Sunteți pe pagina 1din 22

Pleurotus - prezentare si metode de cultura 2.1. Importanta culturii Buretii Pleruotus sunt tot ciuperci comestibile ca si Agaricus sp.

,apartinand, din punct de vedere sistematic, aceleeasi clase si aceluiasi ordin; fac , insa, parte din familii si genuri diferite. Difera si ca alcatuire exterioara, dar se aseamana in ceea ce priveste valoarea alimentara; contin proteine, glucide, acizi organizi, aproape toate vitaminele cunoscute, saruri minerale si altele. Importanta cultivarii lor consta in faptul ca substantele nutritive pe care le contin se realizeaza pe seama unor materiale cu valoare energetica scazuta sau aproape nula. Astfel, un amestec constand din 150 kg rumegus obtinut din esente foioase, paie de griu sau ciocalai de porumb poate produce aproximativ 30 kg bureti, care aduc aport in hrana omului de peste 1 kg substante proteice, ceea ce echivaleaza cu 4-5 kg carne de porc sau vita. Buretii Pleurotus prezinta calitati importante pentru pastrare. La temperatura de 10^C pot fi pastrati 10 zile, tinuti in ambalaj din polietilena. De asemenea, se preteaza la uscare, avand avantajul ca in momentul folosirii pot resorbi apa, fara a prezenta mirosul caracteristic al ciupercilor deshidratate,vechi. La recoltare, buretii raman curati, fara pamant, turba sau nisip. In schimb,la bureti nu se consuma piciorul, care este celulozic (tare ) la maturitate. Printre speciile noi de ciuperci comestibile introduse in cultura in tara noastra, alaturi de Pleurotus ostreatus sau pastravul de fag si Pleurotus florida sau buretele rosietic, se afla si Pleurotus cornucopiae sau buretele cornet, de culoare galbena si Pleurotus sajor-caju sau buretele brun. 2.2. Buretele cornet Face parte din MACROMICETE,Clasa BASIDIOMICETES, Ordinul AGARICALES, Familia PLEURATACEAE, Genul PLEUROTUS. In tara noastra, din acest gen au fost identificate patru specii si doua varietati ale speciei Pleurotus ostreatus.Dintre acestea trei sunt comestibile,cu valoare alimentara mare si foarte mare. In cadrul speciei Pleurotus cornucopiae,prin ameliorare,s-a obtinut Tulpina 386care s-a dovedit a fi cea mai productiva si cu o intrare timpurile in fructificatie . Aparitia ciupercilor se face in buchete de 2-40 indivizi. Prima cultura de Pleurotus cornucopiae a fost obtinuta in anul 1983 la Ciupercaria Mogosoaia a I.C.L.F.Vidra,de catre autoare, sub indrumarea regretatului Dr.Mateescu N., fiind semnalata pentru prima data in

revista Productia vegetala, Horticultura/1983. Caracterizarea morfologica a ciupercii Palaria este infundibuliforma (in forma de cornet) avand un diametru de 3-20 cm, cu marginile rasfrante in afara. Aceasta caracteristica este mai pronuntata la exemplarele mature. Culoarea cuticulei variaza de la cenusie galbuie pana la galbuie alutacee (culoarea pielii tabacite ), la exemplarele crescute in flora spontana si galben ca lamaia la Tulpina 386. Piciorul este prins excentric de palarie: nu exista o linie vizibila de demarcatie intre cele doua parti componente ale ciupercii. Este curbat, mai subtire la baza si mai ingrosat spre palarie.Dimensiunile variaza intre urmatoarele limite: inaltimea 4-8 cm, iar grosimea 0,8-1,5 cm. Are culoarea alb-murdar,este lipsit de perisori,la baza fiind alb paslos, cu suprafata striata. Lamelele sunt inguste, adeseori spre varf anastomozate,formand o retea cu ochiuri largi. Carnea este frageda, de culoare alba, cu miros placut de pepene verde. Este apreciata pentru valoarea ei alimentara mare. Se preteaza si pentru conservat. Carnea din picior este fibroasa,celulozica, fara valoare alimentara. 2.3.Pleurotus sajor caju pastravul brun Din literatura de specialitate rezulta ca nu creste spontan in tara noastra. Prezenta lui in Colectia de ciuperci macromicete de la I.C.L.F. Vidra se datoreaza schimburilor de material biologic cu alte tari. Originea ciupercii se situeaza in Extremul Orient, respectiv Japonia si China. Caracteristici morfologice Aspect general. Este o ciuperca xilofaga, care creste de obicei sub forma de buchete, alcatuite din 2-5 indivizi, dar poate apare si solitar . Greutatea ciupercii se situeaza intre 10-50 grame . Palaria- are forma asimetrica, asemanatoare valvelor cochiliilor de scoica, avand diametrul mare de 8-14 cm, iar diametrul mic de 6-9 cm. Culoarea este brun inchis spre cenusiu, cu nuante mai inchise spre margini si mai deschise spre centru, la insertia cu piciorul.Cuticula este lipsita de perisori sau de resturi de val. Lamele sunt si formeaza o retea regulata in partea de jos, spre picior, spre deosebire de partea superioara, spre palarie, unde formeaza o retea cu ochiuri largi. Piciorul este mai scurt decat la celelalte specii de Pleurotus, avand inaltimea de 2-5 cm si grosimea sau diametrul de 1,5-2,7 cm. Are culoare alba, cu usoara nuanta spre brun. La baza este mai mult sau mai putin curbat, in functie de numarul de indivizi care cresc in buchet . Este glabru (lipsit de perisori ). Carnea are culoare alba, cu miros de ciuperca, cu o consistenta ferma, pretandu-se la maniri si conservare.

In productie Pleurotus sajor-caju prezinta cea mai inalta capacitate de impanzire a substratului celulozic si cu grad ridicat de utilizare a surselor bioenergetice din paiele de grau. Ciuperca are un caracter termofil, care o caracterizeaza drept o specie de ciuperci subtropicala. Potentialul de fructificare obtinut la noi (Ioana Tudor, Mateescu N., 1986, Vol.8 Anale I.C.L.F. Vidra ) a fost de peste 21 kg ciuperci la 100 kg substrat umed insamantat. 2.4 Spatiul de cultura Buretii se pot cultiva in : sistem gospodaresc, folosind spatii mici existente si nefolosite; sistem intensiv industrial, in spatii special construite si amenajate in acest scop. Pentru relizarea unei culturi de bureti in sistem gospodaresc se pot amenaja si folosi urmatoarele spatii:rasadnite, solarii, sere, soproane, magazii, depozite de legume si fructe, hale, constructii vechi, grajduri, puiernite etc. 2.4.a. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca spatiul de cultura sa se afle in apropierea unei surse de apa potabila sau sa existe instalatie de apa in functiune, chiar in interiorul spatiului respectiv (debitul de apa sa fie de 60-80 litri/mp/ciclu de cultura ); sa fie luminat natural (prin ferestre ) sau artificial, prin amplasarea de tuburi fluorescente sau de becuri obisnuite; sa se poata mentine o te,peratura cat mai constanta- iarna de 1420^C, iar vara sa nu depaseasca 30^C; sa poata fi aerisit,fie prin ventilatie libera (prin deschiderea usilor si ferestrelor ) in spatiile mici, fie prin ventilatie dirijata (cu ventilatoare ), pentru spatii care depasesc suprafata de 10 mp de cultura. 2.4.b.Curatirea si dezinfectarea spatiului de cultura Repararea, curatirea si dezinfectarea chimica a spatiului de cultura se executa in mod asemanator cu cea descrisa la ciupercile de balegar sau de strat. Desi buretii, in perioada lor de incubare si de crestere, sunt atacati de mai putine boli si daunatori decat celelalte ciuperci, este necesar ca spatiul sa fie dezinfectat dupa fiecare ciclu de cultura, mentinandu-se o igiena riguroasa. Amatorii de ciuperci care nu detin spatii de cultura isi pot construi o mica ciupercarie dupa modelul prezentat anterior, la descrierea ciupercilor Agaricus sp. In acest caz, se va tine seama de cerintele speciilor Pleurotus sp (distanta mai mare intre straturile de cultura, pentru a se putea asigura iluminatul obligatoriu ). Aceasta distanta poate sa ajunga la 1,00-1,20 m. 2.5. Substratul de cultura

