Sunteți pe pagina 1din 34

- 7 -

3. MEMORIU JUSTIFICATIV DE CALCUL

Acesta cuprinde calcule de rezistenţă (dimensionare şi verificare) pentru fiecare organ de maşină din componenţa sistemului mecanic proiectat (pe baza solicitărilor rezultate din analiza schemelor de încărcare) şi stabilirea formei constructive a ansamblului.

Proiectarea şurubului principal

Alegerea materialului

Deoarece şurubul principal este solicitat la compresiune şi funcţionează în condiţii de mediu cu impurităţi (praf), se recomandă utilizarea următoarelor matreiale: oţel carbon de uz general OL 37, OL 42, OL 50 (STAS 500-80) sau oţel carbon de calitate OLC 45 (STAS 880-80). Acestea au caracteristici mecanice corespunzătoare funcţionării cuplei elicoidale, au prelucrabiliate bună şi sunt ieftine (Anexa 1, Anexa 2).

3.1.2.

Predimensionarea

3 pentru şurubul

principal se face din condiţia de stabilitate la flambaj cu un coeficient de siguranţă admisibil

Determinarea diametrului minim (interior) al filetului trapezoidal

d

c

a

adoptat.

Folosind pentru proiectare metoda coeficientului de siguranţă, se defineşte coeficientul de siguranţă efectiv la flambaj cu relaţia:

în care:

F cf

c

f

=

F cf

F

c

af

- forţa critică de flambaj; F – forţa efectivă (sarcina de ridicare).

(3.1)

Coeficientul admisibil la solicitarea de flambaj se adoptă în funcţie de poziţia de

funcţionare a cuplei elicoidale: pentru şurub vertical se recomandă

c

af

=

3

5.

Întrucât nu se poate aprecia de la început în ce domeniu de flambaj se va situa bara după dimensionare, se consideră că acesta are loc în domeniu elastic, forţa critică de flambaj fiind dată de relaţia lui Euler determinată cu metoda statică:

F

cf

2

E

= π

I

min

l

2

f

(3.2)

în care: E – modulul de elasticitate longitudinal al materialului şurubului;

I min

- momentul de inerţie axial al secţiunii transversale;

l

f

- lungimea de flambaj.

Pentru modulul lui Young se adoptă valoarea cunoscută pentru oţel E = 2,1× 10 5 MPa.

Momentul de inerţie minim este dat de relaţia:

I

min

d

4

3

= π

64

[mm 4 ]

(3.3)

pentru secţiunea circulară a şurubului principal cu diametrul minim.

-8-

Lungimea de flambaj l

f se stabileşte cu o relaţie de forma:

unde:

K

l

l

f

=

K

f

l

f – coeficient ales în funcţie de modul de rezemare a şurubului;

– lungimea efectivă.

(3.4)

Considerând ansamblul format din cele două şuruburi (principal şi secundar) ca o grindă dreaptă, pot exista cele patru cazuri de rezemare stabilite de Rezistenţa materialelor ca în figura 6:

I - bară încastrată la un capăt şi liberă la celălalt

II - bară articulată la ambele capete

III - bară încastrată la un capăt şi articulată la celălalt

IV - bară încastrată a ambele capete

K f = 2; K f = 1; K f = 0,7; K f = 0,5.

f = 2 ; K f = 1 ; K f = 0,7 ; K f

I

II

III

IV

Fig. 6 Tipuri de rezemare a şuruburilor de mişcare

Lungimea efectivă a şuruburilor în cazul cel mai defavorabil - când realizează înălţimea maximă (vezi figurile 1 şi 2):

l = H

max

H

0

(3.5)

se determină în funcţie de relaţiile care se pot scrie între lungimea cursei şi înălţimile de ridicare realizate de ansamblul cricului.

