Sunteți pe pagina 1din 26

I.

Cuprins
I. Cuprins.....................................................................................................................................1 II. Introducere.............................................................................................................................2 III. Istoricul produselor cosmetice..............................................................................................3 IV. Generalitati...........................................................................................................................4 V. Pielea......................................................................................................................................9 VI. Principii in prepararea produselor cosmetice.....................................................................12 VII. Farduri de ochi...................................................................................................................13 VIII. Toxicitatea produselor cosmetice.....................................................................................23 IX. Bibliografie.........................................................................................................................25

II. Introducere
Desi utilizarea cosmeticelor in scopul infrumusetarii, al intretinerii si al parfumarii au fost folosite inca de la originile civilizatiei, abia in secolul al XX-lea s-au facut progrese uriase in ceea ce priveste diversificarea produselor si deasemenea s-a avut si in vedere siguranta si protectia consumatorului. Inainte de 1938, cosmeticele nu erau considerate ca medicamente iar cosmticienii erau adesea considerati vanzatori de vise. Ulterior, FDA (Food and Drugs Administration) , prin Federal Food, Drug and Cosmetics Act au stabilit reglementari in ceea ce priveste siguranta cosmeticelor. Odata cu industrializarea au fost introdusi in compozitia cosmeticelor produsi noi, dand acestora functii si forme noi. Pentru un control riguros al ingredientelor, din 1966 US a emis o lege in care producatorii erau obligati sa urmeze conditii stricte in ceea ce priveste clasificarea si etichetarea acestora. Ultima inovatie in domeniul cosmeticelor urmareste dezvoltarea unor produse cosmteice active. In prezent, produsele cosmetice nu sunt utilizate doar pentru efectele de suprafata pe care le au (infatisarea si mirosul) ci si pentru efectele directe ale acestora asupra parului, pielii sau a dintilor. Ca un efect al acestor utilizari, piata cosmeticelor a devenit foarte larga si la indemana a milioane de consumatori. Competitia dintre firmele producatoare determina dorinta de afirmare prin produse calitative si cu eficienta marita. Urmarind evolutia produselor cosmetice de-a lungul anilor putem spune ca desi limita intre domeniul farmaceutic si cel cosmetic inca exista, aceasta devine pe zi ce trece tot mai mica

III. Istoricul produselor cosmetice


Etimologia cuvantului cosmetice provine din grecescul kosm tikos si reprezinta puterea de a aranja, abilitatile de a decora armonios. Cu toate acestea, se presupune ca originile cosmeticelor sunt mult mai vechi, inca din antichitate, afirmatii sustinute de picturile vechi de peste 30.000 de ani in care se poate observa utilizarea cosmeticelor rudimentare in ritualul de imperechere sau cel de vanatoare. Indiferent unde ne-am opri in timp, cosmeticele sunt utilizate mereu cu aceleasi scopuri: *pentru schimbarea infatisarii prin decorare corpului *pentru acoperirea imperfectiunilor *pentru alterarea sau imbunatatirea infatisarii naturale Vasele de alabastru si cele din roca vulcanica descoperite de Flinder Petrie in 1914 ilustreaza faptul ca egiptenii erau versati in ceea ce priveste utilizarea vopselurilor pentru ochi si fata, a uleiurilor pentru corp si a unguentelor. Theophrastrus(363-278 I Hr), un elev al lui Aristotel detinea cunostinte suficient de vaste in ceea ce priveste parfumurile iar fizicianul roman Galen din Pergamon (130-200 d Hr) descopera Cera Alba. Deasemenea, au existat si altii care au avut un rol important in evolutia produselor cosmetice. Babilonienii, in frunte cu Herodotus (490-420 d Hr) sunt cunoscuti ca avand deprinderi in procedurile de epilare si cele de impodobire a ochilor, khol, in timp ce Alexandru cel Bun (356-323 d Hr) este cunoscut ca un utilizator de unguente si alte cosmetice produse de civilizatiile indo-sumeriene. In 1500, Tudor al Angliei, un curtezan al Reginei Elizabeta I, utiliza orice artificiu cosmetic decidea aceasta sa foloseasca; isi pudra fata cu vopsea de plumb pentru a simula culoarea pala a reginei, isi inrosea pometii cu oxid de fier sau isi vopsea parul portocaliu, asemenea culorii parului reginei pe care aceasta il mostenise de la tatal sau, regele Henry al VIII-lea. Asocierea cosmeticelor cu produse de make-up a fost realizata pentru prima data in secolul al 17-lea de catre poetul Pichard Cranshaw (1612-1649) cu scopul de a satiriza femeile care isi pun masca pe fata in fiecare dimineata inainte de a da ochii cu lumea.