Substratul de cultura pentru bureti poate fi alcatuit din materiale cu un bogat continut celulozic sau din butuci de diferite esente lemnoase, din specii de foioase. 2.5.a.Substratul din materiale celulozice Acest substrat contine : - materii prime - materii auxiliare - amendamente. 2.5.a.1 Materiile prime Sunt reprezentate de deseuri celulozice provenite din agricultura, silvicultura, industria prelucrarii lemnului, industria textila si a prelucrarii plantelor medicinale. Astfel, in functie de specificul zonei de cultura, se pot folosi: paie de grau, orz sau orez; ciocalai si tulpini de porumb; talas, rumegus, scoarta si frunze de foioase; scoarta de rasinoase; vreji de soia, fasole, mazare si rapita; paie de lucerna uscata;puzderie de in si canepa; iarba de marar. Toate aceste materiale, precum si cele auxiliare, trebuie pastrate la loc uscat,ferite de precipitatii,iar cele mucegaite sau innegrite nu se folosesc. Ele trebuie sa prezinte culoarea lor specifica si sa nu fie mai vechi de un an . Trecerea cu vederea a acestor defecte poate duce la compromiterea partiala sau totala a culturii de bureti . Materiile prime intra in componenta substratului maruntite sau zdrobite, pentru a putea retine apa si a crea spatii de aerisire pentru miceliul introdus la insamantare . Acestea pot fi folosite combinat, cate 2-3 intr-o reteta si reprezinta 75-80% din total sau singure. 2.5.a.2. Materii auxiliare Materiile auxiliare reprezinta deseuri de la axtragerea uleiului vegetal, de la fabricile de chibrituri, hartie si bumbac. Semintele de orz, ovaz, porumb, tarate de grau, malai, sroturi de soia se folosesc in scopul imbunatatirii substratului in proteine. Recomandam ca toate semintele sa se transforme in uruiala, altfel existand posibilitatea sa incolteasca in substratul de cultura. Materiile auxiliare reprezinta 5-30% dintr-o reteta de substrat celulozic si nu sunt obligatorii. 2.5.a.3.Amendamentele sunt reprezentate prin: - carbonat de calciu (CaCO3 sau creta furajera ) - var stins (sub forma de pasta, ca o smantana ) Indiferent de reteta folosita, ca amendament se foloseste unul singur, in proportie de 5-6%, astfel ca reactia (pH-ul ) substratului insamantat

sa fie cuprinsa intre 5,0-7,0 (acid neutru ). Pentru 100 kg material dezinfectat si stors se folosesc 5-6 kg furajera sau o cantitate de 2 litri de var stins de consistenta smantanii. 2.5.a.4.Retete de substrat de cultura Retetele de substrat pentru cultivatorii din mediul rural (16 ) sunt redate in tabelul nr.3 iar, pentru cei din mediul urban (16 ) in tabelul nr.4. Precizam ca la alcatuirea acestor retete am avut in vedere materialele care pot fi procurate in mediul respectiv. Aceasta nu inseamna ca un cultivator din mediul rural nu poate folosi o reteta recomandata pentru mediul urban si invers. Materialul lemnos, ca substrat nutritiv de crestere va fi tratat intr-un capitol separat. 2.5.b. Pregatirea substratului de baza din materiale celulozice Pregatirea materialului se face intr-o hala acoperita si prevazuta cu pereti mobili pentru inchidere sau deschidere, in functie de anotimp,sau intr-o incapere. Spatiul de pregatire trebuie sa fie amplasat in imediata apropiere a ciupercariei, a unei surse de apa, de abur sau apa fiarta. Pardoseala spatiului trebuie sa fie betonata . In vederea insamantarii, materialele trec printr-un flux tehnologic care parcurge urmatoarele etape : maruntire,zdrobire sau macinare ; omogenizare ( amestecare ); imbibare sau umectare ; dezinfectare termica ; scurgere sau stoarcere; racire ; cantarire ; aprecierea calitatii ; administrarea amendamentelor ; - insamantarea; - repartizarea in recipienti ; - transportul si asezarea in ciupercarie sau in camera de incubare . 2.5.b.1 Maruntirea, zdrobirea sau macinarea Recomandam ca aceste operatii sa se execute la formarea amestecului, separat pentru fiecare material, si nu inainte de depozitare, pentru ca se pot amesteca intre ele de diferite cauze si este greu apoi sa fie separate si cantarite. Paiele de grau, orz, orez sau lucerna se toaca la dimensiunea de 2-3 cm sau se zdrobesc cu furca. Pentru cantitati mari se desfac balotii si se trece peste ei cu rotile unui tractor sau a altui utilaj greu. Ciocalaii si cocenii de porumb se maruntesc la dimensiunea de 0,5 2 cm cu ajutorul unei mori sau cantitati mici, se zdrobesc si se maruntesc in gospodarie cu ciocanul

sau cu alta unealta. Coaja sau scoarta de copac se maruntesc la dimensiunea de 0,5-2 cm. Vrejurile de soia ,fasole ,mazare, rapita etc. se zdrobesc prin batere cu furca. Puzderia de in si canepa se foloseste ca atare, dar inainte de a fi umectata sau imbibata se scarmana cu mana si se scurteaza astfel suvitele. Deseurile din plante medicinale si aromatice nu necesita nici o pregatire inainte de imbibare. 2.5.b.2. Omogenizare (amestecare) In vederea executarii acestei faze tehnologice se alege mai intai reteta dorita, in functie de materialele procurate, dupa care se trece la cantarirea lor in stare uscata. Se amesteca intre ele ( cu mana ) pentru cantitati reduse, sau cu furca, lopata ori cu greifer, pentru cantitati mari. Trebuie avut in vedere ca pentru a obtine o cantitate 100 kg substrat celulozic pentru insamantat avem nevoie de aproximativ 30 50 kg material initial uscat. Exemplu: pentru a obtine 100 kg material de insamantat, utilizand reteta nr. 10 din mediul urban, vom cantari urmatoarele materii prime si auxiliare: - 20-25 kg puzderie - 8-10 kg deseuri de bumbac - 10-12 kg coji de floarea-soarelui - 4-5 kg malai 2.5.b.3 Imbibarea sau amestecarea Se executa in bazine, cazi, butoaie sau in alte vase existente in gospodarie, insa numai pentru cantitati mici de materiale. Pentru cultura intensiva (cantitati mari de materiale si in flux continuu ) operatia se executa pe o suprafata betonata, prin udarea cu furtunul si recircularea apei. Suprafata trebuie sa prezinte, ca si in cazul pregatirii compostului pentru ciuperca de balegar, o inclinatie de 2-3 grade, cu doua bazine colectoare a apei, amplasate la capete. Din aceste bazine, cu ajutorul unei pompe, apa recircula (se foloseste din nou pentru udat ). Daca apa de udare nu se refoloseste (materialul se spala ) se ajunge la scaderea productiei de bureti cu 3-5 kg la 100 kg recoltare. Un bazin din beton, cu suprafata de 10 mp, cu inclinare de 10^ iar inaltimea marginilor a peretilor de circa 50 60 cm. Imbibarea dureaza 24 de ore, asezandu-se deasupra bazinului, a vasului, un gratar pe care se pun greutati, pentru mentinera materialului in apa. Cand se face umectarea cu furtunul, materialele se uda in straturi succesive,la asezare (in grosime de circa 20 cm),tasandu-se. Se amesteca si se taseaza de cateva ori, udand cat mai des in decursul celor 24 ore, pentru ca umectarea sa fie uniforma