Cursa de lucru este definită ca distanţa între cele două poziţii extreme ale ansamblului (coborât, ridicat) dată de:

H = H

max

H

min

(3.6)

Între înălţimile de ridicare se impun următoarele relaţii:

H

max

= K H

min

în care se alege valoarea pentru coeficientul K = 1,75

H

min

= H

0

+ HA

1,8;

(3.7)

(3.8)

- 9 -

Având cursa de lucru H ca dată iniţială, alegând valorile pentru coeficientul K şi cota HA pentru montarea, pe şurubul secundar, a elementelor care participă la acţionarea sistemului de ridicare, se determină, în ordine înălţimile:

H

H

H

min

=

=

max

0

= H

H

K

1

K

K

min

1

H

HA

lungimile efectivă l şi de flambaj

l

Înlocuind relaţiile (3.2) şi (3.3) în inegalitatea (3.1) se deduce:

f cu relaţiile (3.5), respectiv (3.4).

d

3

2 64 ⋅ ⋅ F ⋅ l c af f 4 π 3 ⋅ E
2
64 ⋅
F
l
c af
f
4
π 3
⋅ E

[mm]

(3.9)

(3.10)

(3.11)

(3.12)

Valoarea calculată a diametrului minim necesar pentu şurubul principal se rotunjeşte la o

I standardizată, corespunzătoare tipului de profil de filet

valoare superioară, notată

d 3

adoptat (pentru filet trapezoidal din Anexa 7).

Verificarea corectitudinii utilizării relaţiei lui Euler (determinarea domeniului în care are loc flambajul şurubului principal) se face determinând coeficientul de svelteţe:

λ =

l

f

i min

unde:

i min

- raza de giraţie minimă a secţiunii transversale este dată de:

i

min

=

I min A min
I
min
A
min

[mm]

cu

I

min

şi A calculate funcţie de diametrul

min

d 3

I ales anterior cu relaţiile:

I

min

A

min

= π

d

4

3 I

64

= π

d

2

3 I

4

(3.13)

(3.14)

(3.15)

(3.16)

Funcţie de valoarea calculată a coeficientului de svelteţe se pot evidenţia patru situaţii

diferite astfel:

λ λ - flambajul este elastic (bara flambează înainte ca legea lui Hooke să-şi piardă

0

valabilitatea), iar pentru calculul stabilităţii la flambaj se aplică relaţia lui Euler, deci

predimensionarea anterioară este corectă:

d

3 calculat cu relaţia (3.12).

60 λ < λ - apare flambajul plastic (bara îşi pierde stabilitatea numai după ce tensiunea de compresiune depăşeşte limita de proporţionalitate a materialului) şi relaţia lui Euler nu mai poate fi utilizată. În calcule se aplică relaţia experimentală stabilită de L. Tetmajer şi F. Yasinski care permite determinarea tensiunii critice de flambaj în funcţie de coeficientul de svelteţe λ al barei de forma:

0

-10-

σ

cf

= a b λ

σ

cf

2

= A B λ + C λ

(3.17)

unde: a, b, A, B, C – coeficienţi dependenţi de natura materialului (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1

     

Coeficienţi [MPa]

Material

λ

0

a = A

b = B

C

OL 37

105

310

1,14

0

OL 50

89

335

0,62

0

Oţel cu 5% Ni

86

461

2,26

0

Fontă

80

763

11,8

0,052

Condiţia de verificat este de forma:

în care:

σ af (p)

d

2

3

=

σ

af

(

p

)

π

F

- tensiunea admisibilă la flambaj pentru domeniu plastic:

F

af

(

p

)

=

σ

af

(

p

)

A

min

4

σ

af

(

p

)

=

σ cf

c af

(3.18)

(3.19)

Din inegalitatea de mai sus rezultă dimensiunea minimă pentru diametrul interior al filetului şurubului principal:

d

3

4 ⋅ F π ⋅σ af (p)
4
⋅ F
π ⋅σ
af (p)

care se rotunjeşte la valoarea standard

d 3

[mm]

I din Anexa 7.

(3.20)

20 λ < 60 - se aplică metoda coeficienţilor de flambaj, tensiunea admisibilă de flambaj în domeniu plastic este dată de:

σ

af (p)

= ϕ σ

ac

(3.21)

unde: ϕ - coeficient de flambaj, dependent de material şi valoarea coeficientului de svelteţe (Tabelul 3.2);

- tensiunea admisibilă de compresiune, calculată funcţie de tensiunea

limită (de curgere sau rupere) şi un coeficient de siguranţă la compresiune c adoptat cu valori între 1,5 şi 2:

σ

ac

σ

ac

=

R

p

0,2

(

R

m

)

c

(3.22)

condiţia de verificat fiind similară cu (3.14) din care rezultă

se adoptă

d 3

I

din STAS.

d

3 dat de relaţia (3.15) şi

λ < 20 - dimensionarea se efectuează din condiţia de rezistenţă la compresiune:

F

F

ac

= σ

ac

A

min

(3.23)

din care rezultă relaţia de calcul a diametrului minim pentru şurubul principal de forma:

d

3

4 ⋅ F π ⋅σ ac
4
⋅ F
π ⋅σ
ac

(3.24)

- 11 -

Tabelul 3.2

Material

   

Coeficienţi de flambaj φ

 

λ

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

 

20

1,000

0,994

0,988

0,983

0,977

0,971

0,965

0,959

0,953

0,947

OL 37

30

0,942

0,938

0,932

0,925

0,920

0,915

0,909

0,904

0,899

0,892

40

0,888

0,884

0,877

0,872

0,866

0,861

0,856

0,851

0,846

0,841

50

0,836

0,832

0,825

0,820

0,815

0,811

0,805

0,800

0,795

0,790

 

60

0,785

0,780

0,776

0,772

0,766

0,761

0,756

0,751

0,747

0,741

 

20

1,000

0,992

0,985

0,978

0,971

0,964

0,958

0,950

0,941

0,938

OL 50

30

0,930

0,924

0,916

0,910

0,904

0,897

0,891

0,884

0,877

0,871

40

0,865

0,857

0,851

0,846

0,840

0,832

0,826

0,820

0,815

0,809

50

0,801

0,795

0,789

0,784

0,778

0,771

0,764

0,759

0,754

0,746

 

60

0,740

0,735

0,729

0,721

0,716

0,710

0,704

0,698

0,691

0,685

După determinarea diametrului

d

3

şi rotunjirea la valoarea superioară standardizată

d 3

I

se aleg şi celelalte dimensiuni pentru filetul trapezoidal al şurubului principal şi piuliţei:

d

I

,

p

I

,

d

2

I

=

D

2

I

,

D

4,

D

1

I

din Anexa 7.

3.1.3. Verificarea autofrânării

La transmisiile şurub-piuliţă solicitate static, dacă unghiul de înfăşurare a elicei filetului este prea mare, există posibilitatea desfacerii piuliţei sub sarcină. De aceea este necesară verificarea autofrânării piuliţei pe filetul şurubului, care constă în stabilirea inegalităţii:

α

2I

'

I

ρ

în care:

aparent de frecare în filet. Cele două unghiuri se determină cu relaţiile:

α

2I

- unghiul mediu de înclinare a spirei filetului şurubului principal I;

'

I

ρ

(3.25)

- unghiul

respectiv:

α

2

'

I

ρ

I

arctg

arctg


 

=

=

p

I

π

d

2

I

2

µ

cos

β

[deg]

[deg]

(3.26)

(3.27)

unde: µ

adoptă cu valori între 0,1

- coeficientul de frecare uscată între spirele filetului şurubului şi piuliţei, care se

0,15

când cele două elemente sunt din oţel;

β - unghiul de înclinare între flancuri: β = 30 0 - la filetul trapezoidal.

Dacă nu este verificată condiţia de autofrânare (3.25) se propun măsuri pentru îndeplinirea acesteia (micşorea pasului filetului, creşterea dimensiunilor filetului).

3.1.4. Stabilirea dimensiunilor şurubului principal

Forma constructivă – se alege în funcţie de rolul pe care îl îndeplineşte şurubul

principal (deplasarea de translaţie faţă de şurubul secundar) şi elementele constructive cu care

se asamblează (piesa de reazem, şurubul secundar) - rezultă din figurile 7 şi 8 pentru variantele constructive de cric cu şurub telescopic, respectiv cu dublă acţiune.

-12-

- 12 - Fig. 7 Ş urubul principal I pentru cric cu ş urub telescopic; Fig.

Fig. 7 Şurubul principal I pentru cric cu şurub telescopic;

7 Ş urubul principal I pentru cric cu ş urub telescopic; Fig. 8 Ş urubul principal

Fig. 8 Şurubul principal I pentru cric cu şuruburi cu dublă acţiune

Alegerea dimensiunilor – se corelează cu dimensiunile rezultate din calcul (

l SI

d

I -

- lungimea filetată, dimensiunile piesei de

reazem şi ale şurubului cu cep cilindric, respectiv ştiftului utilizate pentru împiedicarea deplasării axiale a acesteia faţă de şurubul principal) sau pe baza recomandărilor.

diametrul exterior al filetului de mişcare,

Diametrul capului şurubului principal pentru fixarea piesei de reazem:

d

R

=

d

I

+

(2

5)

mm

[mm]

Degajarea pentru ieşirea filetului şi raza de racordare pentru filetul de mişcare cu profil trapezoidal se adoptă din STAS 3508/5 funcţie de mărimea pasului:

f

1

= 2p

I

respectiv r din Anexa 8.