IV. Generalitati
Produsele cosmetice fac parte din categoria produselor ce acopera piata din toata lumea, scopul si functia acestora fiind aceeasi in toate culturile. US Food, Drugs and Cosmetics (FDC) defineste cosmeticele ca: a) produs ce se urmareste a fi frecat, pudrat, presarat sau pulverizat pe sau in , sau aplicat pe corpul omenesc sau pe orice partea a acestuia cu scopul de a curata, a infrumuseta, pentru a promova atractivitatea sau pentru a altra infatisarea si b) produse ce se urmaresc a fi folosite ca si component al unuia dintre produsele de mai sus, exceptie facand sapunul. Exista o diferenta neta intre produs cosmetic si produs farmaceutic, diferentiere care ar trebui sa fie cunoscuta de toti consumatorii. Produsul farmaceutic este definiti de FDC ca: a) produs ce se doreste a fi utilizat in diagnosticare, tratare, alinare sau prevenirrea bolilor() produse (altele decat produsele alimentare) care se doresc a fi utilizate pentru a afecta structura si functionarea oricarei parti din organism. Se poate deduce ca un produs cosmetic este construit astfel incat sa nu afecteze structura si functionarea organismului. Cu toate acestea, in zilele noastre aceste definitii stricte devin din ce in ce mai incerte insa utilizarea cosmeticelor este foarte pronuntata. Un studiu de piata in industria produselor cosmetice a scos in evidenta gradul de comercializare al acestora, in special in Uniunea Europeana si in USA.

Clasificarea cosmeticelor recunoscuta de FDC este prezentata in tabelul alaturat: 4

Alti autori, au realizat o clasificare in functie de : tipul de produs cosmetic (referitor la produsele cosmetice ce contin culoare): baza de machiaj, fard de obraz, mascara, contur de ochi, fard de pleoape, ruj, oja scopul utilizarii: pentru imbunatatirea infatisarii, pentru colorare, pentru egalizarea tonurilor peilii, pentru ascunderea imperfectiunilor si pentru protectie tipul formulatiei: suspensii, solutii apoase sau substante anhidre emulsii: apa in ulei sau ulei in apa pudre: compacte sau pulbere tipul solventului: creioane, baton sau tub

Achizitionarea de produse cosmetice variaza de la tara la tara in functie de clasa produsului cosmetic. Astfel, Franta investeste foarte mult in produsele de ingrijire a tenului in timp ce Germania si Marea Britanie au vanzari mari pentru produsele de toaleta. Mai jos, este schitata cresterea vanzarilor din 2000 in 2006 pentru 5 clase de produse cosmetice:

Cele mai utilizate marci sunt reprezentate de corporatiile care au preluat controlul pe piata cosmeticelor, si anume:

Urmarind informatiile de mai sus putem conclude faptul ca produsele cosmetice sunt foarte des utilizate insa riscurile la care ne supunem utilizand aceste produse sunt stiute de foarte putini consumatori. Una dintre principalele functii ale pielii este reprezentata de protectia impotriva agentilor exogeni. Ea reprezinta o bariera important intre organism si mediu, cu toate acestea nu ar trebui sa fie considerata ca o bariera impenetrabila. Exista o serie de molecule de dimensiuni mici ce reusesc sa pentreze acest strat de tesuturi, iar cand se intampla acest lucru, agentii toxici pot cauza iritatii sau alergii, ce confera consumatorului discomfort. Fata reprezinta una dintre zonele unde sunt utilizate numeroase produse cosmetice si este supus riscului aparitiei diverselor forme de manifestare ale alergiilor. Din aceasta cauza, siguranta produselor cosmetice din punct de vedere toxicologic este o problema vitala. In USA, de aceasta problema se ocupa FDA. Singura cateogorie care este controlata prin FDC este reprezentata de colorantii utilizati in alte scopuri decat pentru vopselurile de par. Sunt 36 de coloranti certificati si 23 de coloranti permisi in produsele cosmetice, doar 7 fiind permisi doar pentru utilizari specifice. Pentru celelalte ingrediente din produsele cosmetice, evaluarea sigurantei asupra consumatorului este responsabilitatea producatorului. Pana in 1996, CIR (Cosmetic Ingredient Review) a descoperit ca din cele 600 de ingrediente utilizate in produsele cosmetice 64% sunt sigure, 27% sunt sigure doar in anumite conditii, pentru 8% nu au fost date suficiente iar 5 ingrediente au fost catalogate nesigure. In UE, produsele cosmetice sunt reglementate prin Directive Cosmetice ale amendamentului 1976. Produsele cosmetice sunt definite ca substante sau preparatie care

urmeaza a fi utilizata in contact cu numeroase parti externe ale corpului uman( epiderma, par, unghii, buze si partea externa a organelor genitale) si cu dintii si mucoasele cavitatii orale cu scopul de curatare, parfumare, schimbarea infatisarii, corectarea mirosurilor corpului si/sau protectia sau pastrarea lor intr-o conditie buna. In UE anumite ingrediente cum ar fi colorantii, conservantii lotiunile de plaja necesita aprobare inainte de a fi utilizati in produsele cosmetice. Procesul de aporbare implica expertizarea de catre SCCNFP ( Sciencific Committee for Cosmotology and Non-Food Products). Una dintre tarile in care reglementarile cu privire la produsele cosmetice sunt foarte restrictive este Japonia. Desi definirea produselor cosmetice este asemanatoare cu cea din US , aici exista un numar mare de produse considerate quasi-drugs ceea ce limiteaza utilizarea acestora in produsele cosmetice. In Japonia, toate produsele cosmetice necesita aprobarea ministerului Sanatatii si al Bunastarii si pot contine doar ingredientele incluse in CLS ( Comprehensive Licensind Standard of Cosmetics by Category). Pentru restul tarilor, ingredientele acceptate de US si/sau de UE sunt in general acceptate in produsele cosmetice. In ceea ce priveste protocoalele pentru testarea clinica a sigurantei produselor cosmetice, sunt realizate teste pentru iritatia pielii si teste pentru sensibilizarea oculara.

V. Pielea
Pentru intelegerea toxicitatii produselor cosmetice este necesara o cunoastere a organului care intra in contact cu acestea,organ la nivelul caruia au loc procesele de absorbtie a agentilor toxici in organism. Pielea(cutis) este cel mai mare organ al corpului, constituie cca 2m2 si este un invelis neintrerupr care se continua la nivelul marilor orificii (gura, nas, etc) cu o semimucoasa (partial keratinizata) si care, in interiorul acestora devine o mucoasa propiu-zisa. Pielea reprezinta o suprafata receptorie extrem de vasta. Pielea este alcatuita din doua straturi, epidermul si dermul. Sub derm se afla subcutis (hipodermul), un strat format din adipocite(celule grase). Epidermul formeaza stratul exterior(nevascularizat). La baza acestui strat celulele se divid continuu formand celulele noi. Odata cu producerea celulelor noi, acestea sunt impinse la suprafata de catre celulele nou produse se sub ele, ca in cele din urma sa atinga stratul keratinos(in aproximativ 28 de zile). In cele din urma, celulele din stratul keratinos sunt inlaturate. Dermul este stratul imediat de sub epiderm, mult mai subtire ca acesta. Este format preponderent din fibre de colagen si elasten. Contine deasemenea si vase de sange, nervi, terminatii nervoase, glande sebacee si sudoripare si policuli pilosi. Subcutis este cel mai adanc strat al pielii si este format din celule grase numite adipocite.