si suficienta. Nu se prelungeste imbibarea sau umectarea deoarece,mai ales in sezonul calduros, poate duce la intrarea in fermentatie a materialului. Este de preferat ca iarna sa se foloseasca apa calda iar vara apa rece. 2.5.b.4. Dezinfectarea termica Se aplica in scopul distrugerii florei si faunei daunatoare; este o etapa obligatorie si se face cu apa fiarta sau cu abur fierbinte. Recomandam unul din cele trei procedee cunoscute: direct pe flacara, cu abur sub presiune sau cu apa fierbinte. - Direct pe flacara. In sistem gospodaresc, pentru cantitati mici de substrat, se recomanda dezinfectarea termica cu apa fierbinte la 80^C, timp de 3-4 ore, prin asezarea unui vas rezistent direct pe flacara. Dezinfectarea se face cu multa atentie, masurand in permanenta temperatura apei cu termometrul, tinand seama ca la gura vasului temperatura este mai scazuta fata de partea de deasupra flacarii. Se amesteca continuu. Apa nu trebuie sa firba (sa atinga 100^C, ceea ce este total neindicat).In momentul atingerii temperaturii de 90^C se opreste focul si se reaprinde cand temperatura a scazut sub 75^C. - Cu abur sub presiune. Cantitati mari de materiale se dezinfecteaza cu abur presiune, avand temperatura de 80^C,prin mentinerea materialului timp de 3-4 ore la aceasta temperatura sau avand temperatura de 55-60^C si mentinand materialul 20-24 ore. Aburul se injecteaza intr-o camera special amenajata si nu direct in materialul celulozic. Materialul in interiorul camerei se asaza in vrac (gramada),cu grosimea de 40-50 cm,sau se repartizeaza in lazi din lemn, suprapuse,cu intervale intre ele de circa 20 cm, pentru patrunderea aburului. O astfel de camera este prevazuta cu pereti grosi din beton, izolati,pentru a rezista la temperatura ridicata si umiditate. Usa se inchide ermetic. La executarea acestei faze tehnologice, trebuie avut in vedere sa nu se depaseasca temperatura mentionata, pentru ca atunci materialul se sterilizeaza si se distrug microorganismele utile uncubarii si cresterii miceliului. Totodata, un material steril este rapid infectat de agentii patogeni daunatori culturii ciupercilor. Inainte de asezarea materialului la dezinfectarea cu aburi se poate adauga substanta proteica umezita in prealabil: sroturi, tarate, etc. - Cu apa fierbinte. Cea de-a treia metoda de dezinfectare termica imbina intr-o singura operatie faza de umectare cu cea de dezinfectare. Aceasta se practica, deasemenea, in sistem gospodaresc, pentru cantitati reduse de materiale. Intr-un cazan sau butoi din tabla sau lemn se introduce materialul maruntit, omogenizat si cantarit, iar peste el se toarna apa fierbinte la 60 grade Celsius (trei parti de apa la

o parte de material), tinand cont la din capacitatea vasului sa fie lasat gol pentru imbibarea materialelor.Vasul se acopera, iar peretii exteriori se protejeaza cu paturi, carpe, pentru a nu pierde caldura. Din cand in cand se mai completeaza cu apa fierbinte, astfel incat temperatura de 60^C sa fie mentinuta timp de 24 ore. In scopul reducerii consumurilor energetice (fara dezinfectare termica) s-a studiat si definitivat tehnologia culturii buretilor pe substrat format din puzderie de in si canepa si pe deseuri din industria prelucrarii plantelor medicinale si aromatice. 2.5.b.5. Scurgerea sau stoarcerea Materialul dezinfectat in apa fiarta se scoate si se lasa la scurs, pe o suprafata curata, sau se poate tasa cu scanduri pe care se amplaseaza diferite greutati. Operatia se poate executa si cu un tasator confectionat special. Umiditatea materialului se incearca cu mana ca la compostul pentru Agaricus sp. Atentie! Puzderia de in si canepa trebuie stoarsa foarte bine uneori se recurge la stoarcerea in mana a suvitelor ca la storsul rufelor. 2.5.b.6. Racirea materialului O cantitate mica de material se raceste mai usor prin intoarcere. Cantitatile mari de material, care au fost dezinfectate cu abur,se scot din camera respectiva si se intind pe o suprafata curata si dezinfectata in prealabil cu o solutie de Formalina 2% sau sulfat de cupru (CuSO40)piatra vanata 5%. Pentru racire, stratul trebuie sa aiba grosimea de 2530 cm. Se lopateaza pana cand in interiorul lui temperatura ajunge la 24-26^C. Vara operatia de racire trebuie facuta rapid,mai ales noaptea, pentru ca substratul sa nu intre in fermentatie. Daca acest proces se intampla (constatat prin miros neplacut,acru),materialul nu se mai poate insamanta, dandu-i-se alta intrebuintare (de exemplu,se pune in compost pentru Agaricus sp.). Pentru racirea acestui material,iarna este suficienta deschiderea usii camerei de dezinfectare pentru 10-15 ore, in functie de cantitatea de material. 2.5.b.7. Cantarirea materialului In vederea respectarii cantitatii optime de amendament si de miceliu, materialul se va cantari dupa ce s-a racit. Aceasta operatie se executa chiar daca s-a facut si la materialul initial uscat, deoarece componentele care au intrat in alcatuirea retetei absorb apa in proportii diferite.De regula aceste materiale,in procesul de pregatire,isi maresc greutatea de 2-3 ori. Materialele bogate in proteine:sroturi, malai, tarate, uruiala din diferite seminte, nu se pot adauga in reteta de substrat celulozic, nici la imbibare umectare, nici la fiert, deoarece odata cu scurgerea si stoarcerea materialelor ele s-ar pirde in apa. Aceste materiale se oparesc separat cu putina pa, dupa acelasi regim de dezinfectare termica si se adauga in retea inainte de aplicarea amendamentelor.