[mm]

Celelalte dimensiuni se aleg diferit în funcţie de varianta constructivă de cric:

- pentru cricul telescopic:

Lungimile tronsoanelor cilindrice de asamblare cu piesa de reazem:

l

l

3

3

= 0,25 d = 0,3d

I

I

;

;

l

l

4

4

= 0,3d

I dacă

d

I < 22

mm;

= 0,4d

I dacă

d

I 22

mm;

- 13 -

Lăţimea şi diametrul tronsonului pentru fixare axială: se aleg în funcţie de dimensiunile şurubului folosit pentru asamblare (şurub cu cap hexagonal mic şi cep cilindric) din STAS 5259 cu filet M8 sau M10 (Anexa 17):

diametrul cepului cilindric:

d [mm];

4

- pentru cricul cu dublă acţiune:

d

iI

= d

R

2

c

3

(1

2) mm.

Lungimea tronsonului cilindric de asamblare cu piesa de reazem:

l

3

= 1,25 d

R

[mm]

Lungimea tronsonului de capăt, respectiv poziţia găurii de fixare a ştiftului cilindric:

l

4

=

l

3

2

[mm]

Diametrul găurii transversale

d

s

(

= 0,15

s pentru fixarea piesei de reazem cu ştift cilindric:

d

0,25

)

d

R

[mm]

Valoarea calculată se rotunjeşte la o valoare standardizată pentru un fixare (Anexa 18).

ştift cilindric de

Observaţii:

Lungimea

filetului de mişcare

l

SI

se

determină

diferenţiat

funcţie

de

varianta

constructivă de cric, după proiectarea şurubului secundar:

- pentru cricul telescopic: se adoptă constructiv (cât permite lungimea şurubului secundar);

- pentru cricul cu dublă acţiune: se calculează cu relaţia (

ridicare realizată de şurubul principal I şi

executată în şurubul secundar II (cote stabilite pe baza pasului filetelor celor două şuruburi de mişcare).

- lungimea (înălţimea) piuliţei şurubului I,

H PI

, înălţimea de

) în funcţie de

H

I

Toate dimensiunile calculate se rotunjesc la valori nominale standardizate în STAS

75 (vezi Anexa 10).

Deoarece cursa realizată de şurubul principal trebuie limitată, se prevede, din proiectare, o soluţie de împiedicare a deplasării acestuia pe verticală care să nu determine ieşirea completă din piuliţa şurubului secundar (ex.: fixarea unei şaibe folosind un şurub cu cap hexagonal cu filet metric pe centrul suprafeţei frontale a capătului filetat).

Dimensiunile filetului de fixare se aleg constructiv funcţie de mărimea diametrului exterior al şurubului I:

- diametrul filetului:

- lungimea găurii:

- lungimea filetului:

d

l

l

h

=

M 6; M 8; M 10;

mm;

1

2

=

=

15

10

20

15

mm.

Pentru fixarea limitatorului de cursă a şurubului principal se utilizează un şurub cu cap hexagonal filetat până sub cap cu forma constructivă şi dimensiunile conform SR ISO 4017 (Anexa 16).

-14-

3.1.5. Verificarea filetului la solicitare compusă

Schema de solicitare a şurubului principal rezultă din fig. 3, respectiv 4 în care este reprezentat ansamblul format de cele două şuruburi de mişcare, cu distribuţia încărcării. Şurubul principal fiind solicitat la compresiune şi torsiune, se face verificarea la solicitare compusă pe baza calculului coeficientului de siguranţă cu relaţia:

c I =

σ lim

=

σ

ef

max

I

R p 0,2

σ

ech

max

I

c

a

(3.28)

unde:

R p0,2

- limita de curgere a materialului şurubului principal;

σ ech max I

- tensiunea echivalentă maximă care solicită şurubul principal, calculată cu

relaţia:

σ ech

max

I

=

principal, calculat ă cu rela ţ ia: σ ech max I = σ 2 c max

σ

2

c

max

I

+

3 τ

t

2

max

I

Tensiunea maximă de compresiune este:

σ

c

max

I

=

F

A

c

min

I

4

F

= π

d

2

3 I

[MPa]

