Sunteți pe pagina 1din 5

Romanul "Povara bunatatii noastre", n doua volume, este redactat la Chisinau si la Moscova n anii 1961,1967 si 1984.

Apare n mai multe variante, cea mai completa fiind varianta Editurii Minerva, editata n 1992, cu prefata semnata de criticul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Asemeni altor scriei ale sale, cu deosebire "Clopotnita" si "Biserica alba", romanul "Povara bunatatii noastre" este o carte a locului, care consacra un topos miraculos n constiinta universalitatii. Perspectiva acestei predestinari este afirmata programatic de autor ntr-un interviu din 1981 ,unde spune: "cel mai greu lucru n arta: a porni de la un petec de cer concret, cunoscut tie, si apoi a vedea cerul n ntregime". Idealul de a legitima "ceea ce ai mai sfnt", l conduce la poemul ntoarcerii si regasirii esentiale n spatiul copilariei, al marilor traditii istorice nationale. Pentru Ion Druta acest spatiu este Cmpia Sorocii, leganata de dealurile alunecnd printre padurile Basarabiei lui Stefan cel Mare, din apele Nistrului pna n apele Prutului. Ridicat la valoarea unui spatiu sacru, potrivit definitiei lui Mihai Cimpoi, acest univers de vitalitate are n centru cteva simboluri energice ale locului: biserica alba de pe deal, veghind la rascrucea vnturilor apele Nistrului, prin vremile "mncate de gargarita rautatii", clopotnita de pe vremea lui Stefan cel Mare si Sfnt - adevarat altar al rezistentei neamului, iar pentru cazul romanului "Povara bunatatii noastre" - o vatra de sat, care are mai degraba aspectul unui leagan imemorial, dect o identitate istorica absoluta. Satul "Ciutura" este plasat undeva, n apropiere de o asezare mai mare - oraselul "Pamnturi", de care este legat printr-o cararuta batuta cu pasul taranilor de veacuri, taiata cu gard de srma ghimpata de stapnul pravoslavnic rus de la nceputul veacului, veghiata de jandarmul regal romn, care se amesteca cu obiceiurile locului si este suspendat, n cele din urma sfrtecata cu tractoarele colhoznice, dar niciodata spulberata din memoria taranilor, care o refac necontenit, cu o ndaratnicie la fel de sugestiva cum este si numele satului, ca o moara a vremilor nvalmasite. Perceptia acestui spatiu este trasata n cteva graniti istorice vagi: delamarearevolutieruseasca.prinrazboiul mondial care-i surprinde pe moldoveni n situatia de gubernie, ca cea mai de vest gubernie a Imperiului tarist, din care trec la statutul de stat independent, ca sa sfrseasca razboiul ca provincie, ca cea mai de est provincie a Romniei. Cteva repere istorice tot att de vagi (prezenta nvatatorului Micu Miculescu din Romnia, nvatarea imnului despre un rege iubitor si aparator de tara) trec povestirea prin spatiul istoriei europene dintre cele doua razboaie mondiale, pentru ca drama Pactului Ribbentrop-Molotov sa-l surprinda pe eroul romanului pe podul dintre Iasi si Ungheni, cu spatele la granicerul romn si cu fata la granicerul rus, ca urmare a obligatiei, decurse din Pact, ca toti ostasii moldoveni din armata romna sa fie predati armatei sovietice. Limita cea mai apropiata a timpului narativ este trasata n anii marilor mutatii colhoznice, cnd prietenii din copilarie, tractoristul din Ciutura si rivalul pribegit n Romnia se ntlnesc la culesul rasaritei, se omenesc frateste cu saracia care este si fumeaza mpreuna mahorca amara din punga de piele. Timpul psihologic al naratiunii condenseaza asemenea referinte istorizate n ordinul estetic al povestirii. Romanul ncepe ntr-o iarna grea, cu fulgii mascati ca un potop de ninsoare, cu casele si gradinile troienite, cu haitele de lupi adulmecnd pasul drumetului peste cmp, dnd trcoale gospodariilor de sub fuioarele de fum. Sfrsitul romanului readuce cmpurile sub depozitele de zapada, ntr-o ninsoare de Craciun si ntr-un alb imaculat, ca cel de la nceput, cufundat ntr-un imperiu al linistii desavrsite. Dimensiunea transistorica a spatiului este tradusa si n retorica textului. Compozitia frazei, cu virtuti

