sunt ca o pictur ntr-o cad (Isaia 40, 15). Ce putere are o pictur ntr-o cad? Sau ce este de vei lua o lingur de ap din oceanul cel fr de margini al mrilor? Asa suntem noi de mici si de slabi naintea lui Dumnezeu. Ne cheam Dumnezeu prin glasul Scripturii, ne cheam prin glasul zidirilor ce pornesc asupra noastr cu secet sau cu ploaie prea mult sau cu cutremur; ne cheam Dumnezeu prin arsit, dar ne cheam si n alt fel. Cum? Prin glasul constiintei. Nu vezi, cnd pctuim sau gresim, ne mustr cugetul ndat. Te ntreab: "Omule, de ce ai fcut aceasta? De ce ai furat de la vecinul? De ce ai luat femeia altuia? De ce ai omort pruncul nevinovat n pntece? De ce ai rs de cele sfinte? De ce fumezi? De ce nu
186

mergi la biseric Duminica si srbtoarea? De ce nu cresti copiii n frica lui Dumnezeu? De ce nu postesti cele patru posturi de peste an si vinerea si miercurea si te faci asemenea cu iudeii? De ce ursti pe fratele tu? De ce hulesti pe Dumnezeu cnd esti n scrb?" Prin toate ne mustr constiinta cnd gresim. Ea este glasul lui Dumnezeu care ne cheam la El: "Omule, ai gresit. Eu te iert, dar s nu mai faci. Vino la Mine, cci la Mine este izvorul iertrii, al iubirii si al milostivirii. Pune nceput bun de azi nainte, s nu mai pctuiesti". Deci constiinta este glasul lui Dumnezeu n inima noastr. Aceast lege s-a pus nainte de toate legile omenesti. Zic o seam de oameni putin credinciosi: "Pe noi, crestinii, Dumnezeu o s ne judece si o s ne pedepseasc dup Evanghelie, dar popoarele care nu cunosc pe Dumnezeu, cum este China, cum este
187

Japonia, India, care se nchin la zei si la vrjitori, cum are s le pedepseasc Dumnezeu? Cci n-au avut Evanghelia si nau stiut ce este pcat. De aceea nu se pot ndrepta". Auzi ce spune dumnezeiescul Apostol Pavel n Epistola sa ctre Romani: Cele nevzute ale lui Dumnezeu, de la nceputul zidirii lumii prin fpturi ntelegndu-se se vd, adic vesnica Lui putere si dumnezeire (Romani 1, 20). Deci toate popoarele lumii, n ziua judectii, se vor judeca dup patru legi. Asa dogmatisesc Sfintii Printi. Cei ce n-au avut legea scris, se vor judeca dup dou legi: dup legea constiintei, pe care a pus-o n om la zidirea lui, si dup legea zidirilor. Cum, dup legea zidirilor? Iat cum: Toate care sunt n jurul nostru vorbesc cu noi. Cci spune Sfntul Grigorie de Nyssa n Viata lui Moise: "Ca o trmbit din naltul cerului vorbesc zidirile cu noi si strig c este un Ziditor". Si ce spune proorocul
188

David: Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea minilor Lui o vesteste tria. Cum vorbesc cerurile cu noi? Cum vorbeste tria cu noi si vesteste puterea lui Dumnezeu? Iat cum: Cnd te uiti seara la cerul nstelat si-l vezi plin de stele si mpodobit ca un candelabru plin de lumin si vezi luna plin strlucind pe cer si rnduiala cea prea frumoas cu care se conduc stelele si galaxiile si constelatiile cerului cu atta precizie, nct nici cei mai mari savanti ai lumii nu ajung s fac calendarul dup ele, atunci zici cu proorocul: Doamne, ce este omul, c-l pomenesti pe el sau fiul omului, s-l cercetezi pe el? Si atunci ti dai seama c aceste stele, aceste miscri ale lor sunt fcute si purtate de mna lui Dumnezeu. El a fost Creatorul, El este Crmui-torul lor. ti dai seama c lumea aceasta are o minte care le ndrum, c este un Dumnezeu Care le-a fcut si o mn nevzut care le poart de grij, ca si nou.

189

Asa vorbesc cerurile cu noi, nct vzndule, cunoastem prin ele pe Ziditorul cerului. Cnd ne uitm la soare si-l vedem cum lumineaz, c nu putem s-l privim dect cteva minute si orbim, ne aducem aminte de Cel ce a fcut soarele att de frumos, att de luminos. Si ne dm seama c Cel ce l-a fcut pe el, Soarele drepttii, strluceste de miliarde de ori mai mult ca el. Si asa soarele laud pe Dumnezeu. Cci se zice: Ludati-L pe El soarele si luna, ludati-L pe El toate stelele si lumina. Cum laud soarele pe Dumnezeu? Cum l laud luna, stelele, cerurile, tot firmamentul, toat zidirea? Prin existenta si prin miscarea lor. Cci "altele sunt contemplatiile zidirilor si altele sunt legile lor", zice Sfntul Maxim Mrturisitorul n Filocalie. Contemplatia are loc cnd ne gndim la cine le-a fcut. Iar legile lor sunt rnduielile dup care se misc n univers. Si amndou sunt fcute de Dumnezeu: existenta lor si legile dup care se misc ele. Asa vorbesc cu noi
190

soarele, luna, stelele si cerurile, florile si psrile, animalele si fiarele, vile si apele, noianurile si aerul, vnturile si toate stihiile. Toate vorbesc cu noi si ne spun c este un Ziditor, un Dumnezeu n cer Care le-a fcut, le tine si le misc. Deci dup legea constiintei si dup legea zidirilor se vor judeca cei ce n-au avut legea cea scris. ncepnd de la Moise, cruia Dumnezeu i-a dat tablele Legii pe Muntele Sinai, poporul iudeu se va judeca dup Legea scris, iar toate popoarele care au cunoscut Evanghelia, se vor judeca dup Legea darului, legea dragostei si a desvrsirii. De la nceputul lumii, astzi si vesnic, zidirea vorbeste despre Ziditorul ei. Un necredincios oarecare mergea pe Oceanul Atlantic, pe un vapor mare, un transatlantic. Si un srman misionar predica pe vapor noaptea despre Dumnezeu, despre minunile Lui care se vd pe cer, sus, pe pmnt si n ape. Iar necredinciosul, ca s ia n batjocur pe
191

misionar, a luat binoclul si se tot uita lung la stele. Iar misionarul lui Hristos predica cu foc, pentru c Dumnezeu d putere mult n cuvnt celor ce-L binevestesc pe El si-L predic pe Dumnezeul Cel adevrat, pe stpnul Zidirii. La urm vine cel necredincios si zice ctre preot: "Printe, tot predici pe Dumnezeu, dar eu m-am uitat prin binoclu la stele si nu L-am vzut. Nu stiu unde-I". Iar misionarul lui Hristos i-a spus: "Bine zici frate, c nu-L vezi, si n acest fel nici n-ai s-L vezi n veacul veacului. Dar stii de ce? Ca s-L vezi pe Dumnezeu trebuie s cureti inima de necredint si de pgntate, cci asa ne nvat pe noi Evanghelia, spunndu-ne n fericirea a sasea: Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu. Deci drept ai zis, pentru c nu L-ai vzut si nici n-ai s-L vezi n veacul veacului, pn ce nu-ti vei curti inima ta de necredint, de rutate si de pcate. Atunci ai s-L vezi pe Dumnezeu prin lumina credintei".

192

Asa si azi. Sunt multi oameni care nu aud chemarea lui Dumnezeu. Si dac nu o auzim, o s pun biciul pe noi, o s ne cheme mai aspru. Dac ne vom ntoarce, El o s dea ploaie timpurie si belsug si sntate si fericire, c n mna Lui este viata si moartea. Iar dac nu, stie El cum s trag frul calului. Cci zice Ilie Miniat c lumea aceasta este ca un cal sirep, care alearg pururea spre pierzare, alearg la pcate, spre fundul iadului. Dar Dumnezeu va pune fru acestui cal neastmprat. Si care e frul calului? Care e frna lui Dumnezeu cu care trage lumea la Dnsul? Sunt bolile, seceta, robiile, rzboa-iele, moartea, suferintele si toate necazurile. Cnd este rzboi, ce cerem? "D, Doamne, pace!" Cnd suntem bolnavi cerem: "D-ne, Doamne, sntate". Cnd nu plou: "D-ne, Doamne, ap, c murim de sete!" Cnd suntem robi: "Scap-ne, Doamne, de robie!" Deci bine ne face Dumnezeu. Stie El s tin n fru aceast lume, care alearg ca un cal sirep la prpd, la pierzare. Auzi ce
193

spune proorocul: ns cu zbal si cu fru, Doamne, flcile lor vei strnge, ale celor ce nu se apropie de Tine. Nu ne apropiem de bun voie, ne pune zbal si fru si ne ntoarce napoi, pentru c are putere, cci este Dumnezeu, Care poate s coboare n iad, s ridice, s omoare si s fac viu. Deci, fratii mei, cnd vom ntelege c Dumnezeu ne cheam prin boli, prin suferinte, prin pagube, prin necazuri, prin robie, prin secet, s nu stm mpietriti, ci s ne ntoarcem acas la Tata si s zicem: "Iart-ne nou, Doamne, pcatele si ne miluieste pe noi". Atunci Bunul Dumnezeu ne iart, pentru c El nu ne ceart din ur. Adevratul printe nu bate copiii si din ur. Doamne fereste! Care mam sau tat ar vrea s-si bat copiii degeaba, s-si bat joc de dnsii? Nu! Ci dac vede c vreunul azi nu ascult si mine nu ascult si poimine nu ascult, si-i ncptnat si-i rspunde mpotriv si face dup voia lui cea rea, pune mna fr s vrea pe varg sau pe curea sau pe bt. Pentru ce? Pentru
194

c vede c acest copil a pornit pe ci rele si merge din ru n mai ru, se duce n prpastie si dac l va bate mai pe urm, va fi prea trziu. Asa face si Dumnezeu cu noi. Noi suntem toti fiii lui Dumnezeu dup dar. Auzi ce zice Scriptura: Eu am zis: dumnezei sunteti si fii ai Celui Prea nalt toti. Iar voi ca niste oameni muriti si ca unul din boieri cdeti, adic ca unul din diavoli. Dac suntem fiii lui Dumnezeu dup dar si avem darul punerii de fii prin Sfntul Botez, avem Biserica mam si pe Dumnezeu Tat, dup cum zicem pururea: Tatl nostru Care esti n ceruri, dac-i asa, s stm pururea cu ochii mintii la Tatl nostru si s stim c dac nu vom voi de bun voie s-L iubim si s-L cunoastem c exist, El va pune mna pe varg. Dar mai bine s ascultm din dragoste si s-L iubim pe Dumnezeu si s facem poruncile Lui din cumintenie, ca El pururea s aib mil de noi si s ne poarte de grij.
195

Apostolii au ascultat de Hristos, proorocii au ascultat, cerul ascult, pmntul ascult, roua ascult, grindina ascult, stelele ascult, noianurile si toat natura ascult! Numai omul, fiinta cea rational, nu vrea s asculte de Printele su Cel ceresc. Dar bgati de seam c mna lui Dumnezeu are si varg cu care ne poate bate. Deci s stm bine, s lum aminte! S nu uitati, de astzi nainte, c orice necaz care vine peste noi, este o chemare a lui Dumnezeu. Cci zice: Dumnezeu bate pe tot fiul pe care-l primeste. Si s nu crtim dac suntem chemati ntrun fel sau altul, cci spune Apostolul Pavel: Fiecare, ntru ceea ce este chemat, ntru aceea s rmn! Te-a chemat Dumnezeu srac, nu dori s te mbogtesti; te-a chemat s fii clugr, clugr s rmi pn la moarte; te-a
196

chemat s fii preot, preot vrednic s fii; tea chemat s fii meserias, meserias bun si cinstit s fii; te-a chemat s fii filosof sau mecanic sau n alt serviciu, asa s rmi. Dar s slujesti cu cinste, s cunosti c Dumnezeu este Cel ce te-a chemat ntr-un fel sau altul si fiecare din noi ntru ceea ce este chemat, ntru aceea s rmn! Amin. SFATURI DUHOVNICESTI - Printe, ajungem uneori ntr-o astfel de stare, nct nici nu ne putem ruga, nici nu putem dormi, nici nu putem mnca, nici nu putem vorbi, nu avem nici o dispozitie. - Auzi ce zice dumnezeiescul printe Isaac Sirul, c eu nu voi nceta s aduc pilde, nu de la mine, c eu sunt izvorul a toat rutatea si viclenia si smerenia. Ce vorbim, vorbim de la Sfintii Printi ca s ne folosim. Cnd vei vedea c esti ntr-o astfel de stare, te sftuiesc, omule, s te culci. Si chiar de nu dormi, stai culcat s se linisteasc simtirea.
197

- Dac nu avem Sfnta Liturghie n fiecare zi la mnstire, cum ne putem mntui? - Nu numai Liturghia te mntuieste. Nu auzi ce spune Sfntul Grigorie Sinaitul? "Cine are rugciunea mintii, are si Liturghia, are si toat pravila Bisericii tot timpul". D-api acei care au trit n pustie, cum a fost Sfntul Marcu de la pester, la care s-a dus Sfntul Serapion, de 95 de ani nu vzuse om, acela sttea la slujb? Era n timpul prigoanelor. Si ai vzut, cnd se ruga era stlp de foc de la pmnt pn la cer. "Dar cei care au trit n pustie ani de zile, cum spune Sfntul Ioan Gur de Aur, si se mprtseau la trei-patru ani, oare pentru nevrednicie se mprtseau asa rar?" Auzi ce spune Sfntul Efrem: "Biserici aveau pe limbile lor si altare n inimile lor". Totdeauna erau n comuniune cu Dumnezeu n rugciune. Pentru c rugciunea care se face n biseric este rugciune obsteasc.
198

Dar nu cumva s rmnem numai la aceasta si s nu avem o rugciune proprie, c ne nselm. C spune Sfntul Teofan Zvortul: "Vai de cei ce au nghetat la rnduiala tipicului bisericesc si n-au rugciunea lor proprie!" - Dar nu este pcat ca atunci cnd este Liturghia, eu s-mi zic rugciunea inimii sau alt rugciune si s nu fiu atent la slujb? - Nu-i adevrat! Pentru c are mare legtur liturghia inimii cu cealalt de la sfntul altar. Aceasta este o rugciune obsteasc si are mare putere, mai ales Sfnta Liturghie, si o ajut pe cea din inim. C dac vine o prigoan si te-ai dus ntr-o pustie, sau ntr-un sat, sau ntr-un bordei, mai ai Liturghie? n msura n care se roag, auzi ce zice Sfntul Nicodim Aghioritul, mintea este preot, inima este altar; jertfa care se aduce pe acest altar este alegerea si buna voint,
199

c de bun voie aleg s m rog lui Dumnezeu, iar mirosul de bun mireasm, tmia, care se ridic de pe altarul inimii este rugciunea, s se ndrepteze rugciunea mea ca tmia naintea Ta. De pe altarul inimii. Omul este un fel de biseric n biseric. n zadar te duci n altarul sta, dac nu ai rugciunea cea din inim. Putin ti foloseste. De aceea, mergerea la biseric ti ajut foarte mult ca s ntresti rugciunea din inim, dar nu o schimb pe aceea. Tocmai rugciunile si momentele Sfintei Liturghii, dac tu ai lucrare luntric, ti ntresc aceast lucrare. Mai mult ti nvpiaz inima de dragostea lui Dumnezeu, cnd auzi momentele Sfintei Liturghii, cnd iese cu Sfintele Daruri, cci credinta vine prin auz. Ai vzut c a ntrebat cineva pe Sfntul Nichifor: "Dac merg n biseric, s ascult strana si Liturghia si celelalte, sau s zic rugciunea inimii?" Dac n-ai sporit n
200

rugciunea mintii, ascult cu mare atentie Liturghia si strana, c te ajut s te concentrezi cu mintea n inim. Foarte mult te ajut. Iar dac ai ajuns la rugciunea de sine misctoare a mintii, este ca ceasul, ai pornit inima, eu dorm si inima mea vegheaz. Permanent inima se roag. Atunci si fr s vrei vei rmne cu rugciunea asta luntric si n timpul Liturghiei si n timpul celorlalte rugciuni, c ajungi la o rugciune de sine misctoare. Permanent se roag inima. Nencetat, cum zice apostolul. Eu am scris cteva predici despre treptele rugciunii. Am vrut s scriu si una despre rugciunea contemplativ, care-i mai nalt dect rugciunea inimii, dar nu are nici un rost la oamenii de azi, c nu o nteleg; este pentru cei desvrsiti, aceea este n extaz, rugciunea cea de foc, n rpire. Am pus acestea pe care le poate ntelege oricine. Noi le-am citit, si numai cu att am rmas.
201

Le-am nteles, dar nu le-am lucrat niciodat n viat. Asa este. - Cum cunoastem noi care este calea cea bun a mntuirii? - Sfatul bun te va pzi si cugetul drept te va apra. Si iarsi zice Scriptura: Cei ce n-au sftuitori, cad ca frunzele. De aceea este bine, mam, s ne mai sftuim. - Cum putem tri noi n viata de obste fr tulburare? - Zice Sfntul Ioan Gur de Aur: "Tria celui din obste este ascultarea; tria mpratului st ntru mult ostire; iar tria celui din liniste este multa rugciune. Si cderea celui din obste este neascultarea - cnd nu face ascultare; si cderea celui din liniste, mputinarea rugciunii". La pustie aveam timp s m rog 14 ore si mai mult.

202

- Cum trebuie s ne purtm, noi crestinii ortodocsi fat de oamenii eretici? - Nu cumva socotind noi c iubim pe aproapele, s ne lsm clcati de cei strini de dreapta credint n Hristos, care voiesc a ne deprta pe noi de la Ortodoxie si a ne impune credinta lor cea strmb si eretic. Iar dac voiesc a ne ataca credinta noastr cea sfnt sau Sfnta Traditie a Bisericii Ortodoxe, atunci trebuie s o aprm cu toat puterea pn la moarte, dup cum zice Sfntul Nicodim Aghioritul n Rzboiul nevzut. Se cade, asadar, oricrui preot ortodox si oricrui crestin al Bisericii noastre dreptmritoare, s fie un bun ostas al lui Hristos cu toat evlavia si cu mnie brbteasc si tare s apere, prin cuvnt si prin scris, adevrul dreptei noastre credinte. Nu se cuvine a fi blnd acolo unde nu trebuie a te purta cu blndete. Acelasi lucru ne nvat si Sfntul Pimen cel
203

Mare, zicnd: "Se cade nou a rbda toate, mcar de ne-ar scoate cineva si ochii sau ne-ar tia mna noastr cea dreapt, iar dac cineva voieste a ne deprta si a ne desprti pe noi de Dumnezeu, atunci s ne mniem" (Pateric, Cuvntul 118). Si iarsi zice: "ntia oar fugi, a doua oar fugi, a treia oar f-te sabie cu cel ce vrea s te despart pe tine de dreapta credint". - Dar cum trebuie s ne comportm cu acesti oameni? - Auzi ce spune apostolul? Biserica este Trupul lui Hristos. Cap al Bisericii este Hristos. Toate sectele mistice si rationaliste, nu numai din Romnia, care sau desprtit de Biseric, s-au desprtit de Hristos. Nu mai au legtur cu Hristos. Gata. Asa este. Si pe sectari, nu n cas, nici n ograd s nu-i primesti, ca nu cumva s ne mprtsim de lucrurile cele rele ale lor si de ereziile lor. - Si dac vin cu tot felul de crti, ce
204

s facem cu ele? - Pe foc, pe foc, pe foc! Ei au diavoli numiti arhiconi, zice Sfntul Ioan Gur de Aur. i nvat toat Scriptura pe de rost, dar pe dos, pe dos, pe dos. Le tlcuieste toat Scriptura pe dos. Din Scriptur ti vorbeste, dar pe dos, nu cum spune Biserica si dogmele Bisericii. S nu vorbiti cu ei. - De ce Biserica Ortodox nu se prea implic n misionarism, ca s fac cunoscut dogma ortodox n alte prti, cum fac catolicii si celelalte confesiuni? - Biserica Ortodox trieste! Cea mai mare nvttur este trirea. Eu am la spovedanie popor de la tar. Tin traditia sfnt cum au nvtat-o de la printii lor. Datorit poporului se tine mai tare Ortodoxia la noi. - n cte feluri se mpart oamenii pe pmnt, din punct de vedere al
205

credintei n Dumnezeu? - Oamenii de pe pmnt se mpart n trei grupe: crestinii, care cred n Hristos; necrestini sau pgnii, care nu cred n Evanghelia lui Hristos, ci n anumiti oameni zeificati, precum Brahma, Buda, Confucius, Mahomed etc., si a treia grup, ateii, care nu cred n nici o divinitate. Necrestinii se mpart si ei n trei grupe: monoteisti - evrei si mahomedani; dualisti care cred n dou principii, al binelui si al rului; si politeisti, care cred n mai multi idoli sau zei mincinosi. Crestinii se mpart la rndul lor n trei mari confesiuni si Biserici: ortodocsi, catolici si protestanti. Din protestanti s-au format mai multe ramuri, ca protestanti de Confesiune Augustan (luterani), reformati, anglicani, metodisti, prezbiterieni si grupri neoprotestante. - Care din aceste categorii de crestini
206

au harul mntuirii? - Biserica noastr Ortodox nvat c harul este dat tuturor oamenilor (Tit 2, 11), deoarece Dumnezeu voieste ca toti oamenii s se mntuiasc si la cunostinta adevrului s vin (I Timotei 2, 4). Dar harul nu sileste pe nimeni. Oamenii au libertatea s-l primeasc si s conlucreze cu el sau s-l resping. Cei dinti se mntuiesc, cei din urm, nu (nvttur de Credint Ortodox). Biserica Ortodox, fiind Biseric apostolic, are harul mntuirii. - Care dintre crestini se vor mntui? - Numai crestinii care slujesc lui Dumnezeu ntru adevr, aceia se vor mntui, dup cum spune Duhul Sfnt: Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheam pe El ntru adevr (Psalm 144, 18). Despre oamenii care nu au primit credinta n Dumnezeu nu putem zice c se mntuiesc, deoarece apostolul ne nvat: Este un Domn, o credint si un botez (Efeseni 4, 5; I
207

Corinteni 12, 12). Si iarsi: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul aceasta (dreapta credint) (Galateni 6, 16) si n alt loc: Cine nu se lupt dup lege, nu se ncununeaz (II Timotei 2, 5). - Toti oamenii au harul Sfntului Duh? - Pgnii, necredinciosii si apostatii (lepdatii de dreapta credint) nu au harul Preasfntului Duh. n Vechiul si Noul Testament, harul Sfntului Duh a fost fgduit tuturor celor ce vor crede n Iisus Hristos (Isaia 44, 3; 59, 21; Iezechiel 36, 27; Fapte 2, 17-18). n vremea de apoi multi nseltori si hristosi mincinosi se vor arta cu viclenie c au harul Sfntului Duh si vor face semne mari si minuni false cu puterea satanei, spre a nsela pe multi si a-i ndeprta de la dreapta credint, precum a zis Domnul (Matei 24, 24). Vrjitorii, proorocii mincinosi, ereticii, nsel-torii si fctorii de minuni false sunt urciune naintea Domnului si Dumnezeu nu
208

ascult de ei (Levitic 20, 27; Deuteronom 18, 10-12). Crestinii care cad n pcate grele ntristeaz Duhul Sfnt (Efeseni 4, 30). Totusi nu pierd harul mntuirii. Dac se vor ntoarce din toat inima la spovedanie si la lucrarea faptelor bune, iarsi dobndesc harul Preasfntului Duh, fiindc primul pcat mpotriva Sfntului Duh svrsit de ei este, dup cum zice n nvttura de Credint Ortodox, "rutatea nencrederii adevrului artat si dovedit, al dreptei credinte n Hristos". - Printe Cleopa, dati-ne un cuvnt de ncheiere. - Cuvnt de ncheiere trebuie mai nti s m prihnesc pe sinemi c vorbesc ce nu fac. Si de aceea v rog s v rugati pentru mine, pctosul, ca s-mi aduc aminte de cuvintele Sfntului Ioan Scrarul: "Cade-se celui ce nvat si nu face, ca, rusinndu-se de cuvintele sale, s nceap si el a lucra
209

ntr-o bun zi". Asa si eu, poate vorbind la altul, m gndesc si eu vreodat s fac. Pentru c de vorbit este usor. Nimic nu-i mai usor ca vorba. Amin.

MESAJE DUHOVNICESTI ALE MARILOR PARINTI transmise pe band magnetic (II)

PARINTELE CLEOPA CATRE PARINTELE PAISIE (Vineri, 1 ianuarie 1982) Preacuvioase Printe duhovnic Paisie, Prin mijlocirea fratelui Petru, care struieste mereu s fac o legtur ntre noi, avnd cteva momente libere aici la casa din deal, v trimit smerite nchinciuni si metanii cu dragoste n Iisus
210

Hristos, n anul 1982, si doresc ca Preasfntul Dumnezeu si Preacurata Lui Maic s v lungeasc zilele spre folosul miilor de crestini care v cerceteaz si n anul care vine s sporiti ntru crestere si ntru darul lui Dumnezeu, s fiti de folos si nou monahilor, la tot poporul si credinciosilor care v cerceteaz. V doresc din toat inima multi si fericiti ani si v rog iar din toat inima s nu m uitati si pe mine pctosul, lenesul si necuratul, n sfintele si curatele rugciuni care le faceti acolo ctre Mntuitorul si Maica Domnului. Eu, ca totdeauna, sunt ncrcat de griji, de rspndire, de lenevire, de nesimtire, de neluare aminte, de acedie, adic de moleseala vointei, si mcar c am intrat ntr-un an nou, n loc s pun nceput bun, merg napoi ca racul. Blagosloviti si m iertati pe mine, pctosul.

211

PARINTELE CLEOPA CATRE PARINTELE ARSENIE (Vineri, 1 ianuarie 1982) Cuviose Printe duhovnic Arsenie, Vd c nu m las n pace fratele Petru pn nu trimit cteva cuvinte pe acolo. M minunez de dragostea lui cum s-a aflat el ntre noi s putem vorbi unii cu altii. Se vede c este lucrarea Preasfntului Dumnezeu prin el. Asadar, avnd cteva momente libere, v rog din toat inima s primiti din partea nevredniciei mele smerite nchinciuni si srutri cu dragoste n Iisus Hristos. Preasfntul si Preabunul Dumnezeu si Preacurata Lui Maic si toti sfintii s v ajute s sporiti si s fiti de mare folos milioanelor de credinciosi care v
212

cerceteaz acolo si v cer sfat si pe care i mngiati si-i ziditi n Hristos. Bine faceti c v tineti de cuvntul marelui Apostol Pavel, care zice: Nimenea al su s nu caute, fiecare s lucreze pentru binele si zidirea aproapelui. Bine faceti c sunteti de jertf acolo cu attea mii de suflete, deoarece, dup nvttura Sfntului Isaac, folosul fratelui este roada ta. Dumnezeiescul Ioan Gur de Aur ntr-una din Omiliile sale zice asa: "Eu vorbesc din catedrala aceasta - adic a Sfintilor Apostoli din Constantinopol si vd multime de oameni aici. De se vor ntoarce 100 la Hristos, plat nsutit voi avea. De se vor ntoarce 60 sau 30, nu mic este plata; iar de se va ntoarce numai unul, si pentru acesta mare plat mi va da mie Hristos, c un singur suflet este mai scump dect toat lumea, dup cuvntul care a zis: Ce va da omul n schimb pentru sufletul su,
213

mcar de-ar cstiga toat lumea. Iar de nu se va ntoarce chiar nici unul, eu nu voi nceta s nvt si s predic, deoarece fntnile izvorsc si izvoarele curg, mcar de ar lua cineva si ar bea ap din ele sau nu ar bea, ele si fac datoria". Asa cum v stiu activ, aprins n credint, cu dragoste de a zidi pe altii si a-i folosi; asa cum v-am cunoscut cu mila Domnului ct am fost mpreun, tot asa, cu att mai mult acolo unde v-a dus Dumnezeu, s puneti toat activitatea duhovniceasc n folosul poporului si a attor mii de suflete nsetate dup cuvntul lui Dumnezeu. Din toat inima doresc ca Preasfntul Dumne-zeu s rnduiasc ca, atunci cnd vom muri si ne vom ntlni naintea Mntuitorului, s vd n urma Printe-lui duhovnic Arsenie un sobor de mii si mii de suflete curtite si luminate de el prin cuvnt si pilda vietii. Aceast dorint s fie pururea ntre noi, ca,
214

cu darul lui Dumnezeu, s lucrm n slujba aproapelui, si mila lui Dumnezeu va completa neputintele noastre cu folosul sufletelor care ne cerceteaz si ne cer ajutorul duhovnicesc. Fiind ndemnat si de fratele Petru, v rog, dac credeti de buncuviint si socotiti ci bine, s trimiteti la toti iubitii credinciosi din Constanta si Mangalia, care ne cunosc, mult bucurie n Hristos, mngierea Duhului Sfnt, spor n cele duhovnicesti n anul acesta n care am psit (1982) si mai presus de toate, tuturor le dorim mntuirea sufletului si s sporeasc n frica lui Dumnezeu, n dragostea lui Dumnezeu si n toate faptele bune. Mila Domnului nostru Iisus Hristos si Acopermntul Preasfintei si Preacuratei Sale Maici s rmn cu noi n veacul de acum, n anul care vine si n veacul cel viitor. Amin.

215

PARINTELE CLEOPA CATRE PREACUVIOSUL PARINTE ILARION (Vineri, 1 ianuarie 1982) Preacuviose Printe Arhimandrit Ilarion, Iat fratele Petru l-a pus Dumnezeu ntre noi un fel de mijlocitor, prin care ne ntlnim asa pe aceast cale cu ajutorul aparatului, noi fiind la mare distant. El mi spune s v trimit cteva cuvinte. Eu, pctosul si nevrednicul, din partea mea v trimit mai nti smerite nchinciuni cu dragoste n Iisus Hristos si v doresc naintea Preasfntului Dumnezeu si a Preacuratei Lui Maici s v sporeasc puterile duhovnicesti, energia fizic si cea duhovniceasc si n anul care a sosit s stati n slujba apostolatului acolo pentru milioanele de suflete care v cerceteaz si v cer ajutorul duhovnicesc.
216

Preasfntul Dumnezeu s v ntreasc, s v mngie, s v sprijineasc n aceast activitate duhovniceasc si Preacurata Lui Maic s v acopere cu dumnezeiescul ei Acopermnt de ispitele vzutilor si nevzutilor vrjmasi. Si v rog din toat inima s nu m uitati pe mine pctosul la sfintele rugciuni, c eu niciodat pn acum n-am pus nceput bun de fapt bun. Mult bucurie n Iisus Hristos si mult dorire de sporire si crestere n cele duhovnicesti. Spuneti tuturor ce ne cunosc de acolo si pe toti v rog s nu m uitati n sfintele rugciuni. Amin.

RSPUNSUL PRINTELUI ILARION CTRE PRINTELE CLEOPA Preacuvioase Printe Cleopa, Tare mult m-am bucurat de cuvintele frumoase pe care le-ati adresat ctre mine, pctosul, care m gsesc la Cernica.

217

M-am bucurat tare mult c sunteti sntos si v rugati si pentru mine pctosul. Eu m rog Bunului Dumnezeu ca s v tin sntos si pe mai departe, si cu rugciunile preacuviosiei voastre s m ntresc si eu n lupta pe care o am zi de zi, att cu patimile mele ct si cu lupta ce vine din afar. V srut mna cu mult dragoste si cred si doresc s ne ntlnim ct mai degrab spre a ne mprtsi cuvinte de ntrire si de bucurie, cuvinte de ajutor duhovnicesc spre mntuire. Blagosloviti si m iertati pe mine, pctosul Ilarion Argatu! PRINTELE ARSENIE CTRE OBSTEA MNSTIRII SIHSTRIA (1982) Printe Paisie, Printe Cleopa si toti dragii mei de la Sihstria. Nemernicia mea a fcut s lupt singur, pstrnd n inim duhul Sihstriei de atunci. Locul acela n sihstreasca
218

Sihstrie ajut mult si mai ales preacuviosiile voastre, Printele Cleopa, Printele Paisie, Printele Ioil, Printele Chiril, Printele Macarie si Valerian si alti dragi printi ai mei de acolo. Ati pstrat o cuviincioas si ngereasc unitate a duhului locului, al rnduielilor. Ati folosit mult lume ca niste stlpi cuviosi, statornici, ntelepti si cu inimile calde pentru toti. Stiu c duhul v spune c eu sunt slab si rnit, dar si m bucur foarte mult c m cercetati si simt mngierea ce mi-o dati si pe care am simtit-o totdeauna de cnd a binevoit pronia cereasc s v cunosc. V iubesc mult! mprejurrile fac s fiu departe si Bunul Dumnezeu si Micuta Domnului stie si lacrimile mele strine si srace pentru mntuirea mea cu ajutorul duhului vostru. Nu pot s nu amintesc si de preaiubitul Ambrozie si Marcu care se lupt asa cum i place bunului Dumnezeu s fim pe lumea aceasta. V srut minile cu mult smerenie si
219

iubire, eu, fiul vostru slab, dar plin de ndejde, Arsenie. Amin. RSPUNSUL PRINTELUI PAISIE PENTRU PRINTELE ARSENIE (1982) M-am bucurat, Printe Arsenie, de blagoslovenia sfintiei voastre si de dragostea ce neo purtati, pentru c nu ne-ati uitat, de neati pomenit pe noi si pe toti care i-ati cunoscut. Noi v dorim tot ce este bun si frumos, tot ce este folositor si plcut lui Dumnezeu si dac nu ne vom mai ntlni n viata asta, s ne fac Dumnezeu parte s ne ntlnim acolo n vesnica fericire. Amin. Blagosloviti si m iertati! RSPUNSUL PRINTELUI CLEOPA PENTRU PRINTELE ARSENIE (1982) Preacuvioase Printe si mult iubite si fratele meu, Arsenie.
220

Multumesc Preasfintei si de viat Fctoare Treimi, Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si mijlocirii tuturor sfintilor, care au binevoit mcar asa prin aceste mijloace s putem vorbi de la aceast mare distant care ne desparte numai cu trupul, nu si cu duhul. Iubite Printe, mai nti v multumesc din toat inima c nu ne-ati uitat si pstrati unitatea duhului si dragostea aceea ce a fost oarecnd ntre noi. Dragostea lui Dumnezeu nu cunoaste hotare; ea nu cunoaste granite. Dragostea lui Dumnezeu trece peste toate si nu numai peste granitele veacului de acum, a unei tri sau a unei localitti, ci ea trece si peste granita mortii. Auzim pe marele Apostol Pavel zicnd: Limbile vor nceta, proorociile se vor desfiinta, iar dragostea rmne. Singura din cele trei virtuti teologice care rmne n veacul viitor si nemrginitii vecilor este dragostea, care trebuie s o purtm n sufletele noastre si care este mai mare dect toate virtutile n acest veac si n cel
221

viitor. Iubite Printe, mi dau seama, dup cum ati spus, c luptati singur. Nu sunteti singur! Aveti pe Preasfntul nostru Mntuitor, pe Preacurata Lui Maic si pe sfintii lui Dumnezeu. Aveti nvtturile dumnezeiestii Scripturi, ale celei vechi si ale celei noi, nvtturile dumnezeiestilor printi si aveti practica vietii, cu care, prin darul lui Hristos, ati strbtut pn acum, care v ajut s puteti fi de mare folos n acel loc unde este atta afluent de suflete, care vin acolo cu attea si attea nevoi sufletesti. Un singur suflet este mai scump dect toat lumea, c la aceast valoare l-a ridicat nsusi Dumnezeu Cuvntul, Care zice: Ce va da omul n schimb pentru sufletul su, mcar de ar dobndi toat lumea? Nu are valoare lumea toat ct are un suflet. Deci acolo aveti posibilitate s aduceti la lumin si la mntuire nu un suflet, ci mii de suflete, numai s v ntreasc Preasfntul Dumnezeu si Preacurata Lui Maic s
222

puteti face fat, ct este cu putint, attor nevoi sufletesti, care se cer mai ales acolo unde este sezonul de var si unde vin attea suflete, unele mai zbuciumate dect altele de ispitele si de valurile veacului de acum. Iubite Printe, asa a binevoit Dumnezeu ca prin fratele Petru noi s putem vorbi de la asa mare distant si s mai auzim unul altuia vocea, care este mult dorit ntre noi. Eu sunt cam bolnav cu inima, acum putin si cu ficatul de ctva vreme. Bunul Dumnezeu stie viata noastr si scnteia de viat care o avem, ct o mai las Ziditorul n noi. Sunt si eu foarte, foarte ocupat cu multe suflete, care nu-mi dau rgaz zi si noapte. Cnd mai am putine momente de liniste mai nsemnez ceva, mai scriu cte ceva, s rmn dup ticloasa asta viat, poate pentru cineva care va voi s citeasc. Cu mult umilint si dragoste mi-aduc aminte de momentele care le-am petrecut mpreun, cnd mi-ati fost de mare ajutor si mngiere n scrbele mele si n necazurile
223

prin care am trecut si totodat v-am socotit ca pe un nger a lui Dumnezeu lng mine, c ati fost om cu fric de Dumnezeu, cu dragoste mare si cu brbtie de cuget n toate suprrile si m-ati mbrbtat si miati fost de mngiere. Acum Preamilostivul Dumnezeu a rnduit s fim departe unul de altul, dar aceast deprtare este, asa dup cum am zis, numai cu trupul nu si cu duhul. Nimic nu ne mpiedic pe noi s trim ntr-un gnd si ntr-un duh naintea lui Dumnezeu, numai dac rmne ntre noi dragostea Preasfntului Dumnezeu. Din cnd n cnd vin si de pe acolo credinciosi, de pe la Constanta, de pe la Mangalia, din Dobrogea, de pe la Tulcea, care ajung mai rar pe la noi si totusi ajung. Am ntrebat cnd si cnd dac v aflati sntos si unii v-au cunoscut si mi-au spus de frumoasa activitate si energia duhovniceasc care v stpneste ca totdeauna si n momentele de fat. As dori, de va voi Preamilostivul Dumnezeu, s ne vedem, dar nu stim chipul proniei lui
224

Dumnezeu ce este ntre noi. Am fost invitat cu mare struint s m duc la Galati, unde Printele Teofil Pandele s-a srguit si a fcut o biseric si a sfintit-o n ziua de Sfintii Voievozi, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. El a trimis si masina, a venit si personal si am fost chemat eu, printele staret, printele staret de la Secu, de la Neamt, mai multi printi, si eram dator s m duc c acest printe, nc de cnd era director n Ministerul Cultelor, a ajutat foarte mult aceast mnstire, care stii c a fost ars si necjit. Dar n-am putut s ne ducem. Una c a fost hram la Mnstirea Agapia, tot cu hramul Sfintii Voievozi, si printele staret a fost chemat de nalt Preasfintitul mitropolit Teoctist s slujeasc acolo, si printele staret de la Neamt si de la Secu, iar eu singur, fiind si bolnav, nu m-am bizuit; si asa c n-am fost. Dac era s ajung pe acolo, m gndeam, fiindc n-am fost niciodat n Dobrogea n viata mea, s m duc pe la Preacuviosia
225

Voastr, s vizitez Sfnta Mnstire Cocosu, unde am aflat c se afl moastele celor patru sfinti martiri: Atalos, Zoticos, Filipos si Camasis, care s-au gsit la Niculitel n Dobrogea. Si cu aceast fericit ocazie, aveam s trec si pe la Sfintia Voastr si pe la acele sfinte moaste. Dar rmne acest lucru n voia lui Dumnezeu, poate pentru mai trziu, de voi mai avea zile. Am dorit de multe ori, cnd am avut momente de liniste, s ne mai vedem. Dar, cum am zis, lsm toate n voia Domnului si la rnduiala Lui cea preabun. Un lucru s rmn ntre noi: s rmn dragostea lui Dumnezeu si bunvointa Lui si s rugm ndurarea Lui s nu ne despart pe noi cu duhul. Si s rmn mila Domnului Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos si acopermntul rugciunilor Preasfintei si Preacuratei maicii Sale si ale tuturor sfintilor cu noi pctosii, n veacul de acum si n cel viitor. Amin. Blagosloviti si m iertati pe mine, pctosul.
226

PRINTELE CLEOPA CTRE PRINTELE ARSENIE (Aprilie 1984) Spune-i printelui Arsenie smerite nchinciuni cu dragoste, s se roage pentru mine pctosul, c sunt foarte, foarte ocupat. Chiar acum cnd vorbesc miau venit niste studenti care au trecut pe la Mnstirea Neamt si mi-au spus c trebuie s vin seminaristii de la Neamt cu profesorii, pentru niste predici s le vorbesc aici pe munte. Altfel am primit o scrisoare oficial de la Mitropolie. Sunt cerut de Vldica Antonie la un congres, nu stiu unde, si va trebui s m duc. A venit oficial s m duc pe ziua de 1 iunie. Sunt cam bolnav cu inima. Obosit. Am si soborul mnstirii, trebuie s fac si de sptmn la sfntul altar. Poporul nu m las n pace. Nici nu am cnd m gndi. n momentele foarte putine, cnd mai am ceasuri de liniste, m duc la casa din

227

pdure, acolo unde-i prisaca mnstirii si acolo mai scriu cte ceva, ca dup ce voi nchide ochii s rmn ceva n biblioteca mnstirii. Bunul Dumnezeu si Preacurata lui Maic s ne fac parte de mntuire. V zic "Hristos a nviat", Printe Arsenie, si v rog pe toti s nu ne uitati n sfintele rugciuni! Mila Domnului si Acopermntul Preasfintei Maicii Sale s fie si s rmn cu noi n veacul de acum si n cel viitor. Amin. PRINTELE CLEOPA CTRE PRINTELE PAISIE (Aprilie 1984) Preacuvioase Printe Paisie, ti vorbesc asa n grab, n fug, c am avut un consiliu chiar acum si am fost si cu biserica. Suntem foarte aglomerati cu lumea. Nu stim ce-om mai face cu atta lume. Vine nltarea Domnului, vine Duminica Mare. Am fost nstiintat c vin aici cteva clase de la seminar cu profesorii, ca s le vorbesc.

228

Sunt peste msur de ocupat. As dori s te rogi mai tare, s se duc zpada aceea de acolo. Toat. C atunci cnd am fost la Sihla, numai trei sptmni am fost bolnav. Numai cu frectii si cu injectii. Eram s mor. Am dormit ntr-o chilie acolo, am asudat, eram tot ap. M-am sculat cnd toca la biseric si am crezut c n biseric aveti foc, si cnd m-am dus nu era nici n altar foc. Si am stat dou ore la Utrenie si cnd am venit aici m-a luat o durere, ca atunci cnd am venit din Italia. Rinichii si rinichii si rinichii. M-a tinut vreo 2-3 sptmni. M-am nvtat minte, cnd m duc la Sihla trebuie s-mi iau schimburi cu mine si s-o iau ncet, s iau seama cum dorm si ce fac. Dac va fi mila Domnului si a Maicii Domnului sper, peste o sptmn-dou, adic nainte de nltare, s ne mai vedem, numai dac ai s te rogi sfintia ta s se duc toat zpada. Cnd m duc acolo s fie cald! S-i spui Printelui Ilarion de la buctrie, ca atunci s fac un bors de urzici bun! Stie el cum. Stm si noi de azi pe mine. Obositi pn-n
229

gt. Avalans de lume. Grija de sobor. La biseric am fost de rnd n prima sptmn dup Pasti si acum mi vine rndul iar. Ct va mai rndui mila Domnului si cu rugciunile Preacuviosiei voastre, ne vom strdui s mai facem cte ceva. V rog s nu m uitati n sfintele rugciuni, si cnd o fi s m duc pe acolo, dac a rndui Domnul, vom vorbi mai pe larg cele ce ne va da Bunul Dumnezeu atunci n gnd. Acum merge fratele Petru, care este un fel de curier, de la Constanta pn la noi, si de aici pn la Bucuresti si n toat lumea, si duce vorbele noastre de aici dincolo. S-l pomeniti si pe el la rugciune si pe mine pctosul. Blagosloviti si m iertati! PRINTELE PAISIE CTRE PRINTELE CLEOPA (Aprilie 1984) Printele Cleopa, v multumesc pentru dragos-tea care o aveti si o purtati pentru
230

mine pctosul si m bucur pentru c neati fgduit c veti veni pe la noi. Eu v-am asteptat cnd a cnta cucul, dar la noi nc n-a prins a cnta cucul; la noi nc-i iarn. Dumnezeu s ne ajute ca s ne mai ntlnim si pe lumea asta si s ne dea Dumnezeu rbdare n toate cele ce le rnduieste pentru mntuirea noastr. Amin. PRINTELE CLEOPA DESPRE PRINTELE ARSENIE (Martie 1986) Se lupt sracul singur la Techirghiol. Este unul cu barb mare. Si este un om cu toat inima pentru Biserica lui Hristos si pentru mntuirea lumii. El, unde s-a dus, a fcut mare cinste Bisericii. i sincer si cu el si cu Dumnezeu si cu lumea. Mare dragoste are de a nvta pe oameni. Si are un cuvnt. Cred c-l mai are si acum: "Fratilor, nu v jucati cu mntuirea!" Asa le spune. "Nu v jucati cu mntuirea". nc de cnd era frate predica. Se chema fratele Anghel, cnd l-am primit aici. l
231

aveam ucenic la stretie. Si aveam un scaun, un jilt pe care dormeam noaptea, ca preot tnr s fiu mai treaz. O dat mi-a zis: "mi dai voie, cnd nu esti acas, s stau eu pe scaunul acela?" I-am zis: "Stai". Si apoi de-acolo le tinea lectie: "Bgati de seam! Eu sunt ucenic, doar sunt n scaunul staretului. Eu v nvt n locul lui!" Si le spunea frumos si-i nvta. Asa a fost viata lui. Foarte, foarte sincer si hotrt. Si s-a jertfit sracul n multe prti n tara asta. Si acum este acolo si cred c a trecut si el de 70 de ani, c eu nu mai tin minte. Si el nu uit mnstirea de unde a plecat. L-am avut si la Slatina, alt mnstire unde am fost eu staret. Eu stiu c el pune toat inima s-i nvete pe oameni, s le spuie. Si el i slbit, sracul, si nu mai poate. Amu si btrnetea...

PRINTELE CLEOPA CTRE PRINTELE ARSENIE (Martie 1986)

232

Printe Arsenie, acum cnd griesc cu sfintia ta, casa-i plin de lume; vede fratele Petru. Mai trebuie s soseasc si 50 de crestini de la Pitesti acum. Suntem peste msur de aglomerati. Dar m bucur c v tine Dumnezeu si Maica Domnului cu sntate si cu putere de munc pn n ziua de astzi. Eu sunt un hrb legat cu srm. Operatie grea am avut ast-var. Hernie strangulat. Acum sufr cu inima, m cam dor si plmnii. Este si vrsta. Mai am trei sptmni si psesc pe 75 de ani. Si s fie mila Mntuitorului cu noi s ne ntlnim la rai. Poate aici n-om fi vrednici s ne mai ntlnim. Eu as dori s ne ntlnim n toat ziua, dar suntem la mare distant. Luptati-v acolo, cu darul lui Hristos si cu rugciunile Maicii Domnului. Eu v am cu nevrednicie n pomelnicul meu de la Sfnta Proscomidie. Si v am nu numai eu; multi printi v au care v-au cunoscut. Unde v-ati dus, ati fost omul drepttii si al fricii de Dumnezeu si om cu mare dragoste de a mntui pe toti.
233

De aceea vreau s v spun, fiindc a venit fratele Petru, avem n fat Sfntul si Marele Post. Trebuie s lum n cltoria noastr, de sapte sptmni, nti si nti rugciunea si postul. Apoi osteneala, apoi citirea sfintelor crti, paza mintii, privegherea mintii; grij mare de minte, c tot pcatul de la minte ncepe, si trezvia atentiei ne trebuie n toat clipa. De aceea, bun este si postul si rugciunea si mintea veghetoare, dar mai mult dect toate este dragostea. Asa ne-a artat Apostolul Pavel, c mai mare dect toate rmne dragostea. Mil, ct vom putea de fiecare, pentru c mila este fiica dragostei. Cu mil s lucrm ct vom putea, ca s cstigm si noi mil n ziua Judectii si n vremea mortii. S ne ajute Preasfntul Dumnezeu si Maica Domnului si mie pctosului si sfintiei voastre ca s terminm cltoria cu bine si s ne ntlnim la rai. V doresc toat bucuria duhovniceasc n acest sfnt si mare post si s ajungeti cu bucurii duhovnicesti si n lumina nvierii lui
234

Iisus Hristos, s v bucurati de ziua nvierii Lui. V doresc bucurie, sntate, mntuire si s nu ne uitati n sfintele rugciuni. Amin. PRINTELE ARSENIE CTRE OBSTEA MNSTIRII SIHSTRIA (1986) Blagosloviti, Preacuvioase Printe Cleopa, Preacuvioase Printe Paisie, Preacuvioase Printe Ioil si Valerian, cuviosi printi Ambrozie, Varsanufie, Macarie, precum si toti printii mnstirii. Cu fric de Dumnezeu si cu sincere si smerite gnduri v cer blagoslovenie din inim si rugciuni la toti. Nu m-am nstrinat sufleteste absolut cu nimic de preacuviosiile voastre si de locul acela scump si sfnt, Sihstria. Sunt zi de zi cu inima la sfintiile voastre si aceasta este o mare mngiere pentru mine. Bunul Dumnezeu, se vede, a rnduit ca eu s port pe alte meleaguri crucea si numele sfintei Sihstrii. Stie Bunul
235

Dumnezeu c, cu toat neputinta mea, nu am fcut dect cinste sfintei noastre Sihstrii si, de asemenea, numelui preacuviosiilor voastre, Printe Cleopa, precum si la toti, chiar la toti printii si vietuitorii acestei iubite mnstiri. Am fost pe unde am fost, si singur am fost mereu. Nu m-am desprtit de ndejdea si puterea harului divin, si cu mare fric v spun c nici de bucuria ce vreau s-o am, avnd pe Preasfnta, Preascumpa, Preaputernica mijlocitoare, Maica Domnului, la care nu va ndjdui nimeni n zadar. Aici am intrat n al unsprezecelea an de cnd sunt aici. Valuri, valuri de credinciosi vin la Techirghiol. Sunt obligat s-i primesc, s-i nteleg si la toti s le dau cte ceva si s plece cu ndejde. Sunteti, Preacuvioase Printe Cleopa si cu toti printii, bucuria mea. V port cu drag si v consider mereu puternici. S nu m lsati din rugciuni, precum si nevrednicia mea pe preacuviosiile voastre.

236

Blagosloviti si m iertati pe mine, Arsenie protosinghelul. PRINTELE PAISIE DESPRE PRINTELE CLEOPA V duceti la Printele Cleopa de vale? Apoi el, cu darul lui Dumnezeu care l are, v satur de vorb. A fost si el bolnav, l-a mai durut un picior, acum s-a mai ndreptat. El nu nceteaz cu programul lui. Lucreaz. Numai crti de ale lui face. Si cu cuvntul si cu scrisul. Printele Cleopa a mai fost pe la noi. Vine o dat sau de dou ori pe an. Cam asa vine la noi. Dar poate de acum va veni mai des. A avut n plan s plece prin America, unde a mai vrut el s plece, dar a renuntat. Este bolnav. Nu se poate desprti de mormintele fratilor lui, a maicii lui, c-i la Agapia Veche. Totdeauna n predicile lui aminteste si de fratii lui, c a avut frati attia si, n sfrsit... Printele Cleopa, el i singur n tara noastr cu darul care i l-a dat Dumnezeu lui. n
237

sfrsit... Spuneti-i s se roage, s m pomeneasc la rugciune, c eu sunt de azi pe mine. Doamne ajut! PRINTELE CLEOPA DESPRE PRINTELE PAISIE (1988) n anul 1929 am venit eu la mnstire. L-am cunoscut pe Printele Paisie de cnd era fratele Petru. Era vizitiu la caii staretului Vladimir Bodescu. Venise de pe front de la Budapesta, a fost n primul rzboi mondial. Mi-aduc aminte, sracul. Ct de obosit este, cnd vede c vin oamenii, tot de mil zice: "Hai s-i primesc!" Dunzi era acolo si era si Neonil. El, sracul, cu piciorul stng umflat, nu mncase toat ziua, nici nu dormise. Si iaca vin niste oameni din Bucovina: "Srut mna, domnu' printe! c asa vorbesc ei. Am venit...". "De unde sunteti voi?". "De la Marginea...". Dar el trebuia s mnnce ceva n ziua aceea, c nu mncase nimic.
238

Era obosit. Dar Neonil zice: "Oameni buni, vreti s-l omorti numaidect? Uite, este btrn! N-a mncat! Nu-l lsati nici s doarm, nici s se roage, nici nimic! l doare piciorul! Uite piciorul cellalt este umflat si l doare". Dar Printele Paisie i zice: "Mi, Neonile, mi, las-i sracii, mi! M dor picioarele, dar nu m doare limba, mi. D-le drumul s vin". Si i-a primit si pe aceia. Acum Printele Paisie este cel mai btrn. A psit pe 88 de ani la 20 iunie. n 1897 e nscut. Printii lui se chemau Ioan si Ecaterina. Tatl lui a fost pdurar multi ani, dintr-un sat Stroiesti, din comuna noastr, de acolo. Si el a stat la Cozancea 28 de ani. A fost staret acolo si eclesiarh mare. Apoi l-am adus eu aici la Sihstria, cnd eram staret n anul 1948. L-am cerut la mitropolie, i-am fcut mutatie, lui si printelui Chiril. Si de atunci este aici. El a intrat n mnstire n 1921. Fratii mei, Gherasim si Vasile, au fost ucenici la dnsul prin 1925-1927. El ct a putut a mrturisit, ct nu, a citit.
239

Cnd nu, le-a zis un cuvnt de folos. N-a respins pe nimeni, ct a putut el. El asa se stinge, n mijlocul poporului, dar mult lume are s plng dup el. A fost tare rbdtor si tare bun. A fost un om care i-a mngiat pe toti. Sub epitrahilul lui si-au aflat mngiere si liniste mii si mii de suflete n viata lui. Mila Preasfintei Treimi si Acopermntul Maicii Domnului s fie cu noi si n veacul de acum si n cel viitor. Amin. PRINTELE DIMITRIE BEJAN CTRE OBSTEA MNSTIRII SIHSTRIA Printe Cleopa si Printe Ioanichie, V srut mna la amndoi. Minile drepte. Mi-ati fost totdeauna foarte dragi si foarte apropiati, pentru c stiti ce vreti de la Dumnezeu. S m ierte Printele Cleopa! Asa a fost n constiinta mea, de cnd l-am vzut si pn astzi, cnd fac aceast declaratie, c este cel mai curat clugr la ora actual din Ortodoxia romneasc.

240

Poate pe la Sfntul Munte s se gseasc oameni superiori clugrilor nostri. Iar Printele Ioanichie, el nc l caut pe Dumnezeu. Este supraocupat cu crti. Scrie! Are darul de a scrie si de a rspndi cuvntul lui Dumnezeu! Mai ales n partea practic a crestinismului nostru. S-l ajute Dumnezeu s-si fac ucenici! Dac Printele Cleopa si Printele Ioanichie nu las ucenici n urma lor, pustia se instaleaz la Sihstria! Si-i pcat! Atta duh: Paisie, Cleopa, Ioanichie si a mai fost staretul lor, printele Ioanichie Moroi Acolo a fost un duh bun nc de la nfiintarea acestui schit care a devenit mnstire acum. As fi vrut s mor acolo, dar cred c Dumnezeu a hotrt s mor aici. Nu-s suprat. Noi rmnem cu trup, Printele Cleopa si Printele Ioanichie C trupul se d firii de Dumnezeu zidite. Pn cnd? Poate ntr-o mie de ani, poate n mai putin. Ne prefacem! Rsar flori din noi; rsar copaci, urzici si spini! Dac sufletul nostru este bun la Dumnezeu, rsare la cptiul nostru un prun sau un
241

mr sau un pom roditor! Dac nu, urzici si spini! Peste o mie de ani nimeni nu va sti de Cleopa si de Ioanichie. Veti fi n rai! S v uitati de acolo, fr binoclu, la clugrii de la Sihstria! Viitorii clugri! S veniti si, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-i ndrumati! Este singura noastr obste clugreasc care a gsit drumul direct la mntuire! Poate. Poate s fie si clugrii de la Frsinei! Poate acolo s fie si mai sporiti, pentru c nu ptrund femei n mnstire. Printe Cleopa si Printe Ioanichie, s faceti clugri, dar mai trziu, pe la 30 de ani. S treac nti prin foc. l iei de pe bncile scolii si-l faci preot la 18 ani? Sunt preoti chiar aici; sunt foarte tineri, care nu stiu si nici nu au auzit de canoane. Trebuie crescuti ani de zile la umbra unui duhovnic; si nc un duhovnic ales, care s fie bun, perfect si cu cunostinte depline. Unii sunt copii! Sunt tineri. Nu stiu c au intrat cu un picior n Rai! Nu stiu. Nici nu stiu ce-i acela Rai! Nu! N-au cum s stie. S li se spun! Nu-i obligatoriu s fie mult lume n mnstire. Iar mnstirile s
242

rmn, ca ntotdeauna, locul n care mergem noi ceilalti s ne mprtsim! V srut mna, Printe Cleopa si Printe Ioanichie! Si, cnd o s mor, o s m duc la Dumnezeu si o s spun c faceti treab bun, si v astept n Rai! Dac suferintele noastre pe pmnt vor trage 51% n cumpna lui Dumnezeu, si pcatele noastre vor fi numai 49%, atunci intrm n Rai! Adic Bunul Dumnezeu apas pe cumpna aceea a faptelor bune si rele, apas cu un deget si zice: "Hai s fie! Intr n buntatea Mea!" Asta o spun pentru mata, Printe Cleopa si Printe Ioanichie, care mi sunteti si dragi si superiori ca formatie si ca duh. Nu putem intra la Dumnezeu dect cu dragoste! Asa se spune n Sfnta Carte. Cu buntate, zic eu! Numai cu asta. Trebuie s fii bun nu numai cu cel care ti d mncare si hain. S fii bun cu cel necjit Eu v srut mna si v multumesc si v zic: S triti nc pe pmnt pentru c sunteti necesari. Amin.

243

RSPUNSUL PRINTILOR DIN MNSTIREA SIHSTRIA CTRE PRINTELE DIMITRIE Iubite Printe Dumitru, v multumim n numele lui Iisus Hristos, Mntuitorul lumii, pentru cuvntul duhovnicesc ce ni l-ati trimis acum, la nceput de an nou. nceputul unui nou an de viat nsemneaz, pentru noi toti, si nceputul unei vieti noi n Hristos. Rugati-v pentru noi, iubite Printe Dumitru, s ne dea Dumnezeu, n restul vietii, mai mult rvn pentru rugciune, pentru Biseric si lacrimi de pocint, ca s ne putem mntui. Rugati-v pentru noi s fim umbriti de harul Sfntului Duh, n aceast viat trectoare, ca s putem mngia si noi pe cei care vin pentru sfat si rugciune, cu mngierea pe care o primim de la Dumnezeu. Rugati-v pentru tara noastr, Romnia, s fie ocrotit, prin mna lui Dumnezeu, de toate primejdiile si ispitele ce ne

244

mpresoar din toate prtile! Rugati-v lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru preoti si ierarhi, pentru credinciosi si mnstiri, ca s putem face voia Lui si s dobndim mntuirea sufletelor noastre, care sunt mai scumpe dect toat lumea. Rugati-v pentru Biserica Ortodox s ias biruitoare din lupta aceasta cumplit cu satana, cu sectele, cu ateismul si s putem creste fii duhovnicesti vrednici pentru Biserica lui Hristos. V stiu de attia ani. V-am fost cu nevrednicie un timp duhovnic si v pretuim mult pentru brbtia, statornicia si credinta cu care va ntrit Dumnezeu, ca s iesiti biruitor din attea necazuri, bti si nchisori, cte ati suferit pentru Hristos. C zice Domnul: Cel ce va rbda pn n sfrsit, acela se va mntui. Sfintia Voastr ati mplinit cu prisosint acest cuvnt al lui Hristos. De aceea puteti zice, ca si Sfntul Ioan Gur de Aur: Slav lui Dumnezeu pentru toate! Mine si eu si sfintia voastr si toti oamenii vom pleca din trup si vom sta la judecat
245

naintea Dreptului Judector, Iisus Hristos. S ne rugm unii pentru altii ca s dobndim mpreun mila lui Dumnezeu si n aceast viat si n cea viitoare. Si dac nu ne vom mai vedea aici n trup, pentru c amndoi suntem bolnavi si btrni, ndjduim s ne nvrednicim a fi n rai, ca mpreun cu toti sfintii si dreptii s-L slvim pe Tatl, pe Fiul si pe Duhul Sfnt. Amin. Iertati-m, iubite printe Dumitre, pe mine pctosul. Arhimandrit Cleopa Ilie

CUVNT LA NASTEREA DOMNULUI Fiindc ne aflm n vremea de prznuire a Nasterii lui Iisus Hristos, Mntuitorul si Dumnezeul nostru, m-am gndit s spun cteva cuvinte n legtur cu acest prealuminat si dumnezeiesc praznic al mntuirii ntregii lumi. Ati vzut c atunci cnd vine primvara 246

fiecare din noi am apucat attea primveri cti ani avem -, mai nti ncepe s se nclzeasc vremea, soarele ncepe s ard mai cu putere, s strbat cu razele sale pn la noi. Apoi ncepe a ncolti iarba, pmntul se umple de iarb verde si de flori; neamul psrilor ncepe s cnte frumos n codri, n dumbrvi, n cmpii si pe dealuri. Dobitoacele ies la psune, pstorii cnt din fluiere de bucuria primverii, soarele strbate cu putere printre vii si livezi, codrii nfrunzesc si toat podoaba pmntului se schimb spre nnoire si se face un fel de rai pe pmnt. Si fiecare are o multumire sufleteasc ajungnd s vad aceast mpodobire si nnoire a stihiilor vremii, si de bucurie si multumire d slav lui Dumnezeu. Asa s-a ntmplat si cnd a ajuns la noi plinirea vremii, primvara cea duhovniceasc a nasterii Domnului, Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Ea pe toate le-a bucurat, cum a zis Arhanghelul Gavriil ctre pstori: Iat, v
247

bineves-tesc vou bucurie mare (Luca 2,10). S-au bucurat cerul si pmntul de aceast primvar si nnoire a neamului omenesc. Dar oare de cnd a venit la noi aceast primvar? nc de cnd a zis Dumnezeu ctre sarpe despre Eva: Aceasta ti va zdrobi capul (Facere 3, 15). Era o proorocie a lui Dumnezeu Tatl, c prin femeie a czut neamul omenesc, si tot prin femeie, la plinirea vremii, se va zdrobi capul sarpelui, adic al satanei. Dar de ce se cheam Hristos smnta femeii? Apostolii spun c Hristos din smnta femeii S-a nscut. Pentru ce? Pentru c El nu este smnt de brbat dup trup. Cci zice dumnezeiescul Maxim Mrturisitorul n "Cuvnt teologic" la ntruparea lui Dumnezeu sau n capetele cunostintei: "Sufletul Mntuitorului n persoana ipostasului s-a luat de la Duhul Sfnt, iar trupul din sngele Preasfintei si Preacuratei Fecioare Maria" (Filocalia 2, p.
248

215, ntr. 15, Sibiu, 1947, trad. de Pr. dr. D. Stniloae). Cam cu o mie cinci sute de ani nainte de venirea Domnului n trup, tria n Mesopotamia, n tara cea dintre dou ruri, Tigru si Eufrat, care se mai chema pe atunci "Poarta lui Dumnezeu", un mare vrjitor pe care-l chema Valaam. El era dintr-o regiune numit Petor (Numerii 22, 5). Tot n vremea aceea, poporul lui Israel era n nemernicia lui cea de patruzeci de ani, n pustie, si ajunsese n pmntul amoreilor. Dup ce l-a btut pe Sihon, mpratul amoreilor, trecuse n pmntul Vasanului. Acolo l-a btut pe Og, mpratul lor, si mare groaz a bgat n popoarele de dincolo de Iordan si din pmntul lui Moab, care era dincoace de Iordan, desi poporul nc nu trecuse Iordanul. mprtia lui Moab, care era lng poalele Muntelui Carmel si lng Ierihon, avea pe atunci un mprat cu numele Balac.
249

Si acesta, cnd a vzut c poporul lui Israel - cruia i ajuta Dumnezeu n vremea aceea, c era singurul popor ce se nchina adevratului Dumne-zeu - ia tar dup tar si popor dup popor, si a ajuns lng hotarele lui, a fost cuprins de mare spaim si grij. De aceea mpratul Balac a strns boierii curtii sale din Madiam si a zis: Poporul acesta mnnc acum totul mprejurul nostru, cum mnnc boul iarba cmpului (Numerii 22, 4). Deci, sftuindu-se ei si socotind c nu vor putea tine piept unui popor care se arat asa de puternic, au hotrt c nu este altceva mai bun de fcut dect s cheme n ajutor pe Valaam din Petor. C la popoarele pgne era mare credint n acest vrjitor pe vremea aceea. Atta credint aveau n acel mare vrjitor, nct l socoteau ca pe un dumnezeu. Si a trimis Balac mpratul o delegatie peste Eufrat n Mesopotamia, cu mari
250

daruri si cu mare cinste la Valaam din Petor, s vin s-i ajute cu farmecele sale, mai bine zis cu puterea drceasc, s bat pe poporul lui Israel, c dac nu, tara lor va fi pierdut. Si l-a dus pe vrful muntelui Peor si acolo ia fcut jertfelnice. Dar Valaam, dup ce i-a vorbit Dumnezeu prin gura asinei, n loc s blesteme poporul lui Israel a nceput s prooroceasc cele despre nasterea lui Iisus, zicnd: Ct sunt de frumoase slasurile tale, Iacove, corturile tale, Israele!... o stea rsare din Iacov; un toiag se ridic din Israel si va lovi pe cpeteniile Moabului si pe toti fiii lui Set i va zdrobi. Din Iacov se va scula Cel ce va stpni cu putere... (Numerii 24, 5, 17-19). Si astfel Valaam a proorocit de trei ori bine pentru Israel, despre steaua care trebuia s se arate n vremea nasterii Mntuitorului, si c Acesta va da lovitura de moarte lumii pgne si idolatre si va mprti peste toate popoarele lumii, pn
251

n veac. Apoi, sculndu-se, s-a napoiat n tara sa. Acestea a proorocit pentru c Duhul lui Dumnezeu a umbrit pe Valaam vrjitorul. Bgati de seam c acestea s-au ntmplat cu 1500 de ani nainte de venirea Mntuitorului, pe vremea lui Moise, cnd tria Balac, mpratul Moa-bului. De atunci traditia aceasta era n tot pmntul Persiei si n pmntul unde se afl astzi Irakul si Iranul. Si asa, din traditie n traditie, a ajuns proorocia aceasta, pe care o istoriseste dumnezeiasca Scriptur, pn n vremea nasterii lui Iisus Hristos. Si s-a artat steaua n Egipt, n Persia si n alte prti cu doi ani mai nainte. Cnd au vzut magii o stea att de mare, care nu-si mai fcea drumul ca si celelalte, de la rsrit la apus, ci venea de la miazzi la miaznoapte -, stiind si proorocia lui
252

Valaam -, au putut cunoaste despre steaua care va rsri din Iacov, din Israel, din protoprintele neamului evreiesc, mpratul care va zdrobi toate mprtiile lumii si va mprti n veac n mprtia cea duhovniceasc si fr de sfrsit (conf. Luca 1, 33). Dar cine erau magii care au pornit s se nchine Mntuitorului? S nu credeti c erau vrjitori ca Valaam din Petor. Nu. n Persia, magi se numeau cei mai mari filozofi si astronomi, ghicitori n stele sau astrologi. Ei aveau crti vechi rmase de la Valaam si de la alti naintasi si stiau, din traditia de un mileniu si jumtate, c se va arta o stea neobisnuit, o stea fcndu-si drumul altfel, nu asa cum i-a zis Ziditorul de la nceput, si atunci Se va naste un mprat care va mprti toat lumea. Si pndeau, c erau astronomi, s vad cnd va aprea steaua care s-si fac drumul ei, nu asa ca toate celelalte. Oare nu te-ai speria s vezi acum o stea c
253

vine de la miazzi spre miaznoapte? Acum ai zice c e satelit, c seamn cu stelele, dar atunci nu erau sateliti. Deci se stia c acesta este un semn minunat nemaintlnit. "Oare ce-i cu steaua aceasta? O fi steaua despre care a spus Valaam din Petor!" Si de ce a aprut steaua cu doi ani mai nainte de nastere? A fost o rnduial dumnezeiasc s se arate cu doi ani mai nainte, ca s aib ei cnd se pregti pentru o cltorie lung, din Persia pn n Ierusalim, cci trebuiau s mearg peste 1000 de km, si pe atunci nu era att de usor ca acum. Si cei trei mari filosofi si magi au pornit cu cmilele ncrcate cu hran si cu daruri, s-L gseas-c pe mpratul lumii. Patru au pornit, dar numai trei au ajuns. Unul din ei cu numele Artavan, fiind mpiedicat de diavo-lul, n-a putut s vin s se nchine Mntuitorului n Betleem, ci a
254

ajuns mai trziu, cnd Hristos era rstignit pe Cruce. Iubiti credinciosi, Dar cum s-a svrsit aceast tain duhovni-ceasc? Nou ne istoriseste Evanghelistul Matei asa: Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: c logodit fiind Maria, mama Lui, cu Iosif, mai nainte de a fi ei mpreun, s-a aflat avnd n pntece de la Duhul Sfnt (Matei 1, 18). Dar de ce a trebuit s se logodeasc cu brbat cea Preasfnt si Preacurat Fecioar, dac a nscut de la Duhul Sfnt si a fost cmara plin de toate darurile Sfntului Duh? Dup cum arat dumnezeiestii Printi, Maica Domnului a fost logodit pentru dou pricini. Prima, pentru c trebuia s fie mintit satana. Cu 700 de ani nainte de venirea Domnului, Proorocul Isaia, evanghelistul Vechiului Testament, a spus la
255

capitolul 7, versetul 14: Iat, fecioara n pntece va lua si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel, ce se tlcuieste, cu noi este Dumnezeu. Satana a nteles, prin gura acestui prooroc, c o fecioar va zmisli n chip negrit la plinirea vremii, prin lucrarea lui Dumnezeu, si din ceasul acela a nceput s pndeasc pe toate fecioarele cte erau pe fata pmntului, s afle care din ele va naste fr brbat, ca s pun piedici planului mntuirii neamului omenesc. Cci, dac o afla poporul avnd n pntece nefiind logodit, o ucidea cu pietre, dup legea lui Moise. Dar satana s-a nselat, c nu poate el niciodat s mpiedice lucrarea lui Dumnezeu si s ntrzie taina mntuirii. C zice dreptul Iov: El (Dumnezeu) destram planurile celor vicleni... El prinde pe ntelepti n istetimea lor si sfatul celor nseltori ies prost (Iov 5, 12-13).

256

De aceea Dumnezeu Si-a artat ntelepciunea si prudenta, cnd a dat logodnic Fecioarei, ca s cread toat lumea si nsusi satana c este femeie ca toate femeile, si el (satana) s nu bnuiasc c ea este fecioara cea din veci asteptat si aleas s nasc pe Mesia. Iar a doua pricin a fost si mai tainic. Sfntul Grigorie Teologul si Marele Vasile spun c s-a dat logodnic fecioarei, ca nu cumva satana, cunoscnd de la nceput taina mntuirii, s nu intre n lupt cu Hristos. (Marele Vasile, Tlcuire la psalmul 44 si Sfntul Grigorie Teologul, Cuvnt la Nasterea Dom-nului). Cci Hristos trebuia s ptimeasc, s fie batjocorit, ocrt, schingiuit, rstignit si la urm s fie omort, si satana stia c noi prin rnile Lui ne vom vindeca. Toate acestea erau prezise de Isaia, care a zis: Dar El a luat asupr-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a mpovrat... si prin rnile Lui noi toti ne-am vindecat (53,
257

4-5). Iat ce trebuia s ptimeasc El, conductorul lumii, de la om! Si dac ar fi stiut satana c aceast fecioar are s nasc pe Hristos, nu avea oare s fug departe de El? Ar fi luat lui Hristos orice prilej de a fi ocrt si batjocorit si omort, ca s nu se plineasc n felul acesta mntuirea lumii, care trebuia s vin prin Cruce. Atunci satana n-avea s mai ntrte pe evrei, pe farisei, pe crturari. N-avea s-l mai fac vnztor pe Iuda; nu apela la Pilat, nici la Irod, s-L prigo-neasc. Dar de ce? Ca nu cumva s biruie Hristos si s ne mntuim noi! Dar asa, necunoscnd taina, a nceput s-L prigoneasc chiar dup botez, socotind c-i un drept sau un prooroc. C auzi ce-I spune satana n muntele Caranta-niei, cci nu stia sigur cine este: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele
258

acestea s se fac pini (Matei 4, 1). Iar altdat, cnd duhul necurat a strigat din ndrcitul din tinutul gherghesenilor: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preanalt? (Luca 8, 28). A spus acestea pentru c diavolul stia scriptura care zice: Eu am zis: Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preanalt (Psalm 81, 6). Deci satana l socotea pe Mntuitorul ca pe un fiu al lui Dumnezeu dup dar, asemeni proorocilor si dreptilor ctre care a fost cuvntul lui Dumnezeu (Ioan 10, 35), nestiind c este Fiul lui Dumnezeu dup fiint, Cel care va prda iadul si va omor moartea. Dar cu cti oameni nu se luptase el de attea mii de ani! Cu cti patriarhi, cu cti drepti, cu cti fctori de minuni, care au nviat si mortii? El stia c trebuia s vin proorocul prezis de Moise, dar nu stia c va veni n persoana lui Hristos. Iat, deci, cele dou pricini pentru care a pus Dumnezeu logodnic lng Preacurata Fecioar Maria.
259

Iubiti credinciosi, Dar s mergem cu Evanghelia mai departe. Si Iosif, cnd a vzut c Maica Domnului are n pn-tece, s-a ntristat. El stia c a luat pe aceast fecioar din mna proorocului Zaharia, s-i pzeasc fecioria nestricat si s-o pzeasc cu totul n nvttura Sfintelor Scripturi. Si cnd a vzut-o grea, a nceput a se spimnta, a se mhni cu gndul, cum cnt Biserica: "Spimntatu-s-a Iosif..." si "Nu te mhni, Iosife...". S-a mhnit Iosif, gndind cum se poate ca o fecioar de 15 ani, curat si preasfnt, pe care a luat-o din Sfnta Sfintelor, pe care a hrnit-o Arhan-ghelul Gavriil 12 ani, ncredintat lui ca unui om btrn si vduv, cum se poate deci ca aceast cmar a tainelor, aceast floare a raiului si a cerului, s fie acum grea? Cine a nselat-o pe Maria? Cine a gresit cu dnsa? Cum de s-a ncumetat cineva s se apropie de un
260

vas al Duhului Sfnt? Acestea erau ntrebrile pe care bietul si dreptul Iosif si le punea, mhnindu-se dup dreptate. Avea dreptul s se mhneasc, fiindc toat grija de a o pzi era asupra sa. "M tem - gndea el - c de voi spune lui Zaharia aceasta, o s m mustre, c de ce n-am pzit-o; iar dac va afla poporul, pe dnsa o va ucide cu pietre. Da - si zicea el -, mai bine am s-o las n tain si m duc". Si cugetnd el acestea, iat ngerul Domnului i s-a artat n vis, grind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, c ceea ce s-a zmislit ntrnsa este de la Duhul Sfnt. Iar Iosif a primit aceste cuvinte ca si cum nsusi Dumnezeu i-ar fi spus: "Nu te teme c a nselat-o cineva! Nu te teme c de comoara aceasta a Duhului Sfnt s-a atins cineva s ti-o fure! Nu. Este preasfnt, preacurat! Pentru dnsa am fcut cerul si pmntul si am zidit toat fptura! Ia-o, si nu te teme!"

261

Si asa, ntrit de nger, Iosif a luat-o! Si zice mai ncolo Scriptura: Si n-a cunoscut-o pe ea pn cnd a nscut pe Fiul Su cel UnulNscut, Cruia I-a pus numele Iisus (Matei 1, 25). De la acest cuvnt pn cnd, pornesc neoprotestantii de tot felul si nu voiesc s-o laude si s-o cinsteasc pe Maica Domnului. Ci zic: Auzi ce spune Scriptura: Si n-a cunoscut-o pe ea pn cnd..., ca si cum ar da a ntelege c dup aceea, dup ce a nscut pe Cel Unul-Nscut, s-o fi cunoscut Iosif! Dar nebuni sunt si slabi la minte toti cei care cuget asemenea cu dnsii. S cerceteze Scriptura mai nti si s vad ce nseamn cuvntul pn cnd. Si atunci s vad adevrul, care strluceste mai mult dect soarele n Evanghelie si n toate dumneze-iestile Scripturi. Cuvntul "pn cnd" nseamn vesnicie, se spune n Dogmatica Sfntului Ioan Damaschin. Si citind n scrierile dumnezeiestilor Printi, vedem tlcuit c,
262

atunci cnd auzim zicndu-se n psalmul 109: Sezi de-a dreapta Mea, pn ce voi pune pe vrjmasii Ti asternut picioarelor Tale, s nu ntelegi c de la judecat nainte, de cnd va zdrobi Hristos toat vrjmsia si pe diavolul si pe cei potrivnici, nu va mai sedea de-a dreapta Tatlui, spre a mprti cu El peste toate veacurile, deoarece stim bine si este scris, c mprtia Lui nu va avea sfrsit (Luca 1, 33). Sau cnd auzim de sotia lui David, Micol, fata lui Saul cea mai mic, se zice c n-a avut copii pn n ziua mortii ei (II Regi 6, 23). nseamn c a nscut dup ce a murit? Ct nebunie ar fi s crezi c a nscut dup ce a ngropat-o?! Deci a artat vesnicia, c niciodat nu a mai nscut. Sau despre corbul lui Noe, ce zice? Si nu sa mai ntors corbul n corabia lui Noe pn ce a secat apa de pe pmnt (Facerea 8, 7). Dar s-a ntors vreodat, sau o s se mai ntoarc? Nu! Porumbelul s-a ntors a doua
263

oar, dar corbul nu s-a mai ntors! Deci cuvntul pn cnd nseamn vesnicie! Asa si despre Maica Domnului. Cnd auzi c n-a cunoscut-o pe ea pn cnd nseamn c n vecii vecilor n-a cunoscut brbat si n-a cunoscut-o nimeni. Ce spune dumnezeiasca Evanghelie mai depar-te? Si a luat pe Maria, logodnica sa, c a venit porunc de la cezarul August, cnd domnea n Siria Quirinius, s mearg fiecare s se nscrie. Unde? n cetatea sa. Si a venit Iosif cu Maria n cetatea Betleem. De ce au venit n Betleem? Betleemul era cetatea lui David, cci ati auzit mai sus ce i-a spus ngerul lui Iosif, logodnicul Fecioarei: Iosife, fiul lui David... Si fiindc si Iosif si Maica Domnului se trgeau din neamul si din casa lui David, dup dreptate au venit n Betleem s se nscrie, cu toate c acum locuiau n alt parte.

264

Betleemul, numit n vechime si Efrata, se mai chema si cetatea lui David, cci ntrnsa s-a nscut si s-a uns ca mprat marele strmos al Mntui-torului, dup trup. Dar s-a mai numit si "Casa Pinii", de ctre fericitul patriarh Iacov, care, pscndu-si turmele oilor sale pe acele locuri, mai nainte a vzut si a proorocit c acolo avea s se pogoare si s Se nasc Pinea cea vie care S-a pogort din cer, Domnul nostru Iisus Hristos. Dar unde se afl Betleemul? n Palestina. Este o cetate mic, la jumtatea cii ntre Ierusalim si Hebron, unde s-a nscut Sfntul Ioan Boteztorul si unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei ngeri, mai bine-zis cu Sfnta Treime. Acolo era Betleemul! Dar de ce S-a nscut Mntuitorul n Betleem? Era vreo proorocie c Betleemul va fi locul de nastere al lui Iisus Hristos? Era. Proorocul Miheia a spus mai nainte cu vreo 4-500 de ani de venirea lui Hristos n
265

lume: Si tu, Betleeme, pmntul lui Iuda, nicidecum nu esti mai mic ntre voievodatele lui Iuda, cci din tine va iesi Povtuitorul, Care va paste pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1; Matei 2, 6). Aceast proorocie au cunoscut-o si arhiereii si crturarii, cci atunci cnd i-a ntrebat Irod: "Unde va s se nasc Hristosul", ei au rspuns: "n Betlee-mul Iudeii". Si i-au spus proorocia aceasta. Deci, cnd a venit Iosif n Betleemul Iudeii cu Maica Domnului, mplinindu-se nou luni, tocmai atunci a sosit vremea de nastere. Si atunci, aflndu-se n Betleem, cutau un loc unde s poat naste. Iubiti frati, poate si dumneavoastr si noi am stat n una din nopti afar, cnd cerul era nstelat si stelele asa de frumoase si de strlucitoare, ca n timpul de iarn de acum. Ce ati face dac ati vedea deodat c stelele si cerul tot vin si vin si vin spre pmnt si se apropie? Si din ce se apropie
266

mai tare, mai tare lumineaz; si de atta orbire si de fric, negresit, mai c v-ar iesi sufletul! Ce s-ar ntmpla? Ct spaim ar fi! Sau dac am vedea deodat n timpul zilei c soarele ncepe s vin ctre noi si tot vine si orbeste lumea si arde lumea cu razele sale si miliarde de raze strpung vzduhul, arznd toate si luminnd toate! Ct fric ar fi atunci si ct cutremur s vezi stelele si soarele venind spre pmnt. Ei, dar nimic n-ar fi aceasta fat de ce s-a ntmplat la nasterea lui Hristos. C nu cerul, nu soarele s-a cobort atunci la noi, ci Ziditorul cerului si al pmntului. Cel ce a zidit soarele si a pus lumina, razele si cldura n el, si a pus lumintori pe tria cerului. Acela a venit! Ct spaim, ct cutremur n-ar trebui s ne cuprind pe noi gndind c Cel Care a fcut toate din nimic, a venit pn la firea noastr. Si n-a voit s vin s se nasc n
267

palatele cezarilor Romei sau la faraonii Egiptului, unde era numai aur, ci ntr-o iesle simpl, ntr-o pester. Era o pester cu iesle pentru vite, care avea cam 20-30 de picioare ltime, unde se adposteau vitele de cldura mare. Era pestera unde David nchidea oile cnd era pstor. Deci Mntuitorul a voit s Se nasc chiar n pestera unde David, strmosul Su dup trup, a trit. N-a ales palatele din Roma, nici pe cele din Persia, ci pestera lui David, ca s-si arate smerenia chiar de la nceput, de la nastere. Dar de ce S-a nscut ntr-o pester? Pentru c ea este simbolul ntunericului. El a venit s aduc lumin si n temnita iadului si n lumea care era n noapte, c zice marele Apostol Pavel: ntunericul veacului acestuia. Veacul de acum si mai ales cel pn la Hristos era o noapte lung, n care lumea era oarb, sttea n ntunericul slujirii de idoli si al pcatului.