2.5.b.8 Aprecierea calitatii substatului Pentru unitatile care executa o suprafata mai mare de cultura a buretilor Pleurotus sp.recomandam sa se efectueze urmatoarele analize fizico-chimice-in cadrul unui laborator de Agrochimie: -ph-ul 5-7; -continutul in apa 65-75% (optim 70-72% ); -azot total 0,7-1,3%mg/100 g s.u.); -fara daunatori (carieni, larve, nematozi). Pentru micii cultivatori, in sistem gospodaresc, calitatea amestecului celulozic se apreciaza astfel: -sa nu prezinte miros greu, respingator, acru; -strans in mana sa apara picaturi; -strans intre degete, un pai sau alt fragment,sa se vada ca musteste apa; -culoarea sa fie cat mai apropiata de cea avuta initial. 2.5.b.9. Administrarea amendamentului si insamantarea Aplicarea amendamentului se face concomitent cu insamantarea. Lucrarea se executa in cazi sau bazine de diferite capacitati. Cazile pot fi confectionate si din lemn tras la rindea. In vederea unei bune amestecari nu se recomanda insamantarea si aplicarea amendamentului unei cantitati mai mari de 100 kg material celulozic la o transa. Norma de amendament este de 5-6% iar cea de miceliu de 34%. Materialul celulozic cantarit se pune in apa, se imprastie deasupra creta sau var (pasta) si se amesteca bine cu lopeti din lemn. Se repartizeaza apoi miceliul, de asemenea cantarit, (din care se retine 10% pentru control) si din nou se amesteca. Cantitati mici de material pot fi insamantate si intr-o lada capitonata cu folie de polietilena sau direct jos, pe pardoseala, pe o folie de polietilena. Daca miceliul prezinta bolovani (aglomerari din mai multe seminte de griu sau orz) se desfac usor cu mana. Nu se freaca miceliul prea tare in mana,pentru ca se distruge bifa lui de pe semintele pe care a crescut. 2.5.b.10.Repartizarea in recipienti sau direct in strat plan Daca stelajul, lada sau cosul utilizate sunt rare la impletitura acestea se capitoneaza cu folie de politilena. Grosimea amestecului celulozic sa nu depaseasca 25-30 cm, deci se repartizeaza o cantitate de 8-12 kg substrat, in functie de capacitatea recipientului. Daca se folosesc saci, acestia se asaza lasand distante de 10-15 cm intre ei; nu se suprapun, pentru a preintampina fenomenul de autoincingere (temperatura sa nu depaseasca 29-30^C in substrat). Dupa repartizarea substratului insamantat in recipienti se taseaza bine cu mana, iar pe deasupra se presara putin miceliu (5-10% din

cantitatea cantarita initial), asa-numitul miceliu de control, deoarece eventualele infectii (mucegaiuri) apar si se pot observa in primul rand pe miceliu. Dupa presarareacontrolului,sacii se leaga la gura. Deasupra lazilor sau a stratului plan se pune folie din polietilena curata, pentru a se preintampina evaporarea apei. Dupa insamantare, recipientii sunt dusi in ciupercarie sau in camere de incubare (acolo unde exista), si vor fi asezati pe stelaje sau direct pe pardoseala. Daca pentru insamantare se folosesc saci din polietilena, recomandam ca acestia sa fie din material incolor, transparent, pentru a se putea observa cu usurinta eventualele infectii. Sacii se perforeaza in prealabil (cu o preducea). Orificiile sunt repartizate la o distanta de 12-15 cm, intercalat, avand un diametru de 1-2 cm. Perforarea sacilor ajuta la aerisirea miceliului in timpul incubarii si la eliminarea apei de mentabolism (rezultata din cresterea miceliului). Trensportul recipientilor insamantati in ciupercarie sau in camera de incubare se face concomitent cu insamantatul. In mod special,acestia se feresc de insolatie. Pentru asezarea in strat plan, substratul insamantat se transporta in ciupercarie cu ajutorul unor vase curate. Se intinde in strat gros de 20-25 cm. Se taseaza puternic, se imprastie miceliul de control si se acopera cu folie din polietilena. 2.6.Tehnologia de cultura a buretilor pe puzderie de in si canepa In vederea transformarii materialelor celulozice in substrat nutritiv de cultura, prin tehnologia clasica se consuma o cantitate apreciabila de energie si carburanti. In scopul reducerii pana la eliminare a acestor consumuri, cercetarile noastre s-au orientat spre noi resurse, ieftine si fara consumuri insemnate in procesul de pregatire. Astfel, s-a obtinut un substrat pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp. pe baza de reziduuri si anume puzderia. Aceasta reprezinta un reziduu inutilizabil pentru filaturi, de care trebuie sa se debaraseze prin evacuare si incinerare. Prin operatia de filare a fibrelor, puzderia care rezulta reprezinta 015%, fiind formata din lemn, maduva si fibre rezultate din tulpinile si inflorescentele plantelor. Ciupercile Pleurotus poseda un echipament enzimatic cu ajutorul caruia sunt capabile sa asimileze hidratii de carbon din substrat. Continutul de celuloza din agricultura, este mai ridicat, ca si cel de substante proteice. In procesul tehnologic de pregatire a substratului se elimina tocarea sau maruntirea si dezinfectarea termica. Puzderia se imbiba cu apa, se stoarce, se destrama cu mana (se afaneaza) si, dupa cantarire, se omogenizeaza cu amendament in aceeasi proportie ca la tehnologia clasica. Norma de miceliu a fost de 4%, iar dupa insamantare, materialul in greutate de 20 kg s-a introdus in saci din polietilena transparenti si perforati.Din 650 kg de puzderie s-au obtinut 2000 kg

substrat. Toate ciupercile obtinute s-au dezvoltat normal in conditiile existente de solar. Productia obtinuta a fost de 15%, rezultand un beneficiu de peste 5 ori mai mare fata de tehnologia clasica, pe langa economia de materiale si energie (Ioana Tudor, N.Mateescu,1987). Puzderia de in si de canepa poate fi, deci, utilizata in cultura ciupercilor Pleurotus de catre cultivatorii care locuiesc in apropierea topitoriilor sau a filaturilor de in si canepa. 2.7.Tehnologia de cultura a buretilor pe deseuri din plante medicinale Prin valorificarea corespunzatoare a unor deseuri din industria prelucrarii plantelor medicinale si aromatice s-a cercetat capacitatea de impanzire a miceliului si de fructificare a ciupercilor Pleurotus ostreatus pe substrat din tulpini de marar si leventica. Tupinile de marar, cunoscute in industria prelucrarii plantelor medicinale sub nume de iarba de marar, rezulta din prelucrarea mararului prin distilare fractionata, respectiv autoclavare in faza de inflorire, pentru extragerea uleiului volatil. Operatia de prelucrare a mararului se desfasoara in perioada 1.07-15.09 pe tot teritoriul tarii, la intreprinderile de plante medicinale. Tulpinile de marar, cu lungimea de 70-120 cm, sunt introduse la distilarea fractionata si sunt transportate in vrac la statiile de extractie. Autoclavele mobile au capacitatea de umplere de 1 000 kg iarba de marar, iar regimul termic cu abur dureaza 46 ore, la temperatura de 100^C. Zilnic, la statiile de extractie se executa 4 pana la 6 autoclavari. Dupa autoclavare, tulpinile de marar sterilizate sunt depozitate pe un teren betonat si pregatit pentru eliminare, nemaiavand alta intrebuintare. Procesul de industrializare ca planta medicinala a lavandulei pentru extragerea uleiurilor volatile, se desfasoara la fel ca la marar si rezulta, in final, 300 t deseu autoclavat. Tulpinile de marar si de lavandula rezultate dupa distilarea fractionata reprezinta un material liber de agenti patogeni, respectiv ciuperci saprofite si daunatori. Astel, tulpinile rezultate avand umiditatea corespunzatoare nu s-au mai imbibat ci numai s-au tocat la dimensiunea de 1-3 cm, tocarea reprezentand singura operatie tehnologica inainte de insamantare.. S-a adaugat 6% carbonat de calciu si 3% miceliu pe suport granulat. Variantele executate au aratat ca se poate realiza un suport de crestere pentru ciupercile Pleurotus spp. si din amestecul de tulpini de marar si lavandula in proportii egale, competitiv cu fiecare material luat in parte, fapt care permite si folosirea combinata a celor doua deseuri. Folosind pentru cultura ciupercilor aceasta cantitate de deseuri din industria plantelor medicinale si aromatice ar putea rezulta, in cursul unui an, minimum 300 t de ciuperci Pleurotus, fara consumuri energetice (abur, energie electrica), care, valorificate la pretul actual, ar permite realizarea unui venit de peste 1,5 miliarde lei la un