simfonice nendoielnice, dar si maniera de a evoca ntmplarile, nu de a le descrie, ci de a le povesti, fara ca naratiunea sa se miste dupa regulile autenticitatii, antreneaza romanul lui Ion Druta spre categoriile prozei poetice, att de bine evidentiata ntr-o anumita etapa a prozei rusesti si ucrainiene din epoca. Maniera aceasta de evocare, cu accent pe povara bunatatii sufletesti, elimina experientele raului, stinge conflictele si dilueaza densitatea, ajungnd sa fie, n regimul estetic al imaginii, o povara a romanului nsusi. Scoasa de sub regulile jocului tensional, regiunea imaginii nu mai este nici diurna si nici nocturna. Ea apare spalata de nervozitati si angoase, devine neutra n raport cu miscarile psihologice, si adera la un regim auroral, la un regim crepuscular, cu identitate estetica particulara. In acest cadru ntmplarea este decupata din fluxul real si trecuta ntr-un registru al imaginarului, nu este documentata ci povestita, este evocata dupa regulile povestii. Haitele de lupi naimite n calea matusii plecate n padure dupa vreascuri sau n calea nuielusenilor aburiti de parfumul vinului sunt nblnzite de duhul povestii, care le scoate n fata o vietate nemaivazuta, pe "Marele Aparator al Cmpiei", fiara cea buna, ivita n ajutorul bietului om ajuns la ananghie, n acelasi regim al imaginii este evocata Molda, cateaua legendara a pamntului, dar si lupul ce intra la prada n casa omului cu spatele nainte, iar gospodarul l prinde zdravan de coada si trage: trage el, trage si lupul, pna ce coada se disloca din radacina. Descrierea cadrului si a personajelor este proiectata din acelasi unghi usor disimulat. "Doua casute nghesuite ntr-o ograda, ce se asemanau ntre ele: aceleasi usi, aceleasi ferestre. Seamana ntre ei si stapnii caselor: acelasi umblet, aceeasi vorba,aceeasi cautatura. Singurul lucru care-i desparte este felul cum si purtau ei palariile: Niculae abia o prinde pe ceafa, Grigore o coboara pe frunte, pna aproape de sprncene". Dominte Secara este "un razes zdravan ct un munte si smecher ct patru vulpi prinse coada la coada". Ciutura este "o adunatura de oameni buni si rai", care plecau de acasa "sa mai petreaca, sa-si mai sporeasca neamurile, sa cumpere ori sa vnda, dar principalul e ca se duceau sa se mai laude si ei un pic, pentru ca altminteri nici iarba, daca n-o lauzi din cnd n cnd, nu mai creste". Ct se risipeste n fluxul narativ prin asemenea procedee metaforice se recupereaza n bogatia expresiei, n frumusetea spunerii si n farmecul graiului, unde Ion Druta se ndeparteaza de Dostoievschi si de Rebreanu dar se contopeste cu Ion Creanga si cu Mihail Sadoveanu. Textul cstiga o nsufletire de povestitor htru, cu vorba nflorita, ca un fagure de miere. Un studiu calificat al vocabularului, n aspectele sale variate, de la arhaismele pline de miez, la rusismele de nedigerat, de la formele populare ale sintaxei, cu ntorsaturile ei neasteptate, pna la formele gnomice ale expresiei, Ion Druta practica o limba de mare bogatie, cu virtuti exemplare n realitatea scrisului romnesc de azi. Afara, spune autorul, vremea pare molosag (moina), javrele sunt pclisite, seara oamenii spun ocinasul (Tatal nostru); un titlu de capitol se numeste Mituire, altul Seminte de voie buna; omului, daca scris i este s-o traga, are s-o traga pna la urma, n-are ncotro. Nu numai matusa sparieta de lupi este aici poeta (autorul spune "matusa este poeta si ea"), dar toti eroii romanului sunt poeti n felul lor, ntr-o limba poetica distincta, care este proprie autorului si este o categorie estetica a prozei romnesti, foarte bine reprezentata mai ales la scriitorii din Moldova de dincolo si de dincoace de Prut. In acest spatiu al povestirii, cu puternice virtuti orale, personajele au mai degraba o identitate simbolica. Onache Carabus, figura centrala a romanului traieste ntr-un univers compact mitologic, n care ecourile istoriei patrund cu dificultate, fara a clatina structurile spiritualitatii: temeinice, ndaratnice, traditionalizate, imposibil de dislocat. De la naltimea acestei filosofii este construita natura