268

Si S-a nscut Hristos noaptea, la miezul noptii si n pester, ca s arate c El a venit s aduc lumin, s risipeasc ntunericul. Unde? La pesterile de care a spus Isaia, cci zice: pesterile lor vorbeste de pesterile iadului - n veci cu ntuneric sunt fcute. Si a venit s risipeasc ntunericul din pesterile iadului si ntunericul pcatului de pe fata pmntului. Dar de ce S-a nscut Iisus Hristos la miezul noptii? A venit s lumineze pesterile ntunericului veacului aceluia, ntunecat de attea mii de ani, pentru c Hristos era lumina cea adevrat, care lumineaz pe tot omul care va s vie n lume. El de la nceput era lumina lumii si a venit s lumineze si s strluceasc n toate prtile cu razele soarelui dumnezeirii Sale. Dar stiti n care zi a sptmnii S-a nscut Hristos? Poate v ntreab cineva. Adu-ti aminte din Sfnta Scriptur ziua n care a fcut Dumnezeu lumina, cnd a zis: "S se
269

fac lumin" si a fost lumin! (Facerea 1, 3). Ziua nti a sptmnii, Duminica sau "Ziua soarelui"! Duminica S-a nscut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arat Sfintii Printi de la Soborul IV Ecumenic. Duminica a nviat din morti (Matei 28, 1). Duminica a turnat Hristos din Duhul Sfnt peste Sfintii Si ucenici si Apostoli. Duminica Sfintii Apostoli fceau Sfnta Liturghie. Tot Duminica s-a descoperit si Apocalipsa, c Sfntul Evanghelist Ioan zice: Am fost n duh n zi de Duminic (1, 10). Iat dar, cte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfintit Dumnezeu ziua Duminicii si cu nasterea Sa, pentru c n ziua aceasta, cum v-am spus, a fcut Dumnezeu lumina. Parc ne-ar fi spus Mntuitorul: "Eu nsumi am fcut lumina cea zidit atunci, si am venit s aduc lumina cea sfintit si duhovniceasc la toat lumea. Eu am adus lumin peste tot omul si voi lumina peste tot omul care vine n lume ca lumina
270

sfintit. Eu am fcut lumina atunci cnd am fcut soarele si lumina zilei, si Eu am venit acum cu lumin gndit, ca lumin duhovniceasc". Iat pentru care pricin Hristos S-a nscut Duminica si la miezul noptii. Iubiti credinciosi, Magii, cnd au ajuns n Iudeea, s-au dus la stpnitorul Irod si au ntrebat unde este mpratul care S-a nscut. Si ntelegnd Irod c n Iudeea si anume n Betleem se va naste Hristos, cu mare viclesug le-a spus magilor: Mergeti si cercetati cu deamnuntul despre Prunc si, dac l veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, s m nchin Lui (Matei 2, 8). N-avea el de gnd s-L cinsteasc, ci voia numai s afle unde este, ca s-L piard. Dar cum v-am mai spus, planul lui Dumnezeu nu-l poate opri nimeni. Nici dracii, nici ngerii, nici oamenii, nici popoarele, nimeni, nimeni. El nainteaz
271

vesnic cum este rnduit de Dumnezeu. S-au dus deci magii, dup cum stiti, si au aflat steaua deasupra pesterii din Betleem. Apoi s-au nchinat cu mare bucurie si cinste Domnului nostru Iisus Hristos, si I-au adus daruri: aur, smirn si tmie. Aur, ca unui mprat, tmie, ca unui Dumnezeu si smirn ca unui mort (muritor). Si lund nstiintare n vis s nu se mai ntoarc la Irod, au pornit napoi pe alt cale. Irod, vznd c a fost batjocorit, s-a umplut de mare furie si de mare tulburare. Si aducndu-si aminte de cele spuse de magi, c steaua s-a artat cu doi ani mai nainte, a trimis ostasi n Betleemul Iudeii si n jur, s taie toti pruncii de doi ani si mai jos, c numai asa va fi sigur de uciderea acelui mprat, Care este Hristos. Dar nainte de aceasta, ngerul Domnului se art lui Iosif n vis si-i spuse: Scoal-te, ia pruncul si pe mama Lui si fugi n Egipt si stai acolo pn ce-ti voi spune, fiindc Irod
272

are s caute Pruncul ca s-L omoare (Matei 2, 13). Ati vzut purtarea de grij a lui Dumnezeu pentru Fiul Su? Dar de ce i-a zis: "Fugi"? Oare S-a temut Hristos de Irod? De ce fuge Dumnezeu de om? Se teme oare de el? Doamne fereste! De cte ori nu a trecut Hristos prin mijlocul fariseilor cnd au vrut s-L prind? Aceasta a fcut-o spre a ne da nou pild, ca s fugim din calea primejdiei cnd vedem c vine asupra noastr; pentru c zice Sfntul Ioan Gur de Aur: "Dac vezi c vine primejdia, s n-ai cutezanta si mndria cugetului s stai n calea primejdiei. Dac stai, va lua Dumnezeu darul de la tine, fiindc te ncrezi n tine. Dac Dumnezeu vrea s ptimesti martiriul si s te ncununeze, te gseste dusmanul. Dar tu esti dator s te pzesti, s nu crezi c esti mai tare dect Petru si Pavel si s stai n calea primejdiei".

273

Dar cti din drepti n-au fugit si nu s-au ferit? De cte ori n-a fugit David de furia lui Saul, care l urmrea ca s-l piard? Sfntul Atanasie cel Mare a fugit de furia arienilor; Emilian al Cizicului, treizeci de ani a umblat fugar; Teofilact al Nicomidiei, douzeci si opt; Ilarion cel Nou a stat la o vduv btrn sapte ani ntr-o grdin, ntr-un bordei; Sfntul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, a stat doisprezece ani pe malul mrii la un pescar, fiindc l urmrea Leon, mpratul iconoclast; Sfntul Teodor Studitul dou-zeci de ani a fost fugar si de asemenea ucenicul su, Nicolae Mrturisitorul. Deci, vedem din vremea prigoanelor cum sau ferit crestinii si sfintii, ca s nu aib mndria s spun: "M duc la moarte!" Pentru c nu suntem pregtiti de moarte, si Dumnezeu, cnd vede c omul se reazem pe puterile lui, i ia darul. Este mai bine s zicem: "Doamne, sunt pctos, sunt neputincios si fricos, de aceea fug. Dac
274

vrei s m ntresti Tu, scoate-m; dac nu, fug!" Ce spune Proorocul Isaia n cntarea a patra? Mergi, poporul Meu, ncuie usa ta, ascunde-te putin, ctusi de putin, pn va trece mnia Domnului (Isaia 26, 20). Auzi! S ne ascundem putin, ctusi de putin, pn va trece mnia Domnului. Nu avem porunc s iesim n vileag, dar nici s ne lepdm de Hristos cnd suntem descoperiti. Si Sfntul Andrei al Cezareei, n tlcuirea Apocalipsei, pentru prigoana cea mare care va fi ctre sfrsitul lumii pentru toat Biserica de pe fata pmntului, zice: "n vremea aceea va ajuta Bisericii lui Hristos pustia cea gndit si cea simtit". Pustia cea gndit este atunci cnd omul va tine credinta n tain si se va ruga din inim lui Dumnezeu s se pregteasc pentru mucenicie si pentru moarte. Iar pustia cea simtit vor fi codrii, muntii,
275

dea-lurile, vile adnci, desisurile, care vor adposti pe robii lui Dumnezeu si i vor acoperi. Asa trebuie s facem. Negresit, n toat vremea si n tot locul, crestinul trebuie s fie pild, s mrturiseasc prin toat viata sa c este cu adevrat lumina lumii si sarea pmntului, s aib mereu n minte cuvntul Apostolului: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mrturiseste spre mntuire (Romani 10, 10). Dar si aceasta s o nvtm din Evanghelia de azi: c este bine, si dup Sfintii Prooroci si dup Sfintii Apostoli, s te feresti din calea primejdiei cnd poti. Cnd nu, stm naintea Domnului si El va ntri pe cele neputincioase si va plini cele cu lips ale noastre. Iubiti credinciosi, Iat ce s-a ntmplat. Sculndu-se Iosif a luat Pruncul si pe mama Lui si au fugit n Egipt. Si au stat acolo, dup mrturia unor
276

sfinti si a unor mari istorici, sapte ani, c Irod a domnit 13 ani, cum arat marele istoric evreu Iosif Flaviu. Si S-a dus Mntuitorul n Egipt pentru dou pricini: prima ca s mplineasc proorocia lui Osea: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu (Osea 11, 1; Matei 2, 15), precum trebuia s plineasc la vreme si proorocia despre rstignire, hrnirea cu otet, trestia si toate celelalte. Dar si pentru alt pricin s-a fcut aceasta: n secolele II-IV dup Hristos au iesit niste erezii numite gnostice: montanistii, arienii si altele. Si o seam din ei au nlucit c Hristos S-a nscut nu dup fire, ci dup nlucire. Deci, dac nu S-ar fi ascuns Hristos, acesti eretici ar fi nlucit c El nu ar fi fost si om dup trup, ci numai Dumnezeu, care dup nlucire S-a ntrupat. Dar dac a fugit de sabia lui Irod, El a fugit ca om, ca s arate c poart si fire omeneasc si c sabia l-ar fi tiat. Deci a
277

fcut aceasta ca s se foloseasc Biserica mai trziu. A fugit deci ca s mplineasc proorocia care spune c din Egipt am chemat pe Fiul Meu si ca s arate c purta trup si S-a ferit cu firea Sa omeneasc de sabia lui Irod. Iar dup ce au stat ei sapte ani n Egipt, Iosif, primind porunc n vis, a luat Pruncul si pe mama Lui si a venit n prtile Galileii, n pmntul lui Israel (Matei 2, 21-22). Si ducndu-se n Galileea, s-au asezat n cetatea Nazaret. Dar de ce au venit tocmai la Nazaret? Ca s se mplineasc Scriptura, care zice: ...Nazarinean se va chema. Dar de la Sfintii Printi aflm c cuvntul nazarinean nu exist n toat Scriptura. Atunci de ce se zice: Si a venit si a locuit n orasul Nazaret, ca s se mplineasc ceea ce s-a spus prin prooroci, c Nazarinean se va chema (Matei 2, 23). Dar cte Scripturi nu existau mai nainte, de care stim prin traditie? Iudeii au fost
278

strmutati din locul lor si o multime de crti canonice de-ale lor s-au pierdut, cum a fost si Cartea ntelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, a lui Tobie si altele care au intrat n canonul crtilor Scripturii. Asa se ntelege proorocia aceasta de "Nazarinean". Se bnuieste c se afl n crtile lui Enoh, care a scris 19 crti, ce se aflau n corabia lui Noe cnd a venit potopul. Cci se stia si dup potop de proorocia lui Enoh, de care aminteste Sfntul Apostol Iuda n Epistola sa soborniceasc si n cea de a doua a Sfntului Apostol Petru. Deci cuvntul "Nazarinean" nu-l gsesti n toat Scriptura, dar s-a pstrat prin traditie, din proorociile lui Enoh. Asa spun dumnezeiestii Printi. Dar mai avem oare si altele din prorociile care s-au pstrat numai prin traditie si nu sunt scrise? Da, avem. Iat ce spune Epistola a doua a Sfntului Apostol Pavel ctre Timotei: Dup cum Iannes si Iambres s-au mpotrivit lui Moise, asa si acestia
279

stau mpotriva adevrului... si celelalte (3, 8). Ati vzut? Dar cutati la Numerii si la Levitic, s vedeti, gsiti pe Iannes si Iambres n Scriptur? Am avut o discutie cu adventistii de la Fundul Moldovei, care ziceau c ei cred numai ce este scris. "Dac voi credeti numai ce este scris, v rog s-mi artati unde se scrie de Iannes si Iambres n Scriptur?" Au zis: "Nu este scris". "Si de unde stie Pavel, care nu spune minciuni? Voi credeti n toate cele 14 epistole ale lui. De unde stie el c Iannes si Iambres s-au mpotrivit lui Moise?" Au rspuns: "Poate din traditie". "Nu "poate". Eu v aduc vou si altele din Scriptur, care arat c traditia este mai veche dect Scriptura. Si Scriptura nu este altceva dect o traditie veche ntreag, scris. V-am dat pilda cu Iannes si Iambres. Unde vedeti n Scriptur c asa i-a chemat? n ea
280

se spune numai c vrjitorii lui Faraon s-au mpotrivit lui Moise pn la a treia plag (Iesire 7, 11, 22; 8, 7), pn ce a dat Moise n tot pmntul musit, dar nu spune cum i chema pe vrjitorii care s-au mpotrivit lui. Asadar, fratii mei, din predica de azi, pe lng altele, s v rmn cu osebire n minte, nti, c suntem datori s ne ferim n vreme de primejdie, dup a noastr putere; iar al doilea, c unele proorocii despre Mntuitorul le-au adus Sfintii Evanghelisti din Sfnta Traditie, care este mai veche dect Sfnta Scriptur. Asa este aceasta care zice c Mntuitorul Se va chema "Nazarinean". Aceasta s-o stiti despre Nasterea Mntuitorului Iisus Hristos. Mai nainte de toate s dati slav milostivirii si bunttii celei negrite a Mntuitorului nostru Iisus Hristos si Preacuratei si Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit la Nasterea Lui, c ne-a nvrednicit pe toti s mai ajungem nc o dat Nasterea Domnului si
281

s prznuim nnoirea neamului omenesc prin taina venirii cea n trup a lui Dumnezeu Cuvntul. Cu aceasta nchei si rog pe Bunul Dumnezeu s ne ajute s nu uitm cele ce le-am spus si cele ce ati auzit. Amin!

CUVNT LA SOBORUL MAICII DOMNULUI (26 Decembrie 1978) Toate praznicele dumnezeiesti care se rnduiesc de Biseric n cursul anului sunt taine dumnezeiesti si fapte din viata Mntuitorului Iisus Hristos. Iar astzi, la nasterea Lui, prznuim o tain care este taina tainelor. O tain ascuns din veci si ngerilor si oamenilor. Cci nici ngerii nu stiau cum Dumnezeu, Care este mpratul slavei si al luminii celei neapro-piate si a toat zidirea, va svrsi o tain ca aceasta. Dar cnd a venit Mntuitorul n lume s Se jertfeasc pentru mntuirea lumii si s
282

ntemeieze Biserica, atunci si ei s-au nvtat. N-au stiut c se va face vierme, c asa se numeste omul de Duhul Sfnt: Eu sunt vierme si nu om. N-au stiut c Se va smeri, Se va face om, Se va pogor pn la noi! Acum au nvtat ngerii cum c cele dimpotriv pe cele dimpotriv le surp prin puterea lui Dumne-zeu, c prin blestem vine binecuvntare, cci spune Scriptura: Blestemat este tot cel spnzurat pe lemn. Se rstigneste Hristos pe Cruce pentru noi si aduce binecuvntare la toat lumea. Prin moarte aduce viat, iar prin smerenia Lui, nltarea noastr. Prin jertfa Lui, nnoirea noastr si prin ptimirea Lui, neptimirea noastr. Astfel, vedem c prin cele dimpotriv pe cele dimpotriv le vindec. Dar si altfel lucreaz Dumnezeu. Cu cele asemenea, pe cele asemenea le vindec. Cu rana Lui vindec rana noastr, cu moartea Lui vindec moartea noastr, cu
283

ascultarea Lui aduce ascultarea noastr, cu plecciunea Lui, ridicarea noastr, cu nestricciunea Lui pricinuieste nestricciunea noastr, cu smerenia Lui, smerenia noastr (Sfntul Grigore de Nyssa, Cuv. 8 la Cntarea Cntrilor). Deci, pe cele dimpotriv cu cele dimpotriv le vindec si cu cele asemenea pe cele asemenea le pricinuieste, fiindc prin ntruparea lui Dumnezeu toate cte erau potrivite firii omenesti s-au rsturnat, cum arat dumnezeiescul Ioan Gur de Aur, cci Hristos a rsturnat logica lumii celei czute. Omul putea s cugete c prin moarte, Hristos putea s aduc moartea, dar El a adus viata; c prin blestem va aduce blestem, dar El a adus binecu-vntare. Cci se zice c prin El se vor binecuvnta toate semintiile si limbile pmntului. Deci tot ce era logic si firesc pentru mintea omeneasc cea czut, s-a rsturnat prin taina iconomiei n trup.
284

Dar nici nceptoriile, nici ngerii n-au nteles n ce chip a lucrat Domnul nostru Iisus Hristos la mntuirea neamului omenesc, prin atta smerenie si pogorre. Spun Sfintii Printi c ngerilor li s-a prut c Mntuitorul, cnd era pe Cruce, Si-a iesit din firea Sa, c adic nu mai este Dumnezeu, ci ptimeste ca om. Si erau gata s cread c se stinge Acela despre care stiau c este Mntuitorul lumii, vzndu-l asa de smerit pe Cruce, asa de rnit, asa de batjocorit, si asa de nebgat n seam de toat lumea care era n jurul Lui. Dar s revenim la srbtoarea de astzi, cci am vzut n ce chip taina iconomiei n trup sau a Nasterii Domnului, n-a fost nteleas nici de ngeri si nici de oameni. Astzi este soborul Maicii Domnului. Care a fost pricina pentru care Biserica lui
285

Iisus Hristos, mireasa Mielului, a pus a doua zi de Crciun s se serbeze Soborul Maicii Domnului? ndat dup Nasterea Domnului avem Soborul Maicii Domnului, pentru c n ea se cinstesc mai ales persoanele legate de Nasterea Lui: Maica Domnului, fericitul Iosif logodnicul, Sfntul Iacov fratele Domnului, Sfntul Prooroc David si ceilalti. Cei ce au alctuit sinaxarul anului n-au fost oameni nenvtati, oameni de rnd, ci sfinti mari. Ei s-au ntrebat: "Prin cine s-a fcut mntuirea neamu-lui omenesc? Prin Domnul nostru Iisus Hristos. Dar prin cine a lucrat Dumnezeu si care au fost vasele alese de Dumnezeu la taina aceasta a mntuirii lumii? nti Iisus Hristos, al doilea Maica Domnu-lui". Vedem deci c mai nainte de veci s-a prevzut, n sfatul Preasfintei Treimi, planul mntuirii neamu-lui omenesc prin ntruparea lui Dumnezeu-Cuvntul dintr-o fecioar. De aceea v-am spus c ntruparea
286

s-a fcut dup voia cea mai nainte povtuitoare. Nici satana, nici heruvimii, nici ngerii, nici sfintii n-au cunoscut taina aceasta a sfatului Preasfin-tei Treimi, c Dumnezeu la plinirea vremii Se va face om din fecioar. Si zice dumnezeiescul Printe Maxim: "Cum de n-au stiut ngerii Taina cea din veac ascuns si de ngeri nestiut, de vreme ce proorociile despre venirea lui Mesia s-au fcut prin ngeri?" Cci bunvestirea Maicii Domnului s-a fcut prin ngeri (Luca 1, 28). Si tot acelasi sfnt printe arat apoi, c ntr-a-devr stiau ngerii. Dar ce stiau? C Se va naste Mesia, dar nu stia nimeni n ce chip. Taina a fost ascuns pn la Hristos, ba este ascuns si astzi si va rmne ascuns n veacul veacului. Rmne nestiut n ce chip Dumnezeu Cel nencput si nescris mprejur de toate zidirile sale si de toate cerurile, a ncput n pntecele unei fecioare, ca s fie desvrsit
287

Dumnezeu si s Se fac om; ca n acelasi timp s stea mpreun cu Tatl pe scaun si n pntecele fecioarei si s le umple pe toate. Vedeti cum la taina nomenirii lui Dumnezeu-Cuvntul, pentru mplinirea planului mntuirii neamului omenesc, slujeste Maica Domnului ca vas ales si fat aleas dintre toate popoarele pmntului la svrsirea acestei taine? Cci zice dumnezeiescul Maxim Mrturisitorul: "Precum grdina se face ca s sdim pomi si pomii se sdesc pentru grdin, asa Maica Domnului S-a fcut de Dumnezeu mai nainte si s-a ntocmit planul ca din ea s Se nasc Hristos la plinirea vremii". Dar si prin Isaia s-a spus cu 700 de ani mai nainte: Iat, Fecioara va lua n pntece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel, adic cu noi este Dumnezeu (Isaia 7, 14).

288

Deci, Maica Domnului a fost o persoan aleas de Preasfnta Treime, din toate popoarele pmntului, ca cea mai curat si mai sfnt fecioar, din neam arhieresc si mprtesc, din neamul lui Aaron dup mam si din neamul lui David dup tat, aleas din dou semintii de frunte dup trup, iar dup duh, cum Unul Dumnezeu stie, ca s slujeasc la mntuirea neamului omenesc. La Buna Vestire Arhanghelul Gavriil i se nchin ei de la nceput: Bucur-te, ceea ce esti plin de dar, Marie, Domnul este cu tine (Luca 1, 28). Maica Domnului a fost cea mai aproape de Mntuitorul. Ea L-a purtat nou luni n pntece, L-a nscut n iesle, L-a hrnit cu lapte un an de zile, L-a purtat n brate si de cte ori nu L-a srutat pe Acela care a fcut cerul si pmntul? De cte ori nu L-a mngiat, de cte ori nu L-a mbrtisat, de cte ori n-a plns de bucurie, pentru c ea nu era numai o fecioar preasfnt si
289

preacurat, ci era si proorocit. Ea stia c Acela pe Care L-a nscut n pester nu este numai om, ci este si Dumnezeu, Ziditorul ei, Care a zmislit-o si pe dnsa n pntecele maicii sale. Gnditi-v ct bucurie era n inima ei cnd si ddea seama c ea poart n brate pe Acela care tine n palma Lui cerul si pmntul! La locul din Scriptur unde pstorii au vestit cuvntul cel grit lor de nger despre Prunc (Luca 2, 10-18) si unde Simeon btrnul i-a proorocit n biseric c prin inima ei va trece sabie la patima Mntuitorului (Luca 2, 35), ce se zice? Iar Maria pstra toate aceste cuvinte, punndu-le n inima sa (Luca 2, 19). Maica Domnului n-a avut dureri la nastere, cci numai ea a nscut fr dureri. Pentru c acolo unde n-a fost nainte dulceat de nunt, nici durere n-a fost mai pe urm. Ea a nscut de la Duhul Sfnt, fr durere, dar
290

a avut dureri la rstignirea Mntuitorului. Atunci a trecut sabie prin inima ei si de trei ori a lesinat, vznd pe Fiul ei nsngerat, batjocorit si btut, stiind mai ales cine este El, Care a venit s mntuiasc lumea si cu rana Lui s vindece rana neamului omenesc. Este o prere a unor teologi mari ai Bisericii Rsritului c atta valoare are Maica Domnului n cer si pe pmnt, nct dac, Doamne fereste, Dumnezeu ar fi pierdut toate cele nou cete de ngeri, toat lumea cea vzut si nevzut si toate popoarele lumii, nu ar fi avut atta scrb ca dac ar fi pierdut-o pe Maica Domnului. Asa teologhisesc multi sfinti, ntre care si Sfntul Nicodim Aghioritul, pentru c planul mntu-irii neamului omenesc era prevzut s se mplineasc numai la venirea Mntuitorului prin Maica Domnu-lui. Atta valoare are Maica Domnului, nct covrseste toate puterile cele de sus si cele de jos.
291

Maica Domnului este al doilea cer sau a doua lume, cum zice Sfntul Ioan Damaschin. Printr-nsa s-a nnoit neamul omenesc si ea este mprteasa tuturor ngerilor si a tuturor sfintilor si Maica noastr a tuturor popoarelor pmntului si a tot sufletul necjit si ntristat care o cheam n ajutor. Stiti oare, n ziua Judectii, cine are s fie de-a dreapta Mntuitorului? Maica Domnului! Iar de-a stnga Lui, Sfntul Ioan Boteztorul, ngerul nti-stttor al tuturor sfintilor. Deci aceste dou persoane sfinte sunt cele mai mari din ceruri dup Preasfnta Treime. Ct durere, ct nebunie, ct orbire, ct rtcire, ct nepsare, ct negrij si ct rusine va fi pentru popoarele pmntului care n-au cunoscut-o si n-au cinstit-o! C ea, fiind de-a dreapta
292

Mntuito-rului, ct slav nu va avea atunci, ca una care L-a purtat pe Mntuitorul n pntece si L-a nscut si L-a alptat si L-a purtat n brate si toat viata a fost lng El si pururea L-a pzit de primejdii si pururea L-a ascultat si a suferit la patima Lui mai mult dect oricine, c inima ei a fost nsngerat. Mare rusine o s aib aceia n ziua Judectii. Ct slav si cinste nu are ea acolo sus, iar noi pctosii pe pmnt ne lenevim s-o chemm n ajutor, pentru c nu stim ct durere o s aib sufletul nostru n ceasul mortii. Atunci o s vedem ct poate Maica Domnului s ne usureze si s ne scoat din ghiarele dracilor, care vor veni s ne arate toate cte am gresit cu cuvntul, cu lucrul si cu gndul. De aceea fericiti si de trei ori fericiti sunt crestinii aceia din casa crora nu lipseste icoana Maicii Domnului si au candel la
293

icoana ei, si citesc n fiecare zi mcar un acatist sau un paraclis al Maicii Domnului. Amin. DESPRE ANUL NOU SI DESPRE CALENDAR (31 decembrie 1970) Printilor si fratilor si iubiti credinciosi, Fiindc slujesc cu nevrednicie mine Sfnta Liturghie, m-am gndit c-i bine ca privegherea din seara aceasta s-o mai mpodobim si cu cntri si cu cuvinte sau cu predici, ca s nu par prea lung. Mine Biserica lui Hristos cea dreptmritoare de Rsrit prznuieste trei srbtori: Anul Nou, T-ierea mprejur cea dup trup a lui Hristos Mntui-torul si Sfntul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadochiei. Si pentru c mine nu se poate cuprinde ntr-o predic tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gndit ca n seara aceasta s m ocup n cuvntul meu de
294

nsemntatea Anului Nou. Cum s-a ajuns la noi crestinii ortodocsi s se prznuiasc Anul Nou la 1 ianuarie? Iat prin ce mprejurri s-a ajuns la aceasta si ce nsemntate are Anul Nou. S stiti, fratilor si printilor, c Dumnezeu a fcut lumea aceasta primvara si a terminat-o, cum ati auzit, n sase zile. Nu se stia pe atunci ce-i acela calendar, c nici nu era zidit omul. Sau dup ce l-a zidit, omul era deocamdat n rai. Dup mrturia unor teologi, Adam si Eva au stat n rai numai 7 zile, altii zic c 7 ani, altii 70, iar altii 700 de ani. Toti sunt pentru cifra 7, dar nu se stie exact ct au stat ei n rai. Lui Dumnezeu, cnd a fcut lumea cu cuvntul, nu I-au trebuit ciocane si hrlete si sap si mistrie ca s o fac. El a zis si sau fcut. El a poruncit si s-au zidit (Psalm 148, 5). Dar a pus lumii acesteia niste legi
295

vesnice; toate se rotesc n ceasul universului cu o precizie nspimnttoare si pentru ngeri, nu numai pentru oameni. Pentru ce? Pentru c este lucrul lui Dumnezeu Atottiitorul! Si cnd a fcut Dumnezeu lumea, soarele era la zenit, adic n mijlocul cerului. Dar stihiile lumii fcute de El - pmntul, planetele si stelele - nu stau nemiscate nici o clip, ci mereu se misc. Toate se misc n cerc. Ele vesnic se ntorc de unde au plecat! Asa se misc stelele, asa soarele si luna si toate planetele si tot ce a fcut Dumnezeu. Tuturor le-a pus lege s se miste, si nu la ntmplare, ci cu mare rnduial, nct s-au uimit si cei mai nvtati oameni ai lumii din antichitate si au cunoscut pe Dumnezeu din zidiri, fr s-L cunoasc din Scripturi, si au strigat: "Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale!" Asa a fost cazul si mai trziu cu Isaac
296

Newton, si mai apoi cu Kepler si cu ceilalti mari astronomi, care, din miscarea universului, au nteles c este o mn, este un centru de ndrumare care le poart pe toate acestea cu atta precizie. Miscarea regulat n cerc a stelelor ne d calendarul. Dar prin ce l-a ntemeiat Dumnezeu n chip deosebit? L-a ntemeiat prin cei doi ochi ai lumii: soarele si luna. Dup ei a fcut s se orienteze toat suflarea, pn la sfrsitul lumii. Si ati auzit c se vorbeste n Pascalie, de crugul soarelui si de crugul lunii. Si de ce am luat istoria asa de departe? Ca s vedeti cum a ajuns Anul Nou la noi. Cnd s-au fcut primele calendare din epoca strveche, pe timpul lui Nimrod, mpratul ninivitenilor, ei nu se orientau ca noi dup calendare cu 12 luni, c nu stiau. Ei asteptau miscarea astrelor ceresti, a crugului soarelui sau al lunii, si stiau c a trecut un an din crugul soarelui.

297

Mai trziu s-a mai desteptat lumea. Asa, vechii haldei, popor mai vechi dect evreii, au fost mari astronomi. Ei au mprumutat mult civilizatiei egipte-nilor, apoi acestia elinilor si asa mai departe, pn a ajuns n prtile noastre ale Europei. Aceia au observat si alte miscri pe cer, nu numai miscarea soarelui si a lunii, si treptat au nceput s alctuiasc un fel de calendar pe pmnt, dup calendarul cerului sau dup calendarul soarelui sau al lunii. Calendarul ceresc, fiind opera lui Dumnezeu, nu rmne nici o iot n urm si nu poate s se clinteasc, pentru c zice: ...porunc a pus si nu va trece (Psalm 148, 6). El nu poate s rmn n urm. Iar calendarele fcute de oameni pn acum au fost mii si zeci de mii; n fiecare epoc, dup mintea oamenilor de atunci. Au fost calendare de umbr, calendare de soare, calendare de nisip, calendarele faraonilor Egiptului si altele. Au fost o multime de calendare la egipteni
298

si la popoare mai vechi ca egiptenii, cum au fost de pild asirienii. Erau calendare fructifere. Cnd se coceau portocalii, si asta se ntmpla de dou ori pe an, socoteau c s-a mplinit un an. A fost calendarul Nilului, care s-a practicat sute de ani, cci Nilul se revrsa periodic, de dou ori ntr-un an. Dar Nilul, din cauza ploilor de la Ecuator, se revrsa uneori mai nainte de dou luni, alt dat mai trziu, si asa mai departe. Ei stiau c atunci cnd sa fcut orezul sau s-a revrsat Nilul de dou ori, este anul nou. Dar stiinta n-a fost multumit cu calendare din acestea. Si nici nu trebuia s fie sau s se ia dup lucruri de acestea care n-au mers regulat. De aceea oamenii au vrut s fac alte calendare, mai bune, ca s se apropie mai mult de calendarul cerului, de calendarul pe care L-a fcut Atottiitorul Dumnezeu. Primii care au nceput s fac aceste calendare au fost egiptenii. Ei au fcut
299

prima dat calendarul de 12 luni, mcar c luna avea cte 28-30 de zile, anul avnd numai 354 de zile. Poporul iudeu, care a fost n robia egiptenilor 430 de ani, cnd a iesit din robia lor, a mprumutat calendarul egiptean, cci altul mai bun nu se gsea n acea vreme, si l-au folosit pe el 1500 de ani, pn la mpratul Iulius Cezar, cu circa 44 de ani nainte de venirea Mntuitorului. Dar pn la acea dat calendarul folosit rmsese foarte mult n urm. De aceea romanii, vrnd s-si fac un calendar mai bun, au trimis - pe vremea lui Iulius Cezar pe nvtatul Sosigene n toate prtile lumii s vad care calendar este mai aproape de calendarul ceresc, care se potri-veste mai mult cu calendarul dumnezeiesc. Si acela, fiind nsrcinat de mpratul Iulius Cezar, a cercetat toate calendarele de pe Valea Nilu-lui, din Palestina, de prin Africa si l-a gsit tot pe al evreilor mai aproape, fiindc era luat de la egipteni. Dar lipseau 11 zile si 6 ceasuri fat de miscrile astrelor de pe cer. Deci i-a mai adugat
300

nc 11 zile si 6 ceasuri. La nceput toate popoarele, respectnd traditia dup care nceputul lumii a fost n martie, ncepeau anul de atunci, indiferent ce calendar ar fi avut ele. Asa au socotit si egiptenii si evreii si romanii. Mai apoi romanii au adugat lunile ianuarie si februarie si au stabilit nceputul anului la 1 ianuarie. Ei aveau obiceiul ca n ziua de 1 ianuarie s ia impozite de la popor, schimbau pe dregtori, plteau salariile la muncitori, la militari, i avansau pe unii din acestia la grade mai mari. Tot la 1 ianuarie aveau si cele mai mari festivitti si cu acest prilej fceau mare zarv de cntece si jocuri, cum le vedeti pn acum. C de la romani si de la pgni vin obiceiurile acestea de a umbla din poart n poart si a fluiera si a cnta si a face cte si mai cte, cum le vedeti pn astzi. Si asa se fac n aceast zi petreceri n loc
301

de sfinte slujbe de multumire lui Dumnezeu si de cerere a ajutorului Lui. C nu de la Biserica lui Hristos vin acestea, ci de la popoarele pgne, cci romanii le-au mprumutat de la egipteni si egiptenii de la asirieni si asa mai departe. Obiceiurile acestea nu sunt cresti-nesti, ci pgnesti, fiindc si noi ne tragem din popoare pgne, cci si romanii si dacii au fost pgni. Din anul de 354 de zile s-a fcut calendarul de 365 de zile. Si la patru ani nmultind cele 6 ceasuri care treceau n plus n fiecare din acesti ani, mai erau 24 de ceasuri, deci mai puneau o zi. Asa s-a nscut anul bisect, adic trei ani de cte 365 de zile, iar al patrulea (bisect), de 366. Dar lumina credintei lui Iisus Hristos a strlucit la Roma si n Imperiul Roman, la sud de Dunre, iar de acolo a trecut si la daci, dincoace de Dunre, mai ales dup ce Dacia a fost cucerit de Traian si multime de colonisti din Peninsula Balcanic au
302

inundat tara strmosilor nostri. Si asa a ajuns crestinismul cu lumina credintei dincoace de Dunre si a nceput s nfloreasc aici Biserica lui Hristos. Dar prin acesti colonisti au venit la noi si obiceiurile acestea de la 1 ianuarie. Aceste obiceiuri au trecut de la ei la noi, precum si calendarul de 12 luni. Astfel am ajuns si noi romnii s prznuim ziua de 1 ianuarie, ziua anului nou civil. Vi le-am spus acestea pe scurt, pentru c nu vi le pot arta acum mai pe larg. Oamenii s-au obisnuit de la nceput s pun semne cti ani au trecut de la zidirea lumii. Biblia nu spune aceasta, cci ea nu se ocup de cronologie. Ea este o carte de moral, de sfintenie, plin de Duhul Sfnt. Prin ea se arat c exist Dumnezeu, c El este Creatorul lumii, se arat legile date de El ntregului univers, se arat c El pedepseste pcatul si rsplteste virtutea, c cei ai Lui sunt drepti, sfinti, iar ceilalti sunt pctosi si vor lua plat dup faptele
303

lor si osnd dincolo. De acestea se ocup Biblia. Si au fcut oamenii nsemnri de la zidirea lumii, socotind c attia ani sunt de la Adam, si toti ceilalti au auzit de la unul. Dar nimeni nu stie precis cti ani sunt de la Adam. Unii zic c Hristos a venit n lume la 5508 ani de la facerea lumii, altii au spus alti ani. Cronologii nu se nvoiesc la ce an a venit Hristos n lume, pentru c nimeni nu stie exact cnd a fcut Dumnezeu lumea si cti ani sunt de la zidirea lumii. Nimeni nu stie cnd a zidit Dumnezeu lumea, dect Cel ce a zidit-o! Asa spunea Marele Vasile. Dar oamenii au stabilit un fel de epoci, de ere. Unele le-au pus n legtur cu diferite evenimente: era alexandrin, de cnd Alexandru cel Mare a avut rzboi cu persii; era roman, de la fondarea Romei, apoi era martirilor, de la nceputul crestinismului pn pe vremea lui Diocletian. Dar de abia din vremea mpratului Justinian, de la anul 527, au
304

nceput s se numeasc anii de la Hristos. Asa am ajuns si noi s prznuim Anul Nou, s se nceap anul de la 1 ianuarie dup traditia rmas nou de la Roma. Si sunt calendare diferite si astzi. Sunt popoare care au calendarul cu doi ani, cu trei ani nainte, sau cu sase. Dar calendarul cel mai aproape de calendarul luni-solar este calendarul pe care-l avem noi ortodocsii. El este ndreptat de conferinta interortodox din Constantinopol din anul 1923, la 15 noiembrie, din timpul Patriarhului Meletie al V-lea si este cel mai aproape de calendarul ceresc. Abia n 42.000 de ani el rmne cu o zi n urm. Noi dup calendarul acesta ne cluzim si el este aprobat de toat Biserica. Iar calendarul Gregorian pe care l-a ndreptat Papa Grigore al IX-lea n anul 1583, prin marele filosof si astronom Lilio, rmne la 3600 de ani cu o zi si o noapte n
305

urm; deci el rmne mai mult n urm ca al nostru din punct de vedere stiintific. * Dar vreau s v spun c, ncepnd de la Anul Nou, grija noastr cea mai mare trebuie s fie alta. Cel mai mare lucru este s ne nnoim viata, s lum aminte, cu fiecare an nou s lsm cte un pcat care ne stpneste cine stie de cnd si s punem n locul lui o virtute. S iertm greselile celor ce ne-au suprat, s-i iertm pe toti, s ncepem Anul Nou cu inima curat si cu credint n Dumnezeu. S nu ncepem la crsm cu betie, cu fluiere, cu cte si mai cte petreceri. C dac ncepi bine din ziua nti, fiindc ziua bun se arat de dimineat, asa o s-ti mearg tot timpul! Du-te prin sate acum, n noaptea aceasta. Este iadul pe fata pmntului! Iat cum stiu oamenii s multumeasc lui Dumnezeu c le-a mai dat un an de viat. Dar vine
306

moartea la om si-l strnge de gt, de nu mai poate spune nici preotului ce a fcut, c i-a legat limba! Ct ar mai vrea el atunci s-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai d! Este rnduit: cnd ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea s te rogi: "Doamne, mai d-mi un minut!" Dar nu-ti mai d! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ti-a dat vreme, dar n-ai vrut s te ndrepti, s te pociesti, s plngi, s te rogi! Ti-a dat attia ani de viat si n-ai avut nici o grij. Si atunci vei vedea c nu mai este pocint n timpul mortii. Deci, s ne gndim c, trecnd un an de zile, foarte mult trebuie s plngem lui Dumnezeu, c n-am fcut nimic bun si s-I multumim c ne-a ajutat cu mila si cu ndurarea Lui s trecem iarsi 365 de zile si s ajungem pn azi. Toti trebuie s multumeasc. Toat zidirea lui Dumnezeu. Cci viata si fiintele si toate vremurile sunt n mna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie s multumim lui
307

Dumnezeu, ca s nu vin urgia Domnului peste noi! Asteptm mila lui Dumnezeu, dar odat n-ar s mai fie timp, cci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scpa nimeni! Nu pot scpa nici mpratii. Unde sunt mprtiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt mpratii de care se cutremura lumea? Unde sunt cettile? Unde sunt orasele? Unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au drmat de cutremur? Unde sunt cettile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei nvtati? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru si ale cror capete strluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pmnt si pulbere s-au fcut. Asa-i dreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi dac cheltuim vremea n zadar. Marele Apostol Pavel spune: Rscumprati vremea, c
308

zilele rele sunt (Efeseni 5, 16). Vom cere s mai trim un minut si n-ar s ne mai dea Dumnezeu! Pentru c trecem fr griji viata aceasta si ne ncurcm cu grijile veacului, de parc am fi nemuritori. Fum suntem! n toat ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba; zilele lui ca floarea cmpului, asa va nflori (Psalm 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: Tot trupul este iarb si slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba si floarea ei a czut. Si iarsi zice Duhul Sfnt n psalmi: Zilele lui ca umbra trec; c s-au stins ca fumul zilele mele. Si iarsi: Anii lor ca pnza unui pianjen s-au socotit; si iarsi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat. Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfnt? Pentru noi! S avem urechi, s nu fim surzi. S nu ne astupm urechile, c visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este! Nimic nu rmne vesnic pe pmnt. Unde sunt puternicii de care se
309

cutremura lumea pn ieri? Du-te si vezi-i n gheen, cum i muncesc dracii. Du-te si ntreab-i acolo: "Cu ce v-ati ales din viata aceasta?" Unde a rmas stpnirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, dup dreptate, si-i tine n legturi pn n ziua Judectii de Apoi. mpratul Alexandru Macedon era mare filo-sof; nvtase filosofia despre suflet si moarte de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel, opt ani de zile. Si tot l cinsteau ai lui, dar el avea cuvntul acela: "Dac-i moarte, nu-i nimic!" Dar odat, tot l ludau: - Mria ta, ct stpnesti! Ct de mare esti!... - Mi, dac credeti c am stpnire, veniti cu mine la malul mrii (si marea era tulbure n ziua aceea. Vrsa valuri si se agita). Uite, ca s vedeti ce putere am: Mare, ti poruncesc s stai pe loc!
310

Dar marea zvrlea valuri peste el. - Ati vzut? Ati zis c am putere! Ati spus c eu mprtesc. Un val de ap, tot acum m neac. Nu a ascultat deloc de mine. Cum ziceti c am putere, dac un val de ap nu ascult de mine? El era om care cunostea c omul nu poate nimic fr Dumnezeu! Cnd era s moar, l-au ntrebat generalii lui: - Mria ta, din ce s-ti facem mormntul? Din marmur? Din aur? Din pietre scumpe de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au spus. Iar el le-a rspuns: - Dac-i moarte, nu-i nimic! S nu-mi faceti mormntul meu din aur si din alte pietre scumpe, ci s-mi faceti mormntul si sicriul de granit. S nu cumva s m mbrcati n
311

haine aurite, ci simplu, ca un simplu om. Si s lsati la sicriu dou guri: una n stnga si alta n dreapta. - Dar de ce asta? - Pe acolo s-mi scoateti minile goale, ca s vad toti c nimic n-am luat cu mine dup moarte. S veghem cum petrecem timpul naintea Dom-nului. Cci negresit vom muri si ne va cere socoteal ce-am vorbit n fiecare clip si ce-am gndit si ce-am lucrat. Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! S multu-mim Preasfintei Treimi si Preacuratei Maicii Dom-nului, care mijloceste pentru toat lumea, c ne-a nvrednicit s mai trecem un an. S ne hotrm n inima noastr s punem nceput bun si s petrecem de aici nainte cu Dumnezeu, crestineste. S ne mpcm cu Dumnezeu mai nainte de a ne rpi moartea. Amin!

312

O MINUNE CU SFNTA ICOANA A MNTUITORULUI Am s v spun o istorioar, ca s vedeti c taina Crucii s-a mai repetat uneori si n chip vzut. Iat ce s-a ntmplat. ntr-o cas oarecare bolea un biet crestin srac si era aproape de moarte. Neavnd cui s vnd casa, a lsat-o cu chirie unui evreu pentru un timp, spunndu-i: - Uite, rmi n casa mea, c eu acum mor si la urm va rmne la niste nepoti ai mei. Cnd a murit crestinul acela, a rmas n casa aceea o icoan a Mntuitorului Iisus Hristos. Evreul acela, nefiind cu ur ctre crestini, a lsat icoana pe perete si si vedea de treburile lui. Dar a venit ntr-o zi la dnsul alt evreu si i-a zis:

313

- Cum stai tu, mi, cu icoana n cas? Uite icoana lui Hristos! Iar el a rspuns: - Asa am gsit casa cnd am venit si n-am ndrznit s iau icoana de la locul ei, c am auzit c acela-i lucru sfnt. Este Hristos! ns evreul acela, fiind ru si necredincios, a cerut icoana, si nu s-a lsat pn ce nu ia dat-o. Si a luat icoana Mntuitorului de acolo, a dus-o la el acas, departe, a chemat si pe altii si le-a zis: - S facem si noi cu icoana lui Hristos, cum au fcut printii nostri! Si au pus icoana pe un stlp si au rstignito cu cuie. Unde erau minile Mntuitorului pictate au btut cuie si dup ce au pus sfnta icoan acolo au nceput a o lovi n fat, btndu-si joc de ea. Unii l scuipau, altii strigau: Hoo, coboar-Te de pe cruce! Si n fel si chip ziceau. Dup cum au fcut
314

printii lor, asa au fcut si icoanei Mntuitorului, ca s fac mcar simbolic din ceea ce au fcut printii lor, s le urmeze rutatea. Iar unul din ei a zis: - Eu am auzit c unul L-a mpuns cu sulita n coast! Si n batjocur, cum rdeau ei acolo, au luat o sulit si au mpuns icoana. Dar deodat, cnd au mpuns-o, a nceput s curg snge mult, nct i-au cuprins spaima pe toti, si au fugit la scoala lor si au spus rabinului: - Iat ce am fcut noi! Am rstignit icoana lui Iisus Hristos si, cnd am mpuns-o, a curs snge! Si a venit nvttorul lor, rabinul, si a vzut adevrul. Apoi a zis: - Vedeti? Acum s-a stabilit mai tare si mai clar dect toate c printii nostri au fost ucigtori de Dumnezeu Cel Viu si de Omul
315

Iisus Hristos! Deci, dac a curs snge din icoana aceasta uscat de lemn, suntem toti vinovati de sngele Lui si trebuie s ne botezm! Si, ducndu-se la scoal cu icoana nsngerat, s-au botezat toti aceia, toat scoala lor, si mult popor evreiesc a trecut la dreapta credint, vznd sngele lui Hristos curgnd din Preasfntul Su Trup zugrvit pe icoan, dup attea sute de ani de la rstignirea Sa pe Golgota.

ALTA MINUNE, CU SFNTA CRUCE n India, unii din misionarii nostri crestini pre-dic Evanghelia cu rvn, mai ales cei catolici. Un biet misionar a reusit ntr-o comun s converteasc la credinta crestineasc vreo cteva familii din hindusii aceia, credinciosi ai lui Brahma Krisna. Si aceia convertindu-se la
316

crestinism, misionarul a ridicat n satul lor o troit, o cruce a lui Hristos sculptat n lemn, cu Mntuitorul, n mrime natural, si a mpodobit-o frumos. Cei ce crezuser n Hristos se nchinau la crucea Mntuitorului rstignit si la acea sfnt troit. Iar ceilalti pgni, care erau multi, dup cum sunt si astzi, au pornit cu ur mare asupra acelor putini crestini si-i bteau si-i ucideau, martirizndu-i pentru c au crezut n Hristos. Ba, s-au dus la acea troit unde era Hristos rstignit si au nceput a-L batjocori si a-L scuipa pe Mntuitorul de pe cruce, btndu-L cu ciomegele si ungndu-I crucea cu murdrii. Iar cnd erau n toiul acestor batjocuri, Mntuitorul de pe cruce a ntors fata la dreapta, spre ei, si a zis: "De ce M batjoco-riti?" Cnd au vzut ei c Cel pe care l scuipau S-a ntors cu fata ca un om viu si i-a ntrebat de ce l batjocoresc, ctiva au
317

murit de fric, iar ceilalti au dat fuga la nvttorii lor, din legea sanscrit, pg-n, si au spus: - Veniti s vedeti o minune! Noi L-am batjocorit pe Hristos si am vzut cu ochii nostri cum a ntors fata si a zis ctre noi: "De ce M batjocoriti?" Si au mers cu totii si, cnd au vzut si nvttorii lor c Mntuitorul st cu fata ntoars, s-au speriat si toti s-au botezat, si mare cutremur i-a cuprins pe locuitorii din tinutul acela. Si acolo unde a fost sfnta troit, se afl azi o catedral mare. Iar acea cruce dumnezeiasc cu Mntuitorul care si-a ntors fata, a fost si este pn astzi n altarul acelei catedrale. Si asa Mntuitorul a bgat groaza n cei ceL batjocoreau, numai ca s-i ntoarc pe dnsii la calea pocintei. Deci, fratii mei, dac numai att semn de la Crucea lui Hristos a fost n stare s fac pe
318

oameni s moar de vii, s-i ntoarc la pocint si s trezeasc attea suflete, ce va fi oare cnd va veni Mntuitorul pe norii cerului si cnd Crucea lui Hris-tos, adus cu slav mult de milioane si milioane de arhangheli si ngeri, va strluci de milioane de ori mai tare dect soarele?

CUVNT DESPRE RAI Oare cum as putea eu, nepriceputul si cu totul neiscusitul, s zugrvesc prin cuvinte patria noastr cea veche din care am czut? Dac dumnezeiescul si marele Apostol Pavel ne spune c: Cele ce ochiul n-a vzut si urechea n-a auzit si la inim de om nu s-au suit, acelea a gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, apoi cum o limb de trn si o minte ntunecat de pcate se va pricepe a spune cele nespuse? Dar, fiindc nu este bine nici a tcea despre acea fericire si frumusete, voi
319

ndrzni a aduce prin cuvnt, din cele ce ne-am nvtat din Sfnta Scriptur si din nvtturile Sfintilor Printi, o umbr oarecare a acelor neumbrite si vesnice veselii, ca prin cele prea mici s suim ntelegerea noastr dup putere la cele prea mari si cu prea minunat frumusete mpodobite. Sfnta Scriptur ne spune despre rai c este asezat de Dumnezeu spre rsrit: Si a sdit Dumne-zeu rai n Eden spre rsrituri. N-ati auzit ce spune Isaia? Rsrit este numele Lui. N-ati auzit ce spune Psaltirea? Dumnezeu S-a suit peste cerurile ceruri-lor, spre rsrituri. Sfntul Vasile cel Mare ntelege raiul, dup el si dup toti sfintii, ca o desftare, cci Eden nseamn raiul desftrii. Aici trebuie s ntelegem o desftare vrednic de Dumnezeu, desftare care este potrivit sfintilor. Mai departe, artnd despre acele nespuse
320

duhovnicesti veselii, zice: Acolo pornirile rurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu (Psalm 45, 4). Sfintii Printi ai Bisericii au spus c raiul este ndoit, adic este alctuit si din cele simtite si din cele gndite, vzut si nevzut, dup cum omul este format din trup si suflet. Raiul l ntelegem si trupeste dar l tlcuim si duhovniceste. n rai va fi o desftare duhovniceasc desvrsit a celor cinci simturi ale omului. Raiul nu-i mprtia cerurilor. Raiul este locul unde a stat Adam si unde stau dreptii pn la judecata de apoi. O stare provizorie. Nu-i hotrt s stea dreptii acolo pentru totdeauna, c de la judecat nainte, sufletele dreptilor nu se mai duc n rai, ci n mprtia cerurilor. Iar deosebirea ntre cer si rai este negrit de mare, pentru c atta iubire a avut Dumnezeu de neamul omenesc, nct n locul raiului i-a dat mprtia cerurilor. Satana l-a scos pe Adam din rai, iar
321

Dumnezeu, venind pe pmnt si suferind pentru neamul omenesc, nu-l mai bag n rai pe omul care face voia Lui si poruncile Lui si se teme de El, ci n ceruri. n Evanghelie ce s-a zis? "Fericiti cei sraci cu duhul, c acelora este mprtia raiului?" Nu, ci altfel: "mprtia cerurilor". Sau zice: "Fericiti cei izgoniti pentru dreptate, c acelora este mprtia raiului?" Nu, ci mprtia cerurilor. "Iat dar - zice Sfntul Vasile -, a pierdut omul raiul, iar prin mila lui Dumnezeu cea negrit, a cstigat cerul". C unde a prisosit pcatul, zice Apostolul Pavel, acolo darul a prisosit. mprtia lui Dumnezeu nu este mncare si butur, ci dreptate, pace si bucurie n Duhul Sfnt. Iar ca s intre cineva n mprtia cerurilor trebuie s se nasc din ap si din Duh, s fie nevinovat ca pruncii, s rabde multe scrbe n viat si s se sileasc n toat viata la lucrul poruncilor Domnului.
322

Raiul, ca cineva s-l poat descrie, nu se poate. Niciodat nu poate s descrie cineva frumusetile raiului. Nici oamenii, nici ngerii. Auziti pe Apostolul Pavel: Ceea ce ochiul n-a vzut si urechea n-a auzit si la inim de om nu s-a suit. Aceasta a pregtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe Dnsul. Marele Vasile, artnd pe ct este nou cu putint despre rai, zice asa: "Omule, dacti nchipui c raiul este mncare si butur si veselie si grdin si flori si cntri si psri si palate de aur, nu te opresc. Mcar asa s-ti nchipui, dar rvneste la rai, adic s doresti raiul. C dorind raiul, te lasi de pcat. nchipuie-ti si tu cum vrei, dar orice vei nchipui tu despre rai, nu este ceea ce ti nchipui tu, c raiul este mai presus de minte". Apoi zice: "Deci ispiteste-te ca prin nvtturile acestea s vii ntru ntelegerea raiului aceluia si s ajungi si tu la zorile dumnezeiestii lumini. De esti trupesc si
323

mare ndulcire socotesti din cele simtite, s ai acea nchipuire a Raiului celui trupesc si sturarea cea prea dulce, si s te srguiesti ctre acestea, fiindc acolo vei afla desftarea nencetat! Dar mai bine dect ndulcirile cele trupesti, suie-te cu gndul ctre frumusetea ngerilor si nvat-te cu de-amnuntul roadele drepttii!" Sfntul Vasile cel Mare vorbeste n Hexaime-ron despre rai, zicnd: "Acolo sunt livezi prea dulci la vedere, cu mult si negrit verdeat si foarte fru-mos mpodobite. Acolo floarea nu strluceste putin vreme si apoi lipseste, ci ndelungat vreme si este o mireasm a Duhului Sfnt, pe care omul nu o poate spune. Buna lor mireasm este fr de sat, frumoasa lor culoare de-a pururea strluceste si puterea vnturilor nu le slbeste. Lunile cele noi nu le vestejesc, nghe-turile nu le ngheat, arsura soarelui
324

nu le usuc; ci un duh msurat, care d oarecare subtire si dulce suflare, usor si cu dulceat sufl asupra lor, nempilat de vreme si nevestejit n veac, pzind sporul lor. Iar frumusetea sadurilor celor de acolo este si ea vrednic de facerea si sdirea Celui ce le-a sdit". Si dup multe, zice: "Care cuvnt va putea s arate multimea dulcetii si frumusetii aceleia?... Acolo sunt si neamuri de nenumrate feluri de psri, care prin floarea aripilor si prin dulcea viersuire a glasuri-lor, aduc o dulceat negrit, nct oamenii cei drepti de acolo se desfteaz si se ndulcesc prin toate simtu-rile: pe unele vzndu-le, pe altele auzindu-le". Mai departe zice: "De esti duhovnicesc si cugeti mai mult dect la ndulcirile trupesti, urc-te cu gndul ctre frumusetile ngerilor si nvat-te roadele drepttii ce sunt n ei. Vezi rurile lui Dumnezeu cele pline de ape, ale cror porniri veselesc cetatea lui Dumnezeu si a cror mester este singurul Dumnezeu".
325

Dar, ntr-adevr, raiul n care a stat Adam era ndoit. Avea o parte simtit si una gndit, fiindc n rai erau pomi din care se putea mnca. Ceea ce spune Sfnta Scriptur: pomul cunostintei binelui si rului, se poate nchipui c a fost ntradevr pom. Dar de ce-i spune pomul cunostintei binelui si rului? Stiti voi ce nseamn pomul cunostintei binelui si rului, din care a mncat Adam si de ce se cheam asa? Iat ce spune Sfntul Ioan Gur de Aur despre acest pom: "Pomul cunostintei binelui si ru-lui din rai se chema asa pentru c dou lucruri mari a artat el dup ce au gustat Eva si Adam dintr-nsul: A artat binele si rul". A artat ct de bine era dac nu mnca din pom, c Adam, care a stat 700 de ani n rai, s-a desftat acolo de attea buntti - si de cele simtite si de cele gndite, c auzea si ngerii n ceruri si i vedea cum l laud pe
326

Dumnezeu. Iar atunci cnd l-a scos afar din atta dulceat si frumusete, a cunoscut ct de bine era dac nu mncam din pom. Si iarsi, a cunoscut si rul: "Ct de ru este, si ce mare rutate ne-a ajuns pe noi, fiindc am mncat din pom". Iat ce nseamn pomul cunostintei binelui si rului. A cunoscut ct de ru a fcut c a clcat porunca lui Dumnezeu si ct de bine era dac nu o clca si nu mnca din pom. Asa se tlcuieste pomul cunostintei binelui si rului dup Sfintii Printi. Dar s continum despre rai. Marele Vasile spune acolo: "Psrile raiului nu mai mor ca cele de pe pmnt si nu mai mbtrnesc, c sunt pline de Duhul Sfnt. Acolo cele patru stihii care sunt pe pmnt: aerul, apa, pmntul si cerul, sunt att de mpodobite de Dumnezeu, cum nu se poate vorbi. Cele patru anotimpuri ale anului: primvara si vara, toamna si iarna, asa de frumos sunt mbinate unele cu altele, nct nu se mai satur omul n
327

veacul veacului de a tri acolo. Acolo niciodat nu este sil a vnturilor si nepotrivire a anotimpurilor. Acolo nu-i nici prea frig, dar nici prea cald. Nu-i nici prea mare vnt, dar nici s nu fie deloc. Nu-i niciodat acolo ploaie prea mult, dar nici s nu fie. Deci cele patru stihii, cele patru anotimpuri, sunt mbinate n asa fel, nct pro-voac o negrit plcere la cele cinci simtiri ale omului. Gustul. Poamele din rai au atta dulceat si atta felurime de gusturi, nct omul nu mai poate pofti nimic peste dulceata lor. Auzul. Cntrile de acolo care desfteaz nu gustul, ci alt simt al omului, auzul, atta frumusete au, nct o mie de ani se pare un ceas n rai, cum citim si n Mntuirea pctosilor. Pipitul cel ndoit, nuntru si n afar, acolo att frumusete are si atta blndete n zidiri, nct niciodat spini nu exist,
328

lucru aspru nu exist, lucru care s te ard nu exist, lucru care s te otrveasc nu exist, asa nct pipirea si cea dinuntru si cea din afar este fr nici o vtmare. Mirosul. Atta mireasm a Duhului Sfnt este acolo si florile acelea atta mireasm au, nct nu mai poti s-ti nchipui c ar mai exista altceva n lume s miroas mai frumos ca acelea. Vederea. Iar vederea se desfteaz ntru atta frumusete (Gan-Eden, adic vesnic desftare), nct nu poate omul nici ntr-un fel s mai cugete c ar putea vedea ceva mai frumos ca acolo. Se desfteaz cele cinci simtiri ale omului de nu pot mai mult. Ai vzut ce spune n Psaltire: Pornirile rurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu. Stiti voi ce nseamn pornirile rurilor? Rurile Duhului Sfnt se vars n rai si veselesc cetatea lui Dumnezeu - raiul si sufletele -, nct nu poate omul s spun cu limba asta de
329

trn ce mngiere a Duhului Sfnt vine acolo. Pornirile rurilor, pornirile darului Duhului Sfnt care se vars n rai, att veselesc inima si mintea omului, nct el nu mai poate cugeta, nici cu inima, nici cu mintea, nimic mai presus dect acele mng-ieri ale darului Duhului Sfnt. Si acesta-i raiul, dac-ti poti nchipui asa, dar nu mprtia cerurilor. V-am spus c omul este ndoit, o parte vzut si una nevzut. Raiul este si simtitor, ca omul s poat gusta si cu trupul si cu vederea dulcetile lui; si gnditor, pentru c sufletul omului acolo nu este mpiedicat s vad cerul sau dntuirile arhanghelilor si ale ngerilor sau s aud cntrile din cer. ntre partea vzut si cea nevzut este mare legtur. n rai Dumnezeu a spus lui Adam s lucreze raiul si s-l pzeasc. Dar stiti ce lucrare era aceea? ntreab pe Sfntul Nil Ascetul.
330

Era lucrarea rug-ciunii si pzirea mintii. Raiul cel cuvnttor din sufletul lui! A lucra raiul este totdeauna a fi n rugciune necontenit cu Dumnezeu, asemenea cu ngerii, cci Adam i auzea rugndu-se si cntnd lui Dumnezeu; iar a-l pzi este de a-si pzi mintea, s nu alunece cumva spre gndire mpotriva lui Dumnezeu. nchei aici prin cuvintele Sfntului Vasile cel Mare: "nvat-te, omule, ca din niste nvtturi ca acestea s vii ntru ntelegerea Raiului si s ajungi la zorile dinaintea luminii, unde rsare lumina cunos-tintei si unde raiul desftrii s-a sdit". Amin.

MARIA PARTEA CEA BUNA SI-A ALES La toate praznicele Maicii Domnului se citeste Evanghelia cu Marta si Maria. Dumnezeiestii Printi care au alctuit sinaxarul, fiind plini cu Duhul lui Dumnezeu, au rnduit aceast Evanghelie, n care se

331

arat c Maica Domnului, Maria cea Preasfnt si Preacurat partea cea bun si-a ales (Luca 10, 42). Care este partea cea bun n viata crestinului? Necontenita rugciune. Toat fapta cea bun trebuie s o nsotim cu rugciune, cum arat marele Apostol Pavel n Epistola nti ctre Tesaloniceni, unde zice: Nencetat v rugati (5, 17). Dar chiar Mntuitorul n Evanghelie zice: Luati aminte, privegheati si v rugati (Marcu 13, 33). Si dumnezeiescul Apostol Petru spune: Privegheati, c potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu umbl, cu-tnd pe cine s nghit. (I Petru 5, 8). Si dumnezeiescul Prooroc David de asemenea ne spune: Bine voi cuvnta pe Domnul n toat vremea, pururea lauda Lui n gura mea (Psalm 33, 1). Ai auzit pentru ce s-a citit Evanghelia aceasta? Ca s ne nvete c Maica Domnului si-a ales partea cea bun, partea
332

Mariei. Cci Mntuitorul, cnd Marta alerga s-i fac mncare si s-i gteasc masa, oarecum a mustrat-o cu pilda Mariei: Marto, Marto, te grijesti si spre multe te silesti; dar un lucru trebu-ieste. Care? Acela pe care-l avea Maria, c sttea la picioarele Domnului. Cci Maria - zice - partea cea bun si-a ales, care nu se va lua de la dnsa (Luca 10, 38, 42). Dac am avea si noi partea Mariei n viata noastr, dac am sta la picioarele Domnului ca Maica Domnului n Sfnta Sfintelor, dac am petrece n rugciune si n gndire de Dumnezeu ca dnsa, nu ne-ar hrni pe noi oamenii, ci ngerii si serafimii din cer. Dar noi punem ndejdea numai n pieptul nostru si n priceperea noastr. Dar auzi ce spune proorocul Ieremia: Blestemat este omul care se reazim pe bratele sale si si-a pus ndejdea n trupul su. Auzi ce spune: "Cel ce se reazim pe minile si pe picioarele sale, animal este, c are patru picioare, nu dou". Auzi?
333

Blestemat este omul care se reazim pe bratele sale si a ntrit bratele trupul su. Mai zice: Nebun este acela care srut minile sale si zice c acestea m-au hrnit pe mine. Te-au hrnit minile tale? Dar dac Dumnezeu ti ddea un junghi, ti ddea o boal, dac ai fi czut si ti-ai fi rupt o mn sau un picior si dac nu-ti ddea tie Dumnezeu sntate si viat, ai fi putut face ceva cu minile si picioarele tale sau cu priceperea ta? Asa este c nu? De aceea Scriptura numeste nebun pe acela care-si srut minile sale, zicnd c acestea l-au hrnit. Nu-i adevrat! Dumnezeu ne hrneste, c zice: Arunc spre Domnul grija ta si El te va hrni (Psalm 54, 25). S ndjduim nti n Dumnezeu si asa, lucrnd cu cinste si cu dreptate, s muncim, s lucrm c zice iarsi Scriptura: Cel ce nu lucreaz, s nu mnnce (II Tesaloniceni 3, 10). Deci lucrul nostru s fie mpletit cu gndirea la
334

Dumnezeu, cu Sfnta Scriptur, cum era al Maicii Domnului n Sfnta Sfintelor. Lucrul nostru s fie asa de usor, nct s nu ne strice mintea de la rugciune, de la gndirea la Dumnezeu. Asa arat dumnezeiestii Printi. De ce prsim noi gndirea la Dumnezeu, citirea Scripturilor, mergerea la biseric, meditatia si cugetarea la gheen si la moartea care vine pe neasteptate? "Pentru c ne aruncm n marea cea tulbure a veacului acestuia, ne aruncm n nemrginire, ca s mostenim veacurile si vine moartea si ne strnge de gt", cum zice dumnezeiescul Printe Efrem Sirul. Are obiceiul satana, o, monahule, si tu, crestine, s-ti dea ltime si lungime, ca s scoat mintea din gndirea de Dumnezeu si s te duc la pierzare! Fratilor, s muncim cu dragoste; s lucrm, dar s avem pe Dumnezeu n minte. Nimeni nu poate s stea degeaba. S lucrm, s
335

mergem la munc, s asudm, c asa avem porunc noi de la nceput, cci zice: Cu sudoarea fruntii ti vei cstiga pinea ta (Facerea 3, 19). Dar n sudorile noastre si n osteneli, pe ogoare si n fabrici, n birouri, n ntreprinderi si ori unde ar fi, s avem pe Dumnezeu n minte. S avem pe Hristos, si cu Dnsul pe toate le putem. Auzi ce spune Apostolul Pavel: Toate le pot n Hristos, Cel ce m ntreste! Iar fr de El, nimic nu putem face! Auzi ce zice Hristos: Rmneti ntru Mine si Eu ntru voi... cci fr de Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 4-5). Cnd te duci la prsit, omule, si ai luat sapa pe umr, ia si pe Hristos n minte: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul (pctoasa)". Dac lucrezi n atelier si ai pus mna pe ciocan, pe bomfaier, pe ferstru, bati pe nicoval, sau dac esti
336

zidar sau tmplar, sau orice mestesug ai; de cte ori dai cu ciocanul, zi si "Doamne Iisuse!" Cnd te-ai dus la secerat, la pdure cu boii s tai lemne, sau lucrezi n fabric sau oriunde esti, lucreaz cu toat inima, cu toat dragostea, dar nu uita c ai pe Dumnezeu, Care singur poate s-ti ajute si poate s te pzeasc! Cte primejdii nu sunt! Auzi c pe unul l-a omort un butuc, pe altul l-a lovit masina, pe altul l-a prins motorul, peste unul a czut un copac si a murit... La urechile noastre vin asemenea vesti zilnic. Dar de ce? Pentru c n-a plecat la lucru cu rug-ciunea n minte! Dac pleca cu rugciunea n minte, avea pe ngerul care-l pzea. Cci ngerul pururea ne pzeste. Auzi ce zice proorocul: Strjui-va ngerul Domnului mprejurul celor ce se tem de El, si-i va izbvi pe ei (Psalm 33, 7). Deci, cnd plecm la treab, s avem pe
337

Hristos n minte; si cnd venim de la treab iar, si cnd ne odihnim iar. Si cnd ne sculm din somn, prima simtire, primul cuvnt acesta s fie: "Slav Tie, Dumnezeul nostru, slav Tie!" "mprate ceresc, Mngietorule, Duhul Adevrului"... si celelalte. Auzi ce spune Gheorghe Sinaitul? Este un drac naintemergtor care are o ceat nenumrat pe fata pmntului. Merg acesti draci de dimineat si-i nvat pe oameni, cnd s-au sculat din somn, mai nti s pun mna pe treab: "Las rugciunea mai la amiaz! Mnnc bine, bea bine, si hai la treab!" Nu-i bine! nti s cerem ajutorul lui Dumnezeu si apoi, cu Dumnezeu n minte, s mergem la munc cinstit si curat. S nu furati de la nimeni; s nu furati nici de la stat, nici de la altii, c nu v mbogtiti cu furatul, ci mai tare srciti. Era un cuvnt al cuiva: "Munceste omul cu dreptate, si-i ia dracul jumtate din avere; dar averea
338

cstigat pe nedrept, o ia dracul cu tot cu stpn!" Nu. Nu fura, c nu te mbogtesti. Mare foc bagi n cas la tine dac ai luat un ban al Bisericii, sau dac ai luat banul sau osteneala cuiva. Si dac vei aduce la biseric milostenie din cele furate, cine mputit aduci lui Dumnezeu! Deci s lucrezi cu cinste, cu dreptate, cu sfintenie si s muncesti cu toat dragostea unde te-a pus statul sau unde te-a pus dregtoria sau institutia care te adposteste. S muncesti, dar s ai si pe Dumnezeu n minte. F semnul Sfintei Cruci cnd pleci la lucru. Cnd vii, la fel. Cnd stai la mas, f rugciune; cnd te scoli, rugciune; si dac nevinovata rug-ciune va povtui viata voastr si a noastr, vom avea putin asemnare si noi cu petrecerea Maicii Dom-nului n Sfnta Sfintelor, vom petrece n gndire de Dumnezeu si ni se va spune si nou n ziua judectii c partea cea bun
339

ne-am ales. Iar dac lsm rugciunea, citirea dumneze-iestii Scripturi, mergerea la biseric, facerea de bine si toate acestea si punem ndejdea numai n munca noastr, suntem cei mai nenorociti oameni de pe fata pmntului. S muncim cu dragoste, cu hrnicie, dar s nu uitm c avem un Dumnezeu, Cruia trebuie s ne rugm nencetat si cnd muncim si cnd suntem acas si cnd ne odihnim. Pururea s fie Legea Lui n mintea noastr, ziua si noaptea. Pururea s avem gndirea si rugciunea spre Dumnezeu, si atunci darul Lui va ntri bratele noastre si mintea noastr si trupurile noastre si vom fi sntosi si vom putea izbuti si la munc si la osteneala de toate zilele. Dar numai cu Dumnezeu si prin Dumnezeu! Amin.

340

CUVNT LA CINA CEA MARE Printilor, fratilor si iubiti credinciosi, Aproape din tot cuvntul si din tot versetul Sfintei Evanghelii de astzi, se pot trage o multime de nvtturi, si nu va fi vreme s o tlcuim cu de-a-mnuntul. Dar vom arta putine din ele, ca s vedeti ct comoar de nvtturi cuprinde Sfnta Scriptur. Un om oarecare a fcut cin mare. Cine este Omul acesta? Acesta este nsusi Dumnezeul printilor nostri. De fapt n Evanghelie l auzim pe Mntuitorul numindu-Se adeseori Fiul Omului, cci din iubirea de oameni cea negrit si minunat a venit la noi si S-a fcut om. Dar de ce spune c a venit s fac cin si nu prnz? Prnz se numeste de obicei masa de amiaz, iar cina este masa pe care o iau

341

oamenii seara. Prin venirea Sa, Mntuitorul a pregtit cin, cci a venit n zilele mai de pe urm; nu de la nceputul lumii. Doar auzim pe marele Apostol Pavel zicnd: Pe noi, apostolii cei mai de pe urm (cei mai de apoi), ne-a ales Dumnezeu ca pe niste osnditi, si celelalte. Deci cina este venirea lui Hristos n lume, este taina iconomiei n trup si mntuirea neamului omenesc. De ce este mare cina aceasta duhovniceasc a lui Dumnezeu? Cci zice: Un om oarecare a fcut cin mare; nu asa, cum s-ar ntmpla, ci mare. El o numeste mare, pentru c mare este taina crestinttii. Ati auzit cum cnt biserica: "Cu adevrat, mare este taina crestinttii. Dumnezeu S-a artat n trup, a venit n lume...", si celelalte. Numeste cin mare taina aceasta a venirii lui Dumnezeu printre oameni, pentru c
342

taina iconomiei n trup, sau a ntruprii lui Dumnezeu Cuvntul, nu este supus ntelegerii nici mintilor rationale din ceruri ale ngerilor, nici celei a oamenilor. Taina iconomiei n trup pururea rmne tain, necuprins de vreo minte de nger sau de om (Sfntul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simtiri, p. 368-379). Deci taina iconomiei n trup, sau cum Se naste Dumnezeu din Fecioar si fecioara rmne iarsi Fecioar, fr s se strice pecetile fecioriei, rmne necuprins de vreo minte n veacul veacului. Nimeni nu stia c Mntuitorul, fiind de o mrime cu Prin-tele Su, era ntreg n pntecele Fecioarei, si cum un Dumnezeu nemrginit si necircumscris ncape ntreg ntr-o fecioar. Dar ce mai spune Sfnta Evanghelie? La aceast cin mare a trimis Dumnezeu s cheme pe multi.

343

Dar de ce n-a zis pe toti? Cci zice: Si a trimis n ceasul cinei omul acela pe sluga sa ca s cheme pe cei multi. Dar stim din Sfnta Scriptur c Dumnezeu voieste ca toti oamenii s se mntuiasc si la cunos-tinta adevrului s vin. Evanghelia ne d o pild, si toate pildele Mntuitorului nostru Iisus Hristos au dou ntelesuri: unul dup liter si altul dup duh. Cci Mntuitorul nostru, venind n lume a vorbit mai mult n pilde, potrivit celor proorocite de la Duhul Sfnt, care cu o mie de ani mai nainte a spus prin gura lui David: Deschide-voi n pilde gura mea (Psalm 77, 2). Pilda nseamn mai nti o nchipuire a unor adevruri si al doilea arat ce lucru este nchipuit de dnsa. Deci, dup ntelesul literei a spus Mntuitorul c a chemat pe multi si nu pe toti. Oare ar ncpea n gndul dumneavoastr dac v-as spune c cineva a fcut o cin
344

mare si a chemat pe toti oamenii din lume? Mai ales c aici Dumnezeu Se ascunde sub chipul unui om oarecare. Ce ati spune? Nu se poate. A chemat omul acela la cin o mie, zece mii, o sut de mii, dar toat omenirea n-a putut s-o cheme. Deci cnd a zis c a chemat pe multi, a spus dup slov. Deci cuvntul acesta "multi", arat de fapt pe toti, dup ntelesul cel nchipuit prin pild. Ce s-a ntmplat dup aceasta? A chemat Dumnezeu pe oameni la cin, dar multi au nceput a respinge chemarea. Dar cine era sluga pe care a trimis-o omul acela s cheme la cina sa cea mare? Acesta este Iisus Hristos, care de bun voia Sa, din iubirea Sa cea negrit pentru neamul omenesc si ctre Dumnezeu, Printele Su, slug S-a fcut pentru noi. Cci auzim zicnd n Evanghelie: N-a venit s I se slujeasc, ci ca s slujeasc multora (Matei 20, 28).

345

Slug S-a fcut Dumnezeu Cuvntul si Printelui Su si neamului omenesc din iubirea Sa de oameni cea negrit, cci asculttor S-a fcut Prin-telui Su pn la moarte, si nc moartea de cruce! Pentru aceasta Dumnezeu L-a proslvit pe Dnsul si I-a dat Lui nume care este mai presus de tot numele, ca n numele lui Iisus Hristos tot genunchiul s se plece, si al celor ceresti, si al celor pmntesti si al celor de dedesubt (Filipeni 2, 8-9). Pentru negrita Sa smerenie L-a nltat Printele Su ca s stea de-a dreapta slavei si, ca om, s fie de un scaun, de o fire si de o putere cu El. Si ce a fcut sluga? S-a dus s cheme la cin, chiar n ceasul ei. n legea veche era obiceiul ca atunci cnd fcea cineva praznic la amiaz sau seara, s trimit oameni mai nainte cu cteva ceasuri sau cu o zi chiar, ca s pofteasc pe invitati. Dar aici, de cnd trimite el s cheme pe invitati? De cnd ncepe masa, n ceasul cinei. Spune c a chemat pe multi. Cine au
346

fost acestia? Tot neamul omenesc. Dup cum s-a scris, Dumnezeu voieste ca toti oamenii s se mntuiasc (Isaia 45, 22; Matei 18, 11; Ioan 3, 17; I Timotei 4, 10). Cnd a venit Mntuitorul s slujeasc neamului omenesc, spre mntuire, ca o slug a Printelui ceresc, nti a chemat neamul evreiesc, cci spune: Nu sunt trimis dect ctre oile cele pierdute ale casei lui Israel (Matei 15, 24). Mai nti s-a dus la ei ca s nu aib cuvnt n ziua judectii, c Iisus, care, dup firea omeneasc se trage din Avraam, din David, din neamul evreiesc, a chemat mai nti pe pgni. Nu! Mai nti a venit s cheme oile cele pierdute ale casei lui Israel. Dar cum stim c pe ei i-a chemat nti? Apostolul Petru, n Ierusalim, predic n ziua nti si cred trei mii, iar n ziua a doua se adaug nc cinci mii. Dar cine erau acestia care au crezut primii
347

n Evanghelie? Evreii. Cei dinti credinciosi ai Bisericii din Ierusalim, ntemeiat de apostoli, de Iacov, de Petru si de Ioan, stlpii Evangheliei, au fost mai mult evrei. n Proschinitarul Ierusalimului se scrie: "...am avut n Ierusalim 15 arhierei, 15 patriarhi tiati mprejur". De la Iacov, fratele Domnului, si pn aproape de Marele Constantin, au fost n Biserica din Ierusalim arhierei tiati mprejur, adic din neamul evreilor, care mai tineau nc tierea mprejur. Deci, ntr-o perioad au fost n Ierusalim numai patriarhi si arhierei evrei si biserica din Ierusalim era alctuit mai mult din evrei. Dup aceea a trimis Dumnezeu pe Pavel la neamuri, departe de Ierusa-lim. De aceea spune c i-a chemat nti pe evrei, ca s n-aib rspuns n ziua Judectii. Iar mai apoi, zice dumnezeiasca Evanghelie, a trimis n ceasul cinei s cheme si pe altii.
348

Cel dinti chemat a zis: Tarin mi-am cump-rat, si m duc s-o vd. Rogu-te s m ierti. Ce este tarina? Hristos ne-a spus n pilda cu semntorul, pe care a tlcuit-o ucenicilor: Cel care seamn smn-ta cea bun este Fiul Omului. Tarina este lumea; smnta cea bun sunt fiii mprtiei; iar neghina sunt fiii celui ru (Matei 13, 36-38). Iat ce este tarina. Deci cnd auzim n Evan-ghelia de astzi c cel dinti a pus pricin de refuz c si-a cumprat tarin, se ntelege c s-a legat de lumea de acum. Cel care nu vrea s mearg la cina Marelui mprat, la mprtia Cerurilor, zicnd c si-a cum-prat tarin, este tot omul care-i legat cu inima de lumea aceasta n care se lucreaz toat frdelegea si pcatul. Acesta este omul care nu vrea s mearg la cina lui Dumnezeu, cnd glasul
349

constiintei l cheam, ci cumpr mereu tarina aceasta, adic slujeste acestei lumi si ruttilor din ea. Dar de ce spune c a cumprat-o si nu spune c este a lui? Pentru c atta stm pe lumea aceasta, de cnd ne nastem si pn murim. O cumprm cnd deschidem ochii si o vindem napoi cnd murim, cnd nchidem ochii. Asadar, nu-i a noastr. Aici am gsit-o, aici rmne. Deci, cnd l auzim pe omul acela c si-a cumprat tarin si n-a mers la cina lui Dumnezeu, s stim c el este om lumesc, care se leag cu inima de lucrurile cele desarte si striccioase ale lumii si nu ascult de chemarea constiintei, ca s mearg pe calea poruncilor lui Iisus Hristos. Acela si-a cump-rat slujirea cea rea a lumii. Al doilea a zis: Mi-am cumprat cinci perechi de boi si m duc s-i ncerc. Rogute s m ierti.
350

Care-s perechile de boi si cum le ncearc omul? Perechile de boi sunt cele cinci simtiri pe care le avem toti si care sunt n cte dou organe. Avem doi ochi cu care vedem, dou urechi cu care auzim, dou nri cu care mirosim, dou organe cu care gustm: limba si cerul gurii; dou organe ale pipitului, cel dinafar si cel dinluntru. Cci simtim fierbinteala si rceala si n afar, dar si nuntru. Tot asa simtim asprimea si durerea pn la inim, dar le simtim si n afar. Deci cele cinci perechi de boi sunt cele cinci simturi ale noastre: vederea, auzul, mirosul, gustul si pipitul. Dar cum le cercm noi si cum nu mergem la cina marelui mprat? Prin aceea c pironim mintea si inima noastr n aceste cinci simturi si nu vrem
351

s ascultm de glasul constiintei, ca s mergem la cina marelui mprat. Iat v dau o pild. Astzi e miercuri sau vineri, sau timp de post, si trebuie s postesc, sau am canon de la duhovnic si trebuie s postesc pn la ora 5 sau pn seara. Dar eu m duc prin piat si vd niste plcinte care-mi plac sau niste cornuri sau altceva de mncare si m las biruit de pofta ochilor si a pntecelui si mnnc nainte de vreme. Am ncercat o pereche de boi! Care? Gustul. Glasul constiintei mi-a spus: "Omule, azi e zi de post, ai canon de la duhovnic". "Da, voi posti poimine. Azi mnnc c mi-e foame". Am ncercat o pereche de boi! ntelepciunea ne nvat asa: Ochii ti cele drepte s vad si urechile tale cele drepte s aud. Iar Duhul Sfnt ne spune: Doamne, abate ochii mei de la desertciuni (Psalm 118, 37).