10

Functiile pielii sunt : actioneaza ca un strat protector transmiterea senzatiilor ajuta la reglarea temeperaturii corpului intervine in sinteza vitaminei D joaca un rol important in interactiile sociale Stratul superior al epidermei este format din keratina care serveste la acoperirea si protejarea corpului de leziunile mecanice cauzate de frecare, schimbarea nivelurilor de presiune si alte tipuri de impact. Stratul keratinos este impermeabil si protejeaza deasemenea si impotriva bacteriilor. Pielea nu ajuta doar la protejarea fata de factorii exogeni ci evita si pierderea de apa din organism. Transmiterea impulsurilor nervoase este realizata de catre derma. Aceasta transmite informatii legate de presiune, durere, temperatura si senzatiile tactile sunt percepute la nivelul acesteia. Cantitatea de transpiratie eliberata prin piele depinde de temperatura corpului si de conditiile din mediul inconjurator. Reglarea temperaturii corpului se realizeaza prin succesiunea dintre debitul de sange din piele si canitatea de apa evaporata. Lumina ultravioleta stimuleaza producerea de vitamina D. Dupa realizarea biosintezei, vitamina D trece din piele in circulatia sanguina si ajunge la la diverse tesuturi ale corpului unde aceasta isi manifesta efectul. Vitamina D este esentiala in reglarea nivelelor de Ca din organism si pentru structura si cresterea oaselor. Studii recente au demonstrat vitamina D previne si anumite tumori maligne, diabetul si cateva dereglari ale sistemului imunologic. Pielea, prin culoarea, textura si miros transminte mesaje sexuale si sociale. Expresiile faciale reflecta numeroase stari emotionale.

11

VI. Principii in prepararea produselor cosmetice


Un preparat pentru uz extern trebuie sa contina urmatorii trei constituenti: 1. Un ingredient activ 2. baza ( vehicul) 3. Substant auxiliara Ingredientul activ nu se aplica in forma chimica pura pe suprafata pielii. Ingredientul activ este combinat cu o baza sau cu alte substante pentru a creea preparatul efectiv. Aceasta formulatie asigura penetrarea pielii de catre ingredientul activ, pentru a putea ajunge la organul tinta. Ca ingredient activ pot fi utilizate ca de exemplu, un antibiotic utilizat pentru tratarea acneei sau a infectiilor bacteriene; un medicament antifungal pentru tratarea infectiilor cu fungi. Ingredientul activ este componenta principala a produselor cosmetice, datorita acestuia produsul isi manifesta efectul. Baza este componenta care poarta substanta activa in piele. Baza nu trebuie sa reactioneze cu substanta activa , aceasta din urma trebuie sa ramana stabila din punct de vedere chimic, sa penetreze pielea si sa fie eliberata la organul tinta. Bazele sunt constituite din acizi grazi sau solutii apoase sau pudre. Utilizand una dintre bazele enumerate mai sus sau o combinatie a acestora se pot abtine industrial : unguente, crme, emulsii, solutii, pudre, paste, suspensii sau lotiuni. In multe cazuri baza are efecte specifice asupra pielii cum ar fi cresterea nivelului de hidratare, catifelare sau racorire. O mare parte a produselor cosmetice este dezvoltata pe aceste baze utilizata fara ingrediente active. Substantele auxiliare sunt reprezentate de aditivi comuni cum sunt conservantii, parfumul sau colorantii.

12

VII. Farduri de ochi


Ochii sunt factorul dominant al fetei, in special in timpul conversatiilor. Ei reflecta atat starea emotionala cat si starea de sanatate a organismului. Ochii mari au fost vazuti ca un semn al frumusetii inca din Egiptul antic. Pe baza descoperirilor si a cercetarilor stiintifice, egiptologii au aratat faptul ca inca din acele timpuri se foloseau coloranti pe baza de plumb, cunoscandu-se astazi toxicitatea acestuia.; kohl-ul, colorantul negru era bazat pe sulfit de plumb amestecat uneori cu carbon. Trisulfitul de stibiu era utilizat in coltul ochiului pentru a creea senzatia de stralucire a acestuia. Cosmetica ochilor a fost o parte importanta in ceea ce priveste make-up-ul fetei de-a lungul timpului. A evoluat de la aplicarea unei linii negre de kohl de-a lungul ochilor pana la utilizarea fardurilor de pleoape, de culori numeroase si avand efecte uimitoare. In ceea ce priveste cosmeticele pentru ochi, in aceasta clasa se include urmatoarele produse: fardul de pleoape mascara creionul contur pentru ochi creionul pentru sprancene kajal crema de ochi