(3.29)

[MPa]

(3.30)

Tensiunea maximă de torsiune se determină în funcţie de momentul de torsiune solicită porţiunea filetată a şurubul principal cu relaţia:

τ

t

max

I

=

M

t

W p

min

I

[MPa]

M

t

care

(3.31)

în care:

M

t - momentul de torsiune care solicită partea filetată a şurubului principal:

- pentru cricul telescopic:

M

t

= M

f

(3.32)

cu:

relaţia (3.35 );

M

f - momentul de frecare în reazem - se calculează după proiectarea piesei de reazem cu

- pentru cricul cu dublă acţiune:

M

t

=

M

tI

=

F

d 2 I

2

tg

(

α

2 I

+ ρ

'

I

)

[N mm]

(3.33)

şi modulul de rezistenţă polar al secţiunii minime a şurubului principal:

W

p

min

I

d

3

3 I

= π

16

[mm 3 ]

Coeficientul de siguranţă admisibil la compresiune este recomandat cu valori

c

a

(3.34)

=

1,5

2.

Şurubul principal rezistă la solicitarea compusă dacă este îndeplinită inegalitatea (3.28).

În

caz

contrar,

se

propun

soluţii

care

să

ducă

la

respectarea

condiţiei

(exemplu:

schimbarea materialului, modificarea dimensiunilor şurubului).

- 15 -

3.2. Proiectarea piesei de reazem

Sarcina de ridicat se sprijină pe ansamblul format din cele două cuple elicoidale de mişcare prin intermediul unei piese de reazem care:

- formează o cuplă de frecare axială cu alunecare sau rostogolire faţă de şurubul principal - la cricul cu şurub telescopic;

- se fixează solidar cu şurubul principal - la cricul cu şuruburi cu dublă acţiune.

3.2.1. Alegerea materialului

Piesa de reazem nu impune condiţii deosebite de material, deoarece solcitările care apar

sunt de compresiune şi torsiune, iar forma interioară trebuie prelucrată după dimensiunile

capului şurubului principal. Se recomandă utilizarea unui oţel turnat OT 40

600 -80 din Anexa 3, fontă cenuşie - SR ISO 185 din Anexa 5 sau oţel carbon de uz general OL 50, OL 60 STAS 500- 80 din Anexa 1.

OT 60 – STAS

3.2.2. Stabilirea dimensiunilor

Alegerea formei constructive

Forma constructivă reiese din figurile 9 şi10 pentru cricul cu şurub telescopic, respectiv cu

dublă acţiune.

cu ş urub telescopic, respectiv cu dubl ă ac ţ iune. Fig. 9 Piesa de reazem

Fig. 9 Piesa de reazem la cricul telescopic

Stabilirea dimensiunilor

Se face constructiv, astfel:

- diametrul interior:

d d

R

=

I

+

(2

5)

mm,

în care:

d

I - diametrul nominal al filetului şurubului I (de la proiectarea şurubului principal);

- diametrul exterior

D

D

R

R

=

=

d

(1,4

+

R

(10

1,6)

15)

;

R

d

mm sau

- diametrul filetului pentru şurubul de fixare axială:

d

s

=

8 sau 10 mm pentru M8 sau M10;

- diametrul găurii pentru fixarea ştiftului:

d

s

(

= 0,15

0,25

)

d

R

(de la proiectarea şurubului principal);

- înălţimea pentru gaura şurubului, respectiv ştiftului:

h

s

=

d

s

2

+

(5

6)

mm

-16-

- 16 - Fig. 10 Piesa de reazem la cricul cu dubl ă ac ţ iune

Fig. 10 Piesa de reazem la cricul cu dublă acţiune

- adâncimea alezajului pentru asamblarea cu şurubul principal:

l

- înălţimea părţii tronconice:

- înălţimea suprafeţei randalinate:

- înălţimea totală a piesei de reazem:

h

1

=

h

s

+

4

+

(1

h

h

2)

mm

h

1

1

+

(5

2

+ h

mm

3

.