352

Eu stiu c trebuie s pzesc vederea, pentru c vederea este simtire mprteasc la om, iar ochii sunt cele dou mini ale sufletului, cum spune Marele Vasile, cu care omul ia pcatul de la distant. Dac nu pzim ochii, nu putem pzi nici mintea, cci mare legtur au ochii cu mintea. Iar Scriptura ne spune s pzim gndirea, dar noi n-o pzim; ne ducem acolo unde e distractie, la televizor, la meci, la cinema si la necurtii. Si asa, mai ncercm o pereche de boi. Care? Vederea. Si astfel nu ascultm de glasul care ne opreste de la aceasta, ca s ne ducem la cina marelui mprat, la mprtia cerurilor. Dar s vedem mai departe. Zice Sfnta Scriptu-r: Urechile tale cele drepte s aud. Trebuie s asculti numai predicile, numai cuvntul lui Dumne-zeu, numai cntrile bisericesti si numai cele ce sunt necesare vietii. Dar noi ce zicem? O voi face aceasta mai
353

trziu, cci auzi este nunt si cnt lutarii! N-auzi cum cnt de frumos? Unu-i cu mandolina, altu-i cu scripca, altul cu toba! Si asa am mai ncercat o pereche de boi. Cele dou urechi au ncercat si perechea aceasta. Auzul. Sfnta Carte spune s umbli mbrcat n haine simple, c Sfntul Ioan Boteztorul a umblat n piele de capr si Ilie Tesviteanul cu cojoc; iar patul nostru s fie tare, nu moale, c: Vai - zice Isaia - de cei ce dorm pe saltele si pe paturi moi, c uit de Dumnezeu! Dar eu vreau s am haine moi, blnuri, iar patul meu s fie moale, cu plapum de mtase, cu saltea de ln, nu de paie! Si iat, am mai ncercat o pereche de boi! Care? Pipitul. Glasul lui Dumnezeu mi spune: "Omule, s triesti cu cele strict de trebuint vietii".
354

Dar eu vreau podoaba trupului si moleseala lui. Vreau bi! Vreau s-i fac baie viermelui acestuia care este tin si merge n iad, dar nu se pocieste. Numaidect vreau s-l duc la bi si nu la bi simple, ci cu spunuri frumos mirositoare. Si asa se aduce n suflet toat moliciunea si toat rutatea dracilor, de la vederea goliciunii omului si de la aceast nebgare de seam, mai ales cnd trupul este sntos. Am mai ncercat si aceast pereche de boi, a pipitului (Fapte 17, 27). Ce ne-a mai rmas? Mirosul. n post, buctria noastr trebuie s miroas a zarzavat, a ceap si a cartofi copti, nu a carne, a brnzeturi si a grsimi. C pierduti suntem, dac voim s miroas a dulce n zilele de post n buctria noastr. "Nu se mnnc azi - miercurea sau vine-rea - brnz, ou si carne!" "Ei, taci din gur! Nu ce bagi n gur spurc pe om, ci ce iese din gur!" Stie ca sectarul s tlmceasc Scriptura pentru pntecele
355

lui! Dar nu asa se tlcuieste. Si bag omul friptur n pntece si mnnc gras. Si foloseste mirosuri de spun si parfumuri si se fardeaz pe obraz, c din om se face mscrici! Nu las frumusetea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Se vopseste si la buze, ncreteste prul, face manichiura. Face toate blestemtiile cele ce nvat satana pe oameni. Si se parfumeaz, ca s miroas pe drumuri si s zic lumea: "Astai cucoana cutare, sta-i domnul cutare! Dar frumos mai miroase dup dnsii". Dar acestea duc la putoarea gheenei si la iad. C atta putoare este acolo, nct toate putorile din lume de le-ai strnge la un loc, n-ai putea aduna ct un miligram din oceanul acela de putoare. Vrei s mirosi pe drumuri si s smintesti si pe altii? Nu uita putoarea aceea din iad si poate te vei ndrepta si vei ur parfumurile. Dumnezeu spune: "Da, s umbli n haine
356

curate, s mergi la biseric, s te speli cu spun care nu miroase, s te cureti si s te ngrijesti, dar s nu mirosi a parfumuri, c putoare si vierme este omul dup moarte". Dac mergi pe la cimitire, cnd se dezgroap vreun mort, ai s vezi n ce putoare st trupul acolo. Dac-l dezgropi dup 7-8 zile, miroase mai ru dect toate putorile lumii. ti arat Dumne-zeu ce esti! Deci asa ncearc omul cele cinci perechi de boi: cnd coboar mintea cu voia sa la cele cinci simtiri si vrea s le desfteze pe toate. Dar dac aceia au pus aceste pricini, ce-a fcut sluga din Evanghelie? Mergnd napoi la Domnul Su, a zis: "Doamne, am chemat pe acestia la cin si s-au scuzat, cum vezi". Atunci S-a mniat Domnul acela care fcuse cina. Si mniindu-Se c cei chemati au dat aceste pricini si n-au venit, a zis ctre slug: "Iesi pe la rspntii si pe la ulitele cettii si adu-i aici pe sraci, pe orbi si pe schiopi".
357

Ce nseamn rspntiile drumurilor? Dac mergi singur pe un cmp si dai deodat de dou drumuri, unul care face la dreapta si altul care face la stnga, si dac n-are cine s-ti spun care-i drumul cel bun, stai la rspntie si nu stii ncotro s-o iei. "Oare ce s fac? S-o iau la dreapta, sau la stnga?" Dac nu ti-ar arta cineva calea cea bun, ai gresi. Asa a fost cnd Mntuitorul a venit n lume pentru cina Printelui Ceresc; a gsit lumea aceasta la o rspntie. Si spune Scriptura: "Veti umbla n calea limbilor si a popoarelor si n ntuneric si n umbra mortii". Erau attea popoare pe pmnt care nu-L stiau pe Dumnezeu si care se nchinau la mii de zei. Fiecare avea dumnezeul lui si pentru fiecare pcat si crea un dumnezeu, dup plcerea lui. ntreaga omenire era la o mare rspntie, la o mare rscruce. Si a venit Mntuitorul s arate c este un singur
358

drum si un singur Dumnezeu, Care a fcut lumea si toate cele din ea. Dar a mai spus: Mergeti si pe ulitele cettii! Cine merge mai adesea pe ulite? Poporul de obste. Fie c merge s vnd sau s cumpere, s-si ia hran pentru copii, fie pentru alte treburi. Poporul de obste umbl mai mult pe ulite dect cei mai nvtati, care stau la birou, la divanuri, la locuri nalte. Ei sunt cei din cas, cum spune alt Evanghelie: Doi vor fi n cas; unul se va lua si altul se va lsa. Cci ntre ei sunt si buni si ri. Va lua Dumnezeu pe cei buni pentru mprtie, iar pe cei ri i va lsa s se munceasc n gheen. Dar cei ce umbl pe ulite sunt sracii si oame-nii de obste. I-a spus s cheme pe cei de pe ulite pentru c Hristos nu face deosebire de om, mare sau mic. Cci spune Pavel: n Iisus Hristos nu este iudeu, nu este elin, nu este stpn, nu este slug. Si iarsi: Vezi, frate, chemarea noastr, c
359

dintre cei chemati la noi, nu sunt multi de neam mare. A ales Dumnezeu pe cele simple ale lumii ca s rusineze pe cei ntelepti si cele de neam slab si neputincios, ca s dea de rusine pe celelalte. Asa face ntelepciunea lui Dumnezeu, ca s nu se laude omul cu ntelepciunea sa si s nu se sprijine pe puterea sa. ntelepciunea vrea ca Dumnezeu s Se laude ntru toate, s-Si arate puterea n cei slabi si n cei neputinciosi, n cei nebgati n seam si n cei putini, ca s cunoasc oamenii c puterea Lui este cea care lucreaz, cum zice Apostolul Pavel: Ca multimea puterii s fie a lui Dumnezeu, nu a noastr. I-a spus Hristos s cheme orbii. Care orbi? Orbii la minte. Cci poate fi cineva orb cu ochii trupului, dar foarte ntelept la minte si cu duhul. Iar acela nu-i orb, ci adevratul orb este cel cu pcate si acela se lipseste de cina marelui mprat. Cci a zis Mntuitorul la vindecarea orbului: Am venit
360

n lumea aceasta ca cei ce au ochi s nu vad (fariseii, crturarii si ftarnicii, care nu vedeau dect cu ochiul zavistiei), iar cei orbi s vad lumea (Ioan 9, 39). Si a mai zis: Cheam-i pe cei betegi, adic pe cei bolnavi, dar nu cu trupul, ci cu sufletul. C Mntuitorul a spus: N-au trebuint cei sntosi de doctor, ci cei bolnavi, adic cei bolnavi sufleteste. Pentru aceasta a venit El n lume. Si a mai zis: Cheam si schiopii. Care schiopi? Credeti c numai cei ce umbl n crje sunt schiopi? Schiopii adevrati sunt cei ce schiopteaz n legea lui Dumnezeu. Cci a zis marele Ilie Tesviteanul, cnd l-a mustrat pe Ahab: "Nu eu sunt, mprate, cel ce aduce nenorocire peste Israel, ci tu si casa printilor ti ati prsit poruncile Domnului... Pn cnd veti schiopta de amndou picioarele?" (III Regi 18, 18-21). De aceea spune Evanghelia c sluga lui Dum-nezeu, [Iisus Hristos], chema pe cei
361

care schioptau din calea poruncilor lui Dumnezeu, c erau schiopi cu sufletul, nu cu trupul. Si dup ce i-a chemat pe acestia, sluga a dat de veste stpnului: Stpne, am fcut cum ai zis, am chemat si pe cei orbi si pe cei betegi si pe cei schiopi si mai este loc. Ce nseamn: "mai este loc?" V-am spus c a chemat mai nti neamul evreiesc si a ntemeiat Biserica din Ierusalim. Dar mai era loc. Pentru cine? Pentru popoarele pgne. Cci iat ce au spus dumnezeiestii Apostoli cnd au vzut c Dumnezeu, prin Apostolul Petru, le-a chemat si pe acestea la credinta cea n Iisus Hristos: Asadar si pgnilor le-a dat Dumnezeu pocint spre viat (Fapte 11, 18). Era loc pentru toate popoarele lumii, c n rai si n mprtia cerurilor este mare lrgime. Dumnezeu cheam toate popoarele lumii. Cci spune proorocul Isaia: Pmntul va fi plin de cunostinta Domnului, ca marea de ap (Isaia 11, 9;
362

Avacum 2, 14). Dar si Ieremia spune: Toate neamurile, toate popoarele M vor cunoaste pn la urm si Mi se vor nchina (31, 34). Deci trebuie s vin toate popoarele care se vor mntui pn la urm. Si pmntul va fi plin, ntreg de cunostinta Domnului. Cci zice proorocul: Nimeni nu va mai ntreba n ziua aceea: cunoasteti pe Domnul? C toti M vor cunoaste, de la mic la mare (Isaia 40, 5; 66, 18). Va veni o perioad cnd tot trupul are s cunoasc si s vad slava Domnului. Si dac a zis sluga c mai este loc, ce a zis Stpnul? Iesi la drumuri si la garduri si adu-i aicea, s se umple casa Mea! Sluga a spus c mai este loc, iar Printele Ceresc si arat negrita Sa iubire de oameni, zicnd: "Adu-i aici pe toti! Vreau s M bucur n veacul veacului. Vreau s se umple mprtia cerurilor pn la margini, cu tot sufletul pe care l-am creat. Adu-i
363

aici, s se umple casa Mea. Aceasta va fi bucuria Mea cea desvrsit. Eu i-am zidit pe toti si vreau ca toti s stea cu Mine si s cineze cu Mine n veacul veacurilor aici, n mprtia Cerurilor". Si i-a zis slugii s ias la drumuri si la garduri. Dar de ce la drumuri? Fiecare om are n viata sa, drumul su. Pe atunci unii oameni mergeau pe calea rtcit a nchinrii la idoli, altii n calea filozofiei veacului de atunci. Erau foarte multe ci n viata popoarelor lumii. Acestea erau drumurile lor. De aceea a zis: Iesi la drumurile lor! Du-te si ntoarce-i din drumurile lor gresite si adu-i la cina cea mare! Dar de ce a spus: si la garduri? Gardul este simbolul pcatului, fie c-s la curte, fie c-s la mosie, fie c-s la grdin. Gardurile au rostul de a desprti o grdin de alta, un ogor de altul, o cas de alta, o livad de alta. Asa si pcatul ne desparte pe noi de Dumnezeu, Ziditorul nostru, si pe unul de
364

altul. Cnd a zis: "la garduri", a zis: "Iesi la cei czuti n pcate, care s-au desprtit de Mine si ntre ei, prin pcatele si ruttile lor, si adu-i aici, ca s se umple casa Mea". Dar ce mai spune dumnezeiasca Evanghelie? Zic vou c nici unul din cei chemati, nu va gusta din cina Mea. Ati vzut? Din cei ce si-au gsit scuze n pcate si n-au vrut s vin, nici unul nu va gusta din cina Domnului. Acum este momentul s vorbim ceva si despre pricinile date ca scuze. Vai de noi, pctosii. Con-stiinta noastr este sluga lui Dumnezeu, care ne cheam la cina Marelui mprat. Ea pururea ne cheam la Dumnezeu si noi pururea gsim pricini ca s nu rspundem. Vezi pe omul nconjurat de averi? Orict ar avea omul de mult, si mai mult vrea. "Am de arat, am de semnat, am treab cu oile, am treab cu boii, vreau s-mi fac cas nou, am de mritat fete, am de nsurat feciori, am de fcut cutare lucru".
365

Si zbovindu-se n toate acestea, n toate lucrurile lumii celei desarte si striccioase, nu rspunde constiintei, adic slugii lui Dumnezeu din el, care-l cheam la cin. S-a ncurcat n multe pentru toat viata. Legat de grijile lumii pune pricin c nu poate merge la biseric, la rugciune, la citire si la toat lucrarea faptei celei bune. Gseste tot felul de pricini si nu merge la cina Marelui mprat, nu-si gseste vreme de un ceas pe zi pentru rugciune. De ce? Toat grija lui o cheltuieste cu grijile veacului de acum! Unul d ca pricin, cnd trebuie s posteasc: "Nu pot, sunt neputincios, m-a dezlegat doctorul s mnnc bine. Dac postesc n Postul Mare, n Postul Crciunului, dac tin lunea, miercurea si vinerea, ca toti crestinii, m topesc de foame". D drept pricin neputinta si nu vrea s pos-teasc. Constiinta ti spune: "Omule,
366

adu-ti aminte c nu numai cu pine va tri omul, ci si cu tot cuvn-tul care iese din gura lui Dumnezeu. Nu-ti amintesti ce spune Apostolul Petru? Bine este a ntri inimile voastre cu darul, iar nu cu mncrile ntru care nu este mntuire. Larg este calea pntecului si pe toti i duce la gheena. Omul d ca pricin neputinta si se tine de ea. Dar ce e pricina sau scuza? Iat ce ne nvat Sfntul Isaac: Pricina sau scuza este o voint a pcatului si nainte-mergtoare a lui, scuza este punte spre pcat (Cuvntul 26). Unul vrea s fac milostenie, dar gseste ca pricin: "N-am de unde s fac; n-am nici un ban!" Altul vrea s lase tutunul, dar gseste ca pricin: "Nu pot, c m-am obisnuit cu dnsul". Unul vrea s lase rachiul sau betia, c-l distruge. Rspunde: "Nu pot, c asa m-am deprins!" Altul vrea s mearg la biseric. Dar zice: "Nu pot, c am treab astzi. Trebuie s m duc n cutare loc, am cutare treburi de fcut".

367

El n-a auzit cuvntul: S nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug, ca s tgduiesc rspun-surile cele din pcate. Cu oamenii cei ce lucreaz frdelege; si nu m voi nsoti cu alesii lor (Psalm 140, 4-5). Gseste mereu pricini. Vrea s fac omul pcatul, dar frica lui Dumnezeu l opreste. ns dup ce a gsit o pricin, l face. Cci cel ce rvneste la muiere strin, cel ce pctuieste si face frdelegi si curveste, zice: "Am firea fierbinte, sunt om sntos si nu-mi ajunge o femeie". Stric si casa celuilalt, si stric si sufletul lui si al aceluia cu care pctuieste, pentru c a pus pricin neputinta, c nu poate s se nfrneze. Vai de noi si de noi, c a ajuns gheena acum lng noi. Pricina merge naintea pcatului, este nainte-mergtoare. Punte ctre pcat s-a fcut prici-na, fiindc a lipsit din om frica de Dumnezeu. Ce spune Duhul Sfnt: Zis-a clctorul de
368

lege ca s greseasc ntru sine: nu este frica lui Dumne-zeu naintea ochilor lui (Psalm 35, 1). Omul ar posti, ar merge la biseric, ar face milostenie, s-ar nchina, ar tine curtia cu sotia sa dup legea cstoriei, s-ar mpca cu fratele su, ar lsa tutunul, betia, njurturile, ar lsa zgrcenia, otrava nemilostivirii si ura ctre fratele su, toate le-ar lsa, dar nu-l las pricina nchipuit de el. Gseste pricin si zice: "Dar cum s-l iert eu pe cellalt, dar eu sunt cineva, si apoi m-a si suprat". Pune vin pe cellalt, nu pe sine si, gsind pricina aceasta, nu-l iart pe acela si, legat de satana, orbit si prins cu inima n ghiarele lui, se duce n focul gheenei, dac moare fr s ierte. Mnia omului se mparte n trei: Este o mnie care vine si trece repede. Aceasta nu este periculoas ca celelalte. Aceasta-i ca focul de clti; se aprinde si se stinge. Cci zice Scriptura: Mniati-v si nu gresiti... (Psalm 4, 4). Dup ea si cere
369

ndat omul iertare. Este apoi al doilea fel de mnie: pizma, care tine minte rul doutrei zile, sau mai mult. Si n sfrsit este zavistia, care tine uneori toat viata. l tine uneori satana legat pe om, de nici pe patul de moarte nu-l iart pe fratele su. Aceast zavistie l face pe om mai ru dect dracul, cum spune Sfntul Ioan Gur de Aur. Deci unul ca acesta d pricin: "Nu pot s-l iert, c el m-a nedrepttit". Si st ntunecat ca un drac si st cu satana n inim si nu aude Scriptura care zice: Soarele s nu apun ntru mnia voastr (Efeseni 4, 26). l tine satana si-i zice c-i drept, c are dreptate s nu ierte si s nu cear iertare, pe motiv c nu este el vinovat. Vai de noi si de noi de credem c scpm din gheena pentru aceste pricini. N-auzi ce spune Duhul Sfnt: S nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug, ca s tgduiesc rspunsurile cele din pcate (Psalm 140, 4).

370

Dar, va zice careva: "Printe, sunt si pricini binecuvntate". S vedem care ar fi aceste pricini binecuvntate. S v dau un exemplu: Spune dumnezeiasca Scriptur n porunca a cincea: Cinsteste pe tatl si pe mama ta, ca s-ti fie tie bine si s triesti ani multi pe pmnt. Dar aceast porunc din decalog n-are putere cnd te cheam Dumnezeu la pocint si la mntuire si n-ai voie s mai asculti pe tatl si pe mama ta si pe sora ta, dac nu te las s postesti, s mergi la biseric, s te rogi, s te mntuiesti, s duci viat cinstit. Dac tatl si mama te opresc de la acestea, nu-i mai poti asculta, c ei sunt cei mai mari vrjmasi. Cci spune Hristos n Evanghelie: Tot cel ce vine la Mine si nu urste pe tatl si pe mama sa, sau pe sora sa, sau pe fratele su, sau pe prietenul su, sau pe nsusi sufletul su, nu poate s fie ucenic al Meu (Luca 14, 26-27). Si mai spune Iisus
371

Hristos: N-am venit s aduc pe pmnt pace, ci sabie (Matei 10, 34-36), ...cci vor fi doi contra trei ntr-o familie si trei contra doi (Luca 12, 52). Deci cei ce ascult cuvntul lui Dumnezeu trebuie s fie contra firii? Nu, cci firea noastr adevrat o gsim cnd iubim pe Dumnezeu. Numai n Dumnezeu trebuie s-i iubim pe printi si pe frati. Porunca nti din decalog cere: S iubesti pe Dumnezeul tu din toat inima si din tot cugetul tu, din toat puterea ta (Deuteronom 6, 5). Deci cere toat fiinta omului. Pe Dumnezeu trebuie s-L iubim din inim, adic din suflet, cu simtmintele, cu partea sentimen-tal a sufletului nostru; din cuget, adic cu mintea sau cu partea cugettoare; si din virtute, adic cu trupul, deci cu toate cele ale noastre. Deci porunca nti din decalog cere de la noi o dragoste nemrginit fat de Dumnezeu. Numai dup Dumnezeu sau n Dumnezeu
372

trebuie s iubim pe aproapele ca pe noi nsine. n cazul cnd eu vreau s m mntuiesc, s merg dup Hristos, dar tata nu vrea, sora nu vrea, mama nu vrea, femeia nu vrea, copiii nu vor, nu trebuie s ascult de ei. n acest caz am porunc s-i ursc si s-L iubesc pe Dumnezeu. Nu trebuie s m despart de dragostea lui Dumnezeu nici printii, nici nltimea, nici adncimea, nici puterile cele de sus, nici cele de jos. Cnd e vorba de ascultarea de Dumnezeu si de dragostea Lui, cine iubeste mai mult vreo zidire dect pe Ziditorul, ori mam, ori tat, ori tarin, ori vie, ori mosie, ori copii, ori viata de aici, acela se nsal si va fi lepdat de la Dumnezeu cu totul si nu a ales crarea care duce la cina marelui mprat. Dar de ce s-L iubim pe El mai presus de orice? Mai nti pentru c El este Ziditorul lumii vzute si nevzute.

373

Al doilea, pentru c este Ziditorul omului. El a dat omului viata si mintea, vointa si ratiunea, lumina, auzul, vederea si tot ce i trebuie pentru viata de acum si pentru cea de dincolo. Al treilea, fiindc poart de grij de toate fiintele din cer si de pe pmnt. Al patrulea, pentru c ne iubeste si este Preasfnt, Preadrept si nu urste pe pctosul care vine la pocint. Al cincilea, pentru c ne-a pregtit nou mprtie fr de sfrsit pentru putinele fapte bune ce le putem noi face n zece sau douzeci sau o sut de ani pe pmnt si care sunt o nimica toat fat de viata vesnic. Al saselea, trebuie s iubim pe Dumnezeu din toat inima si s renuntm la toate ale lumii pentru c El este o fiint prea desvrsit, prea bun si prea ndurat, care nu voieste s ne duc n munca
374

iadului. A fcut iadul cu munci pentru diavoli, dar nu l-a fcut pentru oameni, cci zice: Duceti-v de la Mine blestematilor n focul cel vesnic care este gtit diavolilor si ngerilor si. N-a fcut iadul pentru noi, ci pentru draci, iar dac ne facem si noi ri asemenea dracilor, ne facem vinovati de gheen. Iar al saptelea, trebuie s-L iubim din toat inima, din tot cugetul si din toat puterea, cci El este stpn suprem peste toate. Stpnul lumii celei vzute si nevzute. Iar din dragostea cea nemrginit ctre noi, a trimis pe Mntuitorul, Fiul si Cuvntul Cel Unul Nscut, n lume, s Se mbrace cu firea noastr - afar de pcat -, s vesteasc mntuirea neamului omenesc, s ne cheme la cina cea mare a mprtiei cerurilor, ca s petrecem acolo mpreun cu El, n vecii vecilor. Dar vai de noi si de noi, cnd constiinta ne spune s facem o fapt bun sau s lsm rul: "Las-te de tutun, las rachiul, las
375

jocurile, las petrecerile, las njurtura, las ura pe fratele tu, las luxul, las femeia strin, las pcatele cu care te-ai ndeletnicit, las zgrcenia, las nemilostivirea, las aducerea aminte a rului", iar noi nu vrem, ci gsim fel de fel de pricini cu mintea noastr si socotim c aceste pricini sunt binecuvntate. V-am spus c atunci cnd este vorba de ascultarea lui Dumnezeu si de dragostea Lui, chiar pricinile binecuvntate n-au nici o putere. Toate cad n acest caz. Avraam a primit porunc: Du-te de njunghie pe fiul tu (Facerea 22, 1-15). A asteptat Avraam o sut de ani ca s-l aib si cnd s se bucure de el, a primit porunc s-l njunghie. Si s-a dus. Pentru ce? Ca s asculte de Dumnezeu, fiindc l iubea din toat inima. Si vznd Dumnezeu la Avraam atta lepdare de sine, atta iubire, i-a spus cu jurmnt: "Avraame, Avraame, fiindc n-ai crutat pe fiul tu, cu jurmnt ti spun c ntru tine voi binecuvnta toate
376

popoarele pmntului prin credint". Cci toti suntem fiii lui Avraam, dar dup credint, nu dup trup. Cci Avraam prin credint s-a ndreptat. Pentru c zice Scriptura c a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui aceasta spre dreptate (Facerea 15, 6). Deci, iat c trebuie s lsm toate pricinile pe care ni le aduce satana n minte, cnd vrem s facem o fapt bun. Cci toate sunt pricini omenesti si drcesti, pricini care ndeamn la pcate. Niciodat s nu cutm pricini, cnd trebuie s urmm calea poruncilor lui Iisus Hristos. Toat pricina care ni se face spre neascultarea lui Hristos si a poruncilor Sale si a dragostei lui Dumnezeu, de la satana este sau de la pcatul din noi, si nici o ndreptare nu vom avea n ziua mortii si a judectii. Amin.

377

CUM SA PRAZNUIM DUHOVNICESTE Dumnezeu ne nvat cum se cuvine a petrece srbtorile Sale, zicnd: Nici un lucru trupesc nu vei face ntr-nsele (Deuteronomul 5, 14; Levitic 23, 3). Voiti s stiti si s ntelegeti care sunt lucrurile trupului si faptele lui? ntrebati pe marele Apostol Pavel si el v va spune, zicnd: Iar faptele trupului sunt cunoscute ca unele ce sunt: preacurvie, desfr-nare, necurtie, destrblare, nchinarea la idoli, fermectorie, vrajbe, certuri, zavistii, mnii, glcevi, dezbinri, eresuri, pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si alte asemenea (Galateni 5, 19-21). Vrei s stii si care sunt asemenea cu cele de mai sus? Ascult dar faptele omului fr de Dumnezeu, care le face mpotriva legii Atottiitorului: dntuirile cele nebunesti, umblarea pe la ghicitori, plimbrile cele nepermise, pierderea vremii n desert prin crciumi si restaurante, pe la clci, pe la

378

nunti, ascultarea si vederea tuturor acelora care vestesc tie cele ce drm morala si sfintenia vietii tale si nu folosul cel duhovnicesc pentru mntuirea sufletului. Asadar, acestea si cele asemenea sunt ruttile pe care le vesteste Dumnezeu si le pedepseste cu munca vesnic, de le vom lucra n toate zilele vietii noastre. Cci de vom srbtori fcnd aceste frde-legi, l vom auzi pe Dumnezeu zicnd: Srbtorile voastre le urste sufletul Meu. Si n alt loc zice: Urt-am, lepdat-am srbtorile voastre si nu voi mirosi jertfele voastre (Isaia 1, 14). Vezi c nu le zice acestora srbtori ale Sale, ci ale voastre? Adic ale voastre sunt, c voi pgneste, nu crestineste, le pziti. Nu sunt srbtorile Mele, praznicele Mele, ca srbtorile voastre cele pngrite si ca nelegiuirile voastre. Srbtorile Mele sunt sfinte si duhovnicesti; deci cu sfintenie si duhovniceste trebuie prznuite.

379

Dar vei zice: cum se prznuieste duhovniceste? De vrei s ntelegi aceste lucruri, ascult: - Cel ce n zi de srbtoare si de praznic mare las lucrul din minile sale si merge la biseric, se mpac cu toti cei ce au fost suprati din familie sau din vecini si n biseric ascult dumnezeiasca slujb cu evlavie si cu fric de Dumnezeu, unul ca acela duhovniceste prznuieste. - Cel ce n posturi si n zile de srbtoare petrece n curtie cu sotia sa, duhovniceste prznu-ieste. - Cel ce nvat pe altul s nu lucreze cele rele si s ierte pe cel ce a gresit, acela duhovniceste prznuieste. - Cel ce citeste dumnezeiestile Scripturi si miluieste pe sraci n zi de srbtoare, acela duhov-niceste prznuieste. - Cel ce nvat pe cel nestiutor calea cea
380

bun a lui Dumnezeu si mngie pe cei ntristati, pe cei ce au czut n oarecare primejdii si scrbe, si-i ajut cu tot ce se poate, unul ca acela duhovniceste prznuieste. - Cel ce n zi de srbtoare se duce s cerce-teze pe cei bolnavi si pe cei btrni si neputinciosi si le ajut n nevoia lor, acela duhovniceste prznu-ieste. - Cei ce nvat n zi de srbtoare pe copiii lor sau pe altii s fie cuminti, s nvete rugciuni ctre Preabunul Dumnezeu, s nu fure si s nu fac altfel de ru, toti aceia duhovniceste prznuiesc si cu bucurie de Dumnezeu petrec sfintele srbtori ale Lui. Iat, fratii mei, prin aceste putine cuvinte v-am fcut cunoscut de ce trebuie s ne ferim n praznicele si srbtorile noastre si cum trebuie s prznuim duhovniceste, ca niste adevrati crestini si fii ai Bisericii lui Hristos.

381

Iar dac cineva si dup ce a auzit aceste nvtturi, mpotriv va lucra, unul ca acela nu va avea cuvnt de rspuns n ziua mortii sale si la nfricosata judecat a lui Hristos.

DUMNEZEU ESTE TOTUL NTRU TOATE SI NTRU NIMENI, NIMIC M-am pomenit ast var cu un grup de teologi catolici de prin Franta. Si discutnd noi asa, m-au ntrebat despre treptele rugciunii si despre energiile necreate ale Duhului Sfnt. Dup ce le-am vorbit de treptele rugciunii, am trecut la energiile necreate. Si m-au ntrebat: - n ce const, printe, energiile necreate? - Fiti atenti! Dup Dogmatica Sfntului Ioan Damaschin: "Dumnezeu este totul ntru toate si ntru nimenea nimic".
382

- Cum este asta, printe? - De acum gnditi-v voi. - Ori este totul ntru toate, ori n nimeni nu-i nimic. C dac n nimeni nu-i nimic, cum este totul ntru toate? - Attia teologi ati venit la mos Costache. Cine v-a adus aici? Artati-mi voi de aici drumul si cum este totul ntru toate si ntru nimenea nimic? Sunteti attia teologi! Un prost arunc o piatr ntr-o balt, si nu pot s-o scoat o mie de destepti. Voi s-o scoateti... Nu s-au priceput. Si le-am dat a doua tem pentru a deschide usa discutiei, cu teologia energiilor necreate. "Dumne-zeu din toate tuturor se cunoaste si din nimic nim-nui". - Si asta-i ncuiat din amndou prtile! au zis ei.

383

- Treaba voastr, dac vreti s discutm lucruri asa de nalte! Au stat si s-au gndit: - Cum vine asta, mi? "Tuturor din toate se cunoaste si din nimic nimnui" si iarsi: "Dumnezeu este totul ntru toate si n nimeni nu-i nimic". Se uitau unul la altul. - Mi fratilor, eu nu stiu carte. Vorbesc si eu ce stiu. Mie mi-a dat mila lui Dumnezeu memorie, s tin minte prin cte crti am trecut. Dar, fiindc ati venit attia teologi, ce s v fac? Cu dou doctorate, cu trei, mmucut, ce era aici! De abia acum v-am dat cheia. S descuiem cuvntul. V-am spus c "Dumnezeu este totul ntru toate si n nimeni nu-i nimic". Hai s pornim de aici. Aici este o tain mare. Care? Trebuia s le explic cum, pentru c lor li-i ciud c n-au energiile necreate ale
384

Duhului Sfnt. C a fost discutia cea mare cu Varlaam si Achindin, n secolul XIV, cu problema isihast, pentru c nu se pot descurca n cele mai grele probleme ale teologiei fr acestea. Uite cum este: n lumea mineral, adic lumea care n-are viat ca: soarele, luna, stelele, p-mntul, pietrele si tot ce exist ca lume mineral, Dumnezeu este totul ntru toate ca si Creator, c El le-a fcut cu una din energiile Sale, cu puterea Sa cea atotlucrtoare, si ntru nimenea nimic dup fiint, c de fiinta Lui nu se atinge lumea mineral. Toate le-a creat prin cuvnt: El a zis si s-au fcut; El a poruncit si s-au zidit. Dar nu se atinge de fiinta Lui, puterea Sa cea creatoare. Asa-i totul ntru toate ca si Creator al lumii vzute si nesimtitoare, si ntru nimenea nimic dup fiint. De fiinta Lui nici heruvimii nu se ating, nici serafimii. Fiinta lui Dumnezeu este inaccesibil mintilor rationale din cer si de pe pmnt.
385

n lumea vegetal, adic tot ce-i verde sub cer: pduri, codri, munti, dumbrvi, cmpii, vi, dealuri, grdini, recolte; tot, tot, tot ce este, care creste si scade si nverzeste, Dumnezeu este totul ntru toate ca dttor de suflete fr de simtiri, viat a firii, si ntru nimenea nimic dup fiint. - Asta cum este? - Iat cum este: Copacul care l vezi c creste, iarba, florile si toate plantele, toate cresc si scad, deci au viat, dar au suflete fr de simtiri. Cum fr de simtiri? Eu iau toporul si tai copacul. l doare? Nu-l doare, c n-are suflet cu simtire. Eu iau o coas si cosesc iarba de aici. O doare? N-o doare. Dar are viat? Are, cci creste si scade. Ele au suflete fr de simtiri, sau viata firii, cu o numesc Sfintii Printi. Toate cte cresc si scad au viata firii, dar suflete fr de simtiri, c nu au durere. Deci Dumnezeu, n lumea vegetal, este
386

dt-tor de suflete fr de simtiri, cu energia puterii Sale cea atotlucrtoare, dar nu se atinge de fiinta Lui nimic, c ntru nimenea nu-i nimic dup fiint. n lumea animalelor, tot ce-i dobitoc, adic animal sau fiare din pdure, trtoare, serpi, toti pestii din ap, toate psrile cerului, toate albinele, mustele, tntarii si furnicile, tot ce exist viu sub cer, Dumnezeu este Atotcreator al lor si le-a dat suflete cu simtiri, dar fr de minte. Le-a dat Dumnezeu suflete cu simtiri, c un miel dac l tai, l doare, un vitel sau o pasre si toate fiarele din lume, toate trtoarele si toti pestii au viat, au suflete cu simtiri, dar fr de minte. Atunci a fcut comentar unul btrn: - Aici parc ar fi ceva de vorbit. - Da. Vorbiti, c de aceea ati venit aici!

387

- Ati spus dobitoacele, psrile, toate vietuitoa-rele din ap, din aer si de pe uscat au suflete cu simtiri, dar fr de minte. Dar Isaia zice asa: Cunoscut-a boul pe cel ce l-a dobndit pe el si asinul ieslea domnului su, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine. Si apoi si papagalul, cnd vorbesti, vorbeste dup tine; cinele este foarte destept, iar calul are o inteligent nemaintlnit. Si iarsi zice Scriptura: Cunoscut-a rndunica si turturica vremea ei sub soare - cnd s plece si cnd s vin -, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine. - Si ce zici cu asta? - Vezi? Aici ar da de nteles c au si ele un fel de minte: cinele, papagalul, calul, delfinul, turturica si rndunica si boul si asinul si celelalte trtoare. - Dac ziceti aceasta, huliti pe Dumnezeu si v mpotriviti Duhului Sfnt! Se uitau toti unii la altii.
388

- Cnd auzim pe Duhul Sfnt c ne spune clar: Si omul n cinste fiind, n-a priceput. Alturatu-s-a cu dobitoacele cele fr de minte... Si dac Duhul Sfnt spune c sunt fr de minte, de unde spui dumneata c au minte? Cui te mpotrivesti? Mie? Dumnezeu a spus c dobitoacele n-au minte. - Dar ce au, printe? - Stai c-ti spun ce au! Sfntul Efrem Sirul, cnd vorbeste de cele zece puteri ale omului - cinci n partea vzut, cele cinci simtiri: vzul, auzul, mirosul, gustul si pipitul, de care se serveste trupul, si cinci puteri nevzute ale sufletului: mintea, gndul care izvorste din minte, ca raza din soare, cugeta-rea, alegerea si hotrrea -, vorbeste si de a unsprezecea putere a omului, care este instinctul sau priceperea fireasc. Aceast putere, a unsprezecea, care nu
389

face parte din minte, ci din instinct, a dat-o Dumnezeu la toate vietuitoarele de sub cer si din ape, si din aer si de pe pmnt, ca s-si ntretin viata, s se pzeasc de dusmanii lor, s stie la ce vreme s vin si s plece. Aceasta-i pricepere fireasc. Si calul si cinele si papagalul si mgarul si boul si oricare vezi c au pricepere, aceasta nu-i minte, este a unsprezecea putere a mintii omului: priceperea fireasc sau instinctul, prin care ele stiu s-si apere viata, cunosc pe stpnii lor, stiu s se pzeasc de primejdii, stiu s se hrneasc, stiu s se fereasc. Aceasta le-a dat Dumnezeu si lor pentru viata de aici, dar nu-i minte, este pricepere fireasc. Dac vom zice c-i minte, cdem n cealalt extrem, mpotriva Duhului Sfnt. Le-am artat acestea dup Sfintii Printi. Deci acestea toate au suflete cu simtiri, au instinct, price-pere fireasc, dar nu au minte, si de aceea nici nu se ating de fiinta
390

lui Dumnezeu. Dumnezeu este totul ntru toate ca dttor de suflete cu simtiri, ns fr de minte, dar n nimeni nu-i nimic, c de fiinta Lui nu se atinge. Apoi am trecut la om. Cnd am ajuns la om, am vorbit cele trei cuvinte ale Marelui Vasile din Hexaimeron, despre facerea omului. Omul este smburele universului. n om sunt adunate cele patru lumi: lumea mineral, lumea vegetal, lumea duhurilor si, mai presus de lumea duhurilor, icoana Sfintei Treimi, dumnezeirea. Dumnezeu este totul ntru toate n om, si n nimeni nu-i nimic, la fel ca si n celelalte zidiri. Pe om l-a fcut suflet cuvnttor. Are minte, are voint, are imaginatie, are mnie, are poft, are alegere, are discernmnt, are hotrre, are voie liber. Toate puterile pe care le arat Sfntul Ioan Damaschin n Dogmatic.

391

Da. Dumnezeu este totul ntru toate si n om, dar nimic nu este n om din fiinta lui Dumnezeu. Omul se face fiu, dar nu dup fiint ca Hristos, ci dup dar. Are darul punerii de fii n baia nasterii de a doua si a nnoirii Duhului Sfnt. Prin botez am cptat darul punerii de fiii si ne-am fcut fiii lui Dumnezeu dup dar. Omului i-a dat suflet cu simtiri, i-a dat si pricepere, i-a dat si minte si l-a fcut si dumnezeu, dar nu dup fiint, ci dup dar, cci spune la psalmi: Eu am zis: Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preanalt (89, 6). Si Apostolul Pavel zice: Ati luat darul punerii de fii si al nfierii n baia nasterii de-a doua si al nnoirii Duhului Sfnt n Botez. Deci omul se mprtseste si de minte si de pricepere si de cele zece puteri si de viat si de toate. Dar de fiinta lui Dumnezeu nu se atinge, c este fiul lui Dumnezeu dup dar, nu dup fiint. Si asa, n felul acesta, si n lumea oamenilor, a ntregilor popoare, Dumnezeu este totul ntru toate ca dttor
392

de suflete cu simtiri, dttor de minte, de imaginatie, de memorie, de toate puterile sufletului, dar n nimenea nimic, dup fiint. C de fiinta lui nu se ating nici heruvimii. Bteau toti din palme! Era o rpial aici! M chiorau cu bliturile acelea!

DRAGOSTEA FATA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU - Ce folos afl zidirea din partea mea, naintea lui Dumnezeu, dac eu i ofer din dragostea mea? Are ea vreun folos naintea lui Dumnezeu? - Iat ce este, frate Ioane! Zidirea aceasta, nu simte c o iubim noi, c n-are ratiune si nici sentiment. Dou puteri are sufletul nostru. Ai vzut la Sfntul Ioan Damaschin n Dogmatic: "Cele dou prti domnitoare ale sufletului: mintea si sufletul". Creierul, care este slas al mintii, este unealta

393

ratiunii si inima este locul sentimentului, a simtirilor duhovnicesti. Zidirile nu simt c le iubim sau le urm si nici n-au suflet cu durere. S stii mata c patru sunt felurile vietuitoarelor din lume, dup Sfintii Printi. Asa! Tine minte: ngerii au minte si duh, oamenii au trup, minte, duh si suflet; animalele au trup si suflet, dar suflet cu simtire, c dac l tai, l doare, nu-i asa? Iar ierburile si copacii si tot ce este vegetal de pe pmnt au viata firii, suflet fr de simtiri. ntelegi? N-are ratiune si nici sentiment, ca s simt c-l iubesti sau c-l ursti. Si nici dac ai tiat cu coasa florile sau ai dobort un copac n pdure, nu simt ceva. Ele au numai viata firii; cresc si scad, fr s aib dureri. Si atunci, dac am iubi pe oricare dintre cele patru feluri de vietuitoare, care coboar de la Dumnezeu n jos, ele ne pot sui pe noi, care suntem fiinte rationale si avem minte, cuvnt si duh, n chipul Sfintei
394

Treimi, pe treptele urcusului duhovnicesc, ctre Dumnezeu. Toat zidirea - auzi ce spune Apostolul Pavel - suspin pn azi, asteptnd slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu. C zidirea este sub pcat de cnd a fost corupt Adam, stpnul zidirii, n rai. n Hronograf am gsit de ce a pus Dumnezeu numele lui Adam de patru litere. Adam nseamn: rsritul, apusul, miazzi si miaznoapte. Aceste patru litere le-a pus Dumnezeu n Adam, pentru c n el trebuia s fac o putere care s stpneasc cele patru prti ale lumii: rsritul, apusul, miazzi si miaznoapte. Iar Hristos cnd vine, vine cu crucea, format tot din patru. El vine ca s sfinteasc cele patru prti ale lumii simtite si s binecuvinteze toate popoarele lumii. Adam avea o mireasm n rai, ca stpn al tuturor fpturilor, nct leii, leoparzii si
395

balaurii cnd l miroseau, veneau si-i lingeau picioarele. "Stpnul!" A pierdut aceast mireasm cnd l-a scos din rai, spune Sfntul Isaac Sirul, si acum leul vrea s-l omoare, balaurul s-l muste, celelalte s-i fac ru. Si a rmas - fiindc a rmas o scnteie a darului lui Dumnezeu cnd s-a corupt firea n rai -, cum ar rmne o scnteie n cenus, prin care s-a ridicat Adam napoi prin nvierea Mntuitorului. De aceea o seam de animale nc se tem de om si cele mai multe l ursc pe om, cci atunci cnd a czut el din ascultarea Ziditorului si ele s-au abtut din ascultarea lui. Dar si acum un om duhovnicesc poate fi ca Adam nainte de cdere, cum a fost Sfntul Ghera-sim de la Iordan, cruia i-a slujit leul 60 de ani sau Sfntul Antonie si altii, care luau aspide si serpi n mn sau unii care stteau cu ursii, cum a fost Sfntul Ioanichie cel Mare. Ai vzut c acesti sfinti, cum v-am vorbit n
396

treptele urcusului duhovnicesc, s-au ndumnezeit dup dar. S-au fcut dumnezei si atunci animalele si balaurii li se supuneau din nou si toate le slujeau. Ai vzut ce spune n Limonar: Unul dormea n pester cu leul trei ani de zile. Cnd venea cineva i zicea leului: "Stai pe loc, s nu vatmi pe cineva!" Si a ntrebat altul: - Printe, cum stai cu leul? Nu te temi c te va mnca? - Nu! Am s v spun. De sapte ani dorm cu el, spate la spate, s ne nclzim. Si el mi pzeste putinele straturi de caprele slbatice. Dar mi-a spus ngerul Domnului, c acest leu peste trei ani are s m mnnce pe mine! - Dar de ce nu fugi de aici, dac o s te mnnce? - Nu! Ori unde m-as duce, tot leul m mnnc.
397

- Dar de ce? - Mi-a spus ngerul: "Cnd erai n lume erai pstor de oi. Erai cu o turm si aveai cini ri. Si a venit un om care era trector si au srit cinii, si tu ai putut s-l aperi si nu teai dus. Si pn ai ajuns tu cinii l-au muscat ru pe om si omul acela n-a trit mult si a murit. Si esti dator cu o moarte, s fii si tu muscat si mncat de fiar. Si peste trei ani acest leu, care te nclzeste si ti-i slug, te va mnca, ca s-ti ierte Dumnezeu pcatul. Si oriunde te duci, leul te mnnc. Aceasta a rnduit Dumnezeu, ca s pltesti cu moartea ta moartea acelui om pe care nu l-ai aprat de cini". Deci toate-s cu rnduial, frate Ioane!

FILOSOFIA PAIANJENULUI Am artat, fratii mei, cte taine si cte minuni sunt n zidiri. Zidirea mrturiseste

398

despre slava lui Dumnezeu, cci a spus Duhul Sfnt: Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Ele vorbesc cu imensitatea lor, cu lrgimea lor, cu miliardele de corpuri ceresti si minunile dintre ele. Sfntul Vasile cel Mare o ia de la pianjen, de la furnic, de la albin si merge pn la astrele ceresti, descriind minunile lui Dumnezeu din zidiri. Si cu ct cunosti mai mult minunile lui Dumnezeu din zidiri, cu att mai mult te aprinzi de dragostea fat de Ziditorul lor si te unesti cu El. Auzi ce teologie face el, ce filosofie, ce art n cuvnt la pianjen. Zice: "Mare filosof este pianje-nul!" Noi nici nu-l bgm n seam. Vine femeia: "D-l la boala de pianjen!" Ehei! Dac ai sti ce ai de nvtat de la pianjen! Cine a auzit vreodat glasul pianjenului pe lume? (La greci erau dou feluri de filosofi: ritori, care vorbeau, si tcuti, cum era Diogene, care-l face mare
399

filosof al tcerii pe pianjen). Vezi pianjenul. Dac-i micut, si face si el o pnzisoar acolo, dup puterea lui. Dac-i mare, face una mai mare. Dar de ce? Auzi ce spune Scriptura: Cel ce d hran la tot trupul, c n veac este mila Lui, la Cuvntul pentru pronie al Marelui Vasile. Cum se ntinde pronia lui Dumnezeu, adic purtarea de grij, pn la pianjen. Pienjenelul cel mic dup ce a fcut o plsut se retrage: "D-mi, Doamne, mncare! Eu mi-am fcut datoria!" Cel mai mare, tot asa. Cnd l vezi c st, tace. L-ai auzit grind? O musc o auzi bzind; un tntar l auzi, dar ai auzit pianjenul vreodat? Nu, el este filosof. El st grmdit acolo si asteapt ca Dumnezeu s-i trimit mncare. Si pronia lui Dumnezeu, la cel mic, nu-i trimite o musc mare, Doamne fereste! Dar de ce? Dac-a fi mai mare, cum pnzuta lui e prea subtire, i-o stric si n-o poate prinde, si el moare de foame.
400

Dumnezeu, Care l-a fcut, spune la Ecclesiast: Cte a fcut Dumnezeu, pe toate le iubeste si de toate poart grij. La cel mic i d o muscut mic. Si el, stnd ascuns, cnd vede c s-o ncurcat, o prinde, o suge; da' mai are treab pn a doua zi, s repare napoi acolo unde s-a rupt pnzisoara, pentru c-i trebuie si mine mncare. La acel mare Dumnezeu i trimite o musc mai mare, c are pntecele mai mare. Si acela, dup ce-o prins-o, iar se apuc de treab. Dar nu zice nimic. L-ai auzit vorbind pe pianjen? Bzind? Nu. Tace. Numai ce-l vezi c-i arhitect. ntinde de colo, leag de colo si face. Nu zice nimic. si caut de treab. Ce frumoas art face Sfntul Vasile aici! El zice: "La palatele mprtesti stau santinelele s nu cumva s fie atentat contra mpratului: "Stai! Cine-i? Parola!" Dar pianjenul nostru nu d parola nimnui, numai s nu mture femeile prin odi. Numai ce-l vezi. N-a dat parola nimnui. El
401

a intrat si si-a ctat de treab. [Prin rnduiala lui Dumnezeu, chiar n acest moment al discutiei, pe masa Printelui Cleopa s-a ivit un pianjen. Si cineva din cei de fat a exclamat: - A venit la noi pianjenul, ia uitati! - Da, da, da! El aude c vorbim de el, sracul! zice Printele Cleopa. D-i pace, mam, c vorbim de dnsul, sracul! Si toti cei prezenti au nceput s rd]. El nu d parola cnd intr n palatele mpr-testi, zice Sfntul Vasile. Iar Preasfntul Dumnezeu, care l-a fcut si pe el, are grij n toat ziua si-i trimite o musculit mic la acel mic; la acel mare, una mai mare. Dac-s mai multi, mai multe muste. C Dumnezeu, dac-i al Lui, l hrneste, c el n-ar putea tri. Dar zice cel necredincios: "Da... Eu nu-s
402

pian-jen, s triesc c-o musculit mic, sau c-o musc. Eu am femeie, eu am copii, eu am dri la stat, eu trebuie s mnnc mult, s fac...!" "O, rutatea ta, necredinciosule! zice Marele Vasile n Hexaimeron. Dumnezeu, Care hrneste pe pianjenul cel mic cu o musc mic si pe cel mare cu o musc mare, Acela hrneste si pe carida si verida - cei mai mari chiti ai lumii care triesc n oceane (azi le spune balene albastre), si care unul din ei mnnc ntr-o zi ct dou sate -, ca s-ti arate tie c El poart grij de si de cel ce mnnc o musc si de cel ce mnnc ct dou sate ntr-o zi; e din Cuvnt pentru pronie al Marelui Vasile. Si acestea cnd le ntelegi si cnd le vezi n zidire, nu se poate s nu te aprinzi cu dragoste de Dumnezeu, cnd vezi atta minune!

403

DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU Un pustnic de lng cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. ns el se gndea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, c vd c la cei ri le merge bine, iar cei buni au necazuri si scrbe. Cum, Doamne, de ngdui Tu asa cu buntatea Ta cea fr de margini?" Apoi si-a zis: "Am s m rog lui Dumnezeu, s-mi arate cum sunt judectile Lui". C sunt unii oameni care judec mpotriva proniei, a purtrii de grij a lui Dumnezeu: Cutare este ru, este pctos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt ri, femeia este bolnav, iar el scap de un necaz si d peste altul. Unul este ru si trieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roag lui Dumnezeu, posteste si numai de scrbe d, iar altu-i ru, njur, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce

404

este, cci calea celor ri sporeste si calea celor drepti totdeauna este n necaz? Si din ziua aceea a nceput s se roage: "Doamne, arat-mi judectile Tale, ca s nu judec!" Rugndu-se el asa, odat a avut nevoie s se duc la cetatea Emesei. Si ducndu-se el, i-a iesit nainte un tnr si ia zis: - Printe, bag de seam, te duci la Emesa! Dumnezeu are s-ti arate mari taine, dar s nu te smintesti! - Unde, fiule? - Cnd ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, s bagi de seam c n marginea orasului este o grdin mare, nconjurat cu copaci, cu garduri, grdin cu copaci roditori, o livad. Si s bagi de seam c ntr-un loc s-a rupt oleac gardul si este un copac cu o scorbur mare. S bagi de seam c acolo alturi de
405

grdin, unde-i copacul cel cu scorbur, este o fntnit. Si lng fntn este o crare care trece, iar dincolo este drumul mare. S te duci n grdina aceea si s intri n scorbura copacului. S stai acolo ascuns si s te uiti spre fntn. Si ce-i vedea acolo, ai s te folosesti mult. Pe urm tnrul a disprut. Pustnicul, cnd a ajuns la cetatea Emesei, a vzut fntna, a vzut copacul acela cu scorbur mare n dreptul fntnii, a vzut si gardul unde era rupt. A intrat acolo, s-a bgat n scorbur si se ruga la Dumnezeu. Si, stnd el acolo si rugndu-se, vede c vine un boier clare pe un cal frumos. Boierul avea la dnsul un toporas si avea o tscut frumoas. A venit la fntn, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal s pasc. Si el a stat, a but ap si a scos din tscuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a numrat si pe urm s-a culcat si s-a odihnit. Dar el n loc s-i pun n buzunar, i-a pus alturea. Cnd s-a trezit el, prima grij era calul. i
406

dduse drumul s pasc. Calul se deprtase mai ncolo, dar pstea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a czut si a rmas la fntn. El n-a observat c i-au czut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus nainte. Printele pndea din scorbur. Dup ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a fcut cruce, a but ap si a vzut punga aceea. Si cnd a vzut c ntr-nsa e aur, a luat-o si nu s-a mai dus pe crare, si nici pe drum napoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur. n urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un btrn srac cu doi desagi n spate, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desag si ap din fntn, si a mncat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urm s-a culcat oleac. n timpul acesta boierul si-a dat seama c nu are banii la el, c i-au czut la fntn,
407

si s-a ntors napoi. Si gseste pe btrnul sta. - Mosule, n-ai gsit aici o pung cu galbeni? sta nu stia nimic: - N-am gsit nimic. - Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus? - Cucoane, n-am gsit nici un galben! - Ei! Scoate banii c te omor! - Cucoane, nu stiu nimic! Boierul a crezut c a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat n cap si l-a omort. A luat si a scos toate din desagi, a cutat prin hainele lui si n-a gsit banii. Dac a vzut boierul c l-a omort pe sta si nici banii nu i-a gsit, s-a suit pe cal si a plecat dndu-si palme si vitndu-se c a
408

omort om nevinovat. Si s-a dus clare btndu-se. Atunci printele care pndea din scorbur a zis: "Ia uite mi, ct nedreptate s-a fcut la fntna asta! Cine a pierdut banii, cine i-a gsit si pe cine a omort? Vai de mine, mare nedreptate a fcut Dumnezeu aici! Boierul a omort pe btrnul sta nevinovat si cellalt a luat banii si s-a dus n lumea lui". Si cum se gndea el asa, a venit din nou ngerul Domnului n chip de tnr. - Printe, printe, iesi din scorbura asta si hai s stm de vorb! A iesit printele si ngerul l-a ntrebat: - Ce ai vzut si cum ti s-a prut? - Doamne, dar aici la fntna asta numai nedreptti a fcut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cine i-a gsit si cine a fost
409

omort! - Printe, mata ai vrut s stii judectile lui Dumnezeu. Afl c la fntna asta, numai dreptti a fcut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tnr? El are curti mari. Si stii unde-i curtea lui? Alturea cu cel ce-a gsit banii. Si la acela sracul, ntr-o noapte i-a murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier s-i mprumute niste bani. Boierul de mult voia s-i ia grdina lui, c avea o grdin cu pomi roditori, foarte frumoas, chiar lng grdina boierului. Si a venit sracul la el, zicnd: - Cucoane, d-mi niste bani mprumut s ngrop pe mama si pe sotia, c ti-oi prsi la var, ti-oi cosi, voi secera pe lan. Si boierul si-a zis: "Acum i momentul, c-i srac!" - D-mi livada ta!
410

- Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am rsdit si nu pot s ti-o dau! - Ct s-ti dau pe livad? Dar acela a spus asa: - S-mi dai 300 de galbeni, c de nevoie o dau, c n-am cu ce face nmormntarea. Dar boierul, vzndu-l pe acela necjit, c are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de galbeni. - Cucoane, Dumnezeu s fac dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Grdina mea face 300 de galbeni de aur. Si sracul s-a dus plngnd acas, cu 150 de galbeni, pentru c de nevoie a dat grdina. Dar a zis: "Dumnezeu s fac dreptate". Si acum Dumnezeu a fcut dreptate. I-a
411

gsit tocmai acesta care sttea lng dnsul. 150 de galbeni i-a dat boierul de bunvoie si 150 i-a uitat la fntn. Dumnezeu a fcut dreptate la fntn, c el cnd i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu s fac dreptate cu banii! Nu mi-ai pltit grdina". Si iat Dumnezeu preadrept i-a ntors banii acum la fntn. I-a pltit grdina. - Bine, la sta i-a fcut dreptate. Dar btrnul care a fost omort, cu ce era vinovat? - Ai vzut cum i-a dat cu muchia n cap si la omort? L-a ntrebat de bani si btrnul nu stia nimic. Btrnul acesta - i-a spus ngerul -, cnd era tnr de 25 de ani, era cu carul cu boi pe marginea unui ru. Si un om a vrut s treac rul acela si, cnd era la mijlocul rului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Mi, frate, nu m lsa, c mor! M nec, nu m lsa!"

412

Si el n loc s sar s-l scoat pe acela, a dat un bici n boi si a zis: "Asa ti trebuie, cine te-a bgat acolo". Si acela s-a mai luptat oleac cu apa si s-a necat. Sracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel pcat, c n-a srit s-l scoat pe acela din ap, se ducea n iad. Si lui Dumnezeu ia fost mil si a vrut s-i plteasc n lumea aceasta, pentru c a avut greseala aceea din tinerete, cnd nu a vrut s-l scoat pe acela din ap. El l-a omort pe acela c nu l-a scos din ap atunci, si acum l-a omort pe el nevinovat boierul sta. Dumnezeu a fcut foarte bine, c prin moartea asta, l duce la bucurie si la rai n vecii vecilor pe srac. - Dar boierul? - L-ai vzut pe boier cum se btea cu palma peste cap? Mai ncolo l-a mustrat cugetul c l-a omort pe btrn. A ntlnit un om si i-a dat calul de poman, si a ntlnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o mnstire s se
413

fac clugr. Si dup 40 de ani ct o s se pociasc acolo, o s-l ierte Dumnezeu c a omort un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se mrturiseste si face canon si se mntuieste. Si tu ai zis c la fntna asta s-au fcut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a fcut trei lucruri drepte si bune. C judectile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omeneasc. N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe ct este mai nalt cerul dect pmntul, pe ct este mai departe rsritul de apus, pe att sunt mai departe judectile Mele de judectile voastre si gndurile Mele de gndurile voastre, fiii oamenilor. N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele dect tine, nu le ridica si pe cele mai adnci dect tine, nu le cerca, ca s nu mori! N-ai auzit pe David Proorocul care zice:
414

Judectile Domnului sunt adnc mult? Cum ai ndrznit tu un om, s stii judectile lui Dumnezeu, pe care nici ngerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, printe, s-ti art c judectile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor. Si tu ai judecat ceva, dar judectile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, c ele au fost bune foarte! Deci de acum nainte s nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea s zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judectile Tale! Dar, fiindc esti om, Dumnezeu te-a iertat, ns m-a trimis s te nteleptesc s nu mai ndrznesti s iscodesti judectile Lui, c judectile lui Dumnezeu sunt adnc mult si nu le poate sti nimeni, nici ngerii din ceruri. *

415

Asadar s tinem minte din aceast povestire, c tot ce ni se pare nou n lumea asta c-i strmb si ru, de multe ori ne nselm! C nu cunoastem jude-ctile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse. Nu cerca cele necercate si nu voi s ajungi cele neajunse! Amin.

NDOIALA N CREDINTA Credinta vine din auz si auzul prin cuvntul lui Dumnezeu, spune Sfnta Carte. Credinta vine din cuvnt. Credinta noastr n Dumnezeu ne vine si se ntreste n noi din predica preotului la biseric, din sfaturile date de btrni, din citirea crtilor sfinte si mai ales din cuvintele si nvtturile pe care le auzim si le citim zilnic din Sfnta Evanghelie. Dar n Sfnta Scriptur auzim c unii sfinti, din Vechiul si Noul Testament, s-au ndoit n credint.

416

Asa s-a ndoit Avraam. Cci atunci cnd i-a zis Domnul: Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul Caldeii, ca s-ti dau pmntul acesta de moste-nire..., a zis Avraam: Stpne Doamne, pe ce voi cunoaste c-l voi mosteni?... Atunci a zis Domnul ctre Avraam: S stii bine c urmasii ti vor fi pribegi n pmnt strin, unde vor fi robiti si apsati patru sute de ani (Facerea 15, 7, 13). Si au stat n robie 430 de ani. De aceea a ntrebat Moise: "De ce, Doamne, au trecut cei 400 de ani, c s-au mplinit anii?" Si a zis Dumnezeu: "Anii s-au mplinit, dar canonul pentru pcatele poporului, nu". Deci, n loc de 400 de ani, le-a dat canon de stat n robie 430 de ani. De ce n-a murit Moise n pmntul fgduintei, ci a murit la muntele Nebo? Cci Moise, care a condus poporul acela, a fost cel mai blnd om de pe fata pmntului, cum se spune la Numerii: Moise ns era omul cel mai blnd dintre toti oamenii de pe pmnt (Numerii 12, 3).
417

Pentru o greseal nu a intrat n pmntul fgduintei. Pentru o greseal l-a pedepsit Dumnezeu s nu treac Iordanul: pentru c s-a ndoit la stnca Rafidim. C Dumnezeu i-a spus: Ia toiagul si adun obstea, tu si Aaron, fratele tu, si griti stncii naintea lor si ea v va da ap; si le veti scoate ap din stnc si veti adpa obstea si dobitoacele ei. A luat deci Moise toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul. Si a adunat Moise si Aaron obstea la stnc si a zis ctre obste: Ascultati, ndrtnicilor, au doar din stnca aceasta v vom scoate ap? Apoi si-a ridicat Moise mna si a lovit n stnc cu toiagul su de dou ori si a iesit ap mult si a but obstea si dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul ctre Moise si Aaron: Pentru c nu M-ati crezut, ca s artati sfintenia Mea naintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce voi adunarea aceasta n pmntul pe care am s i-l dau (Numerii 20, 8-12). Pentru ndoiala aceasta, Moise n-a vzut pmntul
418

fgduintei. De ce a suferit Sfntul Simeon Btrnul 283 de ani, cti ani au fost de la faraonul Ptolomeu Filadelf pn la Hristos? Pentru c s-a ndoit. N-a crezut c Hristos Se poate naste dintr-o fecioar. Si i-a dat Dumnezeu canon s mai triasc 283 de ani ca s vad pe Cel nscut din Fecioar. Asa s-a ndoit si Toma la nvierea lui Hristos si a trebuit s fie mustrat oarecum de Hristos: Fiindc M-ai vzut, Tomo, ai crezut, ferice de cei ce n-au vzut si au crezut. Hristos a pus astfel fericirea a zecea dup nviere, ca s ntreasc credinta celor ce nu vd dar cred, precum suntem noi si cum trebuie s fie toti crestinii pn la sfrsit. Ce spune Apostolul Iacov: Brbatul ndoielnic este nestatornic n toate cile sale (Iacov 1, 8). Omul ndoielnic care zice: "Oare este sau nu Dumnezeu? Oare este iad, sau nu este?" este ca un nor pe care l poart satana cum vrea, cci el nu crede cu fermitate, cu
419

trie, n existenta lui Dumnezeu. De aceea satana l duce oriunde. S v dau o pild. A venit un mosneag deunzi si a zis: - Printe, n ziua de Sfntul Vasile am vzut la restaurant mult lume. Vor merge toti aceia n iad? Eu cred c nu vor merge toti. I-am rspuns: - Nu crezi dumneata, dar Duhul Sfnt ne spune n psalmi prin gura Sfntului Prooroc David: C Tu esti Dumnezeu care nu voiesti frdelegea, nici va locui lng Tine cel ce vicleneste. Nu vor sta clctorii de lege n preajma ochilor Ti. Urt-ai pe toti cei ce lucreaz frdelege (Psalm 5, 4-5). Nu crezi dumneata c Dumnezeu nu-i prtas la frdelegile noastre? Ce spune Scriptura? Pentru ce ai asezat asezmntul de lege al Meu prin gura Ta, iar tu ai urt nvttura si ai lepdat cuvintele Mele napoia ta? (Psalm 49, 17-18). Si mai zice n psalmi:
420

Pune-voi frdelegea ta naintea ta si te voi mustra. Hristos a spus: Intrati pe poarta cea strmt, c larg este poarta si lat este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afl. Si strmt este poarta si ngust este calea care duce la viat si putini sunt care o afl (Matei 7, 13-14). Deci nu te mira c merg multi la joc sau c cei care merg la bine pe crarea cea strmt sunt putini. Tot lucrul bun este rar. Deci nu v ndoiti de cuvintele Mntuitorului. Nu sta la ndoial cnd e vorba de a mplini porunca lui Hristos si de a te feri de pcate. Dac n-a crutat Dumnezeu pe Avraam si pe Moise pentru ndoial, dac nu l-a crutat pe Toma si pe altii care s-au ndoit, nu ne va cruta nici pe noi. Aceia au fost sfinti si Dumnezeu i-a pedepsit n aceast viat ca s nu se munceasc n vesnicie.

421

Oare cti dintre crestinii de azi nu se ndoiesc n credinta n Dumnezeu? Cti nu caut dovezi si zic: "Nu cred pn nu vd!" Cti nu caut s pipie rnile si coasta Mntuitorului, cutnd dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar nu din pipire si vedere. Cti dintre crestinii botezati nu zic: "Aici este raiul si iadul! Aici pe pmnt este totul!" Si nici cnd se vd bolnavi, n fata primejdiei, a srciei, a mortii si nici mcar la btrnete nu se ntorc la Dumnezeu ca s plng cu amar ca Petru, viata lor din tinerete, cheltuit n desfrnri, n rutti si n necredint. Putini sunt cei ce se pociesc de pcate la btrnete. Cei mai multi mor asa cum au trit, n ndoial, necredint si nepocint, spre a lor vesnic osnd. Cu adevrat mare este credinta n Dumnezeu, nsotit de fapte bune! Dar cei ce zac n ndoial, cad din dreapta credint apostolic n tot felul de secte si grupri
422

religioase. Multi din cei ndoielnici se smintesc de Biserica ntemeiat de nsusi Hristos; se smintesc de Maica Domnului, de Sfnta Cruce, de sfintele icoane si de preoti; se smintesc de sfinti si de cinstea dat lor. Se smintesc de Tainele ntemeiate de Hristos, de nvtturile Sfintei Scripturi, pe care o rstlmcesc dup mintea lor, spre a lor osnd si amgirea multora. S stm dar neclintiti n dreapta credint si s ne bucurm c suntem fii ai Bisericii lui Hristos de dou mii de ani. Necredinciosii se leapd si caut s vad pe Dumnezeu cu ochi trupesti; ndoielnicii vor s pipie rnile Domnului; cei slabi n credint caut minuni; sectele prsesc Biserica, rstlmcesc dogmele credintei si vestesc alt Evanghelie; cei robiti de patimi amn pocinta, iar noi, fiii nvierii si fiii lui Dumnezeu dup har, s-I rmnem credinciosi pn la sfrsit, stiind c cel ce va rbda toate pn la sfrsit, acela se va mntui. Amin.

423

DESPRE RUGACIUNE Am vorbit cndva despre cele sapte trepte ale rugciunii, trei universale si patru intermediare, si am artat care este rugciunea cea mai nalt, contemplativ, cea duhovniceasc, care dup Sfintii Printi nu mai este rugciune, este mai presus de hotarul rugciunii. Aceea se cheam vedere dumnezeiasc. Cu aceea sa nltat Pavel la cer. Si am artat asadar acolo treptele rugciunii, ncepnd cu rugciunea buzelor. Zice Apostolul Pavel: Aduceti Domnului roada buzelor voastre. Rugciunea cu buzele. Zice proorocul: Si L-am nltat pe El sub limba mea. Rugciunea limbii o arat. n alt parte: Bine voi cuvnta pe Domnul n toat vremea, pururea lauda Lui n gura mea; rugciunea gurii. n alt parte: Cu glasul meu ctre Domnul am strigat, cu

424

glasul meu ctre Domnul m-am rugat; rugciunea glasului. Acestea patru pn aici, dup Sfntul Grigorie de Nyssa, sunt treapta cea mai de jos n scara rugciunii, cnd ne rugm cu buzele, cu limba, cu gura si cu glasul, si granita cea mai ndeprtat a rugciunii. Dac ne-om multumi s ne rugm cu limba si cu gura, si vom face o crut de acatiste si de psaltiri si vom crede c cine stie ceam fcut, are s ne mustre Proorocul Isaia, care zice: Aproape esti Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor - cnd credem c rugciunea gurii ne ridic la cer. Nu. Asta se cheam rugciune de cantitate. Facem mult, nu de calitate. Dar Sfintii Printi ne sftuiesc s nu o prsim nici pe asta, c si acestea sunt trepte, dar n scara rugciunii ea este treapta cea mai de jos. Dar nimeni nu se suie pe treapta de sus, fr s nu treac prin asta, c asa nvtm s ne rugm: cu buzele, cu limba, cu gura. Si Dumnezeu, vznd osteneala
425

noastr n treptele acestea, ncet, ncet ncepe s ne dea cte o lingurit de rugciune curat. Si atunci vedem noi: "Asta-i rugciune, mi! Pn acum am pierdut vremea degeaba". Cci Sfntul Ioan Scrarul zice: "S nu prsesti cantitatea, pentru c cantitatea te duce la calitate". Adic s zicem asa, rugciune ct mai mult si s facem metanii, c Dumnezeu, vznd sufletul c se srguieste la rugciunile astea, apoi l nalt pe treptele celelalte. Ai vzut Sfntul Macarie Egipteanul n Omilii: "Eu stiu c nu stii s te rogi, dar ti dau un sfat: roag-te, omule, cum poti, dar roag-te adeseori". Cum poti tu. Viata noastr nu este numai ntr-un fel plcut lui Dumnezeu. Faptele bune trebuie s le lucrm. De rugat trebuie s ne rugm. De ascultat cuvntul lui Dumnezeu suntem datori.

426

Iat ce! V spun cnd v rugati acas, la Psaltire sau cnd cititi acatiste, s nu vrei numaidect s pui attea acatiste sau attea catisme la Psaltire, c te nsal vrjmasul. Auzi ce spune mai departe Sfntul Ioan Scrarul: "Prseste, omule, cantitatea, cnd vine la tine darul lui Dumnezeu!" Nu trebuie s o prsesti de tot, cci cantitatea este pricina calittii. Adic cea dinti a celei de-a doua. La rugciune, dac ai fcut attea catisme la Psaltire, attea canoane, attea acatiste, attea paraclise si pe urm te vezi c esti pustiu cu sufletul si nc n-ai simtit dulceata rugciunii, atunci i bucuroas Marta. Marta zice mult si ru, dar Maria plnge, c ea n-a stat la picioarele Domnului deloc. Rugciunea cea de cantitate mult i partea Martei, este rugciune extern; iar cealalt, care o simti cu inima, e partea
427

Mariei. ntelegi? Si cnd faci mult rugciune, se laud Marta: "Bi, da am fcut trei ceasuri de rugciune". Dar se poate ntmpla ca n acele trei ceasuri tu n-ai simtit rugciunea nici trei secunde. Dac nu te-ai rugat cu lacrimi si cu zdrobirea inimii mcar trei minute, tu ai fcut o rugciune, cum o fac si eu, numai de cantitate si cu rspndire. Scopul nostru, dac ar ajuta mila Domnului si puterea Lui, este acesta: s ajungem la o rugciune de calitate, nu de cantitate. Dar ai s spui asa: "Bine, printe, dac trebuie s ajung la o rugciune de calitate, nu trebuie s mai fac cantitatea?" Ba da. S stii c cantitatea te duce spre calitate. Cantitatea te duce spre calitatea rugciunii. Numai cantitatea. Pentru ce? Pentru c cea dinti, adic cantitatea, spune Sfntul Ioan Scrarul, este nsctoarea celei de-a doua. Nimeni nu s-a rugat deodat cu calitate. Nimeni n-a ajuns pe
428

treptele rugciunii asa usor, pn ce n-a ntrebuintat canti-tatea - zile, sptmni, luni, ani si zeci de ani. Deci nu trebuie lsat nici cantitatea. Clugrul care nu-si face pravila toat, Dumne-zeu l socoteste ca pe un mort. Ori s-ti faci pravila la chilie, ori la biseric, ori si la biseric si la chilie, c dac nu, rmi pustiu de darul lui Dumnezeu. Si fcnd noi rugciunea cea de cantitate si pravila rnduit si ascultarea si supunerea si tierea voii si nfrnarea, ncepe mila lui Dumnezeu cea negrit s ne mprtseasc pe noi din timp n timp, periodic asa, si de momente ale rugciunii celei de calitate. Vreau s v spun acest lucru. Pentru ce? Dac ne-om lenevi si n-om face nici rugciunea cea de cantitate, s nu asteptm pe cea de calitate, c nu vine aceea dormind. La rugciunea cea de cantitate se mai
429

ntmpl ceva. Fcnd noi rugciunea noastr obisnuit, care ne-am obisnuit, attea acatiste, paraclise, attea me-tanii, attea nchinciuni, se ntmpl cum am spus mai nainte ca, atingndu-se darul lui Dumnezeu de mintea si de inima noastr, s gustm momente de rugciune curat. Si poate tocmai n momentul acela eram la mijlocul pravilei, adic mai aveam de spus Acatistul Mntuitorului, al Maicii Domnului, sau alte catisme. n clipa cnd te-a cercetat darul lui Dumnezeu, trebuie s rmi acolo. Nu te mai arunca la margine. Nu trece mai nainte. O maic scria Sfntului Teofan Zvortul marele pustnic, sihastru si arhiereu; el a stat douzeci si doi de ani si pe un gemusor l ngrijea un diacon -, c ea face Vecernia, dar chiar dac-i vine umilint, ea nu poate lsa s nu termine Vecernia, apoi Pavecernita si ce mai are. "Eu nu pot pn nu fac pn la capt". Si i spune acest
430

sfnt: - Acel "pn la capt", care-l spui tu, este blestemat. Ct vreme faci tu Vecernia? - Cam dou ceasuri. - Iat cum s procedezi de acum nainte. Dac eu am ajuns, s zicem asa, la Vecernie, la Psalmul 103: Binecuvinteaz, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, mritu-Te-ai foarte! ntru strlucire si n mare podoab Te-ai mbrcat si celelalte. Cela ce Te mbraci cu lumina ca si cu o hain; Cela ce ntinzi cerul ca un cort; Cela ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui... Si dac ncepnd a spune despre zidirea lumii - c aici este despre facerea lumii, n psalmul acesta -, eu m-am umilit acolo: Fcut-ai luna spre vremi, soarele si-a cunoscut apusul su si m-am gndit la Hristos, care a apus pentru mntuirea mea, atunci acolo m opresc.

431

Cnd vezi c te-a cercetat Dumnezeu cu lacrimi si cu umilint n vremea rugciunii, nu cuta cu mintea cuvinte mai departe, c ai pierdut atentia din fata lui Iisus, Mntuitorul, si ai pierdut toat rugciunea odat cu ea. Rmi la acelea si zi mereu. Sau la alt stih, am meditat repede la minunile lui Dumnezeu din acest psalm si am nceput s m rog. Sau poate sunt la Psaltire si am ajuns la psalmul 37. Si l-am nceput de la capt: Doamne, nu cu mnia Ta s m mustri... si am ajuns acolo unde scrie asa: ...Nu m lsa pe mine, Doamne Dumnezeul meu, nu te deprta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mntuirii mele, si tocmai acolo ti-a venit umilinta, s nu mergi mai departe. Deci ce s-a ntmplat? Eu am ajuns la stihul acesta si dac n acest timp, cugetnd mai adnc la puterea acestor cuvinte, eu m-am umilit si m-a cercetat Dumnezeu cu lacrimi, cu rugciunea cea de foc, cu cldura duhului, atunci rmn la acestea. Ai vzut
432

c ai lacrimi, s-a nclzit inima ta, ochii ti izvorsc lacrimi, s-a aprins dragostea lui Iisus n inima ta, atunci zi acest stih dou ceasuri, fiindc sunt cuvinte mai putine, nu cumva s pierzi atentia cutnd alte cuvinte din pravil. Si dac zic dou ceasuri numai stihul acesta, pe urm gata, mi-am fcut Vecernia. Nu mai citesc restul Vecerniei, nu Pavecernit, nu canonul Maicii Domnului, nimic. Dac l-am zis pe acesta cu lacrimi dou ore, eu mi-am fcut pravila. Si dac struie darul lui Dumnezeu, pot s zic si trei ore si fac si Utrenia tot numai cu acest stih. Deci, scopul nostru n rugciune, dup Sfntul Nicodim Aghioritul, este s ne unim cu Dumnezeu. Si dac ai ajuns sfrsitul, de ce mai cauti mijlocul? Scopul meu a fost s ajung aici, s m rog cu lacrimi si cu foc lui Dumnezeu, si am ajuns momentul sta nu cnd terminam pravila, ci cnd eram la nceputul ei. Eu strui n acest stih pentru c m-am ntlnit
433

cu Dumnezeu si nu mai am nevoie de restul pravilei. C Dumnezeu nu se uit la cantitate, ci la calitate. Asta cnd esti singur. n biseric nu pot s nceteze cele sapte laude, c sunt asezate de Duhul Sfnt tocmai de la Apostoli. Asta spun pentru rugciunea particular n chilie, acas, fie c esti clugr, sau c esti mirean. Amin.

CUVNT LA NMORMNTAREA PARINTELUI AMBROZIE DOGARU ( 15 aprilie 1996)

Prea Cuvioase Printe staret, Prea Cuviosi printi si frati si iubiti credinciosi, Am venit de ascultare, c mi-a trimis printele staret porunc s vin putin aici s vorbesc ceva la acest fiu duhovnicesc, Printele Ambrozie. S-a nscut n anul 1924 n Comuna Vntori-Neamt. A venit la
434

mnstire n anul 1951. L-am primit si l-am crescut la Mnstirea Slatina si tot acolo lam si clugrit n anul 1953. Eram aici staret si am fost chemat la Bucuresti de Patriarhul Justinian. Si a spus: "Ia repede 30 de clugri si fugi si ocup Mnstirea Slatina c ne-o ia statul s fac spital", c a mai fost acolo spital cu 70 de ani nainte de primul rzboi mondial. Am pus o priveghere a Maicii Domnului si am ales - c ei voiau s mearg mai multi; am luat 30 si i-am lsat aici 80 Printelui Ioil. Si am plecat si l-am luat si pe bietul Ambrozie, el era frate aici. Si acolo am avut pe capul meu opt mnstiri: sase de clugri si dou de maici - Vatra Moldovitei si Rsca - doisprezece ani si jumtate. Bietul Ambrozie a fost un suflet ales de Dumnezeu. A zis consiliul de acolo s cumprm o sut de oi, c aveam mosie, dar nu aveam oi. Si am cumprat si am
435

fcut stn. Cel dinti el a fost care a fcut stn si cu Meletie care este n Sfntul Munte si care a fost deunzi pe aici. Trei printi i-am dat la oi, si bietul Ambrozie a stat vreo trei ani de zile la oi pn am gsit alti ciobani. Si apoi l-am trimis la vie. Aveam sapte hectare de vie la Cotnari. Via de la Domeniul Coroanei, c noi am dat un deal acolo de a fcut un palat printul Nicolae si ne-au dat via lor, sapte hectare puse pe spalier. L-am trimis la vie sracul, a muncit acolo cu clugrii, si apoi a venit la mnstire si l-am pus chelar. Foarte sincer, a muncit cu chelria, c noi aveam attea mii de litri de vin si am pus s se vnd c-mi trebuiau n alte cheltuieli. El era sincer. A fcut ascultare, sracul. Prin anul 1953 am clugrit n Joia Mare 10 clugri aprobati de mitropolit, ntre care a fost si el unul. Si dup aceea n-a trecut mult si l-am fcut preot si duhovnic. A fost
436

de mare folos. Si cnd am venit eu aici, a venit si el, sracul. Apoi cnd a venit decretul acela si a scos tineretul din mnstiri, l-a scos si pe el si el s-a dus la oile Mnstirii Neamt s fie cioban acolo. Si cnd am venit eu aici de prin pduri, a venit si el imediat aici. A fost eclesiarh mare al mnstirii aproape 20 de ani. Vai, sracul, tare mai avea grij de curtenia bisericii, de slujbe, de pomelnicele poporului. Avea grij de schimbat preotii la vreme, diaconii, slujbele. Vinerea trecut l-am mrturisit dup rnduiala mnstirii - el la mine se mrturisea de zeci de ani -, n Joia Mare s-a mprtsit odat cu mine, aici, iar acum, cnd s-a simtit mai slab, a venit la mine cu o zi nainte de moarte, vineri, si a citit ndreptarul de spovedanie de cnd era copil. Toate, toate. S-a mrturisit curat si smbt s-a dus s fac nvierea la cer. A fost cum l-a fcut mama. N-a stiut de lume,
437

de prostii, de nebunii. Si i-am zis: "Ai mai fost o dat cu acel ndreptar si ai mai citit o dat". "Da, zice, dar acum l-am citit pentru ultima oar, c m simt slbit". S-a dus sracul! Aducea un brat de vesminte de la vesmntrie aici la biserica asta, c s-a mutat din paraclis si a czut cu ele jos, si niste femei au zis: "Printe, ai czut jos!" "Nu mai pot!" L-au ridicat bietele femei si a venit cu vesmintele aici. Si apoi ceilalti stiu cum a murit, eu nu eram aici. Dar a fost un om ales de Dumnezeu. A murit pe drumul ascultrii, ascultare nu pn la prsit, ci pn la sfrsit. Nu demult a vrut s-l schimbe din ascultare, sracul, si printele staret i-a spus: "Stai! Cnd m-oi schimba eu, te-oi schimba si pe tine". Si a stat sracul la ascultarea lui sfnt pn a czut. A murit pe drumul ascultrii
438

ca un sfnt, ca un apostol, ca un mucenic. Sperm la mila cea negrit a lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, c a fcut nvierea cu ngerii n ceruri, nu a mai apucat-o cu noi, cteva ceasuri mai erau. S-a dus la cer sracul. Mi-a plcut cum a fcut slujba nmormntrii printele staret cu toti printii de aici. Si eu sunt btrn, am psit pe 85 de ani, am patru operatii, sufr cu inima, si ca mine plec si eu. Mine, poimine "Vesnica pomenire" si pentru mine. Dar fiindc m-a chemat printele staret s vorbesc ceva, c mi-a fost fiu duhovnicesc 30 de ani sau mai multi de cnd l-am primit nti n mnstire, am venit. Nu-s stpn pe picioare, a trimis doi printi de m-a adus, c-s slbit de picioare. Dar ferice de el c a rbdat dup Evanghelie nu pn la prsit, ci pn la sfrsit. S-a dus la bucuria cea fr margini.
439

Cu ngerii lui Dumnezeu este acolo. Ce vede el acum, ce aude el, ce miroase el, ce ntelege el, suntem strini cu totul de a ntelege noi. C-i cu ngerii lui Dumnezeu n ceruri. Printele duhovnic Protosinghel Ambrozie. A venit la mine plngnd un crd de oameni care-i mrturisea el: "Printe, a murit duhovnicul nostru!" L-a luat Domnul, c si-a terminat drumul crucii, care a avut s-l fac n lumea asta. De aceea nu v tin mult, v spun c ati luat parte la nmormntare unui om ales al lui Dumnezeu si s fie mila Preasfintei Treimi si a Maicii Domnului si a tuturor sfintilor cu sufletul lui si cu toti pe care i-a mngiat si i-a mrturisit el, si s fie ndurarea Domnului si noi s avem sfrsitul cel bun si s mergem cu dnsul la rai. Amin. * Printele staret l-a visat pe Printele
440

Ambrozie la vreo trei zile. Era singur pe o cmpie verde, frumoas. - Printe Ambrozie, dar n-ai murit? - N-am murit! - Dar cum n-ai murit, nu te-am ngropat eu?... * Dup cteva zile, un alt printe l-a visat c a venit la chilie si l-a ntrebat: - Printe Ambrozie, dar noi am crezut c ai murit si printele staret a dat chilia printelui Ciprian. Unde ai fost pn acum? - Am fost la Ierusalim!... SFATURI DUHOVNICESTI - Printe Cleopa, unde se mntuieste omul? n viata de sine, idioritmic, n chinovie sau n lume, n oras, n sat?
441

- Omul se mntuieste si aici si n oras si n sat si oriunde, dac are trei fapte bune: credinta dreapt n Iisus Hristos, faptele bune si smerenia. Se mntuieste oriunde dac are astea trei lucruri. Iar cine nu le are acestea nu se mntuieste nicieri. - Pn unde trebuie s mearg ascultarea n mnstire? - Am s fac ascultare pn voi merge n genunchi. Hristos a dus crucea pe umeri si eu vreau s duc ascultarea pentru Hristos. n msura n care ai s te biruiesti pe sine si n msura n care ai s fugi invers, nu de la durere spre plcere, ci de la plcere spre durere, n msura aceea ai s fii un ostas al lui Iisus Hristos, care ai s rstignesti trupul; si ai s te rstignesti cu Hristos si ai s poti zice ca Pavel: Cu Hristos m-am rstignit si triesc. Dar nu mai triesc eu, ci Hristos trieste n mine. - Printe, dac cineva e oprit de la
442

mprt-sanie, poate s ia anafor? - Poate, cum s nu. Cine a zis c nu se poate? - Am auzit c nu-i voie s iei anafor, dac esti oprit de la mprtsanie. Deci poate lua anafor? - nti aghiasm mare si apoi anafor. De cte ori se spovedeste poate lua aghiasm mare, jumtate de mprtsire. Dar, si anafor ntotdeauna, numai cnd e ntr-o ispitire ceva, nu are voie. - Cnd nu se poate lua sfnta anafor? Nu mai poti lua anafor dac dup miezul noptii ai luat o lingur de ap, sau o frmtur de pine, gata! C ziua ncepe de la miezul noptii; Nu pot lua anafor femeile care sunt n rnduiala firii, opt zile;
443

Nu pot lua anafor brbatii care se ispitesc noaptea prin somn; Nu pot lua anafur cei care sunt sfditi si nu se mpac; Nu pot lua anafor si nu pot sruta sfintele icoane, nici mna preotului, nici s stea s-i pun potirul pe cap, brbatul si sotia dac au fost mpre-un; Nu pot lua anafor cei ce nu sunt vrednici s li se primeasc darurile la biseric, din pricina pcatelor publice. Asa spune cartea. - Printe, n Biblie nu scrie c nu-i bine s se mnnce carne. - Da tu cauti n Biblie? Dar noi nu avem Dreptul Canonic? Pidalionul l-ai citit mata? Pravila Mare a Bisericii ai citit-o? Pravila mic? Noi avem canoanele Bisericii de Rsrit, nu n Biblie. Noi avem patru posturi
444

peste an, rnduite de Sfintii Apostoli, de Hristos. Hristos n-a postit 40 de zile si 40 de nopti? - Dar pentru clugrii care mnnc ntotdeauna fr carne? - Clugrii n-au voie s mnnce carne. Auzi ce spune Sfntul Calinic, care are sfintele moaste la Cernica: "Clugrii sau clugritele care vor mnca carne n mnstire sau cnd se duc acas pe la neamuri sau n oras, doi ani oprire de mprtsanie, 39 de grbace la spate, s-l blesteme tot soborul si s-l zvrle afar din mnstire". Pe voi, mirenii, nu v leag s nu mncati. Pe noi, clugrii, da. Pentru c monahii trebuie s pzeasc fecioria, cum i-a fcut mama lor, pn la moarte. Dac te-ai mbuibat cu crnuri si cu crnati si ai but vin, te duce dracul dup muieri si te-ai prpdit n veacul veacului.