Produsele cosmetice din gama produselor decorative (care contin coloranti) sunt utilizate in special pentru infrumusetare si decorare decat pentru functionalitatea acestora. Pentru a putea discuta despre aceasta clasa de produse trebuie sa se stabileasca cateva reguli cu privire la colorantii care intra in componenta acestora, ingredientele principale ale acestor produse decorative. Culoarea este data prin absorbtia luminii incidente la anumite lungimi de unda. Culoarea perceputa corespunde celei pe care lungimea de unda o reflecta. Formulatia produselor comestice decorative a fost o averata provocare pentru chimistii cosmeticieni deoarece inainte de a se emite formulatie este necesara o buna cunoastere a reglemetarilor privitoare la colorantii utilizati in astfel de produse, asa cum am amintit mai sus. Agentii de colorare utilizati in aceasta gama de produse sunt vitali pentru indeplinirea functiei de colorare a pielii. Exista si pentru acestia o clasificare in fucntie de utilizare si de proprietatile acestora, dupa cum urmeaza a fi detaliat mai jos.

13

1.

Coloranti (dye) solubili cam in orice solvent, inclusiv apa. Sunt destul de rar utilizati deoarece au efect temporar dar derivatii acestora sunt adesea utilizati in produsele de toaleta.

2.

Pigmenti substante chimice colorate sau albe care sunt insolubile in lichidele in care sunt utilizati. Ei pot fi impartitit in doua categorii: pigmenti organici, foarte luminosi si pigmenti anorganici, relativ intunecati.

Pigmentii organici sunt in general cicluri conjugate. Conjugarea produce obtinerea unui sistem cromofor care alaturi de gruparile functionale auxocrome(ON, NH 2) confera culoarea produsului. Se produce o crestere a populatiei de electroni delocalizati care sunt usor excitati de lumina visibila astfel incat acesti compusi apar colorati. Exista trei tipuri de pigmenti organici si anume: *lakes pigment organic insolubil obtinut prin precipitarea unui colorant solubil intr-un substrat. In general au fost identificati pigmenti pe baza de aliminiu sau zirconiu. Stabilitatea pigmentilor pe baza de aluminiu este influentata de variatia pH-ului putand duce la refacerea colorantului solubil, efect cunoscut si sub denumirea de bleeding. Deasemenea sunt destul de transparenti si au stabilitatea scazuta la lumina. FD&C Yellow No. 5 Al Lake C I 19140:1 FD&C Yellow No. 6 Al Lake C I 15985:1 FD&C Red No. 3 Al Lake C 145430:1 FD&C Blue No. 1 Al Lake C 142090:2 FD&C Red No. 40 Al Lake C I D&C Red No. 21 Al Lake C D&C Red No. 27 Al Lake C I 45410:2 D&C Yellow No. 10 Al Lake C 147005:1 D&C Orange No. 5 Al Lake C 145370:2 *toners sunt pigmenti mai rezistenti la caldura, pH si lumina, insa variatiile mari de pH pot duce la schimbarea nuantei. Acestia sunt in genral pe baza de bariu sau calciu. D&C Red No. 6 Ba Lake C I 15850: 2* D&C Red No. 7 Ca Lake C I 15850: 1* D&C Red No. 34 Ca Lake C I 15880:1 *true pigments sunt cei mai stabili dar sunt foarte putini. D&C Red No. 36 C I 12085 In general, majoritatea pigmentilor organici nu sunt utilizati pentru produsele cosmetice datorita naturii chimice. De exemplu, D&C Red#36 este un colorant azoic insolubil 14 16035 145380:3

care nu este recomandat in ruj datorita solubilitatii scazute in uleiuri si ceara si tendintei de cristalizare. Insa colorantii azoici ca FD&C Yellow #5 si #6, Red#33 sunt adesea utulizati in rujuri si lacuri pentru unghii. Pigmentii lakes D&C #6 si #7 sunt utilizati foarte des si ei in rujuri si lacuri pentru unghii datorita rezistentei, culorii luminoase, stabilitatii chimice si termice. Colorantii neazoici precum D&C Red #21, Orange#5 si Red#27 sunt toti flourescenti si sunt utilizati si ca indicator de pH.