randament de 15 kg ciuperci la 100 kg material insamantat. 2.8. Insamantarea butucilor din diferite esente lemnoase Metoda este folosita mai ales in cadrul Ocoalelor silvice si consta in insamantarea cu miceliu a trunchiurilor vii, in crestere, sau pe butuci detasati, inainte de a fi folositi drept combustibil. 2.8.a. Alegerea materialului lemnos Se intrebuinteaza pentru insamantare butuci din urmatoarele specii de esenta moale: plop, tei, mesteacan, salcie etc. si din esenta tare: stejar, salcam, fag, cires, carpen, frasin, castan etc. Se pot folosi si butci proveniti din pomi fructiferi (unde se iveste cazul) cum ar fi: mar, par, prun, visin, nuc etc. Miceliul impanzeste (creste) mai rapid intr-un lemn de esenta moale decat in cel de esenta tare, astfel ca fructificarea apare din primul an pe esentele moi si in cel de-al doilea an pe esentele tari.Productia obtinuta este, insa, mai ridicata pe esentele tari si invers si dureaza 34 ani, fata de 1-2 ani pe cele cu lemn moale. Insamantarea butucilor, indiferent de esenta de lemn folosita sau de metoda utilizata, se face primavara, in martie-aprilie, cand incepe sa circule seva (pentru cei pe radacina). Butucii detasati se taie din padure in perioada februarie-martie si se protejeaza impotriva uscaciunii, pana la insamantare. Lemnul se fasoneaza de ramurile laterale, cele groase se pot folosi. Se sectioneaza la o lungime de 4050 cm si diametrul cuprins intre 20-40 cm, pentru a fi usor de manit. Se elimina partile putrede. Daca butucii nu s-au pastrat corespunzator si sunt uscati, inainte de insamantare se imbiba in apa timp de 24-36 ore,apoi se pot lasa la scurs. 2.8.b.Inocularea butucilor Se practica trei metode de inoculare: prin rondea in pana in orificii Metoda prin rondea detasata. La unul din capetele butucului se detaseaza cu un fierastrau o rondea cu grosimea de 3 cm. Dupa cantarirea butucului se calculeaza cantitatea de miceliu de 4% din greutatea lui, din care duoa parti se pun pe capatul butucului, peste care se fixeaza rondeaua cu 1-2 cuie. Exemplu:pentru un butuc de salcam cu dimensiunile de :50 cm lungime, 15 cm diametru si greutatea 10 kg se va folosi o cantitate de miceliu de 400 g, din care 270 g se pun sub rondea, iar 130g se aseaza sub butuc la incubat. Metoda prin orificii. Orificiile se executa intercalat, de-a lungul butucului, cu ajutorul unui burghiu, avand distanta intre ele de circa 10 cm, iar diametrul fiecaruia de 1-2 cm si adancimea de 2-3.

Se scoate rumegusul si se introduce miceliul granulat pana se umplu orificiile. La suprafata, miceliul se protejeaza cu vata curata. De mentionat ca, utilizand aceasta metoda nu se poate introduce in orificii tot miceliul calculat, ramanand mai mult pentru a se pune la uncubat sub butuc, in sant. Metoda prin pana. De-a lungul unui butuc se fac 5-6 despicaturi in pana, cu adancimea de 3-4 cm, in care se introduce miceliul. Peste acesta se fixeaza pana de lemn, tot cu ajutorul unui cui. 2.8.c. Asezarea butucilor la incubat Incubarea butucilor are loc intr-o perioada de 6 luni, intr-un sant de incubare, in pamant. Se alege un loc ferit de insolatie si de inundatii, unde se sapa un santtg cu adancimea de 60 cm (mai adanc cu 10 cm fata de lungimea butucilor), latimea de aproximativ 1 m, iar lungimea- in functie de numarul de butuci. Inainte de asezarea butucilor se pregateste santul astfel: se umezesc peretii si fundul santului,daca se prezinta uscati. Se aseaza pe fundul lui un strat de nisip jilav, in grosime de 1-2 cm, sau rumegus de lemn, de asemenea umezit. Se presara miceliul retinut (o parte din cel calculat), apoi se asaza butucii vertical, unul langa altul. Se are in vedere la asezare sa nu fie spatii mari intre ei. Dupa umplere, santul se acopera, mai intai cu un rand de scanduri asezate orizontal, sprijinite pe marginile lui,fara spatii intre ele. Deasupra scandurilor se realizeaza, din crengi mai groase, o coama in doau pante, peste care se pune un strat de paie de circa 10-15 cm grosime, care se acopera cu o folie din polietilena perforata, iar la sfarsit un strat de pamant gros de 15-20 cm, care se inierbeaza cu gazon. Acest gazon va fi mentinut umed,pentru ca butucii sa nu se usuce. In jurul santului, la o distanta de 20-30 cm, se sapa rigole pentru scurgerea apei din precipitatii. Periodic, la interval de o luna, se verifica incubarea butucilor, deschizandu-se cu grija un capat al santului; se ia temperatura si se acopera imediat. Santul se deschide definitiv dupa 6 luni, in septembrie- octombrie, cand butucii se scot si se asaza intr-o camera de cultura, asigurand conditii de microclimat specifice buretilor care au fost inoculati (umiditate, ventilatie, lumina ). Daca se constata ca sunt putin cam deshidratati, se infasoara in hartie, care se mentine tot timpul umeda, iar capatul de jos al butucului se introduce in nisip umed. La circa 30 de zile de la scoaterea de la incubat se poate recolta primul val de bureti, iar in cazul folosirii unei tulpini precoce, chiar si la 15 zile (Pleurotus ostreatus-T. 421). Pe lemnul de esenta tare cultura dureaza 3-4 ani iar pe cel de esenta moale 1-2 ani, aparitia buretilor facandu-se primavara si toamna. Randamentul total este de 20-30 kg bureti la 100 kg lemn inoculat. Insamantarea cu miceliu poate fi aplicata si buturugilor pe radacini, direct in padure. Buturugile nu trebuie sa fie putrede, li se