445

Clugrul trebuie s puie fru calului. Nu auzi ce spune Apostolul Pavel? n toate zilele mi chinu-iesc trupul si l robesc, nu cumva altora propov-duind, s ajung eu de sminteal. Zic Sfintii Printi c trupul este fiar. S nu-l ngrijesti mai mult dect trebuie. Trupul este vrj-mas. Zice Sfntul Isihie: "Pn la moarte s nu te ncrezi n trupul tu". Cel mai mare dusman al mntuirii este trupul, c-i firea stricat din rai. Si tot timpul el trage la pmnt si la iad. - Pe cine s trecem la pomelnic? - Cnd faci, mam, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune si unul sau doi sraci, sau o v-duv pe care nu are cine o pomeni si a murit sraca. Este mare poman. Asta se cheam milostenie duhovniceasc. Este mai mare dect aceea cnd i dai o hain sau o mncare omului, c-l ajuti dincolo, n vesnicie.

446

- Printe Cleopa, pentru morti, ce slujbe se pot face? Parastase, Liturghii? De exemplu, cte parastase se pot face? - Printele meu, pentru morti si pentru vii cea mai puternic slujb este Sfnta Liturghie, care este jertfa si rscumprarea Mntuitorului. Dac a murit cineva, este bine s porneasc patruzeci de liturghii (c la Liturghie se scot prticele si are comuniune cu Hristos n Sfntul Potir prin prticele) si patruzeci de panahide. Acolo se fac dezlegrile, c la o panahid sunt nou dezlegri: sapte dezlegri mici fcute de preot, atunci cnd zice: "Dumnezeul duhurilor si a tot trupul...", si dou mari, pe care trebuie s le zic episcopul sau preotul. Deci 360 de dezlegri are un suflet n sase sptmni la panahid. Deci poti s pui patruzeci de liturghii si patruzeci de panahide n sase sptmni. - Si dac nu stim dac a murit spovedit sau mprtsit, poate a
447

murit de mai multi ani, putem s-l punem la pomelnic? - Numai dac moare sinucis, Doamne fereste, pe acela nu-l mai poti pune. - Dar dac moare de moarte normal? - Da, oricum ar fi. C zice Apostolul: omul murind a ncetat de la pcat, nu mai face pcatul. l poti pune, e fiu al Bisericii. Iat pe cine nu poti pune la Liturghie: Nu se pot pune nti sectantii, c fac pcat mpotriva Duhului Sfnt, cum arat Sfntul Efrem; Nu se pot pune cei sinucisi; Nu se pot pune cei ce au trit necununati; Nu se pot pune cei ce au murit n duel; Nu se pot pune cei ce au refuzat Sfintele Taine la moarte. Nu vor s primeasc
448

preotul, n-ai voie s-i pui la slujbe; Nu-i poti pune pe cei ce au njurat de lucruri sfinte; Nu se pot pune la Liturghie cei ce s-au luat neamuri n cstorie, de la spita a sasea n jos. Spita a sasea sunt veri de gradul doi. Spita a patra sunt veri nti; Astea sunt pricinile pentru care nu-i poti pune la Liturghie. Iar la Psaltire numai sinucigasii si ereticii nu se pot pune. Ceilalti se pot pune fr prticele la Psaltire. Dar s scrii pe pomelnic: fr prticele. N-are comuniune la Sfnta Liturghie. - Poti s mergi la cei care sunt necununati? - Dac ai mncat n cas la un om necununat, patruzeci de zile trebuie s faci canon, cci masa lor e spurcat.

449

- Si ce canon trebuie s faci? Cte mtnii trebuie s faci? - Trebuie s faci canon de cincizeci de metanii n zi cu psalmul 50, timp de 40 de zile. Nu-i voie, frate, s triasc ca dobitoacele asa. - Ce se poate face, cnd vor s se cstoreasc doi tineri de credinte diferite? - Cnd vei vedea c a luat un ortodox pe o ca-tolic sau o protestant sau o evreic sau o turcoaic, astea se cheam cstorii mixte. Totdeauna femeia trebuie s treac de partea brbatului. Dac brbatul este ortodox, ea trebuie s devin ortodox. Dac nu vrea s treac de partea brbatului, atunci s se despart. "Nu merg dup tine, c esti catolic, dac nu te faci ortodox". - Dac un catolic trece la ortodocsi, ce rnduial trebuie s i se fac?
450

- Gata! Acum nu i se mai face botezul. l miruieste pe frunte de trei ori cu sfntul si marele mir, si-i citeste dezlegarea rnduit si gata! - Dar dac un ortodox trece la catolici, ce se ntmpl? - Care trece la catolici trebuie s primeasc botezul papistas. Se face catolic, dar si pierde sufletul. Cu catolicii nc nu am ajuns la unire. Au cedat ei n favoarea noastr pn acum vreo 13 puncte, dar mai sunt zece puncte care ne despart. - Dar dac trece la iehovisti? - Martorii lui Iehova sunt draci fr coarne. Cnd veti auzi de martorii lui Iehova, asta este sect alimentat de evreii din America cu miliarde de dolari, ca s despart lumea de Hristos si de Biseric.

451

- Am o rud care a trit 60 de ani si a murit asa, fr veste, fr spovedanie. Ce pot s-i fac? - Foarte greu, dac a fost nespovedit. Cnd moare nespovedit, ca si cum ar muri nebotezat. Fereasc Dumnezeu! Numai, Doamne fereste, dac moare n rzboi, dac moare accidentat. - Nu era spovedit din tinerete. - De atta vreme nespovedit? Si cum a putut tri att?... - Printe Cleopa, ce s fac c nu reusesc s-mi gsesc un duhovnic? - Tu s-l gsesti? El s te gseasc pe tine! - Printe, se spune c vin vremuri grele. Ce putem face? - Tata-i la crm! Voi nu auziti ce spune Proorocul David n Psalmul 32? Domnul
452

risipeste sfatu-rile neamurilor, leapd gndurile popoarelor si defaim sfatul boierilor. Iar sfatul Domnului rmne n veac si gndurile inimii Lui, din neam n neam. Nu v tulburati si nu v temeti, c nu va fi cum vor ei. Ehei, cte vor ei s fac! Voi nu v temeti! Rugati-v si faceti Sfnta Cruce cu credint si fug toti dracii! - Mamele care si omoar pruncii se mai mntuiesc sau nu? - Pentru avorturi, dumnezeiestile Canoane opresc 20 de ani de la Sfnta mprtsanie, dac l-a fcut cu voia. Dac l-a pierdut fr voie, numai doi ani. - Dar femeile care se feresc s rmn nsrcinate, ce canon primesc? - Care se pzesc s nu fac copii, sunt oprite de Sfnta mprtsanie nou ani.
453

Dac nceteaz si face canon, l aduci la doi ani aproape de Sfnta mpr-tsanie. Dac nu, intr la canonul celor care fac avort. - Dac se ntmpl ca preotul s verse din Sfintele Daruri, ce canon primeste? La o sfnt biseric un preot btrn s-a mpiedicat de o persoan care sttea s treac peste ea. - Mare pcat au persoanele care stau n calea preotului btrn, cnd el iese cu Sfintele Daruri, cci le poate vrsa. S-a ntmplat la mai multi preoti btrni. Sfintele nc nu-s sfintite, dar preotul pentru asta este oprit un timp de Sfnta Liturghie, iar cel care a fost piedic preotului, este oprit trei ani de la Sfnta mprtsanie. Dac ar fi Sfintele sfintite si s-ar vrsa din Sfntul Potir, atunci preotul nu mai poate sluji un timp si trebuie s-i dea arhiereul
454

canon. - La noi la biseric lumea se ngrmdeste n fat s le pun potirul pe cap, cnd iese la sfrsit cu Sfintele Daruri. - Ei, lumea! Cte capete, attea minti. Sunt biserici n tar unde nu se pune la nimeni. Preotul, dac poate s pun putin sfntul potir, s-l ating de capul omului, bine, dac nu, nu are nici o obligatie. sta-i un obicei local, nu este general. - Printe, sotul meu nu vrea s mearg pe calea credintei si m lupt cu el, dar nu-l pot convinge. - Stai oleac! Nu-l poti face sfnt dintr-o dat! Ce vreau s spun? Sfntul Teodor Studitul spune: "Femeie, nu ncerca s-l faci pe brbat sfnt dintr-o dat, c nu poti! Cte putin, cte putin se mbog-teste cineva si la cele trupesti si la cele duhovnicesti".
455

"Hai s tinem azi post, c este sfnta vineri!" "Nu pot, c eu am treab!" "Hai s tinem pn la amiaz!" D-i cu lingurita! "Hai s facem milostenie!" "Nu am de unde da!" "Hai s dm mcar o pine n numele Domnu-lui. Un pahar de ap n numele Domnului!" "Las njuratul!" "Nu pot, c sunt obisnuit!" "Uite ce! Las-l mcar o zi! Ia lupt-te tu o zi, s vezi c n-ai s mori!" La toat fapta bun ia-l cte oleac! Si asa ncetul cu ncetul vede el c a avansat; si apoi ncepe si el s pun voint mai tare. Dar nu deodat: "Mi, c nu faci asa! C nu umbli asa!" Dac ai s faci asa, dai cu toporul unde-i ata slab si se rupe. mi povestea o femeie aici: "Printe, m lupt cu el de zece ani de zile s pstrm oleac de curtie n posturi, la zile mari. Nam reusit n nici un chip. Am zis: "Doamne, as vrea si eu s m mprtsesc!"". C din
456

cauza lui nici ea nu putea primi Sfintele Taine. Si-i spune: "Mi, uite ce-i! Te rog, pentru dragostea lui Iisus Hristos, las-m s fiu curat n Sptmna Mare, s postesc si eu, s m pot mprtsi!" C preotul i-a spus: "Dac poti s tii o sptmn mcar, te mprtsesc". C dac nu tine curtia, poate s tin tot postul si tot nu se poate mprtsi. Ea postea pn la Pasti postul, dar din cauza lui nu se putea mprtsi, c nu pzea curtia n familie. Si el zice: "i cam mult o sptmn!" Dar a nvtat-o o rud de-a ei btrn: "Fat, ia tine tu trei zile de post negru si ai s vezi ce-o s fac Dumnezeu cu dnsul!" Trei zile n-a gustat nici ap, nimic. La trei zile, i-a dat Dumnezeu o boal si a zcut pn la Pasti. Nu i-a mai trebuit nimic! Trecuse Pastele! I-a spus femeia: "Acum ce zici? Ai s tii de acum posturile?" "De acum tin toat viata, c era s mor! Nu-mi mai trebuie nimic!" a zis el.
457

L-a biruit femeia cu postul si cu rugciunea. - Printe, ce nseamn anatema? - Trei pedepse are Biserica! Afurisenia, pe care o dezleag duhovnicul la spovedanie; caterisirea, la persoane sfintite - diaconi si preoti -, pe care o poate dezlega episcopul; iar anatema o poate dezlega, cu mare greutate, Sfntul Sinod. Anatema nseamn pogorre de viu n iad cu dracii si tiere de la Trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos. Numai pe sectari poti s-i dai anatema, c s-au rupt de la Trupul lui Hristos, care este Biserica. - Printe, ce reprezint metaniile pe care le avem drept canon? - Ct frumusete si ct armonie este ntre cele patru stihii ale pmntului: ap, aer, pmnt si foc; cele patru zidiri lucreaz ntre ele unite si amestecate si
458

neamestecate. Dou sunt grele si dou usoare. n om se vd aceste patru stihii, cnd face metanii: dou stihii l trag n jos, ctre pmnt; si dou l ridic n sus, ctre Dumnezeu. Focul si aerul l ridic; pmntul si apa mereu l trag n jos. Omul este smburele universului. Grecii au zis c omul este o lume mic n cea mare, adic micro-cosmos n macrocosmos, iar Sfntul Grigorie Bogos-lovul a zis invers: lume mare n cea mic, macro-cosmos n microcosmos. Omul, cnd se nchin cu toat inima lui Dumnezeu si cu toate puterile sufletesti ale lui si cu cele firesti, aduce mereu lui Dumnezeu cerul si pmntul, pe care le contine el ntr-nsul. Omul are din cele patru lumi: lumea mineral, lumea vegetal, lumea animal si lumea duhurilor si mai presus de ea, are
459

minte, cuvnt si duh; duhul fiind n chip de raze de lumin n mijlocul inimii, cum arat preandumnezeitul la minte Grigorie Palama. Ce este duhul cel de viat fctor, care este n chip de raze n mijlocul inimii, cu care omul este mai mare dect ngerii? Este un dor gnditor care st ntre minte si ntre cuvnt si care circumscrie n sine si pe cuvnt si pe minte. Precum Duhul Sfnt n snul Sfintei Treimi cuprinde si pe Tatl si pe Fiul, asa acest duh de viat cuprinde mintea si cuvntul omului, artnd astfel c omul este fcut dup chipul si asemnarea Sfintei Treimi si este icoan vie a lui Dumnezeu pe pmnt. - Printe, ce ne puteti spune despre sfrsitul lumii? - Pe noi nu ne intereseaz cnd va fi sfrsitul lumii. Asta ne intereseaz: "Cum am s termin eu viata?" C Mntuitorul a
460

spus: Iar despre ziua si ceasul acela, nimeni nu stie; nici ngerii din cer, nici Fiul ca om, ci numai Tatl. Dar eu de ce s m gndesc la sfrsitul lumii, dac eu mor mine? Ce dac va mai tine lumea asta o mie de ani? Cu ce m duc eu de aici si ce-am pus eu n traist, asta m intereseaz. C Mntuitorul a spus: Privegheati si v rugati, c nu stiti ziua, nici ceasul!

PREDIC LA NASTEREA SFNTULUI IOAN BOTEZTORUL Iubiti credinciosi, Se spune n traditie c Sfntul Apostol si Evanghelist Luca a fost pictor si doctor, cum l numeste marele Apostol Pavel: nchin-se vou Luca, doctorul cel bun. Dar noi vedem c nu numai doctor si pictor a fost, ci si mare scriitor. Dac ati ascultat

461

cu mult atentie dumnezeiasca Evanghelie de astzi, att de frumos descrie el aceasta unui oarecare Teofil, prieten ales al su, nct nu mai este nevoie de nimeni ca s-o tlcuiasc. C asa de frumos spune, cum ati auzit de la nceput, toat istoria nasterii si zmislirii Sfntului Ioan Boteztorul si minunile care s-au ntmplat atunci. Tocmai de aceasta nu ne vom opri mult asupra tlcuirii Evangheliei, c ati auzit-o cu totii explicat asa de frumos si luminat. Vom vorbi numai cteva cuvinte la nasterea dumnezeiescului Ioan Boteztorul si naintemergtorul si despre cine a fost el. Ati auzit ce spune Mntuitorul n Sfnta Evanghelie: Asa s lumineze lumina voastr nain-tea neamurilor, ca, vznd oamenii faptele voastre cele bune, s slveasc pe Tatl vostru Cel din ceruri. Cine a fost o lumin mai mare ca Ioan Boteztorul?
462

Si ca s aflm cine a fost el, s ntrebm direct pe Hristos, Mntuitorul lumii, care le spunea atunci ucenicilor Si si la tot poporul: Ce-ati iesit s vedeti n pustie? Au doar trestie cltinat de vnt? Dar ce-ati iesit s vedeti? Au doar om mbrcat n haine moi? Iat, cei ce petrec n haine scumpe si n desftare, sunt n casele regilor? Dar ce ati iesit s vedeti? Au doar prooroc? Si apoi le explic: "Dac ati iesit pentru aceasta, s stiti c mai mult dect prooroc este Ioan Boteztorul!" Apoi, artnd cine este Ioan, zice c, din toti cei ce s-au nscut din femei pn la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Boteztorul. Dac ar fi spus un prooroc acest adevr, un patriarh, un apostol, un sfnt, ar trebui s-l credem; dar cnd spune Ziditorul proorocilor si Dumnezeul proorocilor c Ioan este cel mai mare om nscut din femeie, cine poate s se ndoiasc de acest adevr?

463

Pe acest dumnezeiesc prooroc, mai nainte l-a vestit Isaia, zicnd: Iat, Eu trimit pe ngerul Meu naintea fetei Tale, care va gti calea Ta naintea Ta. Si iarsi: Glasul celui ce strig n pustie, gtiti calea Domnului, drepte faceti crrile Lui. Dar de ce l-a numit nger? Pentru c viata lui s-a asemnat foarte mult ngerilor celor fr de trup. Nu era la Ioan avere, nu era lux, nu erau mncri alese; nu era la Ioan viat mptimit ctre trup, ci cu totul dezlegat de trup tria pe pmnt, ca un nger. Se hrnea cu acride si miere slbatic. Ioan mnca muguri de copaci si miere slbatic care o fac viespile si albinele slbatice prin niste stnci si este foarte amar. Deci aceasta era hrana de toate zilele a acestui dumnezeiesc prooroc, si era mbrcat cu o piele de cmil si ncins cu curea. Si a iesit pe malurile Iordanului, cnd a fost trimis la vre-mea propovduirii, si a nceput s strige: Pociti-v, c s-a
464

apropiat mprtia Cerurilor! Iat, ce este mai mare n lume! Nu dregtoria. Nu bogtia. Nu cinstea de la oameni. Ci fapta cea bun; virtutea este mai slvit si n cer si pe pmnt, si de Dumnezeu si de oameni. Auzind oamenii din Iudeea si din Samaria si din tot Ierusalimul, c a iesit un prooroc pe prundu-rile Iordanului si predic apropierea mprtiei Cerului, mergeau la el si erau botezati de Ioan n Iordan. Pielea cea de cmil a lui Ioan cu care era mbrcat, cureaua cea de pe mijlocul su, viata lui ngereasc si sfnt, lepdarea lui de toate ale veacului de acum, au atras toat Palestina la el. Veneau la Ioan cei ce dormeau pe paturi mpodobite cu nestemate, cu fildes de elefant; cei nvtati s doarm pe saltele si pe cearsafuri, pn si cei cu coroana pe cap, c si Irod a venit, atunci cnd Ioan l-a mustrat n fata poporului, zicnd: Nu se
465

cade, o, Iroade, s triesti cu cumnat-ta, cu femeia fratelui tu. Veneau pe prundurile Iordanului si dormeau pe nisip noaptea, ca s asculte de dimineat pn seara pe acest om mai presus de om, pe acest nger n trup, care s-a lepdat cu totul de ale veacului de acum si venise ca un nger al Domnului s vesteasc venirea lui Hristos pe pmnt. Deci Ioan a fost cel mai mare om nscut din femeie, nger cu trup si naintemergtor. El s-a nvrednicit s se ating cu mna sa cea dreapt de crestetul Stpnului Hristos. Am vzut mna lui n Sfntul Munte al Atonului, la Mnstirea Dionisiu, ntr-un toc de aur, dat de Neagoe Basarab al nostru n schimbul moastelor Sfntului Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Este galben ca ceara. La Boboteaz, cnd se face aghiazm, printii de la Athos nu mai bag Sfnta Cruce, ci iau mna Sfntului Ioan si o bag
466

n vase cu ap de izvor, zicnd: "n Iordan botezndu-Te Tu, Doamne". Si dac are s fie pace n Grecia si belsug, cnd o scoate din ap, mna se deschide singur si iar se nchide de trei ori, semn c Dumnezeu este cu aceas-t mn care s-a atins de crestetul Su n Iordan. Iubitilor mei frati, dac trebuie s cinstim pe Maica Domnului, care-i mai presus si dect Ioan Boteztorul, c L-a nscut pe Hristos cu trup, apoi al doilea dup dnsa trebuie s-l cinstim pe Sfntul Ioan Boteztorul. Deci s nu fie cas de crestini unde s nu fie icoana Sfntului Ioan Boteztorul si unde s nu v rugati acestui mare prooroc si nger n trup si naintestttor al tuturor cetelor dreptilor, cum l numeste Biserica. Aceste putine cuvinte am zis la nasterea dumnezeiescului Boteztor si naintemergtor, iar acum v mut cu mintea n alt parte.

467

Care ati fost asear la priveghere, ati auzit trei paremii . Una se referea la Avraam si Sarra, alta la mama lui Samson, Manoe, si alta la nasterea Maicii Domnului, din dumnezeiestii Printi Ioachim si Ana, care se leag foarte mult de nasterea Sfntului Ioan Boteztorul. Sinaxarul Bisericii si sfintii dumnezeiesti printi, au asezat toate aceste paremii n preajma Nasterii Sfntului Ioan Boteztorul. C toate arat c acesti oameni prealuminati si sfinti - Avraam si Sarra, Sfintii Ioachim si Ana, si Sfntul Prooroc Zaharia cu Elisabeta - au nscut numai prin rugciune, prin post si milostenie si numai oameni alesi, drepti si sfinti. Deci scopul cuvntului priveste n alt parte si vom ncepe s v spunem. Ct osteneal au fcut Sfintii si Dumnezeiestii Printi Ioachim si Ana precum si Sfntul Prooroc Zaharia si Elisabeta, pentru c treceau zilele lor si nu aveau fii. Scrb mare era n Legea Veche
468

s nu ai copii; pentru c cei ce nu aveau copii n Legea Veche se socoteau oameni blestemati, pomi neroditori, oameni de la care darul lui Dumnezeu s-a deprtat si i-a lsat seci, fr copii. Dimpotriv, cei ce aveau familie mare si copii multi, cum a avut Patriarhul Iacov, doisprezece feciori, care s-au numit toti patriarhi, era un semn mare si o binecuvntare. C o familie numeroas este binecuvntat de Dumnezeu. De aceea acesti dumnezeiesti oameni sfinti, fiind sterpi, nu numai c primeau necinste de la popor, dar chiar cnd se duceau cu jertfe la Sion n biseric, nu le erau primite jertfele. De ce? "N-aveti copii. Nu sunteti binecuvntati de Dumnezeu, c sunteti sterpi, pustii de darul Lui, c n-aveti copii". De aceea cu mult jale si plngere se ntorceau napoi defimati de preoti, de arhierei si de tot poporul pentru nerodirea lor, c nu aveau copii. Dar cu osteneal, cu rugciuni, cu milostenii si cu mult facere
469

de bine s-a rnduit, ajutndu-le Preasfntul Dumnezeu, ca acesti oameni s aib fii. Si pe cine? Pe cea mai mare mprteas a Heruvimilor si a Serafimilor, pe Maica Domnului, si pe Sfntul Ioan naintemergtorul, cum am spus, cel mai mare om nscut din femeie. Dar s revenim acum la noi. Unde-i mintea acelor femei care se gndesc nu s aib copii, ci s nu aib? Unde-i mintea acelor printi care nu postesc, nu se roag si nu fac milostenie, cernd "D-ne nou, Doamne, copii?", ci, dimpotriv, stau mpotriva planului de creatie al lui Dumnezeu, s nu aib copii sau s aib mai putini. Vai de noi si de noi! Dac toate pcatele noastre strig la cer s vin mnia Domnului peste noi, cel mai mare pcat care este astzi n lume si cel mai cumplit, care va grbi urgia lui Dumnezeu peste omenire, este uciderea de copii.

470

Omule, dac tu ai semnat n tarina ta porumb, gru, orz, ovz, cartofi, ce-ai pus, si te-ai ostenit s pui smnta ta acolo, s ari, s semeni, ti-ar prea bine dac unul ar veni n batjocur si ar strica smnta ta, ar zvrli trna ntr-o parte si-n alta, ar merge cu vitele pe acolo sau cu altceva si ar distruge semntura ta? Nu te-ai duce s te iei la btaie cu el, sau s-l dai n judecat, c ti-a stricat osteneala ta omeneste vorbind -, ti-a stricat smnta ta din ogor, care ndjduiai s creasc, s fac roade, s ai cu ce te hrni la anul viitor? Nu-i adevrat asa? Dar oare nu se supr Dumnezeu cnd seamn si tu strici smnta Lui? Ce zice apostolul? Artur a lui Dumnezeu suntem. Da. Toat lumea este ar-tura si tarina lui Dumnezeu. Dar n aceast tarin si artur, Dumnezeu seamn. Ce seamn? Smnta omeneasc, prin brbat, n mitrasul femeilor. Auzi cui ne punem mpotriv? Auzi cui i
471

stm mpotriv cnd facem avorturi si distrugem smnta dat de Dumnezeu n pntecele nostru? Ai auzit cui? Lui Dumnezeu, Care a semnat. Oare nu ne va trage la judecat? Oare nu ne va condamna cu dracii la munc vesnic, pentru c stricm semntura Lui pe care o seamn? Ce-a zis Adam cnd a dobndit primul fiu? Iat, am dobndit om prin Dumnezeu! n Hronograful lui Chedrinos, o carte foarte veche, tradus n romneste de Veniamin Costachi la anul 1837, n Mnstirea Neamt, se arat c bietii Adam si Eva, dup ce au fost scosi din Rai, au iesit la poarta Raiului, dar acolo a pus Dumnezeu Heruvimi cu sabie de foc, s nu se ating nimeni, nici s mai intre om napoi n Rai. Si s-au rugat o sut de ani Adam si Eva: "Doamne, am gresit! D-ne voie napoi n Rai! S venim napoi n Raiul desftrii, cel preadulce si preasfnt". Dup o sut de ani, s-a artat Arhanghelul
472

Gavriil lui Adam si Evei si le-a zis: "Luati-v de-o grij, pentru c ati clcat porunca, Dumnezeu v-a dat de canon pe pmnt! Tu, Adame, cunoaste pe Eva si veti naste fii". Evei i-a dat Dumnezeu canon, zicnd: nmultind voi nmulti durerile tale, si ntru dureri vei naste fii. Iar pentru Adam, alt canon. A blestemat pmntul, zicnd: Blestemat s fie pmntul pentru tine! Spini si plmid s rodeasc pmntul tu! n sudoarea fetei tale ti vei cstiga pinea cea de toate zilele, cum vedem pn azi. Nu putem scpa de blestemul si de porunca lui Dumnezeu. Femeia care ncearc s nlture durerea nasterii si s triasc numai n plcere cu brbatul su, sau brbatul care-i porunceste femeii s mpiedice nasterea, sunt cei mai mari criminali. Se abat de la porunca cea dinti a lui Dumnezeu, cnd i-a spus femeii: nmultind voi nmulti durerile tale, ntru dureri vei naste fii. Si i-a mai dat un canon: si ntoarcerea ta ctre brbatul tu.
473

Adic femeia s asculte de brbat toat viata ei. De aceea si marele Apostol Pavel spune: Femei, supuneti-v brbatilor vostri, ca ntru Domnul. Si auzi: "Femeie, supunete capului tu!" C brbatul este cap al femeii, precum si Hristos este cap al brbatului. Ai vzut vreodat vreo femeie cu dou capete? Nu se poate. Brbatul este cap si femeia este trup. De aceea zice: Femeia trupul su nu-l stpneste, ci brbatul. Iar acea nebun care caut dup alt brbat, se poate gndi c poate s aib dou capete? Nu. Unul ti-a dat Dumnezeu prin cununie. Si cu dou capete nu vei fi n veac. * Fratilor, cuvntul care urmeaz v va arta primejdia cea mare a acestui cumplit pcat. Cum putem opri n ziua de azi cumplitul pcat al avorturilor si prin ce mijloace? Acest pcat distruge lumea. Nu
474

numai c distruge natalitatea popoarelor, dar distruge sufletele si atrage urgia lui Dumnezeu pe pmnt. Deci, las lucrul lui Dumnezeu! Las tarina si artura lui Dumnezeu asa cum o seamn El! Mai acum trei-patru zile, am mrturisit pe un preot si o preoteas si un alt preot tnr si alt preoteas. Un preot care are 15 copii, din judetul Suceava, foarte evlavios, frate cu Printele Argatu de la Bucuresti. Si o ntreb pe preoteas: "Cti ani ai, mam?" "Am 47 de ani". "Cti copii ai?" "Am cincisprezece, printe". Are copii preoti, preotese, ingineri, doctori; are dou fete la facultate, un biat pe la seminar... Ai auzit o femeie cu fric de Dumnezeu? "Dar ai omort vreo unul?" "Nu mi-a murit nici unul. Nici nu m-am gndit, Doamne fereste, s fac crim". Vedeti cum este o femeie cu frica lui Dumnezeu? Oare ce va zice n ziua judectii, c la II Corinteni, 6 cu 2, auziti ce spune Scriptura? Au nu stiti
475

c sfintii vor judeca lumea? Cum au s judece lumea sfintii? Iat cum, zice Sfntul Ioan Gur de Aur: "Cnd ai s spui tu c n-ai putut s cresti copii, ai s vezi milioane de sfinti care strlucesc ca soarele si care au avut si copii si au fost si sfinti". Deci asa vor judeca sfintii lumea, cu pozitia lor fat de cei pctosi. Fratilor, s stiti un lucru: Pziti-v foarte tare, s nu spuneti n gndul vostru, cum mi spune cte o femeie la mrturisire: "Da, printe, l-am avortat, dar era numai de o lun sau de trei sptmni!" Ce-ai zis? De trei sptmni? Iat ce spune Sfntul Anastasie Sinaitul: "Precum cnd tun si fulger, odat auzi tunetul si odat vezi lumina fulgerului, asa n clipa cnd s-a zmislit copilul se zideste n el si trupul si sufletul lui, ntr-o form ca o smnt de cnep sau poate mai mic, dar n aceeasi vreme.
476

Teoria originii sufletelor noastre este ntreit: - A fost teoria cu preexistentianismul lui Origen cel blestemat, n care zice c sufletele au existat din veac si au fost pedepsite n trupuri. - Este teoria cu traducianismul la Tertulian, care zice c sufletul s-ar fi tras din sufletul printilor. Si aceast teorie a czut n fata Bisericii. - Si a treia teorie adevrat, dup toat Biserica, este creationismul. Dumnezeu creeaz sufletul si trupul n clipa cnd s-a zmislit el n pntecele maicii lui. Si dac dup zmislire, la un ceas, vei face ceva ca s strici nasterea, esti ucigtoare de om si criminal. Ori l ucizi de 30 de ani, ori l ucizi la un ceas dup ce s-a zmislit este acelasi pcat; c intentia una este: s omori copilul, s omori omul. C Dumnezeu
477

nu se uit la ntmplare, ci la intentia cu care faci pcatul. Tot asa ptesc si cele care se pzesc s nu fac copii. Este la fel cu cele ce fac avort. Se opresc prima dat doi ani, iar dac tot se mai pzesc, sase ani si apoi mai mult. N-aveti voie s stricati zidirea lui Dumnezeu, semntura si tarina Lui. Las-l s se nasc! Las-l s creasc! mi spui c esti srac, c esti bolnav, c ti-a spus doctorul c ai s mori! Dar care-i jertfa ta? Care-i datoria ta? Nu s mori nscnd? De ce Biserica te pregteste nainte de nastere pentru moarte? C dac ar fi o femeie oprit de Sfintele Taine 20 de ani, dac-i gravid, gata, i se d voie s se mprtseasc. De ce a fcut Biserica asa? i d voie s ia Preacuratele Taine, c o pregteste de moarte. Cte pcate ar avea o femeie nsrcinat, dac moare spovedit si mprtsit cu Preacuratele Taine, toate, toate i se iart dac ar muri
478

nscnd. Femeia cnd moare nscnd, moare pe altarul jertfei. Se jertfeste pentru Hristos. Este mucenit si martir. De aceea ne-a nvtat Apostolul Pavel: Femeia se va mntui prin nastere de fii. Deci nu dati loc mniei lui Dumnezeu cu pricinile voastre! C ti-a spus doctorul c esti slab, c nu poti purta sarcina, s-ti fac operatie. Nu! Cu credint n Dumnezeu du-te la masa nasterii! Du-te acolo la maternitate: "Doamne, dac am s triesc, am s fiu mama acestui copil. Dac nu, vreau s mor, s dau viat copilului, ca s triasc copiii". Fericit si de trei ori fericit este mama aceea care moare nscnd; si pune viata ca s dea viat copilului su. Mucenit si martir este si n rnd cu apostolii si martirii se duce, pentru c a avut credint tare n Dumnezeu, nu s ucid copilul, ci s-l nasc, chiar cu riscul de a muri ea. Mare urgie a lui Dumnezeu vine peste casa
479

si femeia aceea care si omoar copiii. Dumnezeu, pentru rugciunile Preacuratei Nsctoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, cu ale cinstitului slvitului Prooroc naintemergtorul si Boteztorul Ioan, a crui sfnt nastere o prznuim astzi si pentru ale tuturor sfintilor, s ne miluiasc, s ne mntuiasc pe noi ca un bun si iubitor de oameni. Amin. O ISTORIOAR CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI Toate pcatele sunt pcate grele si toate pcatele se numesc de marele Apostol Pavel "lucruri ale ntunericului". C auzi ce zice: Lepdati dar lucrurile ntunericului. Apoi ncepe s le numere: desfrnarea, lcomia, betia, hula, necredinta... Tot pcatul ntunec pe om, dar uciderea este un pcat si mpotriva Duhului Sfnt si strigtor la cer, si poti s spui acestui pcat cum vrei. C ce este mai scump la fiecare vietate dect viata?

480

Nu vezi mata c si o furnic si un tntar si o musc, o jivin ct de mic, ea vrea s-si salveze viata. Fuge, alearg, se pzeste s nu o omori. Dar omul, care-i chipul si asemnarea lui Dumnezeu, ct de scump este viata lui naintea Tatlui ceresc? Dac ar fi omul fiar, n-ar fi o pagub mare, c o fiar este mult inferioar omului, dar omul este chipul si asemnarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pmnt, si este foarte mare pcat. De aceea sftuim pe cei ce-au czut n acest pcat, ca s se sileasc cu toat puterea s se mrturiseasc si s-si fac canonul n lumea aceasta, ca nu cumva dincolo s-l fac vesnic. S-a prea nmultit pcatul acesta si este strigtor la cer, si aduce osnd vremelnic si vesnic si n veacul de acum si n cel viitor. Ia s v spun o ntmplare adevrat si nfricostoare:
481

ntr-una din zile, m-am pomenit aici la mine cu o doamn bine, care a venit si a czut n genunchi si a nceput a plnge: - Ce este, doamn? - Vai de mine, sunt de la Bucuresti, am venit cu mare greutate si cu mare necaz aici. - Dar ce s-a ntmplat? - Eu sunt fat de preot, a zis, si s-a ntmplat de m-a luat n cstorie un mare functionar. Eu i-am spus c nu merg dup dnsul. Eu sunt fat de preot si sunt credincioas. Am crescut n credinta crestin ortodox, n frica lui Dumnezeu, dar el nu crede n Dumnezeu. El a spus: "Eu nu cred, dar ti dau voie tie s faci ce vrei: roag-te, mergi la biseric, posteste, f milostenie, roag-te si acas. F tot ce vrei, numai s mergi dup mine n cstorie!"
482

n felul acesta, ea a ntrebat pe printii ei si s-a ncumetat si s-a dus. S-au luat n cstorie si au trit bine vreo cteva luni. Cnd ea a rmas gravid, el atta i-a spus: "Silvia, copii s nu-mi faci, c copiii sunt salba dracilor". Auzi ce expresie! Ea a rmas uimit cnd a auzit: "F ce stii, dar copii s nu-mi faci, c nici nu vreau s aud de dnsii!" Atunci ea i-a spus: "Mi, criminalule, s-ti ias din minte vreodat c eu am s fac aceast crim! Eu sunt fat de preot. Eu tiam spus nainte de a m cstori c vreau s triesc cu tine crestineste, nu pgneste". El i-a spus: "Gndeste-te bine, c eu am vorbit cu un doctor s dai copilul afar". Copilul avea dou luni. Ea a spus: "Niciodat, nu voi face aceast crim. Mai bine mor de o mie de ori dect s omor copilul". Si a rmas vorba c el i pregtea doctorul ca s-i omoare copilul, mai ales primul
483

copil. Ea ns era hotrt pn la moarte s nu fac avort. Si iat ce s-a ntmplat. A venit sraca aici la mine s ntrebe, dar era hotrt n inima ei s nu fac aceast ucidere de om. - Am auzit de dumneata si am venit s ntreb, a zis ea. Ce zici, printe? Eu sunt n a doua lun si el m-a amenintat cu moartea, dac nu fac avort. - Dac te-ar tia de o mie de ori si te-ar mpusca, s nu omori nici un copil, c nici leoaica, nici lupoaica, nici scroafa slbatic, nici serpoaica, nimeni nu si omoar puii. Dar omul a devenit mai ru dect toate fiarele de pe fata pmntului. Omul si omoar copiii. Mai bine s mori de o mie de ori, dar s nu faci avort. Spovedeste-te si te pregteste. Mucenit ai s fii cu Sfnta Varvara, cu Sfnta Tecla si cu toate martirele n ceruri, dac ai s mori tu, ca s nu omori copilul. - Cum s fac? M tem si de el c m va
484

omor, m tem si de Dumnezeu! - S te temi de Dumnezeu, Care a zis asa: Nu v temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot s-l ucid. Temeti-v mai vrtos de acela care, dup ce a ucis trupul, poate s duc sufletul n gheen. Nu te teme! Trupul sta este o mn de pmnt spre mncarea viermilor. Azi este, mine nu mai este. Sufletul nu moare n veci! Dute hotrt n inima ta, spovedeste-te, mprtseste-te si asteapt moartea! Dar s nu avortezi! Ce s-a ntmplat ntre timp? S-a dus femeia acas hotrt s nu fac avort. Si cum era aproape smbta mortilor, adic "Mosii de var", anul trecut (1979), ea s-a dus n oras s cumpere cte ceva, ca s dea de poman. A cumprat castroane, cni frumoase, vase, pahare, portocale, bomboane. Voi stiti c la noi se d de poman, dup cum este traditia noastr ortodox, pentru sufletul mortilor. Si a luat si fin de gru, ca s fac cozonaci si
485

plcinte pentru poman. A venit acas din oras cam obosit. A plmdit fina, a pus drojdie si a frmntat aluatul pn a dospit si s-a culcat. Cnd a adormit, s-a fcut c era ntr-un defileu de munti, adic dou rnduri de munti. Unul era pe dreapta si unul pe stnga, iar prin mijlocul acelor munti era o sosea dreapt. Muntii erau foarte nalti si aveau pdure de brazi pn la poale. Iar de la marginea pdurii, de-o parte si de alta, erau flori, dou-trei sute de metri pn la sosea. Ea mergea - asta era prin vis - pe soseaua aceea printre munti si se minuna de frumusetea acelor locuri. Dar deodat, cnd si-a aruncat privirea n dreapta, spre pdure, a observat ceva foarte minunat: la poala pdurii erau arbori de foc, ct vedeai cu ochii. Un rnd de arbori care ardeau scnteind de jratec. Si de fiecare arbore de foc era legat cu funii de foc cte o femeie goal, cum a fcut-o
486

mama sa, si focul le ardea grozav la spate, pe sira spinrii, si ele tipau groaznic. Cum se zvrcoleau aceste femei legate de arbori, deodat a vzut niste vulturi de foc care veneau din muntii ceilalti, cu gheare de foc, cu aripi de foc si cu ciocul de foc si s-au pus pe snii lor si i mncau si ele strigau: "Vai de noi si de noi si de cei ce ne-au nscut pe noi!" Vulturii mncau snii lor pn la oase, de se vedeau coastele, si apoi zburau napoi n munti, iar lor le cresteau snii napoi. Si veneau alti vulturi si le mncau din nou si ele strigau tare si plngeau. Si s-a minunat biata femeie: "Vai de mine, zice, nu m mai uit n partea asta, c mor de fric". Si a ntors capul spre stnga. n partea stng a vzut un lucru mai nfricosat. Alt rnd de copaci de foc, tot n marginea pdurii, si erau legate femei goale, dar aici nu le mai mncau vulturii. Aici erau serpi cu dou capete, niste balauri de foc, ncolciti peste ele si peste
487

copaci, cu coada pn n pmnt. Cu un cap era pe o tt si cu altul pe cealalt tt si le sugeau de le ddea sngele. Asa de tare strigau, de se cutremurau pdurile si muntii aceia. Atunci ea, cnd a vzut c n stnga vede si mai nfricosat lucru dect n dreapta, de fric a slbit si a czut n genunchi si striga la Maica Domnului: "Maica Domnului, nu m lsa, c mor de fric!" si se uita dac nu mai este cineva pe acolo, c se temea s nu vin serpii aceia si la dnsa. Deodat vede n urm pe drum c vine un tnr prea frumos, cu hain alb ca zpada, cu cruce n frunte si cu un baston de aur n mn. Cnd l-a vzut a zis: - Multumesc Tie, Doamne, c nu m-ai lsat n iadul sta singur. Si a czut cu fata la pmnt, zicnd: "Doamne Iisuse, nu m lsa!" - Eu nu sunt Iisus Hristos, a rspuns
488

ngerul. - Dar cine esti, Doamne? - Eu sunt ngerul pzitor al vietii tale. Eu totdeauna te pzesc pe tine, si acum m-am artat tie cu porunca lui Hristos. - Doamne, scoate-m de aici, c mor de fric! F mil cu mine si nu m lsa aici! A sculat-o din genunchi si i-a zis: - Nu te teme si mergi dup mine! El mergea nainte si ea n urm. Si n urma lui se vedeau raze de lumin si era o mireasm a Duhului Sfnt, cum nu mai este pe pmnt. Mergnd cu ngerul pe drumul acela, ea a ntrebat: - Doamne, de ce pe femeile acestea le sug balaurii acestia cu dou capete si pe
489

acelea le mnnc vulturii de foc. Le mnnc snii lor si iar cresc si ele se chinuiesc? Si a zis ngerul: - Acestea n-au voit s le sug copiii lor. Nau vrut s alpteze copii si de aceea balaurii acestia de foc le vor suge n vecii vecilor si vulturii de foc le vor mnca snii, c au fost criminale si au omort copiii nevinovati din pntecele lor. Femeile care au omort copiii prin avort, cu bi, cu injectii, cu pastile si i-au otrvit cu buruieni de la babe, asa se vor munci n veci, c nu s-au pocit, nici nu s-au spovedit, ci au crezut c-i glum pcatul acesta. Mergnd asa, i se prea ei c au mers ctiva kilometri. S-a uitat n dreapta si a vzut un singur arbore de foc, unde nu era legat nici o femeie. Si ea a ntrebat: - Doamne, uite aici un singur copac care nu are legat nici o femeie de dnsul! Zice ngerul:

490

- Vezi copacul sta de foc? Acesta era copacul tu, dac n-ascultai de preot si te duceai s omori copilul! Tu n-ai nici un copil pe lume si era primul copil. Dar avea s te pedepseasc Dumnezeu, pentru c aveai s mori n timpul avortului la doctor. Dar fiindc ai avut fric de Dumnezeu si teai hotrt n inima ta s nu omori copilul si ai ntrebat pe preot si te-ai hotrt mai bine s mori dect s omori copilul, iat c ai scpat de acest copac! Apoi a zis ea: "Doamne, scoate-m de aici! ncotro este tara mea? Unde sunt eu aici?" ngerul i-a zis: "S-i spui brbatului tu cel criminal ce ti-am spus eu. Dac te mai ndeamn pe tine la avort, nu aici se va munci el, ci n alt loc, unde de o mie de ori va fi mai greu ca aici! Tu esti fat de preot si te-ai mritat fecioar, cum te-a fcut mama ta, iar el este un preacurvar. El s-a nsurat cu tine, dar nainte el a trit cu trei femei nemritate si le-a obligat s fac avort si le-a pltit el la doctor. Acele trei femei au pierdut cte un copil. Deci are pe
491

sufletul lui trei avorturi fcute de el. Are s mnnce carne n vecii vecilor, n focul gheenei! El nu ti-a spus tie, dar este un mare curvar si spurcat. Tu te-ai cstorit curat cum tea fcut mama ta, iar el a fost un preacurvar si ucigas, care a pltit pentru acelea s fac avort. S-i spui, c el n-a zis nimnui". Atunci ea a zis: "Doamne, pe unde s m duc eu acas? Pe unde s ies?" ngerul Domnului i-a spus: "Dar unde esti, acas esti! Tu scoal-te si frmnt aluatul, c a dospit n covat". Si l-a vzut ca un fulger cnd a zburat, si ea s-a trezit n cas. S-a trezit femeia foarte spimntat si aluatul ddea jos din covat, cum i-a spus ngerul. Se culcase la sapte fr un sfert si acum era ceasul nou si un sfert seara. Deci dou ore jumtate. n timpul acesta a fost prin iad si a vzut unde se muncesc femeile criminale care fac ucidere de om.

492

Cnd s-a sculat, de fric a nceput s strige n gura mare. Sotul ei venise de la serviciu si dac a vzut c este obosit si se odihneste, n-a mai deranjat-o. Cnd a auzit rcnind, el a crezut c a luat foc ceva la cuptorul de pine. A venit brbatul ei: - Ce-ai ptit, Silvia? Ce ti s-a ntmplat? - Vai de mine! Vai de mine! Am fost n iad. Am vzut iadul! Am vzut unde se muncesc femeile care fac avorturi. - Cum? Si i-a spus sotului tot ce i-a zis ngerul. - Iat, zice, ce mi-a mai spus: c tu m-ai luat pe mine curat cum m-a fcut mama, dar tu ai trit cu trei femei necstorite, si le-ai ndemnat s fac avorturi la doctori. Asa-i?

493

- Asa este. - Auzi, c te asteapt pe tine munc mult mai mare ca aceea. C tu ai si pltit la doctori ca s omori copiii, nu numai c le-ai ndemnat. Banii aceia sunt spre pierzarea ta n veci! El, cnd a auzit c i-a descoperit pcatele, a zis: - S stii c adevrul ti-a spus. De azi nainte m pociesc si eu pn la moarte. Dar dum la un duhovnic s-mi spun pcatele, s pun si eu nceput bun, c am auzit c Dumnezeu primeste pe cel pctos! Apoi a venit cu sotia si s-au mrturisit amndoi, ndreptndu-si viata. L-am mrturisit si i-am spus: "Iat, frate, ce a fcut Dumnezeu cu tine! Ct mil a avut de tine! Prin femeie ti-a descoperit urgiile si frdelegile tale, ca s te ntorci la pocint".

494

Atunci mi-am adus aminte de cuvntul Sfntu-lui Apostol Pavel, care zice: De unde stii, femeie, c nu-ti vei mntui brbatul? Nu stii tu, zice, c se sfinteste brbatul necredincios prin femeia credin-cioas? si invers. Iat o femeie crestin! O femeie cu frica lui Dumnezeu, care a fost hotrt n inima ei mai bine s moar, dect s fac avorturi! Si s-a rugat lui Dumnezeu si a cstigat si pe sotul ei la adevrata credint si i-a ndreptat si viata lui. Si asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt pn astzi mpreun si duc viat cinstit si curat naintea lui Dumnezeu. I-am dat si lui canon s nu se mprtseasc 20 de ani, c pentru un avort Sfintii Printi opresc 20 de ani, iar cu iconomie 10 ani, dac omul posteste toate posturile si miercurile si vinerile si face milostenie. "Fac toate!" a zis el. Atunci iam redus canonul la 10 ani. Zece ani i-am dat canon si s plng toat viata c a
495

omort trei oameni. Cci ori vei omor copilul, cum ti-am spus, cnd l-a semnat Dumnezeu n pntecele mamei sale, cnd este ct o smnt; ori l omori cnd este mai mare, tot acelasi pcat ai. S v ias din minte, cum zic unele femei: "Printe, nu era dect de-o lun, c nu se stia ce-a fost!" Nu minti pe Dumnezeu, Care a zidit si Care a zmislit n tine. Nu auzi ce spune Ieremia Proorocul? Doamne, au nu Tu zidesti duhul omului la zmislire? Pe Dumnezeu nu-l poate minti nimeni. Aveti frica lui Dumnezeu, pziti-v de gndul acesta al uciderii de copii, mai tare dect toti balaurii din lumea asta si dect toate. Pziti-v! C dac tot veti face mereu avort, poporul nostru se mputineaz. Vom rmne numai btrnii si vor veni alte popoare si ne vor robi, c vom fi putini si nu vom mai avea copii ca s fie ostasi ai trii si oameni de isprav s conduc tara! Tineti nu numai la natalitatea poporului si
496

la scumpa noastr tar, tineti la sufletul vostru, care-i mai scump dect toat lumea, c dac l veti pierde, cu toat lumea nu puteti s-l rscumprati. Toate femeile care aveti brbati si v-ati cununat, ca si acelea care ati gresit si ati fcut nunt fr cununie, s nu omorti copiii. Copilul este un nger si prin el te mntuiesti si tu! Naste-l, boteaz-l, creste-l si printrnsul te mntuiesti si tu. S te duci la mrturisire, c esti o crestin bun, si te iart Dumnezeu. Iar a ucide copilul este cea mai mare crim, cea mai mare frdelege si mpotrivire naintea lui Dumnezeu, Care l-a creat n pntecele tu si ti-a dat tie nastere, iar lui i-a dat suflet viu si cuvnttor. V rog din toat inima s tineti minte aceast ntmplare. Aduceti-v aminte, femeilor, de vulturii cei de foc si de copacii cei de foc care ard pe femeile care fac avort, ca si de balaurii cei de foc, care au s v sug pieptul!
497

Pziti-v, v rog, nu numai de-a face pcatul, ci si de-a gndi la aceasta, cci crim si prea cumplit crim este fat de constiinta ta, fat de Dumnezeu si fat de tara n care ne-am nscut si trim

TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC SAU "NLTAREA LA CER" Cum se pot nlta oamenii la cer? Prin darul Duhului Sfnt, prin darul si mila lui Dumnezeu. Omul, cnd este n pcat de moarte si este cldut, se afl n iad cu sufletul. Este mai jos dect toate dobitoacele cmpului, dect toate psrile cerului, dect toat zidirea. El se afl atunci cu sufletul n iad. Dar prin pocint adevrat si prin darul Sfntului Duh, care dezleag pcatele prin mna duhovnicului, se ridic din iad la rai, se ridic din moarte la viat si din om pctos, care era asemenea cu dracii, se

498

face asemenea cu ngerii. Si nu numai cu ngerii, ci asemenea cu Dumnezeu, pe ct este cu putint. Cci auzi ce spune proorocul: Eu am zis: dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preanalt. Dar voi ca niste oameni muriti (adic prin pcat) si ca unul din boieri (adic ca niste draci) cdeti. Tot pcatul se cheam cdere, cci se zice: "A czut cineva n pcatul curviei, sau a czut cineva n mndrie sau n lcomie sau n betie sau n iubire de argint sau n ur". De ce se cheam pcatul cdere? Pentru c pcatele ne trag n jos de la Dumnezeu si ne coboar de la treapta de oameni si ne fac dobitoace. Cci a zis psalmistul: Si omul n cinste fiind, n-a priceput, alturatu-s-a cu dobitoacele cele fr de minte si s-a asemnat lor. Deci, din oameni ne facem dobitoace si mai ri ca dobitoacele. Ne facem draci si chiar mai ri ca ei. C nici dracii nu hulesc pe Dumnezeu n fat, dar omul cu mintea sa l huleste! Deci iat cum ne coboar pcatul. Pcatele
499

ne trag mereu n jos, iar darul lui Iisus Hristos si darul Sfntului Duh mereu ne nalt si mereu ne ridic. Cci zice proorocul: De sapte ori de va cdea dreptul, de sapte ori se va ridica. Sapte nseamn numr fr de numr, nseamn vesnicie, numr la nesfrsit. Adic, mereu se repet cderea si ridicarea omului. Deci, de va cdea omul n toat viata sa, s nu se dezndjduiasc de a se ridica, ci s se nalte iarsi prin darul Sfntului Duh, prin pocinta cea adevrat. Dar nltarea aceasta a omului din iad si din rnduiala dobitoacelor si din rnduiala pgnilor si a celor ce nu cunosc pe Dumnezeu, cum se face? Deodat? Nicidecum! Asa ne nvat dumnezeiestii printi. Omul, cnd se ridic, se ridic pe trepte. Nu deodat se poate face sfnt, dup cum nici deodat se poate face drac, ci se ridic pe trepte. Cei ce se strduiesc pe calea mntuirii, merg dintr-o msur n alta, cum
500

a zis nainte proorocul: Merge-vor din putere n putere. Ei capt mai nti n inima lor o putere din darul Sfntului Duh, o parte din tria de a sta n poruncile lui Hristos, o msur din virtute si dup aceea psesc pe alte trepte. Dar care sunt treptele acelea, ni le arat dumnezeiestii printi. Treptele urcusului duhovnicesc sunt trei. Care? Ati auzit n Scriptur la Levitic, capitolul 23, 1, 32 (n editiile vechi ale Bibliei), unde se vorbeste de smbt, de smbete si de smbetele smbetelor; si iarsi de seceris, de secerisuri si de secerisul sufle-tului rational; si iarsi de tierea mprejur, de tierea tierii mprejur si de tierea inimii n duh, cum zice marele Apostol Pavel . Acestea arat tainic n Legea Veche si n cea nou urcusul sufletului ctre Dumnezeu. Toate aceste simboluri, toate aceste Scripturi, dup dumnezeiescul Printe Maxim Mrturisitorul, arat urcusul,
501

sau cum se nalt un suflet pn se face Dumnezeu dup dar. Toate acestea sunt simbolizate, dup Scripturi, de ziua a sasea, a saptea si a opta. Toate trei treptele duc la ndumnezeirea dup dar. Ele sunt fptuirea moral, contemplatia natural n duh si teologia mistic, adic cunoasterea tainic a lui Dumnezeu . I. Dar ce este smbta sufletului rational? Smbta n Legea Veche nseamn odihn. Sufletul nostru, zbuciumat de pcate, de cdere, avnd con-stiinta ptat de pcatele sale, cnd pune nceput bun cu darul lui Iisus Hristos si se ridic din pcat si se nalt putin pe treapta faptelor bune, ajunge la oarecare odihn, dar nu la desvrsire. Deci, cnd vei auzi n Scriptur de smbt, s stii ce nseamn aceasta. Iat ce spune dumnezeiescul Printe Maxim: smbta e neptimirea sufletului rational, care a lepdat prin fptuire semnele pcatului. S v dau o pild. Un om a fost betiv, a fost
502

desfrnat, a fost ucigas, a fost tlhar, a fost iubitor de argint. Cine stie ce a fcut sracul n viat, c toti suntem pctosi. Dar el s-a spovedit la duhovnic cu toat inima, s-a curtit si s-a hotrt s se lepede cu toat puterea de pcate. n locul betiei pune nfr-narea, n locul lcomiei de pntece, postul; n locul iubirii de argint si zgrceniei, milostenia; n locul desfrnrii, curtia; n locul somnului mult, privegherea. Si a plantat prin fptuire fapte bune n locul vechilor pcate, pe care le svrsise mai nainte. El acum se afl pe treapta nti a urcusului duhovnicesc, dar de abia cu fapte bune, nu cu mintea. Cci auzi ce spune: "Smbta sufletului rational este neptimirea sufletului rational, care prin fptuire a lepdat de abia semnele pcatului". N-a spus rdcinile, ci semnele pcatului. Acest om, care se sileste s fac fapte bune n locul celor rele si pune nceput bun de fapt numai cu lucrarea dinafar, de abia a ajuns la prima odihn a sufletului
503

su rational. El afl o oarecare mngiere, dar nc este chinuit de gnduri, nc pctuieste cu mintea, nc este n pcat cu mintea. Si lupta lui cu mintea este groaznic, cci lupta cu patimile cele trupesti, cele cu lucrul, tine pn la o vreme, dar lupta cu mintea, pentru prsirea pcatului cu mintea, tine pn la moarte. II. Si despre smbete, adic despre smbetele ndoite, iat ce spune dumnezeiescul printe Maxim: "ndoitele smbete nseamn a doua treapt a urcusului duhovnicesc. Si se tlcuieste asa: Slobozenia sufletului rational, care si retrage mintea sa din simtire, prsind lucrarea dup firea simturilor prin contemplatia natural n duh, adic prin cugetarea lui Dumnezeu prin zidiri, prin ratiunile lucrurilor". Cum se ntmpl asta? Noi pctosii n general am prsit pcatul cu lucrul. Dar cu gndul nc ne luptm, cu mintea nc
504

pctuim, cu mintea nc slujim pcatului; fie desfrnrii, fie vicleniei, fie urii, zavistiei, mniei, ftrniciei, mndriei, iubirii de slav, dorintei de a plcea oamenilor, nesimtirii, mpietririi, ruttii, rpirii si nu mai stiu care din patimile sufletesti. Unele sunt care se vd, altele care nu se vd. Cele ce nu se vd sunt mai rele si mai vtmtoare dect cele care se vd. Cci Hristos Mntuitorul, cnd a venit n lume, na mustrat pe desfrnate, nici pe vamesi sau pe desfrnati, pe cei care fcuser pcate trupesti. Oare ati auzit n Evanghelie: Vai de tine, desfrnato? Sau, vai de tine, tlharule? Vai de tine, vamesule, c esti pctos si faci nedreptate? Nu! Ci a zis: Vai vou, ftarnicilor; vai vou, fariseilor; vai vou, crturarilor nebuni si orbi. Si cine a spus acestea? Hristos, Cuvntul lui Dumnezeu, Care pri-veste n sufletul nostru. De milioane de ori - cum spune Solomon 505

ochii Lui sunt mai luminosi dect soarele. El era Dumnezeu si poporul de jos l iubea, c simtea puterea dumnezeirii Lui, c le vorbea ca Cel ce are putere, iar nu asemenea crturarilor. l iubeau, dar si El, vznd credinta sincer a lor, i iubea din inim, cnd mergeau dup El, pe munti si pe jos, flmnzi, cnd a nmultit pinile n pustie. Cci a zis: Mil mi este de popor, c sunt ca oile care nu au pstor, risipite. Dar pe cei dintre marii crturari, pe farisei si pe saduchei i mustra, cci vedea ntrnsii toate vicleniile si ftrniciile lor. La tlhari, la vamesi si la desfrnate, chiar de vedea pcate grele, vedea la ei si cint si umilint si hotrre de ndreptare. Iar pe crturari si farisei, la care vedea patimi sufletesti grele, ca: ura, zavistia, ftrnicia, pizma, viclenia si altele, care sunt mai grele ca patimile trupesti, pururea i mustra si le zicea: "Vai vou!", ca un Dumnezeu, Care cunoaste inimile. Deci iat c sunt pcate cu gndul, care nu
506

se vd, dar sunt mult mai grele ca cele cu trupul. Am ajuns deci la treapta a doua a urcusului du-hovnicesc. Iat n ce const aceast treapt: Smbete nseamn slobozenia sufletului rational, care a prsit chiar si lucrarea cea dup fire a simturilor prin contemplatia natural n duh. Aceasta este treapta a doua pentru suflet. Dar cum se urc pe ea? Prin lupta cu mintea. Prin minte se ajunge la contemplatia natural n duh. Mai nainte o femeie frumoas l smintea, acum nu-l mai sminteste. Cnd vede o fiint frumoas se mut cu mintea si zice: Dac fiinta aceasta este asa de frumoas, dar un nger cu ct este mai frumos? Dar heruvimii? Dar serafimii? Dar Cel ce i-a fcut pe dnsii? si mut mintea sa de la frumusetea cea de aici, la frumusetea cea din ceruri si, n loc s se sminteasc, se foloseste. Mai nainte, dac auzea o muzic de dans,
507

aceasta i tulbura mintea si sufletul. Dar pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc, nul mai tulbur, ci chiar l foloseste. Cci zice: "Dac oamenii pot s cnte din instrumente si din organe asa de frumos, ce trebuie s fie n ceruri? Cum cnt ngerii? Ce bu-curie este acolo?" Cci se spune n Psaltire: Suitu-S-a Dumnezeu ntru strigare, Domnul n glas de trmbit. Deci asa cuget cel ce a ajuns pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc, cnd aude o cntare lumeasc, sau un om sau o femeie cntnd, sau un oricare alt instrument. Iar cnd vede soarele, cuget asa: dac aici soarele lumineaz asa, ce trebuie s fie acolo, unde lumineaz Hristos, Soarele drepttii? Astfel, omul pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc, prin contemplatia natural n duh, adic prin privirea curat la zidirea lui Dumnezeu, se suie ndat cu mintea de la cele vzute la cele gndite si nevzute si capt slobozenie de ispite, cum spune
508

Sfntul Maxim. El se mut cu mintea de la cele auzite aici pe pmnt, la cntrile cele din cer si zice cu mintea sa: dac oamenii acestia de trn stiu s cnte asa, apoi ce cntri trebuie s fie acolo n cer? Tot asa, de va mirosi ceva frumos, se gndeste la mireasma florilor raiului si asa se mut cu mintea si celelalte simtiri, prefcnd prin contemplatie toate cele auzite sau vzute sau gustate sau mirosite si pipite n cugetri duhovnicesti. III. Iar treapta a treia a urcusului, adic a nltrii sufletului pe treapta cea mai de sus, se numeste n Scriptur smbetele smbetelor. Cel ce a psit pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc, nu mai are nevoie de trepte. Nu mai are nevoie s vad frumusetea cea de aici, ca s se suie cu mintea la frumusetea cea de sus, sau s aud o cntare de aici, ca s se duc la cntarea cea de sus, sau s miroas ceva
509

frumos aici, ca s gndeasc la mireasma Raiului. Cel care a ajuns, cu darul lui Iisus Hristos, pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc, a devenit un dumnezeu dup dar. El are ndumnezeirea cea dup dar sau teologia mistic, adic are comuniune nemijlocit cu Dumnezeu, nu mai are nevoie de treapta zidirii. n el trieste Hristos precum grieste Apostolul Pavel: Nu mai triesc eu, ci Hristos trieste n mine, sau cum spune n alt parte: asadar, noi avem mintea lui Hristos. Pavel, cnd a zis c are mintea lui Hristos, tria n Hristos si Hristos tria ntrnsul si deci nu mai vorbea mintea sa, ci mintea lui Hristos. Un asemenea om este pe treapta cea mai de sus, pe cea de a treia treapt a urcusului duhovnicesc, de care foarte putini crestini si foarte rar se mai nvrednicesc n zilele noastre - este fiul lui Dumnezeu dup dar. Ei au ajuns ziua a opta, cum zice Sfntul Maxim
510

Mrturisitorul: "Ziua a opta dup Scripturi, este egal cu treapta a treia a urcusului duhovnicesc". Ea se mai numeste si smbetele smbetelor. Smbetele smbetelor este odihna duhovniceasc a sufletului rational, care prseste chiar si lucrarea cea dup fire a simturilor si si ntoarce mintea sa chiar si de la cugetrile cele mai duhovnicesti din zidiri. Prin ce? Prin extazul dragostei, care leag mintea cu totul numai de Dumnezeu n noianul dragostei". Acela nu mai stie nimic, dect s-L iubeasc pe Dumnezeu. Unul ca acela ajunge ca Sfntul Antonie cel Mare, care zicea: "Nu m mai tem de Dumnezeu!" Si l-a ntrebat cineva: "Dar de ce?" "Pentru c l iubesc!" Simtind dragostea lui Hristos n inima lui, nu se mai temea nici de moarte, nici de foame, nici de sete, nici de osteneal, nici de ocar, nici de batjocur. Dar de ce? Pentru c tria n Hristos si Hristos tria n el si era foarte convins c fr voia lui
511

Dumnezeu nu i se va ntmpla nimic. Asa este omul care s-a nltat cu sufletul pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc. * Asadar, tot omul este dator s urce pe cele trei trepte si s se schimbe la fat. Dar cum se poate schimba la fat? Dac ieri a fost desfrnat si s-a mrturisit, s nu mai fie! Dac a fost hot, s lase hotia! Dac a fost njurtor sau betiv, s lase betia si njuratul sau fumatul; s lase ruttile, s le mrturiseasc, s le plng toat viata, s-si fac canonul. Si asa se schimb omul, nu la fata cea din afar, ci la cea dinluntru a sufletului. Si atunci, asezarea omului care a fost nainte de eliberare, cu aceea care este cnd intr n fericire si n treptele duhovnicesti ale desvrsirii, nu mai seamn. Ieri era ca un drac, slujind pcatului, si

512

astzi, dac s-a pocit, si-a ndreptat viata si s-a sfintit, se face lumin si are lumin duhovniceasc ntr-nsul si merge din putere n putere, dintr-o desvrsire n alta, pe cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc, care sunt: - Neptimirea rational a sufletului sau fptuirea moral, (smbt); - Slobozenia (eliberarea) duhovniceasc a sufletului rational care-si retrage mintea sa din simtire si o leag de Dumnezeu prin contemplatia natural n duh, (smbete) si - Odihna duhovniceasc a sufletului rational, (smbetele smbetelor), care-si retrage mintea sa chiar de la toate contemplatiile naturale n duh, de la cugetrile cele mai nalte din zidiri si o leag cu totul de Dumnezeu n extazul iubirii. Amin.

513

NSEMNTATEA CELOR SAPTE LAUDE ALE BISERICII Biserica lui Dumnezeu este mpodobit, nc din vremea Sfintilor Apostoli, cu cele sapte laude. Stiti voi care-s acelea? Stiu c le stiti, c unii dintre voi le ziceti pe de rost, dar altii nu le stiu. De ce sapte laude si nu mai multe sau mai putine? Ati auzit n psalmul 118 pe Proorocul si mpratul David, zicnd asa: De sapte ori n zi Te-am ludat, Doamne, pentru judectile drepttii Tale. mprat fiind, cte treburi nu avea el? Si avea vreme de sapte ori s laude pe Dumnezeu, c-l auzi: Seara, dimineata si la amiaz, spune-voi si voi vesti minunile Tale. Dar n Legea Darului s-au asezat aceste sapte laude pentru cele sapte mari evenimente din viata Mntuitorului nostru Iisus Hristos, si fericit este crestinul acela care le zice. Si dac nu le poate zice, mcar s-i par ru c nu le zice, c s-ar putea s fie la un serviciu unde nu poate

514

zice. Si dac-i pare ru, cu smerenia se ridic exact unde trebuia s se ridice cu fapta. C auzi ce zice Sfntul Isaac Sirul: "Ajunge ntristarea mintii mai mult dect toat osteneala duhului, care este rugciunea", dac-i pare omului ru. Ati vzut pe Mntuitorul ce spune n Sfnta Evanghelie: A venit vamesul n biseric s se roage. A venit si fariseul. Fariseul a nceput s se laude: Multumescu-ti Tie, Doamne, c nu-s ca ceilalti oameni; postesc de dou ori pe sptmn, dau zeciuial din cte cstig si nu sunt ca acest vames, si-l arta pe acela la usa bisericii. Vamesul era perceptor, sracul. El stia c ia impozit mai mult dect trebuie, c-i supr pe oameni, si auzind c-l mai si ponegreste fariseul n fata poporului, si-a ndreptat inima ctre Dumnezeu si att a zis, btndu-si pieptul: "Dumnezeule, milostiv fii mie, pctosului!"

515

Ai auzit? Dou-trei cuvinte ale vamesului au biruit toat rugciunea fariseului. Ce zice Evanghelia? Amin, zic vou, mai ndreptat s-a ntors vamesul la casa sa si mai nainte a fost el dect fariseul. Acela a zis multe cuvinte si era fariseu si fcea fapte bune. Dar stii de ce a pierdut? A njugat dreptatea cu mndria, iar vamesul a njugat pcatul cu smerenia. Si totdeauna, mcar c pcatul este pcat, dac-i njugat cu smerenia, este mai naintea celui ce face fapte bune si se mndreste. Sfntul Efrem spune asta: "F-ti tie dou care, omule. njug pcatul cu smerenia si dreptatea cu mndria si vezi c vei rmne n urm cu toate faptele bune", ca fariseul, c mai ndreptat si mai nainte s-a dus vamesul. El a njugat pcatul cu smerenia. Ce-a gndit? "Mi, sunt pctos strasnic! Am fcut nedreptti, am luat vam mai mult dect trebuie, am suprat oamenii, dar m rog Mntui-torului s m miluiasc". Si mai nainte s-a dus ntru mprtia cerului, pentru c a njugat pcatul cu
516

smerenia. Asa-i de mare smerenia. Deci v spun, care puteti s faceti cele sapte laude este bine. Biserica este obligat s le fac totdeauna, oriunde. Asa si voi, care cititi cele sapte laude, bine faceti, dac puteti, iar cnd nu veti putea, s v retrageti n smerenie, c smerenia le completeaz pe toate. Si iat s v spun ce nseamn cele sapte laude ale Bisericii: Trei din cele sapte laude trebuie s se fac la miezul noptii, cum le facem noi aici. Noi intrm la ora 11 noaptea si iesim la dou. Dar ce simbol au acestea? La miezul noptii noi facem asa: Miezo-noptica, adic rugciunea de miezul noptii - de toate zilele, de smbt sau de Duminic -, Utrenia si Ceasul nti. a. Miezonoptica este prima laud din cele sapte.
517

Aceast laud este ntemeiat si pe porunca Mntuitorului, Care zice: Privegheati dar, c nu stiti cnd va veni stpnul casei - seara, la miezul noptii, la cntatul cocosilor sau dimineata (Marcu 13, 35), si simbolizeaz momentul rugciunii si al prinderii Mntuitorului n grdina Ghetsimani, care a avut loc la miezul noptii. Biserica natiunilor de la Ierusalim, unde intr crestini din toate natiile, este pe locul unde S-a rugat Mntuitorul. Stnca unde sa rugat El este tiat si nconjurat cu grilaj. Ea se afl chiar unde Si-a plecat El genunchii si S-a rugat cu sudori de snge, nainte de Preasfintele Patimi. Iar mai ncolo sunt pictati cei trei apostoli, Iacov, Ioan si cu Petru, dormind, c le zicea Hristos: Dormiti? Un ceas n-ati putut s privegheati? C esti dator acolo, cnd te duci, s te rogi un ceas. Deci Miezonoptica simbolizeaz si ne
518

aduce aminte nou de rugciunea Mntuitorului din grdi-na Ghetsimani, cnd s-a rugat si s-au fcut sudorile lui ca picturile de snge, care picau pe pmnt, c era si om si vedea si ce are s sufere. El, ca Dumnezeu, stia cte rni are s ia, cte scuipri, cte biciuiri, cte cuie n mini si picioare si c va fi mpuns cu sulita n coast. Le vedea toate, c era Dumnezeu. Si firea omeneasc cu care era mbrcat se ntrista, c auzi ce zice Evanghelia: ntristat este sufletul Meu pn la moarte. Rmneti aici si privegheati. Cine se ntrista? Omenirea, cci dumnezeirea biruieste moartea si nvie din morti. Dar ca om se ntrista, c stia cte are de suferit, cte tieturi si mpunsturi si cununa de spini; stia c va fi btut cu biciul, si va suferi crucea, batjocura si scuiprile, legarea la stlp si temnita. Le stia toate. Se uita si le vedea, c era Dumnezeu.
519

Deci prima laud din cele sapte laude ale Bisericii este Miezonoptica, care se face la miezul noptii, pentru c Mntuitorul atunci S-a rugat nainte de Preasfintele si nfricostoarelor Sale Patimi. b. A doua laud care se face tot la miezul noptii este Utrenia si Ceasul nti. Utrenia este timpul cnd l-au prins pe Mntuitorul n grdina Ghetsimani, Iuda cu cei o mie de ostasi cu sulitele. L-a prins pe Mntuitorul, zicnd: Bucur-Te, nvttorule, si L-a srutat. Atunci au pus mna pe El. Pe Care l voi sruta, Acela este; puneti mna pe El si-L prindeti. Deci Utrenia este a doua laud si al doilea eveniment din viata Mntuitorului, cnd a fost prins n grdina Ghetsimani si cnd toti Apostolii L-au prsit si au fugit, iar El a rmas singur n minile celor fr de lege. Si Ceasul nti este momentul cnd L-au
520

dus pe Hristos la Ana si la Caiafa, dup ce L-au prins, tot atunci dup miezul noptii, ctre ziu, cnd L-au dus la divan. Stiti istoria dup Evanghelie. Deci Ceasul nti se citeste dup miezul noptii, cum se obisnuieste la noi, cam dup ora unu, la sfrsitul Utreniei. Deci aceste dou laude ale Bisericii lui Hristos se citesc la miezul noptii, artnd timpul cnd s-au ntmplat aceste trei mari evenimente din viata Mntuitorului: Rugciunea din grdina Ghetsimani, prinderea de ctre Iuda si ducerea Domnului la Ana si la Caiafa. c. Lauda a treia a Bisericii lui Hristos este Ceasul al treilea. El simbolizeaz att momentul condamnrii la moarte a Domnului, ct si pogorrea Sfntului Duh n chip de limbi de foc peste Sfintii Apostoli. Mntuitorul Le-a spus Apostolilor: De trebuint este s M duc Eu; c dac Eu nu M duc, nu va veni Mngietorul la voi, pe care Eu l voi trimite de la Tatl. Deci stati
521

n Ierusalim pn v veti mbrca cu putere de Sus. Atunci au iesit Apostolii si au nceput a vorbi n toate limbile de sub cer, si i nvinuiau evreii si localnicii din Ierusalim c, din cauza mustului dulce, s-au mbtat. Iar Petru s-a ridicat si a zis: Brbati frati, nu este din cauza mustului dulce c ne auziti vorbind mririle lui Dumnezeu n toate limbile, din cti sunt aici. Ci acum s-a mplinit profetia Prooro-cului Ioil, care zice: "n zilele de apoi, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri vor prooroci si n limbi noui vor vorbi" si celelalte. Deci iat Cincizecimea! Nu cum cred penticostalii de azi, c vorbesc n limbi. stia care vorbesc n limbi acum, vorbesc n limbile dracilor, nu n limbile Duhului Sfnt. Au pretentia c au "glosolalia", adic vorbirea n limbi, n secolul XX. Limbile au fost semn pentru necredinciosi, nu pentru credinciosi.

522

d. Ceasul al saselea este a patra laud a Bisericii lui Hristos si corespunde cu momentul rstignirii Mntuitorului pe crucea de pe Golgota, ntre cei doi tlhari. e. Ceasul al noulea este a cincea laud a Bisericii si nchipuieste momentul nfricosat n care Mntuitorul si d duhul pe cruce, cnd a zis: Svrsitu-s-a! Doamne, n minile Tale mi dau duhul Meu. Am venit s-l nnoiesc pe Adam - Hristos, noul Adam. C pentru un pcat a intrat moartea n lume prin Adam, si pentru pcat s-a biruit pcatul prin Iisus Hristos. Iat, Doamne, Tu ai lsat zidirea Ta, c a clcat porunca n Rai. Deci pentru dnsii Eu iau fata ntregii lumi, care este n trupul Meu. Pe a Mea fat o fac a ntregii lumi gresite, a ntregului neam omenesc si mijlocesc ctre Tine: Eli, Eli, lama sabahtani! Adic: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai lsat? Sau: "nu lsa, Doamne, omenirea! Nu lsa zidirea Ta cu care sunt mbrcat Eu acum, si care o sfintesc pe cruce si o jertfesc si M aduc jertf pentru
523

toate vremurile, pentru tot neamul omenesc, ca s rscumpr firea omeneasc!" Deci noi eram cei lsati, iar Hristos, fiind mijlocitor prin cruce ctre Tatl, pe a noastr fat, a ntregului neam omenesc, o face atunci a Sa si strig ctre Tatl: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai lsat? Noi eram cei lsati! Nu Hristos a fost lsat de Tatl. Si Hristos, fiind mijlocitor, aici mijloceste pentru toat lumea. Iar cine ntelege c Hristos a fost desprtit de Tatl, aceasta este hul, c desparte dumnezeirea. S nu credeti lucrurile acestea. Deci Ceasul al noulea este lauda a cincea. f. Vecernia este a sasea laud din zi si simbolizeaz mai nti momentul pogorrii Mntui-torului de pe cruce si punerea Lui n mormnt nou, de ctre Iosif si Nicodim. Mai este si momentul sfnt al Cinei Celei de Tain.

524

g. Iar Pavecernita este a saptea laud a zilei si simbolizeaz tnguirea Maicii Domnului, cnd a plns dup ce L-a pus pe Mntuitorul n mormnt. Dumnezeiasca Liturghie nu face parte din cele sapte laude. Ea este ntreaga jertf a Mntuitorului pentru mntuirea lumii. Dintre toate slujbele pe care le face Biserica noastr universal, cea mai puternic este Sfnta Liturghie, fiind coroana tuturor slujbelor. Ea ncepe cu cuvintele Proorocului Isaia la Sfnta Proscomidie: Ca o oaie spre junghiere S-a adus - cnd scoatem dumnezeiescul Agnet - si ca un miel fr de glas, si se termin cu nltarea Domnului la cer. n Sfnta Liturghie este cuprins toat taina iconomiei n trup a lui Iisus Hristos, de cnd a venit pe pmnt si pn S-a nltat la cer. Ea le cuprinde pe toate cele sapte laude. Hristos se aduce pe Sine jertf, avnd o dat intrare n Sfnta Sfintelor, fcnd vesnic o rscumprare
525

naintea Tatlui. Sfnta Liturghie are dou caractere: caracter de jertf si caracter de cin, cci la Cina Cea de Tain s-a sfintit. Prin Sfnta Liturghie avem mprtsire gnditoare cu nsusi Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu. Avem mprtsire cu Dumnezeu si prin urechi, pe calea auzului, si prin rugciunea gnditoare si prin faptele bune. Sunt cinci feluri de mprtsiri . Sfnta Liturghie se termin cu aceste cuvinte: nalt-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot p-mntul slava Ta. Deci am spus asa n trecere despre cele sapte laude. Ele sunt asezate de Sfintii Apostoli si de Sfintii Printi pn n ziua de azi n Biseric, artnd cele sapte mari evenimente din viata si activitatea Domnului nostru Iisus Hristos.