15

Pigmentii anorganici sunt mai opaci, mai insolubili dar nu atat de stralucitori precum pigmenitii organici. Din punct de vedere al stabilitatii termice si la lumina sunt net superiori fata de pigmentii organici. Au un mare dezavantaj si anume, pot reactiona chimic la anumite valori ale pH-ului ca de exemplu, oxizii de fier sunt decolorati de pH acid; ultramarinii reactioneaza cu acizii producand H2S; si iron blue si violetul de mangan reactioneaza la pH alcalin producand schimbari de nuanta sau saruri incolore. Majoritatea pigmentilor anorganici pot fi folositi in aproape toate produsele cosmetice fiind recomandate datorita puritatii ridicate in produsele pentru fata si pentru machiajul ochilor. Culoarea este produsa de absorbtia de lumina vizibila de catre electronii din blocul d care sunt excitati si sar pe un nivel energetic mai bogat.

16

3. Pigmenti speciali din aceasta categorie fac parte pigmentii florescenti( particule de rasina organica ce contine colorand florescent) utilizati de cele mai multe ori produse neapoase si glitters(sunt formati din foite de poliester metalic decupate in forme speciale captusite cu epoxid ce contine colorant ce reflecta rapid lumina) nerecomandate pentru utilizarea in ozna din jurul ochilor datorita formelor ascutite. 4. Pigmenti sidefati au ca efect cumulat de reflexie, refractie si transmitere a luminii. Sunt foarte des utilizati in produsele cosmetice decorative si sunt de mai multe cateogirii: pigmeni sidefati naturali, pigmenti sidefati sintetici(primii sintetizati au fost compusii monocristalini ca clorura de mercur si arsenatul de plumb care astazi nu mai sunt utilizati datorita toxicitatii; din 1960 a fost

17

lansata pe piata oxiclorura de bismut BiOCl, partial solubila ceea ce face ca toxicitatea acesteia sa fie destul de scazuta. Este foarte des intrebuintat in farduri de pleoape si rujuri), pigmenti sidefati acoperiti de saruri de titan( are un indice de refractie de 2.7, este stabil la lumina, netoxic si rezistent chimic si termic. Reprezentativ in aceasta clasa putem discuta despre mica (hidrat apos cu forma cristalina monoclinica) ce are o larga raspandire si se combina foarte bine cu dioxidul de titan,TiO 2) si mica acoperita cu oxid de fier sau alti pigmenti anorganici( este necesar ca substanta in care este acoperita mica sa aiba cam aceleasi proprietati ca TiO2, efectele si culoare pigmentilor depinzand de absorbtie si interferenta). 5. Alti pigmenti care au ca baza mica - iron blue si carmin-ul 6. Pigmenti care isi schimba proprietatile la contactul cu pielea pigmenti care minimalizeaza aparitia ridurilor, pigmenti care fac pielea fina, pigmenti nesidefati. 7. Nanopigmenti utilizati pentru a oferi efecte speciale si protectie UV si sunt pe baza oxid de titan, de zinc sau de fier. Nu este indicata adaugare unei cantitati mari de pigment pentru obtinerea culorii deoarece acest lucru poate duce la dezechilibrarea formulatiei prin separare sau compactare sau la un efect de uscare letargic. Ajustarea culorii in produsele pe baza de pudra cum ar fi fardurile de ochi si pudrele pentru fata este realizata prin adaugarea pigmentului necesar intr-o cantitate mica de produs final si apoi amestecarea acestuia in toata cantitatea de produs, dupa ce este obtinuta dispersia totala. Fardurile de pleoape sunt utilizate pentru a da culoare si stralucire pleoapelor. Pentru aceasta exista o paleta variata de culori, acestea variind in functie de sezon si vestimentatia care este la moda in momentul respectiv. Exista cateva reguli care trebuiesc indeplinite pentru obtinerea fardurilor de pleoape. Ele trebuie sa se aplice cu usurinta fara sa se adune si deasemenea, o cerinta la moda este aceea de persistenta. Este de dorit sa se evide obtinerea unor fomrulatii grase. O problema importanta in ceea ce priveste fardurile de ochi este legata de puritate microbiologica a ingredientelor folosite datorita efectelor secundare pe care le pot avea ( orbire, iritare a mucoasei oculare). 18