improspateaza taietura sau se fasoneaza astfel ca sectiunea sa fie neteda si plana, se asaza miceliul pe sectiune, care se protejeaza prin legare cu o folie. Impotriva insolatiei se acopera cu crengi si frunze. Aceasta metoda este folosita in distrugerii buturugilor,obtinand astfel un dublu avantaj: primul recolta de bureti, iar al doilea economie de forta de munca pentru scoaterea lor. 2.9.Conditii de microclimat dupa insamantarea ciupercilor Pleurotus spp 2.9.a. Incubarea miceliului in substrat nutritiv incepe din a doua zi de la insamantare, prin aparitia unui puf alb in jurul bobului de grau sau orz, pe care este fixat miceliul. Acest proces se observa la cultura in saci prin folia din polietilena sau la miceliul de control, pus deasupra recipientilor. Incubarea este perioada cuprinsa intre data insamantarii si aparitia primelor fructificatii. In acest rastimp substratul se bricheteaza(se intareste), se compacteaza astfel incat se poate scoate din sac sau din lada si el isi pastreaza forma. Substratul impanzit (alb), avand forma sacului sau a lazii in care a fost asezat, se numeste bricheta. Daca exista pericolul deshidratarii brichetelor (in sezonul cald) atunci nu se indeparteaza ambalajul si cresterea si recoltarea se desfasoara ca atare, prin orificii sau numai pe deasupra. Incubarea poate avea loc direct in ciupercarie, sau in sistem intensiv in 1-2 camere speciale pentru acest scop. In perioada incubarii, temperatura in localul de cultura trebuie sa fie mentinuta la 20-22^C pentru Pleurotus ostreatus si de 24-26^C pentru celelalte trei specii de bureti (Pleurotus florida, Pleurotus sajor-caju si Pleurotus cornucapiae). In esenta, acesta este una dintre cele doua mari deosebiri dintre aceste specii.Cea de a duoa deosebire consta in aplicarea socului termic de frig, care va fi tratat separat. Daca temperatura este mai redusa, incubarea intarzie si exista pericolul aparitiei diferitelor infectii. Incubarea dureaza 15-20 zile si este finalizata cand intreg substratul nutritiv celilozic este compactizat si de culoare alba. In aceasta faza nu se uda, fiind una din greselile mari care se mai practica de catre cultivatorii particulari neinitiati; prin aceasta miceliul se distruge in totalitate. Umiditatea relativa a aerului va fi de 75-80%, mentinuta prin umezirea pardoselii si a peretilor. Umiditatea din substrat este suficienta pentru cresterea miceliului. Ventilatia este absolut obligatorie si trebuie sa asigure 6-7 schimburi de aer pe ora la Pleurotus ostreatus si 8-10 schimburi la celelalte specii (fiind corelata si cu temperatura). Concentratia in bioxid de carbon (aer viciat) nu trebuie sa depaseasca 0,08% la Pleurotus ostreatus si 0,03%

la celelalte specii. Lumina nu este necesara in aceasta faza decat pentru cutivatorul care verifica temperatura, incubarea si stropeste. 2.9.b. Maturarea miceliului sau inductia fructificarii Perioada cuprinsa intre sfarsitul incubarii si aparitia primelor fructificatii se numeste faza maturarii miceliului. Dureaza 5-10 zile, in functie de specie. Nu se scot brichetele din lazi sau saci si nu se stranga folia de pe straturile plane insamantate, pana cand nu apar butonii de fructificare. Graba nejustificata de a scoate bricheta face ca substratul sa se usuce se deshidrateaza, apoi se distruge dupa cateva stropiri. Ventilatia va functiona ca si la faza precedenta, altfel se inhiba cresterea prin concentratia mare de bioxid de carbon. Odata cu aparitia primelor fructificatii apare si factorul lumina, obligatoriu la toate cele patru specii de bureti. 2.9.c.Socul termic Socul termic negativ este obligatoriu la specia Pleurotus ostreatus si se manifesta prin scaderea temperaturii cu 8-10^C, timp de 7-8 zile, sau mentinerea in local a unei temperaturi de 4-5^C, timp de 3-4 zile. Se executa dupa maturarea miceliului, la circa 3 saptamani de la insamantat si are drept scop grabirea si diferentierea fructificatiilor. Se executa fara a fi indepartata folia de pe brichete. Prin obtinerea unor hibrizi intre Pleurotus ostreatus si Pleurotus florida s-a reusit eliminarea socului termic in cultura acestora. Astfel, cultivatorii pot solicita miceliul din tulpinele 421, 426 si hibrizii 435,436 si 438 de Pleurotus ostrearus, care se pot cultiva si in localuri cu temperatura ceva mai ridicata. Pleurotus florida, Pleurotus cornucopiae si Pleurotus sajor-caju nu necesita soc termic negativ. 2.10.Asezarea brichetelor Lucrarea se executa dupa aparitia butonilor de fructificare si consta in scoaterea brichetelor din saci sau lazi si asezarea lor in diferite moduri, astfel: zid de brichete stalpi din brichete lazi cu brichete 2.10.a. Zidul din brichete este format din 3-4 randuri de brichete scoase din lazi suprapuse, rezemate de peretii localului de cultura si fixate de acestia prin sarme si cutie. Zidul poate fi facut si din lazile continand brichete. Buretii vor apare la suprafata brichetelor. Zidurile pot fi si duble, prezentand doua fete, prin asezarea lazilor sau a brichetelor, duoa cate doua, legate intre ele. Pentru o buna siguranta,

se poate lega cu sarma si bricheta din fiecare lada. In anii 80, ciupercaria Mogosoaia practica biloanele, in cultura buretilor. 2.10.b. Stalpii se construiesc din brichete formate in saci si constau din suprapunerea a 4-6 bucati asezate direct pe pardoseala localului de cultura sau prin suprapunerea unui numar de 5-6 brichete care se infig intr-o tepusa metalica sau din lemn, fixata in pardoseala (cu inaltimea de 1,8-2,2 m). Indiferent de modul de asezare, care are drept scop folosirea optima a spatiului de cultura si disponibilitatea ambalajului in vederea refolosirii, trebuie avut grija sa se lase spatii sau alei pentru circulatie, ingrijirea culturii, recoltat si, mai ales, asigurarea iluminarii optime la toate nivelele. 2.11. Recoltatul ciupercilor Pleurotus spp. Recoltarea poate incepe dupa 15-20 zile, in cazul tulpinilor precoce si a hibrizilor, sau mai tarziu, 25-30 zile, la Pleurotus ostreatus. Buretii dintr-un val se recolteaza in 4-5 zile, apoi urmeaza o pauza de 8-10 zile, dupa care apare alt val. Buretii apar mai rar izolat si mai frecvent in buchete. Se recolteaza intreg buchetul, prin usoara rasucire cu mana. Un buchet poate fi format din 2-3 pana la 15-20 si chiar mai multi carpofori, in greutate de pana la 1 kg. Momentul optim de recoltare este atunci cand basidiofructul palaria este deschisa, aproape plata. Daca se depaseste acest moment cu 1-2 zile, basodiofructul se rasuceste se inmoaie si se inchide la culoare, piciorul se alungeste, pierzand astfel din valoarea alimentara si comerciala. Temperatura in perioada recoltarilor va fi de 12-16^C pentru Pleurotus ostreatus si de 17-24^C pentru celelalte specii de bureti. Umiditatea relativa se mentine la 75-85%. Ventilatia se mentine, de asemenea, la 6-7 schimburi de aer pe ora pentru Pleurotus ostreatus si 8-10 scimburi de aer pe ora la celelalte specii, cu o viteza a aerului maxima admisa, de 0,3 m/sec. Daca concentratia in bioxid de carbon ajunge la peste 0,1%, ciupercile isi modifica aspectul;palaria devine ca o palnie,nu se mai dezvolta,iar piciorul se ingroasa. Concentratia excesiva de bioxid de carbon poate compromite cultura. Tubulatura ventilatiei este asemanatoare cu cea descrisa la ciuperca de balegar. Lumina este un factor ecologic obligatoriu pentru tehnologia acestor ciuperci si poate fi naturala la culturile sub umbrare, in sere, solarii, balcoane si soproane inalte, sau artificiala in celelalte spatii de cultura inchise. Poate fi insa si o combinatie intre cele doua surse, cea artificiala venind ca o suplimentare a celei naturale. Iluminatul artificial se va asigura timp de 10-12 ore/zi, cu o intensitate de 100 luxi.Aceasta se va realiza cu tuburi fluorescente de 45W amplasate la 2-3 m distanta, pe tavan si peretii laterali (la nivelul ciupercilor sa se vada bine pentru citit).