526

CELE TREI TREPTE ALE MNIEI Mnia ne biruieste pe toti! Vai de capul nostru! Dar s vorbim, dup Sfntul Ioan Scrarul, care sunt treptele mniei. Mnia se mparte n trei feluri; este mnia numit pe greceste holos, care nseamn "repede", cnd omul se mnie repede si tot repede i trece. Asta nu-i mnie periculoas. Este ceea ce spune Duhul Sfnt n Psaltire: Mniati-v si nu gresiti. Aceasta-i mnia cea fireasc. A gresit o dat, a cerut iertare, se mpac. Inima omului este mprtit n trei prti: partea mnioas, partea rational si partea poftitoare. Aceast mnie este dumnezeiasc, cci din fire este sdit n sufletul omului, s se mnie asupra pcatului. Sfntul Ioan Gur de Aur zice: "Mnia ta s nu fie asupra fratelui, ci asupra sarpelui prin care ai czut". Cnd vezi pe un om c te ocrste sau ti

527

face ru, nu te supra pe el, c nu-i vinovat el. Nu s-ar fi pus legea iubirii de vrjmasi dac era asa. Urste boala lui, nu pe om, c nu-i vinovat omul, diavolul l ndeamn. Urste boala, c boala-i de la draci, ca s-l fac s te urasc, s te ocrasc, s te pgubeasc, s te bat. El nu-i vinovat, c omul este fcut dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, dar cel ndem-nat de diavol asa face. Mnia cea dreapt nu urste, ci mplineste porunca Domnului, care zice: Iubiti pe vrjmasi vostri. Binecuvntati pe cei ce v blestem. Aceast mnie, holos, este primul grad al mniei. A doua treapt a mniei este mnia numit catos sau pizm, pe romneste. Acesta-i un sarpe ru. Acesta cnd a muscat inima noastr, nu numai c ne mniem, dar tinem mnie cte o sptmn, dou, pe cel care ne-a fcut ru. Aceasta-i grea.
528

Cnd omul tine mnie si gndeste: "Las c-i rstorn eu planul la acela; las c am s-i zic eu; las c am s i-o fac eu", si cnd vei vedea acestea n mintea ta, s stii c ai trecut n treapta a doua a mniei. Tea muscat mai mare balaur de inim. Si s te duci s ceri iertare, s te mpaci cu fratele, zicnd: "Iart-m, sotule; iart-m, sotie!", c dac nu trece aceast mnie, nu putem zice "Tatl nostru". Atunci ar trebui s ne rugm asa: "si nu ne iart nou, Doamne, greselile noastre, precum nici noi nu iertm". Asa ar trebui s ne rugm, c dac nu iertm, altfel nu putem zice "Tatl nostru". n nici un fel de mnie nu putem zice "Tatl nostru". Conditia-i pus de ntelepciunea lui Dumnezeu Cuvntul. Apostolul spune: Soarele s nu apun ntru mnia voastr, iar cel ce a trecut n al doilea grad de mnie, nu numai soarele l apuc cu mnia, l apuc si dou, trei zile,
529

si o sptmn si o lun. Apoi este mnia cea mai grea dect toate, zacos, care pe romneste se cheam zavistie. Asta-i mai rea dect dracul. Este un drac mai ru dect toti dracii, zavistia. S ne fereasc Dumnezeu de asemenea mnie! Dar de ce se cheam zacos? Fiindc zace mult n inima omului. Omul cnd a ajuns n treapta a treia a mniei, nu tine mnie numai dou-trei zile sau o sptmn, ci ani de zile. S-au vzut oameni bolnavi de aceast boal, de zavistie, care nici la moartea lor n-au iertat pe fratele. "Uite, cutare a murit, si pe patul de moarte i-a cerut iertare fata sau nepoata, si n-a vrut s-o ierte". S fereasc Dumnezeu! Acesta-i balaurul zacos sau zavistia, si de acesta arat dumnezeiescul Ioan Gur de Aur c-i mai ru dect satana, n Cuvnt la Saul si la David. Saul era mpratul lui Israel si era bolnav
530

de epilepsie, de duh necurat, c adeseori cdea la pmnt si fcea spume la gur, c l prsise Dumnezeu de cnd l-a ucis pe mpratul Ahab. David venea si-i cnta din harp psalmi si gonea duhul cel ru de la Saul si l fcea sntos si se linistea. Dar Saul i multumea lui David c a scos dracul din el? Nu. Dracul, auzind puterea psalmilor, l prsea pe Saul si fugea. Iar Saul se linistea, dar zavistia din el nu. Cci fecioarele Ierusalimului, dup ce au auzit c David, un copil, a btut pe filisteanul Goliat si i-a tiat capul si a ridicat ocara dintre fiii lui Israel, ele bteau din tambure si strigau asa: Btut-a Saul cu miile si David cu zecile de mii. Adic l ludau mai tare pe David dect pe Saul. Si de atunci Saul a prins ur, tot din iubirea de slav, a prins mare zavistie, zicnd c de-acum David are s fie mprat. Si atta zavistie avea, cu toate c David l tmduia si izgonea dracul de la dnsul,
531

nct cnd se scula de jos ntreba: "Unde-i David, s-l omor?" Si a aruncat de trei ori cu sulita dup David. Pe cine voia s omoare? Pe doctorul lui, care-l fcea sntos. Ai vzut c dracul se ducea de la Saul, din cauza psalmilor, dar zavistia din inima lui nu se ducea? Voia s-l omoare pe David, ca s nu ajung mprat. De aceea spun Sfintii Printi si mai ales Sfntul Vasile cel Mare: "Zavistia este mai rea dect dracul". Asta-i mnia zacos si cnd se tulbur omul de zavistie, fierea vars venin n jurul inimii, c partea cuvnttoare a sufletului este n inim. Atunci se ntunec ratiunea si creierul si partea sentimental a sufletului omului si degeaba i spui c aici este alb, c el vede negru. Nu mai vede bine, fiindc i s-a ntunecat mintea si inima de zavistie. Zacos, adic zace mult n sufletul omului. Za-vistia este mai rea dect toate. Numai
532

diavolul este zavistnic si are zavistie de la nceputul lumii asupra oamenilor si asupra lui Dumnezeu, dar a omului, spune Sfntul Ioan Gur de Aur, este mai rea dect dracii. S ne fereasc Dumnezeu, c zavistia este un drac care persist n inima omului si dac omul nu se mrturiseste si nu se roag lui Dumnezeu s-l izgoneasc, sunt multi care nici pe patul mortii nu vor s ierte pe cel ce le-a gresit. Aceasta este treapta a treia a mniei, care este cea mai periculoas; si acesta este dracul zavistiei, care-i mai ru dect toti diavolii. Deci nu-i de ajuns s zici numai cu buzele: Dumnezeu s te ierte, dar inima ta s fie plin de zavistie si de mnie; aceasta nu-i iertare. Dumnezeu caut la inim. n zadar ne rugm, cnd inima noastr e plin de rutate, de zavistie, de rpire si de toat rvna cea rea. Deci s ne silim cu inima noastr, s o
533

convingem c trebuie s iubim pe fratele nostru si s cerem ajutorul lui Dumnezeu s facem acest lucru si atunci s avem ndrzneal n rugciunile noastre ctre Dumnezeu. Dac nu, are s se ntmple ce spune Sfntul Isaac Sirul: "Smnt pe piatr este rugciunea celui ce are mnie asupra fratelui su". S ne pzeasc Dumnezeu de tot felul de mnie, dar mai ales de mnia zacos. Amin.

DESPRE CRESTEREA COPIILOR N FRIC DE DUMNEZEU A venit deunzi o doamn si un domn cu o fetit si s-au asezat la mas si fcea si copilita o cruce mare; cum a nvtat-o tatl ei si mam-sa. Cei mai buni profesori de religie pentru copii, tot printii au rmas. Dac nu-i nvtati voi prin exemplu, se trezesc niste slbatici, niste fiare. Nu mai stiu ce-i mam, ce-i tat, ce-i rusine, ce-i
534

pcat, ce-i moarte, ce-i judecat, ce este rai, ce este iad, ce este munc vesnic, ce este viat vesnic Nimic. S-a trezit cu totul nebun, cu totul stricat la minte. Dac nu nvat credinta n cas de la printi, nu au nici o educatie. Ei fac toate ruttile, fr mustrare de constiint. Si atunci plng mamele. Cte mame vin si plng aici! Cea mai mare datorie pe care o aveti voi cei cstoriti, asta este: s aveti mare grij cum v cresteti copiii. Dac n familie, ct ai copilul acas n cei sapte ani, nu te-ai grijit s-l nveti rugciuni, s fac cruce, s stie Tatl nostru, Crezul, s-l duci la biseric, s stie ce nseamn post, s stie ce nseamn pcat, s se fereasc de pcat, atunci cresc niste bestii, niste fiare. Vai si amar de lumea asta! Iaca, vin la mine attea cazuri, n care copiii au btut printii, si altii chiar i-au omort. Sunt cuvintele Mntuitorului, care
535

a zis asa: n vremea de apoi se vor rscula copiii asupra printilor si-i vor omor. S fereasc Dumnezeu! Dac nu veti avea grij de copii, veti bea paharul amrciunii si al scrbelor n veacul de acum si n munca cea vesnic n veacul viitor. S nu credeti dumneavoastr c-i glum. Copilul, dac nu stie ce-i pcatul, ce-i rusinea, ce-i ascultarea de printi, devine o fiar.

Vine o femeie deunzi cu o mn legat de gt, cade aici si ncepe s plng. "Ce-i, mam?" "M-a btut feciorul! Vin de la spital. Mi-a rupt un picior si mna dreapt". "De unde esti?" "Din comuna Vntori". "Dar de ce te-a btut?" "El ct cstig ntro lun, ntr-o noapte bea tot. C-i milostiv cnd bea: "Haide, mi! N-ai bani? ti dau eu". l face dracul milostiv ca s-i bage si pe altii n ispit. Cnd vine acas, femeia i spune: "Mi Ioane, copiii n-au fin, n-au
536

crti la scoal". El nimic. Btaie, cruci si dumnezei. Cnd am vzut c o bate, am srit s-o scot pe nor-mea. A lsat-o pe nor-mea si m-a btut de m-a bgat n spital. Am venit s pun slujbe pentru el". Ai auzit fecior? Ca o fiar. S-o bat pe mama lui! "Si, zice, au srit vecinii, si pe el a vrut s-l bage politia la puscrie pentru btaia asta. Doamne fereste! S nu i se ntmple una ca asta!" "Mam, tot o s-l ajung mnia lui Dumnezeu". "Nu, nu, nu, s nu pteasc ceva ru! Pune numai s-l ierte Dumnezeu!" Ai auzit mam? El a btut-o de a bgat-o n spital si ea se roag s nu pteasc ceva ru. Mi-am fcut cruce. Ce nseamn adevrata mam! Dar mnia lui Dumnezeu nu l-a rbdat! Cine a lovit pe mama sau pe tata, nu mai putrezeste, dac nu l-a dezlegat duhovnicul si n-a fcut canonul.
537

NEASCULTAREA DE PRINTI S v spun un caz ce s-a ntmplat acum de curnd. Au venit doi soti, o doamn si un domn, si s-au asezat lng mine. Erau cu prestant, mbrcati bine. "Domnul printe, au zis ei, am vrea s vorbim ceva". I-am luat n cas, c ei aveau un necaz pe care nu-l puteau spune de fat cu toat lumea. Cnd i-am ntrebat de unde sunt, mi-au spus: "De la Reghin, domnul printe", si au nceput a plnge amndoi. Pi cnd vezi tu c plng doi oameni asa de mari - erau directori de ntreprindere amndoi -, nu plng de flori de mr. Ce-i n inima lor, numai Dumnezeu stie! - Ce-ati ptit, fratilor? - Domnul printe, am avut un singur fecior. L-am nvtat scoal, a terminat facultatea

538

si a iesit inginer la retele electrice. I-am cumprat si masin. ntr-o sear cnd neam ntors acas de la niste rudenii, am gsit toate usile deschise, banii luati din cas si masina furat. Dup ce-am anuntat politia, la trei sptmni, am aflat c fiul nostru a luat banii din cas si masina si a plecat la Sighisoara, unde s-a nsurat fr voia noastr. Cnd au auzit printii, au crezut c el a luat o fat la nivelul lui. Dac el era inginer, putea lua o profesoar, o doctorit, o farmacist, o inginer. Printii au luat niste cadouri si s-au dus la fiul lor la Sighisoara ca s-l mbuneze. Dar el se nsurase cu o vrjitoare. Dac n-a crezut n nimic, dracii si-au btut joc de el. Cnd a vzut-o pe mama lui, s-a nnegrit la fat si a zis: "Ce cauti aici, scorpie?" Dar tat-su de colo: "Mi biete, dragul tatii, dar mama ta este scorpie?" "Taci, nebunule, c-ti crp capul!"

539

Ia gnditi-v ce-a fost acolo! Cu ct dragoste au venit printii si cu ct jertf, si cum au trecut ei cu vederea toate relele pe care le-a fcut, iar el tot neasculttor a rmas! Atunci am zis printilor: - Cum ati crescut copilul acesta? Cum l-ati crescut de cnd era mic si a nceput s zic tat? L-ati nvtat c Unul este Tatl din ceruri si s zic Tatl nostru? - Nu, printe! - Cnd era la scoala elementar, l-ati nvtat Tatl nostru? - N-a vrut! - L-ati nvtat Crezul? - Nu. - L-ati dus la biseric?
540

- N-a vrut. - Cnd era la liceu, i-ati dat vreo carte sfnt n mn, Biblia sau Noul Testament? - N-a vrut. Se ducea si btea mingea sau pierdea vremea cu alte desertciuni. - L-ati btut vreodat? - Niciodat. - Dar se ruga vreodat? - Nu, printe! - Si cum ai putut dumneata s stai cu copilul n cas fr s-l pui la rugciune? Nici voi n-ati avut credint. Vedeti acum? Dumneavoastr beti acum paharul mniei lui Dumnezeu pe care-l meritati. - Printe, nici noi n-am prea stiut!

541

Atunci le-am spus: - Iat ce-ati crutat! Ati crutat un om demonizat. Zice Scriptura: Calul nenvtat, se face nslnic, iar copilul lsat de capul lui, mare scrb si rusine va aduce printilor si. Si cela ce crut varga urste pe fiul su. Nu-l iubeste! l urste. L-ati crutat, iar acum dumneata, care l-ai purtat n pntece si l-ai crescut, esti scorpie, iar tatl lui este nebun. Auzi ce lume creste azi? Si aceasta este vina printilor, c n-au pus mna pe varg cnd a trebuit si nu i-au spus: "Hai la rugciune! Hai la biseric! Hai la spovedit! Azi este vineri, este post, nu mnca de frupt! Astzi este srbtoare, nu lucra!" S stiti voi c cea mai nalt scoal de rugciune si de credint n Hristos nu-i n scoala primar, nici la liceu, nici la facultate, i n snul familiei. Cei mai mari profesori de religie ati rmas tot voi, tata si mama.
542

Copilul crescut fr fric de Dumnezeu, nu mai stie ce-i mam, ce-i tat, ce-i pcat, ce-i moarte, ce-i judecat. S-a trezit ca o fiar. Si atunci cine o s rspund n ziua judectii, mai tare ca tata si mama? L-au avut n bratele lor si l-au crescut slbatic si s-a fcut ca si o fiar. Au venit apoi s-l pun la slujbe. Dar n-am putut s-l pun pentru c tria n preacurvie cu vrjitoarea aceea. I-am pus la slujbe numai pe printii lui. Dup vreo dou luni m trezesc cu o telegram: "Domnul printe, biatul nostru a fost electrocutat si a paralizat si i s-a legat si limba. Nu poate vorbi si este pe moarte la spital. Nu se stie cte zile mai are". Ati vzut mnia lui Dumnezeu cea dreapt? L-a ajuns blestemul si suspinul printilor pe acest tnr ru si necredincios, cci zice la Psaltire: Dreptatea lui Dumnezeu rmne n veacul veacului.

543

V-am spus aceast istorioar c sunteti printi de copii. Cea mai imperioas datorie si cea mai mare, pe care o aveti voi stia cstoriti, este s cresteti copiii n frica si certarea Domnului. Ati auzit ce s-a ntmplat n Vechiul Testament cu preotul Eli , pentru feciorii lui, c s-au dus n iad mpreun cu el.

PEDEAPSA PENTRU COPIII CARE SE RIDICA MPOTRIVA PARINTILOR Vine o femeie de la Falticeni, din comuna Petia, si-mi spune: "La noi o fata a murit nemaritata, moarta de mai mult timp; au dezgropat-o de trei ori din zece n zece ani. Au gasit-o putreda, dar amndoua minile, de aici din umar, nu sunt putrede, negre ca pacura si miroase groaznic; iar unghiile au crescut ca secera. Ce sa aiba?" Zic: "Aceea ori a lovit-o pe mama-sa sau pe
544

tatal ei". "Dar de unde sa stim? Tata-su mort, mama sa moarta, n-are neamuri". "Mai cautati, poate dati de vreo ruda de-a ei!" A gasit o matusa undeva departe, Marta, sora cu mama ei, vaduva, la Liteni, de 94 de ani. - Matusa Marta - aceea n-auzea -, dar de unde esti? - De la Petia - un sat mare, unde este nepotul Parintelui Argatu paroh. - Dar n-ai avut o sora Maria? - Am avut o nepoata, Mariuta! - Dar Mariuta nu cumva a lovit pe tata? - Nu pe tata, pe mama a batut-o! Mama ei era bolnava de pelagra; se strica la minte. Cu boala asta de pelagra, nu-i
545

omul nebun totdeauna. Este periodic asa, cteva ore, pe urma iar si revine. Mariuta lua funia de la vaca si unde o gasea, o lega si, batnd-o, o aducea pna acasa. Mama-sa, cnd se trezea, vedea ca-i vnata si o blestema pe Mariuta: "Mariuta, dragul mamei, sa nu mai putrezeasca minile tale! Tare rau m-ai batut! Dragul mamei, de ce ma bati, ca nici eu nu sunt bucuroasa de boala asta? Nici eu nu stiu ce fac. M-a pedepsit Dumnezeu, mi-a dat boala asta si tu ma bati? Parca eu stiu ce fac? Eu nu-mi dau seama". Dar Mariuta, n loc sa-si ceara iertare cu lacrimi si cu durere, rdea. Si a murit mama si dupa un an a murit si Mariuta, tnara. Dar ea nu s-a dus la un duhovnic s-o dezlege, nici de la mama-sa na cerut iertare. Si acum Mariuta sta de treizeci de ani n groapa si minile stau neputrede si sufletul ei arde n focul cel vesnic, n cuptoarele iadului, cum zice
546

Mntuitorul - unde focul lor nu se stinge. Ai auzit ce nseamna blestemul de mama? Ea daca se ducea sa ceara iertare la mama, se ducea la un duhovnic si se spovedea, atunci o dezlega duhovnicul cnd era vie, dar acum cine s-o dezlege? Mama n-a iertat-o, duhovnicul n-a dezlegato si ea a murit asa blestemata. Si acum sta sufletul ei n iad n vecii vecilor si trupul a ramas ca marturie si pentru altii. Si m-a ntrebat pe mine ce sa faca, caci a murit nedezlegata. "Duceti-va la un arhiereu sa-i faca dezlegare la crucea ei, pentru ca un duhovnic nu o poate dezlega, din cauza ca acesta-i un pacat foarte mare". Ea sta n iad pna putrezesc minile ei. Daca a lovit pe tata sau pe mama cu piciorul, piciorul nu putrezeste, daca a lovit cu mna, mna nu putrezeste. Eu am scris despre cele opt pricini pentru care nu putrezesc mortii. Am aratat care-i
547

blestemat de dumnezeiestile pravile, care-i blestemat de arhierei, care-i blestemat de parinti, care nu putrezesc din cauza pamntului, care nu putrezesc din cauza firii; toate sunt puse. Iar cei care au lovit pe tatal sau pe mama lor, cu care madular au lovit, acela nu putrezeste. Voi n-ati auzit la nunta cum cnta Biserica? Binecuvntarea parintilor ntareste casa fiilor, iar blestemul maicii zdruncina si temeliile (Isus Sirah 3, 9). Fereasca Dumnezeu! Nimeni n-are drept mai mare asupra copilului pe fata pamntului dect mama! Nici macar tata. Biata mama crestina! Ea este cea care a purtat copilasul n pntece noua luni; mama l-a nascut cu atta durere. Numai Dumnezeu stie si ea! Nu stiti? Ca sunteti mame. L-a purtat n brate doi ani si i-a supt pieptul. Si l-a curatit, si l-a spalat, si l-a mbracat. Aduceti-va aminte cnd barbatul venea de la lucru mort de oboseala si se culca, si cnd plngea copilul, zicea sotul:
548

"Scoala, femeie, plnge fata, plnge copilul!" Tot mama. Cte nopti n-a dormit! "Scoala, mama!" Daca scutecele-s murdare, schimba-l, nfasa-l, da-i tta din nou, pune-l n leagan, leagana-l ncet sa adoarma, pazeste-l de foc, de apa; si cnd a auzit ca tipa copilul, i-a sarit inima din loc: "Vai de mine, copilul n-a patit ceva?" Stiti cu cta greutate i-ati crescut! Cta dragoste are mama de copilas! Fiinta cea mai sfnta n familie pentru copii este mama. Ce sa va spun eu? Ca doar stiti. De aceea ati auzit la nunta cum cnta Biserica? Binecuvntarea parintilor, ntareste casa fiilor, iar blestemul maicii zdruncina si temeliile. Mama, care-i cea mai de jertfa la cresterea copiilor, are cea mai mare trecere la Dumnezeu. Fiindca mama este aceea care sufera, saraca. Si cnd un copil crescut de mama cu atta jertfa, cu atta dragoste si cu atta mila,
549

nu asculta de ea, este pacat strigator la cer. Sa fereasca Dumnezeu! Ct veti trai voi, sa iubiti pe mama, s-o ajutati la batrnete, la boala, la chin, ca mare binecuvntare primiti de la Dumnezeu. Ati vazut ca din cele zece porunci, numai una este cu fagaduinta; porunca a cincea: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sati fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamnt. Cnd o vezi pe mama ta batrna si bolnava si zice "Dragul mamei, nu ma lasa!", cum poti s-o treci cu vederea, cnd stii ca ai fost n pntecele ei si cnd stii ct s-a jertfit ea pentru tine attia ani de zile si acum ti cere ajutorul tau? Poti sa treci peste cuvntul mamei? Si tata are mare drept, dar el e mai departe de copil. El este cu treburile dinafara. Cu alte griji. Dar mama, nu vezi? l tine n brate, i da tta, l nfasa, l pazeste. Pai ea este leaganul omenirii. Asa a facut-o Dumnezeu pe mama, ca sa se poata creste generatiile
550

lumii ntregi. O inima de mama adevarata, nimeni n-o poate pretui, ct este de scumpa. De aceea, fiindca vorbim oleaca, va rog sa fiti foarte atenti cu tata si cu mama cnd au slabit. Ct traiesc parintii, trebuie ascultati. Totdeauna, dar mai cu seama cnd vezi ca s-au mbolnavit, ca au mare nevoie de ajutorul vostru. Sa nu cumva sa-i treceti cu vederea! Fericiti si de trei ori fericiti copiii aceia, care asculta de tata si de mama, mai ales daca parintii lor sunt credinciosi. Au mare fericire si n veacul de acum si n cel viitor. Ca, daca nu asculta, fereasca Dumnezeu! Ia gnditi-va voi, cine iubeste mai mult pe copii ca parintii? Si n special mama. Mama daca ar avea cinci-sase copii, si unul ar fi rau, chiar de ar fi ocart-o sau ar fi njurato, daca l vede ca a cazut n foc sau n apa si striga: "Mama, nu ma lasa!", ea sare n foc dupa dnsul ca sa-l scoata. Uita toate.
551

Asa-i mama pentru copii, dar tot asa trebuie sa fie si copiii pentru mama. De aceea, n casa, cnd esti amarta, ca mama, si ai zis un blestem - ca omul cnd este suparat, mai scapa cte un blestem -, nu-i o crima ca ai zis. Dar cnd te duci la spovedanie sa spui: "Parinte, cnd eram necajita, am blestemat copiii". Te-a dezlegat duhovnicul, dezlegata esti. Dar tu sa spui la spo-vedanie. Dar daca moare mama si a blestemat copiii, nici copiii nu putrezesc, si ea se duce n fundul iadului. Ca blestemul de mama este mai puternic dect al preotului, pentru ca ea are cea mai mare autoritate de la Dumnezeu asupra copilului. Nimeni nu se jertfeste mai mult pentru copil n lumea asta ca mama. Mai degraba sa iei varga sa-l bati de o suta de ori, dect sa-l blestemi. Auzi ce spune Solomon: Varga si nuiaua dau ntelepciune copilului, iar copilul lasat de capul lui, va aduce mare scrba si mare rusine parintilor sai.
552

Ca sa va dati seama ct de mult iubeste o mama pe fiii sai, am sa va spun o ntmplare care s-a petrecut n China. n anul 1921, ntr-o toamna, a luat foc o padure din Muntii Himalaia; muntii cei mai mari din lume. Sigur, a concentrat China mii si zeci de mii de oameni, ca sa izoleze focul. Dar ce s-a ntmplat? S-au dus oamenii si taiau padurea nainte de a ajunge focul. Voi nu stiti ct de nfricosat este focul cnd arde padurea! Mie mi s-a ntmplat odata de am vazut. Huieste ca tunetul, mai ales daca bate vntul. Ati auzit si n Psaltire: ca focul care arde padurea, ca vapaia care arde muntii. Este ceva nfricosator. Deci asa s-a ntmplat si acolo. Lumea a alergat cu topoare, cu joagare, cu ferastraie; fiecare cu ce avea, ca sa izoleze padurea ca sa nu arda. Dar s-a ntmplat ca, taind ei copacii cu
553

zeci de kilometri nainte de-a ajunge focul, focul venea cu o rapiditate nemaipomenita, au vazut n vrful unui copac un cuib de pasare; o pasare de marimea porumbelului. Cnd au vazut ca are cuib n copac, nu au mai avut timp sa se suie si sa scape puii, caci focul se apropia. Si s-au uitat sa vada ce se ntmpla. Amndoua pasarile, si mama si tata, cnd au simtit fumul si au vazut primejdia ca ajunge la pui, zburau amndoi roata si tot tipau; tipau si faceau semn la pui. Dar puii erau mici, plapnzi, nu aveau aripi tari sa zboare. Cnd a ajuns focul la o suta de metri, pasarea tata a parasit puii; a fugit ca sa scape de foc, ca simtise fierbinteala focului ca vine din urma. Iar pasarea mama, cnd a vazut ca vine focul, tot tipa si zbura roata, roata; roata pe lnga cuib, roata, ca si cum ar fi zis: "Dragul mamei, vine moartea, fugiti!"

554

Si cnd a vazut ca copacul n care-i cuibul a luat foc, nemaiavnd alta masura sa ajute puii ei, ce-a facut? Ultima ei miscare a fost jertfa aceasta: Cnd a vazut ca si cuibul a luat foc, ea s-a pus cu aripile pe pui. Si ntr-o clipeala a mistuit-o focul cu tot cu cuib, cu tot cu pui. Iata ce nseamna mama! A vrut mai bine sa se jertfeasca de o mie de ori si sa nu paraseasca puii ei, cnd erau n primejdie de moarte. Asa trebuie sa fie inima de mama si inima noastra fata de toti crestinii si mai ales fata de parintii care ne-au crescut. CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR Sunt opt pricini de neputrezire a mortilor: I. Prima pricina este atunci cnd veti gasi mort n groapa si carnea a putrezit toata, dar oasele stau prinse ntre ele ca la copacel. Acela nu-i sub blestem. Acela-i om
555

tare din fire, care nu putrezeste 40-50 de ani. De aceea este asa. II. Cnd vei gasi mort n groapa neputred si este exact cum l-ai pus, acela n-a putrezit din cauza pamntului. Este pamnt unde nu putrezeste mortul, daca nu-l muti. Acolo pamntul are chimicale si nu da voie sa putrezeasca nimic. Aceste neputreziri sunt firesti, dar sunt si putreziri mai presus de fire: III. Cnd vei gasi mort n mormnt neputred si carnea pe el este muceda ca buretele si alba, acela este om care a fost blestemat de dumnezeiestile pravile. El a avut canon mare la spovedanie pentru pacate mari si nu l-a facut. IV. Cnd vei gasi mort n groapa neputred si este negru si umflat ca toba si partile dinainte nu-s putrede, iar cele dinapoi sunt putrede, acela este blestemat de preot sau de arhiereu.
556

V. Cnd vei gasi mort n groapa neputred si n-au putrezit nici hainele pe el, nici sicriul, nimic, nimic, si-i creste barba, cum s-a ntmplat la cel de la Husi, si-i cresc unghiile, acesta a facut nedreptati si a furat. Acesta nu putrezeste pna nu-l dezleaga un arhiereu. Iar daca l dezleaga si arhiereul si tot nu se desface, atunci el este blestemat de saraci, fiindca a luat avere de la saraci. Si pna nu dau neamurile lui napoi att ct a luat el, nu putrezeste si tot n iad se munceste si nici arhiereul nu-l poate dezlega. VI. Cnd vei gasi mort n mormnt neputred si pielea pe el este ca floarea de bostan, galbena, si limba-i galbena si i cresc unghiile si-i creste barba si parul, acesta este sub anatema, sub cea mai grea pedeapsa a Bisericii. Acesta, din doua pricini este asa: sau a hulit pe Dumnezeu si pe preoti si s-a lepadat de credinta, sau a trait n preacurvie de gradul I - tatal cu fiica sau baiatul cu mama sa, adica incest.
557

Acestia cad sub anatema, cea mai grea pedeapsa a Bisericii. VII. Cnd vei gasi mort n groapa caruia nu i-a putrezit mna sau piciorul, acela a lovit pe tatal sau pe mama sa si a amart foarte tare pe parintii sai si a fost blestemat de ei si (nicidecum) nu s-a spovedit la duhovnic de acest pacat si nu a luat dezlegare, cnd era n viata. VIII. Iar cnd vei gasi om neputred si-i usor ca o pana si miroase frumos tare, si-i foarte vesel la fata si face minuni, acelea sunt sfinte moaste, cum a fost si cu Sfntul Ioan Hozevitul la Ierusalim, care l-au gasit dupa 20 de ani, nu numai neputred, dar a facut si minuni. Iata care sunt semnele la trupurile afurisite: - sunt nedezlegate; - sunt deformate si urte;
558

- sunt greu mirositoare si prea puturoase; - sunt umflate ca toba; - provoaca spaima si cutremur privirii. Iar la sfintele moaste sunt aceste semne: - sunt nestricacioase; - sunt binemirositoare; - sunt uscate si usoare; - sunt vesele la vedere; - nu provoaca frica, ci bucurie duhovniceasca; - izvorasc din ele felurite minuni.

UN CAZ DE NEPUTREZIRE

559

Citeam n Pidalionul de Neamt, la subnsem-narea canonului 14 din Sardica, unde este scris despre un fapt care l-a vazut cu ochii atta lume si Episcopul de Husi, Iacov Stamati. La Episcopia de Husi, pe la 1785 traia un calugar cu numele Rafail. Acest calugar era olar de meserie si era cu viata sfnta. El toata ziua nu mnca, ci numai seara la apusul soarelui mnca ceva foarte putin. Dupa ce mnca, calugarul si lua o carte de citit si se ducea si se culca n cimitir ntre cruci. Cimitirul era lnga biserica. Totdeauna, si vara si iarna, avea un cojoc si se culca ntre cruci. Si calugarii i ziceau "Rafail cel nebun". Ehei! Daca am fi si noi nebuni ca dnsul! El avea viata sfnta. Acest calugar nu vorbea cu nimeni, ci si cauta de meseria lui, si se minunau ceilalti de lucrul ce iesea din minile lui. Toti l ntrebau de ce doarme n cimitir, iar el raspundea: "Ca acolo mi-i locul; daca mine mor, nu plec acolo? - adica la
560

morminte. Si vreau sa ma obisnuiesc si eu cu mormintele". ntr-o noapte, dormind monahul Rafail n cimitir lnga o cruce de piatra veche, aude cum bateau dracii pe unul n groapa. Si-l bateau de la 11 noaptea pna la ora unu, la miezul noptii. Un ceas nainte de miezul noptii, unul dupa. Dar l bateau de se auzea si se cutremura pamntul. Si el striga din mormnt: "Miluiti-ma, ajutati-ma! Nu ma lasati, ca ma bat dracii!" Si-l bateau dracii n mormnt doua ceasuri, de se cutremura pamntul acolo unde era el. Rafail a stat si a ascultat si ce s-a gndit el: "Ma duc la duhovnicul episcopiei sa-i spun, sa vina sa faca o dezlegare la mormntul lui". Duhovnicul Daniil avea 90 de ani, saracul. Se duce Rafail si-i zice rugaciunea la usa, ca asa se zice: - Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milu-ieste-ne pe noi.
561

Blagosloveste preacuvioase parinte! Duhovnicul batrn si obosit de lume, raspunde: - Domnul si Maica Domnului. Care-i acolo? - Eu, Rafail, parinte. - Ce vrei? - Parinte Daniil, hai la cimitir si-l dezleaga pe unul, ca tare-l bat dracii! - Mai ndracitule, tu daca dormi n cimitir, cte nu ti-arata dracii? Unde sa ma duc eu, ca-s obosit? Si n-a vrut sa mearga. Si Rafail s-a dus, zicnd: - Iarta-ma, parinte! A mai stat vreo zi, doua, bietul Rafail si a zis: "Ma duc sa-i spun duhovnicului din
562

nou!", ca auzea cum l bat diavolii si i era mila de acela care striga n mormnt. - Parinte Daniil, hai ca-l bat dracii pe unul n mormnt noaptea! Vai, tare mai striga ajutor. Iar l-a ocart duhovnicul: - Ce ai venit, mai stricatule? De ce nu ma lasi sa dorm? Mai sta el doua-trei zile, iar se duce: "Ma duc sa-i mai spun o data". Si se duce Rafail a treia oara la duhovnicul lui, Daniil: - Parinte Daniil, aveti mare putere de la Dumnezeu ca duhovnic, sa legati si sa dezlegati pacatele! Veniti sa dezlegati pe un om, ca tare-l bat dracii n groapa. Parinte, sa stiti ca daca nu vreti sa veniti, veti da seama de sufletul acesta n ziua cea mare a Judecatii de apoi! Sa nu spuneti ca nu v-am spus!

563

Cnd a auzit duhovnicul, atunci s-a gndit: "Mai, a treia oara a venit, si n-a venit degeaba". - Stai, Parinte Rafail, ca merg! Si-a tras ciubotele, si-a luat molitfelnicul, un epitrafir, o cruce si crja si a plecat, ca cimitirul era n ograda episcopiei, lnga biserica, cum se faceau nainte vreme. Cnd s-a dus la crucea aceea de piatra, nca de departe auzea cum se cutremura pamntul: - Parinte Rafail, dar de cnd l bat dracii? - Sa fie mai mult de patruzeci de zile. Si eu am fost de trei ori la sfintia voastra, iar acum a treia oara m-am gndit sa nu mai vin. Eu l-am ntrebat ce are, iar el mi-a raspuns: "Vai de crestinul acela care moare fara sa-si marturiseasca toate pacatele!". Si auzea batrnul cum l bateau dracii pe
564

acela n groapa si cum striga: "Miluiti-ma! Ajutor! Nu ma lasati, fratilor! Miluiti-ma!" Atunci duhovnicul a trimis repede dupa episcop. Episcopul se culcase: - Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, miluiestene pe noi! Bine-cuvinteaza Preasfintite Stapne! - Domnul si Maica Domnului. Cine-i? - Rafail. Preasfintite, va cheama acum parintele duhovnic Daniil pna la cimitir, ca se petrece o minune mare acolo. Episcopul s-a dus imediat. - Preasfintite, ia asculta ce-i n mormntul asta! - Rafail, dar de cnd l bate? - Au trecut patruzeci de zile.
565

- Si cnd l bate? - l bate numai cnd este un ceas pna n miezul noptii si unul dupa miezul noptii. Doua ceasuri l bate si pe urma nu se mai aude. Atunci a ntrebat episcopul: - Ce-i de facut, parinte duhovnic? - Trebuie sa-l dezgropam, sa vedem ce-i cu dnsul, ca acesta a avut mare blestem. Pe cruce era scris: "Aici odihneste robul lui Dumnezeu, Ganciu - asa l-a chemat din botez -, fost administrator al Episcopiei Husilor", de origine bulgara, ca bulgarii sunt tot ortodocsi. Murise de mai multi ani. Si acum l bateau dracii, tot ca sa-l descopere Dumnezeu si sa fie dezlegat, saracul. A doua zi au chemat pe omul care raspunde de cimitir, sa dezgroape pe acel crestin. Cnd l-au dezgropat a doua zi, nici limba n
566

gura nu era putreda. Cum l-au pus cnd a murit, asa l-au gasit. Unghiile crescusera ca secera; i crescuse barba si parul n mormnt pna jos; era negru la fata si umflat ca doba. Dar nici hainele de pe el nu erau putrede. Nimic. Sicriul era ntreg si el. L-au rezemat de biserica si i-au pus o basma alba pe ochi, ca se speria lumea ct era de urt. A venit lume multa, ca se auzise ca la episcopie au gasit pe unul pe care-l bateau dracii n fiecare noapte cte doua ore, si este de mai multi ani neputred. Episcopul a chemat sapte duhovnici mari, ntre care si cel al episcopiei, si a zis: "Hai sa-i facem o dezlegare!" Si au ngenuncheat fiecare si au citit dezlegare pentru Ganciu. I-au citit rugaciunile, l-au dus n biserica si i-au facut toata rnduiala nmormntarii cu dezlegari. Apoi l-au ngropat la loc. Dupa ce l-au ngropat, l-au ntrebat pe
567

Rafail daca se mai aude cum l bat dracii. Nu s-a mai auzit nimic nici n ziua de azi. Dupa un an, cnd l-au dezgropat, era deja praf. S-au risipit toate oasele, s-au facut tarna. S-a mirat toata lumea, ce minune a fost acolo. El a cerut ajutor sa fie dezlegat saracul. Cta vreme trupul lui nu era putred, sufletul era n muncile cele negraite ale iadului, dar cu dezlegarile attor duhovnici si ale episcopului, l-a iertat Dumnezeu. MUTAREA MUNTELUI ADAR CU RUGACIUNEA Cnd te-ai sculat dimineata din somn, nti sa povatuiasca n viata ta nevinovata rugaciune. Da repede cu apa rece pe ochi sa sara somnul, fa trei nchinaciuni n fata sfintelor icoane si apoi ncepe cu rugaciunile ncepatoare: "Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie! Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie! Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!"

568

Apoi: "mparate ceresc", "Sfinte Dumnezeule", "Preasfnta Treime", "Tatal nostru", "Crezul", "Psalmul 50"... si celelalte. Rugaciunea este maica si mparateasa peste toate faptele bune si aduce n sufletul nostru dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Ea uneste si lipeste pe om de Dumnezeu si l face un duh cu El. Orice rugaciune-i buna, daca o zici cu frica lui Dumnezeu si cu atentie. Esti acasa, esti pe drum, esti n camera ta, esti la lucru, esti la cmp, oriunde, tu nalta mintea catre Dumnezeu. Si zi cum poti, dar zi mereu! Ca cel ce se roaga des, nsasi rugaciunea i se face lui cel mai mare dascal al rugaciunii. n Martea cea Mare, Mntuitorul era flamnd si vaznd un smochin nfrunzit pe cale, a cautat poame n el, dar n-a gasit; l-a scuturat si n-au cazut smochine. Atunci a zis: De acum sa nu se mai faca roade n
569

tine n veac, si ndata s-a uscat smochinul. Atunci Apostolii s-au speriat: "Cum, Doamne, s-a uscat smochinul asa de repede?" Iar Mntuitorul, aratnd ct de slabi suntem noi n credinta, zice: De veti avea credinta ct un graunte de mustar, nu numai smochinul acesta s-ar usca, ci veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici si te arunca n mare, si se va muta. Samnta de mustar este mai mica dect cea de ceapa si dect cea de mac. Este foarte mica si, cnd o semeni, se face un umbrar mare ct un mar, nct vin si pasarile cerului si stau n ramurile lui. Mustarul este simbolul credintei. Mntuitorul a spus: Cela ce crede ntru Mine, minunile care le fac Eu, si mai mari dect Mine va face; ca Eu la Tatal ma sui, si va voi trimite voua de acolo pe Duhul Sfnt si orice veti cere n numele Meu va fi voua. Adica "ma duc acolo, sa va dau Eu putere, ca sa vedeti cum se mplinesc
570

cuvintele Mele la vremea lor". Hristos n-a mutat munti. El a nviat morti de patru zile, a mers pe apa, a nmultit pinile, dar crestinilor care cred n El mai mare putere sa faca minuni a lasat. Deci, daca cela ce crede n Hristos, va face minuni mai mari dect Dnsul, sa va spun o istorie cum s-a mutat muntele Adar din Alexandria, la anul 604 dupa Hristos. Si iata cum a fost: n istoria Bisericii sunt trei sfinti care au mutat muntii cu rugaciunea: Sfntul Ioachim, Patriarhul Ierusalimului, a mutat muntele Durda; Sfntul Marcu a mutat muntele Fracesc din Abisinia, pe timpul Sfntului Serapion si pe vremea Sfntului Platon, Patriarhul Alexandriei, un argintar a mutat muntele Adar, 600 de stadii pna n apa Nilului. Avem Vietile Sfintilor si Istoria Bisericii care-i verificata de-attia mari istorici.

571

Prin secolele VI - VII arabii au darmat multe mparatii n Africa si n Asia si au ajuns si n Europa. Dar cnd au ajuns ei n Egipt, pe la anul 604, toate tarile crestine care au fost - Pamfilia, Pontul, Galatia, Nicomidia, Cezareea Palestinei, Fenicia, Libanul, Siria, Frigia, Paflagonia, Mira Lichiei - le-au ocupat, patimind atunci milioane de crestini. Numai n Nicomidia n ziua de Craciun au ars 20.000 de mucenici, pe timpul lui Diocletian, ca i-a gasit n biserica n ziua Nasterii Domnului. Si atunci au nconjurat orasul si a dat foc bisericii celei mari si i-a ars pe toti. Alta data mparatul Traian a ucis 10.000 de martiri n alta biserica, n Frigia, cu tot cu femei si copii, si iarasi n timpul mparatului Nero au murit 15.000 de martiri. Prin secolul VII au ajuns arabii si n Egipt, tara crestina pe atunci. Astazi sunt numai cinci milioane de crestini monofiziti si vreo 20.000 de crestini ortodocsi n Patriarhia Alexandriei. Ceilalti toti sunt mahomedani.
572

Acolo a fost focarul calugarilor: Sfntul Antonie cel Mare, Sfntul Macarie, Sfntul Pahomie, Sfntul Paisie cel Mare, Sfntul Sisoe, Sfntul Pamvo, Sfntul Teodor Studitul si attea mii de cuviosi. Numai Sfntul Antonie cel Mare avea, n pustiul Egiptului, peste 20.000 de ucenici prin secolul III. Cnd au ajuns la Alexandria si au pus mna pe cetate si pe Egipt, era patriarh Sfntul Platon. La dnsii asa era: ori te faci mahomedan, ori te trece prin sabie. ti taiau capul daca nu te faceai mahomedan. Ce s-a ntmplat? Erau n jurul Alexandriei orase de calugari. Era un oras, Oxirinius, lnga Cartagina, care avea mai multi calugari dect oameni casatoriti. Erau multe manastiri de calugari si de calugarite. A venit veste la episcop si au nceput sa plnga preotii si poporul: "Au venit turcii, ne omoara pe toti, daca nu ne lepadam de
573

Hristos!" Ce s-a ntmplat? S-a dus episcopul la sultanul turcilor si sultanul i-a spus asa: - Tu esti mai mare peste crestini? - Eu sunt. - Cum te cheama? - Platon. - Uite, eu sunt pasa cel mai mare, trimis de sultanul aici. Hristos al vostru spune minciuni! Si a nceput sa huleasca pe Mntuitorul. - Dar de ce? - Uite, am o Evanghelie n mna mea! Iata ce scrie aici: Daca veti avea credinta ct un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Ridica-te si te arunca n mare, si
574

daca veti crede, va fi cum ziceti. Deci, daca voi sunteti crestini si arhierei si preoti si calugari si calugarite attea mii, aveti opt zile ca muntele acesta, Adar, sa-l mutati din loc. (Caci era acolo un munte mare si avea cteva sate si de crestini si de mahomedani). Daca nu-l mutati cu rugaciunea n opt zile, nu va ramnea nici un crestin netaiat si averile voastre toate le luam noi. Sa vad eu, exista asa putere si adevar n Evanghelia voastra sau Hristos a spus minciuni! Ca El n-a fost Dumnezeu, a fost un prooroc, asa spun mahomedanii. Patriarhul a zis: - Domnule pasa - pasa nseamna general la turci -, lucrul acesta care l spui dumneata este peste putinta noastra, dar Mntuitorul poate va face mila cu noi, iar daca nu, vom muri toti ca martiri. Caci altfel trebuia sa le taie capetele si sa
575

le ia si averile. - Eu nu stiu - a zis sultanul -, daca nu mutati muntele n opt zile, nu ramne nici un crestin si nici un calugar si nici un preot n toata lumea asta. Sa va arat eu voua sa mai spuneti minciuni, ca voi ziceti ca puteti sa mutati muntii cu rugaciunea, ca asa spune minciuni si Hristos al vostru. Patriarhul a venit scrbit n Alexandria, a adunat episcopii, sinodul, preotii, staretii si staretele manastirilor, toti crestinii cei buni, si le-a zis: - Iata, fratilor, mai avem de trait opt zile si daca nu vom muta muntele Adar cu rugaciunea, nu va ramne nimeni viu. Turcii au spus ca ne omoara pe toti, ca Sfnta Evanghelie spune minciuni si ca nu se poate sa se mute muntii cu rugaciunea. Ca daca n-a mutat Mahomed muntii, apoi nici Hristos nu poate, ca au spus ca Mahomed al lor a fost mai mare ca Hristos.

576

- Atunci ce-i de facut, preasfintite? Patriarhul Platon a spus: - Noi, iubitii mei frati, nu ispitim pe Dumnezeu, ca n-avem noi credinta sa mutam muntii. Hai sa punem rugaciuni! nti si-nti punem trei zile de post. Sa posteasca toata cetatea cu tot cu animale, cum a fost n Ninive. Copiii sa nu suga la mamele lor, chiar de-or muri. Toata lumea sa vina la biserica si sa se spovedeasca. Ne pregatim de moarte. Toti sa treaca pe la duhovnici sa se marturiseasca si ne mpartasim tot poporul cu Sfintele Taine, si care este oprit si care nu-i oprit, pentru ca suntem n fata mortii. Si chiar de vom muri, sa murim spovediti si mpartasiti cu Sfintele Taine si mai mult, ce va voi Domnul cu noi. Si a placut la toti cuvntul acesta, si au plecat toti acasa. Iar preotii au adunat oamenii n biserici si le-au zis:

577

- Oameni buni, iata turcii ne-au nconjurat! A venit califul Omar si pasa si sultanul si acum ne-au dat opt zile de viata. Daca vom muta muntele Adar cu rugaciunea, vom trai; iar daca nu, nu ramne unul viu si averile noastre le vor lua ei. Tot poporul cnd a auzit a nceput a plnge. - Iata ce este. A rnduit patriarhul post; nimeni nu gusta apa si mncare trei zile si trei nopti, macar de ar muri de foame. Cine va mnca, nu mai este crestin. Facem si noi ca si poporul din cetatea Ninive, cnd a spus Proorocul Iona ca mai au trei zile si vor muri. Poate va face Dumnezeu mila cu noi, sa faca vreun semn cu muntele. Si au postit crestinii si preotii si calugarii si maicile si toata lumea si pustnicii din pustie, ca era mare pustia sketica si avea multi sihastri si oameni sfinti. Si s-au rugat lui Dumnezeu si dupa ce poporul a postit trei zile, preotii i-au spovedit pe toti si au
578

mpartasit tot poporul cu Preacuratele Taine, si care erau vrednici si care nu. Ceau zis? "Mai, oamenii sunt n fata mortii. Omul, n caz de moarte, trebuie sa fie pregatit". Pe urma ce-au zis? - Hai sa nconjuram muntele cu procesiune! Preotii si arhiereii mbracati, au luat moastele Sfntului Mina, moastele Sfntului Prooroc Ieremia, care se gasesc acolo aduse de Alexandru cel Mare, Machedon. Au luat prapurii, crucile, icoanele, si au nceput a merge n jurul muntelui si a face procesiune, cum se face pentru ploaie pe cmp, cu Sfntul Maslu. Si mergeau n jurul muntelui cteva sute de metri cntnd "Sfinte Dumnezeule". Si iarasi ziceau diaconii: "Iara si iara, plecnd genunchii nostri, Domnului sa ne rugam". Si iar se rugau arhiereii plngnd, dupa ce poporul era acum mpartasit si pregatit de moarte.
579

Si a spus patriarhul: "Sa iasa ct se poate de multi, numai cei bolnavi si batrni sa ramna n oras. Sa vina toata lumea la rugaciune". Si au mers n jurul muntelui Adar cu mult popor, facnd rugaciune si citind din Sfnta Evanghelie. Trei zile au mers, ca muntele era mare si ei tot stateau n genunchi si preotii le predicau. Se rugau si iar mergeau, dar nu s-a facut nici un semn. Deci trei zile trecusera si cu trei, cte au postit, erau sase. Mai erau doua zile si moartea tuturor era de fata. Dar s-a ntmplat o minune mare atunci. Era un argintar, faur de aur, slavit foarte n toata cetatea aceea pentru mestesugul minilor lui. Ioan l chema. Era un baiat cu viata sfnta si necasatorit. El a ntrebat pe preot: - Parinte, merg si eu acolo pe munte la ruga-ciune?
580

Dar preotul avea de facut niste sfinte vase, potire, discuri, de mbracat si evanghelii pe sfnta masa, si i-a zis: - Fiule, tu rami, ca doar tot pentru biserica lucrezi. Rami la argintaria ta si lucreaza, dar sa postesti si tu si sa te rogi n fiecare ceas. Si a ramas argintarul Ioan sa lucreze pentru biserica, nsa el, fiind argintar, lucra si pentru femeile care veneau la el. n timpul acesta, lucrnd el si ceilalti nconjurnd muntele cu post, cu rugaciune si cu plngere, o femeia rea din cetate, care n-avea grija credintei, fiind o femeie depravata, a pus ochii pe dnsul, si ce-a gndit ea? Acum cnd toti s-au dus din cetate, a gasit prilej sa se duca la acest argintar, cu gnd spurcat. Si s-a dus la Ioan: - Ioane, ce faci?
581

Dar el saracul, scrbit ca arabii i amenintau cu moartea si parintii lui erau dusi la rugaciune cu patriarhul, a zis: - Ce sa fac, doamna, iata lucrez niste potire pentru biserica. - Am venit sa-mi faci un inel de aur. El nu era tocmai bucuros, dar fiind de meserie, i-a zis: - Da, doamna. I-a luat masura sa-i faca inel, dar ea, fiind femeie desfrnata, l priveste n ochi si-i spune: - Mai Ioane, mie mi plac ochii tai! Dar el, credincios foc, a zis: - Cum ai zis?

582

- mi plac ochii tai! De aceea am venit sa te vad. - ti plac ochii mei? Mai asteapta doamna putin, ca ti-i dau. A luat cutitul cu care lucra, si, de fata cu ea, a scos un ochi si l-a pus pe taler. - ti mai trebuie si celalalt? - Ho, mai nebunule! De-acum ai sa mori. - Tu nu vezi ca mine-poimine murim cu totii de sabie si tu vii acum cu gnduri curvesti la mine? Nu vezi ca-i amenintata cetatea si murim cu totii de sabia turcilor? ti plac ochii mei? Unul l-am scos si ndata ti-l scot si pe celalalt. Asa ma nvata Hristos: De te sminteste ochiul tau cel drept, scoate-l. L-am scos pe dreptul; ti-l scot si pe stngul. Atunci ea a fugit speriata si s-a dus de-a spus la o prietena de-a ei. Apoi s-a aflat n
583

toata cetatea. Dar el saracul si-a legat ochiul cu o batista si multumea lui Dumnezeu, Celui care a zis n Evanghelie ca-i mai bine sa mergi cu un ochi n Rai, dect cu amndoi n iad. Si a ajuns vestea si la patriarh si atunci si-a adus aminte patriarhul ce spune n Psaltire: Dumnezeu face voia celor ce se tem de Dnsul si rugaciunea lor o asculta. Si a trimis doi diaconi n Alexandria, zicnd: - Duceti-va repede n cetatea Alexandriei, la argintarul Ioan, si daca-l veti gasi viu, cum va putea, sa vina pna la noi. Sa vina cu nadejdea n Dumnezeu, ca avem mare nevoie de el! S-au dus diaconii. El, cnd a auzit ca-l cheama patriarhul, a zis catre ei: - Parintilor, ma cam doare un ochi! Dar n-a spus ce-a facut. Ma cam doare un ochi, dar am sa merg.
584

Si a luat saracul ce a putut si a mers cu diaconii aceia si a ajuns n fata patriarhului. - Ce ai, frate Ioane? - Ma doare un ochi! Tot nu spunea taina, ca asta este o mucenicie de bunavoie. - Frate Ioane, noi stim ce-ai patit. Dar uite, mai avem doua zile si murim cu totii. Fiindca atta ai iubit pe Mntuitorul lumii, nct ai facut porunca Evangheliei, ca ai scos ochiul tau care te smintea, te-ai temut de Dumnezeu si pentru dragostea Lui ti-ai scos ochiul si erai gata sa-l scoti si pe celalalt, credem ca si Dumnezeu te va asculta pe tine acum. - Dar ce sa fac, parinte? - Musulmanii ne-au pus aceasta conditie:
585

daca pna poimine nu mutam muntele - ca acum se apropiasera opt zile -, daca nu mutam muntele acesta pna n apa Nilului, toti vom pieri de sabie si averile noastre vor fi date la turci. Deci te rugam, frate Ioane, hai la rugaciune cu noi si fa si tu rugaciune! - Parinte, cum sa ma rog? - Ne rugam odata cu totii, iar tu ia sfnta cruce n mna si zi asa: - n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh, munte al lui Dumnezeu, Adar, ti porunceste nevrednicul rob al lui Dumnezeu, Ioan, pentru rugaciunile tuturor parintilor si ale crestinilor care sunt aici, ridica-te si mergi pna n apa Nilului si sa nu te mai opresti! Atunci s-a pornit un cutremur mare si au nceput a se legana muntii cu huiet mare. Muntele Adar s-a rupt de ceilalti munti si a nceput a merge huind la vale. Ce se
586

ntmplase? Casele care erau pe munte au nceput a se darma una peste alta, caci crapa muntele si omora tot ce gasea. Arabii care pndeau cu sabiile trase, cu armata de pe alt munte, se ntrebau: - Ce se ntmpla? - Se roaga crestinii si s-a pornit muntele Adar, ca noi am spus ca Hristos spune minciuni! Iata credinta crestinilor! Si au nceput a striga de frica la dumnezeul lor, mpreuna cu generalii: - Alah! Alah! Alah! Dumnezeul crestinilor pierde lumea! Uite vine muntele la vale! Si s-au dus generalii turci la Sfntul Platon, patriarh batrn, avea 90 de ani, si au nceput a se ruga: - Parinte, parinte, opreste muntele, ca avem attea sate de mahomedani! Opreste
587

muntele, parinte, ca mor toti arabii - ca erau si sate de crestini. Iar patriarhul a zis: - Fiilor, noi ne-am rugat lui Dumnezeu si nu cu puterea noastra s-a pornit muntele la vale, ci cu puterea lui Hristos, pe care voi lati hulit si ati zis ca spune minciuni: "Ca daca ar avea vreun crestin credinta ct un graunte de mustar, va zice muntelui sa se mute". Deci Hristos a pornit muntele, nu noi, si daca El va voi, o sa-l opreasca. Noi ne-am rugat Celui Atotputernic si ct va voi El, att va merge. Si a mers muntele pna n apa Nilului. Pna n ziua de azi, cine merge n Egipt, vede minunea aceasta. Nilul a ocolit muntele, ca el s-a oprit drept n albia Nilului si pna azi Nilul face ocol, roata mprejurul muntelui, pna vine n albia sa napoi. Aceasta mutare a muntelui Adar s-a ntmplat la anul 604, cnd era Platon
588

patriarh al Alexandriei si cnd au venit arabii sa distruga neamul crestinesc de acolo si s-a scris aceasta minune n proloage si n Istoria Bisericii. Iar mahomedanii, cnd au vazut putea credintei ortodoxe cea adevarata, nu numai ca n-au omort pe crestini, ci o mare multime de generali si oameni de rnd s-au ncrestinat si au zis: "Hristos este adevaratul Dumnezeu". Iar Califul arabilor a spus: "O suta de ani nu se va lua impozit de la crestinii din orasele si satele Egiptului pentru minunea pe care a facut-o Hristos Dumnezeu cu crestinii, ca a mutat muntele Adar n fata a attea mii si sute de mii de oameni care l-au vazut". * Deci, cnd am pornit noi cuvntul despre rugaciune am aratat ca, daca cineva ar avea credinta ct un graunte de mustar, ar muta muntele. Dar muntele s-a mutat pentru rugaciunea acestui tnar martir,
589

care a voit mai bine de o suta de ori sa-si scoata ochii, dect sa mnie pe Dumnezeu. Care crestini si mai scot astazi ochii sa nu faca pacat? Ca zice Hristos: De te sminteste ochiul tau, scoate-l sau mna ta, tai-o. Care-si mai taie minile sau picioarele sa nu mearga la pacat? Nimeni. Dar Dumnezeu nu cere numaidect aceasta, caci ai vedea numai oameni cu ochii scosi. Cere sa taiem voia noastra si sa nu facem pacatul. Dar vedeti, cnd cineva l iubeste pe Dumnezeu, este gata sa moara de o mie de ori si sa nu faca pacatul. Aceasta o lucreaza numai frica de Dumnezeu si credinta noastra n Hristos. Vam spus ca aceasta minune a fost rezultatul rugaciunii la atta lume si mai cu seama a lui Ioan, faurul de aur, ca a facut Dumnezeu sa mute muntele Adar, pe care, oricine l poate vedea astazi n Alexandria, si acolo se povesteste si minunea, cnd s-a
590

mutat muntele acesta attia kilometri, prin rugaciunea facuta de crestinii ortodocsi. Amin.

DARURILE MAICII DOMNULUI Toate darurile Preasfintei Fecioare Maria au atras mult asupra ei mila si ndurarea lui Dumnezeu. Dar care i-a fost ei mai mult ca toate pricina de slava si de naltare duhovniceasca? Care credeti ca a fost cel mai mare dar al Maicii Domnului? Oare fecioria sau ntelepciunea sau sfintenia sau priceperea sau alte multe si nenumarate daruri pe care le avea? Da, fratii mei! ntr-adevar, Preasfnta Fecioara Maria a fost mpodobita de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicesti. nsa darul cel mai mare care i-a fost ei pricina de slava si de cinste negraita a fost darul smereniei. Fara de
591

acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de nici un folos. Smerenia a fost pricina de slava si de cinste Preacuratei Fecioare Maria, mai mult dect toate darurile pe care le avea. Pentru smerenia ei, dupa marturia Sfntului Duh, Domnul a cautat spre smerenia roabei Sale si a ridicat-o la atta slava si cinste, spre a fi laudata n cer de toate ostile ceresti, si pe pamnt fericita de toate neamurile. Smerenia a fost cea dinti pricina de naltare si slava pentru toti sfintii lui Dumnezeu. Smerenia a naltat pe Avraam si l-a facut pe el prieten al lui Dumnezeu si tata al multor neamuri, caci se socotea pe sine a fi pamnt si cenusa. Smerenia l-a naltat pe Iosif si l-a facut pe el mai mare peste tara Egiptului. Smerenia l-a facut pe Moise cel gngav la limba, povatuitor si legiuitor peste tot poporul lui Israel. Caci se socotea pe sine
592

nevrednic de aceasta slujba si ruga pe Dumnezeu sa trimita pe altul la scoaterea lui Israel din robia Egiptului. Smerenia l-a aratat pe David a fi dupa inima lui Dumnezeu, caci se socotea pe sine vierme si nu om. Cu smerenia a stralucit marele Daniil proorocul, cei trei tineri, marele prooroc Isaia si mai mult dect toti, dumnezeiescul Ioan Botezatorul, care nu se socotea pe sine vrednic de a dezlega cureaua ncaltamintei lui Hristos si care, pentru adncimea smereniei lui, s-a nvrednicit a fi martorul cel mai apropiat al Sfintei Treimi la Iordan si de a se numi de nsusi Hristos, cel mai mare om nascut din femeie. Iar daca acesti sfinti mari ai lui Dumnezeu au aratat smerenie mare, apoi cine poate sa nteleaga cta adncime de smerenie a fost n inima Preasfintei Fecioare Maria, care, auzind si ntelegnd de la Arhanghelul Gavriil ca va zamisli de la Duhul Sfnt si va naste pe Fiul lui Dumnezeu, nu s-a naltat
593

cu inima sa, ci cu mare smerenie, socotindu-se pe sine o simpla roaba, a zis: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvntul tau! Aici cu adevarat a luat plinire cuvntul Scripturii care zice: Cine se va smeri pe sine, va fi naltat. Iar Sfntul Efrem Sirul zice ca: "n inima adnca se va nalta Dumnezeu". Deci, dupa marturia acestui sfnt parinte, toate darurile cele mai nalte pe cele smerite se reazima. Apoi si la Preacurata Fecioara Maria, toate darurile cele nalte si duhovnicesti cu care a fost mpodobita de Dumnezeu s-au rezemat si au avut drept temelie vesnica, smerita ei cugetare. Iubitii mei frati, spre a deslusi mai luminat cele spuse despre smerenia Maicii Domnului, am sa va spun o istorioara. Se povesteste ca un vestit sculptor, a facut, pe lnga alte statui vrednice de lauda si de mirare, si un minunat spic de gru de care
594

atrna un porumbel. Toti se mirau si se minunau de aceasta uimitoare sculptura, deoarece se parea ca n ea mestesugul nu urmeaza firii, ci o depaseste pe ea. Dar era o taina nedezlegata, cum un spic care este asa de gingas cu puterea, sa poata tina pe el greutatea unui porumbel. Dezlegarea tainei nsa arata si nchipuieste pe Preacurata Fecioara Maria. Preasfnta Fecioara era aici nchipuita printr-un fir de gru, iar porumbelul era chipul Duhului Sfnt. Spicul statea aplecat de greutatea porumbe-lului, aratnd, ca un simbol, smerenia cea mare a Preacuratei Fecioare Maria, care s-a aplecat cu multa dragoste si smerenie cnd Duhul Sfnt a venit peste ea si a facut-o salas lui Hristos Dumnezeu. Iubitii mei frati, dupa cum ati auzit, smerenia a fost pricina de slava, de cinste si de naltare la toti sfintii lui Dumnezeu si cu att mai mult la Preasfnta Nascatoare
595

de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria. Dar sa stiti si sa ntelegeti, ca mai presus de toate a fost smerenia cea nemasurata a Domnului, Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit pe Sine, ascultator facndu-se pna la moarte, si moarte de cruce. Iar aceasta nemasurata smerenie a Domnului I-a adus Lui nemasurata slava si cinste si pentru aceea si Dumnezeu l-a preanaltat si I-a dat Lui nume, care este mai presus de tot numele, ca ntru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamntesti si al celor de dedesubt. Dar va zice cineva: "Ce este smerenia?" La aceasta voi raspunde nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfntului Isaac Sirianul: "Smerenia este haina dumnezeirii, pentru ca cu aceasta S-a mbracat Dumnezeu, cnd a binevoit a veni n lume, si S-a mbracat n firea noastra cea smerita".

596

Iar daca se va ntreba cineva din ce se naste ea, vom zice ca Sfntul Ioan Scararul, ca din ascultare si din taierea voii. Si daca va zice cineva pentru care motiv smerenia este asa de mare, voi zice, pentru ca numai ea poate ucide pe cel mai mare pacat, care este mndria. Pentru acest pacat, ngerii au cazut din cer si stramosii nostri, Adam si Eva, au cazut din rai; caci, ascultnd de sarpele diavol, li s-a nalucit a se face ca niste dumnezei. Fratii mei, vreau sa va spun ca astazi, mai mult ca oricnd, acest mare pacat al mndriei a cuprins toata lumea. Fiecare doreste sa fie mai mare peste altii si sa-i robeasca si sa-i stapneasca. Fiecare doreste sa fie mai bogat dect altul; fiecare sa fie mai cinstit, mai vestit si mai bagat n seama dect altul. Fiecare doreste a se socoti mai ntelept dect altii. Fiecare se lauda ca este mai iscusit n meserii si mestesuguri. Cine nvata pe cel sarac sa ia pinea de la
597

gura copiilor si sa-si cumpere televizor si video, spre a-si nchipui si el ca este asemenea cu cei avuti? Nu mndria? Cine nvata pe femei si pe fete sa munceasca luni si ani de zile, nu spre a-si cumpara cele de nevoie vietii, ci spre a-si cumpara rochii la moda si ncaltaminte luxoasa si alte lucruri desarte, care nu tin nici de foame, nici de frig? Oare nu mndria? Cine nvata pe cel sarac, care are o casa de copii, sa se srguiasca cu mai multa truda spre a le face la toti haine luxoase si de mult pret, spre a-i face sa fie n rnd cu lumea? Nu mndria? Cine face pe fetele si pe femeile cele usoare sa se dreaga pe fete cu pudra si cu alte unsori si sa-si vopseasca unghiile spre a arata mai tinere si mai frumoase? Oare nu mndria si slava desarta, care este fiica cea dinti a mndriei? Vor sa fie cu orice pret n rnd cu lumea si nu aud pe
598

Apostolul Iacov, care zice: Lumea, n cel rau zace; si iarasi: Cine se face prieten cu lumea, se face vrajmas lui Dumnezeu. Cine nvata pe cei nenvatati sa defaime pe cei cu adevarat nvatati? Nu mndria? De unde vin bataile, ambitiile, laudele, pricinile, sfezile, tulbu-rarile si vrajbele ntre oameni? Nu din mndrie? Ca fiecare se socoteste mai tare dect altul si mai drept. Au nu din mndrie? O, rautate fara margini! Cine mai cunoaste azi rautatile tale? Si cine se mai osteneste astazi sa alunge aceasta ciuma sufleteasca din inima sa? Fratii mei, iata pentru care pricina sfnta smerenie este cea mai vestita din toate virtutile, pentru ca numai aceasta poate sa le pazeasca pe toate si fara de ea, toate sunt nimic. Sa stiti si sa tineti minte ca numai aceasta singura virtute, smerenia, poate n vremea mortii sa mntuiasca pe om, dupa cum zice unul din sfintii
599

Filocaliei. De aceea si Mntuitorul nostru, pe cei smeriti cugetatori i fericeste cel dinti, zicnd: Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este mparatia cerurilor. Caci cel ce are smerenie n inima sa, macar de ar avea toate faptele bune, pururea se socoate pe sine sarac si ca, naintea lui Dumnezeu, nu a facut nimic bun. Deci, fratii mei, sa nu uitati ct de mare este darul smereniei si cta slava si fericire aduce omului aceasta slavita si prea mare virtute. Amin.

CALUGARUL CARUIA I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI Era odata un calugar n Galia, n Franta de astazi. Era pe timpul cnd Biserica din Apus nu era catolica, ci era o singura Biserica Ortodoxa n toata lumea, ca pna
600

la anul 1054 nu existau catolici sau protestanti, ci erau toti ortodocsi. Acel calugar avea deosebita dragoste si mare evlavie catre Maica Domnului si n fiecare zi i facea canoanele, acatistele si paraclisele. Si facea metanii totdeauna cu multe lacrimi la icoana Maicii Domnului, ca s-o aiba ajutatoare pe pamnt si n vremea mortii si n ziua judecatii. Dar, auzind el ca este atta frumusete n ceruri, zicea: "Daca un nger este att de frumos, dar Maica Domnului, care-i mparateasa Heruvimilor? Oare nu pot eu n viata asta sa o vad pe Maica Domnului? Macar ct este cu putinta omului!" Si a nceput a se ruga: "Maica Domnului, daca vrei si daca crezi ca mi este de folos, as vrea sa te vad o data n veacul de aici, ca mai mare evlavie sa simt pentru tine si mai mare credinta. Eu vad sfintele tale icoane, dar as vrea sa vad cum esti tu n ceruri. Nu sunt vrednic, ca sunt om pacatos, dar macar ct este cu putinta omului". Ca de sar arata slava ei cuiva, ar muri omul de
601

atta frumusete. Dupa multi ani iarasi aude un glas: "Parinte, ia seama! Maica Domnului o sa ti se arate pentru evlavia ta, dar tu ai sa orbesti! Vrei sa rami fara vedere?" Dar el zice: "Vreau! Sa ramn orb cte zile mai am, numai sa o vad o data". Si odata, pe cnd era el la rugaciune, i s-a aratat Maica Domnului. A venit nti o mireasma a Duhului Sfnt si cnd a nceput sa apara lumina, cum rasare soarele, de mii de ori mai puternica, el ce s-a gndit? "Ca sa nu orbesc de tot, am sa nchid un ochi si am sa orbesc numai de unul". Si a aparut Maica Domnului cu Mntuitorul n brate, asa cum este pictata pe icoane. Atunci a nchis un ochi. Si a cazut cu fata la pamnt de atta lumina si frumusete, nct limba omeneasca n-o poate spune. Si Maica Domnului i-a spus: "Nu nceta a te ruga. Att m-am aratat, ct ti este cu putinta". Si l-a binecuvntat si ca fulgerul
602

s-a naltat la cer. Calugarul a orbit cu ochiul cu care a privit stralucirea, dar era bucuros ca i-a ramas un ochi. Si dupa ce a plecat Maica Domnului, avea mare bucurie si mare mngiere de la Duhul Sfnt care a venit prin Maica Domnului si l-a umplut de dragoste duhovniceasca, dar i parea rau ca nu s-a uitat cu amndoi ochii, ca sa vada frumusetea ei cea negraita. Apoi se duce la icoana Maicii Domnului si zice: "Multumescu-ti tie Maica Domnului, ca team vazut! mi pare rau ca mi-am crutat un ochi. Vreau sa ramn orb pna la moarte, numai sa te mai vad o data". Si s-a rugat ani de zile la Maica Domnului, cu lacrimi si cu post, ca sa i se mai arate o data, asa de mare bucurie i lasase n suflet, ca nu poate sa nteleaga mintea si sa spuna limba de tarna, cta frumusete are chipul ei. Atunci iar a auzit un glas: "Parinte, a auzit
603

Maica Domnului rugaciunile tale si o sa ti se mai arate o data. Dar primesti sa rami orb toata viata ta?" Si el, bucuros ca o s-o mai vada o data pe Maica Domnului -, pentru ca zicea, ca alta fericire si bucurie mai mare pe pamnt nu este -, a zis: "Multumesc darului Stapnei cerului si al pamntu-lui, pentru dragostea ei. Pentru aceasta sunt n stare sa-mi pierd si viata vremelnica, nu numai vederea, numai s-o mai vad o data". Si ce s-a gndit el: "Am sa pun minile la ochi, sa vad macar asa printre degete lumina ei". Dar cnd a vazut ca vine si cnd a venit lumina asa de tare, el voia sa puna minile la ochi. Si cnd s-a uitat, n loc sa-l orbeasca, s-a ntmplat alta minune: i-a deschis Maica Domnului si celalalt ochi! Si aude un glas: "Iata, ti-am vindecat si ochiul celalalt, caci pentru dragostea mea ai vrut sa fii orb! De acum rami si ma vei vedea n veacul viitor pentru vecii vecilor!" Si att s-a aprins el de dragostea Maicii
604

Domnului, ca toata viata, unde se ducea, l auzeau calugarii cntnd Maicii Domnului o cntare. Si atta bucurie avea, ca n loc sal orbeasca de tot, i-a deschis si celalalt ochi care i-l orbise. Si toata viata lui lauda pe Maica Domnului, si nu avea alt cuvnt, dect "Maica Domnului", oriunde. Si s-a dus bietul calugar n ceruri, sa se sature de bucuria si lumina, de veselia cea negraita si de privirea Preacuratei Nascatoare, nu o clipa, nu un minut, ci de-a pururea. S-a dus sa aiba privirea cea duhovniceasca ndreptata spre Preacurata si spre Mntuitorul si spre Sfnta Treime cu toti sfintii, n lumina cea neapropiata si sa se bucure si sa se veseleasca. Noi sa nu dorim numaidect o vedere ca aceasta. Aceasta a fost o cutezanta a unui suflet asa de mare. Dar noi sa ne vedem de pacatele noastre si sa nu dorim s-o vedem pe Maica Domnului, ca nu suntem vrednici. Sa ne vedem si sa ne plngem pacatele! Sa
605

ne pocaim pna la ultima suflare; sa ne marturisim cu-rat, sa fim mpacati cu toti, sa tinem sfintele posturi, sa ducem viata curata, sa avem dragoste catre aproapele si atunci si noi pacatosii vom nadajdui la mila Mntuitorului si a Preacuratei Fecioare Maria, ca sa o vedem si noi n veacul viitor, nu un minut, nu o zi, nu un an, nu o mie de ani, ci n vecii vecilor. Pentru rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi pacatosii. Amin.

CNTAREA AXIONULUI "AXION ESTIN" Ia gnditi-va voi, daca o sfnta icoana a Maicii Domnului, facuta de un pictor, este asa de frumoasa, dar acolo unde sunt Heruvimii cei cu ochi multi si Serafimii cei cu cte sase aripi, care i cnta Maicii
606

Domnului imnuri, si cntarile cele dumnezeiesti, oare ce limba le poate grai? Cum zice Apostolul Pavel: Am auzit acolo cntari, care nu este cu putinta omului a le vorbi. Pna la al treilea cer. Dar Maica Domnului este peste toate cerurile! Este lnga Sfnta Treime! Ce este acolo? Cta slava are Maica Domnului! Nu auziti ce spune n Acatistul Sfntului Acopera-mnt: "Bucura-te, acoperamntul lumii, cel mai lat dect norul". Un nor poate sa acopere un oras, o tara, dar Maica Domnului cu acoperamntul si cu mila ei acopera toate popoarele lumii; ca atta putere a primit de la Mntuitorul. Oricine si oriunde o cheama: n padure, n pustie, la cmp, n cetate, n casa, la nchisoare, oriunde ar fi, ea aude, pentru ca este pusa acoperitoare si mijlocitoare a ntregii lumi catre Dumnezeu. Eram n Sfntul Munte Athos, unde traiesc numai calugari care duc viata n feciorie si n curatie. Acolo nimic nu traieste parte
607

femeiasca. Este "Gradina Maicii Domnului", unde ea a predicat Evanghelia cu Sfntul Ioan Evanghelistul si Sfntul Apostol Marcu si cu Maria Magdalena. Acolo a fost oras de pagni cnd a ajuns ea. Cnd am mers la Protaton, n capitala Sfntului Munte, unde sunt cele mai vechi arhive ale Sfntului Munte de peste o mie de ani, acolo este o biserica foarte mare. n fata acelei biserici este o piatra lata de ctiva metri pe care nu se prinde nici ploaia, nici zapada niciodata. Nimic, nimic, nimic! Ramne tot uscata. i zice piatra sngelui. De trei ori pe an izvoraste snge dintr-nsa si curge sngele siroaie si se duce la temelia bisericii. Acolo, la anul 1274, n timpul mparatului Mihail al VIII-lea, Paleologul, cnd a intrat Papa Grigorie al X-lea n Sfntul Munte cu armata si a vrut sa-i treaca pe calugari cu sila la catolici, a taiat pe piatra aceea vreo cteva zeci de calugari. Si sngele dreptilor de trei ori pe an iese si atunci se
608

fac slujbe. Curge snge timp de cteva ore din piatra aceea. Dar apa nu se prinde de ea, zapada nu se prinde, nimic, nimic. Este o minune mare. Tot acolo n biserica Protaton am vazut sfnta icoana Axionita - Maica Domnului cu doi ngeri care-i tin coroana. Axionita sau "Axion Estin" pe greceste nseamna Cuvine-se cu adevarat. Aici ne-a povestit un parinte atonit istoria acestei icoane. n valea numita "Axion Estin", traia un mare sihastru care avea ucenic un calugar tnar, pe care-l crestea, ca sa ramna n chiliuta lui. O chiliuta sub munte, n padure. Ei aveau aceasta icoana vestita, Maica Domnului, n chilie. Odata calugarul cel batrn a plecat la priveghere la Manastirea Protaton. Sa stiti ca la Sfntul Munte, la toate praznicele mparatesti, privegherile sunt de toata noaptea. n tipicul mare al Sfntului Sava sunt puse 68 de privegheri
609

de toata noaptea, n toate Duminicile si n cele 12 praznice mparatesti si la Sfntul Ioan Botezatorul. Si batrnul i-a spus calugarului tnar: - Eu ma duc la priveghere, tu rami acasa, fiule, si-ti fa pravila acasa, sa nu ramna chilia singura. Calugarul cel tnar a ntrebat pe batrn: - Ava, eu ce pravila sa fac? Dar calugarul batrn i-a zis: - Fiule, tu n-ai sa poti priveghea toata noaptea. Citeste la Psaltire doua-trei catisme si pe urma du-te la icoana Maicii Domnului si fa cteva metanii, sa nu-ti fie somn. Si de cte ori te duci la icoana Maicii Domnului, sa cnti cntarea asta: Ceea ce esti mai cinstita dect heruvimii si mai slavita fara de asemanare dect serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu
610

Cuvntul ai nascut, pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Pna atunci nu se stia de rugaciunea "Cuvine-se cu adevarat". Numai att se stia n Sfntul Munte. Nu stiau cum cnta ngerii n ceruri Maicii Domnului! Atunci calugarul tnar a facut cum a zis batrnul: A citit cteva catisme la Psaltire, s-a dus la Maica Domnului si a facut cteva metanii. A mai aprins candela sa nu se stinga si iar a cntat: Ceea ce esti mai cinstita Asa a facut pna la miezul noptii, ca sa se lupte si el si sa privegheze macar att; pe urma sa se culce sa doarma 3-4 ore, ca dimineata, cnd vine batrnul, sa se scoale iar la rugaciune. Cnd a ajuns la miezul noptii, bate cineva n usa. Dar el stia ca batrnul nu vine niciodata n timpul noptii, ca era departe de biserica. Apoi cine sa vina n puterea noptii, sa-i bata n usa? N-a vrut sa dea drumul. Si aude un glas:

611

- Evloghite, pater! (Binecuvinteaza, parinte). El, cnd a auzit ca cere blagoslovenie, a zis dinauntru: - O Kirios! (Domnul sa te binecuvinteze). Si numai a intrat un tnar foarte frumos, tot calugar, foarte luminat la fata, si l-a ntrebat: - Ce faci, frate? - Ce sa fac? Merg sa ma culc, ca nu mai pot priveghea de oboseala! - Ce pravila ai facut de aseara pna acum? - Asa mi-a spus batrnul, cnd a plecat la biserica, sa citesc la Psaltire doua-trei catisme si pe urma sa cnt Ceea ce esti mai cinstita si sa fac cteva metanii. Dar cel ce a venit i-a spus:
612

- Nu se cnta numai Ceea ce esti mai cinstita - Ba da! Asa se cnta n tot Sfntul Munte, la toate manastirile. - Nu! Iata cum cntam noi: Cuvine-se cu adevarat, sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru, si pe urma cntam: Ceea ce esti mai cinstita Dar calugarul a zis: - Eu asa n-am auzit. Daca vrei sa-mi scrii, ca vreau sa nvat si eu rugaciunea asta. - N-ai aici hrtie si creion? - N-am! Dar tare as vrea sa o nvat si eu! - Du-te afara si adu-mi o lespede de piatra!

613

Ucenicul s-a dus afara si a luat o lespede, a curatat-o el si a spalat-o frumos. - Am sa scriu pe dnsa. Si cauta ceva, cu care sa zgrie pe piatra. Dar calugarul venit l ntreaba: - Ce cauti? - Caut un cui sa scriu, caci creion nu am! - Nu-i nevoie sa scrii cu cuiul! Lasa ca scriu eu! Si calugarul care a venit a nceput sa scrie pe piatra rugaciunea cu degetul lui, ca prin ceara moale. Si i-a scris foarte frumos pe greceste toata cntarea: Cuvine-se cu adevarat (Axion Estin). Iar acesta a ncremenit cnd a vazut ca acela mergea cu degetul prin marmura ca prin ceara moale si iesea scrisoarea asa de frumoasa. Si se gndea: "Ce om este acesta, de scrie cu degetul pe marmura?"
614

Si dupa ce i-a scris, a semnat: "Eu am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al puterilor ngeresti", si a disparut din fata lui. Atunci calugarul a aratat piatra batrnului cnd a venit, si i-a spus toata ntmplarea cu Arhanghelul Gavriil. S-a mpnzit n tot Sfntul Munte minunea aceasta si din clipa aceea, n toate bisericile si n toate cartile bisericesti, s-a introdus cntarea aceasta pe care o cntam pna astazi: Cuvine-se cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita dect heruvimii si mai slavita fara de asemanare dect serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu - Cuvntul ai nascut; pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Amin.

615

* Cine poate spune toate minunile Maicii Dom-nului? Nimeni nu le poate spune, pentru ca sunt n tot pamntul si se lucreaza cu fiecare suflet. De aceea va rog sa aveti toti icoana Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria n casa. Sa va siliti ct mai mult sa laudati pe Dumne-zeu si, dupa Dumnezeu, pe Maica Domnului si apoi pe sfintii lui Dumnezeu, pentru ca Maica Domnului este ocrotitoarea si mijlocitoarea ntregii lumi! Cnd a fost Mntuitorul pe Cruce, nici acolo n-a lasat fara ngrijire pe mama lui. Ia spus Sfntului Ioan Evanghelistul: Fiule, iata maica ta! Si dintru acel ceas a luat-o ucenicul ntru ale sale, ca cincisprezece ani a mai trait Maica Domnului, dupa nvierea Mntuitorului si dupa naltarea la cer. Si a stat la Efes, la casa Sfntului Ioan Evanghelistul, si el i purta de grija. Iar ei i-a zis: Maica, iata fiul tau! Spune
616

Sfntul Ioan Gura de Aur: "Prin aceste cuvinte ale Mntuitorului de pe cruce, ne-a facut pe toti fii ai Maicii Domnului". Toti crestinii de pe fata pamntului suntem fiii ei, pentru ca ne-a lasat n ocrotirea Maicii Domnului. De aceea vedeti ca cele mai multe biserici din lume, din toate tarile, sunt facute n numele Maicii Domnului. Sa aveti mare credinta si evlavie n rugaciunile ei!

ACOPERAMNTUL MAICII DOMNULUI, OCROTIREA CRESTINILOR n casele unora, dupa cum vine la urechea noastra, este mare tulburare. Nu se mpaca sotul cu sotia, nu se iubesc fratii; se bat, se judeca, se cearta si este mare neornduiala. Si atunci, vaznd biata mama atta zbucium n familia ei, sau tata, sau bunicul, care este mai credincios, pune mna pe un acatist al Maicii Domnului, ngenuncheaza

617

undeva singur ntr-o camera si ncepe a se ruga: "Maica Domnului, linisteste casa noastra, linisteste pe tata, pe mama, pe copii, pe ceilalti si da-le ntelegere, dragoste si alinare!" Si asa s-a dus ura, s-a risipit iutimea, tulburarea, dorinta de razbunare si s-a linistit familia. Datorita cui? Maica Domnului cu mila ei, cu ndurarea ei, a cobort mila lui Dumnezeu peste acele suflete care o cheama n ajutor.

JUDECATA! O, JUDECATA! Erau doi oameni gospodari si s-a ntmplat, cum se ntmpla si astazi, ca nu aveau copii. Si ei s-au rugat mult lui Dumnezeu sa le dea copii, cum s-au rugat Sfintii Parinti Ioachim si Ana si altii. Dar Dumnezeu nu lea dat, poate pentru ca ei n-au avut atta credinta.