=

3 =

2

10)

mm

h = h

2

3.2.3. Alegerea asamblării cu şurubul principal

Asamblarea dintre piesa de reazem şi surubul principal diferă la cele două variante constructive ale ansamblului de ridicare.

a) La cricul telescopic: se realizează o cuplă axială cu frecare de alunecare care formează un reazem plan pentru care se determină:

- momentul de frecare:

=

1

3

µ

d

3

R

d

3

0

d

2

R

d

2

0

M

f

F

unde: µ - coeficientul de frecare în reazem cu valori între 0,15…0,25;

- presiunea de contact pe suprafaţa plană:

F

p =

π

4

(

d

2

R

d

2

0

)

p

a

=

25…40 MPa

în care: se adoptă valori pentru diametrul găurii centrale

d

0

=

6…10 mm.

(3.35)

(3.36)

- 17 -

Observaţie:

Dacă relaţia anterioară nu se verifică se modifică diametrul capului şurubului principal

(creşterea lui

d

R

).

- alegerea asamblării: se realizată prin intermediul unui şurub cu cap hexagonal mic şi

3 funcţie de mărimea filetului

cep cilindric din STAS 5259: se aleg dimensiunile

d

4

,

c

asamblării M8 sau M10 (se va întocmi schiţa din STAS).

- verificarea şurubului principal în zona slabită de asamblare: pe baza coeficientului de siguranţă:

c

iI

=

σ lim

σ

ef

max

iI

=

R p 0,2

σ

ech

max

iI

c

a

unde: limita de curgere

tensiunea echvalentă maximă este:

R p0,2

se alege pentru materialul mai slab din îmbinare;

σ ech

max

iI

=

pentru materialul mai slab din îmbinare; σ ech max iI = σ 2 c max iI

σ

2

c

max

iI

+

3 τ

t

2

max

iI

(3.37)

(3.38)

şi tensiunile de tracţiune, respectiv torsiune sunt date de relaţiile:

σ

c

max

iI

F 4 F

=

=

A

c

min

iI

π

d

2

iI

τ

t

max

I

=

M

t

M

f

= π

W

p

min

iI

d

3

iI

16

Coeficientul de siguranţă admisibil c

a

se adoptă între 1,5…2.

Observaţie:

Dacă inegalitatea (3.37) nu este verificată se alege altă valoare pentru

d

iI .

(3.39)

(3.40)

b) la cricul cu dublă acţiune: piesa de reazem este fixată printr-un ştift cilindric pe capul

şurubului principal

- Alegerea ştiftului de fixare

Piesa de reazem se asamblează cu şurubul principal printr-un ştift cilindric - STAS 1599,

care se alege în funcţie de valoarea calculată pentru diametrul

d

s din Anexa 14.

Materialul ştiftului se recomandă: OL 50, OL 60 – STAS 500 sau OLC 45 - STAS 880.

- Verificarea ştiftului de fixare

Datorită poziţiei de montare a ştiftului pentru solidarizarea piesei de reazem pe şurubul principal, acesta este solicitat la forfecare şi strivire în secţiunea transversală a asamblării (figura 10, b). Verificarea constă în determinarea coeficientului de siguranţă sau a tensiunilor efective şi compararea cu valorile admisibile pentru fiecare tip de solicitare.

-18-

Tensiunea efectivă de forfecare apare în două secţiuni periculoase (în dreptul diametrului

de asamblare

d

R ) şi este dată de relaţia:

 

M

tI

 

=

F

fs

=

d

R

=

4 M

tI

τ

fs

A

fs

π

d

2

s

π

d

R

d

2

s

 

4

τ

af

=

65

80

MPa

(3.41)

Solicitarea de strivire se manifestă între:

- suprafaţa ştiftului şi arbore (şurubul principal) – tensiunea fiind:

σ

sI

=

6

M

tI

d

s

d

2

R

(3.42)

- suprafaţa ştiftului şi piesa de reazem, tensiunea dată de:

σ

as

σ

sR

=

4

M

tI

d

s

2

R

d

2

R

(

D

)

Condiţia de verificat la strivire este

=

100

120

MPa.

σ sI R

,

σ

În

cazul nerespectării inegalităţii se propun

as

(3.43)

, cu valoarea admisibilă recomandată

soluţii pentru verificarea relaţiei (ex.:

modificarea diametrului ştiftului sau diametrelor pieselor asamblate).

- Verificarea şurubului principal în zona asamblării

Deoarece capul şurubului principal are prevăzută o gaură pentru montarea transversală a ştiftului cilindric cu care se fixează piesa de reazem, se face o verificare la solicitarea compusă de compresiune şi torsiune a acestuia în secţiunea slăbită.