Clasificarea fardurilor de pleoape se face in fucntie de formulatia acestora: farduri de pleoape crema farduri de pleoape lichide farduri de pleoape pudra farduri de pleoape stick

Fardurile de pleoape crema nu sunt atat de populare dar exista. Acestea trebuie sa aiba o consistenta corecta, sa se aplice usor pe piele dar sa nu aiba o textura grasa si nici sa nu se ajunga la o textura grasa pe durata purtarii, iar pigmentii trebuie sa ramana suspendati in amestec. Acest lucru se traduce prin capacitatea de lichefiere a gelului ca fiind un punct critic in formulatia acestor produse (tixotropie). Fardurile crema sunt contituite din amestecuri anhidre cu uleiuri dense, ceara sau agenti de gelifiere. Produsele au viscozitati mari astfel incat pigmentul nu de depoziteaza si nici nu pluteste in ameste dar atunci cand se doreste aplicarea acestuiu curgerea in afara tubului se realizeaza cu usurinta.

Fardurile de pleoape stick sunt produse similare rujurilor sau altor produse baton (stick). Baza poate fi modificata pentru a se obtine un efect mai catifelat si mai putin gras (prin adaugarea esterilor drey feel). Uleiul de castor este adesea inlocuit cu un alt ulei pentru a creea o senzatie mai placuta pe piele.

19

Fardurile de pleoape de tip pudra fac parte din categoria celor mai utilizate produse cosmetice decorative. Acestea sunt de doua tipuri : compacte si pulbere (mai putin utilizate, obtinute prin combinarea tuturor ingredientelor intr-un blender de inox; dupa terminarea amestecarii parfumul este pulverizat incet in amestec si se amesteca pana se omogenizeaza dupa care incarcatura este pulverizata intr-o presa si se verifica culoarea; mica sau sifeul sunt adaugate abia la sfarsitul etapelor de productie). Fardurile de pleoape compacte sunt mult mai utilizate datorita usurintei de aplicare si portabilitatii. Acestea sunt comercializate ca o singura culoare cu sau fara aplicator sau intr-o colectie de culori. Ingredientele pentru obtinerea acestor tipuri de farduri sunt similare celor pentru obtinerea pudrelor de fata compacte. Talcul si stearatul de zinc functioneaza ca o baza ce confera aderenta. Se pot adauga si agenti de hidratare cu scopul de a aduce beneficii secundare. Silicatii si carbonatii sunt acei compusi care sunt foarte rar utilizati datorita

20

efectului de deshidratarea asupra pieli, iar din categoria compusilor care nu ar trebui sa fie introdusi niciodata in fardurile de pleoape fac parte parfumurile. In ceea ce priveste colorantii, majoritatea sunt permisi in UE insa colorantii organici sunt restrictionati in US( exceptii sunt lakes FD&C Yellow#5, FD&C Blue #1and FD&C Red#40 si carminul). Pigmentii sidefati sunt deasemenea utilizati lar in fardurile de pleoape dar sunt si acestia controlati de guvernul US. De precizat ca oxiclorura de bismut a fost din ce in ce mai putin utilizata, fiind inlocuita cu bazele de mica.

21

Proprietatile si controlul calitatii fardurilor compacte sunt desemnate de: Gradul de dispersie al pigmentilor dispersia este un factor determinat in calitatea fardurilor deoarece pigmentii nedispersati vor aparea ca dare pe pleoapele consumatorilor. Potrivirea nuantei se realizeaza de-a lungul tuturor etapelor productiei Stabilitatea compactarii Densitatea amestecului influenteaza umplerea reciepientelor destinate comercializarii fardurilor Testarea microbiologica pentru a asigura consumatorul ca de-a lungul procesului de productie nu a fost realizata contaminarea cu organisme microbiologice.