618

Dupa ce s-au rugat si au vazut ca Dumnezeu nu le da nici un copil, s-au sfatuit, zicnd: "Mai femeie, noi avem multa avere si ca mine vom muri. Hai sa luam un copil de suflet!" Si s-au nteles amndoi si au luat un copil parte barbateasca si l-au crescut cu mare atentie si l-au nvatat scoala si a venit vremea sa-l casatoreasca. Atunci s-a logodit cu o fata de neam bun, dar care i cerea multa avere. Cnd a fost sa se aseze zestrea, ce-i da baiatul fetei, baiatul i spune tatalui sau: - Tata, daca m-ai nfiat si numai pe mine ma ai, cui ai sa-i dai averea? Deci, ca sa pot reusi sa iau fata aceea n casatorie, sa-mi dai toata averea n scris mie! Mama s-a nvoit, ca stia ca are avere multa, dar tatal sau, mai prudent, si ca barbat, a zis: - Ba nu, mai baiete! Este adevarat ca am
619

avere multa si am sa ti-o dau tie toata. Dar eu am sa fac cu tine un act cu clauza. Jumatate din avere ti-o dau acum, iar jumatate dupa moartea noastra. Tot tie ti ramne, dar ct voi trai, voi avea si eu jumatate, ca nu cumva pe urma sotia ta sau fiii tai sa-mi zica: "Du-te de aici, ca n-ai nici un drept!" Sa stiu ca am si eu avere! Ce s-a ntmplat? Baiatul, vrnd-nevrnd, a trebuit sa primeasca. Dar satana i-a pus n inima acest gnd: "Stii ce sa faci daca ti da toata averea numai dupa moarte? Omoara-l mai repede si apoi ti ramne tie toata averea!" Dar el, daca ar fi avut constiinta si frica de Dumnezeu si s-ar fi dus la un duhovnic sa se spovedeasca, ar fi scapat de gndul cel rau. Caci, oricnd ti spune satana sa faci ceva, daca te-ai spovedit, ai scapat de gndul cel rau. Ca asa cum sarpele, cnd iese din gaura, fuge, tot asa fuge din inima si gndul celui ce se spovedeste sincer. Caci spune Sfntul Antonie cel Mare ca de
620

nimic nu se bucura satana mai tare, dect de omul care si ascunde gndurile sale. Deci el avea de gnd sa-l omoare pe tatal sau, dar n-a spus nimanui. Zicea el: "Am sal omor, ca dupa aceea o sa-mi ramna mie toata averea!" Dupa trei ani de la casatorie, ntr-o primavara, n vremea aratului, a pus mpreuna cu tatal sau, cum se ntmpla si astazi, un plug cu patru boi. Si avea tarina lui la marginea unei paduri. Avnd plugul din lemn, tatal lui a luat barda si s-a dus la tarina sa are. Cnd au tras la popas, i-a zis satana feciorului sau: "Iata acum, vezi, nu-i nimeni pe lan, ia barda si omoara-l pe tatal tau!" Si asa a si facut. S-a uitat n stnga si-n dreapta sa vada daca nu-i nimeni. Si cnd a vazut ca nu-i nimeni, s-a dus si a luat barda de la plug, s-a repezit la tatal sau, care nici nu se gndea la asa ceva, si i-a taiat capul. Apoi l-a luat de par, l-a dus n iarba la marginea padurii, a dus si trupul si cu un lemn de la plug a facut o groapa, l-a
621

acoperit si a pus iarba pe deasupra. Dupa ce l-a ucis pe tatal sau, fiindca pna seara mai era o bucata de vreme, a mnat boii singur. Seara s-a dus acasa si a nceput s-o ia la ocara pe maica-sa si pe femeia lui: - Dar ce-a facut tata acasa, ca m-a lasat singur cu plugul pe ogor? Femeile au raspuns: - Mai omule, n-a venit tatal tau acasa! - Ei, uite, m-a lasat singur cu patru boi sa ar si-i tare greu singur! Sa vedeti pna la urma ce s-a ntmplat! Au asteptat sa vina batrnul de la cmp. A asteptat si maica-sa si femeia lui, dar de unde sa mai vina? A trecut o luna, doua, si toata lumea spunea n sat: "Mai, barbatul cutareia nu mai vine! S-a pierdut omul acela. Ce s-o fi facut? S-a spnzurat, s-a
622

necat, ce s-a ntmplat cu el?" Nimeni nu banuia ca l-a ucis feciorul sau. Dar iata ce s-a ntmplat. Sngele dreptului nu se ascunde, cum nu sa ascuns sngele lui Abel. Acest om care a ucis pe tatal sau a nceput sa slabeasca. Nu mnca, nu bea, nu dormea. Se tot uita asa ntr-o parte. ntorcea capul si iar se uita n acea parte si privea speriat n toate partile. Stiti de ce se uita? Oriunde privea, l vedea pe tatal sau cu capul n mna si auzea un glas: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omort?" Daca se uita n castronul cu mncare, l vedea acolo cu capul n mna; daca se culca pe perna, l vedea acolo cu capul n mna; daca se ducea pe drum, l vedea si se speria; se uita n alta parte, dar auzea iarasi glasul: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omort?" Si cu frica aceasta a trecut un an. Vazndul mama si sotia lui tulburat, au priceput si
623

au zis: "Omul asta are ceva pe constiinta! Mare lucru de nu l-a omort el pe tatal sau!" ntr-o seara l iau ele amndoua cu blndete: - Mai omule, de cnd a disparut tatal tau te vedem tot tulburat! Nu prea mannci, nu prea dormi! Parca esti speriat. Ai slabit, teai uscat! Ce ai? Daca ai ceva pe constiinta, spune macar la un duhovnic, ca tu ori ai sa nnebunesti, ori ai sa mori! - Nu pot sa va spun voua! Dar vreau sa merg la o manastire, ca sa ma spovedesc! Si l-au dus la o manastire, mama si sotia lui, unde era un sihastru. Duhovnicul l-a ntrebat de ce este asa speriat si slab si ce are pe constiinta, iar el a zis: - Parinte, eu am omort pe tata, ca sa obtin de la el averea pe care trebuia s-o mostenesc. De atunci nu mai pot nici dormi si nici mnca! Atta mustrare de cuget am si o spaima mare, ca unde ma uit, l vad pe
624

tata cu capul n mna si tot zice asa: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omort?" - Ei, fiule, a zis duhovnicul, aceasta-i mare crima si trebuie canon aspru! Du-te acasa si timp de sapte ani de zile sa nu mannci dect o data n zi dupa apusul soarelui, mncare fara untdelemn, si sa faci cte 500 de metanii pe zi. Dupa sapte ani sa vii la mine iar! S-a dus acasa si a spus femeilor: - Timp de sapte ani de zile sa-mi faceti mncare de post. Dar nu numai att, ci nici cu ulei, cum este n Postul Mare, miercurea si vinerea. Atunci au nteles ele ca i-a dat canon aspru pentru ca a ucis pe tatal sau, dar el tot n-a vrut sa spuna mamei si sotiei sale. Si si luase camaruta lui si traia n curatie, ca nu i-a mai trebuit nici femeie, nici nimic. Post si rugaciune si plngere si suspine si metanii, sa mblnzeasca pe Dumnezeu
625

pentru urgia care o avea asupra lui. Dupa un an - doi, tatal sau aparea tot mai rar. Cnd a ajuns la sapte ani, tatal lui aparea cu capul n mna, cam la 2-3 saptamni, dar tot mai aparea. El se nvatase cu postul si avea si la mini si la picioare bataturi de la canon, de cte mii de metanii a facut. Si plngea omul si se ruga si postea. Iar la sapte ani s-a din nou la duhovnic si i-a zis: - Parinte, eu sunt acela caruia mi-ati dat canon sapte ani. - Ei, tu esti, fiule? Ai facut canonul? - L-am facut, parinte! - Mai vine tata cu capul n mna? - Mai vine, parinte, dar mai rar, si multumesc lui Dumnezeu ca mai pot dormi un ceas-doua noaptea, ca atunci nu puteam
626

si eram sfarmat. Atunci i-a zis duhovnicul: - Du-te acum unde l-ai ngropat si asculta daca se mai aude vocea lui. De vei auzi ceva, vino sa-mi spui si apoi stiu eu ce are sa fie cu tine! Deci s-a dus unde stia ca l-a taiat si l-a ngropat pe tatal sau. Dar, cu cteva sute de metri, nainte de a ajunge la marginea padurii, a auzit un glas din iarba care striga asa: "Judecata! O, judecata!" Si din ce se apropia, glasul acela se auzea tot mai tare. Iar cnd a ajuns mai aproape, l-a cuprins spaima mare, att de tare striga tatal sau: "Judecata! O, judecata!" Deci s-a ntors napoi si a venit la duhovnicul manastirii, aproape iesit din minti, de mare spaima. - Ce-ai patit, fiule?

627

- Vai de mine, parinte! M-am dus acolo unde l-am ngropat pe tata, dar cnd m-am apropiat, am auzit un glas care striga asa: "Judecata! O, judecata!" Cu ct ma apropiam, cu att striga mai tare. Iar cnd am ajuns foarte aproape, m-a cuprins spaima si m-am ntors. Oare ce sa fie asta, parinte? Si a zis duhovnicul: - Fiule, tatal tau cere judecata lui Dumnezeu asupra ta! Dar nu stiu un lucru: daca cere judecata n lumea aceasta sau n cealalta. Deci, bine ar fi sa fii judecat n lumea aceasta! - Parinte, dar de unde am sa stiu eu aceasta? - Iata, fiule. Daca judecata lui Dumnezeu te va ajunge n lumea aceasta, are sa fie bine. Ai sa tragi un necaz mare si ai sa scapi n cealalta lume; te duci acolo la bine. Iar daca judecata lui Dumnezeu te urmareste
628

dincolo de mormnt, este mult mai greu! Fiule, acum du-te acasa si daca pe drum nu vei pati nimic, mai fa un an de zile canon si apoi vino iar la mine! Iar daca ai sa ntlnesti un necaz mare n drumul acesta spre casa, sa-l rabzi cu mare barbatie de suflet, ca prin necazul acela ai sa te curati si ai sa scapi de osnda pe care o ai asupra ta, ca ai fost ucigas de tata! Deci a plecat omul ngndurat. Dar de la manastirea aceea pna la satul lui, trebuia sa treaca printr-un trg. Si femeia lui, cnd a plecat el de acasa, i-a spus asa: - Mai omule, din cauza ta, ca tu nu mannci nici carne, nici oua, nici brnza, si noi neam uscat. (Ca asa se ntmpla n casa. Cnd nu mannca unul de dulce, nu mannca nici ceilalti; iar cnd n casa tin toti si numai unul mannca de dulce, nu se prinde de el, de parca ar mnca iasca). Tu daca ai sa treci prin trg, te rugam adu-ne o bucata de carne sa facem putina zeama, macar acum, ca n-am mncat de sapte ani
629

si am uitat de gustul ei. Caci din cauza lui ca postea de attia ani, se uscasera si mama-sa si femeia; mncau ele, dar vai de ele cum era mncarea aceea. De aceea, trecnd el prin trg, si-a adus aminte si s-a dus la un macelar. Dar era spre seara si se vnduse toata carnea si nu mai era pe taraba acolo dect un cap de oaie, zvntat bine. Deci a mpa-chetat capul cel de oaie zvntat bine, a platit, l-a pus n traista si a apucat-o pe o ulita a trgului care urca la deal. Mergnd la deal, ce s-a ntmplat? A nceput sa curga din traista snge mult, fierbinte, pe drum. Si oamenii, cnd au vazut, au zis: - Stai, omule! Ce ai n traista? Ai taiat un porc? Ce-i, ca uite, n urma ta curge dra de snge?! Iar el a zis:

630

- Da' de unde! Am cumparat un cap de oaie si acela n-avea snge! De unde sa fie? Si cnd s-au uitat oamenii n traista lui, ce cre-deti ca era? Capul tatalui sau, proaspat taiat, atunci. Iata ca judecata lui Dumnezeu l-a ajuns! Cnd l-au vazut oamenii, au chemat politia: "Oameni buni, veniti ca un om a taiat capul altuia si-l duce n traista!" S-a adunat lumea de mirare mare: - Mai ucigasule, dupa ce l-ai taiat, l mai si duci pe drumul mare? Cum ai avut tu curajul asta? Dar el, cnd a vazut ca judecata lui Dumnezeu l-a descoperit, a zis: - Stati, oameni buni, ca va spun adevarul! Cu adevarat sunt ucigas! Cu adevarat m-a ajuns judeca-ta lui Dumnezeu, dar nu l-am taiat acum. Si mai adunndu-se ctiva oameni, l-au
631

cunoscut si au zis: - Asta-i tatal sau! - Asa este, dar nu l-am taiat acum, sunt opt ani de atunci. - Ei, tu crezi ca poti minti lumea? Dar capul este taiat acum, numai ca nu vorbeste! Atunci el a fost nevoit sa spuna adevarul si s-au dus cu totii la locul unde l-a taiat. Si cnd au sapat, l-au gasit pe tatal sau ngropat si putred, dar fara cap. Capul l pusese ngerul n traista la el si a facut din capul cel de oaie, capul tatalui sau. Si atunci s-au ncredintat toti ca l-a ajuns judecata lui Dumnezeu. Si era atunci pedeapsa dupa lege, cap pentru cap, si i-au spus: - Baiete, pregateste-te sa pui capul tau pentru capul tatalui tau!

632

Dar duhovnicul a spus: - Dati-mi voie sa-l spovedesc si sa-i citesc o dezlegare! Iar el, cnd a vazut pe duhovnic lnga dnsul, a cazut cu lacrimi si a nceput a plnge cu toata puterea si a zis: - Parinte, nu ma lasa! Dar duhovnicul i-a zis: - Fiule, nu te teme! Ti-am spus ca daca ai sa patesti un necaz mare n drumul acesta, are sa te ierte Dumnezeu! Deci ai sa ai bucurie mare, ca ti rasplateste pentru pacatul tau n lumea aceasta. Si l-a spovedit preotul n fata tuturor si l-a mpartasit cu Preacuratele Taine si a zis celor ce tineau sabia: - mpliniti porunca voastra, ca eu mi-am facut partea mea fata de acest suflet!
633

Si cnd a fulgerat sabia, a cazut capul lui ntr-o parte, chiar n locul unde omorse pe tatal sau. Iar cnd a cazut capul pe brazda, un porumbel alb a zburat de pe umarul lui si s-a ridicat la cer. Si asa acest tnar, dupa attia ani de pocainta, pna nu a platit cu sngele sau, sngele tatalui sau, nu a fost iertat. * Vedeti, fratilor, pentru o ucidere cta pocainta, cte lacrimi, cte metanii, cta durere, cta ntristare si tot nu a fost iertat, pna n-a dat capul sau pentru tatal sau! Deci, bagati de seama ca fiecare prunc, fiecare copil, este un om, un om desavrsit, nca de atunci de cnd s-a zamislit, ca asa a lasat Dumnezeu. Deci sa nu va ucideti copiii, ca sa nu va ajunga osnda Dreptului Judecator.

634

POTOPUL CU APA SI POTOPUL CU FOC Iata potopul cu foc pe care l vedeti anuntat n ziare, vine si bate la usa. Nu vom putea scapa, ca va veni fara veste ca fulgerul cerului, asa cum spune Mntuitorul: Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua, nici ceasul n care va veni Fiul Omului! Precum n vremea lui Noe oamenii mncau, beau, cumparau, sadeau, se maritau si se nsurau, pna a intrat Noe n corabie si a venit apa si i-a necat pe toti, asa va fi si venirea Fiului Omului. nsa atunci a venit apa, de i-a necat, dar acum nu vine apa, ci focul. Ce fel de foc? Nu-i de asta cu lemne pe care-l facem noi. Este foc de miliarde de ori mai puternic. Bomba atomica are peste zece milioane de grade Celsius, iar otelul, la 1400 de grade, curge ca apa. Gnditi-va ce-i acolo! Bomba cu hidrogen, este de 20 de ori mai

635

puternica dect bomba atomica. Iar cea cu neutroni ti lasa copacii nfloriti si iarba, numai pe tine te omoara. Stiti dumneavoastra ce vine asupra noastra? Poate n-am crede ce spune presa. Dar ce spun ziarele acum, au spus Sfintii Prooroci cu mii de ani nainte, ca lumea se termina prin foc. Cu mii de ani au spus. Toate ncarcaturile atomice care sunt pe glob, pot distruge 300 de miliarde de oameni odata, si noi suntem 5 miliarde. Stiti dumneavoastra ce vremuri traim noi? Noi suntem cei de pe urma! Ar trebui numai sa plngem n toata ziua, dar nu simtim! Traim n nesimtire, ca asa au trait si cei dinainte de potop! Cnd patriarhul Noe a primit porunca de la Dumnezeu sa faca corabia, el atunci era de aproape 500 de ani. Si a lucrat la corabie 125 de ani, ca i-a aratat Dumnezeu cum s-o faca. Si a facut corabia pe un podis mare de munte, cu bani de la ngeri, ca Noe
636

primea saci cu bani de aur ca sa plateasca, pentru ca erau attia lucratori. Corabia daca avea 30 de coti naltime si trei rnduri de poduri, cum i-a spus Dumnezeu, cnd veneau tinerii si l vedeau pe Noe ca face o sala asa mare si tocmai n vrful muntelui, pe un podis, ziceau: "Ehei, mos Noe, tare-i buna de sala de teatru asta! Ce dans o sa facem noi aici! Asta-i buna de dans, ca-i larga. Aici ncape multa lume!" Dar Noe le spunea: "Dragul tatei, mai baieti, vine potopul, vine prapadul!" Dar ei rdeau. "Auzi, mai, mosul Noe a nnebunit! Cica are sa vina potopul!" Sute de muncitori lucrau la corabie, tmplari, fierari, zidari, fiindca era mare tare. Noe lua bani de la ngeri si-i platea n fiecare seara cinstit. Si ei nu lucrau din convingere ca vine potopul, ci pentru bani. Cnd s-a terminat corabia - 125 de ani s-a
637

lucrat la dnsa, nu asa -, gnditi-va cte rnduri de poduri avea. Ca n pntecele acelei corabii trebuia sa pazeasca Dumnezeu toate semintiile vietuitoarelor din lume, afara de cele din apa; nu numai oameni, ci toate fiarele, toate vietuitoarele, cte sapte perechi din cele curate si cte o pereche din cele necurate. Cnd s-au terminat toate, se arata Dumnezeu lui Noe: - Noe, ai terminat corabia? - Da, Doamne, am terminat-o. - Sa stii ca trebuie sa bagi n corabie din toate cele curate de sub cer cte sapte perechi si din toate cele necurate, cte o pereche. - Doamne, dar eu cum am sa adun din toate animalele aici, si elefanti si balauri si girafe si tigri si leoparzi si pantere si lei?

638

- N-ai tu grija asta! Tu ia o toaca de lemn de paltin - asta-i simbolul toacei - si toaca n jurul corabiei de trei ori n trei zile si au sa vina toate gramada. Tu deschide usile corabiei, si fiecare are sa intre n corabie linistit. Cnd a tocat au venit din toate animalele: pasari, balauri, girafe, lei, tigri, lupi, mistreti. Leul statea lnga miel, si nu se gndea sa-l mannce, caci toate simteau mnia lui Dumnezeu care avea sa vina. Balaurul statea lnga om si nu l-a vatamat; taurii, leoparzii, tigrii, toate erau blnde; uliul, vulturul care rapeste a stat lnga puisorii de gaina. Pe toate le-a mblnzit puterea lui Dumnezeu, caci toate simteau mai mult dect oamenii ca vine potopul. Cnd au intrat toate, ngerul a ncuiat corabia si i-a spus lui Noe: - Intra tu, sotia ta, feciorii tai si nurorile
639

tale, ca de acum ncepe potopul. n corabie sa stati la rugaciune! Toaca a fost primul semn ca sa intre toata lumea n corabie, toate dobitoacele si toate pasarile. Si au intrat n corabie si cnd a nceput ploaia, n-au nceput sa cada picaturi, ca acum; ci s-au deschis jgheaburile cerului si curgeau ruri din nori. Ruri. Si a plouat 40 de zile si 40 de nopti si corabia s-a ridicat pe apa. Aceia care rdeau mai nainte si ziceau ca co-rabia este buna de dans, ca-i buna de sala de teatru, si ca mosul Noe a nnebunit, ca face o corabie asa mare, notau si strigau: - Mos Noe, da-ne drumul, ca murim. Ne necam! - Dragii mei, nu cereti de la mine. ngerul Domnului a ncuiat corabia! Veneau si lucratorii.
640

- Da-ne drumul sa intram, ca noi am lucrat! - Ati lucrat, dar v-am platit. N-ati lucrat din convingere ca vine potopul. Ati lucrat pentru bani. Asa si aceia care fac serviciu la biserica, dar nu-si fac datoria. Si-au luat plata pe pamnt. Daca n-ar fi cum se cade, tot n iad se duc, ca-i preot, ca-i dascal, ca-i om de rnd. Si s-a ridicat corabia lui Noe deasupra tuturor muntilor. Muntii Himalaia, care sunt cei mai nalti, au peste 8800 de metri, i-a acoperit apa. Dupa sase luni, au nceput sa se retraga apele si sa se vada vrful muntilor celor mai mari din lume. Gnditi-va ce era acolo! Lumea, ct a putut, a fugit la munti. S-au tot suit. He, hei! S-au dus. S-au necat si muntii si copacii. Toate Iar dupa ce s-au retras apele, corabia a poposit pe muntele Ararat, aproape de
641

Armenia, lnga Caucaz, ca s-a vazut vrful muntelui. Acolo s-a oprit. Si n-a iesit Noe din corabie. Dupa noua zile Noe a dat drumul la un porumbel, sa vada daca da de pamnt. Porumbelul a zburat si a vazut ca n-are de ce se agata si a venit iar la Noe. Si a dat drumul la un corb. Corbul a gasit niste hoituri, simbolul omului pacatos. Nu s-a mai ntors corbul nici n ziua de azi. Porumbelul, cnd i-a dat drumul a doua oara, s-a ntors cu o mladita de maslin n cioc. Si atunci Noe a cobort din corabie si a adus mai nti jertfa de multumire lui Dumnezeu. Cnd a adus jertfa de multumire, ploile ncetasera, si deodata a aparut un curcubeu si a auzit glasul lui Dumnezeu: "Nu te mai teme, Noe, acesta-i semn de legatura vesnica ntre Mine si neamul omenesc. Curcubeul Meu va straluci pe cer totdeauna, cnd vor nceta ploile". Prima data s-a aratat curcubeul cnd a iesit Noe din corabie.
642

Apoi s-a nmultit lumea dupa potop. S-a nmultit foarte. Si cnd au trecut de la potop 755 de ani, s-a facut "Turnul Babel", unde este acum Irakul. Acolo este si Babilonul si Turnul Babel si amestecarea limbilor. n locul acela a fost si Avraam si Daniil si cei trei tineri si poporul evreu n robie. Stiti voi cta legatura are locul acela cu Biblia? Acolo a fost Raiul. De la potop s-a ridicat Raiul n vazduh catre rasarit. Rurile de acolo, Tigrul si Eufratul, izvorau din Rai, cum spune n Biblie, ca era Raiul pe pamnt. Pentru pacatele oamenilor s-a ridicat n vazduh. Raiul era de cteva zeci de ori mai mare dect Europa! Tot acolo a fost Turnul Babel, facut de Nimrod, mparatul Babilonului. Singurul urias care s-a nascut dupa potop si a mparatit n Babilon 56 de ani si a fost cel
643

mai necredincios mparat. El a zis ca nu se teme ca mai vine un potop, si a zidit turnul Babel pe un loc nalt. Era tot pamntul o limba. Nu exista neamt sau rus sau romn, cum zice Scriptura: Si era tot pamntul o limba si un neam. "Hai sa zidim turn mpotriva lui Dumnezeu si cnd va veni potopul, sa fie mai nalt, sa nu poata ajunge apa". Auzi, nebunul! S-a suit apa mai sus dect Himalaia, si el credea ca poate scapa de potop. Multi s-au temut de Nimrod, dar daca nu zideau, i omora. Era foarte aspru. Numai unul, Eves, cnd a vazut ca-l pune sa faca turn, a luat 4000 de barbati, femei si copii si a fugit n munti si s-a ascuns. Si a zis: "Nu! Eu mpotriva lui Dumnezeu nu fac! Daca vrea El, ridica apa pna la nori, ca la Dnsul n-are limita puterea!" Din acel popor se trag evreii. Din acela s-a tras neamul haldeilor. Din acela s-a tras si Avraam. Avraam a fost al unsprezecelea
644

patriarh de la Sim, feciorul lui Noe. Si vezi neamul cel ales - din care si noi, dupa credinta, suntem - l-a ales Dumnezeu din acei care n-au vrut sa faca turn. Dar i-a lasat Dumnezeu sa faca turn si apoi s-a pogort. Sa ne pogorm, sa le amestecam limbile. Noi suntem niste furnici naintea Lui. Ce-i pamntul! Nu auzi ce spune Isaia? Doamne, Tu ai facut pamntul ca pe o nimica, si toate popoarele lumii naintea Ta sunt ca o picatura din cada. Asta suntem naintea lui Dumnezeu! Nimica! nsa i-a lasat sa faca turnul. Cnd S-a pogort Dumnezeu, Nimrod era pe lnga turn. Si la un cutremur mare, turnul s-a risipit pe jumatate si l-a prins si pe Nimrod. Acolo i-a fost moartea! Iar celorlalti li s-au amestecat limbile. Unul cerea lopata, celalalt i dadea scnduri, unul cerea
645

scara, celalalt i dadea ciocanul. Si nu se ntelegeau. Si s-au facut de acolo 72 de perechi; 72 de neamuri. Si s-au raspndit pe fata pamntului numai care se ntelegeau, doitrei. Si s-au nmultit. Si cnd se ntlneau dupa vreo suta, doua de ani, nu se mai cunosteau. Fiecare era cu limba lui, si se luau la bataie. Asa au nceput razboaiele! De acolo a fost amestecarea limbilor. Vedeti n Biblie toate. Era tot pamntul o limba si un neam, nainte de Turnul Babel. Acolo a fost Avraam n Haldeia. Cnd vei auzi de Haldeia, de Asiria si de Babilon, acolo este. Aici a fost Avraam, aici a fost Lot; aici a fost Daniil aruncat n groapa cu lei; aici au fost cei trei coconi: Anania, Azaria si Misail, care i-a ars mparatul Nabucodonosor n cuptor de arama. Acolo a fost n robie poporul evreu 70 de ani. Acolo a murit Ieremia. Irakul este cea
646

mai veche tara din lume. Are mare legatura cu cele mai mari evenimente din lume de dupa potop. Acolo a fost si Raiul, din care a cazut Adam, si dupa aceia s-a ridicat n vazduh spre rasarituri.

CE VRETI SA VA FACA VOUA OAMENII, FACETI SI VOI LOR ASEMENEA Desi acest verset este att de scurt, pe att are mai nalta si mai desavrsita nvatatura pentru mntuirea sufletelor omenesti. n aceasta Evanghelie se cuprinde toata mntuirea omului, pe scurt, caci ea ne nvata iubirea de vrajmasi. Nici un nvatator de lege de mai nainte n-a adus n lume o nvatatura asa de desavrsita pentru mntuirea oamenilor, ca cea cuprinsa n cuvntul Evangheliei, care zice: iubiti pe vrajmasii vostri. Aceasta porunca este data de nsasi ntelepciunea si Cuvntul lui Dumnezeu, de Domnul
647

Dumnezeu si Mntuitorul nostru Iisus Hristos, pentru noi pacatosii si pentru a noastra mntuire. Noi ne gndim ca este cu neputinta a se duce la ndeplinire cu lucrul nvatatura acestei Evanghelii. Dar nu este asa. Nu este asa. Bunul si Preasfntul Mntuitor, niciodata na spus vreo nvatatura n lume care sa nu se poata mplini de oameni. Caci El, fiind Dumnezeu desavrsit, stie adncul neputintei firii omenesti. Si cum a nceput El sa nvete aceasta nvatatura a iubirii de vrajmasi? Prin cuvintele: Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea. Iata ct de mare adevar si ct de mare dreptate se gaseste aici. Omule, vrei tu ca altul sa-ti fure lucrul tau? Sau sa te ocarasca, sau sa te necinsteasca, sau sa se razbune, sau sa-ti
648

faca alt rau? Deci, daca nu vrei, nu fa nici tu la altul! Eu nu vreau ca altul sa ma vorbeasca de rau; deci nu trebuie sa-l brfesc nici eu! Eu nu vreau ca altul sa ma dusmaneasca; deci nu trebuie sa-l dusmanesc nici eu! Eu nu vreau ca altul sa-mi fure din gradina mea sau din via mea; deci nu fur nici eu de la altul! Eu n-as vrea ca cineva pe copilul meu sa-l batjocoreasca n public; sa nu fac nici eu asa. Eu n-as vrea niciodata, cnd ma duc undeva sa ma treaca cineva cu vederea, ci as vrea sa-mi zica buna ziua, sa ma cinsteasca si sa-mi dea atentie; deci sa fac si eu tot asa! Iata masura dreapta pe care n-o poate tagadui nimeni; ce voiesc sa-mi faca altul, sa-i fac si eu lui si atunci se pastreaza calda toata dragostea de aproapele si dreptatea lui Dumnezeu. Dupa ce a aratat Mntuitorul aceasta dreptate si aceasta cumpana a
649

Evangheliei, a trecut la o nvatatura si mai desavrsita. Adica sa iubim, nu numai pe prieteni, ci si pe oricare om, fie chiar si pe vrajmasi. Caci auziti ce zice: Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce dar este voua? Si pacatosii fac acelasi lucru. Si daca dati mprumut celor de la care nadajduiti sa luati napoi, ce dar este voua? Ca si pacatosii dau cu mprumut, ca sa primeasca napoi ntocmai; adica aceia dau mprumut, dar cu mprumut, ca sa primeasca napoi ntocmai ct dau. Se spune n continuare la paragraful de mai sus al Evangheliei: iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu mprumut fara sa nadajduiti ceva n schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preanalt, ca El este bun si cu cei nemultumitori si rai. Acela ne-a spus sa facem altora, ceea ce vrem sa ni se faca noua. Iar aici a spus ceva mai nalt. A spus nu numai att, ci sa faci bine celui care te uraste, sa iubesti pe
650

acela care te dusmaneste pe tine. Si Apostolul ne nvata n chip asemanator, sfatuindu-ne ca nu se biruieste raul cu rau, ci raul se biruieste cu binele. Dar noi pacatosii zicem: Cum sa binecuvintez sau cum sa-l iubesc pe acela care ma ocaraste si ma bate si ma vatama si pururea ma ponegreste? Cum sa-i fac eu bine aceluia? Deci zicem ca este cu neputinta aceasta. Ca nu pot eu sa-l mai iubesc pe acela care mi-a dat o palma, sau m-a ocart sau mi-a luat ceva, sau m-a batjocorit, sau m-a vorbit de rau fata de altul. Da, asa este! Noi nu putem, pentru neputinta noastra. Dar sa nu credeti ca lucrul este n orice fel cu neputinta. Lucrul este cu putinta prin Dumnezeu, Care ne sta pururea n ajutor, daca noi ne silim. Cu puterea noastra nu putem face nimic bun. Dar cu puterea lui Dumnezeu, toate se pot. Caci zice Mntuitorul: Toate sunt cu putinta celor ce cred.
651

Daca porunca aceasta nalta n-ar fi mplinit-o nimeni n Legea Darului si nici mai nainte de ea, am putea socoti aceasta nvatatura peste putinta. Pagnii si alte popoare necrestine spun ca este cu neputinta sa iubim pe cel ce ne face rau. Dar noi nu avem dreptul sa zicem aceasta! Iata ca n Legea Veche David iubea pe Saul, si cnd auzea ca acesta a cazut la pamnt, ca l muncea duhul cel necurat, David mergea la vrajmasul sau Saul, la Saul care-l prigonea si cauta sa-l omoare, se ducea si-i cnta psalmi. Si duhul cel rau, auzind puterea psalmilor, se ducea de la Saul, care se linistea. Dar cnd se scula de jos, ntreba unde-i David si punea mna pe sulita sa-l omoare. Si de trei ori a lovit cu sulita n perete, socotind sa-l omoare pe David, pe doctorul lui. David l facea sanatos, izba-vindu-l de dracul care-l muncea fara odihna, iar el se lupta cu binefacatorul lui, ca sa-l omoare.
652

Dar David si-a aratat dragostea fata de vrajmasul sau si alta data. Cnd dormea Saul n pustiul Zif si ostirea lui dormea cu dnsul, David a gasit pe Saul n pestera, unde dormea. Si Abisai, un general din oastea lui David l sfatuia: Acum Dumnezeu a dat pe vrajmasul tau n minile tale; ngaduie-mi deci sa-l pironesc de pamnt cu sulita. Dar auzi ce spune David: Sa nu-l ucizi, caci cine va ridica mna asupra unsului lui Dumnezeu si va ramne nepedepsit? Ca Saul era uns ca mparat. S-a dus David la capul lui Saul si i-a taiat numai o bucata din haina, ca sa stie ca a fost aproape de el. Si i-a crutat viata, zicnd: Ma tem de Dumnezeu sa fac rau celui ce vrea sa-mi ia viata! Si asa David, nainte cu vreo mie de ani de Legea Darului, a mplinit aceasta Evanghelie, adica a iubit pe vrajmasul sau.
653

Saul l cauta cu 4000 de ostasi pe David n toate partile Palestinei ca sa-l omoare, sa-i ia viata, iar acela, cnd l-a avut n mna lui, i-a crutat viata spunnd: "Nu, Doamne fereste! Nu-i voi face rau, ca este unsul Domnului". Vezi dragoste de vrajmasi mplinita nainte de Legea Darului? Dar Moise, nu tot asa a facut? Poporul crtea mpotriva lui si se razvratise mpotriva lui Dumnezeu, abatndu-se la idolatrie. Iar cnd i-a spus Dumnezeu: Eu ma uit la poporul acesta si vad ca este popor tare la cerbice. Lasa-Ma, dar acum sa se aprinda mnia Mea asupra lor, sa-i pierd! Moise a zis: O, Doamne, rogu-ma acum, de vrei sa le ierti pacatul acesta, iarta-l; iar de nu, sterge-ma si pe mine din cartea Ta, n care m-ai scris. Adica vreau sa mor mai bine eu, dect sa piara poporul, cu toate ca ei m-au amart si au crtit mpotriva mea si putin a fost sa nu ma ucida cu pietre la Rafidin, pentru ca i-am scos din Egipt.

654

Iata cum aceasta porunca evanghelica, care ne pare cu neputinta noua, pacatosilor, au mplinit-o alti alesi ai lui Dumnezeu, cu mii de ani nainte de venirea Mntuitorului n lume! Dar Arhidiaconul Stefan, usa mucenicilor, cea dinti oaie a lui Hristos care a mers n urma Lui, cum a murit? Aceia l ucideau cu pietre, iar el, facnd rugaciuni, a ngenunchiat si cnd l loveau cu bolovanii, vaznd ca se sfrseste, a zis cu glas mare: Doamne Iisuse, primeste duhul meu si nu le socoti lor pacatul acesta. Si zicnd acestea a adormit. Si asa sluga cea buna sa dus dupa Stapnul Hristos. Vedem multe pilde si n Vechiul si n Noul Testament, care dovedesc ca multi alesi ai lui Dumnezeu au mplinit aceasta Evanghelie, cu desa-vrsire, nca din vechime. Apostolii, ce spun? Cnd erau huliti si prigo-niti, raspundeau prin vorbire de bine
655

si mngiere. Si nici unul nu se razbuna cu rau, ci biruiau raul cu binele. Deci si ei mplineau aceasta porunca a Evangheliei. Iar Mntuitorul nostru Iisus Hristos a mplinit-o mai nainte de toti cei din Legea Darului. Caci atunci cnd era pe Sfnta Cruce rastignit, se ruga pentru aceia care i bateau cuie n mini si picioare si zicea: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac! Deci Mntui-torul si cu cuvntul si cu fapta ne-a nvatat ca putem sa iubim pe vrajmasi. Dumnezeu, daca n-ar face acest lucru cu oamenii si cu popoarele de pe fata pamntului, n-ar mai fi nici un om pe tot globul. Oare cum ploua El peste toate popoarele pamntului care n-au cunoscut pe Dumnezeu? Cum ploua El peste crestinii, care numai cu numele sunt crestini, si-L rastignesc n toata clipa cu faradelegile lor? l njuram, l batjocorim, l hulim, ne abatem de la credinta la ura; cum ploua peste noi?

656

Ar trebuie sa ploua numai n gradina celui ce-L cinsteste pe El; ar trebui sa rasara soarele numai peste cei drepti, iar la ceilalti, la pacatosi, sa fie ntuneric. Dar nu este asa! Dumnezeu, fiind prin fire prea bun si prea milostiv, rasare soarele Sau si peste cei buni si peste cei rai si ploua si peste drepti si peste nedrepti. Daca Dumnezeu s-ar judeca cu oamenii si daca ar aduce mnie n toate zilele pentru pacatele noastre, ar trebuie sa stam mereu fara sa rasara soarele si fara sa avem picatura de apa pe fata pamntului, pentru ca toti si n toata vremea suntem vrajmasii lui Dumnezeu, pentru ca nu mplinim poruncile Lui, si-L urm si ne mpotrivim voii Lui. Dar Dumnezeu nu face asa si nu tine socoteala de pacatele noastre. n bunatatea Lui cea nemarginita, acopera cu mila si cu dragostea Sa toate neputintele, rautatile si faradelegile lumii.
657

Dar poate va zice cineva: "Dumnezeu poate face aceasta, pentru ca este Dumnezeu Atotputernic, dar eu sunt om si dupa legea firii eu nu pot sa-l iubesc pe cel ce ma uraste". Da, nu putem noi, dar poate Dumnezeu. Si noi daca ne rugam Lui si daca ramnem ntru El, putem face pururea acest lucru. Caci zice: Ramneti ntru Mine si Eu ntru voi, caci fara de Mine nu puteti face nimic. Daca ne rugam Preasfntului si Preabunului Dumnezeu, El ne ajuta si noua ca sa iubim pe cei ce ne urasc, sa facem bine celor ce ne fac rau, sa binecuvntam pe cei ce ne vatama pe noi. Daca Dumnezeu a facut aceasta, fiind fara de pacat, noi pacatosii nu trebuie sa ne iubim unul pe altul si sa ne purtam sarcina unul altuia? Zice Sfntul Maxim Marturisitorul: "Dar poate nu poti sa iubesti pe vrajmasul tau
658

cnd te simti nedreptatit de dnsul; poate aceasta nu o poti face deocamdata. Dar macar taci, rabda si roaga-te lui Dumnezeu. Macar nu te razbuna pe el si macar n suflet poarta cu ntelegere neputinta acestuia n vremea lui de tulburare. Dupa aceea te vei ruga cu lacrimi lui Dumnezeu si-ti va da tie dar si putere sa-l iubesti din toata inima pe cel ce ti-a facut rau. Dar nti si nti te roaga!" Sunt cinci feluri de iubiri. n Evanghelie se vorbeste de dragostea de Dumnezeu si de iubirea aproapelui. Sfntul Maxim spune ca sunt cinci feluri de iubiri si din cele cinci, doua sunt bune, una mijlocie si doua sunt de lepadat. Cele doua bune sunt: Sa iubim pe Dumnezeu din toata inima si din tot sufletul si din toata puterea, iar pe aproapele sa-l iubim ca pe noi nsine. O alta iubire, este dragostea cea fireasca, pe care o au parintii pentru copii si copiii
659

pentru parintii lor, si dragostea pe care o au fratii si surorile si rudeniile dupa trup ntre ei, adica de origine fireasca. Aceasta nu este de condamnat, adica nu trebuie sa ocolim, dar nici sa cstigam mare lucru din ea, fiind fireasca si sadita de Dumnezeu n om. Apoi mai sunt doua feluri de iubiri: cea trupeasca, cnd cineva iubeste cu patima pe altcineva; si cea nsotita cu iubirea de argint, cnd cineva iubeste pe altul ca i da bani sau i da alta avere. Acestea sunt patimase si sunt de lepadat. Ba chiar si cea de mijloc este de condamnat atunci cnd este exagerata. Ne spun Sfintii Parinti: "Cauta la firea ta, omule, si daca voiesti sa-ti faca altul bine si sa-i fie mila de tine, cnd esti tulburat si ispitit si necajit, sa-ti fie si tie mila de altul, deopotriva cu tine. Si el este om, si el este ispitit, si el are necazuri, si el are diavoli care l asupresc, si el are patimi nauntru si
660

n afara!" Deci sa nu-l urasti, ca si tu mine vei avea aceleasi ncercari! Si asa vom nvata dragostea de aproapele, daca vom socoti cele ale firii, ca suntem adica de o fire cu dnsul. Dar sa privim spre noi si spre porunca Evangheliei de astazi. Daca noi nu numai ca nu iubim pe cei ce ne fac rau, nu numai ca nu binecu-vntam pe cei ce ne blestema, nu numai ca nu dam cu mprumut la aceia de la care trebuie sa nu ne gndim sa luam napoi, ci chiar cautam sa ne razbunam numaidect asupra celui ce ne-a facut rau, atunci nu mai suntem fiii lui Dumnezeu, ci fiii urgiei si ai mniei lui Dumnezeu! Caci avem n mintea noastra gndul de a ne razbuna pe cel ce ne-a facut rau. Atunci nu mai este Duhul lui Dumnezeu n noi si nici nu mai este dragostea lui Iisus Hristos n inimile noastre. Ci suntem niste tlhari, niste ucigasi de buna voie, chiar daca n-am facut ucidere, odata ce pndim
661

sa ne razbunam cu rautate asupra fratelui si cautam sa darmam slava lui, sau cinstea lui, sau orice din ale lui care sunt date de Dumnezeu. Suntem ucigasi mai nainte de a face ucidere. De ce? Caci ucidem slava si cinstea lui, averea lui si altele ca acestea. De aceea bine a spus Sfntul Apostol si Evan-ghelist Ioan: Cel ce uraste pe fratele sau, ucigas de om este! Chiar daca n-a ucis cu mna sau cu batul, caci cu gndul l uraste si cauta sa se razbune si pndeste pe fratele sau sa-i faca vreun rau. El este un ucigas n inima sa si de l va gasi moartea asa, vai si amar! Ca ucigas este si cu ucigasii va avea parte. Daca a murit cineva ntunecat la inima si nu a iertat pe fratele sau, nu poate sa primeasca iertare n ziua judecatii si n ceasul mortii. Caci zice Domnul: De nu vom ierta din inima greselile fratelui nostru, nici Tatal nostru cel din cer nu ne va ierta noua greselile noastre!
662

De aceea sa ne fie mila unul de altul; sa purtam sarcina unul altuia, ca sa mplinim legea lui Hristos, adica legea dragostei care ne porunceste iubirea de vrajmasi. Pe toti sa-i miluim, pe toti sa-i iertam pentru dragostea lui Hristos.

CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORTII Fratilor, vine ceasul cel mai de pe urma, cnd fiecare din noi avem sa trecem pragul acestei vieti. Va veni moartea azi, mine, poimine; nu stim cnd vine ziua aceea. Vai de noi si de noi n vremea mortii! Spaima va fi mare, caci satana, cum se arata n Razboiul nevazut, toata viata lupta sa ne duca prin pacat la iad, la vesnica munca, dar niciodata nu da atta lupta ca n vremea mortii.

663

Sa se stie ca patru sunt asupririle cele mai primejdioase cu care ne da razboi vrajmasul n vremea mortii: a. nti este razboiul mpotriva credintei; b. al doilea, mpotriva nadejdii; c. al treilea, mpotriva smereniei, cu slava desarta si cu mndria; d. si al patrulea, cu nalucirile cele de multe feluri si prefacerea slujitorilor nedreptatii n ngeri de lumina. Sfntul Nicodim Aghioritul ne nvata n ce chip trebuie a se lupta cineva mpotriva acestor mari asupriri si grele ispite din vremea mortii. Si iata cum: a. Cnd vrajmasul va ncepe a ne da razboi cu mincinoasele lui apucaturi, prin gnduri de necre-dinta n mintea noastra, atunci trebuie sa ne tragem napoi degraba, de la minte la voire, zicnd: "Du-te napoi,
664

satano, tatal minciunii, caci nu voiesc nici macar sa te aud pe tine, fiindca destul mi este mie a crede cele ce crede Biserica cea sfnta a lui Hristos". Si sa nu dam loc n inima noastra gndurilor necredintei, precum este scris de nteleptul Solomon: De se va sui peste tine duhul celui puternic - adica al vrajmasului -, sa nu-ti lasi locul tau. Si daca vrajmasul sarpe ti va aduce ndoiala n ce crede Biserica, nu-l baga n seama si sa nui raspunzi. Ci, vaznd minciuna si viclenia lui, fereste-te foarte mult de el. Iar daca esti puternic n credinta si n gndire si voiesti sa-l faci pe vrajmasul de rusine, raspunde-i lui: "Biserica crede adevarul". Si de-ti va zice tie: "Ce este adevarul?" Zi-i lui: "Acela pe care l crede Biserica". "Si ce crede Biserica?" "Adevarul". "Care adevar?" "Pe care-l marturiseste Biserica" si pururea fii n gnd cu rugaciunea catre Mntuitorul nostru Iisus Hristos.
665

b. Iar cnd ne razboieste vrajmasul cu dezna-dejdea, sa ne aducem aminte de mila si bunatatea lui Dumnezeu, Care a venit n lume sa moara pentru noi, pacatosii. c. Cnd ne va da razboi cu slava desarta si cu mndria, sa ne socotim ca suntem praf si cenusa si sa punem toate ispravile noastre pe seama lui Dumnezeu. Sa ne cunoastem cu adevarat greutatea pacatelor si a rautatilor noastre, dar sa nu dezna-dajduim de mila lui Dumnezeu, caci auzi ce zice Sfntul Duh prin gura Proorocului David: Mntui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc spre Dnsul. d. Iar daca ne vor da noua diavolii razboi cu nalucirile si prefacerile lor n chip de ngeri de lumina, sa stam tare ntemeiati n smerenia cugetului nostru si sa zicem: "Schimbati-va, ticalosilor, n ntunericul vostru, ca mie nu mi trebuiesc vedenii. Nu am trebuinta n acest ceas dect de mila
666

lui Dumnezeu si de milostivirea Lui". Si chiar de ai cunoaste ca multe din semnele aratate ar fi de la Dumnezeu, ntoarce-te de la dnsele si alunga-le de la tine ct poti de departe. Si sa nu te temi ca nu-I place lui Dumnezeu acest lucru si aceasta ntoarcere a ta, de o faci socotindu-te nevrednic de acele vedenii. Asadar, tineti minte, fratii mei, ca acestea sunt armele cele mai de obste pe care obisnuiesc vrajmasii nostri draci a le unelti mpotriva noastra n ceasul cel mai de pe urma al mortii. Si fiecaruia i da razboi dupa placerile si patimile la care l cunoaste ca este supus mai mult. Si sa nu uiti a cere cu toata inima, n ceasul acela, ajutorul rugaciunilor Preasfintei si Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, si grabnicul ei ajutor te va izbavi si va aduce peste sufletul tau mila ei si ndurarea Preaputernicului Dumnezeu. Amin.
667

OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CMPULUI Ia sa-mi spuneti mie unde erati voi cu 100 de ani n urma? Sa-mi spuneti acum repede! Sa vedem. Dar unde o sa fiti peste 100 de ani? Stiti? Vedeti ca nu stiti nici unde erati, nici unde mergeti? Ce-a spus Mntuitorul Apostolilor? Voi nu stiti de unde veniti si unde mergeti. Eu stiu de unde vin. Eu vin de la Tatal si merg la Tatal. Deci bagati de seama, noi suntem calatori si straini. Ati vazut la Psaltire? Ca nemernic sunt eu pe pamnt si strain ca si toti parintii mei. Vezi ca a rasarit soarele? Si stii ca n-are ncotro, merge la apus. Asa si noi: ndata ce-am rasarit prin nastere, mergem n fiecare clipa spre groapa. Ziua nasterii da mna, nca de la nastere, cu ziua mortii, ca
668

nu avem unde calatori. Ne-am nascut ca sa murim. n-telegeti? Lege vesnica pusa de Dumnezeu ntre oameni. Daca noi n calatoria asta a noastra facem ceva bun, ne ducem la o bucurie si la o fericire fara margini. Daca n calatoria asta ne legam cu lucrurile lumii si facem rau si murim nespovediti si n pacate, ne ducem la o munca care n-are sfrsit. Dumnezeu ne-a adus n viata tocmai pentru asta, ca sa avem cnd ne pregati n putina viata pe care o avem pe pamnt. Ce ramne pe pamnt? Bogatia? Cinstea? Viata? Tineretea? Bucuriile lumii? Ce este care nu-i vis si umbra? Nu stii ca mai deunazi erai un copilas? Nu vezi un copilas mic care acum a rasarit? Ati auzit ce spune Scriptura? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cmpului, asa va nflori. A rasarit o floricica; creste floarea mai mare. Apoi gata, se marita, se nsoara, numai apare toamna pe cap, cum a aparut
669

la mata si la mine. A nceput a se nalbi barba, parul. Gata! Patru anotimpuri are viata noastra. Primavara este copilaria; vara este tineretea; toamna este batrnetea. Si iarna gata; este sfrsitul aproape! Deci asa n felul acesta, gndindu-ne noi ca suntem trecatori si straini, n fiecare zi sa facem ceva bun. Mntuitorul spune n Evanghelie: Nici pentru un pahar de apa rece dat n numele Domnului, nu-ti vei pierde plata ta. Am sa dau un pahar de apa rece; dar daca pot sa-i dau si altceva, este si mai bine. O bucatica de pine; daca nu, un banut; daca nu, o mna de faina; daca nu, un ou; daca nu, ceva n fiecare zi sa te nveti sa dai, ca acolo nu ti le mai fura nimeni. Si ce facem rau si ce facem bine, le trimitem nainte. Auzi ce spune Evanghelia? Faceti-va voua comori unde furii nu le fura, si rugina nu le strica, si
670

molia nu le roade; ca unde va fi comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. Vezi cnd mergi la un drum departe? Poate ai sa calatoresti 100-200 de km, femeia ti pune n rucsac de acasa cele ce-ti trebuie de drum: "Mai, omule, ti-am pus schimburi, poate transpiri; ti-am pus mncare, ti-am pus un cutit, ti-am pus o sticla de vin sau de apa; ti-am pus o lanterna, ti-am pus o lumnare, ti-am pus un chibrit, ti-am pus acolo sa ai un ban de cheltuiala! De toate ti-am pus". Si cnd stai la popas, ce gasesti n rucsac? Nu gasesti ce-ai pus? Mult, putin. Poate tiar mai trebui multe: "Mai, dar prost am fost! De ce n-am pus eu tot ce-mi trebuie de acasa? Aici n-am de unde sa mai iau. Aici nu-i sotia, nu-i casa, nu-i averea, nu-i nimic". Asa-i si pe drumul cerului. Ai trimis o metanie cu lacrima, ai trimis o rugaciune, o milostenie, o facere de bine, o rabdare cu
671

multumita n boala n fata lui Dumnezeu; ai trimis o spovedanie curata, ai trimis citirea unor carti sfinte. Ce-ai facut tu pentru suflet, acolo le gasesti. "Mai, dar eu credeam ca astea s-au uitat!" Nu se uita. Ca de la botez, avem doi ngeri. Avem un nger rau pe umarul stng si un nger al dreptatii de la ceata stapniilor din cer pe umarul drept. Unul scrie cele bune; celalalt, cele rele. Nu numai ce-am facut rau, ci si ce-am gndit. El ti da gnd rau si daca vede ca-l primesti, scrie. "n ziua cutare, n ceasul cutare, a primit gndurile mele cele rele pe care i le-am dat eu". Si el le scrie acolo. Cnd te duci la vami, ai sa ntrebi: "Mai, de unde stie asta?" Pentru ca el are scris tot. Dosare, ca asta-i contabil grozav. Scrie tot. Nu poti zice nimic. Ai vazut Sfnta Teodora cnd trecea prin vami: "Ma minunam foarte cnd am ajuns la vama betiei, ca dracii mi aduceau aminte de toate paharele de rachiu si de vin pe care le-am baut n viata
672

mea. n ce zi, unde si cu cine". Ca dracii sunt putere nalucitoare. Te ndeamna prin cumnati, cumetri, cuscri, nepoti, veri. "Cumetre, dar n-ai baut cu mine? Nu ne-ai pus lautari sa ne cnte? Dar n-ai chiuit si ai batut din palme dupa ce teai mbatat?" Dracii au scris tot. Ei, daca am sti ce contabili avem cu noi! Vai de mine! Nu ramne nimic nescris. Da, mama

SFATURI DUHOVNICESTI Se mai pot pune la slujbe mortii care se ard la crematoriu? Daca s-au pus fara voia lor la crematoriu, se pot pune la slujbe. Pentru ca cei de pe front, cnd batea artileria si brandurile si aviatia la Cotul Donului, spuneau ofiterii, n 20 de minute, dintr-un regiment de 4000 de oameni, au ramas 12 oameni. Daca i-au ars

673

cu foc si s-au facut scrum, ce-s vinovati ei? Poate ei au murit cu rugaciunea n gura. Iar daca s-a cerut omul sa-l duca la crematoriu, "Domnule, eu las testament sa ma duceti la crematoriu", acela s-a despartit de Biserica si de slujbele Bisericii, ca n-a vrut sa primeasca rnduiala Bisericii cu nmormntare. Pe acela nu-l poti pune la slujbele Bisericii. Ce se ntmpla daca a murit omul fara lumnare? Daca moare omul fara lumnare nu-i nimica. Lumnarea este numai un simbol. Auzi ce spune Mntuitorul n Evanghelie, ca sa arate care-i lumnarea noastra: Asa sa lumineze lumina voastra naintea oamenilor - si apoi arata care-i lumina - ca, vaznd oamenii faptele cele bune ale voastre, sa-L slaveasca pe Tatal vostru Care este n ceruri. Un om, crestin bun n sat la voi, care nu
674

njura, nu fura, nu fumeaza, duce viata curata cu sotia, posteste toate sfintele posturi, lunea, miercurea si vinerea; merge la biserica regulat, creste copiii n frica Domnului, acela este o lumina pentru tot satul. "Mai, pe cutare nu l-ai vazut niciodata n crsma, nu l-ai auzit vreodata njurnd, l-ai vazut totdeauna la biserica, ai vazut copiii lui cum se nchina, ai vazut ca-i milostiv, ai vazut ca posteste sfintele posturi, merge la marturisiri ct mai des, este o lumina pentru tot satul". Asta-i lumina. Faptele bune. Poti sa ai un milion de lumnari, nu-ti ajuta nimic la moarte. Cine le-a aprins lumnarea la cei care au murit pe front? Iata lumina: daca au avut fapte bune, aceea-i lumina. Lumnarea este un simbol. Daca o aprinzi este bine, daca nu poti, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumnarea. Nu-i o primejdie daca ai murit fara lumnare, este primejdie daca ai murit
675

nespovedit, nempar-tasit. Aceea este primejdia. Prea Cuvioase Parinte Cleopa, femeile care si reteaza parul, si fac parul la coafor, poarta pantaloni, si pun cercei, poarta bratari, si fac unghiile la mini si la picioare, si se machiaza, calca Sfintele Canoane? Mai baieti, asta-i semn de necredinta mai nti. Cnd pagnii si faceau idolii, i mpodobeau. Bunaoara zeitei Nemzida, i puneau un inel de aur n nas si cercei de aur n urechi si legau urechile de nas. Si pe urma i puneau par si n par i puneau pene de vultur, i puneau cte minunatii; clopotei i puneau n haine, ca atunci cnd sufla vntul sa sune clopoteii. Toata mpodobirea asta este nchinare de idoli. Sunt obiceiuri ale nchinatorilor de idoli, ramase de la romani. Noi, romnii, ne tragem din doua popoare
676

pagne: dacii si romanii, si toti aveau aceste obiceiuri pagne, cum aveau si pe zeul "noroc" si pe Baal si pe Marnas, pe Neptun, pe Apolon, pe Serapid, pe Bacus, pe ceilalti draci. Ca spurcati erau dumnezeii lor, spurcate erau si praznicele lor. Asa ca acesta-i obicei de la nchinatorii de idoli, ca sa se sluteasca femeile, sa puna toate bijuteriile pe trupurile lor. Au venit la mine saptamna trecuta patru artisti, doi din Iasi si doi din Bucuresti, trimisi de cineva. Eu n-am vazut de cnd sunt femei cu ochii vopsiti cu creioane albastre, cu ochii albastri, dati cu creioane albastre; cu parul facut vlvoi, sprncene facute parca erau cu caneala, niste papuci cu calciul ca un fus. Vin la mine si-mi spun: - Am auzit de dumneata Cnd i-am vazut, eu atta le-am spus: - Stiti ce se ntmpla cu voi? Voi mai aveti
677

un ceas si muriti. - Vai, parinte! Dar de ce? - Peste o ora sunteti gata! Am eu un semn, ca o sa muriti amndoua. - Vai, parinte! - Gata. Mai aveti un ceas de trait si va duceti, cu unghiile rosii, cum sunteti acum. - Cum e asta, parinte? - Cu ce sunteti? - C-o masina. - Gata. Va rastoarna masina. Am semn ca de azi nu mai traiti. Acusi, acusi. Cel mult doua ceasuri. Dar v-ati pregatit de moarte? - Nu, parinte. - Daca vine moartea, nu rde si moartea de
678

voi? Tu esti crestina? Ori esti un drac, o momie de pus n cnepa, de speriat vrabiile, ce fel de om esti? Cine esti tu cu acestea asa? Am stat mult de vorba cu ei. La urma au dat pomelnice si au zis: "Parinte, am sa ma las de aiestea". Chiar aceea care era cu ochii spoiti cu cerneala albastra si cu sprncenele facute, drept mascati de la anul nou, zice: - Eu sunt actrita. - Oricine ai fi tu. Dar vine moartea si o sa te ntrebe de ce ai facut treaba asta. Cine te-a nvatat lucrurile acestea diavolesti? Evanghelia spune undeva sa faci treburi de astea? Ce vreau sa spun? Dumnezeu l-a mpodobit pe om cum a stiut ca-i mai frumos. Zice la Geneza: Iata, cte a facut Dumnezeu, erau bune foarte. Daca ar fi stiut Dumnezeu ca omului i trebuie sa-l faca cu unghii rosii si
679

cu cercei n urechi, asa l facea. Daca stia ca trebuie sa fumeze, i facea un hogeag n vrful capului ca sa iasa fumul. Si iaca, nu i-a facut hogeag, ca n-are nevoie sa fumeze. Nu l-a facut pentru fumat. L-a facut ca gura si limba lui sa slaveasca pe Dumnezeu, nu sa se umple de fum si de putoare. Parinte, dar ce ne puteti spune despre portul indecent care se poarta azi n lume si de barbatii care si rad barba? ntrebati-le pe cele care se vopsesc si pe cele care poarta fusta scurta, daca le-au vazut vreodata pe Maica Domnului sau pe sfintele mironosite cu fusta scurta. Noi trebuie sa urmam Maicii Domnului. Ati vazut sfintele martire care sunt pe icoane, vreo una cu fusta scurta? Nu vedeti ca vesmintele sunt pna n pamnt la toti sfintii? Auziti ce spune Sfntul Apostol Pavel: Fiti sfinti, ca sfnt sunt Eu, zice
680

Domnul. Ai vazut vreodata pe Hristos barbierit? Sau pe patriarhi sau pe prooroci i-ai vazut cu briciul n barba? Daca acuma lumea se barbiereste, acesta-i obicei luat mai mult de la romani. Dar dacii, stramosii nostri, nu! Ei purtau uniforma, cu toate ca erau pagni. Si rusii purtau barbi, slavii de altadata. Si acestea sunt ceva. Dar noi sa privim lucrurile tainice, care ataca mintea, inima si sufletul omului. Crestinului i sta bine sa se cunoasca si din lucrurile dinafara, dar acestea sunt exterioare. nsa Domnul nu cere de la noi numai exteriorul. Exteriorul este frunza, iar roada este lucrarea cea dinlauntru. S-a ntlnit odata Ava Alonie cu Ava Agaton: "Avo, de ce trebuie sa ne grijim mai tare, de lucrarea cea dinafara sau de paza cea dinlauntru?" Si i-a zis: "Lucrarea cea dinafara, adica postul, milostenia,
681

portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Si Mntuitorul, n martea cea mare, a blestemat smo-chinul acela n care a gasit numai frunze: De acum sa nu se mai faca n tine roada n veac". Era simbolul poporului evreiesc si al fariseilor, care puneau baza numai pe cele dinafara. Apoi zice Ava Alonie: "Aratat este ca toata osteneala noastra este pentru paza cea dinlauntru. Pentru credinta cea dreapta n Dumnezeu, pentru smerenie, pentru dragoste, pentru nfrnare, pentru dreapta socoteala si celelalte fapte bune, care sunt roade ale dragostei". Roada duhului este: dragostea, bunatatea, ndelunga rabdare, nfrnarea poftelor, facerea de bine, blndetea, credinta. Dar unui pom i sta bine cnd are si frunze si roade. Atunci este complet. Daca ai vedea un pom numai cu roade si nici o frunza, nu te-ai mira unde-i podoaba? Este bine sa aiba si uniforma cea dinafara si roada dinlauntru, ca sa-l vada pe crestin
682

asemenea unui pom care-i ncarcat de roade, dar are si frunze. Parinte, sunt unii care asculta slujba la radio sau la televizor si nu mai merg la biserica. Este bine? Cine te-a nvatat sa stai la televizor n timpul Sfintei Liturghii? Sau sa te culci pe pat si sa vezi Liturghia la televizor. Sa crezi tu ca aceea o asculta Dumnezeu! La Liturghie trebuie sa ai simtire, sa vii n biserica, sa asculti cu urechile tale, sa stai cu mare frica de Dumnezeu si sa plngi. Cum ai sa plngi si ai sa te rogi, daca tu asculti slujba la televizor tolanit pe perna? Aceea-i ascul-tare de slujba? Aceea-i batjocura de cele sfinte! Toata fapta, zice Eclesiastul, toata fapta o va aduce Dumnezeu la judecata si va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Parinte Cleopa, am gasit n Filocalie
683

ca poti sa-ti dai seama de starea duhovniceasca n care te gasesti, dupa visuri. Cum vedeti Sfintia voastra? Care sunt visurile? Daca te tulbura visurile pacatoase cu femei, sa stii ca esti patimas si ai nevoie de rugaciune multa si de nfrnare. Daca te tulbura visurile mniei si ai spaima mare prin visuri, sa stii ca esti biruit de mnie. Daca vin visuri din partea rationala, pentru ca ti ncurca ntelegerea Scripturii si-ti da credinta strmba si hula si nebunie si eres si uitare, sa stii ca nu esti lamurit n ntelepciune. Iata ce spune Sfntul Maxim: "Cnd stapnesc n suflet doua virtuti, dragostea si nfrnarea, nici un vis nu poate sa-l nsele pe om. Dragostea ucide toate visurile care sunt din partea mnioasa si
684

rationala, si nfrnarea ucide pe cele din partea poftitoare. Cnd se ntlnesc aceste doua virtuti n om, nici un vis nu-l mai poate nsela". Parinte, daca superi pe fratele tau fara sa vrei, si vezi ca se necajeste si ti ceri iertare de la el, dar el ramne cu mnie asupra ta, ce sa faci? Tu fa-ti datoria si sa zici: "Iarta-ma, frate, ca am gresit!" Si el, daca nu te iarta, asupra lui ramne pacatul. Tu ti-ai cerut iertare, ti-ai facut datoria. Si daca nu te iarta, el raspunde, ca nu mai poate zice "Tatal nostru". Ai vazut ce spune n Pateric. Doi frati de-o mama, calugari, veniti la manastire, au trait n pustie 30-40 de ani si nu s-au sfadit niciodata. Se duceau dracii la satana si ziceau: "Sunt doi calugari si au dragoste mare si sinceritate si iubire ntre ei si nu putem sa-i facem sa se sfadeasca". Dar un drac mai mare zice: "Eu i fac sa se bata!"
685

Era unul dintre aceia mesteri, ca si ei sunt si prosti si mai destepti - soldati, capitani, generali, de tot felul. Cnd stateau fratii amndoi la rugaciune, linistiti n chilia lor, apare dracul. La unul sa aratat porumbel si la unul s-a aratat cioara. Cel care a vazut cioara, a zis: - Mai frate, uite o cioara! - Mai, dar tu nu vezi ca-i porumbel? - Mai, dar tu esti chior, nu vezi ca-i cioara? De cnd erau ei, nu vorbisera asa. - Tu esti chior! Nu vezi ca-i porumbel? Si-i da o palma celuilalt. Atunci acela a zis: - Iarta-ma, frate! Cnd a zis "Iarta-ma", n-a mai vazut nici cioara, nici porumbelul. Era dracul! Atunci au cunoscut ca sunt batjocoriti.

686

Si degeaba i-a facut sa se bata, ca au cerut iertare unul de la altul. Au cerut iertare si tot ei au ramas mai mari dect dracul. Dracul niciodata nu zice "iarta-ma". Prea Cuvioase Parinte Cleopa, pentru cei ce au murit nespovediti, se mai poate face ceva? Care au murit nespovediti si nempartasiti toata viata, nu mai au legatura cu Biserica. n fundul fundului iadului se duc. Daca vezi ca au murit necununati, care au trait necununati, sau cei ce mor nespovediti si nempartasiti de ani de zile, nu mai poti sa te rogi pentru ei. Daca au trait n preacurvie nu poti sa-i unesti cu Biserica! Dar stiti cum i mai poti ajuta? Cu un pomelnic sobornicesc. Biserica noastra, asa a ramas cu traditia de la apostoli, se roaga n doua feluri: soborniceste si nominal. Ati vazut preotul, cnd ncepe dupa "liturghia celor chemati"? Sa le descopere lor Evanghelia dreptatii. Sa-i
687

uneasca pe dnsii cu Sfnta sa soborniceasca si apostoleasca Biserica Pentru cine se roaga atunci Biserica? Pomeneste pe cineva? Se roaga pentru evrei, pentru turci, pentru chinezi, pentru toate popoarele lumii, sa le descopere Dumnezeu Evanghelia dreptatii. n felul acesta se face, am gasit scris, pentru cei care mor nespovediti de multa vreme sau n pacate de moarte. Daca stii ce preot l-a botezat, si-i mort, pui preotul acela; si ce preot l-a cununat, daca a fost casatorit, daca-i mort; si nasii lui de botez; rudeniile spirituale. i pui pe aceia, fara sa-i pui numele la acesta, si zici: "si cu tot neamul lor cel adormit". Aici intra si el, ca este botezat si este fiu duhovnicesc al lor. Asa se poate face pomelnic pentru acei ce traiesc toata viata necununati, nespovediti, nempar-tasiti sau n alte pacate grele. Putem sa-i punem pe acestia, dar fara nume, soborniceste.
688

Dumnezeu poate sa-i miluiasca si pe diavoli? ngerii rai au cazut fara trup si ce este pentru om moartea, aceea este pentru ngeri caderea. ngerii dupa cadere nu se mai pot ntoarce, iar omului din cauza trupului i s-a dat pocainta pna la moarte, pna la ultima suflare. Daca se pocaieste, l primeste Dumnezeu si poate sa-l faca din om asemenea cu dracii, nger si Dumnezeu dupa dar, sa-l ridice n cer. Caci pentru neputinta trupului S-a rastignit Dumnezeu si a venit si S-a mbracat n trup, ca sa ridice firea noastra, nu pna la ngeri, nu pna la heruvimi, ci pna la dreapta Tatalui. Pe scaunul Dumnezeirii sta firea omeneasca, acolo unde este Iisus Hristos. Aceasta este n ciuda satanei. Caci ce a zis Dumnezeu? L-ai scos pe om din rai? Am sa ndumnezeiesc firea omeneasca si am s-o ridic n cer si am sa Ma mbrac n firea lui si am sa stau pe scaun cu Tatal si ai sa vezi
689

floarea aceasta pe care ai stricat-o n rai si ai corupt-o, ca sta pe tronul Dumnezeirii. Acesta-i lucrul lui Dumnezeu si razbunarea Lui pentru pizma satanei. Parinte, cum trebuie judecata o fapta? Sfntul Maxim spune: "Este feciorie si rugaciune si milostenie si ascultare si nfrnare care sunt urciune naintea lui Dumnezeu, cnd acestea nu se fac dupa voia Lui". Pavel Apostolul ne-a spus: Ori de mncati, ori de beti, ori altceva de faceti, sa fie spre slava lui Dumnezeu. Dumnezeu nu se uita la ceea ce facem noi. Fapta buna are trup, are si suflet. Trupul faptei bune este sa postesc, sa ma rog, sa fac metanii, sa fac milostenii, sa ma marturisesc, sa sfatuiesc. Acestea sunt trupul numai. Iar sufletul faptei bune este scopul cu care fac eu fapta buna.

690

Sfntul Ioan Scararul spune: "Ia seama, ca scopul este ntreit. Unul l lauda pe altul, ca sa cstige ceva de la dnsul; ori bani ori altceva. Altul se face prieten cu cineva, cai da bani. S-a facut prieten pentru bani. Se poarta cu lingusire si l lauda, ca sa capete parale. Altul are prietenie cu o femeie, o fata pe care o iubeste cu iubire de patima, trupeasca. Toate acestea sunt scopuri dracesti, ale iubirii de trup, ale iubirii de slava si ale iubirii de bani. Ai vazut scopuri dracesti? Si daca fapta ai facut-o cu scopul acesta, ea trece totdeauna de partea scopului. Se face una cu el. Se face urciune naintea lui Dumnezeu, ca nu-i spre slava Lui. Ci este cu scopul de a dobndi, ori fata aceea pe care o iubeste cu patima, ori banii, ori lauda de la oameni. Cnd se face fapta buna cu scopuri de acestea, este urciune la Dumnezeu. Ca a pierdut omul tot, din cauza ca le face cu alt scop. Nu cu scopul de a placea lui
691

Dumnezeu si a i se ierta pacatele, ca sa se mntuiasca. Deci, ntru toate trebuie ispitit scopul! Parinte, de ce le-a spus Mntuitorul ca: Despre ziua si de ceasul acela (cnd o sa vie sfrsitul) nimeni nu stie, nici ngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal? Se putea sa nu stie Fiul, daca este de o fiinta cu Tatal? Daca proorocii au avut atta ntelepciune duhovniceasca n trup si au stiut viitorul, cum nu putea Hristos sa stie sfrsitul lumii? Iata ce spune Sfntul Andrei si dumnezeiescul Maxim Marturisi-torul n privinta nestiintei Fiului despre sfrsitul lumii: "Ca nici Fiul nu stie, luat dupa firea omeneasca, adica dupa firea simpla, asa cum o purtam noi, fara Duhul Sfnt si fara sufletul Lui cel ndumnezeit". Cum nu stim nici noi ce are sa fie mine, asa nu stie nici Hristos ca om. Si alta pricina pentru care a zis Hristos ca
692

nu stie nici Fiul, a fost aceasta: Antihrist cnd va veni, se va da pe sine ca este Fiul lui Dumnezeu si oamenii vor zice: Iata vine sfrsitul, ca nu ploua, ca-s necazuri, ca-s chinuri. Si atunci cei credinciosi sa nu se lase nselati de Antihrist, care va zice ca el este Fiul lui Dumnezeu si ca el stie de sfrsitul lumii, ci sa zica: "Noi stim din dumnezeiasca Scriptura ca despre sfrsitul lumii nici Fiul nu stie, si tu de unde stii?" Asa zice Sfntul Andrei. Adica de aceea a zis Fiul ca nu stie, nu pentru ca nu stia, ca nu se putea sa nu stie, daca El nsusi este ntelepciunea si Cuvntul lui Dumnezeu. Dar, fratii mei, gndindu-ne la sfrsitul lumii, sa ne gndim la sfrsitul nostru. Navem treaba cnd are sa fie sfrsitul lumii. Poate are sa fie peste 100 de ani, poate peste 1000. Cnd o vrea Dumnezeu. Noi sa ne gndim la sfrsitul nostru. Sfrsitul meu e sfrsitul lumii. Daca eu mor peste un ceas, ce-mi pasa mie, sau ce ma priveste ca lumea va mai trai. Daca eu ma duc la groapa mine, pentru mine lumea s-a
693

terminat si eu ma duc n lumea cea vesnica. Cu ce ma duc? Cu ce am pus n traista! Cnd pornesti la drum, ti-ai pus merinde de acasa, ti-ai pus ceapa, ti-ai pus cozonac, ti-ai pus sticla cu vin, ti-ai pus ncaltari, ti-ai pus bru, ti-ai pus caciula, tiai pus bundita de frig. Toate ti le-ai pus n traista. Cnd stai la popas, ce scoti din traista? Ce-ai pus, nu? Aceea si gasesti. Vom gasi un pahar de apa dat n numele Domnului, o vorba buna, o milostenie facuta. Daca am ajutat pe fratele nostru, daca ne-am rugat pentru cei ce ne-au necajit sa le faca Dumnezeu bine, nu rau; daca n-am pomenit numele diavolului, daca ne-am rugat, daca am postit, daca am privegheat, daca am citit dumnezeiestile Scripturi, daca am ajutat pe cel necajit, pe cel sarman, daca am mbracat pe cel gol, daca am primit pe cel strain. Toate le vom gasi daca le-am pus n traista, pe drumul cel vesnic. De la nastere la mormnt - zice un filozof
694

grec - este o clipa. Cel ce a vazut nastere, vede si groapa, negresit. Ne-am nascut, trebuie sa murim n chip sigur. Pornim de la nastere si numai pna la groapa ajungem. De aceasta suntem siguri. A rasarit soarele, merge la amiaza, merge la apus, aceasta este viata noastra. Am rasarit n nastere. naintam negresit si asfintim n moarte. Aceasta sa ne fie pururea n minte. Toti murim, cum zice Isus Sirah. Toti murim, dar avem un drum la mijloc, nu stim ct. De aceea Hristos a spus: Luati aminte, privegheati si va rugati, ca nu stiti cnd va fi acea vreme! Eu stiu ca am sa mor, dar nu stiu cnd. Acesta-i lucru nfricosat. Poate acum, poate peste un ceas si ce am sa iau cu mine? ngerul pazitor care m-a ndemnat sa fac bine si faptele mele bune sau rele, acelea merg cu mine si prin vami si la Hristos si la judecata. Deci, fratii mei, sunteti un grup de oameni, nu stiu de unde ati aparut. Hotart, ngerul vostru v-a adus aici. Ati auzit o predica. Am voit sa va spun
695

si eu ceva, sa spuneti si la altii. Fericit si de trei ori fericit este crestinul acela care n fiecare ceas si n fiecare zi pune ceva n traista pentru veacul viitor. Cele ce le pune sunt faptele lui cele bune. Cnd vom calatori, cnd vom merge la vami, cnd vor veni dracii sa spuna cuvintele si lucrurile si gndurile noastre, sa putem arata si noi: da, am facut rau, dar m-am spovedit la duhovnic. Cine se spovedeste la duhovnic, Duhul Sfnt sterge de la el tot ce a facut. Sa aratam la judecata: da, am facut rau, dar am facut si milostenie, am facut si metanie, am tinut si post, m-am spovedit, am facut mila cu cel sarac, am ajutat, am vorbit de bine, am iertat pe cel ce mi-a gresit. Sa le aratam si noi acestea ca sa se puna n cumpana cele bune si cele rele. Astfel, de trei ori fericit va fi sufletul acela care se pregateste pentru drumul cerului. Ce spune Hristos? mpaca-te cu prsul tau ct esti pe cale. Care este prsul?
696

Constiinta noastra. Nu vezi? Daca ai facut un lucru mic, daca ai gresit cu cuvntul, constiinta te mustra. De ce ai zis rau de altul? Daca ai batut, daca ai mintit, daca ai furat, daca ai blestemat, daca ai luat lucrul altuia, n orice te mustra constiinta. Constiinta ti spune tot ce-ai facut. Constiinta este glasul lui Dumnezeu n om. Acesta este prsul. El ne praste de pe acum si daca ne mpacam cu el, este bine. Iar mpacndu-ne cu prsul acesta, ne mpacam cu Dumnezeu, ca-i glasul Lui. Si cu el ne putem mpaca daca ne spovedim, daca ne pare rau pentru cele ce am facut si ne hotarm sa facem fapte bune si sa le punem n locul celor rele de mai nainte. Asa ne mpacam cu prsul. Zice Scriptura: "mpaca-te cu prsul tau ct esti pe cale". O cale este viata de acum. Viata de aici se numeste cale pentru ca ntr-una calatorim pe ea. Milioane de milioane de oameni calatorim pe ea de la nastere la groapa. Ce spune Duhul Sfnt n catisma a saptesprezecea? Fericiti cei fara prihana n
697

cale, care umbla n legea Domnului. Auziti pe cine-i fericeste Duhul Sfnt: pe cei ce n aceasta cale, adica de la nastere pna la moarte, sunt fara prihana, adica fara pacate, pe cei ce calatoresc n calea Domnului. Fericit barbatul care se teme de Domnul; ntru poruncile Lui va voi foarte. Cel ce se teme de Dumnezeu n calea vietii acesteia, se teme sa gndeasca rau si sa vorbeasca rau si sa faca rau mai departe. Cel ce are frica de Dumnezeu, are toata ntelepciunea. Caci spune Solomon: Frica Domnului este ntelepciune. David o numeste ncepu-tul ntelepciunii. Iar Isus Sirah zice: Frica Domnului, mai presus de toata ntelepciunea a covrsit. Omul care se teme de Dumnezeu este mai presus dect toti nteleptii veacului. Dar Sfntul Ioan Gura de Aur zice: "du-te, omule, la mormnt, stai acolo si cugeta la cel ce a murit. Ca mine sa stii ca te vei face ca el". La mormintele din cimitir vei nvata mai mult dect toate scolile
698

filozofilor din lume. Cel mai ntelept om din lume este cel care cugeta la moarte. Dar de ce? Caci spune Isus Sirah: Fiule, adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale si n veac nu vei gresi. Daca cugetam ca vom muri, sigur ca ne masuram cuvintele, gndurile si faptele noastre si nu avem nevoie de frica oamenilor. Stim ca Dumnezeu este pretutindeni si stie si gndurile noastre, si de frica Lui noi facem fapta buna. De trei ori fericiti sunt aceia care n viata aceasta scurta se ngrijesc de suflet si se mpaca cu Dumnezeu. A trait Adam 930 de ani si la moartea lui l-a ntrebat ngerul: "Adame, cum ti s-a parut viata?" "Asa, Doamne, cum ai intra pe o usa si ai iesi pe alta". Saptezeci de ani ai nostri ca pnza unui paianjen s-au socotit, caci ce este oare mai slab ca pnza paianjenului? Zilele anilor nostri saptezeci de ani; iar de vor fi n putere optzeci de ani, si ce este mai mult dect acestia,
699

osteneala si durere. Ati auzit aceasta n Psaltire. Viata noastra trece n foarte scurta vreme. Drumul nostru este foarte scurt. Deci, de trei ori sunt fericiti cei care n calea aceasta scurta si strng merinde pentru drumul spre cer. Amin.

CUM NSEAL DIAVOLUL PE OM n cele ce urmeaz, vom vorbi despre sfatul dracilor; cum i nvat dracii pe oameni sa amne pocainta. Era un calugar pustnic, ascet mare n pustie n partile Alexandriei, cu numele Ilarion, mare sihastru. Avea aproape o suta de ani. S-a rugat lui Dumnezeu ctiva ani de zile: "Doamne, sa-mi arati mie care este sfatul dracilor cu care ei cstiga cele mai multe suflete pentru mparatia iadului! Care-i
700

mestesugul lor si metoda de a-i ntoarce pe oameni de la calea cea buna, pentru a-i face robi pacatului, si a-i duce n iad. Cum cstiga ei mai multe suflete pentru iad, dect ngerii pazitori pentru mparatia cerului?" S-a rugat parintele un an, doi, trei si nu i-a raspuns Dumnezeu. ntr-o noapte, stnd el la rugaciune, n puterea noptii fiind, afara era luna ca ziua, aude un glas: "Avva Ilarioane!" "Ce este, Doamne?" "Ia Sfnta Cruce n mna, ia toiagul tau, fa semnul Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pna n poiana din apropiere si, cnd vei ajunge n poiana, stai lnga un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei vedea! Stai acolo si uita-te n mijlocul poienii pna voi veni". El, cnd a auzit ca l-a nvatat sa se narmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu chemarea. S-a dus batrnul, zicnd n minte rugaciuni, si a ajuns n poiana. Era liniste mare; nu batea vntul n noaptea aceea. Numai luna si stelele se vedeau. S-a
701

dus batrnul calugar lnga un copac si statea lund aminte. Deodata, vede ca n mijlocul poienii apare un jilt, un tron mparatesc. Parca era de fulgere, ca para focului. nti scaunul a aparut si s-a minunat. Dupa aceea vede ca vine satana si se asaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Avea o coroana facuta numai din serpi, si tinea n mna un toiag n chip de balaur. Cnd l-a vazut, s-a nsemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme. Cnd a batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Polcuri de draci, mii si milioane. Unii, care pareau sa fie cei mai mari, boieri de-ai iadului, stateau aproape de el. Altii, deasupra padurii si altii, prin vazduh; ct vedeai, numai cete dracesti. Cnd a vazut calugarul atta amar de iad acolo si attia diavoli, si-a adus aminte de

702

cuvntul din chilie, care i-a zis "sa nu te temi", s-a narmat cu semnul Sfintei Cruci si statea atent. Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, n toate partile nu se vedeau dect cete de diavoli, s-a sculat satana n picioare si a zis: - V-am adunat n noaptea asta, n miezul noptii aici, ca vreau sa fac un examen cu voi. Trebuie sa dati un examen greu. Stiti voi de ce v-am chemat? Si a zis unul: - Stapne, nu stim! - Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi, care stie cel mai bun mestesug de a nsela oamenii si a-i aduce n mparatia mea. Si sa-mi arate cum nseala el lumea si cum l prosteste pe om si-l nseala de-l aduce la munca cea vesnica si la mparatia noastra. Care-i metoda, care-i mestesugul vostru, ca voi n toata lumea, aceasta treaba aveti, sa nselati sufletele oamenilor? Sa va vad ct

703

de iscusiti sunteti voi n a nsela sufletele oamenilor! Cel ce ma loveste n gndire, daca are sami spuna un sfat cum nseala lumea asa cum gndesc eu, iata i voi da sa conduca trei minute iadul, l voi pune mparat trei minute n locul meu, si-l voi face mare general peste ceilalti. Atunci a iesit unul din multime si a zis: - Sa traiesti, ntunecimea ta! Am venit sa dau raport, cum nsel eu pe oameni! - Ei, sa vedem! - Eu, zice el, i spun omului asa: "Mai omule, mai du-te la biserica, mai posteste, mai roaga-te, mai fa chiar si milostenie, si alte fapte bune. Mai, dar nici cu dracul nu te strica! Mai du-te la restaurant, mai mergi la crsma, la jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, ca si cu lumea asta sa te mai veselesti!" Cu aceasta metoda am nselat pe foarte multi. Le dau n gnd, ca alta putere n-am! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua. ngerii din rai au putere de la Dumnezeu

704

numai sa-i dea n gnd omului sa faca bine. Noi avem putere numai sa-i dam n gnd omului sa faca rau. Da ca sa-l silim, nu putem, ca omul are de sine stapnirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu sila sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca-i prost si ne asculta ce-i dam n gnd. Si asa am amagit pe foarte multi. Cnd ies de la biserica, unii se opresc la crciuma. Acolo fiecare se ntneste cu neamuri, cu prieteni. Mai ia o tuica, mai ia un pahar; unul mai ia o tigara, mai vine un lautar sa-i mai cnte. Din cauza asta omul s-a mpiedicat, nu i-a mai folosit nimic ca a fost dimineata la biserica, caci seara s-a ntors de la slujba noastra. Si tot asa fac cu fiecare. Si a ntrebat satana: - Pe multi ai nselat? - Sa traiesti, ntunecimea ta, pe multi! - Ai nselat pe cei mai prosti dect tine, dar n-ai facut nici o isprava. - De ce, ntunecimea ta? - Tu i spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai
705

mearga si la crciuma, sa mearga si la petreceri, sa se mai roage, pe urma sa mearga la distractii nepermise, dar Hristos i spune n Evanghelie: Nimeni nu poate sluji la doi domni! adica si mie si Lui. L-ai ndemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de cteva ori, dar dupa o vreme vine ngerul si-i da n gnd: "Mai omule, nu poti umbla pe doua carari; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu". Si omul, fiind certat de frica de Dumnezeu, se lasa. "Mai, ma tin de una, ca nu este mntuire umblnd pe doua cai!" - Ai patit asa? - Am patit si asa! - Vezi! Ti-am spus eu ca tu ai nselat pe cei mai prosti dect tine. Deci sa stii ca n-ai raspuns bine. Si a chemat pe un comandant, de acei mari, un capitan si i-a zis: - Ia-l n spate, du-l n adunare si da-i zece toiege la spinare si sa-l trimiti n fundul iadului ca-i prost!