Tensiunea echivalentă maximă se determină cu relaţia:

σ ech

max

Is

=

maxim ă se determin ă cu rela ţ ia: σ ech max Is = σ 2

σ

2

c

max

Is

+

3 τ

t

2

max

Is

în care tensiunea de compresiune a capului şurubului principal este:

F

σ

c

max

Is

=

π d

2

R

d

4 s

d

R

iar tensiunea de torsiune:

τ

t

max

Is

=

16 M

tI

π

d

3

R

1

d

s

d

R

(3.44)

(3.45)

(3.46)

Condiţia

de

compresiune σ

as

verificat

este

ca

tensiunea

σ

ech

max

Is

σ

ac

,

tensiunea

admisibilă

la

. În caz contrar, se propun soluţii care să conducă la îndeplinirea inegalităţii.

- 19 -

3.3.

Proiectarea şurubului secundar

3.3.1.

Alegerea materialului

Pentru realizarea şurubului secundar se recomandă aceleaşi materiale ca şi în cazul şurubului principal OL 37, OL 50 (STAS 500-80) sau OLC 35, OLC 45 (STAS 880 – 80), din Anexa 1, respectiv Anexa 2.

3.3.2. Stabilirea dimensiunilor

1)

Pentru şurubul principal I

Numărul de spire ale piuliţeise determină din condiţia de rezistenţă la strivire a peliculei de lubrifiant (fig. 11) cu relaţia:

z

I

4 F

π

2

I

D

2

1

I

σ

asI

(

d

)

(3.47)

în care:

contactul oţel/oţel (la alte materiale pentru piuliţă se alege din tabelul 3.3).

σ

asI

- tensiunea admisibilă la strivire are valori recomandate între 7

13

MPa pentru

Valoarea calculată pentru

z

I se adoptă întreagă, mai mare decât cea calculată, în

intervalul 6

10

spire.

mare decât cea calculat ă , în intervalul 6 10 spire . Fig. 11 Determinarea num

Fig. 11 Determinarea numărului de spire

Înălţimea (lungimea) piuliţei este dată de:

cu:

p

2)

H

PI

= z

I

p

I

I - pasul filetului şurubului principal.

Pentru şurubul secundar II

[mm]

Alegerea formei constructive

(3.48)

-20-

- 20 - Fig. 12 Ş urubul secundar II • Alegerea dimensiunilor Se calculeaz ă sau

Fig. 12 Şurubul secundar II

Alegerea dimensiunilor

Se calculează sau se adoptă următoarele mărimi:

cu:

Diametrul corpului pentru fixarea suportului de clichet:

= 1,5d

d

4 II

[mm]

I

d

I - diametrul exterior standardizat al filetului şurubului principal.

Deschiderea hexagonului pentru montarea roţii de clichet:

S =

d 4

II

+

(2

Latura hexagonului:

l H

=

S

3
3

4)

mm

[mm]

Diametrul gulerului de sprijin pentru roata de clichet:

d

5

=

2

l

H

+

(8

10)

mm

Diametrul alezajului pentru trecerea şurubului principal:

D

0

=

D

4 I

+ (4

6)

mm

Diametrul interior minim necesar al filetului se calculează cu relaţia:

d

3

II

D

0

+

(10

12)

mm

care se rotunjeşte la o valoare superioară din SR ISO 2904 pentru profil trapezoidal cu pas normal, după care se aleg toate dimensiunile filetului şurubului secundar:

d

II

,

p

II

,

d

2

II

=

D

2

II

,

D

4

II

,

D

1

II

din Anexa 7.

Lungimile filetelor de mişcare se stabilesc având în vedere următoarele observaţii:

a)

La cricul telescopic doarece întreaga cursă de ridicare H

este realizată de şurubul

secundar, lungimea filetată a acestuia se calculează cu relaţia:

l

SII

= H

II

+ H

PII

= H + H

PII

în care:

Lungimea filetată a şurubului principal (şurub de reglaj) permite lungimea şurubului secundar.

H PII

- înălţimea piuliţei fixe.

l SI

(3.49)

se alege constructiv, cât

- 21 -

b) La varianta de cric cu şuruburi cu dublă acţiune cursa de ridicare H este realizată prin participarea ambelor şuruburi (principal I şi secundar II ) şi sunt posibile două soluţii constructive pentru realizarea celor două filete:

- filete cu acelaşi sens de înclinare a spirelor (dreapta sau stânga): la rotirea şuru