22

VIII. Toxicitatea produselor cosmetice


Efectele negative pe care le au produsele cosmetice asupra consumatorilor sunt foarte putin dezbatute. In general, atunci cand un consumator are probleme cu un produs cosmetic consulta un medic specialist dermatolog doar daca nu recunoaste cauza aparitiei problemei. . in consecinta, doar o parte mica din populatia care prezinta intoleranta la anumite produse cosmetice este tratata de un specialist. In general, efectle adverse ale produselor cosmetice aplicata pe piele sunt reprezentate prin iritatii, fototoxicitate, reactii alergide ce contact si deasemenea nu trebuie explusa si ulticaria. Identificarea factorului generator al reactiei este una dintre cele mai grele sarcini de indeplinit necesitand aptitudini speciale si implicarea medicilor dermatologi chair daca obligativitatea etichetarii cu precizarea ingredientelor tinde sa usureze acest lucru. Exista numerosi factori care sensibilizeaza organismul in urma utilizarii unui produs cosmetic si este necesar sa se tina cont de toti acesti factori atunci cand se urmareste identificarea factorului alergenic. Dintre acesti factori putem enumera: frecventa cu care un produs cosmetic este intrebuintat produsului utilizat compozitia produsului cosmetic cu cat formulatia unui produs este mai simpla cu atat se poate identifica mult mai usor agentul alergenic si se evita astfel efectul de sinergism concentratia ingredientelor puritatea ingredientelor utilizarea ingredientelor din produsele cosmetice in cele farmaceutice sensibilitatea pentru produse inrudite substante chimice inrudite locul aplicarii unele zone, cum ar fi pleoapele sunt predispuse la aparitia dermatitelor de contact. Starea pielii aplicarea pe suprafete de piele ranita duce la o absorbtie mult mai mare datorita lipsei unei bariere protectoare Timpul de contact Frecventa aplicariilor si efectul cumulativ - nu implica calitatea

23

In functie de natura loe exista mai multe tipuri de agenti alergeni: ingrediente ale parfumurilor conservantii formaldehida si derivatii acesteia antioxidantii (galatul de butil si t-butil hidrochinona)

ingredientele active excipienti si emulsificatori alcool cetilic si propilen glicol

agentii de colorare colorantii (altii decat cei utilizati pentru vopsirea parului) au fost rar raportati ca factori alergeni

24

IX. Bibliografie
4. Butler, H. , Pouchers Perfumes, Cosmetics and Soaps, Editia a X-a, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, 2000 5. Barel, A. O.; Paye, M.; Maibach, H.I., Handbook of cosmetic science and technology, Marcel Dekker Inc, New York, 2001 6. Barel, A. O.; Paye, M.; Maibach, H.I., Handbook of cosmetic science and technology, Editia a II-a, Marcel Dekker Inc, New York, 2001 7. Shai, A.; Maibach, H.I.; Baran, R., Handbook of cosmetic skin care, Editia a II-a, Informa Healtcare, 2009 8. Pat, T, Skin deep The essential guide to whats in the toiletries and cosmetics you use, Rodale, 2008 9. Thakur, S., Assignment on safety and clinical evaluation of cosmetics, 2010 10. Toedt, J.; Koza, D.; Van Cleef-Toedt, K., Chemical composition of everyday products, Greenwood Press, Westport Connecticut, 2005 11. Flick, E.W, Cosmetics and toiletry formulation, Vol I, Editia a II-a, Noyes Publications, Park Ridge, 1989 12. Atif, K., Fundamentals of cosmetics, Institute of Pharmaceutical Sciences UVAS, Pakistan 13. Barel, A. O.; Paye, M.; Maibach, H.I., Handbook of cosmetic science and technology, Editia a III-a, Marcel Dekker Inc, New York, 2006

25

26

S-ar putea să vă placă și