706

L-a batut, n loc sa-i multumeasca! Nu i-a placut sfatul lui. Cauta altul mai bun. Iese altul la raport: - Sa traiesti, ntunecimea ta! Daca nu te-oi multumi eu, altul nu te multumeste. - Sa te vad, viteazule! Cum te cheama? - Scarabuta ma cheama. - Cum nseli tu pe oameni? - Iata cum, maria ta. Eu i spun omului asa: Mai omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este nger, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici n lumea asta! Daca ai ce mnca si ce bea si ai femei si bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Si daca n-ai, aici este iadul. Deci atta-i, ct i omul pe lumea asta. - Si ai nselat multi? - Multi am nselat! - Si tu ai nselat pe cei mai prosti dect tine. Stiu eu ca ai nselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-i nseli. Pentru ca Scriptura i spune omului

707

ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este nger, este iad, este rai, este munca vesnica, este pedeapsa pentru pacat, este rasplata pentru fapta buna n ceruri. Scriptura este plina de acest fel de nvataturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine. Ba si mai mult. Dumnezeu, cnd l-a sadit pe om a pus n sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Ct de pagn ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta n sufletul lui si aceasta este constiinta. Constiinta l mustra cnd face rau si-l bucura cnd face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-i de natura nevazuta. Constiinta este glasul lui Dumnezeu n om si, ndata ce a gretit, l mustra: "De ce ai facut asa? Poate sa nu-l mustre nimeni cnd face pacatul. Oricnd greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam nti, numita si legea firii sau a constiintei, l mustra imediat.

708

Uneori asa de tare n mustra, daca este pacatul mare, nct l da aproape n deznadejde. Se mplinelte atunci cuvntul care spune n psalmi: ntru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca pnza de paianjen sufletul sau (Psalm 38, 14-15). Adica se subtie nadejdea ca pnza unui paianjen si, de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea. Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare l mustra pe om uneori, ca se face lui aceasta mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza constiintei nici nu poate mnca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul n lemn. "De ce ai facut si de ce ai mniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?" Deci, degeaba i spui tu ca nu-i Dumnezeu, caci constiinta i spune si, dupa constiinta, i spune si Scriptura. Tu zici ca-l nveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i nger, ca nu-i iad, ca nu-i rai, dar constiinta i spune ca este si Scriptura este plina de
709

marturii din care se arata ca exista Dumnezeu, ca este nger, este munca vesnica, este slava vesnica. Deci si tu - i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat nseala multa lume - esti prost si nu aduci mare aport pentru mparatia iadului; nu aduci mare folos! Asa a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport naintea satanei, cum a patit si cel dinti care se lauda ca a facut mare isprava. Adica n loc sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu rusine l-a trimis n fundul iadului, ca-i prost si nu stie sa nsele pe oameni. A nselat, dar a nselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad! A patit si acest diavol ca si cel dinti care nvata pe om sa mearga si la biserica si la crsma si sa faca si de-ale lui Dumnezeu ti de-ale satanei. Deci si acesta a iesit rau. Si acum dintre cetele dracilor care erau de fata a chemat pe altul la raport. Si era o

710

tacere ntre polcurile dracilor, ca erau milioane de demoni n jurul padurii si a poienii aceleia, si nu iesea nici unul, ca se temeau ca vor pati ce au patit ceilalti, ca, n loc de lauda, i bate si i trimite n fundul iadului. Satana statea pe scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicnd: - Daca cel ce iese a treia oara, ma loveste n gndire, adica mi spune un plan de a cstiga suflete pentru mparatia iadului, mai bun dect al celor doi care mi-au dat raportul mai nainte, atunci eu pe acela l voi face general peste multe ostiri dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul meu de mparat al iadului trei minute. Dupa ce-a zis satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa mai iasa nimeni, pentru ca se temeau sa nu pateasca ce au patit ceilalti doi, care au raportat mai nainte si nu i-a placut lui. Totusi dupa un timp iese unul ghebos, cu patru rnduri de coarne, un picior de rata,

711

unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lunga, de nu stiu cti metri n urma. Si cnd a iesit, s-a dus naintea satanei, cum statea pe scaun acolo n mijlocul poienii, si i-a spus: - Sa traiesti, ntunecimea ta! Satana l ntreaba: - Cum te cheama? - Sarsaila, ma cheama! - Ehei, te vad batrn si grebanos. Mi se pare ca stii tu ceva mestesuguri de a nsela suflete, sa le aduci la mparatia mea. Sarsaila a spus: - Nici ntunecimea ta nu stii ce stiu eu! - Sa te vad! Mi se pare ca esti mare mester de a cstiga suflete. - Nici tu nu stii ce stiu eu! Eu am un mestesug, ca am mbatrnit n lupta cu sufletele oamenilor de attea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad primavara fulgii de zapada, asa cobor suflete n iad n fiecare zi. - Si cum ai reusit sa aduci attea suflete la mparatia mea? - Eu n-am sa spun nici ca diavolul cel
712

dinti, care a iesit la raport, pentru ca se ntmpla cum ai zis ntunecimea ta. Omul stie ca nu poate sluji la doi domni si ndata l cstiga ngerul de partea lui. Dar, nici nam sa-i spun omului, ca celalalt prost, ca nu-i Dumnezeu, nu-i drac, nu-i nger, nu-i iad, nu-i rai. Nu! Pentru ca Scriptura spune ca este si Dumnezeu si drac si nger si iad. Eu att i spun omului: "Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este nger, este munca vesnica pentru pacat si slava vesnica pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi ncepi fapta buna?" Daca-i copil i spun: "Mai baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci n lume! Nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita!" Iar daca-i tnar i spun: "Dupa ce te vei casatori si ti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa ncepi fapta buna. Acum mannca, bea, distreaza-te, fa toate

713

rautatile, ca doar esti tnar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru pocainta mai lasa pe mine, lasa pe poimine, lasa pe la anul, mai ncolo!" l nvat pe om sa amne pocainta de azi pe mine, de mine pe poimine! "Ce milostenie vrei sa faci acum? Taci din gura! Te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti sanatatea trupului? Lasa la batrnete, ca postul este pentru cei batrni! Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu attea ceasuri rugndu-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai sa cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de nsurat si maritat. Ai attea!" Si-l ncurc cu grijile vietii si tot i spun: "Lasa pe alta data". Cand vine ngerul si-i spune: "Mai, omule, fa un praznic pentru morti!" Eu i spun: "Dar esti prost? Acum ai de mbracat copiii, ai de facut nunta, ai de facut cutare!" ngerul vine si-i spune: "Mai, omule, ia ncepe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!" Eu i spun: "Nu posti ca ti pierzi sanatatea! Tu trebuie sa
714

muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii!" Sau vine ngerul si-i spune: "Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfrul, lasa betia, lasa tutunul, lasa njuraturile!" "Ei, dar de pe acum? Mai ncolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfrsitul cel bun, dar pna atunci poti petrece asa!" Cu aceasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amna de azi pe mine. Sfnta Scriptura spune altfel. Duhul Sfnt i trezeste pe oameni, zicnd: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va nvrtosati inimile voastre (Evrei 37,8). Si cum am spus, glasul lui Dumnezeu n om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i spune: "Omule, paraseste pacatul! Lasa-te de furat, lasa-te de curvit, lasa-te de njurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat, lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta". Dumnezeu i porunceste azi, iar noi i

715

spunem lui: "Nu astazi, ci mine, poimine, la batrnete!" Si-i zicem asa: "Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de mine!" Si asa, zice, este pacatul la om cum, ai lua un cui mare si cu o barda ncepi a-l bate ntr-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, dpua, trei, cuiul l poti scoate usor. Daca-l bati pe jumatate, este mai greu, iar daca l bati de tot, trebuie sa crapi lemnul! Asa-i si pacatul! Se bate n fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, cnd este proaspat, cu ct se nvecheste, cu att mai greu se poate dezobisnui de dnsul. Vazut-ai n arama rugina verde? Arama daca o curatai n fiecare zi, stralucea ca aurul! nsa, daca s-a lasat ani de zile, a prins rugina verde, n-o mai poti spala cu nimic n lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul cnd mbatrneste n pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca mine sau poimine l lasa mai usor. Ca, pe

716

masura ce trece vremea, pacatul se nvecheste, se bate n fire si obiceiul devine o a doua natura; obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrndnevrnd, si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a nvechit n el! Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta. Si cnd l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu cti, este al meu pentru totdeauna! Si asa reusesc eu sa-i nsel, ca mii si milioane de oameni amna pocainta de azi pe mine, si toti se robesc de pacat; caci pacatul care nu l-a lasat azi, minepoimine tot prinde radacini si este tot mai greu. Iar cnd vrea omul sa lase pacatul, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: "Esti prost, mai? Cu mine ai trait! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa traiesti cum te nvat eu si cum te-ai obisnuit cu mine!" Asa, cum ti-am spus mai nainte, am nvatat si nselat attea suflete, nct acestea cad
717

n iad cum cad fulgii cnd ninge, cu un singur sfat: "Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa ncepeti chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!" Deci, va spun ntunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata n iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am nvasat asa, si-i trimit n tot pamntul sa sopteasca omului la ureche: "Omule, pentru fapta buna mai este vreme. Mine, poimine, peste un an, peste doi, la batrnete". Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi n iad cti am pogort si pogor cu acest sfat! Atunci satana a zis: - Bravo! Cel mai bun sfat, sa-l nveti pe om sa amne pocainta de azi pe mine: "Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi vrei sa te mpartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe mine!"

718

Acum, pentru ca m-ai lovit n gndire, ti voi da coroana si toiagul meu, sa stapnesti trei minute iadul, si toti sa nvatati de la el acest viclesug, ca sa aduceti ct mai multe suflete n mparatia mea, ca sa se chinuiasca cu noi n vecii vecilor. Calugarul, dupa ce-a vazut si auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de trei ori din palme si ca o scnteie s-a stins n vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Si el a ramas uimit de cele ce a auzit, cum instruieste satana pe ucenicii lui si pe cei fara numar draci n iad, ca sa-i nvete pe oameni sa amne pocainta. Atunci a venit ngerul Domnului si i-a zis: - Avva Ilarioane! - Ce este, Doamne? - De trei ani de zile te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti arate cum nseala dracii pe oameni si cum i duc n mparatia iadului! Iata ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tale cum!

719

Du-te la chilia ta, ia un caiet, pune mna pe condei si scrie tot ce-ai vazut, tot ce-ai auzit cu urechile tale, sa ramna pentru neamurile ce vor veni, pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata lumea, ca cel mai bun sfat al dracilor de-a cstiga suflete pentru mparatia iadului, este de a-l nvata pe om sa amne fapta buna de azi pe mine, de mine pe poimine, de la tinerete la batrnete, pe patul mortii, si asa sa-i duca pe toti n iad! Amin!

Povestit de Printele Cleopa

DESPRE MOARTE Cine poate s fie sigur c vom ajunge pn mine sau peste un ceas? De aceea, pentru c viaa noastr este nesigur pe pmnt i toate se opresc la mormnt, n cele ce urmeaz vom vorbi despre dou lucruri: despre moarte i contiin.
720

Mai nti, dup dreptate, s vorbim despre moarte. Porunca cea dinti a lui Dumnezeu, dup greeala protoprinilor notri, a fost aceasta: Cu moarte vei muri. i, ntradevr, dup clcarea poruncii, dou mori au venit asupra neamului omenesc. Adam, dup 930 de ani, i Eva, dup 950 de ani, au primit moartea trupeasc, iar moartea duhovniceasc a fost lung de 5508 ani, pn la venirea n trup a Noului Adam Hristos, Dumnezeul i Mntuitorul nostru. Dar oare din care pricin, Adam, a numit-o pe Eva, adic "via", dei se cuvenea s-o numeasc moarte, c prin ea a venit moartea n lume? Aa era cu dreptate. Dar n loc s-o numeasc moarte, o numete via, c zice: i a pus Adam numele femeii sale Eva, ce se tlcuiete via. Deci cum prin Eva vine moartea i Adam o numete via? Care-i pricina? Care-i taina dezlegrii aici? Iat care! S auzim ce spune Sfntul Grigore de Nissa: "Pentru dou pricini Adam a pus numele femeii sale Eva, adic via. Mai nti pentru c ea
721

trebuia s fie maica tuturor celor vii dup trup, c ea a nscut primul copil, pe Cain, i a adus n via prima fiin omeneasc. A doua, c prin Eva cea tainic, prin strnepoata Evei cea dinti, adic prin Preasfnta, Preacurata Nscatoarea de Dumnezeu i Pururea Fecioara Maria, avea s vin n lume viaa, adic Hristos. Iat pentru care pricin Adam, fiind prooroc i fptura cea dinti a lui Dumnezeu, a proorocit ca Evei s i se pun numele acesta, pentru aceste dou pricini. Mai nti, c va fi maica tuturor celor vii, cum arat Scriptura - deci o tlcuire o avem n Scriptur i una n Tradiie, de la Sfinii Printi - iar a doua, c dei moartea a venit prin femeie, tot prin femeie va trebui s vin la plinirea vremii i viaa. A luat satana n Rai trei lucruri, pentru a drma neamul omenesc: femeia, lemnul i neascultarea. La plinirea vremii, noul Adam - Hristos - tot cu aceste trei arme l-a biruit pe satana: femeia, lemnul i ascultarea. Cu

722

cele mpotriv, pe cele mpotriv le-a surpat. Cu ascultarea lui Hristos de Printele ceresc, pn la moarte i cu moartea pe Cruce, a vindecat neascultarea lui Adam i a noastr; cu lemnul Crucii s-a vindecat rana cea venit prin lemn; gustarea din lemnul oprit, prin gustarea fierii i a oetului; i prin Preasfnta, Preacurata Fecioar Maria, Eva cea tainic, s-a vindecat pcatul Evei i moartea care a venit n lume. Dar cuvntul nostru privete n alt parte. Au trecut de la Adam pn la potop 2642 de ani. n acest timp n-a sczut din viaa omului nimic. A trit Adam 930 de ani i Eva 950 de ani, iar Noe, al doilea Adam al omenirii, a trit 950 de ani. Noe, fiind mare prooroc i plcut lui Dumnezeu din neamul su, a avut mare grij s pzeasc n toat vremea lui, de cnd s-a nscut, un mare dar; oasele lui Adam, corpul lui Adam strmoul lui.

723

Cele mai scumpe moate din lume le pstra el i pn la dnsul le-au pstrat ali patriarhi mai vechi dect dnsul. Noe a fost al optulea de la Adam, iar Matusalem, al aselea. i le-a dat unul la altul, ca pe un dar preascump: prima zidire ieit din mna lui Dumnezeu - oasele lui Adam. Noe, cnd era de 500 de ani, ai auzit Scriptura, s-a cstorit i 100 de ani trind, a avut pe cei trei fii: pe Sim, Ham i Iafet. i cnd era Noe de 600 de ani a nceput potopul i a inut un an de zile furia potopului. A plouat numai 40 de zile i 40 de nopti, iar corabia abia la un an de zile s-a oprit, pentru c ai auzit ce spune la Facere: "Iar din luna a zecea pn n luna a asea au sczut apele, trei luni de zile, i de-abia au nceput s se vad vrfurile munilor celor mai mari din lume". S fi fost atunci cu corabia lng Noe, s vezi de-abia n toat Romnia vrful Ceahlului sau al Negoiului, sau

724

Moldoveanul, sau vrful Ineului din Maramure, sau dac erai n Asia, vrful Himalaia sau ali muni. Abia se zreau atunci numai vrfurile munilor, iar vuietul apelor i tulburarea vzduhului nu ncetase. Din luna a aptea pn n luna a patra mai scznd apele, a dat drumul Noe porumbelului celuilalt. Cnd a ieit Noe din corabie, lng Munii Ararat, azi n Armenia, pustiu era pmntul, plin de ml, plin de furia i urgia lui Dumnezeu, c se necase tot ce era viu, afar de cei ce erau n pntecele corabiei. Au ieit n cmpia Senar i au adus jertf lui Dumnezeu. Apoi s-a artat curcubeul, dup cum tii, semn de legtur venic ntre om i Dumnezeu, c nu va mai fi potop cu ap. i au ieit fiii lui Noe - Sim, Ham i Iafet. Lui Sim i-a dat Asia, lui Ham i-a dat Africa - de aceea sunt negri acolo, c Ham a fost blestemat - iar lui Iafet i-a dat Europa. Dar a avut grij mare Noe, cnd a desprit pe fiii si, c au plecat fiecare n alt

725

direcie, dup ce s-au nmulit, s le dea un mare odor nepreuit pe care l purtase n corabie i a avut grij mai mult dect de tot aurul de acest odor. Era trupul lui Adam, aa cum l-a fcut Dumnezeu. Era scheletul lui Adam. i le-a zis Noe: "Dragii mei, pmntul este naintea voastr; de acum cretei i v nmulii i umplei pmntul, c aa a zis Dumnezeu"; c a doua oar a binecuvntat pe om cu acelai cuvnt dinti, cum este scris n Biblie. "Eu nu v dau aur, eu nu v dau argint, eu nu v dau pietre scumpe. Acestea le vei gsi voi pe pmnt i prin muni i oriunde. V dau un lucru mai scump dect toate: v dau trupul protoprintelui nostru Adam, primul om din lume". i le-a mprit lor oasele lui Adam. Capul la dat lui Sim, n Asia, mijlocul l-a dat lui Iafet, nspre Europa, iar picioarele le-a dat lui Ham. Iar fiii lui Noe l-au ntrebat: - Dar ce ne folosesc nou acestea aa de mult? - Mare folos vei lua de cte ori vei privi la
726

dnsele! - Care folos? - Cnd vei vedea capul lui Adam, v vei aduce aminte c sufletul lui este n chinurile iadului, pentru c a greit lui Dumnezeu i v vei trezi i vei zice: "Doamne, ferete! S nu ajungem ca strmoul nostru! S nu mniem pe fctorul nostru, c iat, oasele lui Adam sunt aici i sufletul lui se chinuiete n muncile iadului pentru c a clcat porunca lui Dumnezeu". Iat filosofia cea mai nalt pe care a dat-o Noe feciorilor si: s nu uite c vor muri. S vad oasele lui Adam i s-i aduc aminte c i ei sunt praf i cenu i ndat dup moarte urmeaz judecata i vai de acela care calc porunca lui Dumnezeu. Cea mai nalt filosofie de sub cer este cugetarea la moarte. Marele Vasile a fost ntrebat de marele filosof din Alexandria, Eubul: - Spune-mi mie, o, minunatule! - c fcuser
727

coala mpreun la Atena, pe vremea aceea fiind i la Alexandria mare cetate de cultur cretin i pgn - spune-ne nou, o, minunatule, care este cea mai nalt filosofie a cretinului? Si a zis marele Vasile: - Cea mai nalt filosofie de sub cer este s avem de-a pururea moartea naintea ochilor notri. Pentru c strmoii notri, atta vreme ct au avut moartea n fa, n-au greit. De cte ori n Rai, le ddea satana n minte: "Ia, ducei-v la pom i mncai!" Cci era frumos la vedere i bun la gust rodul ce l-a omort. Dar cnd s-a apropiat Adam zicea: "Nu m duc". Dar de ce? "A spus Dumnezeu c n ziua cnd voi mnca din pomul acesta, cu moarte voi muri". i de frica morii nu se apuca s mnnce. Vznd satana c sunt narmai strmoii notri cu aceast arm puternic, adic cugetarea morii, de ctre Fctorul lor, ce-a gndit nti? S le smulg din minte moartea. S-a bgat n arpe, cum zice
728

marele Vasile, c n Rai vorbeau toate animalele i arpele avea picioare nalte, nu mergea tr. Dup ce l-a amgit pe Adam, Dumnezeu l-a blestemat s se trasc pe pntece, i s-au luat picioarele. Picioarele arpelui sunt n pntece i astzi. i asta c s se mplineasc porunca s mearg numai pe piept, s mnnce pmnt i s fie blestemat pentru c prin arpe a reuit satana s intre i s vorbeasc cu Adam. - Ce-a zis Dumnezeu? a ntrebat arpele. - Iat ce a zis, a rspuns Adam: "Toi pomii Raiului, toate grdinile, desftarea asta negrit este a noastr, dar din cutare pom s nu mncm". - Dar de ce? a ntrebat arpele viclean. - A spus c oricnd vom mnca, cu moarte vom muri. - Nu-i adevrat! - zice satana prin arpe - nu vei muri cu moarte. - Cum se poate? Dar de ce? - tii de ce v-a spus Dumnezeu aa? Se teme foarte tare c dac vei mnca din
729

pomul acela, v vei face dumnezei ca i Dnsul i vei fi asemenea Lui i din mare rutate ce are pe voi, ca s nu v nlai ca El, v-a oprit s mncai de acolo; c n orice zi vei mnca, ochii votri se vor deschide i vei fi ca nite dumnezei! Auzi? Dumnezeu spune lui Adam c va muri i arpele i spune c nu va muri! i Adam las pe Ziditorul su i ascult pe arpe, adic pe satana, care vorbea prin gura arpelui. i creznd acestea, calc porunca i motenete ndoit moarte: i pe cea trupeasc i pe cea duhovniceasc! Prinilor, iubii credincioi, maicilor i surorilor, cteva suflete suntei aici. Eu n viaa mea, mi-a ajutat mila Domnului, am vorbit la mii de oameni pe la hramuri i ori a vorbi la dou urechi, ori la dou mii, tot att m cost. Dar suntem cteva suflete aici. Dac n-am uita noi nvtura cea preascump a Sfinilor Prini i a Sfintei Scripturi, noi n-am mai grei lui Dumnezeu.

730

Auzi ce spune dumnezeiescul i preaneleptul Isus, fiul lui Sirah: Fiule, adui aminte de cele mai de pe urm ale tale i n veac nu vei grei. Pentru ce? Dac cuget la moarte, moartea m oprete i de a gndi rul, nu numai de a-l vorbi sau de a-l face. Eu tiu c Dumnezeu o s-mi cntreasc i gndurile i cuvintele i lucrurile vieii mele, cnd mi voi da sufletul. Deci, dac voi cugeta la moarte, m feresc de toate. Auzi ce spune n "Ua pocinei"? Vedei c acea carte trateaz patru lucruri: moarte, judecat, Rai i Iad. Eu cred c acea carte, dac ar fi tiparit n zeci de mii de exemplare, toat lumea ar merge n Rai. Numai dac ar nelege-o. Att de mult folosete pentru cretini cugetarea la moarte, c ne arat ce-i omul i unde se duce i ce va fi n ziua morii sau a judecii. Acolo spune c cel mai mare sfetnic n via nu este nici filosoful, nici ngerii, ci

731

moartea: "Ia-i sfetnic, omule, pe moarte, i atta nelepciune are s te nvee, nct, nici Solomon n toat nelepciunea sa, nici ngerii, nici filosofii lumii, nimeni nu te va folosi pe tine ca moartea". Pentru ce? Moartea te sftuiete: "Omule, nu gndi ru, c ai s mori! Nu ur pe fratele tu, c ai s mori! Nu fi desfrnat, c ai s mori! Nu njura, c ai s mori! Nu fuma, c ai s mori! Nu fi beiv, c ai s mori! Nu te judeca cu altul, nu inteniona s faci ru nimnui, ia seama de sufletul tu, c ai s mori!" Ct filosofie aduce moartea! Auzi ce spune Sfntul Ioan Damaschin: "O, moarte, moarte, mai bine te-am numi pe tine via, c cel ce pururea cuget la tine, pururea viaz". Vrei s tii c nici Solomon nu poate nva atta nelepciune ca moartea. Zice marele Vasile: "i Solomon acela, iubitorul de nelepciune, dac n-ar fi uitat moartea, nu-l biruiau femeile, s ajung de batjocura lor, s le fac i

732

capite, s se lepede de Dumnezeu i s se nchine la idoli". Iat, Solomon cel preanelept, cel plin de darul nelepciunii, a ajuns nchintor la idoli i a zidit capite zeilor, lepdndu-se de Dumnezeu dup 40 de ani de domnie. Pentru ce? A uitat c va muri. Pe el l mustr cartea nelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah: "Te-ai ntrit n trup, te-ai ntrit n pcat i ai uitat pe Ziditorul, Care i-a dat nelepciunea, cu care ai condus poporul acesta 40 de ani". Vai de noi i de noi, c nu greim pn nu uitm de moarte. Nici un pcat nu trece de la minte la simire, nici prin imaginaia noastr, dac avem naintea ochilor moartea. Dac uitm moartea, murim, dac nu uitm moartea, trim, suntem vii cu sufletul n vecii vecilor. Cine a gndit vreodat la moarte, i-a nlucit-o cu mintea i a greit lui Dumnezeu vreodat? Deci prea bun tovar de drum, prea bun prieten i prea mare

733

sfetnic ne este nou moartea. S nu ne temem de ea. Cel mai mare filosof n via s avem moartea. Niciodat moartea nu te va nva de ru. Totdeauna i va spune: pzete-te de pcate, omule, c ai s mori! i-i spune cel mai mare adevr. Pentru ce? Pentru ci spune negreit c eti trector, vei muri i vei sta naintea Lui Dumnezeu, s dai seama de tot ce ai gndit, tot ce ai lucrat, tot ce ai facut. Ce zice Alexandru Macedon, mare filosof nvase filosofia despre suflet i moarte, de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel - cnd a luat mpria Persiei i a btut pe Darius i mpria Egiptului i a luat mpriile de lng Eufrat i mpriile lui Boz i celelalte. Veneau filosofii i i spuneau: - Mria Ta, aur mult, pietre scumpe, palate are Darius i sabia lui Darius este facut n form de octogon cu opt muchii i are mnerul mpodobit cu dou kilograme jumtate de pietre nestemate i poleit cu
734

aur curat. Vino s-o vezi, mcar! Iar el le-a rspuns: - Dac-i moarte, nu-i nimic! Ce-am s fac eu cu sabia lui Darius n rzboi? Uite, am sabia asta ca fulgerul n mna mea, uoar. Aceea-i parad. S-o iau s-o leg la curea s-o duc calul, s vad lumea c strlucete la bru? - Vino, mprate, i ia pe soia lui Darius c el a fugit i l-au spnzurat doi oteni. - Cine l-a spnzurat pe Darius? Cine le-a dat voie? S-i spnzurai pe aceia, cci nu am dat eu ordin s omori omul! Am spus s iei mpria i s-l lai s triasc - c el cucerea toate mpriile i trecea mai departe. Alii i ziceau: - Ia una din fetele lui Darius, cci are cele mai frumoase fete de pe lume! Dou fete avem. i Macedon le-a zis: - S nu le aduci s le vd, c-i tai capul. Eu, care am cucerit attea popoare cu puterea lui Dumnezeu, m biruiesc de frumuseea unei femei? Acest mprat a murit la 35 de ani necstorit i otrvit tii istoria lui - dar totdeauna, cum i
735

spunea Ptolemeu Filadei i Seneca secretarul lui i Antioh i Nicanor i Vizantie i ceilali i Chir cu toat suita lui: - Mria Ta, nu-i pas de nimic; nici de aur, nici de frumusee! - Nu! Dac-i moarte, nu-i nimic! De aceea i cnd murea, dup ce a btut toate mpriile, cnd a vzut c-i dduser otrav dulce, nepoii lui, a zis: - Astzi am but pahar dulce i amar! - Ce este, Mria ta? - Mor! Se adunaser filosofii, generalii, mpraii, care pe unde i pusese. Iar el le-a zis: - Eu nu m tem de moarte! Eu cred ntru unul singur Dumnezeu, cum m-a nvat arhiereul evreilor, cnd am cucerit Palestina. Acela mi-a spus c este un singur Dumnezeu. - Cum l cheam pe Dumnezeul vostru? l-am ntrebat pe arhiereu. - Unul este Dumnezeu, Care a fcut cerul i pmntul. l cheam Savaot! - Ce nseamn Savaot? - Dumnezeul otirilor.

736

- Nu cumva conduce otirile de jos? - N-ai grij, Mria ta! El conduce otirile cele din cer. Cu acelea nu te poi msura! Aceluia m nchin i eu. Aa a cunoscut Alexandru Macedon pe Dumnezeu i a nceput s fie un om foarte milostiv. Cnd era s moar, l-au ntrebat generalii lui: - Mria ta, din ce s-i facem mormntul? Din marmur? De aur? De pietre scumpe, de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au pus. Iar el le-a rspuns: - Dac-i moarte, nu-i nimic! S nu-mi facei mormntul meu din aur i din alte pietre scumpe. Ci s-mi facei mormntul i sicriul din granit i s nu cumva s m mbrcai n haine aurite. Ci simplu, ca un simplu om. i s lsai la sicriu dou guri: una n stnga i una n dreapta. - Da de ce asta? - Pe acolo s-mi scoatei minile mele i s

737

le lsai goale, ca s vad toi c nimic nam luat cu mine dup moarte. Vedei, frailor, nelepciunea mpratului Alexandru Macedon? S nu creada cineva c, dup moarte, va lua ceva cu dnsul. Ceau folosit faraonii Egiptului c au pus n piramide atta aur i argint i au facut crue cu cai de aur? Le gsesc alii i se mbogesc la muzee. Ce le-a folosit? Le-au luat cu ei? Nu. tii ce-au luat cu ei? Fapta bun! Dac au fcut-o, au fost nelepi. i faraonii Egiptului aveau mare filosofie despre moarte. Ei aveau un mare dregtor, care era pltit la curtea mprteasc, numit omul morii. i cnd bea mpratulsi mnca i cnta muzica i se veselea, venea acest slujitor cu o cpn de mort i i-o punea pe mas i att zicea: "mprate, mnnc, bea i te veselete, dar adu-i aminte c ai s mori!" Dar s revenim, c pentru moarte sunt nc multe de spus, mai cu seam la acetia cu hainele negre, c noi clugrii avem mari
738

jurminte naintea lui Dumnezeu i cugetm totdeauna la moarte. C moartea nu alege nici tnr, nici btrn, nu te caut la contigente, la buletin de identitate, la livret. Nu te caut c eti mirean sau clugr, pregtit sau nepregtit. S ne ajute Preasfntul Dumnezeu cnd vom nchide ochii, s nu ne gseasc nepregtii. DESPRE MOARTEA CELOR PCTOI S v spun dou cazuri de mori npraznice, s vedei cum mor cei ce nu se tem de Dumnezeu i nu vor s se pociasc. A venit o biat femeie din Ardeal i mi-a spus: - Printe, brbatul meu, de cnd m-am cstorit cu el, nu mergea la biseric, nu se ruga, nu postea, njura i era beiv i desfrnat. i iat cum l-a pedepsit Dumnezeu. Acum n sptmna Mare dinaintea Sfintelor Pati a venit acas de la lucru i mi-a poruncit s-i tai o pasre i s739

i fac mncare cu carne. Degeaba am cutat eu s-i spun c e pcat, c este Sptmna Sfintelor Patimi. De fric s nu m bat, am fcut ce mi-a poruncit el. Seara cnd a venit de la lucru, m-a ntrebat: - Ai fcut varz cu carne? - i-am fcut - i-am zis eu. Este n buctrie. Pe cnd mnca, l-a pedepsit Dumnezeu c s-a necat i a murit cu carnea n gt. De aceea am venit, printe, s-l punei la slujbe, poate l-o ierta Dumnezeu, c tare mai era ru i necredincios! - Femeie, i-am zis eu, nu-l putem pune la sfintele slujbe, cci era necredincios i a murit din vina lui, ca un sinuciga! S v art cum a murit alt om ru. ntr-o zi a venit o femeie dintr-un sat de pe Valea Moldovei s-mi dea un pomelnic pentru soul ei mort subit. i am ntrebat-o: - Femeie, cum a murit soul tu, s tiu dac pot s-l pun sau nu la sfintele slujbe?
740

C pe cei necredinciosi, pe sectari, pe beivi i pe desfrnai, care mor fr pocin, nu-i putem pomeni la Sfntul Altar. - Printe, soul meu era beiv i desfrnat. Nu mergea la biseric, nu se spovedea i nu m lsa curat nici o sptmn n Postul Mare, c nu tia ce-i Duminic, ce-i zi de post sau srbtoare. De aceea, din cauza lui nu m-am putut mprtai de muli ani de zile. Acum la nceputul Postului Mare, l-am ntrebat pe printele nostru ce s fac. Iar el mi-a spus: "Ascunde-te la cineva sptmna asta ca s poi posti cu curenie mcar apte zile; apoi vin la mrturisire i-i voi da aghiasm mare". Deci am fcut cum mi-a spus printele. Mam dus la naa noastr i i-am spus copilului s-i spun soului c sunt dus la spital. Aa am putut posti i eu cteva zile cu rugciune, cu post i curenie. Cnd vine el acas de la lucru l ntreab pe copil: - Mi, Vasile, unde-i mam-ta?

741

- Este dus la spital! - Ia vezi, poate a venit. S vin la mine. Dar s auzii mnia lui Dumnezeu. n clipa aceea deodat brbatul cade jos n cas c din cauza beiei, i s-a rupt o arter de la inima - i ncepe a striga dezndjduit: "Salvarea, salvarea, chemai salvarea s m duc la spital, c mor!" i cum s-a uitat la apus i la miaznoapte, a nceput a vedea cuptoarele iadului i pe diavoli. De aceea striga: "Cuptorul... Cuptorul cu foc! Uite diavolii cum vin s m ia...! Nu m lsai...! Nu m lsai, c m trag n cuptoarele iadului...! Femeie, nu m lsa!" i m-a apucat de mn i aa a murit... Ai vzut mnia cea dreapt a lui Dumnezeu pentru cei care nu vor s se pociasc? Cci iat ce spune n Psaltire: Moartea pctosului este cumplit i Cei ce ursc pe dreptul, vor grei! Fericii i de trei ori fericii sunt cretinii aceia care se roag i care in sfintele posturi. Postul

742

lungete viaa. Sfntul Vasile cel Mare zice: "Bucatele cele multe i bucatele cele grase, neputnd s le mistuie stomacul, multe boli au adus n lume. Iar postului i nfrnrii pururea i urmeaz sntatea". Ai vzut pe Sfntul Eftimie cel Mare? Treizeci de ani n-a gustat pine i mncare fcut la foc; numai cu verdeuri se hrnea i a trit peste o sut de ani. Ai vzut pe Sfntul Leontie de Agra n Sfntul Munte, c n-a but nici vin, nici untdelemn; numai cu fructe i cu rdcini de pmnt tria. Nu a mncat toat viaa lui mncare fiart la foc, sau pine, sau vin. Numai cnd se mprtea, lua o linguri de vin. Aa! i-a pus ndejdea numai n Dumnezeu. Ce zice Mntuitorul? Nu numai cu pine va tri omul, ci cu tot cuvntul lui Dumnezeu. N-a pus ndejdea n hoitul acesta de trup, care ne duce n pmnt. C dac aici omul pctos nu poate rbda o scnteie de foc, acolo n iad, unde ard cei ce nu se pociesc, cum va rbda n vecii vecilor? Atunci va vedea fiecare!
743

Printele Cleopa

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU


Sa vorbim despre ceva care intelegem cu totii, si cei mai de jos si cei mai de sus. Vorbim ceva de inteles, dar totodata si ce este mai de folos pentru fapta buna. Vom vorbi despre frica lui Dumnezeu. La Pilde spune asa : Cu frica lui Dumnezeu se abate tot omul de la rau. Daca se abate omul de frica lui Dumnezeu de la tot raul, deci frica lui Dumnezeu este prima piedica a pacatului, care impiedica pacatul sa nu intre in sufletul nostru. Proorocul David, prin Duhul Sfant, ati vazut in Psaltire ca ne spune : Inceperea intelepciunii este frica Domnului si intelegere buna este tuturor celor ce o fac pe dansa. Si iarasi zice Solomon, fiul sau, despre intelepciune mai mult, ca frica Domnului este scoala intelepciunii. Iar Isus fiul lui Sirah, in
744

Cartea intelepciunii lui, spune asa : " Frica Domnului mai presus de toata intelepciunea a covarsit ". Vedeti, trei prooroci mari lauda frica lui Dumnezeu, care mai de care mai inalt filosofand despre dansa, ca intr-adevar, cum spune si Sfantul Isaac Sirul : Frica lui Dumnezeu este temelia tuturor faptelor bune. El spune ca intelepciunea are doua capete : primul capat este frica lui Dumnezeu si al doilea capat este dragostea de Dumnezeu. Dar pentru ce asa ? Pentru ca toata fapta buna se incepe de la frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea de Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si treapta cea mai de sus a tuturor faptelor bune, caci mai mare decat toate este dragostea. Dar, ca sa ajunga cineva la dragostea de Dumnezeu, negresit trebuie sa aiba mai intai frica lui Dumnezeu. Ca de aici porneste toata fapta buna : din a se teme omul de Domnul. Auzi ce zice Duhul Sfant ? Fericit este omul care se teme de Domnul, ca intru poruncile Lui va voi foarte. Ai
745

auzit ? Cine se teme de Dumnezeu, voi este foarte mult sa faca poruncile lui Dumnezeu, adica fapteel bune; dupa cum si cela ce nu se teme, isi da frau liber la toata rautatea si la tot pacatul. Cine are frica lui Dumnezeu, este ceel mai intelept om de pe fata pamantului. Pentru ca spune Sfantul Grigore de Nissa, marele filosof si fratele marelui Vasile, asa : " Am vazut pe multi oameni care s-au silit sa invete toata stiinta cea din afara, iar in cele teologhicesti, adica in stiinta despre Dumnezeu, nu putin au sporit. Dar fiindca le-a lipsit lor adevarata intelepciune, care este frica lui Dumnezeu, departe s-au facut de Dumnezeu si in mocirla tuturor relelor au ajuns ". Auzi pe unul ca are doua doctorate, doua licente. Dar auzi ca-i preacurvar, un ateu, un om necredincios, un om fara judecata, fara mila de saraci, fara dragoste de aproapele lui, care da cu piciorul in toata fapta buna si in credinta cea dreapta. Ce-i foloseste lui stiinta cea din afara, daca nare frica lui Dumnezeu ? Mai bine nu se
746

nastea unul ca acesta, care nu cunoaste pe Ziditorul sau si nu se teme de el in toata vremea, ca sa se fereasca de rau si sa faca binele. De aceea va spun : ii bine ca omul sa invete carte multa, sa fie si inginer, sa fie si doctor, sa fie si profesor si profesor universitar; sa fie si militar, sa fie si general, ce-a randuit Dumnezeu pentru fiecare. Dar in toate treptele lui sa nu uite frica de Dumnezeu. Ca, daca a uitat de Dumnezeu, mai bine nu mai venea in lumea aceasta si mai bine nu se nastea sa vada atata bunatate a lui Dumnezeu. Cum ne-a dat El noua viata, mintea, aerul, lumina, caldura, ploile la vreme, hrana, belsug, sanatate, vedere, auz, intelepciune si, dupa atatea binefaceri ale lui Dumnezeu, sa inchida ochii ca paserile cele de noapte, care nu vad decat numai la intuneric si sa nu vada pe Dumnezeu, Care este lumina cea neapropiata si locuieste in lumina cea neapropiata. De aceea am inceput sa va spun : ferice de omul care se teme de Dumnezeu, ca acela
747

este adevarat om intelept si acela va avea fericire si in veacul de acum si in veacul cel viitor. Cine se teme de Dumnezeu, nu-i place sa ia avutul altuia. Cine se teme de Dumnezeu, nu se duce la femeia altuia. Cine se teme de Dumnezeu, si cu sotia sa traieste in curatie, dupa randuiala Bisericii. Cine se teme de Dumnezeu, nu face avorturi, nu-i betiv, nu-i tutungiu, nu-i bataus, nu-i ravnitor de avere straina, nu-i nesupus, asculta de stapanirea statului, cinsteste stapanirea, dupa Apostolul Pavel : El da celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, frica; si nimanui cu nimic nu-i ramane dator, decat sa iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele. Cine se teme de Dumnezeu, nu doarme in timpul Sfintei Liturghii, acasa, Duminica. Cine se teme de Dumnezeu , nu lasa copiii sa creasca in faradelegi; ci ii cearta si-i indreapta, ii invata sa se inchine lui Dumnezeu, sa posteasca, sa mearga la biserica si sa duca viata curata in familie.
748

Cine se teme de Dumnezeu, nu pierde vremea in desert. Ori lucreza, ori se roaga lui Dumnezeu, ori citeste Sfintele Scripturi, ori cugeta la judecata viitoare, la moarte, la rasplata, la fericirea raiului si la iad. Cine se teme de Dumnezeu, iubeste pe tot omul si ajuta pe tot omul cu multa dragoste, cand este in necazuri. Cine se teme de Dumnezeu, nu cruta averea sa o dea la saraci. Cine se teme de Dumnezeu, are mare frica, nu numai sa nu greseasca cu lucrul sau cu cuvantul, lui Dumnezeu, ci si cu gandul. Dar de ce ? Stie ce zice Duhul Sfant : ca Dumnezeu pe cele mai inainte gandite ale noastre le-a vazut si le vede. Ati auzit la Iov ? Ati auzit om temator de Dumnezeu ? ce zice dumnezeiasca Scriptura ? " Era un om in tara Asidiei, in tinutul Uz in Arabia, si era cl mai bogat om de la rasaritul soarelui ". Dar auzi ce spune : Si era foarte temator de Dumnezeu. In toata seara, aducea un bou jertfa. Pentru ce ? El traieste inainte de Legea Scrisa. Este al cincilea de la Avraam si traieste aproape cu o mie de ani inainte
749

de Moise. Si el, acest om al lui Dumnezeu, avea sapte feciori si trei fete si aducea jertfa de curatire, cum se aduceau jertfele sangeroase atunci, nu cumva copiii mei, fiind tineri, sa fi gresit ceva cu gandul lui Dumnezeu. Ati auzit ? Care din tata si mama de azi, care parinti mai au grija ce gandesc copiii lor ? Cine se mai teme azi de pacatele cu gandul ale copiilor lor ? " Vai de mine, or fi cugetat ceva rau copiii mei ! Poate au cugetat la furt, sau la ura, sau la desfranare, sau la betie, sau la razbunare. Vai de mine, sa aduc jertfa lui Dumnezeu, ca sa-i ierte Dumnezeu, ca au gresit cu gandul !" Ai auzit parinte de copii ? Ai auzit tata de copii ? Se teme sa nu fi gresit cu gandul, copiii lui, catre Dumnezeu ! Ai auzit de ce la laudat Dumnezeu pe Iov ? Iata cum spune Scriptura : Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului inaintea Domnului. ca-s miliarde de miliarde de ingeri. Nimeni nu-i poate numara, dupa cum spune
750

proorocul Ieremia : Oastea cerului cine o va numara ? ca-s mai multi ca nisipul marii. si ei merg la Dumnezeu, Care este Minte; Mintea cea dintai, izvorul tutror mintilor rationale, celor din cer si de pe pamant, si dau raportul ganditor si cuvantator , ce fac cu mantuirea sufletelor; ce fca oamenii pe pamant si cum se lupta ei si slujesc lui Dumnezeu la mantuirea lumii. Ce zice Apostolul Pavel ? Au nu sunt toti slugi - zice de ingeri -, care se trimit de Dumnezeu spre slujba, pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea ? Ai auzit acre-i slujba lor ? Sunt pusi in slujba mantuirii neamului omenesc. Asa au venit ingerii; si vesnic vin ca fulgerul, si dau raportul lui Dumnezeu, ce fac oamenii pe pamant, si fiecare inger pazitor spune de sufletul sau ce i s-a incredintat ce face in acel minut. Atunci a venit si satana, si Dumnezeu il intreaba : - Dar tu de unde vii ? Da ce ? Nu stia Dumnezeu de unde vine diavolul, daca
751

Dumnezeu este in tot locul de fata ? Cum spune la Ieremia : Eu sunt Care umplu cerul si pamantul. Exista loc unde nu-i Dumnezeu, in iad, sau in rai, sau in cer, sau pe pamant ? Exista vreun cer sau mai presus de toate cerurile unde nu-i Dumnezeu ? Si atunci nu stia Dumnezeu de unde vine ? Da' de ce i-a pus intrebarea ? Ca sa ne raspunda noua cum a fost istoria lui Iov. - De unde vii tu ? - l-a intrebat Dumnezeu pe satana. Iar el a zis : - Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata. Ai auzit cum lucreaza el ? Ca nu-i singur. A treia parte din stelele cerului au cazut, cum arata Sfantul Grigore de Nissa. Si la Apocalipsa zice : Am vazut un drac mare ros care a tarat cu coada lui a treia parte din stelele cerului si le-a daramat pe pamant. Unde-i locuinta demonilor acum ? In vazduh. Dar nu numai in vazduhul asta care inconjoara planeta noastra si celelalte planete, zeci de miliarde, ci spatiul
752

interplanetar si spatiul interstelar care nare margine. Ca de aicea pana la Calea Lactee, pana la Drumul Robilor, avem paisprezece milioane de ani calatoria luminii, si lumina merge cu 300.000 de km pe secunda, cat ai inchide ochii. Ai auzit cat ii de mare spatiul acesta ? Satana il umple. Ca auzi ca la ceata care a cazut, i-a dat Dumnezeu loc sub cer. Locul asta le-a dat. Cine ne invata aceasta ? Marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, ce zice : Domnii puterii vazduhului, duhurile rautatii raspandite in aer. Si marele prooroc David zice : Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la inaltime, adica din vazduh. De aceea a spus cu dreptate satana : Cutreierat-am pamantul, Doamne, si toate cele de sub cer si iata sunt de fata. Si ce-l intreaba Dumnezeu : - Fost-ai pe la robul meu Iov ? Ca nu este nimenea asemenea pe pamant ca Iov, om temator de Dumnezeu si care foarte vietuieste cu dreptate. Apoi, cand zice acestea, Cel ce a facut cerul si
753

pamantul, Cel ce cerceteaza inimile tuturor, cand lauda pe un om, cine poate sa zica ceva impotriva ? Ca nu este nimeni pe pamant ca Iov, temator de Dumnezeu si foarte drept inaintea Mea. Ai auzit ? Si nu pentru ca era sarac sau necajit. Ci, foarte bogat. Ca ce spune Scriptura ? Ca era bogat foarte, cel mai bogat om de la rasaritul soarelui. Dar averea nu l-a biruit, nu l-a despartit de Dumnezeu. Fiindca iubea pe Dumnezeu mult mai tare decat averea. Nimica nu era la dansul averea. Ca o carpa lepadata era. Si aceasta a aratat-o istoria lui Iov, care voi spune-o pe scurt de aici inainte. Ce s-a intamplat ? A zis satana catre Dumnezeu : - Da, Doamne, Tu spui ca Iov ii drept tare si se teme de Tine. Dar nu degeaba se teme el de tine ! - Dar de ce ? - Daca i-ai inmultit averea lui si turmele lui acopera o tara, cum nu Te va iubi pe Tine ?
754

Si cum nu s-ar teme, daca i-ai dat atata avere si cinste ? Socotea diavolul ca de aceea Iov se teme de Dumnezeu, ca are atata avere. Dar n-a fost asa. Iov era adevarat temator de Dumnezeu. - Dar ce vrei tu ? zice Dumnezeu. - Doamne, da-l pe mana mea, sa-Ti arat eu Tie daca nu te va blestema in fata ! a zis satana. - Ce vrai, ma ? i-a spus El; - Da-l pe mana mea pe Iov, sa-i iau eu averile si copiii si toate, sa vedem nu te va blestema in fata ? ca, daca ai ingradit acuma cu puterea Ta averile lui si toate averile si slugile lui sunt ingradite de Tine, eu nu ma pot apropia de el. Dar de ce il ingradea puterea lui Dumnezeu ? Ca era foarte drept si cinstitor de Dumnezeu si nu se putea apropia de gospodaria lui nimic. Ca ingerii Domnului il pazeau, fiindca si el pazea porunca lui Dumnezeu. - Ce vrai ? l-a intrebat Dumnezeu pe satana. - Da-l pe mana mea ! a raspuns el. - Ti-l dau. Du-te ! Dar de el sa nu te atingi !
755

Ai vazut ca diavolul nu poate face nimic fara voia lui Dumnezeu si fara ingaduinta Lui ? Putea el sa se duca peste Iov si mai inainte, ca avea mare ciuda pe el, ca era drept, insa pana n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu nu s-a dus. Ca si diavolul ii tot sluga lui Dumnezeu; ca tot Dumnezeu l-a facut si pe el, si numai unde ii ingaduie Dumnezeu se duce. Ca daca ar fi asa sa faca ce vrea el, n-ar ramanea un om pe fata pamantului intr-o singura zi, cata ura are el pe oameni. Dar puterea draceasca este ingradita de puterea Atottiitorului Dumnezeu si nu-i ingaduie sa faca mai mult decat vrea El. Ai auzit ce spune Apostolul Petru ? Credincios este Dumnezeu si nu va lasa pe voi sa va ispititi mai presus decat puterile voastre si, odata cu ispita va trimite si ajutorul. Ati vazut in Evanghelie, cand Hristos a scos din Gaadara demonii din cei doi indraciti, ca i-a intrebat : " Cum va cheama ?" " Legheon, Doamne, este numele nostru ". Legheon inseamna 6000 de demoni. Atatia erau in
756

doi oameni ! Ca legheon ii cuvant grecesc, legiune de ostasi. Legheon sau legiune. In doi oameni erau 6000 de demoni. De aceea se culcau in morminte si in haine nu umblau, ca umblau goi prin pustiu, cum spune Evanghelia. Erau multi. Cu toate ca erau multi, ca o legiune avea exact 6000 de demoni, si ei au spus ca-s o legiune, un legheon. Daca voiesti, Doamne, sa ne scoti pe noi din oamenii acestia, dane voie sa ne ducem in porci. Ca era o turma de porci pe malul Marii Galileea. Am fost acolo unde s-au inecat porcii, ca am trecut prin toate locurile, cand am fost la Ierusalim. Erau ca 2000 de porci, aproape de cetatea Gadaara si Gherghesa. Sunt doua cetati alaturea pe podisul Golan. Si cand le-a dat voie, au intrat demonii in porci si s-au dus in mare si s-au inecat toti. Dar de ce a dat voie Domnul diavolilor sa se bage in porci ? Ca legea lui Moisi nu dadea voie sa tie porci. Iar ei, impotriva legii, tineau si mancau carne de porc. Si atunci i-a dus in mare, pentru cei care-i tineau, ca-i tineau pentru negustorie, sa
757

vanda la altii. Ia sa revenim la Iov. Si a venit diavolul la Iov. Si prima data, cand a ajuns asupra gospodariei lui Iov, a pogorat foc din cer. Dar ce ? Satana-i in cer ? Nu l-a dat Arhanghelul Mihail jos din cer ? N-a fost lupta cu Arhanghelul Mihail, cum vedem la Apocalipsa ? Si loc nu s-a mai aflat pentru ei in cer. Dar de ce spune Scriptura " cer " ? Aerul se numeste cer. Tariile aerului se numesc " cer " in Sfanta Scriptura. Ca auzi ce zice Scriptura : Laudati pe Domnul paserile cerului. Nu cumva ele traiesc in cer, fiindca le spune paserile cerului ? Nu. Traiesc in aer. Deci, sa intelegeti, dupa Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, aerul se numeste cer. deci satana a pogorat foc din vazduh - din aer. Si avea bietul Iov 7000 de oi, 3000 de camile, 500 de perechi de boi, 500 de perechi de asini, 3000 de slugi cu braie de aur incinsi care slujeau la atata avere, sapte feciori si trei fete, palate si mosii. Si prima data turmele oilor au cazut jertfa. A
758

pogorat satana foc din cer, adica din vazduh, si au ars turmele lui Iov, deodata cu tot cu ciobani, cu tot cu slugi, cu stani, cu caini; 7000 de oi deodata le-a mistuit focul. Dar, prin iconomie dumnezeiasca, a ramas un singur om, ca sa duca vestea. Si a venit la Iov. Iov era ca un imparat, purta porfira si era un om foarte cinstit de imparatii pamantului, ca facea negutatorie cu oamenii din alte tari, ca avea avere mare. Si a venit sluga si a zis : - Stapane, doamne ! - Ce este, fiule ? - Iata slugile tale, ciobanii tai si turmele tale pasteau la munte si la ses. Si a venit foc din cer - adica din vazduh -, deodata, si a mistuit turmele tale si pastorii tai, si slugile tale si tot ce era acolo. Si am ramas eu singur si am venit sa-ti spun ce s-a intamplat. Iar Iov a zis : - Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a cartit. Si nici n-a terminat cel de la oi si vine cel
759

de la camile : - Stapane, doamne, haldeii au trecut Iordanul, au rapit camilele tale, 3000 de camile, si pastorii si toate si le-au dus in tara lor si am scapat eu singur si am venit sa-ti spun. Si a zis Iov : - Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si nici n-au trecut putine minute, vine al treilea, cel de la boi : - Stapane, doamne, talharii au venit din pustiu, au junghiat pe slugile tale si cele 500 de perechi de boi, i-au luat si s-au dus cu ei. Si a zis Iov acelasi cuvant : - Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a trecut decat putin si a venit cel de la asini - Stapane, doamne, din partile Damascului au venit sirienii si au prins slugile tale si cu tot cu asine le-au trecut in tara lor. Si acolo
760

erau 500 de perechi de asine, fiindca in tarile calde camila si asinul sunt cele mai cautate animale, care pot rabda de sete si traiesc cu putina hrana. Si a zis Iov acelasi cuvat : - Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a zis nici un cuvant, ca i s-a luat intr-un ceas toata averea. La urma a venit al cincilea. Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a indraznit sa zica cuvant de rau impotriva lui Dumnezeu. El avea sapte feciori si trei fete. Si ei, vazand pe tatal lor ca face milostenie vesnic la atatea mii de saraci, au inceput si feciorii sa faca la fel ca tatal lor. Faceau praznic in fiecare sambata. Si sambata asta facea cel mai mic; apoi celalalt, pana ajungea la cel mai mare si apoi fetele. Si tocmai acum erau la un praznic mare in acea sambata; multi oameni erau chemati la masa si ei slujeau la masa celor necajiti acolo. Satana, avand ingaduinta lui Dumnezeu, s-a
761

dus si a scuturat casa - cladirea, palatul unde erau -, si i-a omorat pe toti; si pe cei de la masa si pe feciorii lui Iov. N-a mai ramas decat unul, care a venit la Iov si a zis : - Stapane, doamne, iata feciorii tai si fetele tale erau la casa celui mai mare, la un praznic, si s-a cutemurat casa din temelii si i-a omorat p etoti, si-am scapat eu din intamplare - ca asa, prin iconomie dumnezeiasca, numai unul scapa -, si am venit sa-ti spun. Si Iov, cand a vazut ca Dumnezeu i-a luat si feciorii, fiind acolo in fata casei lui, a apucat vestmintele de sus de la gat - ca-n orient hainele-s pana jos la pamat, asa poarta barbatii, cum purtam noi calugarii -, si si-a rupt haina sa pana jos. S-a dezbracat gol si s-a aruncat cu fata la pamant si-a filosofat pentru moarte, si-a zis : - Nu-i nimica, fiule, gol am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi duce in groapa. Nimic n-am adus in lumea aceasta, aratat este ca nimic nu pot scoate. Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut
762

Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si intru toate ca i s-au intamplat lui Iov, n-a zis un cuvant de rau impotriva Ziditorului sau. Atata de tare se temea Iov de Dumnezeu. Atunci satana, vazand ca nu l-a biruit, ca ia luat totul, s-a dus iar la Dumnezeu. Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului si iata a venit si satana inaintea Sa. Si iar il intreaba : - De unde vii tu ? - Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata ! Si l-a intrebat Dumnezeu a doua oara : - Dar ai fost pe la robul meu, Iov ? - Da, Doamne, am fost si i-am afcut toate cate am vrut eu ! - Ei ! O zis ceva impotriva Mea ? - Nu, Doamne; dar am sa-Ti spun ceva. Ceru un razboi mai mare contra lui Iov : - Ce vrai, ma ? - Piele pentru piele. - Ce vrai sa spui ? - Da. I-am luat toata averea si copiii, dar el
763

este sanatos si sotia lui a ramas sanatoasa. Insa da-mi voie sa ma ating de carnea lui si de oasele lui si sa vedem, nu te va blestema in fata ? Adica, a cerut sa-i dea o boala grea. Ce zice ? Omul a ramas sanatos, macar cu zilele. - Du-te, i-a zis Dumnezeu, dar de sufletul lui sa nu te atingi ! Ai vazut ce este mai scump la om ? Sufletul. " De sufletul lui sa nu te atingi ". Ca sufletul este mai scump decat toate. El este mai scump decat tot ce exista in lumea asta. de aceea ii atata lupta pentru mantuirea sufletului. Si a venit satana, cu voia lui Dumnezeu, cu ingaduinta Lui, si l-a lovit pe Iov, din talpa piciorului pana-n crestet, cu lepra. Boala care n-ati vazut, fereasca Dumnezeu; crapa carnea omului si se face alba ca zapada si curge sange si cu viermi; patrunde pana la os si n-are leac in veacul veacului. Numai Mantuitorul a vindecat leprosi, cum ati auzit. Atunci, Iov, cand s-a vazut lepros din crestet pana-n talpa, a cazut la pamant de durere; si era niste gunoi inaintea casei lui
764

si el zacea in gunoi. Si fiindca ranile il usturau si viermiii ii provocau mancarime, a gasit un ciob de oala, un harb, si cu harbul aceala scotea viermii din rani. Si n-a fost bataia lui Iov o zi, o luna sau un an. N-ati citit Hronograful lui Chedrinos si alte carti ? Sapte ani si jumatate l-au mancat viermii de viu pe Iov ! Asa a rabdat. Si nu zicea nimic si rabda; un schelet in gunoi mancat de toate jivinele. Iar sotia lui ramanand sanatoasa, ca pe ea n-a lovit-o, ca era mai slaba in credinta, se ducea cu traista prin sat, la cerut; si ii aducea cate ceva de hrana. Singurul ajutor ii era sotia lui, singura mangaiere, ca sa nu moara de foame. Vazand diavolul ca nu l-a biruit pe Iov, a incercat prin femeie, cum zice dumnezeiescul Ioan Gura de Aur : " Cand a vazut ca pe stalpul cel de diamant al credintei, pe Iov, nu-l biruieste, la arma cea veche a alergat ". La care ? La femeie, cu care biruise in rai pe Adam. Stia ca femeia e mai slaba. Si femeia, cand l-a vazut ca-l mananca
765

viermii, un an, doi, trei, si toata lumea spunea ca-i blestemat de Dumnezeu, ca l-a uitat Dumnezeu si a facut multe rele inaintea Domnului - ca asa judeca oamenii, ca judecatile lor nu-s ca ale lui Dumnezeu -, atunci femeia a inceput sa creada, si vine la el si-i spune : - Mai, omule; iata ce ti-a facut tie Dumnezeul tau. Tot ai spus ca Dumnezeu tiajuta, ca Dumnezeu ii drept. Iata acum, te mananca viermii de viu in gunoi, ti-a luat toata averea si copiii de atatia ani si tu nu zici nici un cuvant de hula impotriva Lui si nu-ti pierzi rabdarea ! Atata se temea Iov de Dumnezeu. - Ce este, femeie ? - Zi un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu; ocaraste-L de ce te-o necajit asa, si vei muri ! Ai auzit acest tovaras de viata, cum s-a facut unealta satanei in vremea necazului barbatului sau ? Iar Iov ii spunea cu blandete, ca vedea ca diavolul vorbeste prin gura ei : - Femeie, hai, femeie ! Ca o nebuna vorbesti
766

si ca o fara de minte. Nu sunt eu Iov care eram ca imparatii de bogat si cinstit in lume ? Nu-ti aduci aminte ce cinste am avut noi pe pamant si cata avere si cate slugi aveam ? Apoi, cum am primit cele bune din mana Domnului, sa nu primim si cele rele ? Auzi om care se teme de Dumnezeu, cand da de necaz ? Da ! Dumnezeu m-a ajutat atata vreme; trebuie sa rabd acum, ca multumire lui Dumnezeu ca m-a ajutat alta data. Si a vazut diavolul ca nu-l poate birui. Atunci au venit la el trei prieteni : Bildad, Tofar si Elifaz Ameneul. Acestia erau ca niste imparati de bogati, boieri mari din alte tari, care cumparau mii de vite de la Iov, miei si lana. Cand au venit, au intrebat : - Unde-s curtile lui Iov ? Unde este Iov ? Iar oamenii ii arata : - Uite colo in gunoiul acela un schelet; il mananca viermii. Barba lui era pana la pamant si parul incalcit de gunoaie. Ei auzisera de bataia lui Iov, dar nu
767

credeau ca-i chiar asa. Si au venit din alta tara. Cand au venit la Iov, cum il stiau ce om cinstit era, ce palate si ce slugi avea, au stat acei trei prieteni langa Iov sapte zile si sapte nopti, si n-a putut vorbi nici unul. Numai se uitau la el. Si gandeau ce va fi asta ? Ce fel de bataie a lui Dumnezeu este asta ? Si la sapte zile a deschis cuvantul Elifaz Ameneul si in loc sa-l mangaie pe Iov in ranele si in durerea lui, in loc sa-l imbarbateze, ca erau prieteni de alta data, au inceput sa-l raneasca cu cuvantul : - Iov, mi se pare ca te-a retezat Dumnezeu pe tine ca pe un copac tomnatic, care nu face roada. De ce-ai ajuns tu asa ! Ai oprit plata vaduvelor si simbria lucratorilor ! Ai fost nemilostiv si aspru ! Ai fost mandru ! Ai uitat de Dumnezeu ! Ai facut faradelegi inaintea Lui ! Si asa mereu l-au mustrat. La fel si al doilea prieten si al treilea. Si a venit al patrulea, unul Elihu. Acesta a vorbit putin mai drept, ca se temea : " Mai, nu cumva sa fie o certare a Domnului pe drept si ma tem sa vorbesc pe omul acesta
768

". iar Iov a inceput a le spune cu blandete : - Dragii mei; prietenii mei; spre dosada ati venit aici si spre rana mie. Mai bine ziceam eu gropii, " mama mea ", si viermilor, " voi sunteti fratii si surorile mele ", decat sa vie prietenii mei si sa ma raneasca cu cuvinte; adica, mai bine ma mangaiam cu viermii si cu gandul la groapa, la mormant, decat sa aud din gura voastra acestea. Si le-a spus : " voi ma invinuiti ca am oprit plata slugilor si ca am facut nedreptate. Eu nu ma laud, dar adevarul voi vorbi. Eu am fost tatal sarmanilor si maica vaduvelor, eu am fost ochiul orbilor si urechea surzilor si piciorul schiopilor si mana ciungilor. Tunsura mieilor mei a incalzit umerii saracilor; ca lana de pe sapte mii de oi toata o dadeam pentru imbracaminte la saraci. Usa mea nu s-a inchis la tot strainul si toata averea mea am socotit cu putere so impart la cei necajiti. Deci, nu-i adevarat ce vorbiti voi. Adevarat ca mania Domnului ma cearta pentru pacatele mele, dar ceea ce ma invinuiti voi nu-i adevarat. Vazand Dumnezeu rabdarea lui Iov , dupa
769

ce-au plecat cei trei prieteni si Elihu s-a dat putin in laturi, a aparut Dumnezeu in nori si in vifor deasupra lui. Iov zacea acolo de sapte ani jumatate, numai oasele si inima ramasese - caci carnea lui era mancata de viermi. Si cand a venit Ziditorul cerului si al pamantului, Iov era acum ranit si de prietenii lui ocarat si defaimat si de sotia lui si de toti. Deodata aude glasul lui Dumnezeu din nori : - Iov, scoala-te ca un barbat, ia vestmantul tau - ca i-a trimis un vestmant din cel mai alb ca zapada -, incinge-te si sa stam de vorba amandoi ! Cine a zis " scoala-te " ? Acel ce va scula toti mortii la judecata intr-o clipeala de vreme ! S-a sculat ca fulgerul Iov, sanatos ca la 30 de ani si frumos si vesel, s-a imbracat cu vestmantul dat de Dumnezeu. Si a spus Dumnezeu catre el : - Iov, unde erai tu cand am intemeiat pamantul ? Spune-Mi Mie care-i latimea cea de sub cer ? In ce loc locuieste intunericul si ce loc are lumina ? Unde erai tu cand am masurat Eu muntii cu asezamantul
770

cunostintei, vaile cu cumpana si dealurile, cand am pus marii hotar nisipul si am ingradit marea cu nisip si i-am spus : pana aici sa stai si intru tine sa se sfarame valurile tale ? Eu am intins crivatul pe uscat. Eu am facut cuvantatori pe pamant. Eu am masurat greutatea vanturilor. Eu am insemnat calea fulgerilor sub cer. Eu am randuit nasterea fiarelor din codri, nasterea dobitoacelor pamantului si a oamenilor. Eu am facut orionul si rarita cea de miazanoapte si am impodobit cerul cu stele, cu soare si luna si lumina am daruit zidirii Mele. Spune-Mi, unde erai tu atunci ? Eu pe tine, Iov, te-am turnat ca laptele in pantecele maicii tale, te-am inchegat ca branza, team tesut ca panza, ti-am facut inima si oase si te-am facut faptura Mea in pantecele maicii tale si Eu am zidit inima ta si am stiut ca nu-ti vei pierde rabdarea. Eu am intemeiat inima ta intru tine si credinta ta si rabdarea ta. Si acum, Iov, fiindca ai asteptat cu rabdare venirea Mea si n-ai zis vreun cuvant rau in
771

atatea scarbe si necazuri si boale, iata Eu iti daruiesc tie de acum inainte 140 de ani de viata; si vor fi averile tale indoite. In loc de sapte mii de oi, paisprezece mii de oi; in loc de trei mii de camile, sase mii de camile si celelalte la fel. Si vei ajunge sa traiesti pana la al cincilea si al saselea stranepot si vei adormi plin de zile si vei veni la Mine sa te veselesti cu Mine in veci. Atunci S-a facut nevazut Dumnezeu. Si sotia lui, cand a venit de unde era dusa, l-a gasit sanatos si vesel foarte. Si a plouat Dumnezeu in curtea lui Iov trei zile si trei nopti cu galbeni de aur, cum spune in traditie. A luat Iov mosii si vite. Sotia lui a stat cu fata la pamant trei zile si trei nopti, cerand iertare de la el. Si i-a zis Dumnezeu lui Iov : " Iarta pe sotia ta, ca nui vinovata ea, ci diavolul care a ispitit-o !" Si a iertat-o el si a luat-o, si a nascut iar sapte feciori si trei fete si nu era frumusete sub cer asemenea feciorilor si fetelor lui Iov. Nu se gaseau mai frumosi copii ca aceia pe pamant. Si au fost zilele lui Iov, cum s-a spus, dupa
772

bataia aceea, o suta patruzeci de ani, si-a adormit plin de zile si s-a dus la Ziditorul sau, la veselia cea vesnica. Ati auzit ce a facut la Iov frica lui Dumnezeu ? Daca a avut frica lui Dumnezeu, nici cand era bogat nu s-a mandrit, n-a fost aspru si nemilostiv; nici cand i-a luat Dumnezeu averea, n-a zis un cuvant impotriva lui Dumnezeu. Iata om cu frica lui Dumnezeu, care aducea jertfa un bou in fiecare seara, ca nici copiii lui sa nu fi gresit lui Dumnezeu cu gandul. Ati auzit om cu frica de Dumnezeu, cum l-a incununat Dumnezeu ? Prin cate l-a trecut in veacul de acum si s-a dus sa se odihneasca in " sanul lui Avraam ", a carui stranepot era. Iata deci cum l-a binecuvantat Dumnezeu ! Fratii mei, omul care are frica de Dumnezeu nu trebuie sa-l pazeasca nimeni sa nu fure, sau sa nu fie curvar, sau betiv, sau hot, sau sa nu faca rau. Cel ce are frica lui Dumnezeu si ziua si noaptea pururea vegheaza asupra lui : sa nu gandesc ceva rau asupra omului, sa nu vorbesc ceva rau
773

ca-i pacat, sa nu fac ceva rau ca-i pacat ! Cine are frica lui Dumnezeu, acela se face santinela intregii intelepciuni, isi pazeste sufletul si mintea sa de ganduri rele, limba sa de cuvinte rele si toata asezarea sa de a lucra impotriva lui Dumnezeu. Imi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrat, alt filosof. Si acela avea o femeie foarte talentata. Si a inceput sa spuna : " Domnule, am o femeie asa de frumoasa !". Celalalt era la o masa cu un creion in mana si hartie si a tras un zero. " Femeia mea e de neam mare; taica-sau a fost ministru ". Celalalt a mai tras un zero. " Femeia mea ii sanatoasa ca oul, n-a fost bolnava si nu-i bolnava ". Acela a mai tras un zero. " femeia mea stie s alucreze lucruri de menaj, sa faca prajituri la tot neamul, bucat ela mese mari ". Acela a mai tras un zero. " Femeia mea stie sa coase broderii artistice, coase flori, impleteste, face flanele cu masina sau cu mana. Uite cate talente are femeia mea !" Acela a mai tras un zero.

774

La urma a adaugat : " femeia mea are frica lui Dumnezeu si este credincioasa !" Acela a pus un unu inainte, pusese sase zerouri. Unun urmat de sase zerouri face un milion. Si a spus : " Ia, acuma i-am dat valoare femeii tale. Nu cand ai spus ca-i frumoasa si invatata si sanatoasa si stie multe sa faca. Pentru ca daca ii lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dansa egal cu zero, nule, nimic !" Asa se intampla si cu barbatul, ca si cu femeiaaceea si cu orice om. Poate sa aiba toate talentele, poate sa atie toate meseriile din lume, poate sa cunoasca toate stiintele lumii, daca ii lipseste frica lui Dumnezeu, ii lipseste scoala intelepciunii si omul acela nu-i bun de nimic. Era un om invatat sa fure, macar de-ar fi fost sarac. Da de unde ! Era om gospodar, avea femeie buna, credincioasa si copii; avea boi, avea oi, cai, porci, vite, pasari, pamant, livezi, vii, dar a fost crescut rau la parintii lui, ca nu era satul pana nu manca ceva de furat. Omul acesta de multe ori
775

avea discutii cu sotia lui. Sotia lui buna ii spunea : - Mai, omule, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Caci ii rusine in sat, daca te-o prinde pe tine ca furi; toti or sa te judece pe tine de ce ai furat, ca ai tot ce-ti trebuie. De ce furi, ma ? - Femeie, eu nu pot. Pana n-oi mai lua eu de la cutare boier, de la cutare om, de la cutare proprietar ... ! Odata era in luna lui iulie, luna era plina pe cer si era senin ca ziua. El venise din tarina si a vazut lanurile pline de clai de grau, jumatati de grau, cum se cheama in alte parti. Ce s-a gandit el ? " ce bine ar fi sa aduc eu o caruta de grau din acesta la mine ", ca era grau frumos. A venit acasa, a pregatit caruta si caii, drugul de legat snopii; a pus niste fan pentru cai si iarba verde in caruta si-n puterea noptii, cand doarme si pasarea - cum zice taranul -, a luat o copilita numai de trei-patru ani cu el. Copilei ii placea sa mearga cu tata-sau cu caruta totdeauna. - Tataica, ma iei cu caruta ?
776

- Te iau ! Da', ma-sa a zis : - Stai acasa ! - Nu ! si a inceput a plange copila. - Da-i drumul ! Copila vrea sa auda cum merg caii, s-o plimbe tata-sau cu caruta. Dar a fost o pronie dumnezeiasca aceasta si purtare de grija a lui Dumnezeu. A venit omul acela la furat snopi in tarina. Un lan de grau era langa o padure mare si un drum de tarina pe marginea padurii. El a tras caii cu oistea pe unde trebuia sa iasa de pe lan, a luat din gura la cai zabala si le-a dat sa manance. Copilita a ramas la caruta. Era luna, senin si se vedea bine la mare distanta. Si sadus pe lan omul asta, de meserie hot din copilarie, si a inceput sa se uite in toate partile; si la stanga; si la dreapta si inainte si inapoi. Se uita asa. De ce se uita ? Ca nu cumva sa fie vreun paznic pe lan. Dar tot el isi zicea : " Chiar daca ar fi, acum doarme intr-o claie, ca acu-i puterea noptii ". In acest timp copilita se uita de la caruta cum taica-sau se uita in toate partile, si incolo, si incolo si se minuna ea in mintea ei - copii
777

naivi -, de ce se uita taica-sau asa ? Dupa ce s-a incredintat el ca nu este nimeni si nu-l vede nimeni, a luat cativa snopi de grau si a venit la caruta. Copilita, prin care a vorbit Duhul Sfant, intreaba pe taica-sau : - Tataica, mata ai uitat ceva ! - Dragul tatei, dar ce-am uitat ? - Mata ai uitat ceva ! Te-ai uitat in toate partile dar ai uitat sa te uiti si in sus ! - Cum ai zis ? - Mata in sus de ce nu te-ai uitat ? Dar copila n-a zis sa-l mustre pe tatal ei. Ea a crezut ca poate asa-i bine, daca se uita in toate partile, sa se uite si in sus. Dar l-a costat pe om foarte mult. - Cum, cum ai zis ? - Tataica, eu am crezut ca trebuie sa te uiti si in sus ! Si atat l-a certat frica lui Dumnezeu pe om, ca a luat snopii inapoi, sa dus si a facut claia; a venit, a intors caii, a pus zabala la cai, a pus copilita in carutasi cu caruta goala, s-a intors acasa. Cand vine acasa, femeia stia ca nu vine niciodata cu golul. Ori fura bostani, ori
778

popusoi, ori grau, ori altceva, el venea incarcat. Il vede, de data asta mai erau doua-trei ceasuri pan-la ziua ca vine cu golul : - Mai omule, dar ce-ai patit ? Ce-ai patit ? - Femeie, cate zile voi avea nu mai fur ! - Ce-ai patit ? Bine ti-a facut ! Te-a prins ! Ea credea ca l-a prins. Te-a prins ? Ti-am spus eu tie. Asa, gospodar la furat ! - Mai femeie, nu m-o prins nimeni. - Nu cred. Te-o prins ! De ce-ai venit cu golul ? - Nu mai fur cate zile oi avea ! - Dar ce-ai patit ? El arata copilita si zice : - Din cauza copilei. - Dar ce ti-a facut copila ? - Din cauza ei nu mai fur in veacul veacului. Caci a vorbit Duhul Sfant prin gura ei. - Dar ce-a zis copila ? - Eu m-am dus pe lan - cum ii obiceiul meu -, si-nainte de a incepe a cara snopii, ma uitam : in stanga, in dreapta, incoaceincolo. Copilita ma vedea de la caruta si cand am venit m-a intrebat : " Tataica, mata ai uitat ceva; ai uitat sa te uiti si in
779

sus ". Atunci m-am gandit, cat sunt eu de nebun. Dumnezeu imi vorbeste prin gura copilei, ca trebuia sa ma uit mai intai in sus; ca daca ma uitam in sus, nu mai era nevoie sa ma uit la dreapta, la stanga sau inainte, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi. Ochii lui Dumnezeu - cum soune Solomon -, sunt de milioane de ori mai luminosi de cat soarele si nu este loc unde nu cerceteaza atotstiinta lui Dumnezeu. Cum zice si Apostolul : Stiinta lui Dumnezeu strabate pana la despartirea duhului de a sufletului; nu numai pana la despartirea trupului de a sufletului ". Omul este icoana Preasfintei Treimi. El are minte, cuvant si duh. Duhul cel in chip de raze de lumina, care-i in inima, cu acesta omul ii mai mare decat ingerii; ca ingerii nu s-au facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci numai omul. Omul este icoana vie a Sfintei Treimi pe pamant, are minte, cuvant si duh. Mintea este chipul Tatalui, cuvantul este chipul lui Hristos, iar
780

duhul cel de viata facator este chip al Duhului Sfant. Acest duh de viata nu-i duhul cu care vorbim - acesta este sluga mintii si are altfel de cuvant. Iar acela este un dor ganditor, sta inttre minte si intre cuvant si circumscrie - are in sine -, si pe minte si cuvant, dupa Sfantul Grigorie Palama, preaindumnezeitul la minte. Deci, pana acolo strabate stiinta lui Dumnezeu, pana la despartirea duhului de a sufletului si nimeni nu poate sa se ascunda cu vreun gand de la atotstiinta Ziditorului. Acest Duh Sfant l-a cercetat pe acest om cu frica lui Dumnezeu si s-a gandit : " De acum inainte nu voi mai fura in veci, cat voi trai. Ba am sa ma duc sa ma marturisesc si sa-mi fac canonul pentru cate am facut in viata, ca daca ma mai duc la furat trebuie mai intai sa ma uit in sus. Si daca ma uit in sus, mi-e destul atat, ca sa nu mai pot fura in vecii vecilor, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi ". Iarasi va spun : inceputul intelepciunii este frica Domnului. Ea este temelia
781

tuturor faptelor bune. Intelepciunea are doua capete : primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, ca toata fapta buna se incepe din frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea lui Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna. Dumnezeu cel inchinat in Treime, Parintele, Cuvantul si Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne fie in ajutor, sa nu uitam frica lui Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui. Amin

DESPRE PAZA MINTII

Fiindca a fost vorba, sa vorbim ceva despre

782

paza mintii. Eu pacatosul, cand incep sa vorbesc de rugaciunea mintii sau de paza mintii, mi-i rusine si mi-i greu sa vorbesc; ca vorbesc despre ceea ce nu am. Ca zic Sfintii Parinti ca nimic nu-i mai sarac decat mintea aceea care filosofeaza pentru fapta buna, neavand lucrare. Eu sunt acela cu musca pe caciula, ca vreau sa vorbesc cele ce nu fac si niciodata nu am facut. Dar eu cred ca va vor fi de folos acestea in drumul pe care te duci. Fiindca viata aceasta este o lupta, cum spune la Iov : O lupta si o ispita este viata omului pe pamant si in aceasta lupta si ispita, de fiecare clipa este nevoie de iscusinta. Cum a spus si marele Apostol Pavel : In lupta aceasta grea si mare, aveti nevoie de rabdare si celelalte. Si este prea de nevoie, pentru ca va duceti intre straini, acolo unde va duceti, intalnindu-va cu oameni de alta credinta : protestanti si catolici si cutare ... Si ca ortodox, pentru ca sa-ti pazesti sufletul curat, o lucrare mai prezenta si mai
783

puternica decat paza mintii nu va fi. Paza mintii are atata legatura cu rugaciunea mintii, ca si trupul cu sufletul. De la paza mintii putem trece imediat la rugaciunea mintii. Si totdata, in paza mintii intra multe lucrari duhovnicesti. Sfantul Isihie Sinaitul spune asa : Nimeni nu va putea scapa de capeteniile tartarului - mi-aduc aminte din Filocalie -, fara de paza mintii, macar de ar fi cat de mare filosof si cat de mare intelept in lume. Ce este paza mintii, dupa invataturile Sfintilor Parinti ? este o lucrare prezenta, foarte usoara si n-are nevoie de mare osteneala, decat numai de frica lui Dumnezeu. Ea se naste chiar din frica lui Dumnezeu ! Iar frica de Dumnezeu se naste din credinta in Dumnezeu. Ca dumnezeiescul parinte Maxim spune : Cela ce crede, se teme. Eu nu am nici o pricina sa ma tem de cineva, daca nu cred ca-i de fata. Iar cand cred ca Dumnezeu este de fata, ma tem ! Deci, iata cum din credinta in
784