In conditiile de lumina insuficienta, carpoforii prezinta un aspect anormal, cu palaria mica, de culoare alba, iar piciorul alungit si deformat. Recoltatul dureaza 70-80 zile la Pleurotus ostreatus si 60-70 zile la celelalte specii, parcurgandu-se 4 valuri de recoltare. Produtia obtinuta pe intreaga perioada de recoltare va fi de 15-30 kg bureti la 100 kg substrat insamantat. Aceasta depinde de conditiile de microclimat din ciupercarie, precum si de componenta si rigurozitatea dezinfectarii termice a substratului. Dupa fiecare recoltat se aduna buretii slab dezvoltati si se razuiesc eventualele pete de mucegai. Pata de mucegai se indeparteaza cu mana, cu tot cu substrat, pe o adincime de 5-10 cm, iar locul respectiv se tamponeaza cu solutie de Formalina 0,5% ca si la ciupercile Agaricus sp. Daca se observa o stagnare a aparitiei buretilor, se schimba pozitia brichetelor, cele din lada, de exemplu, se rasucesc cu fata care a stat acoperita, la fundul lazii si invers. Pe suprafata care a stat pe fundul lazii, expusa aerului, vor apare bureti. 2.11.a. Alergii produse de bureti Pentru a preveni fenomenele alergice la muncitorii care recolteaza bureti, se recomanda o ventilatie puternica a spatiului de cultura si o stropire cu apa inainte de recoltare. Fenomenul alergic se manifesta prin tulburari apropiate celor gripale (stranut, febra, tuse, infundarea nasului si lacrimarea ochilor). Se recomanda aplicarea unei masti pe fata, confectionata din doua straturi de tifon si unul de vata medicinala intre ele. In vederea prevenirii fenomenelor de alergie, cercetatorii recomanda utilizarea in cultura a speciilor de Pleurotus fara spori, Leal-Lara (1978). Dupa epuizarea culturii, brichetele se pot usca si folosi drept combustibil sau la furajarea animalelor cornute. Nu se refolosesc pentru alta cultura. Cultura buretilor este, in general, mai putin atacata de boli si daunatori si , din acest motiv, o recomandam cultivatorilor amatori, incepatori. Totodata, este o cultura curata care poate fi practicata cu succes si de un orasean, in balcoane, boxe, debarale, asigurandu-si astfel consumul familial si nu numai. 2.12. Anomalii la carpoforii de Pleurotus ostreatus si prevenirea lor Ciupercile Pleurotus (buretii) sunt foarte receptive la calitatea sustratului pe care se infiinteaza cultura. Principalii parametri fizicochimici care conditioneaza cantitatea si calitatea productiei de ciuperci sunt: umiditatea, valoarea pH-ului, continutul in azot si raportul carbon/azot. Valoarea pH-ului prezinta limite extreme intre 5 si 7, umiditatea substratului fiind de 65-70%, azotul total intre 0,7-1,3% s.u.,iar raportul carbon/azot de 2/3. Daca continutul in azot si raportul

carbon-azot sunt ridicate, peste limitele admise,exista posibilitatea declansarii unei cresteri abundente a miceliului, fara sa se diferentieze carpoforii. Acest miceliu nediferentiat ia forma unor conopide cu dimensiuni intre 30-75 cm, iar grosimea de 20-35 cm. Suprafata lor este poroasa, de culoare alb-argintie, unele se unesc intre ele formand pe suprafata brichetelor un fel de creusta groasa. Examinarea acestor anomalii cu ajutorul microscopului electronic nu a pus in evidenta prezenta unor virusuri, asa cum s-a presupus initial,dar prin analiza substratului s-a constatat ca azotul total a fost de 4 pana la 7 ori mai mare decat normal. Adaugarea de cereale boabe, borhot de bere, melasa de la fabricile de bere, ingrasaminte chimice, poate favoriza cresterea continutului in azot peste limite admise ceea ce constituie factorul favorizat al aparitiei animaliilor in cultura de Pleurotus spp. Anomaliile rezultate nu sunt toxice, ele se pot consuma, dar le scade foarte mult valoarea comerciala. 2.13. Cultura buretilor in solarii Solariile sunt usor de amenajat, prin acoperire cu folie din polietilena, de preferinta de culoare inchisa sau, in lipsa acesteia, cu rogojini. Fata de cultura din primavara, ale carei rezultate pot fi influentate de insolatia puternica din lunile aprilie si mai, recomandam cultura din perioada toamna-primavara. Cultura infiintata toamna, in luna septembrie, asigura incubarea miceliului fara consum energetic (caldura), productia incepand in cursul lunii noiembrie. Pregatirea solarului pentru cultura consta in protejarea impotriva insolatiei a foliei din polietilena, cu cartoane plasate in interior, intre sarmele de sustinere (se poate folosi si stuf, paie, fan etc.). Pentru aerisire se poate instala un ventilator pentru admisia aerului si dirijarea lui prin tubulatura confectionata din folie (prin simpla rulare a acesteia) prevazuta cu fante laterale, sau prin doua deschideri la capetele opuse ale solarului. Solarul trebuie sa fie prevazut cu instalatie de apa potabila sau curata,in interior sau in apropiere, iar la intrare cu un spatiu tampon, tot din folie, cu rol de uniformizare a aerului. La infiintarea culturii se urmasresc aceleasi verigi tehnologice descrise la cultura ciupercilor Pleurotus. Repartizarea substratului insamantat poate fi facuta in saci amplasati direct pe sol sau in lazi din care se pot forma ziduri. Specia de ciuperci Pleurotus ostreatus prezinta rezistenta la ger, poate sa inghete la valori negative ale temperaturii, dar odata cu cresterea acesteia isi continua dezvoltarea, fapt constatat de noi in lunile ianuarie-februarie, cand in exterior erau 20^C iar in solar-7^C. 2.14. Situatiia nefavorabile intr-o ciupercarie cu Pleurotus spp. Pentru reusita unei culturi intensive si nu numai aplicarea stricta a tehnologiei inseamna si inlaturarea unor situatii nefavorabile, greu de sesizat in mod practic si , mai ales, pentru un ciupercar incepator.