disimulatorie a personajului central, dupa un model aplicat si celorlalte personaje, cu deosebire ginerelui sau, Mircea. Aceasta natura disimulatorie, de un tip aparte, alta dect disimularea morometiana, traduce drama omului situat de istorie ntre lumea ruseasca si lumea europeana, drama pe care omul o depaseste n universul spiritual, n mit "Povestit" de lautarii satului pentru numele sau de domnitor si pentru ca ba se ntoarce din armata romna caporal, ba se ntoarce din armata sovietica sergent, eroul romanului aduce n constiinta literara mesajul unei personalitati imposibil de sfarmat prin morile timpului istoric vremuitor si vremelnic, el este purtatorul unui "suflet blnd, mpovarat de propria sa bunatate", ramas n cmpia Sorocii dintr-o "mare limpede si blnda", ce va fi fost aici cu mii si mii de ani n urma si care va dainui n eternitate, aparata de profunzimea filosofiei sale existentiale, prin care "nici mai mult nu a avut, dar nici mai putin n-a vrut sa aiba".

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR
Onache Crbu

Ocup locul principal n oper .Onache Crbu realizeaz imaginea generalizat a omului din spatiul mioritic,al omului car ntruchipeaz n timp i n spaiu concepia i destinul poporului nostru.Personaj exponenial al crui destin simbolizeaz soarta unui ntreg sat.. La prima vedere este un ran obinuit, harnic,vesel avnd darul de a povesti frumosul legat de comunitatea satului su.La nceputul operei el este considerat un nebun care vrea s mpart satul n doua pari.Dar totui i atinge scopul de ai construi cas pe deal cu gndul ca consatenii i vor cere iertare i-i vor urma calea.Era un om norocos,braele lui au fost cele mai cutatea printre Ciutureni,era mindru cnd era rugat sau satul cereau sfaturi de la el. nainte de moarte btrnul nu nelege de ce s-a schimbat strvechea relaie dintre popor i pmnt. Privit n profunzime Onache are relaii cu Sacrul. In opinia ciuturenilor a fost miruit de Dumnezeu,bagloslovit sa aib noroc.nainte de moarte btrnul audeclopote a treizeci de biserici i si amintete de nunile la care fusese.

2. Nua

Nua deine locul de baz n oper.Este vocaia nobleei i a frumuseei. Dup caracterizarea autorului,Nua este o fat plin de via,ginga,care pastreaz demnitatea familiei..Este un personaj sentimental cstorit cu Mircea Moraru,cu care triete toat viaa.La un moment dat ntre Nua i tatl ei apare o rceal din cauza nenelegerilor dintre socru i ginere. Nua va realiza cu perseveren menirea femeii pe pmnt,avnd curajul i nelepciunea si zic ritualic lui Mircea:cnt amu ct i-i a cnta,pe urm,cine tie... Nua este un chip monumental,edificat de popor de-a lungul secolelor n existena sa spiritual. Nuta poart o veneraie constant care la baz st ordinea familiei.

3. Mircea Moraru

Mircea Moraru reprezint o parte din Ciutur,o anumit tendin din viaa ei.El este exponentul luptei intre statornicie i degradearea spiritual prin care a trecut satul n anii de dup rzboi.El refuz spaiul sacru costruindu-si cas n vale,ceea ce ne arat ca relaiile mui Onache cu Mircea sunt de alt natur. La fel refuz s vad fata esenial a socrului su,pe care l aduce la condiia slbiciunii umane.Intrat n vrtejul schimbrilor sociale,Mircea suporta robia fierului i apoi robia politicului,devenind un nstrinat. Moraru face parte din generaia celor care i-au lasat semanaturile neculese,adica un lsat sacru s se piard. Dup prerea mea Mircea era el mai harnic el mai bun ginere,sttea ca un munte,ca un destin era barbatul ideal pentru Nua.

4. Satul Ciutura

Satul ciutura este locul unde se petrec evenimentele din oper.Satul era vesel i plin de voie bun.Ciutura este un sat cu multe case nvechite,care stau grmjoar.. Oamenii din acest sat erau mncitori, ocupaia de baz fiind pmntul care le oferea hrana de toate zilele. Satul era vechi, de rzeti, se afla la ncheietura a dou dealuri:dealul mic si dealul mare. Casele sunt facute din lut i vruite,acoperite cu paie i stuf semnnd toate una cu altaEra un sat frumos i vrednic sa poarte acest nume doarece ciutura semnific venicia de la ara.