Dumnezeu se naste frica de Dumnezeu. Iar din frica de Dumnezeu se naste trezvia atentiei, sau paza mintii, sau ferirea mintii de la pacat, sau privegherea mintii. Cand auzim la Sfintii Parinti : paza mintii, trezirea atentiei, lnistea mintii, ferirea mintii, privegherea mintii sau toate acelea, este acelasi lucru, cum am zice : paine, bucata de paine, felie de paine; dar tot de paine este vorba, numai sub alte cuvinte. Paza mintii, dupa invatatura Sfintilor Parinti, consta in aceasta : in a ne trezi cu mintea, in a ne impotrivi pacatului cu mintea si in a chema pe " Doamne Iisuse ... " prin rugaciunea mintii. Vezi cata legatura are rugaciunea mintii cu paza mintii ? Ca nu-i de ajuns sa ma trezesc eu. Ce fac eu acum este bun ? Ce gandesc eu acum este bun ? Ce intentionez eu acum este bun ? Ce cuget am acum este bun ? Sau ce alegere fac eu asupra acestui cuget este buna ? N-ajunge atat ! Ci, indata mi-a dat putere Preasfantul Dumnezeu, sami stapanesc pornirile prin volnicia de sine
785

sau de sine stapanirea. Nu vezi ce spune in Psaltire ? Doamne ca cu arma bunei voiri ne-ai incununat pe noi. Indata ce ne-am trezit, simtim cu mintea daca se apropie un pacat de minte sau un gand rau; ca orice gand rau este un sarpe ganditor, adica un diavol. Si indata ce l-am simtit ca se apropie, sa ne impotrivim; cu arma bunei voiri ( cu vointa ) ne impotrivim sa nu-l primim, caci avem aceasta putere. Dar puterea noastra e slaba si taria neputincioasa, cum spune colo la hirotonie. Si atunci ce-i de facut ? Ne trezim, dupa puterea noastra; sa vada Dumnezeu ca vointa noastra se misca spre bine si ne impotrivim pacatului. Si negresit sa tinem legatura cu Domnul, chemandu-L prin rugaciunea " Doamne Iisuse ... ". Dar nimeni sa nu se bazeze pe trezvia sa sau pe vointa sa, ca-i tare impotriva pacatului, ca ramane foarte, foarte inselat ! Pentru ca, negresit, vointa noastra si trezvia noastra trebuie sa fie intarite de Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea ne trezim, ne impotrivim, cu voia de sine
786

stapanitoare si chemam pe " Doamne Iisuse ... " Acestea trei stau nedezlipite una de alta. Pentru ca daca nu chemam pe " Doamne Iisuse ... " , nu reusim sa ne despatimim in nici un fel cu mintea. Ca El ne-a spus in Evanghelie : Ramaneti intru Mine si Eu intru voi, ca fara de Mine nu puteti face nimic. Clar ! Cheama pe Domnul in ziua necazului si te va izbavi, cum spune Psalmistul. Sau : Auzate Domnul in ziua necazului si celelalte. Daca-L chemam pe Dumnezeu, El ne ajuta. Asa si tu. Si trezvia noastra-i buna si vointa noastra care se impotriveste raului, daca este ajutata de darul si puterea lui Dumnezeu. Chemarea numelui Domnului sa nu inceteze, ca zice Apostolul : Tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui. Acum mai este si a patra lucrare : Ne trebuie smerenie ! Sa ne trezim cu mintea, sa ne impotrivim pacatului cu mintea, sa chemam pe " Doamne Iisuse ... "
787

si sa avem mare smerenie a inimii si cunostinta de sine, fiindca ne luptam cu demonii cei mandri. Da ! Ca indata ce se ridica din noi parerea de sine, sau ingamfarea, sau cinstea de sine, indata ne paraseste Domnul si ne lasa in propriile noastre puteri : " Ia sa vedem ce ai sa faci tu fara Mine ?" Ca i-a spus oarecand lui Israil : Sa nu iesi la razboi fara Mine ! Stii ce-a patit cand a iesit la razboi cu amoreii, fara sa cheme ajutorul lui Dumnezeu ! Aceasta indrazneala - sa zicem asa sau semetie de cuget, sau cutezanta de sine a omului de a se bizui pe trezvia lui si pe puterea lui de vointa, este izvorata din iubirea de sine. Egoismul ! Adica, dupa cum arata dumnezeiestii parinti, din mama tuturor pacatelor, care este iubirea de sine. Ca din iubirea de sine se naste si mandria si trufia si semetia si celelalte. Din iubirea de sine se naste, mai intai : mila de sine, crutarea de sine, indreptatirea de sine, multumirea de sine, trambiatrea de
788

sine, lauda de sine, placerea de sine, parerea de sine. Apoi : inchipuirea de sine, simtirea de sine " ca sunt ceva !"; ingamfarea de sine, cinstea de sine, increderea in sine, rezemarea pe sine, bizuirea pe sine si, daca vreti sa va talcuiesc, acestea au o multime de ramificatii. Apoi vine moartea mintii si omorarea sufletului, mai inainte de moartea trupului adica nesimitirea inimii -, dupa care a plans Sfantul Simeon Noul Teolog toata viata, precum am gasit-o la " Scara ". Nesimtirea, nu numai ca omoara sufletul, ci omoara mai intai partea privitoare, adica pe minte; nesimtirea este moartea mintii si omorarea sufletului mai inainte de moartea trupului. Daca i-ai omorat ochiul, ai intunecat trupul. Asa si sufletul, prin minte moare; si de aici inainte diavolul a pus stapanire peste toate puterile sufletului. Aceasta se intampla cand omul are incredere in sine si in puterea lui de trezvie si zice : " A! Eu sunt un om intelept. ce sa ma mai rog, ce sa mai
789

stau in genunchi, ce sa mai chem pe Iisus, doar eu stiu sa ma pazesc de pacat ! Pai, eu nu stiu ca-i pacat ?" Cand vede Dumnezeu in sufletul nostru aceasta incredere si rezemare pe sine si cutezanta de sine, ne lasa in mana diavolilor. Atunci ispita ne arata cat putem, fara darul lui Dumnezeu si fara mila Lui. De aceea, sufletul nostru in toata clipa greseste lui Dumnezeu. Sa aveti convingerea aceasta, ca nu exista clipa cand nu maniem pe Dumnezeu. Si pentru ca nu este clipa cand nu maniem pe Dumnezeu, nu este clipa cand nu avem nevoie de ajutorul Lui. Sufletul, negresit, indata ce greseste cu mintea si cu orice pornire spre pacat, trebuie sa alerge cu umilinte la ajutorul lui Dumnezeu, sa ceara mila, iertare si ajutor impotriva ispitei. Ca, daca cuteaza pe desteptaciunea lui, zicand : " A! eu stiu multe, eu pot multe !", auzi ce spune Scriptura la Solomon : Cela ce se increde in sine, va cadea, cadere jalnica. Pentru ce ? Te-ai increzut in sine;
790

nu mai ai nevoie de Dumnezeu ! " Pot si eu ceva !" Si atunci Dumnezeu iti arata ce poti ! Ca fara de El nu putem nimic. Si la trezvia atentiei este mare nevoie sa simtim in jurul nostru ajutorul lui Dumnezeu, de care avem nevoie in fiecare clipa. In Sfanta Scriptura se spune asa : Fata Babilonului, ticaloasa - si Duhul Sfant spune mai departe, cand cantam " La raul Babilonului " -, fericit este care va apuca si va lovi pruncii tai de piatra ( Ps. 136, 8-9 ). Iata pe cine fericeste Duhul Sfant ! Pe cela ce ia fiii fetei Babilonului si-i tranteste de piatra. Talcuirea Sfintilor Parinti din Filocalie este asa : Fata Babilonului este mintea noastra. Cuvantul " Babilon " inseamna " amestecare ". Fiindca mintea noastra pururea este amestecata cu ganduri bune si rele, o numeste " fata Babilonului ", nascuta din amestecare, combinata cu amestecarea. Iar fiii fetei Babilonului sunt gandurile mintii, care le naste ea. Si cine-i fericit ? Acela care-i treaz cu
791

mintea si, cum vede ca s-a nascut din minte un copil - un gand rau -, il da de piatra Hristos. Cum ti-a venit un gand rau in mite - intelegi ? -, ia-l de picioare si da-l de piatra : " Doamne Iisuse ... ". Vine un gand de curvie : " Doamne Iisuse ... ", da-l de piatra ! Vine un gand de manie, da-l de piatra Hristos ! Vine un gand de trufie : " Doamne Iisuse ... ". Vine un gand de viclenie : " Doamne Iisuse ... ". Vine un gand de zavistie : " Doamne Iisuse ... ". Tranteste-i de piatra pe pruncii acestia ai " fetei Babilonului " - adica cugetele rele ale mintii -, de cand sunt prunci. Adica, ucide patimile in tine, cat sunt mici, ca pe urma este mult mai greu ! Pe acesti prunci ai fetei Babilonului ii omoara darul si puterea lui Hristos ! Hristos S-a numit in Sfanta Scriptura de trei ori piatra : Piatra cea din capul unghiului, pe Care n-au bagat-o in seama ziditorii; Piatra cea nefacuta de mana, Care se taie din munte, despre care se spune la Daniil; si Piatra, stanca din care a iesit apa, cand a fost lovita
792

de Moise, simbolizand coasta lui Hristos din care a iesit apa si sange. In Hronograful evreiesc am citit viata lui Moise, tradusa de Isaia Racaciune, un mare rabin care a trait in secolul trecut. A murit de mult ! Si la dansii se scrie, macar ca ar trebui sa se treaca si in traditia ortodoxa, ca o teologumena; stiti, nu ca o dogma ! Ca Moise cand a lovit stanca la Rafidim - am fost acolo la Sinai si am baut apa -, intai a iesit sange, fiindca a lovit-o cu indoiala. Pentru indoiala pe care a avut-o Moise atunci, l-a mustrat Dumnezeu si nu a murit in pamantul fagaduintei. El nu a zis : " Asculta, Israele, din piatra aceasta ai sa bei apa !", ci a zis astfel : Au doar din piatra aceasta am sa va scot apa ? Dumnezeu i-a spus imediat : " Moise, de ce nu M-ai preaslavit inaintea fiilor lui Dumnezeu ? - Au doar din piatra asta ... ? " " De ce n-a zis : din piatra asta Dumnezeu va va adapa pe voi ?" Apoi Moise, fiind certat de Domnul, a lovit a doua oara, zicand : " Asculta, Israele ! Din piatra asta ... !" A lovit si a iesit apa.
793

Dar este si-o taina mare aceasta, ca intai a iesit sange si apoi apa. Caci si din coasta lui Hristos a iesit intai sange si apoi apa. Iata cum a inchipuit stanca Rafidim, coasta lui Hristos. Acum sa revenim la trezvie, ca sa nu ne pierdem in discutie, ca cuvantul nostru trebuie sa traga catre mijloc. Noi, daca ne incredem in sine si in puterea noastra de virtute, de intelegere si de filosofie, mai intai mireasma Sfantului Duh nu mai este cu noi. Indata ce Duhul Sfant simte o mica licarire a mandriei, se fereste si-l lasa pe om in propriile sale puteri. Si atunci vedem ca am ajuns la cadere. Ori cu mintea, ori cu cuvantul, ori cu lucrul, ori - Doamne fereste -, cadere care ne desparte prea tare de Dumnezeu. Iar cine are lucrarea trezviei, trebuie sa fie treaz si in privinta asta. Nu-mi incape mie in putere sa ma trezesc, ca sa ma lupt cu pacatul. Ma trezesc, dar il chem pe " Doamne Iisuse ... ! " Legea soborniceasca a Bisericii aceasta este : sa ma trezesc, sa ma impotrivesc, sa
794

chem pe " Doamne Iisuse ... ". Asta este lucrarea trezviei atentiei. Ca " fata Babilonului " - adica mintea noastra, de care am amintit mai inainte -, naste mereu prunci. Si naste prunci rai - gandurile rele ! Noi sa-i luam, sa-i trantim de piatra Hristos si sa-i sfaramam ! Duhul Sfant atunci ne fericeste : Fericit este care va apuca si va lovi pruncii tai de piatra. In momentul cand un gand rau l-am lovit de piatra Hristos, am ucis un prunc al fetei Babilonului. Ne fericeste pentru aceasta Duhul Sfant, ca nu am nadajduit sa-l ucidem noi, ci l-am dat de piatra Hristos. Ati auzit ca spune in Scriptura asa : In dimineti am ucis pe toti pacatosii pamantului, ca sa pierd din cetatea Domnului pe toti cei ce lucreaza faradelegea ! Ai auzit cand trebuie ucisi pacatosii - adica gandurile rele ? In dimineti ! Gandurile pacatoase rasar din minte, ca mai inainte pruncii fetei babilonului, care se nasc dintr-insa. Si nu arata Scriptura sa-i ucidem cand ar fi pe la
795

amiaza sau seara. Ci, cand au rasarit, in dimineti ucide pe pacatosii pamantului ! Gandurile pacatoase, cum au rasarit in minte si imaginatie, trebuie ucise prin rugaciunea lui Iisus, ca sa pierzi din cetatea Domnului - cetatea este sufletul - pe toti cei ce lucreaza faradelegea. Daca am ucis pe pacatosii pamantului, adica gandurile pacatoase, cand rasar din minte, am pierdut din cetatea Domnului, pe toti cei ce lucreaza faradelegea. Ca doar prin gandurile patimase vin faptele patimase. Ce zice dumnezeiescul Parinte Maxim : Stapaneste-ti gandurile, o, monahule ! Ca daca nu-ti vei stapani gandurile, indata vei ajunge sa nu poti stapani lucrurile ! Tot pacatul de la ganduri vine. Si atunci, daca ucidem pe pacatosii din cetatea Domnului in dimineti, am curatit cetatea, care este sufletul nostru. Sfantul Diadoh al Foticeii zice asa : " Mintea cea iubitoare de Hristos, primele rasariri ale pacatului nu le primeste ". Cine iubeste pe Dumnezeu, cum se atinge de
796

mintea lui un gand patimas, zice : " Doamne Iisuse ... ". Cheama pe Mantuitorul ! Pentru ca, daca nu L-ar chema, sta de vorba cu gandul cel patimas, se indulceste cu el si, dupa ce s-a saturat de indulcire, isi aduce aminte : " Mai, dar gandurile acestea sunt pacatoase, trebuie sa zic " Doamne Iisuse ... ", ca uite, m-au scos din asezarea cea buna si m-au aruncat in ganduri spurcate ". Dumnezeiescul Parinte Efrem Sirul zice asa : Cand stai la rugaciune si primesti ganduri spurcate, esti asemenea unei mirese care curveste de fata cu mirele sau. S-a logodit cu mirele si pe urma, poftim ! Sta si se impreuna cu altul de fata cu mirele. Cat de urata este mireasa aceasta mirelui sau, cand vede ca ea il tradeaza chiar in fata lui. Iar Dumnezeu, care vede toate, vede ca noi in vremea rugaciunii primim ganduri spurcate si sufletul nostru, in loc sa se impreune prin rugaciune cu Hristos, se impreuna cu diavolii si curveste in fata Lui. Si atunci Pavel ne spune : V-am logodit
797

pe voi mireasa unui mire fara de moarte; si tare mi-e frica de voi sa nu se poticneasca inimile voastre, precum a Evei de satana in rai . Clar ! Daca ne-am impreunat cu pacatul in fata lui Dumnezeu, cu diavolii ne-am impreunat, nu cu Hristos ! Si atunci Mirele Hristos zice : " Iata, mireasa Mea - sufletul nostru -, s-a impreunat cu diavolii si i se pare ca se roaga Mie ! Sta la rugaciune si curveste cu diavolii !" Ca tot gandul patimas, daca-l primim, suntem amestecati cu diavolul acelei patimi si ne duce in gheena. Zice si Sfantul Isihie : In vremea rugaciunii, se incaiera la lupta trei minti : mintea Sfintelor Puteri, mintea draceasca si mintea omului. Mintea omului sta in mijloc si el are atata putere de stapanire de sine incat, toate puterile intunericului daca ar veni, nu pot sa-l clatine. De aceea a zis Scriptura : Dumnezeu l-a zidit pe om si l-a lasat in mana sfatului sau. Iar in ziua judecatii ne va cere socotela. Noi vom zice : " N-am
798

pututu, Doamne !" " N-ai vrut ! Eu te-am inzestrat cu putere ". Ca nici ingerii nu-l silesc pe om la fapta buna si nici diavolii nu-l pot sili la cele rele. Atata putere a luat satana in rai, cand a inselat pe Eva, sa clatine putin puterea cugetatoare a omului; adica sa-l imboldeasca prin gand sa faca raul, dar sa nu-l sileasca. Poate vom zice in ziua judecatii : " Doamne, diavolul m-a dus la femeia cutare !" Diavolul poate sa zica atunci : " Doamne, sa-mi aduca martori ! Cine m-a vazut ca-l duceam de mana pe om ? " " M-a dus diavolul la crasma " zice altul. Atunci diavolul raspunde : Doamne, sa-mi arate martori !"; a vazut cineva vreun diavol ducand pe om la crasma ? " Doamne, m-a dus diavolul in cutare loc ". Iar diavolul ii poate zice : " Doamne, el a fost prost si a fost iubitor de sine, iubindu-si fiinta lui si sa lasat biruit de patimi. Eu i-am dat in gand si el s-a dus. Si Sfintele Puteri i-au dat in gand sa faca bine si nu a ascultat ". Deci, mintea omului sta intre Sfintele
799

Puteri si cetele diavolesti. Si indata ce el simte ca-l ispitesc diavolii din stanga, alearga la Iisus prin rugaciune si atunci se bucura Sfintele Puteri si biruinta-i de partea noastra. Iar daca vom sta de vorba cu gandurile si ne indulcim de ele, tot timpul stam de vorba cu diavolul. De aceea in Pateric nici nu se mai spune patima, ci : " Cutare s-a luptat cu diavolul curviei, sau cu diavolul maniei, sau cu diavolul leneviei ", ca tot pacatul este un diavol rau. Sfantul Ioan Gura de Aur zice : Mare pofta, mare diavol este pacatul. Si Sfantul Efrem spune : cate pacate are omul in minte, atatia diavoli are intrinsul. Iar Sfantul Marcu Ascetul : " Foarte se silesc diavolii sa ne invete sa nu credem ca avem diavoli in noi ", dar zice : Cate patimi avem, atatia diavoli avem ! Fiecare patima este un diavol rau. Adica : mandria, semetia, slava desarta, fatarnicia, trufia, viclenia, zavistia, pizma, invidia, ravna cea rea, mania, iutimea, nerabdarea, nerecunostinta, cartirea, rapirea, nemultumirea fata de binefacerile
800

lui Dumnezeu sau ale aproapelui, tinerea de minte a raului, vorbirea de rau, clevetirea, minciuna, gluma, rasul. Sau mai departe : iubirea de aratare, dorinta de razbunare, slava desarta, laudarosenia, iubirea de sine cu tot alaiul ei, si pot sa spun ceasuri intregi si nu termin nici ceea ce mai tin minte din multimea pacatelor intunericului. Si iata, atatia diavoli avem in noi ! Cineva poate zice : " A! Dar nu sunt asa pacatos ! Sunt de atatia ani in manastire, cu muieri n-am trait, nici n-am stiut ce-i femeia ". Si noi suntem preacurvari in toata clipa, caci cu gandul si imaginatia gresim ziua si noaptea ! Pentru ce zice dumnezeiescul Parinte Efrem Sirul : Nu ma aruncati in negrija, fratii mei, pentru pacatele cu gandul, ca ar fi mici ! Nu-s mici ! Hristos, intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu, nea aratat si a socotit preacurvie intru pofta de femeie si ucidere intru ura de frate. Si acelea se fac cu gandul. Iata, ma fac ucigas si preacurvar in toata ziua. Si apoi,
801

cata pocainta imi trebuie ? Legea Darului sau a Harului, cand a venit, a scos pacatul din radacina, nu a venit sa coseasca pacatul pe deasupra, cum da cu coasa si radacina ramane. Asa a fost Legea Veche : sa nu furi, sa nu preacurvesti, sa nu ucizi, sa nu fii marturie mincinoasa ... Legea veche oprea pacatul din lucrare, cum vorbeam ieri despre cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc. Legea Harului cand vine, scoate pacatul din radacina, ca pofta-i radacina pacatului. Sa nu poftesti femeia aproapelui ..., cum spune porunca a zecea, ca esti preacurvar. Si atunci smulgi pacatul din radacina ! Ca de la pofta vine pacatul. Scoate buruiana de unde porneste ea ! Si cu cat Legea Harului este mai desavarsita, cu atat trezvia atentiei trebuie sa dea seama omului sa-si pazeasca mintea. Ca omului i se pare ca este curat, daca n-a facut pacatul cu lucrul. Cea mai mare inselare este asta !
802

Ca tocmai atunci suntem in cel mai greu pacat, adica in nesimtire, dupa Sfantul Maxim. Cand nu avem simtirea pacatului, suntem in cel mai greu pacat; ca atunci mintea noastra-i oarba, iar nesimtirea este moartea mintii. mintea nu simte pacatul si omorarea sufletului, mai inainte de moartae trupului. Si nesimtirea se naste si ea tot din iubirea de sine. N-am avut timp sa va spun si toate fiicele ei, asa cat le mai tin minte. Nu este clipa si nu este vreme in care nu ma aflu maniind pe Dumnezeu; sa avem increderea aceasta si sa stim, si chiar de n-am simtit si n-am ajuns la convingere, sa ajungem de-acum. Asa trebuie marturisit. Pentru ca am ajuns la convingerea asta, cu zeci de ani in urma, ca nu exista clipa si mai putin decat aceasta, cand nu ne aflam maniind pe Dumnezeu. Aceasta stii cand o simti ? cand ajunge omul in treptele cele mai inalte ale rugaciunii inimii si cand vine Duhul Sfant in
803

inima omului, cu Darul lui Hristos, atunci abia vede el despre milioanele de neputinte, care-l robesc simtitor si ganditor. Vezi in camera asta, ce curat este ? Nu-i praf, nu-s gunoaie. Daca o raza a soarelui ar intra aici si noi am sta deoparte, am vedea milioane de microbi ce se invart si cat praf este. " Ia uita-te, ce era in camera asta !" Dar pana ce n-a intrat raza soarelui, nu vedeam. Dar daca am avea niste aparate speciale care maresc, ele ar face si mai mari corpurile acelea pe care le vedem cu ochiul liber. Asa este si cu sufletul nostru. Deci, in timpul rugaciunii celei curate, cand se scalda inima noastra in lacrimi si fierbe in clocotol plansului, dupa ce au trecut momentele acelea, atunci o sa vezi cate milioane de neputinte zac in mintea si in inima noastra. Si acestea nu le simtim. Petrecem in nesimtire, in somn, in raspandire, in invartosare, in impietrire. Ni se pare ca noi " Slava Domnului, n-am facut cutare pacat !" Dar noi le avem pe toate si
804

suntem izvorul a tot pacatul si a toata faradelegea, in toata clipa. De aceea, pentru ca in fiecare clipa gresim, in fiecare clipa este nevoie de trezvie, de paza mintii, de rugaciune, si de umilinta in fata lui Dumnezeu. Asta este ce spune marele prooroc David : Ca faradelegea mea eo o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Uite un alt caz. Ti se intampla uneori ca stii ca esti pacatos si vrei sa te rogi, dar nu ai stare de umilinta, adica simti o invartosare a inimii. Ce trebuie sa facem atunci ? Aceasta invartosare a inimii in timpul rugaciunii se cheama raceala, seceta sau uscaciune. Si asta este obisnuita la Sfintii Parinti. Eu deja cand ma marturisesc, zic : " Parinte, rugaciunea am facut-o cu mintea imbrobodita, plina de uitare, plina de raspandire, cu seceta, cu uscaciune, cu raceala, cu parasirea darului ..." Raceala vine mai totdeauna din uitare. Pricina racelii sufletului - ca eu pacatosul sufar in toata clipa de ea -, este uitarea. Dar uitarea
805

ce este, dupa Sfintii Parinti ? Este primul pacat din partea rationala a sufletului ". Sufletul se imparte in trei parti : partea rationala, cea manioasa si cea poftitoare, dupa Sfantul Grigore de Nissa. Asa le randuieste in Pidalion. El canoniseste exact pacatul dupa cele trei parti ale sufletului. Vezi in canoanele lui din Pidalion. Din partea rationala primul pacat este uitarea. Apoi nestiinta, nedreapta socoteala, nechibzuinta, nemultumirea pentru binefacerile lui Dumnezeu si ale aproapelui, nediscernamantul, credinta stramba, hula, nebunia, eresul si celelalte. Dar, primul pas spre raceala, este uitarea. Cand uitam binefacerile lui Dumnezeu, cand uitam ca Dumnezeu este de fata, cand uitam prezenta lui Dumnezeu, cadem in asa numita " acedie ". Acedia este moleseala sufletului si a mintii. Acedia o mai numesc unii din Sfintii Parinti caracatita sufletului. Cand s-a lancezit omul si cand zace in acedie, in moleseala, atunci vin toate patimile si rautatile in
806

sufletul lui. Asa o numeste si pe imaginatie. Aristotel o numea simtire de obste in filosofia lui. Pentru ca imaginatia nu prinde numai un pacat si nu da razboi sufletului numai cu unul. Ai citit Paza celor cinci simtiri scrisa de Nicodim Aghioritul ? Ei, cate sunt de vorbit. Vezi cum se leaga una de alta, vorbind ? De cinci ori am citit-o in viata, la liniste. Strasnica si sfatuitoare carte. Si cand o termini, autorul ei zice : Aceasta puturoasa carte ce am scris. Ai vazut cata smerenie ? " Tu te-ai facut ca un amnar si eu ca o cremene. Ai lovit o data si de doua ori, intr-o inima a mea ca de cremene si au izvorat aceste putine scantei ". Cartea aceea toata are mare intelepciune ! Ai vazut ce spune acolo ? Ne arata cum sa mergem pe drumul acesta. Din cauza ca mintea acazut in raceala, datorita uitarii, dupa ce-am uitat noi frica lui Dumnezeu, incepe omul sa-si permita orice. Si prima data, Cand omul a uitat de frica lui Dumnezeu incepe sa-i aduca diavolul
807

tot felul de ganduri prin imaginatie. Imaginatia, dupa Sfantul Vasile cel Mare, este pod al diavolilor, prin care intra in sufletul omului. De aceea trebuie o mare atentie la rugaciune sa nu ne inchipuim nimic, caci prima vama pe care o intalneste mintea inspre inima este imaginatia. Nici o fapta rea, nici un diavol, nici o patima nu trece de la minte la simtire decat prin imaginatie. Ca nu poti sa faci pacatul, pana nu ti-l inchipui. N-ai vazut cand te lupti cu mintea ? Ori apare chipul aceluia care te-a suparat si asupra caruia ai fost pornit. Parca ti-l aduce aminte si parca teai razbuna. " Ei, daca ar fi aicea ! Ce i-as drege, ce i-as face !" Si aceia sunt diavoli. Dar prin imaginatie iti dau razboi. " Mai, dar mi-a zis, si am sa-i zic !" Diavolii iau fata aceluia care te-a suparat si o aduce in suflet prin imaginatie si ti-o arata : " Uite, acesta ti-a zis si acesta te uraste !" Apoi vin si minciunile mintii, cu presupuneri ca acela te uraste, si acela zice asa si acela, cutare.
808

Un duhovnic mare spunea : " Nu le crede, parinte, ca-s minciunile mintii, si ai sa vezi mai tarziu ca niciuna din cate ti-a spus mintea nu-i adevarata ". Astea-s minciunile mintii, pe care le baga diavolii in vremea ispitei, prin imaginatie in suflet sa-l darame. Sunt prepusuri, pareri gresite. Prepusuri ca cutare iti zice, ca cutare are ciuda si cutare altceva. Si niciuna nu-i asa. Demonii, cand vad ca tulbura pe om banuielile acelea, bat razboi si cu acestea. Ca zice in Psaltire : Multi sunt acei care bat razboi cu noi de la inaltime. Deci, lupta noastra nu-i impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva duhurilor rautatii, domnii puterii vazduhului,a duhurilor rautatii raspandite in aer. Iata, ca cu capeteniile vazduhului se lupta biata minte ! Ce se intampla ? Un pacat intai l-ai gandit. Daca s-a invoit mintea la gandire, trece la cugetare. Trece la alegere. Imediat il baga diavolul in imaginatie. Ti-aduce aminte ... N-am vorbit noi despre ispitirea din opt parti ? Ca sa vezi si acolo cata filosofie
809

este la Sfintii Parinti ! Dupa ce te-ai bagat in imaginatie, ti-a bagat idolul si te-a lovit in minte. Gata ! Auzi ce spune : Cand vei vedea uraciunea pustiirii satnd in locul cel sfant, cel ce aude sa inteleaga ! Sfantul Maxim spune : Uraciunea pustiirii in locul cel sfant este pacatul inchipuit in imaginatie. Ca locul cel sfant este inima, pentru ca noi suntem Biserica Dumnezeului Celui viu si Duhul lui Dumnezeu locuieste in inima noastra. Diavolul, daca a reusit sa bage idolul prin imaginatie in minte, de aici il baga in inima ! Apoi, in inima si in mintea ta, numai fata aceea o ai, ori care te-a suparat, ori care o iubesti cu patima ! Dupa ce ti-a bagat idolul, iti dai seama : " Da ! Eram treaz mai inainte de prima momeala " - ca aicea trebuie sa vorbim de cele douasprezece trepte ale pacatului. " Daca eram treaz la prima momeala, imediat ziceam : " Doamne Iisuse ... " si cu trezvia atentiei idolul nu intra ". Daca n-am fost atent, a intrat idolul : cutare fata, cutare femeie cu care ne0am
810

intalnit, sau bani sau slava, ori de ce nuanta ar veni. L-a bagat in inima prin inchipuire. Acesta-i idolul, asta-i " uraciunea pustiirii in locul cel sfant ". Si daca era trezvia atentiei, nu intra. Il dadea jos de la inceput. A venit ? " Doamne Iisuse ... !" Il izbesti de piatra Hristos. Si stii ce se obisnuieste mintea cu acest nevazut razboi ? Precum scrie in " Razboiul nevazut ". Ai vazut ca mintea acelui ce este treaz, care are trezvia atentiei, nu numai ca nu se teme de navalirile astea. Stii ce face ? Anume le cheama. Le da drumul oleaca, apoi cu rugaciunea il cheama pe " Doamne Iisuse ... " in ajutor. Precum face pisica cu soarecul. Il prinde si apoi ii da drumul, si asa se joaca cu el. Dar aceasta lucrare este pentru cei sporiti. Asa face mintea trezvitorului cu pacatul. Ii da drumul sa intre oleaca inauntru; si numai ce-l vede ca treec in imaginatie si incepe a-i tulbura firea. " A! Mi-ai venit ? " Doamne Iisuse ... " Si-l mai cheama odata la lupta : " Mai vina, mai, si mai intra !" Si el mai vine. Si iar il izbeste de piatra cu "
811

Doamne Iisuse ... ". Stii ce zice apoi diavolul ? " Aista nu-i prost ! Ma cheama intai si-mi da drumul si apoi ma arde cu Hristos. Stai, ca acum ii treaz cu mintea. Vin mai tarziu, cand il stapaneste uitarea ". Si cand il mai cheama, nu mai vine. Nu uita el sa ne ispiteasca. " Acum nu vin, ca-i treaz cu mintea si ma arde cu " Doamne Iisuse ... ". Da-i pace. Cand va dormita el cu mintea si n-o sa fie stapan pe simturi, atunci vin ! Cand este raspandit cu mintea, atunci ii dau razboi. Acum cand este treaz, n-am nevoie sa ma lupt cu el. Ca acum stii ce face ? Cheama numele Domnului si ma arde !" Asa face trezvitorul, precum face mata cu soarecele. Ii da drumul si iar il prinde. Ferice de cel ce are trezvia mintii ! De aceea a zis dumnezeiescul Pimen cel Mare in Pateric : Nu avem nevoie pentru a ne mantui, decat de minte treaza. Clar ! Atata. Cu mintea treaza si cu lucrarea asta a trezviei atentiei ne putem mantui cel mai usor.
812

Pe aceasta o numeste Sfaantul Isihie din Sinai : " Lucrare preacuprinzatoare de toata fapta buna si de toata virtutea " cititi in Filocalie, ca de acolo vorbim si din Pateric. Primul pacat care se naste din partea rationala a sufletului este uitarea. Din uitare se nasteraceala sufletului. Zice Marcu Ascetul ca trei sunt uriasii care ucid sufletul : uitarea, nestiinta si trandavia. Vezi ? S-ar putea ca unul sa fie treaz cu mintea, dar sa fie orbit de nestiinta. Si iarasi n-are trezvia atentiei nici acesta. Auzi, ca nestiinta este orbirea sufletului. Sfantul Maxim zice : Viata mintii este lumina cunostintei, iar nestiinta este orbirea sufletului. Si atunci se poate orbi unul nu numai de uitare, ci si din nestiinta. Si daca a spus si de trandavie, dar ai auzit pe cine a pus intai ? Tot pe uitare. Ca si nestiinta si trandavia vin dupa uitare. Sfantul Grigore de Nissa clasifica in Pidalion toate pacatele, dupa cele trei parti ale sufletului si primul pacat care vine din
813

partea rationala, este uitarea. Si cauza racelii noastre in cele duhovnicesti, chiar in vremea rugaciunii, tot de la uitare porneste. Iar cine are trezvia atentiei, inainte de a veni uitarea, o simte. Pentru ce ? Trezvia se naste din frica de Dumnezeu. Si frica lui Dumnezeu din credinta in Dumnezeu. Sfantul Maxim Marturisitorul zice : Cine crede, se teme si cine se teme, se trezeste ! Uite, a venit un gand ! Deacum trebuie sa discern : ori ii rau, ori ii bun ! Ce-i de facut ? Si cine se trezeste, imediat trevbuie sa-L cheme pe " Doamne Iisuse ... ", caci trezvia atentiei sta in trei lucruri : in a ne trezi cu mintea, a ne impotrivi pacatului de cand este in minte si a chema pe " Doamne Iisuse ... ". Trezvia noastra n-are nici o putere fara Iisus. Dar uitarea este primul pas spre raceala, cum arata dumnzeiestii Parinti. Iar daca noi luptam impotriva uitarii, mintea intotdeauna ii treaza si scapa de celelalte lupte in celelalte trepte ale pacatului. Ai
814

vazut cum s-a numit satana la Iov in Scriptura ? Furnico-leu. Frumos comentariu face la aceasta Nil Ascetul, iar mai tarziu Nicodim Aghioritul o pune in paza celor cinci simtiri. De ce s-a numit satana si pacatul furnicoleu ? Iov zicea : " Furnico-leul a murit de foame ca n-avea de mancare !" Dar, la cine ? La Iov n-avea de mancare, nu la mine pacatosul ! Eu il hranesc toata ziua sil fac leu. Ca de ce Iov nu-l hranea pe furnico-leu ? Auzi ce spune Scriptura ? Acest om aducea in fiecare seara cate un bou jertfa pentru copiii sai; " Doamne, nu cumva copiii mei, fiind tineri, sa fi gresit cu gandul lui Dumnezeu !" Care tata si mama de azi, mai au grija ce gresesc copiii lor cu gandul lui Dumnezeu ? Nu l-a numit degeba Dumnezeu pe Iov, drept si temator ! Aducea un bou jertfa in fiecare seara, nu pentru pacatele lui, ci pentru ale copiilor lui. Ca el a spus ca furnico-leul a murit de foame ca n-avea de mancare, adica el nici in gand nu hranea pacatul. Si zice Sfantul Ioan Gura de Aur : "
815

N-ar fi pierit copiii lui asa, daca nu i-ar fi gasit la masa si la betii. Ca ei erau la praznic la fratele mai mare si petreceau. De aceea a putut satana sa darame casa. Daca ii gasea in rugaciune nu se putea intampla asa ". Dar aceasta a lasat-o ca pilda Dumnezeu. Dar acest Iov, care era atat de tare treaz cu mintea inaintea lui Dumnezeu, zice ca furnico-leul a murit de foame ca n-avea de mancare; si Sfintii Parinti fac comentariu mai ales la lucrul acesta : Pacatul cand vine in mintea noastra, este mic ca o furnica. Ca prima traepta a pacatului este a face fapta buna cu scop rau. Pentru ca fapta buna facuta cu scop rau nare plata, ci ea trece de partea scopului si se pierde. Sufletul si viata faptei bune este scopul. De aceea a zis dumnezeiescul parinte Maxim : Este feciorie si milostenie si priveghere si post si osteneala, care sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu, ca nu cu scop adevarat se fac acestea ! Daca fapta buna este facuta cu scop rau ea
816

trece de partea scopului si se face una cu el. Scopul este sufletul si mireasa faptei bune. Noi, daca ne-am trezit cu mintea, atunci cand facem o fapta buna, trebuie sa vedem daca-i cu scopul de a placea lui Dumnezeu, de a ma mantui, sau daca nu cumva mintea mea priveste in alta parte. Dumnezeiescul parinte Efrem zice : Cand mintea va parasi scopul blagocestiei, adica al evlaviei, toate faptele bune nu mai folosesc. Ca scopul este ori a iubirii de slava, ori a iubirii de treapta, ori a iubirii de castig, cum zice dumnezeiescul Ioan Scararul. Auzi ce zice el, aratand aici cat este de rea chiar si lepadarea de lume cu scop rau : " Cela ce pentru iubirea de castig a facut lepadarea de lume, este ca piatar de moara, care intru aceleasi se invarteste " vorbind despre cele trei feluri de lepadari de lume. Cum ? El, se leapada de lume ca sa vina in manastire, si nu vine pentru a-si plange pacatele si pentru dragostea lui Dumnezeu,
817

ci pentru altceva. Scopul lui este sa castige bani, cinste, dregatorii si slava de la oameni. Acasa alerga dupa treaba, ca sa castige parale, sa faca casa mare, sa cumpere gradini, sa faca avere; vine in manastire si se invarteste tot in acelea. Lucreaza sa castige ceva, sa faca, sa tot aiba ceva. Acesta-i scopul lui cu care a venit la manastire. Si acesta n-a venit cu scopul mantuirii, ci a venit aici ca sa se imbogateasca. Al doilea scop. Vine la manastire si isi zice : " Mai, poate ma fac diacon, poate preot, poate voi fi staret, poate econom; moi face eu ceva ". Atunci mintea lui priveste spre iubirea de treapta; si auzi ce-i spune la acesta dumnezeiescul Ioan Scararul : " Cela ce pentru iubirea de treapta pe lepadarea de lume o a facut, ca tamaia este, care la inceput miroase si pe urma scoate fum ". Vine in manastire smerit, ascultator de toti, rabda de la unul, rabda de la altul, face ascultare cu dragoste, privegheaza, se roaga, se arata ca-i credincios in toate.
818

Dar, ce zice ? " Mai incolo trebuie sa ma faca diacon, preot, cutare !" Si daca nu ajunge tinta carierei, unde privea mintea lui, incepe a scoate fum. " Asa ! Pe acela, care a venit de ieri in manastire, l-a facut, si aceluia i-a dat dregatorie si eu n-am fost facut ?" Si cel ce mirosea la inceput ca tamaia, a inceput a scoate fum, a inceput a carti. Eheei ! Dai de Sfantul Ioan Scararul ! Acolo la Sinai ii zice Sfantul Ioan Sinaitul. Noi ii zicem " Scararul " dupa cartea lui numita Scara. Ce zice ? " Cela ce pentru iubirea de Dumnezeu lepadarea de lume o a facut adica din Dragostea lui Dumnezeu -, adauga dor peste dor si foc peste foc, aprinzanduse de dragostea lui Dumnezeu, slujind cu frica Lui si cu cutremur ". Acela iubeste pe Dumnezeu pana in sfarsit ! Si iata mintea noastra la trezvia atentiei, nu trebuie sa priveasca numai asupra gandurilor care vin, ci si asupra scopurilor cu care ne nevoim si urmam lui Dumnezeu. S-ar putea sa ne nevoim si sa ramanem cu mainile goale la urma, daca scopul este
819

altul. Deci, scopul faptelor bune totdeauna sa fie spre slava lui Dumnezeu. De aceea ne invata si marele Apostol : Sau de mancati, sau de beti, sau altceva de faceti, toate sa le faceti spre slava lui Dumnezeu. Deci, daca omul este treaz cu mintea, ucide pacatul de cand ii furnica ! V-am vorbit mai inainte de fata Babilonului si de pacatosii pamantului si acum va aduc aminte. Daca ne-ar ajuta Preasfantul Dumnezeu sa fim treji cu mintea si sa ucidem pacatul de cand e furnica; ca apoi, pe treptele celelalte, se face leu si nu-l mai putem birui ! Prima treapta a pacatului este sa faci fapta buna cu scop rau. A doua, sa nu faci fapta buna desavarsit, intreaga. Un exemplu : faci milostenie, dar o faci din furat ! Si zice Sfantul Ioan Gura de Aur : Cel ce aduce jertfa din osteneala straina lui Dumnezeu, asa-i ca si cel ce aduce caine imputit. Deci, iata ca nu-i cum trebuie ! A treia treapta a pacatului este
820

momeala. Se apropie de mine un gand, dar nu cu patima. Femeie, sa zicem; slava, bani. Sa luam de pilda numai aceste trei. Dar nu-i nimica rau; ca Dumnezeu le-a facut la inceput bune toate; si femeie si bani si slava. La ban; cuvantul ban nu te vatama cu nimic. Este numai o bucata de fier sau o zgura a pamantului facuta acolo rotunda, daca-l numim asa simplu. Dar langa ban apare patima : " daca vei avea tu mai multi bani ! Daca vei avea o punga ! Faci o ladita pe urma ! Si daca vei mai ascunde din ei !" Ai vazut cum se lipeste ispita langa gandul simplu ? Indata se complica cu patima. Zic femeie ! Nimic nu ma vatama. Ca nu este cuvantul in mintea mea cu patima. Dar langa femeie mi-aduce diavolul ispite in gand : " Mai, dar daca ar fi frumoasa; daca ai vazut-o pe cutare, si daca ar fi prietena cu tine si daca ar fi langa tine cand te lupta patima, si daca ai pacatui cu dansa !" Ai vazut unde te duce imaginatia ? Indata cuvantul femeie s-a complicat cu patima, cu momeala pacatului.
821

La fel, sa zicem slava. " Cela ce Ma slaveste pe Mine, il voi slavi ". Este slava buna ! Nu-i nimica cuvantul slava. Dar, " daca m-ar lauda, daca as fi asa, daac as face asa, daca as ajunuge asa, daca as fi eu asa !" Iata deci, unde te duce slava ! Atunci cuvantul " slava " se complica cu patima. Si auzi ce zic dumnezeiestii Parinti : " Precum iedera si hameiul se agata de orice planta care-i mai aproape, asa si langa gandul simplu al lucrului, se agata patima. Si tocmai asta e lupta omului trezvitor - ca despre trezvia atentiei vorbim aici ! Aceasta este cea mai stravezie ( patrunzatoare ) lupta a crestinului si monahului. Toti ne luptam pentru mantuire. Dar trebuie sa despartim gandurile simple ale lucrurilor, de cele complicate cu fapta ! Nui pacat sa gandesc la femeie, ca si Evanghelia a spus ca Cel ce priveste la femeie, nu spre a o vedea, ci spre a o pofti, preacurveste cu dansa in inima sa. Indata ce langa femeie a aparut pofta, gata ! Este preacurvie ! Eu, daca am privit-o, dar fara
822

sa cuget cu patima, nu-s preacurvar. Pot sa vad un milion de femei ! Dar daca am poftit una in inima mea, atunci imediat eu sunt preacurvar. De aceea zice dumnezeiescul Efrem : Nu ma aruncati in negrija, fratii mei, pentru pacatele cu gandul ca n-ar fi mari ! Daca nu erau mari, nu era nevoie ca dreptul acela, Iov, cu 1850 de ani inainte de Hristos, sa aduca jertfa pentru pacatele cu gandul ale feciorilor sai, si intelepciunea lui Dumnezeu, nu socotea preacurvie, intru pofta de muiere si ucidere, intru ura de frate. Cu gandul, omul este ucigas si preacurvar in toata vremea. De aceea zicea Sfantul Efrem Sirul : " Nu ma aruncati in negrija !" Un gand venit in minte si omul trece la imaginatie; de la gand incepe tot pacatul. Toata lupta noastra si a fiecaruia dintre noi, care vrea sa se mantuiasca, este sa desparta gandurile simple ale pacatului de cele complicate cu fapta. Ca nu ne raneste pe noi gandul simplu, ci cel ce ne complica cu patima. Si atunci diavolii, vazand ca am
823

primit gandul patimas, care este momeala gandului simplu, ne duc mai departe pe treapta urmatoare a pacatului. Treapta a patra a pacatului este consimtirea. A consimtit sufletul nostru sa stea de vorba cu gandul cel simplu ! Sa stea de vorba cu gandul olecuta. " Mai, cam cum e cu asta ?" Si gata ! Suntem pe treapta a patra a pacatului ! Starea de vorba a sufletului cu pacatul. In treapta a cincea incepe lupta. " Nui bun gandula sta; vine cu patima la mine !" Si lupta se da pe toate treptele pacatului pana la deznadejde si moarte. Mintea incepe sa lupte. " Nu-i bun gandul asta ! Mia bagat patima in suflet ! Uite, poftesc femeie sau ban sau treapta sau urasc pe fratele ". Sau cine stie de ce nuanta ar fi pacatul, din cele trei parti ale sufletului. Si atunci eu trebuie sa fiu atent, ca vorbim de trezvie. " Ei, diavole, pana aici ! M-ai adus pana aici !" De-acum, lupta ! Si in lupta asta, v-am spus, trebuie sa chemam pe " Doamne Iisuse ... ". Ca auzi ce spune Scriptura ? Sa nu iesi, Israele,
824

fara de Mine la razboi ca vei fi infrant ! Cum ai vazut ca au patit cu amoreii. Si ziceau evreii : Doamne, am cazut ! " Pai, nu v-am spus Eu sa nu iesiti la razboi fara Mine ?" Asa si noi in lupta cu pacatul, sa chemam in ajutor numele Domnului. Cat de treaz ai fi cu mintea si cat de mare filosof ai fi, te prapadesc diavolii, daca nu chemi pe " Doamne Iisuse ... ". Trezvia atentiei si rugaciunea mintii au legatura, cum are sufletul cu trupul. A ne trezi, a ne impotrivi pacatului si a chema pe " Doamne Iisuse ... ". Asta-i filosofia duhovniceasca ! Atata legatura are paza mintii sau trezvia atentiei cu rugaciunea mintii. In lupta asta cu pacatul, mintea noastra incepe razboiul. La acest razboi se incaiera trei feluri de minti : mintea diavoleasca, mintea ingereasca si mintea omului. Omul ii dator sa se trezeasca si sa cheme pe " Doamne Iisuse ... ". Ramaneti intru Mine si Eu intru voi, ca fara de Mine nu puteti face nimic ! Si daca in lupta asta crestinul cheama pe Iisus, iese biruitor ! Daca se
825

bizuie pe sine si se leneveste si uita sa cheme numele Domnului, iese pacatul biruitor. In treapta a sasea vine invoiala. " Ei ! Si daca m-as invoi oleaca cu gandurile rautatii, ale pacatului ?" Daca esti tare si ai capatat trezvia atentiei, poti sa te invoiesti oleaca, ca sa chemi pacatul la lupta, cum spune in Razboiul nevazut. Faci ca mata cu soarecele. Ii dai drumul si iar il prinzi. Si-l chemi o data si zici : " Doamne Iisuse ... " si l-a batut. Il chemi a doua oara, asa cum spune in Razboiul nevazut : " Care- treaz cu mintea, cheama pacatul. Il cheama de cateva ori si il ucide. Ca diavolii se tem : " Mintea asta-i treaza; ma cheama dar ma omoara cu " Doamne Iisuse ... ". Si nu mai vine o vreme. Dar mai incolo zice : " Lasa-l, ca acum este biruit de uitare; acum da-i pace ! Cand va dormita cu mintea, atunci vom veni; nu cand ne cheama el. Acum ne cheama la lupta ca-i cu Iisus si nu se teme. Dar cand va adormi, venim noi !" Ca el nu se osteneste, nu asuda. Asa spune si in Pateric; dupa cum talharii,
826

cand pandesc casa, daca aud vorbind inauntru, zic : " Mai, sunt treji. Nu putem intra, ca acum nu putem prada ". Asa este si cu talharii diavoli. Daca vad diavolii ca sufletul este in vorba cu Hristos adica are rugaciunea launtrica - nu pot intra, ca Hristos este acolo si ii arde ! Iar daca nu se mai aude nici un murmur in inima, nici o vorbire, atunci intra ! deci, in lupta asta, cand sufletul a cedat putin, cade in treapta a sasea a pacatului, invoiala. " Ma invoiesc. Ei ! Si ce, daca voi sta de vorba cu gandurile curviei, sau ale maniei, sau ale urii, sau ale slavei desarte ?" Si aceasta invoiala vine, dupa cum arata Sfantul Ioan Pustnicul, din iubirea de sine. Ea este maica si radacina invoielii si a tuturor rautatilor ! Ca tot sa-l indulceasca pe hoit, macar cu gandul. Din iubirea de sine se naste mai intai mila de sine, si apoi crutarea de sine, pentru care l-a numit Mantuitorul pe Petru, satana. Cruta-Te pe Tine, Doamne ! - a zis Petru.
827

Mergi inapoia Mea, satano ! Sa ma crut ? Pentru asta am venit Eu, sa ma jertfesc, nu sa ma crut ! Din crutarea de sine incepe indreptatirea de sine. " Ei, ce ! Dar, nu pot; dar, sunt neputincios, ca sunt si eu om ! Trebuie sa mai las si eu la cele omenesti !" Indreptateste-te, omule ! Din indreptatirea de sine, vine multumirea de sine. " Ii multumesc lui Dumnezeu ca eu, numai la pacatul cu mintea ma invoiesc, dar nu fac chiar pacatul cu lucrul ". Din indreptatirea de sine vine multumirea de sine si apoi nemultumirea. Ce scop are ? Sfantul Maxim Marturisitorul spune : Sa faca sufletul satul de fapta buna ! Fariseul cel dinlauntrul nostru ce zice ? Ca cel din biserica : Multumescu-Ti Tie, Doamne, ca nu sunt ca toti oamenii si nici ca acest vames ... Multumirea de sine, zice : " Multumesc lui Dumnezeu ca eu ma invoiesc numai cu gandul, dar altii fac pacatul cu lucrul !" Si ce-i cu asta ? Ai vazut diavolul cat este de filosof ? Cat
828

este de teolog ? Ca sa te capete pe tine cu multumirea asta, sa zici ca pacatul tau, daca a fost pana la invoiala sau la consimtire, nu-i nimica ! Si la aceasta multumire, daca sufletul ii multumit cu starea lui, iata Evanghelia ce spune : Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate ... Mereu aceasta sete si foame dupa fapta buna ! Iar multumirea de sine este pacat, o ramura a iubirii de sine, ca-l face pe om satul de fapta buna. Multumescu-Ti Tie, Doamne ... fariseul din sine ii spune " Tot ai tu ceva ! Nu esti chiar cel mai rau om !" Din multumirea de sine se naste indata trambitarea de sine. Ca ii scoate diavolul virtutile la iveala : " Tu ai facut asa si aasa !" Si pe urma lauda de sine si pe urma placerea de sine. " Mai, eu sunt ceva !" Si din parerea de sine, inchipuirea de sine. Isi inchipuiestye ca el este cineva ! Din inchipuirea de sine se naste simtirea de sine. Se simte. " Eu ! Ce ? Nu te atinge, ca ma sparg ! Te atingi de mine ?" Din simtirea de sine se naste ingamfarea de
829

sine. Din ingamfarea de sine vine cinstea de sine. " Mi se cade, ca eu sunt cineva !" Din cinstea de sine se naste increderea in sine, apoi rezemarea pe sine, apoi bizuirea pe sine si apoi vine nesimtirea si impietrirea inimii care este moartea sufletului si, n-am cand a vi le mai spune pe toate. Iata cum actioneaza iubirea de sine asupra noastra. Si aceasta se intampla tocmai cand mintea doarme si nu are trezvia atentiei. ca atunci cand este treaza, totdeauna zice : " Doamne Iisuse ... ", sau cugeta la alte lucruri duhovnicesti. Si atunci se smereste, ca isi cunoaste neputinta sa. Dar, ce se intampla ? La invoire, mintea noastra s-a invoit cu gandul primit de la diavol, care este acolo. El vede ca, mintea acum ori curveste, ori se razbuna cu ura pe cineva; ori naluceste slava desarta, ori naluceste bani, ori alt pacat. Sufletul, daca s-a invoit, sta de vorba cu orice pacat. Incheind aceste putine cuvinte, sa rugam pe Preabunul Dumnezeu si Preainduratul
830

nostru Mantuitor, sa ne trimita a Sa mila si indurare tuturor celor ce vietuim aici si tuturor dreptcredinciosilor care isi petrec cu grija viata. Sa nu uitam dumnezeiestile Sale cuvinte, care totdeauna trebuie sa ne indemne la trezvie si veghere, dupa cum scrie in Sfanta Evanghelie : Ca nu cumva, venind fara veste, sa va afle pe voi dormind. Iar ceea ce va zic voua, zic tuturor : Privegheati ! ( Marcu 13, 36-37 )

SFANTA SPOVEDANIE
In cele ce urmeaza, m-am gandit sa vorbesc cate ceva despre taina Sfintei Spovedanii. Una din marile datorii duhovnicesti, atat ale monahilor, cat si ale crestinilor, este spovedania pacatelor. Trebuie sa stim mai intai ca toti gresim inaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, altii mai putin, si nimeni nu este fara de pacat. Acest lucru ni-l arata Sfanta Scriptura care zice : Toti multe gresim. Iar de vom
831

zice ca pacat nu avem, pe noi insine ne inselam si adevarul nu este in noi; iar daca ne vom marturisi pacatele, credincios si drept este Dumnezeu, ca sa ne ierte noua pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata intinaciunea si nedreptatea. Daca mi-am marturisit cu cainta si cu pregatire cuvenita si m-am spovedit curat, preotul, numai daca a pus mana pe cap si a zis : " Dumnezeu sa te ierte ", pacatele mele s-au ridicat. Iar daca nu m-am dus cu cainta si cu pregatire cuvenita la cel mai iscusit duhovnic, si n-am stiut sa ma marturisesc curat, sa descopar toate pacatele mele, sa primesc canon pentru ele si sa le parasesc, pot sa fac o mie de dezlegari, ca pacatul, otrava, a ramas tot in mine, de nu m-am dus pregatit. De aceea folosul, valoarea cea scumpa a Sfintei Spovedanii nu tine de preot, ci de mine. Eu, daca ma duc cu toata sfintenia, cu toata convingerea in fata lui Dumnezeu ca, atunci cand ma duc in fata preotului,
832

inaintea lui Dumnezeu ma duc, ca preotul este numai un martor -, trebuie sa-i spun toate pacatele mele. Altfel crezi ca in ziua judecatii preotul poate sa-ti ajute ceva, daca n-ai spus drept ? Doamne fereste ! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decat ce i-ai spus tu. Iar daca tu ai avut vreo rezerva si ai tinut vreun pacat nespus, toate pacatele le ai indoite. Asa spun Sfintii Parinti, pentru ca ai crezut ca Dumnezeu nu stie ce ai facut tu. Iata care sunt conditiile pe care trebuie sa le implineasca spovedania : 1. Spovedania trebuie sa se faca inaintea duhovnicului. Deci, eu cand ma duc la spovedanie inaintea preotului, ma duc in fata lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. In ziua judecatii el atat poate spune, cat i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pamant, nici in cer. Dar eu, daca m-am dus la spovedanie si i-am spus toate si preotul mi-a facut dezlegare cu mainile pe cap, eu sunt dezlegat.
833

2. Spovedania trebuie sa fie completa si sa nu se ascunda nimic din cele faptuite, cum am spus mai inainte. Ai auzit ce spune Sfantul Apostol Pavel ? Cuvantul lui Dumnezeu este mai ascutit decat toata sabia cea cu doua taisuri si strabate pana la despartitura trupului de a duhului, cea mai inalta unire intre om si Dumnezeu. 3. Spovedania trebuie facuta de buna voie, dupa marturia Duhului Sfant, care zice : si din voia mea ma voi marturisi Lui; 4. Spovedania trebuie sa fie facuta cu umilinta, caci inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi; 5. Spovedania sa nu fie prihanitoare, adica sa nu dam vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo alta zidira a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi sa ne invinuim si sa ne prihanim, cum zice Sfantul Ioan Scararul : " A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a facut, iar nu dintr-a altuia ".
834

6. Spovedania se cuvine sa fie dreapta, adica sa spui adevarul, spune cum ai facut toate, fara rusine. Isus Sirah spune : Este rusine care aduce pacat si este rusine care aduce slava si har. Rusinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteste pe tine de rusinea aceea pe care o vom suferi cu totii la ziua cea infricosata a Judecatii lui Dumnezeu. 7. Spovedania sa fie hotaratoare. Sa luam inaintea duhovnicului o mare hotarare de a nu mai pacatui, ajutandu-ne noua dumnezeiescul har, si sa voim mai bine a muri de mii de ori decat a mai pacatui de acum inainte cu vointa noastra. Sfantul Vasile cel Mare zice : " Nu se foloseste de marturisire, nici se marturiseste, cel ce zice la spovedanie numai ca a gresit, insa ramane iarasi in pacat si nu-l uraste ". Toata pocainta ta intru aceasta consta, adica sa te hotarasti a-ti schimba viata. Cand ma duc la marturisire cu parere de
835

rau si cu pocainta, si imi cunosc gresalele, ii spun preotului cate tin eu minte. Dar ca sa tii minte si sa faci o marturisire intreaga, nu te duce cu ochii legati la preot, ca diavolul iti ia mintea si uiti. Cu o saptamana sau doua inainte, stai intr-o camera linistita, ia-ti un caiet si scrie toate pacatele tale din copilarie pana in ziua spovedaniei. Ce pacate am eu pe constiinta, de cande eram copil mic, cand eram de cinci ani, cand eram de sapte ani, cand eram in clasa intai la scoala, cand eram in clasa a doua, cand eram intr-a noua, cand eram fata mare, inainte de casatorie, sau dupa casatorie, cand eram militar, cand eram flacau. Scrie, ca si diavolul a scris. Avem contabil bun, ingerul rau pe umarul stang, care scrie tot, si ingerul cel bun pe umarul drept, care scrie si el faptele cele bune ale omului. Si atunci uite ce-i. Stii ca nimic necurat nu va intra intru Imparatia cerurilor ? De aceea, cel mai mare bine pe care poti sa-l faci unui om, este acesta. Daca vezi ca
836

s-a imbolnavit in casa la tine, tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau baiatul sau fratele, cine a slabit de boala si se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decat sa-i aduci preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pamant ca si tine ! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu ati auzit in Evanghelie ? Ce veti lega voi pe pamant, va fi legat si in ceruri si ce veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in ceruri ! Daca ai reusit sa-l spovedesti curat inainte de moarte, i-ai salvat sufletul. Cand se duce la vami, sufletul care a avut pacate, daca le-a dezlegat preotul aici, Duhul Sfant a sters tot de pe tabelele lor. Crapa, mor de ciuda diavolii : " Ia uita-te, domnule ! L-am avut in mana ! " Duhul Sfant i-a sters pacatele. Aceasta putere le-a dat Dumnezeu preotilor, ca daca nu dadea Dumnezeu aceasta putere preotilor, nimeni din oameni nu s-ar fi mantuit. Dar Dumnezeu, Cel ce a facut cerul si pamantul, a stiut cum sa faca pentru a mantui lumea. Cand a inviat Hristos
837

aceasta putere le-a dat Apostolilor. Ce le-a spus la Apostoli ? A suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; carora le veti tine pacatele, tinute vor fi si carora le veti ierta, iertate vor fi si orice veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in cer ... Ce, fratilor, voi nu ati citit ? Nu ati auzit Evanghelia ? Deci, cand vezi ca esti bolnav de moarte, nu alerga la doctor, ca poate te omoara acela si mori nemarturisit. Intai spovedeste-te si apoi du-te si la doctor, daca este cazul, dar tu sa fii martusrisit. Daca ai murit, gata, te-ai usurat ! Ca vei muri in mainile doctorului, ca vei muri acasa, tu sa fii marturisit. Insa intai doctorul sufletelor, ca el te va scoate din iad. Asa. Si nu te gandi ca n-are dar. Dupa o spovedanie curata, trebuie sa primim un canon, pe care trebuie sa-l tinem. Cel ce se spovedeste are mare datorie de a-si face canonul dat pentru a scapa de chinul cel vesnic al iadului. Vedem in Sfanta Scriptura ca prin canon sau curatit toti cei ce au pacatuit inaintea
838

Domnului. Altfel, cel ce a primit canon si nu-l face, nu se poate curati de lepra pacatului si nici sufletul sau nu este slobozit din robia dracilor. Este bine stiut ca cel ce se pocaieste cu adevarat, nu numai ca primeste canonul dat de duhovnicul sau, ci singur cere mai mult canon, stiind ca ori aici vremelnic, ori dincolo vesnic, pacatosii trebuie sa-si faca canonul. Iar canonul sa fie dupa masura puterii fiecaruia. Ai auzit ce spune Sfantul Marcu Ascetul ? " Cata deosebire are arama de fier si fierul de gateje - adica de vreascuri -, atata deosebire este intre un trup si altul ". Altul este din fire sanatos si tare si poate sa posteasca si sa nu manance pana seara; iar altul, saracul, daca n-a mancat de doua - trei ori pe zi, cade jos. In toate acestea se cauta scopul. De aceea dreapta socoteala este imparateasa faptelor bune. Tu crezi ca pe dracul il intreci la fuga ? El intr-o clipa este la marginea pamantului. Numai cu asta il intreci : daca te
839

smeresti si te socotesti a fi praf si cenusa si pacatos si neputincios si nevrednic de a trai pe pamant. Numai de smerenie se teme diavolul ! De alta nu se teme el. Poti sa fii tu nevoitor cat ii lumea, daca nu stii sa ceri iertare, esti batjocorit de diavoli. De aceea, fratilor, sa ne ajute mila Domnului sa castigam oleaca de smerenie si dreapta socoteala, fiindca in lumea aceasta sunt curse si ispite si fel de fel de nedumeriri pamantesti si duhovnicesti. Dar sa avem in toate dreapta socoteala. Ca padurea nu se teme de cel ce incarca o data mult pe o caruta. Stie ca mai la vale se rupe osia si se strica carul. ea se teme de acela care ia cate un lemnisor si-l duce acasa. Asa si vrajmasul, nu se teme de cel care incepe cu multa nevointa, ca oboseste si ramane. Ci, se teme de cel care ia cate oleaca asa, incet, incet. Sfantul Teodosie spune : " De lucrezi cate putin, cate putin se imbogateste cineva si la cele trupesti si la cele duhovnicesti !". Cate oleaca ! Asa sa luati fapta buna, cate
840

oleaca si sa va para rau ca n-ati facut mai mult. - Cand se face spovedania generala ? au intrebat unii credinciosi. - O data pe an tebuie sa faci spovedania generala din mica copilarie. Sfantul Nicodim Aghioritul spune : O data pe an, in Postul Mare, este bine sa faci spovedania generala. Stii de ce ? Pentru smerenie. Te ajuta mult sa-ti aduci aminte pacatele. Eu ma marturisesc, dar dracul ma face sa uit pacatele mele cu care am maniat pe Dumnezeu. Dar eu, cand fac spovedania generala, mi le face ingerul cat muntele in fata mea. " Vezi cine esti ? " Smerenia ! Si atunci, mai mult se apropie Dumnezeu de noi, cand noi ne smerim din adancul sufletului. - Dar ce incredere avem ca ni s-au iertat toate pacatele prin spovedanie ? - Dar dumneata daca ai spalat o rufa bine, curata, si daca se mai murdareste, nu o mai speli din nou ? Nu pui soda si lesie si o pui la uscat ? Precum camasa trebuie spalata, asa si sufletul trebuie spalat
841

mereu prin deasa spovedanie. dar Sfintii parinti si mai ales Sfantul Nicodim Aghioritul avea o invatatura pentru duhovnic : " Sfatuieste-i, o! duhovnice, la spovedanie deasa si curata pe toti ". O data in an se face spovedania generala din nou. Si asta-i pentru smerenie si pentru ca omul sa nu uite neputintele lui, cu care a suparat pe Dumnezeu. Asa este. De aceea trebuie sa ne pocaim, sa ne para rau. Pentru ca Dumnezeu este atat de milostiv si de bun,ca nu mai tine minte raul ce-am facut, daca noi ne intoarcem din toata inima si ne marturisim. Ati vazut ce spune proorocul Isaia : Intoarceti-va catre Mine si Ma voi intoarce catre voi, fiii oamenilor. De vor fi pacatele voastre ca mohoraciunea, ca zapada va voi albi, si de vor fi ca roseala, ca luna le voi face albe si nu voi mai pomeni cele dintai ale voastre. In bunatatea Lui cea fara margini, El stie neputinta noastra, ca gresim cu voie si fara voie, cu stiinta si cu nestiinta. Nu este
842

clipa cand nu gresim inaintea Domnului. Dar nimeni nu stie firea omului mai mult ca Dumnezeu, caci El ne-a facut din nimic. De aceea, cum ne intoarcem catre El cu lacrimi, cu parere de rau, cu spovedanie curata, ne si iarta. Cine are pacate mai grele trebuie sa faca oleaca de canon, ca Dumnezeu totdeauna este gata sa ne primeasca si sa ne ierte, caci suntem zidirea Lui. Nimeni nu L-a facut pe Hristos sa coboare din cer, decat mila Lui, dragostea Lui pentru oameni. I-a fost mila de neamul omenesc. Ca atat de multa dragoste are fata de neamul omenesc, incat auzi ce spune Sfantul Ioan Evanghelistul : Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul nascut, Fiul Sau, L-a trimis in lume sa mantuiasca neamul omenesc. A venit Mantuitorul Iisus Hristos, nu numai sa ne invete ce trebuie sa facem, ci pentru ca sa sufere pentru noi suferinte, batjocuri, scuipari, batai si moarte pe Cruce, pentru ca sa scoata neamul lui Adam din iad, care
843

statea acolo de 5508 ani, cat au fost, de la primul Adam, pana la venirea Noului Adam Hristos. Deci, sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, si sa-L iubim din toata inima. Iar cand am gresit ceva, indata sa cerem iertare si sa alergam la marturisire, ca sa-L impacam pe Dumnezeu, caci l-am suparat, ca Domnul niciodata nu tine minte raul. Daca vede ca ne-am intors, se intoarce si El catre noi. Sa avem catre noi inima de judecator. Adica cum ? Sa ne judecam. Oare, ce gandim noi ii place lui Dumnezeu ? Ce vorbim noi oare ii place lui Dumnezeu ? Ce fac eu acum oare ii place lui Dumnezeu ? Si indata constiinta ne spune da sau nu. Caci de se va judeca omul pe sine, nu va cadea in judecata lui Dumnezeu ! Sa ne facem judecatori noau insine : " Mai, aceasta nu-i bun ce fac, aceasta nu-i bun ce vorbesc; aceasta nu-i bun ce intentionez eu sa fac ! " Catre aproapele sa avem inima de mama. Ai vazut o mama buna ? Chiar daca
844

are copii mai multi si daca unul o supara, o nacajeste in fel si chip, ea are mila de toti. Daca vede ca un copil de-al ei a cazut in apa si se ineaca, sau in foc, si striga : " Mama, nu ma lasa ! ", ea uita tot. Uita ca a suparat-o si se duce catre dansul si-l scapa, chiar cu riscul vietii. Ca asa este mama ! Adevarata mama nu mai tine minte raul. Atat iubeste pe copii. Iata, asa trebuie sa avem si noi inima noastra fata de toti. Sa ne fie mila de toti, si de straini si de ai nostri. Asa cere Dumnezeu in Sfanta Evanghelie. N-ai vazut closca ? Are atatia pui si daca iai luat numai unul, iti sare in cap, macar ca are multi. Asa si mama cea buna isi pune sufletul pentru copii. Aceasta inima de mama o cere Dumnezeu de la noi. S-o avem fata de toti. Cand a fi unul, care chiar de ne-a facut rau, chiar de ne-a suparat, insa cand il vom vedea ca este la necaz, sa sarim sa-l ajutam, ca sa vada el ca noi avem dragoste si nu tinem minte raul pe care ni l-a facut el. Numai asa vom fi fii ai lui Dumnezeu dupa dar.
845

FOLOSUL DESEI SPOVEDANII


Acum sa spunem pe scurt despre cele cinci foloase ale desei spovedanii. Preabunul Dumnezeu a pus in lume Taina aceasta a Spovedaniei, ca daca n-ar fi fost aceasta dupa botez, nimeni nu s-ar putea mantui. Cine reuseste sa faca o spovedanie curata, reuseste sa faca al doilea Botez; dupa cum ati vazut ca zice preotul la molifta : " De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, dupa randuiala tainelor crestinesti ". Taina Marturisirii sau a Spovedaniei, este una din cele sapte Taine si cuprinde patru parti. Prima parte este durerea inimii pentru pacate. Sa-i para rau si sa planga pentru pacatul prin care a suparat pe Dumnezeu. A doua este spovedania prin viu grai la duhovnic. A treia este facerea canonului, prin
846

hotararea in fata preotului ca-l va face. A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea pacatelor, prin punerea mainilor preotului pe capul credinciosului. Acesta, dupa canonul 8 al Sinodului I Ecumenic, se numeste epicleza duhovniciei, adica venirea Duhului Sfant peste capul celui ce s-a marturisit curat. Ca nu se poate incheia taina Sfintei Spovedanii, decat atunci cand a pus preotul mana pe capul celui ce se marturiseste, dupa cum arhiereul pune mana pe capul diaconului sau al preotului, cand il hirotoneste si vine Duhul Sfant prin succesiune apostolica. Deci, la fel si aici, Duhul Sfant vine prin mana preotului, sa dezlege sufletul care s-a spovedit. Dar spovedania, fiind o spalare sau un botez duhovnicesc al sufletului, dupa Botezul cel dintai, este o taina prin care se iarta pacatele omului prin dezlegare de la duhovnic si este bine sa se faca cat mai des.
847

Dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur zice asa in cartea care se numeste " Putul " sau " Fantana " pe romaneste : " De este cu putinta, o, crestine, si in fiecare ceas sa te marturisesti la duhovnic ". de ce ? Pentru ca nu este clipa si minut cand nu gresim lui Dumnezeu. Deci, daca gresim in fiecare clipa lui Dumnezeu, este prea de nevoie sa se faca deasa spovedanie, sa spalam sufletul prin marturisire curata cu cainta si canon, pentru ca se innegreste haina sufletului nostru cea curatita la Botez, prin tot felul de pacate, din ceas in ceas si din minut in minut. In vremea veche a crestinismului patristic, crestinii se marturiseau in fiecare zi la duhovnici. Dar pe vremea aceea se si impartaseau in fiecare zi, cum arata la Fapte : ... si erau toti in biserica, cand s-a intemeiat Biserica, si staruiau in invatatura Apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciune. ... iar toti cei ce credeau erau laolalta si toate le aveau de
848

obste. Astfel s-a intemeiat prima obste apostolica. Toate le dadeau Bisericii si pe ei insisi se dadeau lui Hristos. Pe vremea aceea, dupa terminarea slujbei, si masa se dadea in biserica, mesele agape. Mai tarziu s-au scos in pridvorul bisericii si pe urma acasa la crestini, fiind binecuvantate de Sfintii Apostoli. Spovedania se facea la inceput in fiecare zi. Mai tarziu oamenii, rarind cu Sfanta Impartasanie, au rarit-o si cu Sfanta Spovedanie. Si vedeti acum de-abia se mai spovedesc in cele patru posturi. Atata s-a racit credinta si evlavia, mai ales fata de Spovedanie, si chiar de impartasirea cu Preacuratele Taine, care aduc cel mai mare folos si putere de crestere duhovniceasca a sufletelor noastre prin harul Duhului Sfant, care vine peste noi prin aceste Sfinte Taine. Aici vom vorbi, nu numai despre Spovedanie, ci despre foloasele desei spovedanii. Foloasele desei spovedanii sunt
849

cinci. Primul folos al desei spovedanii, este acela ca pacatul nu prinde radacini in noi si se strica din suflet cuibul satanei. Diavolul, vazand ca te spovedesti des, te caiesti, te rogi si-l parasti mereu, zice asa : " Degeaba ma ostenesc cu dansul, ca se duce mereu la preot si se spovedeste, si-l dezleaga, si eu nu castig nimic. Mai bine ma duc la cei care dorm, care n-au grija de mantuire, care nu se spovedesc cu anii, ca aceia nu mi se mai impotrivesc !". Cine se spovedeste des, stie ce a gresit, ca tine minte. Daca nu s-a spovedit de cateva zile : " Mai, ce-am facut ?". El indata isi aduce aminte, iar daca lasa sa treaca o luna sau doua sau poate si un an, de unde sa tina el minte ? Ca intr-o zi daca s-ar ispiti omul pe sine, stai undeva intr-un unghi de casa, intr-un colt si pandeste-ti gandurile tale numai timp de doua ceasuri, sa vezi in cate feluri umbla mintea. Si la cate pacate se duce daca n-o strunesti cu rugaciunea si cu frica
850

de Dumnezeu. Dar intr-o zi sau doua ? Dar umbland in societate cu lumea si vorbind cu lumea si vazand si auzind, cat se incarca sufletul nostru pe constiinta in fiecare ceas ? deci primul folos al desei spovedanii este acesta. Si sa tineti minte ca prin marturisire deasa, pacatele nu pot prinde radacini adanci in inima celui ce se marturiseste. Al doilea folos al desei spovedanii este ca omul tine minte usor greselile facute de la ultima spovedanie, pe cand cel ce se marturiseste rar, cu anevoie poate sa-si aduca aminte de toate cate a facut. Astfel, multe din pacate raman nespovedite si, prin urmare, neiertate. Pentru aceea diavolul i le aduce aminte in ceasul mortii, dar fara de folos, caci i se leaga limba si nu le mai poate marturisi. Vai de acela care se duce la marturisire si spune o seama de pacate si o seama nu le spune; sau le spune si pe acelea, dar nu sincer cum le-a facut. Cauta cuvinte de acoperire;
851

asa de ici de colo, crede el ca poate minti pe Dumnezeu, ca nu stie Dumnezeu cum sa facut pacatul si in ce fel ? El crede ca trebuie sa-i spuna duhovnicului cateva pacate si, daca l-a dezlegat, este iertat. Duhovnicul dezleaga numai ce aude; celelalte pacate raman legate, ca acela n-a fost sincer si nicidecum nu reuseste sa se usureze. Deci a doua pricina ca spovedania sa fie buna, trebuie sa fie sincera si curata. Tot ce tine minte omul sa spuna, ca nu-i spune preotului. Preotul e un om de tarana ca si noi. El a primit puterea de a lega si dezlega pacatele, prin lucrarea Duhului Sfant. Al treilea folos al celui ce se marturiseste des, chiar daca i s-ar intampla sa cada in pacat de moarte, indata alearga si se marturiseste si intra in harul lui Dumnezeu, si nu sufera sa aiba pe constiinta greutatea pacatului, fiind deprins a se curati des prin spovedanie. Al patrulea folos al desei spovedanii este ca pe unul ca acesta, il afla
852

moartea curatit si in harul lui Dumnezeu, avand mare nadejde de mantuire. Dupa marturia Sfantului Vasile cel Mare, diavolul merge totdeauna la moartea dreptilor si a pacatosilor, cautand sa afle pe om in pacate spre a-i lua sufletul. La cei ce se marturisesc des si curat nu poate afla nimic, deoarece s-au marturisit luand dezlegare pentru pacate. Al cincilea folos al desei spovedanii este ca unul ca acesta se opreste si se infraneaza de la pacate, aducandu-si aminte ca dupa putine zile se va marturisi din nou si va primi canon de la duhovnic, acesta mustrandu-l pentru cele facute. Acesta care se spovedeste des, cand isi aduce aminte de rusinea ce-o s-o aiba de la duhovnic, de canonul pe care o sa-l primeasca, se opreste de la pacat. Omul are atata putere impotriva pacatului, ca toti diavolii din iad, daca ar veni, n-au ce-i face, daca vrea sa nu faca pacatul; caci i-a dat Dumnezeu o putere mare, de la Botez, sa biruiasca ispitele diavolilor.
853

Daca n-as avea puterea aceasta, n-ar fi iad nici pedeapsa pentru pacat. Voi nu auziti in Psaltire ce spune Duhul Sfant ? Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Si iarasi spune Solomon : Dumnezeu l-a zidit pe om, l-a lasat in mana sfatului sau. Daca vrea sa faca pacatul, il face, daca nu, nu. Diavolul numai ii da in gand, iar el daca este prost si se amageste, il face. Poti sa spui tu in ziua judecatii : " Doamne, diavolul m-a dus la crasma, diavolul m-a dus la muierea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la betie, diavolul la avort, la toate ! " Iar diavolul vas pune atunci : " Doamne, sa-m i arate martori, ca m-a vazut cand il duceam de mana la crasma, la desfrau sau la avort !". Apoi va zice omului : " Vezi ca esti prost ? Eu ti-am dat in gand sa faci pacatul. Daca ai fost prost, te-ai dus tu singur ! Nu te-am dus eu de mana ! Daca m-ai ascultat esti al meu !". Deci prin deasa spovedanie se strica cuibul satanei. Ai vazut cocostarcul ? Face cuib
854

pe casa la tine; si-i o pasare foarte fina. Daca i-ai stricat cuibul o data, de doua ori, nu-ti mai vine acolo. Stie ca-i esti dusman. Asa si noi, daca-i stricam cuibul satanei, el nu mai vine repede. Si acesta este un om care tine sufletul curat, ca nu poate suferi pacatele. Deci al cincilea folos al sfintei spovedanii este indoit. Mai intai ca stricam cuibul satanei din suflet si al doilea ca nu ne gaseste moartea nespovediti. Cel ce are obicei sa se marturiseasca des, nu lasa rugina pacatului sa se prinda de mintea si inima lui; cine isi pliveste ogorul lui des, simte cand incolteste pacatul si indata il smulge din suflet prin spovedanie. Pe acela moartea nu-l gaseste nepregatit. Uite, acum um parinte a murit la noi, duhovnicul Natanail. A venit la mine vineri, s-a spovedit dupa indreptarul de spovedanie pe care il au duhovnicii, s-a impartasit cu Preacuratele Taine, iar peste cateva zile s-a dus la Domnul, zicand rugaciuni. Acest suflet, desi s-a dus repede, era
855

pregatit. A fost om intelept. Dar noi ce zicem ? " Lasa ca m-oi spovedi la anul !". Nu ! Sa nu amanam, ca nu stim cand ne cheama Hristos ! Parintele Natanail n-a stiut ca moare. Dar ingerul Domnului l-a ajutat, fiindca el avea obicei in fiecare saptamana sa vina la marturisit. Nu a avut cand sa se stranga rautatea, ca au fost dezlegate la spovedanie toate pacatele, pana si cele mai mici. Sa nu credeti dumneavoastra ca pacatele mici nu sunt grave ! Si pe acelea trebuie sa le marturisim, ca auzi ce spune Evanghelia : Nimic necurat nu va intra intru imparatia cerurilor.

SFANTA IMPARTASANIE
Sfanta Impartasanie este de mare folos omului, daca se impartaseste cu adevarat cu credinta, cu pregatire si cu dezlegarea duhovnicului. Ca cel ce se apropie cu nevrednicie, osanda isi ia, ca foc este care
856

arde pe cei nevrednici - ai vazut ce spune in rugaciunile dinainte de impartasanie. - Cine se poate imparatsi ? - Cine are viata curata, neprihanita; cine are stiinta gandului sau curata, cine nu are impedimente canonice si este dezlegat de duhovnic, poate sa se impartaseasca, iar cine nu este marturisit si dezlegat de duhovnic si n-a facut canonul dat, nici nu se poate apropia de impartasanie. Ca si o data in an de se va impartasi, ca Iuda este, care o data s-a impartasit si a intrat satana in el si l-a vandut pe Domnul. Daca nu-i vrednic cineva, nici o data pe an sa nu se impartaseasca. Ai vazut ce zice in Cuvantul 53, Sfantul Ioan Gura de Aur : " ... Si voi preotilor, care dati Preacuratele Taine, nu mica munca zace asupra voastra, daca stiti pe cineva nevrednic, de-l veti impartasi cu aceste preainfricosatoare si preasfinte si dumnezeiesti Taine. Si daca te temi tu, o preotule, ca cel ce vine la tine este sachelar, adica general, sau ipat, adica prefect, sau voievod sau cel
857

ce este cu coroana pe cap, adica imparat, si te temi ca se va supara ca nu-i dai Impartasania, daca te temi tu, adu-l la mine ! Tot trupul meu il voi da sa-l arda, mai inainte de a da Trupul cel Preasfant si Preacurat celui nevrednic. Tot sangele meu il voi varsa mai inainte de a da Sangele, atat de infricosat si Preasfant la cel ce nu-i vrednic ". Iar daca s-a curatit si s-a pregatit dupa randuiala canonica a Bisericii lui Hristos prin marturisire, si a facut canonul cuvenit, sa se apropie cu frica si cutremur. - Ce ne puteti spune de impartasania copiilor pana la varsta de sapte ani ? Necesita spovedanie ? - Copiii cei nevinovati pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in fiecare Dumimica. Iar copiii de 6 - 7 ani mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind supravegheati de parinti.
858

La fel si despre cei batrani si bolnavi zice Sfantul Simeon al Tesalonicului : " Cei batrani si bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine sa se impartaseasca mai des si in sarbatorile mari ". Totdeauna, inainte de a te impartasi, dupa ce ti-ai facut metaniile, dupa ce ai parasit pacatul si ti-ai facut canonul dat de preot, inainte de a te impartasi trei zile cel putin n-ai voie sa bei vin nici sa mananci de dulce sau cu untdelemn. Iar in afara postului, fara spovedanie, fara canon si fara o saptamana de post sau macar trei zile nu te poti impartasi. Cel putin trei zile inainte de a te impartasi sa nu mananci cu untdelemn si sa nu bei vin; numai mancare uscata. Asa este randuiala cu Sfanta Impartasanie, fratilor. - Spuneti-ne ceva despre impartasania calugarilor, despre deasa impartasanie. - Calugarii din manastiri, daca au duhovnic bun, sa se spovedeasca cat mai des. La noi spovedania, cum vedeti, e o data pe saptamana, vinerea. Da, am calugari foarte treji, care vin de doua-trei ori pe
859

saptamana la marturisire : " Parinte, n-am fost la Utrenie; parinte, am ramas in urma cu canonul; parinte, am mancat inainte de masa ", sau te miri ce. Daca il mustra constiinta, el vine, ii pui mana pe cap, il dezlegi si se usureaza. Asa ca si calugarii batarni si bolnavi se pot impartasi o data pe saptamana; ceilalti, daca le da voie duhovnicul, se pot impartasi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o data pe luna. - Dar avem vreun temei la Sfintii Parinti pentru impartasania la patruzeci de zile ? - Da, avem la Sfantul Simeon al tesalonicului. El zice ca o data la patruzeci de zile fiecare sa se pregateasca si sa se impartaseasca, daca n-are vreo oprire canonica. Este pacat care te opreste douazeci de ani de la impartasanie. In caz de moarte, daca vezi ca omul este gata, ii dai impartasania. Nu-l mai poti opri in caz de moarte; iar daca nu moare si mai traieste, face in continuare canonul dat. Asa sa stiti. - Se poate impartasi cineva fara sa se
860

spovedeasca ? -Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca. - Dar de cate feluri este Sfanta Impartasanie ? In cate feluri ne putem impartasi ? - Impartasirea cu Preacuratele Taine este cea mai infricosata, cea mai buna si cea mai sfanta. A te impartasi cu Trupul si Sangele Domnului, zice Mantuitorul : Cine mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, intru Mine petrece si Eu intru dansul.

CELE CINCI FELURI DE IMPARTASIRI


Ne putem impartasi cu adevarat in cinci feluri, in Biserica lui Hristos. Prima impartasire si cea mai importanta este cea cu Trupul si Sangele Domnului. A doua cale de impartasire, dupa Marele Vasile, este impartasirea
861

duhovniceasca pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii. Poti sa vii in biserica si chiar daca esti oprit de preot sa te impartasesti pe cativa ani, te poti impartasi de o mie de ori pe zi si mai mult, pe alta cale, pe calea rugaciunii. Daca vii in biserica si zici rugaciunea " Doamne Iisuse Hristoae, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul ", cu toata inima, de cate ori ai suspinat dupa numele lui Iisus, de atatea ori te-ai impartasit, ca si cel ce a luat cu lingurita Sfintele Taine. Aceasta este impartasirea pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii, cu care omul poate reusi sa se impartaseasca de multe ori pe zi, nu numai o data, cu aceeasi putere cu care se impartaseste si cel cu lingurita din Sfantul Potir. Al treilea fel de impartasire este pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Mantuitorul a spus sa postim, ne-a aratat cum sa postim; a zis sa ne rugam, ne-a aratat cum sa ne rugam; a spus sa primim pe cel strain, sa adapam pe cel insetat, sa hranim pe cel flamand, sa cercetam pe cei
862

inchisi si sa iertam pe cei ce ne gresesc. Cand facem aceste porunci, ne impartasim pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Acesta este al treilea fel de impartasire. Si cu aceasta te poti impartasi de multe ori pe zi, de cate ori ai lucrat poruncile lui Hristos. Auzi ce spune dumnezeiescul Maxim in Filocalie : " Hristos sta ascuns in poruncile Sale. Cine face o porunca il primeste pe Hristos. Si nu numai pe Hristos, ci toata Sfanta Treime ". Si auzi ce spune Scriptura : Cel ce Ma iubeste pe Mine si are poruncile Mele, si le pazeste pe ele, Eu si Tatal vom veni si lacas la dansul vom face. Clar ! Nu numai Fiul, ci si Tatal vine. Si unde-i Tatal si fiul pe toata Sfanta TReime o primeste acela care lucreaza poruncile lui Dumnezeu, macar de ar fi oprit de la Sfanta Impartasanie de vreun preot. Intelegeti ? Acesta-i al treilea chip de impartasire pe cale lucrarii poruncilor. A patra impartasire este prin auz. Cum ? Eu sunt oprit de preot pe atatia ani de la
863

impartasire, fie ca sunt femeie sau barbat. Dar merg la biserica si ascult cu evlavie Sfanta Liturghie, Apostolul, Evanghelia, Heruvicul, Axionul, si predica preotului. Daca ascult cu evlavie cuvantul Domnului, de cate ori am luat un inteles duhovnicesc prin auz, de atatea ori m-am impartasit cu Hristos. Aceasta este impartasirea prin urechi, al patrulea fel de impartasire. Si Apostolul spune clar : Credinta vine prin auz si auzul prin cuvantul lui Dumnezeu. Tu primesti cu lingurita pe Hristos; eu il primesc prin urechi, cand ascult cu evlavie Sfanta Liturghie, cantarile si predica preotului. Si ma impartasesc de mii de ori pe zi, fara sa stii tu. Tu poate, daca nu te-ai pregatit bine, spre osanda primesti Sfanta Impartasanie. iar eu, daca stau cu credinta, ca vamesul, in Biserica si ascult cu evlavie slujba, ma impartasesc prin urechi. Acesta este al patrulea fel de impartasire. Al cincilea fel de impartasire este pe calea miridelor, a particelelor ce se
864

scot pentru noi la Sfanta Liturghie. De aceea nu putem pune la Sfanta Liturghie pe cei betivi, pe cei ce injura, pe cei ce traiesc necununati, pe sectari, pe cei ce se sinucid. Pentru ca acea particica care se scoate, reprezinta fata acelui suflet. Aceste particele se sfintesc la Sfanta Epicleza, prin invocarea Duhului Sfant si, la sfarsitul slujbei, dupa ce s-a pus in poti