Tratate pe lucrari, in lucrari, in flux tehnologic, acste sfaturi practice sunt mai usor de urmarit, in vederea inlaturarii situatiilor nefavorabile. O singura lucrare neaplicata la momentul optim sau gresit executata poate compromite partial sau total reusita culturii. Aprovizionarea cu materiale de baza si auxiliare. Materialele celulozice de baza si auxiliare, care intra in componenta unei retete de substrat celulozic pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp se recomanda sa indeplineasca anumite conditii: sa nu fie mai vechi de un an; sa nu fie degradate prin mucegaire; sa nu contina impuritati, corpuri straine sau reziduri petroliere. Se recomanda ca aprovizionarea cu aceste materiale sa se faca cu putin timp inainte de a fi folosite, sau sa fie depozitate in conditii optime, fara a se amesteca intre ele. Maruntirea (tocare, zdrobire, macinare) Lucrarea de maruntire se va executa in momentul inceperii pregatirii substratului. Nu se recomanda depozitarea materialelor maruntite. Dimensiunile de maruntire sunt in functie de materialul respectiv, astfel: materiile prime se recomanda sa nu fie prea maruntite (paie de grau, orz, orez 2-3 cm, coicalai si tulpini de porumb-1-2 cm, vreji de soia, fasole, mazare, rapita, cartofi 2-3 cm); materiile auxiliare reprezentate prin concentrate de orz, ovaz, porumb, sroturi de soia, mazare etc. pot fi transformate in uruiala; amendamentele: carbonatul de calciu sau ipsosul sa nu contina bulgari, sa se prezinte sub forma de praf. Omogenizarea Inainte de omogenizare se cantaresc materialele si se formeaza reteta dorita. Se va avea in vedere ca materiile prime sa reprezinte in reteta 75-80% iar cele auxiliare 20-25%. - Amendamentul cantarit se introduce la insamantat. - Se va evita adaosul exagerat de substante proteice. Practica a demonstrat ca la un exces de azot in substrat productia a fost scazuta, iar ciupercile au prezentat malformatii, nu s-au mai diferentiat, au luat forma unor conopide, compromitand total calitatea si productia. Umectarea, imbibarea, udarea sau imersia - Materialele supuse umectarii sa nu se spele. Cantitati mari de materiale pot fi umectate prin udat cu un furtun, de cateva ori pe zi. Lucrarea se desfasoara pe o suprafata curata, betonata si se uda dispersat, pana se observa ca apa incepe sa curga pe sub ele. In acel moment se opreste udatul si se lopateaza: - sa nu se foloseasca pentru udat apa industriala sau din rauri, ci apa curata, potabila. Este de preferat ca apa pentru udat sa fie rece vara si calduta pe timpul iernii. - sa nu se prelungeasca perioada de umectare peste 24 ore. In caz contrar, materialele pot intra in fermentatie.

Cantitatile mici de materiale celulozice pot fi imbibate in bazine, cazi, butoaie, cu timp de mentinere 24 ore. Apa din vase se va schimba dupa fiecare 1/2 transa de materiale imbibate. Dezinfectarea termica - Sa nu se sterilizeze materialele- aceasta se intampla la 100^C si peste aceasta. Una dintre metodele de dezinfectie termica imbina umectarea cu dezinfectarea si este posibil de aplicat pentru cantitati reduse de materiale celulozice. Operatia se desfasoara astfel: se incalzeste apa la 80^C, in care se introduc materialele uscate. Se acopera, de preferat si peretii vasului, pentru a nu se pierde rapid caldura si se mentin timp de 24 ore. Pentru cantitati mari de materiale celulozice dezinfectia termica se face cu abur, in camere sau tunele special amenajate si izolat termic. Eliminarea excesului de umiditate - Se executa in timp scurt, pentru a nu interveni procesul de fermentare si, implicit, degradarea materialelor. Excesul de apa din materialele celulozice se elimina prin presare cu scanduri sau cu o presa simpla, confectionata pentru acest scop. In cazul puzderiei de in si canepa apa se elimina prin stoarcere. Operatia se va executa in conditii de igiena. Verificarea calitatii lucrarii se face prin strangerea puternica in mana a materialului, din care nu trebuie, in nici un caz, sa mai curga apa. Prin insamantarea unui substrat cu exces de umiditate, miceliul va fi distrus. Cantarirea - sa nu se confunde greutatea cu volumul! Cantarirea este necesara inaintea fiecarei insamantari, pentru a se putea aplica norma optima de miceliu si de amendament. - sa se respecte normele optime de miceliu si amendament recomandate la 100 kg material celulozic. Amendamentul se aplica in procent de 6%, iar proportie de 3-4%. Insamantatul - nu se va face insamantarea unor materiale prea calde (peste 25^C). Insamantatul consta in introducerea miceliului maruntit (fara aglomerari) in masa substratului, prin amestecare, odata cu amendamentul. Se poate executa in cazi din lemn sau metal, sau chiar direct pe o folie din polietilena, pentru cantitati reduse de substrat. Omogenizarea se poate face cu mainile sau in lopeti de lemn: sa nu se frece miceliul puternic in timpul lucrului; lucrarea sa nu se execute in plin soare sau in ploaie; sacii utilizati pentru introducerea substratului insamantat vor trebui mai intai perforati pe 1/10 din suprafata lor, orificiile avand un diametru de 1-2 cm; catitatea de substrat repartizata intr-un sac sa nu depaseasca 15-20 kg; asezarea sacilor insamantati in ciupercarie sa nu se faca prin

suprapunere sau lipiti intre ei. In cazul in care substratul celulozic insamantat a fost asezat in lazi sau in strat plan pe stelaje, grosimea acestuia dupa tasat sa nu fie mai mare de 20 cm si nici mai mica de 15 cm. Folia de polietilena cu care se acopera aceste substante nu trebuie sa fie perforata. Incubarea Nuse uda mainile in timpul incubarii. In aceasta perioada, temperatura in ciupercarie se va mentine la 2024^C. Sursele de caldura folosite in ciupercarii sa nu degaje bioxid de carbon. Concentratiile ridicate de bioxid de carbon pot compromite cultura. Umiditatea aerului se mentine prin udatul pardoselii, peretilor etc. Inductia fructificarii si aparitia primordiilor Daca temperatura in ciupercarie a fost mentinuta la un prag optim, inductia fructificarii are loc dupa12-15 zile de la insamantare, in cazul hibrizilor de Pleurotus ostreatus. Nu se dezleaga sacii si nu se indeparteaza folia de deasupra lazilor pana nu apar primele fructificatii. Nu se uda cu stropitoare, ci numai cu pompa tip Vermorel, cu dispersarea fina a picaturilor de apa. Curentii de aer introdusi prin sistemul de ventilatie sa nu aiba viteza mai mare de 0,2-0,3 m/sec (asezata la nivelul culturii, flacara unei lumanari sa nu se stinga). Intensitatea luminoasa sa nu fie sub 100 luxi; aceasta se realizeaza prin montarea unor lampi fluorescente de 40W la distanta de 2-3 m intre ele. Durata de iluminat sa nu fie mai scurta de 8 ore si mai lunga de 12 ore. Recoltarea - Se va evita recoltarea dupa depasirea momentului optim, marginile carpoforilor sa nu se rasuceasca; prin aceasta ar scadea randamentul. De la aparitia primelor fructificatii si pana la recoltat, buretii au nevoie de 3-4 zile, in conditii optime de microclimat. In perioada de recoltare, sacii se pot taia sau se scot cu grija brichetele, in acest caz sacii putand fi refolositi. Sa se evite manirea dura a brichetelor, altfel se distrug primele fructificatii, iar la contactul mainilor cu bricheta pot apare culturi de bacterii ce produc infectii. Pe cat posibil sa se evite asezarea in strat plan a culturii in timpul recoltatului si al fructificarii, preferandu-se unul oblic sau vertical. Sa nu se ude excesiv intre valurile de cultura. Sa se evite aparitia alergiilor la personalul muncitor, prin aplicarea unei masti in timpul lucrului prin executarea unui stropit inainte de fiecare recoltare. Evacuarea substratului uzat Substratul uzat de la sfarsitul ciclului de cultura sa nu vina in contact

cu noul substrat pregatit pentru infiintarea altei culturi Substratul uzat se va depozita cat mai departe de ciupercarie, danduise alte intrebuintari. Sa nu se neglijeze curatirea si dezinfectarea spatiului pentru o noua cultura chiar daca nu au fost atacuri de boli si daunatori la cultura precedenta. Ciupercarul care se va implica in respectarea tehnologiei de cultura si va inlatura situatiile nefavorabile va fi rasplatit printr-o productie de ciuperci Pleurotus care poate atinge chiar si 30 kg si 100kg substrat celulozic insamantat.